P. 1
20.APA - CANALIZARE DOCUMENTATIE IMPORTANTA

20.APA - CANALIZARE DOCUMENTATIE IMPORTANTA

4.0

|Views: 11,836|Likes:
Published by Bencze Kristina

More info:

Published by: Bencze Kristina on Mar 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/13/2013

pdf

text

original

Contract nr. 430/09.10.

2009

PROIECTAREA, EXECUTIA SI EXPLOATAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARI CU APA SI CANALIZARE A LOCALITATILOR. PARTEA A II-A: SISTEME DE CANALIZARE A LOCALITATILOR - NORMATIV

Beneficiar: Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului Executanti: Institutul de Cercetari pentru Echipamente si Tehnologii in Constructii ICECON S.A. Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti

I

PROIECTAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE 01.Date generale 01.1 Elemente componente si rolul acestora 01.2 Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare 01.3 Sisteme si procedee de canalizare 1.Obiectul normativului 1.1 Lucrările retelei de canalizare 1.2 Apele preluate în retelele de canalizare 1.3 Încadrarea în mediul rural/ urban 1.4 Alcătuirea retelelor de canalizare 1.5 Clasificarea retelelor de canalizare 1.5.1 Asigurarea curgerii apei în colectoare 1.5.2 Calitatea apelor colectate 1.5.3 Forma retelei PARTEA I : RETELE DE CANALIZARE 1.Proiectarea retelelor de canalizare 2.1 Retea de ape uzate în sistem separativ 2.1.1 Debite de dimensionare 2.1.2 Elemente impuse dimensionării hidraulice 2.1.2.1 Grad de umplere 2.1.2.2 Viteze minime/ maxime 2.1.2.3 Diametre minime 2.1.2.4 Adâncimea minimă si maximă de pozare 2.1.2.5 Panta longitudinală a colectorului 2.1.3 Dimensionare hidraulică 2.1.3.1 Stabilirea debitelor de calcul pe tronsoane 2.1.3.2 Alegerea diametrelor si parametrii hidraulici ai tronsonului de calcul 2.2 Retea de ape meteorice în sistem separativ 2.2.1 Debite de dimensionare 2.2.2 Alegerea diametrelor si parametrilor hidraulici 2.2.2.1 Calculul debitelor pe tronsoane
II

1 1 3 4 5 5 5 6 6 7 7 7 8 8 8 8 9 9 10 10 10 11 11 11 13 14 14 17 17

2.2.2.2 Alegerea diametrelor si parametrilor hidraulici ai tronsonului 2.2.2.3 Bazine de retentie 2.3 Retea de canalizare în sistem unitar 2.3.1 Stabilirea debitelor de dimensionare 2.3.2 Alegerea diametrelor si parametrilor hidraulici ai tronsonului 2.Amplasarea retelei de canalizare 3.1 Reteaua de ape uzate 3. Elemente componente pe reteaua de canalizare 4.1 Tuburi realizare tronsoane 4.1.1 Forma sectiunii 4.1.2 Materialul tuburilor 4.2 Constructii anexe pe reteaua de canalizare 4.2.1 Racorduri 4.2.2 Guri de scurgere 4.2.3 Cămine de vizitare 4.2.3.1 Cămine de vizitare de trecere 4.2.3.2 Cămine de vizitare de intersectie 4.2.4 Deversori 4.2.4.1 Alcătuirea deversoarelor 4.2.5 Bazine pentru retentia apelor de ploaie 4.2.6 Sifoane de canalizare 4.2.7 Statii de pompare 4.2.7.1 Amplasament statii de pompare 3.2.7.2 Componentele statiilor de pompare 5.Retele de canalizare în sistem vacuumat 5.1 Elemente componente 5.2 Prevederi de proiectare 5.2.1 Racorduri gravitationale la căminele colectoare 5.2.2 Cămine de racorduri 5.2.3 Retea vacuumată 5.2.3.1 Debite, diametre, lungimi 5.2.3.2 Configuratie, lifturi, pante
III

18 20 21 21 21 22 22 23 23 23 23 24 24 25 26 26 28 28 29 30 30 32 32 33 35 35 38 38 39 39 39 40

5.3 Statia de vacuum 5.3.1 Recipienti vacuum 5.3.2 Pompe de vid 5.3.3 Timpul de evacuare a vacuumului 5.3.4 Timpul de func ionare zilnică al pompelor de vacuum 5.4 Conditionări în alegerea solutiei retelelor de canalizare vacuumate 6.Guri de vărsare ANEXE Anexa 1 Anexa 2 Anexa 3 Anexa 4 PARTEA a II-a: EPURAREA APELOR UZATE 1. Obiectul normativului 1.1 Domeniu de aplicare 1.2 Conformarea la normele europene 1.3 Reglementări conexe 2. Definitii. Tipuri de procedee de epurare 2.1 Epurarea mecanică 2.2 Epurarea biologică conventională (secundară) 2.3 Epurarea avansată 2.4 Epurarea tertială 3. Studii privind calitatea apelor uzate 3.1 Calitatea apelor uzate influente în statia de epurare 3.1.1 Caracteristici fizice 3.1.2 Caracteristici chimice 3.1.3 Caracteristici biologice si bacteriologice 3.2 Metode de determinare 3.3 Continutul studiilor hidrochimice 3.4 Indicatori de calitate pentru efluentul statiei de epurare 4. Debitele si încărcările cu poluanti pentru statia de epurare 4.1 Debite de calcul.Definitii
IV

41 41 41 41 42 42 42 45 46 47 48 49 49 50 50 51 51 51 51 51 52 52 52 53 53 54 54 55 58 58

4.2 Debite de calcul si verificare 4.3 Încărcări cu poluanti ale apelor uzate influente în statiile de epurare 4.3.1 Statii de epurare noi 4.3.2 Statii de epurare existente retehnologizate/extinse 5. Alegerea schemei statiei de epurare 5.1 Gradul de epurare necesar 5.1.1 Treapta de epurare mecanică 5.1.2 Epurarea mecano – biologică 5.1.3 Epurarea mecano – biologică avansată 5.1.4 Epurarea tertială 5.1.5 Elemente determinante la stabilirea gradului de epurare 5.2 Gradul de epurare necesar privind oxigenul dizolvat 6. Scheme tehnologice statii de epurare 6.1 Alegerea schemei statiei de epurare 6.2 Tipuri de scheme de epurare 6.2.1 Epurarea mecano – biologică cu procedee extensive 6.2.2 Epurarea mecano – biologică artificială (intensivă) 6.2.2.1 Schema generală 6.2.2.2 Tehnologii aplicate pentru treapta biologică artificială 6.2.2.3 Treapta de epurare tertiară 6.2.2.4 Schema tehnologică de epurare pentru eliminarea fosforului 6.2.2.4.1 Eliminarea fosforului pe cale biologică 6.2.2.4.2 Eliminarea fosforului prin precipitare chimică 7. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare mecanică 7.1 Deversorul amonte de statia de epurare 7.1.1 Debitul de calcul al deversorului 7.2 Bazinul de retentie 7.3 Grătare rare si dese 7.3.1 Debite de dimensionare si verificare ale grătarelor 7.3.2 Aspecte privind proiectarea grătarelor 7.4 Dispozitive pentru măsurarea debitelor de apă uzată din statia de epurare 7.4.1 Debite de dimensionare
V

59 63 63 63 65 65 66 66 67 67 67 68 72 72 73 73 74 74 74 75 76 76 77 78 78 78 81 82 83 83 88 88

7.5 Deznisipatoare 7.5.1 Debite de dimensionare si verificare 7.5.2 Parametrii de dimensionare 7.5.3 Deznisipator orizontal longitudinal cu sectiune transversală parabolică 7.5.4 Deznisipator orizontal tangential 7.5.5 Deznisipator cu insuflare de aer 7.5.6 Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer 7.6 Separatoare de grăsimi 7.6.1 Debite de dimensionare si verificare 7.6.2 Parametrii de proiectare 7.7 Decantarea primară 7.7.1 Debite de dimensionare si verificare 7.7.2 Parametrii de dimensionare ai decantoarelor primare 7.7.3 Decantoare orizontale longitudinale 7.7.3.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale 7.7.4 Decantoare orizontale radiale 7.7.4.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale 7.7.5 Decantoare verticale 7.7.6 Decantoare cu etaj 7.8 Statii de pompare apă uzată 7.8.1 Amplasarea statiilor de pompare 7.8.2 Parametrii de proiectare 7.9 Elemente tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare mecanică 8. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare biologică 8.1 Epurarea biologică în statiile de epurare urbane mici si medii cu o capacitate între 2.000 si 10.000 L.E 8.1.1 Epurarea biologică naturală 8.1.1.1 Câmpuri de irigare si infiltrare 8.1.1.2 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea câmpurilor de irigare si infiltrare 8.1.1.3 Iazurile de stabilizare (biologice) 8.1.1.4 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice 8.1.2 Epurarea biologică artificială
VI

89 89 90 91 91 93 94 97 97 98 99 100 101 103 104 109 110 114 117 120 121 122 129 131 131 131 132 134 138 140 141

8.1.2.1 Epurarea biologică artificială cu biomasă fixată – filtre biologice 8.1.2.2 Filtre biologice precolatoare (cu picurare) de înăltime redusă 8.1.2.3 Filtre biologice precolatoare turn 8.1.2.4 Contactori biologici rotativi 8.1.2.5 Bazine cu nămol activat – epurare biologică cu biomasă în suspensie 8.1.2.6 Parametrii de dimensionare ai bazinelor de aerare 8.1.2.6.1 Prevederi generale privind geometria bazinelor cu nămol activat.. 8.1.2.6.2 Dispozitive de insuflare a aerului 8.1.2.7 Bazine cu nămol activat - tehnologii speciale 8.1.2.8 Pomparea nămolurilor din statiile de epurare 8.1.2.8.1 Statii de pompare a nămolurilor 8.1.2.8.2 Elemente de proiectare a instalatiilor de pompare 8.1.2.8.3 Tipuri de pompe utilizate în vehicularea nămolului 8.2 Epurarea biologică în statiile de epurare urbane/ rurale cu o capacitate > 10.000 L.E (epurare avansată) 8.2.1 Epurarea biologică artificială 8.2.2 Cantităti si concentratii de poluanti în apele uzate 8.2.2.1 Concentratii ale substantelor poluante influente în reactorul biologic. 8.2.2.2 Cantităti de substantă influente în bioreactor 8.2.2.3 Cantităti de substantă din efluentul statiei de epurare 8.2.2.4 Cantităti de substantă eliminate din sistemul bazin biologic – decantor 8.2.3 Dimensionarea reactoarelor biologice 8.2.3.1 Debite de dimensionare si verificare 8.2.3.2 Vârsta nămolului 8.2.3.3 Determinarea volumului zonei de denitrificare 8.2.3.4 Eliminarea fosforului din apele uzate urbane 8.2.3.5 Calculul cantitătii de nămol în exces 8.2.3.6 Determinarea volumului reactorului biologic 8.2.3.7 Calculul capacitătii de oxigenare 8.3 Decantoare secundare 8.3.1 Clasificare 8.3.2 Parametrii de dimensionare 8.3.3 Decantoare secundare orizontale radiale
VII

142 145 149 150 153 158 165 166 167 172 172 174 175 179 179 182 183 184 184 185 187 187 187 189 193 197 200 202 208 208 208 211

8.3.3.1 Parametrii de dimensionare 9. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de tratare a nămolurilor 9.1 Clasificarea nămolurilor provenite din statiile de epurare 9.2 Cantităti specifice de nămol 9.3 Caracteristicile nămolurilor 9.3.1 Caracteristici fizice 9.3.1.1 Umiditatea 9.3.1.2 Materiile solide 9.3.1.3 Greutatea specifică 9.3.1.4 Culoarea si mirosul 9.3.1.5 Filtrabilitatea 9.3.1.6 Puterea calorică 9.3.2 Caracteristici chimice 9.3.2.1 pH-ul 9.3.2.2 Fermentabilitatea 9.3.2.3 Metalele grele 9.3.2.4 Nutrientii 9.3.3 Caracteristici biologice si bacteriologice 9.4 Alegerea schemei de prelucrare a nămolurilor 9.4.1 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare si fermentare anaerobă într-o singură treaptă 9.4.2 Schema de prelucrare a nămolurilor cu îngrosare independentă a nămolului primar si a celui în exces si fermentare anaerobă într-o singură treaptă 9.4.3 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare si fermentare anaerobă în 2 trepte 9.4.4 Schema de prelucrare a nămolurilor din statiile de epurare cu treaptă mecanică si fermentare anaerobă într-o singură treaptă 9.4.5 Schema de prelucrare a nămolurilor din statiile de epurare cu treaptă mecanică si stabilizare aerobă 9.4.6 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din statiile de epurare fără decantor primar 9.4.7 Bilantul de substantă pe linia nămolului 9.4.7.1 Bazinul de amestec si omogenizare 9.4.7.2 Concentratoare de nămol 9.4.7.3 Fermentarea anaerobă într-o singură treaptă 9.4.7.4 Fermentarea anaerobă a nămolului în două trepte
VIII

216 218 218 219 220 220 220 220 221 221 221 223 223 223 223 224 224 225 225 227 229 230 231 232 233 234 234 236 238 240

9.4.7.5 Stabilizatorul de nămol 9.4.7.6 Deshidratarea nămolului 9.5 Prelucrarea preliminară a nămolurilor 9.5.1 Sitarea nămolurilor 9.5.2 Măruntirea nămolurilor 9.5.3 Conditionarea chimică a nămolurilor 9.5.3.1 Reactivi minerali 9.5.3.2 Polielectroliti sintetici 9.6 Concentrarea nămolurilor 9.6.1 Concentrarea gravitatională a nămolurilor 9.6.1.1 Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitationale de nămol 9.6.2 Concentrarea nămolurilor prin procedeul de flotatie cu aer dizolvat 9.6.2.1 Proiectarea sistemelor de flotatie cu aer dizolvat 9.6.3 Centrifugarea nămolurilor 9.6.3.1 Date de bază pentru proiectare 9.7 Stabilizarea nămolurilor din statiile de epurare urbane/ rurale 9.7.1 Stabilizarea (fermentarea) anaerobă 9.7.1.1 Factori ce influentează fermentarea anaerobă 9.7.1.1.1 Materiile solide si timpul de retentie hidraulic 9.7.1.1.2 Temperatura 9.7.1.1.3 pH – ul 9.7.1.1.4 Substante toxice 9.7.1.1.5 Aplicarea fermentării anaerobe 9.7.1.1.6 Solutii pentru procesele de fermentare 9.7.1.2 Dimensionarea tehnologică a rezervoarelor de fermentare a nămolului 9.7.1.2.1 Colectarea si stocarea biogazului 9.7.1.2.2 Necesarul de reactivi chimici 9.7.1.2.3 Constructia rezervoarelor de fermentare 9.7.1.2.4 Alte elemente tehnologice ale rezervoarelor de fermentare anaerobe 9.7.2 Stabilizarea aerobă 9.7.2.1 Dimensionarea tehnologică 9.7.2.2 Stabilizarea cu var
IX

243 245 247 247 247 248 248 249 251 252 254 257 258 260 262 264 264 265 265 265 265 266 266 267 269 272 273 273 274 275 276 278

9.8 Deshidratarea nămolurilor 9.8.1 Deshidratarea naturală 9.8.2 Deshidratarea mecanică 9.8.2.1 Deshidratarea prin centrifugare 9.8.2.2 Deshidratarea cu filtre bandă 9.8.2.3 Deshidratarea cu filtre presă 9.9 Tehnologii de prelucrare avansată a nămolurilor 9.9.1 Compostarea nămolurilor 9.9.1.1 Etapele procesului 9.9.1.2 Desfăsurarea procesului 9.9.1.3 Balanta energetică 9.9.1.4 Raportul carbon / azot 9.9.1.5 Controlul termperaturii si aerarea 9.9.1.6 Reducerea agentilor patogeni 9.9.1.7 Maturarea 9.9.1.8 Uscarea 9.9.1.9 Elemente de proiectare a sistemelor de compostare 9.9.2 Uscarea nămolurilor 9.9.2.1 Uscătoare rotative tubulare 9.9.2.2 Bilantul termic 9.9.2.3 Alegerea solutiei de uscare/incinerare a nămolurilor din statiile de epurare 9.9.2.3.1 Elemente generale 9.9.2.3.2 Mărimea SEAU 9.9.2.3.3 Folosirea nămolurilor în agricultură CONSTRUIREA CURBELOR IDF (Intensitate – Durata – Frecventa) 1. Consideratii generale 2. Algoritm pentru construirea curbelor IDF utilizând precipitatiile maxime anuale de durată D 3. Algoritm pentru construirea curbelor IDF utilizând precipitatiile de durată D peste un anumit prag 4. Determinarea precipitatiilor în puncte fără măsurători 4.1. Ponderarea cu inversul pătratului distantei fată de statiile cele mai apropiate
X

279 279 280 280 281 283 287 287 287 288 289 289 290 290 291 291 291 294 296 297 302 302 303 305

310 312 312 313 314

4.2. Analiza variabilitătii regionale a parametrilor statistici 5. Repartitii statistice utilizate 5.1. Distributia Gumbel (EVI) 5.2. Distributia Generalizată a Extremelor (GEV) 5.3. Distributia Pareto Generalizată (GPD) EXECUTAREA, EXPLOATAREA SI MONITORIZAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE 1. Prevederi legislative 2. Materiale utilizate în realizarea lucrărilor de canalizare 3. Proiectul tehnologic 4. Executarea lucrărilor reŃelei de canalizare 4.1. ConsideraŃii generale privind organizarea execuŃiei lucrărilor de canalizare 4.2. Trasarea lucrărilor pe teren şi pregătirea traseului 4.2.1. Trasarea canalului 4.2.2. Desfacerea pavajelor 4.2.3. Executarea săpăturilor 4.2.4. Sprijinirea tranşeelor 4.2.5. Epuismente 4.2.6. Pozarea tuburilor şi executarea colectoarelor 4.2.7. Executarea umpluturilor 5. Executarea lucrărilor staŃiei de epurare 5.1. Lucrări de organizare 5.2. Amenajarea terenului pentru statia de epurare 5.3. Trasarea pozitiei statiei de epurare 5.4. ExecuŃia lucrărilor de construcŃii pentru statia de epurare 6. Măsuri pentru asigurarea calităŃii lucrărilor 7. RecepŃia lucrărilor 8. Exploatarea lucrărilor de canalizare 8.1. Elaborarea Regulamentului de Exploatare si Întretinere 8.2. ConŃinutul cadru al regulamentului de exploatare si întretinere 8.3. Indicatori de performantă pentru statiile de epurare a apelor uzate 9. Măsuri de protecŃia muncii şi a sănătăŃii populaŃiei 9.1. Măsuri de protecŃia şi securitatea muncii la executarea, exploatarea şi întreŃinerea sistemului de canalizare 9.2. Măsuri de protecŃia şi securitatea muncii pentru staŃiile de pompare 9.3. Măsuri de protecŃia şi securitatea muncii pentru staŃiile de epurare 9.4. ProtecŃia sanitară 9.5. Măsuri de protecŃie contra incendiului Bibliografie
XI

314 315 315 317 318

321 321 323 324 324 324 324 324 324 325 325 325 326 326 326 326 326 326 330 330 331 331 332 332 334 334 335 335 336 337 338

PROIECTAREA SISTEMELOR DE ALIMENTĂRI CU APĂ CUPRINS
1. Date generale …………………………………………………………………………….. 1.1 Elemente componente și rolul acestora ……………………………………………. 1.2 Criterii de alegere a schemei ……………………………………………………….. 1.2.1 Sursa de apă ……………………………………………………………………… 1.2.2 Relieful și natura terenului ………………………………………………………. 1.2.3 Calitatea apei sursei …………………………………………………………….. 1.2.4 Mărimea debitului (cantitățile de apă furnizate – vehiculate de schemă)…… 1.2.5 Condiții tehnico-economice ……………………………………………………... 1.3 Criterii de alegere a schemei de alimentare cu apă …….……………………….... 1.4 Debite de dimensionare și verificare pentru obiectele sistemului de alimentare cu apă ………………………………………………………………………………….. 1.5 Calitatea apei sursei …………………………………………………………………. 1.5.1 Surse subterane ………………………………………………………………….. 1.5.2 Surse de suprafață ………………………………………………………………. 1.6 Analiza evoluției sistemului de alimentare cu apă .………………………………... 2. Captarea apei …………………………………………………………………………….. 2.1 Captarea apei din sursă subterană ……………………………………………........ 2.1.1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare ………………………………………. 2.1.2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului captării …………………….. 2.1.2.1 Studiul hidrogeologic ………………………………………………………… 2.1.2.2 Studiul topografic …………………………………………………………….. 2.1.2.3 Studiul hidrochimic ………………………………………………………….. 2.1.3 Proiectarea captărilor cu puțuri forate ………………………………………….. 2.1.3.1 Debitul de calcul al captării …………………………………………………. 2.1.3.2 Debitul maxim al unui puț forat……………………………………………… 2.1.3.3 Numărul de puțuri forate….………………………………………………….. 2.1.3.4 Lungimea frontului de captare, distanța între puțuri ……………………… 2.1.3.5 Determinarea influenței între puțuri ………………………………………... 2.1.3.6 Protecția sanitară a captărilor din apă subterană ………………………… 2.1.3.7 Sistemul de colectare a apei din puțuri ……………………………………. 2.1.3.8 Alte prevederi ………………………………………………………………… 5 8 8 9 12 14 14 14 18 18 22 22 24 24 24 26 26 27 28 30 33 1 1 2 2 3 3 3 3 3

I

2.1.4 Proiectarea captării cu dren …………………..…………………………………. 2.1.4.1 Aplicare ……………………………………………………………………….. 2.1.4.2 Studii necesare ………………………………………………………………. 2.1.4.3 Stabilirea elementelor drenului …………………………………………….. 2.1.4.4 Stabilirea secțiunilor drenului ……………………………………………….. 2.1.4.5 Filtrul invers …………………………………………………………………... 2.1.4.6 Evitarea infiltrațiilor în dren de la suprafață prin zona de umplutură …… 2.1.4.7 Elemente constructive ………………………………………………………. 2.1.4.8 Zona de protecție sanitară ………………………………………………….. 2.1.5 Captarea izvoarelor ……………………………………………………………… 2.1.5.1 Studii necesare pentru captarea izvoarelor ………………………………. 2.1.5.2 Condiționări privind captarea izvoarelor …………………………………… 2.1.5.3 Construcția captărilor din izvoare ………………………………………….. 2.1.6 Tipuri special de captări din apă subterană ……………………………………. 2.1.6.1 Captări din strate acvifere cu apă infiltrată prin mal ……………………… 2.1.6.2 Îmbogățirea stratelor de apă subterană …………………………………… 2.2 Captarea apei din surse de suprafață ................................................................. 2.2.1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare ………………………………………. 2.2.1.1 Clasificare: tipuri de captări ………………………………………………… 2.2.1.2 Alegerea amplasamentului captării. Criterii ………………………………. 2.2.1.3 Alegerea tipului de captare. Criterii ………………………………………… 2.2.2 Studii necesare pentru elaborarea proiectului captării ……………………….. 2.2.2.1 Studiul topografic …………………………………………………………….. 2.2.2.2 Studiul geomorfologic ………………………………………………………. 2.2.2.3 Studiul geologic și geotehnic ……………………………………………….. 2.2.2.4 Studiul climatologic și meteorologic ……………………………………….. 2.2.2.5 Studiul hidrologic …………………………………………………………….. 2.2.2.6 Studiul hidrochimic și de tratabilitate ………………………………………. 2.2.2.7 Studiul de impact și studiul de siguranță …………………………………. 2.2.3 Soluțiile tehnice pentru captări din râuri ……………………….……………….. 2.2.3.1 Captări în albie: crib și stație de pompare în mal ………………………… 2.2.3.2 Captare în mal cu stație de pompare încorporată ……………………….. 2.2.3.3 Captări plutitoare …………………………………………………………….. 2.2.3.4 Captări din lacuri ……………………………………………………………… II

34 34 34 34 35 36 36 36 37 40 40 41 41 43 43 43 45 45 45 45 46 50 50 51 51 51 52 52 53 54 54 58 62 64

.....1..2..3.2 Schema S2 – apă subterană cu tratabilitate normală .4..3......4. 3..3.4.... 3. și/sau sub albie) ……..… 3......2.3 Siguranța proceselor de tratare …………………………………………………....1.....3 Schema S3 – apă subterană greu tratabilă ..4. 3..………….2 Criterii de alegere a filierei tehnologice a stației de tratare ……………………….3 Caracteristicile principale ale reactivilor utilizați în tratarea apei ………. 3.. 3.4.......... 2....4.2 Determinarea dozelor necesare de acid sulfuric... 2.......2.2.2..4. 3... 2.2.......1 Studii hidrochimice și de tratabilitate pentru apa sursei ……………………… 3. 3..2 Conținutul studiilor de tratabilitate …………………………………………... III 64 64 66 66 69 70 71 71 73 74 74 78 79 83 83 86 87 90 90 93 93 94 94 94 94 95 97 97 97 98 100 103 ..... Stații de tratare a apei ....2 Calitatea apei cerută de utilizatori ……………………………………………….....3.... 3.2...2..2..1. 3..4.1 Conformarea proceselor existente la schimbările de norme sau de calitate a apei la sursă………………………………………………………..3 Determinarea caracterului coroziv al apei și a dozelor de reactivi pentru echilibrarea pH-ului ……………………………………………… 3..5 Captare cu baraj de derivație ……………………………………………….. 3......1...2.1.2.2..1 Stații de tratare pentru surse subterane ……………………………………..3 Clasificarea stațiilor de tratare ……………………………………………………….....1.2 Fiabilitatea proceselor de tratare …………………………………………… 3.. 3. 3.1.2..2.……………………………....... 3. 3.1 Metodologia de efectuare a testelor de coagulare – floculare de laborator …………………………………………………………………..7 Captări în condiții speciale (dren în mal.. 3.4 Scheme tehnologice ale stațiilor de tratare particularizate pe tipuri de sursă …. 3.....1.6 Captare pe creasta pragului deversor ………………………….3.2 Prize în corpul barajului …………………………………………………..4... 3..1.....2.4 Impactul asupra mediului înconjurător ………………………………………….......2.4...1.....2..…...1.3 Capacitatea tehnică a operatorului pe baza tehnologiei disponibile ….. 3.. 3.4 Determinarea dozelor de reactivi de coagulare utilizați în tratarea apei ....4 Determinarea dozelor de reactivi pentru corecția pH-ului …………… 3.............2. 3..1....... respectiv acid clorhidric …………………………………………………………………..2...3.. 2... 3. 2.…......3 Captări în lac ……………………………………………………………..4.2..........3..2..1 Priza în aval de baraj ……………………………………………….1 Compuși chimici cu efecte asupra sănătății umane ……………………..4.........5 Determinarea dozelor de reactivi de oxidare …………………………..…..4...2..…………………......2 Stații de tratare cu surse de suprafață tip lac …………………………………..3.....1 Obiectul stației de tratare .1 Schema S1 – apă subterană ușor tratabilă ………………………………..3.2.

3.5..4.5.5.2 Post – oxidarea ……………………………………………………………….4.5.1..5.2..3.2 Prevederi constructive pentru construcțiile de coagulare – floculare și decantare ………………………………………………………………..5..1 Deznisipare și predecantare …………………………………………………….3 Stabilirea mărimii hidraulice w “in situ” ………………………………… 3.4.5.2.………………………………….4. IV 103 106 109 112 112 115 118 121 121 121 126 126 126 126 127 130 131 133 133 134 135 136 136 139 141 141 142 145 146 146 147 148 149 .5 Proiectarea proceselor din stațiile de tratare ………………………………………. 3..4.2.……………………… 3.4..5.4.5.5.2.1.2.. 3.1.4.4 Limpezirea apei prin decantare …………………………………………………...2 Schema L2 – apă de lac cu tratabilitate normală . 3.1.1 Proiectarea tehnologică a decantoarelor lamelare ……………………….5.4.2. 3. 3..2 Pre – oxidare.1 Schema R1 – apă de râu ușor tratabilă …………………………………….5.5.3. 3.2.1 Decantoare cu pulsație …………………………………………………. oxidare. 3.5.3 Schema L3 – apă de lac greu tratabilă ..5.5.……………………….1 Dimensionarea decantoarelor lamelare ……………………………….1.4..3 Stații de tratare cu surse de suprafață tip râu …………………………………. Decantoare statice ………………………………………… 3.1..5 Predecantoare verticale ……………………………………………….1 Pre – oxidarea ……………………………………………………………….5.1..5 Limpezirea apei prin procedeul de flotație ……………………………………. 3. 3.2 Dioxidul de clor (ClO2) …………………………………………………… 3..1.4.2.2 Alte tipuri de tehnologii de limpezire a apei prin decantare ……………… 3..1..1.2...3.5.2.5.1 Schema L1 – apă de lac ușor tratabilă ..5..2 Decantoare cu recirculare nămol ……………………………………….1 Deznisipatoare orizontale …………………………………………………… 3..5.5. 3...5. 3.2.1..1 Coeficientul de coeziune al nămolului……………………………………… 3.5..3.3.2. 3. 3. post – oxidare ………………………………………….5.. 3.…………………………………. 3.………………………………….2 Schema R2 – apă de râu cu tratabilitate normală ..1 Domeniul de aplicare ……………………………………………………. 3.1. 3. 3.3 Schema R3 – apă de râu greu tratabilă .4 Predecantoare orizontal radiale …………………………………………….2.2 Predecantoare.3 Predecantoare orizontale longitudinale …………………………………… 3.3 Decantoare cu floculare balastată și recirculare nămol ……………… 3.. 3.4. 3.3 Coagulare – floculare …………………………………………………………….2 Proiectarea decantoarelor statice ……………………………………… 3. 3.4.4.1 Ozonul (O3) ……………………………………………………………….

5.10.1..1.5.. 3. 3.……… 3. 3.6 Rezervor de apă de spălare ………………………………………………… 3.7 Stația de pompare apă de spălare.5.5.9..5. 3.6.10.1 Stații de reactivi cu stocare și dozare uscată …………………………… 3. 3.11. 3.3..6. V 151 151 151 152 152 159 160 161 162 163 163 164 166 166 167 168 169 171 171 172 173 173 173 174 176 176 177 178 179 180 181 181 182 .1 Dimensionare recipient de stocare reactiv ………………………….1 Elemente componente ……………………………………………………… 3.3 Metode de filtrare …………………………………………………………….4 Pompe dozatoare …………………….. 3..2 Dimensionare dozator uscat și transportor ………………………….8.10 Procese de adsorbție prin utilizarea cărbunelui activ ……………………….5. 3.5.11..11.5.6. 3.5.5..5..1 Elemente componente ……………………………………………………….11.3 Condiționări ale filtrelor lente ………………………………………………..5.7.5.………………………………. 3.3 Dimensionare bazine de preparare și dozare ……………………… 3.2 Stații de reactivi cu stocare și dozare lichidă ……………………………. 3.11.3 Condiționări privind tehnologia limpezirii apei prin filtrare pe membrane UF ……………………………………………………………………………… 3. stația de suflante …………………… 3.2 Caracteristici principale ale stației de filtre ……………………………….5.7 Filtre rapide sub presiune ……………………………………………………….5.8.5.3 Sisteme cu CAG (cărbune activ granular) ……………………………… 3.8 Conducerea procesului de filtrare ………………………………………….…………………….8 Filtre lente ………………………………………………………………………….6....11.6.5..1 Aplicare ……………………………………………………………………… 3..2 Proiectarea filtrelor lente …………………………………………………….9.1 Elemente componente ……………………………………………………….5.4 Schema generală a unui filtru rapid ……………………………………….1 Dimensionare depozit reactiv uscat ………………………………….11 Stații de reactivi ………………………………………………………………… 3..9 Limpezirea apei prin filtrare pe membrane …………………………………….. 3.9.6 Filtre rapide de nisip …………………………………………………………….6.2.5.2 Dimensionare bazine de preparare și dozare .2.8.11. 3.5. 3.5.5. 3.5.2 Proiectarea sistemelor de adsorbție pe cărbune activ …………….5.5.1. 3.2 Schema tehnologică pentru sistemele UF ……………………………….5.5.1 Aplicarea și proiectarea instalațiilor cu membranele UF în stațiile de tratare pentru producerea apei potabile …………………………….…………………….6. 3.2 Proiectarea filtrelor rapide sub presiune …………….5..5. 3...5.6.….1.5.. 3.5. 3..11.10.5. 3..7.5 Materialul filtrant ……………………………………………………………… 3.

.1.5.……… 3.....5. 4.5...11.3.11.2...5..11. 3.1 Volumul de compensare (Vcomp) …………………………………………….. 3.2 Nămolul reținut în bazinele decantor …………………………………….1 Considerente de proiectare …………………………………………..1.4..2...11...4..5 Pompe dozatoare ……………………………………………………… 3.3..11.4 Prepararea și dozarea cărbunelui activ pudră (CAP)…………………… 3.5 Prepararea și dozarea apei de var ………………………………………... 4.5... 4.5..2 Depozitul de cărbune activ pudră .11.4 Bazin preparare-dozare ……………………………………………….3 Alimentare și transport ………………………………………………… 3..11.….2 Siloz pentru var pulbere ………………………………………………. 4.4.2 Configurația plană a rezervoarelor pe sol ……………………………………… VI 182 183 183 183 184 185 186 186 186 187 187 187 188 188 188 189 189 189 190 192 193 197 197 198 199 199 199 200 203 203 203 205 206 207 .12. 3.. 4.13 Recuperarea apelor tehnologice din stația de tratare ……………………… 3.5.. 3.5..5.1 Bazine-decantor …………………………………………………………….3 Bazine de preparare și dozare ………………………………………..5.5 Pompe dozatoare ……………………………………………………… 3. 3..11. 3.5.5.4.5.1 Considerente de proiectare …………………………………………. 4...5.1 Capacitatea rezervoarelor ……………………………………………………….…………………………..3 Prepararea și dozarea polimerului ……………………………………….1 Rolul rezervoarelor în sistemul de alimentare cu apă ...4 Pompe dozatoare……………………………………………………….2..5..2 Amplasarea rezervoarelor ……………………………………………………….11.5.5..5. 4..13.11...1 Considerente de proiectare …………………………………………...2.3 Alimentare și tranport …………………………………………………..1.4.. 3. 3. 3.11.1.5. 4. Rezervoare ………………………………………………………………………………. 3.2 Proiectarea construcțiilor de înmagazinare a apei …………………………….12 Stații de clor ……………………………………………………………………...5....5. 4...3 Pompe dozatoare ……………………………………………………… 3.5.13. 3.3 Rezerva intangibilă de incendiu (Vi) ……………………………………….6 Elemente generale privind realizarea stațiilor de reactivi ………….3.11....4 Bazin de preparare și dozare ………………………………………… 3.11.5.3..1.11.11. 3..1 Clasificarea rezervoarelor ……………………………………………………..11..5.3.1 Doze de clor ………………………………………………………………… 3.5... 3.11..2.2.5..2 Depozitarea stocului de polimer ……………………………………… 3....5.5.2 Volumul de avariei (Vav) …………………………………………………… 4....11.11.5.

...5 Etanșeitatea rezervoarelor ………………………………………………….1 Dimensionarea rețelei ramificate …………………………………………….3..3.. 5. 4.3 Dimensionarea rețelelor de distribuție ……………………………………………… 5. 4...1.………..3..4 Castele de apă ………………………………………………………………………… 4.1 Tipuri de rețele ………………………………………………………………………… 5.1 Rolul castelelor de apă în sistemul de alimentare cu apă …………………….1.1 Forma rețelei ……………………………………………………………………… 5.4. 5. 5.3.. 5. 4. 4. 5. 5..2.2 Clasificare după schema tehnologică de alimentare a rețelei. 4.2. 5. 4.1.. Rețele de distribuție ……………………………………………………………………… 5.3..4.1 Determinarea debitelor de calcul pe tronsoane …………………………..2 Elementele constructive și tehnologice ale castelelor de apă ……………….4 Clasificare după valoarea presiunii . 5. 4.1 Rețeaua de joasă presiune ………………………………………………….……………………………..2 Instalația hidraulică a rezervoarelor ……………………………………….3. 4.2.….3..2 Verificarea rețelei ramificate ………………………………………………… 5.1 Elemente generale …………………………………………………………… 208 208 209 212 212 212 212 213 214 214 214 215 215 216 216 218 218 218 218 218 219 220 220 221 223 225 225 227 227 228 230 230 230 VII .3 Izolarea castelelor de apă ………………………………………………………. 4.2.2...3 Calculul hidraulic al conductelor rețelei ………………………………………… 5.3.. 5.2 Proiectarea rețelelor de distribuție ……………………………………………….1.2.3 Elementele constructive și tehnologice pentru siguranța rezervoarelor …… 4.………………...2.6 Complex rezervor subteran – castel de apă ………………………………. 4..4. 4. 4.2.4 Instalațiile de ventilație ……………………….1.6 Verificarea etanșeității rezervoarelor ……………………………………….1 Clasificare după configurația în plan a conductelor ………………………….2.4..4 Instalația hidraulică a castelelor de apă ………………………………………. 5.1.4 Asigurarea presiunii în rețea …………………………………………………….2 Dimensionarea rețelei inelare …………………………………………………… 5.1 Izolarea rezervoarelor …………………………………………………….2 Debite de dimensionare a rețelei ……………………………………………....3 Instalația de iluminat și semnalizare ………………………………………..3.2.2..4.3...5 Instalațiile de iluminat și semnalizare ………………………………………….3..4.2.4... 5.3 Dezinfectarea rezervoarelor de apă potabilă ……………………………………….2..4.3 Clasificare după presiunea asigurată în rețea în timpul incendiului ..…………………………………………….

.... 6. de dilatare.2.1 Aducțiuni din 2 fire legate cu bretele ……………………………………….4 Construcții anexe în rețeaua de distribuție ………………………………………….3. 6.3..1.1 Studii topografice ………………………………………………………………….3.5..3..……………………………… 5.2.4 Compensatori de montaj.2..2. 6. 5.3.3 Siguranța operării aducțiunii …………………………………………………….3.3.…………………………….2.5 Balanța cantităților de apă în rețelele de distribuție ……………………………….2 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale cu nivel liber ………….4 Verificarea rețelei inelare ………………………………………………….. 6.1. 6. 6.....2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului aducțiunii ……………………….1 Balanța de apă și determinarea apei care nu aduce venit (NRW – Non – 239 Reveneu Water) ………………………………………………………………….5 Hidranți de incendiu ………………………………………………………………. 5..1 Aducțiuni gravitaționale sub presiune ………………………………………….1 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale sub presiune …………..1 Calculul hidraulic al aducțiunii ………………………………………………. 6. 6.1.1 Stabilirea traseului aducțiunii ……………………………………………………. Clasificare …………………………………………………………………. Aducțiuni …………………………………………………………………………………. 6. 231 233 234 236 236 236 236 236 237 5.2 Aducțiune cu 1 fir și rezervă de avarie………. 5.2.4...1. 6.... 6.1....1.2 Aducțiuni gravitaționale funcționând cu nivel liber ……………………………..5.3 Cămine de ventil de aerisire – dezaerisire …………………………………. 5.3.2.3 Proiectarea rețelelor de distribuție inelare pentru siguranța în exploatare …………………………………………………………………….3. 5.3...3 Proiectarea aducțiunilor ……………………………………………………………… 6.. 242 6.3..3 Studii hidrochimice ………………………………………………………………. 6. 6. 5.3.2 Cămine cu armături de golire …………………………………………………….3.2 Indicatori de performanță ………………………………………………………… 239 6.2 Dimensionarea secțiunii aducțiunii ……………………………………………… 6..3 Comparația soluțiilor …………………………………………………………. 6.1..4....3 Aducțiuni cu funcționare prin pompare …………………………………………. 6... 5..3..2 Elemente privind elaborarea unui model numeric de calcul pentru rețele de distribuție inelare ……………………………………………….3.4.2.2.5.2.. VIII 242 242 242 243 244 245 245 245 246 247 247 250 250 250 254 256 259 259 260 260 .2 Studii geologice și geotehnice ………………………………………………….. 239 5..3.1 Aducțiuni..1 Cămine de vane …………………………………………………………………. 5.4 Criterii generale de alegere a schemei hidraulice pentru aducțiuni ………… 6.4.4.. de tasare .3 Calculul hidraulic al aducțiunii funcționând prin pompare …………… 6.

. 6.. 7.3 Pompe air-lift (Mamut) pentru deznisiparea puțurilor ………………………….4 Stații de pompare pentru captări din surse de suprafață …………………….8 Reabilitarea stațiilor de pompare …………………………………………………….3..6 Stații de pompare pentru rețele de distribuție apă potabilă ………………….3.3. 7.3.3 Cămine de ventil ………………………………………………………….5 Măsuri de protecție sanitară ………………………………………………… 7.5.5.1. 7.2 Cămine de golire ………………………………………………………….2. 6.3.2 Conducta de aspirație …………………………………………………………….3.1 Traversarea cursurilor de apă …………………………………………. Stații de pompare ………………………………………………………………………… 7.. 7.3 Proba de presiune a conductelor …………………………………………… 6.1 Cămine ………………………………………………………………………… 6.1 Date generale ……………………………………………………………………..5.5.5.…. 261 263 263 263 263 264 265 265 266 267 267 270 272 273 273 273 274 277 277 278 279 280 281 282 284 284 284 285 286 287 288 288 Bibliografie………………………………….1 Elemente generale …………………………………………………………………….5.3..5. 7. 7.4 Masive de ancoraj …………………………………………………………….. 6.3.5.3..2 Traversările cursurilor de apă și căilor de comunicație …………………. 7.4 Selectarea pompelor …………………………………………………………………. 7.3..5 Instalații hidraulice la stațiile de pompare …………………………………………..2 Alcătuirea stațiilor de pompare ……………………………………………………… 7. 6.5.4.. 6.2 Echipare puțuri …………………………………………………………………….2. 6. 7..1.9 Instalații de automatizare și monitorizare …………………………………………..6 Determinarea punctului de funcționare al stațiilor de pompare …………………. 6.4.5.5.………………. 6.4..1 Cămine de vană de linie ………………………………………………… 6.5.1 Elemente generale ……………………………………………………………….3 Traversări aeriene de văi (râuri) ………………………………………. 7.3.. 7.3..3 Parametri caracteristici în funcționarea stațiilor de pompare …………………….7 Determinarea cotei axului pompei …………………………………………………..5. 7.. 6.5 Construcții anexe pe aducțiune …………………………………………….5 Stații de pompare pentru aducțiuni ……………………………………………..2 Traversarea căilor de comunicație ……………………………………...3.4.5.4 Materiale pentru realizarea aducțiunii ………………………………………….2...3 Conducta de refulare …………………………………………………………….1. 7.6. 290 IX .4..4.. 7.. 7.. 7.……………………………….

PROIECTAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CU APĂ 1. 1 . extinderii și perfecționării tehnologiilor. Unele sisteme au ca obiectiv asigurarea apei de calitate definitivă pentru alți utilizatori: platforme industriale. − prezintă fiabilitatea necesară pentru a se adopta pe termen scurt și lung modificărilor de calitate a apei la sursă. Schema unui sistem de alimentare cu apă se adoptă din numeroase variante posibile pe baza conceptului că cea mai bună schemă este definită de complexul de lucrări care: − asigură timp îndelungat calitatea și necesarul de apă în condiții de siguranță privind sănătatea utilizatorilor la costuri suportabile. 1. Schema generală sistem de alimentare cu apă (poziția 1). transportul și distribuția acesteia la presiunea. 2 C: captare. asigură prelevarea apei din sursă: complexitatea lucrărilor este determinată de tipul sursei. Schema unui sistem de alimentare cu apă se proiectează pentru o perioadă lungă de timp (minim 50 de ani). C 2 SPI 7. Schema generală a unui sistem de alimentare cu apă se prezintă în figura 1. Obiectiv: asigurarea permanentă a apei potabile sanogene pentru comunități umane inclusiv instituții publice și agenți economici de deservire a comunității.2 AAP 6 R 4 SPIII 7. Date generale Definiție: sistemul de alimentare cu apă este complexul de lucrări inginerești prin care se asigură prelevarea apei din mediul natural.1. înmagazinarea. cu păstrarea ordinii tehnologice se definește ca fiind schema sistemului de alimentare cu apă. calitatea și necesarul solicitat de utilizator. corectarea calității. modificărilor necesarului și cerinței de apă. complexe pentru creșterea animalelor și alte activități industriale și agricole.1 Elemente componente și rolul acestora Reprezentarea schematică a obiectelor componente ale unui sistem de alimentare cu apă.3 AAP 6 RD 5 Figura 1.1.1 AAB 6 ST 3 SPII 7.

asigură transportul apei gravitațional sau prin pompare.2. calitatea și necesarul solicitat. 5 RD: rețea de distribuție. asigură înmagazinarea apei pentru: compensarea orară/zilnică a consumului. 7 SP: stații de pompare. Stațiile de tratare se bazează pe tehnologii și sunt susceptibile permanent de necesitatea perfecționării datorită deteriorării calității apei surselor și progresului tehnologic. 2 . secetă.1). Factorii de care depinde alegerea schemei sunt prezentați în cele ce urmează. asigură energia necesară transportului apei de la cote inferioare la cote superioare. 1. necesare în funcție de configurația profilului schemei.3 ST: stația de tratare. 1. − amplasarea sursei în corelație cu amplasamentul utilizatorului și factorii de risc privind poluarea sau situațiile extreme (viituri. este un complex de lucrări în care pe baza proceselor fizice. 6 AAB. asigură transportul apei de la rezervor la branșamentele utilizatorilor la presiunea. Notă: Toate capitolele din prezentul Normativ vor avea numărul din schema generală a sistemului de alimentare cu apă (figura 1. chimice și biologice se aduce calitatea apei captate la calitatea apei cerute de utilizator. AAP: aducțiuni de apă brută (de sursă) sau potabilă. menținerea calității apei în limite normale în timp. 4 R: rezervoare.2 Criterii de alegere a schemei Criteriile sunt determinate de factorii care pot influența alegerea schemei.1 Sursa de apă Se vor efectua studii complete privind sursele posibile care se vor lua în considerație conform cu capitolul 2. operare în cazul avariilor amonte de rezervoare. Principalele elemente care trebuie stabilite sunt: − siguranța sursei: debit asigurat. Pentru schemele sistemelor de alimentare cu apă a comunităților umane vor fi preferate sursele subterane. combaterea incendiului. cu nivel liber sau sub presiune între obiectele schemei sistemului de alimentare cu apă până la rezervor. seisme).

relief. energie specifică (kWh/m3) în secțiunea branșamentului utilizatorului. 1. 3 § 3.3 Criterii de alegere a schemei de alimentare cu apă C1 – condițiile locale: surse existente. 3 . tipul construcțiilor pentru aducțiuni.5 Condiții tehnico-economice Este obligatoriu să se efectueze o analiză tehnico-economică și de risc pentru mai multe variante de scheme a sistemului de alimentări cu apă. 1. existența căilor de comunicație și un număr redus de lucrări de artă. risc minor. Se vor alege cu precădere schemele în care se poate asigura transportul gravitațional.2.1.3 Calitatea apei sursei Trebuie să îndeplinească condițiile impuse în studiile de tratabilitate cap.4 Mărimea debitului (cantitățile de apă furnizate-vehiculate de schemă) Analiza și rezolvările schemei trebuie să țină seama de numărul persoanelor afectate și/sau pagubele care pot apare în cazul defecțiunilor sistemului. − asigură risc minor din punct de vedere al fiabilității și siguranței în furnizarea continuă a apei de calitate. − satisface în cele mai bune condiții cerința socială. 1 § 1.2.2. Se va adopta schema care: − prezintă cei mai buni indicatori la cost specific apă (Lei/m3). 1.1.2. natura terenului. rezervoarele. − adoptă cele mai noi tehnologii pentru toate materialele și procesele schemei sistemului de alimentare cu apă.5 și cap. siguranță în asigurarea calității apei și necesarului de apă. existența terenurilor stabile pe configurația schemei.2 Relieful și natura terenului Relieful și natura terenului pe care sunt distribuite obiectele schemei sistemului de alimentare cu apă influențează transportul apei. stațiile de pompare.2. poziția și configurația amplasamentului. 1. C2 – numărul de persoane afectate.

Scheme de alimentare cu apă în zone de munte.3.2. sursă. 1. Rezervor Qo m a x SP ST Lac C SP Ad Retea Figura 1.4. Qo m a Qo m i n x SRP SP ST C SP R Retea Figura 1. Izvor Rezervor Retea Figura 1. 1. Schemă de alimentare cu apă în zone de deal. 4 . 1.3. C4 – criterii speciale: asigurarea apei pentru toți utilizatorii. mărimea debitului.4. Schemă de alimentare cu apă în zone de șes (apă de suprafață).5 se prezintă diferite tipuri de scheme în funcție de configurația terenului.C3 – costuri specifice (Lei/m3 apă)min și energie (kWh/m3)min corelate cu cele mai bune tehnologii adoptate. În figurile 1.2.

Sectie de fabricatie Apa calda Vapori Turn de racire Purja SP C ST SP Apa de completare Apa rece Apa recirculata SRP Figura 1. valoarea exactă se va stabili conform balanței de apă. Ks – coeficient de servitute pentru acoperirea necesităților proprii ale sistemului de alimentare cu apă: în uzina de apă. SP3 – stații pompare.25 pentru sisteme reabilitate (după implementare lucrări). a) Toate obiectele și elementele schemei sistemului de alimentare cu apă de la captare la ieșirea din stația de tratare se dimensionează la: unde: QIC = Kp ∙ Ks ∙ (Qzi max + QRI) (m3/zi) (1. ST – stație de tratare. R – rezervor.6.4 Debite de dimensionare și verificare pentru obiectele sistemului de alimentare cu apă RD C SP1 QIC ST SP2 Q1IC R SP3 QIIC QIIV Figura 1.05. RD – rețea de distribuție. C – captare. Kp = 1. se va adopta: Kp = 1.10 pentru sisteme noi. Schemă de alimentare cu apă industrială (în circuit închis). ST – stație tratare. C – captare. SRP – stație repompare.5. 5 . Debite de dimensionare și verificare pentru obiectele sistemului de alimentare cu apă. – debitmetru/apometru. 1. SP – stație de pompare. SP1. spălare rețea distribuție. se va adopta Ks ≤ 1. spălare rezervoare. SP2. Ad – aducțiune.1) Kp – coeficient de majorare a necesarului de apă pentru a ține seama de volumele de apă care nu aduc venit (NRW).

În cazul rețelei cu mai multe zone de presiune debitul njQii se calculează pentru fiecare zonă cu coeficienții de variație orară (Kor) adecvați și debitul njQii funcție de dotarea clădirilor cu hidranți interiori. 6 ∙ + ∙ ∙ ( /ℎ) (1. În situația în care configurația terenului permite. QRI – debitul de refacere a rezervei intangibile de incendiu. d) Toate elementele componente ale schemei sistemului de alimentare cu apă aval de rezervoare se dimensionează la debitul: = unde: QIIC – debit de calcul pentru elementele schemei sistemului de alimentare cu apă aval de rezervoare.2) − rezervă protejată – volumul rezervei intangibile de incendiu. pentru acoperirea integrală a necesarului de apă. b) Toate obiectele schemei sistemului de alimentare cu apă între stația de tratare și rezervoarele de înmagazinare (sistemul de aducțiuni) se dimensionează la debitul: c) Rezervoarele de înmagazinare vor asigura: Q1IC= QIC/Ks (m3/zi) (1. se stabilește conform SR 1343-1/2006. se stabilește conform SR 1343-1/2006.3) . Volumul minim al rezervoarelor trebuie să reprezinte 50% din consumul mediu. rezervoarele vor asigura și presiunea în rețeaua de distribuție. care trebuie să fie asigurat de către operatorii care exploatează sisteme centralizate de alimentare cu apă. − rezervă protejată – volumul de avarii pentru situațiile de întrerupere a alimentării rezervoarelor. njQii – numărul de jeturi și debitele hidranților interiori (Qii) pentru toate incendiile teoretic simultane (n). în m3/zi. Qor max – reprezintă valoarea necesarului maxim orar (m3/h). − volumul de compensare orară și compensare zilnică pe perioada săptămânii.Qzi max este suma cantităților de apă maxim zilnice. conform Legii 98/1994.

a = 0. − funcționarea rețelei în cazul combaterii incendiului de la exterior utilizând numai hidranții exteriori pentru toate cele n incendii simultane. Pentru localități cu debit de incendiu peste 20 l/s se va prevedea aducțiune dublă între rezervoare și rețea pentru ca în orice situație să existe alimentarea rețelei de distribuție.6 ∙ ( − 1) ∙ ∙ ( /ℎ) (1. H2O pentru rețele (zone de rețea) de joasă presiune la debitul: = ∙ ∙ + 3.6 ∙ ∙ ∙ ( /ℎ) (1. inclusiv când celelalte incendii teoretic simultane sunt stinse din exterior. 7 . a – coeficient de reducere a necesarului maxim orar pe perioada combaterii incendiului.e) Verificarea rețelei de distribuție se face pentru 2 situații distincte: − funcționarea în cazul stingerii incendiului folosind hidrantul interior cu cel mai mare debit și hidranți exteriori pentru celelalte (n-1) incendii.7.5) (njQii)max – cel mai mare incendiu interior care poate apare pe zona sau teritoriul localității. Pentru asigurarea funcționării corecte a hidranților interiori trebuie făcută și verificarea ca pentru orice incendiu interior (la clădirile dotate cu hidranți) presiunea de funcționare trebuie să fie asigurată în orice situație. Verificarea rețelei la funcționarea hidranților exteriori trebuie să confirme că în orice zonă de presiune unde apar cele n incendii teoretic simultane și este necesar să se asigure în rețea (la hidranții în funcțiune): − minim 7 m col. Qie – debitul hidranților exteriori (l/s).4) în care: QIIV – debitul de verificare. = ∙ ∙ + 3. n – număr de incendii simultane exterioare.6 ∙ ∙ + 3.

458/2002 privind calitatea apei potabile): • sursa slab încarcată.10. Parametrii monitorizați sunt cei din legislația în vigoare privind calitatea apei potabile (Legea 458/2002 modificată și completată de Legea 311/2004).0 . 1 2 3 4 5 6 Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Sursă slab încărcată 0.0 0.1 Sursă cu încărcare medie 1.0 . • azotul amoniacal (amoniu).1.1.2.0 1.8 .0 80 .3.2 . • sursa cu încărcare medie.5-2.80 0. Nr.2.5 Calitatea apei sursei Proiectarea sistemelor de alimentare cu apă trebuie să aibă la baza studii hidrochimice și de tratabilitate.0 . de suprafață).5 ≤ 50 ≤ 0.3 Sursă cu încărcare ridicată 3.2.5. Analiza calității apei trebuie să furnizeze informații privind caracteristicile fizico-chimice. • sursa cu încărcare ridicată.0. Tabelul 1.5 ≤ 0. în funcție de sursa de apă (subterană.05 . Variația parametrilor de calitate ai apei brute pentru cele trei tipuri de surse apă subterană.3 . Metodele de analiză vor fi conforme standardelor în vigoare la momentul respectiv.0 0.1.0 .1 Surse subterane Poluanții care pot conduce la dificultăți în procesul de producere a apei potabile sunt: • azotații • azotiții.0 8 .6 . • fierul.5-1.0 1.0 0.0 0.Ghid de conformare a uzinelor de apă din România la prevederile legii nr.3 . • manganul.1. biologice. Determinarea calității sursei de apă trebuie să se realizeze pe o perioadă de timp de cel puțin 1 an prin analize lunare. bacteriologice și radioactive.0 0. 1. La alegerea sursei de apă trebuie să se țină seama atât de aspectele cantitative cât și calitative. După analiza rezultatelor determinărilor experimentale sursa se va încadra în una din următoarele categorii (UTCB . Crt.5 ≤ 0.8 50 .0.5.120 2. • hidrogenul sulfurat.

• analiza costurilor de investiție și operare pentru diferite scheme tehnologice analizate. Pe baza studiilor de tratabilitate și a unei analize tehnico-economice se va adopta schema de tratare care să asigure pentru apa tratată încadrarea în condițiile impuse de legislația în vigoare pentru apa potabilă. dozele stoechiometrice fiind adeseori insuficiente unor reacții complete (clorul adăugat pentru eliminarea azotului amoniacal poate fi consumat de alți compuși cu caracter reducător prezenți în sursa de apă). biologic.În cazul încadrării sursei în categoriile "sursă cu încărcare medie" respectiv "sursă cu încărcare ridicată" sunt necesare studii de tratabilitate la nivel de laborator și pe instalații pilot pentru alegerea schemei adecvate de tratare. • date privind calitatea apei în diferite puncte pe adâncime în cazul lacurilor.5. Se menționează faptul că determinarea dozelor de reactivi și a eficienței acestora este obligatoriu să se efectueze prin studii de laborator. analiza calității sursei trebuie să se realizeze pe o perioada adecvată de timp astfel încât să se pună în evidență atât valorile medii ale diferiților parametrii cât și valorile extreme (minime si maxime). • eficiențe de tratabilitate pentru diferite scheme tehnologice analizate. • parametrii tehnologici pentru procesele propuse (timp de contact). râuri) trebuie sa furnizeze: • date privind calitatea apei sursei din punct de vedere fizico-chimic. 1.2 Surse de suprafață Studiile hidrochimice pentru proiectarea stațiilor de tratare din surse de suprafață (lacuri. • estimare a consumului de energie. • date privind micropoluanții organici (pesticide). 9 . • date privind natura substanțelor organice. bacteriologic și radioactiv. Studiile de tratabilitate vor furniza următoarele date: • reactivi si doze necesare. • date privind încărcarea cu metale grele. • evaluarea concentrațiilor diferiților subproduși de reacție. • estimarea cantităților de reziduuri rezultate și elaborarea soluțiilor pentru neutralizarea și valorificarea acestora.

• carbon organic total (TOC). • date privind frecvența de apariție a valorilor extreme pentru anumiți indicatori. • metale grele.Ghid de conformare a uzinelor de apa din România la prevederile legii nr. în cazul lacurilor.30 ani pe baza evoluției calității în perioada de monitorizare și a diferitelor surse de poluare adiacente sursei respective. • pesticidele. • sursa cu încărcare ridicată. • o prognoză a calității apei pentru 20 . • date privind corelarea calității apei cu anumite evenimente meteorologice (viituri). 10 . Parametrii dominanți în calitatea apei surselor de suprafață și care vor fi monitorizați cu o frecvență mai ridicată sunt: • turbiditatea • încărcarea organică (indicele de permanganat). • încadrarea sursei de apă într-o categorie conform legislației în vigoare (NTPA 013/2002). Pentru alegerea tehnologiei de tratare după analiza rezultatelor determinărilor experimentale sursa se poate încadra în una din următoarele categorii în funcție de tipul acesteia: lac sau râu (UTCB . • sursa cu încărcare medie. • încărcarea biologică. 458/2002 privind calitatea apei potabile): • sursa slab încărcată. • amoniu.• date privind încărcarea cu azot și fosfor necesare în vederea evaluării tendinței de eutrofizare a sursei. Parametrii cuprinși în legislația în vigoare în plus față de cei menționați vor fi monitorizați lunar iar metodele de analiză vor fi cele standardizate la momentul elaborării studiului. • fosfor (în cazul lacurilor). • azotați (în cazul lacurilor).

000.5 0./l) < 100.sursa râu.000.500 3-5 8 .5 ≤ 0.1.0.5 Sursă cu încărcare medie 50 .1.000.10 0. Nr.000 > 1.10 0.1. 11 .5 - cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută în Lege cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută in Lege < 100.0 0.0 Sursă cu încărcare ridicată ≤ 50 2-7 > 12.000 > 1.0 0.0 1. Crt.6 .5 . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (µg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit.6 0.0.1.sursă lac.În tabelul 1.0 1.5 .8 . Crt.000.3 ./l) Sursă slab încărcată 50 .000 < 1. Tabelul 1.5 .5 .000 sub CMA Sursă slab încărcată ≤ 50 2-5 7 . Variația parametrilor de calitate ai apei brute pentru cele trei categorii de apă .2.000 Alegerea sursei sistemului de alimentare cu apă trebuie să țină seama de respectarea condițiilor impuse de Normativul NTPA 013/2002.2. Variatia parametrilor de calitate ai apei brute .2 sunt prezentate încărcările în diferiți poluanți pentru cele trei categorii de surse pentru lacuri iar în tabelul 1.15 0.8 Sursă cu încărcare medie ≤ 50 2-6 10 .12 0.0 Sursă cu încărcare ridicată 50 .3.0 .000 < 1.0 . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (µg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit.3 încărcările corespunzătoare râurilor.0 cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută în Lege cel putin unul dintre metalele grele depășește concentrația prevăzută in Lege Tabelul 1.250 2-4 6-8 ≤ 0.1. Nr.1000 2-7 12 .2.

dezvoltarea agenților economici și încadrarea zonei în planul integrat de dezvoltare regională. orașului. Componentele balanței de apă. municipiului și va sta la baza tuturor lucrărilor estimate să fie executate în sistem. (4) Consum autorizat facturat (5) Consum autorizat nefacturat (6) Pierderi aparente Consum măsurat facturat Consum nemăsurat facturat Consum măsurat nefacturat Consum nemăsurat nefacturat Consum neautorizat Erori de măsurare Pierderi pe conductele de aducțiune și/sau pe conductele de distribuție Pierderi și deversări la rezervoarele de înmagazinare Scurgeri pe branșamente până la punctul de contorizare al consumatorului (8) Apă care nu aduce venituri (NRW) Apă care aduce venituri (2) Consum autorizat (1) Volum de apă intrat în sistem (3) Pierderi de apă (7) Pierderi reale (1) Volumul de apă injectat în rețeaua de distribuție (m3/an). Tabelul 1.1. (2) Volumul anual de apă utilizat de consumatorii autorizați: persoane fizice. instituții publice. (3) Pierderi de apă = diferența (1) . − elaborarea balanței de apă conform tebelului 4. Planul de dezvoltare va cuprinde: − estimarea dezvoltării sociale și urbanistice. Planul de dezvoltare/modernizare al sistemului de alimentare cu apă va fi supus aprobării Consiliului Local al comunei. 12 .6 Analiza evoluției sistemului de alimentare cu apă Pentru toate sistemele de alimentare cu apă noi prin proiectare se va stabili planul de dezvoltare al obiectelor acestuia pentru o perspectivă de minim 30 de ani. − aprecieri și estimări privind creșterea nivelului de trai. indicatorilor de performanță conform metodologiei IWA (International Water Association) și estimarea evoluției acestora.4. creșterea numărului de utilizatori publici. agenți economici. dotarea socială.(2). − plan de modernizare sistem pe baza datelor obținute din operare în primii 3 ani de la punerea în funcțiune.

(8) Apa care nu aduce venit (NRW) rezulta suma (5) + (6) + (7).4 va trebui să se încadreze în: • ≤ 25 – 30% din volumul de apă intrat în sistem (poziția 1. tabel 1. 13 . spălare rețea. alte utilități urbane/rurale. • ≤ 10% din volumul de apă intrat în sistem. pentru: spălare rezervoare. Indicatorul apă care nu aduce venit (NRW) poziția 8. sunt denumite și pierderi aparente. exerciții pompieri.4) pentru sisteme reabilitate. erori tehnice la apometre și aparatele de măsură. deversări preaplin rezervoare. pentru sisteme noi. tabel 1. (5) Volumele de apă nefacturate: măsurate/nemăsurate. aducțiuni. branșamente.(4) Volumele de apă autorizate facturate pe baza contorizării sau altor sisteme de estimare. (7) Pierderi reale = volume de apă pierdute prin avarii conducte. (6) Volume de apă utilizate de consumatori neautorizați. utilizare frauduloasă.

1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare În timp au fost dezvoltate diferite tipuri de captări. de adâncime medie sau adâncime mare. sub presiune (ascendant sau artezian) figurile 2.1. Figura 2.3) aplicabilă în strate cu apă de calitate având: − adâncimea de amplasare sub 10 m. − dezvoltarea mijloacelor și tehnologiilor de execuție. q q NHs NHs s strat acvifer s pom pa pompa strat acvifer strat de baza strat de baza Figura 2.2. Puț în strat de adâncime (ascendant). Se utilizează următoarele tipuri de captări: 1) Captări cu puțuri forate în strate freatice. Captare cu dren perfect. Puț în strat freatic.1 Captarea apei din sursă subterană 2. Acest lucru a fost generat de: − dezvoltarea metodelor de cunoaștere a stratelor acvifere subterane.3.2.1 și 2.1. 2) Captare cu dren (figura 2. − configurație favorabilă a stratului de bază. Captarea apei 2. 14 .2. − grosimea stratului de apă 3 – 5 m. NHs dren talpa Figura 2. stratul poate fi cu nivel liber.

5. D = 3-6 m Q put colector statie de pompare NHs pompa dren radial Ø 200 . trebuie făcută o prognoză asupra calității apei râului.5).4. 5) Reguli generale de alegere a tipului de captare a. 15 . − strat amplasat la adâncimi relativ mari (≈ 30 m). în cazul captării din straturi acvifere cu alimentare din malul râurilor se va urmări modificarea calității apei captate dar și eventualele modificări ale comportării acviferului (de regulă crește conținutul de Fe din apa captată).300 mm l = 50 . este o captare în condiții speciale: − strat de apă de grosime redusă dar foarte permeabil (K > 100 m/zi). Captare cu dren radial. se respectă astfel condiția de apă sanogenă pentru apa potabilă.100 m Figura 2. în condițiile existenței unei configurații favorabile formării izvorului.3) Captare cu puțuri cu drenuri radiale (figura 2.4). Regula calității apei – se alege captarea de apă ale cărei caracteristici calitative sunt în limita de calitate cerută de normele în vigoare. Captare de izvor. 4) Captarea din izvoare (figura 2. dacă este necesară tratarea apei soluția va fi decisă după o comparație de soluții între costul tratării apei subterane sau costurile cerute de folosirea apei din altă sursă (subterană sau de suprafață). NH s izvor Figura 2.

(2) pentru debite mici dar în strate adânci sau cu grosime mare de apă (peste 3 . situația prelevărilor în ansamblul bazinului. Regula disponibilității terenului.b. Regula alocării apei de calitate. 16 . captarea cu zona de protecție de regim sever va deveni (dacă nu este) proprietatea beneficiarului captării – de regulă autoritatea locală. evoluția în perioade lungi de timp. c. Regula celei mai bune soluții: într-o configurație hidrogeologică determinată va exista o singură soluție tehnică optimă și anume aceea care va asigura prelevarea unui debit maxim în condiții de siguranță inclusiv a calității apei. Regula de disponibilitate. e. o sursă de apă subternă este o adevărată bogăție. În cazul stratului din roca fisurată studiile vor fi făcute cu metode specializate. h. (6) soluția de realizare a forajului va fi stabilită funcție de alcătuirea granulometrică a stratelor cu apa (se va renunța la stratele care au mult nisip fin). f. este o apă sanogenă favorabilă sanătății organismului omenesc. (4) în acvifere cu strate suprapuse se va decide dacă se face o captare cu foraj unic sau o captare cu puțuri separate pe strate. Regula facilităților de exploatare. d. apa subterană de calitate va fi alocată pentru folosința de apă potabilă la localități.4 m) se adoptă soluția cu puțuri forate. (3) pentru debite mari și strate de adâncime medie-mare se adoptă soluția cu puțuri forate. o aducțiune care are traseul în apropiere și are disponibil de apă. se preferă amplasamentul la care există un drum de acces. Regula economică. o linie de alimentare cu energie electrică. Reguli tehnice: (1) pentru debite mici și strate sărace în apă (grosime mică. Regula existenței unei configurații hidrogeologice favorabile pentru stratul purtător de apă: sisteme de alimentare strat. în cazul în care rămân rezerve neexploatate pentru necesarul cerut în proiect acestea vor trebui conservate. se adoptă soluția cea mai economică din punct de vedere al costurilor totale. conductivitate redusă. i. nisip fin) se aplică soluția cu dren. (5) la strate suprapuse dar cu cote diferite ale nivelului hidrostatic se va analiza soluția captării selective a acestora. g. prin comparație cu alte variante viabile: o captare din apropiere – cu disponibil de apă – chiar și cu tratare. se ia în studiu captarea situată pe un teren liber sau care nu va fi destinat altei folosințe și care are sau poate avea destinație publică.

c. este rațional ca alegerea pompelor și echiparea să se facă după cunoșterea efectivă a parametrilor fiecărui puț finalizat. denivelare.Captarea se amplasează în concordanță cu prevederile planului de amenajare al bazinului hidrografic respectiv. f. în cazuri special (anomalii importante) este rațională o cercetare a stării interioare a puțului cu camera TV.Captarea se dimensionează la debitul zilnic maxim (cerința maxim zilnică). deznisipare. consum specific de energie) cu datele de bază (cele de la punerea în funcțiune a captării). Captarea va fi astfel amplasată încât să poată fi dezvoltată ulterior până la limita capacității stratului acvifer. j. îmbătrânirea puțurilor va fi luată în calcul. Puțurile nu vor fi supraexploatate și nu vor funcționa dincolo de valoarea limită a vitezei de innisipare. numărul minim este de 20% din numărul celor necesare pentru debitul cerut.6) Principii generale în dimensionarea captărilor din apă subterană a. l. g. Frontul de puțuri va avea un număr de puțuri de rezervă. schimbare coloana etc) este rațional ca măsurile necesare să fie prevăzute de la proiectare.Captarea se dimensionează și va funcționa continuu și la debite cu valori constante pe perioade cât mai lungi de timp. cu ventilație asigurată natural și posibilitatea de intervenție la coloana definitivă a puțului. d. Se dimensionează o captare de apă subterană atunci când se demonstrează prin studii adecvate că există apă subterană bună de utilizat. reglarea debitului necesar consumului se va face numai prin rezervorul de compensare a debitelor din schema sistemului de alimentare cu apă. vor fi comparate valorile de lucru (debit. Fiecare puț va fi prevăzut cu un cămin (cabină) izolat etanș. k. alegerea pompelor amplasate în puț este deosebit de importantă. consum de energie). Captarea va avea un sistem de supraveghere a funcționării (avertizare. masurare caracteristici. Dacă se apreciază ca puțurile vor trebui reabilitate periodic (spălare. 17 . h. e. b. Anual se va face o verificare a modului de funcționare a fiecărui puț.Captarea va avea zona de protecție sanitară chiar dacă apa captată nu este potabilă. i.

2. b) Studiul hidrogeologic definitiv Se execută prin foraje de explorare-exploatare care vor fi definitivate ca părți componente ale viitoarelor lucrări de captare.97%. − elaborarea schemei coloanei litologice (figurile 2. alte metode nedistructive prin care se poate pune în evidență: adâncimile la care sunt cantonate stratele de apă subterană. disfuncțiuni.2. 10 ani) pentru determinarea grosimii stratului de apă în strate acvifere cu nivel liber se va corecta grosimea măsurată cu raportul între nivelul minim multianual al precipitațiilor din zonă la nivelul măsurat în anul efectuării studiilor. 2. se vor estima nivelele hidrostatice minime cu asigurarea 95 .1. grosimea. studiu hidrochimic și studiu topografic. cunoștințe existente despre stratele existente din zonă. − estimarea complexității și extinderii studiului hidrogeologic definitiv. nivelul hidrostatic inclusiv variația acestuia în timp pe baza precipitațiilor din zonă. personal calificat și experiența în domeniu. − date obținute prin metodele: geoelectrică.1 Studiul hidrogeologic Se va executa în două etape: a) Studiul hidrogeologic preliminar Are la bază: − cercetarea și interpretarea datelor existente (la autorități locale și/sau central) în zona viitoarei captări: foraje existente. Studiul hidrogeologic trebuie să pună la dispoziția proiectantului cele ce urmează: • Configurația stratelor acvifere prin: − poziția exactă.6.2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului captării Studiile pentru determinarea existenței și cunoașterea caracteristicilor apei subterane (capacitate strat. calitatea apei subterane. protecție sanitară) se realizează de firme specializate care au dotare cu utilaje și material. 18 . 2. calitate apă. − etapele de derulare a studiului hidrogeologic definitiv. Studiile vor conține: studiu hidrogeologic.1. Rezultatele studiului preliminar trebuie să pună în evidență: − estimarea configurației viitoarei captări. atunci când nu sunt măsurători sistematice de durată (min. microseismică. date de exploatare.7). posibilități de captare.

60 strat vegetal nisipuri fine cu intercalatii argila NHs nivel apa nisip grosier + pietris -12.0 Figura 2.50 -0.50 -0. pe această bază se determină direcția de curgere și panta stratului. Coloană litologică în strat freatic. Determinarea curbei q = f(s) se va executa pentru fiecare foraj de explorare după deznisiparea acestuia și echiparea corespunzătoare (coloană filtru. − măsurarea volumetrică a debitelor extrase din fiecare foraj. Condițiile efectuării probelor de pompare sunt: − după o perioadă de stabilizare a nivelelor în strat și foraj (0. Coloană litologică în strat de adâncime. 0.50 .6.0 m 0. 19 . s2.0 argila prafoasa argila nisipoasa -40. cu apa argila marnoasa NH = -8.5 . • Direcția de curgere a apei subterane și panta hidraulică a stratului Prin execuția unor grupuri de 3 foraje dispuse în triunghi (latura 150 m) în stații la 500 . aceste foraje de studiu vor fi definitivate ca foraje de observație în viitoarea captare.0 -60.50 argila prafoasa -15. − urmărirea și notarea curbei și timpului de revenire după oprirea pompării. s3.70 ore) pentru care se vor obține 3 perechi de valori s1.600 m distanță se vor determina curbele de egal nivel ale suprafaței apei subterane (hidroizohipse). filtru invers).0 nisip mare.− propunerea de foraje de observație. • Determinarea capacității de debitare a forajului (curba puțului q = f(s)) Variația debitului extras funcție de denivelare este elementul fundamental care stă la baza proiectării captării.3 zile) se vor extrage minim 3 debite constante în timp (min.50 argila galbena nisip fin mediu uscat -18.7.0 -30. Figura 2.60 sol vegetal nisip fin -3.

− pe baza determinărilor qi și si completate cu si1. q 2r F a1 a2 s1 s2 foraje de observatie F1 F2 s H pompa strat de baza put de foraj Figura 2.8). la fiecare foraj de explorare se vor executa încă 2 foraje de observație amplasate normal pe direcția de curgere a apei subterane la 10. respectiv 20 m de forajul de bază (figura 2. Schema de determinare a coeficientului de permeabilitate Darcy prin măsurători pe teren. − prin determinări „in situ” cu efectuarea de măsurători obținute prin metoda pompărilor de probă.− prelevarea de probe de apă pentru analiza calitativă. efectuând medierea valorilor se va adopta o valoare a coeficientului de permeabilitate pentru fiecare zonă aferentă fiecărui foraj de explorare.1) − se vor obține 3 valori pentru fiecare foraj de explorare.8. 20 . • Determinarea coeficientului de permeabilitate Darcy Se determină: − în laborator pe baza probelor luate din foraj în perioada execuției. − valorile obținute pentru coeficientul de permeabilitate vor fi comparate cu valori obținute prin relații empirice date în literatură. abscisa „q”). si2 se poate calcula valoarea k folosind expresia: = ∙ ln / (2 − − )( − ) (2. − elaborarea curbelor qi = f(si) pe un sistem de axe convenabil (ordonata „s”.

• Debitul disponibil care poate fi captat din strat ∙ ∙ ∙ (dm /s) (2. α = coeficient de transformare. La valori mai mari pentru granulele stratului se aplică relația empirică Sichardt: = √ 15 (m/s) (2.2.1.5 mm/s la d40 = 0. sub forma: + = + + (2. d40 și d60.4) P – volumul mediu de apă din precipitații pe suprafața bazinului de recepție infiltrat în acvifer (m3/an). = (m). pe baza acestora se stabilesc: − viteza aparentă admisibilă de intrare a apei în foraj. Studiul hidrogeologic trebuie să analizeze bilanțul între alimentarea stratului și debitul prelevat prin captare. Valorile Hi.25 mm va = 1. se mai numește viteză de neînnisipare și este limitată pentru a nu se antrena materialul fin din strat în foraj.50 mm va = 2.0 mm/s la d40 = 0. 3.00 mm Pentru valori intermediare se interpolează.• Determinarea granulozității stratului Probele de rocă scoase din foraje se cern și se trasează curbele granulometrice conform normelor în vigoare. Valorile vitezei admisibile acceptate: va = 0.3) Hi = înălțimea minimă a stratului de apă subterană considerată constantă pe lungimea li ki = coeficientul de permeabilitate corespunzător zonei de lungime li (m/s). ki sunt determinate în cadrul studiului bazat pe foraje de explorare-exploatare conform cap. 21 . ii = panta hidraulică a acviferului pe distanța li.0 mm/s la d40 = 1. § 3. lacuri (m3/an). A – aport suplimentar din alte surse: infiltrații din răuri. li = distanța (lungimea) pentru care se estimează caracteristici apropiate pentru strat (m).2) în care k este exprimat în m/s. Din curbe interesează valorile d10.

ferme) de natură să influențeze calitatea apei din strat direct sau indirect. 2. alimentare depresiuni.Z – exfiltrare din acvifer prin: izvoare. − 1 probă la fiecare mărime a debitului pentru determinarea q = f(s). − plan de situație de detaliu. − prezența. Studiul se efectuează pe probe recoltate din fiecare foraj de explorare astfel: − câte 2 probe înainte și după deznisipare foraj.2 Studiul topografic Studiul topografic trebuie să conțină: − plan general de încadrare în zonă. biologice și bacteriologice calitatea apei din strat. − 1 probă la punerea în funcțiune a forajelor. 0. infiltrare în alte strate (m3/an). 22 . scara 1/500 … 1/1000 cu zona ce se estimează că va fi afectată de captare.5%. răuri. 2. Se vor lua în considerație următoarele: − în cazul prezenței mai multor strate suprapuse și separate rezultatele vor fi date pentru fiecare strat în parte. − limitele de inundabilitate ale zonei la asigurare 1%.1. E – apa pierdută prin evapotranspirația vegetației din bazin (m3/an).3 Studiul hidrochimic Trebuie să stabilească prin analize fizico-chimice. cu curbe de nivel. Analizele vor cuprinde indicatorii ceruți prin Legea 458/2002 și 311/2004. Q – debitul mediu multianual ce se poate capta (m3/an). scara 1/25000 sau 1/50000. poziția și caracteristicile tuturor rețelelor care trec prin zona captării și în vecinătate. − poziția cursurilor permanente/nepermanente de apă din zonă. − estimarea riscului de poluare din cauza surselor poluate din zonă. − poziția unor eventuali poluatori (agenți economici.2. − rezultatele concludente (verificate cu probe martor) asupra parametrilor neconformi Legii. − poziția drumurilor existente și planificate în zonă precum și a surselor de energie.2.1.

− estimarea riscului de modificare a calității apei stratului de apă din cauza „îmbătrânirii puțurilor” Rezultatele studiului vor fi completate în timp de către beneficiarul captării cu rezultatele obținute în exploatare.− estimarea riscului de degradare a calității apei în timp și viteza acestei degradări. 23 .

În figura 2. aceasta se va constitui în coeficientul de siguranță în aprecierea vitezei aparente admisibile.3.1. domeniul diametrelor normale este 200 .3. condiționat și de diametrul electropompei care va fi montată în puț. 50 mm) între coloana filtru și strat. 24 . cf. ks – coeficient pentru necesități proprii ale sistemului de alimentare cu apă.5) Qzi max – necesarul maxim zilnic de apă. − nu se va lua în considerație creșterea razei puțului datorată filtrului invers (min. kp – coeficient de pierderi inevitabile. 2. cf. SR 1343-1/2006.1/2006. SR 1343 . − viteza aparentă admisibilă va = f (d40) pentru granulozitatea stratului în zona forajului.9 se prezintă schema de determinare a debitului maxim pentru: strat freatic. acesta s-a adoptat de comun acord.2 Debitul maxim al unui puț forat Se cunoaște: − curba de pompare. q = f(s) pentru fiecare foraj. proiectant.2. instalația de foraj utilizată. strat sub presiune și straturi suprapuse.1.400 mm.1. executant foraje de explorare-exploatare.3 Proiectarea captărilor cu puțuri forate 2. − diametrul forajului în zona coloanei de filtru.1 Debitul de calcul al captării = + ∙ ∙ (m /s) (2. QRI – debitul de refacere al rezervei de incendiu.

9) (2. Schema de determinare a debitului maxim al unui puț (foraj): a) în strat freatic. b) în strat sub presiune.7) pentru s = 0 pentru s = H → q = 0 − strat sub presiune = 2 ∙ ∙ ∙ − strate suprapuse = + = 2 = ∙ 25 ∙ ∙ + ∙ ∙ (2.9.q 2ro NHs s d NHs q DMva q (l/s) s smax q = f(s) H smax q = f(s) NHd qmax q (l/s) H Ho M ho k q = f(va ) = d (H-s)va s (m) k q = f(va ) s (m) D = 2 r0 a) q qmax NHs smax M1 D = 2 r0 b) q (l/s) q = f(s) q1 = f(va1) q2 M2 q2 = f(va2) s (m) c) D = 2 r0 Figura 2. • Debitele capabile q = f(va) pentru fiecare strat sunt: − freatic: = ( )=2 ( − ) (2.6) (2. c) în straturi suprapuse (fără stratul freatic).8) .

α1 = 0.8. ki. ∙ 1. (dm/s). (dm). − în nici o situație nu se va depăși debitul maxim al puțului (figura 2.11) Hi – (m) ki – (m/zi) 26 . 33% iar debitul se va reduce corespunzător.9).9). α2 – coeficientul de reducere a lungimii coloanei de filtru. d40 – diametrul ochiurilor sitei prin care trece 40% din materialul stratului. M. 2. α1 – coeficientul de reducere a înălțimii stratului freatic care ține seama de lungimea activă a filtrului puțului. ii apropiați.2 – coeficient de siguranță privind respectarea valorii va în cazul scoaterii din funcțiune a unor puțuri pentru revizie instalație.8) și (2. α2 = 0. va2 – vitezele aparente admisibile (de neînnisipare).6). = ∑ ∙ ∙ (m) (2.9) sunt: H – grosimea minimă a stratului freatic (corectată datorită variației precipitațiilor). (dm). 1.3. Debitul și denivelarea maximă se vor obține la intersecția curbei de pompare q = f(s) și a curbei de neînnisipare q = f(va) pe sistemul de axe s.2 (m) (2. Se atrage atenția asupra următoarelor: − dacă denivelarea rezultă mai mare decât H/3 pentru strat freatic denivelarea se va limita la max. M1. (2. în caz contrar sunt necesare calcule de corectare. ro.10) Atunci când puțurile nu au același debit calculul se face prin însumarea valorilor.Semnificația notațiilor în relațiile (2.1. M2 – grosimea stratelor sub presiune. (dm). r1 – raza forajului în zona stratelor captate.9. pompă și deznisipare. distanța între puțuri • Lungimea frontului de captare se obține prin însumarea debitelor pe tronsoanele unde s-au estimat parametrii Hi.7). (2. − este obligatoriu ca diametrul coloanei filtru din perioada pompărilor de probă să rămână identic cu cel al puțului definitivat.1.q (figura 2.4 Lungimea frontului de captare.75-0.3. 2.3 Numărul de puțuri forate = Se va rotunji superior la un număr exact. va. va1.

8 (m /zi) (2. • se vor efectua măsurători pentru denivelări și analize de calitate apă din cele 2 foraje. (m) (2. 0.9 · Q unde: Q – debitul disponibil al stratului conform relației (2.9 – coeficient de reducere a capacității stratului pentru servitute în aval de captare.13) considerând situația în care 20% din puțuri sunt în revizie.2 și diagramele de calcul a debitelor optime conform figurii 2. În situația în care denivelările în forajele Pi și Pi-1 depășesc valorile calculate conform graficelor din figura 2.12) Pentru siguranța și reducerea influenței între puțuri: 2. 27 .ii – panta stratului acvifer QIC – (m3/zi) Pentru siguranța captării se pun următoarele condiții: QIC ≤ 0.3. a ≥ 150 m la strate sub presiune peste adâncimea de 100 m. nivelele în foraje și nivelele în strat să corespundă datelor din curbele de pompare q = f(s) cf.1. • din forajul Pi-1 se va pompa un debit identic puțului Pi.9.5 Determinarea influenței între puțuri a) Încercări „in situ”. Pi+1 se vor realiza pompări simultane „in situ” pentru determinarea influenței între puțuri conform cu următoarele: • din forajul Pi se va pompa debitul: = 0. a ≥ 100 m la strate sub presiune până la adâncimea stratului de bază 100 m.3.3). • puțul Pi+1 este oprit pe perioada efectuării pompărilor din puțurile Pi-1 și Pi. Pentru ca încercarea să fie considerată reușită este necesar ca denivelările.1. § 2. • distanța între puțuri a = L/np a ≥ 50 m la strate acvifere freatice.8 cu mai mult de 10% referitor la smax corespunzător qPimax se procedează la creșterea distanței între foraje și corespunzător extinderea lungimii frontului de captare. După execuția primului grup de 3 foraje adiacente: Pi-1. Pi.

− pentru acvifer freatic = − pentru strat sub presiune = T = 20 zile. M – grosimea minimă a stratului sub presiune (m). H – grosimea minimă a stratului de apă (m). qmax – debitul și debitul maxim extras din foraj (m3/zi). T = 20 zile. − nivel în foraj fără variații pe perioada pompărilor. Toate determinările asupra fiecărui foraj (sau grupuri de foraje) vor fi efectuate în regim permanent înțelegând prin aceasta: − debite constante extrase din foraj. Principiul fundamental care se va lua în considerație va fi: fiecare foraj (puț) poate asigura un debit unic determinat de condițiile impuse prin caracteristicile stratului și elementele de construcție și amenajare a forajului. − perioada minimă de timp pentru a se considera regim permanent este min 72 ore. În mod expeditiv se calculează aplicând ecuația de continuitate: volumul de apă extras din puț în timpul T egal cu volumul de apă conținut în strat în interiorul limitei distanței de protecție sanitară.6 Protecția sanitară a captărilor din apă subterană Conform HG 930/2005 trebuie asigurate următoarele: a) Perimetrul de regim sever care delimitează o suprafață în jurul captării de la limita căreia apa curge în strat către puțuri min. .15) q. 28 ∙ ( − /2) ∙ ∙ ∙ ∙ (m) (m) (2.b) Verificarea ansamblului captării Procedura de determinare a influenței între puțuri se va efectua de regulă pe grupuri de câte 3 foraje adiacente pentru toate puțurile din ansamblul captării.3. 2. s – denivelarea corespunzătoare debitului maxim (m).1.14) (2. Acest debit nu va fi influențat (eventual modificat) de forajele învecinate.

Dav = 20 m. În conformitate cu HG 930/2005 pentru captările mai mari (peste 5 puțuri) este obligatorie determinarea perimetrului de regim sever cu ajutorul unui model matematic al acviferului. Zona (suprafața) perimetrului de regim sever se împrejmuiește. Dav/a și Dlat/a. În această suprafață se interzice realizarea oricărei construcții care nu are legătură cu captarea. amplasarea de construcții și/sau desfășurarea unor activități se face numai cu avizul organelor sanitare.p – porozitate strat.10. D1 – este valabil pentru puț în bazin. În situația în care rezultă: Dam > 50 m. Dav > 20 m și Dl > a/2 se adoptă: Dam = 50 m. Cu această ocazie de estimează și riscul de impurificare al apei subterane. Dl = d/2 și se pune condiția realizării obligatorii a dezinfecției apei captate. 3 3 D1 a 2 1p ut 2p ut 3 uri pu tu ri ri utu ri 3 p putu 5 i tur pu 5 ut 1 p ri utu 2p it nfin sir i 2 i 1 Pi Pn-2 Pn-1 Pn a Dl Dam Dav 1 Dlat /a 6 5 4 3 Dam/a. Sunt interzise activități care pot conduce la poluarea apei din strat. Pentru un șir de puțuri se utilizează diagrama din figura 2. Grafic pentru calculul simplificat al distanței de protecție sanitară pentru puțuri. în cazul supravegherii cu personal se interzice evacuarea apelor uzate în strat (se va adopta soluția de pompare a apelor în afara zonei).10 unde pe baza raportului D1/a se obține Dam/a. 29 . se plantează cu iarbă și accesul va fi restricționat și admis doar pentru personalul autorizat de operator. b) Zona de restricție Este suprafața delimitată de perimetrul de la limita căruia apa curge până la captare în 50 zile. Dav/a 2 1 0 1 2 3 4 5 6 Figura 2.

justificate. a) Sistem de colectare prin sifonare În figura 2. Pn – puțuri forate CS – colector sifonare PC – puț colector PV – pompă vid CS sopt δi B SP – stație pompare δi – pierderea de sarcină între puț și colector. 30 . b) Sistemul de colectare prin pompare. Zona de restricție se va marca cu borne și elemente de identificare/avertizare.11.Problemele legate de exploatarea suprafețelor de proprietari privați vor fi rezolvate conform prevederilor legislative.70 m zona de protecție de regim sever se poate realiza independent la fiecare puț.5 .3. Dimensionarea sistemului hidraulic de sifonare: − viteze economice v = 0.7 Sistemul de colectare a apei din puțuri Se vor lua în considerație două sisteme: a) Sistemul de colectare prin sifonare. 2.1. P1 CS Pn PC PV SP P1 Pn A SP P1.Sistemul va fi adoptat numai în condiții speciale. Colectarea apei se realizează prin sifonare între Pi și un puț colector PC.0.11 se prezintă schema sistemului de colectare prin sifonare și elementele componente. Suprafața protejata va avea latura de min. În cazul puțurilor din strate de adâncime la care tavanul este format din roci relativ puțin permeabile și cu o grosime mai mare de 60 . 20 m. va fi controlată cu vana din puț Figura 2. Dacă forajele de observație vor fi folosite și pentru controlul calității apei atunci acestea vor avea protecția sanitară asigurată.8 m/s. recomandabil crescătoare către puțul colector. Schema sistemului de colectare prin sifonare. pentru siguranță puțul colector se așează la jumătatea captării.

5 bari. presiune 0. o singură neetanșeitate (ruptură. hîngheț. 4.12 este prezentată o schemă pentru sistemul de colectare prin pompare în rezervor tampon așezat pe amplasament și repomparea apei.− pompa de vacuum: qaer = 10% Qapă. − să se poată asigura acoperirea peste generatoarea superioară cu min. În figura 2. b) Sistemul de colectare prin pompare Schema cuprinde: − echiparea fiecărui puț cu pompe individuale (submersibile cu ax vertical). − construcția unui sistem de conducte de legătură (tip conducte sub presiune prin pompare) între puțuri. • Configurația terenului: terenul va trebui să ofere posibilitatea să se realizeze: − pozarea colectorului de sifonare cu pantă ascendentă către puțul colector. − panta constructivă a colectorului de sifonare: min.0 m. Dacă se justifică pomparea poate fi făcută direct în rezervor. 5 m. 1‰ ascendentă spre puțul colector. Rezolvările care se cer: − dimensionarea conductelor de legătură între puțuri și rezervor. − alegerea electropompelor pentru echiparea fiecărui puț. se prevede o pompă în funcțiune și una de rezervă. NOTĂ: este esențială realizarea unui sistem etanș. − adâncimile de pozare max. − conductele de sifonare vor fi închise hidraulic în fiecare puț și puțul colector: imersarea minimă a capetelor conductelor va fi de 0. Condiționări privind aplicarea soluției prin sifonare • Calitatea apei extrase din foraje Va trebui să existe asigurarea că apa nu conține compuși dizolvați care datorită presiunii de vacuum pot să-și schimbe starea și să producă depuneri pe conductă (ex. fisură) scoate din funcțiune toată conducta. • Lungimea maximă a colectorului de sifonare nu va depăși 500. 31 . apă cu Fe: Fe2+ → Fe3+).0 m.75 m. − diferența de cotă între punctul cel mai înalt al colectorului de sifonare (cota A) și nivelul minim al apei în puțul colector (cota B): max.

13. H2 M a Figura 2. Etapele vor fi: − o predimensionare hidraulică pe baza cunoașterii debitelor și vitezelor economice.2 m/s (diametre mici.H3 Rezervor tampon Pompa submersibila q2.12. − alegerea electropompelor pe baza debitelor și înălțimile de pompare pentru schema adoptată în predimensionare.Rezervor H1 H2 H3 q s NHs Statie pompare Pompe cu ax orizontal q3. punctul de funcționare este reprezentat de intersecția între curbele q = f(H) pentru pompă și q = f(hr) pentru sistemul de conducte de refulare. − stabilirea punctului de funcționare pentru fiecare electropompă care echipează puțurile. viteze mici). Schema sistemului de colectare prin pompare.8 . vec = 0. 32 . Determinarea punctului de funcționare pentru o electropompă. Dimensionarea conductelor Se va asigura dimensionarea pe principiul: cheltuieli anuale minime din investiții și exploatare.1. H (m) q = f(H)-pompa q = f(hr)-conducta Hg qp q (l/s) Figura 2.

1. stare de funcționare. Echipamentele vor fi amplasate în căminul/cabina puțului. Se impune dotarea sistemului cu: − electrovane de reglaj-limitare debit prelevat din foraje. − alegerea sistemului de colectare a apei din puțuri. 2.Punctul de funcționare va trebui să pună în evidență: − valoarea qp – debitul pompat. parametrii energetici. toate datele vor fi transmise la un dispecer zonal care va urmări permanent operarea captării. parametrii foraj. − alegerea distanței dintre puțuri a = f(q. 33 .d). La fiecare km din lungimea frontului de captare va fi prevăzută o linie de foraje de observație (minim 2 amonte și una aval).s).8 Alte prevederi Pentru captări importante (peste 50 l/s) se va face un calcul de optimizare a alcătuirii captării prin: − alegerea diametrului forajului q = f(s. această valoare va trebui să nu depășescă debitul maxim al puțului Pi. • pentru debite reduse se vor adopta soluțiile care să conducă la cheltuieli minime din investiții și exploatare. presiuni. − sisteme automate pentru asigurarea funcționării electropompelor. pentru pompele cu debite ≥ 20 l/s se va analiza și soluția cu folosirea pompelor cu turație variabilă. − poziția punctului de funcționare va trebui să indice: • un randament min. − sisteme de măsură on-line: debite. − se elaborează soluții pentru îndeplinirea condițiilor: alt tip de pompă. de 75% al electropompei pentru debite unitare ≥ 15 l/s pompă.3. În situația în care cele 2 condiții anterioare nu sunt realizate: − se urmărește schimbarea curbei q = f(hr) prin modificarea unor diametre.

1.4. Hi – grosimile minime ale stratului acvifer pe sectoare având caracteristici hidrogeologice apropiate.2 ∙ ∑ ∙ ∙ (m) (2. − stratul freatic.1. ii – panta hidraulică a stratului acvifer conform studiilor.2. forajele de explorare se vor definitiva ca foraje de observație pentru viitoarea captare. QIC – debitul de calcul (m3/zi). − elemente favorabile pentru configurația curgerii stratului subteran astfel încât acesta să poată fi interceptat după o direcție determinată printr-un dren.5 m.4 Proiectarea captării cu dren 2. ki – coeficient de permeabilitate mediu corespunzător sectorului i (m/zi). − drenul se va executa ca dren perfect.2 Studii necesare Sunt identice celor de la captări cu puțuri (cap.16) 1.0 m. 2. În figura 2.4.1. 2) cu următoarele precizări: • forajele de studiu vor fi foraje de explorare.4.2 – coeficient de siguranță care ține seama de aproximările unor elemente din studii.3 Stabilirea elementelor drenului • lungime dren = 1.1. 2. acestea se vor amplasa după direcția normală la direcția de curgere a apei subterane la max.14 sunt indicate elementele componente ale unei captări cu dren. grosime 4 . 34 . 500 m. așezat pe talpa stratului. permeabilitate bună k > 50 m/zi.1 Aplicare Soluția de captare cu dren (captare orizontală) se aplică în situațiile: − baza (talpa) stratului acvifer se află la adâncimi ≤ 10.

− fiecare tronson de dren se dimensionează la debitul din secțiunea aval: qi-kcalcul = qiam + qsp ·li-k unde: qiam – debitul influent în capătul amonte al tronsonului. În cazuri justificate drenul poate fi realizat cu secțiune vizitabilă.5 dg.4. − panta minimă constructivă a tubului de dren va fi 2 ‰. SP a CV3 110 E a la re z e rv o r i > 2‰ D CV2 0 . 2. dg – diametrul granulelor primului strat de filtru de pietriș al filtrului invers care îmbracă tubul drenului. (l/s) (2.4% din suprafața laterală de deasupra diametrului orizontal.5 m C V1 105 n is ip lin ia s a p a tu rii i E NHs H D D – dren CVi – cămine vizitare FI – filtru invers E – etanșare: argilă sau geomembrană PC – puț colector SP – stație de pompare FI Figura 2. • diametrul orificiilor: dor ≥ 1.5 m FI S e c tiu n e tr a n s v e rs a la a -a d e c a n to r a SP 0 .1. Tuburile de drenaj vor fi prevăzute cu orificii pe suprafața laterală de deasupra diametrului orizontal astfel: • procentul orificiilor: 3 .5. − diametrul minim al tronsoanelor de dren Dn ≥ 20 cm. • tubul drenului va fi realizat astfel încât să fie în concordanță cu agresivitatea mediului (apă+sol).5 m > 1 . Elementele componente ale unei captări cu dren.14. qsp – debit specific pe metru liniar de lungime a tronsonului.17) 35 .4 Stabilirea secțiunilor drenului Se consideră că: − secțiunea drenului funcționează cu grad de umplere a = h/D ≤ 0. calitatea apei și presiunea rocii.C V1 S e c tiu n e lo n g itu d in a la CV2 CV3 a PC P la n PC.

− compatibilitățile sanitare la calitatea apei. 2. − stratele se vor amplasa folosind cofraje mobile 2. − rezistența la acțiunea agresivă a apei și a solului. − stratul exterior dg ext ≥ 3 d40 al stratului acvifer.6 Evitarea infiltrațiilor în dren de la suprafață prin zona de umplutură Se va amenaja la 50 cm deasupra stratului de apă în regim natural cu un sistem etanș format din geomembrană și/sau strat de argilă de min.1. − materialul va fi spălat și sortat corespunzător.1.7 Elemente constructive a) Tuburi de drenaj Tuburile de drenaj se pot executa din: beton simplu sau armat. 50 cm grosime. 60 m și la toate schimbările de direcție în plan orizontal și vertical. 3 straturi fiecare de pietriș mărgăritar de 10 cm grosime.1. − stratul median dg m = 3 dg ext. prin dg se înțelege diametrul d10 Realizarea filtrului din jurul drenului se va face din material granular (pietrișuri sortate și spălate). principalele condiționări sunt: − domeniul diametrelor granulelor se va adopta respectând principiile: coeficient de uniformitate cu = d60/d10 ≤ 1. Orificiile vor fi realizate uzinat. procentele de parte fină (d < dmin) și fracțiune mare (d > dmax) nu vor depăși 5% din total. gresie. Îmbinarea cu mufă sau manșon de trecut pe tub este recomandabilă.4. La fiecare cămin se va prevedea: − un depozit de 50 cm adâncime pentru reținerea nisipului fin. − stratul de contact cu tubul de drenaj dg cd = 3 dgm.4.2. 36 . b) Cămine de vizitare Se prevăd în aliniament la max. materiale plastice sau materiale compozite. Condiționările sunt impuse de: − rezistența la solicitările date de împingerea pământului.5 Filtrul invers Filtrul din jurul tuburilor de drenaj va lua în considerație: − min.4.4.

Diferența este legată de continuitatea zonei în jurul captării. Diametrul puțului colector rezultă din: − acumularea unui volum sub cota radierului drenurilor influente format din: • volum de acumulare nisip min. Proiectantul poate decide amenajarea stației de pompare în interiorul puțului colector pe baza analizei următorilor factori: − calitatea apei captate. d) Foraje de observație La captările importante în lungul drenului. 100 cm din înălțime. 3 4 +ℎ 37 / −ℎ (m) (2.4. Distanța dintre dren și zona de protecție se determină expeditiv cu relația 2. 30 cm din înălțime.1.003) a stratului acvifer astfel: = D – distanța amonte (m). Căminele vor fi prevăzute cu scări (trepte) pentru accesul personalului de exploatare.5 .10 minute − volum de închidere hidraulică conducte aspirație min. pe fiecare kilometru se va realiza un sistem de foraje de observație organizate în profile de 3 foraje (2 în amonte și unul în aval).0 m și rezultă diametrul puțului colector.18) 2.19) . c) Puțul colector Se amenajează la jumătatea lungimii drenului sau în punctul de intersecție a 2 ramuri de dren. • volum de aspirație electropompe: VAP = Qcaptat· Tu Tu = 1 . Se adoptă o adâncime de min.2.19 pentru panta mică (i < 0.− o supraînălțare de 50 cm peste cota terenului amenajat. 1.8 Zona de protecție sanitară Zona de protecție sanitară va respecta elementele de la captarea cu puțuri. (m3) (2. aceasta va fi închisă cu capac și va fi prevăzută cu gură de aerisire. − dacă apa captată urmează să fie tratată: SP se poate amenaja în interiorul PC. în situațiile în care apa este potabilă SP se prevede într-o construcție independentă în exteriorul PC. se interzice dezinfectarea apei în puțul colector.

se calculează din curba de infiltrație. Distanța aval va avea cel puțin 10 m.19. T – durata minimă de curgere 20 zile. (m3/zi). Distanța aval va avea cel puțin 10 m.003 < i > 0. h0 – grosimea stratului de apă la limita filtrului invers.21: = ∙ − + 1− 1− (m) (2. i – panta piezometrică a stratului acvifer. la distanța egală cu jumătate din lățimea gropii la nivelul filtrului invers. Pentru strate acvifere cu panta 0. ho – înălțimea stratului de apă denivelat măsurată la limita filtrului invers.21) H – grosimea stratului de apă (m). q – debitul specific al drenului q = Q/(H · k · i). η0 = h0/H.01 distanța amonte se determină cu relația 2. li m ita zo n ei de pr o te ctie am o n te av al 10 m i NHd h h0 io (n at ur al) filtru invers Figura 2.20) Unde termenii au semnificația de la relația 2.k – coeficient de permeabilitate Darcy (m/zi). figura 2.3). p – coeficient de porozitate al stratului (0. Pentru strate acvifere de coastă (panta mare i > 1%) distanța amonte se calculează cu relația 20: ∙ ∙ (m) = (2.15. Schema de calcul a distanței de protecție sanitară amonte. 38 .15.1 … 0.

16. se calculează ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ .5 η 0 .9 8 5 0.5 0. coordonata dată de cele 2 valori (η0 și ).03 0. 39 . h1 – grosimea stratului de apă la limita zonei de protecție sanitară.1 0.05 0.2 0. 1.02 0. 7 0.9 η0 = h0/H T = 20 zile η1 = h1/H 0. Grafic pentru caculul simplificat al distanței de protecție sanitară pentru dren.5 5 0 .6 0.21 se calculează D.3 T k i2 Hp 0.9 η1 0.6 1 2 3 Figura 2.6 5 0 0.4 0.7 5 0 0.7 5 0. Distanța de protecție în aval și lateral se adoptă de minim 20 m. cu relația 2.9 0 0. se calculează η.8 η0 0.16.6 0. Se verifică periodic cu ajutorul datelor din forajele de observație. se calculează prin aproximații succesive cu ajutorul graficului din figura 2.η1 = h1/H. Pentru captări importante mărimea perimetrului se determină prin interpretarea rezultatelor obținute pe un model matematic al stratului.8 0 0.00 0.8 0.

granulara Roca f isurata a) b) Figura 2. Izvoarele pot fi descendente dacă curg la suprafață pe un taluz sau o albie naturală sau ascendente dacă apar la suprafață dintr-o zonă inferioară hidrogeologic. Se definește indicele de debit: = Sunt 3 situații: I < 10 – se recomandă captarea.1.17. datele fiind completate cu informații obținute de la factorii locali pe o perioadă de min. I > 20 – nu se recomandă captarea. 10 ani.5 Captarea izvoarelor Izvoarele sunt definite ca surse subterane care se formează în condiții hidrogeologice favorabile. topirea zăpezilor). Captare de izvor: a) izvor descendent (de coastă).1.1 Studii necesare pentru captarea izvoarelor • Calitatea apei și variația debitului Adoptarea deciziei de captare a unui izvor se va realiza pe baza studiilor privind variația debitului și calității acestuia în corelație cu factorii naturali de influență.2. 2.5.22) . 1 an. 40 (2. b) izvor ascendent. Roca friabila. decizia fiind adoptată pe costuri de operare și investiții minime. Sunt puse în evidență: − izvoare concentrate care apar la zi concentrat în zone limitate. − izvoare distribuite care se manifestă și curg pe zone mai largi. Calitatea apei izvorului se va urmări prin probe recoltate curent (1 probă săptămânal) și în perioadele evenimentelor meteorologice (ploi. Urmărirea debitului izvorului prin măsurători „in situ” se va realiza pe o perioadă de min. 10 < I < 20 – soluția captării izvorului se compara tehnico-economic cu soluția din alte surse.

substanțe organice.Analizele de calitatea apei izvorului vor pune în evidență: toC. se produce reținerea particulelor antrenate din strat. Elementele care sunt luate în calcul pentru captarea unui izvor: − debitul minim care asigură cerința de apă solicitată.1. − calitatea apei corespunde cerinței sau poate fi corectată cu tehnologii existente fără costuri exagerate. surplusul de debit peste cerința solicitată se descarcă prin prea-plin controlat. 2.50”. − Captarea în secțiune reală de debușare din complexul geologic. − Se va menține prin construcția captării regimul natural de curgere. conductivitate. mine. − cameră de încărcare aducțiune (2).5. construcții drumuri.1.18. gust.3 Construcția captărilor din izvoare Schema captării unui izvor de coastă este dată în figura 2. − Eliminarea influențelor exterioare care pot periclita existența izvorului (cariere. Analizele de calitate apă și urmărirea variației debitului izvorului vor pune în evidență bazinul hidrogeologic de alimentare al acestuia. reziduu fix. culoare. compartimentul va fi prevăzut cu un prea-plin pentru descărcarea debitului neutilizat și un prag pentru încărcarea camerei (2). dimensiunile și volumul acestui compartiment sunt determinate pe baza elementelor constructive pentru realizare construcție și elemente de calcul hidraulic pentru încărcare aducțiune. turbiditate. golire și înălțime lamă deversoare. volumul camerei se dimensionează la un timp de staționare de 30 . Studiile vor trebui să inventarieze/analizeze toate sursele posibile de poluare din bazinul hidrogeologic aferent izvorului.5. 41 . − să se poate asigura protecția sanitară. analize bacteriologice și biologice. Captarea cuprinde: − bazin de deznisipare (1). CF). 2. − Execuția cu mijloace care să nu producă modificări în structura geologică a configurației izvorului.2 Condiționări privind captarea izvoarelor − Se captează integral debitul izvorului.

2.− cameră instalații hidraulice: vane închidere aducțiune. cameră uscată. 3 straturi de 10 cm grosime din pietriș sortat cu granulometrie descrescătoare spre stratul acvifer. Se vor adopta măsuri constructive pentru: • evitarea infiltrațiilor în camera de captare prin execuția unei hidroizolații exterioare a suprafeței construcției. dimensiunile sunt impuse de gabaritul instalațiilor hidraulice Sant de garda Inierbare Ventilatie Preaplin pentru Qmax Deversor Usa metalica Pasarela 3 1 2 Golire Evacuare nisip La rezervor Figura 2. golire compartimente. În perete se vor monta barbacane prefabricate cu orificii mai mici decât mărimea maximă a granulelor filtrului. min. Captarea izvorului de coastă: 1. Pentru construcția captării izvorului se va asigura: • Filtru de pietriș sortat în amonte de peretele pentru prelevarea apei. 3. 42 . cameră de încărcare.18.cameră de deznisipare.

2. urmărirea și monitorizarea permanentă a captării trebuie realizată.1. 43 . − calitatea apei râului relativ stabilă sau cu variații mici de conținut în suspensii.2.2 Îmbogățirea stratelor de apă subterană Soluția se impune în situații favorabile de strate acvifere amplasate în apropierea surselor de suprafață unde se urmărește: − folosirea completă a instalației unei captări existente.1. 1 an astfel încât să cuprindă integral relația râu-strat.6. − variații mari de nivele ale râului în zonă. costul apei furnizate. − costurile de investiție privind tratarea apei captate. − modificarea calității apei captate. Proiectarea acestui tip de captare urmează procedura stratelor acvifere cu nivel liber în soluția puțuri forate sau drenuri. În general la captări de acest tip apar fenomene: − reducere a debitului captării în perioade scurte (2 .6. Decizia se va adopta pe baza unei analize tehnico-economice care va lua în considerație: − costurile de investiție pentru realizarea captării inclusiv amenajările conexe: amenajare zonă de infiltrație. dig de protecție.1 Captări din strate acvifere cu apă infiltrată prin mal Sunt recomandate în următoarele condiții: − albii majore dezvoltate pe zone aluvionare întinse și cu grosimi mari. altă opțiune. Calculele complexe și studiile nu pot stabili cu precizie aceste modificări și o serie de nedeterminări rămân. − studiul colmatării zonei de infiltrație. − crearea unei rezerve de apă subterană. Soluția se va compara cu: altă sursă. − costurile de operare. Adoptarea unei soluții de captare din strate acvifere cu apă infiltrată prin mal va avea la bază: − studii hidrogeologice definitive derulate pe o perioadă de min. − studii hidrochimice privind modificările calitative ale apei râului prin infiltrația în strat.6 Tipuri speciale de captări din apă subterană 2.1.3 ani).

− îmbunătățirea matricei de calitate a apei prin staționarea/curgerea în subteran perioade mari de timp (≈ 100 zile). 44 . Sunt necesare studii și instalații corespunzătoare pentru tratarea apei de suprafață care se va infiltra.

2. d.2 Captarea apei din surse de suprafață 2.1. − lucrări de apărări de maluri și îndiguiri de mică amploare. apropiată de căile de comunicație și de sursele de energie. Amplasamentul captării trebuie să permită relizarea condițiilor pentru: − prelevarea apei cu turbiditate minimă. în zone de aliniament sau a malului concav al sectorului de râu. debite mari. Captare în mal: cu stație de pompare încorporată sau independentă. pierderi de sarcină hidraulică minime. b. lacuri sau alte surse de suprafață se realizează în cazul când alte surse de apă în zonă nu pot asigura cerința de apă pentru un utilizator calitativ și/sau cantitativ. Captări plutitoare: aplicare – fluvii cu variații mari de nivel. și/sau sub albie) – se aplică când malurile albiei și/sau patul sunt formate din aluviuni permeabile. c. aplicare – când adâncimea minimă necesară se realizează în albie. g. Zonă accesibilă.2 Alegerea amplasamentului captării. Criterii a. d. neinundabilă. Terenul de fundare trebuie să fie corespunzător pentru amplasarea unei construcții hidrotehnice.1. Captări în condiții speciale (dren în mal. − asigurarea condițiilor pentru realizarea zonelor de protecție sanitară. Se recomandă ca albia să fie stabilă sau să se poată stabiliza cu lucrări de regularizare în zona prizei pe distanțele: 45 . 2. e. Captare în albie: crib și stație de pompare în mal. aplicare – când există adâncimea minimă la malul concav al apei. c.2.2. Captare cu baraj de derivație – se aplică când adâncimea apei este redusă. f. f. ca stabilitate și capacitate portantă.2.1 Clasificare: tipuri de captări a. b. Captări din lac naturale și/sau artificiale. e. Captarea se amplasează în zona stabilă a albiei. Captarea se amplasează amonte de localitate (utilizator).1 Tipuri de captări și domeniul de aplicare Captările din râuri. − evitarea antrenării aluviunilor în priză. pe același mal cu localitatea. Poziția captării trebuie să fie încadrată în planul general de gospodărire cantitativă și calitativă a sectorului de râu. 2.

1 – coeficientul de captare. Prizele de apă din lacuri se amplasează la adâncimi cel puțin egale cu de 3 ori înălțimea valului . − evitarea zonelor în care vânturile dominante pot antrena plutitori. lac). − evitarea zonelor de instabilitate a fundului și malurilor lacului. unde se depun cele mai multe aluviuni. gheață și zai. hidrogeologice și hidrologice.. maxim zilnic. în care: B – lățimea albiei minore stabile la nivelul minim cu asigurarea de calcul pentru captare. tipul de captare se alege în funcție de următorii factori: b.. 5) ∙ B pentru sectoarele rectilinii și L2 = (10 . determinat cu relația: 46 . 14) ∙ B pentru sectoarele curbe.. − condițiile de calitate a apei preluate prin priză. sau antrenează apa cu caracteristici defavorabile calitativ.1. La captările din cursurile de apă.. − corelarea lucrărilor de captare cu situațiile care apar în perioadele de curățire a lacului. − în amonte L1 = (4 .. geotehnice. − amplasarea captărilor de apă este interzisă la coada lacului de acumulare. − gradul de asigurare a captării pentru debitele și nivelele maxime și minime. h. 7) ∙ B pentru sectoarele curbe. La alegerea amplasamentului captării din lac se va ține seama de următoarele: − rezultatele studiilor asupra calității apei din lac și evoluția sa în timp. 5) ∙ B pentru sectoarele rectilinii și L2 = (6 .− în aval L1 = (4 . − coordonarea cu schemele de gospodărire a apelor din bazinul hidrografic respectiv..2. alge.. Criterii a. Alegerea tipului de captare se va face în funcție de: − tipul sursei (curs de apă. − cantitatea de apă necesară folosinței: mărimea debitului mediu zilnic. 2. anual.3 Alegerea tipului de captare. b.. − condițiile specifice locale ale amplasamentului: topografice.

Ha – acoperirea cu apă a ferestrei. în fața prizei Hmin corespunzătoare lui Qmin.75 m. 0.3 necesitățile de autospălare a aluviunilor din fața prizei. (2.. Captările în mal se recomandă să se folosească dacă adâncimea de apă Hmin lângă malul râului respectă condiția: = + + (2. Qmin se stabilește ținând seama de gradul de asigurare și procentul de debit captat pentru fiecare folosință în parte adoptând asigurarea cea mai defavorabilă. se adoptă valoarea cea mai mare dintre valorile rezultate din aplicarea relațiilor următoare: =ℎ +ℎ (2. în funcție de înălțimea stratului de aluviuni posibil de a fi târâte în priză. având valoarea minimă de 0.25 ș ≥ ≥ (2. c. hg2 – garda minimă până la oglinda apei (min. 47 .23) Qmin – debitul minim afluent pe râu în amplasamentul prizei de apă.2 adâncimea de apă minimă din râu. la gradul de asigurare a folosinței deservite. obligatoriu se va ține seama de debitul ecologic de pe râu.25) în care: Hp – înălțimea pragului ferestrei față de fundul râului. în cazul în care se captează debite pentru mai multe folosințe. Captările în curent liber se recomandă să fie utilizate în cazurile în care: ≤ 0. 0..24) d. necesară pentru captarea apei fără plutitori și/sau particule solide. b.3 . Hf – înălțimea ferestrei pentru captarea debitului Qc.26) în care: =ℎ +ℎ (2. hg1 – grosimea maximă a gheții. b.= în care: Qc – debitul de calcul care urmează a fi captat.27) hv – este jumătate din înălțimea totală a valului.5 m).

e. 48 . a.2.00 m 1 Ha p Hp Hf 2 hv 3 Hf 4 3 2 b. Figura 2. p – pescajul maxim al navelor care circulă în zonă. cea mai mare dintre valorile rezultate din aplicarea relațiilor: =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ (2. Captările cu crib se prevăd dacă adâncimea de apă Hmin în zona talvegului respectă condiția: ≥ + + (2. plutitor.1 > 1. 3. Poziția prizei în adâncime. 2. cea mai mare dintre valorile rezultate din aplicarea relațiilor: =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ =ℎ +ℎ (2.32) (2. 1. = =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ (2. la râuri fără navigație.19.3 d.29) Hp • în cazul râurilor navigabile. sensul curentului.30) (2.33) hvt – acoperirea cu apă necesară evitării vortexului. priza de apă (sorb). b. hg2 – idem § 2. Hf – înălțimea ferestrei cribului (la grătare verticale).28) în care: Hp – înălțimea de la fundul râului până la limita inferioară de intrare a apei în grătar. a.31) în care: hv. hg1. râuri navigabile. Ha – acoperirea cu apă necesară deasupra ferestrei care se determină astfel: • în cazul râurilor fără navigație.1. 4. nivelul minim asigurat.

hg1. − variația calității apei în lac. d și e. atât pe verticală cât și în funcție de distanța de la țărm și în timp. Captările cu stații de pompare plutitoare se recomandă în cazurile când adâncimea minimă permite soluția de plutire a prizei (în general pe fluvii și râuri cu variații mari de nivel și în lacuri). În cazul captărilor de apă din lac. ≥ unde: hv. hs – distanța minimă a sorbului față de fundul râului. − tipul barajului (în cazul lacurilor artificiale). Condiția ca să se poată adopta captarea cu stație de pompare plutitoare este ca Hmin > Hnec. − posibilitățile de etapizare a execuției captării în corelație cu alte utilizări ale apei lacului. p – idem § 2.2.34) 49 . tipul de captare se alege în funcție de următorii factori: − tipul lacului: natural sau artificial. − limitele maxime și minime de variație a nivelului apei din lac. − siguranța și ușurința în exploatare.3.1. în zona captării în timp. hg2. hvt. − evoluția nivelului fundului lacului. se consideră că variația nivelului apei este mare dacă diferențele sunt peste 3 – 4 m.f. = =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ =ℎ +ℎ +ℎ +ℎ =ℎ + (2. hgn – pescajul ambarcațiunii stației de pompare plutitoare. g.

1:5.2. conform standardelor în vigoare. corespunzătoare nivelului maxim istoric al apei. studii și cercetări de laborator: − studii topografice. − profile transversale prin albia râului. − studii hidrologice. − studii geologice și geotehnice. lacului. 2. − studii de impact și de siguranță (risc).2 Studii necesare pentru elaborarea proiectului captării Elaborarea proiectelor pentru captări de apă de suprafață vor fi precedate de următoarele investigații. evaluarea riscului de înrăutățire a calității apei. pe ambele maluri.000 . − studii hidrochimice și de tratabilitate.2.000. în amonte și aval de captare. valurilor și curenților de apă din lac asupra viitoarei captări. − regimului de exploatare a apei din lac în cazul folosințelor multiple. Pentru captările de apă din lacuri trebuie întocmite studii suplimentare asupra: − stării de eutrofizare a lacului. de ansamblu și de detaliu).1 Studiul topografic Studiul topografic trebuie să conțină: − planuri de situație (la scări convenabile 1:10. măsurate instantaneu. − precizarea limitei de inundabilitate.2. − influența acțiunii vântului. − cote exacte. − profile topografice în lungul cursului de apă prin talvegul râului și în lungul malurilor. − studii geomorfologice. 50 . − studii climatologice și meteorologice. pentru calculul pantei naturale de curgere în zona de amenajare a captării de apă. pe care să fie amplasată sursa de apă de suprafață luată în considerare. precum și cu diferite asigurări de calcul. la nivelul oglinzii apei.2...

material antrenat de torenți.2. 2. unde infiltrația în subteran este mult favorizată.4 Studiul climatologic și meteorologic Studiile furnizează următoarele date: − precipitații medii anuale.2 Studiul geomorfologic Factorii geomorfologici sunt influențați de curgerea apelor de șiroire de pe versanți în râuri sau acumulări. necesare la calculul volumului de apă înmagazinat la un moment dat în funcție de nivelul apei în lac și pentru stabilirea ritmului de colmatare.2. a depozitelor de reziduri. care furnizează elemente privitoare la scurgerea de suprafață. minime. 2. gradul de mineralizare în timp a apelor râului/lacului. − lucrări necesare pentru corectarea unor deficiențe.2. atât în stare uscată cât și umedă. fenomene de eroziune. − limitele de proprietate.2. Studiul geomorfologic furnizează următoarele elemente: − pantele naturale ale terenului pe diferite sectoare de bazin. maxime instantanee. − influența condițiilor geomorfologice asupra disponibilităților de captare a debitului necesar în diferite puncte. natura juridică a proprietății.2. − sectoarele ocupate cu terase și lunci. condiții de infiltrare a apei în subteran. − stabilitatea malurilor lacului și a amplasamentului lucrărilor auxiliare captării. eventuale pierderi de teren.− în cazul lacurilor de acumulare artificiale sau a celor naturale se fac periodic măsurători batimetrice. și modul de repartiție al acestora în cursul anului. precum și gradul de tectonizare a acestor formațiuni. a incintelor industriale. perimetre degradate. 2. indicarea balastierelor. − sectoare optime de amplasare a unor captări cu barare.3 Studiul geologic și geotehnic Studiile geologice și geotehnice se referă la: − constituția litologică a bazinului hidrografic. a tuturor surselor posibile de poluare.2. − stratificația terenului în amplasament și caracteristicile geotehnice ale fiecărui strat. evapotranspirația. 51 . zonele construite. captări de mal sau alte tipuri de captare.

− regimul vânturilor din zonă. − agresivitatea apei față de betoane și metale.2. 2. − date privind temperatura apei și variația ei în timp. afuieri generale și locale. vor fi indicate și nivelele de îmbunătățire a calității apei ca urmare a îmbunătățirii epurării apei în amonte. − umiditatea relativă lunară. − încadrarea în criteriile stabilite de NTPA 013/2002 pentru apa destinată potabilizării.2.− volumele de apă furnizate sursei în cazul ploilor medii și excepționale. − debite medii anuale și lunare (min.2. depozite). cât și cel amenajat și furnizează următoarele elemente: − dinamica albiei în zona captării cu referire la fenomenele de depunere și eroziune. − debitul minim de calcul cu asigurarea cerută de obiectivul pentru care se face captarea. 2.6 Studiul hidrochimic și de tratabilitate Studiile privind calitatea apei de suprafață se referă la: − încadrarea în categoria de râu conform cu NTPA 013/2002 și asigurarea calității acesteia. de canalizare. anuală și multianuală.2. − corelația dintre debitele și nivelurile apei din râurile și lacurile de acumulare. − inventarierea surselor de poluare a râului ce ar putea induce substanțe periculoase pentru calitatea apei (ape uzate industriale. − debitul solid (târât și în suspensie) și corelația acestuia cu debitele lichide. 3 ani) cu asigurările corespunzătoare.5 Studiul hidrologic Studiul hidrologic ia în considerare atât regimul de scurgere natural. − regimul înghețului. 52 . − încadrarea în planul de gospodărire a apelor pe bazin. drumuri. − debite de servitute în aval. spălare suprafețe. − temperatura medie anuală și variația temperaturilor în decursul anului. limitele de inundabilitate.

Etapa a II –a: Studiu de securitate cu obiectivele principale: – identificarea riscurilor care pot afecta lucrarea și cauzele lor.7 Studiul de impact și studiul de siguranță Impactul unei captări din surse de apă de suprafață asupra mediului este în general negativ. Pentru reducerea acestor efecte trebuie luate măsuri speciale pentru a se asigura limitele admise pentru protecția mediului în sensul conservării condițiilor naturale existente înainte de construcția captării.Studiile de tratabilitate a apei precizează: − procedeele tehnologice de tratare care trebuie analizate. ambele fiind importante pentru funcționarea sistemelor de alimentare cu apă. − tipuri de reactivi necesari și recomandați în procesul de tratare a apei. biologice și microbiologice ale apei de tratat în concordanță cu categoria de folosință. Etapa a III – a: Clasificarea riscurilor și recomandări Aprecierile de risc se fac pentru situația actuală și de viitor. 2. − dozele estimate de reactivi în corelație cu caracteristicile apei brute. 53 . Evaluarea factorilor de risc pentru sursa de apă se face atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ. caracterizate prin indicele de criticitate. în funcție de caracteristicile fizice.2. chimice. − schemele tehnologice de principiu și parametrii de proiectare tehnologică. – evaluarea importanței acestor situații de risc. – menționarea și definirea măsurilor corective. Studiul de siguranță (risc) comportă trei etape: Etapa I: Analiza situației existente Se elaborează o documentație în care se analizează planurile de securitate actuale.2. Procedura de elaborare și conținutul cadru al studiilor de impact trebuie să fie conform reglementărilor tehnice în vigoare.

1.2 1 h0 IV 1. − se așează pe talvegul apei pe un pat de anrocamente dacă fundul albiei este stabil sau în cazul albiilor cu fundul nestabil (nisip fin.20 m).2 Anrocamente de fixare 1.3 Soluțiile tehnice pentru captări din râuri 2. Crib: − construcție permanentă de protecție a sorbului. Volum acumulare nisip antrenat 5.2% 9 Aer La SP 2 /s 5m 1. Cuțit cheson 6.1 IV v= 0 1. Conductă de legătură crib – mal 3. Schema unei captări în albie. Saltea beton simplu 7.3 Saltea de fascine (ϕ 10 – 15 cm) prinse cu sârmă la 30 – 40 cm 2. 3 Nexp 0. Sorb conductă aspirație 8. Sistem de amorsare (pompe vid) 9.1.2.20.1 Captare în albie: crib și stație de pompare în mal Se aplică atunci când adâncimea minimă necesară se realizează în albie (la debite minime pe râu înălțimea apei este mai mare de 1.50 7 0. Elementele componente ale captării sunt date în figura 2.00 6 4.00 0. − se poate realiza ca o construcție independentă din: căsoaie de lemn.3. Crib din elemente prefabricate/monolit 1. tablă protejată sau inox.2. 1 .2.97% hg 0. 8 Nmax asig. - Nmin asig.1 Grătar 1.75 .75 .3 5 Figura 2. Stație de pompare mal 0. mâl) patul de anrocamete trebuie să fie așezat pe o saltea de fascine. beton armat..1.75 .50 1. 4.6 m VI L.P. Pereu pe pat din balast 1.20. 54 .00 4 1. 1. 95 ..

în funcție de dispoziția constructivă.1 – 0. Tipuri de criburi. Pierderile de sarcină la grătare înclinate sau verticale se calculează cu relația Kirschmer: ∆ℎ = ∙ = ∙ ∙ ∙ (2. se consideră că nu pot apărea deficiențe la ambele construcții simultan. b) grătar în pereți laterali. acces redus al aluviunilor din cauza întoarcerii curentului de apă. − construcția se verifică la plutire și stabilitate în toate ipotezele de funcționare. a) grătar plan. acestea vor fi așezate la min. − se execută din bare rezistente la şocul cu plutitorii. 20 m între ele. 1. Admisie apa R Crib Gratar 1 1 Conducta de legatura r 1-1 1-1 1 = 8 -10 o Crib Fereastra acces 1 apa Conducta de legatura a) b) Figura 2.35) unde: vi – viteza apei între barele grătarului.1 Grătarul cribului − se dimensionează la o viteză medie de trecere între bare de 0. ferestrelor. − se execută cu batardou pentru punerea la uscat. 55 . aluviunile trec având inerţie mai mare).21.− în cazul unor captări mari (peste 200 – 500 l/s) din motive de siguranță se realizează două criburi. timpanelor. La toate tipurile de priză se determină pierderile de sarcină care apar datorită grătarelor.3 m/s. nișelor. ambele criburi sunt în funcțiune. iar amplasarea lor se face pe partea laterală sau superioară a cribului (şoc redus din cauza plutitorilor.

00 r = 1. T ipul de bare a.37) Ferestrele prizelor fiind acoperite de grătare.2 Ferestrele prizei (2. ζ β .22.42 1.α . hrlbs = pierderi de sarcină locale la largirea bruscă de secțiune. 10 15 10 d.67 5 1. Valorile coeficientului β sunt date. Notând grosimea barelor cu s și intervalele dintre bare cu b și ținând seama de obturarea posibilă cu plutitori sau aluviuni cu un procent (în practică ”p” se poate lua 25%). s – grosimea maximă a unei bare.38) . suprafața totală a ferestrelor de captare este: = ∙ (1 + 56 )∙ (2. 10 e.coeficient de formă a barelor. b – distanța între bare. în calcul se va introduce un coeficient care depinde de procentul dintre plinuri și goluri și gradul de înfundare al grătarului. Valorile coeficientului ( ) de formă a barelor grătarelor . în figura 2. în funcție de tipurile de bare. 10 10 c.22.70 Figura 2.unghiul format de bare cu orizontala. În calcule pentru a tine seama de gradul de înfundare al grătarului de adoptă: ℎ = 3 ∙ ∆ℎ 1. Pentru α = 0 (grătare orizontale) pierderea de sarcină se calculează cu relația: ∆ℎ = ℎ î – coeficient de rezistență hidraulică a grătarelor.5 0.36) hrîbs = pierderi de sarcină locale la îngustarea bruscă de secțiune.76 1. +ℎ unde: (2. 35 r=5 2. (m m ) b.

42) + ∙ (1 − ) ∙ (2.3 Saltea de fascine − este utilizată în cazul în care patul albiei este instabil. valoare Qspălare poate fi 1. spălare în sens invers în perioada de funcționare a captării. ζ se poate lua în practică de la 1.0 – 1. în funcție de forma barelor. Lungimea și înălțimea ferestrei se determină cu formula: = ∙ (2. Conducta de legătură − se dimensionează la o viteză de 1.40) în care: Btot – lățimea ferestrei. înclinarea lor și direcția generală a curentului de apă față de planul de amplasare al grătarului. s – grosimea barelor.10.în care: = = ∙ (1 + ) (2. 3.39) = ζ – coeficient de corecție al contracției.5 – 2) ∙ Qcaptat. 2.05 la 1. − în cazul conductelor de sifonare scurte (sub 50 m de la priză la mal) camera colectoare de pe mal lipsește iar prelevarea apei se poate prin racordare directă la pompe cu amorsare cu un rezervor vidat. Hg – înălțimea ferestrei. b – distanța dintre bare (goluri). 57 .5 m/s. p – coeficient de obturare a grătarului. − poate fi sub formă de conductă sifon sau de aspirație realizată din tuburi de oțel.41) (2. = ( + 1) ∙ ∙ În stabilirea debitului Q pentru dimensionarea grătarelor se va ține seama și de debitul de (1. Stație de pompare − este echipată cu electropompe corespunzătoare Q și Hp.

6. debitul este mediu.3. iar apa urmează să suporte o tratare pentru corectarea calităţii. cameră uscată/umedă pentru pompe): a. 1.pentru debite mari de apă (mari unităţi industriale. în funcţie de debitul captat şi de destinaţia apei captate (cheson de formă circulară sau rectangulară. Schemele captărilor cu bazin: a. 5. CET-uri). 3. Elementele componente ale captării cu cheson în mal sunt date în figura 2. − albia este stabilă în zonă. cu bazin avansat în albie.2. − albia majoră nu permite realizarea unui batardou pentru perioada de execuție sau remedieri în exploatare. cu bazin săpat în mal.pentru centre populate sau industrii.2 Captare în mal cu stație de pompare încorporată Se adoptă atunci când: − se asigură adâncimea minimă la malul concav. bazin. b. centre populate mari.23. Captarea cu cheson este o construcţie monolită. captări cu cheson în mal . priză.24. care de obicei cuprinde şi staţia de pompare. Captarea în mal se poate realiza în variante constructive diferite. b. prag. 6 5 6 3 4 5 4 3 2 2 1 a. conductă de aducțiune (refulare). 4. 2.captări în mal cu bazin deschis (figura 2. 1 b. − nu este rațională realizarea unui crib. râu. stație de pompare. − debitul captat este mare. 58 .2.23) . irigaţii. Figura 2.

cameră cu rol de bazin de aspiraţie pentru pompe.B-B Motorul sitei Sita mobila IV Nmax 0. b. 4. secţiune verticală B – B. 1. detaliu sită. a. cu cheson. de lansare Betonare in final Furtun cu jet de spalare Jgheab de evacuare A-A Apa cu suspensii Apa curata Stavile B 1 2 3 4 B Ferestre cu gratar rar Sita mobila Stavile (vane) Figura 2.70 F1 Fereastra cu gratar (v=0. Captare de mal. 2. cameră uscată pentru pompe.3 m/s) 1 Nmin Stavila de perete F1 IV 2 3 4 A Pompa in camera uscata A 0.5 Cheson Panou de sita mobila Tambur motor Camera de lucru.24. 59 . camera sitelor rotative. camera de admisie şi deznisipare a apei. 3.

1 … 0.și forma acesteia. Construcţia este compartimentată în plan pe linii tehnologice independente. La dimensionare se ține seama de obturarea (înfundarea) secțiunilor cu 20 … 50% care crează între amonte și aval o diferență de nivel de 0. dintre care una este întotdeauna de rezervă. La debite importante. Sitele se dimensionează la secțiunea corespunzătoare nivelurilor minime ale apei din râu (v = 0. 3. apa trece prin panourile de sită.Camera sitelor rotative. sitele rotative sunt formate din panouri de sită cu ochiuri de dimensiuni mici. pentru reducerea volumului camerei de aspirație.6 … 1.Bazin de aspiraţie pentru pompele din camera uscată. care are deschideri protejate în zona apei. așezată stabil în mal (fundată la o adâncime unde nu se pot produce afuieri – la ape mari – adâncime numită adâncimea de afuiere). Viteza pe conductele de aspirație nu trebuie să scadă sub 0. În interior. 60 . articulate şi trecute peste două tambururi – unul sus (motor) şi altul jos (pasiv). pompele pot fi amplasate direct în bazinul de aspirație. fixe. Sitele folosite pot fi plane și fixe la construcțiile mici și site mobile la prizele mari. și la 1 m/s pentru sitele rotative cu curățire continuă. panourile se ridică permanent.2 m/s în cazul sitelor plane.1 … 0. sunt indicate studii speciale de laborator care să determine pe lângă volumul camerei de aspirație. sunt reţinute impurităţile mari. 2.Chesonul este o lucrare.0 m/s pentru a avea pierderi de sarcină reduse.2 m/s) și se verifică la scoaterea din funcțiune a unui compartiment. Dimensionarea sitelor se face la o viteză de 0. Camera de aspirație se dimensionează pentru un timp de trecere a apei de 60 … 100 s. se deosebesc următoarele compartimente: 1. plutitorii în general. Sitele se prevăd cu ochiuri de 1 x 1 mm în cazul apelor cu suspensii foarte fine și cu ochiuri de 5 x 5 mm până la 20 x 20 mm la debite mari .6 m/s pentru a nu se produce sedimentarea suspensiilor gravimetrice din apa brută. de regulă cilindrică.Camera de admisie şi deznisipare a apei (cu posibilităţi de evacuare a nisipului depus). În cazuri special folosind pompe submersibile. ajungând deasupra nivelului apei în faţa unui jet de spălare.1 … 0.3 m. Calculul conductelor de aspirație se face la viteza de 0.

grătarele sunt rare. camera motoarelor pompelor verticale şi sala transformatoarelor (dacă este cazul). 0.4.2°C. t°C apă și t°C aer. cu adoptarea unor măsuri importante de păstrare uscată a camerei. Admisia apei în priză se face prin două serii de ferestre –fereastre sub nivelul minim şi fereastre sub nivelul maxim. Pentru dimensionarea ferestrelor prizei sunt recomandate vitezele de trecere a apei prin grătare specificate în tabelul 2. 61 .7 m peste nivelul maxim al apelor râului.6 Zai . camera de manevră a vanelor şi pompelor de epuisment. * La nivelurile mari în râu.1°C). Nivelul planşeului se execută de obicei cu circa 0. manevrabilă de la suprafaţă. care adăposteşte pompele treapta I (care trimit apa de la sursă la staţia de tratare). Grătarele sunt de tip rar.1 ÷ 0. În partea superioară a construcţiei. În faţa prizei. 0. Condiții existente pe râu Zai * Viteza de trecere a apei prin grătar în m/s max. 0. cu asigurarea 1%.1 max. Tabel 2. pentru a evita antrenarea în priză a aluviunilor târâte de apă la partea de jos a albiei.80 m. Pentru închidere. se prevăd: camera de comandă. din bare rotunde (ţeavă) sau profile. Plutitori În cazul grătarelor cu curățire mecanică.3 Observații Poate fi mărită dacă se iau măsuri speciale împotriva zaiului** și lama de apă peste grătar este de min. se execută o pasarelă de acces a personalului pentru curăţarea grătarelor de la priză şi îndepărtarea plutitorilor şi gheţii. se formează în apa râului în condiții speciale de hapă. şi se pot curăţa cu greble mecanice (la prizele mari) sau manual. se lucrează cu fereastra de sus. Camera uscată poate fi suprimată în situațiile în care pentru cerința de apă și înălțimea de pompare sunt disponibile electro – pompe submersibile cu randamente satisfăcătoare.1. În cazul grătarelor fără curățire mecanică.gheaţă în cristale fine. Grătarele trebuie să fie executate cu exactitate şi iarna se pot înlocui cu grătare din lemn sau se pot lua măsuri speciale pentru a se evita prinderea zaiului de barele metalice (încălzire bare grătar cu diferență de temperatură față de apă de min. cu distanţe între bare de 3 – 10 cm.3 … 0. În faţa ferestrelor.1. Plutitori de la 0. fiecare fereastră are prevăzută o stavilă plană. pot fi prevăzute pompe cu ax orizontal. 0. Vitezele de trecere a apei prin grătare.Cameră uscată. În cazul în care nu se dispune de pompe cu ax vertical (care au motoarele montate pe platforma superioară). ** Blocarea barelor grătarelor cu zaiul se evită prin încălzirea grătarelor la t°C = t°C apă + 0.

1. − protecția contra avariilor la ciocnirea cu vasele de transport. 62 . În realizarea captării plutitoare se impun următoarele condiționări: − pentru fiecare electro – pompă se va asigura aspirație independentă cu prelevarea apei din sursă la 1.5 m în jurul fiecărui agregat). debitele și condițiile care pot să fie întâlnite pe râu: plutitori. va funcționa unitar având: sisteme de izolare. Instalația de manevrare și legare: − babalele vor fi amplasate în ambele borduri: în pupă și provă. − stație de pompare amplasată în compartimentele pontonului. tehnologic la toate nivelele.2.3. măsurători hidraulice și electrice. interconectare. − asigurarea ancorării ambarcațiunii pentru siguranța totală: mecanic.25) formată din: − ambarcațiune (ponton) ancorată la mal printr-un sistem amovibil care va permite ridicarea și coborârea verticală odată cu variația nivelului apei în sursă. Ambarcațiunea (pontonul) va fi considerată de clasă în conformitate cu prevederile navigației pe râul. Siguranța la avarie poate fi analizată. electric. Prin proiect se va asigura mișcarea întregului ponton pe verticală între cotele minime ale nivelului sursei și cotele maxime prin articulații fixate la mal. − legătura la mal prin sisteme autoportante (≥ 2) care pot fi conductele de refulare ale pompelor. fluviul sursă. vor fi executate din oțel sudat. iar parâmele vegetale.2.3 Captări plutitoare Pentru râuri și fluvii cu variații mari de nivel și adâncimi de captare asigurate la malul concav se poate adopta soluția unei captări plutitoare (figura 2. electro – pompele și conductele de refulare.25 m sub nivelul instantaneu. gheață. − ansamblul prelevării apei din sursă. Se vor prevede măsuri pentru: − accesul personalului de operare și verificare pe ambarcațiune și spațiile necesare acestui personal. − asigurarea spațiilor pentru activitatea personalului de operare la utilajele montate pentru prelevarea și refularea apei brute (min. − scondrii metalici vor asigura legarea pontonului.25 – 1.0 – 1.

5. 1. conducte refulare cu articulație sferică la capătul dinspre mal. funcție de nivelul apei în fluviu. 3.25 m 5 2 Figura 2.0 . Se vor adopta măsuri pentru: − stabilizarea malurilor și albiei în zona amplasamentului cu perete de piatră și fundație pe masiv de anrocamente corespunzătoare adâncimilor maxime pe râu.− conductele de refulare independente de la fiecare pompă vor fi autoportante pe 25 – 30 m și vor asigura fixarea pontonului la mal prin articulații sferice care vor permite deplasarea verticală sus – jos și invers a pontonului.25. Captare plutitoare – secțiune. 1 4 3 R 1. IV variabil 2. 4. Se va executa la mal un sistem de fixare a sistemului de articulații sferice – conducte de refulare. apărare de mal. 2. electro – pompe. − construcția ambarcațiunii se va executa din tablă de oțel conform normelor navelor și ambarcațiunilor caracteristice râului/fluviului sursă.1.0 m 63 . zid de sprijin (ancoraj). ambarcațiune (ponton).

4 Captări din lacuri Priza de apă poate fi realizată în corpul barajului.2. variaţia nivelului apei în lac. • condiţiile reale de teren.3. în aval de baraj sau în lac.26). • captări în lac.2 Prize în corpul barajului Sunt gândite şi executate odată cu barajul.2.1 Priza în aval de baraj Se poate executa în forme şi la debite adecvate situației locale. • mărimea lacului. dacă acesta este amplasat amonte şi departe de baraj.4. • poziţia utilizatorului de apă faţă de lac: captare din lac. în baraj sau aval. Elementele care conduc la stabilirea soluţiei sunt: • tipul de construcție de barare a albiei. astfel încât să nu pericliteze siguranţa în funcţionare a acestuia. de forma celor descrise la râuri la care debitul regularizat prin lac are valori mult mai mari.2. în amonte. • utilizarea complexă a apei acumulate (de regulă.3.4. după executarea barajului priza poate fi numai în aval sau în lac. • tipul de baraj şi simultaneitatea execuţiei barajului cu priza pentru folosinţe de apă. 2. 64 . la stabilirea amplasamentului lacului se elaborează un plan de gestionare a resursei). Sunt posibile următoarele tipuri de captări: • captări în curent liber. Dacă barajul este din beton. trebuie ţinut seama că barajele cu lacuri mari de acumulare sunt situate în zona de deal – munte. • condiţiile raţionale de tratare a apei obţinute din lac. pentru un consumator amplasat în aval.2. în cazul în care lacul are ca principală folosinţă alimentarea cu apă sau când barajul este realizat pentru un lac de compensare a debitelor rezultate de la funcţionarea unor centrale hidroelectrice din amonte. 2. dar să poată preleva apa de calitatea cea mai bună existentă la un moment dat în lac.3. priza este de regula comună cu barajul (figura 2. în cazul în care lacul compensează folosinţa energetică. iar beneficiarul este departe de baraj. • captări în baraj sau în lac. în general.

65 .N m ax Pila Conducta otel N min Casa vane La statia de tratare Figura 2.5 IV h depuneri La statia de tratare Figura 2.26. Captări în barajul cu contraforți.27. Captările cu turn (figura 2. Pasarela de acces N m ax G ratar Fereastra Stavila de inchidere a ferestrei N m in IV h g = 0. Priza turn în lac.27) se recomandă când adâncimea și calitatea corespunzătoare a apei se găsește la distanță de mal. Captările cu turn se preferă în cazul când captarea nu se poate realiza cu criburi care să prezinte grad de siguranță corespunzător cerinței utilizatorului.

2. când debitul captat este important. când lacul este de adâncime mare şi cu un volum de apă important (figura 2. Acest tip de captare este destinată mai ales prelevării apei din lacurile naturale.28). Captarea de fund este formată dintr-un sorb (pot fi prevăzute mai multe asemenea construcţii independente) protejat de o confecţie metalică stabilă de tip tetrapod.2.2. Nmin.3. Barajul de derivaţie (stăvilar) trebuie să asigure următoarele condiţii: − să fie stabil la acţiunea dinamică a apei. 2m IV IV 66 . Conducta de legătură (suficient de elastică dacă are lungime mare) se lansează prin plutire şi poate permite ridicarea prizei în caz de nevoie.4. când alimentarea cu apă este sezonieră și condiţiile de iarnă nu sunt severe. dacă este cazul.3 Captări în lac Se utilizează atunci când în amplasament nivelul apei este asigurat întotdeauna deasupra unor valori limită. o captare de fund. Captare de fund în lac – schema generala de amplasare. o captare plutitoare. iar nivelul lacului relativ constant.5 Captare cu baraj de derivație Se prevede atunci când nu se asigură adâncimea de apă pentru captare (Hmin < Hnec). Se pot practica: o captare de tip turn (figura 2.lac 1m Protectia sorbului Structura metalica de sustinere.3. spatiala Sorb Nivelul prognozat pentru acumularea de depuneri in lac Platforma de anrocamente (balast) Conducta de legatura Figura 2. se marchează şi zona de protecţie.2. Zona captării va fi balizată pentru a fi ferită de accesul plutitorilor şi uşor reperată pentru control.27). Captarea va fi amplasată la o asemenea adâncime. Se amplasează deasupra nivelului (apreciat) de colmatare şi sub nivelul minim al apei din lac (acoperire mai mare pentru a fi evitați plutitorii). încât să nu fie deplasată de valuri într-o zonă în care valurile nu pun în mişcare depunerile de pe fund şi deteriora calitatea apei.28.

raportul debit captat / debit râu.− să permită evacuarea debitelor mari fără a provoca inundaţii sau deteriorarea altor construcţii.29 este prezentată schema unei captări cu baraj de derivație cu priză laterală. circulaţia peştilor sau alte folosinţe. n a tu r a l ≥ 0 . adâncimea stratului impermeabil. s a lu b r ita te N m ax N iv e l in a lta t Ia N iv e l a p a . Forma captării depinde de: − mărimea debitului captat.29. − posibilităţile de execuţie. − să permită evacuarea gheţurilor de primăvară. Q c a p ta t V2 G r a ta r V1 G a le r ie d e s p a la r e V3 VS S ta v ile d e s p a la r e Qs D is ip a to r d e e n e r g ie D is p o z itiv p e n tr u d ir ija r e a p lu tito r ilo r Qr A P ra g d e v e rs o r A C u le e S c a r a d e p e s ti a A C o ta m a lu lu i P r iz a Qc Qr - A VS B a ta rd o u S ta v ila s p a la r e S a lt h id r a u lic Qs . Captare cu baraj de derivaţie.5 0 m R is b e r m a P a t a lu v io n a r P ra g d e ve rso r E ta n s a r e D is ip a to r b Figura 2. − amplasamentul efectiv al prizei (natura albiei. 67 . vedere în plan. − valoarea debitului de servitute/ ecologic. înălţimea malurilor). − să asigure navigaţia. − variaţia debitului râului şi aluviunilor transportate. secţiune verticala prin pragul deversor. plutăritul.D e b it d e s e r v itu te . b. în caz de navigație se va analiza și soluția cu stavile. a. În figura 2.

0. cu deschiderea spre apă. − se prevede cu un prag (grătarul se aşează deasupra fundului albiei la min.Disipator de energie: − se execută atât în dreptul stavilelor de spălare.3 m/s. − are rolul de a transforma energia apei dată de căderea concentrată la o limită care să nu producă eroziuni. se prevăd profile U înglobate în beton.3-0. pentru a se putea lansa batardoul (umplutură din elemente. dacă deschiderea totală este mare. lângă baraj malurile trebuie să fie 68 . Alte elemente care trebuie luate în considerație la realizarea unei captări de derivație: − corpul barajului deversor trebuie să îndeplinească condițiile de stabilitate la solicitările forțelor exterioare și contra afuierilor. înaintea nişei stavilei. în scopul punerii la uscat a incintei pentru eventuale reparaţii.3 m) sau o linie de buşteni legaţi articulat (care plutesc). grinzi de lemn sau metal). dacă se închide total sau parțial plecarea spre beneficiar (stavila V2) şi se deschide stavila V3. se amenajează un perete de lemn scufundat parţial (0. se poate asigura o circulaţie forţată cu o viteză mare (diferenţa de nivel amonte-aval este mare). cât şi al barajului deversor.Priza − este o deschidere în culee. în confuzor vitezele apei sunt reduse. 0. spălarea acestora se poate face cu o golire secundară – de spălare. se produc depuneri. − lungimea lui va fi aleasă astfel ca la plecarea apei viteza să fie cel mult egală cu viteza de curgere naturală a apei.1. 2. La debite suficiente pe râu se poate funcționa cu vana V3 parţial deschisă – spălarea făcându-se continuu. pentru evitarea antrenării plutitorilor mari şi a gheţii în sloiuri. care pot afecta curgerea pe canalul de legătură. − accesul apei poate fi închis cu stavile.1 – 0. ea se poate reduce cu ajutorul unor pile intermediare. spălări care ar putea periclita stabilitatea acesteia. În pile.5m) pentru a evita antrenarea aluviunilor mari în priză. în aval. spălări în aval de construcţie. și priza are o formă de confuzor. − pentru a evita blocarea grătarului cu plutitori. legătura construcției din albie cu malurile se face prin intermediul culeilor. protejată cu un grătar contra plutitorilor. Vana/vanele de spălare vor fi totdeauna parțial deschise pentru evacuarea debitului de servitute/ecologic. viteza de trecere este redusă.

denumită și tiroliză.trei baraje din lemn și anrocamente (în cascade) pentru reținerea aluviunilor. Captarea se aplică în zone de munte. acestea feresc barajul atât de acțiunea dinamică a unor aluviuni mari. se prevăd în amonte de barajul de captare două . 2.30. care să reducă panta naturală a râului la o pantă de compensație. − în condiții favorabile lângă captare se poate prevedea și deznisipatorul.3.2. care se adoptă în cazul în care debitul râului la ape mici este redus şi nu se poate asigura devierea prin captarea în mal.30).6 Captare pe creasta pragului deversor Este o captare cu grătar pe creastă (figura 2. nisipul nu va produce dificultăți prin depunerea pe aducțiune. masivul de beton se execută sub forma unui prag de fund – cu grătar la nivelul fundului apei (grătarul este înclinat aval pentru a evita blocarea cu aluviuni mari). la râuri cu caracter torenţial pentru debite mici. În unele situaţii. − la captările cu baraj de derivație se prevăd scări de pești care permit trecerea acestora din bieful aval spre bieful amonte. se spală mai ușor. 69 .amenajate pentru a nu se produce inundații la ape mari având în vedere asigurările de debite și niveluri normate prin STAS 4273/1983 și STAS 4068-2/1987. G ra ta r Q m ax Q m in Qr Qc Qs G a le rie d e c a p ta re a p a D isip a to r R iz b e rm a Figura 2. − pe râuri de munte cu caracter torențial. cât și acumularea de aluviuni. Captare tiroliză.

captare cu galerie transversală pe fundul albiei. a.2. Qr Qs Tub perforat Qc Figura 2. Construcţia transversală drenează apa și la un mal se execută un puț colector de unde apa este prelevată şi transportată. şi în cazul în care fenomenele de îngheţ durează timp îndelungat.31. Qc – debit captat.a) este aplicabilă la râurile cu pat aluvionar cu granulație medie sau mare. și/sau sub albie) – se adoptă atunci când malurile albiei și/sau patul sunt formate din aluviuni permeabile. o captare în albia râului va fi afectată.2. Qr – debit râu. În această situaţie. Captarea cu dren (figura 2. Captarea sub albie (figura 2. 70 . b.31.31. al cărui debit scade foarte mult în perioadele de iarnă şi vară. Qr Nmin Nmax Qs Qc b. Aceaste captari se deosebesc de captarile de apă infiltrată prin mal sau sub fundul albiei (cu drenuri radiale). au fost imaginate şi executate captări sub fundul albiei. dren (tub perforat pe suprafața laterală de deasupra diametrului amplasat sub fundul albie. a.b) se adoptă în situaţia unor localităţi amplasate în zona colinară pentru care singura sursă de apă o constituie râul sau pârâul care izvorăşte de la cote înalte. Pentru evitarea unor asemenea probleme. Se poate așeza normal pe albie sau oblic pentru a mări lungimea de captare. iar exploatarea va pune probleme deosebite.7 Captări în condiții speciale (dren în mal. Captări sub fundul albiei. deoarece apa captată are tot caracteristicile unei ape de suprafaţă. debitul pe râu este foarte redus iar iarna înghețul este sever.3. într-o zonă în care albia este bine dezvoltată şi are un pat de 2-3 m de aluviuni. Qs – debit de servitute. Este o captare pentru debite reduse (în general < 20 – 30 l/s) și reprezintă o soluție mai economică decât barajele de derivație.

9) dezinfecție – neutralizare virusuri. Orice filieră de tratare este însoțită de elemente necesare pentru asigurarea proceselor. unde: TuAD – turbiditatea apei decantate în °NTU. 2) predecantare – aplicabil pentru TuAB > 500 oNTU. 6) limpezire prin filtrare pe strat de nisip pentru asigurarea unei turbidități ≤ 1o NTU. 4) coagulare-floculare – se asigură destabilizarea particulelor coloidale prin tratare cu reactivi chimici și condițiile hidrochimice în vederea reținerii acestora. hidrogen sulfurat și carbon organic total. se impune TuAD ≤ 4 oNTU. 5) limpezire prin decantare pentru reținerea suspensiilor coagulate. − reducerea/creșterea durității apei. 3) pot fi by-passate temporar în funcție de calitatea apei sursei. Printre acestea se menționează: 71 . Alte filiere tehnologice de stații de tratare sunt particularizate pe tipuri de surse pentru: − procese de deferizare-demanganizare. − reducerea conținutului de amoniu. bacterii și asigurarea calității sanogene. Procesele 1).3.1 Obiectul stației de tratare Stația de tratare reprezintă ansamblul de construcții și instalații în care se desfășoară procese prin care se asigură corectarea calitații apei sursei pentru obținerea cerințelor utilizatorului privind calitatea apei. − reducerea conținutului de azotați. 8) corecție pH – încadrarea calității apei în zona neutră din punct de vedere al indicelor Langelier și Ryznar. 2). Filiera tehnologică generală a unei stații de tratare poate cuprinde procesele: 1) deznisipare – aplicabil pentru conținut MTS > 30% particule discrete. 7) afinare – proces format din oxidare cu O3 (ozon) urmată de adsorbția pe CAG (cărbune activ granular) pentru reținerea micropoluanților. 3) pre-oxidarea – asigură protecția filierei la poluări accidentale și la variațiile calitative ale sursei. Stații de tratare a apei 3.

corecție pH. AB D E Z N IS IP A R E PRE . − sisteme de control și automatizarea funcționării procesului. − sisteme de spălare filtre rapide constituite din stații de pompe și suflante. − sisteme de recuperare a apei de la spălare filtre. prepara și doza reactivii necesari proceselor de tratare (coagulanți. − sistem propriu de alimentare cu apă și canalizare.pass AGENT O X ID A N T COAGULANT P O L IM E R TRATARE NAMOL A PA RECU PERATA RECU PERARE APE T E H N O L O G IC E PRE O X ID A R E COAGULARE FLOCULARE DECANTARE F IL T R A R E R A P ID A P E N IS IP AGENT O X ID A N T A PA D E V A R SAU SO DA AGENT D E Z IN F E C T A N T P O S T O X ID A R E F IL T R A R E C A G (A D S O R B T IE ) AT C O R E C T IE p H D E Z IN F E C T IE Figura 3.− stația de reactivi chimici. floculanți. a nămolului din decantoare și procesarea nămolurilor.1. cu rolul de a stoca. Schema generală a unei staţii de tratare (AB – apă brută. agenți dezinfectanți. În figura 3. AT – apă tratată).D ECA NTA RE by . 72 . oxidare). pentru monitorizarea și controlul proceselor de tratare și calitatea apei produse. − laborator.1 se prezintă schema generală a unei stații de tratare.

Cele mai importante dintre acestea se referă la: − operarea la poluări accidentale ale sursei cu substanțe toxice. Criterii de fiabilitate În adoptarea oricărei filiere de tratare se impune prevederea unor procese și sisteme care pot funcționa temporar pentru siguranța calității apei produse. − prognoza variației calității apei sursei pentru o perioadă de 10 – 15 ani corelată cu posibilitatea introducerii sau retehnologizării unor procese existente. Criterii tehnice Adoptarea deciziilor privind alegerea unei filiere pentru o uzină de producție a apei potabile trebuie să aibe la bază: − concluziile studiilor sistematice asupra sursei: hidrochimice.2 Criterii de alegere a filierei tehnologice a stației de tratare C1. în aceste situații sistemele de poldere. Criterii economice Adoptarea oricărei scheme tehnologice pentru o stație de tratare va avea la bază realizarea a minimum două opțiuni de surse disponibile. microbiologice sau radioactive. − încercări experimentale și simulări privind modificările de calitate a apei produse în sistemul de distribuție al utilizatorului. − asigurarea echilibrului calciu – carbonic din punct de vedere al caracterului încrustrat sau agresiv al apei pe baza unei analize aprofundate a reactivilor de coagulare – floculare și a necesității obiective a prevederii sistemelor care să realizeze corectarea indicatorului pH. acestea vor lua în considerație criteriile 73 . 1 an).3. − încercări experimantale “in situ” pe instalații pilot care să simuleze procesele tehnologice din filiera care se va adopta. aceste tipuri de încercări sunt obligatorii pentru debite necesare unei populații peste 200 000 locuitori. − asigurarea biostabilității apei impune prevederea controlului strict al pH-ului de coagulare – floculare și afinarea în avalul filierei. C2. oxidare și adsorbție se impun pentru evitarea scoaterii din funcțiune a uzinelor. biologice și bacteriologice pe o perioadă cât mai îndelungată (min. C3.

− calitatea apei cerută de utilizator. C2. Cancer. Cancer vopseluri.2.2. costurile de operare și vor fi comparate pe bază de indicatori specifici: Lei/m3 apă produsă. Anumite alimente. insecticide.1. Fluoroze ale scheletului și dentitiei industria aluminiului.007 Resurse naturale. Benzina cu plumb. Mase plastice.C1. Solvenți și sub-produșii lor de Cancer degradare. precum şi de costurile de investiţie şi operare implicate. îngrășăminte. indice de tratabilitate.1. costurile de investiție.1 Compuși chimici cu efecte asupra sănătății umane O serie de compuși prezenți în sursele de apă pot genera în anumite concentrații efecte adverse asupra sănătății umane. Factorii care trebuie luați în considerare la selectarea proceselor de tratare sunt: − calitatea apei sursei.005 0.005 0. Efecte adverse ale diferiților compuși chimici asupra sănătății umane. Tabelul 3. industria de mase plastice. în conjuncţie cu prevederile standardelor şi normativelor. − siguranța proceselor de tratare în asigurarea calității apei produse.. mărimea stației de tratare referitor la numărul de persoane afectate. − costuri de investiție și de operare. (mg/l) 4. boli de ficat și de rinichi vopseluri. 1 Compus Fluoruri C. variații de calitate. kWh/m3 apă. vopseluri.0 Efecte asupra sănățătii umane Sursa de contaminare 2 3 4 5 6 Benzen Tetraclorură de carbon p-diclorbenzen 1.1-dicloretilen 0. Elementele determinante sunt diferite pentru fiecare sursă de apă iar alegerea proceselor de tratare este o funcţie de calitatea apei cerută de consumator.075 0. în funcție de sursa de apă (subterană. crt. Cancer medicamente. 74 .005 0.1 Studii hidrochimice și de tratabilitate pentru apa sursei Proiectarea stațiilor de tratare apă potabilă trebuie să aibă la baza studii hidrochimice și de tratabilitate. pesticide. − compatibilitatea cu mediul înconjurător.A. gaze. parfumuri. 3. În tabelul următor se prezintă compușii chimici și efectele acestora asupra sănătății umane și sursele de contaminare. Nr. − nivelul tehnologic disponibil. evoluție în timp. de suprafață). 3.M. reactivi de tratare a apei. Cancer Deodoranți. pigmenți.2-dicloretan 1.

Fecale umane și animale. (mg/l) 0. 23 Azotiți 1 Methemoglobimie Din conversia azotaților. Depozite naturale. se pot dezvolta în sistemele de încălzire.05 Boli ale ficatului cărbunilor și uleiurilor depozitate. cerneluri.005 Boli ale rinichilor depozite naturale. placare Boli de ficat. canalizări. FST – funcție de schema de tratare. Cancer. soia. Fecale umane și animale. solvenți. Depozite naturale. Conducte de PVC. Boli ale sistemului nervos și Solvenți pentru degresarea 33 Clorbenzen 0. Conducte galvanizate corodate. Boli ale sistemului nervos cercetare În curs de 29 Aldicarb sulfoxid Boli ale sistemului nervos Biodegradarea aldicarbului.005 0.002 Cancer Erbicide pentru porumb. degresanți pentru metale. minerit. Fecale umane și animale.1-tricloretan Clorură de vinil Giardia lamblia Legionella Coliformi totali Escherichia coli Coliformi fecali Turbiditate Viruși Fibre azbest (>10 µm) C. În curs de Insecticide pentru bumbac. Erbicide pentru gâsu.Nr.1 sistemului circulator electrolitică. 26 Alaclor 0. minerit. cărbune.07 Boli ale ficatului și rinichilor gazon. MFL – milioane fibre la litru 75 . pigmenți. aerosoli. Deșeuri animale.002 Cancer Insecticid pentru termite. cartofi. Adezivi. vopseluri. baterii. Boli ale rinichilor și ale sistemului Depozite naturale. rășini 18 Bariu 2 Boli ale sistemului circulator epoxidice. fose septice. Coloizi minerali sau organici Fecale umane si animale Conducte de azbociment. pigmenți. baterii. efecte ale sistemului Polimeri utilizați în tratarea apei și 25 Acrilamida FST nervos epurarea apelor uzate. adezivi și degresanți pentru metale. porumb. Ape naturale. 34 2.1. Notații: CM – concentrația maximă. cercetare În curs de 30 Atrazina Tumori ale glandei mamare Erbicide pentru porumb. cercetare Boli ale sistemului nervos și ale 31 Carbofuran 0. cercetare În curs de 28 Aldicarb sulfonat Biodegradarea aldicarbului. textile.04 Erbicide pentru porumb și bumbac. sistemului reproductiv 32 Clordan 0. rinichi și ale 20 Crom (total) 0.M. 19 Cadmiu 0. Fecale umane și animale. 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Compus Tricloretilenă 1.002 nervos comutatoare.002 FST FST absent FST FST FST FST 7 MFL Efecte asupra sănățătii umane Cancer Boli de ficat și ale sistemului nervos Cancer Gastroenterita Legionelloza Indică prezența organismelor patogene gastroenterice Gastroenterita Indică prezența organismelor patogene gastroenterice Interferă cu dezinfecția Gastroenterita Cancer Sursa de contaminare Textile.4-D 0. crt. 21 Mercur (anorganic) 0. Boli ale sistemului nervos 27 Aldicarb alte legume. 22 Azotați 10 Methemoglobimie depozite naturale. îngrășăminte.A. vopseluri. arderea 24 Seleniu 0.1 ficatului metalelor. Depozite naturale.2 0.

detergenți.07 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 trans-1. industria de 58 Beriliu 0. solvenți industriali Reactivi pentru tratarea apei. solvenți. solvenți.004 Boli ale oaselor și plămânilor aparate.2-diclorpropan Epiclorhidrina Etilbenzen Etilen dibromit Heptaclor Heptaclor epoxid Lindan Metoxiclor Pentaclorofenol PCBs Stiren Tetracloretilen Toluen Toxafen 2. rinichilor și sistemului nervos Boli ale rinichilor și sistemului nervos Sursa de contaminare Vopseluri. rinichilor sistemului nervos și sistemului circulator Cancer Boli ale ficatului. Depozitarea incorectă a solvenților. aerospațiale.0002 0. aliaje. Electrice. materiale 59 Cianuri 0. Erbicide. Depozite naturale sau industriale. Benzina.Nr. ceramică.2-Dicloretilen Dibromclorpropan 1.M. Benzina cu plumb. rinichiului. animale de casă. vite. Afecțiuni ale tiroidei și sistemului Electroplacare. ananas. sistemului nervos și sistemului circulator Cancer Boli ale ficatului și rinichilor Boli ale ficatului. Plastic. insecticide. scurgeri din gropi de gunoi orășenești.5-TP 0.A. erbicide. Insecticide utilizate contra dăunătorilor din fermele de vite. livezi de pomi fructiferi. Conservanți pentru lemn. artificii.0002 0. reziduuri chimice. Subproduși de rafinare ai benzinei. rinichilor și sistemului nervos Cancer Boli ale ficatului. Insecticide. 55 Plumb FST instalații. rinichilor sistemului nervos și sistemului circulator Boli ale ficatului. Uleiuri refrigerente pentru transformatori electrici. rășini epoxidice.05 Solvenți industriali. rinichilor și ssngelui Boli ale ficatului.1 0. rășini. Erbicide pentru soia. componente pentru curățarea motoarelor. îngrășăminte. reziduuri chimice. Insecticide contra termitelor utilizate în cultura porumbului.4. cerneluri.6 Efecte asupra sănățătii umane Boli ale ficatului. oțel.0002 0.0005 0.006 Cancer electronice. 35 Compus o-Diclorbenzen C. (mg/l) 0. rinichilor. bumbac.2-Dicloretilen 0. minerit. Biodegradarea heptaclorului. legume. rinichiului și sistemului nervos Cancer si boli ale ficatului și rinichilor Cancer Boli ale ficatului și sistemului nervos Cancer Boli ale ficatului.00005 0. boli ale ficatului. industria farmaceutică. Notații: CM – concentrația maximă. reziduuri din turnurile de răcire.003 0.2 nervos plastice. 57 Antimoniu 0. Stingătoare de incendiu.7 0. Insecticide pentru fructe.001 0.00005 FST 0. erbicide. cauciuc.04 0. 36 cis-1. 56 Cupru FST Iritații gastrointestinale conservanți pentru lemn. FST – funcție de schema de tratare.1 0.0004 0. crt. 54 Xilen (total) 10 vopseluri.005 1 0. Erbicide. Solvenți industriali. rinichilor și sistemului nervos Cancer Cancer Cancer Boli ale ficatului. instalații. Aditivi pentru benzină. sistemului nervos Tulburari de crestere. MFL – milioane fibre la litru 76 . Depozite naturale sau industriale.

2 0. TTHM și sistemului reproductiv 89 Clorită 1. boli ale ficatului. PVC și alte materiale plastice. Subproduși ai industriei de pesticide.5 0. Industria de erbicide. ficatului și sistemului nervos Cancer Cancer Cancer Sursa de contaminare Aliaje metalice. Erbicide pentru pomi fructiferi. sisteme acvatice naturale. Electronice. Erbicide pentru porumb. FST – funcție de schema de tratare. 0.0 Neurotoxicitate Sub-produs al dioxidului de clor.0002 0. fasole. MFL – milioane fibre la litru 77 .004 0.Nr. Erbicide pentru sisteme acvatice. crt.002 0. cafea. Produs intermediar în industria pesticidelor. industria chimică.4 0. sisteme acvatice.02 3x10 -8 Efecte asupra sănățătii umane Boli de inima și ale ficatului Boli ale rinichilor. alți produși organici. Notații: CM – concentrația maximă. Depozite naturale sau artificiale.05 0. 20 pCi/l Cancer osos Depozite naturale. 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75 76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 Compus Nichel Thaliu Adipat (di(2-etilhexil)) Dalapon Diclormetan Dinoseb Diquant Dioxina Endothal Endrin Glifosat Hexaclorbenzen Hexachlorciclopentadiena Oxamil (vidat) PAHs (benzo(a)-piren) Ftalat (di(2-etilhexil) Picloram Simazina 1. căi ferate. Vezi Cancer. gazon. cartofi si roșii.A. sticlă. drumuri. 20 pCi/l Cancer osos Depozite naturale. Erbicide pentru porumb.01 Cancer Sub-produs al ozonului.02 Cancer Depozite naturale.2-Tricloretan Emitatori Beta / foton (I) Emitatori Alfa (I) Emitatori Alfa (P) Radiu 226+228 (I) Radiu 226 (P) Radiu 228 (P) Uraniu Bromați C.2. aliaje.2 0.07 0. Vopseluri. Cauciuc sintetic. Erbicide pentru iarbă.007 0. Depozite naturale.001 0. 0.002 0. rinichilor și afecțiuni gastrointestinale Boli ale ficatului. îmbrăcăminți pentru alimente. electroplacare. rinichilor și afecțiuni cardiace Boli ale ficatului si rinichilor Cancer Boli ale rinichilor și stomacului Boli ale rinichilor Cancer Cancer Boli ale rinichiului și ficatului Cancer Boli ale ficatului si rinichilor Boli ale rinichilor. rinichilor 88 Bromdiclormetan Sub-produs al clorului. Depozite naturale. industria de coloranți. impurități în erbicide.4-Triclorbenzen 1. Erbicide pentru plante lemnoase. (mg/l) În curs de cercetare 0.005 0. porumb. degresanți pentru metal.006 0. Erbicide pentru iarbă și gazon. Insecticide. solvent. Arderea substanțelor organice.7 0. rinichilor Cancer Boli ale ficatului. Subprodus din industria chimică. Insecticide pentru mere.1. baterii. vulcani.005 4 mrem/an 15 pCi/l 15 pCi/l 5 pCi/l Cancer osos Depozite naturale. deșeuri din industria chimică.002 0. medicamente. 0. ficatului creierului si intestinelor Scade greutatea corporală Boli ale ficatului și rinichilor Cancer Boli ale tiroidei și organelor reproductive Boli ale ficatului.M. Solventi în cauciuc. combustibili fosili.

MFL – milioane fibre la litru.M. 78 .08 Cancer Sub-produs al clorului. boli ale ficatului. crt. 3. Eficiența acestora va fi determinată pe baza studiilor de tratabilitate.06 Vezi HAA5 Efecte asupra sănățătii umane Sursa de contaminare Cancer. rinichilor Sub-produs al clorului. doze necesare. rinichilor. 97 Sulfați 500 Diaree Depozite naturale.2.1. reproductiv Cancer.Nr. Acestea trebuie sa furnizeze următoarele informații: • tipul de oxidant. ficatului. reproductiv Cancer Sub-produs al clorului. 90 91 92 93 94 95 Compus Cloroform Dibromoclormetan Acid dicloracetic Acid haloacetic (HAA5) Acid tricloracetic C. doze necesare și timp de contact pentru preoxidare. rinichilor și sistemului Sub-produs al clorului. (mg/l) Vezi TTHM Vezi TTHM Vezi HAA5 0. • tehnologia de limpezire (decantare sau flotație) și parametrii tehnologici pentru toate treptele de oxidare din filiera de tratare. și sistemului reproductiv Boli ale sistemului nervos.A. boli ale sistemului Sub-produs al clorului. (TTHM) 96 Cryptosporidium FST Boli gastroenterice Fecale umane și animale. Se va estima potențialul de formare a subprodușilor pentru fiecare oxidant introdus în schema de tratare. Notații: CM – concentrația maximă. si afectiuni de dezvoltare Trihalometani Total 0.2 Conținutul studiilor de tratabilitate Încadrarea în una din categoriile de calitate conform NTPA 013/2002 – “Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare ” conduce la decizia de adoptare a proceselor de tratare aplicabile sursei. • tipul de coagulant. • doze de ozon necesare în procesul de post-oxidare și timp de contact. Alegerea oxidanților va ține seama de concentrația de materii organice a apei brute și potențialul de formare a subprodușilor de dezinfecție. splinei Sub-produs al clorului. FST – funcție de schema de tratare. Boli ale ficatului.

2.85 15% .1.315 20% .5 10 .1.49 45% .42 35 5 – 15 Procese de coagulare floculare 3.10 5 – 10 0.82 25% .1.20 Procese de coagulare floculare 4.3.105 15% .2.97 5 – 30 20 – 80 Procese de coagulare floculare 2.1. substanțelor organice oxidate în prealabil.85 5% .3. substanțelor care dau gust/miros/culoare.1.2 Caracteristicile principale ale reactivilor utilizați în tratarea apei. 79 .1.1.65 1.333 5% -0. lichid: soluție de diferite concentrații 0.226 25% .1. Polimeri Var Hidroxid de sodiu (Soda) Carbonat de sodiu Hipoclorit de sodiu Acid sulfuric Acid clorhidric Ca(OH)2 NaOH Na2CO3 NaClO H2SO4 HCl solid (granular) emulsie solid – pulbere de culoare albă lichid solid: fulgi de culoare albă solid .84 15% .1.3 1.76 40% . Obiectivul urmărit în stațiile de tratare: adsorția micropoluanților. 8.3.41 30% .5.100 5 .16 % 48-50% 25 – 30 95 37 0.05 10% .405 10% .0. 5.2.0. Clorura ferică FeCl3 x 6H2O solid lichid brun roșcat: soluție de concentrație 35-45% 1.91 35% .5 – 1.5 1.1.34 30% .19 0.53 40% .1-1 5% 0.28 1.17 45% . Nr crt Denumire Formula Forma de prezentare Densitate vrac (g/cm3) cuzuale (%) Densitate la diferite concentratii (g/cm3) 5% .2.07 35% .4. substanțelor toxice.057 2.4.415 10% .2 – 1.13 2.15 Procese de floculare Corecție pH Corecție pH Corecție pH OxidareDezinfecțe Corecție pH Corecție pH Cărbune activ • Obiectv Procesul este asigurat prin utilizarea cărbunelui activ sub formă de pudră (PAC) sau granular (CAG).4.81 25% . 6.5 15 .01-0. 7.32 20% .5 5 – 15 5 .0 1.84 Doze uzuale (g/m3) Utilizare 1.3 Caracteristicile principale ale reactivilor utilizați în tratarea apei Tabel 3. 10.3.1.84 1.0. Sulfat de aluminiu Al2(SO4)3 x 18 H2O solid sub formă granulară sau placi de culoare albă.03 1.pulbere de culoare albă lichid gălbui: soluție de concentrație 11-16 %Cl2 lichid lichid gălbui 0.16 20% . Sulfat feric Fe2(SO4)3 x 9H2O solid lichid – soluție concentrație 42% 1.29 30% . 9.

− densitatea reală. Aceasta se determină prin umplerea unui cilindru cu volumul de 100 ml cu cărbune prin cadere liberă dintr-o mașină vibratoare și cântărirea volumului respectiv. • Conținutul de cenușă Conținutul în cenușă este reprezentat de reziduul obținut prin calcinarea la temperatura de 954o C timp de 3 ore în aer. Densitatea particulei se determină în mod uzual cu mercur la presiunea atmosferică (mercurul umple spațiile goale din particula de cărbune activ. − densitatea. Valorile uzuale sunt în gama 0. − duritatea. Valorile uzuale sunt în gama 0.24 – 0.30 mg/l pentru cărbune activ fabricat din lemn. − densitatea particulei. − umiditatea. • Umiditatea Umiditatea se determină prin uscarea în cuptor timp de 3 ore a unei cantități de 5 sau 10 g de cărbune activ la temperatura 150 o C.6 g/ml pentru cărbune activ fabricat din cărbune mineral. se poate utiliza spălarea cu acid. Pentru reducerea cantității de cenușă. • Densitatea Sunt mai multe tipuri de densități care se analizează. respectiv 0. dar nu umple porii).5 – 0. − volumul și distribuția după mărimea porilor. conținutul de cenușă variază între 3 și 10%. − mărimea particulelor. Se determină greutatea înainte și după uscare și răcire în exicator. printre care se menționează: − densitatea în vrac sau densitatea aparentă.80 g/ml. 80 .74 – 0. Volumul pe care se bazează include volumul porilor precum și volumul materialului. Densitatea particulei reprezintă densitatea unei particule singulare. Densitatea în vrac sau densitatea aparentă reprezintă greutatea cărbunelui activ uscat raportată la volumul pe care acesta îl ocupa.Printre proprietățile principale ale cărbunelui activ se enumeră: − conținutul de cenușă. Uzual.

12/40 si 20/50. Valorile uzuale sunt în gama 2. 10/30.295 0. 12/30.65 1.175 0. 81 .589 0.074 0.Densitatea reală sau densitatea scheletului este cea determinată numai pe materialul (cărbunele) propriu-zis.043 Valorile uzuale ale mărimii particulelor de cărbune activ granular sunt: 8/20 (granulele trec prin sita 8 și sunt reținute pe sita 20).2 g/ml.495 0.351 0. 12/20.833 0.70 3.417 0. Numărul sitei 4 6 8 12 14 16 18 20 25 30 35 40 45 50 60 80 100 200 325 Deschiderea ochiurilor sitei (mm) 4.36 1. 8/30. În tabelul 3.150 0. • Mărimea particulelor Aceasta se determină prin cernerea a 100 sau 200 g de cărbune printr-un sistem de site mecanice timp de 10 minute după care se cântăresc reținerile pe fiecare sită în parte.3 se prezintă caracteristicile sitelor utilizate în sistemul american.246 0. Caracteristicile sitelor. Tabelul 3.17 0.1 – 2. Pentru determinarea acesteia se utilizează uzual o metodă de înlocuire cu heliu (heliul intră practic în toți porii materialului).0991 0. Cărbunele activ pudră se încadrează de obicei la sitele 100/325.701 0.33 2.40 1.3.

Indicele de duritate este exprimat ca procentul de greutate reținut pe această sită. respectiv 2. Astfel. Cărbunele activ conține o structură complexa de pori. Acest parametru este exprimat ca o funcție cumulativă a volumului porilor de raza porilor.5 ml/g pentru cărbune activ fabricat din lemn. Pentru adsorbția gazelor sunt necesari pori cu dimensiuni reduse (< 10 Å). Valorile uzuale ale indicelui de abraziune sunt 65 – 80% (practic 70 – 75%).8 – 1. Valorile uzuale sunt de ordinul 0. • Volumul și distribuția după mărime a porilor Volumul porilor reprezintă volumul total al porilor din particula de cărbune activ granular raportat la greutate. Dimensiunile porilor sunt uzual între 10 Å și 100.2 ml/g pentru cărbune activ fabricat din cărbuni minerali.000 Å (1 Å = 10-10 m). de forme și mărimi diferite. Volumul total al porilor poate fi determinat printr-un test de adsorbție cu azot desfășurate astfel încât azotul condensat să intre în totalitate în porii cărbunelui. pentru reținerea compușilor care dau culoare este necesar un cărbune cu pori mari (> 20 Å).2 – 2.• Duritatea Abilitatea cărbunelui activ de a rezista la abraziune este unul dintre parametrii cei mai importanți. 82 . Prin metode bine stabilite (de exemplu determinarea volumului de mercur care poate fi forțat să intre în pori ca o funcție de presiune) este posibil să se determine volumul porilor de o anumită dimensiune. Distribuția după mărime a porilor depinde de tipul de material utilizat și de metoda și de durata procesului de activare. Cărbunele este cernut pe o sită care are ochiurile mai mici de două ori decât ochiurile minime rezultate prin cernerea inițială. Distribuția dupa mărime a porilor este un parametru de alegere a cărbunelui activ. Diametrul mediu al particulelor este calculat dintr-o distribuție a mărimii sitelor prin multiplicarea fracțiunilor de greutate reținute pe fiecare sită cu valoarea medie a ochiurilor sitei pe care cărbunele a fost reținut și cu sita imediat de dinainte (mai mare) și însumarea acestor fracțiuni. Indicele de abraziune este reducerea diametrului mediu al particulelor care apare în testul descris anterior exprimată ca un procent din diametrul mediu inițial. Porii au de obicei o geometrie neregulată și sunt interconectați. Figura urmatoare prezintă o distribuție tipică. Procedura de determinare a durității cărbunilor activi presupune cernerea acestora urmată de agitarea cărbunelui într-un recipient alături de bile de oțel inoxidabil.

Se amestecă probele prin pornirea agitatorului. 3. Dispozitivele utilizate sunt constituite din agitatoare mecanice montate pe suporturi pentru 5-8 pahare (uzual 6) de 1 dm3 capacitate.7 Volumul cumulativ al porilor.2.2.1 0.4 0.2 0. paharele se lasă să sedimenteze timp de 20 – 30 de minute.0 10 20 50 100 200 500 1000 Diametrul porilor. Distribuția volumului cumulativ al porilor. Agitarea lentă permite aglomerarea suspensiilor coagulate în flocoane mai mari./minut) timp de 10 – 15 min. pH. stabilindu-se tipul şi cantitatea necesară de coagulant care conduc la cea mai bună limpezire a apei. 3. indice de 83 .2. După oprirea agitatorului.1. Procedeul de stabilire a dozelor de reactivi este cunoscut sub denumirea de procedeu Jartest. Angstromi Figura 3.1 Metodologia de efectuare a testelor de coagulare – floculare de laborator Alegerea reactivilor de coagulare-floculare se realizează în urma testelor de laborator. După sedimentare se recoltează probe de supernatant prin sifonare sau cu ajutorul unei pipete de 25 ml pe care se efectuează cel putin următoarele determinări: turbiditate./minut) şi apoi se continuă cu o turaţie redusă (20 – 60 rot.1.4 Determinarea dozelor de reactivi de coagulare utilizați în tratarea apei Alegerea reactivilor de coagulare și a adjuvanților este necesar să se realizeze pe baza testelor de coagulare la nivel de laborator (jar test). uşor sedimentabile.3 0. Procedeul constă în introducerea apei de studiat bine omogenizată (apa brută) în fiecare pahar.6 0. precum și condițiile de coagulare necesare (pH).0.4.5 0. corespunzătoare unor doze prestabilite. Se realizează un amestec rapid (250 – 400 rot. cc/g 0. și adăugarea în fiecare a unor cantităţi cunoscute de soluţie.

permiţând prelevarea sub nivelul apei prin aspirare. − agitatoare cu palete plate plasate toate la aceeaşi înălţime. − pahare Berzelius (de la 250 la 300 ml) spălate şi uscate în prealabil în vederea analizelor ulterioare. • Materiale de prelevare a supernatantului: Înălţimea de prelevare fiind stabilită între 5 şi 6 cm sub nivelul superior al apei al fiecărui vas se pot recomanda diferite aparate de prelevare: − seringi de 100 ml cu racord de prelungire. echipate cu robineţi. • Materiale analitice: − pH-metru. Materiale necesare: • Floculator de laborator clasic cuprinzând: − 4 până la 6 posturi de agitare cu viteză reglabilă de la 15 la 400 rot/min. Pentru a evita degradarea soluţiilor diluate de coagulant se recomandă utilizarea acestora numai în ziua preparării lor. − vase realizate cu ştuţuri pe peretele recipientului la 5 – 6 cm sub nivelul apei. 10 g/l introdusă într-un litru de apă brută de analizat corespunde la o doză de tratare de 10 mg/l sau 10 g/m3). și timer. Prepararea coagulanţilor Se prepară o soluţie diluată de concentraţie 10 g/l. exprimată în produs tehnic comercial. − turbidimetru. 84 . − reactivi şi sticlărie pentru măsurarea indicelui de KMnO4 . − cilindru gradat de 1 litru. − materiale de laborator pentru prepararea soluţiei diluate de coagulant de concentraţie 10 g/l. • Materiale de prelevare a apei brute: − găleată de 10 – 15 litri. Această concentraţie a fost aleasă în vederea facilitării luării probelor şi efectuării calculelor (1ml de soluţie diluată. permiţând prelevarea apei prin gravitaţie. − pahare Berzelius cu capacitatea de 1 litru.permanganat.

evitând agitarea supernatantului. • se adaugă în fiecare pahar doza de coagulant dorită cu ajutorul seringilor sau pipetelor în zona de turbulență maximă (adaosul de coagulant înaintea pornirii agitatoarelor va conduce la reacția punctuală și la reducerea eficienței de coagulare).). avându-se în vedere ca temperatura apei să rămână cea din mediul natural. se îndepărtează agitatoarele şi se porneşte cronometrul pentru faza de sedimentare (15 – 30 min. Interpretarea rezultatelor Interpretarea are drept scop determinarea tipului și dozei de coagulant care conduce la cele mai bune eficiențe de reducere a turbidității și încărcării organice și a dozei optime. de la 5 – 6 cm sub nivelul liber al apei pentru determinarea turbidității.Mod de lucru Se prelevează volumul necesar de apă brută (~ 10 dm3) pentru efectuarea tuturor testelor prevăzute. Această operaţie se efectuează fie prin sifonare. Probele de apă decantată recoltate se omogenizează bine inainte de a trece la orice fel de analiză. fie cu seringile. • se omogenizează apa brută înainte de umplerea fiecărui vas. • se menţine agitarea lentă timp de 15 – 20 minute. • se menţine agitarea rapidă timp de 1 – 3 minute. stabilind graficele de variaţie a următorilor parametrii în funcţie de doza de coagulant folosită. • se reduce viteza de agitare la 20 – 60 rot. • se opreşte agitarea. pH-ului. • evoluţia pH-ului. • se recoltează din fiecare vas 100 până la 200 ml de apă decantată. • se umple fiecare vas cu 1 litru de apă brută măsurată cu cilindrul gradat./min. • se reglează agitarea rapidă între 250 şi 400 rot/min. indicelui de permanganat. • se umplu seringile sau pipetele cu dozele dorite de reactiv de coagulare. • indicele de permanganat. 85 . pentru fiecare din reactivii utilizati: • turbiditatea.

testele de tratabilitate se vor efectua la nivel de instalație pilot astfel încât să fie posibilă determinarea globală a eficienței de tratare. Trebuie acordata atenție deosebită dizolvării complete a polimerului urmându-se instrucțiunile de dizolvare din fișa tehnică a acestuia. • se continuă adaosul de acid respectiv agitarea până la obținerea valorii dorite a pH-ului.4. adaosul de polimer în perioada agitării lente nu permite dispersarea acestuia în masa de apă dată fiind și vâscozitatea acestuia și volumele mici introduse (0. Concentrațiile acestora se vor corela cu pH-ul de coagulare.2 Determinarea dozelor necesare de acid sulfuric. După selectarea reactivului de coagulare. Adaosul polimerului în același timp cu coagulantul nu permite formarea microflocoanelor conducând la eficiențe reduse de coagulare-floculare. 86 . Doza de acid pentru reducerea pH-ului se determină astfel: • se prepară o soluție diluată de acid (1% . • se efectuează teste de coagulare – floculare pentru mai multe valori ale pH-ului cuprinse între pH-ul natural al apei și pH = 5. a polimerului. Testele privind utilizarea polimerilor în procesul de coagulare floculare au la baza aceeași metodologie cu mențiunea că dozele de polimer (0.2 %).1.De asemenea.3 unități și se agită bine. respectiv acid clorhidric În vederea creșterii eficiențelor de reținere a încărcării organice în procesul de coagulare este necesară ajustarea pH-ului în sensul reducerii acestuia. respectiv cu acid clorhidric în cazul utilizării clorurii ferice ca reactiv de coagulare.2 mg/l) se vor adăuga la dozele optime de reactiv de coagulare în ultimele 10 – 20 secunde de agitare rapidă. 3.1%). respectiv hidroxid de aluminiu.2.05 – 0. • se adaugă cantități de acid în proba de apă brută (1dm3) astfel încât pH-ul să se reducă cu 0.05 – 0.5 – 6. se notează cantitatea de acid consumat. 2 – 0. a oxidanților și determinarea dozelor optime. Reducerea pH-ului se realizează cu acid sulfuric în cazul utilizării sulfatului de aluminiu ca reactiv de coagulare. în sensul că acesta trebuie să fie în domeniul de solubilitate minimă a hidroxidului aferent coagulantului utilizat: hidroxid de fier.2 ml în cazul în care se utilizează soluții de concentrație 0. pentru fiecare dintre reactivii analizați sunt necesare determinări de metal rezidual în supernatant.

• temperatura. • conţinutul de calciu.• pH-ul optim de coagulare va fi cel la care are loc reducerea încărcării organice cu cea mai mare eficiență. pHs. din diagrama Langelier (figura 3. acesta fiind pH-ul la care apa având aceeaşi alcalinitate şi aceeaşi concentraţie de calciu ar fi în echilibru cu carbonatul de calciu solid. • din punctul corespunzător reziduului fix se ridică o verticală până la intersecţia cu curba corespunzătoare temperaturii de lucru. 3.1. se notează valoarea corespunzătoare de pe scala din stânga. • se ridică o verticală din punctul corespunzător alcalinităţii până ce intersectează dreapta pAlc. • reziduu fix (1050C) în mg/l. exprimată în mg/l CaCO3. Apele cu pH mai mare decât pH-ul de saturaţie (indice Langelier pozitiv) sunt suprasaturate cu carbonat de calciu şi au tendinţa să depună cruste. valoarea corespunzătoare pe scala din stânga va fi pAlc. 87 . Cu aceste date.3). exprimat în mg/l CaCO3. se va determina un pH de saturaţie.3 Determinarea caracterului coroziv al apei și a dozelor de reactivi pentru echilibrarea pH-ului Apa tratată are caracter coroziv în cele mai multe cazuri. aceasta va fi pCa. Estimarea caracterului coroziv se poate realiza prin determinarea indicilor Langelier sau Ryznar. Un alt indice care ajută la aprecierea caracterului agresiv al apei este indicele Ryznar. • alcalinitatea totală.4.2. Cel mai cunoscut este indicele Langelier (IL) care este definit ca diferenţa între pH-ul apei şi pH-ul de saturaţie al acesteia. astfel: • se ridică o verticală din punctul corespunzător conţinutului de calciu până în punctul în care intersectează dreapta pCa. iar apele cu pH mai mic decât pH-ul de saturaţie sunt nesaturate şi vor fi agresive. pe scala din dreapta se va citi constanta de temperatură. C. Pentru a determina aceşti indici este necesar să se determine prin analiză următorii indicatori fizico-chimici: • pH-ul iniţial al apei de analizat.

sodă) și determinarea pH-ului de saturație.pHs Tabel 3.5 1 2 3 4 5 Potenţial coroziv Coroziune severă – necesară tratarea Coroziune severă – necesară tratarea Coroziune moderată/ severă Coroziune moderată – trebuie considerată tratarea Coroziune usoară – apa poate fi tratată Coroziune uşoară/ aproape de echilibru – nu este necesară tratarea Echilibru calco-carbonic Aproape de echilibru Depunere uşoară de cruste – probleme estetice Depunere uşoara de cruste – probleme estetice Depunere moderată de cruste – este necesară tratarea Depunere severă de cruste – necesită tratare Depunere severă de cruste – necesită tratare Stabilirea caracterului agresiv după Ryznar: IR = 2pHs – pH0 Tabel 3. Stabilirea potenţialului coroziv al unei ape conform Indicelui Langelier.5 – 9 >9 Potenţial coroziv antartraj important antartraj uşor echilibru uşor corozivă puternic corozivă foarte puternic corozivă Stabilirea dozelor de reactivi pentru anularea caracterului agresiv al apei se va face experimental prin adaosul a diferite doze de reactivi de neutralizare (var. Indice Ryznar 4–5 5–6 6–7 7 – 7. 88 .pH-ul de saturaţie va fi: pHs= pAlc + pCa + C Stabilirea caracterului apei după Langelier: IL = pH0 .5 0 0. Stabilirea potenţialului coroziv al unei ape conform Indicelui Ryznar.4.5 7. Doza optimă de reactiv de neutralizare va fi doza la care pH-ul apei este egal cu pH-ul de saturație. Indice Langelier -5 -4 -3 -2 -1 -0.5.

32 pH real: 8.Indice de saturație Langelier Săruri total dizolvate: C Exemplu: Temperatura: 49oC pH: 8.70 C la 49oC: 1.0 Duritate calcică: 120 mg/l Alcalinitate M: 100 mg/l Materii solide: 210 mg/l p Ca: 2. 89 Indice de saturație Langelier .68 (indice de saturație) Duritate CaCO3 p alc și p Ca mg/l (CaCO3) Figura 3.0 Diferența: + 0.92 p alc: 2.3. Diagrama Langelier.70 pH de saturație: 7.

4). sodă) și determinarea pH-ului de saturație. • se agită 1 – 2 minute pentru omogenizare.4 Determinarea dozelor de reactivi pentru corecția pH-ului Stabilirea dozelor de reactivi pentru anularea caracterului agresiv al apei se va realiza experimental prin adaosul a diferite doze de reactivi de neutralizare (var. pH p Hs 15 3.4. pHs 8 7. Astfel.1. • se determină prin analize de laborator indicatorii necesari calculării pH-ului de saturație: pH. concentrație de calciu. • se adaugă doze diferite de reactiv la apa tratată în domeniul (2 – 15 mg/l).5 7 6. concentrație totală de săruri. Curbă titrare cu var.5 6 0 5 10 Doza var (mg CaO/ l) Figura 3.13 CaO %) respectiv soluții de concentrație 1 – 2% pentru sodă și sodă caustică.4.5 Determinarea dozelor de reactivi de oxidare Selectarea oxidantului se va realiza în funcție de calitatea apei brute.3.5 pH.4. 9 8. • pentru fiecare doză de reactiv se calculează pH-ul de saturație. alcalinitate. temperatura.1. • doza optimă va fi doza la care pH-ul de saturație calculat va fi egal cu pH-ul determinat al probei (figura 3.2. Modul de determinare a acestora este prezentat în continuare: • se prepară soluții diluate: apă de var (0.2. 90 . în cazul apelor de suprafață care necesită preoxidare se va analiza posibilitatea utilizării dioxidului de clor sau a ozonului datorită potențialului acestor tipuri de apă de a forma cu clorul compuși organo-clorurați.

Este diferența între cantitatea de clor adăugată în apă (doza de clor) și cantitatea de clor detectabilă în apă. clorul liber oxidează amoniacul la azot gazos printr-o serie de reacţii care conduc într-o primă etapă la formarea monocloraminei. zona II: formarea monocloraminelor şi dicloraminelor. conduce la o curbă caracterizată prin patru zone (figura 3.9 1. azot amoniacal).8 0.5). zona III: distrugerea cloraminelor (trecerea în N2). zona IV: acumularea clorului liber în apă.6 0. În cazul în care în apă există numai fier și mangan se va analiza eficiența de îndepărtare a acestor doi compuși prin aerare și filtrare dar și prin adaos de permanganat și filtrare. mangan.4 0. Necesarul de clor reprezintă cantitatea de clor care va reacționa cu compușii reducători existenți în apă (fier.7 0.5.5 Cl2 rezidual.6 g Cl2/g N-NH3.3 0. reacţia care conduce la degradarea totală cu formare de azot este: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 Cl.1 0. (mg/l) 0. care corespunde unui punct denumit punct de ruptură sau « break-point ». sunt necesare procese de oxidare pentru îndepărtarea fierului și manganului. dicloraminei şi tricloraminei.4 0. în funcţie de doza de clor aplicată în cursul clorinării unei ape naturale.În cazul apelor subterane.3 0. Pentru doze de clor suficient de mari. În soluţie apoasă.+ 6 H+ Această reacţie implică o stoechiometrie de 7. Singurul reactiv capabil să oxideze azotul amoniacal este clorul. Evoluţia concentraţiei clorului rezidual (exprimat în mg/l). hidrogen sulfurat.1 clor rezidual combinat z z z 1 2 3 z 4 clor rezidual liber si combinat Punct critic 0 0.0 Figura 3. 0.5 0.2 0.2 0. a hidrogenului sulfurat și a azotului amoniacal. Reprezentarea grafică a curbei de clorinare în prezenţa amoniului. zona I: consumul instantaneu al clorului de către elementele reducătoare prezente în apă. 91 clor rezidual clor rezidual combinat liber doza Cl2 (mg/l) .

. • se agită pentru omogenizare și se așteaptă un timp necesar reacției de 30 min. 1. • se determină doza de clor stoechiometrică necesară pentru oxidarea elementelor reducătoare din proba de apă (exemplu: 2. punctul critic este deplasat faţă de punctul stoechiometric. 7.9 mg Cl2/mg Fe2+.6. 8 7 6 N-amoniacal Clor total N . curba de clorare va fi determinată experimental astfel: • se efectuează analize de calitate pentru apa brută.6 este prezentată. Utilizarea clorului în procesul de tratare a apei în vederea potabilizării impune determinarea potențialului de formare a trihalometanilor. Prin urmare. Curba de clorare determinată experimental pentru apa cu conținut de amoniu și hidrogen sulfurat (exemplu). 92 . 7.08 mg Cl2/mg H2S. În figura 3.6. o curba de clorare determinată experimental pentru o proba de apă cu conținut de hidrogen sulfurat și amoniu.NH4+ (mg/l) 5 4 3 2 1 0 0 20 40 60 80 100 120 Doza de clor (mg/l) Figura 3.În general. • necesarul de clor va fi doza care va conduce la concentrația minimă de azot amoniacal și clor regăsit în proba de apă. • din fiecare probă se prelevează eșantioane pentru determinarea clorului și a concentrației de azot amoniacal. • se aleg 8 – 10 doze de clor diferite din domeniul dozei determinate stoechiometric și se introduc în 8 – 10 probe de apă (anterior dozării se determină cu exactitate concentrația în Cl2 a hipocloritului de sodiu utilizat pentru teste).6 mg Cl2/mg N-NH3). ca exemplu.

Partea I nr.3 Siguranța proceselor de tratare Procesele din stațiile de tratare trebuie concepute pe minimum două linii care să poată funcționa independent sau interconectat prin scoatarea din funcțiune parțială a unui proces. 311/2004 (tabel 2 conform Monitor Oficial. Pentru utilaje trebuie prevăzute rezerve funcționale conform principiului: 1 + 1.3. Calitatea apei cerută de utilizator Calitatea apei potabile trebuie să se încadreze în Legea Nr. 2 + 1.2004). 458/2002 și Legea Nr. se vor prevedea sisteme de preoxidare (Cl2. Un element fundamental este asigurarea siguranței la poluări accidentale ale sursei. − biologie – zero. − bacteriologie – zero.2.2. având ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip de contaminare prin asigurarea calităţii de apă curată şi sanogenă. în cazul apei potabile furnizate în acest mod. 93 . Condițiile de calitate fundamentale sunt: − turbiditate ≤ 1o NTU.2. în cazul apei potabile furnizate prin reţeaua publică de distribuţie. b) la punctul de curgere a apei din cisternă. − conținut de carbon organic total ≤ 3 mg C/dm3. Legea reglementează calitatea apei potabile. 3. în cazul apei utilizate în industriile care utilizează apa potabilă.06. 3 + 1. Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite pentru parametri sunt în conformitate cu legea în următoarele puncte de prelevare a probelor: a) la robinetul consumatorului şi în secțiunea branșamentului clădirii. Din comparația elementelor rezultate din studiile hidrochimice privind calitatea apei sursei și parametrii ceruți pentru apa produsă se pot stabili procesele obiectiv necesare pentru alegerea filierei tehnologice a stațiilor de tratare. 582/30. c) în punctul în care apa se îmbuteliază în sticle sau în alte recipiente. d) în punctul din care apa este preluată în procesul de producţie. ClO2) și sisteme de dozare CAP (cărbune activ pudră) în toate situațiile de necesitate.

3 Capacitatea tehnică a operatorului pe baza tehnologiei disponibile Capacitatea operatorului uzinei de apă de a se alinia în mod permanent la schimbările de standarde și/sau ale calității apei brute. ape reci (2 – 3 °C). Proiectele stațiilor de tratare trebuie să includă pregătirea personalului de operare corespunzător tehnologiilor adoptate și gradului de automatizare și control al stației.3.2. 3.2. Se vor analiza și prevedea soluții pentru funcționarea în situații speciale: ape cu turbidități mari (> 2000° NTU).2. În această situație se impune reabilitarea uzinei de apă. siguranței în asigurarea calității apei. Se impune: analiza tehnico – economică a reabilitării proceselor existente comparată cu prevederea de construcții și instalații noi. Tendința este să se adopte tehnologii cu operare complet automatizată. reprezintă un parametru important. închiderea unor procese.2.1 Conformarea proceselor existente la schimbările de norme sau de calitate a apei la sursă Există situații în care uzinele de apă existente nu mai corespund din punct de vedere al proceselor de tratare. Decizia va fi adoptată pe baza costurilor specifice (lei/m3). nămol de la decantoare) și tratarea nămolului. Apa recuperată din debitul influent este de maximum 5%. poluări accidentale (poldere).3. duratei de exploatare sigură.4 Impactul asupra mediului înconjurător Toate stațiile de tratare trebuie să dispună de instalații pentru recuperarea apelor tehnologice (spălare filtre.3. 3.2 Fiabilitatea proceselor de tratare Proiectantul trebuie să prevadă procese care să asigure parametrii ceruți în toate situațiile de complex de calitate a apei sursei. 94 . posibilității de modernizare în perspectivă.3. 3.

3. B3. surse cu încărcare medie. surse de suprafață tip râu (cu încărcare variabilă). A3. debite mici ( 0 – 100 dm3/s). surse foarte încărcate. surse slab încărcate. C. debite medii (100 – 1000 dm3/s). pe baza parametrilor dominanți pentru fiecare tip de sursă și al influenței asupra alegerii schemei și din punct de vedere al frecvenței de depășire rezultă: B1. În figura 3. surse de suprafață tip lac (limpezi și relativ constante din punct de vedere calitativ). surse subterane. Încărcările cu impurificatori și stabilirea gradului prin care fiecare schemă răspunde la cerințele Legii 458/2002 privind calitatea apei potabile. varietatea de surse și de posibilități de poluare a acestora. B2. A2. B. Încadrarea pe tipuri de surse: A1. identificarea și încadrarea schemelor de tratare se va realiza în trei categorii: A.7 este prezentată diagrama de identificăre și modul de stabilire a schemelor stațiilor de tratare. C3. 95 . C2.debite mari (> 1000 dm3/s). mărimea debitului încadrat în trei domenii: C1.3 Clasificarea stațiilor de tratare Având în vedere multitudinea tipurilor de procese de tratare.

1000 dm3/s) Debite mari (>1000 dm3/s) C2 C3 Stabilirea tipurilor de poluanti dominanti Poluanti de natura minerala Poluanti de natura oragnica Sursa de apa usor tratabila B1 Incadrarea sursei in domeniul de calitate Sursa de apa cu tratabilitate normala Sursa de apa greu tratabila B2 B3 Stabilire schma statia de tratare Figura 3.Sursa subterana A1 Identificare tip sursa de apa bruta Sursa suprafata apa de lac Sursa suprafata apa de rau Debite mici (0 . Schema de identificarea a tipului de sursă și a schemei de reabilitare a uzinei de apă.7. 96 .100 dm3/s) A2 A3 C1 Incadrarea in domeniul de debite Debite medii (100 .

2.2 .sursă ușor tratabilă. • Treapta de dezinfecție cu clor. Nr.1. se vor asigura toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan. procesul se realizează prin: − aerarea apei (insuflare de aer în masa de apă) prin intermediul unui sistem de injecție aer comprimat.1 Schema S1 – apă subterană ușor tratabilă Sursa se consideră ușor tratabilă când prezintă concentrații mai ridicate numai în ceea ce privește fierul și manganul. Tabelul 3. − pentru situații particulare se va analiza oxidarea cu permanganat de potasiu sau utilizarea altor agenți oxidanți. • Filtrarea apei pentru reținerea suspensiilor de fier și mangan oxidate prin: − stație de filtre rapide de nisip.1 Stații de tratare pentru surse subterane 3.4.4 Scheme tehnologice ale stațiilor de tratare particularizate pe tipuri de sursă 3.5 ≤ 50 ≤ 0.6.05 . − pentru gama de debite reduse sau foarte reduse se va utiliza filtrarea pe membrane (ultra sau micro-filtrare) în locul stației de filtre rapide de nisip.1 În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Pre-oxidare.2 0.5 0.5 0.5 ≤ 0. Principalii parametrii de calitate ai apei brute se încadrază în domeniul din următorul tabel.05 50 0. − striparea apei (difuzia apei într-o masă de aer) prin utilizarea de sisteme de sprinklere sau duze.4. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate .5 ≤ 0. proces prin care fierul și manganul își schimbă valența și trec din formă solubilă în formă insolubilă.0. 1 2 3 4 5 6 Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Caracteristici apă brută 0.3.1 Caracteristici impuse apei tratate 0. 97 . se va aplica aerarea cu bule fine în bazine de contact.0 0. crt.

oxidare Producere agent oxidant Statie de pompare apa de spalare Instalatie de filtrare pe membrane (optional) Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Dezinfectie finala Statie de clor Figura 3.8.4. 3. Schema stație de tratare pentru apă subterană ușor tratabilă.8 este prezentată schema stației de tratare în varianta de sursă subterană ușor tratabilă.0 ≤ 50 ≤ 0.3 – 1.0 0.7.1 În figura 3. 98 .sursă cu tratabilitate normală.2 0. 1 2 3 4 5 6 Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Caracteristici apă brută 1.5 0.05 50 0. crt.0 0. Captare Pre .5 0.1 – 3.4.9 este prezentată schema stației de tratare pentru apa subterană cu tratabilitate normală. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate .2 Schema S2 – apă subterană cu tratabilitate normală Sursa se consideră cu tratabilitate normală când pe lângă fier și mangan conține și/sau amoniu respectiv hidrogen sulfurat.1.5 – 3. Domeniul principalilor parametri de calitate ai apei brute și tratate sunt prezentați în tabelul următor.0 Caracteristici impuse apei tratate 0.0 .În figura 3. Tabelul 3.5 0. Nr.

dozare. este necesară în acest sens realizarea unei stații de clor cu toate componentele necesare (stocare. injecție). procesul se realizează prin: − Pentru eliminarea fierului și manganului se recomandă aerarea apei atunci când concentrațiile maxime în apa brută apar numai ocazional sau ozonul atunci când concentrațiile înregistrează valori ridicate. preparare. Schema stație de tratare pentru apă subterană cu tratabilitate normală. − Pentru oxidarea amoniului și a hidrogenului sulfurat este necesară utilizarea clorului în doză stoechiometrică.Captare Pre . hidrogenul sulfurat este un compus volatil care se poate elimina cu eficiențe bune prin procese 99 .9.oxidare Producere agent oxidant Coagulant Coagulare Floculare Polimer Statie de pompare apa de spalare Instalatie de filtrare pe membrane (optional) Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Dezinfectie finala Statie de clor Figura 3. În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Pre-oxidare.

Denumire parametru Fier total (mg/l) Mangan (mg/l) Azotați (mg/l) Azotiți (mg/l) Amoniu (mg/l) Hidrogen sulfurat (mg/l) Caracteristici apă brută ≤ 0. Nr.apă subterană greu tratabilă Sursa greu tratabilă este apa care conține azotați și azotiți sau concentrații ridicate de amoniu sau hidrogen sulfurat. Pentru situația în care apar depășiri la parametrii azotați și azotiți mai mari decât cele prezentate în tabelul de mai jos se recomandă identificarea altei surse. 3. se menționează că amoniul și hidrogenul sulfurat reacționeaza numai cu clorul.1.8.4.0 3. • Filtrarea apei pentru reținerea suspensiilor de fier.2 ≤ 0. nefiind necesa o filtrare ulterioară.5 0.0 – 8. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate .05 50 0. − pentru gama de debite reduse sau foarte reduse se va utiliza filtrarea pe membrane (ultra sau micro-filtrare) în locul stației de filtre rapide de nisip.3 Schema S3 . în urma oxidării cu clor a hidrogenului sulfurat sulful se transformă în sulf coloidal și apa capată aspectul unei suspensii lăptoase care trebuie limpezită. vor fi asigurate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan. datorită dificultăților deosebite de tratare.0 3.sursă greu tratabilă.0 Caracteristici impuse apei tratate 0. Variația principalilor parametri de calitate ai apei brute și tratate sunt prezentați în tabelul următor. • Treapta de dezinfecție cu clor. este recomandabilă soluția cu MBR – membrane submersate în reactor biologic.0 – 10.1 1 2 3 4 5 6 100 . se utilizează oxidarea cu clor.de aerare. Tabelul 3.2 0. nu cu alți agenți oxidanți (dioxid de clor. în astfel de procese este necesar să se introducă procesele de coagulare – floculare.5 0.100 0.05 50 . ozon). crt.5 – 1. amoniul se îndepărtează numai prin oxidare cu clor la breakpoint. mangan și hidrogen sulfurat oxidate: − stație de filtre rapide de nisip.

hidrogenul sulfurat este un compus volatil care se poate elimina într-o bună masură. − pentru gama de debite reduse sau foarte reduse se va utiliza filtrarea pe membrane (ultra sau micro-filtrare) în locul statiei de filtre rapide de nisip. se menționează că atât amoniul și hidrogenul sulfurat reacționează numai cu clorul. este necesară în acest sens realizarea unei stații de clor cu toate componentele necesare (stocare. procesul se va realiza prin: − Pentru oxidarea amoniului și a hidrogenului sulfurat este necesară utilizarea clorului în doză stoechiometrică. • Osmoza inversă pentru 20% din debitul total pentru reținerea azotaților sau azotiților strict pentru a se încadra în prevederile de calitate ale apei potabile. dar nu total și prin procese de aerare. dozare. amoniul se îndepartează numai prin oxidare cu clor la breakpoint.În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Pre-oxidare. procesul produce permeat în proporție de circa 75% și concentrat în proporție de circa 25% din cantitatea de apă procesată. în aceste situații coeficientul de pierderi tehnologice se va adopta corespunzător. nu cu alți agenți oxidanți (dioxid de clor. pentru cantităţi de sulf colloidal format (H2S > 4 – 5 mg/l) se impune o limpezire prin decantare cu/fără reactivi de coagulare – floculare. se impun studii aprofundate privind reținerea compușilor sulfului coloidal pe medii granulare și/sau membrane. vor fi asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spalarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan. 101 . injecție). pentru concentrat se vor prevedea măsuri speciale de stocare și valorificare ulterioară. în urma oxidării cu clor a hidrogenului sulfurat sulful se transformă în sulf coloidal și apa capată aspectul unei suspensii laptoase care trebuie limpezită. nefiind necesară o filtrare ulterioară. • Treapta de dezinfecție cu clor. • Filtrarea apei pentru reținerea sulfului coloidal: − stație de filtre rapide de nisip. ozon). preparare.

Schema stație de tratare pentru apă subterană greu tratabilă.oxidare Producere agent oxidant Coagulant Coagulare Floculare Polimer Statie de pompare apa de spalare Instalatie de filtrare pe membrane (optional) Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare 80 % Q 20 % Q Osmoza inversa Concentrat 25 % Q 95 % Q 80 % Q Dezinfectie finala Statie de clor Figura 3.10.Captare Pre . 102 .

5 0. inclusiv circuite de injecție. Se menționează faptul că. Principalii parametri de calitate ai apei brute se încadrează în domeniul din tabelul următor.05 0.5 Caracteristici impuse apei tratate 1.02 0.05 0./l) < 100.4. carbonul organic total și/sau pesticide.5 0.01 0.0 2. Tabelul 3.9.5 0. crt.2. agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză.3. trebuie incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer.2 Stații de tratare cu surse de suprafață tip lac 3.floculare care trebuie să asigure fazele procesului de coagularefloculare cu reacție rapidă și reacție lentă. Din punct de vedere al pesticidelor.001 Caracteristici apă brută ≤ 50 2-5 3-5 < 0.1 0. în conformitatea cu prevederile Legii 458/2002.01 În această variantă sunt necesare următoarele trepte de tratare: • Treapta de coagulare. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate – sursă tip lac ușor tratabiă. pentru eficiența dezinfecției este necesară o turbiditate maxima de 1. se recomandă utilizarea clorurii 103 .005 0.000 0.0 5.5 < 0. este suficientă depășirea concentrației unuia sau mai multor pesticide în apa brută pentru ca aceasta să fie luată în considerație. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) sub CMA Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit.0 NTU. Nr.1 Schema L1 – apă de lac ușor tratabilă Sursa care prezintă depășiri în ceea ce privește turbiditatea. Se consideră o concentrație maximă de 2.5 mg C/l pentru carbon organic total ca fiind acceptabilă consumatorilor din punct de vedere al asigurării biostabilității apei la consumator.4.

ferice ca reactiv de coagulare, datorită eficiențelor mai ridicate în raport cu sulfatul de aluminiu pentru acest tip de ape. Pentru perioadele de ape reci se recomandă și un adaos de polimer; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter-particule; • Ca variantă opțională pentru treapta de decantare se recomandă și treapta de flotație; aceasta trebuie să cuprindă bazinele de flotație propriu-zise și instalațiile de producere și injecție a aerului comprimat; • Stație de filtre rapide de nisip; asigură facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Ca o alternativă la schema clasică de limpezire se recomandă să fie analizată filtrarea pe membrane în situația în care continuțul în suspensii este relativ scăzut și constant; • Pentru corecția pH-ului trebuie prevăzută o instalație de preparare-dozare apă de var care va cuprinde: silozuri stocare var stins inclusiv instalații de încărcare, bazine de preparare lapte de var și sisteme de dozare var pudră, saturatoare de var pentru preparare soluției de apă de var la concentrația de saturație, precum și hala pentru echipamentele de preparare și dozare; • Treapta de dezinfecție cu clor. Figura următoare prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip lac ușor tratabilă.

104

Captare din lac

Camera de reactie rapida

Coagulant

Floculator

Polimer (optional)

Instalatie de filtrare pe membrane (optional)

Decantare/Flotatie

Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare

Filtrare rapida pe strat de nisip
Statie de suflante aer spalare

Corectie pH

Preparare dozare apa de var

Dezinfectie finala

Statie de clor

Figura 3.11. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip lac ușor tratabilă.

105

3.4.2.2 Schema L2 – apă de lac cu tratabilitate normală
Sursa prezintă depășiri în ceea ce privește turbiditatea, carbonul organic total, în mod permanent și/sau ocazional la pesticide, respectiv metale grele. Domeniul principalilor parametri de calitate ai apei brute și tratate sunt prezentați în tabelul următor.
Tabelul 3.10. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate – sursă lac cu tratabilitate normală. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Incarcare biologica (unit./l) < 1.000.000 depășiri ocazionale cu maxim 50% a valorilor CMA Caracteristici apă brută ≤ 50 2-6 5-8 0,5 – 1.0 0,5 - 0,8 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01 0,05 0,1 0,02 0,001 -

În această variantă sunt necesare următoarele trepte de tratare: • Instalarea unui post de carbune activ pudră pentru situația de poluare accidentală la sursă, și pentru reținerea pesticidelor; trebuie să cuprindă instalația de preparare, circuitul de injecție și hala pentru depozitare și preparare; • Treapta de pre-oxidare; se vor utiliza diverși agenți oxidanți, recomandabil dioxidul de clor sau ozon; în situația în care sunt depășiri la amoniu se recomandă utilizarea clorului dar cu atenție deosebită datorită potențialului ridicat de formare al trihalometanilor pentru acest tip de sursă;

106

• Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi incluse instalații de stocare – preparare – dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; se recomandă utilizarea clorurii ferice ca reactiv de coagulare, datorită eficiențelor mai ridicate în raport cu sulfatul de aluminiu pentru acest tip de ape. Pentru perioadele de ape reci se recomandă și un adaos de polimer; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter – particule; • Ca variantă opțională pentru treapta de decantare se recomandă și treapta de flotație care trebuie să cuprindă bazine de flotație propriu-zise și instalații de preparare și injecție a aerului comprimat la presiunea de vaporizare; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Ca o alternativă la schema clasică de limpezire se recomandă a fi analizată filtrarea pe membrane în situația în care conținutul în suspensii este relativ scăzut și constant; • Pentru corecția pH-ului trebuie prevăzută o instalație de preparare-dozare apă de var care va cuprinde: silozuri stocare var stins inclusiv instalații de încărcare, bazine de preparare lapte de var și sisteme de dozare var pudră, saturatoare de var pentru preparare soluției de var la concentrația de saturație, precum și hala pentru echipamentele de preparare și dozare; • Treapta de dezinfecție cu clor. În figura 3.12 este prezentată schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip lac cu tratabilitate normală.

107

Captare din lac
Agent oxidant

Pre - oxidare

Carbune activ pudra

Camera de reactie rapida

Coagulant

Floculator

Polimer (optional)

Decantare/Flotatie Instalatie de filtrare pe membrane (optional)

Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare

Filtrare rapida pe strat de nisip
Statie de suflante aer spalare

Corectie pH

Preparare dozare apa de var

Dezinfectie finala

Statie de clor

Figura 3.12. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip lac cu tratabilitate normală.

108

3.4.2.3 Schema L3 – apă de lac greu tratabilă
Sursa greu tratabilă se consideră sursa care conține subsțante organice, carbon organic total și/sau pesticide în mod permanent, sau ocazional metale grele.
Tabelul 3.11. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate - sursă tip lac greu tratabilă. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) COT (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit./l) < 10.000.000 depășiri ocazionale cu maxim 70% a valorilor CMA Caracteristici apă brută ≤ 100 5–8 8 – 10 0,5 – 1,5 0,5 – 1,2 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01 0,05 0,1 0,02 0,001 -

În această variantă sunt necesare următoarele trepte de tratare: • Treapta de pre-oxidare; se vor utiliza agenți oxidanți, recomandabil dioxidul de clor și ozonul; în cazul în care sunt depășiri la amoniu se recomandă utilizarea clorului dar cu atenție deosebită datorită potențialului ridicat de formare al trihalometanilor pentru acest tip de sursă; • Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; se recomandă utilizarea clorurii ferice ca reactiv de coagulare, datorită

109

eficiențelor mai ridicate în raport cu sulfatul de aluminiu pentru acest tip de ape. Pentru perioadele de ape reci se recomandă și un adaos de polimer; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter-particule; • Ca variantă opțională pentru treapta de decantare se recomandă și treapta de flotație care trebuie să cuprindă bazine de flotație propriu-zise și instalații de preparare și injecție a aerului comprimat la presiunea de vaporizare; uzual se utilizează flotația cu aer dizolvat prin presurizarea unei părți din debitul de apă; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Stație de repompare pentru asigurarea sarcinii hidraulice necesare funcționării treptei de afinare; • Treapta de afinare care trebuie să cuprindă post-oxidare cu ozon (cuprinde bazine de contact, generator de ozon și toate instalațiile necesare de producere și injecție) urmată de adsorbție pe filtre de carbune activ granular; filtrele CAG trebuie prevăzute cu facilitați de spălare în contracurent de apă; • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată); instalațiile trebuie să cuprindă stocarea, prepararea, dozarea și injecția reactivului; • Treapta de dezinfecție cu clor. Figura 3.13 prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip lac greu tratabilă.

110

Captare din lac
Agent oxidant

Pre - oxidare

Carbune activ pudra

Camera de reactie rapida

Coagulant

Floculator

Polimer (optional)

Decantare/Flotatie

Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare

Filtrare rapida pe strat de nisip
Statie de suflante aer spalare

Post - oxidare

Generator de ozon

Filtrare pe carbune activ granular

Statie de pompare apa de spalare Preparare dozare apa de var

Corectie pH

Dezinfectie finala

Statie de clor

Figura 3.13. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip lac greu tratabilă.

111

3.4.3 Stații de tratare cu surse de suprafață tip râu 3.4.3.1 Schema R1 – apă de râu ușor tratabilă
Sursa se consideră ușor tratabilă când prezintă carbon organic total și/sau pesticide ocazional. Pentru eficiența dezinfecției este necesară o turbiditate maximă de 1.0 NTU. Se consideră o concentrație maximă de 2,5 mg C/l pentru carbon organic total ca fiind acceptabilă consumatorilor din punct de vedere al asigurării biostabilității apei la consumator. Principalii parametri de calitate ai apei brute și tratate se încadrează în domeniul din tabelul următor.
Tabelul 3.12. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate - sursă tip râu, ușor tratabilă. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit./l) < 100.000 0,05 0,1 0,02 0,001 Caracteristici apă brută 50 - 250 2-5 3-5 ≤ 0,5 ≤ 0,5 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01

În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Treapta de pre-oxidare trebuie să cuprindă: bazine de contact inclusiv sistem de dispersie și injecție, instalație de preparare - dozare agent oxidant; în funcție de calitatea apei brute se recomandă utilizarea diverși agenți oxidanți printre care se menționează: ozon, dioxid de clor, clor gazos; 112

• Adsorbție: se recomandă prevederea unui post de carbune activ pudra pentru situația poluărilor accidentale la sursă, în special pentru reținerea pesticidelor; va cuprinde instalația de preparare, circuitul de injecție și depozit de carbune; • Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter - particule; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan; • Recuperarea apei de la spălare filtre și a nămolului din decantoare cu recircularea supernatantului și deshidratarea și valorificarea corespunzatoare a nămolului; • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată); instalațiile trebuie să cuprindă de stocare, preparare, dozare și injecție a reactivului; • Treapta de dezinfecție cu clor. În figura 3.14 se prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip râu ușor tratabilă.

113

Captare din rau

Deznisipare By - pass

Pre - decantare

Pre - oxidare

Agent oxidant Carbune activ pudra

Ape recuperate

Camera de reactie rapida Camera de reactie lenta

Statie de coagulant

Polimer

Recuperare apa de la spalare filtre si namol din decantoare Namol La deshidratare

Decantare Statie de pompare apa de spalare Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Preparare dozare apa de var Statie de clor

Corectie pH

Dezinfectie finala

Figura 3.14. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip râu ușor tratabilă.

114

3.4.3.2 Schema R2 – apă de râu cu tratabilitate normală
Sursa se consideră sursă cu tratabilitate normală când prezintă carbon organic total și/sau pesticide ocazional. Principalii parametri de calitate ai apei brute și tratate se încadrează în domeniul din tabelul următor.
Tabelul 3.13. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate - sursă tip râu, cu tratabilitate normală. Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcare biologică (unit./l) < 1.000.000 cel puțin unul dintre metalele grele depășește ocazional concentrația Caracteristici apă brută 50 - 500 3-6 5-8 ≤ 0,5 0,5 – 0.8 Caracteristici impuse apei tratate 1,0 5,0 2,5 0,5 0,5 0,005 0,01 0,05 0,01 0,05 0,1 0,02 0,001 -

În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Treapta de pre-oxidare trebuie să cuprindă: bazine de contact inclusiv sistem de dispersie și injecție, instalație de preparare-dozare agent oxidant; în funcție de calitatea apei brute se recomandă utilizarea diverși agenți oxidanți printre care se menționează: ozon, dioxid de clor, clor gazos; • Treapta de coagulare - floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă, agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză; vor fi

115

incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer, inclusiv circuite de injecție; • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter - particule; • Stație de filtre rapide de nisip; trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra - curent cu apă și aer simultan; • Recuperarea apei de la spălare filtre și a nămolului din decantoare cu recircularea supernatantului și deshidratarea și valorificarea corespunzatoare a nămolului; • Stație de repompare pentru asigurarea sarcinii hidraulice necesare funcționării treptei de afinare; • Treapta de afinare care trebuie să cuprindă post-oxidare cu ozon (cuprinde bazine de contact, generator de ozon și toate instalațiile necesare de producere și injecție) urmată de adsorbție pe filtre de carbune activ granular; filtrele CAG trebuie prevăzute cu facilitați de spălare în contracurent de apă; • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată); instalațiile trebuie să cuprindă de stocare, preparare, dozare și injecție a reactivului; • Treapta de dezinfecție cu clor. În figura 3.15 se prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip râu cu tratabilitate normală.

116

decantare Pre .15.Captare din rau Deznisipare By . Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip râu cu tratabilitate normală.oxidare Ape recuperate Agent oxidant Statie de coagulant Camera de reactie rapida Camera de reactie lenta Polimer Recuperare apa de la spalare filtre si namol din decantoare Namol La deshidratare Decantare Statie de pompare apa de spalare Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Generator de ozon Statie pompare apa spalare Preparare dozare apa de var Statie de clor Post . 117 .oxidare Filtrare pe carbune activ granular Corectie pH Dezinfectie finala Figura 3.pass Pre .

005 0.5 0. Principalii parametri de calitate ai apei brute și tratate se încadrează în domeniul din tabelul următor. în special pentru reținerea pesticidelor. instalație de preparare-dozare agent oxidant. Nr.5 0.001 - În această variantă sunt necesare următoarele procese de tratare: • Treapta de pre-oxidare trebuie să cuprindă: bazine de contact inclusiv sistem de dispersie și injecție.0 2.sursă tip râu greu tratabilă.1 0. • Adsorbție preliminară: se recomandă prevederea unui post de carbune activ pudră pentru situația poluărilor accidentale la sursă.000.5 – 1. va cuprinde instalația de preparare. circuitul de injecție și depozit de carbine. clor gazos.5 0.0 0.000 cel puțin unul dintre metalele grele depășește permanent concentrația Caracteristici apă brută > 500 3-6 8 .5 – 1.05 0. în funcție de calitatea apei brute se recomandă utilizarea diverși agenți oxidanți printre care se menționează: ozon.3 Schema R3 – apă de râu greu tratabilă Sursa se consideră greu tratabilă când prezintă carbon organic total și/sau pesticide ocazional. crt. Tabelul 3.01 0.14. dioxid de clor. 118 .12 0.3.01 0.3. Variația parametrilor de calitate ai apei brute și tratate .02 0.05 0./l) < 10.4.0 5.5 Caracteristici necesare apă tratată 1. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Denumire parametru Turbiditate (NTU) CCO-Mn (mg O2/l) TOC (mg/l) Amoniu (mg/l) Pesticide total (mg/l) Cadmiu (mg/l) Plumb (mg/l) Mangan (mg/l) Arsen (mg/l) Crom (mg/l) Cupru (mg/l) Nichel (mg/l) Mercur (mg/l) Încărcăre biologică (unit.

vor fi incluse și instalații de stocare-preparare-dozare coagulant și polimer.16 se prezintă schema stației de tratare în varianta de sursă de suprafață tip râu greu tratabilă. trebuie asigurate toate facilitățile necesare funcționării normale iar spălarea se va realiza în contra-curent cu apă și aer simultan. dozare și injecție a reactivului. agitatoare cu turație variabilă care asigură variația gradientului de viteză. inclusiv circuite de injecție. instalațiile trebuie să cuprindă de stocare.• Coagulare avansată: se recomandă adaosul de acid în amonte de adaosul de coagulant pentru situația în care materiile organice naturale înregistrează valori ridicate. generator de ozon și toate instalațiile necesare de producere și injecție) urmată de adsorbție pe filtre de carbune activ granular. • Stație de repompare pentru asigurarea sarcinii hidraulice necesare funcționării treptei de afinare. preparare. În figura 3. • Stație de filtre rapide de nisip. 119 . • Treapta de decantare recomandabilă cu modul lamelar pentru laminarizarea mișcării și utilizarea recirculării nămolului pentru creșterea gradului de probabilitate a ciocnirilor eficace inter-particule. • Treapta de dezinfecție cu clor. se impune prevedea unui post de preparare. • Recuperarea apei de la spălare filtre și a nămolului din decantoare cu recircularea supernatantului și deshidratarea și valorificarea corespunzatoare a nămolului. • Treapta de coagulare . dozare și injecție acid.floculare trebuie să asigure reacție lentă și reacție rapidă. filtrele CAG trebuie prevăzute cu facilitați de spălare în contracurent de apă. • Treapta de afinare care trebuie să cuprindă post-oxidare cu ozon (cuprinde bazine de contact. • Pentru corecția pH-ului se recomandă utilizarea unei soluții bazice (apă de var sau sodă) pentru cazul în care pH-ul apei brute este scăzut sau înregistrează scăderi importante în schema de tratare datorită proceselor (în special la coagulare avansată).

NF (optional) Post .oxidare Agent oxidant Preparare dozare carbune activ Ape recuperate Coagulare avansata Preparare dozare acid Statie de coagulant Camera de reactie rapida Floculator Polimer Recuperare apa de la spalare filtre si namol din decantoare Namol La deshidratare Decantare Recirculare namol Statie de pompare apa de spalare Filtrare rapida pe strat de nisip Statie de suflante aer spalare Generator de ozon Statie pompare apa spalare Preparare dozare apa de var Statie de clor Filtrare pe membrane UF. Schema stație de tratare cu sursă de suprafață tip râu greu tratabilă.oxidare Filtrare pe carbune activ granular Corectie pH Dezinfectie finala Figura 3.decantare Supernatant Pre .Captare din rau Deznisipare By .16.pass Pre . 120 .

9. Vane de golire. 1. Deznisipator orizontal longitudinal.1 Deznisipatoare orizontale Deznisipatoarele orizontale (figura 3. Cameră de separare a nisipului.1.03 4 Sectiune A .A hg hu hs 5 6 Sectiune B . − deznisipatoare verticale. Stăvilar de ieșire.B hg hs 10 7 2:1 hu hd L Vedere in plan 4 1 b 5 A b A B 6 2 B 7 Figura 3. 121 .3.. Bare de liniștire.17. 10.1 Deznisipare și predecantare Deznisipatoarele se prevăd în cazul unui conținut de suspensii solide în suspensie de tip particule discrete de 25 – 30% din concentrația totală de materii totale în suspensie.2 mm. − deznisipatoare amplasate independent. 7.. într-un interval de timp de 2 . 3 minute. Nișă pentru batardou necesar la reparații în caz de avarie. 6. Galerie de golire.005-0. Cameră de colectare a apei deznisipate. obiectivul deznisipării este reținerea particulelor cu diametrul > 0. 3.5 Proiectarea proceselor din stațiile de tratare 3. • După modul de amplasare: − deznisipatoare amplasate în construcții comune din cadrul ansambului lucrărilor de captare a apei. 2. 8.5. 1 3 8 9 hd 2 0. 5. 3. Cameră de liniștire și distribuție a apei.17) se compun din: cameră de liniștire. Grătar. cameră de depunere a nisipului și cameră de colectare a apei deznisipate. Stăvilar de intare.5. Clasificarea deznisipatoarelor: • După direcția de curgere a apei prin deznisipator: − deznisipatoare orizontale. 4.

50 mm.40 43.5 1.20 21.1 . În lipsa acestor date.1..0.1) unde: Qc – debitul de calcul al instalației.60 64.70 73.4 0.35 cm între ele). 0.0 0. dmm wa (mm/s) 0. Între camera de liniștire și cea de depunere a nisipului.4 m/s). dispuse în zig – zag..4 m/s). trebuie prevăzute dispozitive de închidere. în funcție de diametrul suspensiilor d.1..( ) (3. Tabelul 3..50 54.8 0. stabilită pe baza datelor experimentale.. în funcție de diametrul suspensiilor d.2 0.. se poate lua conform tabelului 3. viteza de sedimentare wa.15.2 0.7 0.30 32.90 87. v – viteza de trecere a apei prin deznisipator (v = 0.6 0.. Secțiunea transversală a zonei active se determină cu relația: = . Dispozitivele pot fi constituite din sisteme de grătare (bare verticale de ϕ 30 . în m3/s.Camera de separare a nisipului Zona activă a camerei de separare a nisipului se dimensionează în funcție de viteza de sedimentare a suspensiilor din apă.15.. Valorile vitezei de sedimentare wa. în scopul de a bloca accesul apei în cazul efectuării lucrărilor de reparații sau altor intervenții.65 kN/m3 la temperatura de + 10°C.Camera de liniștire Camera de liniștire trebuie să reducă viteza apei până la viteza de curgere în camera de reținere a nisipului și să asigure o viteză uniformă în secțiunea transversală a deznisipatorului (0.. 10/1. la distanța de 25. 2. Pereții laterali ai camerei de liniștire se realizează evazați. Dimensiunile geometrice ale zonei active (b și hu ale unui compartiment) se stabilesc cu relația: 122 .80 80.00 94.. Pentru evazare se recomandă înclinarea de 5/1 .4 Observație: Datele din tabel sunt pentru granule de cuarț cu greutatea specifică de 2.

în ore.2.1700 daN/m3)..25..3). a – procentul de nisip reținut în deznisipator (0..0. w se stabilește cu diagrama de depuneri pentru reținerea a 20. Lungimea camerei de deznisipare (L) se stabilește cu relația: = ∙ℎ ∙ . α ..09 m/s pentru granule de nisip de 1 mm (STAS 3573/1991). Qc – debitul deznisipatorului. în g/m3.. w – viteza de sedimentare a celor mai mici particule ce trebuie reținute în deznisipator. în m.4) unde: Vd – volumul de depuneri.3) unde: L – lungimea camerei de deznisipare. 2. Experimental.coeficient cu valoarea între 1.2...( ) 123 (3... în m/s. T – durata între două curățiri.8.. în m3/s.0. la viitură..0.( ) (3. n – numărul de compartimente care lucrează în paralel.0.( ) (3. Înalțimea stratului de depuneri se stabilește cu relația: ℎ = ∙ .= unde: ∙ℎ . v – viteza de trecere a apei prin deznisipator. hu – înălțimea utilă a deznisipatorului (1. p0 – concentrația totală de particule în suspensie..5) . În lipsa datelor experimentale viteza de sedimentare a nisipului se va lua 0. în m/s.2) b – lățimea unui compatiment (0.3 mm) până la 0.( ) (3.5 m). Volumul de depuneri Vd se calculează cu relația: = ∙ ∙ ∙ ...5 ..5 m).02.03 m/s (pentru granule de nisip de 0. γ – greutatea volumică a depunerilor (1500. în m3.0.30% din particule..2.

Stabilirea înălțimii zonei active pentru deznisipatoarele care se prevăd a fi executate în comun cu captarea se recomandă să se facă pentru un nivel corespunzător apelor mici și în orice caz sub nivelul apelor medii. mecanic sau manual.. în metri.100 s și se stabilește în funcție de gradul cerut de reținere a suspensiilor. se determină funcție de mărimea debitului de apă. În lipsa datelor experimentale se poate considera că în deznisipator se rețin 25.. în m. intervalul între două curățiri... având valoarea între limitele 0.50 m. conținutul de suspensii care trebuie reținute. sistemul de curățire.( ) (3.. Acest spațiu trebuie dimensionat astfel încât să poată înmagazina cantitatea de nisip rezultat între două curățiri succesive. în m.. Timpul de trecere a apei prin compartimentul de depunere se adoptă de 30. Evacuarea hidraulică se poate face gravitațional sau prin sifonare.5.. B – lățimea deznisipatorului.15 . în metri. 2. timpul de trecere poate avea valori mai mari... Spațiul pentru colectarea nisipului se realizează cu pereți verticali și o pantă a radierului de 0. Înălțimea totală H a camerei de depunere a nisipului..25 m. se stabilește cu relația: = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ . L – lungimea deznisipatorului.6) în care: hu – înălțimea zonei active.3% în sensul evacuării apei.1/10 iar între înălțime și lungime de 1/10.6 . în m. în m. hs – înălțimea spațiului de siguranță. hd – înălțimea spațiului pentru colectarea nisipului.... având valoarea între limitele 0. Raportul între înălțimea și lungimea unui compartiment se recomandă să fie de 1/6.0. hg – înălțimea spațiului de siguranță pentru îngheț.unde: hd – înălțimea stratului de depuneri. astfel încât să se asigure o viteză de evacuare a apei cu 124 . În cazuri justificate...30 .30% din suspensiile din apa brută. având valoarea între limitele 0..1/15..50 m. Evacuarea nisipului colectat în camera de depunere se poate face hidraulic. Spațiul pentru colectarea nisipului se stabilește în funcție de conținutul de suspensii medii anuale în apa brută și se verifică în raport cu conținutul de suspensii al viiturilor anuale. 0.

fiecare pâlnie fiind racordată la sistemul de golire.80%.. În cazul evacuării hidraulice prin sifonare. Numărul de zile se determină pe baza hidrografului viiturii. Fiecare compartiment al camerei de depunere a nisipului se prevede cu dispozitive de golire. maximum 5 zile. Evacuarea manuală a nisipului se prevede numai în cazul deznisipatoarelor pentru debite Intervalul de timp între două curățiri succesive se recomandă să fie: 125 . Pereții laterali ai pâlniilor se realizează cu înclinarea de cel puțin 1/1. − la evacuarea mecanică și evacuarea hidraulică prin sifonare. Lățimea deschiderii orificiului trebuie să fie aceeași cu lățimea spațiului de colectare.. spațiul de colectare se realizează sub forma unui șir de pâlnii dispuse în lungul deznisipatorului. reduse ≤ 50 dm3/s și cantități mici de nisip în apă.Camera de colectare a apei deznisipate Această cameră asigură legătura între compartimentele camerei de depunere a nisipului și sistemul de transport al apei cu treptele următoare de tratare. − la evacuarea hidraulică gravitațională.40... În cazul curățirii mecanice.nisipul de minimum 2 m/s. 3.10 zile. maximum 12 h. − la evacuarea manuală 5. cu un orificiu de evacuare închis cu stavilă sau alt tip de dispozitiv care să poată bloca ieșirea apei în intervalul dintre curățiri. Lățimea părții superioare a camerei de depunere se alege astfel încât să corespundă cu dimensiunile dispozitivului mecanic de curățire.0. cu frecvența de 50. spațiul de colectare se realizează sub forma unei rigole longitudinale cu lățimea de 0. în scopul separării acestora la reparații și intervenții. Spațiul pentru colectarea nisipului se prevede în capătul din aval.. Camera de colectare se prevede cu dispozitive de închidere pentru fiecare din compartimentele de depunere..80 m.

decantare nu pot asigura performanța la apa decantată (≤ 4 °NTU).2.eficiența de sedimentare. • viteza de sedimentare w. • Se determină prin filtrare. • Se determină la intervale Ti = 30”.2. 1’.5.3 Stabilirea mărimii hidraulice w “in situ” • În pahare de 1 l (minim 5 bucăți) se pune apă de sursă. 1h.2 Predecantoare. 5’. înălțimea hi a coloanei de apă limpezită. pad – concentrația în suspensii a apei după predecantare. (mg/l). 3. %.5. Decantoare statice 3. Eficiența de sedimentare Es. Determinarea numărului și dimensiunilor decantoarelor se face în funcție de: • debitul de calcul Qc.5.1. (3. po – cantitatea de suspensii în proba inițială.5. (%) unde: Es . se stabilește: − = ∙ 100 .2. 3’. (mg/l).2 Proiectarea decantoarelor statice Dimensionarea tehnologică a decantoarelor are la bază studii de laborator “in situ” pe apa sursei. 30’. 10’.1.1 Domeniul de aplicare Decantoarele statice sunt bazine în care se asigură curgerea apei orizontal – longitudinal/radial sau vertical cu viteze reduse astfel încât particulele discrete să se separă.1. uscare și cântărire cantitatea de suspensii cedată la Ti – notata pi.3. stabilită pe baza curbelor de variație a procentului de rețineri cu mărimea hidraulică. 126 .7) 3.1. Aceste tipuri de decantoare sunt utilizate în cazul: − apelor cu turbidităţi mari (> 1000 °NTU) pentru care procesele de limpezire prin − în predecantare se poate utiliza reactivi de coagulare pe baza experimentelor “in situ” care demonstrează eficacitatea reactivilor. 2h. pi – concentrația în suspensii a apei înainte de predecantare.

w – mărimea hidraulică pentru cantitatea de suspensii care se cere să fie reținută.12) . ≥2 (3.8) (3.9) Se va adopta pentru dimensionarea predecantoarelor mărimea hidraulică w (sau încărcarea superficială) corespunzător procentului de rețineri care se impune a fi realizat: 40%. (%) = = ⁄ (%) = ( ) ℎ (3. α – este un coeficient de siguranță (1.5.11) Se impun condițiile: ≤ ⁄10.6 1 2 3 4 w [mm/s] 5 Figura 3.1.19) constă în stabilirea elementelor: • Suprafața oglinzii apei: = ∙ .( ) (3. 50%.18.• Se întocmesc diagrame de tip figura 3. 3. 127 = ∙ .m2.05 – 1.2 0. în m3/h.18. • Lungime L și lățimea B a predecantoarelor: = ∙ . Diagrame de sedimentare.3 Predecantoare orizontale longitudinale Dimensionarea predecantoarelor orizontale-longitudinal (figura 3.( ) (3. 60%.10).10) în care: Q – debitul instalației (m3/h). p i/p o [% ] pi/po [%] 100 100 80 80 60 p i/p o = f (Ti) 40 60 40 20 20 0 1/2 1 2 3 0 Ti 0.

U. în m. = în care: Q – debitul instalației. Timpul de predecantare trebuie să rezulte ≤ 1h. pi – concentrația medie în suspensii a apei brute pe durata T.15) . în kg s.0 – 2.13) în care: α – este un coeficient de siguranță (1.05 – 1.5 m. T – durata între două curățiri. B – lățimea predecantorului. γn – greutatea specifică a nămolului (γn = 1050 ÷ 1100 daN/m3). în kg S.13): = ∙ ∙ . v – viteza medie de curgere în bazin. corelat cu b și elementele optime din dimensionare structură. Q – debitul instalației. Se impun soluții pentru a se asigura funcționarea optimă a predecantoarelor orizontale longitudinal prin realizarea uniformității distribuției și colectării apei. • Timpul de predecantare: Td.05 ÷0. în ore: = .economic al structurii bazinului). H = 2. în m3.( ) (3. minimum 2.( ) (3. în m. • Lungimea se calculează cu relația (3. în zile. 128 ∙ ∙( ∙ − • Volumul de nămol VN acumulat în predecantor.10). în m3/h. în m3/zi.1).în care: b – lățimea unui compartiment (se stabilește prin calcul tehnico .u.( ) (3. între două curățiri: ) . n – numărul de compartimente. c – concentrația în substanță uscată a nămolului (c = 0./m3.14) în care: V – volumul predecantorului. L – lungimea predecantorului. pad – concentrația în suspensii a apei predecantate./m3.

APD L Evac. în m. hs – înălțimea de siguranță (0.25 m). Namol Basa namol Cg 1 1 2 Evac.( ) în care: (3. − prin golirea fiecărui compartiment și spălarea hidraulică a acestuia. hd – grosimea medie a stratului de nămol depus pe radier. Curațirea predecantoarelor orizontale-longitudinale se poate realiza: − cu poduri racloare care strâng nămolul în bașe de nămol de unde este evacuat gravitațional sau prin pompare.19. Namol Figura 3. Sectiunea verticala 1 v Sectiunea 1 . 129 . în m. La proiectarea predecantoarelor orizontale-longitudinale se vor lua în considerație și prevederile STAS 3620-1/1985. APD 3 L L Plan 3 L AB B AB Evac. APD Evac.16) H – adâncimea utilă a decantorului.• Adâncimea totală Ht a decantoarelor orizontale longitudinale se determină: = + ℎ + ℎ .1 b b h AB w h Stavila Evac. Schemă predecantor orizontal-longitudinal: plan și secțiuni.

JAD – jgheab apă decantată.20.19): D−d Q D = ≤ 0. H. § 3.2. AD – apă decantată.5.03 (m s). PR – pod raclor. v = în care: Diametrul predecantorului se determină în funcţie de Vu. CR – cameră de reacție.17) w = mărimea hidraulică a particulelor care trebuie reţinute în predecantor.18) panta radierului să fie ≥ 5 %. • Timpul de sedimentare: în care: h = adâncimea apei la ieşire.3. AB – apă brută. Predecantor orizontal radial. în m. d şi respectând condiţia ca Viteza medie a apei si raportul D/H se verifică cu relaţia (3.20) are la bază mărimea hidraulică w a particulelor care trebuie reţinute.5.4 Predecantoare orizontal radiale Dimensionarea predecantoarelor orizontal radiale (figura 3. D PR d< 2 m SUD AB JAD R h CL N AD H >5% AB Figura 3. CL – cameră limpezire. h. > 6 2∙t 2Π ∙ r ∙ h H (3. Se consideră timpul de sedimentare egal cu perioada în care particula amplasată în poziția cea mai dezavantajoasă este reţinută.19) D – diametrul bazinului.3. = ℎ ≤1 (3. (3. N – nămol. se determină prin studii “in situ” cf.1. 130 . SUD AB – sistem uniformizare apă brută.1. R – reactiv. • Volumul util al decantorului: = ∙ .

conductă de admsie apă brută. Decantor vertical.H – adâncimea maximă. 30. Pe baza experienţei practice.5. 7. deversor triunghiular. 5. conductă evacuare apă decantată. 40 si 45 m. 1.5 Predecantoare verticale execuția în adâncime. se adoptă adâncimea h la ieşirea apei (2 ÷ 3 m). 131 .1. 3. 35. Prin proiectare se vor adopta soluții care să evite blocarea podului raclor datorită gheții. 3. rm – raza medie a decantorului: hm – adâncimea apei în decantor la rm. 25. conductă evacuare nămol. cameră de distribuție cu dispozitivul de admisie a apei (ecran deflector). în ţara noastră existând proiecte tip pentru decantoarele radiale cu: D = 16. rigolă pentru colectarea apei decantate. Diametrul predecantoarelor radiale este cuprins între 15⋯60 m. 2. 6.21. pâlnie colectoare nămol. Nămolul se colectează cu poduri racloare prevăzute cu lame segmentate pentru ca nămolul să fie transportat succesiv de pe o lamă pe următoarea spre bașa centrală. 4. Se recomandă pentru debite ≤ 50 dm3/s și în cazul când condițiile geotehnice permit R r 1 hs AB hu 7 hn hd 6 4 1 2 5 3 Figura 3.

1.• Aria oglinzii apei se determină: = = ∙( − ). 132 . A – aria oglinzii apei. în m.5.20) în care: Q – debitul instalației. în mm/s. se va adopta din condiția § 3.3. determinată cf. R – raza predecantorului vertical.4 m). r – raza tubului central (0.3 – 0. în secunde. (3. de eficiența de predecantare și de intervalul de timp între două evacuări.2. radierul bazinului se realizează tronconic cu panta Înălțimea zonei de colectare a nămolului se stabilește în funcție de debit. ≥ 45°. În zona de depunere a nămolului. în m3/h. de concentrația inițială în suspensii a apei brute.21) ≤ .m2. în care: Diametrul D al predecantorului vertical se recomandă să fie de maximum 8 m.( ) Td – timpul de decantare. iH – încărcarea hidraulică. se va adopta maxim 1h. în m2. ( ) (3. • Înălțimea utilă a pre-decantorului vertical: ℎ = ∙ . v – viteza medie de curgere ascendentă (v ≤ w). în m3/h.

urmăreşte oxidarea totală a micro poluanţilor. post – oxidare Procesele de oxidare trebuie adoptate în toate staţiile de tratare în mai multe secţiuni caracteristice ale schemei conform conceptului trepte de oxidare multiple: • pre-oxidare în capătul amonte al filierei pentru oxidarea substanţei organice.2. − se vor alege soluții care să elimine scurt-circuitarea hidraulică a reactoarelor. utilajelor și protecția personalului de operare împotriva efectelor gazului rezidual.4 din studiile de tratabilitate. necesitatea post – oxidării se va stabili pe baza concluziilor studiilor de tratabilitate.9. Pentru toți oxidanții: Cl2. reducerea materiilor organice naturale şi inactivarea totală în ape limpezi a compuşilor biologici şi bacteriologici. oxidare. ClO2 și O3 elementele tehnologice ale reactoarelor de contact vor respecta următoarele: − se prevăd ≥ 2 bazine de reacție cu dotarea necesară pentru ca fiecare să funcționeze independent. între timpul real de contact și timpul teoretic va fi ≥ 0. 3.1 Pre – oxidarea Se utilizează următorii agenţi oxidanţi: clor.1. Determinarea dozelor se va efectua în conformitate cu § 3. dioxid de clor. alegerea oxidantului se va efectua prin analize tehnico – economice luând în considerație și efectele privind formarea unor subproduși ca urmare a procesului.3.5. • oxidare (neutralizare) pentru asigurarea dezinfecției apei. Se vor adopta măsuri de protecție anticorozivă a construcțiilor. sursei. ozon. • post-oxidarea.5. obiectiv: asigurarea funcţionării optime a proceselor de tratare şi evitarea contaminării filierei tehnologice. plancton.2 Pre – oxidare. raportul − procesul de pre-oxidare poate fi by – passat în funcție de necesitatea pre-oxidării apei 133 . amplasat după procesele de tratare convenţionale (decantare şi filtrare rapidă pe strat de nisip).2. inactivare microorganisme.

rezidual (in exces) RA RB Apa bruta Difuzori porosi Difuzori porosi Ozon Apa ozonata t1 = 5 .1.1 Ozonul (O3) Dozele uzuale de ozon sunt în gama 1 – 3 mg O3/dm3 iar timpul de contact uzual este apei în reactoare ≥ 5 m.5 min Figura 3.22.2.Jgheab de colectare apa pre-oxidata Sol. ca în figura 3.Cl2 Sectiunea A-A Sol.5. lac). Distructor O3 O3 .23. Se va adopta soluţia cu două reactoare în serie.23.Cl2 2m AB AB APreox APreox A A Figura 3. Bazine de contact cu ozon. Bazin de reacție cu Cl2 (ape limpezi: subterane.6 min t2 = 4 . 3. TC = 8…10 minute. 134 VI . Adâncimea Conceptual reactoarele de ozon vor funcţiona pe baza interceptării curentului de apă descendent de către voalul de bule fine de ozon în mişcare ascendentă.

3. ClO2 – dioxid de clor.5. timpul de contact fiind TC = 10 min. Cl2 – clor. La 20 oC şi presiune parţială de 5.24) amestecul cu agitatoare mecanice (rezistente la coroziune) care asigură amestecul mecanic cu randamente ridicate intre apa de tratat şi soluţia de ClO2.1.5 mg/l există riscul formării de sub-produşi de tip cloriţi. Avantajele utilizării ClO2 sunt: • nu formează sub-produşi de tip trihalometani (THM). Se produce imediat înainte de injecţia în apă.5 g de clor.2.40 oC). solubilitatea este 4 g/dm3.3 kPa. Reactoarele de pre-oxidare (figura 3. Dozele utilizate: 0. I – intrare apă brută. Gradienții necesari de asigurat G ≥ 500 s-1. Bazin de contact pre – oxidare. C l 2 (C lO 2 ) I E Figura 3. Se menţionează că pentru doze mai mari de 0.5.34 g clorită de sodiu şi 0.1 – 0. Este instabil şi exploziv la temperaturi T > (.24.2 Dioxidul de clor (ClO2) Se obţine din clorită de sodiu şi clor conform reacţiei: 2NaClO2 + Cl2 → 2ClO2 + 2NaCl Stoechiometric. E – evacuare apă oxidată. 1 g dioxid de clor se obţine din 1. • are putere oxidantă mai bună. 135 . oxidează fenoli şi este foarte eficace la pH peste 8.5 mg/l.

3 Coagulare – floculare Obiectivul procesului: destabilizarea particulelor coloidale din apă. Procesele cuprind: • Faza I – Reacţie rapidă.3. amestecul total cu apă la gradientul hidraulic G = 500 – 700 s-1. Dozele de O3 în post – oxidare nu depăşesc 2 mg/l. • Faza a .II. Introducerea soluţiei de coagulant. CRR – camera de amestec și reacție rapidă: 136 . Alcătuirea reactoarelor de ozon sunt identice cu cele utilizate în pre – oxidare. Încadrarea procesului de post-oxidare. agregarea și flocularea acestora cu reactivi chimici pentru a fi reținute. O3 De la FRN Post-oxidare F CAG Figura 3.25. Se adaugă un adjuvant de coagulare (polimer).5.25. Încadrarea procesului de post – oxidare în schema staţiei de tratare se realizează totdeauna ca în figura 3. Pentru îmbunătăţirea probabilităţii de ciocnire a particulelor se adaugă şi nămol de recirculare (la concentraţii 50 – 70 g/dm3) în proporţie 5 – 7 % din debitul de apă brută.2.2 Post –oxidarea În filierele de tratare se va intoduce conceptul de post – oxidare cu ozon pe apa limpezită după filtrele rapide de nisip pentru că eficienţa transferului creşte. se asigură gradienţi hidraulici G = 30 – 100 s-1 şi timpi de floculare tF = 10 – 15 min.26.a – (Floculare). Aplicare: toate categoriile de apă care conțin particule coloidale sau dizolvate (precipitabile) necesar a fi reținute. 3. funcţie de tratabilitatea apei. Configurația generală a compartimentelor de coagulare – floculare se indică în figura 3.5. se reduc dozele de ozon şi oxidarea micro – poluanţilor devine eficientă. timpul de contact pentru reacţia rapidă este determinat TRR = 1 – 3 min.

25) G – gradient de floculare (50 – 100 s-1).în care: • tRR = 1 – 3 minute. gradient. C.23) unde: V – volum camera de amestec și reacție rapidă. 137 . T – timpul de floculare determinat de t°C și efectele polimerului. reprezintă o caracteristică care se va determina “in situ” luând în considerație variațiile calitative ale apei sursei. în m3. timp. în m3/min. tRR – timpul de reacție. C – concentrația în suspensii în camera de floculare. în care: (3. fiecare cu minimum 2 electro-agitatoare având puterea: = G – gradient hidraulic ≥ 500 s-1. • Secțiunea de injecție polimer (dacă este necesar) se vor prevedea minimum 3 opțiuni care să poată fi utilizate în operare: − introducere polimer în camera de amestec și reacție rapidă.( ) (3. • VRR = QAB ∙ tRR ./m3.(m3) (3. k – coeficient adimensional ce depinde de temepratura apei. • Se impune adoptarea electro-agitatoarelor cu turație variabilă pentru a se prelua variațiilor calitative ale apei brute. G. F – camera de floculare: • tF = 10 – 15 minunte.24) Următoarele elemenete tehnice se impun să fie respectate: • Criteriul produsului: concentrație. ∙ ∙ 1 .6 la 0°C și k = 38. T = optim • VF = QAB ∙ tF . (m3) (3. variabilă de la1000 – 5000 g s. k = 23.u. se va stabili prin studiul de tratabilitate. Se prevăd două compartimente.22) QAB – debit. în min.9 la 40 °C.

Eficiența se va evalua prin determinarea coeficientului de coeziune a nămolului cf. § 3.− introducere polimer la ieșirea din camera de amestec și reacție rapidă. 138 . − introducere polimer în apa brută în amonte de injecție coagulant (≅ 30 s). CR1. PF – perete fals (de dirijare).2. NR – nămol recirculat.26. la DL F F F la DL F NR CR2 CR3 A CR1 AB CR2 CR3 CR1 Sectiunea A .3. F – floculator.A Coagulant Polimer H s AB CR1 H apa F PF PF AB – apă brută. DL – decantor lamellar. Configurația CRR și F se va realiza cu mai multe electro – agitatoare pentru a permite adaptarea la variațiile calitative ale apei brute și revizia periodică a unui agitator în operare. Proiectantul va trebui să prevadă elementele care permit schimbarea secțiunii de introducere polimer pe baza celei mai bune eficiențe.1.5. Plan și secțiune cameră de reacție rapidă (CRR) și cameră de floculare (F).CR2 NR Figura 3.3 – camere de reacție rapidă. Sistem transvazare CR1 .

valoarea reprezentând segmentul dintre origine şi intersecţia dreptei obţinute cu axa y va fi coeficientul de coeziune a nămolului (figura 3. 139 . • • se umple mai întâi tubul 1 cu apă decantată folosind vasul de nivel constant 2. t. • pentru fiecare din debite se citeşte volumul de nămol expandat din tub. Prelucrarea detelor • • debitele se vor transforma în viteze prin împărţirea lor la secţiunea tubului. Reprezentând grafic viteza ascensională a apei în tub (m/h) în funcţie de volumul de nămol expandat (figura 3. Determinarea coeficientului de coeziune (K). se recomandă ca la reglarea debitelor să se evite şocurile care duc la expandarea nămolului necorelată cu debitul trecut prin tub. Se fac cel puţin patru determinări cu debite crescătoare. Coeficientul de coeziune caracterizează coeziunea nămolului și furnizează informaţii valoroase în cazul decantoarelor suspensionale. Experimentarea propriu-zisă constă în trecerea unui curent ascendent de apă decantată (supernatantul – în cazul jar-testului) printr-un tub transparent și gradat la baza căruia s-a introdus un volum de nămol (figura 3.27).28) se obţine coeficientul de coeziune K. • se unesc punctele obţinute cu o dreaptă. • cu ajutorul robinetului pentru reglarea debitului 4 se stabileşte debitul minim care permite înfoierea nămolului (se măsoară volumul de apă care curge prin preaplinul 5 într-un timp.3. 2.5. se introduce la partea inferioară 50 – 100 ml nămol cu ajutorul pâlniei 3 care trebuie să nu treacă prin sita de la baza tubului. Un strat de nămol ocupă un volum aproximativ proporţional cu viteza unui curent ascendent de apă care-l străbate.1 Coeficientul de coeziune al nămolului 1.28). = −1 ( ⁄ℎ) (3. se notează volumul de nămol pe gradaţia tubului. trecându-se pe abscisă valorile pentru volumul de nămol expandat şi pe ordonată viteza ascensională a apei prin tub în m/h.3. Vo – volumul inițial de nămol. se construieşte un grafic. în m/h.26) unde: v – viteza ascensională a apei în tub.

3. Instalaţie pentru determinarea coeficientului de coeziune al nămolului.27. 1.sită Figura 3. v (m/l) 3 2 1 K 0 K -1 0 50 100 150 200 V (m l) 250 Figura 3.28. Gradul de coeziune a nămolului influenţează semnificativ atât procesul de decantare cât și procesul de filtrare (creșterea coeficientului de coeziune conduce la creşterea ciclului de filtrare).preaplin 6.alimentare nămol 4.8 – 1. 140 .robinet reglare debit 5.vas de nivel constant 3. Variaţia volumului de nămol în funcţie de viteza ascensională.tub transparent gradat 2.V – volumul de nămol expandat.2 în timp ce pentru nămoluri care reţin cantităţi mari de apă K are valori de cel mult 0. Pentru nămoluri coezive coeficientul K are valori cuprinse în intervalul 0.

CN – concentrator nămol. F – floculator Figura 3. Nex – nămol în exces.29.4.1 Proiectarea tehnologică a decantoarelor lamelare Configurația tehnologiei decantoarelor lamelare se prezintă în figura 3. 3.4 Limpezirea apei prin decantare Obiective proces: − asigurarea unei turbidități a apei decantate Tu ≤ 4°NTU.modul lamelar.3.5. Fe2+ în apa decantată independente la un conținut în suspensii de ≥ 40 g s. 141 .5.u. Sectiunea 1-1 JAD De la F Modul lamelar 1 1 CN Raclor namol 2 JAD De la F Evacuare namol 2 Sectiunea 2-2 JCAD PN 1 NR PN 2 PN 3 ML Nex JAD De la F CN De la F JAD JAD – jgheab colectare apă decantată. − utilizarea eficientă a sărurilor de Al sau Fe pentru coagulare astfel încât să se realizeze costuri minime și să se evite depășirea CMA la Al3+./m3. ML. PNi – pompă nămol. Plan și secțiune prin decantorul lamelar.29. NR – nămol recirculat. − concentrarea nămolului reținut în sisteme încorporate procesului de decantare sau − asigurarea unor pierderi tehnologice sub 3 % din influentul decantoarelor.

30.30).5. • laminarizarea mișcării pentru eliminarea influenței pereților. Modul lamelar din plăci PE. sistemul eficace este un concentrator de nămol amplasat sub modulul lamelar.1 Dimensionarea decantoarelor lamelare • Suprafața oglinzii apei = .5. m3/h.( ) (3. concentrare a nămolului reținut. − sistem de colectare. acest sistem va îndeplini și rolul de regulator aval pentru uniformitatea distribuției debitului în modulul lamelar. Modul lamelar – casete rectangulare din plăci PE/PVC sudate.Elementele tehnologice impuse: − necesitatea unui proces de coagulare-floculare în amonte care să asigure destabilizarea și aglomerarea particulelor coloidale (§ 3. ih – încărcarea hidraulică.m2. PP cu profil semi – hexagonal (figura 3. PVC. adoptarea unei valori din domeniu se va efectua pe baza studiului de tratabilitate.31. Figura 3.3).1. − sistem de colectare uniformă a apei decantate. − prevederea unui modul lamelar de tip în curent ascendent care să asigure: • separarea apei de particulele floculate de nămol. 142 .4.27) în care: Q – debitul influent. PVC. − din plăci PE.31). • Modulul lamelar Se poate realiza în două opțiuni: − casete rectangulare din plăci PE/PVC sudate (figura 3. se adoptă 8 – 15 m3/h. e lM lM b Figura 3. PP cu profil semi – hexagonal. eficiența procesului de coagulare – floculare (coeficientul de coeziune a nămolului). 3.

29) reprezintă unghiul de echilibru între curgerea continuă a nămolului (60°) și curgerea intermitentă sub formă de acumulări (45°).0 m. α . − Amplasarea jgheaburilor se prevede: 143 .1 ⁄ (3. Verificarea încărcării hidraulice pe proiecția orizontală a modului lamelar: = unde: nlam – număr lamele. acesta ∙ ∙ ∙ ≤1 ⁄ℎ. lM – lungimea lamelei. rH ≤ 30 mm.Condițiile de dimensionare impuse modului lamelar: − raza hidraulică: raportul între suprafața vie și perimetrul udat al unei lamele − valoarea numărului Reynolds al mișcării definit: ∙ = ≤ 70 determinată după direcția normală la direcția de curgere.28) − lungimea modului lamelar.30) (3. e – înălțimea lamelei după direcția normală la direcția de curgere.unghiul de înclinare față de orizontală. − mărimea de separare suspensională: = ∙ ∙ ≤ 0. (3. • Sistemul de colectare apă decantată − Colectarea apei decantate se va realiza cu jgheaburi dotate cu deversori triunghiulari cu funcționare neînecată. în m. − Distanța dintre axul jgheaburilor de colectare nu va depăși 1. lM. • Unghiul de înclinare al modului lamelar Se va adopta unghiul de înclinare al modului față de orizontală ∝ = 52°. − viteza medie de curgere în lamelă nu va depăși 3 mm/s (10. în m.8 m/h). b – lățimea lamelei. va rezulta din limitările numărului Reynolds și mărimii de separare suspensională. în m.

2 m față de cota superioară a modului. iH = 14 – 15 m3/h. • Sistemul: concentrator de nămol Soluția recomandată constă în realizarea unui concentrator de nămol la partea inferioară a modului lamelar al cărui volum se determină pe baza cantității de substanță uscată calculată: . această soluție se va adopta pentru încărcări hidraulice iH = 8 – 10 m3/h.m2 conform cu figura 3. kg s. 0 m adoptat se va asigura posibilitatea reglării astfel încât erorile raportate la debitul • amplasarea jgheaburilor se va realiza între module pentru încărcări hidraulice > 100 mm ML Figura 3.l. Volumul de nămol având o concentrație cs. . kg s. ∙ . ( . CAB – concentrația în suspensii apă brută.concentrația în suspensii apă decantată. . 1 .u./m3.32) 144 . radierul jgheaburilor se va amplasa la minimum 0. < 1. • prin calcul și sistemul de operare adoptat se va asigura evitarea înecării jgheaburilor de colectare.u.∙ . unde: = ∙( − ). deversor) să nu depășească ± 1%.m2. m3/zi. Amplasarea jgheaburilor de colectare apă decantată pentru iH = 14 – 15 m3/h.m2.31) QAB – debitul de apă brută al unității de decantare.m.⁄ ) (3.32./m3. se determină: = .• deasupra modului lamelar.32.( ⁄ ) (3. • jgheaburile se vor executa din tablă de oțel inoxidabil și prin sistemul constructiv specific (dm3/s. . CAD .u.

03 – 0. • încărcări masice de 40 – 60 kg s. γNC – greutatea specifică a nămolului concentrat (1050 – 1100 daN/m3)./m3) cu 1 – 2 rotații/oră./m2. figura 3./m3. • Nămolul de recirculare = 0.5. – concentrația în substanță uscată a nămolului (0. Nămolul în exces din concentrator se va evacua cu electro-pompe de nămol corespunzător concentrațiilor maxime. Evacuarea nămolului se va asigura intermitent în perioade scurte (5 – 10 minute.1 ∙ (3.000 gr s. 145 .u. orar sau la 2h) și va fi declanșat prin măsurarea on – line a concentrației nămolului.u.07 − 0.2 Prevederi constructive pentru construcțiile de coagulare – floculare și decantare Construcțiile pentru procesele de coagulare – floculare și limpezire prin decantare vor fi acoperite și se vor crea condiții de operare normale: − temperaturi ≥ 10°C permanent. Stabilirea suprafeței și volumului concentratoarelor de nămol se va efectua luând în considerație: • concentrația optimă a nămolului evacuat din concentrator ≅ 50. Omogenizarea.unde: cs.u.27). amestecul și colectarea nămolului se va realiza cu raclor imersat (cf.u. programul de evacuare se va stabili „in situ” pe baza variației conținutului în suspensii al apei brute.4.zi.33) Debitul de nămol de recirculare: Nămolul de recirculare se va introduce în conducta de apă brută în amonte de camera de amestec și reacție rapidă.05 kg/m3). − pasarele de acces la utilaje prevăzute cu balustrade. sistemul mecanic va fi dimensionat la concentrația maximă a nămolului (80 – 100 kg s.1. amestec și reacție rapidă este prevăzută în trepte (2 – 3 agitatoare înseriate) este recomandabil să se prevadă opțiunea introducerii nămolului de recirculare în a doua cameră de amestec – reacție. Pentru ape limpezi (turbidități ≅ 10°NTU) și reci (t°C ≤ 10°C) pentru care camera de 3. − posibilități de revizie periodică a utilajelor prin acces direct sau demontarea acestora.

cele mai multe bazate pe tehnologii de firmă. − dotarea cu sisteme de variație a gradientului hidraulic în faza de floculare (superpulsator) și/sau module lamelare (pulsatube/ultrapulsator). lipsite total de suspensii gravimetrice.1 Decantoare cu pulsație Tehnologie dezvoltată de firma Degremont Franța. nu utilizează recirculare nămol. Aplicarea acestei tehnologii conform cu datele firmei: • turbidități ≤ 1500° NTU. − eliminarea sistemelor de colectare nămol prin prevederea unui sistem hidraulic de jeturi înecate care realizează autospălarea radierului bazinului. Alegerea unei tehnologii va avea la bază: − elementele rezultate din studiile de tratabilitate. limpezire. − perspectiva modernizării în timp a tehnologiei ca urmare a schimbărilor de calitate a apei sursei.4.5.4.33 se indică schema generală și elementele componente. coeficientul de coeziune nămol > 1. 146 . 3. În cele ce urmează se vor prezenta principiile generale ale unor tehnologii de firmă și condițiile în care acestea pot fi luate în considerație pentru aplicare. • ape brute ușor tratabile.2 m/h.2. concentare nămol într-o singură unitate.5. − costurile de investiție și operare.1. Avantaje: realizează toate procesele: coagulare – floculare. Concepția acestui tip de tehnologie este: − introducerea intermitentă a apei brute în bazin (denumită pulsație) astfel încât să creeze gradientul hidraulic pentru coagularea – flocularea suspensiei. În figura 3. se utilizează un gradient hidraulic echivalent la 12 – 15 W/1dm3/s.2 Alte tipuri de tehnologii de limpezire a apei prin decantare Proiectantul poate alege și alte tehnologii de limpezire a apei prin decantare. − siguranța procesului în obținerea performanței privind calitatea apei independent de condițiile și variațiile de calitate ale apei sursei.

2. R – cameră de reacție. 11.2 mm) și asigură prin recircularea în camera de reacție rapidă creșterea concentrației suspensiei floculate la 4000 – 5000 g s. tratabilitate normală.5. Decantor cu camere de reacție rapidă și lentă și modul lamelar în curent ascendent. injecție reactivi. CN – concentrator de nămol. Decantor cu pulsație. jgheaburi de colectare apă decantată. modul lamelar. 6. 10. 1. 7. 3. 2.1. 10. 7. injecție reactivi./m3. floculator. 8. colectare AD.5. concentrator de nămol. amestecător cu elice. sistem de conducte de lansare și autocurățire nămol. 5. 4. cameră de reacție lentă.u. 5.2 Decantoare cu recirculare nămol Concepția acestui tip de tehnologie are la bază aceleași elemente fundamentale prezentate în § 3.33. 8. 3. pompă recirculare nămol. 147 . turbidități ≤ 1500° NTU. 4 AB 1 R 2 3 7 6 AD CN 8 9 NEx Figura 3. 4. 9. 3. bazin de acumulare – lansare. 12. AD – apă decantată. 5 10 Avantaje: admite și particule gravimetrice (dg < 0. modul lamelar. pompă vid. tub central cameră de reacție. cameră de reacție rapidă. introducere apă brută. pod raclor. AB – apă brută.4.4. 1.2. 6.34. zonă de decantare. evacuare nămol. 9. electro – valvă de lansare de contact cu presiunea atmosferică.1.8 2 11 2 6 7 1 10 3 4 9 4 9 5 5 12 Sectiunea 1 .1 10 3 Conducte lansare Jeturi submersate Radier Figura 3. Aplicare: ape brute de râu/lac. strat suspensional. NEx – nămol în exces.

3. AB NR 8 7 6 Figura 3. 7. − performanțe: admite încărcări 30 – 50 m3/h. 6. Actualmente este cea mai performantă tehnologie pe plan mondial. bașă nămol. 8. pierderile de micro-nisip sunt estimate la 2 – 3%. sistem de colectare apă decantată.m2 la suprafața oglinzii apei în decantorul lamelar și asigură turbidități la apa decantată NEx 9 5 10 1 2 3 4 AD 1° NTU.4. Avantaje: − aplicabil la ape cu tratabilitate redusă. − elementele de coagulare – floculare și decantare lamelară corespund § 3. NEx – nămol în exces. 2. cameră de reacție lentă. recuperare și injecție micronisip. AB – apă brută. 3. modul lamelar în curent ascendent. 148 . 9.35. 4. admisie decantor. pod raclor.5. − separă în hidrocicloane micro-nisipul de nămol și îl reintroduce în circuitul de coagulare – floculare. AD – apă decantată.3 Decantoare cu floculare balastată și recirculare nămol Tehnologia a fost dezvoltată de Consorțiul Veolia Water prin cercetări și prefecționări continue timp de 30 ani.0 – 2. hidrociclon pentru separare micronisip. 5. cantitățile de micro-nisip 2. 1. NR – nămol recirculat. pompă recirculare amestec nămol/micronisip.5.5 kg/m3apă. Concepția: − introduce micronisip (dg = 30 – 60 µm) în apa brută și realizează fixarea particulelor floculate pe suportul solid dat de micro-nisip. Decantor cu floculare balastată. 10.2. limpezi (≅ 10° NTU) și reci.3. cameră de reacție rapidă.

5. 6. recipient presurizare apă. 1.5 Limpezirea apei prin procedeul de flotație Aplicare: procedeul se aplică pentru ape brute relativ limpezi (turbidități < 20o NTU) caracterizate prin natura particulelor coloidale și dizolvate de tip MON (materii organice naturale). − suprafața orizontală a bazinului: = 3. 7.11. sistem colectare suspensii flotate.35) . 4. 2. raclor imersat: colectare nămol.36. P Cg 2 AB 1 16 13 5 9 3 15 6 8 7 AL AB – apă brută ABF – apă brută floculată AL – apă limpezită AP – apă limpezită presurizată Cg – coagulant P – adjuvant de coagulare: polimer 4 ABF 10 12 AP 14 11 Figura 3.34 QAB – debitul de apă brută (m3/h) iH – încărcare hidraulică (m3/h. camera de amestec apă presurizată.3. 12. sistem evacuare suspensii flotate. apă floculată. apă limpezită.36. apă brută (de sursă). 13. 10. evacuare nămol.15-0. Procesul de flotație cu aer dizolvat se va aplica pe baza studiilor hidrochimice și de tratabilitate efectuate „in situ” pe instalații pilot pentru sursa de apă luată în considerație. Schema generală proces flotație. 149 Qrecir. = 0. reacție rapidă. 9. În procesele de coagulare-floculare la aceste categorii de ape se produc conglomerate (flocoane) ușoare pentru care un proces invers sedimentării devine mai avantajos. floculator. compresor. sistem reducere presiune. apă în amestec cu aer. 14. m2) − debitul de apă limpezită recirculată Variația încărcărilor și debitelor între limitele domeniului se va stabili prin studii și depinde de calitatea apei sursei. 3.5.6 ∙ QAB (m3/h) (3. 16. apă limpezită recirculată.15. Sistemul de flotație cu aer dizolvat (FAD) cuprinde elementele prezentate în figura 3. cameră de limpezire. 8. apă brută floculată. amestec. Elementele de dimensionare care se vor lua în considerație sunt: − încărcarea hidraulică a bazinului de flotație iH = 2 – 10 m3/h. m2.

− comparația costurilor energetice pentru bazinul de flotație incluzând toate componentele: evacuare spumă. Pentru debite QAB ≤ 50 dm3/s radierul bazinelor se va construi cu o pantă ≥ 45o pentru colectarea și curgerea nămolului spre secțiunea de evacuare. recipient de presurizare. − presiune: 4 .6 bar. evacuare și concentrare nămol.70 µm.60 sec.Cantitatea minimă de aer pentru o eficiență favorabilă: 5000 mg/l echivalent la 5 m3 de aer/m3 apă tratată. Construcția sistemelor FAD se va realiza sub forma bazinelor circulare sau rectangulare. 150 . mărimea bulelor de aer se va încadra în domeniul 40 . raclor amestec și colectare nămol și pompele de recirculare nămol. la ieșirea din difuzor viteza apei nu va depăși dublul vitezei echivalente încărcării hidraulice. t – perioada în care TuAD ≤ TuAD lim = 4o NTU. 365 zile) în care se efectuează analizele de apă decantată. Camera de amestec între apa presurizată și apa brută floculată va fi dimensionată pentru realizarea amestecului printr-un amestecător static. − stabilitatea și siguranța fiecărui proces prin determinarea coeficientului de asigurare în timp a turbidității limită a apei limpezite. Elementele obligatorii care se vor analiza în cele 2 variante: FAD și DL sunt: − analiza costurilor energetice ale proceselor de coagulare-floculare pentru cele două tehnologii: fără recircularea nămolului în procesul FAD și cu recircularea nămolului în DL. producția de aer comprimat. cameră de amestec cilindrică și transformator de energie cinetică în energie potențială de presiune de tip difuzor dimensionat astfel încât să nu se realizeze desprinderea curentului. Recipienții de presurizare se dimensionează pentru: − timp contact: 10 .36 unde: T – perioada (30 zile. comparativ cu decantorul lamelar având: concentrator nămol. acest coeficient se determină: = ∙ 100 − 3. la debite mai mari bazinele se vor prevedea cu raclor imersat pentru colectarea nămolului depus pe radier. În toate aplicațiile în care se propune ca soluție FAD (flotație cu aer dizolvat) proiectantul va lua în considerație și analiza unei opțiuni (variante) de limpezire a apei prin decantarea lamelară (DL).

L – lungimea cuvei.6. b – lățimea cuvei.3.6 Filtre rapide de nisip 3.2 cuve la 8 m/h.5. automatizare.2 Caracteristici principale ale stației de filtre • Suprafața de filtrare = /ℎ /ℎ m 3. • Numărul de cuve de filtru: = ∙ / ≥ 4 ăț (3.6. • Aria unei cuve se va stabili pe baza: − realizării condiției de VF max în cuvele rămase în filtrare la scoaterea din funcțiune a unei cuve. instalații comandă și control (dispecer).1 Elemente componente • Cuvele de filtru. prelevare apă filtrată din cuve.37 Q – debitul stației de filtre. − raportul laturilor pentru îndeplinirea condiției: = 2 +1 3.2. se va adopta 6 m/h cu limitare în cazul scoaterii din funcțiune a 1 . stația de suflante pentru spălare cu aer. spălare.5. Numărul de cuve se va stabili printr-un calcul tehnico-economic care va lua în considerație: costuri de investiție și cheltuieli anuale de exploatare pentru tipul de cuvă adoptat. − sistemului constructiv adoptat. VF – viteza medie de filtrare.5.39 unde: n – numărul de cuve. • Construcțiile și instalațiile anexe: rezervorul de apă de spălare și stații de pompare.38) k – coeficient de siguranță = 1. • Instalațiile hidraulice: alimentare cuve. 151 . 3.

3 Metoda de filtrare Filtrele rapide vor fi asigurate să funcționeze conform metodei: cu debit variabil și nivel constant.5. GT – galerie tehnologică.6. As – apă de la spălare. AF – apă filtrată.37 – 3. 3. formă. tipul suspensiilor reținute. caracteristicile materialului filtrant. A er CF GT As AD A dS AF bR RAS L a2 Figura 3.6 m col. 3.41 se prezintă schema generală a unui filtru rapid. 152 . CF – cuvă de filtru. evacuare apă de la spălare.5.6. − dotarea sistemului de prelevare apă filtrată astfel încât să permită variația lentă a debitului în funcție de creșterea pierderii de sarcină. dotare pentru care totalul cheltuielilor anuale din investiții și exploatare este minim”. debitul minim al unei cuve se va considera în corelație cu: turbiditatea influentului. toate acestea determină pierderea de sarcină prin filtru. Secțiune longitudinală cuvă de filtru și rezervor apă de spălare. RAS – rezervor apă de spălare. AD – sistem de distribuție apă decantată la cuvele de filtru.Studiile efectuate în ultimii 20 de ani indică un concept pe care proiectantul va trebui să-l respecte. Ads – colectare. ca mărime.37. care va fi hr ≤ 1.4 Schema generală a unui filtru rapid În figurile 3. Se vor adopta soluțiile tehnice pentru: − variația debitului între limita maximă (impusă de viteza maximă de 8 m/h) și limita minimă. H2O. acesta este definit astfel: „pentru fiecare mărime de debit Q există un singur tip de cuvă.

AF – apă filtrată. aS – aer spălare. AF – apă filtrată. AS – apă spălare.38.Aer G.colectare AS AD Figura 3. 2 aS AS b bg b Drenaj placi crepine Figura 3. AS – apă spălare.40.injectie apa de spalare .injectie aer de spalare x AF AS x a1 Figura 3. F S Canal . Camin AF Camin: .distributie AD . F – nivel filtrare.colectare AS Strat filtrant variabil de la C1 la C 2 fig. AD – apă decantată. AdS – apă de la spălare. GT – galerie tehnologică.T. Plan galerie tehnologică. Secțiune transversală cuvă de filtru. as – aer spălare. AD – apă decantată.distributie AD . C1 aS AS AS AF a1 Goluri intrare aer sub drenaj a2 Goluri acces AS si colectare AF C2 AdS Canal .39. Secțiune longitudinală ax cuvă de filtru. S – nivel spălare. 153 .prelevare AF . AS – apă spălare.

− pentru stații de filtre cu debite reduse ( ≤ 50 dm3/s) toate sistemele de deservire a cuvelor pot fi amplasate în galeria tehnologică sub forma sistemelor sub presiune (distribuție apă brută.37 . colectare apă de la spălare).5 din înălțimea lamei deversante. pentru suprafețe unitare inferioare și superioare domeniului pot fi adoptate și alte configurații de cuve. − pentru cuvele mari (> 60 m2) și lățime sub cuvă > 2. deversoarele cu funcționare neînecată asigură achirepartiția debitului influent în toate situațiile.0 m. Exemplu: − la cuvele sub 20 m2 galeria centrală poate să lipsească. Influentul se distribuie în fiecare cuvă după direcția scurtă printr-un canal longitudinal prin deversare. Toate cuvele de filtru rapid cu suprafețe unitare între 20 și 60 m2 se vor construi conform configurației din figurile 3.41. alimentarea cuvei și evacuarea apei de la spălare se va realiza printr-un jgheab suspendat amplasat după latura lungă a cuvei. Oprirea alimentării cuvei se va realiza printr-o stavilă motorizată amplasată în capătul amonte al canalului de distribuție. Elementele componente sunt următoarele: a) Sistemul de admisie influent Un canal longitudinal care filează transversal cuvelor de filtru asigură alimentarea fiecărui cuve printr-un cămin care asigură alimentarea cuvei prin deversare.Aer AF Rezervor apa spalare Figura 3. lățimea de distribuție a influentului nu va depăși b ≤ 2.0 m se va lua în considerație sistemul de alimentare/spălare denumit cu baleiaj. b) Cuva filtrului Se va realiza o construcție paralelipipedică formată din: 154 .41.3. Vedere x-x. Toate elementele componente ale sistemului de distribuție trebuie să funcționeze neînecat cu gardă ≥ 0.

ha – înălțimea de apă deasupra stratului de nisip. hs – înălțimea de siguranță între nivelul apei în cuvă și cota superioară a peretelui cuvei.0 – 3.60 – 0.42) constituit din planșeu (prefabricat din plăci de beton armat.30 m.2 m col. − nivel de separație apă-aer sub planșeu. b ≤ 2. Se vor asigura condiții foarte precise din punct de vedere constructiv pentru realizarea drenajului: − asigurarea etanșării perfecte.75 – 0. hd = 0. − asigurarea cotei exacte și unice pentru poziția orificiilor de aer. H2O.15 m.9 m funcție și de sistemul constructiv al drenajului (plăci cu crepine prefabricate din beton armat. c) Drenajul filtrului Se va adopta sistemul de drenaj de mare rezistență hidraulică (figura 3. înălțimea saltelei de aer haer ≥ 0.20 – 1. Înălțimea cuvei va fi formată din: hN – înălțimea stratului de nisip.− 2 cuve gemene L x b.0 m. − asigurarea formării unui nivel de separație apă-aer uniform și constant pe toată suprafața cuvei. Crepinele vor asigura: − pierdere de sarcină la spălare hr ≥ 0.75 m. se va adopta hN = 1. intrarea/evacuarea aerului se va realiza printr-un orificiu Ф 2 – 3 mm la 50 mm de capătul inferior al tijei și un orificiu de 1 mm la partea superioară a tijei (sub planșeu). aceasta se realizează prin îngustarea bruscă de secțiune la intrare în tija crepinei (sub planșeu). ha = 0.U.40 m funcție de cantitatea de nămol care va fi reținută în strat ( k = 2. hs ≥ 0. − o galerie centrală între cele 2 cuve gemene având la partea superioară canalul de distribuție influent și colectarea apă de la spălare și la partea inferioară galeria: colectare apă filtrată și distribuție apă și aer de spălare. hd – înălțimea drenajului (inclus grosimea acestuia). monolit din beton armat sau din tablă inox) în care sunt montate 7x7 = 49 crepine/m2 sau 8x8 = 64 crepine/m2 drenaj. sistem din tablă de oțel inox). 155 . placă turnată monolit cu predală.0 kg S./m3 nisip și ciclu de filtrare). − rezistența mecanică a crepinelor.

156 . orificiu aer.− împiedicarea trecerii celor mai fine particule din strat în rezervorul de apă filtrată prin coșul crepinei. stâlpi susținere plăci. etanșare. placă cu crepine. Sistemul de drenaj va fi proiectat să asigure: − uniformitatea debitelor de aer și apă de spălare pe suprafața cuvei. aer spălare. Crepinele se vor realiza din PEID sau PP (polipropilenă) și vor trebui să asigure rezistențele mecanice și structurale necesare în procesul de filtrare/spălare filtru. erorile admise la intensitatea de spălare se vor situa sub 2% în l/s m2. 4. 2 3 1 5 50 mm 6 4 4 Figura 3. în acest moment se pornește aerul. 3. Metoda de spălare utilizată va fi: • Faza I: apă: 3 – 4 l/s m2 aer: 16 – 17l/s m2 Durata fazei I: 3 – 5 minute Faza se începe cu apă pănâ la deversarea acesteia în jgeabul de colectare.42. la începutul spălării nivelul apei în cuvă va fi la maxim 5 cm sub muchia jgheabului de colectare apă de la spălare. 5. crepină. 1. • Faza II: apă: 6 – 8 l/s m2 Se oprește aerul și se mărește debitul de apă. 2. prindere plăci. − spălarea simultană apă-aer în faza I a spălării. Durata fazei a IIa: 10 – 12 minute. lățimea fantei ≤ 0.4 mm. Drenaj cu plăci cu crepine. 6.

43. Sistem alimentare/spălare filtre rapide cu baleiaj. − intensitatea specifică pentru apă în faza I: 2 – 3 l/s m2. − asigură lansarea unui debit 1 – 2 l/s m2 pe suprafața apei în procesul de spălare (nivel NS). acestea sunt alimentate frontal prin goluri din galeria de apă decantată. 157 . d) Sistem de baleiaj NF Os NS JAD Os AdS F S F – filtrare S – spălare NF – nivel filtrare NS – nivel spălare Os – orificii AdS – apă de la spălare JAD – jgheab apă decantată Figura 3. Sistemul de baleiaj este format din: • 2 jgheaburi (forma litera V) pe latura lungă a cuvei filtrului. gravitațional.m2. sistemul poate fi: sub presiune. Spălarea filtrelor rapide cu baleiaj se asigură respectând următoarele: − intensitatea specifică pentru apa de baleiaj (apă decantată): 1 – 2 l/s. cu apă filtrată sau apă decantată. • funcțiunile jgheaburilor V: − asigură alimentarea cuvei prin deversare corespunzător NF menținut constant în perioada procesului de filtrare.La cuvele de filtru cu b > 2 m se va prevedea un sistem hidraulic care să asigure împingerea nămolului reținut în filtre spre jgheabul colector al apei de la spălare. • jgheburile sunt prevăzute cu orificii (Os) la partea inferioară.

• instalația hidraulică prelevare apă filtrată. • sistemul de asigurare a apei de spălare. • sistemul de colectare și evacuare a apei de la spălare: colectarea se va realiza prin jgheabul central al cuvei prin deversori triunghiulari atașați la care se va asigura minim 7.− intensitatea specifică pentru apă în faza II: 6 l/s m2. un sistem hidraulic cu ramificații închise cu vană la fiecare cuvă. dimensionarea secțiunilor se va face la v = 2. dimensiunile căminului vor rezulta pe baza dimensiunilor instalației hidraulice. dimensionarea se va efectua pentru v = 12 – 15 m/s. se dimensionează la viteze 0. • un cămin pentru preluarea apei filtrate și descărcarea în rezervorul de apă de spălare. un distribuitor hidraulic cu ramificații la fiecare cuvă prevăzut cu vane la fiecare cuvă. aerului și apei de spălare să nu producă desprinderi de curent sau turbulențe care pot conduce la neuniformitatea spălării. alimentarea cu aer de spălare. − vană de siguranță în amonte de vana dispozitiv de asigurare a variației debitului.5 – 3 m/s. apa de la spălare se va evacua în galeria 158 . • sistemul de asigurare a aerului de spălare. în acest cămin se vor amplasa ștuțurile de racord pentru: prelevarea apei filtrate. va fi prevăzută cu: − vană (dispozitiv hidraulic) motorizată care să asigure variația debitului de apă filtrată prin comanda dispozitivelor (senzorilor) de pierdere de sarcină prin filtru. e) Galeria tehnologică Va fi prevăzută cu: • un cămin în axul cuvei. • sistemul de golire al cuvelor. lungimii deversorului și înălțimii de siguranță pentru neînecare. un distribuitor cu ramificații prevăzute cu vane la fiecare cuvă.8 – 1. − durata spălării 8 – 10 minute urmare a efectului apei de baleiaj.5 – 10 cm înălțime de neînecare. această vană se va închide automat la fiecare spălare a filtrului pentru a proteja vana de reglaj a debitului. alimentarea cu apă de spălare. cota muchiei deversorului va fi identică cotei drenajului pentru a se evita apariția presiunilor negative în stratul de nisip. înălțimea căminului va fi egală cu dublu înălțimii drenajului astfel încât accesul simultan al apei. va asigura golirea independentă a fiecărei cuve în maxim 4 ore. va fi prevăzut cu deversor.0 m/s corespunzător debitului maxim al unei cuve.

4.5.3 mm. • fracţiunile inferioare diametrului minim şi superioare dmax. • să aibă duritate în scara Mohs ≥ 7 pentru a nu se sfărâma la spălare. Principala caracteristică trebuie să fie: uniformitatea mărimii și formei granulelor astfel încât porozitatea p ≥ 40%.5 Materialul filtrant Se va adopta material granular (provenit din material aluvionar) având caracteristicile granulometrice conform figurii 3. 3.44. • pierdere la acid < 2%. domeniu optim indicat.6. apropiată de sferă. • diametrul efectiv: def = d10 = 0. 159 . • friabilitate (procent de sfărâmare) < 4%. se vor adopta măsuri pentru profilarea hidraulică a părții inferioare a canalului de colectare și galeriei pentru evitarea depunerilor. pentru obţinerea unui grad de acoperire ridicat. • să realizeze un coeficient de porozitate mare (p>40%).amplasată sub sistemul de distribuție apă decantată. Calităţile materialului filtrant sunt următoarele: • domenile de granulozitate conform diagramei ≡ domeniul optim. • forma granulelor. • coeficientul de neuniformitate u=d60/d10 ≤ 1.9 – 1. închiderea canalului de evacuare a apei de la spălare spre canalul de evacuare se va realiza cu stavilă motorizată. • conţinut de roci cuarţoase recomandabil peste 92%. inferioare procentual la 2% în greutate.

(m3) (3. Metoda de spălare va fi cf.5 1 1.06 · iF2 · tF2] unde: A1CF – suprafața unei cuve de filtru (m2).06 · iF1 · tF1 + 0. § 3.5 Figura 3.1.5.6. se va adopta k = 1. tF1. Domeniul optim de granulozitate al nisipului pentru filtre rapide. tF2 – durata fazelor 1 și 2 în minute.5.40) 160 .6. iF2 – intensitățile de spălare în faza 1 (apă + aer) și faza 2 (apă) în l/s m2.44. Volumul de apă de spălare: VAS = k1 · n ∙ A1CF [0.1 Domeniul optim 0. iF1.100 d60 d60 Fra ctiunea trecuta prin sita (%) 10 1 0. • două filtre în spălare simultană dacă nr. cuve de filtru > 7 unități. cuve ≤ 7 unități. 3.4.5 2 Dia metrul pa rticulelor (mm) 2. k – coeficient de siguranță.6 Rezervor de apă de spălare Se va considera: • un filtru în spălare dacă nr.

Se va echipa asftel (pentru spălarea simultană a unei cuve): • o electropompă pentru faza 1 de spălare: Q = iF1 x A1CF x 3.6. stația de suflante Se va amplasa într-o construcție adiacentă stației de filtre pentru a putea prelua apa de spălare din rezervorul de apă de spălare. − independent de stația de filtre dacă profilul stației și configurația terenului nu permit amplasarea sub stația de filtre. hrnisip – pierderea de sarcină în stratul de nisip colmatat (≈ egală cu înălțimea stratului de nisip).H – pierderi de sarcină locale și distribuite pe sistemul hidraulic de la pompă la cuva de spălare. − sub toată stația de filtre. Hg – înălțimea geodezică de pompare = diferența între cota maximă a apei în cuvă (în faza spălare) și cota minimă a apei în rezervorul de spălare. hrS.6 unde: Hp – înălțimea de pompare (m). Este contraindicată utilizarea rezervorului de apă de spălare pentru clorinarea apei.06 – coeficient de transformare unități.5. Se va asigura prin soluții constructive circulația apei în rezervorul de apă de spălare.7 Stația de pompare apă de spălare. • 1 electropompă de rezervă având aceleași caracteristici.n – numărul cuvelor aflate în spălare simultană. 3. 0.H + hrdrenaj + hrnisip) · 1.42) Hp = (Hg + hrS.41) (3. • 1 electropompă identică pompei din faza 1 pentru faza a 2a când vor funcționa două electropompe. Rezervorul de apă de spălare se va amplasa: − sub galeria tehnologică dacă configurația terenului și amplasarea stației de filtre în profil o permite. hrdrenaj – pierderea de sarcină în drenajul cu crepine. • Stația de suflante 161 (m3/h) (m) (3. Randamentul electropompelor de spălare se impune η ≥ 80%.2 .

0. volume de apă recuperată. cantitătile de apă filtrată. − debitul de apă filtrată. se vor adopta măsuri pentru încadrarea zgomotului în normele impuse.Debitul suflantelor: Qaer = iaer · A1CF · 3. 3.6 Iaer = 16 – 18 l/s m 2 (m3/h) (3. − stările sistemului de reglaj și variație a debitului de apă filtrată.6 . − comenzile de oprire a procesului de filtrare. − sistem de stocare date de producție apă filtrată la fiecare cuvă și pe ansamblul stației. 162 .6. − măsura on-line a pierderii de sarcină în strat. Se vor prevedea în dotarea fiecărei cuve: − măsura on-line a nivelului apei din cuvă. − pornirea automată a pompelor de spălare și suflantelor pe faze după adoptarea și executarea comenzilor de oprire alimentare filtru.43) Înălțimea manometrică H = 0. se va stabili zilnic balanța cantităților de apă influente în stația de filtre. − sistem de prelevare on-line probe de apă filtrată din fiecare cuvă. transmiterea acestora la un punct central în laborator și analiză orară a turbidității. − acționarea tuturor vanelor din dispecer (de preferat electrică). variație debit și pierderi de sarcină). balanță de pierderi de apă tehnologică și recuperată. acesta va fi prevăzut cu dotări care să permită analiza funcționării fiecărei cuve (calitate apă filtrată. Se vor adopta 1+1 electrosuflante amplasate într-o construcție independentă de stația de filtre.8 Conducerea procesului de filtrare Stația de filtre rapide va fi echipată astfel încât să funcționeze automat pe baza datelor măsurate de senzori și a dispozitivelor de control și manevră automate. soluții pentru preluarea. atenuarea vibrațiilor și desprăfuirea aerului aspirat. volume de ape utilizate pentru spălare. − fiecare cuvă de filtru va fi racordată la un sistem automat de management al stației.5.7 bari. aceasta se va realiza la atingerea pierderii de sarcină limită (prestabilită) și depășirea turbidității limită (TuAF < 1 oNTU). prelevare apă filtrată.

IF – influent filtru. N – material filtrant.5. presiunile uzuale sunt 4 – 6 bari.5 din capitolul 3 din prezentul normativ. G F Figura 3. N – material filtrant. AS – apă de spălare. siguranța depinde de presiunea de lucru. materialele. Ae – aer spălare. 3. soluția adoptată va fi drenaj de mare rezistență hidraulică cu crepine (49 buc. Schema filtrului rapid sub presiune. F – apă filtrată. se va adopta material monogranular. SA – supapă aer.6. D – drenaj./m2) realizat sub forma unui planșeu. J – jgheab distribuție/colectare apă./m2 – 64 buc. AdS – apa de la spălare.5. R – recipient sub presiune.3.45. D – drenaj.1 Elemente componente În schema din figura 3. caracteristicile materialului și calitatea vor trebui să îndeplinească condițiile § 3.7.5. − ca rezultat al unui calcul tehnico-economic între varianta cu filtre cu nivel liber și filtre sub presiune.7 Filtre rapide sub presiune Aplicare: − în stații de tratare de capacitate redusă (< 50 l/s) când schema hidraulică a stației trebuie să asigure alimentarea directă a rezervoarelor din schema sistemului de alimentare cu apă.45 se indică configurația unui filtru rapid sub presiune. se va dimensiona la 163 .75 m AdS R N Ae AS D R – recipient filtru rapid. − reducerea perioadei de construcție a stației de tratare. protecțiile anticorozive. uzual nisip cuarțos. SA J IF > 0.

5.8 – 1m/s corespunzător debitului influent. • Ae – aer spălare (v = 12 – 15 m/s). J – jgheab perimetral având muchia superioară la minim 0.7 tf/m2 cu acțiune dublă (de sus în jos și de jos în sus).5 m/h. timp golire recipient ≤ 4 h.7.6.2 Proiectarea filtrelor rapide sub presiune − Suprafața de filtrare: = /ℎ /ℎ m 3.5. dimensionat la v = 0. • G – golire recipient. acesta nu va depăși 5 unități cu diametrul cuprins între 2 – 4 m.75 m deasupra stratului de nisip. • AdS – evacuare apă de la spălare (v = 1.6. • AS – apa de la spălare (v = 2 – 3 m/s).4).4 din capitolul 3 – filtre rapide deschise. 3.5.44 − Se va adopta viteza medie de filtrare vF = 6 m/h considerând metoda de filtrare: cu debit variabil și nivel constant.8 – 1 m/s). H2O). • F – prelevare apă filtrată (v = 0.5 – 2 m/s). Declanșarea spălării unui filtru va lua în considerație: încadrarea turbidității apei filtrate în limita Tu ≤ 1 oNTU și limitarea pierderii de sarcină prin filtru (maxim 2 m col. drenajul va îndeplini condițiile prevăzute la § 3. viteza maximă de filtrare în proces și la spălarea unei cuve nu va depăși vFmax ≤ 8. Instalațiile hidraulice din dotarea filtrelor rapide de nisip vor cuprinde: • IF – influent filtru. − sarcina hidraulică maximă necesară pentru încărcarea conductei de evacuare a apei de la spălare. dimensiunile jgheabului vor rezulta din condițiile: − neînecării la preluarea debitului maxim de apă de la spălare în contracurent. Condiționările impuse realizării stațiilor cu filtre rapide sub presiune sunt: 164 . − Metoda de spălare pentru filtrele rapide sub presiune va fi identică metodei filtrelor rapide deschise (§ 3. Construcția recipienților pentru filtrele sub presiune va respecta toate reglementările pentru realizarea și proba de presiune la astfel de recipienți funcție de presiunea de lucru. − Nmărul de cuve (recipienți).

− dotarea fiecărei cuve cu sisteme de măsură a debitului efluent pentru asigurarea condițiilor de funcționare cu viteză de filtrare variabilă. sunt necesare sisteme electromecanice de acționare a vanelor de alimentare al fiecărei cuve. − volumele necesare pentru spălare pot fi asigurate în recipienți amplasați la cotă (sau sub presiune) pentru reducerea energiei consumate la spălare. 165 .− asigurarea repartiției uniforme a debitului influent variabil la fiecare unitate de filtrare.

8 Filtre lente Aplicarea soluției cu filtrarea lentă a apei se va lua în considerație în următoarele situații: − debite mici.5.25 m.2-035 m Pietris Drenaj Figura 3. fenoli.. oxigen minim 3 mg/dm3 condiționează o sursă lipsită de poluare cu substanță organică. pesticide.3. dg = 2 . temperatura apei este un element care condiționează formarea și dezvoltarea membranei biologice. 3.8. − calitatea apei sursei. − coeficientul de uniformitate u = d60/d10 ≤ 1. aceasta se va îngloba într-un strat de pietriș sortat 5 – 7 mm. pentru un debit de 1 dm3/s sunt necesari 20.0 m2 de suprafață de filtrare. 166 . 3 mm. • Bazin: construcție din beton armat în care se amenajează filtul lent. Se vor prevedea 20 de orificii Φ 3 mm pe ml. • Drenaj: drenajul asigură colectarea apei filtrate și umplerea filtrului în sens ascendent pentru evacuarea aerului din materialul granular. MB – membrană biologică Nisip 0.4 – 0. Caracteristicile materialului filtrant: − diametrul granulelor: dg = 0..25 m U – umplere. încărcare biologică. F – apă filtrată.5. Orificiile vor fi amplasate deasupra diametrului orizontal la 10 – 15 o. Schema unui filtru lent. • Pietriș: strat suport h = 0. − conținutul de particule inferioare sau superioare diametrelor minim și maxim nu va depăși 3% din greutate. Drenajul se va executa dintr-o rețea de conducte prevăzute cu orificii.3.35 m.7-1.1 Elemente componente Bazin IF > 0.6 mm.2 – 0. sensibilitatea membranei biologice la compuși toxici existenți în apă. G – golire.7 – 1.46. IF – influent filtru. • Nisip: strat monogranular cu înălțimea de 0.75 m MB Camin instalatie hidraulica U F G 0.

conducte prevăzute cu vane de izolare la fiecare cuvă.2 Proiectarea filtrelor lente − Suprafața de filtrare: = / / ∙ 1.5 m și 2. variația de nivel în filtru se va situa între 0. 167 . − Instalațiile hidraulice se vor amplasa într-un cămin vizitabil adiacent cuvei filtrului și vor cuprinde: • sistem hidraulic alimentare cuve.6. Conducte prevăzute cu orificii. 3. variația debitului va urmări domeniul 4 – 6 m3/zi m2.8. se poate adopta și soluția cu asigurarea repartiției debitului la cuve perin sisteme hidraulice cu nivel liber: canal și deversor cu funcționare neînecată la fiecare cuvă. − Metoda de filtrare adoptată: cu debit și nivel variabil.2 coeficient care ține seama de perioada de scoatere din funcțiune a unei cuve pentru curățire.5. raportul laturilor fiecărei cuve va respecta condiția perimetrului minim pentru realizarea unui volum de beton armat minim.0 m deasupra stratului de nisip. − Numărul de cuve: se adoptă minim 5 cuve.45 • 1.39 § 3.2 3.47. se va prevedea un sistem electromecanic care va asigura reglajul vanelor astfel încât repartiția debitului la fiecare cuvă să fie egală și să se asigure și variația debitului în perioada ciclului de filtrare. • vF = 5 m/zi.Ramificatie Dn 100 mm Colector Dn 150 mm 1m 1m latime cuva Figura 3.2. se va respecta relația 3.5.

5. 4) curățirea filtrelor. stabilirea tipului de bacterii. bloca și/sau scoate din uz membrana biologică. rata de dezvoltare. • sistem de golire cuve.• sistem hidraulic de colectare a apei filtrate. în perioada formării membranei biologice se va urmări și calitatea apei filtrate. se dezinfectează cu soluție de var 1% concentrație. 3) filtrarea apei. 168 . în condiții normale de funcționare a membranei biologice durata perioadei de filtrare trebuie să fie 30 – 40 de zile. la acest sistem se va atașa un sistem care să permită umplerea cuvei de jos în sus pentru evacuarea aerului din strat.3 Condiționări ale filtrelor lente − Proiectantul se va asigura pe baza studiilor hidrochimice referitor la calitatea influentului filtrelor lente. se răzuiește membrana biologică (2 – 3 cm de nisip). se reia ciclul prin umplerea cuvei.8. − Construcția filtrelor lente va fi acoperită. 3. turbiditatea influentului filtrelor lente nu va depăși 5 oNTU. − Ciclul de funcționare/operare pentru filtrele lente este: 1) umplerea cuvei se va realiza ascendent prin sistemul hidraulic și sistemul de drenaj. conținutul de oxigen al apei se poate decide asupra desfășurării activității bacteriene în membrană. se va asigura în interiorul clădirii temperatura minimă de 5 oC. prin probe prelevate orar și analize biologice se va urmări dezvoltarea bacteriilor aerobe în primii 2 – 3 cm ai stratului de nisip. se golește. se oprește filtrul. 2) formarea membranei biologice. se impune analiza aprofundată a substanțelor toxice din apa sursei care pot deteriora.

Cele mai utilizate membrane în UF (95% din aplicații) sunt de tip Hollow fibre modules (HFM) formate din fibre cilindrice cu diametrul exterior de 0. 169 .49) care lucrează sub vacuum de 0. Sunt utilizate membrane imersate (figura 3.6 – 2 mm și 0.48 se prezintă conformația pachetului HFM.5. Permeat Fibre cilindrice Inel de prindere a pachetului Colector central permeat Apa bruta Apa filtrata Apa bruta Figura 3.48 lucrează prin filtrare de la interior spre exterior.9 Limpezirea apei prin filtrare pe membrane În stațiile de tratare (potabilizare) a apei se utilizează în majoritatea aplicațiilor procesul de UF (ultrafiltare).01 µm care permit reținerea suspensiilor solide în procese de limpezire a apei asigurând turbidități ≤ 0.03 – 0.48.35 – 1 mm diametrul interior.5 oNTU. fixate în pachete până la 125 m2 suprafață de filtrare. Conformația pachetului Hollow fibre modules. Se utilizează membrane având mărimea porilor 0.6 bari. Tipul de membrane prezentat în figura 3.4-0. În figura 3.3.

• Desprinde turtele cu insuflare aer. • Capacitate de spălare redusă. • Rată de colmatare redusă Dezavantaje • Sensibile la dezvoltare microorganisme. Membrane UF în module de presiune 3 ∆p = 0.49. Crt. ClO2 periodic. 1 Membrane UF-acetat de celuloză 2 Membrane UF-polisulfon hidrofilic • Rezistență chimică pH = 2-12.5 bar q = 100-200 l/m2 h la 20oC Membrane UF-submersate 4 ∆p = (-0. Nr. • Limitare turbiditate influent la 10 oNTU. • Rezistențe la ape cu COT mare.16. Caracteristică/Parametru Avantaje • Spălare inversă bună. • Simplifică sistemele hidraulice.5-1.3)-(-0.6) bar q = 30-80 l/m2 h • Presiuni relativ reduse. Parametrii caracteristici sunt indicați în tabelul următor. • Spălări dese. Tabel 3. • Necesar: spălare Cl2. • ≈ 150 l/m2 h pentru 1 bar. • Sensibile la MON.In trare aer P erm e at F ib re v e rtic ale ire Ie s aer Figura 3. 170 . Membrane imersate care lucrează sub vacuum. • Recirculare ape cu turbidități variabile. Parametrii memebranelor UF utilizate în tratarea apei. • Limitare presiune negativă.

5.3. Schema tehnologică limpezire apă cu membrane UF. 171 . Pompa spalare 3.50 se prezintă schema tehnologică pentru sistemul HFM în configurația cu presiune interior-exterior. Pompa alimentare 2. b) Limpezire prin procese combinate pentru ape Tu ≤ 25 oNTU.5. 6.9. bogate în materii organice naturale (MON).5 bar la interiorul fibrelor cilindrice și colectată în exteriorul acestora. c) limpezire finală după un tratament bazat pe o schemă și procese convenționale: preoxidare-coagulare-floculare-limpezire prin decantoare performante 3. adaos de cărbune activ pudră pentru corectarea gustului și mirosului.50. Rezervor apa spalare 5. Apa brută este introdusă la 0.9. Evacuare apa de la spalare Apa bruta 1 3 5 6 Pompa spalare Apa tratata 2 4 1. ape de sursă având: − turbidități < 10 oNTU. Sunt indicate membranele UF submersate unde sunt necesare procese de coagularefloculare.2 Schema tehnologică pentru sistemele UF În figura 3.Evacuare concentrat 4. − materii organice reduse: COT < 2 gC/m3. Rezervoare solutie spalare Filtrare Spalare Figura 3. Se pretează pentru ape de lacuri (lipsite de alge) și ape subterane (în special de carst).5 – 1.1 Aplicarea și proiectarea instalațiilor cu membrane UF în stațiile de tratare pentru producerea apei potabile a) Limpezirea apei fără reactivi.

Pentru cazurile de colmatare (sau periodic la 25 – 30 zile) membrana se spală cu soluție acidă: hipoclorit de sodiu sau soluție de Cl2.5.15-3 min Cicluri 1 Spalare 2 n n+1 Timp Figura 3.000 până la 50. Variația debitului la filtrarea UF. 172 .3 Condiționări privind tehnologia limpezirii apei prin filtrare pe membrane UF • Operarea instalațiilor de filtrare pe membrane UF se poate realiza numai integral automatizat. Flux/Debit Q maxim Q maxim ∆Q remanent Q mediu Q mediu dupa n cicluri 30-180 min 0. Membranele trebuie dimensionate la un flux mediu estimat pe baza datelor de calitate pentru apa brută și calitățile membranei garantate de furnizor.51. proprietăți bacteriologice. ClO2) pentru eliminarea efectelor de colmatare biologică-bacteriologică nu trebuie să depășească 12 spălări/an. operării standard și menținerea parametrilor de calitate pentru influent. • Va fi solicitată producătorului de membrane UF o garanție tehnologică privind durabilitatea de utilizare în condițiile calității apei sursei. carbon organic total. În figura 3.000).5 minute la 30 minute membrana se spală în contracurent prin schimbarea direcției de filtrare.Caracteristica sistemului este dată de variația fluxului (debitului) în perioada ciclului de filtrare. se remarcă o pierdere de sarcină (flux) remanentă pe care furnizorul trebuie să o precizeze în oferta sa după un număr de cicluri determinat (10. substanțe organice.51 se prezintă schema variației fluxului masic (debit) în perioada ciclului de filtrare. 3. pH.9. La intervale de 0. • Spălarea membranelor cu agenți oxidanți (Cl2. • Calitatea apei influente în instalația pe membrane trebuie asigurată în limite constante din punct de vedere al domeniului: turbiditate (suspensii).

173 . pesticide.3.1 Aplicare − Reținerea MON (materii organice naturale) oxidate în prealabil. − Reducerea unor oxidanți: Cl2. − Depozit asigurat împotriva auto-aprinderii. Recomandări: − În procesele de limpezire a apei de tip cu recircularea nămolului pentru că se poate utiliza integral capacitatea de adsorbție a CAP. se introduce sub formă de emulsie în capătul amonte al filierei de tratare. fenoli.2 Proiectarea sistemelor de adsorbție pe cărbune activ • Cărbune activ pudră (CAP) Aplicare: pentru protecția filierei de tratare în situațiile de poluare accidentală a apei sursei. pesticide. O3. ClO2. − Reținere micro-poluanți: fenoli. Condiții de aplicare: − Sistem de instalație dozare uscată. − Utilizare în situații de poluare accidentală cu: hidracarburi. unele metale grele și precursorii de formare. detergenți.5.10. − Doze: 10 – 25 g/m3 apă. − Se va utiliza numai în situațiile de vârf de poluare.10. CAP poate fi dozat în camera de reacție rapidă din cadrul proceselor de coagulare-floculare.5.10 Procese de adsorție prin utilizarea cărbunelui activ 3. − Bazin preparare emulsie CAP. 3. compuși organo clorurați (THM). detergenți.5. hidrocarburi. KMnO4. − Injecția emulsiei de CAP se va efectua într-un bazin de amestec și reacție cu volum pentru un timp de contact ≥ 5 minute și gradient hidraulic 400 – 500 s-1. se vor prevedea dotări în stația de tratare pentru determinarea și cunoașterea evoluției concentrațiilor principalilor poluanți din apa sursă.

se va urmări sistematic concentrația poluantului în apa filtrată și la momentul când aceaste începe să crească peste limita admisă filtrul se oprește pentru că masa de CAG și-a epuizat capacitatea de adsorbție (s-a saturat). se va dopta hCAG = 1. • apa influentă în filtrele CAG va avea turbiditatea ≤ 1o NTU. Se impune: = ℎ 3. valorile minime recomandate 10 – 12 minute. Numărul de cuve de rezervă se stabilește pe baza: − durata înlocuirii CAG cu material proaspăt sau regenerat. se recomandă 8 – 10 m/h. − durata de epuizare a capacității de adsorbție stabilită „in situ” pe baza concentrațiilor poluanților adsorbiți.5. Sistemul de control al filtrelor rapide de CAG este determinat de epuizarea capacității de absorbție a stratului de CAG. hCAG – grosimea stratului de CAG (în m). Condiționări la proiectarea stațiilor de filtre CAG • se va lua în considerație asigurarea distribuției și colectării apei filtrate absolut uniform.3 Sisteme cu CAG (cărbune activ granular) Se vor utiliza filtre rapide deschise sau subpresiune cu strat monogranular de CAG. 174 . erorile admise ± 2% la debit de alimentare/spălare pe m2 de filtru. vF – viteza de filtrare (în m/h).3. • spălarea se va asigura numai cu apă la i ≤ 4l/s. Stațiile rapide de filtre CAG se proiectează astfel încât un număr de cuve să fie în rezervă datorită epuizării capacității de adsorbție la cuvele aflate în lucru.46 unde: EBCT – timpul de contact (Empty Bed Contact Time) în minute.50 – 3.0 m. pierderile de masă la o regenerare se vor considera 10%. m2. Viteze de filtrare se va adopta în corelație cu necesitatea realizării timpului de contact pentru realizarea adsorbției. • automatizarea și controlul filtrelor rapide CAG se bazează pe conceptul stabilirii capacității de adsorbție a stratului de CAG. • CAG epuizat se regenerează în uzine de regenerare centrale.10.

Filtre CAG sub presiune. AB ZT F1 F2 F3 AF Figura 3. − colectarea strict uniformă a AF pe CAG asigură uniformitatea contactului dintre poluanții din apă și CAG 175 .52. Apa brută se filtrează prin fiecare coloană sau în serie prin mai multe coloane. la epuizarea capacității de adsorbție a stratului CAG în F1. Stațiile de filtre CAG cu nivel liber sunt asemănătoare stațiilor FRN.0 m AI – apă influent AF – apă filtrată pe CAG AS – apă spălare AdS – apă de la spălare AS AI G Figura 3. − filtre cu nivel liber (figura 3. Filtre CAG cu nivel liber – mișcare ascendentă.53) AF 1.50-3. în serie.0 m AdS strat CAG 1. se adoptă în mod special următoarele măsuri: − după post-oxidare cu O3 se alege filtrarea ascendentă pentru neutralizarea O3 rezidual de CAG. acesta se scoate din funcțiune si CAG este trimis la regenerare.52.53.Schemele filtrelor rapide CAG pot fi: − filtre rapide cu pat fix conform figurii 3.

5. sistem golire bazin de preparare. bazin dozare. 11. Figura următoare prezintă schema generală a unei stații de reactivi cu stocare și dozare uscată a reactivilor. • bazin de dozare soluție reactiv. 16. 2. 7. 5. • siloz stocare reactiv. 13. compresor. • sistem de transport reactiv.54. Schema stație de reactivi cu dozare uscată. vană de izolare. 9. transportor. pompă dozatoare. pompă de transport. agitator.3.1 Stații de reactivi cu stocare și dozare uscată Stația de reactivi cu stocare și dozare uscată se compune din: • sistem de încărcare reactiv.11 Stații de reactivi 3. • bazin de preparare soluție reactiv. sistem alimentare cu apă.15. 17. 6. 8. 10. dispozitiv vibrant. bazin preparare soluție reactiv. 12. sistem pneumatic încărcare reactiv. 4. • sistem de dozare uscată a reactivului. senzor de nivel. dozator uscat. Figura 3. gură de vizitare.5. 14. 1. sistem acces reactiv. 3. siloz stocare reactiv. • pompe dozatoare.11. 176 .

47 în care: Mnec – masa necesară de reactiv. se stabilește cf. T – durata de autonomie. Qc – debitul de calcul al stației de tratare. Figura 3. în zile. vrac = 0.48 în care: Mnec – masa necesară de reactiv. în g/m3. Dmed – doza medie de reactiv.11.3. 177 . ( granular).55. în m3/zi. Volumul necesar de reactiv se determină cu relația următoare: = 3.5.1. studiului de tratabilitate. în tone.1 Dimensionare depozit reactiv uscat Cantitatea necesară de reactiv se determină cu relația următoare: = 10 ∙ ∙ 3. vrac – densitate în vrac a reactivului. 2. Detalii siloz stocare reactiv.97 g/cm3 pentru sulfatul de aluminiu Numărul de linii și implicit numărul de silozuri se adoptă min.

178 . ⁄ℎ 3.3.50 Figura 3.56. pentru a asigura dozarea uscată a reactivului corespunzătoare unei capacități mai mari decât consumul orar maxim. Figurile următoare prezintă exemple de dozator uscat și transportor reactiv granular sau pulverulent. Exemplu dozator uscat.2 Dimensionare dozator uscat și transportor Consumul orar maxim de reactiv se calculează: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ 3.49 Volumul maxim orar de reactiv rezultă: = Dozatorul uscat și transportorul vor fi prevăzute cu turație variabilă.1.5.11.

3 Dimensionare bazine de preparare și dozare Cantitatea orară maximă a soluției de reactiv cu concentrația „c” rezultă: = ∙ 100 3. dozarea se poate realiza direct din bazinul de preparare. duratele de autonomie pentru o șarjă de reactiv preparat variind după cum urmează: − autonomia T = 6 ore pentru n = 4 preparări pe zi. Numărul de preparări zilnice se va adopta în funcție de tipul de reactiv și de stabilitatea soluției realizate precum și de mărimea bazinelor de preparare și dozare.56 prezintă o imagine a unui bazin de preparare.57.Figura 3.5. Figura 3. − autonomia T = 4 ore pentru n = 6 preparări pe zi.11. o treaptă în bazinul de preparare. 3. Transportor pentru reactiv solid. respectiv o a doua treaptă în bazinul de dozare. rezultă volumul maxim orar al soluției de reactiv: = 3. 179 . Bazinele de preparare și dozare vor fi prevăzute cu agitatoare pentru a preîntâmpina stratificarea soluției de reactiv.51 Considerând densitatea soluției de reactiv corespunzătoare concentrației de preparare „ρc”. Pentru anumiți reactivi se poate realiza o diluare în două trepte.1. În alte situații. Între bazinul de preparare și bazinul de dozare se intercalează o pompă de transport ai cărei parametrii principali se stabilesc în funcție de caracteristicile celor două bazine și de timpul în care se realizează transportul soluției dintr-un bazin în celălalt. când reactivul nu este necesar a fi diluat decât într-o singură treaptă.52 Volumul bazinului de preparare se adoptă în funcție de numărul de preparări zilnice considerate n = 4 – 6.

Figura 3.58. Schema unui bazin de preparare – dozare.

3.5.11.1.4 Pompe dozatoare
Debitele minime și maxime ale pompei dozatoare se calculează cu relația: = = Qc – debitul de calcul, în m3/h; Dmin – doza minimă de reactiv, în g/m3; Dmax – doza mazimă de reactiv, în g/m3; c – concentrația de preparare a soluției de reactiv (%); ρc – densitatea soluției de reactiv, corespunzătoare concentrației de preparare. Înălțimea de pompare pentru pompele dozatoare se stabilește în funcție de sistemul hidraulic între punctul de preparare al reactivului și punctul de injecție. Se vor selecta minim (1+1) pompe dozatoare. ∙ ∙ ∙ ∙ 10 ∙ 10 ⁄ℎ ⁄ℎ ∙ 3.53 3.54

în care:

180

3.5.11.2 Stații de reactivi cu stocare și dozare lichidă
Stația de reactivi cu stocare și dozare lichidă se compune din • recipient stocare reactiv; • bazin de preparare soluție reactiv; • bazin de dozare soluție reactiv; • Pompe dozatoare. Figura următoare prezintă schema generală a unei stații de reactivi cu stocare și dozare lichidă a reactivilor.

Figura 3.59. Schema stație de reactivi cu dozare lichidă. 1. recipient stocare reactiv lichid; 2. senzor de nivel; 3. bazin de preparare; 4. pompă de transport soluție concentrată; 5. sistem de apă de preparare; 6. agitator; 7. pompă transport soluție concentrată; 8. bazin dozare; 9. pompă dozatoare.

3.5.11.2.1 Dimensionare recipient de stocare reactiv
Cantitatea necesară de reactiv se determină cu relația următoare: = ∙ 10 ∙ 3.55

în care: Qc – debitul de calcul, în m3/zi;

Mnec – masa necesară de reactiv, în tone; Dmed – doza medie de reactiv, în g/m3; T – durata de autonomie, în zile. Volumul necesar de reactiv se determină cu relația următoare: 3.56

181

în care: Mnec – masa necesară de reactiv;
lichid

– densitatea reactivului.

Numărul de linii și implicit numărul de recipienți se adoptă min. 2.

3.5.11.2.2 Dimensionare bazine de preparare și dozare
Cantitatea orară maximă a soluției de reactiv cu concentrația „c” rezultă: = ∙ 100 3.57

Considerând densitatea soluției de reactiv corespunzătoare concentrației de preparare „ρc”, rezultă volumul maxim orar al soluției de reactiv: = 3.58

Volumul bazinului de preparare se adoptă în funcție de numărul de preparări zilnice considerate n = 4 – 6, duratele de autonomie pentru o șarjă de reactiv preparat variind după cum urmează: − autonomia T = 6 ore pentru n = 4 preparări pe zi; − autonomia T = 4 ore pentru n = 6 preparări pe zi. Numărul de preparări zilnice se va adopta în funcție de tipul de reactiv și de stabilitatea soluției realizate precum și de mărimea bazinelor de preparare și dozare. Pentru anumiți reactivi se poate realiza o diluare în două trepte, o treaptă în bazinul de preparare, respectiv o a doua treaptă în bazinul de dozare. În alte situații, când reactivul nu este necesar a fi diluat decât într-o singură treaptă, dozarea se poate realiza direct din bazinul de preparare. Între bazinul de preparare și bazinul de dozare se intercalează o pompă de transport ai cărei parametrii principali se stabilesc în funcție de caracteristicile celor două bazine și de timpul în care se realizează transportul soluției dintr-un bazin în celălalt. Bazinele de preparare și dozare vor fi prevăzute cu agitatoare pentru a preîntâmpina stratificarea soluției de reactiv.

3.5.11.2.3 Pompe dozatoare
Debitele minime și maxime ale pompei dozatoare se calculează cu relația: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ ∙ 3.59

182

în care:

= Qc – debitul de calcul, în m3/h;

∙ 10

⁄ℎ

3.60

Dmin – doza minimă de reactiv, în g/m3; Dmax – doza mazimă de reactiv, în g/m3; c – concentrația de preparare a soluției de reactiv (%); ρc – densitatea soluției de reactiv, corespunzătoare concentrației de preparare. Înălțimea de pompare pentru pompele dozatoare se stabilește în funcție de sistemul hidraulic între punctul de preparare al reactivului și punctul de injecție. Se vor selecta minim (1+1) pompe dozatoare.

3.5.11.3 Prepararea și dozarea polimerului 3.5.11.3.1 Considerente de proiectare
• Debitul total al apei brute: Qc; • Doze polimer: − Doza minimă: Dmin = 0,05 mg/l; − Doza maximă: Dmax = 0,4 mg/l; − Doza medie: Dmed = 0,2 mg/l. • Concentrația soluției de polimer: c = 0,5 %; • Densitatea soluției de polimer la c = 0,5% - ρ0,5% = 1,0 g/cm3. • Tipul polimerului: anionic; • Număr de linii: 1, având o capacitate de 100%.

3.5.11.3.2 Depozitarea stocului de polimer
Cantitatea necesară de polimer pentru o perioadă de 30 de zile la doza medie rezultă: = 10 ∙ ∙ 3.61

Se va propune un depozit pentru 100 – 200 kg de polimer. Polimerul se va livra în pachete de câte 20 kg fiecare. Masa totală a polimerului rezultă: = 100 − 200 183 3.62

Autonomia va fi: • La doza maximă: = = ∙ ∙ ∙ 10 ∙ 10 ≥ 15 ≥ 30 3.63 3.64

• La doza minimă:

3.5.11.3.3 Bazine de preparare și dozare
Cantitatea orară maximă a soluției de polimer de concentrație c = 0,5 % razultă: = ∙ 100 3.65 3.66 3.67

Considerând densitatea soluției de polimer ρ0,5% = 1000 kg/m3, rezultă volumul maxim orar al soluției de polimer:
, %

Timpul pentru maturarea soluției de polimer se consideră T = 2 h. Va rezulta capacitatea minimă a bazinelor de preparare și dozare: =
, %

=

Se vor considera următoarele cicluri de preparare a polimerului pe zi: • Număr minim de preparări: nmin = 6; • Număr maxim de preparări: nmax = 12.

∙2

Volumul bazinelor de preparare și dozare va fi selectat pentru a acoperi timpul maxim între două preparări consecutive: = ∙4 3.68 3.69

Autonomia la consumul minim de polimer rezultă: • Cantitatea orară minimă de polimer rezultă: = ∙ 100

• Volumul orar minim al soluției de polimer rezultă:
, %

=

3.70

184

• Autonomia soluției de polimer la doza minimă rezultă: =
, %

3.71

Soluția de polimer este stabilă numai 24 de ore. Procesul va fi ajustat astfel încât să nu depășească această perioadă și autonomia maximă la doza minimă ar trebui să fie de 24 de ore. Bazinele de preparare și dozare vor fi prevăzute cu agitatoare.

3.5.11.3.4 Pompe dozatoare
Debitul minim al pompei dozatoare va rezulta: = = ∙ ∙
, % , %

∙ ∙

Debitul maxim al pomei dozatoare va rezulta:

∙ 10 ∙ 10

⁄ℎ ⁄ℎ

3.72 3.73

1

2

2 3 A B C

4

Figura 3.60. Sistem de preparare polimer pulbere. A – recipient preparare; B – recipient maturare t = 1 – 2 ore; C – recipient dozare; 1. recipent dozare polimer pulbere; 2. agitator; 3. panou comandă – control; 4. alimentare pompă dozare.

185

3.5.11.4 Prepararea și dozarea cărbunelui activ pudră (CAP) 3.5.11.4.1 Considerente de proiectare
• Debitul total de apă brută: Qc; • Doze PAC: − Doza minimă: Dmin = 10 mg/l; − Doza maximă: Dmax = 40 mg/l; − Doza medie: Dmed = 20 mg/l. • Densitatea cărbunelui activ pudră: ρvrac = 600 kg/m3; • Durata anuală medie pentru utilizarea cărbunelui activ pudră: Tanual = 30 zile; • Durata de autonomie: T = 7 zile; • Concentrația cărbunelui activ pudră în soluție: c = 30 g/dm3; • Număr de linii: 1, având o capacitate de 100%.

3.5.11.4.2 Depozitul de cărbune activ pudră
Cantitatea necesară de cărbune activ pudră pentru o autonomie de 7 zile la doza medie: = 10 ∙ ∙ ∙ ∙ 3.74

Autonomia va rezulta: • La doza maximă:

• La doza minimă:

= = =

∙ 10 ∙ 10 10 ∙

3.75 3.76 3.77

Consumul total mediu anual va fi:

Cărbunele activ pudră va fi depozitat în saci. Depozitul va fi prevăzut cu măsurile necesare de prevenire a incendiilor.

186

3.5.11.4.3 Alimentare și transport
Consumul orar maxim al cărbunelui activ pudră va rezulta: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ 3.78

Debitul maxim orar al cărbunelui activ pudră va rezulta: = ⁄ℎ

Conumul orar minim al cărbunelui activ pudră va rezulta:

Debitul minim orar al cărbunelui activ pudră va rezulta: = ⁄ℎ

=

∙ 10

⁄ℎ

3.80

3.79

3.81

3.5.11.4.4 Bazin de preparare și dozare
Volumul cărbunelui activ în soluție va rezulta: 30 g ______________________________________ 1,0 dm3 soluție C _______________________________________ x = ∙ 1,0 30 3.82

3.5.11.4.5 Pompe dozatoare
C

Pentru debitul minim se va considera: 30 g ______________________________________ 1,0 dm3 soluție _______________________________________ x = ⁄ℎ ∙ 1,0 30 3.83

Pentru debitul maxim se va considera: C

30 g ______________________________________ 1,0 dm3 soluție _______________________________________ x = ∙ 1,0 30 ⁄ℎ 3.84

187

Apa

LSH

Sistem alimentare CAP

LS

Alimentare pompe dozatoare

Figura 3.61. Sistem de preparare emulsie CAP.

3.5.11.5 Prepararea și dozarea apei de var 3.5.11.5.1 Considerente de proiectare
• Debitul total de apă brută: Qc; • Doze CAP reactiv: − Doza minimă: Dmin = 15 mg/l; − Doza maximă: Dmax = 50 mg/l; − Doza medie: Dmed = 30 mg/l. • Conținutul de Ca pentru pudra de var: CCa = 65%; • Densitatea varului vrac: ρVSP = 650 kg/m3; • Concentrația apei de var: CAV = 0,2% (saturație) ; • Densitatea soluției apei de var: ρAV = 1000 kg/m3;

3.5.11.5.2 Siloz pentru var pulbere
Se va propune un siloz cu capacitatea: V1 siloz (m3). Masa de var pulbere va rezulta: = ∙ 3.85

188

Autonomia va rezulta:

Silozul va fi prevăzut cu sistem de presurizare pentru încărcare, filtre de praf și dispozitive de vibrație.

=

∙ 1000 ⁄ ∙

3.86

3.5.11.5.3 Alimentare și transport
Consumul orar maxim de var pulbere va rezulta: = ∙ ∙ 10 ⁄ℎ 3.87

Volumul orar maxim de var pulbere va rezulta: =

Conumul orar minim de var pulbere va rezulta:

Volumul orar minim de var pulbere va rezulta: =

=

∙ 10

⁄ℎ

⁄ℎ

⁄ℎ

3.89

3.88

3.90

3.5.11.5.4 Bazin preparare – dozare
Masa soluției de apă de var cu o concentrația de CAV = 0,2 % va fi: = ∙ 100 3.91

Volumul orar al apei de var 0,2 % va rezulta: =

Bazinul va avea mixere pentru dizolvarea eficientă a varului.

3.92

3.5.11.5.5 Pompe dozatoare
Debitul minim de apă de var va rezulta: = = ∙ 10 ∙ 10 189 ∙ ∙ ∙ ∙ ⁄ ⁄ 3.93 3.94

Debitul maxim apă de var va rezulta:

A lim en tare co n tin ua cu v ar

A pa

5

3

6 2

1 4

Figura 3.62. Preparare apă de var. 1. apă brută; 2. apă de var (c < 0,03%); 3. lapte de var; 4. evacuare nămol (drenaj); 5. preaplin; 6. agitator.

3.5.11.6 Elemente generale privind realizarea stațiilor de reactivi
Construcția stației de reactivi este constituită din 2 compartimente funcționale: − compartimentul recipienților de stocare și pompe transvazare; − compartimentul recipienților de 1 zi, pompe dozatoare și panou comandă.
la conducta AB

1.0 m

PT V
Sz Sz

PD z

S1
1.0 m

S2
1.0 m

1.5 m

Panou comanda

1.0 m

la injectie

Figura 3.63. Configurația stației de reactivi. Si – recipienți stocare; PTV – pompe transvazare; Sz – recipienți dozare zilnică; PDz – pompe dozatoare.

190

Pompele dozatoare sunt cu diafragmă și piston (pompe volumice) și sunt montate pe perete. Se vor adopta următoarele condiționări: − minim 2 linii paralele cu funcționare independentă: stocare – pompă transvazare – recipient dozare – pompă dozatoare; − se va asigura interconectarea hidraulică între cele două linii; − se vor prevedea pompe dozatoare de rezervă; − se vor prevedea spațiile de siguranță pentru accesul personalului la componentele stației de reactivi. Elementele care trebuie luate în considerație pentru stocarea, diluarea și dozarea reactivilor sunt: • starea reactivului: solid (granule, pudră), lichid, gaz; • natura chimică în relație cu acțiunea corozivă și condițiile de conservare; • metoda (sistemul) de stocare: silozuri, containere, saci (big – bag), paleți. Condiții de stocare: Proiectantul va respecta în totalitate prescripțiile cerute de fabricantul produsului livrat din punct de vedere al condițiilor de stocare. Planul de managemant al riscului Prin proiectare se va elabora pentru fiecare tip de reactiv utilizat în stația de tratare un plan de management al riscului asociat. Planul va cuprinde: • inventarul riscurilor care pot apărea în fiecare proces de stocare, diluare, dozare la fiecare reactiv (coagulant, adjuvant de coagulare, CAP, Cl2, polimeri); • planul situațiilor neprevăzute; acesta trebuie să cuprindă: soluții și acțiuni în cazul poluărilor accidentale, soluții în situațiile scoaterii din funcțiune a unor sisteme sau componente, responsabilitățile personalului de operare și de laborator; • un calendar precis cu date, responsabilități și raportări privind verificarea periodică a fiecărui sistem care stochează, prepară și dozează reactivi.

191

3.5.12 Stații de clor
Stația de clor cuprinde următoarele elemente: − Depozit recipienți de clor; − Sistem de interconectare recipienți, inclusiv vane electrice de inversare; − Evaporatoare de clor; − Dozatoare de clor cu vacuum; − Circuit apă preparare și circuit injecție soluție de clor; − Dispozitive de neutralizare pierderi de clor; − Dispozitive de analiza a clorului rezidual; − Elemente de automatizare.

Figura 3.64. Schema instalație de clorare a apei. Notații: CL – Clor lichid; CLV – Clor gazos (vacuum); AD – Apa dezinfectată.

Dozarea clorului se va asigura numai cu instalații de dozare cu vacuum. Acest tip de instalații prezintă siguranță sporită în exploatare datorită faptului că funcționează la presiuni mai mici decât presiunea atmosferica. În situația unei avarii clorul gazos nu este dispersat în atmosfera. În figura următoare se prezintă schematic modul de lucru al unei instalații de dozare a clorului montată pe butelie. Regulatorul cu vacuum asigură extragerea la o presiune mai mică decât presiunea atmosferică (min. 508 mm col. H2O) a clorului din recipient (1). Prin 192

193 . 17. 1. 3.Sfera pentru păstrarea presiunii în recipient. 16.1 la 200 mg/l.1 Doze de clor Dozele uzuale de clor pot varia de la 0. 9.65.Ax vana. 2. vacuumul se propaga în regulatorul de presiune și rotametru. funcție de calitatea apei. Figura 3. 8. 12.Arc de control. 4.5. Volumul de clor introdus este determinat prin intermediului rotametrului (15). Prin introducerea apei de proces în hidroejector se realizează amestecul între clorul gazos și apa de proces. 20. Datorită presiunii existente în recipientul de clor (min. 21. În tabelul următor se prezintă dozele de clor recomandate în funcție de tipul procesului. astfel încât debitul de clor gazos este în permanență constant. 14.12.Vană disc. 19.Dispozitiv de reglare a indicatorului de golire. 22. 11.Recipient de clor. 7. 18. se realizează accesul clorului gazos în circuit.Robinet pe recipient. 5.Robinet ajustare debit de clor.Conexiune la regulatorul de vacuum. Fluctuațiile de presiune în circuitul de apă de preparare sunt amortizate de regulatorul de presiune. diafragma (13) determină deplasarea către dreapta a axului (7) care acționează asupra arcului (5) și implicit asupra sferei (6).Disc cu diafragma.Solenoid. Stabilirea cu precizie a dozei de clor rămâne o operație experimentală care se efectuează cu precizie în laborator.Arc. 2 bar).Vană de siguranța.Rotametru. Instalație de dozare a clorului în sistemele de vacuum.Diafragma. 3.Diafragma de control. către diafragma regulatorului de vacuum (13).Contact pentru semnalizare la distanța. rezultând soluția care se injectează.Sfera vana acces clor. 13. 15. 6.Clapet anti-retur hidroejector. La atingerea presiunii dorite.Indicator de golire a recipientului. 10.Hidroejector.deschiderea clapetului anti-retur (20).

puț) separată 0 – 6 bar conductă solidarizată și extractibilă 0 – 9 bar conductă solidarizată solidarizată și izolabilă 9 – 17 bar conductă solidarizată și izolabilă solidarizată și extractibilă a. Hidroejector cu sondă solidarizată și vană de izolare. Hidroejector cu sondă extractibilă în în sarcină și vană de izolare. Eficiența clorării depinde de modul de injectare al clorului în apa de tratat. în funcție de presiunea în punctul de injecție.0 8.0 – 3. Tabelul 3. e. b. Doze de clor recomandate în funcție de tipul procesului.2. c. d. c. a. Hidroejector cu sondă solidarizată. d. Hidroejector pentru presiuni ridicate cu sondă solidarizată și vană de izolare.0 100 – 200 Stabilirea dozei de clor „in situ” se determină conform § 3.5.5 8 ori cantitatea de amoniac 0. pentru injecție în conductă. b.66. Nr.17.5 ori cantitatea de cianuri 0.3 ori cantitatea de mangan 1. În funcție de punctul în care se face injecția (conductă sau rezervor). e. Sistem de injecție a clorului. Hidroejector cu sondă separată pentru injecție în puț sau rezervor. Hidroejector pentru presiuni ridicate cu sondă extractibilă în în sarcină și vană de izolare.4. Hidroejectoare utilizate.Tabelul 3. crt 1 2 3 4 5 6 7 8 Tipul procesului Îndepărtare microorganisme Oxidare amoniac Oxidare fierului Oxidare manganului Dezinfectare ape de piscine Îndepărtare totală cianuri Apa de proces în industria alimentară Dezinfectare rețele de distribuție Doza recomandată (mg/l) 0.18. tipul de hidroejector care se va utiliza se alege conform tabelului următor.1 – 50.64 ori cantitatea de fier 1. f. de presiunea necesară. Presiunea în punctul de injecție Tip punct de injecție Tip sondă Nulă Gravitațional (rezervor. Figura 3. 194 .1 – 0.1. f.

10 pe recipient (kg/h) 1 – 10 20 . în funcție de doza de clor care injectată. conform indicațiilor din tabelul următor. − clorul rezidual. Reglajul dozei de clor se poate face în funcție de următorii parametrii: − debitul de apă de tratat.200 pe perete Siguranța stațiilor de dezinfectare cu clor va fi asigurată prin neutralizarea pierderilor accidentale de clor. sistem de evacuare a soluției de neutralizare la canalizare.5 4 . de 0. 30% din suprafața depozitului de clor. − asigurarea unor rigole de colectare și scurgere a clorului către punctele de evacuare și neutralizare. − capacitatea sistemului de evacuare a aerului trebuie să conducă la viteze specifice ale aerului la nivelul pardoselii. se poate face. Concepția modernă implică respectarea condițiilor obligatorii atât în proiectarea cât și exploatarea stațiilor de clor. Tabelul 3. sistem de introducere a soluției de neutralizare (în contrasens curentului de aer cu clor). − debitul de apă de tratat și clorul rezidual (simultan). m2.2500 pe butelie (kg/h) 0. Condiții de montaj pentru dozatoare de clor. − evacuarea aerului cu clor se realizează în sistemul de neutralizare format din: turn de neutralizare cu inele PVC.200 11 . în toate încăperile. pentru a permite transformarea clorului lichid în clor gazos (evaporarea). 195 .19. Montajul instalației de dozare a clorului. Acestea sunt: − prevederea de senzori de avertizare a prezenței clorului în aer. la o distanță de punctul de injecție care să asigure un timp de contact de minim 20 – 30 min. rigolele se realizează pe suprafețe reprezentând min. în funcție de necesitățile fiecărui sistem.Determinarea eficienței operațiunii de dezinfectare cu clor se poate realiza prin verificarea existenței unei doze reziduale. panta rigolei asigură scurgerea clorului gazos către gurile de evacuare.005 m/s. Capacitatea Debit de clor: − minim − maxim Tip de montaj (g/h) 1 .2 – 0. Controlul clorului rezidual se face continuu. − sistemul (gura) de evacuare a aerului din incintă trebuie să fie amplasată la maxim 12 cm deasupra pardoselii.

la sesizarea creșterii concentrației de clor peste limita maxim admisibilă se declanș ției admisibil șeaza pornirea pompei care introduce solu neutralizanta în turn. Figura 3. inclusiv depozit ătoare prezint ții de recipienți de clor. 196 . 0. menține aerul extras fiind evacuat prin sistemul de neutralizare. atmosferă. ția maxim În figura următoare se prezintă schemele caracteristice unei stații de clor. H2O).− depozitul de clor se men ine în depresiune în mod permanent (min. Secțiuni caracteristice printr-o stație de clor.67. soluție − sistemul de neutralizare trebuie proiectat s asigure reducerea concentrației de clor să concentra evacuată în atmosferă la nivelul de 50% din concentrația maximă admisibilă.5 m col.

a IIa a cuvelor.0.03 . − perioadele de spălare a cuvelor de filtre. în dm3/s m2. γN – greutatea specifiă a nămolului (1050 .5.1 Bazine-decantor Bazinele-decantor sunt prevăzute pentru recuperarea apelor tehnologice. a nămolului din decantoare (0.3. cAD – concentrația în suspensii pentru apa brută. în m3. ts2 – timpi de spălare în faza I.5 capitolul 3) dimensionate pentru încercări iH determinate experimental „in situ” în perioada probelor tehnologice ale stației de tratare. i1max.u. apa decantată în kg s. − apele rezultate de la spălarea filtrelor: rapide.13 Recuperarea apelor tehnologice din stația de tratare Apele tehnologice din stațiile de tratare sunt considerate: − nămolurile evacuate din decantoare.1100 daN/m3).95 unde: V – volumul pentru bazinul de recuperare ape tehnologice. cAB. II.u. Se va colecta supernatantul din bazinele-decantor și se va acumula într-un bazin de unde va fi reintrodus prin pompare în circuitul primar de apă brută al stației de tratare. i2max – intensitățile maxime de spălare în faza I. de CAG. c – concentrația în s. 0. acesta se va încadra între 3-4 ore. Bazinele-decantor vor fi de tip predecantoare verticale (§ 3.5. 197 .06 ∙ ∙ ∙ + ∙ m 3.06 – factor transformare unități.13. Sistemul de recuperare a apelor tehnologice cuprinde: 3. membrane.5./m3. A1F – suprafața unei cuve de filtru. în m2.1.05). Timpul de sedimentare se va stabili pe baza sistemului adoptat pentru spălarea cuvelor (în general 1 spălare/zi). Proiectantul în acord cu operatorul stației de tratare va întocmi un plan tehnic pentru: − perioadele și timpii de evacuare a nămolului din decantoare. ts1. Obiectiv: volumele de apă rezultate după tratarea apelor tehnologice se vor reintroduce în circuitul de apă brută al stației de tratare pentru reducerea cantităților de apă prelevate din surse. minim 2 unități (cuve) având fiecare capacitatea: − = ∙ + 0.

3./m2 zi. Laboratorul de proces al stației pe baza unui plan întocmit de proiectant va stabili: • tipul de polimer compatibil cu nămolul produs funcție de caracteristicile sursei de apă.5.5 t polimer/t s. Instalația va cuprinde: 1) concentratoare gravitaționale în care se va realiza condiționarea nămolurilor. • efectuarea testelor pilot pentru optimizarea operării instalației de deshidratare. în contracurent. Dozele de reactivi și încărcările vor fi stabilite „in situ” de laboratul de proces al stației de tratare pe baza concentrației în suspensii a apei brute. − var pentru corecția pH-ului 10% din s. apei decantate. • conținutul de SU în turtele de nămol stabilit prin avizele de mediu și gospodărirea apelor.13. toC. caracteristicile de calitate ale apei (pH. alcalinitate) 2) sistem de deshidratare nămoluri concentrate Stația se va dota cu două centrifuge cu tambur pentru solide.u.u.u. Nămolurile deshidrate se vor încadra la o umiditate de w = 65–75% funcție de modul de depozitare/utilizare a acestora stabilit în cadrul studiului de impact. − polimer 0.2 – 0. Fiecare centrifugă va fi dimensionată la 50% din debitele de nămol care urmează să fie deshidratat. debitele maxime care se vor reintroduce în AB sub formă de ape recuperate nu vor depăși 3% din valorile instantanee. 198 .deshidratare a nămolurilor reținute în bazineledecantor. Dimensionarea concentratoarelor va lua în considerație: − încărcări 40 – 150 kg s.Se va realiza un calcul de compensare orară a volumelor de apă considerând recuperarea continuă a volumelor de supernatant sub formă de ape recuperate.2 Nămolul reținut în bazinele decantor Se va realiza un sistem de concentrare .

1. • După legătura cu alte construcții: − rezervoare independente. clorinare). − combaterea incendiului. − dimensionarea rațională a sistemului de alimentare cu apă. − asigurarea volumelor de apă necesare funcționării sistemului de alimentare cu apă (spălare filtre. − rezervoare incluse în structura altor construcții (stații de filtrare.1): − rezervoare de trecere (amplasate între sursă și rețeaua de distribuție). rezervoare de forme speciale.1 Clasificarea rezervoarelor • După poziția față de sol: − rezervoare la sol: îngropate. Rezervoare 4. până la rezervor toate lucrările se dimensionează la debitul Qzi dimensionează la Qo max. rezervă de avarie pentru cazul poluării sursei). reactoare dezinfectant. Tipul de rezervor se va adopta în funcție de calitatea apei și alcătuirea sistemului: − rezervoare deschise pentru apă brută sau parțial tratată (rezervă de incendiu. • După poziția în schema sistemului de alimentare cu apă (figura 4. − pentru asigurarea compensării orare și zilnice în aglomerații umane. max iar după rezervor lucrările se 4. spălare conducte). − rezervoare închise (etanșe) pentru apă tratată sau apă potabilă. parțial îngropate. • După forma constructivă: rezervoare cilindrice. tratată sau potabilă) necesară pentru satisfacerea nevoilor utilizatorilor. − înmagazinarea unei rezerve de apă (brută.1 Rolul rezervoarelor în sistemul de alimentare cu apă În sistemul de alimentare cu apă rezervoarele sunt prevăzute pentru: − creșterea siguranței în funcționare deoarece rezervorul are un volum de apă imediat lângă localitate. deferizare. 199 . rezervoare tronconice. rezervoare paralelipipedice.4. − rezervoare supraterane numite și castele de apă.

a. Amplasamente caracteristice pentru rezervoare. 1. c.1. rezervor suprateran (castel de apă). − rezervor cu alimentarea rețelei prin pompare. 4.1. b. 3. rezervor de trecere. 4. 8. cu rezervor de trecere. cu rezervor de trecere și contrarezervor. captare – tratare. 6. stație de pompare în rețea.2 Amplasarea rezervoarelor În funcție de configurația terenului în amplasamentul utilizatorului de apă rezervoarele pot fi amplasate: − în extravilan dacă există cote în apropierea localității care să asigure gravitațional presiunea disponibilă la utilizatori. e. 2. aducțiune. • După poziția față de rețeaua de distribuție: − rezervor cu alimentare gravitațională a rețelei (total sau parțial). 5. 7. rezervor de capăt. legătura aducțiune -rezervor – rețea distribuție apă potabilă va fi dublă în cazul lucrărilor importante. cu rezervor cu pompare în rețea. 1 Qzi 1 m ax 3 2 a) Q o m ax 6 2 6 b) 4 1 Qzi 2 m ax 3 Qo m Qo m ax Q zi ma x ax 5 3 7 d) ma x Q o m ax -Q zi m ax c) 6 2 6 Q zi Qo 1 7 8 e) ma x Figura 4. d. 200 . cu rezervor de capăt (contrarezervor). castel de apă. − un sistem complex de alimentare cu apă poate avea și rezervoare și contrarezervoare.− rezervoare de capăt sau contra-rezervoare (amplasate la capătul aval al unei rețele). rețea de distribuție.

Alegerea amplasamentului rezervoarelor de apă se va face pe baza unui calcul tehnico – economic în cadrul configurației sistemului de alimentare cu apă. în toate cazurile vor fi determinate costurile de investiție. − încadrarea în PUG – ul și PUZ – ul amplasametului deservit. în m. Cc – cota topografică la branșamentul consumatorului luat în calcul. − condițiile de stabilitate și rezistență a solului în zona amplasamentului. în m col. H2O și se calculează cu relația: = + +ℎ . 4.− în intravilan în spațiile care pot asigura zona de protecție sanitară conform HG 930/2005. vor fi luate în considerație: − asigurarea gravitațională a presiunii în rețea pentru cât mai mulți consumatori. Hb – presiunea necesară la branșamentul consumatorului luat în calcul. Pierderea de sarcină he se poate aprecia cu relația: ℎ = . consumul energetic și siguranța în funcționare. Alegerea amplasamentului rezervoarelor trebuie să țină seama și de următoarele aspecte: • la rezervoarele cu alimentarea gravitațională a rețelei cota radierului rezervorului se alege astfel încât în rețea presiunea maximă să fi 60 m col. H2O . rezervorul va fi pe sol cu pomparea apei în rețea sau va fi de tip castel de apă. − disponibilitatea terenului în zona de amplasare. he – pierderea de sarcină pe circuitul rezervor – branșament luat în considerare.N. în rețea prin pompare directă din rezervor pentru toată rețeaua sau numai zone din rețea. − la rezervoarele pentru apă potabilă spațiul pentru asigurarea zonei de protecție sanitară conform HG 930/2005 precum și starea mediului din zonă: rezervoul este singura construcție cu nivel liber pe fluxul de apă potabilă. în m d.2 în care: 201 .M. 4. în m.1 în care: CR – cota radierului rezervorului.N.

alimentarea rețelei prin pompare directă. imed – panta hidraulică medie.2. • trebuie evitată amplasarea rezervoarelor în zone cu terenuri instabile sau cu capacitate portantă redusă. cu apă subterană având nivelul deasupra radierului rezervorului sau inundabile. mlăștinoase.2 b. − se află pe cote înalte (Cc mare).∑ l – suma lungimii tronsoanelor de rețea pe circuitul cel mai scurt între rezervor și consumator (măsurată pe conducta de legătură rezervor – rețea și apoi măsurată pe traseul străzilor până la secțiunea consumatorului luat în calcul). Vor fi luate în considerare secțiuni în rețea care: − se află la distanță mare de rezervor (he mare).008 (limitele corespund valorilor vitezelor economice de curgere prin conductele rețelei de distribuție). apreciată în etapa de predimensionare în domeniul 0. cu apă agresivă față de betoane. alimentare gravitațională a rețelei. − are presiunea la branșament mare (Hb) din cauză că este o locuință tip bloc sau o construcție publică unde se prevăd hidranți interiori. Atunci când rezervorul este de cotă joasă și din el apa se pompează în rețea. • zona de amplasare trebuie să fie ușor accesibilă și protejată de influențe dăunătoare sub aspect sanitar. în m. R ezerv or C R = C T + H b+ he he = im · l im Hb L CT a) CR he = im · l ax H mom p are p fic tiv Hb CT R eze rv or SP L N m in b) Figura 4. Elemente de calcul a cotei rezervorului.003 – 0. • amplasamentul și concepția rezervorului trebuie să permită extinderi viitoare. figura 4. b. pe versanți cu pante abrupte. 202 . a. cota rezervorului CR poate fi considerată ca o cotă fictivă corespunzătoare cotei piezometrice de pompare.

− 50 m față de clădiri și instalații industriale.2 Proiectarea construcțiilor de înmagazinare a apei 4. Vav – volumul rezervei necesare în caz de avarii la sursă sau la alte obiecte pe circuitul apei în amonte de rezervor. Vinc – volumul rezervei de incendiu. m3. Vcomp – volumul de compensare.1) astfel: 203 . În conformitate cu legea 98/1994 volumul total al rezervorului trebuie să fie de minim 50% din consumul zilnic maxim (Qmax zi).1 Volumul de compensare (Vcomp) Acesta se determină analitic sau grafic.2. m3. stații de epurare. calculul se efectuează pentru alimentare/consum orar pentru o zi sau alimentare/consum zilnic pentru o saptămână. volumul de compensare se calculează (tabel 4. industrii poluante) vor fi efectuate studii speciale pentru estimarea riscului și combaterea eventualelor influențe negative asupra rezervoarelor. depozite reziduri industriale.3 în care: Vrez – volumul total al rezervorului. 4.1 Capacitatea rezervoarelor Determinarea volumului rezervorului se va face astfel: = + + . m3. − 20 m față de locuințe și drumuri.Se va asigura păstrarea distanțelor minime de protecție sanitară pentru rezervoarele de apă potabilă. Este rațional să fie cunoscută curba de consum. prin metoda diferențelor dintre debitele orare de alimentare a rezervorului și debitele orare consumate din rezervor.2. − în situații speciale (rețele de canalizare. 4.1. 4. m3. • cazul compensării orare pentru o zi. Conform HG 930/2005 se recomandă păstrarea următoarelor distanțe minime de protecție sanitară măsurate de la pereții exteriori ai rezervorului: − 10 m până la gardul de protecție. în procente din debitul maxim zilnic.

mii a n<5 0. − prin estimare pe baze statistice prin comparație cu aglomerații similare.1. consumul minim apare duminică după-amiaza. Tabel 4. Calculul volumului de compensare a rezervoarelor prin metoda diferențelor orare. Număr de locuitori n.50 5 n < 10 0.35 20 n < 50 0.40 10 n < 20 0. 204 .2.30 50 n < 100 0. Alimentare Ora Valori orare 1 Valori cumulate (A) 2 Consum Valori orare 3 Valori cumulate (C) 4 Diferențe A–C A–C (+) (-) (2) – (4) (2) – (4) 5 7 0 Deoarece la un sistem nou de alimentare cu apă nu este cunoscut programul de consum al coeficient | + | care variază în funcție de mărimea centrului populat.unde: = | |+| | ∙ 100 . în acest mod toate obiectele amonte de rezervor vor lucra la parametrii constanți.4 a și b reprezintă cea mai mare valoare a diferenței maxime pozitive și negative dintre alimentare și consum. − variația zilnică a consumului pentru o săptămână – 7 zile. de regulă consumul maxim de apă este la începutul weekendului (vineri seara-sâmbătă dimineața). 4.25 100 n < 300 0. Stabilirea elementelor de variație a consumului orar sau zilnic se va efectua: − pe baza anexei 2 din SR 1343-1/2006. conform tabelului apei (curba de consum). Proiectantul va efectua calculul volumului de compensare luând în considerație: − alimentarea uniformă zilnică a rezervoarelor. − prin determinări și măsurători “in situ” pe sisteme existente echivalente. STAS 4165/1988 prevede pentru calculul volumului de compensare un Tabel 4.20 următor: Se recomandă ca alimentarea rezervoarelor să se facă uniform cu un debit egal pe perioada celor 24 h sau în fiecare zi din săptămână. Valorile coeficientului a.

astfel: = ∙ − − ∙ . Aceasta se poate realiza după funcționarea sistemului în regim stabil. procentul va fi cu atât mai mare cu cât localitatea este mai mare. de remediere a unei avarii pe circuitul amonte de rezervor cazuri) sau cel de scoatere din funcțiune a stației de pompare (timpul admis pentru (12 ÷ 18 ore pentru conducte cu diametrul peste 800 mm. din punct de vedere tehnico – economic. de 2 ore pentru localități cu 50 000 – 100 000 locuitori. posibilitatea de 205 . care poate fi obținut de la alte surse considerate că funcționează la capacitatea maximă. de 4 ore pentru localități de 10 000 – 50 000 locuitori. în cadrul schemei sistemului de alimentare cu apă. Ti = 0). 4. La stabilirea volumului rezervei în caz de avarii trebuie să se analizeze.2 Volumul de avarie (Vav) Se determină în funcție de lungimea și materialul conductei de aducțiune.1. − asigurarea consumurilor mari în perioadele de vârf din weekend.5 în care: Qmin – debitul minim. în m3/h. Calculul volumului de compensare săptămânal se impune să se bazeze pe date certe privind cerința și necesarul de apă în zilele de lucru și zilele de weekend ale săptămânii. 6 ÷ 12 ore în celelalte întreruperea cu energie electrică a stației de pompare este de 6 ore pentru localități cu mai puțin de 10 000 locuitori. stabilitatea și siguranța terenului de execuție a aducțiunii. zero la localități cu peste 100 000 locuitori). în ore. în care se admite întreruperea completă a alimentării cu apă a localității (pentru orașe cu mai mult de 100 000 locuitori. Ti – timpul maxim. importanța obiectivului de alimentat. siguranța în funcționare a stațiilor de pompare. Qa – debitul. 4. Tav – durata maximă.Pe această bază se vor putea asigura: − acumularea unor cantități de apă în zilele de lucru (luni – vineri) și în perioadele de consum minim. necesar pentru funcționarea sistemului de alimentare cu apă pe durata avariei (pentru localități se consideră 60 ÷ 80% din debitul zilnic maxim). în m3/h.2. în ore.

și necesarul de apă pentru consum (Qs orar maxim) la folosință pe durata stingerii incendiului (Te) cu relația 2. prin prevederea unei surse de rezervă sau a unei aducțiuni duble.6 stingerea se face cu ajutorul motopompelor formațiilor de pompieri) și valoarea a = 1 pentru rețelele de înaltă presiune (combaterea incendiului se poate face direct de la hidrantul exterior). în minute. Te.1. Volumul rezervei intangibile de incendiu va fi calculat pentru volumul de stingere a tuturor incendiilor teoretic simultane la care se adaugă un volum de apă necesar celorlalți consumatori pe durata stingerii focului. în l/s. 206 . în l/s. ∙ + 3. Ti – timpul teoretic de funcționare al hidranților interiori. (10 minute). Ts pentru toate incendiile simultane (n)).7 pentru rețele de joasă presiune (p ≥ 7 m col. Coeficientul “a” are valoarea 0.reducere a acestuia prin cooperare cu alte sisteme de alimentare cu apă.2.5 (SR 1343-1/2006).6 în care: Vi – volumul rezervei intangibile. în m3. Modul de folosire a apei din rezervor este influențat de pierderea de apă din rețeaua de distribuție. Te – timpul teoretic de funcționare a hidranților exteriori. Qis – debitul pentru stingerea incendiului cu ajutorul instalațiilor speciale.6 ∙ + ∙ ∙ 4. Qie – debitul asigurat prin hidranții exteriori pentru combaterea unui incendiu. n – numărul de incendii teoretic simultane din localitate.3 Rezerva intangibilă de incendiu (Vi) Se stabilește în funcție de necesarul de apă pentru combaterea efectivă a incendiului (apă distribuită în caz de nevoie prin hidranții interiori (Qii). Dacă în unele cazuri va fi nevoie de mai multă apă aceasta va fi dată în măsura în care va exista apă în rezervor sau de la sursă (în rezerva de avarie). în l/s. Qii – debitul maxim necesar pentru combaterea celui mai mare incendiu folosind hidranții interiori. a. în ore. exteriori (Qie) și instalațiile speciale de stins incendiul (Qis) în timpii normați (Ti. Pentru a se putea conta pe volumul de avarie ar trebui ca acesta să fie protejat. H2O când Qorar maxim – debitul maxim orar al zonei sau localității unde se combate incendiul. 4.6 ∙ + 3. = 0. a căror durată de funcționare este Ts (ore) se stabilește conform SR EN 14466+A1/2008.

10 000 m3). 2 000. 1 000.Refacerea rezervei de incendiu se va face în 24 ore. 750.3 se indică configurația generală a rezervoarelor având cuve cilindrice sau rectangulare. se impune asigurarea apei pentru stingerea incendiului din alte surse. 400.2 Configurația plană a rezervoarelor pe sol Pentru complexul rezervoarelor de înmagazinare se prevăd în general două cuve și în spațiul dintre acestea sau adiacent se construiește camera instalațiilor hidraulice. d.Rezerva de apă se va păstra integral în toate cuvele rezervoarelor. c. 7 500. 2 500.2. aceasta crește pentru metal și beton armat precomprimat. beton armat sau beton armat precomprimat.Când presiunea în rețea se asigură prin pompare: . 500. Volumul total al rezervoarelor obținut prin însumarea volumelor calculate se rotunjește la capacitatea standardizată imediat superioară: 25. Pentru capacități mai mari de 10 000 m3 volumele vor crește cu rata de 1 000 m3. 5 000. În figura 4.Păstrarea rezervei se va face prin instalații hidraulice adecvate și prin sisteme automate de control a nivelului apei.pompele vor avea alimentare dublă cu energie electrică. − pe baza materialului de construcție: metal. 250. pentru fiecare material există o formă optimă corelată și cu adâncimea de apă. 1 500.b. 100. e. 300. 50. 207 . .vor exista pompe speciale pentru incendiu. când rezervorul are o singură cuvă și aceasta intră în reparație (se asigură alimentarea prin by – pass direct din aducțiune). și se adoptă măsuri speciale pe perioada redusă la minimum. Forma circulară sau dreptunghiulară a cuvei purtătoare de apă se stabilește: − prin calcul tehnico – economic: volum beton armat minim/m3 apă înmagazinată. 4.

3. 4.L B Camera instalatie hidraulice Pereti sicana CUVA 1 CUVA 2 a1 b1 B a. Sicana i >1 % D Basa Camera instalatie hidraulice b. Configurația generală în plan a rezervoarelor. − prevederea izolației termice a cuvelor rezervoarelor.1 Izolarea rezervoarelor Se vor adopta măsuri constructive pentru: − asigurarea izolației cuvelor purtătoare de apă împotriva infiltrațiilor și/sau exfiltrațiilor. b.2. Figura 4. 208 .3 Elementele constructive și tehnologice pentru siguranța rezervoarelor Problema prioritară a rezervoarelor constă în: asigurarea calității apei prin crearea condițiilor pentru conservara și eliminarea totală a riscului de poluare. a.3. 4. rezervoare cu două cuve cilindrice. rezervoare cu două cuve rectangulare.2.

Legătura la fiecare cuvă este prevăzută cu o vană de închidere. În cazul în care dezinfectarea apei cu clor gazos se face în rezervor sau imediat în amonte de acesta. − asigurarea ventilației naturale a cuvelor rezervoarelor prin prevederea sistemelor care să permită aspirația/evacuarea aerului datorită variației nivelului apei în cuve.4 se indică configurația generală a instalației hidraulice pentru rezervoare formate din două cuve de volum egal. La rezervoarele de apă potabilă nu se admite descărcarea directă a conductelor de preaplin și golire în canalizări de ape uzate. Conductă de preaplin. 209 . pentru a reduce pierderile de apă în cazul umplerii rezervorului. Instalația hidraulică a unei cuve (figura 4.2.2 Instalația hidraulică a rezervoarelor În figura 4.3. La descărcarea conductelor de preaplin și golire trebuie luate măsuri pentru ca să nu se aducă prejudicii terenurilor și obiectivelor din zonă și să se elimine total curgerea în sens invers. Conductele de descărcare se prevăd la capetele aval cu sită cu ochiuri de 1 cm. avizate din punct de vedere sanitar. 4. b. pereții și radierul se prevăd cu tencuială hidrofugă. cu diametrul egal cu cel al conductei de aducțiune. Conductă de alimentare.− sisteme pentru eliminarea zonelor de apă stagnată astfel încât durata maximă de staționare a apei în rezervoare să fie sub 7 zile. cu diametrul cel puțin egal cu cel al conductei de alimentare. la rezervoarele alimentate prin pompare se va prevedea dispozitiv de închidere automată. − asigurarea accesului personalului de operare în cuve pentru spălarea periodică a acestora și inspecție. perioada se referă la ape clorinate în amonte de rezervor sau în rezervor. în proiect trebuie să se prevadă măsuri pentru protecția anticorozivă a acoperișului rezervorului. La interiorul rezervoarelor. tencuiala hidrofugă la pereți poate fi suprimată sau înlocuită cu alte protecții hidrofuge. a. În cazul rezervoarelor realizate din elemente prefabricate asamblate prin precomprimare. b. care să nu modifice calitatea apei. precum și la rezervoarele pentru apă industrială. executată conform prescripțiilor tehnice specifice.5) se compune din: a.

când ambele cuve ale rezervorului sunt scoase din funcțiune. sorbul de plecare a apei pentru incendiu. e..c. Pentru o siguranță suplimentară între conducta de alimentare a rezervorului și conducta de prelevare a apei. se realizează o conductă de legătura (by – pass). legătura poate fi realizată în camera instalației hidraulice sau în exterior. cu diametrul ales constructiv de 100 – 300 mm. La această conductă se leagă. f. conductivității. Această conductă trebuie să asigure golirea rezervorului (plin) în 6 . diametrul se dimensionează la debitul maxim orar.8 – 1. Evacuarea apei de spălare și dezinfectare într-un receptor natural se va face cu respectarea condițiilor NTPA 001/2002. Conductă pentru prelevarea apei din rezervor. blocat cu vană sigilată (accesibilă direct sau cu dispozitiv de comandă de la distanță). g. Dimensiunea racordului se adoptă egală cu a conductei de plecare. Instalația hidraulică va fi gândită pentru fiecare caz în parte. h. Aparatură de măsură și control – orice rezervor trebuie să fie dotat cu următoarele dispozitive: − sistem de măsurare on – line a nivelului apei în cuvele rezervorului. 210 . pentru o viteză de curgere de 0. Conductă de golire definitivă. În cazuri accidentale. Se amplasează la cel mult 100 mm de radierul bașei. clorului rezidual pentru apa prelevată din rezervor. La sisteme de alimentare în care debitul de incendiu este mai mare de 20 l/s legătura rezervor – rețea va fi dublă. 8 ore. − sonde multiparametrice pentru măsurarea on – line a pH – ului. printr-un racord special. Instalație de spălare a rezervoarelor – toare rezervoarele cu volume mari (peste 5 000 m3) vor fi prevăzute cu dotări care să permită spălarea periodică (1 – 2 ori/an) și evacuarea apei de spălare. prevăzută cu o vană permanent închisă. această legătură este obligatorie când rezervorul are o singură cuvă.. se deschide această vană și se închid vanele de pe alimentarea și plecarea din rezervor – rezervorul fiind ocolit (by – passat).5 m/s. d. t°C.

HRI – nivelul și adâncimea rezervei de incendiu. Schema de așezare a conductelor în casa vanelor unui rezervor. Vi – vană prelevare volum de incendiu (normal închisă). AR – alimentare rezervor. P Casa vanelor Alimentare Golire Basa Preaplin A La retea Vi La retea Vana incendiu Alimentare Sicana A Golire Figura 4. fiecare cuvă independent cu vană de izolare. secțiune.00 AR H m ax N Ri VCN alim entare HRI Vi G b asa b) RD Cz Figura 4. PP – preaplin. G – golire. 211 . RD – alimentare rețea de distribuție. VCN – vană consum normal. Cz – retea de canalizare.5. Instalația hidraulică a rezervoarelor. A PP + 0 .La R D VCN Vi D n 4 00 D n 4 00 Vi VCN La R D a) T ablouri electrice N M ax .4. plan. b. NRI. a.

3. − adoptarea soluțiilor corecte pentru punerea în operă și întreținerea betonului postturnare. Ferestrele se prevăd cu site de protecție având ochiurile de maximum 1 mm. Secțiunea transversală a coșurilor de ventilație ale unui rezervor trebuie să fie min. a izolării termice la pereți și a umpluturilor de pământ în jurul rezervoarelor.6 Verificarea etanșeității rezervoarelor Proba de verificare a etanșeității rezervoarelor se efectuează înaintea executării tencuielii hirofuge.3 Instalațiile de iluminat și semnalizare Pentru iluminarea în camera instalațiilor hidraulice și în rezervoare trebuie să se prevadă prize și lămpi portative cu cablu flexibil la tensiuni nepericuloase.4 Instalațiile de ventilație a. 4. 4.2.80 m deasupra pământului de umplutură și prevăzute la partea superioară cu căciuli și site de protecție. • prin ferestre prevăzute în pereții construcției de susținere centrală a acoperișului.3. după cum urmează: 212 . cu ajustări adecvate. b.4.2.2.2. La acoperișuri făcute din prefabricate este preferabil ca ventilația să se facă prin pereți. − realizarea gradului de impermeabilitate cerut prin proiect. 4. 0. În camera instalațiilor hidraulice trebuie prevăzut sistem de iluminare de siguranță. Rezervoarele îngropate se prevăd cu coșuri de ventilație.5 Etanșeitatea rezervoarelor Pentru a se realiza un rezervor etanș trebuie adoptate măsuri constructive și tehnice pentru: − alegerea mărcii și compoziției betonului utilizat la rezervoare. în cazul rezervoarelor realizate cu acest sistem constructiv.3. Ventilația rezervoarelor parțial îngropate se poate face: • prin coșuri de ventilație conform punctului a. care trebuie ridicate cu 0. având ochiuri de maximum 1 mm.3.10% din suprafața oglinzii apei.

În acest interval se fac verificări zilnice ale instalațiilor hidraulice și pieselor de trecere în vederea depistării și eliminării eventualelor pierderi de apă. − după 15 – 60 zile de la terminarea injectării canalelor la rezervoarele precomprimate. Înainte de umplerea rezervorului cu apă se verifică toate instalațiile hidraulice și se reglează piesele de trecere a conductelor prin pereți. Etanșeitatea rezervorului se verifică prin umplerea acestuia până la nivelul corespunzător înălțimii utile. Spălarea și dezinfectarea rezervoarelor se face după cum urmează: − suprafața interioară a rezervorului se curăță manual sub jet de apă. după care se păstrează plin timp de zece zile. apoi rezervorul. Ciclul umplere – probe – golire se repetă până când la trei probe consecutive se obțin la analizele bacteriologice rezultate corespunzătoare.3 Dezinfectarea rezervoarelor de apă potabilă Rezervoarele trebuie să fie spălate și dezinfectate înainte dării lor în exploatare. În cazul rezervoarelor îngropate în terenuri sensibile la umezire nu se admit nici un fel de pierderi. după care proba se repetă în condițiile de mai sus. astfel încât să nu fie posibile pierderi de apă care să influențeze rezultatele probei de etanșeitate. după care rezervorul se golește. Dacă în intervalul respectiv se constată pierderi de apă la exteriorul pereților. apa evacuată se neutralizează. camera vanelor și conductele se spală cu apă potabilă. cu fascicule înglobate. Rezervorul se dă în funcțiune numai cu avizul organelor sanitare. − după golire. Etanșeitatea rezervorului se consideră corespunzătoare dacă după 10 zile pierderea de apă nu depășește 0. 213 . 4.− după 28 – 60 zile de la terminarea turnării betonului pentru rezervoarele executate din beton armat. − rezervorul și conductele se umplu și se mențin pline cu apă potabilă cu un conținut de minimum 20 g clor activ/m3 timp de 24 h. Dezinfectarea se face sub controlul organelor sanitare. rezervorul se golește pentru efectuarea remedierilor. rezervorul și conductele se reumplu numai cu apă potabilă și se fac analize bacteriologice.25 l/zi/m2 suprafață udată (după ce se scad pierderile prin evaporare).

9. lemn. conductă de golire cuvă. De aceea. 4. metal) și de mărime. deoarece trebuie să întrunească atât calități de rezistență.4. indicator de nivel cu miră.4 Castele de apă 4. 10.4. NA – nivel apă. cuva se poate alcătui de diverse forme. conductă de plecare la consum curent. stabilitate cât și de etanșeitate.1 Rolul castelelor de apă în sistemul de alimentare cu apă Castelele de apă se prevăd: • pentru unități industriale care solicită o rezervă de apă amplasată la înălțime pentru caz de avarii tehnologice • pentru clădiri izolate dezvoltate pe înălțime la care amplasarea cuvei castelului se încorporează în clădire. conductă de alimentare cu robinet cu plutitor. Castelul se compune din cuva (rezervorul) 1. 3. 214 . preaplin. cuvă tronconică. conductă de plecare pentru incendiu. 2.6. 12. în funcție de materialul de construcție (beton simplu. conductă de legătură alimentare de consum cu vana inchisă. NI – nivel apă pentru rezerva de incendiu. 6. orificiu pentru dezamorsare sifon. beton precomprimat. zidărie de cărămidă. Construcția cuvei de apă reprezintă partea cea mai dificilă a castelelor. Castel de apă din beton armat. beton armat. turn cilindric.4. fundație inelară. 11. NA 1 7 NI 10 8 6 9 2 5 4 1. conductă de golire preaplin.6 este prezentată schema unui castel de apă cu instalațiile aferente. 4. 11 3 12 Figura 4. 7. turnul de susținere a cuvei (cilindric) 2 și fundația (inelară) 3.2 Elementele constructive și tehnologice ale castelelor de apă În figura 4. 5. 8.

cu o scară. Pentru urmărirea nivelului apei din cuvă se montează un dispozitiv cu plutitor. b.g. la stația de pompare) și care pot comanda printr-un releu electric pornirea sau oprirea pompelor. f. d – V < 1 000 m3). cuve cilindrice cu fundul calotă sferică cu concavitatea în sus. a. executată din oțel. 2r r1 e. cuvă cilindrică cu fund plan (volum mic). cablu.4. a.. scară de acces până la planșeul de manevră a vanelor de sub cuvă și are înglobate în peretele turnului plăci de rotalit pentru asigurarea iluminatului în turn. c. indicator și miră.Formele posibile ale cuvelor sunt prezentate în figura 4. f h r1 c. 4. 2r 2r 2r 2r Figura 4. Principalele forme ale cuvei castelelor de apă. r1 g. r h h r h r h r h r h r r f r h1 f f.4. • conducta de plecare a apei la consum curent cu o dispunere în cuvă sub formă de sifon pentru păstrarea rezervei intangibile pentru incendiu 6. Prin tubul situat în axul cuvei. care comunică variația nivelului apei și la distanță (de exemplu..7.65 . cuve tronconice cu generatoarea linie dreaptă sau hiperbolică și fundul calotă sferică cu concavitatea în jos (V > 1 000 m3). 4.3 Izolarea castelelor de apă Izolarea termică a cuvei castelului rezultă dintr-un calcul termic pentru temperaturile din timpul iernii. 215 2r 2r . 0. Se mai pot folosi și sisteme de control pentru nivelul apei.75 m. d.4 Instalația hidraulică a castelelor de apă Instalația castelului de apă cuprinde: • conducta de alimentare cu robinet cu plutitor 5. d.7. cuve cilindrice cu fundul calotă sferică cu concavitatea în jos (material – beton armat c – V < 500 m3. Turnul are planșee intermediare. se poate ajunge la partea superioară a cuvei și la spațiul de circulație din jurul cuvei castelului de lățimea 0. b. e. Izolația termică poate să lipsească la castelele care primesc apa din surse subterane și la castelele de apă cu capacitate mai mare (peste 500 m3).

4.8 (rezervor la sol – stație de pompare – castel). În castel se inmagazinează o parte din volumul de compensare și volumul rezervei de incendiu iar în rezervorul la sol restul volumelor cerute de funcționarea în sistem a unui unic rezervor (figura 4. • conductă de plecarea apei pentru incendiu 8. Stația de pompare care face legătura rezervor – castel trebuie să aibă un program care să alimenteze corespunzător castelul. 4. Această dispoziție are avantajul că asigură simultan și volumele necesare pentru înmagazinare și presiunea necesară rețelei de distribuție prin funcționarea în comun prin intermediul stației de pompare. • conductă de golire cuvă 10. 4. 216 .4. pentru eliminarea castelului din circuitul apei în caz de necesitate.6 Complex rezervor subteran – castel de apă Din cauza limitării volumelor cuvelor castelelor de apă ( < 2 000 m3) se poate introduce în schema unui sistem de alimentare cu apă și dispoziția prezentată în figura 4.8).5 Instalațiile de iluminat și semnalizare Construcția castelelor de apă este prevăzută cu iluminare de balizaj pentru noapte și instalație de paratrăsnet cu cablu de coborâre și priză de pământ. • conductă de legătură alimentare – consum (cu vană închisă în mod curent) 12. • conductă preaplin 9. Pentru siguranța în exploatare.• orificiu pentru dezamorsarea sifonului conductei de plecare a apei 7. • conductă de golire preaplin (fără vană) 11. stația de pompare trebuie să aibe pompe de rezervă și alimentare cu energie electrică din două surse distincte.

8. stație de pompare. 3. hc 217 . 1. castel de apă. 2. Ni . VR =VcR +ViR +Va Figura 4. Va . rezervor la sol.volumul rezervei de incendiu al castelului de apă.volumul de compensare al castelului de apă. V .Vcc Vic Hgmax 3 1 2 Vc +Va Q A(t) Vi R R Ni Q p(t) V R =Vcc+Vic Qc(t) V . V .volumul rezervei de incendiu al rezervorului. V . Schema de înmagazinare cu rezervor la sol și castel de apă.nivelul rezervei de incendiu.volumul de compensare al rezervorului.volumul rezervei necesare în caz de avarii.

H2O la hidranții exteriori. prin rezervor de trecere (figura 5.2.3 Clasificare după presiunea asigurată în rețea în timpul incendiului: • rețea de înaltă presiune – asigură debitul de incendiu și presiunea de funcționare a tuturor hidranților exetriori de combatere a incendiului.5.1 Clasificare după configurația în plan a conductelor care formează rețeaua: • rețea inelară (figura 5. 218 . c. Scheme de rețele de distribuție.1.a) – specifică localităților mari.b). rețea mixtă.a).1. a. b.c). rețea ramificată. • rețea alimentată gravitațional prin rezervor de trecere alimentat prin pompare (figura 5. 5.2.1. • rețea ramificată (figura 5.2 Clasificare după schema tehnologică de alimentare a rețelei: • rețea alimentată gravitațional.1.2.1.b) – specifică localităților mari și localităților mici.d). iar în caz de incendiu 7 m col.1. c. • rețea mixtă (figura 5. R R R a. b.c) – specifică localităților mici. • rețea alimentată prin pompare (figura 5. • rețea de joasă presiune este rețeaua de distribuție care asigură presiunea de funcționare Hb la branșament.1. • rețea alimentată prin pompare și contrarezervor (figura 5.2.1 Tipuri de rețele 5. Rețele de distribuție 5. rețea inelară. 5. Figura 5.

3 b) sau prin pompare (figura 5. R1 SP b. • rețea cu zone de presiune. c. Figura 5. Scheme tehnologice de funcționare a rețelei de distribuție. R SP d.C R Q o m ax R Q o m ax H b C SP H b a. presiunea maximă de 60 m col.3 a). alimentare prin pompare. alimentare gravitațională cu rezervor de trecere alimentat prin pompare. alimentare prin pompare.3. 219 .2. Q Q o m ax o m ed . Scheme hidraulice de funcționare a rețelei de distribuție.3 c). Figura 5. b. c.4 Clasificare după valoarea presiunii: • rețea unică alimentată din același rezervor. H2O fiind asigurată pe zone de presiune gravitațional (figura 5. alimentare gravitațională cu rezervor de trecere.Q Q o m in Q o m ax o m ax CR . cu contrarezervor. b. R1 R Qo max R2 < 60 m Cmin < 60 m Q2 o max Q1 o max < 60 m < 60 m a. 5. când presiunea statică nu depășește 60 m col.Q zi m ax R SP c. a.1. H2O (figura 5. d.

În localitățile/cvartalele unde distribuția clădirilor este făcută pe suprafață. • Forma rețelei poate fi schimbată în timp. din cauza extinderii suprafeței deservite sau a debitului transportat.5. forma și relieful localității. − costul total minim al lucrărilor. se adoptă soluția cu alimentare gravitațională a rețelei. din punct de vedere al calcului este formată din bare (conducte). siguranța în funcționare. Principalele tipuri de rețele sunt prezentate în figura 5. forma rețelei rezultă din amplasarea rațională a conductelor în spațiile libere. stație de pompare). schema de alimentare cu apă a rețelei. 220 . pe baza: − asigurarea serviciului de distribuție a apei în condițiile legii. • Întrucât pentru aceeași rețea stradală pot fi obținute mai multe tipuri de rețele. cel puțin parțial. fără legătură directă cu rețeaua stradală. • Într-o localitate cu distribuția utilizatorilor (caselor de locuit în principal) în lungul străzilor. • Ori de câte ori este posibil.2. − cheltuielile totale anuale minime. forma rețelei este similară rețelei stradale. criteriile de optimizare. perspectiva de dezvoltare. distribuția marilor consumatori de apă (inclusiv sistemul de termoficare).1 Forma rețelei • Rețeaua de distribuție.2 Proiectarea rețelelor de distribuție 5. • Modul de legare a conductelor ce transportă apa depinde de mărimea. − costul energetic minim total. noduri și o sursă de alimentare a rețelei (rezervor. Combinarea acestor tipuri poate conduce la orice formă reală de rețea de distribuție.1. prin retehnologizare în vederea creșterii siguranței și calității funcționării. alegerea se face prin criterii de optimizare. Noua formă se obține tot prin optimizare în noile condiții.

Verificarea rețelei la funcționarea hidranților exteriori se face astfel ca în orice poziție normată apar cele n incendii teoretic simultane și este necesar să se asigure în rețea (la hidranții în funcțiune): • minim 7 m col. ∙ + . pentru rețele (zone de rețea) de joasă presiune la debitul: = ∙ ∙ . ⁄ℎ 5. n – numărul incendiilor teoretic simultane.2 221 .4 – 0.5%). rezultă din relația: = unde: QIIC – debit de calcul pentru elementele schemei sistemului de alimentare cu apă aval de rezervoare.30). Procente mai mari de 30% ale pierderilor de apă sunt considerate anormale și impun adoptarea unor măsuri adecvate de reabilitare. La rețelele de distribuție existente. H2O .2.6 ∙ ∙ ∙ . materiale cu defecțiuni. cantitățile de apă suplimentare exprimate prin acest coeficient includ și necesarul de apă pentru curățirea periodică a rețelei de distribuție (1 –2 %) și pentru spălarea și curățirea rezervoarelor (0. acestea pot apărea din execuția necorespunzătoare. La rețelele de distribuție noi (sub 5 ani) se apreciază că pierderile nu vor fi mai mari de 15% din volumul de apă distribuită (Kp = 1. − funcționarea rețelei în cazul combaterii incendiului de la exterior utilizând numai hidranții exteriori pentru toate cele n incendii simultane. pierderile pot fi până la 30% (Kp = 1.5. Verificarea rețelei de distribuție se face pentru două situații distincte: − funcționarea în caz de utilizare a apei pentru stingerea incendiului folosind atât hidranții interiori pentru un incendiu și hidranții exteriori pentru celelalte (n-1) incendii. Debitul de calcul. Qii – debitul hidranților interiori (Qii) pentru incendiile simultane. conform SR 1343-1/2006. la care se efectuează retehnologizări și/sau extinderi. variațiile zilnice de presiune. Kp – coeficient de pierderi. ⁄ℎ 5.1 + 3.15).2 Debite de dimensionare a rețelei Debitul de dimenisonare a rețelei de distribuție este debitul orar maxim.

• presiunea de folosire liberă a hidranților la rețelele de înaltă presiune pentru debitul = ∙ . max – debitul maxim orar al zonei sau localității unde se combate incendiul. funcţionarea cu o singură sursă de alimentare).6 ∙ −1 ∙ ∙ ⁄ℎ 5. − evaluarea riscului de a rămâne fără apă la consumatorii vitali. + 3.4 . = ∙ ∙ . Pentru asigurarea funcționării corecte a hidranților interiori trebuie realizată verificarea ca pentru orice incendiu interior (de la clădirile dotate cu hidranți) presiunea de funcționare să fie asigurată în orice situație. în ipotezele de dimensionare luate în calcul şi prin determinarea timpului real de curgere (vârsta apei) a apei în reţea corelată cu calitatea apei (clorul rezidual). Se recomandă montarea hidranţilor exteriori pe conductele principale (artere) ale reţelei de distribuţie pe baza unui acord între proiectant. a = 0. Funcţie de situaţia locală.în care: QII (V) – debitul de verificare. inclusiv când celelalte incendii teoretic simultane sunt stinse din exterior. stingerea se Qor. aceasta permite asigurarea în bune condiţii a debitelor şi 222 + 3. La reţelele foarte dezvoltate (localităţi cu peste 300 000 locuitori) reţeaua se recomandă să fie verificată. Pe durata existenţei avariei trebuie să se verifice: − parametrii funcţionării reţelei în caz de incendiu.6 ∙ ∙ ∙ ⁄ℎ 5. face cu ajutorul motopompelor formațiilor de pompieri) și a = 1 pentru rețelele de înaltă presiune (combaterea incendiului se poate face direct de la hidrantul exterior).3 La reţelele importante (reţele inelare pentru localităţi cu peste 50 000 locuitori) trebuie analizată şi siguranţa în funcţionare a reţelei în cazul unor avarii pe arterele importante. − asigurarea presiunii normale de funcţionare a reţelei în lipsa tronsonului (barei) avariat şi blocat pentru ceilalţi utilizatori. în sensul verificării capacităţii de a transporta Qii şi asigura presiunea în zonele considerate. proiectantul împreună cu operatorul poate justifica şi alte verificări necesare (verificarea umplerii contrarezervorului şi alimentarea reţelei numai din contrarezervor. cu aprobarea autorităţilor publice locale. operator cu avizul organelor abilitate.7 pentru rețelele de joasă presiune (p ≥ 7 m col. H2O . a = coeficient.6 ∙ ∙ + 3. alimentarea controlată între reţelele a două zone de presiune vecine în reţea.

valoarea vitezei de curgere și pe unele bare chiar și a sensului de curgere. Q – debitul de calcul pe conductă.3 Calculul hidraulic al conductelor rețelei Curgerea apei într-o rețea de distribuție este o curgere nepermanentă.71 5.6 iar pierderile de sarcină se determină cu formula Darcy – Weisbach: ℎ = = . la schimbări în valoarea presiunii. m. în care: L – lungimea conductei. v – viteza apei pe conductă. s2/m5. m/s.51 = √ 2 + 1 3. datorită variației zilnice și orare a debitelor și gradului de simultaneitate a consumurilor concentrate și distribuite. Se va asigura şi posibilitatea alimentării pompelor mobile de intervenţie în caz de incendiu. M – modul de rezistență hidraulică.presiunilor la hidranţii exteriori şi garantează cantităţile de apă necesare pentru combaterea incendiului. acestea pot conduce. se asigură apa pentru combaterea incendiului din exterior din alte surse decât apa din rețea vor fi luate toate măsurile de păstrare a calității de apă potabilă din rețea. cu luarea în considerare a simultaneității maxime a consumului prin coeficienții de variație zilnică (Kzi) și orară (Ko) (a se vedea tabelele 1 și 3 din SR 1343-1/2006). sarcină ʎ: Se aplică formula Colebrook – White pentru determinarea coeficientului de pierdere de √ 1 = −2 2 2. m. λ – coeficient de rezistență hidraulică. D – diametrul interior al conductei. Pentru simplificarea calculelor se admite ipoteza mișcării permanente în rețelele de distribuție. 5.2. m. 223 . în intervale scurte de timp. din motive justificate. În cazul în care. m3/s. k – rugozitatea absolută a peretelui conductei.5 5. Re – numărul Reynolds. direct din rezervoarele sistemului de alimentare cu apă prin serviciile publice de pompieri.

Rugozitatea poate crește din cauza deteriorării protecției conductei.. 0. funcție de rezistența materialului la aceste acțiuni. 1..4 2 . Diametru conductă (mm) 100 … 200 200 … 400 400 … 600 > 600 Viteză (m/s) 0. • valorii măsurate pe conductele existente.7 … 0. deși valoarea reală a vitezei rezultă din condiția de optimizare. La rețelele alimentate prin pompare.6 …0.25 ..01 Îmbătrânită Nou În exploatare Tub de fontă cenușie ductilă Cu depuneri importante Ductilă Țeavă de policlorură de vinil Tub de beton armat turnat prin centrifugare (tip PREMO) Țeavă de poliesteri armați cu fibră de sticlă Valoarea rugozității conductei se adoptă și în perspectiva de timp a funcționarii rețelei. Tabel 5.. Materialul și starea conductelor Țeava de oțel Zincată Protejată k (10-3 m) 0. valorile preliminare ale vitezei economice se adoptă conform tabelului 5.0 … 2.. pentru reducerea volumului de calcule. pentru calculele preliminare se aplică valorile indicate în tabelul 5.8 … 1. spălare periodică. 3 0.15 0.1: Tabel 5.. • valorii medii preluate din literatura tehnică pentru materiale și protecții similare..0 1.0 La verificarea funcționării rețelei viteza trebuie să aibă valori mai mici de 5 m/s și mai mari de 0.2. 224 .8 0.3 m/s.1. Valorile preliminare ale vitezei economice.Rugozitatea peretelui conductei se adoptă conform: • valorii precizate și garantate de producătorul conductelor.05 0. masive de ancoraj. a depunerilor prin sedimentare.0 1.2. a agresivității apei.9 0. Pentru barele unde aceste cerințe nu se pot respecta trebuie să se prevadă măsuri speciale: o protecție mai bună a conductei.01 0.25 0.2 1 .1 .. 4 0. a precipitării unor substanțe din apă. Valori ale rugozității peretelui conductei pentru calcule preliminare.

5. se poate considera 3 – 5 m col.00 m pentru toate robinetele din casă.3.apă) 1 8 2 12 3 16 4 20 Peste 4 4.3. Tabel 5.00 m). se poate considera 1. apă 5.apă (se va adopta valoarea superioară sau se poate calcula exact. ps – presiunea de serviciu la robinet (se măsoară în m col.2. pentru presiunea necesară la hidrantul interior vor fi respectate prevederile NP 086/2010. cu excepția celor de la duș sau a celor care au prevăzută baterie de amestec apă rece/caldă. Presiunile la branșament Hb în funcție de înălțimea clădirilor de locuit. pierderea de sarcină în contorul de apă. • în caz de folosire a apei pentru combatarea incendiului în orice poziție a hidranților exteriori trebuie asigurată presiunea de 7 m col.5 m pentru fiecare nivel • pentru rețele de distribuție a apei potabile în centre urbane/rurale se consideră ca optimă soluția: asigurarea presiunii la branșament pentru clădiri < p + 4.valoarea presiunii în branșament. unde valoarea este 3. hri – pierderea de sarcină pe conducta de branșament și pe rețeaua interioară de distribuție. la • pentru incendiile stinse din interior se impune să se asigure un jet compact cu l ≥ 6 m branșamentele celor n incendii teoretic simultane cu debitul normat. sunt date orientativ presiunile la branșament Hb în funcție de înălțimea clădirilor de locuit. în funcție de forma și lungimea rețelei.2. măsurată în metri coloană de apă. la construcții locuite. Hc – înălțimea deasupra trotuarului străzii a ultimului robinet ce trebuie alimentat.apă și are valoarea de 2.4. pentru aceasta se estimează ca necesară o presiune de 225 . m col. Numărul de nivele al construcției Presiunea minimă la branșament Hb (m col. peste cota trotuarului: = +ℎ + . H2O peste nivelul străzii.7 în care: Hb – valoarea presiunii în branșament.apă .1 Rețeaua de joasă presiune trebuie să asigure: • în stare de funcționare normală presiunea la toate branșamentele: Hb .00 m).4 Asigurarea presiunii în rețea 5. m col. În tabelul 5. se consideră egală cu înălțimea construcției. la cel mai defavorabil hidrant. pentru clădiri mai înalte presiunea va fi asigurată prin instalații de hidrofor. apometru.00 – 2.

pentru clădirile dotate cu hidranți interiori se vor adopta măsuri pentru dotarea cu instalații de asigurare a presiunii de funcționare conform NP 086/2010. H2O. 226 . o cișmea sau un hidrant. • pentru zone cu distribuția apei prin cișmele se asigură pentru orice cișmea presiunea minimă de 3 m col. • orice capăt final de rețea va avea un branșament.20 m col. H2O.

în noduri pierderea de sarcină se neglijează cu excepția nodurilor în care acționează o vană de reglare. operațiunea se realizează în două etape: etapa I de calcul a debitelor prin echilibrarea nodurilor și etapa a II a de calcul a debitelor pe bare. =0 5.9 În rețeaua de distribuție se consideră că se produc pierderi de energie numai pe bare. 227 .1 Dimensionarea rețelei ramificate • Pentru dimensionarea rețelei se dispune: − ecuația de continuitate în fiecare nod. scrisă sub forma: =0 ℎ 5. • Debitele de calcul pe tronsoane.3 Dimensionarea rețelelor de distribuție Dimensionarea rețelei se face folosind: • ecuația de continuitate – în fiecare nod suma debitelor care intră în nod egală cu suma debitelor care pleacă din nod.8 • energia disponibilă pentru transportul apei.11 − relația Bernoulli între două puncte din rețea (rezervor și oricare punct din rețea) scrisă sub forma simplificată: ∆ = 5.12 ∆H = energia disponibilă dintre rezervor și un punct oarecare al rețelei. =0 5. egală cu diferența între cota piezometrică a nodului de intrare în rețea (R) și cota energetică a nodului alimentat (i). ∑ h = suma pierderilor de sarcină distribuită între cele două puncte. în fiecare inel suma pierderilor de sarcină este egală cu zero (legea Bernoulli).5. + + 2 − + + 2 =ℎ 5.3.10 5.

pentru conductele cu lungimea 300 – 400 m: = + 2 5. densitatea populației. 5. Ipoteza unei distribuții uniforme a debitului prelevat din rețea. Calculul se conduce mergând spre amonte. fiecare tronson fiind dimensionat la debitul din secțiunea aval. în m. iar debitul care pleacă din bară (intră în nodul următor) cu Qf. pentru fiecare zonă idem se vor stabili valorile necesarului specific de apă corespunzător tronsoanelor rețelei. dotarea cu instalații tehnico – sanitare.15 QT – debitul de tranzit (utilizat aval de secțiunea k). ⁄ ./km) și dotării ale utilizatorilor de apă apropiate (apă caldă. Proiectantul va stabili pe zone. Calculul se efectuează într-un tabel de tip conform tabelului 5. c. Ipoteza unei distribuții neuniforme Debitele necesarului de apă se vor considera concentrate.Etapa I – determinarea debitelor de la capetele barelor.3. încălzire). lik – lungime tronson. 100 branș. astfel încât debitul pe tronsonul parcurs să fie întodeauna cunoscut. 228 . = ∑ .13 pentru fiecare tronson de rețea. qsp – necesarul specific (l/s.1.m) corespunzător zonei. cote piezometrice și presiuni disponibile în noduri. Etapa a II a constă în determinarea debitelor de calcul cu relația simplificată.14 Pentru un tronson din rețea debitul de calcul se va considera: unde: = ⁄2 + 5. numărul de branșamente. în situații de branșamente dese (min.1 Determinarea debitelor de calcul pe tronsoane a. constă în aplicarea ecuației de continuitate în fiecare nod.4. 5. Pentru calcul se pleacă întotdeauna de la nodul cel mai depărtat în care se cunoaște debitul care pleacă. Calcul diametre. debitul care intră (pleacă din nod) în bară este notat Qi. în l/s. b.

N ∙q (2)+(3) cf.000 . crt 0 ⋮ Tr. Dimensionare rețea ramificată. 1 ⋮ i 2 ⋮ Debite (l/s) Qii ⋮ 3 QIIC 4 ⋮ L (m) 5 ⋮ DN (mm) 6 ⋮ vef (m/s) ⋮ 7 hr = i H L (m) 9 ⋮ Cote Piezo.2 m/s. Dimensionarea rețelei de distribuție se consideră corectă când: • presiunile disponibile satisfac presiunile de serviciu și nu depășesc cu mai mult de 30% Hd min. S – suprafața zonei (ha). lik plan situație DN v i i ∙l C −C Observații: • toate datele din coloanele 1 – 9 aparțin tronsonului.4. • toate datele din coloanele 10 – 12 aparțin nodurilor de capăt ale tronsonului.Tabel 5.criteriul de optimizare este costul total anual minim al costurilor de investiție și operare (în principal cheltuieli cu energia). • vitezele efective în tronsoanele rețelei sunt în domeniul 0. • valoarea pierderii de sarcină. • distanța dintre 2 incendii teoretic simultane se va calcula cu expresia: = 10. Nr. Stabilirea debitului hidranților interiori (Qii) se va efectua pe baza: • amplasamentului clădirilor dotate cu hidranți interiori. 10 C C ⋮ 11 C C ⋮ Hd (m CA) 12 C −C ⋮ iH ⋮ 8 3 k Q . Condiționările impuse în ordinea priorităților sunt: • asigurarea presiunii disponibile minime la branșament (coloana 12).16 unde: Ni – numărul de locuitori ai zonei. • asigurarea unei viteze (coloana 7) în domeniul vitezelor economice recomandate în condițiile existenței (în fabricație) a DN (coloana 6). toate valorile exagerate vor fi reevaluate. Qorar max. 5. Topo. 229 .6 – 1. Rețeaua de distribuție ramificată se dimensionează pe baza criteriului de optimizare al investiției minime iar la rețelele cu funcționare prin pompare .

3.5.1. • rețeaua este bine dimensionată. H2O în toate nodurile (la rețeaua de joasă presiune). iar presiunea disponibilă este de cel puțin 7 m col. Metoda aplicată curent se bazează pe calculul prin aproximații succesive (Cross – Lobacev) care efectuează: corecția debitelor propuse până la realizarea închiderii pierderilor de 230 ℎ =0 5. − predimensionarea rețelei prin rezolvarea sistemului neliniar de ecuații. 5.2.3. viteza apei nu depășește 3 m/s. pentru ușurința calculelor se consideră pozițiile cele mai dificile ca fiind cele de cotă înaltă și cele depărtate de rezervor. • diametrul conductelor este stabilit și nu poate fi modificat decât după ce se schimbă și calculul de dimensionare. 5. la verificare.18 .2 Dimensionarea rețelei inelare Dispoziția inelară asigură siguranța în funcționare în sensul posibilității alimentării fiecărui utilizator pe minimum două circuite hidraulice și al reducerii numărului de utilizatori afectați de o avarie pe un tronson. mărime debit și importanța tronsonului în ansamblul rețelei inelare.2 Verificarea rețelei ramificate Calculul de verificare va urmări etapele următoare: • debitele de incendiu exterior se consideră concentrate posibil în orice nod.1 Elemente generale Aplicarea celor două ecuații fundamentale: • la noduri: =0 5.17 • pe fiecare inel: conduce la obținerea unui sistem de ecuații având un număr dublu de necunoscute (Qi. dacă. Se impune: − adoptarea unei distribuții inițiale a debitelor pe fiecare tronson din rețea și stabilirea diametrelor acestora pe baza elementelor de viteză economică.3. DNi) din care rezultă distribuția debitelor pe bare.

secțiuni în care se produce o modificare importantă a debitului sau se schimbă secțiunea/materialul conductei.5 m col. − bare. graful rețelei coincide cu graful străzilor din localitate. − trasarea configurației rețelei de distribuție pe planul de situație al localității. variante de repartiții și diametre. stație de pompare). H2O pe inelul de contur. 5. − determinarea lungimii tronsoanelor de conductă. a) Structura modelului numeric al unei rețele de distribuție a apei potabile cuprinde următoarele: − noduri. delimitate de două noduri între care nu există consum (la calcul). 231 . castele de apă. castele de apă.50 m col.2. definite ca fiind punctul de conexiune al mai multor tronsoane de conductă. modificări de diametre.1) Pentru o rețea nouă: − stabilirea condițiilor generale de alimentare și zonelor de presiune. − surse de alimentare a rețelei de distribuție (rezervoare.3. − numerotarea nodurilor rețelei de distribuție. Metoda este laborioasă pentru că necesită numeroase reluări. determinarea investiției și/sau cheltuielile cu energia.0.2 Elemente privind elaborarea unui model numeric de calcul pentru rețele de distribuție inelare Pentru toate rețelele de distribuție inelare care asigură cu apă comunități cu peste 10. − precizarea coeficienților de rugozitate funcție de materialul conductei. b) Construirea modelului numeric al unei rețele de distribuție a apei pentru simularea funcționării acesteia din punct de vedere tehnologic constă în: b. definite ca fiind tronsoane de conducte cu lungime nenulă și diametrul constant. stații de pompare). − stabilirea tuturor conexiunilor între nodurile rețelei de distribuție. H2O și 1.000 locuitori se impune elaborarea unui model numeric care să permită obținerea rezolvărilor în toate situațiile de funcționare/operare a acesteia.3 .0 -1. − stabilirea nodurilor de alimentare a rețelei de distribuție (rezervoare.sarcină pe fiecare inel în limita toleranțelor admise: 0.

debit pentru industrie.2) Verificarea funcționării rețelei se poate face pentru rețeaua nouă.4) Softuri de calcul rețele de distribuție a apei (recomandare): Epanet. − precizarea cotelor geodezice în nodurile rețelei de distribuție. − costul total de operare este minim.3) Calculul se consideră încheiat când: − se asigură presiunea în toate nodurile la funcționare normală și funcționare la incendiu. Piccolo. RET. − un rezervor este atașat/legat de rețeaua de distribuție prin cel puțin n noduri. Stanet. 232 . descrierea stației de pompare în model numeric al rețelei de distribuție se realizează prin precizarea curbelor caracteristice ale pompelor care echipează stația de pompare: curba caracteristică a pompei H = f (Q) și curba caracteristică de randament ɳ = f (Q). WaterGems. Pipe2000. pentru rețele existente se impune determinarea prin măsurători “in situ” a tuturor elementelor cerute la § b. b. − prezența rezervorului în cadrul rețelei de distribuție se realizează prin stabilirea nodului în care este amplasat rezervorul și precizarea cotei piezometrice a apei în rezervor. − precizarea presiunilor de serviciu ce trebuie realizate în nodurile rețelei. pentru o rețea existentă sau pentru o rețea reabilitată. b. − coordonatele X. Netis.− precizarea coeficienților de pierderi de sarcină locală. b.Y pentru reprezentarea grafică sub formă de hărți a rețelei cu evidențierea parametrilor hidraulici rezultați pe baza simulărilor efectuate pe model numeric al rețelei de distribuție. opțional mai pot fi precizate forma și volumul rezervorului atunci când se verifică funcționarea rețelei la debit variabil în timp. H2Onet. − precizarea tipului de nod funcție de debitul consumat (debit pentru consum casnic.1. − rezervorul alimentează rețeaua de distribuție. Mike Net. debit de incendiu). − stația de pompare este atașată direct unui nod al rețelei de distribuție. − determinarea și alocarea debitelor de consum în nodurile rețelei de distribuție. dar poate fi alimentat și din rețea. − separarea rețelei pe zone de presiune. AquaNet.

La proiectarea rețelelor de distribuție inelare se vor urmări etapele: − predimensionare la cerințele normate maxime (QIIC cf.4: verificarea rețelei în ipoteza cerinței maxime orare neuniforme pe rețea.1: determinarea parametrilor ceruți prin asigurarea de operare: cerință maximă orară.3: verificarea rețelei în ipoteza funcționării hidranților considerând: o arteră blocată temporar (avarie). se vor stabili măsuri compensatorii de consum cu ISU (Inspectorat Situații de Urgență). OPT. SR 1343-1/2006 și STAS 1478/1990.3 Proiectarea rețelelor de distribuție inelare pentru siguranța în exploatare Funcționarea ca rețea inelară va putea fi asigurată numai prin respectarea condiției: ⁄ < 1.5 5.1). aceasta se poate realiza numai printr-un program de calcul elaborat pe baza modelului rețelei. Se vor lua în considerație următoarele opțiuni pentru verificarea rețelei de distribuție: OPT. în această situație se va limita numărul de hidranți scoși din funcțiune ( 5).5: este obligatorie verificarea presiunii disponibile în rețele de distribuție inelare la debitele suplimentare care pot apărea ca diferențe între debitele calculate cf. expresiei 5. distanțe minime între incendii. respectarea prevederilor Normativului NP 086/2010 – Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor. OPT. − verificarea funcționării rețelei în diferite ipoteze și condiții de asigurare a serviciului.2. OPT. coeficient de variație orară uniform. neuniformitatea poate fi determinată de necesarul specific diferențiat și coeficientul de variație orară. Rețelele de distribuție sunt realizate pe parcursul unor perioade lungi de timp (> 100 ani) și se impune: 233 . OPT.5.19 pentru fiecare inel.2: determinarea presiunilor disponibile în ipoteza combaterii incendiului de la exterior cu variante pentru amplsarea incendiilor cele mai depărtate de punctul de injecție – alimentare al rețelei pe cote înalte. adăugarea debitelor de combatere a incendiului prin hidranți interiori amplasați în pozițiile cele mai dificile.3.

presiunile pot fi asigurate. • La rețeaua alimentată și cu contrarezervor. Nu se admite pomparea apei din puțuri direct în rețeaua de distribuție.2. zonele cu apă de amestec. necesară pentru asigurarea presiunii normate conduce automat la recalcularea rețelei pentru debitul de bază QIIC și eventual o nouă optimizare cu diametre alese cu restricție.2. nu și alte bare). 5. precum și pentru refacerea rezervei intangibile de incendiu și folosirea completă a rezervei de compensare fără măsuri restrictive ale consumului. • Când rețeaua este alimentată din mai multe surse se verifică zona de influență a apei alimentate din diverse surse. pozare independentă pe trasee care să evite centrele urbane și pozare în galerii edilitare multifuncționale. Există riscul ca rezervorul de capăt să nu fie alimentat. se verifică pentru asigurarea presiunii normate în ipotezele debitelor de la § 5. − în toate proiectele de rețele de distribuție noi sau reabilitate care deservesc aglomerații peste 50.3.2. Trebuie stabilite cu această ocazie și nodurile terminale ale rețelei (noduri ce alimentează numai beneficiarii.− realizarea sub forma unei configurații mixte: zonele centrale inelare având zone marginale ramificate care în timp se închid sub formă inelară. • Orice modificare a debitelor de bare. • La rețeaua alimentată prin pompare se verifică și noua echipare cu pompe a stației (stațiilor) de pompare pentru funcționare în caz de incendiu (pe baza tipurilor de pompe alese. verificarea se face pentru alimentarea numai din rezervor. 234 . Soluția cu contrarezervor nu se recomandă acolo unde se estimează că în timp pierderea de apă va depăși valoarea admisă (Kp). zonele cu viteze mici sau mari.000 locuitori se va analiza prin calcul tehnico – economic minim două variante pentru pozarea arterelor principale (conducte cu DN > 300 mm). Pentru poziția incendiilor teoretic simultane se iau în considerare atâtea variante încât să existe certitudinea că pentru oricare alte variante posibile. pentru alimentare normală (stație pompare și contrarezervor).4 Verificarea rețelei inelare • Rețeaua dimensionată sau existentă fizic. deci curbelor caracteristice cunoscute).

Pentru zonele critice se adoptă soluții de reintroducere de dezinfectant sau de modificare a rețelei. • Pentru rețelele foarte dezvoltate sau pentru localități mari (peste 300. hoteluri).• Când calculele normale sunt gata se poate trece la etapa a doua de verificări privind siguranța în funcționare a rețelei. dacă acest lucru nu este posibil sau rațional se caută soluții alternative. repetabile. este necesară și verificarea timpului de parcurgere a apei în rețea în scopul determinării consumului de clor pentru dezinfectare. • Asigurarea funcționării rețelei pentru coeficienți de variație orară pe rețea se poate face în etapa de dimensionare sau în etapa de verificare. • După dimensionarea completă a rețelei se verifică dacă sunt necesare modificări asupra soluției generale de alimentare cu apă și este nevoie de o nouă optimizare. − trebuie limitată la minimum aria de influență asupra utilizatorilor de apă. În această situație: − trebuie asigurată presiunea de funcționare în caz de incendiu. inclusiv în ce privește aspectele de siguranță în funcționare. − trebuie asigurată apa în orice situație pentru consumatorii la care este un element vital (spitale. 235 . Pentru acestea se presupune că una din barele importante din rețea (incluzând și una din conductele de alimentare ale rețelei) este scoasă din funcțiune.000 locuitori) când apa este captată din sursă de suprafață. Modelul de calcul trebuie exploatat continuu până la obținerea de concluzii constante.

2. Toate vanele din nodurile arterelor de alimentare a zonelor rețelei vor fi prevăzute cu acționare electrică cu posibilitatea acționării de la distanță.5.5.4.2. sistemele de golire și spălare vor fi concepute să fie asigurată protecția sanitară. de dilatare.4. PAFS) se vor adopta măsuri constructive privind preluarea deformărilor prin dilatare a tronsoanelor de conductă la variațiile de temperatură ale apei transportate. construcția căminului va fi subterană.1 și 2. de tasare Compensatorii se montează: − pe arterele rețelelor de distribuție ale căror îmbinări nu pot prelua deplasările axiale provocate de variația temperaturii apei sau terenului. Punctele înalte vor fi ale conductelor nu ale terenului. 5.4 Compensatori de montaj. în vecinătatea armăturilor din fontă cu flanșe. 5.4 Construcții anexe în rețeaua de distribuție 5.80 x 0. prevăzute cu evacuarea corespunzătoare a apei (se va asigura împotriva pătrunderii impurităților. Se vor respecta prevederile SR 4163-1/1995 § 2. − pe conductele din oțel îmbinate prin sudură și montate în pământ. deci contaminarea apei potabile).2.1 Cămine de vane În toate nodurile rețelei de distribuție se vor prevedea cămine dotate cu vane care să permită izolarea oricărui tronson care alimentează sau este alimentat din nod. PE.5. 236 .80 m în plan și 1.4. Pentru conductele din materiale plastice (PVC. 5. montate în cămine vizitabile. dimensiunile fiind stabilite pe baza dimensiunilor armăturilor componente la care se adaugă o cameră de lucru (0. Cămine cu armături de golire Se prevăd în punctele joase ale conductelor.70 m înălțime).2. În nici un caz nu vor fi amplasate în zone inundabile.3 Cămine de ventil de aerisire – dezaerisire În punctele cele mai înalte ale arterelor se prevăd robinete automate de aerisire – dezaerisire. Alegerea vanelor va fi corespunzătoare diametrelor tronsoanelor legate la nod.4.

4. Pentru construcții speciale se va asigura sistem local de combatere a incendiului. numărul acestora. Stingerea nu se va asigura prin mijloace care să scoată în afara limitelor economice funcționarea rețelei. vor fi amendate în toate cazurile de următoarea restricție generală: în nici o situație rețeaua de apă potabilă nu va fi conectată cu o altă rețea a cărei apă nu este 237 . • în aceste situații hidranții de incendiu se vor racorda la conducta principală din cea mai apropiată intersecție. la distanțe de maximum 300 m astfel încât să nu se scoată din funcțiune mai mult de 5 hidranți de incendiu.6. 150 mm pentru hidranți de 100 mm diametru și 250 mm pentru hidranți de 150 mm. Amplasarea și debitul hidranților interiori se vor stabili după prevederile NP 086/2010. În ansamblul dotării rețelei de distribuție amplasarea hidranților.1 din același standard se stipulează: dotarea cu armături de închidere a conductelor de serviciu.5. sau cu importanța stabilită de organele competente. Pentru clădirile înalte. pentru siguranța intervenției în caz de reparații branșamentul unui hidrant de 150 mm va fi prevăzut cu vană de izolare montată în cămin și ținută în poziția deschis. în acest sens se poate admite: • pentru străzi cu lungimi < 500 m și max. Debitul unui hidrant exterior se va considera 5 l/s. 100 – 120 branșamente. hidranți supraterani. Prevederile conținute de NP 086/2010. în cazul clădirilor mari care cer un debit mai mare vor fi prevăzuți mai mulți hidranți care vor funcționa simultan. Diametrul conductelor pe care se amplasează hidranții exteriori vor fi: 100 mm pentru hidranți de 80 mm diametru.6. Amplasarea efectivă se va face conform prevederilor normativului NP 086/2010. presiunile la care se impun a fi asigurate se vor realiza în conformitate cu NP 086/2010 ”Normativ pentru proiectarea.5. modul de stingere a incendiului se va stabili de la caz la caz – cu avizul organelor abilitate. amplasați pe artere.5 Hidranți de incendiu Se vor prevedea un număr de hidranți cu respectarea prevederilor STAS 4163-1/1995 § 2. având clădiri de locuit de max. coroborat cu § 2. executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor”.2. distanțele de amplasare. Conform cu această prevedere. P+1 se poate admite ca diametrul minim al conductei de serviciu să fie < 100 mm.9. referitoare la posibilitatea folosirii și altor surse de apă în combaterea incendiilor. Se vor respecta prevederile: SR EN 14339/2006 și SR EN 14384/2006. peste 45 m.2.

în cazul în care în zona influențată apare un incendiu să existe rezerva în rețea sau să se impună măsuri speciale de lucru în concordanță cu organele ISU. Distanța dintre doi hidranți adiacenți: cel puțin 50 m și maxim 200 m. Rețelele de distribuție pentru localități cu debit de incendiu > 20 l/s vor fi prevăzute cu legătură dublă la rezervoarele de apă. Când stingerea incendiului interior se preconizează să se facă cu apă din alte surse. Când din motive tehnologice (noduri de rețea. protejați. rețelele vor fi separate și cu măsuri speciale controlabile – apă nepotabilă. se va verifica: pe tronsonul izolat să nu fie mai mult de 3 hidranți. Un aviz al organelor sanitare este necesar. Acest lucru este valabil pentru rețeaua exterioară clădirii dar și pentru cea interioară. subterani sau supraterani în soluție constructivă acceptată și semnalizați corespunzător. cisterne murdare). 238 . Durata de întrerupere a funcționării tronsonului nu va depăși 8 ore la localități mici și 4 ore la localitățile mari (peste 100 000 locuitori). Hidranții exteriori vor fi amplasați conform regulilor date de NP 086/2010. lungimea tronsonului să fie mai mică de 300 m.potabilă. Toate rețelele de distribuție pentru localitățile peste 5 000 locuitori vor avea o structură/graf/schemă de lucru de formă inelară în zona cu riscul cel mai mare la incendiu. conform legii 458/2002. În cazul alimentării directe a motopompelor cu apă din rezervor (prin racordul special prevăzut) vor fi luate măsurile pentru evitarea murdăririi apei în mod accidental (pompe murdare. accesibili. sectorizarea pentru reparații) se prevăd vane de închidere și se izolează un tronson de conductă cu/sau fără hidranți. vor fi asigurate măsuri ca apa din rezervor să alimenteze gravitațional recipientul folosit la stingerea incendiilor.

20 Indicatorul de performanță (ILI) definit ca raportul între pierderile reale și nivelul minim teoretic al pierderilor: = 5. qsp.zi). H2O). ∙ ∙ ∙ 365 ∙ 10 / 5.zi și m de presiune. Indicatorul de performanță ILI poate lua valori de 1 la > 30.b – pierderile specifice pe branșamente (dm3/br.2 Indicatori de performață Se vor determina: • nivelul minim teoretic al pierderilor care pot exista în rețeaua de distribuție: = . ∙ + .br = 15 – 25 dm3/br. − pentru conducte în rețea: qsp.5 Balanța cantităților de apă în rețelele de distribuție Pentru rețelele existente/retehnologizate se impune elaborarea prin proiectare a balanței cantităților de apă: − injectate în rețea.1 Balanța de apă și determinarea apei care nu aduce venit (NRW – Non – Revenue Water) Calculul balanței de apă se va efectua conform cu metodologia IWA (International Water Association) – grupul de lucru pierderi de apă conform capitolul 1. unde: qsp. 239 .5. 5. § 1. tabel 1.c – pierderile specifice prin avarii în conductele rețelei (dm3/Km ∙ zi). Valorile specifice standard recomandate de IWA – WL – Task Force sunt: − pentru branșamente: qsp.5. p – presiunea medie în rețea (m col.4.5. − furnizate utilizatorilor pentru asigurarea necesarului de apă la branșament. ∑ l – lungimea totală a conductelor rețelei (Km). 5.21 unde: CARL – pierderile reale anuale (m3/an).c = 15 – 20 dm3/Km ∙ zi și m de presiune.6. Nbr – număr branșamente.

valoarea energetică încorporată în apă și costurile lucrărilor pentru depistare. Indicatori de performanță pentru rețele de distribuție. crt.5. Nr. reducerea pierderilor este posibilă prin soluții care să asigure: − controlul presiunilor în rețea și menținerea acesteia la valori cvasi – constante independent de variația consumului orar. − inventarierea și controlul strict al cantităților de apă nefacturate și a consumurilor neautorizate. măsurare. Prin proiectare se va elabora un plan tehnic de retehnologizare a rețelei de distribuție care va cuprinde: 240 . refacere avarii pe sectoare în rețea. • B și ILI = 4 – 8.În recomandările IWA se apreciază performanța rețelei de distribuție conform cu datele din tabelul următor: Tabel 5. − adaptarea contorilor referitor la clasa de precizie. riscul în asigurarea serviciului.zi pentru presiune medie ILI 10 m 2 1–4 4–8 8 – 16 > 16 3 < 50 50 – 100 100 – 200 > 200 20 m 4 < 100 100 – 200 200 – 400 > 400 30 m 5 < 150 150 – 300 300 – 600 > 600 40 m 6 < 200 200 – 400 400 – 800 > 800 50 m 7 < 250 250 – 500 500 – 1000 > 1000 Interpretarea indicatorilor este următoarea: • A și indicele infrastructurii ILI = 1 – 4. − sectorizarea rețelei și dotarea cu aparatură de măsurat debite și presiuni pentru întocmirea balanței de apă pe sectoare. investițiile pentru reducerea pierderilor de apă se impune să fie analizate prin opțiuni bazate pe calcule tehnico – economice luând în considerație costul apei pierdute. 0 1 2 3 4 Categoria de performanță 1 A B C D Pierderea reală: dm3/branș. • C și D și ILI > 8 Încadrarea în aceste categorii indică starea de degradare a rețelei de distribuție cu pierderi peste 40% și existența riscului privind asigurarea cantitativă și calitativă a serviciului. calitatea măsurătorii și eliminarea erorilor de măsurare.

• Indicatori de performanță. 241 . • Soluții de reabilitare: înlocuiri tronsoane. durata și costurile refacerii avariilor. balanța de apă. sisteme de colectare și transmisie date. branșamente.• Situația existentă a rețelei de distribuție: − lungimi. funcționare stații de pompare și rezervoare. sectorizare rețea. • Dotarea rețelei de distribuție: măsurarea debitelor. Planul tehnic va cuprinde etape anuale pentru o perioadă de minimum 10 ani. − datele statistice: avarii pe tip conductă. dotare. diametre. • Sistem SCADA – dispecer și sistem GIS: monitorizare și control on – line al rețelei de distribuție: se vor prevedea dotări pentru monitorizare debite. materiale. costuri de investiție. apometrii. • Model de calcul hidraulic și de calitate apă al rețelei de distribuție. vârsta acestora. − construcțiile anexe din rețea: cămine. contorizare consumuri. presiuni. măsură presiuni.

drumuri naționale). − relieful terenului între captare și rezervor permite realizarea acestei lucrări.1 Aducțiuni. − aducțiuni cu funcționare prin pompare. − debitul nu depășește valori mari.1. văi. Clasificare Definiție: Construcții și instalații care asigură transportul apei între secțiunea de captare și construcțiile de înmagazinare din schema sistemului de alimentare cu apă. Aducțiunile cu nivel liber pot fi: 242 . 6. 6. − calitatea apei nu impune restricții. Captare H* Rezervor Figura 6. − terenul are pantă relativ uniformă între captare și rezervor. − calitatea apei transportate trebuie păstrată.1 Aducțiuni gravitaționale sub presiune Se adoptă în cazul în care: − se asigură sarcina hidrodinamică H* între cota captării și cea a rezervorului. căi ferate. Schema aducțiunii gravitaționale sub presiune.6. Aducțiuni 6.2 Aducțiuni gravitaționale funcționând cu nivel liber Se adoptă atunci când: − cota captării este mai ridicată decât cota rezervorului. − aducțiunea de lungime mare poate deservi utilizatorii în sistem regional. Se utilizează următoarele scheme de aducțiuni: − aducțiuni cu funcționare gravitațională.1. se consideră debit mare debitul cu valoarea peste 1000 dm3/s.1. un număr de lucrări de artă redus (traversări râuri.

apeducte. Pomparea se poate face într-o singura treaptă sau mai multe trepte. canale deschise.3. aducțiune simplă prin pompare. e. 6. Figura 6. Captare 1 a iradier H* 1 1-1 1: m h B b m α h h B d B D e h B c Figura 6. b.− deschise (canale) când nu se impun restricții la calitatea apei. aducțiune complexă: pompare și apeduct.3 Aducțiuni cu funcționare prin pompare Se adoptă când captarea se află la o cotă mai mică decât cota rezervorului. b. a. d. − închise (apeducte) când se urmărește conservarea calității apei. R 1 H Q SP SP H 1 apeduct Q 1-1 R a. c.1. 243 .2. Secțiuni caracteristice: b. pa baza unui calcul de optimizare funcție și de configurația traseului. Schema aducțiunii funcționând prin pompare. Schema aducțiunii gravitaționale cu nivel liber (a).

− iarna.4 Criterii generale de alegere a schemei hidraulice pentru aducțiuni Alegerea uneia dintre soluții se face printr-o analiză tehnico-economică. pagubele produse prin scoaterea din circuitul de folosință pe durata execuției aducțiunii o unor suprafețe de teren. − soluția este executabilă. − costul de investiție este rațional. − energia înglobată este minimă. materiale disponibile). − se poate asigura protecție sanitară la aducțiunile de apă potabilă.6. 244 .1. Trebuie luate în considerare posibilitățile de execuție (utilaje necesare. − aducțiunea poate fi amplasată în lungul unei căi de comunicație. funcționarea nu este întreruptă. Se va ține seama dacă: − soluția este sigură. durată de execuție.

6. unghiul de frecare.2. Studiile geologice și geotehnice trebuie să furnizeze date cu privire la: − stabilitatea terenului pe traseul aducțiunii în conformitate cu STAS 6054/1977. rezistența admisibilă. umiditatea.2 Studiile necesare pentru elaborarea proiectului aducțiunii Pentru elaborarea proiectelor de aducțiune sunt necesare: studii topografice. permeabilitatea. canale. geotehnice și hidrochimice.. conducte. versanți. cu curbe de nivel. poduri. − situația proprietății terenurilor. coeziunea terenului. − profile transversale prin albii. căi de comunicație pe traseul aducțiunii. − caracteristicile geotehnice ale terenului: categoria terenului. 6. care să redea ca poziție. Materializarea pe teren a punctelor topografice trebuie să fie astfel realizată. clădiri. maluri . adâncimea minimă de fundare.2 Studii geologice și geotehnice Studiile geologice și geotehnice vor fi elaborate conform NP 074/2007: Normativ privind documentații geotehnice pentru construcții. 245 . la scări convenabile gradului de detaliere cerut: − plan general de încadrare în zonă la scara 1:25 000 sau 1:10 000. încât la execuție să se asigure o aplicare corectă a proiectului.2. − plan de situație al traseului ales. Amploarea și gradul de aprofundare a studiilor pentru diverse faze de proiectare se stabilesc de către proiectant cu acordul beneficiarului. greutatea volumică.6. geologice. formă și dimensiune toate particularitățile planimetrice și altimetrice ale terenului la scara 1:2 000 sau 1:1 000. − releveele construcțiilor aflate în ampriza lucrărilor aducțiunii: drumuri.1 Studii topografice Studiile topografice trebuie să pună la dispoziție următoarele planuri. coeficientul de tasare. − poziționarea eventualelor zone de poluare. în colaborare cu unitățile care întocmesc studiile respective și în raport cu mărimea și importanța sistemului de alimentare cu apă. cabluri etc.

2. 246 .3 Studii hidrochimice Studiile hidrochimice trebuie să precizeze: − caracteristicile de calitate ale apei transportate corelate cu influențele asupra materialului tuburilor și îmbinărilor. − măsuri speciale pentru stabilizarea terenului în zonele susceptibile de alunecări. − măsuri speciale pentru fundarea pe terenuri de consistență redusă. 6. dacă apa subterană sau terenul prezintă agresivitate față de betoane sau construcții metalice. − rezistivitatea solului. − nivelul apelor subterane.− înclinarea admisibilă a taluzului la tranșee fără sprijiniri și categoria terenului din punct de vedere al execuției săpăturii (mediu. Studiile necesare la traversări și subtraversări de cursuri de apă se întocmesc în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare STAS 9312/1987. sau pentru prevenirea alunecărilor. − caracteristicile solului de fundare asupra materialului tubului. în terenuri contractile și în terenuri macroporice. − apreciere asupra stabilității terenului în ipoteza pierderilor de apă din aducțiune. − caracteristicile apei subterane din punct de vedere al acțiunii asupra materialului tubului și asupra construcțiilor auxiliare. tare sau foarte tare). în terenuri cu tasări.

și să se obțină un volum minim de terasamente. 247 . alunecătoare.3 Proiectarea aducțiunilor Proiectarea aducțiunilor are la bază următoarelor date: − schema generală a sistemului de alimentare cu apă. Q’I care să acopere cerința și necesarul de apă al utilizatorului. b). e).1 Stabilirea traseului aducțiunii Traseul aducțiunii se alege în cadrul schemei de alimentare cu apă. a stației de tratare a apei și a rezervoarelor. zonele cu ape subterane la nivelul apropiat de nivelul terenului și zonele în care terenul sau apa subterană prezintă agresivitate față de materialul conductei. d). Traseul aducțiunii să fie astfel încât linia piezometrică la funcționare normală să nu coboare în nici un punct sub cota superioară a bolții conductei. − avizul geologic-geotehnic asupra caracteristicilor terenului pe traseul aducțiunii. corelat cu prevederile planurilor de urbanism general (PUG) și ale planurilor de urbanism zonal (PUZ). c). − debitul de calcul QI. ușor accesibil. mlăștinoase. astfel încât în profilul în lung al aducțiunii să se realizeze un număr mic de puncte înalte și joase care necesită cămine speciale. Se evită traseele de-a lungul coastelor. alegerea materialului de construcție a conductei și vor servi la efectuarea calculelor de rezistență a aducțiunii. Traseul să se adapteze la teren. inundabile și zonele dens construite. cu indicarea poziției în plan și a cotei de nivel a captării. care vor determina: eventualele modificări ale traseului. care va determina soluția și materialul conductei. − condiții speciale privind asigurarea debitului minim în caz de avarie. − calitatea apei de transportat. Traseul aducțiunii să fie cât mai scurt. amplasat în lungul drumurilor existente. căi ferate și râuri importante care necesită lucrări speciale. ținând seama de modul de funcționare: prin gravitație cu nivel liber sau sub presiune și prin pompare. Traseul să evite pe cât posibil traversări de drumuri. trebuie evitate de asemenea.6.3. La alegerea traseului și a profilului în lung al conductelor de aducțiune trebuie avute în vedere următoarele criterii: a). 6. Fixarea traseului aducțiunilor se stabilește pe baza documentației topografice și geologice-geotehnice. evitându-se terenurile accidentate.

conductele de aducțiune trebuie să aibă asigurată o acoperire minimă de pământ. În profil longitudinal. − linia piezometrică. egală cu adâncimea maximă de îngheț din zona respectivă. trebuie respectată și condiția de adâncime minimă de fundare impusă de studiul geotehnic. − cotele săpăturii. g). În profilul longitudinal al aducțiunii se indică: − materialul și dimensiunile conductelor. − pantele săpăturii pe tronsoane. − poziția lucrărilor subterane existente pe traseu.f). 248 . − poziția instalațiilor și a construcțiilor aferente aducțiunii. Un exemplu de profil longitudinal se indică în figura 6. − cotele axului conductelor sau al radierului canalului.5‰ evitându-se porțiunile de palier care îngreunează evacuarea aerului spre căminele de ventil.4. În profilul longitudinal conducta de aducțiune se prevede cu pante de minimum 0.

00 180.00 4 153.60 Dn 500.00 650.30 219. Exemplu.50 525.00 170. Pmax Pi proba de presiune (atm) D Simbolul lucrarilor speciale Kilometri lucrari speciale Kilometrul 81.80 115.00 765.00 Nivel de referinta Numarul punctului topografic 1 159.00 95.00 526.60 155.50 430.1‰.70 161.10 164.148 120.80 Cota terenului Cota fundului sapaturii Distante intre puncte Distante cumulate m 130. i = 3.00 143.80 13 158.80 6 167.90 8 167.00 9 10 11 163.20 3 156.00 915.Q = 50 l/s 199.00 D km 0 km 1 km 2 Figura 6.00 162.90 69.00 W 884.50 124.50 PREMO Dn 600 Pmax 7 atm Pi = 7 atm M7 G M7 250.60 158.20 622. Q = 300 l/s.00 156.70 158.00 170. 249 . v = 1.50 Dn 600.00 OTEL Dn 500 Pmax 4 atm Pi = 8 atm V G G 360.10 650.70 169.70 360.90 157.20 170.00 156.20 495.50 12 169.00 010.50 2 156.20 5 148.8‰.00 164.4.50 650.00 564.00 250. Q = 250 l/s.25 m/s Legenda V = camin de aerisire G = camin de golire W = camin de vana D = debitmetru M7 .10 173. v = 1.20 119.20 14 142. Profilul longitudinal al unei conducte de aducțiune.50 7 172.0 m/s 197.00 134.158.masiv de proba de presiune Pi = 7 atm F = foraj geotehnic S = sant de studiu Ramnificatie F S 100.20 V 791.10 791. i = 2.20 150.00 120.40 150.70 166.00 Tipul de conducta Dn.50 163.30 885.00 130.30 670.50 159.00 180.

Din această corelație de optimizare se poate calcula valoarea i = H*/L. 250 .2. să fie produs de serie.6.3.1 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale sub presiune Pentru calcule expeditive se utilizează formula Chezy – Manning: .3.1. deci valoarea lui nu este interpretabilă. • 90 tuburi din mase plastice.2 Pentru rezolvări expeditive. unde: = ∙ ∙ ∙ .2. i și rugozitatea materialului 1/n se poate determina diametrul conductei. În diagramă orice valoare este posibilă cu o singură restricție: în momentul citirii coordonatei punctului. R = raza hidraulică. pentru localități cerința maxim zilnică (m3/s). • 83 pentru tuburi din beton armat precomprimat. i = pierdere unitară de sarcină. (m2). C = (1/n) ∙ R1/6 – coeficientul Chezy.3. A = secțiunea vie a conductei. m /s (6. pentru conducte cu secțiune circulară. R = D/4 (m). acesta trebuie să se afle pe o curbă a diametrului.1 rezultă că cel mai mic diametru al conductei (din investiție minimă) se realizează atunci când energia disponibilă H* este egală cu pierderea de sarcină (hr = i · L). există diagrame pentru fiecare tip de material: pentru un diametru cunoscut.1) cunoscând Q. relația Q = f (i) este o linie dreaptă (reprezentare la scară logaritmică). diametrul trebuie să existe.1 Calculul hidraulic al aducțiunii 6. Din relația (6. Viteza apei se calculează considerând curgerea permanentă și uniformă: V= m/s Q A 6. (m). Din figura 6. tuburi din poliesteri armati cu fibră de sticlă (PAFSIN).1) Q = debitul de dimensionare. D = diametrul interior al conductei.2 Dimensionarea secțiunii aducțiunii 6. pentru combinații pot fi alese tronsoane succesive cu diametre diferite. 1/n = coeficient (inversul rugozității relative) ale cărui valori orientative sunt: • 74 pentru tuburi din beton simplu.

k Figura 6. Re = (adimensional) 3.51 √ + Re – numărul Reynolds.Calculul coeficientului Darcy λ se mai poate face utilizând formula Colebrook-White: √ = −2 ∙ ∙ ν 1 2. k – coeficient de rugozitate absolută (k = 0. La alegerea diametrului trebuie precizată calitatea materialului. h = λ L Q ∙ D 2∙g∙A m 6. Dn. Materialul se alege din oferta disponibilă pe piață și din condiția ca acesta să reziste la presiunea de lucru din timpul exploatării și în situațiile cele mai defavorabile: presiunea de încercare. H* – sarcina hidrodinamică. Calculul se efectuează prin aproximații succesive.5.3 D – diametrul interior al conductei (m). R – raza hidraulică (m). Coeficientul de rugozitate absolută k. presiunea în cazul loviturii de berbec. Captare H* L. determinarea valorii Re și λ. va fi solicitat furnizorului de tuburi.4 251 .71 ∙ 6. Pe baza valorii λ se determină: Rezolvarea se efectuează prin aproximări succesive adoptând diametrul pentru care întreaga energie disponibilă se consumă pentru învingerea rezistenței hidraulice Σhr ≡ H*. prin alegerea unei valori D.003 mm ÷ 30 mm). v – viteza apei în conductă (m/s).3) este satisfăcută. Dimensionarea aducțiunilor funcționând gravitațional. ν – coeficient de vâzcozitate cinematică. calculul se continuă până când pentru o valoare D propusă relația (6.

Ec – modulul de elasticitate al apei. g – accelerația gravitațională (m/s2). Pentru faza proiect de execuție calculul se va efectua cu programe specializate sau prin metode grafo-analitice.6 și se determină presiunea maximă în conducte p = Hg + ∆p unde: c – celeritatea (m/s). respectiv al materialului conductei (N/m2). oțel.2009 MDRL – „Calculul și combaterea loviturii de berbec la conductele pentru transportul apei”.În situațiile când pe o conductă sub presiune cu funcționare gravitațională sau prin pompare se produce o oprire bruscă a curgerii (închidere bruscă vană. 8/1975. Lovitura de berbec este caracterizată prin unde de presiune care se propagă în lungul conductei cu viteza sunetului. 443/22.v) redus. respectiv grosimea peretelui conductei (m).12. oprire electropompă. Pentru calcule expeditive se calculează valoarea suprapresiunii: ∆p = ± ρ·c·∆v = 1+ / ∙ (m) m/s (6. în curs de revizuire conform UTCB nr. D. cu valori de ordinul 900 ÷ 1100 m/s pentru conducte din beton. e – diametrul. Fenomenul este denumit lovitură de berbec (șoc hidraulic). Se vor respecta prevederile Nomativului I30/75 – Buletinul Construcțiilor vol. − dispozitive care să reducă amploarea fenomenului. spargerea conductei) energia masei de apă se disipează într-un proces oscilatoriu de comprimaredilatare care poate conduce la spargerea (avarierea) conductei. Ea. până când suprapresiunea poate fi preluată de rezistența materialului conductei. ρ – densitatea apei (kg/m3).5) 6. Combaterea fenomenului loviturii de berbec se face prin: − conducte real elastice (PEHD). Soluții recomandate pentru combaterea loviturii de berbec: • la aducțiuni gravitaționale − închiderea lentă a vanelor (vo . − viteza de închidere a vanelor cu plutitor la rezervoare sau cămine de rupere a presiunii va fi atât de mică încât suprapresiunea să fie acceptabilă (de regulă o 252 .

nu conduce la suprapresiune). 1 Recipient cu aer p+Dp p Nivel de regim 2 p+Dpmax Vana de inchidere si de realizare a unei rezistente hidraulice p Hidrofor Conducta p Figura 6. astfel încât oprirea să se facă lent. împingând în conductă o cantitate de apă (până la echlibrarea presiunii cazan-conductă) și evitând valorile negative de presiune în conductă. o parte din apa din conductă intră în recipient. parțial cu apă. aspirarea de apă murdară din exterior prin găurile conductei).închidere a vanei într-un timp de 10 ori mai mare decât timpul de reflexie 2l/v0. mărind presiunea aerului până la egalizare cu noua presiune din conductă. la o presiune egală cu presiunea de regim din conductă. când unda de suprapresiune trece. − deschiderea vanei va fi făcută lent. − prevederea de recipienți cu pernă de aer. aerul din cazan se destinde. este soluția cea mai bună. orizontal. vertical. să nu se producă vacuum în conductă (efectul vaccumului poate fi aspirația garniturilor. când se produce vacuum în conductă (este o soluție sigură. parțial cu aer. acesta este plin.6. se așează lângă pompe un recipient (rezervor tip hidrofor) legat printr-o conductă cu vană reglabilă. 253 p-Dp . 2. − realizarea de castele de apă care asigură acumularea apei din conductă ridicând suprapresiunea și trimiterea unei cantități de apă din castel în conductă. la ruperea conductei și apariția unei unde negative de presiune. în funcție de mărimea ventilelor de aerisire. • la aducțiuni funcționând prin pompare − creșterea momentului de inerție al pompei. poziția favorabilă a castelului se stabilește de la caz la caz. − asigurarea de ventile de aerisire în toate punctele înalte și în căminele de vană de linie. relativ ușor de realizat și de amplasat. dar costisitoare. este rațională la sisteme cu înălțime de refulare până la 20 m). astfel încât. unde l este lungimea conductei. Amplasarea unui recipient cu aer sub presiune: 1. când pe conductă apare unda de suprapresiune.

nivel apă subterană.2. − geotehnice: unghi de taluz. Combaterea loviturii de berbec cu recipient tip hidrofor.7.3.p regim R ecipient tip hidrofor protejat im potriva inghetului Pom pa Figura 6. − pantă longitudinală.8. h h2 h h1 Q1 Q Q2 Q Figura 6. natura îmbrăcăminții. Rh = idem.7) .2 Calculul hidraulic al aducțiunii gravitaționale cu nivel liber • Se alege o secțiune din condițiile: − hidraulice: rază hidraulică maximă și perimetrul muiat minim. caracteristici teren. • Se stabilește cheia limnimetrică (figura 6. a) Canale deschise Formula generală de dimensionare a canalelor este: = = (m3/s) 254 (6.P regim C lapet A er (perna elastica) p . − viteza apei. Cheia limnimetrică. 6.1. 1/n = idem. cheia limnimetrică reprezintă corelația Q = f (h) pentru iR = idem.8) pentru secțiunea adoptată și panta longitudinală pe tronsoane de pantă idem.

0 9. secțiunea corespunzătoare este semicercul.9. permite transportul debitului maxim. m h b α Figura 6.0 255 .6 0. deoarece cercul are perimetrul minim.1. Rezultă: adică perimetrul este circumscris unui semicerc cu raza h. astfel încât să nu se producă eroziuni (tabelul 6. iR – panta radierului.0 5. figura 6.0 3. depinzând numai de elementele geometrice ale Forma optimă de profil transversal.secțiunii și de rugozitatea pereților.8 6. Pentru un canal cu curgere liberă. Tabel 6. = ∙ ℎ 2 6. Protecția taluzelor canalelor = 2 1+ − ℎ . 1 2 3 4 5 6 7 8 Natura căptușelii Argilă nisipoasă Loess compact Brazde așezate pe lat Beton asfaltic Piatră brută uscată Piatră brută rostuită Beton B140 Beton B200 vmax (m/s) 0. crt.9 Pentru stabilitatea canalului se vor adopta valori corespunzătoare pentru panta taluzului (1: m) și a vitezei apei în canal. ℎ =2 1+ − =2 2 1+ − ℎ.5 0. Nr. Forma circulară este soluția corespunzătoare.8 5. Secțiunea trapezoidală optimă: trapez circumscris semicercului.1). pentru o secțiune udată A dată și o pantă iR dată.9. în care K = AC√R este modulul de debit.8 2. Viteza limită pentru evitarea eroziunii taluzelor – diverse categorii de căptușeli. În practică se întrebuințează forma de trapez circumscris semicercului. în m/s.

3. taluzele și radierul se protejează corespunzător. 256 . acestea se amplasează pe un strat de balast de minim 10 cm grosime. în cazuri speciale poate avea și alte forme figura 6. Secțiunea transversală este circulară de regulă. − măsuri care să permită ruperea stratului de gheață. b. gheață) și de alți factori care alterează calitatea apei sau produc pierderi prin evaporare și exfiltrații. unde α este unghiul taluzului față de orizontală se adoptă pentru taluz valorile 1:1. c. Energia de pompare necesară pe durata funcționării. Pentru funcționare în condiții de timp friguros se vor adopta: − materiale rezistente la gelivitate. − măsuri care să evite înzăpezirea canalului (la viscol).10.1. Dimensionarea apeductelor se face idem § a) Canale deschise. există o multitudine de soluții deoarece pot fi adoptate diametre.2. rostuite. a. dreptunghiulară cu boltă. Forme ale secțiunii apeductelor.3 Calculul hidraulic al aducțiunii funcționând prin pompare În cazul aducțiunilor funcționând prin pompare intervin: 1. 3r r r r h b a b h h r b c Figura 6. circulară. Pentru canale cu funcționare permanentă protecția se realizează din dale de beton (prefabricate) sau turnate pe loc. nepotabile pentru a preveni efectele provocate de factori climatici (zăpadă. ovoid întors. de natura terenului în care se amplasează. 6. materiale și utilaje de pompare diferite. b) Apeducte Apeductele se folosesc pentru transportul apei potabile/tratate sau chiar a unei ape brute. impermeabile (K < 10 m/zi).Panta taluzului se adoptă pe baza studiului geotehnic luând în considerație și situațiile de golire bruscă a canalului. notând m = ctg α. 1:2. 1:3.10. Funcție de viteza de curgere a apei în canal.

λi – coeficientul Darcy.H gr CR R Hg L.10) (6. Puterea necesară: = ∙ ∙ ρ – densitatea apei (kg/m3) Q – debit (m3/s) g − accelerația gravitațională (m/s2) Hp – înălțimea de pompare (m) η – randamentul pompei.13 6. Energia consumată W = 257 ∙ (Wh) (6.11. = 2 ∙ m 6. 1 /n CA H ga Figura 6. Înălțimea geodezică de pompare: Înălțimea de pompare: unde: = = + 2 − (m) + + ∙ m m (6.11) Hga – suma pierderilor de sarcină pe sistemul hidraulic de aspirație = ζ – coeficienți de pierderi de sarcină locale.14 λ – coeficient de pierderi de sarcină. Schema hidraulică pentru calculul aducțiunii prin pompare.15) . D n.12 6. Hgr – pierdere de sarcină distribuită pe conducta de refulare.

caracteristicile traseului. a – cota de amortisment. 258 . depinde de diametru. a = 1/Tr I – investiția. • Investiția crește cu mărirea diametrului. metoda de execuție.16) cE = costul specific al energiei (lei/kWh). • timpul de funcționare al sistemului: prin reducerea timpului de funcționare crește valoarea vitezei economice (ex: la 1h/zi vec > 3m/s). de regulă 30 – 50 ani. Viteza economică sau diametrul economic depinde de: • mărimea debitului (Q) – în general vec crește cu mărimea debitului. = ∙ ∙ (lei) (6.12. 3. Costul de investiție. lungimea aducțiunii. Pentru calcule expeditive se poate folosi o valoare practică pentru viteza economică. material. Tr – durata normată de lucru a conductei. Determinarea diametrului economic al unei conducte funcționând prin pompare. 2.12). • Costul energiei scade prin creșterea diametrului.17) Cot total anual: CT CT = aI+E min aI E 200 400 Dec 600 800 Dn (mm) Figura 6. (6. Diametrul economic se determină din condiția ca suma cheltuielilor anuale de investiție (aI) și a costurilor de exploatare (CE) să fie minimă (figura 6. • randamentul și calitatea utilajelor.Costul energiei anuale: tF = număr ore funcționare.

− debitul aducțiunii Q (m3/s).3. l = L/(n+1) – lungimea unui tronson de conductă între două bretele. so – modul specific de rezistență hidraulică.18 H* – sarcina hidrodinamică (energia disponibilă a sistemului).25 ∙ ∙ ∗ ∙ +4 m /s 6. − mărimea rezervorului în care se transportă apa. 2) Cu o conductă unică și un volum al rezervei de avarie care să asigure consumul pe perioada de avarie T (h). n – numărul de bretele.1 Aducțiuni din 2 fire legate cu bretele În caz de avarie. se calculează cu expresia: = s /m 1 6. C – coeficient Chézy.20 259 . − panta hidraulică disponibilă pe aducțiune. se izolează tronsonul avariat. debitul minim asigurat se poate calcula cu relația: = unde: 0.3. 6. soluția economică se alege în funcție de: − lungimea aducțiunii L (m). interconectate cu bretele. pompe de rezervă etc).3 Siguranța operării aducțiunii Pentru a asigura funcționarea neîntreruptă a unui sistem de transport a apei în care poate interveni o avarie remediabilă într-un timp T. = √ m /s 6. Soluția economică se poate realiza: 1) Cu o aducțiune cu două fire.3. În cazul aducțiunilor funcționând prin pompare măsurile de siguranță se referă și la stația de pompare (alimentare dublă cu energie electrică.6.19 k – modul de debit unde: A – secțiunea conductei (m2).

R – raza hidraulică (m). Aducțiune cu 2 fire.2 Aducțiune cu 1 fir și rezervă de avarie Volumul rezervei de avarie se va determina astfel ca să se asigure alimentarea utilizatorului pe durata de remediere a avariei.3 Comparația soluțiilor Se va efectua o comparație tehnico-economică între soluția cu dublare aducțiune (2 fire) și soluția cu prevederea unui volum de avarii. − dotarea operatorului cu utilaje și sisteme de intervenție pentru refacerea în timp scurt a avariei.21) 6.3. legate cu bretele. 6. aceasta poate fi variabilă de la 6 la 24 h funcție de: − dotarea aducțiunii cu sisteme de alarmă (SCADA) și vane automate care să permită izolarea tronsonului avariat într-un timp scurt.3. 3 (m3) (6.13. tr.3. Volumul rezervei de avarie: Vav = Qad x tr. − accesibilitatea pe amplasamentul avariei. 260 .av Qad – debitul transportat de aducțiune (m /s).3. Captare linie piezometrica avarie tri-k linie piezometrica la functionare normala (ambele fire) Rezervor H i l l k l C R Figura 6.av – timpul de refacere avariei (s).

exprimată prin durata de viață și modificarea parametrilor de rezistență în timp. profil) și de condițiile locale (agresivitatea solului. • presiunea interioară. Pentru aducțiuni cu L > 1 km se vor analiza minim 3 opțiuni de material pe baza: − costuri de investiție. îmbinare cu flanșe.3. îmbinare cu mufe). Proiectantul în acord cu beneficiarul va elabora o listă de priorități privind alegerea materialului. încărcări mecanice exterioare).4 Materiale pentru realizarea aducțiunii Alegerea materialului din care se execută aducțiunile se face în funcție de condițiile de funcționare (presiuni. 261 . − riscul potențial în întreruperea funcționării datorate unei avarii. La alegerea materialului conductelor se au în vedere rezultatele calculului de dimensionare hidraulică și de rezistență. capacitatea portantă a solului. − comportarea în timp. Se vor avea în vedere următoarele: • diametrul nominal al conductei. se va lua în considerație și influența calității apei transportate asupra materialului aducțiunii. • tipul legăturilor (sudură.6. • încărcarea mecanică exetrioară. Durata de exploatare pentru funcționarea aducțiunilor este de minim 50 de ani. • coroziunea internă sau externă.

cu mufă de trecut pe tub din acelaşi material . 262 .prin sudare cap la cap Alte tipuri de 6 materiale (PAFSIN) . -coturi.comportarea în timp. PVC – 1.necesitatea protecției interioare/exterioare la coroziune foarte costisitoare .cu numeroase necunoscute.comportarea bună la sarcini dinamice.uşoare (PE .coeficienţi de dilataţie termică mari care necesită măsuri speciale de pozare.93 g/cm3. atât din punct de vedere al influenței asupra calităţii apei transportate. cât şi al comportării structurale. tub în tub .preia în condiţii bune sarcinile interioare şi exterioare nelimitate - 3 Tuburi din oțel .material nerezistent la sarcini dinamice şi seismice. .0.Tabel 6. . .rezistente la acțiuni dinamice . . .prin sudură .cu manșon prefabricat . . Fontă de 1 presiune . . racorduri din alte materiale.cu inele de cauciuc elastomeric . deosebit de costisitoare şi manoperă mare.îmbinarea cu mufă şi plumb ştemuit.6 g/cm3) şi cu facilităţi deosebite de execuţie şi montaj prin sudură sau lipire.refacerea avariilor costisitoare.cu flanșe . PVC) .material flexibil – rezistent la sarcini dinamice.cu mufă . 2 Fontă ductilă . .rezistentă la coroziune.4-1. .cu mufă .rezistenţe la coroziune atât a apei cât şi a terenului în care se pozează. Materiale 5 plastice (PEID. pe durate mari (20-30 ani).rezistente la coroziune. .tuburile sunt protejate la interior cu un strat de mortar de ciment tratat termic şi la exterior cu protecţie de Zn pentru reducerea rugozitatilor. .cu mufă și inel de cauciuc . Crt.durabilitate mare. . Material Îmbinări Avantaje Dezavantaje .greutate redusă (1/4 faţă de tuburile din fontă). Nr. Materiale folosite curent la execuția aducțiunilor.durabilitate mare.cu flanșe Beton armat 4 precomprimat PREMO . .2.îmbinări garantate.prin mufare.cu flanșe .nu se cunoaşte comportarea în timp îndelungat (50 ani).

− cămine pentru echipamente de control.1 Cămine de vană de linie Se prevăd pentru a permite izolarea unui tronson de conductă în cazul în care se produce o avarie care necesită întreruperea circuitului apei.3.5. Construcțiile auxiliare pot fi grupate astfel: 1) Cămine: − cămine de vane de linie.3. de căile de comunicații și văile sau cursurile de apă intersectate sunt necesare o serie de construcții și instalații accesorii pentru buna funcționare a sistemului de transport. la traversările de căi de circulație și în lungul conductei la fiecare 2 – 3 km. Se amplasează în punctele de legătură (bretea) între două conducte paralel.2 Cămine de golire Căminele de golire se amplasează în punctele joase de pe profilul aducțiunii sau în apropierea acestora în cazul în care există posibilitatea descărcării gravitaționale directe a tronsonului de conductă într-un emisar apropiat și amonte de fiecare vană de linie.5 Construcții anexe pe aducțiune În funcție de lungimea. 6. − cămine de ventil.1. 3) Masive de ancoraj 4) Stații de pompare 6. căi ferate. − cămine de golire.3. configurația în plan și profilul aducțiunii.5. Sectorul conductei din amonte/aval de vană se verifică la presiunea hidrostatică corespunzătoare profilului aducțiunii și se adoptă măsuri adecvate (vane de limitare a presiunii.5.6. 263 . cămine de rupere de presiune).1 Cămine 6.1. 2) Traversări de râuri. drumuri sau depresiuni (uscate/umede).3.

secțiune verticală. 3.80 înălțime și 0. 2. vană de linie.8 x 0. teu pentru vana de golire.15. 6. piese metalice racord. 264 . se vor lua în considerație măsuri constructive pentru a permite introducerea/scoaterea celei mai mari piese componente a instalației hidraulice. 8. 8. trecere prin perete. 7. manometru (traductor de presiune). 2. pentru acces. ventil de aerisire. 3.14. b. 9. 6.0 7 6 I v 4 5 2 a 4 5 1 8 3 2 9 9 1 3 Basa Basa a b Figura 6. Cămin de ventil: R – ramnificație.8 m2 (în plan). Cămin de vană de linie și golire: a. robinet de control. capac interior pentru izolație termică. compensator. conductă de evacuare pentru verificare funcționare ventil. 6.1. Întrucât în racordul la ventil apa poate stagna.3 Cămine de ventil Ventilul de aerisire are dublu rol: de a evacua aerul care se colectează în punctele înalte de pe traseu și totodată de a permite pătrunderea din exterior a aerului în conductă în cazul golirii conductei și producerii vacuumului la loviturile hidraulice. 5. secțiune orizontală. uniformizarea căminelor pentru vane de linie. 4.3. ventil de aerisire. 1. 1. F – flanșă oarbă.80 m Capac a-a > 50 cm a >1. NOTĂ: Toate căminele vor fi amplasate astfel ca să nu fie inundate la ape mari sau ploi excepționale. ventilație. Este indicat ca proiectantul să analizeze în ansamblul traseului aducțiunii. 4. 7.5. 3 4 7 5 1 2 F 6 R 8 Figura 6. Dimensiunile căminelor rezultă pe baza cotelor de catalog ale instalațiilor hidraulice și asigurarea unei camere de lucru de min. teu cu flanșe. conducta de aducțiune.Ventilatie > 1. este necesară izolarea termică împotriva min 1m înghețului. 1. 5. capac cu incuietoare. vană de golire. dispozitive de golire și de ventil.

Pentru râuri importante (fluvii) se poate executa subtraversarea prin metode de foraj orizontal (pipe-jacking) la o adâncime convenabilă (2-3 ori adâncimea de afuiere).5 hafuiere) 3 Dn 2 2 4 c 5 d 4 6 Figura 6.3) DN. 1 Niv. secțiune transversală la săpătură în tranșee. ape mari 2 Niv. Acest sistem de traversare prezintă dificultăți atât la execuție cât și la exploatare.6. afuiere a Dn 4 4 b > 10. nivel ape mici. nivel ape mari. 3.cămine de vane. anrocamente. 6.. plan. Pentru siguranță traversarea prin îngropare sub fundul albiei (fig. c. diametrul forajului va fi (1. Debitul de dimensionare a unei conducte este 0. 6.16) se realizează cu două fire de conducte din țevi de oțel fiecare având vane de izolare la capăt.3.2 . Conductele se îngroapă sub adâncimea de afuiere a râului în sectorul respectiv și se protejează cu palplanșe și anrocamente sau numai cu anrocamente.. secțiune longitudinală. 1. conducte. 1.2.0 m (1.7Q. palplanșe.3. 4. Traversare de conductă pe sub fundul râului: a.1 Traversarea cursurilor de apă Se poate face prin îngroparea conductei sub fundul albiei dacă intervenția în caz de avarie se poate realiza relativ ușor. pe fiecare mal se vor prevedea chesoane necesare pentru 265 . d. de aceea este recomandabil numai pentru văile cu debite reduse de apă și cu separare clară între albia minoră și albia majoră (loc pentru batardou).16. ape mici 4 > ad. secțiune transversală la săpătură în incintă de palplanșe. Intervenția se face la ape mici. 5. Căminele vor fi realizate astfel ca să nu fie înecate în caz de inundație.2 Traversările cursurilor de apă și căilor de comunicație 6.5. b.5. 2.

Soluția va fi analizată de beneficiarul căii. În căminul de vană din aval pătrunde și capătul tubului de protecție. Trecere nevizitabilă pe sub o cale ferată: 1.17. care eventual ar curge prin neetanșeitatea conductei de aducțiune. conductă metalică.montarea/scoaterea mașinii de foraj.17) sau prin conducte montate în galerii de protecție dacă adâncimea de pozare a conductei este mai mare de 4 m. in afara instalatiilor caii 1:1 .2. acestea vor adăposti ulterior instalația hidraulică de izolare a tronsonului de subtraversare. Conducta este susținută deasupra generatoarei inferioare a tubului de protecție prin intermediul unor role sau al unor suporți elastici pentru a prelua sarcinile dinamice.5. 266 .2 Traversarea căilor de comunicație La intersecția cu căile de transport aducțiunea este amplasată sub calea de transport printr-o construcție după prevederile avizate sau impuse de autoritatea căi de transport. 4. Traversările trebuiesc concepute și realizate astfel încât în caz de avarie să nu afecteze siguranța căii iar reparația la conductă să se poată facă fără restricții de circulație. cămin pentru vană de izolare și pentru golire. 3. Se vor prevedea dotări pentru urmărirea presiunii pe aducțiune în zona subtraversării. Trecerea se face prin conducte protejate în tuburi cu diametrul mai mare decât al aducțiunii (figura 6. În funcție de gradul de siguranță cerut pentru aducțiune se va analiza opțiunea prevederii a 2 fire de subtraversare cu posibilitatea izolării fiecăruia. Proiectele de traversare a aducțiunilor sub căile de comunicație prevăd ca diametrul tubului de protecție să fie 1. care este montat în pantă. cămin pentru vană de izolare și pentru ventilul de aerisire. tub de protecție.3. 6.5 min 1 m 3 1 2 4 Figura 6. controlul integrității conductei și eventuale demontări ale conductei în zona subtraversării. Traversările nevizitabile se execută cu tuburi protectoare din materiale care să preia solicitările date din circulație prin procedeul forajului orizontal (pipe-jacking). La capetele traversării sunt prevăzute cămine pentru vane. 2.5 ori diametrul aducțiunii. în interiorul forajului se va monta conducta de aducțiune din tronsoane montate în chesonul de mal și trase în interiorul tubului de protecție. pentru a permite scurgerea apei.

Pierderea de apă admisibilă la sfârșitul perioadei de probă se calculează: ∆ = 1. Soluțiile constructive pentru aceste poduri se adoptă pa baza calculelor structurale și de cost comparative între sistemele cu conductă autoportantă pe pile sau poduri suspendate. Calculul podurilor apeduct se face respectându-se toate principiile construcției podurilor pentru căi de comunicație.0 km valoarea suprapresiunii din lovitura de berbec se calculează prin metode expeditive.5.6.3. Alegerea soluției depinde de condițiile geotehnice de fundare ale infrastructurii și de condițiile pentru execuția acesteia. 6. în dm3. − pentru conductele cu lungimea sub 1.5. sau combinându-se cu construcția unui pod rutier cerut de nevoile transportului local.3 Proba de presiune a conductelor Se va efectua conform prevederilor SR EN 805/ 2000. • prin poduri apeduct independente. La soluționarea podurilor apeduct se ține seama și de necesitățile locale de traversare a albiei. Se va analiza problema siguranței având în vedere că avarierea unui asemenea poate fi mult mai gravă ca a unui pod obișnuit.22 unde: ∆V – pierderea de apă admisibilă în dm3. 267 V – volumul tronsonului de conductă de încercat.2 ∙ ∙∆ ∙ + ∙ dm 1 6. .3.3 Traversări aeriene de văi (râuri) Traversarea conductelor peste cursurile de apă se poate face și aerian: • prin utilizarea unor poduri existente.0 km se calculează suprapresiunea din lovitura de berbec și se stabilesc măsuri de protecție. Metodele de realizare a probei de presiune sunt cele indicate în SR EN 805/ 2000. ținând seama și de eforturile care apar datorită apei.2. conductele urmând a fi ancorate sub consola trotuarului sau de antretoazele podului cu condiția verificării statice și de rezistență a ansamblului și cu acordul beneficiarului de folosință a lucrării de artă. podul fiind eventual executat pentru a permite și trecerea pietonilor. ∆p – căderea de presiune admisibilă în kPa. Se vor lua în considerație următoarele: − când lungimea aducțiunii depășește 1.

prin realizarea unei ușoare suprapresiuni până la eliminarea totală a bulelor de aer 268 . 11. presiunea la lovitura de berbec și presiunea de fabricație a conductei (PN). Proba de presiune pentru aducțiuni se face pe tronsoane cu lungimea cuprinsă între 500 m și 2000 m la care sunt montate armăturile. umplutura se va executa cu deosebită atenție luând în considerație posibilitatea de plutire. E – modulul de elasticitate la încovoiere transversală al peretelui tubului în kPa.2 – factor de corecție (ex: pentru aer rezidual) în timpul încercării principale de presiune. Înălțimea umpluturii peste creasta conductei va fi de min.3. A 27 ad. 1. Umplerea tronsoanelor de probă se va face astfel încât să se asigure completa evacuare a aerului din conductă. Pentru calcule se va considera: EW = 2. NOTĂ: Este importantă legătura – presiunea de încercare.3. SR EN 805/ 2000. 2. 4.3. mai puțin în zona îmbinărilor care rămân libere pentru a se constata eventuale pierderi de apă.3. Umplutura se va realiza și compacta pe toată lungimea conductei. Se vor respecta următoarele prevederi generale și specifice: 1. 11.2 m.4 și A 27. iar pentru conductele cu presiune mai are de 16 bari. D – diametrul interior al tubului în m.3. adoptarea configurației tronsoanelor de probă se realizează pe baza profilului longitudinal al aducțiunii. 1. 5.5 cf. Pentru determinarea căderii de presiune ∆p se vor respecta procedurile conform A. e – grosimea peretelui tubului în m. 3. A 27. sunt executate toate masivele de ancoraj și s-au executat umpluturile (cu excepția secțiunilor de îmbinare care rămân libere) în conformitate cu cerințele caietului de sarcini.4.E – modulul de elasticitate al apei în kPa.1 · 106 kPa ER – caracteristic fiecărui tip de material. După umplere se recomandă o aerisire finală a conductei. valoarea va fi pusă la dispoziție de fabricantul tuburilor. 26 ad. presiunea de lucru. 1 m. Se recomandă ca umplerea să se facă din capătul cel mai jos al conductei. de min. Pentru presiune mai mare de 16 bari și în cazul când îmbinările s-au executat cu devieri în limita celor admisibile.

...... NOTĂ: Atunci când aducțiunea este prevăzută ca în viitor să lucreze la parametrii mai mari aceștia vor fi luați în considerare la proiectarea și încercarea conductei. Masivele pentru proba de presiune vor fi astfel proiectate și executate încât să permită continuarea execuției aducțiunii cu lucrări de demolare și costuri minime. Pentru testarea unui tronson de conductă capetele tronsonului se vor închide etanș..din apă..... Transmiterea forței de presiune de la capetele de închidere către pământ se va face prin masive de ancoraj sau reazeme specifice.... precizia citirii 0...................1 bari • de la 10 la 20 bari ..... Ridicarea presiunii de probă se face în trepte de 0. după care se închid dispozitivele de aerisire........... 9... 7........ Pentru fiecare tip de material furnizorul va indica detaliile și va livra sistemele de închidere a capetelor tronsonului de probă.... Remedierea defecțiunilor. devieri controlate). rezultatele obținute precum și toate defecțiunile constatate și remedierile efectuate se trec în Procesul verbal de recepție care se depune la Cartea construcției... Presiunea la care s-a executat proba.. 8. Pentru măsurarea presiunii se folosesc manometre având gama de precizie adoptată astfel: • până la 10 bari ...... Se impune ca la distanța de 2 m de ambele capete ale tronsonului de probă terenul natural să nu fie deranjat (săpat) pentru ca masivele de probă să poată transmite forța de presiune masivului de pământ prin antrenarea rezistenței pasive a acestuia... dacă este cazul.19. golire. Forța de presiune pe sistemele de închidere a tronsonului de probă trebuie transmisă unor masive de ancoraj... 6..2 bari 10...5 bari cu o pompă de presiune cu debit mic și cu urmărirea permanentă a secțiunilor de îmbinare și a secțiunilor caracteristice (ex.... precizia citirii 0...... se va face numai după golirea conductei..... Fiecare furnizor de tuburi va indica pentru fiecare diametru debitul de umplere... După terminarea probei se poate continua cu execuția tranșeei. 269 ... 11......... Un exemplu de masiv de probă pentru conducte de diametru mare este dat în figura 6....... Pe capacele de închidere se vor suda ștuțurile de umplere.. aerisire și pentru racordul manometrului......

Proiectantul va solicita furnizorului de tuburi elementele de detaliu privind modulul de elasticitate la încovoiere a peretelui conductei (pentru lotul de tuburi care se vor livra) și domeniul valorilor vitezei undei de presiune funcție de diametru. Pentru conductele din tuburi cu îmbinări mufate.57 ∙ ∙ ∙ daN 6. 2. Astfel de solicitări se produc datorită presiunii apei în interiorul conductei la coturi (și uneori și la viteze mari ale apei).18a) pe direcția bisectoarei unghiului format de conductă. Ele nu pot fi preluate de conductă decât în cazul în care aceasta este din țevi de oțel sudate.5.18. schema de calcul. clasă și presiune. în punctele menționate este necesară introducerea unor tronsoane de conductă sprijinite de masive de ancoraj. 270 . se determină cu formula: = 1. cum sunt cele de la tronsoanele supuse probelor de presiune sau în căminele de vane.4 Masive de ancoraj Masivele de ancoraj se introduc în secțiunile unde conducta prezintă pe traseu modificări de direcție și solicitările necesare nu pot fi preluate de conducta însăși sau nu pot fi transmise terenului de fundare fără a produce deplasări ale conductei care pot produce instabilitatea și pierderea etanșeității acesteia. ramificații și în puncte de capăt.23 d = diametrul conductei (cm). Scheme ale masivelor de ancoraj: a. masiv la ramnificație. 3. 4. 5. p = presiunea maximă din conductă (daN/cm2) S a αo 1 2 3 4 5 Figura 6. 1. masiv de capăt. Forța exercitată de apa din conductă la un cot având unghiul αo (figura 6.3. masive la coturi în plan vertical. 6. masiv la cot în plan orizontal.

T = solicitarea totală care poate fi preluată de terenul de fundație. T2 = Gf – componenta orizontală a frecării pe talpa de fundație.5. Masivele de ancoraj se realizează în general din beton simplu.24) (6.3 și 0. G fiind greutatea masivului de ancoraj. p = presiunea admisibilă pe talpa de fundație astfel ca deformația pământului să nu depășeașcă o valoare limită. A = suprafața de reazem pe pământul viu. bloc de beton rezemat pe pământ.19.19. γ – greutatea volumetrică a pământului (1600-1800 kg/m3). 271 .20 se prezintă masive de ancoraj pentru un cot pe orizontală (a) și pentru coturi în plan vertical (b și c). T = T1 + T2 T1 = împingerea pasivă a terenului: = 1 ∙ 2 ∙ 45 + 2 ∙ ∙ ℎ −ℎ ∙ kgf (6. 1. Masiv de reazem pentru probele de presiune. Tipul și forma masivelor de probă de presiune sunt cele indicate în figura 6. profile de transmitere a presiunii.27 2 (6. Este important ca săpăturile la masivele de ancoraj să asigure profilul exact de rezemare a masivului de beton prin turnare directă pe pământ. 3.26) 6. în kgf. de regulă p ≤ 1 daN/cm2.9 T S≤p·A A = secțiunea conductei (m ). iar f – coeficientul de frecare între beton și pământ. variabil între 0. În figura 6. porțiune de tranșee nesăpată. 2.25) φ – unghiul de frecare interioară a terenului de fundație. 3 Y 2 1 Figura 6. fără a intercala stratele de umplutură sau de nivelare.Condiția de dimensionare a masivului de ancoraj: S ≤ 0. în kgf. l. h2 și h1 sunt indicați în figura 20a.

6.5. cot la 45o. masivul de ancoraj. 4.5 Măsuri de protecție sanitară Pe traseul aducțiunilor se va institui zona de protecție sanitară în conformitate cu Hotărârea Nr. carton asfaltat între două straturi de bitum. prevederile Hotărârii vor fi respectate integral cu referire specială la art. 930/2005 a Guvernului României. b. masiv de ancoraj pentru cot în plan. 272 100 120 . Tipuri de masive de ancoraj: a. 6.3. 2.Sectiune I-I 150 10 0 Plan b/2 I a b I b/2 hp l/2 l l/2 b l d 120 6 h 6 h0 6 h 100 l/2 l l/2 c b/2 b b/2 Figura 6. 3. masive de ancoraj pentru cot în plan vertical. 1. c. masivul de pământ pe care reazemă direct betonul. beton de umplutură între masiv și cot. 30. sistem de ancorare conductă.20. 5.

7.2 Alcătuirea staţiilor de pompare Elementele componente care alcătuiesc staţiile de pompare din sistemele de alimentare cu apă sunt: − echipamente hidromecanice de bază. astfel încât să se evite dezastre din eventuale alunecări de teren. La amplasarea staţiilor de pompare apă potabilă trebuie să se ţină seama de asigurarea condiţiilor pentru protecţia sanitară conform reglementărilor tehnice în vigoare şi de condiţiile amplasamentului zonei. armături destinate manevrelor de închideredeschidere şi de reglare a sensului de curgere al apei. instalaţii de amorsare a pompelor (unde este cazul). − asigurarea creşterii debitelor pe un tronson (secţiune) dat din cadrul sistemului. Staţii de pompare 7. 7. Obiectivele staţiilor de pompare: − ridicarea nivelului energetic al apei în vederea transportului acesteia între două secţiuni caracteristici ale sistemului. 273 . Pentru staţiile de pompare amplasate în zone locuite trebuie să se aibă în vedere alcătuirea şi echiparea acestora astfel încât zgomotele şi vibraţiile produse de pompe şi motoare în funcţiune să nu depăşească limitele valorilor admise în reglementările tehnice specifice. instalaţii de golire şi epuismente. − echipamente de măsurare a parametrilor hidroenergetici ai staţiei de pompare. − asigurarea presiunii necesare (disponibile) în sistemele cu funcţionare intermitentă. constituite din grupuri de pompa şi motor electric de acţionare a pompei. front de captare a apei.1 Elemente generale Staţiile de pompare se implementează în cadrul sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare pe baza rezultatelor unei fundamentări tehnico-economice. − instalaţie hidraulică alcătuită din conducte de aspiraţie şi conducte de refulare aferente staţiei şi grupurilor de pompare. Staţiile de pompare se proiectează ca entităţi independente sau ca entități componente ale altor obiecte tehnologice din cadrul sistemului de alimentare cu apă (staţie de filtre. dispozitive de atenuare a loviturii de berbec. tasări. reţea de distribuţie) sau ale obiectivului care este deservit de staţia de pompare. determinate pe ansamblul sistemului în care se integrează acestea.

instalaţii de încălzire şi instalaţii sanitare. în m/s2. în m/s. v . au în componenţă agregate de pompare care asigură vehicularea unor volume de apă din bazinul de aspiraţie în bazinul de refulare situat la o cotă superioară sau direct în alte sisteme sub presiune din cadrul sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare (figura 7.reprezintă volumul de apă pe care îl vehiculează (îl transportă) pompa în unitatea de timp. p – presiunea apei la aspiraţie/refulare. [dm3/min]. g – acceleraţia gravitaţională.1). 7. − instalaţii de ventilare.− echipamente electrice compuse din: circuite de forţă. − clădirea staţiei de pompare care adăposteşte echipamentele şi instalaţiile. [m3/s].reprezintă cota geodezică la aspiraţie/refulare în m. utilizate în staţiile de pompare sunt: [m3/h]. 274 . = − = + − + + − 2 7. − instalaţii de telecomunicaţii şi dispecerizare. în kg/m3.3 Parametri caracteristici în funcţionarea staţiilor de pompare Staţiile de pompare. circuite de iluminat. Înălţimea de pompare “H” – dată de diferenţa dintre energiile specifice totale dintre secţiunea de refulare şi secţiunea de aspiraţie.viteza apei la aspiraţie/refulare.densitatea apei. − zona de protecţie sanitară. instalaţii de protecţie. instalaţii de măsurare. Unităţile de masură pentru debit. Debitul “Qie” .1 unde: z . [dm3/s]. în N/m2 ρ . control şi comandă. − instalaţii şi dispozitive de ridicat destinate manevrării pieselor grele în perioada efectuării operaţiilor de mentenanţă. măsurat la flanşa de refulare a pompei.

s Pu = ρ·g·Q·H (W) în care: Q – este debitul pompei.2) W 7.3 unde: η – randamentul pompei.1. în m. Puterea utilă a pompei – se notează cu Pu şi reprezintă puterea hidraulică transmisă de hidraulic pompă apei la trecerea acesteia prin rotorul său. pompei Puterea motorului pompei – această putere se notează cu Pm şi reprezintă puterea necesară la cuplajul motorului de acţionare. pompei H – înălţimea de pompare. Schema unui sistem de pompare. imea Putera absorbită a pompei – denumită şi puterea la axul pompei.4 unde: ηt – randamentul transmisiei 275 .Figura 7. ac 7. în m3/s. Ea are expresia: imea = ∙ ∙ ∙ (7. în scopul de a ridica un debit Q la ă consumat înălţimea de pompare H. se notează cu P şi ă i noteaz reprezintă puterea mecanică consumată la cuplajul pompei.

ηC – randamentul cuplajului (cuplei). în m3/h.6 unde: ηM – randamentul motorului electric. Energia specifică – reprezintă energia consumată pentru pomparea unui metru cub de apă: = Pag – putere agregat. = <1 ∙ 7. Q – debit pompat.Randamentul unei pompe este raportul dintre puterea transmisă curentului de fluid (cedată în curentul de fluid) şi puterea care a fost introdusă în pompă (care a ajuns în maşina hidraulică). η – randamentul hidraulic al pompei. în kW.7 unde: 276 . kWh/m 7.5 Puterea agregatului – reprezintă puterea absorbită de motorul de antrenare al pompei pentru a putea imprima curentului de fluid puterea utilă: = ∙ W 7.

Atunci când selecţia pompelor se realizează folosind catalogul de pompe. fiecare linie de pompare va fi constituită din 2 grupuri cuplate în serie. în staţia de pompare se vor monta 3 grupuri de pompare cuplate în paralel. pentru alegerea tipului de pompă există următoarele cazuri distincte. Cazul II – la intersecţia Q şi Hp nu se găseşte o pompă care să satisfacă debitul total al staţiei de pompare. iar pentru siguranţă în exploatare se va mai prevedea încă o pompă de rezervă având acelaşi caracteristici. în staţia de pompare se vor monta 2 linii de pompare.1 Elemente generale Selectarea tipului de pompe şi a numărului de pompe care echipează staţiile de pompare presupune cunoaşterea debitului şi a înălţimii de pompare pe care trebuie să-i realizeze staţia de pompare. Regimul de exploatare va consta în 2 grupuri de pompare cu functionare continuă şi unul de rezervă. Regimul de exploatare va fi realizat în aşa fel încât numărul de ore de funcţionare să fie aproximativ acelasi pentru fiecare pompă în parte. În acest caz se apelează la un alt catalog de pompe sau se împarte înălţimea de pompare totală a staţiei de pompare la 2 şi păstrând valoarea debitului se va alege o pompă. În acest caz se apelează la un alt catalog de pompe sau se împarte debitul total al staţiei de pompare la 2 şi păstrând valoarea înălţimii de pompare se va alege o pompă. motiv pentru care se recomandă evitarea aplicării ei.4. 277 . Selectarea pompelor va fi realizată astfel încât parametrii debit şi înălţime de pompare (Q şi H) în funcţionarea pompei să fie situaţi în domeniul de randamente maxime ale pompei.7. Această soluţie este în general neeconomică. pentru care se va proceda după următorul algoritm (v. În această situaţie se adoptă acel tip de pompă. Cazul III – la intersecţia Q şi Hp nu se găseşte nici o pompă care să satisfacă înălţimea de pompare a staţiei de pompare. Cu valorile acestor parametri (debit şi înălţime de pompare) se caută un tip de pompă folosind un soft de selecţie pompe sau un catalog de pompe. Pentru echiparea staţiei de pompare sunt necesare 4 pompe. fig. Pentru aplicaţii cu înălţimi de pompare mari se recomandă folosirea pompelor multietajate sau adoptarea soluţiei cu mai multe staţii de pompare înseriate. Pentru această situaţie în care pompa a fost selectată la intersecţia Q/2 şi Hp. Pentru această situaţie în care pompa a fost selectată la intersecţia Hp/2 şi Q. 7.4): Cazul I – pentru a realiza debitul Q şi înălţimea de pompare necesară Hp se găseşte o pompă.4 Selectarea pompelor 7.

Sistem de colectare a apei cu pompe submersibile.2. Figura 7. iar înălţimea de pompare se determină pe baza calcului hidraulic întocmit pentru întregul sistem de colectare a apei subterane. 278 . debitul şi înălţimea de pompare necesar selectării pompelor pot fi adoptate funcţie de tehnologia obiectelor deservite conform cu cele prezentate în următoarele.4.2).9 Hip – înălţimea de pompare aferentă pompei submersibile care echipează puţului i.8 = unde: + ℎ m 7.Funcţie de poziţia staţiei de pompare în cadrul schemei tehnologice a sistemului de alimentare cu apă şi canalizare.2 Echipare puţuri Pentru selectarea pompelor care echipează puţurile din cadrul fronturilor de captare a apei subterane. Înălţimea de pompare este dată de diferenţa dintre cota piezometrică realizată în dreptul puţului şi nivelul hidrodinamic al apei subterane în puţ (figura 7. CiNHd – cota nivelului hidrodinamic al apei în puţul i. valoarea debitului este dată de debitul capabil al puţului indicat prin studiul hidrogeologic. 7. = − m 7. hr – pierdere de sarcină calculată pentru sistemul de colectare al apei subterane. Cip – cota piezometrică în dreptul puţului i.

recipient pentru măsurare debitului de apă. conductă pentru emulsie apă-aer.3. Pompa Mamut este formată din două conducte paralele care sunt unite la partea inferioară a pompei printr-un cap de amestec. amestecător. 6. 7. perete puţ forat. conducta pentru aer comprimat. Construcţia şi condiţia de funcţionare pompelor Mamut este prezentată în figura 7. Schema unei pompe cu aer comprimat (Mamut). pe baza diagramelor de prezentare a tipurilor de pompe sau prin intermediul unui soft de selecţie a pompelor submersibile. se va stabili tipul de pompa pe care producatorul o ofera. Funcţionarea pompei Mamut este condiţionată de raportul supraunitar al adâncimii de scufundare al pompei sub apă H2 faţă de înălţimea de ridicare a apei de la nivelul dinamic al acesteia în foraj H1: 1 7. compresor de aer. 7. Viteza apei in conducta de refulare este de 1.10 Figura 7. Reglarea debitului se realizează prin modificarea debitului şi presiunii aerului de antrenare.3 Pompe air-lift (Mamut) pentru deznisiparea puţurilor Deznisiparea se realizează cu pompa air-lift (Mamut). 5.3. recipient de aer comprimat. 3. 279 . 1. 4. Alegerea tipului de pompă va fi stabilit astfel încât funcţionarea pompei în exploatarea puţului să se realizeze în domeniul de randamente maxime corespunzător debitului şi înălţimii de pompare dar fără a avea o gamă prea largă de pompe. Pe una din conducte se trimite aer sub presiune iar pe cealaltă (prevăzută la partea de jos cu un sorb) se ridică emulsia de apă-aer. pompă ce funcţionează cu aer comprimat.Având aceşti parametri cunoscuţi: debitul puţului şi înălţimile de pompare (Q şi Hp). 2.5 – 2 m/s.4.

14 −6 2 ν – vâscozitatea cinematică a apei. definită ca difereţa dintre nivelul maxim al apei între secţiunea de refulare şi nivelul minim al apei în secţiunea de aspiraţie. Hp=Hg+MQ2 (7. de exemplu relaţia: √ = −2 ∙ . = 0. astfel încât debitul de funcţionare al pompei să corespundă valorii de randament maxim prezentat de fabricanţii de pompe. Re – numărul Reynolds.4.71 ∙ 7. MQ2 – pierderea de sarcină între rezervorul de aspiraţie şi rezervorul de refulare. pot fi echipate cu pompe orizontale sau verticale. este funcţie de numărul Reynolds (Re) şi rugozitatea relativă 1 + 3.81 ∙ 7.11) Hg – înălţime geodezică de pompare. = v – viteza apei în conductă ∙ 7. 280 . iar înălţimea de pompare se determină cu relaţia: unde: Hp – înălţime de pompare. k – rugozitate absolută. montate în cameră uscată sau imersate şi sunt destinate transportului de apă brută către staţiile de tratare. se calculează cu relaţii empirice. M – modulul de rezistenţă hidraulică .13 L – lungimea conductei de refulare.0826 ∙ 6. ν = 10 m / s la t = 20 0C. λ – coeficientul Darcy.12 (k/D).7. Debitul pompelor este debitul zilnic maxim Qzi max.4.1. D – diametrul conductei de refulare. Selectarea pompelor se face în conformitate cu metodologia descrisă în § 7.4 Staţii de pompare pentru captări din surse de suprafaţă Staţiile de pompare ce deservesc tipurile de captări din surse de suprafaţă descrise în capitolul „captări din surse de suprafaţă”.

se face în conformitate cu metodologia descrisă în subcap.5 Staţii de pompare pentru aducţiuni Selectarea pompelor care echipează staţiile de pompare ce deservesc aducţiunile care transportă apa de la secţiunea de captare la construcţiile de înmagazinare şi compensare.4). Aducţiune deservita de o staţie de pompare cu 2+1 pompe 281 . Figura 7. folosind un soft de selecţie a pompelor sau un catalog de pompe se va alege tipul de pompă care să funcţioneze în domeniul de randamente maxime şi care să satisfacă cerinţelor sistemului hidraulic (figura 7. După stabilirea tipului de pompă.1.4. Tipuri de pompe şi curbe caracteristice.Având aceşti doi parametri. 2. 7.4. Figura 7.3.5). se vor extrage din catalog curbele caracteristice şi se va verifica punctul de funcţionare al staţiei de pompare (figura 7.5.4. a numărului de pompe precum şi a modului de cuplare a acestor pompe. Alegerea tipului de pompă Numărul grupurilor de pompare se stabileşte în conformitate cu prevederile din STAS 10110/1985. 1. debitul şi înălţimea de pompare. cap.

Corespunzător valorii debitului Q1. pentru valori diferite ale debitului astfel încât cele două curbe (curba de sarcină a pompei şi curba reţelei) să se intersecteze. Curba caracteristică a staţiei de pompare (Hst) echipată cu 3 pompe identice dintre care două pompe active şi una de rezervă. se determină grafic din curba caracteristică a pompei (furnizată de producător) prin cumularea debitului la aceaşi valoare a înălţimii de pompare. se determină pe curba de randament (furnizată de producător).Punctul de funcţionare se determină grafic la intersecţia dată de curba caracteristică a staţiei de pompare şi curba caracteristcă a conductei de aducţiune. funcţie de consumul de apă înregistrat la branşamentele reţelei de distribuţie. Funcţionarea optimă din punct de vedere energetic se asigură prin echiparea staţiilor de pompare cu pompe acţionate cu turaţie variabilă. Variaţia debitului pompat şi a înălţimii de pompare pentru o staţie de pompare echipată cu pompe acţionate cu turaţie variabilă se realizează conform relaţiilor de similitudine: = ș = 7. Curba caracteristică a conductei de aducţiune se determină folosind relaţia (7. Punctul de funcţionare al staţiei de pompare trebuie să garanteze realizarea debitului şi înălţimii de pompare cerute pentru a asigura transportul apei pe conducta de aducţiune.6 Staţii de pompare pentru reţele de distribuţie apă potabilă Pentru selectarea pompelor care echipează staţiile de pompare ce deservesc reţelele de distribuţie a apei atât debitul cât şi înălţimea de pompare prezintă o variaţie continuă. H0 – parametrii nominali (debit şi înălţimea de pompare) pentru turaţia nominală n0 a motorului de antrenare a pompei. caracterizat de debitul QF şi înălţimea de pompare HF. Prin capacitatea de a-şi regla turaţia. iar funcţionarea pompelor să se realizeze în domeniul de randamente maxime.11) . Punctul de intersecţie dintre cele două curbe reprezintă punctul de funcţionare al staţiei de pompare. valoarea randament a pompei (η). La intersecţia dintre orizontala corespunzătoare înălţimii de pompare HF şi curba caracteristică a pompei (furnizată de producător) se determină debitul asigurat de o pompă (Q1).4. 7. 282 . pompa/pompele va regla continuu presiunea pentru a se adapta în acest mod optim debitului cerut de consumatori.15 unde: Q0.

6. Figura 7. între o valoare a debitului minim şi o altă valoare a debitului maxim. tipul pompelor adecvate. Q1.6. va fi ales astfel încât randamentul pompei să nu fie influenţat sensibil de aceste modificări. n1 – turaţia modificată prin intermediul convertizorului de frecvenţă montat pe motorul de antrenare al pompei Alegerea tipului şi numărului de pompe se realizează pentru debitul orar maxim Qor max şi înălţimea de pompare maximă pe care trebuie sa o realizeze staţia de pompare astfel încât să se asigure presiunea minim necesară pentru cel mai îndepărtat consumator branşat la reţeaua de distribuţie. Punctul de funcţionare al staţiei de pompare variază conform graficului din figura 7. H1 – debitul şi înălţimea de pompare corespunzător turaţiei n1 modificate prin intermediul convertizorului de frecvenţă motat pe motorul de antrenare al pompei. Cu aceste două valori (Qor max şi Hp) se va selecta prin intermediul unui soft de selecţie pompe sau a unui catalog de pompe. Pmax – curba caracteristică de sarcină a pompei acţionate cu turaţie variabilă la turaţia nominală n0=nmax. Punct de funcţionare staţie de pompare echipată cu 4 pompe identice dintre care una este acţionată cu turaţie variabilă Pmin – curba caracteristică de sarcină a pompei acţionate cu turaţie variabilă la turaţia minimă nmin. Intervalul de variaţie al turaţiei pompei acţionate cu turaţie variabilă.n0 – turaţia nominală a motorului de antrenare a pompei. 283 . iar punctele de funcţionare să se situeze în plaja de randamente optime ale pompei.

etanşeitatea îmbinării realizându-se cu garnituri plate din diverse materiale (cauciuc.5 Instalaţii hidraulice la staţiile de pompare 7. pentru a evita formarea pungilor de aer.1 Date generale Traseul conductelor care compun instalaţia hidraulică se alege astfel încât: − să asigure accesul în condiţii de siguranţa protecţiei muncii. 7. Instalaţia hidrualică pentru staţiile de pompare cuprinde: − traseul de aspiraţie. − traseul de refulare. − pe conducta de aspiraţie comună a staţiei se vor prevedea vane de izolare astfel încât să se asigure funcţionarea continuă a staţiei de pompare. − să ocupe spaţii minime şi să respecte distanţele prescrise în tabelul 2 din STAS 10110/1985. evitându-se astfel oprirea staţiei atunci când un grup de pompare se află în revizie. klingherit). 284 . alcătuit din conductele şi armăturile montate după flanşa de refulare a pompelor până la ieşirea din staţie Îmbinarea conductelor cu pompele sau între tronsoane se realizează cu flanşe strânse cu şuruburi.5.2 m/s.7. − conductele de aspiraţie se vor dimensiona astfel încât viteza apei la intrarea în pompe să nu depăşească 1…1.5.2 Conducta de aspiraţie − lungimile conductelor de aspiraţie adoptate astfel încât pierderile hidraulice să fie minime. − imbinarea între conducta de aspiraţie şi pompă se va realiza printr-o reducţie asimetrică. alcătuit din conductele şi armăturile montate între rezervorul de aspiraţie şi flanşa de aspiraţie a pompelor. − traseul conductelor de aspiraţie la pompe se va monta astfel încât să aibă o pantă continuu crescătoare până la pompă (imin=5‰). − să permită demontarea unor utilaje sau părţi din acestea.

imediat după fiecare pompă. 5.5 m/s pentru conductele cu diametrul de până la 250 mm şi maxim 1. conducta comună de aspiraţie a staţiei.debitmetru. 285 . − pe conducta de refulare comună a staţiei se vor prevedea vane de izolare astfel încât să se asigure funcţionarea continuă a staţiei de pompare. conducta de legatura intre dispozitivul de atenuare a loviturii de berbec şi conducta comună de refulare a staţiei. Schema instalaţiei hidraulice dintr-o staţie de pompare apă potabilă (2+1 pompe). 6. − pe conducta comună de refulare a staţiei se va prevedea dispozitivul de atenuare a loviturii de berbec şi un echipament de înregistrare a debitul pompat de staţie (apometru. 12. conducte aspiraţie. aşa cum se prezintă în figura 7.7. dispozitiv de atenuare a loviturii de berbec. cu un clapet de reţinere şi o vană având acelaşi diametru cu diametrul conductei de refulare. conducta comună de refulare a staţiei. vane. Figura 7. 7. 3. reducţie simetrică. 1.7. − conductele de refulare se dimensionează astfel încât viteza apei să fie de maxim 1. Pentru diametre mai mari. clapet de reţinere. debitmetru). 2. 11. 9. pompa. 10.7. 8. 4.8 m/s pentru conductele cu diametrul mai mare de 250 mm. imbinarea se va realiza printr-o reducţie simetrică. evitându-se astfel oprirea staţiei atunci când un grup de pompare se află în revizie sau se schimbă pompa cu cea de rezervă.5. reducţie asimetrică. − conductele de refulare a fiecărei pompe instalate în staţia de pompare vor fi prevăzute. manometru.3 Conducta de refulare − diametrul conductei de refulare trebuie să fie cel puţin egal cu cel al orificiului de refulare al pompei.

se determină însumând succesiv debitele pompelor la aceeşi înălţime de pompare H. se adoptă soluţia cuplării a două sau mai multe pompe cuplate în paralel. 286 . Figura 7. Figura 7.6 Determinarea punctului de funcţionare al staţiilor de pompare Punctul de funcţionare se determină la intersecţia dintre curba caracteristică a pompei sau a cuplajului pompelor şi curba caracteristică a reţelei. Punctul de funcţionare se va găsi la intersecţia curbei caracteristice a reţelei R1. punctul PF în figura 7.7.9. Când funcţionează o singură pompă punctul de funcţionare al staţiei de pompare se găseşte la intersecţia dintre curba carcateristică a pompei H = f(Q) şi curba caracteristică a reţelei Hi = f(Q) figura 7. Punct de funcţionare energetic. cu caracteristica cuplajului celor două pompe funcţionând în paralel.8.9 Punct de funcţionare energetic a cuplajului paralel pentru doua pompe.11).8. Pentru situaţiile în care debitul livrat de o pompă este insuficient pentru alimentarea consumatorilor din reţea. aşa cum se prezintă în graficul din figura 7.9. Curba caracteristică a cuplajului paralel. Curba caracteristică a reţelei (R1) se determină cu relaţia (7.

astfel încât să se evite funcţionarea pompelor în regim de cavitaţie. Determinarea cotei axului pompei (figura 7. ρ – densitatea apei. în N/m2.7 Determinarea cotei axului pompei În funcţie de tipul pompelor şi de cota de amplasare a acestora staţiile de pompare se realizează în construcţie îngropată. vi – viteza apei la intrarea în sistem.7. Se determină valoarea înălţimii de aspiraţie NPSHinst.9) presupune cunoaşterea punctului de funcţionare al instalaţiei de pompare. în scară absolută. în kg/m3. pv – presiunea de vaporizare a apei.10. 287 . g – acceleraţia gravitaţională. semiîngropată sau supraterană. folosind relaţia de calcul: = + − − ∙ − ∙ ∙ 2 7. Din diagrama NPSH = f(Q) pusă la dispoziţie şi garantată de fabricant. Cota axului pompelor se stabileşte în funcţie de înălţimea geodezică maximă la aspiraţie. în N/m2. în m. Determinare cotă ax pompă. în scară absolută.16 NPSHinst – este înălţimea totală netă absolută la aspiraţie. punctului de funcţionare energetic al instalaţiei îi corespunde o valoare pentru NPSHpompa. în m/s. în m/s2. pi – presiunea de intrare în sistem. mai precis debitul Q şi înălţimea de pompare H. Figura 7.

7. (pi = pat) fără viteză iniţială (vi = 0). presupune existenţa unui flux informaţional de culegere. Ma – modul de rezistenţă pe traseul de aspiraţie. Echipamentele de automatizare şi monitorizare a staţiilor de pompare trebuie să fie parte integrată a sistemului SCADA (Supervisory Control and Data Acquisition) ce deserveşte întregul sistem de alimentare cu apă. Q – debitul pompei corespunzător punctului de funcţionare. Considerăm că la limită NPSHinst = NPSHpompa. datorită uzurii. stocare şi transmitere a parametrilor care caracterizează funcţionarea şi exploatarea acestora. − parametrii nominali ai pompelor existente sunt incompatibili cu cerinţele sistemului deservit (puţ. în s2/m5. = − ∙ + − − 7. aducţiune. Amplasarea pompei la o cotă superioară cotei zax este interzisă pentru că produce disfuncţionalităţi majore în exploatarea pompei. Tabel 7.Hga – înălţime geodezică de aspiraţie. iar în cazul aspiraţiei dintr-un rezervor deschis în atmosferă. 288 .1. obţinem cota maximă la care poate fi amplasată pompa. administrarea şi gestionarea eficientă a staţiilor de pompare. zi – reprezintă cota nivelului apei în rezervorul de aspiraţie. Presiunea de vaporizare pv a apei la diferite temperaturi T [0C] pv [N/m2] 1 656 5 872 10 1227 20 2338 30 4493 40 7377 50 12340 60 19920 7. reţea de distribuţie).8 Reabilitarea staţiilor de pompare Reabilitarea staţiilor de pompare se impune atunci când: − pompele existente înregistrează consumuri energetice mari. iar Hga = zax-zi. în m. în m3/s.9 Instalaţii de automatizare şi monitorizare Conducerea. − pompele sunt vechi.17 zax – reprezintă valoarea cotei axului pompei. uzate după o perioada îndelungată de funcţionare înregistrând cheltuieli mari de întreţinere şi exploatare. facilitând apariţia fenomenului de cavitaţie.

. aducţiune.presiunile la aspiraţia şi refularea pompelor. pachete de programe pentru prelucare. echipamente de transmie a datelor la distanţă.cantitatea de apă pompată. reţea de distribuţie). Monitorizarea parametrilor de exploatare a staţiilor de pompare se realizează printr-un complex de traductori (presiune. debit. stocare şi vizualizare a datelor având o interfaţă prietenoasă uşor de accesat.numărul orelor de functionare pentru fiecare grup de pompare în parte.cantitatea de energie consumată.Automatizarea funcţionării staţiilor de pompare trebuie corelată funcţie de regimul tehnologic al obiectivului deservit (staţie de spălare filtre. . Automatizarea şi monitorizarea staţiilor de pompare urmăresc: . . echipamente de achiziţie şi concentrare a datelor. putere electrică. 289 . temperatură).

14. Prescripții de proiectare. 290 . Captări de apă din râuri. 6. NP 028/1998 – Normativ pentru proiectarea construcțiilor de captare a apei 16. 7. STAS 1629-3/1991 – Alimentări cu apă. 10. Prescripții de proiectare. studii și cercetări de laborator. privind calitatea apei potabile. NTPA 001/28 februarie 2002 – Stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și orășenești la evacuarea în receptori naturali. STAS 1629-5/1981 – Alimentări cu apă. Ghid de conformare a uzinelor de apă din România la prevederile legii nr. Captarea izvoarelor. 19. Determinarea cantităților de apă potabilă pentru localități urbane și rurale. Captarea apelor subterane prin puțuri. STAS 3573/1991 – Deznisipatoare. Prescripții de proiectare. Prescripții generale. 2. Pompe portative. 13. 17. NTPA 013/7 februarie 2002 – Norme de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafață utilizate pentru potabilizare. Ed. Captări de apă subterană prin drenuri. 8. Prescripții de proiectare. Captări din lacuri. Surse de apă de suprafață. Legea nr. 3. HG 930/2005 – Norme speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologică. STAS 4273/1983 – Construcții hidrotehnice cu încadrare în clasa de importanță. Prescripții de proiectare. 20. 12. 5. 458/2002 privind calitatea apei potabile.BIBLIOGRAFIE 1. STAS 1628-2/1996 – Alimentări cu apă. STAS 4165/1988 – Rezervoare din beton armat și precomprimat. Legea nr. STAS 1629-2/1996 – Alimentări cu apă. 11. STAS 4068-2/1987 – Debite și volume maxime de apă. 98/1994 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele legale de igienă și sănătate publică. STAS 3620-1/1985 – Decantoare cu separare gravimetrică. 18. 458/2002 modificată și completată prin Legea 311/2004. octombrie 2003. Prescripții de proiectare. București. Investigații. SR 1343/iunie 2006 – Alimentări cu apă. STAS 1629-4/1990 – Alimentări cu apă. SR EN 14466+A1/2008 – Pompe de incendiu. 15. 9. Probabilitățile anuale ale debitelor și volumelor maxime în condiții normale și speciale de exploatare. ARA & UTCB. Cerințe de securitate și performanță. Prescripții generale de proiectare. STAS 1629-1/1981 – Alimentări cu apă. 4.

August 1980. Ediția a III – a. A. Dumitrescu. Ed. – ”Îndreptar pentru calcule hidraulice”. P. 291 . – ”Tratat de igienă”. Timișoara.. Ed. 35. Prescripții fundamentale de proiectare. D. Prescripții fundamentale de proiectare. I. STAS 1478/1990 – Instalații sanitare.21. NP 074/2007 – Normativ privind elaborarea documentațiilor geotehnice pentru construcții. prescripții de proiectare și de execuție. Mănescu. Giurconiu.A. 34. M. Semmens. Tehnică. 38. – ”Alimentări cu apă”.. Editions de l′Ecole Polytechnique de Montreal. 8/1975 în curs de revizuire conform contract UTCB nr. M.J. STAS 10110/1985 – Alimentări cu apă. 1989. STAS 9312/1987 – Subtraversări de căi ferate și drumuri cu conducte. N. SR EN 14384/2006 – Hidranți de incendiu supraterani. 1984. Pop. – ”Hidraulica construcțiilor și instalațiilor hidroedilitare. Adâncimi maxime de îngheț. SR EN 14339/2006 – Hidranți de incendiu subterani. Ed. SR 4163-2/1996 – Alimentări cu apă. București. R. Medicală. – ”Coagulation: experiences in organics removal”. Facla. Aducțiuni. Retezan. Studii. Institutul Politehnic Traian Vuia. Tehnică. 29. 27. 41. executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor. 24. Rețele de distribuție. I. Rotaru. – ”Manualul inginerului hidrotehnician. NP 086/2010 – Normativ pentru proiectarea. S.. 23. (Traducere din limba rusă). Tehnică. T. 1990. I. 22. G. Kiselev. Timișoara. 1988. București. 30. Pîslărașu. Ed. București. Prescripții de proiectare. 1985. Stații de pompare. Conducte pentru sistemele și componentele exterioare clădirilor. STAS 6054/1977 – Teren de fundare. Sârbu. 25. 33. Mirel. 32. Prescripții de calcul. 26. Prescripții generale de proiectare. București. 1988. I și II. – ”Le traitement des eaux”. Field. M. 40. Journal AWWA. 36. vol. Rețele de distribuție.. 37. SR EN 805/2000 – Alimentări cu apă. 28.. 1980. Desjardins. Jura. Zonarea teritoriului României. Teodorescu. 39. Ed.. 443/22 decembrie 2009 încheiat cu MDRL – Calculul și combaterea loviturii de berbec la conducte pentru transportul apei. C.K. SR 4163-1/1995 – Alimentări cu apă. vol. I 30/1975 – Buletinul construcțiilor vol. – ”Alimentări cu apă”. SR 6819/1997 – Alimentări cu apă... Alimentări cu apă la construcțiile civile și industriale. 31. I și II. R.

– ”Modelling Chlorine Residuals System”. Taylor. 20 – 26 September 1997. Mureș. București. Timișoara. Cermi.C. optimizare.C. 1990. Cermi. E.. 2001. Didactică şi pedagogică. Didactică şi pedagogică....42. IWSA Congress.B. 2002. – ”Studii de compatibilitate pentru reactivii de coagulare-floculare utilizați în tratarea apei” – Contract 188/1997. Cermi. – ”Membranes.. Bucureşti. Bârsan. 57. Bucureşti. 2002. Aplicații”. U. D. – ”Cercetări privind optimizarea tehnologică a proceselor din uzinele de producție a apei potabile ”– Contract 151/1998. Ianculescu. P. 2001..R. 54..T."Optimizarea schemelor tehnologice ale stațiilor de potabilizare a apei – Contribuții la elaborarea soluțiilor pentru asigurarea biostabilității apei".”. 1998. M. R.. Mallevialle.. Iași.. – ”Optimizarea energetică a sistemelor de distribuție a apei”. 48. 58. 56. Mănescu. 44. – ”Sisteme de distribuţia apei. UTCB – ”Studii şi cercetări pentru conformarea uzinelor de apă din România la Directiva Comunităţii Europene 98/83/EC privind calitatea apei destinată consumului uman” – Contract 180/2001 (1B04 AMTRANS). – „Alimentări cu apă. siguranță”. Ed. C. Al. – ”Alimentări cu apă”. U. Thorton. M.T. Ed. Racovițeanu. – ”Alimentări cu apă și canalizări”. 62. J.T. Luca. 60. Bârsan. Cermi. J. P. 51. 1997. J. 47. Timișoara. Iaşi. . Mateescu. Ed. M. 43. 1996. I. Analiză. 50.S.C. Sandu. 1994.B. A.70).E.. Timișoara. 2000. 46.B. I. 45. Modelare. New York.. – ”Alimentări cu apă”.11. Orizonturi Universitare. 1992. Profire. D. E.D. Mirel. Barker. 292 . Orizonturi Universitare. 2001. Bârsan. (pag. – ”Guideliness for Canadian Drinking Water Quality”. U. – ”Alimentări cu apă”. Sârbu. Ignat.. H*G*A*. Wiesner.T. M.H. – ”Modernizare flux tehnologic de tratare la uzina de apă Tg. Ed. Ed. Luca. 59. Simms. 61. Madrid. Trofin. E. J. In Water Treatment Membrane Process”. Ed. A.1 – 11. Th. Etapa 1 – Studiu preliminar de tratabilitate” – Contract 113 A/1999. E. Ed. București. B. Cioc. Anton. Ediția a II – a. 53..C. Ed. U. 49. Iaşi. Al. UP. (ed) McGraw-Hill. 52. 2002. Ed. Teză de doctorat. EPANET – Environmental Protection Agency of United States National Risk Management Research Laboratory. Ed.B. Wiesner. 1999. 55. Odendaal. O. G. (McGraw – Hill) – ”Water Loss Control Manual”. O. Smith. – ”Hidraulica construcțiilor”. 2000. – ”Rețele hidraulice: calcul. Academiei Române. Iași. București.. Mănescu. – ”Potabilizarea apei cu tehnologia membranelor”. 1993. I. Ed.. Dimensionare. – „Alimentări cu apă”.

2003. Gavrilă.. Sandu. E. G.. E. București.T. M. Ed. ITIACR. 73. 2009. M. G. M. E. București. Perju.. Vulpașu. Ighigeanu. 68. Racovițeanu.0 m Municipiul Călărași” – Contract nr.. Volume 41... Ed. Water Treatment Handbook – Degremont. – ” Tratarea apei. – ”Alimentări cu apă”. Sandu. Conspress. 71. Manaila.C. Ed. Coagularea – flocularea suspensiilor din apă”. Number 3. Lucrări de laborator. Ed. 2006. Iaşi. U. G. S. – ” Chimia apei. – ”Manual pentru inspecția sanitară si monitorizarea calității apei în sistemele de alimentare cu apă”. Proc. Sandu. N. 65. Compress.”. Ed. Ed. E. – "Contribuţii privind optimizarea proceselor de tratare a apei în vederea reducerii concentraţiei de aluminiu rezidual”. 1994.. Ed.. Bârsan. Mănescu. 2010. Compress. Iovu. Teză de doctorat. 70.B. ARA Int. 72. 74. 66. H. 69. – ”Stații de pompare în sisteme de alimentări cu apă și canalizări”.B. Al. – ”Teoria decantării şi filtrării apei”.. Matrix Rom. Oproiu. București. București. Performantica. C. U.. D. volume 1 și 2. 22 – 23 June. IEEE Transactions on Industry Applications. Jalba. May/June 2005. . Matei. Vulpașu. Seventh Edition. R.. 2006."Application of Polyelectrolytes Obtained by Radiation Processing to Potable and Waste Water Treatment". 2006.C.. 22/2007. Vulpașu. 75. Safety of Water Supply Systems and Sewerage. Bucharest. 2005.T..63. C. (p 111 – 112). Compress. București. București. Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor – ”Plan Operațional Sectorial De Mediu”. D. Racoviţeanu. 67. – ”Construcții hidroedilitare”. Conf. Racoviteanu. 293 . 2007. București. 64.. 2008. G. 2008. E. C. Martin. Conspress. Crăciun. ISSN 0093-9994 (8 pagini). – ”Damage Risk of Water in the Distribution Network (Risc în deteriorarea apei în rețelele de distribuție). – ”Studiu de tratabilitate apă de foraj 412. Iacob.

........ 2.........1................2 Alegerea diametrelor și parametrii hidraulici ai tronsonului de calcul…………………………………………………………………….1.1 Lucrările rețelei de canalizare .............4 Alcătuirea rețelelor de canalizare ............ 01............................3............. Proiectarea rețelelor de canalizare.............................2........ 2........................................2..... 2....1.... 2................. 2.... 1.... 2...............2 Rețea de ape meteorice în procedeu separativ…………………………… 2.........1 Calculul debitelor pe tronsoane………………………………………..1............................ 2.....1 Debite de dimensionare……………………………………………………...............................................2.. PARTEA I : REȚELE DE CANALIZARE 1..............5...1................. 2...... 01....................................2...................................1..5 Clasificarea rețelelor de canalizare ...2......... 2..........5........3......1...............................................................1 Asigurarea curgerii apei în colectoare ........................................................ 1...............1............. 1..................................................................1......................3 Forma rețelei .. 1...PROIECTAREA SISTEMELOR DE CANALIZARE CUPRINS 01.2....................................... 2...................2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici………………………….....2 Elemente impuse dimensionării hidraulice..........................2... 1..3 Încadrarea în mediul rural/urban ......... 2............ 2.......1 Rețea de ape uzate în procedeu separativ . Obiectul rețelei de canalizare .....3 Diametre minime......3 Dimensionare hidraulică.................. 2..............................2 Viteze minime/ maxime...4 Adâncimea minimă și maximă de pozare..................................... 14 14 17 17 5 5 5 6 6 7 7 7 8 8 8 8 9 9 10 10 10 11 11 11 13 1 1 3 4 I ................ Date generale .......................................................5 Panta longitudinală a colectorului........................2 Apele preluate în rețelele de canalizare ..................................2..............1 Debite de dimensionare...................... 01..... 2........1 Grad de umplere............................. 1................5............1 Elemente componente ale sistemului de canalizare și rolul acestora .......1 Stabilirea debitelor de calcul pe tronsoane…………………………..............2.......................................................................3 Sisteme și procedee de canalizare ................2 Calitatea apelor colectate .........................................2 Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare .................... 1...................1.............................................. 1.......................... 2............

…………….1 Amplasamentul stațiilor de pompare………………………………… 4....2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului………….1 Alcătuirea deversoarelor………………………………………………..7. diametre.1 Cămine de vizitare de trecere………………………………………… 4.2 Cămine de racorduri……………………………............2.... 3. 5.7.......3............2.2.1 Elemente componente…………………....1.......1 Tuburi pentru realizarea tronsoanelor ………………………………………....3...2....... pante……………………………………………… 5...3..... 4.. 5...2.............2.2......2. 4.2.................3........ 4.2 Componentele stațiilor de pompare………………………………….......... 2.1 Debite... 4..........3 Rețea de canalizare în procedeu unitar……………………………………… 2.2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului......... II 18 20 21 21 21 22 22 23 23 23 23 24 24 25 26 26 28 28 29 30 30 32 32 33 35 35 38 38 39 39 39 40 41 41 ....3 Cămine de vizitare…………………………………………………………..... lifturi........ 4.5 Bazine pentru retenția apelor de ploaie…………………………………...1......2......1 Rețeaua de ape uzate…………………………………………………………..... 4......... 5.....2...2....1 Recipienți de vacuum. 4..2........3.2 Materialul tuburilor…………………………………………………………...2..4...7 Stații de pompare.1 Racorduri…………………………………………………………………….......……………...3 Bazine de retenție……………………………………………………… 2. Elemente componente pe rețeaua de canalizare……………….2 Prevederi de proiectare…………………. 4...... 3.. 5..………………......2.....2.2......………………………………….....……………………………………......2.1 Forma secțiunii……………………………………………………………… 4.. 5.... 4.......……………………………………... 2....2 Configurație...3.2......2 Guri de scurgere……………………………………………………………. 4. 4...………...Rețele de canalizare în sistem vacuumat…………........6 Sifoane de canalizare……………………………………………………… 4..2. 5.... Amplasarea rețelei de canalizare……………………………………………….. 4.. 4......3 Stația de vacuum………………….2 Construcții anexe pe rețeaua de canalizare…………………………………. lungimi……………………………………………… 5.3....... 5.2 Cămine de vizitare de intersecție…………………………………….....3 Rețea vacuumată…………………………………..4 Deversori…………………………………………………………………….......1 Racorduri gravitaționale la căminele colectoare..2.2..1 Stabilirea debitelor de dimensionare……………………………………. 5.

..1 Caracteristici fizice…………………………………………………………… 3.............……...... 5...............………………………… 2.1...…… 3........ beton și oțel ...... 3..... 5..................... 41 41 42 42 42 ANEXE Anexa 1–Curbe IDF pentru zona 8 cf....................... PARTEA a II-a: EPURAREA APELOR UZATE 1....... 3...........3 Conținutul studiilor hidrochimice………………………………………….......... Tipuri de procedee de epurare…………………........ 4.......2 Stații de epurare existente retehnologizate/extinse……………………… III 49 49 50 50 51 51 51 51 51 52 52 52 53 53 54 54 55 58 58 59 63 63 63 45 46 47 48 ..........3 Epurarea avansată………………………………………………………………… 2......2 Debite de calcul și verificare……………………………………………………… 4...1......4 Condiționări în alegerea soluției rețelelor de canalizare vacuumate.…………………… 2.…………………………………………… 1.Definiții…............………………………………………………… 3...................................3 Timpul de evacuare a volumului rețelei ...3.......4 Indicatori de calitate pentru efluentul stației de epurare……………………… 4............1 Domeniu de aplicare……………………....................………………......3............................... 3...5. 5.........2 Conformarea la normele europene ...3 Reglementări conexe……………………………………….. Obiectul normativului ………………………………………………………………… 1....2 Metode de determinare………...4 Epurarea terțiară…………………………………………………………………...........3 Încărcări cu poluanți ale apelor uzate influente în stațiile de epurare……… 4.... 6.......3... Definiții...1 Epurarea mecanică............... Anexa 2–Diagramă pentru calculul conductelor dim materiale plastice și compozite................. STAS 9470/73. Debitele și încărcările cu poluanți pentru stația de epurare……………………… 4...1 Stații de epurare noi………………………………………………………… 4.........2 Epurarea biologică convențională (secundară)………………………………… 2........................Guri de vărsare………………………………………......3........1 Calitatea apelor uzate influente în stația de epurare .......4 Timpul de funcționare zilnică al pompelor de vacuum.2 Pompe de vid……...…………………………………………….. Anexa 3–Diagramă pentru calculul conductelor din fontă.............……………..........3...........1 Debite de calcul.......1...... 2.........……………………………………… 1................. Studii privind calitatea apelor uzate .................................. Anexa 4–Curbele gradului de umplere ........3 Caracteristici biologice și bacteriologice…………………………………… 3.........2 Caracteristici chimice………………………………………………………… 3...

..5.3 Treapta de epurare terțiară……………………………………………… 6.2 Parametrii de dimensionare………………………………………………….5 Deznisipator cu insuflare de aer…………………………………………….1 Debite de dimensionare și verificare ………………………………………....4 Schema tehnologică de epurare pentru eliminarea fosforului……….3 Epurarea mecano – biologică avansată…………………………………… 5...1. 7. 6.. 7. 7.. 7.. 6.5.2.4.2. 6. 7.2.1. 7. 7.. 7. IV .5..1.3 Grătare rare și dese……………………………………………………………….2.4 Epurarea terțiară……………………………………………………………… 5.1 Deversorul amonte de stația de epurare………………………………………...1 Schema generală ……………………………………………………… 6. 7....2.2 Aspecte privind proiectarea grătarelor……………………………………… 7....3 Deznisipator orizontal longitudinal cu secțiune transversală parabolică.1 Debitul de calcul al deversorului……………………………………………..1 Debite de dimensionare……………………………………………………… 7. 7..1 Eliminarea fosforului pe cale biologică.2. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare mecanică………….2..1. Alegerea schemei stației de epurare……………………………………………… 5..1 Gradul de epurare necesar….2 Eliminarea fosforului prin precipitare chimică……………………..4 Măsurarea debitelor de apă uzată din stația de epurare...4.2.2. 5.5..2 Bazinul de retenție………………………………………………………………… 7.2.………………………………… 5.1 Debite de dimensionare și verificare ale grătarelor ……………………….2. 6..2 Gradul de epurare necesar privind oxigenul dizolvat………………………… 6.. 7.....2 Epurarea mecano – biologică artificială (intensivă)………………………...…………………………………………………… 5..3.2.1 Alegerea schemei stației de epurare…………………………………………… 6.. 7.2 Tipuri de scheme de epurare…………………………………………………….…………………………….2.2.5...2 Tehnologii aplicate pentru treapta biologică artificială ……………….5. 6.1.3.1.4 Deznisipator orizontal tangențial……………………………………………..1 Treapta de epurare mecanică…………….2 Epurarea mecano – biologică……………………………………………….4. Scheme tehnologice pentru stații de epurare…………………………………… 65 65 66 66 67 67 67 68 72 72 73 73 74 74 74 75 76 76 77 78 78 78 81 82 83 83 88 88 89 89 90 91 91 93 6. 6.5 Elemente determinante la stabilirea gradului de epurare………………… 5.1 Epurarea mecano – biologică cu procedee extensive ………………….5 Deznisipatoare …………………………………………………………………….

1 Câmpuri de irigare și infiltrare ………………………………………….1 Epurarea biologică în stațiile de epurare urbane mici și medii cu o capacitate între 2.. 7. 7.2. 8.4 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice….…………………………………………………………… 7.1.4 Decantoare orizontale radiale……………………………………….2. 8.7...3 Decantoare orizontale longitudinale………………………………………… 7.1..1. 8.2.1......1.2..1..2 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea câmpurilor de irigare și infiltrare………………………………………………………………….. 7.1.1.6.6 Parametrii de dimensionare ai bazinelor de aerare…………………… 8.7.000 L.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale ……………………. 8..7. 8.1..... Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare biologică …………..3 Iazurile de stabilizare (biologice)……………………………………….....1. 8.1...………………….000 și 10..8 Stații de pompare apă uzată ……………………………………………………..5 Decantoare verticale……………………………. 7.7..1.2 Parametrii de dimensionare ai decantoarelor primare…………………….1.2.1 Epurarea biologică artificială cu biomasă fixată – filtre biologice …… 8..2...7 Decantarea primară….5..1 Amplasarea stațiilor de pompare …………………………………………… 7. 8..7.……………………………………………..1..1 Debite de dimensionare și verificare ……………………………………….6.E..1.. 8..1. 7.1 Epurarea biologică naturală …………………………………………………..3.2 Epurarea biologică artificială………………………………………………… 8. 94 97 97 98 99 100 101 103 104 109 110 114 117 120 121 122 129 131 131 131 132 134 138 140 141 142 145 149 150 153 158 165 V ..2 Parametrii de proiectare……………………………………………………… 7.. 7. 7. 7. 7. 8.………….6 Decantoare cu etaj………………………………………..2 Filtre biologice precolatoare (cu picurare) de înălțime redusă……….7..3 Filtre biologice precolatoare turn……………………………………….6 Separatoare de grăsimi ………………………………………………………….1.4. 8.1 Prevederi generale privind geometria bazinelor cu nămol activat..2..1 Debite de dimensionare și verificare………………………………………..8.6 Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer…………………..4 Contactori biologici rotativi……………………………………………….8. 7..5 Bazine cu nămol activat – epurare biologică cu biomasă în suspensie………………………………………………………………….....6..7.9 Elemente tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare mecanică…………………………………………………………………………… 8.7. 8.2 Parametrii de proiectare……………………………………………………… 7.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale………………. 7.7..

2 Materiile solide……………………………. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de tratare a nămolurilor ……… 9..2.4 Cantități de substanță eliminate din sistemul bazin biologic – decantor…………………………………………………………………….3.3 Decantoare secundare……….8.3.…………….3. 8.1 Umiditatea…………………………..tehnologii speciale………………………… 8.1.1 Caracteristici fizice…………………………………………………………….2 Cantități și concentrații de poluanți în apele uzate………………………… 8.……………………….………………………………….2. 9.6.1 Clasificarea nămolurilor provenite din stațiile de epurare…………………… 9.2.2.. 8.3.3 Determinarea volumului zonei de denitrificare………………………… 8.3.1.2.2.1 Parametrii de dimensionare………..2.2 Elemente de proiectare a instalațiilor de pompare………………… 8. 8.2. 8.3 Tipuri de pompe utilizate în vehicularea nămolului……………….3.E (epurare avansată)...000 L.3. 8..1.………………………..2 Cantități de substanță influente în bioreactor………………………….1 Stații de pompare a nămolurilor……………………………………… 8. 8.2.. 8.3.7 Calculul capacității de oxigenare……………………………………….1.………………. 9.2 Dispozitive de insuflare a aerului……………………………………. 8.1.2.2. 8. 8.2.. 8.8.3.. 8.1.7 Bazine cu nămol activat .…………………………………….8.2..2 Epurarea biologică în stațiile de epurare urbane/ rurale cu o capacitate peste 10..8 Pomparea nămolurilor din stațiile de epurare…………………………..2...2.2...3 Cantități de substanță din efluentul stației de epurare……………….3 Caracteristicile nămolurilor………………………………………………………. 8.8.2 Parametrii de dimensionare………………………………………………….3.3.1 Debite de dimensionare și verificare…………………………………….1 Clasificare……………………………………………………………………… 8.2.2.6 Determinarea volumului reactorului biologic…………………………… 8.2.4 Eliminarea fosforului din apele uzate urbane………………………….1.…………..2.2 Cantități specifice de nămol……………………………………………………… 9. 9.3 Decantoare secundare orizontale radiale………………………………….……………………………… 166 167 172 172 174 175 179 179 182 183 184 184 185 187 187 187 189 193 197 200 202 208 208 208 211 216 218 218 219 220 220 220 220 VI .5 Calculul cantității de nămol în exces…………………………………….3. 8.3.2 Vârsta nămolului …………………………………………….1 Concentrații ale substanțelor poluante influente în reactorul biologic. 8. 9.3.2.2.1.3 Dimensionarea reactoarelor biologice……………………………………… 8. 8.……………….3.1 Epurarea biologică artificială………………………………………………… 8.2.2.

.6 Puterea calorică………………………………………………………….3 Caracteristici biologice și bacteriologice…………………………………….………………..1 pH-ul……………………………..…………………………………… 9.5 Stabilizatorul de nămol…………………………………………………… 9.1.. 9.3 Condiționarea chimică a nămolurilor……………………………………….1.3. 9.2 Concentratoare de nămol……………………………………………….…………………………………… 9.6 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din stațiile de epurare fără decantor primar………….4 Alegerea schemei de prelucrare a nămolurilor………………………………… 9.7.…………………………………… 9.3 Metalele grele……. 9.4 Culoarea și mirosul…………………………………………………..1 Sitarea nămolurilor…………………………………………………………….5 Prelucrarea preliminară a nămolurilor…………………………………………… 9.4.4. 9.4 Schema de prelucrare a nămolurilor din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și fermentare anaerobă într-o singură treaptă………………….5..1 Bazinul de amestec și omogenizare.4. 9.…………………………………… 221 221 221 223 223 223 223 224 224 225 225 227 229 230 231 232 233 234 234 236 238 240 243 245 247 247 247 248 248 249 251 VII .4.4.3 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare și fermentare anaerobă în 2 trepte…………………………….4 Fermentarea anaerobă a nămolului în două trepte…………………… 9.7. 9.5.5 Filtrabilitatea……………………………………………………………….4.3..4.3. 9.7.3.……………….4.3..5. 9. 9.3..5.……………………….2 Polielectroliți sintetici………………. 9... 9. 9.3.4.2.…………………………………….1 Reactivi minerali……………………...6 Deshidratarea nămolului………………………………………………….2 Schema de prelucrare a nămolurilor cu îngroșare independentă a nămolului primar și a celui în exces și fermentare anaerobă într-o singură treaptă………………………………………………………………… 9.2 Mărunțirea nămolurilor……………………………………………………….4.1 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare și fermentare anaerobă într-o singură treaptă…………………………… 9.4 Nutrienții…………………………………………………………………… 9.9.4.4..……………………………………………….2 Caracteristici chimice………………………………………………………….. 9.3.. 9.3..4.3.2..1.1.3.……………….3. 9.. 9.. 9.6 Concentrarea nămolurilor………………….2 Fermentabilitatea…. 9.3 Greutatea specifică……………………………………………………….7.2..3 Fermentarea anaerobă într-o singură treaptă………………………….7 Bilanțul de substanță pe linia nămolului……………………………………. 9.7.…………………………………….……...5.5 Schema de prelucrare a nămolurilor din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și stabilizare aerobă……………………………………………….7..2. 9.

2 Deshidratarea cu filtre bandă.7...1.7..…………………………………..9.... 9.1..1 Date de bază pentru proiectare……………………..2. 9.1..…………………………………. VIII 252 254 257 258 260 262 264 264 265 265 265 265 266 266 267 269 272 273 273 274 275 276 278 279 279 280 280 281 283 287 287 287 288 .……………….8..2.3 Construcția rezervoarelor de fermentare…………………………… 9.………………………………….1..1.8.…………………….1 Compostarea nămolurilor.1.7. 9. 9.1 Colectarea și stocarea biogazului…………………………………… 9.1 Concentrarea gravitațională a nămolurilor…………………………………. 9. 9.7.. 9.……………………………………….8.7. 9.7..2 Stabilizarea aerobă………………………... 9..1.7. 9.6.…………………….8..3..6.5 Aplicarea fermentării anaerobe……………………………………….………………………………….2 Stabilizarea cu var……………………………………………………….7.7.6.3 pH – ul …………………………………………………………………...………………………………………..1 Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitaționale de nămol……………………………………………………………………….2..1. 9.7.1...7.. 9.1.. 9.2..7.2 Concentrarea nămolurilor prin procedeul de flotație cu aer dizolvat…….1 Materiile solide și timpul de retenție hidraulic..1 Factori ce influențează fermentarea anaerobă….9.1.....……………………………………….………………..…………………… 9.1 Deshidratarea prin centrifugare.8.1. 9.1 Etapele procesului…………….1.1 Proiectarea sistemelor de flotație cu aer dizolvat.3 Deshidratarea cu filtre presă..2 Deshidratarea mecanică.. 9.9 Tehnologii de prelucrare avansată a nămolurilor……………………………….1. 9. 9.1..1 Dimensionarea tehnologică ….7.……………………………………….………………….1..9.2. 9..2 Temperatura…………………………………………………………… 9.…………………… 9..6 Soluții pentru procesele de fermentare……………………………… 9. 9.1..……………… 9..7 Stabilizarea nămolurilor din stațiile de epurare urbane/ rurale...7.4 Substanțe toxice………………………………………………………..6..2..4 Alte elemente tehnologice ale rezervoarelor de fermentare anaerobe…………………….8 Deshidratarea nămolurilor………………………………………………………...2 Necesarul de reactivi chimici…………………………………………...1.6..2..2 Dimensionarea tehnologică a rezervoarelor de fermentare a nămolului………………………………………………………………….2.6. 9.2 Desfășurarea procesului…….9.………………………………………. 9.1.7.7.…………………… 9.………………………………………….. 9.2.1 Deshidratarea naturală.3 Centrifugarea nămolurilor…………………………………………………….………………………………………. 9..2. 9.1.1.1 Stabilizarea (fermentarea) anaerobă………………….

9. 9.9. 9.1.7 Maturarea…………………………………………………………………. 9.4 Raportul carbon / azot……………………………………………………..2...3. 9.9.2 Uscarea nămolurilor………………………………………………………….8 Uscarea…………………………………………………………………….2.9.5 Controlul termperaturii și aerarea……………………………………….1 Elemente generale……………….9.9.3 Alegerea soluției de uscare/incinerare a nămolurilor din stațiile de epurare…………………………………………………………………….3.9.1.…………………………………………………………….…………………………………… 9.9.2.9.3. 9.2.. 9.9.2 Mărimea SEAU………………………………………………………… 9.…..1.9.9.2 Bilanțul termic..…………………………………………….9.... Bibliografie (4 pagini) ……………………………………………………………….1. 9.3 Folosirea nămolurilor în agricultură………………………………….9.1..9.1 Uscătoare rotative tubulare..2.2.9. 9. 9..9 Elemente de proiectare a sistemelor de compostare………………….3 Balanța energetică………………………………………………………. 289 289 290 290 291 291 291 294 296 297 302 302 303 305 310 IX .1.6 Reducerea agenților patogeni…………………………………………… 9.1.

Stațiile de pompare se construiesc în punctele joase ale teritoriului ce se canalizează. Lucrările auxiliare pe rețea sunt: guri de scurgere care primesc apele meteorice de pe străzi. marea. deznisipatoare. solurile permeabile sau depresiuni naturale cu scurgere. deversoare. stații de pompare și din alte construcții auxiliare amplasate între punctele de colectare și stația de epurare sau gurile de vărsare în emisar. denumite rețele interioare. cămine de rupere de pantă. a) Obiectele sanitare În interiorul clădirilor de locuit. 01. De la recipiente apa este condusă în instalații interioare prin conducte și preluată în rețeaua din interiorul incintelor. ce servește pentru control și intervenții.1 Elemente componente ale sistemului de canalizare și rolul acestora Pentru canalizarea unui centru populat sau industrial sunt necesare următoarele grupuri de construcții: − obiectele sanitare și rețeaua interioară. − stația de epurare. Legătura dintre rețeaua interioară și cea exterioară se face printr-un canal de racord și un cămin de vizitare. le transportă la stația de epurare care asigură gradul de epurare stabilit în funcție de condițiile impuse de mediu și apoi le descarcă într-un bazin natural numit receptor.01. bazine de retenție. cămine de spălare. − construcții de evacuare. − rețeaua exterioară. receptorul poate fi un râu. un lac. social – culturale sau administrative. băi și alte utilități. atunci când – din cauza configurației terenului – nu este posibil ca apele de canalizare să curgă gravitațional sau viteza de curgere nu este suficientă. camere de legătură. treceri pe sub depresiuni și căi de comunicație. există obiecte sanitare de tip chiuvete. 1 . numit cămin de racord. cămine de vizitare. Date generale Definiție: Sistemul de canalizare este ansamblul de construcții inginerești care colectează apele de canalizare. b) Rețeaua exterioară Rețeaua exterioară se compune din canale subterane și de suprafață.

8 – stație de epurare.5– cameră de intersecție. În figura 1.9 – colector de descărcare. 6 – camera deversorului. 7 – canal deversor. Schema sistemului de canalizare. 4 – sifon invers.1 este prezentată schema unui sistem de canalizare. 3 – colectoare principale. 2 – colectoare secundare. 2 . 1 1 2 1 11 2 3 2 2 2 5 4 6 7 8 9 10 Figura 1. 11 – sisteme pentru valorificarea nămolurilor rezultate din SE.1.c) Stația de epurare Stația de epurare este alcătuită din totalitatea construcțiilor și instalațiilor prin care se corectează parametrii de calitate ai apelor uzate influente astfel încât caracteristicele apelor uzate epurate să corespundă normativelor în vigoare funcție de caracteristicile receptorului. 1– canale de serviciu (secundare). 10 – gură de vărsare. d) Construcții pentru evacuare Construcțiile pentru evacuare trebuie să asigure vărsarea apelor în receptori în condiții de siguranță pentru sistemul de canalizare și receptor.

− efecte minime asupra mediului înconjurător. în toate proiectele se vor elabora variante cu minim 2 rețele (ape uzate și ape meteorice) și 1 rețea (sistem unitar) pe ansamblul amplasamentului sau pe sectoarele acestuia. − dotările și costurile operaționale pentru fiecare variantă. Documentațiile obiectiv necesare pentru elaborarea schemei sistemului de canalizare sunt: • • • PUG și PUZ pentru localitatea urbană/rurală cu situația existentă și perspectivă de dezvoltare pentru minim 30 de ani. Orice sistem de canalizare trebuie studiat în variante multiple din care proiectantul va propune aceea variantă care va asigura: − colectarea apelor uzate în condiții sanitare fără risc privind sănătatea populației. sub presiune sau rețea vacuumată. apelor de suprafață și subterane din zonă. evacuarea substanțelor reținute) în corelație cu gradul de suportabilitate al utilizatorilor sistemului. 3 . care să permită stabilirea: − volumului total al investițiilor.01. hidrologice asupra teritoriului. se vor analiza sistemele cu transport gravitațional. Studii pe variante. epurare. − costuri unitare și energetice minime independente de factorii variabili care pot apare în timp.2 Criterii de alegere a schemei sistemului de canalizare Alegerea schemei sistemului de canalizare are la bază datele configurației amplasamentului și elementele funcționale ale utilizatorului. valorificarea substanțelor reținute și a nămolurilor. − planul de eșalonare a investițiilor pentru o perioadă de minim 10 ani. Studii topografice. Pentru fiecare variantă se vor elabora calcule tehnice și economice. • Criterii tehnice și economice pe care se bazează alegerea sistemului: − colectare unitară/separativă pe categorii de ape uzate. hidrogeologice. geotehnice. − costul apei canalizate (colectare. − criterii de transport ape uzate. − elementele impuse de poziția receptorului.

costuri de operare mai reduse și dezavantajul unor cheltuieli inițiale de investiții mari. − procedeul mixt. Procedeul unitar are avantajul că necesită o singură rețea de canale. industriale.acumulare cu/fără reutilizarea acestor ape. în funcție de calitatea apelor.3 Sisteme și procedee de canalizare Un sistem de canalizare cuprinde: rețeaua de canalizare. − creșterii exigențelor de întreținere și curățenie a spațiilor urbane amenajate și a creșterii suprafețelor specifice (m2/loc. Curgerea apelor uzate industriale pre – epurate se face prin rețele închise sau deschise. Procedeul separativ colectează și transportă prin minim 2 rețele diferite apele uzate (menajere. fie printr-o rețea de canale închise. stația de epurare și construcțiile pentru evacuarea apelor epurate și substanțelor reținute în stația de epurare. 01. publice. Curgerea apelor uzate menajere se face prin canale închise. 4 .) de spații verzi. Procedeul unitar colectează și transportă prin aceeași rețea de canalizare toate apele de canalizare: menajere. astfel încât serviciul de canalizare să poată asigura creșterea exigențelor utilizatorilor și dezvoltările tehnologice. de suprafață și de drenaj. meteorice.Schema sistemului de canalizare trebuie să se încadreze permanent în dezvoltarea centrului populat. industriale pre-epurate și publice) și meteorice. − procedeul separativ (divizor). Canalizarea în procedeu separativ se dezvoltă în ultimele decenii pe plan mondial pe baza: − principiului reținerii apei din ploi la locul de cădere și execuția de bazine de infiltrație . − reducerii suprafețelor impermeabile în amenajările urbane. Curgerea apelor meteorice se poate face fie la suprafață prin rigolele străzilor sau canale deschise (șanțuri). Colectarea și evacuarea apelor uzate se face în unul din următoarele procedee: − procedeul unitar.

5 . − instalațiile interioare ale clădirilor cu destinație publică (școli. 1. stații de pompare. Rețeaua de canalizare evacuează apele uzate de pe o suprafață delimitată numită bazin de colectare. unități de activitate publică. introdusă în canalizare prin gurile de scurgere (apa din ploi. a apelor uzate industriale pre – epurate.2 Apele preluate în rețeaua de canalizare pot proveni de la: − instalațiile interioare ale locuințelor. direct sau prin cămine de racord. − apa din precipitații. gheții). complexe sportive). apa din topirea zăpezii.PARTEA I: REȚELE DE CANALIZARE 1. În cazuri justificate rețeaua va fi protejată contra afluxului de ape meteorice de pe suprafațele vecine localității. deversoare. cămine de vizitare. Bazinul de colectare poate fi diferit pentru diversele categorii de ape uzate. sisteme de control a calității apei și de măsurare a debitului de apă transportată. 1. − apa uzată industrială colectată direct sau provenind de la stații de pre – epurare atunci când condițiile de calitate sunt diferite de cele ale apei admise în rețeaua publică. apă uzată menajeră. guri de scurgere. bazine de retenție. spitale.1 Lucrările rețelei de canalizare Rețeaua de canalizare este alcătuită din: − colectoarele care asigură transportul apei colectate. Rețeaua de canalizare asigură evacuarea apelor uzate de la folosințe casnice. Obiectul rețelei de canalizare Rețeaua de canalizare este obiectul tehnologic din sistemul de canalizare. − construcțiile accesorii care asigură buna funcționare a rețelei: racorduri. a apelor uzate de la folosințe publice și a apelor provenite din precipitațiile căzute pe suprafața deservită de rețea. − apa subterană infiltrată prin defecțiunile colectoarelor sau construcțiilor anexe. − apa uzată menajeră provenită de la grupurile sanitare ale unităților industriale. cu rol de colectare și evacuare a apei uzate sau/și meteorice în afara localității în condițiile de siguranță pentru sănătatea utilizatorilor și mediului.

Z – ul zonelor în care se dezvoltă. − poziția stației de epurare și a receptorului. − limitarea oricăror influențe negative asupra proceselor biologice din stația de epurare.U. 6 . Norma de calitate este dată în NTPA 002/ 2005.U. 1. − în Planul general de gospodărire al apei bazinului hidrografic în care se află localitatea.3 Încadrarea în mediul rural/ urban Rețeaua de canalizare se va încadra: − în prevederile P.. pericole sau limitări ale exploatării în siguranță. Rețeaua de canalizare asigură evacuarea apei uzate comunitare în condiții sanitare adecvate protecției sănătății publice și a apei meteorice în condiții de siguranță stabilite în prealabil. unități de prelucrare produse și crescătorii de animale se va respecta același principiu: conformarea la prevederile NTPA 002/2005. − situația topografică a amplasamentulul pentru asigurarea curgerii gravitaționale.G – ul și P. în cazuri justificate pot fi acceptate apele uzate după epurarea până la limitele cerute de NTPA 002/2005.G. N și P). − cunoașterea permanentă a volumelor de ape uzate și cantităților de poluanți (materii în suspensie. Pentru rețelele de canalizare din mediul rural care preiau ape uzate de la ferme agrozootehnice. 1. substanțe organice – CBO5.U. − în Master Planul general privind sistemele de alimentare cu apă și canalizare ale amplasamentului zonei și bazinul hidrografic. influențe asupra materialului.Cu excepția apei infiltrate în canalizare toate celelalte categorii de apă au calitate normată pentru a putea fi acceptate în rețeaua publică de canalizare. Se interzice total evacuarea apelor uzate de la fermele de animale.4 Alcătuirea rețelei de canalizare În configurarea rețelei se va lua în considerație: − trama stradală actuală și în perspectivă (minim 25 ani) conform P. Preluarea oricărei categorii de calitate de ape uzate în rețeaua publică va fi condiționată de: − asigurarea funcționării rețelei publice fără deteriorări.

în care apa curge sub o presiune negativă (p ≈ 0. după calitatea apelor colectate. în localități pot fi două rețele (rețea de canalizare ape uzate urbane/ rurale și rețea de evacuare a apelor meteorice). − soluționarea rațională a rețelei în zonele inundabile.5 Clasificarea rețelelor de canalizare Rețelele de canalizare pot fi clasificate astfel: • • • după modul de curgere al apei.5. − posibilitatea prevederii galeriilor edilitare în zone cu densitate mare de rețele.). − rețea în procedeu divizor/ separativ în care apele având caracteristici apropiate sunt evacuate prin aceeași rețea.6 at. − rețea cu funcționare sub vacuum. în care apa curge sub presiune asigurată prin pompare. rețeaua va fi astfel alcătuită încât în cazul inundației să se poată asigura pomparea apei uzate (sau epurate). 1. contrapante. 1. − un plan de dezvoltare etapizată în concordanță cu dezvoltarea comunității deservite. în zone centrale. după forma rețelei. cu trafic intens și terenuri dificile privind pozarea.− asigurarea evacuării apei pe drumul cel mai scurt. unitar și separativ pe zone ale localității. 7 .2 Calitatea apelor colectate − rețea în procedeu unitar.5. toate apele de pe suprafața localității sunt evacuate printr-o singură rețea. − rețea cu funcționare sub presiune.1 Asigurarea curgerii apei în colectoare − rețea gravitațională în care se asigură curgerea apei cu nivel liber. realizată sistematic. − abordarea punctuală a zonelor critice: depresiuni. − rețea în procedeu mixt. 1.4 – 0. subtraversări.

agenți economici ș.1. qi – necesarul specific de apă potabilă (l/om. de utilizatori pe categorii de consum. reducerea este dată de apele utilizate pentru stropit. 24-1 – coeficienți de transformare. Este rațional să fie estimate și consecințele pentru o eventuală creștere a gradului de siguranță a funcționării în viitor (apariția unor lucrări subterane importante și posibilitatea realizării de treceri denivelate în unele intersecții sau introducerea de mijloace speciale de transport. conform SR 1343–1/2006.a. apei 2. ∙ . kor. 8 .1) unde: α – coeficient de reducere sau de creștere a debitului.1 Rețea de ape uzate în procedeu separativ 2. poate fi favorabil în unele cazuri de remedieri sau rațional pentru evacuarea meteorice (localități unde nu plouă simultan pe toate suprafețele).5.1. kzi.zi). .i – coeficient de variație a consumului zilnic de apă conform valorilor din SR 1343 – 1/2006. creșterea este dată de activitățile economice care utilizează alte surse de apă. valorile curente pot fi cuprinse între 0. conform SR 1343–1/2006.05.3 Forma rețelei Rețeaua de canalizare este o rețea ramificată. 10-3. dacă se poate demonstra. Proiectarea rețelei de canalizare 2. ∙ 10 ∙ 24 (m /h) (2. Gradul de asigurare a funcționării rețelei va fi stabilit funcție de normele în vigoare și prin decizia autorității locale. public. ținând seama și de condițiile de exploatare/reparații că o rețea de tip inelar este rațională acest sistem se poate aplica.9 – 1.i – coeficient de variație orară a consumului de apă. Obligatoriu se va ține seama de pagubele care trebuie suportate în caz de funcționare neconformă. = ∙ ∑ ∙ ∙ .): . Ni – nr. Tipul de rețea va fi ales după un calcul tehnico–economic justificativ pe criterii de cost de investiție și costuri de exploatare. spălat.1 Debite de dimensionare Pentru dimensionare se consideră debitul uzat orar maxim provenit din utilizarea apei pe tipuri de consum (casnic.

În situațiile de retehnologizare a rețelei de canalizare se vor efectua studii speciale pentru stabilirea mărimii debitelor de infiltrație.1.1) reprezintă o valoare de dimensionare hidraulică a rețelei de canalizare și nu va fi utilizat în calculul de bilanț de volume zilnice. servicii publice ș. (2.2.0m) qINF = 50 dm3/m. Ape uzate de la agenți economici Acestea sunt considerate pre–epurate (vor respecta NTPA 002/2005) și vor fi estimate de utilizatorul acestora și comunicate prin protocoale scrise. − ape uzate de tip menajer provenite de la unități industriale. = .1 Grad de umplere definit ca raportul între înălțimea apei la debitul maxim în secțiune și înălțimea constructivă a canalului (DN.zi.3) 9 . din expresia (2. cu valori 25 – 50 dm3/m liniar și m de diametru al colectorului pe zi. Ape de infiltrație Se calculează cu expresia: = unde: qINF – debit specific infiltrat în dm3/m ∙ zi . Suma ∑ ∙ ∙ .2 Elemente impuse dimensionării hidraulice 2.1. .H): = unde: a – grad de umplere. pentru DN=1m.zi. spitale. − ape uzate publice (școli.a).Debitul conform (2.1) se referă la: − ape uzate menajere (nr. ∙ . ∙ ∙ ∙ 10 (m /zi ) (2. pentru DN=1m. DN – diametru colector (m). Pentru rețea pozată deasupra nivelului apei subterane: qINF = 25 dm3/m. Pentru rețea pozată sub nivelul apei subterane (>1.2) 2. L – lungime colector (m). locuitori). lunare sau anuale de ape uzate.

4 Adâncimi minime și maxime de pozare Adâncimea minimă deasupra extradosului bolții superioare a canalului.2.0 m (la cotă radier). H – înălțimea interioară a canalului. ≤ 5 m/s pentru alte materiale. nr. Nr. (mm).1. h – înălțimea apei în canal. 2. (mm).5. − hmin ≥ hîngheț pentru evitarea solicitării materialului tuburilor la ciclurile îngheț dezgheț (conform STAS 6054/1977). − Viteza maximă: ≤ 8 m/s pentru colectoare din tuburi speciale sau metalice. pentru clădiri fără subsol se impune adâncimea de 1.1. 2. DN sau H (mm) a – grad umplere 1 < 300 ≤ 0.3 Diametre minime Diametrul minim pentru colectoarele de ape uzate cu curgere gravitațională se consideră Dn 250 mm. cea mai mare valoare dintre: − hmin= 0.8 2.6 2 350 – 450 ≤ 0. pentru alte sisteme se adoptă diametre speciale. Grad de umplere funcție de DN sau Hcanal.7 m/s pentru evitarea depunerilor în colectoarele de canalizare.1.75 4 > 900 ≤ 0. − diferența între diametrul colectorului de canalizare și diametrul racordului min.50mm. − pentru solicitarea din trafic vor fi făcute calcule speciale. racorduri ≤ 100. − gradul de umplere a ≤ 0. pentru clădiri cu subsol 10 . (mm).2 Viteze minime / maxime − Viteza de autocurățire ≥ 0.1.DN – diametrul nominal. Adâncimea minimă este impusă și de preluarea racordurilor de la utilizatori. Pot fi adoptate pentru rețele noi DN=200mm și DN=150mm în următoarele situații: − colectoarele stradale cu Lmax ≤ 500m.2.80 m.2.7 3 500 – 900 ≤ 0. Tabel 2.crt.

La adâncimi peste 2 m racordurile clădirilor vor avea cămin pe colector. pentru orice tronson de capăt .1.002. limitarea este impusă de posibilitatea efectuării unor intervenții prin executarea de săpături.0 m (diferența de cotă radier și cotă teren). − tuburile de canalizare vor fi realizate din PEID. Pentru stabilirea debitului de calcul se adoptă: → → = → .5 Panta longitudinală a colectorului • Rețea cu curgere gravitațională: − panta egală cu panta străzii.3 Dimensionarea hidraulică 2. EN 752/2008 2.3. Debitul de calcul este debitul din secțiunea aval a tronsonului dimensionat.2.1 Stabilirea debitelor de calcul pe tronsoane Tronsonul de colector se consideră lungimea între două intersecții sau un tronson de maxim 250m în aliniament.0 m.1. PE cu diametre cuprinse între 90 – 200 mm cu îmbinare etanșă.1. − panta maximă care realizează viteza maximă a apei în colector.4’) = + ∙ → (l/s) 11 . dacă sensul de curgere al apei coincide cu sensul descendent al străzii. cf. Adâncimea maximă. • Rețea cu curgere sub vacuum: − panta poate avea valori constructive după poziția colectorului sub presiune. – 2. − panta tuburilor între două lifturi consecutive la rețelele vacuumate are valori de 0. 2. pentru diametre cu DN ≤ 400 mm adâncimea maximă se va limita la 6. (2.adâncimea min. ∙ + → (l/s). SR ≥ 1: DN. pentru construcțiile cu mai multe subsoluri toată cantitatea de apă uzată din subsol se pompează în rețeaua de canalizare. − panta minimă constructivă se va adopta 1‰.4) (2. negativă sau pozitivă. − panta minimă pentru asigurarea vitezei de autocurățire.

4).unde: . Aplicarea calculului este condiționată de: − repartiția uniformă a racordurilor și debitului colectat în canalizare. . 12 . fiecare tronson fiind calculat pe baza însumării debitelor pe tronsoanele amonte. Pentru situații având: − racorduri la distanțe mari cu debite concentrate.5) Q0-1 – debitul calculat conform relației (2. ∑ (l/s ∙ m ) (2. același tip de locuințe. cu dotări de instalații tehnico – sanitare similare. = . − în cazul unor debite cu valori mari (peste 5% sau 10% din debitul transportat). secțiunea de intersecție se consideră nod de calcul. − regimuri diferite de dotări. − pentru fiecare zonă cu densități și dotări similare va exista și se va utiliza o valoare pentru qsp. .uz. Calculul debitelor se va determina prin preluări de debite concentrate. Qlati – debitul adus de colectoarele laterale care deversează în nodul i.

iR – panta radier. iT – panta teren. 2.Calcul tronson j – k. vef – viteza efectivă (m/s).2. Nr crt Tr Quz ( l/s) L (m) Pante Teren iT 0 1 2 3 4 Radier iR 5 6 7 8 9 10 11 DN mm Qpl (l/s) Vpl (m/s) α= Quz/Qpl β= vef/vpl a= h/DN h= aDN (mm) 12 13 Vef=βvpl (m/s) ∆H= iRL (m) 14 Cote Teren (m) 15 Radier (m) 16 17 Hs (m) L – lungime tronson (m). Tabel 2. tab. Qpl – debit la secțiune plină (l/s). vpl – viteza la secțiune plină (m/s). Quz – debit ape uzate în secțiunea aval a tronsonului (l/s).3.1) DN(H) = ∙ h – înălțimea de apă (m). = = = Q Q v v h – gradul de umplere (v.2. 13 .1.2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului de calcul Calculul se efectuează tabelar tronson cu tronson în paralel cu executarea profilului longitudinal al colectorului privind pozarea pe teren. ∆hi-k = iR · L (m) CRk = CRi – ∆hi-k (m) DN – diametru nominal colector (mm). Hs – adâncimea săpăturii.

6) D ik CR1 D k. 10) La intersecția a două colectoare nu este obligatorie racordarea la radier.1 Debite de dimensionare Cantitățile de ape meteorice.1. vpl. v ≥ vmin. cote impuse etc.). 6) Determinarea Qpl.2. 5) Coloanele 15 – 17 caracterizează capetele tronsonului. 7) Tronsoanele aval tronsonului (j – k) trebuie să păstreze DN ≥ DN j – k . 2) Se alege un DN astfel ca din calcul să rezulte: a ≤ amax . 3) Nerealizarea condiției pct. Fiecare colector va fi materializat în concordanță cu calculul printr–un profil longitudinal. α.000 ha) se determină prin metoda rațională care se bazează pe conceptul: o ploaie de frecvență normată va conduce la realizarea debitului maxim într– o secțiune a unui bazin când timpul de ploaie este egal cu timpul 14 . diagramele sunt valabile pentru un material determinat de k=1/n.2 Rețea de ape meteorice în procedeu separativ 2. Cote radier secțiune de calcul. 8) Se va ține seama de poziția finală de racordare la colectorul următor. 4) Coloanele 1 – 14 caracterizează tronsonul (j – k). pentru bazine mici (sub 10 km2 = 1. − cam in (m) (2. (n – rugozitatea relativă) și de forma secțiunii.Observații: 1) Dacă panta străzii este descendentă cu valoarea ≥ 1/DN se adoptă valoarea iR=iT.k+ i C R2 Figura 2. = − . β și a se efectuează cu diagrame de tipul celor din anexele 2 – 4. 2) impune refacerea calculului prin adoptarea iR > iT și eventual un alt diametru sau formă (ovoid). 9) Se va ține seama de posibilitatea de ocolire a unor obstacole de pe traseu (puncte fixe – alte rețele. Cotele radierului în aceeași secțiune se vor determina considerând racordarea la creasta tuburilor adiacente secțiunii. 2.

Coeficientul ϕ este variabil în timp. scade o dată ce ploaia continuă.maxim de curgere din punctul cel mai îndepărtat până în secțiunea considerată.000 loc. l/s. se determină pe baza curbelor IDF (STAS 9470/73) sau studiu de specialitate.7) unde: S – suprafața bazinului de colectare al secțiunii de calcul. 2 frecvențe ale ploii de calcul. m – coeficientul de reducere a debitului. SR 1846 – 2/2007.000 locuitori. 1/2. i – intensitatea medie a ploii de calcul. proiectantul va lua în considerație: − decizia autorității locale din punct de vedere al protecției zonei total sau parțial. 15 .9 la timp de ploaie > 40 min. Se determină ca medie ponderată pentru suprafețe neomogene: = ∑ ∑ ∙ (2. frecvența normată a ploii de calcul se va adopta f = 1/10. Frecvența normată a ploii de calcul : notat f. se consideră efectul de acumulare în rețea cu valorile: • • m = 0.8 la timp de ploaie < 40 min.8) Valorile ϕ pentru diferite tipuri de suprafețe pot fi adoptate cf. pentru calcule preliminare se stabilește conform STAS 4273/1983 și SR EN 752/2008 sau după studii speciale. = ∙ ∙ ∙ (l/s) (2. m = 0. aceasta va stabilii frecvența normată f = 1/1. Pentru localități cu populație ≥ 100.ha . pe această bază pentru fiecare secțiune de calcul va exista o singură ploaie cu frecvența normată a teritoriului din care rezultă debitul de dimensionare. 1/3. raportul dintre volumul apă ajuns în canalizare și volumul ploii căzute pe bazin. Pentru localități urbane/rurale sub 100. (ha). Calculul se bazează pe relația: . pe acestă bază vor fi evaluate costurile ambelor opțiuni și pagubele (daunele) determinate de depășirea capacității de preluare a ploii de către rețea. − proiectantul va stabili pe baza cerințelor autorității locale debitele și secțiunile colectoarelor pentru min. 1/5. mai mare la începutul ploii. funcție de frecvența normată și timpul de ploaie. ϕ – coeficient de scurgere.

(m/s). SR 1846 – 2/2007 proiectantul va avea la bază studii meteorologice (elaborate de Administrația Națională de Metereologie-ANM) pe baza cărora se vor stabili hidrografele ploilor de calcul pentru secțiunile caracteristice ale colectoarelor.10) 16 .). STAS 9470/1973 sau studiilor de actualizare elaborate de ANM. pentru pante medii ale suprafeței bazinului între 1 – 5 %. Intensitatea ploii de calcul Se determină pe baza timpului de ploaie (tp) și pe baza curbelor IDF cf. − tcs = 15 min.Calculul este iterativ. L – lungimea tronsonului de la prima gură de scurgere la secțiunea de calcul. Viteza apreciată se estimează pe baza pantei terenului și experienței proiectantului.(m). • Pentru tronsoanele următoare: = unde: tpi-1 – timpul de ploaie corespunzător secțiunii i a tronsonului i – k.(m/s). Pentru bazine mari (> 10 km2) cf. ) (2.000 + . pentru pante medii ale suprafeței bazinului > 5%. + (min.9) (min. − tcs = 10 min. va – viteza apreciată pe trosonul de calcul. (min. Se vor lua în considerație criteriile de performanță și frecvențele recomandate pentru proiectare conform SR EN 752/2008. valoarea rezultată prin calculul efectiv nu trebuie să difere cu mai mult de 20% de valoarea apreciată. pentru rețele care deservesc un teritoriu > 1. La intersecția a 2 colectoare la primul tronson aval se va lua în calcul valoarea cea mai mică a timpului ploii de calcul pentru cele 2 colectoare. vai-k – viteza apreciată. ) (2. pentru pante medii ale suprafeței bazinului < 1 %. Durata ploii de calcul: tp • Pentru primul tronson al rețelei: = unde: tcs – timp de concentrare superficială: − tcs = 5 min.− se va adopta varianta (opțiunea) având costurile însumate minime și care ține seama de efectele sociale minime din punct de vedere al protecției bunurilor și persoanelor.

ha proiectantul va comanda la Administrația Națională de Meteorologie studii statistice pentru amplasament. (ha). − prevederea de bazine de retenție (decantare) pentru reducerea debitelor maxime și reținerea apelor meteorice colectate în primele 5 – 10 min. ale ploii. § 2. 17 .2. Sami-k – suprafața bazinului de colectare din amonte de secțiunea de calcul.1.11) unde: S – suprafața bazinului de colectare formată din: = + (ha) (2. (ha). acestea vor indica ploile maxime istorice ca durată și intensitate și vor actualiza curbele IDF corespunzătoare zonei amplasamentului. ploaia de calcul se consideră corespunzătoare secțiunii k a tronsonului i – k.2.2 Alegerea diametrului și parametrilor hidraulici Configurația rețelei de ape meteorice în procedeu separativ se va adopta în corelație cu: − configurație amplasament utilizator și receptor.2.2. 2.1 Calculul debitelor pe tronsoane Debitul de calcul este debitul din secțiunea aval a tronsonului. − evacuările admisibile și impactul asupra mediului receptor. = ∙ ∙ ∙ (l/s) (2. 2.12) Stri-k – suprafața bazinului de colectare aferentă tronsonului secțiunii de calcul. i – intensitatea ploii de calcul cu frecvența normată. prin adoptarea unui coeficient de diluție de 4 la 8 ori debitul pe timp uscat pe baza capacității de prelevare receptor. . m – determinat cf. Intensitatea ploii de calcul se va determina pe zone din sub–sistemul canalizării apelor meteorice pe baza frecvenței normate adoptate. – coeficient de surgere mediu calculat ca medie ponderată pentru toate suprafețele aferente tronsonului i – k.

Se elaborează un tabel de forma tabelului 2.2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului Calculul se efectuează tabelar simultan cu amplasarea colectorului la teren în profilul longitudinal.2. 18 .2.3.2.

9 Φ 7 0.07 a 17 0. S – suprafața de colectare (ha). i – intensitatea ploii de calcul (l/s.9).ha) 8 150 Qm (l/s) 9 236. h – înălțimea de apă (m).71 β 16 1.05 Ct (m) 21 148 144 Cr (m) 22 146 141. DN(H) – diametrul sau înălțime canal.95 141.15 Tr. tcs =15’.0 tp (min) 5 16.0 DN(H) (col. Viteza apreciată nu va fi diferită de vef v = v = h ≤ 1. va – viteza apreciată (m/s). iR – panta radier.85 Hs (m) 23 2 2. L (m) 2 270 S (ha) 3 5 Va (m/s) 4 3.81 ∆h (m) 20 4. vpl – viteza secțiune plină (m/s). tp – timp de ploaie (min).8÷0. Qm – debit ape meteorice (l/s).3.05 2. 19 . Qpl – debit secțiune plină (l/s). DN – diametru nominal colector (mm).19) cu mai mult de 20%.5 i (l/s.63 h (mm) 18 284 Vef (m/s) 19 2.015 α 15 0. frecvența normată f=1/1. iT – panta teren. 1 i k m 6 0. = Q Q vef – viteza efectivă (m/s). m – coeficient de reducere (0.6 L – lungime tronson (m).Tabel 2. ha).35 iT 10 0.2 DN (mm) 12 400 Qpl (l/s) 13 330 Vpl (m/s) 14 2. ∆hi-k = iR · L (m) CRk = CRi – ∆hi-k (m) Hs – adâncimea săpăturii. Φ – coeficient de scurgere. Dimensionarea sistemului de canalizare de ape meteorice( exemplu).015 iR 11 0.

2. 20 . − se determină grafic din curbele IDF. − se calculează înălțimea apei în conducta de canalizare (col. ) (2.β. 2.8).4 pentru reținerea apelor poluate. mărimile din coloanele 15. 11. − se alege un diametru pentru conducta de canalizare (col.3 Bazine de retenție Se adoptă în conformitate cu prevederile STAS 1846 – 2/2007 cap. conform tabelului 2. Obiectivele bazinelor de retenție sunt: − − asigurarea compensării debitelor maxime din ploi prin reducerea debitelor în aval și curgerea acestora în perioade mai lungi. 21.22) astfel încât adâncimea de îngropare să fie mai mare de 0.9). cunoscând debitul și o pantă a radierului adoptată (col.4) se reia calculul.8 m (peste bolta canalului) și racordarea între două tronsoane vecine să se facă la creasta adică păstrând continuă linia bolții superioare a canalului.11). = + (min.2. 16. pentru reducerea vârfului de debit când durata ploii este egală cu timpul de concentrare și durata ploii este mai mare ca durata ploii de calcul.a).5). pentru f = normată și Qm cu expresia (10) (col.Calculul. tp < 40’ pentru m = 0.13) − în funcție de timpul de ploaie se alege coeficientul m (col.3 se efectuează în modul următor: − se completează coloanele 1. 4. − se determină din diagramele cu grad de umplere. 7. cunoscând α= Qm/ Qpl (vezi Anexa 4). − se determină cotele radierului conductei (col. intensitatea ploii de calcul (col. 10. − se estimează o valoare pentru viteza de curgere a apei pe tronson (col.12).4) și se calculează un timp de ploaie (col. reținerea poluanților preluați de apele meteorice în prima parte a scurgerii stratului de apă.8. • • tp > 40’ pentru m = 0.6). considerând viteza apreciată egală cu viteza efectivă rezultată. 17 (α.9. 2.19). Dacă valoarea acestei viteze diferă cu mai mult de 20% față de viteza apreciată (col.2.18) și viteza efectivă de curgere a apei (col. 3.

2 Alegerea diametrelor și parametrilor hidraulici ai tronsonului Efectuarea calculelor urmărește procedurile similare. relația (2. Un exemplu de conținut profil longitudinal este dat în figura 2. această soluție se impune să fie analizată și pentru retehnologizarea colectoarelor de mari dimensiuni existente.2.2.3 pentru rețea ape meteorice. Construcția bazinelor de retenție pentru apele meteorice se va analiza în corelație cu planul urbanistic al zonei canalizate astfel încât acestea să se încadreze în sistemul urban al zonei. 2. și β = = și cf. cu funcționare în procedeu unitar.1) § 2.7 m/s. − debitul maxim din ploaie al tronsonului relația (2. − pentru diametre DN > 1000 mm sau cu înălțime H > 1000 mm și debite reduse de ape uzate (pe timp uscat).2 pentru rețea ape uzate și în tabelul 2.21. Se recomandă o folosință suplimentară pentru bazinul de retenție.− protecția mediului acvatic al receptorului. − diametrul minim pentru rețeaua de canalizare în sistem unitar DN ≥ 300mm. din aceste relații se 21 . proiectantul va adopta măsuri pentru realizarea vitezei minime de autocurățire. . se determină diagramelor de umplere: gradul de umplere a = calculează vu ≥ 0.3.3. 2.1 Stabilirea debitelor de dimensionare Debitul de calcul pentru fiecare tronson va rezulta din însumarea: − debitul de calcul ape uzate.1. Pentru retehnologizarea rețelelor de canalizare existente se impune respectarea prevederilor SR EN 752/2008. − pentru funcționarea colectorului de canalizare în timpul ploii se poate admite gradul de umplere amax = 1. exemplificate în tabelul 2..11) § 2.3 Rețea de canalizare în procedeu unitar 2.3.1.0. Se impun următoarele condiționări: − asigurarea vitezei minime de autocurățire pe timp uscat.

35 404.00 ve 0. Poziția colectoarelor și căminelor de acces la colectoare se va adopta ținând seama de poziția celorlalte rețele subterane și de condițiile specifice impuse de funcționalitatea acestora.08 397. 3.15 325 325 i= 0. racordurile la utilizatori trebuie amplasate la cote inferioare celorlalte rețele.25 D 397.88 394.34 150 i= ve = 0.75 401.25 476 800 i=0.25 C 399.6 2 vef =0 .08 496.9 4 42 ve = f 1 .00 2.56 395.58 399.1 Rețeaua de ape uzate Amplasarea depinde fundamental de configurația tramei stradale: • • pentru străzi și trotuare sub 10 – 12 m rețeaua de ape uzate se amplasează în axul străzii.00 3.00 396.5 m 1 CV la 75 m 2 CV la 71.65 398.28 400. Amplasarea rețelei de canalizare 3.55 396.80 SE 395.65 400.0 046 3.existența spațiului public între trotuar și linia clădirilor va trebui luată în considerație cu prioritate pentru amplasarea rețelei de canalizare. Profil longitudinal colector principal.85 405.Camin de intersectie Camin de intersectie Camin de intersectie Camin de intersectie Statia de epurare Deversor Receptor Nmax R 393.00 1615 4 CV la 65 m Punctul Cote teren 6 CV la 68 m 5 CV la 62.65 403.98 42 1. pentru străzi și trotuare cu lățimi > 16 m se va analiza opțiunea amplasării colectoarelor de ape uzate pe fiecare latură a străzii.68 75 i= .36 393.85 402.07 215 i=0 Cote radier Cote sapatura Hmed sapatura(m) Distante partiale(m) 0 Distante cumulate(m) Pante si viteze efective (m/s) Schema in plan diametre(mm) 2.36 375 1175 i=0.47 vef =0.004 3.08 393.60 E Dv 396.38 396.00 f 0 .05 402. 22 1540 .29 398.62 DN=500 1000/1500 1200/1800 1200/1800 DN=500 DN=500 Figura 2.0 7 f =1 07 .7 2 7 vef =0 .75 B 401.5 m A 403.2.

debite minime reduse. Pentru situații determinate de: spații înguste de pozare.1 Forma secțiunii DN (mm) al secțiunii rezultă cf.1 Tuburi pentru realizarea tronsoanelor 4. Conceptul general admis va ține seama de următoarele: − poziția colectoarelor nu trebuie să pericliteze siguranța celorlalte rețele subterane și siguranța sanitară a utilizatorilor. debite mari. 23 . 4. definite prin dificultăți în realizarea distanțelor minime între rețele se vor stabili protocoale și înțelegeri cu deținătorii acestora și autoritățile locale pentru alegerea amplasamentului rețelei de canalizare și modificarea distanțelor prevăzute în SR EN 8591/1997. − cerințe impuse la instalare. se aplică secțiunea ovoid care asigură la aceeași înălțime de apă o viteză de curgere mai mare. − asigurarea soluțiilor raționale pentru intervenții în rețea pentru reparații/reabilitări fără deteriorarea altor rețele. În general se adoptă forma circulară ca fiind secțiunea optimă din punct de vedere hidraulic. Pentru colectoare mari (debite de ordinul m3/s) unde se urmărește economisirea spațiului pe verticală se poate aplica secțiunea clopot.Aceste distanțe sunt stabilite conform SR EN 8591/1997. − rezistențe structurale și procedee de îmbinare. − rezistența la agresivitatea apei uzate și solurilor cu/fără apă subterană.1. În cazuri speciale. Elemente componente pe rețeaua de canalizare 4. − durata de viață și siguranța în exploatare. − compatibilitatea materialului la calitatea apelor uzate transportate. întreținere și reparații. − intervenția la rețele să se poată face în mod rațional.2 Materialul tuburilor Alegerea materialului tuburilor pentru realizarea tronsoanelor de canalizare se va face cu luarea în considerare a următoarelor elemente: − caracteristici și proprietăți fizico – mecanice și constructiv – dimensionale.1. calculului rețelei de canalizare. 4.

autoritatea locală ca proprietar al rețelei. operator. probe). fiecare canal de racord. Studiul trebuie să cuprindă: − costurile tuburilor (inclusiv montaj. executate conform (SR EN 295 – 2/1997). pierdere etanșeitate. 200 mm... Decizia privind alegerea materialului se va adopta de comun acord: proiectant.1 Racorduri Racordurile asigură preluarea apelor uzate menajere de la utilizatori în rețeaua publică de canalizare. În localități cu terenuri macroporice. comportare la sarcini seismice și soluții de remediere). sarcini permanente și din circulație.2. − garanția duratei de viață. 4. Pentru lungimi de rețele > 5 km se va efectua un studiu preliminar privind raportul cost / performanță pe baza căruia se va adopta materialul pentru execuția tronsoanelor. calitatea apelor uzate inclusiv comportarea la risc (descărcări necontrolate sau accidentale de ape uzate). 24 . se amplasează în incinta proprietății pentru locuințe individuale sau în spațiul public pentru locuințe colective. − soluții pentru intervenții necesare obiectiv în exploatare (refacere tub/ mufă spartă. Când colectorul stradal are adâncimi mari un racord sau mai multe sunt preluate printr-un cămin de vizitare pe colector. se execută etanș și va asigura accesul la racord. sau mai multe se leagă la un cămin de vizitare al colectorului stradal. aceasta nu poate fi mai mică de 50 ani.2 Construcții anexe pe rețeaua de canalizare 4. Racordul cuprinde: − cămin de racord.− costul de investiție. cu densitate mare a construcțiilor. − canal de racord. se execută din tuburi circulare DN = 100 . − legătura între canalele de racord și colectorul stradal se face prin piese speciale. − factori de compatibilitate privind adaptarea la situația particulară în care se propun a fi utilizate: natura teren.

A 6 1 2 H 4 45° 3 10 50 5 A A Figura 4. sunt cămine circulare.2. 1-grătar. pe rețeaua de canalizare meteorică și numai pe străzi asfaltate unde cantitatea de materii în suspensie sau alte depuneri care pot fi antrenate în rețea sunt reduse (inexistente). Se clasifică după cum urmează: − guri de scurgere cu depozit și sifon. − guri de scurgere fără sifon și depozit. 4-cot DN 150. Gurile de scurgere se amplasează: − pe rigola străzii. cf. 2-tub din beton simplu DN 500. Distanța între gurile de scurgere se va stabili riguros pe baza debitului capabil al rigolei (funcție de panta străzii și coeficientul de rugozitate al rigolei) astfel încât nivelul maxim al apei în rigolă (la ploaia de calcul) să fie sub nivelul superior al bordurii (≥ 5cm). 5-radier. amonte de trecerea de pietoni. 3-piesă din beton simplu pentru guri de scurgere. STAS 6701/1982 acestea pot fi tip A . utilizate în procedeul divizor. 25 .2 Guri de scurgere Gurile de scurgere servesc pentru colectarea și descărcarea apelor meteorice în rețeaua de canalizare. S ectiune a A . 6-bordură.4. Gură de scurgere cu depozit și sifon. acoperite cu grătar și legate la rețeaua de canalizare prin tuburi DN=150 mm. sifonul are rolul de a opri gazele din canalizare să ajungă în aer. vor fi respectate prevederile din SR EN 124/1996. − pe platforme amenajate cu pante în spațiile mai puțin circulate. pe spații necirculate.cu grătar carosabil și tip B – cu grătar necarosabil.1. − în intersecțiile mari la limita cu trotuarul.

căminele de vizitare au rolul: − să permită accesul personalului de operare la colectoare. − în secțiunile unde este necesară spălarea rețelei.1 Cămine de vizitare de trecere Se vor prevedea și executa în conformitate cu STAS 2448/1982 și cu SR EN 1917/2005. 26 . Conform SR EN 752/2008.2. − să asigure ventilarea rețelei.3.2. − în secțiunile de intersecție și racordare cu alte canale.3 Cămine de vizitare Căminele de vizitare sunt construcții verticale care realizează legătura între colectorul de canalizare și stradă.În interiorul căminului gurii de scurgere este recomandabill să se instaleze un recipient pentru simplificarea curățirii gurilor de scurgere care să poată fi scos mecanizat pentru simplificarea curățirii gurilor de scurgere de materii gravimetrice. 4. − în secțiunile de schimbare a diametrelor și direcției în plan vertical și orizontal.2 este dat un exemplu care indică modul de concepere al căminelor de vizitare de trecere. 4. În figura 4. Căminele de vizitare se amplasează: − pe aliniamentele canalelor.

− capac asigurat: carosabil sau necarosabil funcție de amplasament. 1.3.00 C 12 > 1.0 rigola A 1.2. Cămin de vizitare de trecere.80 30 variabil rigola Sectiunea C-C B A 1. c) b)cu fundație proprie și pereți din cărămidă sau beton.0 m) și înălțimea min.500 mm.Sectiune A-A Sectiune B-B Scari acces Scari acces Scari acces 1.2. c)construit pe colector.50 0 A 80 A B 1. − cameră de lucru (deasupra rigolei): min.50 a) b) Figura 4. în cazul colectoarelor mari se transformă în camere de intersecție. 4. − trepte montate în pereți pentru facilitarea accesului la rigolă.00 12 12 30 C 1.0 m (sau latura 1.2 Cămine de vizitare de intersecție Se amplasează la intersecția a 2 sau mai multe colectoare. ϕ 1.800 mm. Căminele de vizitare trebuie să cuprindă: − rigolă deschisă profilată hidraulic. ϕ 0. 27 . − 120 – 150 m pentru colectoare vizitabile DN ≥ 1. − 75 – 100 m pentru colectoare semi – vizitabile DN ≥ 1. a)cu fundație proprie și pereți din tuburi prefabricate.8 m. − coș (tub) acces de la suprafață: min. Distanțele între cămine se vor considera: − 50 – 60 m pentru colectoare cu DN ≤ 500mm.80 m.

4 Deversori Se prevăd în rețelele de canalizare în procedeu unitar pentru descărcarea unor volume de apă direct în receptor. (mg O2/l). CBO5recept – consumul biochimic de oxigen la 5 zile al receptorului înainte de deversor. (mg O2/l). 28 . Debitul de ape uzate în amestec cu ape meteorice care va fi posibil să fie deversat în receptor se determină: = unde: Qadm – debitul de ape uzate și meteorice admise a fi descărcate în receptor.1) (4. CBO5 CBO5 La uz (4. adoptarea raportului de diluare se vor lua în considerație prevederile SR EN 752/ 2008. Stabilirea raportului de diluare pentru apele uzate ce sunt descărcate în receptor: n = 1 + n0 n0 = Qmeteoric / Quzat unde: n0 – coeficient de diluare.2.2) ∙ (m /s) (4. − forma racordării va trebui să evite zonele stagnante în care pot produce depuneri. 4.Pentru intersectarea canalelor cu DN ≥ 500 mm se impune realizarea unei racordări care să realizeze: − amestecul celor 2 curenți fără fenomene hidraulice care să deterioreze contrucția.3) – consumul biochimic de oxigen la 5 zile al apelor uzate în amestec cu apele meteorice. (m3/s). (mg O2/l). adm – consumul biochimic de oxigen la 5 zile al receptorului în conformitate cu NTPA 001/2005.

4.1 Alcătuirea deversoarelor Deversoarele pot fi alcătuite din: − camera de deversare. de la rigolă va fi ≥ 1. se va prevedea închiderea canalului de descărcare în receptor cu batardou. pentru receptorii cu variații mari și frecvente ale nivelului se vor prevedea stăvilare cu închidere automată. − canalul de evacuare a apei deversate în receptor. Deversorul lateral este tipul cel mai utilizat. A Sectiunea A . Sunt obligatorii măsuri constructive pentru: − asigurarea accesului și lucrului în camera deversorului. Q – debitul deversat.3 se prezintă schema unui deversor lateral. ∙ ∙ ∙ / (m) H a° b D3 (4.4. − elemente privind evitarea inundării camerei deversorului la ape mari ale receptorului.3. înălțimea minimă a camerei deversorului. Deversor lateral simplu. − gura de vărsare a canalului de evacuare. (m3/s). 29 .80m.2. (m). B Lungimea deversolului lateral se determină: = unde: .64). h – înălțimea medie a lamei deversante. se vor prevedea scări și rigole. în figura 4.4) µ – coeficient de debit (0.62 – 0.A D1 L b h D2 A Figura 4.

4. În intravilan se vor prevedea bazine de retenție închise.6 Sifoane de canalizare Se prevăd în situațiile trecerii colectoarelor pe sub alte construcții. 30 . Bazinele pentru retenția apelor meteorice pot fi: − implementate în rețea pentru reducerea debitelor de vârf .5 Bazine pentru retenția apelor de ploaie Se vor adopta și calcula conform cap. Construcția bazinelor se realizează: − min. 2. Schema unui sistem de sifon inferior pentru canalizare este dată în figura 4. golirea bazinului după ploaie se va realiza gravitațional sau prin pompare în rețeaua de canalizare aval bazin. sisteme de colectare nămol. − cu asigurarea sistemelor de colectare și evacuare a depunerilor (rigole. 2 compartimente. drumuri. − cu dotări pentru reținerea suspensiilor plutitoare.2. pompe de evacuare nămol). − îmbunătățirea calității apei prin sedimentare.− pentru deversoarele amplasate la intrarea în stația de epurare construcția camerei poate fi deschisă. − amplasate pe rețeaua procedeului unitar cuplat cu deversori cu descărcare directă în receptor. Bazinele de retenție amplasate la intrarea în stația de epurare asigură și reglarea debitelor influente în aceasta.4. SR 1846 – 2/ 2007. − pentru pre–epurarea apelor meteorice.2. se va prevedea o bașe pe radierul camerei pentru reținerea corpurilor mari. căi ferate sau depresiuni. 4. În toate situațiile bazinele de retenție trebuie să asigure: − reducerea debitelor evacuate în aval de bazin. aceasta va fi curățată periodic cu o cupă tip graifer. 4. cursuri de apă.

preluarea sarcinilor dinamice din circulație. Cerințele de eliminare a riscului în funcționarea conductelor subtraversării impun: − alegerea materialelor cu siguranță sporită: tuburi de oțel protejat.5 .25 . − adoptarea de măsuri constructive pentru stabilitatea albiei. viteza la debitul de calcul 1.asig. cel de-al doilea fir se va pune în funcțiune la ploaie. 1‰ 1 3.6 m/s. Dimensionarea conductelor de sifonare se efectuează: • • viteze minime > 0.00 N. 1.. 1‰ Deversor Sectiune A . fiecare dimensionată la 0.A 4..00 16. Sifoanele sunt alcătuite din: • • camere de intrare și ieșire pe fiecare latură a subtraversării. ape meteorice).asig. 0. Sistemul de canalizare impune alegerea numărului de conducte de sifonare în cadrul aceleiași traversări: − în procedeul separativ se poate realiza un singur fir pentru fiecare funcțiune (ape uzate.50 A 15.A.. consolidarea terenului în zona subtraversării. poliester armat cu fibră de sticlă de construcție specială.00 N. fontă ductilă. 31 .75∙Qcalcul.A Conducta de ape meteorice DN 1000 Stavila Conducta de ape uzate DN 500 Figura 4.4. − în procedeul unitar se vor executa totdeauna 2 fire: 1 fir va funcționa pe timp uscat.00 1 15. Pentru cerințe deosebite privind siguranța în exploatare se impune dublarea conductelor de sifonare. Sifon.5 m/s.A.. conducte de sifonare.

− amenajarea unei zone verzi în amplasamentul stației de pompare. ∑ – suma pierderilor de sarcină locale și distribuite pe circuitul hidraulic între camera de intrare și ieșire. − costurile cu energia electrică utilizată în stații de pompare.2. − în diferite secțiuni ale rețelei unde se realizează adâncimi de pozare mari (> 7 – 8 m) datorate pantelor impuse de realizarea vitezei minime de autocurățire. Adoptarea soluției cu stație de pompare în rețeaua de canalizare se va decide printr – un calcul tehnico – economic luând în considerație: − costurile operării rețelei (curățirea periodică a depunerilor).În situațiile când se impune izolarea conductelor de sifonare se vor prevedea stavile de închidere în camerele de intrare/ ieșire. zgomot.7. 4.2. 32 . vor fi prevăzute în tronsoanele din camerele de intrare sisteme care să permită spălarea (curățarea) conductelor de sifonare și/sau descărcarea rețelei de canalizare.1 Amplasamentul stațiilor de pompare Construcția stației de pompare se va realiza într – un spațiu special destinat care să se încadreze în planurile urbanistice zonale și generale luând în considerație: − disfuncțiunile create mediului: eventuale mirosuri. evacuarea reținerilor pe grătare. − asigurarea unei distanțe minime de 50 m față de clădirile de locuit. − în amplasamente unde stația de epurare este amplasată la cote mai ridicate față de colectoarele principale.7 Stații de pompare În rețeaua de canalizare stațiile de pompare sunt necesare: − în zone depresionare unde nu se poate asigura curgerea gravitațională.5) 4. Dimensionarea hidraulică a conductelor de sifonare are la bază ecuația: = ∑ℎ unde: ∆H – diferența minimă între nivelul din camera de intrare și nivelul din camera de ieșire. (4.

înmagazinarea acestora. − variației debitelor pompate determinate de capacitatea utilajelor.5.4. Pentru stații de pompare de capacitate redusă (< 5 l/s) volumul bazinului de recepție (prefabricat din masă plastică) se determină pentru timpi de ordinul 1 – 3 min.7. orar de porniri/opriri ale utilajelor. adăpostirea pompelor (submersate) sau aspirațiilor acestora.2 Componentele stației de pompare Bazinul de recepție pentru primirea apelor uzate. − condiționările impuse de fabricantul pompelor referitor la nr. numărul pompelor și condițiilor impuse de vitezele de autocurățire pe conductele de refulare. 33 . catarg de ridicare pom pe dulap de com anda palan im binare dem ontabila clapet colector de intrare vana cos-gratar cam in anexa pentru instalatia hidraulica electro-pom pa conducta de refulare suport regulator de nivel Figura 4.2. Volumul bazinului de recepție se stabilește pe baza: − variației orare a debitelor influente în stația de pompare. Exemplu de stație de pompare pentru ape uzate (debite reduse).

− măsuri constructive pentru demontarea. se va prevedea adiacent Stației de Pompare ape uzate construcția de grătare rare cu curățire automată. Stație de pompare – (a) cameră umedă.6 se indică configurația generală a stației de pompare în 2 variante: − cu electro-pompe submersibile în cameră umedă. container camin debitmetru gratar conducta refulare admisie apa uzata electro-pompa submersibila Nmax admisie apa uzata Nmax camera umeda Nmin cheson cheson Nmin Pompa in camera uscata beton simplu beton simplu a debitmetru b Figura 4.În stabilirea volumului bazinului de recepție al stației de pompare: − se vor evita situațiile de acumulare a apei uzate un timp care să conducă la producerea de depuneri. Constructiv bazinul de recepție al stației de pompare se execută sub forma unui cheson circular sau rectangular. − se vor prevedea grătare (sau tocătoare) pe accesul apei în bazin care să elimine intrarea corpurilor mari. 34 .000 m3/h). (b) cameră uscată. soluția se va adopta pentru stații de pompare mari ( Q > 750 – 1. În figura 4. − cu electro-pompe în cameră uscată. − în situațiile bazinelor de recepție închise se vor adopta măsuri pentru evacuarea gazelor prin prevederea instalațiilor de ventilație. se impune să se asigure: − amenajarea radierului astfel încât nămolurile să fie antrenate în pompe.6. scoaterea pompelor submersibile.

înainte de acces. În figura 5. grătarelor cu rețineri și ventilație naturală. • Cămine colectoare dotate cu supape de vacuum. − ventilarea la nivel de 10 schimburi de aer/oră a camerei uscate.1 Elemente componente • Racorduri gravitaționale de la producătorii de ape uzate.1 se prezintă schema unui sistem de canalizare vacuumat.000 m3/h) se va lua în considerație compartimentarea bazinului pe fiecare unitate de pompare. • Recipienți de vacuum și pompe de vid. • Stație de pompare ape uzate. 5. Aplicare: Rețea de canalizare apa uzate în sistem separativ. − prevederea unei suprastructuri și sisteme de ridicare și acces la utilaje și instalații hidraulice. La stațiile de pompare de capacitate mare. Rețele de canalizare în sistem vacuumat Obiectiv: Colectarea apelor uzate printr-un sistem hidraulic care să evite depunerile în zone cu terenuri plate sau cu pante foarte mici. în planșul superior al bazinului de recepție se vor prevedea galerii închise cu grătare care să permită extragerea pompelor.000 m3/zi) se recomandă soluția cu bazin de recepție cuvă umedă cu electro – pompe submersibile. 35 . Pentru stații de pompare cu debite mici și medii (Q < 25.− la stații de capacitate mare ( > 1. 5. • Rețele de conducte cu funcționare la p < patm. anexat bazinului de recepție se va prevedea un compartiment al instalațiilor hidraulice în care se va face accesul independent de bazinul de recepție. − interdicția de acces în camera uscată fără funcționarea sistemului de ventilație pornit cu minim 30 min. dotate cu electro – pompe în cameră uscată se adoptă măsuri pentru: − asigurarea etanșării perfecte a compartimentului uscat al pompelor și instalațiilor hidraulice.

2 și 5. plutitor Figura 5. Sistem de canalizare vacuumat. Cămin colector. Figura 5. 5. acestea se deschid automat la nivelul maxim în căminul colector și se închid după 3-4 secunde când s-a evacuat tot volumul rezervorului.2.recipienti vacuum 5 . Conceptul funcționării rețelei de canalizare vacuumate: • Dotarea cu supape de vacuum în căminele colectoare (fig.pompe vid 6 .1.producatori apa uzata 2 .1 2 2 3 2 3 2 2 2 2 3 4 4 5 6 1.statie pompare apa uzata SE .3).camine echipate cu supape 3 .retea vacuumata 4 .statie de epurare camine de vane de izolare la SE Figura 5. Supapă. 36 .3.

7 bar) care asigură preluarea apei uzate în amestec cu aer și o transportă către zona aval asigurând viteze pentru amestecul bifazic aer-apă peste 2 m/s.4. hmax ≤ 1. Dispoziția conductelor vacuumate în raport cu panta terenului.5 m. Configurația liftului. 0. iT). • Configurația rețelei vacuumate trebuie să fie concepută sub forma unor tronsoane descendente prevăzute cu lifturi succesive similar schemelor din fig.• Rețea de presiune < patmosferică (max.5. b) pierderi hidraulice în sistemul de conducte date de amestecul bifazic. d) pierderile totale de presiune ca diferență între presiunea în rezervorul de vacuum și presiunea în punctul de colectare cel mai îndepărtat. În schema c) lT = f (h. c) raportul aer-apă impus pentru deschiderea supapelor. • Funcționarea rețelei de canalizare vacuumate este condiționată de mărimea pierderilor de vacuum impuse de: a) aspirația aerului la deschiderea supapelor.5b. 5.4. h L Figura 5. Teren plat a) Teren cu panta coboratoare b) Teren in contrapanta iT h lT c) Figura 5.5a și 5.6-0. 37 . 5.

6. 5. ( m ).7.8) Se vor adopta: − diametrul racordurilor Dn 150 – 200 mm. 4. x – diferența între cota intradosului bolții în zona inferioară și cota radierului liftului în zona superioară. Racordurile gravitaționale se vor executa conform cu § 4.8 se prezintă o schemă de amplasare. 5. − cu/fără cămin de preluare în funcție de: configurația terenului. p1 p2 d v x d/cos α α h d p v p d/cos α α Figura 5. Lift închis v > d/cos α.1 Racorduri gravitaționale la căminele colectoare (fig. Lift deschis v ≤ d/cos α. 5. 38 . (m/s2).1) 5.2 Prevederi de proiectare 5.1 cap. În figura 5.6) sau lift deschis (fig. g – accelerația gravitațională. (kg/m3).2. distanțe și amplasament rețea vacuumată.Sistemul de lifturi în funcționarea rețelei vacuumate poate fi: lift închis (fig.2. (bar) (5.7). Pierderea de presiune de vacuum pentru un lift închis se determină cu relația: ∆pstatic = ρ · g · x · 105 unde: ρ – densitate apă uzată. Figura 5.

5.2. La un cămin de racord se pot racorda 4-5 case/gospodării sau 10 –15 locuitori echivalenți.5 m. 5. Schemă cămin preluare rețea vacuumată.3 Rețea vacuumată 5. D = 1.8.3.2 Cămine de racorduri Căminele de racorduri se execută din beton armat sau materiale plastice cu/fără placă de beton în carosabil/necarosabil.2.0 – 1. capacitatea rezervorului depinde de tipul de supapă adoptat astfel încât preluarea să se efectueze în t < 5 sec. H = 1. Condiționări: − prevederea unui sistem pentru admisia aerului (Ø 20 mm). 40 dm3.sistem aerisire retea vacuumata camin colector Figura 5. 39 .2. lungimi Se vor adopta diametre DN conform tabelului următor în funcție de mărimea debitului și lungimea tronsonului.0 m.1 Debite. − prevederea unui rezervor la partea inferioară având capacitatea min. diametre.

2.0 m. 5.M.2 Configurație. • L = 150 m h = 0. diametre și lungimi. • 20 cm/lift pentru DN 90 mm.750 m. e) Izolarea tronsoanelor rețelei se va realiza cu vane montate pe ramificații astfel încât să poată fi scoasă din funcțiune pentru intervenții maxim 20% din lungimea totală a rețelei. 1 2 3 4 5 6 Q*max (l/s) <2 >2 =2 5 10 ≤ 14 U. Nr. Debite.1 m.15 m/lift.1.Tabel 5.5 m. 40 . ** Diametrul colectorului general în amonte de stația de vacuum.30 m. c) Terenuri cu pantă crescătoare/contrapantă Lifturi cu pantă descrescătoare 2‰ cu lungime adoptată astfel încât îngroparea rețelei vacuumate să nu depășească 1. Înălțimea lifturilor la aceiași pantă: IR = 2‰. distanța între lifturi depinde și de mărimea contrapantei terenului. crt.3. Distanța între 2 lifturi consecutive Lmin = 150 m. dm3/s dm3/s dm3/s dm3/s dm3/s dm3/s DN (mm) 110 110 110 125 160 200** Lmax (m) 500 300 200 800 120 ≤ 1900 * Se va considera debitul maxim orar al apelor uzate. Numărul maxim de lifturi: 25. d) Pierderile de presiune pe lift: • 10 cm/lift pentru DN 200 mm. pante a) Terenuri plate (IT ≈ 0) Se adoptă tronsoane cu pantă descrescătoare IR = 2 ‰. • se admite o variație liniară și o pierdere medie de 0. lifturi. Lmax = 150 x 25 = 3. • L = 50 m h= 0. b) Terenuri cu pantă descendentă: Se prevede 1 lift la 300.

Vo – volumul util al recipientului.3 Timpul de evacuare a vacuumului = 0. 5. tR – timpul de retenție. (dm3/s).06 x Quz x tR (m3) unde: Quz – debitul de ape uzate (orar max). dimensiunile clădirii se stabilesc în funcție de distanțele între utilaje și distanțele necesare pentru accesul personalului de operare. (m3). Vrez – volumul recipientului de vacuum.3.3. (m3).3 Stația de vacuum O clădire va adăposti echipamentele: recipienți de vacuum. Vts = Vrețea + Vrez (m3) Vrețea – volumul rețelei vacuumate. (5.5 (m3/h) (5. VT = 2 · Vo – pentru sisteme mari.7 unde: Vts – volumul sistemului vacuumat. (m3). se recomandă R = 6/1 . or. se adoptă 15 min.3. 5.4) 41 .7 bar. (m3). Aerul evacuat de la pompele de vid va fi trecut prin filtru de cărbune activ. (m3/h)...2) 5. Qpv – debitul pompei de vacuum. Volumul adoptat: • • VT = 3 · Vo – pentru sisteme mici.6 – 0. Qpv = Quz.3) Se adoptă minim: 1+1 pompe de vid având Qpv și presiunea de vacuum: 0.5.5) ≤5 (5. 12/1. (5. pompe de vacuum și pompe care să asigure preluarea apelor uzate și toate sistemele de operare necesare. în minute.1Recipienți de vacuum Volumul se determină: Vo = 0. max (m3/h) x R x 1.2 Pompe de vid Se adoptă pe baza raportului R = Qaer/Qapă.

250 · 103 cicluri).4 Condiționări în alegerea soluției rețelelor de canalizare vacuumate a) Aplicarea se va realiza pentru sectoare de amplasament limitate la 1.med.3. e) Asigurarea unui personal calificat este esențială.6) 5. R – raportul aer/apă.000 LE. consumurile energetice și costurile de operare toate acestea considerând ansamblul lucrărilor inclusiv transportul apelor uzate la stație de epurare. (5. b) Soluția se va adopta pe baza unei analize tehnico-economice de opțiuni între: rețea cu funcționare gravitațională cu asigurarea vitezei de autocurățire prin pante pronunțate și mai multe stații de pompare și varianta rețea vacuumată.zi x R/Qpv ≤ 5 h/zi unde: Tp vac – timpul de funcționare al pompei de vid. de cantitatea și calitatea apelor ce se evacuează. alegerea sectoarelor pentru soluția cu rețea vacuumată va fi determinată de dificultățile de execuție a unei rețele de tip gravitațional impuse de natura terenului. se vor lua în considerație costurile de investiție.2-0. Gurile de vărsare trebuie să îndeplinească următoarele condiții: − să asigure condiții hidraulice care să permită amestecul cu apele receptorului. c) Consumurile energetice specifice (kWh/m3 apă uzată) se vor limita la maxim 0. și lungimea totală maximă a colectoarelor rețelei ΣLi ≤ 5 km.7 m). 6. d) Alegerea supapei pentru încărcarea automată a rețelei vacuumate se va efectua pe baza unui număr de minim 2 opțiuni luând în considerație siguranța în funcționare și numărul garantat de cicluri de funcționare (min.3 kWh/m3 apă uzată.5. Forma și dimensiunile gurilor de vărsare depind de mărimea receptorului. 42 .4 Timpul de funcționare zilnică al pompelor de vacuum Tp vac = Quz. existența apei subterane și greutăți ulterioare de intervenție în cazul adâncimilor de pozare mari (≈ 5.500 –2. Guri de vărsare Gurile de vărsare sunt construcții prin care se asigură evacuarea apelor epurate în receptori naturali.

În secțiunea unde se termină canalul se va executa un perete de beton care să consolideze legătura dintre canal și patul corespunzător râului.− să nu fie inundată la ape mari pe râu. prin aceasta se realizează un amestec total și rapid al celor 2 tipuri de ape și se evită poluarea emisarului în vecinătatea malului. − se recomandă ca amplasarea gurilor de vărsare să se facă sub un unghi de 30 – 45º față de direcția de curgere a receptorului. epurate mecanic sau biologic. trebuie să asigure o dispersie cât mai bună a apelor de canalizare în receptor. Radierul gurii de vărsare se va așeza la o înălțime corespunzătoare față de patul receptorului astfel încât să împiedice colmatarea canalului prin suspensiile receptorului. precum și cele din procedeul unitar de canalizare. Patul receptorului și taluzurile se perează pe cel puțin 10 m în amonte și 30 m în aval de punctul de descărcare. − să nu producă degradări ale malurilor și albiei receptorului sau alte perturbări în scurgerea normală acestuia. Întreaga construcție este asigurată structural și din punct de vedere al stabilității cu sisteme de protecție pentru toate situațiile de debite și nivele întâlnite pe râu. − gurile de vărsare necesare evacuării apelor uzate provenite din procedeul divizor de canalizare. 43 . Pentru emisari cu debite mari se construiesc conducte de descărcare așezate în patul emisarilor. care evacuează apele cât mai aproape de talveg.

4-anrocamente. 5-cameră acces.1. Exemplu de gura de vărsare. 1-tuburi de beton. 2. 3-pereu. 44 .receptor.3 2 A 1 A 4 Sectiunea A-A 1 5 4 Figura 6.

Anexa 1 Curbe IDF (Intensitate – Durată – Frecvență) pentru zona 8 conform STAS 9470/73 Intensitatea ploii (l/s.) Timpul de ploaie 45 .ha) Intensitatea ploii (mm/min.

0009 0.1 1.Anexa 2 Q (dm³/s) 0.4 900 100 0 0.6 0.0 0.01 0.2 2.002 200 i 25 0 300 350 400 450 50 0 12 00 0.. n=0. 1.0005 0.07 0. ..09 0.03 0.0002 0.8 0. k=1/n=90 .6 2.05 0.5 3.0111.80 2.07 0.56 1.0004 80 0 14 15 00 16 00 00 0.002 12 5 15 0 i 0.01 0.03 0.0007 0.0 65 3.003 0.001 0.0008 0.007 0.06 0.08 0.004 0.005 0.01 .02 50 mm v= 5m 4.5 /s 4.4 2.009 0.003 0.0001 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 20 30 40 50 60 7080 100 90 200 300 400 600 800 1000 500 700 900 2000 Q (dm³/s) Diagramă de calcul pentru conducte din materiale plastice și compozite.004 0.5 v= 0.08 0. k=1/n=100) 46 180 0 200 0 220 240 0 26 0 28 00 0 30 0 00 /s 0.05 0.008 0.01.005 0.0009 0.04 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 20 30 90 40 50 60 7080 100 200 300 400 500 700 900 600 800 1000 2000 5000 7000 9000 3000 4000 6000 800010000 0.34 1.. 1.007 0.0003 0.2 m 0.0006 0.09 0.0005 0. 100.0007 0.7 1.0001 3000 4000 6000 800010000 5000 7000 9000 .006 0. 2.001 0.0003 0.02 0.009 0. 0.7 0.008 0.04 0.3 0.0002 0.0006 0.1 0.9 0 1 1.0008 0.. Diagrama de calcul pentru conducte din materiale plastice dupa relatia Manning (n=0.2 1.0004 0.06 0.9 60 0 70 0 80 100 Dn 0.006 0.

oțel.Anexa 3 Diagramă de calcul conducte: fontă. K=83 47 . beton armat sclivisit.

Anexa 4 Curbe de umplere: variația = și = funcție de gradul de umplere pentru secțiuni de colector circular/ovoid 48 .

termice şi de ventilaţie. de automatizare. 1. Prevederile normativului sunt conforme cu reglementările privind protecţia apelor din ţările Uniunii Europene (Directiva 91/271/CEE din 21 Mai 1991) şi din ţara noastră (NTPA 011/2005 şi NTPA 001/2005). Obiectul normativului Normativul cuprinde prescripţiile necesare proiectării construcţiilor şi instalaţiilor de pe linia apei și linia nămolului în care se realizează epurarea apelor uzate urbane/ rurale. cabane. zone în care pentru evacuarea apelor uzate epurate în receptorii naturali se impun cerinţe suplimentare faţă de cele prevăzute în NTPA 001/2005. campinguri. şi schemele tehnologice de bază utilizate în prezent pe plan naţional şi mondial. precum şi calculele de stabilitate şi de rezistenţă ale construcţiilor.II – a: EPURAREA APELOR UZATE 1. moteluri. Normativul cuprinde elementele referitoare la tehnologia şi procesele obiectelor în care se realizează epurarea apelor uzate.PARTEA a . grupuri de locuinţe. de la agenți economici. cât şi în cazul retehnologizării. Schemele tehnologice adoptate pentru staţiile de epurare noi. sate de vacanţă).1 Domeniu de aplicare Prevederile prezentului normativ se aplică la proiectarea construcţiilor şi instalaţiilor de epurare a apelor uzate provenite de la aglomeraţii urbane şi rurale. tabere. precum şi îmbunătăţirile şi completările prevăzute la retehnologizarea/modernizarea staţiilor de epurare existente. 49 . extinderii sau modernizării staţiilor de epurare existente. electrice. unităţi militare (cazărmi). trebuie să permită obţinerea condiţiilor de calitate stabilite pentru efluentul epurat în NTPA 011/2005. În normativ s-a ţinut seama de recomandările Legii 10/1995 privind calitatea în construcţii. şantiere care descarcă ape uzate în rețele publice de canalizare Prevederile acestui normativ se aplică și în zonele sensibile supuse eutrofizării. unități turistice (hoteluri. Normativul nu cuprinde prescripţii privind instalaţiile şi echipamentele mecanice. NTPA 001/2005 şi prin avizele şi autorizaţiile de mediu şi de gospodărirea apelor. acestea urmând să fie efectuate conform standardelor şi reglementărilor tehnice pentru fiecare specialitate. Normele se aplică atât în cazul proiectării staţiilor de epurare noi. instalaţiile sanitare.

A. Prezentul normativ a luat în considerație tehnologiile de epurare de referinţă a apelor uzate.1. − NTPA 011/2005 – Norme tehnice privind colectarea. nr. − Legea Apelor 107/1996. 1.M. cu modificările ulterioare. Această Hotărâre de Guvern cuprinde normativele/normele tehnice de protecţia apelor NTPA 001/2005.2002. efluenţii staţiilor de epurare la evacuarea acestora în receptorii naturali. cu modificările ulterioare. − NTPA 001/2005 – Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali (HG 188/2002). − Legea privind calitatea în construcţii 10/1995. aprobat cu Ordinul ministrului M. 50 .2 Conformarea la normele europene În prezent Directiva 91/271/CEE impune indicatorii de calitate pe care trebuie să–i îndeplinească. NTPA 002/2005 şi NTPA 011/2005. − NTPA 002/2005– Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare (HG 188/2002).3 Reglementări conexe − Legea Protecţiei Mediului 137/1996. Elementele de proiectare a construcţiilor şi instalaţiilor de epurare avansată cuprinse în acest normativ sunt în concordanţă cu prevederile actelor normative existente în ţara noastră şi cu normele Uniunii Europene. epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti (HG 188/2002). − Normativ privind obiectivele de referinţă pentru clasificarea calităţii apelor de suprafaţă.P. în zonele sensibile. Normativul are în vedere conformarea cu Directiva Consiliului Comunităţii Europene privind tratarea apelor urbane reziduale 91/271/CEE din 21 mai 1991 care a fost preluată prin Hotărârea Guvernului României 188/2002. utilizate în ţările Uniunii Europene.12. cu modificările ulterioare. precum şi metodologiile de dimensionare aplicate frecvent în aceste ţări. 1146 din 10.

în suspensie sau plutitoare (grătare rare și dese). metalelor grele. − particulelor minerale discrete: nisipuri d > 0. 2. Epurarea mecanică (primară) este obligatorie în toate schemele stațiilor de epurare independent de mărimea debitului și configurația tehnologică a proceselor și treptelor de epurare considerate. − particule minerale și organice în suspensie (decantoare primare). germenilor și paraziților și a substanțelor ”refractare”.2 Epurarea biologică convențională (secundară) Asigură eliminarea din apele uzate a materiilor în suspensie. 51 . Este puțin eficientă în eliminarea: azotului. Definiții.2 mm (deznisipatoare). Epurarea avansată poate fi realizată prin procese încorporate în epurarea biologică destinate eliminării compușilor carbonului și/sau poate fi realizată în procese independente după treapta de epurare biologică convențională. anumite metale grele și unele substanțe refractare. substanțe petroliere (separatoare grăsimi).2.4 Epurarea terțiară Asigură reținerea din apele uzate a substanțelor refractare din apele uzate (altele decât cele reținute în epurarea biologică convențională și/sau avansată). 2.1 Epurarea mecanică Asigură eliminarea din apele uzate a: − substanțelor grosiere. 2. detergenți. fosforului. Tipuri de procedee de epurare 2. fosfor.3 Epurarea avansată Asigură reținerea din apele uzate a substanțelor: azot. reutilizare apă epurată). detergenților. − grăsimi în stare liberă. substanțelor organice coloidale și dizolvate (biodegradabile) având ca principal constituent carbonul. Epurarea terțiară se adoptă pe baza încărcărilor efluentului treptei biologice și a unor cerințe speciale pentru efluentul stației de epurare (ex: limitare încărcare bacteriologică.

3. Turbiditatea se exprimă în grade NTU. care pot da culori diferite apei. Culoarea apelor uzate proaspete este gri deschis. Temperatura apelor uzate este de obicei mai ridicată decât a apelor de alimentare. − prin asimilarea valorilor indicatorilor de calitate înregistraţi la alte staţii de epurare care deservesc localităţi cu sistem de canalizare.1 Caracteristici fizice Caracteristicile fizice ale apelor uzate sunt: turbiditatea. pentru localități unde rețeaua de canalizare se execută simultan cu stația de epurare. 52 . Turbiditatea nu este o analiză utilizată curent. − prin analiza bazei de date (rezultatele rapoartelor de monitorizare) pentru staţiile de epurare existente care necesită extindere sau retehnologizare. − prin calculul principalilor indicatori de calitate pe baza încărcărilor specifice de poluant (g/loc.3. Principalii indicatori de calitate sunt clasificaţi în 4 categorii: fizice. mirosul şi temperatura. cu 2 – 3oC (corelat cu anotimpurile). activităţi sociale şi industriale similare şi un număr apropiat de locuitori. apele uzate în care substanţele organice au intrat în fermentaţie au culoarea gri închis. Mirosul de ouă clocite (H2S) sau alte mirosuri indică că materia organică din apa uzată a intrat în descompunere sau existenţa unor substanţe chimice din ape uzate industriale. Mirosul apelor uzate proaspete este un miros specific insesizabil. dotări edilitare. bacteriologice şi biologice. în funcţie de natura şi provenienţa impurificatorilor. Apele uzate care au culori diferite de cele de mai sus indică pătrunderea în reţea a unor cantităţi de ape uzate industriale. Studii privind calitatea apelor uzate 3. Temperatura este caracteristica fizică cea mai importantă care influenţează cele mai multe reacţii chimice şi biologice care se produc în apele uzate.zi).1. Turbiditatea apelor uzate indică în mod grosier conţinutul de materii în suspensie.echivalent.1 Calitatea apelor uzate influente în stația de epurare Caracteristicile calitative ale influentului (apele uzate brute care sunt admise în staţia de epurare) se stabilesc astfel: − pe baza studiilor hidrochimice efectuate înainte de proiectarea staţiilor noi. chimice. culoarea.

numărului și condițiilor de dezvoltare a bacteriilor în influentul și efluentul stației de epurare și în emisar. ciuperci. în mg/dm3. pot fi separabile prin decantare (> 100 µ). Materiile solide în suspensie. Consumul biochimic de oxigen al unei ape este cantitatea de oxigen consumată pentru descompunerea biochimică în condiţii aerobe a materiilor organice biodegradabile la temperatura şi timpul standard. Consumul chimic de oxigen (CCO) sau oxidabilitatea apei. larve de insecte.1. Carbonul organic total (COT) pune în evidenţă cantitatea de materii organice din apele uzate prin conversia lor în dioxid de carbon. notația curentă este CBO5. acestea se determină pentru fiecare locaţie prin analize de detaliu. reprezintă cantitatea de oxigen. În apele uzate se deosebesc următoarele categorii de bacterii: − banale – nu sunt dăunătoare organismelor vii. 53 . obiceiuri.3 Caracteristici biologice și bacteriologice În apele uzate se întâlnesc diferite organisme miscroscopice (virusuri.1. Principalele caracteristici chimice ale apelor uzate sunt : Materiile solide totale. Materiile solide totale cu cele două componente ale acestora: materiile solide în suspensie şi materiile solide dizolvate servesc la stabilirea eficienţei proceselor de epurare în diferite etape. Când sunt proaspete sau după epurarea biologică pot conţine 1 – 2 mg/dm3. Oxigenul dizolvat. zonă de amplasare. Consumul biochimic de oxigen (CBO). Stabilirea caracteristicilor bacteriologice ale apei au ca scop determinarea genului. protozoare. Materiile solide dizolvate. necesară pentru oxidarea tuturor substanţelor organice oxidabile. Timpul standard se consideră 5 zile. viermi).2 Caracteristici chimice Apele uzate comunitare prezintă caracteristici diferite funcție de locație ca : număr de locuitori. coloidale minerale și organice sunt eliminate în instalaţiile de epurare biologică. Apele uzate conţin oxigen dizolvat în cantităţi reduse. Absența microorganismelor din apa uzată indica prezența unor substanțe toxice. dotarea cu utilaje electrocasnice. Stabilitatea relativă a apelor uzate se determină prin marcarea timpului (în zile) pentru ca oxigenul conținut într-o probă de apă să fie consumat la temperatura de 20 °C. 3.3. iar temperatura standard 20oC. bacterii.

Determinarea conţinutului de azot Kjeldahl. Nr. Metode de determinare a parametrilor de calitate ai apelor uzate. Ape de suprafaţă şi ape uzate.1. biologice și bacteriologice ale apelor uzate influente în stația de epurare în conformitate cu indicatorii ceruți în tabelul nr.3 Conținutul studiilor hidrochimice Studiile hidrochimice trebuie să precizeze: − caracteristicile fizico – chimice. Determinarea conţinutului de materii în suspensie. dezinterie). mg O2/l Reglementare SR EN 1899-2 /2003 Denumire Determinarea consumului biochimic de oxigen după n zile (CBOn).1. Calitatea apei.− coliforme – în număr mare indică o contaminare cu reziduuri animale (Clostidium perfrigens).2 Metode de determinare Metodele de determinare a caracteristicilor biochimice ale apelor uzate sunt prezentate în tabelul 3. 1 Parametru–indicator Consum biochimic de oxigen (CBOn) Consum chimic de oxigen (CCO-Cr) Materii totale în suspensie (MTS) U. − caracteristicile fizico – chimice. Determinarea conţinutului de fosfor. holeră. − schema tehnologică recomandată pentru epurarea apelor uzate și tratarea nămolurilor. crt.M. 54 . 2 mg O2/l SR ISO 6060/1996 3 mg/l STAS 6953/1981 4 Azotul Kjeldahl (TNK) mg/l SR EN 25663 /2000 5 Fosforul total mg/l SR EN ISO 6878 /2005 3. Partea 2: Metoda pentru probe nediluate. 3. Ape de suprafaţă şi ape uzate. a pierderii la calcinare şi a reziduului la calcinare. biologice și bacteriologice ale efluenților industriali pre – epurați descărcați în rețeaua urbană de canalizare. Ape de suprafaţă şi ape uzate. − saprofite – prezente în apele bogate în substanțe organice. Metoda spectrometrică cu molibdat de amoniu. Determinarea consumului chimic de oxigen. Tabel 3. − patogene – dăunătoare organismului uman (produc febra tifoidă. − natura și biodegradabilitatea substanțelor organice conținute în apele uzate brute.1 din NTPA 001/2005. Metoda după mineralizare cu seleniu.

188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediu acvatic a apelor uzate Ordonanţa de urgenţă privind prevenirea şi controlul integrat al poluării 3. MTS. Limitele maxime admisibile stabilite prin normative pentru parametrii de calitate corespund directivei 91/271/EEC elaborată de Comisia Comunităţii Europene. NTPA 002/2005 NTPA 001/2005 NTPA 011/2005 Hotărârea Guvernului nr. Tabel 3.2.2. CBO5. P) și variația acestora pe o perioadă de minim 1 an prin recoltări de probe și analize și minim 3 ani prin estimări. Valorile maxim admisibile sunt indicate atât pentru condiţiile de mediu normale („zone mai puţin sensibile”).4 Indicatori de calitate pentru efluentul stației de epurare Valorile maxim admisibile ale indicatorilor de calitate ale efluentului epurat pentru CBO5. Norme tehnice. cu modificările ulterioare. CCO-Cr.188-2002. aprobate prin H. N. 152/2005 Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate orăşeneşti.188/2002 Hotărârea Guvernului nr. pH.G. La nivelul Uniunii Europene.352/2005 Ordonanţa de Urgenţă nr. Normativ privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali Norme tehnice privind colectarea. cât şi pentru condiţiile de mediu speciale care sunt denumite „zonele sensibile”. NTPA 011/2005 şi NTPA 002/2005.Se vor determina principalii parametrii de calitate pentru apa uzată (MTS. Zonele sensibile sunt reprezentate de apele (receptorii naturali) care intră în una din următoarele categorii: 55 . Normele tehnice. 91/271/EEC din 21 mai 1991 privind epurarea apelor uzate orășenești. CCOCr. N și P sunt reglementaţi în ţara noastră prin normativele tehnice pentru protecţia apelor NTPA 001/2005. nr. epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti Norme privind condiţiile de descărcare în mediu acvatic a apelor uzate Hotărârea de Guvern privind modificarea şi completarea Hotărârii de Guvern nr. valorile respective sunt prezentate în Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. hotărâri şi standarde naţionale care reglementează condiţiile de descărcare în mediul natural a apelor uzate. hotărârile şi standardele naţionale care reglementează condiţiile de descărcare în mediu natural a apelor uzate sunt prezentate în tabelul 3.

alte ape de suprafaţă. c) Pentru localităţi peste 10. cu altitudinea de peste 1. Valorile conform Directivei nr.(2)f 1e. Limitele indicatorilor de calitate pentru efluentul stațiilor de epurare. 7.• lacuri. valorile de 25 mg CBO5/l şi 125 mg CCO/l se aplică pentru staţiile de epurare noi. şi în condiţiile indicate la punctul b) de mai sus. fără nitrificare Consum chimic de oxigen (CCO) determinat prin metoda CCOCr Materii totale în suspensie (MTS) Azot total NT = TKN + N-NO2 +N-NO3 125 35c. dacă nu se iau măsuri preventive de protecţie. extinderi sau retehnologizări.(60)d 10e. ce ating valori ale concentraţiilor de azotați ridicate .000 LE şi în condiţiile indicate la punctul b).500 m deasupra nivelului mării.(37)f 1e.E. art.E.000 L. (25)a 70.000 L. b) Procentul de reducere de 40 % faţă de încărcarea influentului. ape de coastă care sunt eutrofizate sau prezintă pericolul de a deveni eutrofice în viitorul apropiat. 56 .(2)f Procent minim de reducere (%) 3 70–90 40b 75 90c(70)d 70–80 ns ns ns 70–80 0 Consum biochimic de oxigen (CBO5 la 200C). se admite în regiunile muntoase.(15)f 2e.(60)d 70–80 ns ns ns 80 Indicatorul de calitate Norma sau normativul în care este indicat 1 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 NTPA –001/2005 NTPA –001/2005 NTPA –001/2005 NTPA –011/2005 NTPA –001/2005 Concentraţie maxim admisibilă (mg /l) 2 20. estuare.3. e) Pentru localităţi – peste 100. (125)a 35c. unde este dificil să se aplice o epurare biologică eficientă din cauza temperaturilor scăzute (v.(60)d 10e. Tabel 3. d) Pentru localităţi cu 2000 –10.(3)f 25e.(15)f ns ns ns 1e. • ape de suprafaţă folosite drept sursă de apă potabilă. aliniatul 2 din NTPA 011/2005). de mai sus. 91/271/EEC Concentraţii (mg/l) 4 25 Procent de reducere % 5 70–90 40b 75 90c.(2)f (NH ) Azotaţi (NO ) Azotiţi (NO ) Azot amoniacal − 3 − 2 + 4 Fosfor total (PT) NOTA : a) Valorile de 20 mg CBO5/l şi 70 mg CCO/l se aplică în cazul staţiilor de epurare existente sau în curs de realizare..

000 –100.E.000 L.f) ns = nespecificat pentru localităţi cu 10. Cerinţele impuse de normativele şi normele tehnice NTPA 001/2005. funcţie de condiţiile specifice zonei în care sunt evacuate apele epurate. pot fi modificate prin ordin emis de autoritatea publică centrală cu atribuţii în domeniul gospodăririi apelor şi protecţiei mediului.1 nu exclude obligația obținerii avizelor și autorizațiilor legale din domeniul apelor și protecției mediului.. 57 . Respectarea prevederilor normativelor și normelor tehnice indicate în tabelul 1. NTPA 011/2005 şi NTPA 002/2005.

9 – 1.1). de apă conform valorilor din = ∙ . 10-3. 58 .3) unde: α. reducerea este dată de apele utilizate pentru stropit.zi – definit de relația (4.1) unde: α – coeficient de reducere sau de creștere a debitului. = . .i – definiți anterior . Ni . 10-3 – coeficient de transformare. Ni – nr. ∙ 10 ∙ 24 (m /h) (4. . conform SR 1343–1/2006. − debitul apelor uzate orar maxim: . Debitele și încărcările cu poluanți pentru stația de epurare 4. ∙ . Definiții În calculele de dimensionare a construcțiilor și instalațiilor din complexul stațiilor de epurare intervin următoarele debite caracteristice.zi).4) unde: Quz. valorile curente pot fi cuprinse între 0. − debitul apelor uzate maxim zilnic: .1 Debite de calcul.i – coeficient de variație a consumului zilnic de apă conform valorilor din SR 1343 – 1/2006. qi – necesarul specific de apă potabilă (l/om.24-1 – coeficienți de transformare.med. . − debitul apelor uzate mediu zilnic: . de utilizatori pe categorii de consum. = ∙ ∑ ∙ ∙ 10 (m / zi) (4.i – coeficient de variație orară a consumului SR 1343 – 1/2006. − debitul apelor uzate orar minim: .2).25.qi.max. kor. . ∙ .zi – definit de (4.2) unde: Quz. creșterea este dată de activitățile economice care utilizează și alte surse de apă. . kzi. spălat. . kzi.4. (m /zi) (4. = ∙ ∑ ∙ ∙ . ∙ 24 (m /h) (4.

− ape uzate publice (școli. SR 1343 – 1/2006).1. 4.6) Debitul conform (4. − clima. − numărul de persoane: din sistemul public: școli.4 SR 1846 – 1/2006. spitale. § 4. locuitori). SR 1846 – 1/2006. p – coeficient definit cf. Notă: În stabilirea debitelor de ape uzate influente în stația de epurare se consideră principiul: ”debitele de ape uzate sunt identice debitelor necesarului de apă” din sistemul centralizat de alimentare cu apă (cf. (4.24-1 – coeficient de transformare. amplasament geografic.2.5) − debitul de recirculare internă. servicii publice ș. Debitele de calcul se determină independent pentru fiecare amplasament pe baza: − numărului de locuitori fizici existenți și în perspectiva de 25 – 30 ani.3) se referă la: − ape uzate menajere (nr. alte utilități. din avalul zonei aerobe (de nitrificare): = ∙ . obiceiurile locuitorilor. pentru alimentarea zonei anoxice (de denitrificare).a). spitale.3) reprezintă o valoare de dimensionare hidraulică a rețelei de canalizare și nu va fi utilizat în calculul de bilanț de volume zilnice. din expresia (4. . (4. . ∙ . funcționari publici. lunare sau anuale de ape uzate.2 Debite de calcul și verificare Debitele de calcul și verificare ale obiectelor tehnologice din stația de epurare sunt prezentate în tabelul 4. La calculul debitelor influente în stația de epurare se vor lua în considerație și debitele de ape parazite determinate cf. Suma ∑ ∙ ∙ . 59 . − numărul de agenți economici și capacitățile acestora în producerea apelor uzate. − debitul de recirculare a nămolului activat (recirculare externă): = = ∙ . − ape uzate de tip menajer provenite de la unități industriale.

∙ . . – 3 4 5 6 7 8 9 . filtre de nisip și iazuri (lagune) de stabilizare Deversorul din amontele treptei de epurare biologică și canalul dintre acest deversor și emisar Filtre biologice percolatoare (clasice) Filtre biologice cu discuri sau alţi contactori biologici rotativi. . . . . Debitele de calcul și de verificare ale obiectelor tehnologice din stația de epurare. . . . . . . . . – – . . − . Mecanică ∙ . . – . . ∙ . . . – – − ∙ − ∙ ∙ ∙ ∙ − . . . Biologică 10 – . . . . – ∙ . . . . .Tabelul 4. . . . . . − . . – . 11 12 + + 60 . ∙ . . . . crt. . Epurare 6 1 2 Deversorul din amontele stației de epurare Canalul de legătură dintre deversor și bazinul de retenție și de la acesta la emisar. sau dintre deversor și emisar Canalul de acces la camera grătarelor Grătare Deznisipator – separator de grăsimi Decantoare primare Bazinul de retenţie al apelor meteorice Deversor ape epurate mecanic Câmpuri de irigare și de infiltrare. Nr. . . . . – – . . . .1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 0 Obiectul sau elementul de legătură între obiecte 1 Procedeul de canalizare Separativ (divizor) Mixt (unitar) Debit de dimensionare Debit de verificare Debit de dimensionare Debit de verificare (Qc) (Qv) (Qc) (Qv) 2 3 4 5 . .

. + + + + . . . . . . . . . . . + . Canalele (sau conductele) pentru transportul nămolului în exces (în schemele cu bazine cu nămol activat). Staţia de pompare pentru nămolul activat de recirculare. . . . . . . . . . . Staţia de pompare pentru nămolul în exces în schemele cu bazine cu nămol activat. . . . . . . Decantoarele secundare după filtrele biologice Decantoarele secundare după bazinele cu nămol activat. . . . . . . . . . + + + + . .13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Staţie de pompare şi conductă pentru apă epurată de recirculare din decantoarele secundare în amontele filtrelor biologice clasice. . . . . . . . + . . . . Canalele (sau conductele) pentru transportul nămolului activat de recirculare spre bazinele cu nămol activat. . . Bazine cu nămol activat Canalele (sau conductele) dintre bazinele cu nămol activat şi decantoarele secundare. . . . . . . . . . . + . . inclusiv camera de distribuţie a apei aerate la decantoarele secundare. . . 61 . + . + . . . . Canalele (sau conductele) de legătură dintre decantoarele secundare şi emisar. . . . Canalele (sau conductele) dintre filtrele biologice şi decantoarele secundare. . inclusiv camera de distribuţie a apei filtrate la decantoarele secundare. + . .

(m3/h). (m3/zi). n – coeficientul de majorare a debitului orar maxim al apelor uzate necesar determinării debitului maxim admis pe timp de ploaie în staţia de epurare (conform SR 1846/2006). care intră în deversorul din amontele staţiei de epurare. (m3/zi) .or – debitul apelor uzate minim orar. (m3/zi).max. considerat de regulă n = 2. (m3/zi).min – debitul de nămol biologic.min – debitul de nămol recirculat. se poate considera n = 3 .… 4.max. 62 .or – debitul apelor uzate maxim orar. . Quz. (m3/zi). QAR. în cazuri speciale.max/Qnb. Qnb. QT – debitul total al amestecului de ape uzate cu apele meteorice. (m3/h).min – debitul de apă epurată pentru recirculare (se determină la dimensionarea filtrelor biologice clasice).min – debitul de nămol în exces. cu justificarea corespunzătoare din partea proiectantului. unde: Quz.min. Qne/ Qne.24 Staţia de pompare şi conductele pentru nămolul biologic reţinut în decantoarele secundare. . (m3/zi). . . în schemele cu filtre biologice de orice tip. Qnr. Quz.max / Qnr.zi – debitul apelor uzate maxim zilnic.max/ QAR.

Valorile adoptate la proiectarea tehnologică a stațiilor de epurare se vor situa în domeniile următoare: 63 . Pe baza acestor valori se vor determina cantitățile de poluanți influente în stația de ∙ (kg/an) (4. • măsurători ale debitelor apelor uzate descărcate de agenții economici.2 Stații de epurare existente retehnologizate/ extinse Determinarea încărcărilor se va efectua: • • • prin analize și determinări ”in situ” la apele uzate influente în stația de epurare.zi – debitul mediu zilnic al apelor uzate. NTPA 002/2005. definit de (4.zi).zi.E.E.. 70 g /L.4. • Materii totale în suspensie (MTS): • Azot total Kjeldahl (NTK): • Fosfor total (PT): epurare: = 0.3. analiza datelor de exploatare pe minim 3 ani reprezentativi..zi.1 Stații de epurare noi Se vor adopta următoarele valori pentru încărcarea cu poluanți dată de un locuitor echivalent (L. Pentru sistemele care preiau ape uzate de la agenții economici (cu respectarea prevederilor NTPA 001/2005.E..E.E.) pe zi: • Consum biochimic de oxigen (CBO5): 60 g O2/ L.7) 4.zi. iCBO5 – încărcarea specifică pentru CBO5. Prin analiza variației concentrațiilor de poluanți și a cantităților de ape uzate se va estima creșterea valorii încărcărilor specifice cu poluanți pentru o perioadă de 20 de ani.3 Încărcări cu poluanți ale apelor uzate influente în stațiile de epurare 4. Cantitățile de poluanți rezultate din produsul concentrații (g/m3) și debite (m3/zi) se vor adăuga încărcărilor provenite de la populație.365 ∙ unde: Quz. măsurători privind cantitățile de ape uzate influente în stația de epurare. 4 g / L. definită anterior.E. NTPA 011/2005) se vor efectua: • analize și determinări experimentale. (m3/zi). (g O2/L. .E...3.1)..zi.zi.med. 11 g / L. • Consum chimic de oxigen (CCO – Cr): 120 g O2/L. .

E.zi pentru sistemul unitar de canalizare.zi.E.zi pentru sistemul unitar de canalizare. 50 – 80 g O2/ L.E.zi... Materii totale în suspensie (MTS): 60 – 80 g / L..• Consum biochimic de oxigen (CBO5): 50 – 70 g O2/ L.. Fosfor total (PT): 2 – 6 g / L..E.E. • • Azot total Kjedahl (NTK): 10 – 15 g / L. 64 .E. • • Consum chimic de oxigen (CCO – Cr): 100 – 120 g O2/ L.zi pentru sistemul separativ de canalizare.zi.zi pentru sistemul separativ de canalizare...E. 70 – 90 g/ L.

max.1. În funcție de valorile gradului de epurare necesar calculat pentru parametrii menționați se aleg procesele din schema tehnologică de epurare.1 Gradul de epurare necesar Gradul de epurare necesar reprezintă eficiența. − debite de ape uzate maxime: Qu. Ke – cantitatea de substanță poluantă efluentă din SE. gradul de epurare necesar se determină pentru indicatorii: MTS./an). Quz. E. CBO5. − ∙ 100 (%) (5.1) 65 . (kg S.1). Eficiențele (gradele de epurare) vor trebui să se încadreze în normele impuse de legislația în vigoare privind protecția mediului în toate situațiile de debite și încărcări maxime.U. (kg S. Pentru epurarea apelor uzate urbane.4. Cunoscându-se concentrațiile substanțelor poluante la intrarea și la ieșirea din stația de epurare./an). Se calculează: = unde: Ki – cantitatea de substanță poluantă influentă în SE. substanțe toxice. gradul de epurare necesar se determină cu relația (5. N. Proiectantul va adopta soluțiile pentru procesele din ansamblul stației de epurare pentru respectarea gradului de epurare în toate situațiile de debite și încărcări maxime. ce trebuie realizată obligatoriu de către stația de epurare pentru reținerea unui anumit poluant.U. Calculul gradului de epurare se va efectua și pentru situațiile: − încărcări maxime cu poluanți ale apelor uzate influente în stația de epurare. Ki se stabilește pe baza volumului mediu anual de ape uzate (m3/an) și concentrația medie a unui anumit poluant (g/m3) stabilită pe baza studiilor hidrochimice și conform § 4.or. Acestea sunt prezentate în tabelul 5.zi.max.5. Alegerea schemei stației de epurare 5. P. Gradul de epurare care trebuie realizat de orice stație de epurare va lua în considerație valorile maxime ale concentrațiilor în poluanți (CMA) conform NTPA 002/2005 și valorile impuse efluentului conform NTPA 001/ 2005. oxigen dizolvat.

60 % – pentru MTS..2) se impune completarea schemei de epurare cu treapta biologică cu /fără eliminarea pe cale biologică și/ sau chimică a poluanților.1.. Nr.Tabel 5..2 Epurarea mecano – biologică Gradul de epurare impus se stabilește în funcție de calitatea apelor uzate influente în stația de epurare și calitatea impusă pentru efluentul SE: • • • • • E = 91 – 93 % – pentru CBO5 . E = 25 . 40 % – pentru CBO5.1.. E = 5 .1 Treapta de epurare mecanică Se adoptă în toate situațiile și trebuie să realizeze eficiențele următoare: • • • • • • E = 40 . E = 20 . 5. Grade de epurare conform valorilor CMA impuse prin NTPA.1.. E = 10 . 75 % – pentru bacterii coliforme totale. E = 20% – fosforul și azotul organic. E = 75 – 86 % – pentru CCO. E = 30% – pentru PT și NT..M.3) Valorile de mai sus sunt considerate limite maxime.. 40% – pentru CCO. (5... E = 90 % – pentru bacteriile coliforme totale.. de epurare necesar pentru unul sau mai mulți (5. E = 20 . 66 .. mg/l mg O2/l mg O2/l mg/l mg/l Valori CMA conform NTPA 002/ 2005 350 300 500 30 5 Valori CMA conform NTPA 001/ 2005 60 35 20 25 125 70 2 3 1 2 Grad de epurare (%) 82 90 93 91 75 86 93 90 80 60 5. 10 % – pentru PT.. 15 % – pentru NT. 1 2 3 4 6 Indicator – parametru MTS CBO5 CCO – Cr N – NH4 PT U. crt.2) Pentru valori mai mari ale gradului poluanți față de valorile din relațiile (5.

NTPA 001/2002 completat și 67 .2). 5. − necesarul obiectiv de calitate al apei pentru folosințele din aval. Valorile maxime impuse efluenților epurați conform NTPA 001/2005 (tab. Modificările vor fi cerute de proiectant și aprobate prin avizele și autorizațiile de gospodărire a apelor.3 Epurarea mecano – biologică avansată Gradele de epurare impuse: • • • • • E = 91 – 93 % – pentru CBO5.3. Legii Protecției Mediului 137/1995. E = 90 – 93 % – pentru azotul amoniacal (N – NH4 ) funcție de valorile admisibile din NTPA 001 și NTPA 002. E = 75 – 86 % – pentru CCO.4).1. E = 60 – 80 % – pentru PT funcție de valorile admisibile din NTPA 001 și NTPA 002. de capacitatea de autoepurare. se vor stabili gradele de epurare necesare adoptării schemei tehnologice pentru epurarea terțiară. de prevederile Legii Apelor 107/1996. Depășirea valorilor maxime pentru unul sau mai mulți poluanți va conduce la valori ale gradului de epurare mai mari decât cele date anterior în relația (5. în funcție de caracteristicile resursei de apă. Aceste valori pot fi modificate în condițiile: − efectuării calculelor de bilanț de masă pentru emisar. − capacitate de autoepurare a sectorului de râu considerat. La determinarea gradului de epurare necesar pentru indicatorii de mai sus se va ține seama de capacitatea de autoepurare a emisarilor. de bilanțul de poluanți evacuați în aceeași resursă și cerințele utilizatorilor de apă din aval pentru substanțele refractare sau poluanți speciali. Se va respecta cu prioritate valorile concentrațiile maxim admsibile la descărcarea în emisari (tab. 5.3 § 3.1. 1 – NTPA 001/2005).4 Epurarea terțiară Pe baza avizelor și autorizațiilor de gospodărire a apelor. E = 90 % – pentru bacteriile coliforme totale.5.1.5 Elemente determinante la stabilirea gradului de epurare • • • • • Valorile maxime pentru poluanți prevăzute în NTPA 002/2005.

1 se prezintă schema pentru determinarea concentrației ORmin (mg O2/l). 5. În figura 5. funcție de categoria de calitate a acestora. Se impune calculul valorii concentrației de oxigen dizolvat din apa râului într-o secțiune situată aval de punctul de evacuare al apelor uzate în emisar (ORmin). NTPA 011/2002 completat și modificat în 2005. Aceste valori pot fi modificate prin avizele și autorizațiile de gospodărire a apelor de către emitentul acestora pe baza încărcării cu poluanți existentă în resursa de apă în amonte de punctul de evacuare a apelor uzate și ținându-se seama de utilizatorii de apă din aval și de capacitatea de autoepurare a resursei de apă.12. ONmin = 6 mg O2/l – emisari de categoria II. conform Ordinului Ministerului Apelor și Protecției Mediului nr.2 Gradul de epurare necesar privind oxigenul dizolvat Autoepurarea cursurilor de apă se bazează în principal pe fenomene biologice și elementul esențial îl reprezintă bilanțul conținutului de oxigen. de Normativul privind obiectivele de referință pentru clasificarea calității apelor de suprafață. adică: > (5. 1146/ 10. ONmin = 4 mg O2/l – emisari de categoria IV. aceasta trebuie să fie mai mare sau egală cu concentrația minimă de oxigen dizolvat normată pentru categoria de calitate a emisarului respectiv (ONmin).4) Concentrația minimă de oxigen dizolvat admisă în apa emisarului.2002 și de prevederile avizului ori autorizației de gospodărire a apelor emise de unitățile abilitate. ONmin < 4 mg O2/l – emisari de categoria V. aprobat prin Ordinul Ministerului Apelor și Protecției Mediului nr. 1146 din 10 decembrie 2002 – Normativ privind obiectivele de referință pentru clasificarea apelor de suprafață: • • • • • ONmin = 7 mg O2/l – emisari de categoria I. 68 .modificat în 2005. ONmin = 5 mg O2/l – emisari de categoria III.

− CBO20 al amestecului de apă uzată epurată cu apa emisarului. – distanțe măsurate pe talveg.uz (mg/l) – concentrația CBO5 influent.7) . − deficitul inițial de oxigen din apa râului. Xadm5uz (mg/l)– concentrația CBO5 efluent. imediat aval de secțiunea de evacuare A. Cadmuz (mg/l) – concentrația MTS efluent. aval de Os– concentrația oxigenului dizolvat de saturație ale cărei valori pentru temperaturi de la 0°C la 30°C și la presiunea atmosferică de 760 mmHg. Schemă pentru determinarea ORmin (mg O2/l). X5r . X Cuz 5u z SE q. L. Da. (mg CBO /l) (5. Or – concentrația oxigenului dizolvat în apa râului (mg O2/l).q. X5. sunt indicate în tabelul 5.45 ∙ unde: secțiunea A. X5r (mg/l)) – concentrația CBO5 – râu amonte secțiunea A. cu formula: . A.95%.5) unde: q – debitul efluent. Calculul se efectuează în etape.am – concentrația CBO5 a amestecului apă râu – apă epurată. amonte de secțiunea de evacuare. = ∙ . O r B 1km A L=L 0-1km L0 q (l/s) – debit influent/ efluent SE. + + ∙ ( ⁄) (5. cu formula: = 1. determinându-se următorii parametrii: − CBO5 al amestecului de apă uzată epurată cu apa emisarului. x5. cu formula: = unde: − (mg O /l) (5. X Cuz 5u a z dm Emisar ad m Folosinta B' Qr . Qr (l/s) – debit mediu lunar asig. L0 (km) Figura 5. imediat aval de secțiunea de evacuare A. Cuz (mg/l) – concentrația MTS influent. 69 .2.1.6) xam – concentrația CBO20 a amestecului apă râu – apă epurată.

17 11. Nr.48 12.64 14.37 10.74 9.80 12.16 0. k2 – constanta de reaerare a apelor râului (determinată experimental.99 Ɵ (°C) 22 23 24 25 26 27 28 29 30 Os (mg/l) 8.77 7.3.95 9.07 7.17 8. 1 2 3 4 5 Tipul emisarului Emisari cu debite și adâncimi mari Emisari cu debite mari și cu impurificare puternică Emisari cu debite medii Emisari cu debite mici Emisari cu debite mici și viteze mari Tabel 5.60 10. Ɵ (°C) 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Os (mg/l) 14.68 8. cu formule empirice sau orientativ.2 – 0.3). se determină cu relația: = ∙ 1− ∙( − ∙ − ( ) (5. Valori ale oxigenului dizolvat de saturație în funcție de temperatura apei.38 – – 0.83 8.22 8.15 0.74 0.18 0.5. 1 2 3 4 Caracteristicile emisarului Emisari cu viteză foarte mică de curgere sau aproape staționari Emisari cu viteză mică de curgere Emisari cu viteză mare de curgere Emisari cu viteză foarte mare de curgere Valoarea k2 (zile-1) funcție de temperatura apei 5°C 10°C 15°C 20°C 25°C – 0.54 0.20 0.23 13.59 11.84 13.21 0. r Tabel 5. Valori k 1 . [45] Nr.17 0.42 0.86 30°C – 0.50 0.25 0.15 9.15 0.08 10. amonte de secțiunea de evacuare (tab.68 0.Tabel 5.2.4.48 13. Valorile constantei de reaerare k2.24 0.38 8.46 0.80 – 0.87 11.11 0.33 Ɵ (°C) 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Os (mg/l) 11.83 10.92 7.53 8. admițând valorile din tabelul 5.35 9. crt.92 kr1 (zile-1) 0.4).8) unde: kr1– constanta vitezei de consum a oxigenului pentru apele emisarului.1 0.13 12.54 9. la care se realizează deficitul maxim de oxigen în apa emisarului. crt.63 – – – – − timpul critic.58 0.3 0.6 − deficitul critic (maxim) de oxigen: 70 .

5.3) este îndeplinită. Lungimea critică va fi stabilită pe baza vitezei medii de curgere a apei râului. Pentru receptorii (emisarii) cu debite nepermanente (debitul cu asigurare 95% – nul) se vor adopta măsuri pentru dezinfecția apelor uzate epurate astfel încât acestea să se încadreze în categoria corespunzătoare NTPA 013/ 2002 .9) − oxigenul dizolvat minim din apa râului (fig. Variația oxigenului dizolvat în apa râului Or(t) aval de secțiunea de evacuare a apelor epurate.3). 71 .fig.3) Dacă relația (5. reducându-se valoarea (xadm5.10) − se verifică dacă este îndeplinită condiția (5.uz) se consideră corect adoptată.1) ORmin t (zile) tcr Dcr Figura 5.2): (mg O /l) (5.A (cf. în caz contrar. se recalculează gradul de epurare necesar privind CBO5. O2 (mg/l) Da Os Or 0 Sect.uz) până când se va respecta condiția (5.2.= ∙ ∙ 10 ∙ − 10 = − ∙ + ∙ 10 (mg O /l) (5. atunci concentrația materiei organice biodegradabile exprimată în CBO5 a efluentului epurat (xadm5. la debitul cu asigurare 95% și a valorii tcr.5.

− utilajele și echipamentele aferente obiectelor tehnologice vor trebui să fie performante tehnic și energetic. biochimice și microbiologice în vederea realizării gradului de epurare necesar. chimice. treapta de epurare biologică sau de epurare biologică avansată. posibilități de fundare. 72 . se vor analiza tehnic și economic minim 2 opțiuni pentru fiecare proces. Scheme tehnologice pentru stații de epurare 6. avantajoase din punct de vedere al investiției și cheltuielilor de exploatare. fiabile.1 Alegerea schemei stației de epurare Schema tehnologică generală a unei stații de epurare reprezintă ansamblul obiectelor tehnologice prevăzute pentru îndepărtarea substanțelor poluante din apele uzate – prin procese fizice.000 L. Configurația schemei tehnologice a stației de epurare se stabilește pe baza valorilor gradelor de epurare necesare calculate pentru tipurile de poluanți care se găsesc în apele uzate influente. pentru SE care deservesc localități cu N ≥ 10. Ori de câte ori este posibil amplasarea obiectelor în profilul tehnologic al stației de epurare trebuie să asigure curgerea gravitațională. relief.E.6. treapta de epurare terțiară. biologice. de execuție. Schema tehnologică a stației de epurare se întocmește având în vedere următoarele: − prevederea pe linia apei a unor obiecte tehnologice care să asigure realizarea unor grade de epurare necesare cel puțin egale cu valorile impuse. − pentru un anumit obiect tehnologic se va propune tehnologia cea mai performantă tehnic și economic care se poate adapta cel mai ușor condițiilor locale de spațiu. − linia (fluxul) de prelucrare a nămolului. și se compune din: − linia (fluxul) apei care poate cuprinde: • • • treapta de epurare mecanică. − asigurarea posibilităților de extindere a stației de epurare atât pe linia apei cât și pe linia nămolului. cu pierderi de sarcină reduse și la volume construite reduse și terasamente minime.

sistem epurare biologică biologic extensivă. valorificabile și ușor de integrat în mediul natural. instalațiile de epurare mecano – biologic trebuie să asigure ele instal biologică obținerea de produse finite. igienice. Epurarea biologică (poz. Amplasamentul SE va avea zonă de protecție sanitară. zgomot. separatoare de grăsimi. la un flux tehnologic optim pe linia apei și a nămolului pentru ție.decantor primar. 6. n Figura 6.1. incinte excavate umplute cu nisip și/sau pietriș. prezint 1.influent.2 Tipuri de scheme de epurare 6. Va fi luată în considerare posibilitatea extinderii viitoare. infiltrare. SP ap uzată epurată apă mecanic.evacuare nămol primar. zon 6. Schema de epurare mecano – biologică cu procedee extensive. până la un molurilor n pân produs igienic. două sau mai multe iazuri legate în serie în care se dou realizează fenomenul natural de autoepurare.1 Epurarea mecano – biologică cu procedee extensive Schema generală se prezintă în figura 6. luat Pentru substanțele reținute. gr deznisipatoare. ș execuție și exploatare. un bazin de acumulare ape uzate i con i epurate mecanic va fi adoptat în func ie de programul de utilizare al sistemului de funcție irigare.1. gră 3.1) poate cuprinde: ă – câmpuri de irigare – infiltrare. distribuție – iazuri (lagune) de stabilizare. ie.6. poluare sol și subsol. 2. 4. Treapta inerea or de prelucrare a nămolurilor va asigura prelucrarea nămolurilor primare și biologice. valorificabil și u de integrat în mediul natural. 6 în schema din fig.2. sunt prevăzute cu i/sau pietri sisteme de distribu și drenuri de colectare.degrosisare: grătare. pulberi. sistem de alimentare. 5. extensiv 7. Epurarea biologică cu procedee extensive se aplică: ă aplic 73 .Dispoziția în plan a stației de epurare trebuie să conducă la un grad de utilizare maxim a ia staț terenului avut la dispoziție. ușor Schema SE va asigura în operare efecte minime asupra mediului înconjur înconjurător referitor la emisii de gaze. – filtre de nisip. se aplică în condiții favorabile de terenuri permeabile ii și ape uzate care nu conțin compuși refractari.

E).2. − condiții de amplasament favorabile în apropierea comunităților rurale. Elemente caracteristice: − recircularea nămolului activ reținut în decantoarele secundare.2 Tehnologii aplicate pentru treapta biologică artificială 1. − nu se realizează recircularea nămolului biologic. 1 E 2 3 6 8 9 4 NR Nex 5 7 SP Figura 6. deznisipatoare – separatoare de grăsimi).2.2. E – emisar. FB cu discuri sau alți contactori biologici Schemă caracteristică debitelor mici și foarte mici. 74 . 2 – Degrosisare (grătare. BNA – bazine cu nămol activat (schemă convențională) În BNA au loc procese biochimice de eliminare a materiilor organice pe bază de carbon la eficiențe ECBO5 > 90%. 3 – Decantor primar.2. Filtre biologice FB Aceste tipuri de instalații realizează epurarea biologică a apelor uzate pe principiul peliculei de biomasă fixată: − impun o SP pentru pomparea apei uzate epurate mecanic. Schema generală de epurare artificială. Nex – nămol în exces. 7 – SP nămol.000 L. − prin soluții adecvate SP apă epurată mecanic poate fi eliminată. 6.2 Epurarea mecano – biologică artificială (intensivă) 6. 2. 5 – Decantor secundar.2. Elemente caracteristice: − nu se recirculă nămolul biologic sau apa epurată.− debite reduse (N < 5.1 Schema generală 1 – Quz – influent. 8 – Bazin amestec nămol. 6 – Nămol primar.2. − recircularea apelor epurate (după DS) în amonte de filtru. 4 – Proces biologic artificial. NR – nămol de recirculare. 9 – Prelucrarea nămolului. 6.

În categoria poluanților neconvenționali se găsesc: − compuși organici volatili. lipsa particulelor discrete și MTS redus în influent. chiar dacă este 75 . azot și fosfor prin creearea condițiilor de nitrificare/ denitrificare și eliminare biologică a fosforului. Termenul ”neconvențional” se aplică tuturor constituenților ce pot fi înlăturați sau reduși folosind procesele de epurare avansată înainte ca apa epurată să fie reutilizată. − materii organice refractare: − materii totale dizolvate.3 Treapta de epurare terțiară Treapta de epurare terțiară se va prevedea când se cere eliminarea din apele uzate a poluanților neconvenționali și speciali. 3.2. BNA cu nitrificare / denitrificare (epurare avansată) Realizează în treapta biologică: eliminarea substanțelor organice pe bază de carbon. 6. Termenul „poluant special” este utilizat pentru acele clase de poluanți care sunt măsurați în micro – sau nanograme/ litru.2. − recircularea amestecului aerat cu un conținut mare de azotați în amonte de bazinul de denitrificare ( recirculare internă). − recircularea nămolului activat reținut în decantoarele secundare în amonte de bazinele de nitrificare – denitrificare (recirculare externă). Acești poluanți nu pot fi reduși în mod eficient. se poate realiza în același bazin stabilizarea aerobă a nămolului. − trimiterea nămolului în exces în amestec cu nămolul primar la treapta de prelucrare a nămolurilor din stația de epurare. − BNA poate realiza și aerare prelungită (extinsă ca durată și aprovizionare cu oxigen) de 12 – 24 h. − realizarea de zone aerobe (intens aerate) în bazinele de nitrificare. Schema se caracterizează prin: − realizarea de zone anoxice în bazinele de nitrificare. − detergenți.− prin calcul tehnico – economic se poate admite soluția eliminării decantoarelor primare: încărcarea în materii organice (CBO5 < 150 mg O2/l). − pentru debite reduse se poate realiza în BNA procedeul de aerare prelungită pentru stabilizarea aerobă a nămolului.

Decantor secundar AEM Influent zona anaeroba zona oxica (aeroba) Efluent Nãmol activat de recirculare Namol in exces Figura 6.2. Îndepărtarea acestora se realizează atât în procesul convențional de epurare cât și în cel avansat.2. combină zone succesive anaerobe – aerobe. însă nivelul de reducere al fiecărui constituent nu este suficient.2.utilizat un proces de epurare avansată.2. 6. tehnologia poate funcționa optim la valori ale raportului CBO5/P > 10 pentru influentul treptei biologice. − produse industriale. În categoria poluanților speciali se numără: − medicamente sau compușii acestora. − antibiotice veterinare și umane. AEM – apă epurată mecanic.4 Schema tehnologică de epurare pentru eliminarea fosforului 6. Caracteristicile tehnologiei sunt: • • • • sistemul asigură îndepărtarea fosforului concomitent cu oxidarea substanțelor organice pe bază de carbon. O schemă tehnologică adecvată se prezintă în figura 6.3.4. Aceasta se poate realiza pe linia apei sau a nămolului. nămolul activat se recirculă în zona amonte a bioreactorului. compuși biologici și bacteriologici. − detergenți speciali. − alte substanțe.1 Eliminarea fosforului pe cale biologică Schema SE cuprinde reactoare biologice (de tip epurare avansată) unde se poate realiza conceptul îndepărtării biologice a fosforului prin expunerea microorganismelor la condiții alternativ anaerob – aerobe. 76 . Schemă tehnologică de reținere pe cale biologică a fosforului.3.

6.2 Eliminarea fosforului prin precipitare chimică Se utilizează: sulfat de aluminiu sau clorură ferică. Injecția soluției de reactiv de precipitare a fosforului se poate face: − în amonte de decantorul primar (pre– precipitare). − tipul de tehnologie adoptat referitor la concentrația nămolului în bioreactor.2. − în amonte și/sau după bioreactor (co– precipitare).2. NTK. Alegerea uneia din metode depinde de: − concentrația de fosfor din influentul stației de epurare. 77 . − pH-ul la care se desfășoară reacțiile chimice (pH > 7). CCO–Cr. − în mai multe secțiuni ale procesului (dozare multipunctuală).4. − variația momentană a parametrilor de calitate apă uzată: MTS. decantor secundar și gradul de recirculare. CBO5.

la deversor).or – debitul apelor uzate.1 Debitul de calcul al deversorului Debitul la care se dimensionează deversorul este dat de relația: = unde: QT – este calculat cu relația (7. în cazuri justificate tehnico-economic pe baza efectelor apelor meteorice asupra emisarului și folosințelor de apa din aval (§ 5. Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare mecanică 7. Debitul maxim de ape uzate admis în staţia de epurare pe timp de ploaie este: = unde: n = 2 este coeficientul de majorare a debitului admis în staţia de epurare pe timp de ploaie. 2 § 2.1 Deversorul amonte de stația de epurare Deversorul situat în amonte de stația de epurare este o construcţie care se prevede în cazul localităţilor canalizate în procedeele unitar şi mixt și are rolul de a limita debitul de apă uzată admis în stația de epurare pe timp de ploaie. (l/s) . − (l/s) (7.max. + (l/s) (7. .2).2) 7. conform SR 1846 – 1/ 2006. ∙ .3) 78 . maxim orar.2).1) și conform prevederilor SR 1846–2/2006. aferent ultimului tronson al colectorului principal (de la ieşirea din localitate.7. (l/s).1.1). Qm – debitul de ape meteorice . calculat conform Normativului pentru proiectarea rețelelor de canalizare (cap. Debitul maxim de apă care ajunge pe timp de ploaie de la reţeaua de canalizare a localităţii la deversor este: = unde: QT – debitul total pe timp de ploaie al apelor de canalizare care intră în camera deversorului (efluentul localităţii). acest coeficient poate lua valori mai mari (n = 3…4). Quz.1) (l/s) (7. . (l/s). (m3/h).2. pe timp uscat. . QSE – este calculat cu relația (7.

70. când n = 2. g –acceleraţia gravitaţională . σn – coeficient de înecare. considerat ca deversor lateral cu perete subţire. (l/s). .00 deoarece deversorul trebuie să funcţioneze neînecat.6) Qd – debitul deversat este calculat cu relaţia (7. în care H c2 reprezintă înălţimea totală a H c2 canalului dintre deversor şi camera grătarelor.4) În situaţii justificate. determinată pentru debitul QSE = 2 ⋅ Q u or max şi pentru un grad de umplere a = H2 de maximum 0. σn – coeficientul de înecare se consideră σ n = 1. se determină din relaţia: / = unde: ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ 2 ∙ ℎ (m /s) (7. neînecat.10. deversorul va trebui să permită prin manevra corespunzătoare a unor stavile.Pentru situaţiile curente.81m/s2.3). ε – coeficient de contracţie laterală. camera şi colectorul de evacuare a debitului deversat Q d spre bazinul de retenţie sau spre emisar se vor dimensiona astfel.05 … 1. în scopul ocolirii staţiei de epurare. (m). m – coeficient de debit. încât 79 . Lungimea pragului deversor.5) Înălţimea pragului deversor p se consideră egală cu adâncimea apei în canalul de legătură dintre deversor şi camera grătarelor (H2). m=0. în ipoteza unei lame deversante triunghiulare pe lungimea deversorului. devierea integrală a debitului Q T spre un bazin de retenţie sau spre emisar (cu respectarea prevederilor NTPA 001/2002 modificat și completat în 2005). k – coeficient de majorare a lungimii deversorului. relaţia (20) devine: = − 2 ∙ . . (l/s) (7. (l/s) (7.42. g =9. în această situaţie debitul de verificare al deversorului şi al canalului de ocolire este: = = + . În acest scop. k = 1. Ld – lungimea pragului deversor asimilat ca deversor lateral. pentru a ține seama de asimetriile și distorsiunile care apar la deversoarele laterale.

Coeficientul de contracţie laterală ε are expresia: ɛ = 1 − 0.1 ∙ unde: n ξ – numărul de contracţii laterale ale lamei în dreptul pilelor şi culeilor.9) ( ) (7. în relaţia gradului de umplere.1). astfel încât lungimea camerei deversoare va fi: 80 − 2 ( ) (7. considerat în mod acoperitor 0.8) = 0. dimensionat “la plin” (gradul de umplere a =H1/Hc1≈ 1. Orientativ.7) hm – înălţimea medie a lamei deversante (considerată cu variație triunghiulară pe lungimea Ld ) se determină cu relaţia: ℎ = unde: H1 – înălţimea apei în canalul din amontele deversorului.80 ( ⁄ . ∙ ∙ ℎ (7. Hc1 reprezintă înălţimea totală a canalului amonte. – coeficient de formă al pilei sau culeii.20 … 0.10) .4). se prevede deversor cu două lame deversante (deversare pe două laturi).nivelul maxim al apei aval de pragul deversor să fie situat la minim 15…20 cm sub cota crestei deversante. având expresia: = unde: Ld și k sunt definiți mai sus. ) (7. la dimensionarea deversorului se va urmări ca debitul specific deversat să se încadreze în domeniul: = unde: Qd – debitul deversat determinat cu relaţia (7. • Dacă L d > 10 m . iar L'd este lungimea deversorului frontal.7…1. • Dacă lungimea deversorului lateral Ld ≤ 10 m se va prevedea prag deversor cu o singură lamă deversantă (deversare pe o singură parte).0.0) pentru debitul QT dat de relaţia (7.

în scopul reducerii cheltuielilor de investiţie şi exploatare a staţiei de pompare. şi c. când nu este posibilă descărcarea gravitaţională a acestora în emisar. e) înmagazinarea cantităților de apă poluate accidental care nu sunt admise în SE. Bazinele de retenţie de tipul a) şi d) se prevăd în cazul localităţilor canalizate în procedeul divizor. datorită nivelelor ridicate ale apei emisarului. în vederea epurării ulterioare a cantităţii de apă ce reprezintă diferenţa dintre debitele de ape uzate sosite în staţie (Quz) şi capacitatea maximă de epurare a acesteia pe timp de ploaie (QSE = 2Quz.12) . d) înmagazinarea cantităţilor de ape uzate a căror evacuare în emisar nu se poate face decât prin pompare.or). 81 − (m /s) (7.2 Bazinul de retenție Bazinul de retenţie se amplasează. Debitul de calcul al bazinelor de retenţie de tipul b. Bazinele de retenţie de tipul b) şi c) se prevăd în cazul localităţilor canalizate în procedeele unitar sau mixt. b) înmagazinarea pe timp de ploaie a cantităţii de apă de canalizare (amestec între apa uzată şi apa de ploaie) ce reprezintă diferenţa dintre debitul deversat Qd definit de relația (7.Rolul bazinelor de retenţie este diferit. Pentru staţiile de epurare aferente localităţilor mici.max.4) şi debitul amestecului admis a se descărca în emisar fără epurare (Qdr).= 2 ( ) (7. ( m3 / s ) . de regulă.11) 7. c) înmagazinarea pe timp de ploaie a amestecului dintre apa uzată şi apa de ploaie materializat prin debitul deversat Qd . în procedeul separativ. este recomandabilă prevederea unui bazin de uniformizare şi omogenizare a cantităţii şi calităţii apei uzate ce se va trata în treapta biologică. Bazinele de retenție pot fi prevăzute pentru: a) înmagazinarea cantităţii de apă uzată pe o anumită perioadă de timp. este dat de relaţia: = unde: Qb – debitul de calcul al bazinului de retenţie. canalizate. după deversorul din amonte de staţia de epurare pe/sau adiacent canalului care evacuează apele deversate spre emisar. în funcţie de scopul pentru care sunt utilizate. cazurile cele mai frecvent întâlnite..

tehnic şi economic.4). cu soluţia mixtă ”bazin de retenţie – staţie de pompare” pentru introducerea apelor reținute în bazinul de retenție în fluxul tehnologic al stației de epurare.5 … 6 mm.000 locuitori. soluţia cu bazin de retenţie se va studia comparativ. La staţiile de epurare aferente localităţilor sub 5. 82 . Se impune și analiza descărcării bazinului de retenție la debite și nivele mari pe emisar. În funcție de cota colectorului pentru apele uzate influente în SE: − grătarele se vor amplasa în amonte de stația de pompare în situațiile când cota radier colector influent nu depășește 3. fără personal de deservire. grătarele rare (b = 50 … 100 mm) fiind amplasate în amontele grătarelor dese (curățate manual. curățate mecanic. uzual 2 … 3 mm) având curăţare mecanică şi automatizată. În scopul evitării acumulării sedimentelor pe radierul bazinelor de retenţie se va propune o formă geometrică adecvată şi echiparea cu mixere.3 Grătare rare și dese Grătarele sunt obiecte tehnologice care au rolul de a reţine din apele de canalizare suspensiile şi corpurile mari.0 m.Qd – debitul amestecului de ape uzate cu ape de ploaie.000 locuitori se prevăd de regulă grătare fine (b = 0. 7. definit de relația (7. În cadrul proiectului aferent bazinelor de retenţie se va preciza modul de curăţire. în acest caz. grosiere. b = 10 … 20 mm). Regimul hidraulic al emisarului şi categoria de calitate a acestuia pot impune capacităţi mari pentru înmagazinarea apelor de canalizare care nu pot fi evacuate (în anumite perioade) neepurate şi gravitaţional în emisar. se prevăd ambele tipuri de grătare. − pentru adâncimi mari ale colectorului influent (> 4 m) grătarele se vor amplasa în aval de stația de pompare și adoptând măsuri pentru reținerea suspensiilor grosiere în chesonul stației de pompare. − pentru stații de pompare cu transportoare hidraulice. spălare şi evacuare a sedimentelor reţinute în aceste bazine în funcţie de tipul adoptat. Qdr – debitul amestecului de ape uzate cu ape de ploaie ce poate fi evacuat în emisar fără epurare. grătarele se pot amplasa în aval de acestea. b = 30 … 40 mm – de evitat. Pentru localităţi cu mai mult de 5.

3.or. de 70 . În acest sens.4 m/s în scopul evitării depunerilor. Dispozitivele de curăţare mecanică a reţinerilor de pe grătare vor fi automatizate în funcţie de pierderea de sarcină admisă la trecerea apei printre barele grătarului (7 – 25 cm).2: • în procedeul de canalizare separativ: − Qc = Quz.min. La staţiile mici de epurare. Pentru debitul de verificare (Quz.1 § 4. se va considera un coeficient de variaţie zilnică K = 2 … 5.min. în medie. • în procedeul de canalizare unitar și mixt: − Qc = nQuz.4 m/s în spațiul dintre barele grătarului. − 1.1 Debite de dimensionare și verificare ale grătarelor Debitele de calcul și de verificare ale grătarelor corespund celor din tabelul 4. 7. viteza medie a apei în canalul din amontele grătarului trebuie să fie de minim 0. 7.3. În calculul cantităţilor de reţineri pe grătare se va ţine seama de valorile medii specifice indicate în tabelul 7.75 – 0.95 tf/m3. Umiditatea reţinerilor după presare se consideră. − Qv = Quz. Secţiunea transversală a canalului pe care este amplasat grătarul va avea formă dreptunghiulară.or.2 Aspecte privind proiectarea grătarelor Dimensionarea grătarelor se conduce astfel încât. pentru debitul de calcul al apelor uzate.9 m/s în canalul din amontele grătarului. − Qv = Quz. iar greutatea specifică de 0.7 – 0.or.or).000 locuitori. 83 .max. complet automatizate.1 şi de faptul că aceste cantităţi sunt variabile.min.max.0 – 1. Automatizarea poate fi realizată şi prin relee de timp. Acest lucru se realizează de regulă prin intermediul unor senzori de nivel.80%. se poate prevedea numai grătar fin curăţat mecanic. pentru localități sub 10. viteza medie a apei să fie: − 0.or.Pentru stațiile de epurare medii și mari grătarele dese se prevăd numai cu curățare mecanică.

( l/om. Distanţa (interspaţiul) dintre barele grătarului (mm) 0.0 – 5.1. K – 2 … 5 coeficient de variaţie zilnică.0 – 1. Cantitatea zilnică de substanţă uscată din reţineri rezultă: = unde: 84 ∙ 100 − 100 ( ⁄ ) (7.1.14) γ r = 750K 950 w = 70 – 80%.Relaţia de calcul a volumului zilnic de substanţe reţinute pe grătare cu umiditate w = 80% este: = unde: a – este cantitatea de reţineri specifică.0 – 18. Cantități specifice de substanțe reținute pe grătare. NL– numărul de locuitori.13) Nr.0 – – 2.5 – ∙ ∙ ( 1000 ∙ 365 ⁄ ) (7. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Cantitatea zilnică de reţineri pe grătare se calculează cu formula: = unde: ∙ (kgf/zi) specifică a reţinerilor cu (7.0 – 12. indicată în tabelul 7.5 – 2.0 – 8. Tabel 7.16) . an) La curăţare La curăţare manuală mecanică – 25.5 2 3 6 10 16 20 25 30 40 50 Cantitatea de reţineri specifică “a” (l/om. kg f / m 3 – greutatea umiditatea Volumul zilnic de substanţă uscată (umiditate w′ = 0) din reţineri este: = unde: w = 80% – este umiditatea reţinerilor. an).15) ∙ (kgf/zi) (7.0 – 15.0 – 20.

sunt necesare pasarele. Pierderea de sarcină prin grătar se determină cu relaţia: ℎ = unde: – este coeficientul de rezistenţă locală al grătarului. s – grosimea barei. iar radierul se va construi din beton rezistent la uzură. Cota radierului canalului în aval de grătar se recomandă a fi sub cota radierului amonte cu 10 …15 cm. β – coeficient de formă al barei. b – distanţa (interspaţiul) dintre barele grătarului. mm. Formula (7.18) . m/s. revizii. prevăzându-se însă canal de ocolire. de formă divergentă.15) poate fi aplicată numai dacă este îndeplinită condiţia: 85 ⁄ ∙ 2 ( ) (7.γ ru = 1600K 2000 kg f / m 3 – greutatea specifică a substanţelor reţinute.17) ∙ ∙ (7. se poate proiecta un singur grătar. se va realiza o pantă a radierului de minim 1% în scopul evitării depunerilor. canalele pe care sunt amplasate grătarele (de obicei de secţiune transversală dreptunghiulară) vor fi construite cu o pantă de minim 1ä. g – acceleraţia gravitaţională. în stare uscată. Pentru curăţarea grătarelor şi manevrarea stăvilarelor şi batardourilor. În porţiunea amonte a camerei grătarelor . Kirschmer [46]: = unde: v – viteza medie pe secţiune în canalul din amontele grătarului. mm. fără grătare de rezervă. a căror lăţime variază între 80 … 150 cm. La staţiile de epurare mici. m/s2 .42 pentru bare cu secţiunea transversală dreptunghiulară. Numărul minim de grătare active va fi n = 2. calculat cu formula lui O. Pentru prevenirea depunerilor. α= 60° … 70° . cu valoarea 2. Camerele grătarelor se vor prevedea cu stăvilare şi batardouri amonte şi aval.unghiul de înclinare al grătarului faţă de orizontală. în scopul izolării fiecărui grătar în parte în caz de reparaţii. etc.

Pentru a se ţine seama de înfundarea parţială a grătarului. Variația coeficientului cinematic ( ) și a coeficientului dinamic de vâscozitate (η) în funcție de temperatură (Ɵ °C).20). pierderea de sarcină minimă poate fi considerată hr = 7 cm.19) Re – este numărul Reynolds la mişcarea apei printre barele grătarului. se majorează de trei ori pierderea de sarcină teoretică determinată cu relaţia (7.1. – coeficientul cinematic de vâscozitate la temperatura medie anuală a apelor uzate. la grătarele cilindrice fine.17). Figura 7.1). (fig. dar minimum 10 cm. 86 . (cm/s).= unde: ∙ > 10 (7.(cm2/s). 7. astfel încât în practică se consideră pierderea de sarcină conform relației (7. vg – viteza medie a apei printre barele grătarului la debitul de calcul.

în containere. se recomandă ca o dată scoase din apă. 50 cm deasupra nivelului maxim al apelor din canalul grătarelor. Grătarele se amplasează în construcții închise.În acest scop sunt de preferat grătarele sau sitele fixe sau mobile. Se va lăsa un spaţiu de minim 70 cm pentru circulaţie în jurul dispozitivelor de curăţare şi tocare. sunt tocate ori fărâmiţate cu ajutorul unor dispozitive speciale în curent (griductoare. dezintegratoare) şi reintroduse în apă în aval sau în amonte de grătar. Pentru stațiile de epurare izolate amplasate la ≥ 1 km de zone de locuit se pot amplasa în construcții deschise. comminutoare. − extrag din apă reţinerile de pe grătar şi le spală de substanţele fine de natură organică. fermentate. dilaceratoare) sau în afara curentului (tocătoare. • pentru evitarea accidentelor în toate locurile unde există pericol de cădere se vor prevedea parapete de minimum 80 cm înălţime. aşezate la 40 cm distanţă pe verticală şi din stâlpi amplasaţi la max. • pasarelele de acces la dispozitivele de tocare a reţinerilor sau la batardouri şi stăvilare vor fi amplasate cu min. transport şi depozitare a reţinerilor de pe grătare vor fi mult diminuate.5m distanţă între ei. reţinerile să fie presate în instalaţii speciale (făcând parte din grătarul propriu-zis sau fiind independente de grătar) sau presate şi spălate. − le transportă la suprafaţă. compostate.ℎ = 3 ∙ ℎ Substanțele reţinute pe grătare : • (m) (7. realizate din ţevi metalice (orizontale) cu diametrul φ = 20…25 mm. incinerate sau. Realizarea unei eficienţe ridicate în reţinerea materiilor în suspensie şi materiilor grosiere conduce la randamente sporite pentru construcţiile şi instalaţiile de epurare a apei din aval de grătare. 1. 87 . precum şi pentru construcţiile de prelucrare a nămolurilor. − presează reţinerile micşorându-le volumul şi umiditatea.20) sunt evacuate spre a fi depozitate.umiditatea reţinerilor presate scade până la 55 – 60%. • pentru micşorarea volumului de reţineri la grătare. în acest fel cheltuielile de manipulare. prevăzute cu şnec înclinat cu funcţionare continuă şi automatizată care efectuează practic patru operaţiuni importante: − reţin corpurile grosiere.

− debitmetre electromagnetice.max. respectiv Qmin. pe anumite linii tehnologice sau pentru anumite obiecte tehnologice.4 Măsurarea debitelor de apă uzată în stația de epurare Măsurarea debitelor în staţiile de epurare este necesară pentru evidenţa cantităţilor de apă ce se tratează la un moment dat sau într-un anumit interval de timp. depuneri. Dimensionarea canalelor pe care se amplasează debitmetrele trebuie făcută în strânsă legătură cu aparatele auxiliare de măsurare a nivelului amonte de care se dispune. − deversoare proporţionale sau cu caracteristică liniară. La amplasarea și montarea debitmetrului se va ține seama de recomandările furnizorului de echipament (aliniamente obligatorii amonte și aval.1 Debite de dimensionare Dimensionarea canalelor de măsurare se face la debitul maxim ce trebuie măsurat: • • în procedeul de canalizare separativ: Qc = Quz.or. cât şi parţial.7. Limitele extreme de indicare a nivelului trebuie să ofere o scală de măsurare care să cuprindă toată gama adâncimilor hm ce se pot realiza în canalul respectiv pentru Qmax. 88 . 7. Dispozitivele de măsurare se recomandă a fi amplasate pe canale deschise în care curgerea are loc cu nivel liber. impune utilizarea numai acelor tipuri de debitmetre care nu au de suferit de pe urma depunerilor în secţiunea de măsurare. în scopul accesului uşor pentru degajare în zonele de posibile împotmoliri. etc. obturări. funcționare înecată la debitmetre electromagnetice și neînecată la cele Khafagi – Venturi).4. din cauza conţinutului mare de impurităţi. amplasate numai pe conducte care funcţionează sub presiune. pentru întreaga staţie . Măsurarea debitului se poate efectua atât global. Aceste tipuri de debitmetre sunt: − canale de măsură cu îngustarea secţiunii de curgere de tip Venturi.or. Calitatea apei al cărui debit urmează a fi măsurat. în procedeul de canalizare unitar și mixt: Qc = 2Quz. Dispozitivele de măsurare alese trebuie să conducă la pierderi de sarcină reduse şi să nu permită erori mai mari de 2 – 3% în indicarea debitelor.max. sau cu ultrasunete. precum şi pentru a conduce corespunzător procesele tehnologice.

Necesitatea măsurării continue a debitului. În cazul existenței unei staţii de pompare echipată cu transportoare hidraulice. este o chestiune strâns legată de o exploatare corectă și modernă a stației de epurare. luând în considerație mărimea debitului. în alte secțiuni de pe linia apei. 7. − deznisipatoare – separatoare de grăsimi cu insuflare de aer. costuri reduse și care asigură și performanțele 7. natura terenului de fundare și spațiul disponibil. cu diametrul granulelor mai mare decât 0.or. pe canalul (conducta) de evacuare a apelor epurate.or. Deznisipatoarele se clasifică în: − deznisipatoare orizontale longitudinale.1 Debite de dimensionare și verificare Debitele de dimensionare și de verificare ale deznisipatoarelor: − în procedeul de canalizare separativ: − Qc = Quz.5 Deznisipatoare Deznisipatoarele sunt construcţii descoperite care reţin particulele grosiere din apele uzate. a nămolului sau biogazului unde tehnologia de epurare impune cunoașterea permanentă a debitelor respective. − Qv = Quz. deznisipatoarele pot fi amplasate şi în avalul acesteia. amplasarea debitmetrelor se poate face: • • • în aval de deznispatoare.max. 89 . se va adopta soluția având tehnologice cerute. Alegerea tipului de deznisipator se face printr-un calcul tehnico – economic. Amplasarea deznisipatoarelor se face în mod curent după grătare şi înaintea separatoarelor de grăsimi. În schema stațiilor de epurare funcție de mărimea și importanța acestora. a înregistrării.5.25 mm. transmiterii la distanță și eventual a contorizării lui. − deznisipatoare tangențiale. procedeul de canalizare.min. în special nisipul.20 … 0. − deznisipatoare cu insuflare de aer.

− în procedeul de canalizare unitar și mixt: − Qc = 2Quz. Tabel 7.5. 7.or. 4) Încărcarea superficială.viteza de sedimentare a unei particule solide într-un fluid aflat în repaos sau în regim de curgere laminar. (m2).2. ≤ ( ⁄ ) (7. se poate adopta un singur compartiment.21) 90 .2.40 u o (mm/s) u (mm/s) 23 16 32 23 40 30 56 45 3) Viteza orizontală medie a apei în deznisipator trebuie să se situeze în domeniul: v0 = 0. avarii sau reparaţii.65 tf/m3 d (mm) 0. u0 . Valori ale mărimii hidraulice și ale vitezei de sedimentare în curent pentru particule de nisip cu γ = 2.25 0.3 m / s şi diverse diametre ale granulelor (d) se consideră ca în tab. viteza orizontală v o = 0.zi < 50l/s) completat cu un canal de ocolire. la intrarea şi ieşirea din compartimentele deznisipatoarelor se vor prevedea stavile de închidere în scopul izolării fiecărui compartiment în caz de revizii. us. la stațiile de epurare de capacitate redusă (Quz.2 Parametrii de dimensionare 1) Numărul minim de compartimente este n = 2.min. 7.1 … 0.max. u .20 0.valoarea vitezei la care particula de nisip sedimentează (chiar în condițiile unui regim de curgere turbulent).80 … 1. va trebui să respecte condiția: = unde: Ao – suprafața orizontală a oglinzii apei la debitul de calcul. 2) Mărimea hidraulică (u0) a particulelor de nisip şi viteza de sedimentare în curent (u).20 m.max. − Qv = Quz. pentru manevrarea acestora se vor realiza pasarele de acces cu lăţimea de 0. pentru particule de nisip cu γ = 2.or.30 0.65 tf / m 3 .30 m/s. prevăzute cu balustrade.

5 m. Deznisipatorul poate fi alcătuit dintr-o singură cuvă.3 Deznisipator orizontal longitudinal cu secțiune transversală parabolică Parametrii de proiectare pentru deznisipatorul orizontal longitudinal cu secțiune transversală parabolică sunt: − Timpul mediu de trecere a apei prin bazin: t = 30 …65 s. Prin interiorul tubului mobil trece conducta air-liftului care evacuează nisipul pe o platformă de drenaj amplasată adiacent bazinului. Mişcarea circulară imprimată apei admisă tangenţial.4 … 1. În figura 7. − Lățimea compartimentelor va respecta dimensiunile recomandate pentru utilajul de evacuare a nisipului (podul curățitor).000 m3 apă uzată. • Rigola longitudinală de colectare a nisipului va avea o secțiune transversală cu dimensiuni de minim 0. Mişcarea circulară care se realizează este menţinută şi la debite mici cu ajutorul unor palete fixate rigid de un tub mobil care este acţionat într-o mişcare de rotaţie de un grup electromotor – reductor de turaţie . deoarece prin jocul unor stăvilare se poate realiza ocolirea bazinului. − în procedeu unitar și mixt: C = 8 … 12 m3 nisip/ 100.25 m adâncime.4 Deznisipator orizontal tangențial Este alcătuit dintr-o cuvă circulară în care accesul apei se face tangenţial printr-o fereastră laterală prevăzută în perete.7. − Cantitatea specifică de nisip ce trebuie evacuată se va considera: − în procedeu separativ: C = 4 …6 m3 nisip/ 100. zi. 7.max. sau din module de câte două cuve cuplate şi amplasate simetric. Debitul la care se raportează cantitățile specifice de nisip este Qu.zi. aceasta fiind controlată prin accelerarea sau încetinirea rotaţiei paletelor. 91 .5.zi. este menţinută la o viteză periferică de 0.30 m/s.2 este prezentată schița unui deznisipator orizontal – tangențial.000 m3 apă uzată. − Adâncimea apei în deznisipator se recomandă: H = 0.40 m lățime și 0.5.

92 . 11-clapet de reținere.55 M D` 8 10 9 NAc 6 NAv hmin F 11 Aer Apa 12 G M 13 H1 4 1 H2 3 Aer a Ap hu B C D 7 E Camin de vizitare H k1 P k d0 D0 k1 P Deschidere de evacuare a apei deznisipate Spre debitmetru Canal de evacuare a apei deznisipate De la gratare Canal de acces F Camin de vizitare 4 Aer Apa 2 Platforma pentru drenarea nisipului 3 d0 D0 Figura 7. 1. Deznisipator orizontal tangențial. 5-platformă pentru drenarea nisipului. 13-spațiu pentru colectarea nisipului. 9-deschidere de acces a apei în deznisipator. 8-electromotor. 10-deschidere de evacuare a apei deznisipate. 6-tub mobil. 12-vană.2 5 L < 0.Secțiune transversală și plan. 4-conductă de aer comprimat. 7-palete. 3-conductă de apă.air – lift.2. 2-conductă de evacuare nisip.

B1 – lățimea unui compartiment. dispozitivul de insuflare este amplasat asimetric în secţiunea transversală.Mişcarea apei în bazin este de tip elicoidal.2 (7. discuri sau plăci cu membrană elastică perforată. • Viteza medie orizontală: unde: = ≤ 0.27) Se recomandă ca suprafața secțiunii transversale: Raportul dintre lungimea și lățimea deznisipatorului: 93 .25 mm la o eficienţă de peste 85% se va considera : − pentru debitul de calcul: − pentru debitul zilnic maxim: = ′= ≤ 19 … 20 (mm/s) .22) (7. nisipul conţinut în apa uzată fiind proiectat pe peretele opus zonei de insuflare a aerului.25) = = = 10 … 15 ∙ < 15 (m ) (7. măsurată între nivelul apei și cota superioară a dispozitivului de insuflare a aerului. Parametrii de proiectare recomandați pentru acest tip de deznisipator sunt: • Încărcarea superficială. insuflarea aerului se face pe toată lungimea bazinului. acesta cade de-a lungul acestui perete spre partea inferioară a bazinului unde este reţinut într-o rigolă longitudinală al cărui ax este amplasat la 1/3 din lăţimea compartimentului (măsurată de la peretele lângă care se insuflă aerul).5 Deznisipator cu insuflare de aer Denumit și deznisipator aerat.1 … 0.26) (7. • • • Raportul dintre lățime și adâncime: = 1. pentru separarea nisipului cu d ≥ 0. us ≤ u. a unei particule de diametru d care sedimentează chiar în condițiile turbulenței existente în bazin. H – adâncimea utilă.24) n – numărul de compartimente.7.23) ≤ 9 … 9. (7.5.2 (m/s) ∙ ∙ (7. în apropierea unuia dintre pereţii bazinului. acest obiect tehnologic constă dintr-un canal longitudinal în care se insuflă aer comprimat sub formă de bule fine prin intermediul conductelor perforate.5 (mm/s) În cazul deznisipatoarelor aerate. .

− în procedeul de canalizare unitar și mixt: Qc = 2Quz.5.m3 volum util.6 Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer Aceasta construcție reunește 2 obiecte tehnologice distincte: deznisipatorul și separatorul de grăsimi. • • Debitul specific de aer: qaer = 0.or. 94 . Qv = Quz. Timpul mediu de staționare a apei în bazin: − pentru Qc = 2Quz.or.min. − pentru Qc = Quz. va fi menținută prin reglarea debitului de aer insuflat funcție de debitul de apă vehiculat prin bazin.025 … 0. − reducerea cheltuielilor de exploatare..5 m3 aer/h.or.max.or: t = 1 … 3 min.. necesară antrenării nisipului depus spre canalul de colectare.5.max.1 (7. Avantajele rezultate: − economie de investiție și de spațiu ocupat. la care ecranul longitudinal este prevăzut la partea inferioară cu un grătar din bare verticale pentru disiparea energiei curentului transversal de apă. 20 m/s. Qv = Quz.5 … 1. Deznisipatorul aerat este identic cu cel descris în § 7. − reducerea volumelor de lucrări de construcții.max.min.3 m/s.or: t = 5 … 10 min. Aerul necesar se va asigura de la o stație de suflante. Parametrii de proiectare pentru acest obiect sunt: • Debitele de calcul și de verificare: − în procedeul de canalizare separativ: Qc = Quz.5. 7.28) • • Lățimea unui compartiment se alege funcție de deschiderea podului curățitor. de 0. respectându-se relația: = 0.or.• • Viteza de curgere a aerului prin conductele sistemului de aerare se va considera 15 . Viteza periferică ”de rulare” a apei.max.

m3 volum util. dacă sunt biodegradabile.22 = 0.• Încărcarea superficială recomandată: − u ≤ 6 … 7 mm/s. Raportul debitelor de aer și de apă: = 0. • Timpul mediu de staționare în bazin: − pentru Qc: t = 2 …5 min.3. pentru Qc. O schemă a deznisipatorului – separator de grăsimi cu insuflare de aer este dată în figura 7.2 … 0.1 … 0.5 (7. 95 . în bazinul de aspirație al stației de pompare a nămolului sau direct la fermentare.5 … 1.5 m3 aer/h. − us ≤ 6 … 7 mm/s. − pentru Qv: t = 10 … 15 min.30) Grăsimile separate din apă se colectează într –un compartiment situat în zona aval de unde sunt evacuate gravitațional sau prin pompare într-un cămin de colectare a grăsimilor.29) (7. • • Debitul specific de aer: qaer = 0. pentru Qv.

Secțiune transversală Pod curatitor B1 40 15 40 45 15 55 Ecran longitudinal 60 Sistem aerare 20 Hapa 45° Zona de separare a grasimilor Rigola pentru nisip Ecran longitudinal 60 4.50 5.10 Lama pentru grasimi Gratar pentru disiparea energiei Zona de desnisipare Lopata 45° 5 30 5 40 Secțiune longitudinală Spre instalatia de spalare a nisipului Gratar (pieptene) pentru disiparea energiei 40 200 40 200 40 505050 Base pentru nisip L Figura 7. Deznisipator – separator de grăsimi cu insuflare de aer. 96 .3.

− când schema tehnologică a staţiei de epurare cuprinde treaptă biologică artificială sau naturală.zi. este ≥ 20 mg / dm3 ( se vor avea în vedere şocurile de încărcare cu grăsimi.5. separatorul de grăsimi se amplasează între deznisipatoare şi decantoarele primare.6.or. Prevederea separatoarelor de grăsimi în staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti este obligatorie în următoarele cazuri: − când concentraţia grăsimilor din apa uzată exprimată prin substanţele extractibile în eter de petrol.max. Aceste tipuri de separatoare reţin grăsimile aflate în apă sub formă liberă (peliculă sau film) ori sub formă de particule independente formând cu apa emulsii mecanice de tip mediu sau grosier (diametrul particulelor de grăsime d p > 50 µm ).zi= 50 … 250 l/s) şi mari (Quz.max.zi > 250 l/s) se recomandă utilizarea deznisipatorului – separator de grăsimi cu insuflare de aer.6 Separatoare de grăsimi Separatoarele de grăsimi sunt construcţii descoperite care utilizează principiul fizic al flotaţiei naturale şi artificiale pentru separarea din apă a grăsimilor. În staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti se utilizează frecvent următoarele tipuri de separatoare de grăsimi: − deznisipatoare-separatoare de grăsimi cu insuflare de aer (§ 7. − separatoare de grăsimi cu insuflare de aer la joasă presiune (0. 7. uleiurilor.max.max.6). produselor petroliere şi a altor substanţe nemiscibile şi mai uşoare decât apa. − separatoare de grăsimi cu plăci paralele sau cu tuburi înclinate. În schema tehnologică a staţiei de epurare.max.1 Debite de dimensionare și verificare • • Debitul de calcul al separatoarelor de grăsimi este pentru toate procedeele de canalizare: Qc = Quz.or. 97 .). La staţiile de epurare medii (Quz. Debitul de verificare: în procedeu separativ: Qv = Quz.5 ÷ 0. previzibile sau accidentale ale influentului staţiei de epurare).7. deznisiparea apelor uzate în amonte de separatoarele de grăsimi este obligatorie.7 at. în procedeu unitar și mixt: Qv = 2Quz.

cu obligativitatea prevederii unui canal de ocolire.0 m. L – lungimea utilă.31) Timpul mediu de trecere al apei prin separator: = unde: V – volumul util al separatorului de grăsimi. L – lungimea utilă. (m). (m3). • • Se recomandă raportul ≥ 2. Încărcarea superficială: = unde: n – numărul de compartimente în funcțiune.2 … 3. B1 – lățimea unui compartiment.33) H – adâncimea apei în separator.5 m. n – numărul de compartimente în funcțiune. H = 1. = ∙ ∙ = ≥ 5 … 12 min (7.0 … 4. (m2).5. (m).7. vL – viteza longitudinală de curgere a apei prin separator (valoarea medie pe secțiune) se calculează cu relația: = ∙ = 98 (cm/s) (7. B1 = 2.2 Parametrii de proiectare Separatoarele de grăsimi trebuie prevăzute cu minimum două compartimente în funcţiune. Ao – aria suprafeței orizontale. În cazul unor debite de apă uzată sub 50 l/s.34) .6. se poate admite un singur compartiment.32) = ∙ ∙ ≤ v (mm⁄s) (7. La proiectarea separatoarelor de grăsimi se va ține seama de prevederile STAS 12264/1991. S1 – aria secțiunii transversale a unui compartiment : = ∙ (m ) (7. Parametrii de proiectare recomandați pentru separatoarele de grăsimi cu insuflare de aer de joasă presiune sunt: • • Viteza de ridicare a particulelor de grăsime vr = 8 … 15 m/h.

• Debitul specific de aer ce trebuie insuflat se va considera (raportarea se face la Quz.Viteza longitudinală de curgere trebuie să îndeplinească condiția: ≤ 15 ∙ • (7.5 – 0.37) 7.6 m3 /h aer/(m3/h) apă uzată în cazul insuflării aerului prin conducte perforate.7 at.35) Supraînălţarea hv a pereţilor deversori ai jghiaburilor de colectare a grăsimilor peste nivelul apei aferent debitului de calcul.3 m3 /h aer/(m3/h) apă uzată în cazul insuflării aerului sub formă de bule fine şi medii prin materiale poroase sau prin dispozitive cu membrană elastică perforată. în cazul staţiilor de epurare ce deservesc o canalizare în procedeu unitar sau mixt decantoarele vor fi precedate obligatoriu de 99 . astfel încât pentru obţinerea unei eficienţe ridicate şi constante. este necesară reglarea debitului de aer insuflat funcţie de mărimea debitului de apă tratat.36) • Cantitatea de aer insuflat este funcţie de debitul de apă care se epurează la un moment dat. apa să nu depăşească creasta acestor pereţi deversori iar timpul mediu de trecere a apei prin separator să respecte condiţia: = = ∙ ∙ ∙ ≥ 4 … 5 min (7. se vor prevedea în acest sens dispozitive de reglare automată. − qaer = 0.max. Decantoarele primare sunt amplasate în aval de separatoarele de grăsimi sau de treapta de degrosisare atunci când separatoarele lipsesc din schema de epurare. şi pentru un debit de aer: = ∙ (m /h) (7. se determină din condiţia ca la debitul de verificare. substanţele în suspensie sedimentabile gravimetric care au trecut de deznisipatoare şi separatoare de grăsimi.7 Decantorul primar Decantoarele primare sunt construcţii descoperite care au rolul de a reţine din apele uzate orăşeneşti sau industriale cu caracteristici similare.zi): − qaer = 0. Alegerea utilajului de producere a aerului comprimat (suflante) se va face pentru o presiune relativă de 0.

lucru ce se impune şi în procedeul separativ pentru debite ce depăşesc debite de 3. Eficienţele reţinerii prin decantare primară a substanţelor în suspensie (MTS) şi a substanţelor organice exprimate prin consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) sunt prezentate în § 5.min. în aceste nămoluri sunt conţinute şi o parte din substanţele organice din apele uzate. a numărului de compartimente şi a dimensiunilor acestora se face pe baza calculului tehnico-economic comparativ. 7.max.or. a cantităţii şi calităţii apei brute şi a parametrilor de proiectare recomandaţi pentru fiecare caz în parte. În cazuri justificate tehnic şi economic. − când eficienţa decantării primare în reținerea MTS prin sedimentare gravimetrică este sub 40%. 100 . umiditatea acestor nămoluri este w P = 95 … 96%. − Pentru procedeu unitar sau mixt: Qv = Quz.1.zi până la 200 l/s. astfel încât decantoarele primare reţin odată cu materiile în suspensie şi substanţe organice.1 Debite de dimensionare și verificare Debitele de calcul și verificare ale decantoarelor primare sunt: • Debitul de calcul: − Pentru procedeu separativ: Qc = Quz. • Debitul de verificare: − Pentru procedeu separativ: Qv = Quz. iar epurarea biologică se realizează în soluţia cu bazine de aerare.min. − când apele uzate ce urmează a fi epurate au provenienţă exclusiv menajeră şi debite Quz. decantoarele primare pot lipsi din schema tehnologică a staţiei de epurare şi anume: − când epurarea se realizează în instalaţii biologice compacte de capacitate mică (soluţie cu bazine de aerare).max.7.max. Alegerea tipului de decantor.1.deznisipatoare.or. − Pentru procedeu unitar și mixt: Qc =2Quz.or.or. pe baza încărcării organice a apelor uzate și tehnologia adoptată pentru treapta de epurare biologică.000 m3/zi . Substanţele reţinute poartă denumirea de nămoluri primare.

1). se va stabili în funcție de eficiența impusă în reținerea suspensiilor (es) și de concentrația inițială în suspensii a apelor uzate (cuz). u – viteza de sedimentare stabilită conform tab. ansamblul instalaţiei de decantare va fi prevăzut cu un canal de ocolire care să asigure scoaterea din funcţiune. în lipsa unor date experimentale. ambele utile. Nr. Eficienţa reţinerii suspensiilor în decantor es (%) 40 … 45 46 … 50 51 … 55 56 … 60 Concentraţia iniţială a suspensiilor ( cuz ) cuz < 200 mg/l 200 mg/l ≤ cuz < 300 mg/l cuz ≥ 300 mg/l 3. u. Viteza de sedimentare a particulelor (u).1 • Încărcarea superficială (us) trebuie să respecte condiția: = unde: Ao – suprafața orizontală a luciului de apă din decantor. crt. 101 ≤ (7.7. parametrii de dimensionare se vor stabili pe bază de studii ”in situ”.7.5 1. Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia egală a debitelor între unităţile respective. camera de distribuţie trebuie să asigure echirepartiţia debitelor prin realizarea unei deversări neînecate şi a unei alcătuiri constructive care să conducă la evitarea depunerilor în compartimentele camerei respective.8 1.38) .7.3.3 1. Valori ale vitezei de sedimentare.3 1.2 0.5 1 2 3 4 2. conform tabelului 7.0 2.7.6 1. (m2). aceasta se realizează prin prevederea în amonte de decantoare a unei camere de distribuţie a debitelor (distribuitor).2 Parametrii de dimensionare ai decantoarelor primare Numărul de decantoare va fi de minim 2 unități.3. pentru apele uzate industriale cu caracteristici diferite de cele urbane. Tabel 7. Principalii parametri de dimensionare ai decantoarelor primare sunt: • • Debitul apelor uzate (§ 7.3.7 2. fiecare putând funcționa independent. în caz de necesitate. a fiecărei unităţi de decantare și să asigure preaplinul de siguranță.9 1.7 Viteza de sedimentare (u) (m/h) 2.

Pentru realizarea unei colectări uniforme pe toată lungimea de deversare. deflector şi a distanţei dintre ele = 0. care are avantajul de a elimina influenţa vântului şi peretele (ecranul) semi-scufundat şi de a reduce substanţial abaterile de la orizontalitate a sistemului de colectare. dacă decantoarele primare sunt urmate de filtre biologice: tv = 1h.5 h. determinarea numărului de deflectoare se face pe baza debitului aferent unui deflector qd = 4 … 7 l/s. Evacuarea apei decantate se poate realiza şi printr-un colector alcătuit din conductă submersată. care să asigure înălțimea egală a lamei de apă. cu fante (orificii). Evacuarea apei se face de obicei prin deversare peste unul sau ambii pereţi ai rigolelor de colectare a apei decantate. la 0.5 h. Lungimea deversoarelor trebuie să fie stabilită astfel încât debitul specific de apă pentru 1 m lungime de deversor să nu depăşească valorile următoare: a 102 . Pentru acces se recomandă prevederea de deflectoare sau ecrane semi-scufundate ori realizarea unor orificii în peretele frontal amonte care să permită repartiţia uniformă a firelor de curent pe întreaga secţiune transversală de curgere. • Timpul de decantare de calcul ( tC ) şi de verificare (tV). − La debitul de verificare: dacă stația de epurare are numai treaptă de epurare mecanică sau dacă decantoarele primare sunt urmate de bazine cu nămol activat iar procedeul de canalizare este unitar sau mixt: tv = 0.40 m se prevede un ecran semi-scufundat cu muchia inferioară la 0. se prevăd deversoare metalice triunghiulare amovibile pe verticală.25 m sub nivelul minim al apei şi muchia superioară la cel puţin 0. daca procedeul de canalizare este separativ: tv = 1h. În amonte de peretele deversor al rigolei de colectare a apei limpezite. Accesul şi evacuarea apei din decantor sunt definitorii pentru eficienţa procesului de sedimentare. Curgerea în conductă trebuie să fie cu nivel liber.7 mm/s.75 … 1. − pentru decantoarele verticale: vmax = 0.20 m deasupra nivelului maxim al apei.00 m. − La debitul de calcul: tc = 1. atât pe verticală cât şi pe orizontală.• Viteza maximă de curgere a apei prin decantor: − pentru decantoarele orizontale: vmax = 10 mm/s.30…0.

la Qc. Curăţarea nămolului de pe radier şi transportul acestuia spre pâlnia colectoare amonte poate fi realizată şi de racloare submersate de tip lanţ fără sfârşit (lanţ cu racleţi). în scopul evitării intrării în fermentare a nămolului. nămolul depus pe radierul bazinului este dirijat către pâlnia de nămol din amonte. iar viteza de mişcare a lanţului este de 1. v q d ≤ 180 m3/h. Când valorile de mai sus sunt depăşite.− − qc ≤ d 60 m3/h. la decantoarele radiale şi verticale. prin sifonare sau pompare.0 cm/s.m. adâncimea utilă hu şi lungimea L (fig. intervalul de timp dintre două evacuări se stabileşte funcţie de tehnologia de epurare adoptată și de caracteristicile nămolului. la Qv.70 m/s. prin prevederea de rigole radiale suplimentare. continuu sau intermitent.7.5 … 4. recomandându-se să nu se depăşească 4 ÷ 6 ore. se recomandă creșterea lungimii de deversare prin realizarea de rigole paralele sau. în avalul decantoarelor se prevăd pereţi semi103 . 7.3 Decantoare orizontale longitudinale Sunt bazine din beton armat. Pot fi adoptate și alte tipuri de racloare.) odată cu apa decantată.4). astfel încât ciclul tur – retur să nu depăşească 45 minute şi deplasarea podului raclor să nu repună în stare de suspensie nămolul depus pe radier. prin intermediul unui pod cu lamă racloare a cărui viteză de deplasare se va adopta 2 … 5 cm/s. Îndepărtarea nămolului din pâlnie se face prin conducte cu diametrul de minim 200 mm. În partea amonte a bazinului este prevăzută o pâlnie (başă) pentru colectarea nămolului din care acesta este evacuat hidraulic. cu secţiune transversală dreptunghiulară.3m. Pentru evitarea antrenării spumei şi uneori a grăsimilor și plutitorilor colectați de pe suprafața apei (frunze etc. lăţimea unui compartiment nu va depăşi 9 m. 7. viteza minimă admiţându-se de 0.m. Înălțimea de siguranță (garda hidraulică) a pereților decantorului deasupra nivelului maxim al apei va fi de minim 0. lamele racloare sunt aşezate la distanţa de 2. având lăţimea unui compartiment b1.0 m. Pentru lăţimi ale compartimentelor de decantare b1 > 6 m se vor realiza două pâlnii de colectare a nămolului. spre construcţiile de prelucrare a nămolului. Admisia apei în decantor se face prin deflectoare sau orificii practicate în peretele despărţitor dintre camera de intrare şi compartimentul decantor. de regulă descoperite. sau prin deversare uniformă pe toată lăţimea decantorului peste peretele rigolei de aducţiune a apei.

aşezat în partea aval a decantorului. • Secțiunea transversală a decantorului: = = unde: vo – viteza orizontală a apei definită în paragraful anterior.41) (7.25 ÷ 0. Grăsimile şi alte materii plutitoare sunt împinse de lame de suprafaţă prinse de podul raclor sau de lanţul fără sfârşit şi colectate într-un jgheab pentru grăsimi.4.42) = unde: ∙ (m ) us – definită în paragraful anterior (tab. muchia superioară a acestor pereţi se plasează cu minim 0.39) (7.45) = . • Lungimea decantorului: 104 (m ) ∙ ∙ℎ (m ) (m ) (7.scufundaţi amplasaţi la 0.44) (7. 7. grăsimile ajung într-un cămin (rezervor) pentru grăsimi amplasat în vecinătatea decantorului.3).20 m deasupra nivelului maxim al apei din decantor. L. b1 – conform fig.40) unde: Qc.50 m în faţa deversoarelor şi la 0. tv sunt definiți în paragrafele anterioare.30 m sub nivelul minim al apei. b1.30 ÷ 0. 7. printr-o conductă. hu – conform fig. n – numărul de compartimente de decantare. fiind apoi evacuate prin vidanjare sau pompare. 7.7.3.4.43) (7.7. • Secțiunea orizontală a decantorului: = (m ) ∙ (7. tc.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale Dimensionarea decantoarelor orizontale longitudinale se face utilizându-se următoarele relaţii de calcul: • Volumul decantorului: − dimensionare: − verificare: = = ∙ ∙ (m ) (m ) (7. L. Qv.

46) Lățimea decantorului (valori recomandate: 3.0. 6. wp = 95 … 96 %. se vor prevedea lungimi de deversare suplimentare. Volumul pâlniilor de nămol se stabilește astfel încât volumul geometric care se realizează ( Vpg ) să fie mai mare sau cel puţin egal cu volumul de nămol dintre două evacuări.0.7.= • = • Raportul : 4 ≤ • ℎ = • ∙ (m) ≤ 10 ∙ (m) (7.48) Adâncimea utilă a spațiului de decantare: ≤ ℎ ≤ (m) (7. m) (7. cuz – definite în tab.0.1. Qc – debitul de calcul definit în § 7. din nămolul primar este: = • Volumul de nămol primar: = unde: = 1008 … 1200 (kgf/m ) . evacuarea 105 ∙ ∙ (kg/zi) (7. m) ≤ 180 (m /h.49) (7. exprimată în substanță uscată.47) (7.0. 8. • Cantitatea zilnică de materii solide.7. 4.51) (7.0. Volumele de nămol reținute în decantorul primar trebuie mărite în schemele de epurare în care se folosește coagulant sau când se trimite în decantor nămol biologic din decantoarele secundare.0. ∙ (m / zi) (7. 5. 9.greutatea specifică a nămolului.53) unde: es.54) . în greutate. 7.0m): ∙ (7.3.52) Dacă aceste condiții nu sunt respectate.50) Debitul specific al deversorului (evacuare apă decantată): = = ∙ ∙ ≤ 60 (m /h.

57) Dacă în decantorul primar se trimite nămol în exces din decantoarele secundare (în schemele cu bazine cu nămol activat) sau nămol biologic (în schemele cu filtre biologice). Adâncimea totală a decantorului.30 m. nev – definiți anterior.4 sunt prezentate dimensiunile recomandate pentru proiectarea decantoarelor longitudinale orizontale. măsurată în secţiunea mijlocie (la distanţa L/2 de intrarea apei în decantor) este: H = hs + h u + h n + h d unde: hs – este înălţimea zonei de siguranţă care se adoptă (m) (7. hu – adâncimea utilă a decantorului stabilită cu relaţia (7. În tabelul 7. atunci volumul pâlniei de nămol Vpg se va majora corespunzător. la maxim 4 ÷ 6 h spre a se evita intrarea în fermentare a nămolului.58) 0. Sistemul de colectare a apei limpezite trebuie să asigure o colectare uniformă prin deversare în regim neînnecat.poate fi realizată continuu dacă nămolul rezultă în cantităţi mari. în funcţie de înălţimea lamei racloare. Notând cu t ev (h) timpul dintre două evacuări. n – numărul de compartimente de decantare. hn – înălţimea stratului neutru. considerat în calcule de 0. care desparte spaţiul de sedimentare de cel de depunere a nămolului şi care se ia de obicei de 0. Rigolele de colectare a apei limpezite se vor dimensiona la debitul de verificare Q v astfel încât în secţiunea cea mai solicitată viteza să fie de minimum 0. este deasupra nivelului apei şi de influenţa valurilor funcţie de intensitatea vânturilor.20 … 0.4 și în figura 7. conform STAS 10101-20/1990. Se verifică dacă : ≥ (7.55) (m / evacuare) (7.30 m.56) unde: Vnp. în cazul în care aceasta. rezultă numărul de evacuări (şarje): = Volumul de nămol dintre 2 evacuări aferent unui compartiment de decantare: = ∙ (7.30 ÷ 1.49).7 m/s.00 m. 106 . în cursa pasivă. sau intermitent. hd – înălţimea stratului de depunere.

20 0.45 0.30 0.10 0.3 4.90 5.23 *A01 – aria orizontală utilă a unui compartiment de decantare.95 0.0 8.00 11.80 3.3 7.20 1.70 0.00 2.27 0.23 0.40 0.10 3.10 2.20 0.70 1.3 1. 7.80 2.20 0.40 0.20 0.85 1.0 20…30 25…40 30…50 40…55 45…60 50…65 55…70 60…90 100…160 150…250 240…330 315…420 400…520 495…630 2.60 3.0 5. 0 b1 (m) 1 L (m) 2 A01*=b1L (m2) 3 b2 (m) 4 b3 (m) 5 b4 (m) 6 hu (m) 7 hs (m) 8 hn (m) 9 hd (m) 10 H (m) 11 Ec (m) 12 S=b1h (m2) 13 Vu=A01*hu (m3) 14 a1 (m) 15 1 2 3 4 5 6 7 3.20 0.4.60 3.27 0.20 2.60 4. Dimensiuni caracteristice ale decantoarelor orizontale longitudinale. crt.0 4.60 2.20 0.40 0.40 0.00 2.Tabel 7.90 3.26 0.20 0.60 2.40 0. Notă: Semnificații notații tabel vezi fig. 107 .40 3.27 0.10 1.20 0.40 26.20 0.4.0 6.65 2.90 6.3 3.00 18.25 0.40 8.00 15.45 2.55 108…162 195…312 322…537 540…835 835…1130 1120…1456 1460…1860 0.45 1.40 0. Nr.3 6.90 5.50 2.80 2.90 7.40 0.90 8.3 8.20 0.40 0.0 9.80 4.00 3.90 4.55 22.35 0.3 5.0 7.20 0.

70 Sectiunea 2-2 Figura 7. 1 – sistem de distribuție a apei.4 – pod raclor.L 5 1 4 a1 0.4. Decantor orizontal – longitudinal.35 0.7 – pâlnie colectare pentru nămol.4 b4 1 2 Vedere in plan 0.50 3 2 0.1 b2 0.35 n b1 Ec = b1-0.50 1. 108 .40 (hs) hd hn hu H 7 200 Sectiunea 1-1 6 2 1 0.4 b3 0. 3 – rigolă pentru colectarea apei decantate cu deversor triunghiular.2 – jgheab pentru colectarea materiilor plutitoare. 5 – tampon amonte pod raclor.6 – tampon aval pod raclor.

de podul raclor este prins un braţ metalic prevăzut cu o lamă racloare de suprafaţă care împinge grăsimile şi spuma de la suprafaţa apei spre periferie. din conducta de acces. reglabile pe verticală. spre treapta de prelucrare ulterioară a nămolului. 30 ÷ 50 cm distanţă se prevede un perete semiscufundat. către un cămin sau alt dispozitiv de colectare a acestora. nămolul este evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică. cu muchia inferioară situată la o adâncime sub planul de apă egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare hu.5) sau prin conductă submersată cu fante.7. Apa limpezită este evacuată printr-o rigolă perimetrală (fig. În faţa acestor deversoare. prin sifonare sau prin pompare. apa iese pe sub un cilindru central semiscufundat.0 ÷ 1. De aici. Rigola de colectare a apei decantate se amplasează la interiorul peretelui exterior acesteia la 1.4 Decantoare orizontale radiale Sunt bazine cu forma circulară în plan. în peretele exterior al decantorului se practică ferestre prevăzute pe muchia interioară cu deversoare metalice cu dinţi triunghiulari. sprijină pe radierul bazinului prin intermediul unor stâlpi. Acestea curăţă nămolul de pe radier şi îl conduc către conul central care constituie pâlnia de colectare a nămolului. În primul caz. Cilindrul central. În alte variante. La partea superioară a cilindrului central se prevede o structură de rezistenţă capabilă să preia forţele generate de podul raclor al cărui pivot este amplasat pe structura de rezistenţă respectivă.Celălalt capăt al podului raclor sprijină pe peretele exterior al bazinului prin intermediul unor roţi pentru asigurarea funcționarii bune iarna. la cca. al cărui diametru este de 10÷20% din diametrul decantorului. Circulaţia apei se face orizontal după direcție radială. apa iese din cilindrul central prin intermediul unor orificii cu deflectoare practicate în peretele acestuia. În 109 . sau printr-un grătar de uniformizare cu bare verticale. Prevederile de mai sus nu exclud posibilitatea utilizării de poduri racloare submersate antrenate cu mecanisme speciale. Distribuţia uniformă a apei de la centru spre periferie se poate realiza şi prin intermediul unui dispozitiv de tip lalea Coandă.7. în care apa este admisă central prin intermediul unei conducte prevăzută la debuşare cu o pâlnie (difuzor) a cărei muchie superioară este situată la 20 ÷ 30 cm sub planul de apă.5 m de perete. Podul raclor de suprafață este alcătuit dintr-o grindă cu montanţi articulați prevăzuţi la partea inferioară cu lame racloare. 7. a cărui muchie inferioară este la minim 25 ÷ 30 cm sub planul de apă. de la centru spre periferie. de formă circulară în plan.

61) Adâncimea utilă a spațiului de decantare: (7.59) (7. • Secțiunea orizontală a oglinzii apei: = • ℎ = ∙ (m ) (m) (7. A0.7.60) unde: Qc. Apa decantată trece pe sub rigolă şi deversează peste peretele circular exterior al rigolei. tv sunt definiți în § 7. Vd. Colectarea în rigolă a apei limpezite se face prin deversare neînnecată. prevăzut şi el cu plăcuţe metalice cu deversori triunghiulari reglabili pe verticală.2.7 m/s. tc. Diametrul decantoarelor radiale este cuprins între 16 şi 50 m.Viteza periferică a podului raclor variază între 10 şi 60 mm/s.1 Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale Dimensionarea decantoarelor orizontale radiale se face utilizând următoarele relații de calcul: • Volumul decantorului: = = ∙ ∙ (m ) (m ) (7.60).cel de-al doilea caz.5. 7.59) și (7.2 şi 4. Qv.4. hu. iar adâncimea utilă h u între 1. d3. Se adoptă valoarea cea mai mare din relațiile (7. realizând 1 ÷ 3 rotaţii complete pe oră. Evacuarea nămolului se poate face continuu în cazul unor volume mari de nămol. iar radierul pâlniei de nămol o pantă de 2 : 1. Radierul decantorului are o pantă de 6 ÷ 8 % spre centru. Colectarea apei limpezite se poate face şi prin conductă submersată cu fante. prezentat în continuare și se stabilesc dimensiunile geometrice efective: D.0 m.62) Cu aceste elemente se intră în tabelul 7. 110 . peretele rigolei dinspre centrul bazinului are coronamentul deasupra nivelului apei. el servind drept perete obstacol pentru spuma şi grăsimile de la suprafaţa apei. sau la intervale de maxim 4 ÷ 6 h.7. prin conducte cu Dn 200 mm prin care viteza nămolului să fie minim 0.

3 0.13 1.40 2.0 165 214 264 320 423 524 610 695 843 1.0 5.40 2.50 0.6 1.0 5.90 1.90 1.6 3.7 3.0 5.0 2.14 30.6 1.14 45.4 0.14 35.0 6.518 *A01 – aria orizontală utilă a unui compartiment de decantare.90 1.7 42.3 0.14 22.5 23.57 0.90 16. Nr.3 0.50 0.6 4.40 2.6 2.50 0.4 0.728 3.14 25.14 40.0 3.0 6.60 264 343 423 512 846 1.4 0. se impun întocmite studii prealabile privind regimul de curgere și sistemele de colectare.7 16.90 2.90 2.0 3.4 0.0 2. 0 D (m) 1 D2 (m) 2 d1 (m) 3 A01*=0.60 0.14 28.60 0.048 1.1 30.90 1.50 0.407 2.390 1.00 1.3 0.40 2.4 0.14 20.0 2.091 1.80 0.50 0.0 2.0 3.0 6.5 2.0 0.4 0.Tabel 7.785(D22–d21) (m2) 4 d2 (m) 5 d3 (m) 6 hs (m) 7 hu (m) 8 hd (m) 9 H (m) 10 D1 (m) 11 B (m) 12 Vu=A01*hu (m3) 13 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 16 18 20 22 25 28 30 32 35 40 45 14.0 4.30 1.50 0.1 33.6 4.686 2.5 20.5.6 3.0 4.87 0.0 4.220 1.5 26.6 1.6 3.0 4.6 5. Observație: Pentru diametre D > 45m. Dimensiuni caracteristice ale decantoarelor orizontale radiale.0 5.6 2.14 32.0 2. crt.1 28.0 3.6 3.4 1.7 18.6 2. 111 .43 0.50 0.50 0.70 0.50 0.6 5.50 0.0 4.0 4.0 6.0 4.6 3.14 18.5 0.14 0.0 4.40 2.1 37.

112 .5.Apa decantata Spre treapta biologica d3 Bo Dr bo Apa uzata de la distribuitor D Evacuare namol A hu Apa uzata ir namol do d3 Detaliu `A` Strat de grasimi h ho bo Rigola de colectare a apei limpezite Consola de sustinere a rigolei de colectare a apei limpezite Figura 7. Decantor orizontal radial.Vedere în plan și secțiuni caracteristice.

65) și (7. hp – diferența de înălțime datorită pantei.67) (7. (m).54) din § 7. m) ≤ 180 (m / h. (m).64) Debitul specific deversat trebuie să îndeplinească condițiile (7.7. pompare).După stabilirea dimensiunilor geometrice se verifică respectarea condițiilor următoare: • Pentru decantoare cu D = 16 – 30 m: 10 ≤ • 15 ≤ • = = • ∙ ≤ 15 ≤ 20 ≤ 60 (m / h. m) (7.1 și apoi se stabilesc durata dintre 2 evacuări. dimensiunile necesare pentru pâlnia de nămol.65) (7. = ℎ + ℎ (m) (7. Adâncimea decantorului la perete (Hp) și la centru (Hc): = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ (m) unde: hs – înălțimea de siguranță. conductele și modul de evacuare a nămolului (prin diferență de presiune hidrostatică.68) 113 . (m).3. hn – înălțimea pâlniei de nămol (2 … 3 m).63) Pentru decantoare cu D = 30 – 50 m: (7.66): ∙ (7. hu – înălțimea utilă.66) unde: Dr – diametrul corespunzător peretelui deversor al rigolei. Volumul zilnic de nămol primar se determină conform relației (7.

7.69) şi (7.10 m/s. Apa este introdusă într – un tub central (fig. Se utilizează pentru debite zilnice maxime sub 5. (h). tc – timpul de decantare la Qc. 2) Suprafaţa orizontală şi adâncimea utilă a decantorului se calculează cu relaţiile (7. spumei şi a altor substanţe plutitoare se prevăd pereţi semiscufundaţi în faţa rigolelor de colectare a apei decantate.71): = (m ) 114 = ∙ ∙ ( ( ) ) (7.69) (7. Dimensionarea decantoarelor verticale se face utilizând următoarele relaţii de calcul: 1) Volumul decantorului se calculează cu relaţiile (7. (h). tv – timpul de decantare la Qv.5 Decantoare verticale Sunt construcţii cu forma în plan circulară sau pătrată.000 m3/zi și sunt recomandate în special ca decantoare secundare după bazinele cu nămol activat sau filtrele biologice datorită avantajului prezentat de stratul gros de flocoane care măreşte eficienţa decantării.6) prin care curge în sens descendent cu o viteză v t ≤ 0. în care mişcarea apei se face pe verticală. amenajată sub forma unui trunchi de con cu pereţii înclinaţi faţă de orizontală cu mai mult de 45°.( m3/zi).70) considerându-se valoarea cea mai mare rezultată din cele două relații: = unde: Qc – debitul de calcul. Se construiesc pentru diametre până la 10 m iar utilizarea lor este limitată din cauza dificultăţilor de execuţie.71) .( m3/zi). 7. acesta este evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică. prin sifonare sau pompare spre instalaţiile de prelucrare ulterioară. Nămolul se depune în partea inferioară a bazinului. Qv – debitul de verificare.70) (7. Din pâlnia de nămol. În camera exterioară tubului central .7. În scopul reţinerii grăsimilor. în sens ascendent. apa se ridică spre suprafaţă unde este colectată într-o rigolă perimetrală sau în rigole radiale care debuşează în cea perimetrală în cazul în care debitul specific deversat este depăşit sau când diametrul decantorului este > 7 – 8 m.

de concentraţia în materii în suspensie a apelor uzate la intrarea în staţia de epurare (cuz) .zi.3 ÷ 0. Se propune un număr de unități de decantare și se urmărește ca diametrul fiecărei unități să fie sub 10 m.unde: us – este încărcarea superficială considerată egală cu viteza de sedimentare stabilită experimental sau.73) 115 . (0.74) (m) (7. 3) Înălţimea tubului central: = 0. Înălţimea pâlniei de nămol hd se stabileşte funcţie de debitul de calcul ( Quz.72) unde: D – diametrul decantorului.3 funcţie de eficienţa dorită es şi de concentraţia iniţială în materii în suspensie a apelor uzate c uz . 4) Adâncimea totală a decantorului: = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ (m) unde: hs – înăltimea de siguranţă. hu – adâncimea utilă.8 ∙ ℎ unde: hu se adoptă din condiția: ℎ = Td ≥ 1. (7. Secțiunea tubului central: se adoptă 5% din suprafața de limpezire. (m). de eficienţa reţinerii materiilor în suspensie prin decantare (es) şi de modul de evacuare continuu sau intermitent a nămolului. hn – înălţimea zonei neutre (0.75) ∙ ≤ 4 (m) (7.6 m). în lipsa datelor experimentale.5 h. ( m).max). hd – înălţimea depunerilor (a trunchiului de con).5 m).4 … 0.80 (7. conform tabelului 7. Se verifică apoi relația: ℎ − ≥ 0. d – diametrul tubului central.72) nu este verificată se va mări adâncimea hu . În cazul în care relaţia (7.

pentru a permite o evacuare eficientă a nămolului.7 mm/s (2.3 … 1. Diametrul bazei mici a pâlniei tronconice pentru colectarea nămolului se va adopta 0. 5-conductă evacuare apă decantată. se stabilesc dimensiunile geometrice ale pâlniei de nămol şi modul de evacuare a nămolului. se va adopta maxim 0. 3-perete semiînecat. aferent unei unităţi de decantare. Rigola de evacuare a apei limpezite se calculează din condiţia respectării vitezei de minim 0.7 m/s la debitul de verificare în secţiunea cea mai solicitată. Secțiune transvesală.6. Se recomandă evacuarea prin pompare cu o pompă submersibilă montată la partea inferioară a bașei de nămol. Funcţie de volumul zilnic de nămol primar.0 m.6-conductă evacuare nămol. 116 . 1-admisia apei. 4-rigolă colectare apă decantată. 2-pâlnie colectare materii plutitoare.52 m/h). Decantor vertical.R 3 2 r 4 hs 1 5 hu H 6 hn hd Figura 7. de durata şi volumul de nămol dintre două evacuări. În lipsa unor date experimentale viteza ascensională a apei în spaţiul de decantare inelar.

7. Decantoarele cu etaj sunt construcţii cu forma în plan circulară sau patrată care au rolul de decantare a apei şi de fermentare a nămolului reţinut. în soluția cu epurare extensivă precedată de epurare primară.zi < 15 – 20 dm3/s.7.000 locuitori sau debite Quz. − realizarea parametrilor (încărcarea hidraulică și timpul de decantare) pentru jgheabul cu L = D amplasat deasupra spațiului de colectare a nămolului. Diametrul unei unităţi de decantare D depinde de: − cantitatea de nămol necesar a fi acumulată și supusă unui timp determinat de fermentare (criofilă). Decantarea se realizează în jgheaburi longitudinale (asimilate decantoarelor orizontale – longitudinale) cu secţiunea transversală de forma indicată în figura 7. parametrii recomandaţi la 117 h2 hu .7. b hs h1 S1 15 α≥ 45° b/2 b/2 Figura 7.5m Înclinarea faţă de orizontală a pereţilor jgheabului: α ≥ 45°.max. fermentarea este de tip anaerob în regim criofil (la temperatura mediului ambiant). Fermentarea se realizează la partea inferioară a jgheaburilor.7.3.5 m pentru hu =2.7. Dimensiunile recomandate pentru jgheaburi sunt: b = 1. Secțiune transversală prin jgheabul de decantare al apei.1). 7 §7.6 Decantoare cu etaj Sunt utilizate pentru colectivităţi sub 10.0 … 2.0 … 2. Dimensionarea jgheaburilor se face după metodologia şi decantoarele orizontale longitudinale (conform cap.

prin închiderea cu planşee a zonelor neocupate de jgheaburi.. prevăzute cu decantoare cu etaj.an).76) Nr. reglabili pe verticală în scopul uniformizării curgerii.2 sau 4 unități de decantare cu etaj. crt.. ∙ 1000 (m ) (7. Nămolul depus în jgheaburi curge prin această fantă în zona inferioară de colectare şi fermentare. se lasă prin construcţie o fantă longitudinală de 15 . tab 7. se poate capta şi colecta gazul de fermentare (biogazul). pereţii fiind petrecuţi pe o distanţă de 15 cm.. 25 cm lăţime.Suprafaţa luciului de apă neocupată de jgheaburi (aria liberă A1) trebuie să fie mai mare de 20% din suprafaţa orizontală totală a unităţii de decantare. Capacitatea specifică și durata de fermentare funcție de temperatura medie anuală a aerului.6. Tabel 7. La partea inferioară a jgheaburilor. N – numărul de locuitori. Admisia şi evacuarea apei în şi din jgheaburi se realizează prin pereţii frontali prevăzuţi cu deversori metalici triunghiulari.6. utilizându-se betonul armat. 0 1 2 3 Temperatura medie anuală a aerului (°C) 1 Capacitatea specifică m (l/loc) 2 Timpul de fermentare Tf (zile) 3 7 8 10 75 65 50 150 120 90 2) Se adoptă dimensiunile decantorului cu etaj pentru acumularea volumului de fermentare în 1. În cazul staţiilor de epurare din localităţi rurale. Înălțimea acumulare a nămolului nu va depăși hn ≤ 3…4 m. Funcţie de natura terenului de fundaţie şi de prezenţa apei subterane decantoarele cu etaj pot fi construite sub formă de cuvă sau cheson. 3) Pe baza diametrului ales se va adopta lățimea jgheabului și se va verifica relația: 118 (adâncimea) de . Adâncimea totală a decantorului nu va depăși 6 – 7 m. (dm3/loc. Proiectarea decantoarelor cu etaj: 1) Se determină volumul spațiului de fermentare: = unde: m – capacitatea specifică de fermentare conf.

Dispoziție în plan și secțiuni caracteristice.77) Qc – debitul de calcul.78) 6) Se determină timpii de decantare la debitul de calcul și de verificare conform cu expresia: = T > 1.3 § 7.79) a x hs d D x Sectiunea 2 .0…2.5 h pentru Qc.h2. (m). 4) Se adoptă dimensiunile jgheabului după verticală h1. 5) Se verifică viteza orizontală efectivă: = ∙ ≤ = 10 ( mm⁄s) (7.5m.1 b hs 2 hn q1 D = Lj 1 D = Lj q1 hf hu = ∙ ∙ (h) (7. ∙ ∙ ≤ (7.max. (m/h). (m). Decantoare cu etaj. 2 b b Vedere in plan 2q1 b Sectiunea 1 . 7. Quz.= unde: us – încărcarea specifică . bj – lățimea jgheabului.7.zi.2 . u – viteza de sedimentare conform tab. T > 0.hu. (m3/zi). hu se va adopta 2. Lj – lățimea jgheabului. 119 htc hf H htc hc H Vf 1 b b .2 hu hn Vf 1 Vf 1 hc a d D = Lj d D = Lj Figura 7.5 h pentru Q1v.8.

9).8 Stații de pompare apă uzată Staţiile de pompare se folosesc în staţiile de epurare pentru ridicarea apelor uzate sau epurate la cote care să permită curgerea între obiectele tehnologice de pe linia apei sau în emisar. cu pompe submersibile şi cu transportoare hidraulice (şnecuri). se va dota fiecare cuvă cu o electropompă submersibilă montată în partea de jos a zonei de fermentare (fig. Vor fi adoptate măsuri constructive pentru a se schimba periodic sensul de curgere a apei din jgheaburi pentru a se echilibra volumul de nămol din cele două bazine. Pentru necesitatea stației de pompare influent în stația de epurare se va întocmi o evaluare tehnico – economică în care se va lua în considerație: 120 .Sistem de evacuare nămol. cu pompe cu ax vertical.Evacuarea nămolului din zona de fermentare a decantoarelor cu etaj se va realiza prin pompare. 7. Prescripțiile prezentului normativ se aplică pentru staţiile de pompare echipate cu pompe cu ax orizontal. Decantor cu etaj . în situațiile când datorită fluxului tehnologic al staţiei de epurare sau variaţiei nivelurilor de apă în emisar nu se dispune în permanenţă de diferenţa de nivel necesară pentru asigurarea curgerii gravitaționale.9. vana camera umeda spre deshidratare conducta refulare electro-pompa submersibila 30°–45° Figura 7.7.

− la ieşirea din staţie. instalaţii de măsurare. − echipamente electrice compuse din: circuite de forţă. − instalaţii de telecomunicaţii şi dispecerizare. într-una din secţiunile fluxului tehnologic. − zona de protecţie sanitară. control şi comandă. − instalaţie hidraulică alcătuită din conducte de aspiraţie şi conducte de refulare aferente staţiei şi grupurilor de pompare. constituite din grupuri de pompa şi motor electric de acţionare a pompei.− amplasarea primelor obiecte din stația de epurare la cote joase fără stație de pompare influent. − stație de pompare influent cu ridicarea obiectelor din stația de epurare.1 Amplasarea stațiilor de pompare Amplasarea staţiei de pompare pentru ape uzate în cadrul unei staţii de epurare: − se poate face la intrarea în staţie. instalaţii de golire şi epuismente. 121 . − clădirea staţiei de pompare care adăposteşte echipamentele şi instalaţiile. instalaţii de amorsare a pompelor (unde este cazul). − echipamente de măsurare a parametrilor hidroenergetici ai staţiei de pompare. instalaţii de protecţie. Elementele componente care alcătuiesc staţiile de pompare din sistemele de alimentare cu apă şi canalizare sunt: − echipamente hidromecanice de bază. instalaţii de încălzire şi instalaţii sanitare. circuite de iluminat.8. − instalaţii de ventilare. dispozitive de atenuare a loviturii de berbec. armături destinate manevrelor de închideredeschidere şi de reglare a sensului de curgere al apei. o singură stație de pompare. înainte de evacuarea apelor epurate în emisar. − amplasamentul optim se definitivează în urma unui calcul tehnico-economic comparativ. 7. Analiza se va efectua integral pentru linia apei astfel încât să se asigure un flux gravitațional în stația de epurare cu max. − instalaţii şi dispozitive de ridicat destinate manevrării pieselor grele în perioada efectuării operaţiilor de mentenanţă.

8. acest lucru. Micşorarea acestui interval se va face numai dacă furnizorul pompei garantează prin fişa utilajului. 7. exceptând staţiile de epurare mici şi foarte mici unde pot exista soluţii optime şi cu mai multe pompări pe linia apei. Dacă staţia de pompare este echipată cu transportoare hidraulice. pierderile de sarcină pe conductele de aspiraţie şi refulare şi diferenţa dintre înălţimile cinetice la ieşirea şi intrarea în pompă. Dacă staţia de pompare este amplasată la intrarea în staţia de epurare şi este echipată cu pompe cu ax orizontal.− în interiorul staţiilor de epurare mijlocii şi mari se recomandă cel mult o pompare a apelor uzate. ea poate fi amplasată şi în amonte de grătare. astfel încât volumul util al bazinului de recepţie să rezulte minim. (m). conţinutul în materii în suspensie. deznisipatoare şi dacă tehnic şi economic se dovedeşte avantajos. numai la nivele mari în emisar. Se vor respecta și cerințele din Normativul: „Proiectarea sistemelor de alimentare cu apă” capitolul 7: Stații de pompare.2 Parametrii de proiectare Parametri principali de proiectare tehnologică a staţiei de pompare sunt: − debitul ce trebuie pompat Qp. ea trebuie concepută astfel încât să permită evacuarea gravitaţională a apei epurate ori de câte ori nivelurile apei din emisar permit acest lucru. vâscozitatea). şi de separatoare de grăsimi.reprezentând suma dintre înălţimea geodezică. Hp . 122 . − înălţimea de pompare. cu pompe cu ax vertical sau cu pompe submersibile. în general varianta optimă este ca stația de pompare la ieșirea din stația de epurare să funcționeze nepermanent. Programul de funcţionare automată a staţiei de pompare va urmări realizarea unui grafic de funcţionare a pompelor propuse cât mai apropiat de graficul de variaţie a debitului influent. ea trebuie precedată de grătare. Când staţia de pompare este impusă de nivelurile ridicate ale apei emisarului. − calitatea apei ce trebuie pompată (temperatura. Proiectarea stațiilor de pompare pentru apele uzate din cadrul stației de epurare se va face cu respectarea prevederilor SR EN 752/2008. Intervalul de timp dintre două porniri ale aceleiaşi pompe trebuie să fie de minim 10 minute. (m3/h).

.0 h la staţiile de pompare neautomatizate. la staţiile de pompare automatizate. La staţiile de pompare echipate cu transportoare hidraulice. Staţiile de pompare echipate cu pompe cu ax orizontal. se va considera după cum urmează: • • 2 … 10 min. 1 pompă de rezervă. Alegerea pompelor se face în funcţie de debitul necesar a fi pompat. La pompele submersibile sau la cele cu ax vertical. cu excepţia bazinului de recepţie care poate fi în unele cazuri o construcţie deschisă. de înălţimea de pompare necesară. Se recomandă ca staţiile de pompare neautomatizate să fie prevăzute pe cât posibil numai în cazuri izolate.5 … 1. etc. de caracteristicile pompelor şi de caracteristica conductei de refulare. 123 . alegerea acestora se face din catalogul firmelor producătoare în funcţie de debitul necesar a fi pompat şi de înălţimea de pompare necesară. peste 7 pompe în funcţiune. sau păstrată ca “rezervă rece” în magazie. În cazul pompelor cu ax orizontal. în orice caz astfel încât întreg corpul pompei să fie sub nivelul maxim. pompa de rezervă poate fi montată în staţia de pompare.max. În cazul pompelor submersibile glisând pe tije verticale.or în bazinul de recepţie în cazul în care nu se cunoaşte graficul de variaţie a debitului influent. de regulă. construcţii închise. cu ax vertical sau submersibile sunt. se recomandă ca întreg corpul pompei să fie sub nivelul minim al apei din bazinul de recepţie. de la 4 la 7 pompe în funcţiune.Timpul de acumulare a apelor uzate corespunzător Quz. în funcţie de greutatea pompelor. două pompe de rezervă. 0. se va respecta înecarea minimă prescrisă de furnizorul pompelor respective. trei pompe de rezervă. etc. a importanţei procesului tehnologic. cota axului pompei se va stabili sub nivelul minim al apei din bazinul de recepţie dar. În lipsa acestei indicaţii. de domeniul de utilizare a pompelor recomandat de furnizorul acestora. Numărul agregatelor de rezervă se va considera astfel: • • • până la 3 pompe în funcţiune. de eventualele extinderi.

pe tensiune de 380 V . Înălţimea sălii pompelor sau sălii motoarelor de la staţiile de pompare echipate cu pompe cu ax orizontal sau ax vertical.6.0 1.0 Lăţimea postamentului agregatului de pompare.peste 1 m3/s 0.0 - 5 1. între acestea şi pereţi sau tablourile electrice şi cu asigurarea unor spaţii de circulaţie în interiorul staţiei (tabelul 7.5 2.6).5 - La proiectarea construcţiei staţiilor de pompare se vor prevedea golurile necesare în planşee şi pereţi având laturile cu cel puţin 20 cm mai mari decât dimensiunile agregatului sau subansamblului care se introduce sau se scoate din staţie în scop de montaj.50 m. în cazul alimentării: .5 1. va fi de minimum 3. reparaţii sau înlocuire. dar min.Amplasarea agregatelor în interiorul construcţiei staţiei de pompare se face cu respectarea distanţelor minime dintre agregate. În acelaşi scop.sub 1 m3/s . crt.8 - - - 4 1. Aceste distanţe permit proiectantului stabilirea gabaritelor necesare pentru clădirea staţiei de pompare. se va ţine seama şi de spaţiile necesare realizării instalaţiei hidraulice pe aspiraţia şi refularea pompelor.8 1. unde nu există instalaţii de ridicat. Distanțe minime recomandate referitoare la amplasarea echipamentelor în stațiile de pompare apă uzată Nr.pe tensiune de 6 kV Lăţimea spaţiului de circulaţie la staţiile de pompare cu debite: .5 2.8 - 0. 1 m 0.5 2.0 m. Dacă staţia de pompare este prevăzută cu instalaţii de ridicat. Tabel 7. 0 Distanţa 1 Pompă cu ax orizontal 2 Pompă cu ax vertical Distanţa minimă (m) 3 Pompă submersibilă 4 1 2 3 Între perete şi părţile proeminente ale agregatelor de pompare Între perete şi postamentul agregatului de pompare Între postamentele agregatelor de pompare aşezate paralel Între agregatul de pompare şi tabloul electric. 124 .5 2. înălţimea sălii pompelor sau sălii motoarelor se va determina astfel încât între piesa ridicată şi celelalte agregate să existe în timpul transportului sau manevrării o distanţă de siguranţă de minim 0.

în sensul refulării. pentru 0. − grindă rulantă cu cărucior şi palan manual. − monoşină cu palan manual.1 t. Apa va fi condusă spre o başă de unde. în conducta de preaplin sau în conducta de golire a bazinului de recepţie în caz de avarii. robinetul de reţinere şi robinetul de închidere. pentru 0. Postamentul pompelor cu ax orizontal va trebui să aibă înălţimea de min. Pentru colectarea pierderilor de apă din instalaţii. − pentru a înlesni demontarea pompelor se va prevedea cel puţin un compensator de montaj pe conducta generală de refulare.R.La staţiile de pompare echipate cu pompe submersibile.0 t. La proiectarea instalaţiilor hidraulice aferente staţiilor de pompare trebuie avute în vedere următoarele: − conductele de aspiraţie şi refulare trebuie rezemate sau susţinute corespunzător pentru a nu produce solicitări mecanice în flanşele de racordare a agregatelor de pompare. instalaţiile de ridicat se vor prevedea după cum urmează: − dispozitiv mobil demontabil. în cazul pompelor cu funcţionare independentă (având conducte de refulare individuale de înălţime şi lungime redusă).I. 125 . − instalaţia hidraulică să fie astfel concepută încât în timpul exploatării să se permită un acces uşor la pompe.C. robinet de reţinere (clapetă) şi robinet de închidere (vană de izolare).1 t < G ≤ 0.S. 25 cm peste pardoseală.0 t. planşeu şi agregatele de pompare trebuie să respecte prescripţiile I. suprastructura (sala pompelor sau sala motoarelor) poate lipsi. în scopul protecţiei motorului electric de eventualele scurgeri de apă datorate neetanşeităţii îmbinărilor sau trecerilor conductelor prin pereţi. În cazurile în care greutatea G a celui mai greu agregat sau subansamblu component depăşeşte 0. Distanţele instalaţiilor de ridicat faţă de pereţi. pardoseala va fi amenajată cu pantele şi rigolele de scurgere necesare. pentru G > 2.3 t. să se poată demonta un agregat fără a demonta conductele şi fără a opri funcţionarea restului de agregate. Pe refularea fiecărei pompe se va monta obligatoriu. o pompă de epuisment va refula apa în bazinul de recepţie.3 t < G ≤ 2. pot lipsi.

La montarea mai multor conducte în paralel. − conductele de aspiraţie se vor realiza în pantă de cel puţin 5o/oo spre pompe. − pozarea conductelor de aspiraţie şi refulare se recomandă a se face deasupra pardoselii.− lungimea conductelor de aspiraţie să fie cât mai scurtă. astfel: • pentru D n ≤ 400 mm. B = D n + 600 mm. conductele se vor amplasa în canale acoperite cu dale sau grătare demontabile. H = D n + 600 mm. B = D n + 800 mm.0 m). − minim 700 mm pentru D n > 400 mm. în acelaşi canal. în scopul reducerii la minimum a pierderilor de sarcină pe aspiraţie (se recomandă ca acestea să nu depăşească 1. în cazul pozării sub nivelul pardoselii. • pentru D n > 400 mm. b) la îmbinarea prin sudură: − minim 600 mm pentru D n < 400 mm. distanţa dintre pereţii conductelor va fi: a) la îmbinarea cu flanşe: − minim 500 mm pentru D n ≤ 400 mm. Dimensionarea hidraulică a conductelor instalaţiei de pompare se va face pentru următoarele valori ale vitezei apei prin conducte: 126 . racordarea cu pompele cu ax orizontal sau cu ax vertical amplasate în cameră uscată făcându-se cu reducţii asimetrice în scopul evitării formării pungilor de aer. − minim 700 mm pentru D n > 400 mm. Dimensiunile interioare ale acestor canale cu lăţimea B şi adâncimea H se stabilesc funcţie de diametrul conductelor. H = D n + 400 mm.

În cazul staţiilor de pompare care au încăperi anexe (atelier de întreţinere. În cazul prevederii automatizării funcţionării agregatelor de pompare. Alimentarea cu energie electrică a staţiilor de pompare pentru ape uzate se face din sistemul energetic naţional prin linii electrice şi posturi de transformare comune şi pentru celelalte obiecte tehnologice ale staţiei de epurare.0 … 1.7 … 0. instalaţiile electrice de iluminat se vor realiza pentru tensiune nepericuloasă (12 . încăperi separate pentru instalaţii electrice) trebuie asigurate prin încălzire temperaturile normate. În spaţiile cu umiditate ridicată. crt. în general. Sala pompelor se prevede. urmărindu-se aspectul calitativ al supravegherii şi al conducerii procesului tehnologic. se va prevedea posibilitatea de golire a tuturor conductelor. Viteze recomandate pe conductele de aspirație și pe conductele de refulare. încălzirea se face cu apă caldă sau cu aburi de joasă presiune. 127 . astfel încât acestea să nu fie suprasolicitate în cazul pornirii lor la intervale scurte.8 0. acestea se prevăd numai în situaţii speciale precizate în reglementările tehnice specifice după care se face şi proiectarea lor. Viteza apei Nr.0 1. precum şi cel de eficienţă.2 … 1. grup sanitar.7. Instalaţiile electrice aferente bazinelor de aspiraţie se proiectează conform reglementărilor tehnice specifice în vigoare privind protecţia antiexplozivă şi antideflagrantă. fără instalaţii de încălzire. în aceste cazuri. Necesitatea şi gradul de automatizare a fiecărei staţii de pompare se analizează pentru fiecare caz în parte.. 24 V). 0 (m/s) Conducte de refulare 3 Diametrul conductei (mm) 1 Conducte de aspiraţie 2 1 2 < 250 ≥ 250 0. trebuie să se aibă în vedere corelarea regimului tehnologic de funcţionare a staţiei de pompare cu regimul de funcţionare pentru care sunt construite motoarele de antrenare a pompelor.9 … 1.1 1.3 Pentru evitarea îngheţării apei în conductele instalaţiei de pompare în perioadele de întrerupere a funcţionării staţiei..Tabel 7. conductele de transport a agentului termic nu trebuie să fie amplasate în zone în care se pot acumula gaze cu pericol de explozie.

acestea prevăzându-se în cadrul depozitului şi atelierului pentru întreaga staţie de epurare. − instalaţii de ventilaţie mecanică. indicându-se. în detaliu. care trebuie să conţină şi măsurile de protecţia muncii.. trebuie prevăzută o instalaţie de ventilaţie mobilă pentru introducere de aer proaspăt la locul de intervenţie şi posibilitatea de evacuare a aerului viciat în atmosferă. cu excepţia celor echipate cu transportoare hidraulice. Pentru evidenţa continuă a debitelor de ape uzate sau epurate pompate şi pentru indicarea nivelului apei în bazinul de recepţie. − instalaţii de iluminat la tensiune nepericuloasă. Pentru bazinele de aspiraţie închise. Instalaţia de ventilaţie la sala pompelor trebuie să asigure 20 . se prevăd cu instalaţii de ventilaţie mecanică separate pentru sala pompelor şi pentru bazinul de aspiraţie. Proiectul de execuţie al staţiei de pompare trebuie să conţină măsurile necesare pentru protecţia muncii ca: − balustrade. în afara instalaţiei de ventilaţie naturală şi a instalaţiilor de ventilaţie mobile. se vor prevedea aparate de măsură şi control corespunzătoare. Proiectarea instalaţiilor de ventilaţie se face cu respectarea prevederilor reglementărilor tehnice specifice privind protecţia antiexplozivă şi antideflagrantă. − prevederile din reglementările specifice de protecţie a muncii pe care executantul şi beneficiarul trebuie să le respecte în timpul execuţiei şi exploatării. Exploatarea staţiilor de pompare se face conform instrucţiunilor de exploatare. în perioada în care personalul de exploatare lucrează în staţie. pot fi prevăzute suplimentar şi instalaţii de exhaustare fixe. Pentru evitarea accidentelor în situaţiile ocazionale în care personalul de întreţinere şi exploatare trebuie să intervină în interiorul bazinului de aspiraţie deschis sau închis (acoperit).. Ventilatoarele pentru exhaustare se amplasează numai în exterior. 128 .Staţiile de pompare. 25 schimburi de aer pe oră. toate operaţiile pe care personalul trebuie să le efectueze în acest sens. La staţiile de pompare din cadrul staţiilor de epurare nu se prevăd spaţii pentru depozitare şi reparaţii. − legarea la pământ a părţilor metalice care ar putea intra accidental sub tensiune.

La proiectarea canalelor deschise sau a jgheaburilor de ape uzate brute sau nămol. precum şi posibilitatea de curăţire şi revizuire a diferitelor obiecte ale staţiei de epurare. pentru apă şi nămol. dimensionate corespunzător. în funcţie de dimensiunile acestora. − cămine de vane pe canalele şi conductele de apă uzată şi nămol. Când obiectele staţiei de epurare sunt supraterane. Prin jgheaburi se realizează curgere cu nivel liber. Conductele servesc la transportul apelor uzate în cazul pompărilor. monolit sau prefabricat. aer.5 ori lăţimea acestora. fie prin prelucrarea ulterioară cu beton de umplutură. la staţiile de epurare cu debite mici canalele pot avea radierul de formă circulară fie din construcţie.9 Elemente mecanică tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare Elementele tehnologice de legătură între obiectele treptei de epurare mecanică cuprind: − canale (jgheaburi) şi conducte de apă. având secţiunea dreptunghiulară. − camere de distribuţie egală sau inegală a debitelor de apă şi de nămol. se vor prevedea stavile de închidere. care vor avea o rază de curbură de minimum 3…. mase plastice şi numai în cazuri speciale din oţel sau fontă. a nămolului precum şi a apelor epurate. Pe jgheaburi sau canale deschise. Conductele de legătură.7 m/s. nămol. care vor asigura curgerea apelor şi a nămolurilor conform nevoilor proceselor tehnologice.7. se vor prevedea curbe executate monolit. se pot executa din tuburi de beton armat. conductele şi canalele vor fi sprijinite pe stâlpi sau diafragme cu fundaţii izolate amplasate în teren sănătos. se vor alege astfel pantele încât să se asigure o viteză minimă de autocurăţire de 0. Jgheaburile sau canalele deschise se construiesc din beton armat. Jgheaburile (canalele) servesc la curgerea apelor uzate. − cămine de vizitare pe conductele de apă uzată şi nămol. 129 . a nămolului proaspăt sau fermentat şi lucrează sub presiune. în punctele de ramificaţie sau în zonele de acces în obiecte. La schimbările de direcţie ale jgheaburilor sau canalelor deschise. Când adâncimea jgheaburilor (canalelor) este mai mare de 80 cm lăţimea liberă între pereţii laterali trebuie să fie minimum 60 cm pentru a rămâne vizitabile. gaze de fermentare.

care se amplasează pe canalele şi conductele de legătură din incinta staţiilor de epurare în scopul repartizării egale sau inegale a apei sau nămolului spre diferite obiecte ale staţiei de epurare. La dimensionarea camerelor de distribuţie se va considera deversarea neînecată peste pereţi de lungime egală (sau inegală. Camerele de distribuţie sunt construcţii.La ramificaţii sau la tronsoane mai lungi de 200 m ale conductelor de nămol precum şi la curbele la 90o pe conducte de diametre mici ( Dn 100 … Dn 200 mm) se prevăd piese de curăţire amplasate într-un cămin de vizitare. 130 . camerele de distribuţie să fie definitivate în urma unor încercări pe model. la orice debit. de preferinţă circulare. după caz). Garda de neînecare se va considera de minim 5-10 cm. camerele de distribuţie trebuie prevăzute cu balustrade de protecţie în scopul evitării accidentelor. Se recomandă ca la staţiile mari de epurare. Camerele de distribuţie se prevăd cu dispozitive de închidere care pot fi de tipul stavilelor plane (în cazul canalelor deschise) sau de tipul vanelor (în cazul conductelor). Amplasarea camerelor de distribuţie în profilul tehnologic se va face astfel încât să fie asigurată. Funcţie de amplasarea lor pe verticală. deversarea neînecată.

câmpuri de infiltrare. art.G. care să permită epurarea avansată a apelor uzate urbane”. 51. 131 . Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de epurare biologică În conformitate cu H.1 Epurarea biologică în stații de epurare urbane mici și medii cu o capacitate între 2. Această tehnologie de epurare se bazează pe capacitatea naturală de autoepurare a solului și a apelor și se realizează pe câmpuri de irigare.1. − Iazuri biologice (de stabilizare). 8. filtre de nisip și iazuri biologice (de stabilizare).E se consideră suficientă epurarea biologică convențională a apelor uzate. 188/ 2002.000 și 10. să fie prevăzute cu stații de epurare avansată a apelor uzate.000 – 10.000 de locuitori echivalenți trebuie să se asigure infrastructura necesară în domeniul epurării apelor uzate. 8.E. Tehnologiile de epurare biologică naturală includ: − Câmpuri de irigare și infiltrare. sau în acele cazuri în care această metodă se dovedește avantajoasă din punct de vedere tehnico – economic. epurarea biologică naturală este recomandată acolo unde emisarul impune evacuarea unei ape curate.8. se stabilește că ” pentru toate aglomerările umane cu un număr mai mare de 10.000 L. urmând ca toate colectivitățile cu peste 10. Datorită eficienței ridicate pe care o asigură (95 – 99 %).G.04.000 L. pentru aprobarea unor norme privind condițiile de descărcare în mediul acvatic al apelor uzate.000 L. Se reglementează astfel necesitatea introducerii treptei de epurare avansată (îndepărtarea azotului și fosforului din apa uzată înainte de evacuarea în emisar) în funcție de mărimea colectivității: pentru stațiile de epurare aferente colectivităților cu 2.E.2005 privind modificarea și completarea H. 352/21.1 Epurarea biologică naturală Epurarea biologică naturală reprezintă totalitatea fenomenelor biochimice ce decurg din metabolismul microorganismelor existente în apele uzate și are ca scop reținerea din aceste ape a substanțelor organice coloidale sau dizolvate.

Acest tip de tehnologie este aplicabil în următoarele situaţii: − existenţa unor zone cu precipitaţii reduse. 1 2 3 Tipul apei sau nămolului Azot Ape uzate brute Ape uzate epurate biologic Nămoluri fermentate 12.1.8.0 1. în acest scop se vor utiliza numai ape epurate mecanic. Pentru cunoaşterea evoluţiei calităţii solului în perioada utilizării apelor uzate ca ape de irigaţii. Câmpurile de irigare sunt asociate câmpurilor de infiltrare.1. Tabel 8. nivelul apelor freatice. Răspândirea apelor uzate epurate mecanic pe câmpurile de irigare se poate utiliza numai dacă amplasamentul și solul sunt favorabile.3 Tip substanţă (g/loc⋅zi) ⋅ Fosfat (P2O5) 5. pentru epurarea apelor uzate folosind procedeul cu câmpuri de infiltrare.7 0. potasiu) cel puţin egal cu valorile indicate în tabelul 8. în perioadele de îngheț.8 0. sub 400 – 500 mm/an.1. Timpul de decantare primară se recomandă: 1. fosfor.0 Pentru preîntâmpinarea colmatării sistemelor de transport şi a terenurilor irigate.0 h.1.0 19. în perioadele de strâns al recoltei. crt.2 Materii organice 55.000 locuitori. Această caracteristică a solului depinde de: panta terenului natural. Conținutul apelor uzate și nămolurilor în substanțe fertilizante. Nr. este necesară urmărirea în timp a modificărilor fizico-chimice produse asupra solului.0 20. când nu este nevoie de apă pentru culturi. ultimele fiind folosite în special în perioadele cu ploi abundente. se recomandă următoarele soluţii: 132 . În timpul iernii.3 2.1 Câmpuri de irigare și infiltrare Câmpurile de irigare și infiltrare sunt suprafeţe de teren folosite fie pentru epurare şi irigare în scopuri agricole (cazul câmpurilor de irigare) fie numai pentru epurare (cazul câmpurilor de infiltrare). În perioadele ploioase apele uzate vor fi trimise pe câmpurile de infiltrare sau reţinute în bazine de stocare. textura şi permeabilitatea solului .7 Potasiu (K2O) 7.5 – 2. − ape uzate provenite de la localităţi ce nu depăşesc 10. intensitatea salinizării.0 6. − ape uzate cu un conţinut de substanţe fertile (azot.8 10. concentraţia de materii în suspensie trebuie să fie minimă.

procedeul constă în executarea unor brazde de 25 – 30 cm peste care se trimite apă uzată într-un strat de 50 – 60 cm. − studiu hidrogeologic și hidrochimic pentru stabilirea nivelului pânzei freatice şi a capacităţii de epurare a solului . de alcalinizare. această apă se va infiltra lent în sol în zilele călduroase de primăvară. − studiu topografic pentru cunoașterea terenului disponibil . − stabilirea parametrilor tehnico-economici ai amenajării pentru evaluarea fezabilităţii proiectului şi alegerea variantei optime. 133 .− inundarea câmpurilor şi îngheţarea apei pe suprafaţa parcelelor. − stabilirea compatibilității terenului agricol la împrăştierea apelor uzate în câmp. de infectare a solului . raportul mediu dintre cele două dimensiuni fiind de 5/1. iar panta transversală va avea valori 2 ‰ – 5 ‰. de acumulare substanțe toxice. − analiza tehnico – economică a aplicării irigaţiilor cu ape uzate pentru compensarea deficitului de umiditate. La proiectarea câmpurilor de irigare şi infiltrare se va ţine seama de următoarele studii preliminare: − studiu de calitate pentru caracterizarea apelor uzate în vederea folosirii lor ca apă de irigaţie: stabilirea eventualului pericol de colmatare. Panta longitudinală a parcelelor este recomandat să fie cuprinsă între 1 ‰ – 2 ‰ pentru terenuri argilo-nisipoase şi 3 ‰ pentru terenuri nisipoase. având suprafeţe cu lungimi de 1000 – 2000 m şi lăţimi de 150 – 250 m. urmând a se realiza pe crestele brazdelor un pod de gheaţă de 20 – 30 cm grosime sub care se desfăşoară irigarea în mod normal pe toată perioada rece. Câmpurile de irigare (terenuri agricole destinate irigării) se împart în parcele. − irigarea sub gheaţă a câmpurilor mari de irigare pe 70 – 80% din suprafaţa totală a parcelelor. de sărăturare. − studiu pedoclimatic pentru alegerea asolamentelor şi efectuarea investiţiilor pedoameliorative ale solului . − stabilirea culturilor și asolamentelor capabile să utilizeze apele uzate.

1) Ri – rezerva de apă din sol.ha).3).1) se obţin valori negative ale necesarului specific de apă. (mm/lună). – aportul de apă freatică. Nig – norma de irigare.3) 134 . (dm /s. (m3/ha). (m3/lună. În lipsa datelor necesare pentru determinarea bilanţului apei în sol.zi) .2) (ha) (8. 4) Suprafața câmpurilor de irigare: = unde: Quz.ha) Ep – evapotranspiraţia potenţială. ha) . T – durata de distribuire a apei pe parcursul unei luni. Rf – rezerva de apă din sol la sfârşitul lunii. (m /lună.ha). (m3/lună. 3) Hidromodulul (debitul de irigare): = unde: Dc – debitul lunar de calcul. la începutul lunii.(m3/zi).8. (m3/ha. 3 − 10 ∙ − − + (m /lună.(dm3/ha). (8. acestea se vor considera zero. (m3/ha). 8. a normelor de udare şi a normelor de infiltrare (tab. 2) Necesarul de apă specific: = unde: D – necesarul de apă specific (deficit). se va face pe baza normelor de irigare . Valorile normelor de irigare sunt prezentate în tabelul următor. ha) (8. .zi – debitul uzat zilnic mediu epurat mecanic . . P F – înălţimea precipitaţiilor utile care pot fi reţinute în sol. dimensionarea câmpurilor de irigare şi infiltrare .1.2 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea câmpurilor de irigare și infiltrare 1) Calitatea apei utilizate la irigații se va stabili prin studii agro – pedologice. precum şi a instalaţiilor de alimentare cu apă si de desecare.med. Dacă în relaţia (8. (s).1.

Quz. ∙ . . Norma de udare (m3/ha) Genul culturii 0 Norma de irigare (m3/ha. Nig Nif – norma de irigare. (m3/ha. = ∙ ∙ (ha) (8.4) Aig. 5) Suprafața câmpurilor de infiltrare: = unde: α – coeficient care exprimă partea din debitul uzat zilnic mediu care se distribuie pe câmpurile de infiltrare.3. – norma de infiltrare.(m3/zi). Norme de udare şi de irigare cu ape uzate orientative în funcţie de culturi.zi) .5) 135 .Tabel 8.zi – debitul uzat zilnic mediu epurat mecanic .zi)* 4 Cultura 1 de la 2 până la 3 Cereale – toamnă Cereale – primăvară Rapiţă – toamnă Culturi principale Cartofi timpurii Cartofi mijlocii Cartofi târzii Sfeclă Trifoi Porumb Culturi principale Fâneţe Păşuni Secară – nutreţ Culturi intercalate Porumb – nutreţ Trifoi 200 200 250 200 200 200 400 500 500 500 500 200 400 400 300 450 500 400 400 400 500 600 750 750 750 400 600 600 300 450 1500 800 600 600 1500 3000 4000 4000 7000 1000 1500 1500 *se vor stabili prin determinări ”in situ” valorile exacte pe baza regimului precipitațiilor.med. Aif – definite la 6). (m3/ha. 6) Suprafața necesară construcțiilor auxiliare: = unde: ∙ + (ha) (8.zi) .

25. ha) (8. (≈ 0. 0.9) .40 pentru soluri argiloase . ∙ . Aif.70 – 0. (zile).7) Tîng – durata perioadei de îngheţ. (0. . (≈ 0.50 în cazul unui relief accidentat .med. Aif – suprafaţa câmpurilor de infiltrare. h0 – grosimea stratului de zăpadă ce se depune pe suprafaţa gheţii.8) (dm / s. Dacă această condiţie nu este respectată se va aplica procedeul de infiltraţie sub gheaţă.10 m).75 pentru soluri nisipoase.9 t/m3 ). (m2). Ad definite anterior. Aîng – suprafaţa pe care se continuă irigarea pe timpul iernii.60 – 0. ( m3/zi). pentru a nu rezulta înălţimi mari necesare digurilor.6) ∙ î ∙ î + ℎ (m) (8. (ha). + + (ha) (8. Aig – suprafaţa câmpurilor de irigare. orientativ k = 0. valoare pentru care se dimensionează canalele de distribuție și irigație a apei pe parcele: = unde: 136 ∙ ∙ ∙ . 9) Debitul de calcul al canalului principal de distribuție a apei uzate: = unde: Quz.k – coeficient care ţine seama de suplimentarea suprafeţelor de teren. (ha). 10) Debitul de calcul ce revine unei parcele de 1ha. – greutatea specifică a gheţii. 7) Suprafața totală necesară amenajării câmpurilor de irigare și infiltrare: = unde: Aig.15 – 0. (dm /s) (8.zi – debitul uzat zilnic mediu epurat mecanic. Înălţimea stratului de gheaţă va trebui să nu depăşească 0. .75Aig).or – debitul uzat orar maxim epurat mecanic.30 – 0.max. (dm3/s) . Quz.80 m. datorită amenajărilor de lucrări auxiliare. dar poate să ajungă şi la 0. 8) Grosimea stratului de gheață care se formează pe timpul iernii: ℎ = unde: β – coeficient de infiltrare şi evaporare iarna: • • 0.

1000. (≈ 5 zile).10) ∙ (dm / s) (8.(m). are valori: (0. Nig – norma de irigare (m3/ha · zi) . în calcule se va lua în consideraţie ultimul. 3600 – coeficienți de transformare. Nig – norma de irigare (m3/ha. are valoarea 1. (dm3/s.or. b – distanţa între drenuri definită de (8. t tu – perioada dintre două udări succesive. (dm3/s. t n – perioada dintre două udări succesive.zi) . Ades – suprafaţa deservită de un singur dren (ha) : = unde: L – lungimea drenului ( ≤ 120 m).9) rezultă mai mare decât Quz.ha). ( ≈1 h pentru 1 ha de parcelă udată). – timpul de udare.13). 12) Debitul de calcul al unui dren: = unde: qdes – definit de (8.5) . – coeficient care ţine seama de pătrunderea neuniformă a apei în reţeaua de drenaj. Dacă debitul calculat cu relaţia (8.5.10).4 – 0. (≈ 0. 86400 – coeficienți de transformare.qig – debitul de irigare (hidromodulul).max. α – coeficient de infiltraţie în sol. ha) (8. 13) Distanța dintre drenurile sau șanțurile de desecare: ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ (dm / s.ha). (≈ 5 zile).12) 137 .5) ⋅ t (zile).11) (ha) (8. 1000. tdes – timpul în care trebuie să se producă desecarea. 11) Debitul apelor evacuate de pe parcela cu suprafața de 1 ha: = unde: qdes – debitul de desecare colectat de pe suprafaţa unui ha de parcelă (modulul de scurgere) .

1 cm/s pentru nisip.00 m pentru legume.4. cu condiţia ca acestea să nu conţină substanţe toxice.50 m pentru drenajul închis.0 9.0 8.20 – 1.1.0 m pentru canalele de desecare. amenajate de cele mai multe ori în depresiuni naturale.004 – 0.2 m şi obiectiv epurarea apelor uzate brute sau epurate parţial.13) 1.5 12.0 10.3 Iazurile de stabilizare (biologice) Iazurile de stabilizare sunt bazine naturale sau excavate în pământ.4.0 – 0. (m).0 15. Distanţa dintre drenuri.0 16. 1.Distanţa dintre drenuri pentru diferite soluri şi adâncimi.0 26. h – adâncimea de drenare: 0.50 m 6. qdes – definit de relația (8.10). pentru diferite soluri şi adâncimi de aşezare poate fi adoptată orientativ din tabelul 8.001 cm/s pentru soluri argilo-nisipoase.25 m 1. Natura solului Argilă obişnuită Argilă nisipoasă grea Argilă nisipoasă obişnuită Argilă nisipoasă măruntă Sol nisipos Distanţa dintre drenuri b. 0. (m) (8. Procesele de epurare care se desfăşoară în iazurile biologice sunt de tip aerob sau/şi anaerob.0 12.1.6 – 1.0 8. k – coeficientul de permeabilitate: 1.5 8. având adâncimi de apă de 0.= 632 ∙ ( − ℎ) ∙ unde: H – adâncimea la care se aşează drenurile: • • • • • • 1. acestea bazându-se pe factori naturali. la adâncimi de aşezare a lor de: 1.60 m pentru fâneaţă. Iazurile biologice pot fi folosite atât pentru epurarea apelor uzate menajere. 138 .50 – 2. cât şi pentru cele orăşeneşti şi industriale. Tabel 8.

− protecția sanitară. luminozitatea. Acest fenomen se produce atunci când cantitatea de nămol depusă pe fundul iazului este mare şi. iar apele uzate sunt în prealabil epurate mecanic. gradul de acoperire a cerului. cu funcţionare alternativă. în acest mod. La proiectarea iazurilor biologice sunt necesare următoarele date preliminare: − studii calitative şi cantitative asupra apelor uzate.0 – 3.0 m şi chiar mai mult. − condiţiile de evacuare. Iazurile biologice pot fi alcătuite din unul sau mai multe compartimente. caz în care sunt cunoscute mai mult sub denumirea de lagune.0 m. primul compartiment este împărţit în două. iar ultimele compartimente sunt populate cu peşte (aici cantitatea de oxigen trebuie să fie în permanenţă de peste 3 mg O2/l ). din care să rezulte: temperatura medie a aerului. de asemenea.0 m ) . ceea ce poate conduce la emanaţii de gaze cu mirosuri neplăcute. 139 . rozătoarelor. − studii hidrologice şi meteorologice efectuate în zona de amplasare a iazurilor. posibilităţile de reutilizare a apei epurate. porozitatea solului. se obţine un grad ridicat de epurare . adâncimea este mare ( peste 1. combaterea mirosurilor. evaporaţia. precipitaţiile. a muştelor. structura.Adâncimea iazurilor biologice poate să ajungă la 2. alternanţa şi duritatea rocilor. Soluţia frecvent aplicată este cu compartimente legate în serie întrucât. direcţia vânturilor predominante. La iazurile biologice cu adâncimi mai mari de 1. în zonele unde variaţiile sezoniere de temperatură sunt mari (cazul ţării noastre). − posibilităţi tehnice de recirculare a apei pentru asigurarea unui mediu aerob în iaz. − studii topografice şi geotehnice din care să rezulte: adâncimea la care se află pânza freatică. fermentarea nămolului depus pe fund se face în condiţii anaerobe. În cazul în care iazurile sunt alcătuite din două sau mai multe compartimente. acestea sunt legate în serie sau în paralel. pentru a permite curăţarea lor periodică (la intervale de 2 – 3 ani). sau utilizarea aerării artificiale cu ajutorul aeratoarelor mecanice fixe sau plutitoare (pe flotori) amplasate în diferite puncte pe suprafaţa iazului.

(zile). −concentraţia în substanţe organice exprimate în CBO5 a efluentului iazului − concentraţia în substanţe organice exprimate în CBO5 influente în iazul biologic. (mg O2/l). (zile) (8.16) unde: .14) = ∙ .8.V.1. (zile -1) T – timpul de retenţie . . Parametrii de dimensionare sunt prezentați în tabelul 8. Quz.15) = ∙ . (mg O2/l). Fi – cantitatea de substanţă organică admisă în iaz (factorul de încărcare organică al iazului). 2) Suprafața necesară a iazului biologic: = unde: himpus – adâncimea impusă a iazului.med.5. ∙ 1. biologic.med. .zi). (kg CBO5/zi). (m3/zi). 4) Volumul iazului biologic: = 35 ∙ unde: Qc. (m). 140 . (kg CBO5/ha. = (ha) (8.1.zi – definiți anterior. . (m3). (mg O /l) (8. .zi – debitul uzat mediu zilnic. 3) Calitatea apei uzate efluente din iazul biologic: .08( Ɵ) (m ) (8. KT – constantă de viteză la temperatura θ °C conform diagramei din fig.4 Parametrii de proiectare pentru dimensionarea iazurilor biologice 1) Timpul de retenție al apei în iaz: = unde: V – volumul util al iazului. T. IOA – încărcarea organică pe suprafaţă. Quz. . ∙ . θ °C definite anterior.17) .1. 8.

zi ) 4 Timp de retenţie 5 Eficienţa epurării (%) 6 Anaerob Facultativ aerob 2.0 1.6 – 1. realizând condiţiile necesare (masă biologică.Tabel 8. temperatură. pH.2 – 1.1.0 – 3.5 0 0 Figura 8.6 – 1.2 250 1000 2000 5000 35 – 60 0.0 5. 8.1./ha) 3 Încărcarea organică pe suprafaţă ( g CBO5/m2.0 0 0 K T . tip bacterii) dezvoltării masei bacteriene cu ajutorul căreia se mineralizează şi se reţin substanţele organice biodegradabile aflate în stare coloidală sau dizolvată în apele uzate efluente din treapta de epurare mecanică. timp de contact. 141 .5 11 (iarna) 25 (vara) 6 – 60 zile luni ≈ 30 zile 2 – 10 zile 10 – 50 75 – 80 80 – 95 80 – 95 90 – 95 Aerob < 0.2 5 0 0 .6 35 30 25 Temperatura °C 20 15 10 5 0 .5 0 0 1 .5 Parametrii de dimensionare ai iazurilor biologice Tipul iazului 1 Adâncimea iazului (m) 2 Încărcarea în locuitori echivalenți (loc. Diagrama constantei de viteză funcție de temperatura Ɵ. 1 /d 1 .8 0. hrană.2 Epurarea biologică artificială Epurarea biologică artificială reproduce în mod intensiv fenomenele de autoepurare a solurilor şi apelor de suprafaţă.

max. șanțuri de oxidare. Filtrele biologice sunt utilizate pentru debite de ape uzate cu Quz.zi < 250 dm3/s și pentru încărcări reduse cu materii în suspensie și materii organice biodegradabile. Toate tipurile de filtre necesită în prealabil decantare primară.Fenomenul de epurare biologică se bazează pe reacţiile metabolice ale unor populaţii mixte de bacterii. realizată în filtre biologice clasice ori echipate cu biodiscuri. Materialul celular nou creat se grupează pe un suport solid. au rolul de a asigura mineralizarea (oxidarea) substanţelor organice biodegradabile cu ajutorul microorganismelor aerobe care se dezvoltă pe pelicula (membrana) biologică fixată pe materialul de umplutură din care este alcătuit filtrul. − epurare biologică mixtă realizată în instalaţii de tip special. ciuperci şi alte microorganisme inferioare. 142 . realizând în jurul său o peliculă denumită membrană biologică. dacă acesta există. epurarea mecano – biologică convențională se poate clasifica: − epurare biologică cu biomasă sau peliculă fixată. O parte din materiile organice utilizate de către microorganisme servesc la producerea energiei necesare pentru mişcare sau pentru desfăşurarea altor reacţii consumatoare de energie cum ar fi sinteza de materie vie.1. 8. Debitele de dimensionare și verificare ale filtrelor biologice: − dimensionare: filtre biologice clasice: Qc = Quz. respectiv reproducerea (înmulţirea) microorganismelor.1 Epurare biologică artificială cu biomasă fixată – filtre biologice Filtrele biologice se amplasează după decantoarele primare. În funcţie de procedeele de epurare predominante.2. Substanţele organice din apă pot fi îndepărtate de către microorganisme care le utilizează ca hrană.max. în principal pentru evitarea colmatării premature a materialului filtrant. Ele constituie aşa numitul substrat organic. respectiv drept sursă de carbon. În practica epurării aceste biocenoze poartă denumirea de biomasă. în special protozoare.zi. sau se grupează în flocoane (fulgi) care plutesc în masa de apă. − epurare biologică cu biomasă în suspensie realizată în bazine cu nămol activat.

filtre biologice cu discuri: Qv = Quz. Decantoarele secundare nu pot lipsi din schemele de epurare cu filtre biologice.or + QAR. 143 . pentru scăderea încărcării organice volumetrice a filtrului biologic. (m3/zi). unde: Quz. − verificare: filtre biologice clasice: Qv = Quz. (m3/h).max. se adaugă artificial substanţe ce conţin azot şi fosfor (fertilizare). De obicei. La toate tipurile de filtre se dezvoltă pe suprafaţa de contact (suprafaţa suport) o peliculă care. pentru a se permite aprovizionarea cu oxigen a microorganismelor mineralizatoare.filtre biologice cu discuri: Qc = Quz. Nămolul biologic reţinut în decantoarele secundare nu este recirculat în amonte de filtre. deoarece în majoritatea cazurilor acestea sunt construcţii supraterane. se recirculă apă epurată (decantată). care sunt predominante.max – debitul de recirculare a apei epurate. caracterizându-se prin prezenţa oxigenului şi prin procesele de oxidare.max.zi – debitul apelor uzate maxim zilnic.max. deoarece poate conduce la colmatarea acestora. substanţe care să se afle într-un anumit raport faţă de carbon.max.zi . deoarece ele trebuie să reţină pelicula biologică produsă şi evacuată din filtre. Pentru dezvoltarea materialului celular viu şi desfăşurarea activităţii de mineralizare a substratului organic. Cu excepţia filtrelor biologice cu contactori rotativi (ex. în mod continuu sau intermitent se desprinde şi este antrenată de apă în decantoarele secundare unde este reţinută sub formă de nămol biologic. astfel încât cerinţele minime de mai sus să fie îndeplinite. Fenomenele de epurare şi microorganismele mineralizatoare sunt de tip aerob. QAR. În anumite cazuri. Contactul dintre apa uzată şi materialul filtrant sau de contact (la filtrele biologice cu discuri) trebuie să fie intermitent. (m3/zi).max.max. este necesar ca în apa uzată să se găsească substanţe fertilizante cum ar fi azotul şi fosforul.or – debitul apelor uzate maxim orar.or. filtre biologice cu discuri) este necesară pomparea apei decantate primar în filtre. Quz. în apele uzate menajere şi orăşeneşti. trebuie asigurate cerinţele cantitative minime şi anume: CBO 5 : N: P = 100: 5: 1 La apele uzate sărace în azot şi fosfor.

fenomenele predominante sunt cele de interfaţă (la suprafaţa de separaţie dintre apă şi granule) cum ar fi fenomenele de sitare. − de medie încărcare. adsorbţie şi de decantare în spaţiul dintre granule. − rectangulare. − cu ventilaţie artificială. − cu sistem de distribuţie rotativ (la filtrele biologice cu forma în plan circulară). denumite şi „clasice” . 144 . Filtrele biologice pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii: a) După modul de funcţionare şi alcătuirea constructivă: − de contact. b) După încărcarea organică şi hidraulică: − de mică încărcare. f) Din punct de vedere al contactului cu atmosfera: − filtre biologice deschise (majoritatea aplicațiilor). − de încărcare normală. − de mare încărcare. − cu contactori biologici rotativi. d) După sistemul de distribuţie al apei pe suprafaţa materialului filtrant: − cu sistem de distribuţie fix şi vas de dozare. c) După forma în plan: − circulare. − percolatoare (cu picurare).În reţinerea substanţelor organice coloidale şi dizolvate de către microorganismele care trăiesc şi se dezvoltă în pelicula biologică ataşată de granulele materialului filtrant. e) Din punct de vedere al ventilaţiei: − cu ventilaţie naturală. − filtre biologice închise (în cazuri rare). − cu sistem de distribuţie mobil şi vas de dozare (la filtrele biologice cu forma în plan dreptunghiulară).

zi – debitul apelor uzate maxim zilnic.or + QAR. a-strat de repartiţie. Filtrele biologice percolatoare joase. conductă cap 3 4-conduct de distribuţie perforată. 3-tiranţi.5-radier drenant.9 i 10-ferestre de acces a aerului. sunt alcătuite din următoarele elemente constructive alc toarele principale (fig.2-cap rotativ. 8-conductă de transport a apei filtrate spre decantoare.9-pereţi exteriori.2 I-influent.zi. . 145 Qv = Quz.2.max.max. 1-conductă de alimentare cu apă decantată a filtrului. (m3/zi). ă decantoare. 10 b-strat util (”de lucru”). conductă 6-radier compact.8.2.max. − verificare: unde: Quz.max.2 Filtre biologice percolatoare (cu picurare) de în ime redusă înălțime redus Sunt construcţii în care apa uzată decantată primar este distribuită intermitent pe ii uzat distribuit suprafaţa filtrului şi străbate în sens descendent un strat de material filtrant în care are loc bate strat epurarea biologică a apelor uzate.2): Figura 8. Filtru biologic percolator de înălţime redusă (”jos”) 8. 8. c strat c-strat suport (de susţinere sau de rezistenţă) inere rezistenţă Parametrii de proiectare ai filtrelor biologice percolatoare 1) Debitele de dimensionare și verificare : − dimensionare: Qc = Quz. 7 radier 7-rigolă perimetrală de colectare a apei filtrate.1.

146 − concentrația în CBO5 a apelor decantate primar. . . . (m3/zi). (m3/h). Qc – debitul de calcul. (mg/l). ∙ = . (8. se limitează la 150 mg/l pentru filtre de mică încărcare și la 300 mg/l pentru celelalte tipuri de filtre.20) dp Concentraţia în CBO5 a apelor decantate primar X 5uz se determină cu relaţia: . (m3/zi). QAR. ∙( + ) (8. 2) Debitul apei epurate de recirculare se calculează cu relaţia: = unde: R – coeficient de recirculare : = (8.max.19) unde: . = (1 − ) ∙ (1 − )∙ .or – debitul apelor uzate maxim orar. QAR – debitul de recirculare. impusă de NTPA 001/ 2005. . (%). (mg/l). (m3/zi). .18) ∙ (m / zi) (8. (mg/l). − concentrația în CBO5 a apelor uzate influente în stația de epurare. Din relațiile (8. − eficiența treptei de degrosisare privind reșinerea materiei organice biodegradabile. (%). ∙ + . − concentrația în CBO5 a influentului în treapta biologică de epurare. − concentrația în CBO5 a apelor decantate primar. .17) Coeficientul de recirculare se determină dintr-o ecuaţie de bilanţ de substanţe scrisă la intrarea în filtrul biologic: . (mg/l). (mg/l) (8.max – debitul de recirculare a apei epurate. .Quz.18) rezultă: = .21) unde: .17) și (8. − concentrația în CBO5 a efluentului. − eficiența decantorului primar privind reținerea CBO5. (mg/l).

Nr. se determină coeficientul de recirculare R aplicând relaţia (8.9). crt.78 2.36 1.90. 3) Încărcarea organică a filtrului biologic reprezintă raportul dintre cantitatea de substanţă organică (exprimată în CBO5 ). Factorul hidraulic al recirculării reprezintă raportul dintre debitul de apă uzată introdus în filtru pe timpul recirculării şi debitul de calcul: = = unde: Fb – factorul biologic al recirculării.25) (g CBO /m . (m3): = (m ) (8.22) (8. se consideră de obicei f = 0. zi) (8.36 2.08 2.Cu valorile de mai sus.23) 3 1. ) 0. Tabel 8. 1 2 = R Fh= 1+R ( + .0 se recomandă pentru R valori cuprinse între 0.65 2.67 2. Valori ale Fh și Fb în funcție de R (f=0.5 şi 3.24) 4) Încărcarea hidraulică a filtrului biologic se determină ca raport al debitului apelor uzate admis în filtru şi suprafaţa orizontală a filtrului: 147 . Vmf – volumul de material filtrant. Se determină cu relația: = unde: Cb – cantitatea de substanță organică exprimată în CBO5 influentă în treapta biologică. f – proporţia de materie organică (exprimată în CBO5 ) îndepărtată la fiecare trecere a apei prin filtru.5 1.6. (kg CBO5/zi).0.56 Deoarece factorul biologic al recirculării nu mai creşte în mod sensibil pentru valori ale coeficientului de recirculare R > 3.5 Valori ale factorilor de recirculare 1 2 2 3 3 4 4 5 5 6 8 9 15 16 ( =1+ )∙ (8.55 2.20).

h). h) = ( ) (8.8 > 80% (medie 88%) ≤ 25 450-750 0. Tabel 8. din treapta de epurare biologică.7-1. crt 0 1 Tipul filtrului biologic Parametrii U. (g CBO5/m3.7.0 m: = = .zi ).M.0 şi ∙ (m) (8. (%). g CBO5/m3.7.(m3/m2. Parametrii de proiectare ai filtrelor biologice. Încărcare mică 1 2 3 Încărcare medie 4 Încărcare normală 5 Încărcare mare 6 Io Ih dxb .27) Valorile Io și Ih se adoptă conform tabelului 8.6-1.2 > 85% (medie 92%) ≤ 20 200-450 0. ∙ (8.h % mg/l ≤ 200 < 0. .2 > 75% (medie 83%) ≤ 30 750-1100 0.= unde: Ao – (m /m . − concentrația în CBO5 a efluentului. cu formula [45]: = unde: Io și Ih – definite anterior. 4. – încărcarea hidraulică a filtrului.4-0.29) 148 .30) .5 > 70% (medie 77%) ≤ 45 2 3 4 unde: Io Ih – încărcarea organică a filtrului. 5) Înălţimea totală a stratului de material filtrant H .26) aria orizontală a filtrului. dxb – gradul de epurare necesar pentru CBO5. va avea valori cuprinse între 2. impusă de NTPA 001/ 2005.zi m3/m2. Trebuie îndeplinită condiția: ≥ (8. Nr.28) 6) Eficienţa cuplului filtru biologic-decantor secundar se poate calcula pentru schema cu o singură treaptă de epurare biologică. (m2): (8. (mg/l).

Admisia apei în filtru se face prin pompare la partea superioară a acestuia. încărcarea hidraulică şi înălţimea stratului de material filtrant. De 149 . care servesc pentru realizarea unui tiraj corespunzător unei intense aerări a materialului filtrant.zi (5m3 apă uzată/m2.40 .29) în care se introduce încărcarea organică considerată pentru treapta a doua. iar distribuţia apei pe suprafaţa de filtrare se face continuu. de obicei cu sprinklere.000 locuitori echivalenți..0 .. Soluţia optimă privind eficienţa de epurare. clinici veterinare) și pentru epurarea biologică a apelor uzate provenite de la localități cu până la 10. Se recomandă să se adopte înălţimi de turn de până la 10 m pentru epurarea apelor uzate cu o concentraţie în CBO 5 la intrarea în filtru xb5uz= 200 mg/dm 3 şi de până la 15 m pentru ape uzate cu xb5uz= 300 mg/dm 3 . Forma constructivă în plan a filtrului biologic depinde de sistemul de distribuţie a apei pe filtru. sanatorii. gradul de recirculare. Încărcarea organică a materialului filtrant Io= 500 . recircularea apei epurate este rar utilizată.1.2. Filtrele biologice turn sunt utilizate pentru ape uzate puternic încărcate cu substanțe organice (fabrici de conserve. La acest tip de filtre. având formă circulară în plan şi raportul dintre înălţime şi diametru (H/D) = (6 / 1) ÷ (8 / 1).h).. Numărul minim al cuvelor de filtrare este n = 2. atunci se va prevedea posibilitatea de ocolire (by-pass) a cuvei. Filtrul este alcătuit din mai multe straturi filtrante de 2.În cazul când există treaptă de dublă de epurare cu filtre biologice ..3 Filtre biologice (percolatoare) turn Sunt instalaţii de epurare biologică care se desfăşoară pe înălţime. se adoptă circulară pentru distribuitoarele rotative şi dreptunghiulară pentru distribuţia cu sprinklere.50 m înălţime.50 m înălţime dispuse pe verticală şi separate între ele prin spaţii de 0. se alege în urma unor calcule tehnico-economice comparative. 8. eficienţa celei de-a doua trepte se calculează cu relaţia (8. Încărcarea hidraulică Ih poate fi considerată până la 120 m3 apă uzată/ m2. 1800 g CBO5/m3 material filtrant.. 4. dacă se adoptă o singură cuvă. 0. La partea inferioară a fiecărei trepte de filtrare se vor prevedea ferestre pentru asigurarea ventilării şi tirajului. conducte şi jgeaburi perforate sau distribuitoare cu deplasare longitudinală (tip „du-te vino”)..

8.0 m şi sunt realizate din materiale uşoare de tip lupolen sau styropor (materiale asemănătoare polistirenului expandat) dar mult mai dense (compacte) şi cu muchiile rezistente şi stabile. 150 proiectare ai filtrelor biologice cu discuri sunt . Utilizarea filtrelor biologice cu discuri este avantajoasă în cazul unor debite reduse de ape uzate provenite de la mici colectivităţi (5 – 500 locuitori).) Sunt cunoscute şi sub denumirea de Filtre Biologice cu Discuri (FBD). Distanța dintre biodiscuri și radierul bazinului este importantă. distanţa optimă dintre discuri considerându-se. unităţi militare. iar discurile constituente se mai numesc biodiscuri. Discurile au diametrul cuprins între 0.4 Contactori biologici rotativi Contactorii biologice rotativi (cunoscuţi sub denumirea Rotating Biological Contactors – RBC) sunt instalaţii de epurare alcătuite din discuri din material plastic scufundate 35-40% din diametru în apa uzată decantată primar . denitrificarea și reținerea fosforului din apele uzate.1. nici apa epurată. deschideri care să permită încărcarea. Filtrele biologice cu discuri se amplasează în fluxul tehnologic după decantoarele primare şi în amontele decantoarelor secundare. campinguri. Ele au grosimea d = 10 . mici unităţi din industria alimentară. respectiv evacuarea materialului filtrant. se vor prevedea. (fig. Pot fi utilizate și în scheme de epurare prin care se urmărește nitrificarea.60 şi 3. nici nămolul biologic. pentru fiecare treaptă. În schemele de epurare cu filtre biologice cu discuri nu se recirculă.. Filtrele biologice cu discuri au rolul de a asigura mineralizarea şi eliminarea substanţelor organice biodegradabile aflate în stare coloidală sau dizolvată din apele uzate decantate primar.asemenea. w = 20 mm.3). 15 mm şi se asamblează pe un ax.2. Ele pot fi realizate sub forma unor instalaţii monobloc modulate pentru anumite valori ale debitului de ape uzate. zgomotul în timpul funcţionării este neglijabil şi procesul de epurare poate fi complet automatizat funcţie de cantitatea şi calitatea apei tratate. care se rotesc lent (1-3 rot/min.8.Decantorul primar şi decantorul secundar nu pot lipsi din schema de epurare care conţine filtre biologice cu discuri.. Instalaţia de biodiscuri necesită un consum redus de energie.8. Valorile principalilor parametrii de prezentați în tabelul 8. în pachete.

5 – 7.0 10.5 – 1. 2) SCBO5 – consum biochimic de oxigen solubil. Valorile parametrilor de proiectare ai FBD Nr.5 20 – 30 40 – 60 0.0 0. 151 .5 1.04 – 0.Tabel 8.3 7. D – diametru biodiscuri. n – numărul de biodiscuri.zi g/m2.7 – 1.73 – 1.0 7 – 15 <2 – – 1.03 – 0. (m).0 – 3. crt. 0 1 Parametru 1 Simbol 2 U.zi g/m2.0 2 3 Încărcarea organică specifică maximă din prima treaptă1) Încărcarea specifică în NH3 Timpul de retenție Concentrația în CBO5 a efluentului Concentrația în NH3 a efluentului 20 – 30 40 – 60 – 0.M.16 3.zi 3 2 0.0 0.3 – 15.0 – 17.10 0.5 – 4.zi g/m2.785 ∙ D (m ) .8. 3 Convențională 4 Tipul epurării Cu nitrificare simultană 5 Cu nitrificare în bazine separate 6 Încărcarea hidraulică Încărcarea organică specifică1) Ih SCBO52) TCBO5 3) SCBO52) TCBO5 3) m /m .5 1.0 1.2 – 2.08 – 0.zi g/m2.7 – 10.zi g/m2. organică specifică în NH3 se raportează la aria biodiscurilor: A = Σ ∙ n ∙ 0. Notă: Încărcarea hidraulică. 3) TSCBO5 – consum biochimic de oxigen total.08 2.0 – 2.9 7 – 15 1–2 4 5 6 7 t Xadm5uz CadmNH3 h mg/dm 3 15 – 30 – mg/dm3 1) Temperatura apei uzate > 13 °C.

6 – ax. 152 . 9 – motor electric. 5 – rigolă de colectare. 7 – pachet din biodiscuri. Filtru biologic cu discuri. E – efluent. I – influent. 4 – riglă pentru împiedecarea depunerilor.3. 10 – postament de beton.Vedere in plan 1 I 2 8 11 1 6 11 10 9 1 2 E 5 Sectiunea 1 .2 4 6 D 3 I E 1 5 2 4 Figura 8. 8 – motoreductor. 3 – biodisc. 1 – rigolă de admisie a apei decantate primar în instalația de filtrare. 11 – lagăr.1 2 8 11 11 9 10 2 Sectiunea 2 . 2 – jgheab în care sunt cufundate biodiscurile.

Schemă generală de epurare convenţională cu bazine cu nămol activat Qc – debitul de calcul.4). 8.1. pneumatice. Na – cantitatea de nămol activat. Nr – cantitatea de nămol recirculat. Ne – cantitatea de nămol în exces.2. dar mult intensificat prin aerare artificială şi prin recircularea nămolului activat.5 Bazine cu nămol activat – epurare biologică cu biomasă în suspensie Bazinele cu nămol activat (BNA). − aerul. Amestecul celor 3 elemente trebuie să se facă astfel încât. corespunzătoare unui anumit grad de epurare necesar. care conţine materialul celular viu necesar menţinerii unei anumite concentraţii a nămolului activat în bazinul de aerare. − să se realizeze o bună omogenizare a celor trei elemente (apa uzată. denumite şi bazine de aerare. aer Qc Influent r isa Em BNA cna Qnr = rQc Nr cnr Qc + Qnr cna DS Na cnr SPn Ne cne = cnr Efluent SE Figura 8. 153 . conţinând substanţe organice care constituie hrana bacteriilor mineralizatoare (aşa numitul substrat organic).8. indiferent de procesul de aerare să fie îndeplinite condiţiile esenţiale: − să se introducă oxigenul necesar desfăşurării proceselor bio-chimice din bazinul de aerare. Qnr – debitul de nămol recirculat. − nămolul activat de recirculare. aerul şi nămolul activat de recirculare). Fenomenul este analog celui de autoepurare a cursurilor de apă. care conţine oxigen şi care este furnizat prin procedee mecanice. cnr – concentrația nămolului de recirculare. Bazinele cu nămol activat realizează amestecul : − apei uzate. sunt construcţii în care se realizează procesul de epurare biologică a apelor uzate în prezenţa oxigenului introdus artificial prin aerare şi a nămolului activat de recirculare (fig.4. cna – concentrația nămolului activat. mixte sau cu jet .

În bazinul cu nămol activat sunt create în mod artificial condiţii de dezvoltare şi de înmulţire intensivă a microorganismelor care. Procesele biochimice care au loc în bazinele de aerare se află în stadiul II de dezvoltare a masei bacteriene.zi < 250 dm3/s. se găsesc totdeauna în apa uzată decantată primar şi se pot adapta sau nu la condiţiile aerobe din bazin. Bacteriile participante în proces sunt de tip aerob.La consumuri de energie necesare pentru aerarea apei reduse. transformă substanţele organice biodegradabile pe bază de carbon aflate în apa uzată sub formă coloidală sau dizolvată. − cu 1 compartiment. Eficienţa de îndepărtare (reducere sau eliminare) a substanţelor organice prin procedeele cu nămol activat. de natura apelor uzate Bazinele de aerare se prevăd: − cu 2. iar durata de aerare să fie mai mare de 2h. procedeele de aerare devin avantajoase. b) După variaţia concentraţiei nămolului activat din bazinul de aerare: − omogene (cu amestec complet). de procedeele de aerare aplicate. − cu aerare mixtă. variază între 60 şi 98 % în funcţie de tipul de epurare adoptat. element chimic care se asigură prin diverse procedee de aerare a apei. 154 . se va avea în vedere ca la debitul de verificare (Qv). Clasificarea bazinelor cu nămol activat se face după mai multe criterii: a) După procedeul de aerare: − cu aerare pneumatică. 3 sau 4 compartimente pentru stații cu Quz. − cu aerare mecanică. în material celular viu. în condiţiile asigurării unui grad de epurare dat. în procesul lor de viaţă. concentraţia de oxigen dizolvat în bazin să nu scadă sub 0.− să fie evitată depunerea flocoanelor de nămol în orice punct din bazinul de aerare. În schemele staţiilor de epurare unde nu sunt prevăzute decantoare primare.zi < 25 l/s (cu dotare by-pass).max.50 mg O2/l.max. Acesta se reuneşte în flocoane şi este reţinut în decantoarele secundare prevăzute în aval şi poartă denumirea de „nămol activat”. − cu jet. stadiu denumit „ de creştere logaritmică”. Aceste procese sunt consumatoare de oxigen. pentru stații cu Quz.

− cu utilizarea procedeului Kraus. f) După natura procesului de aerare.5 kg CBO5/kg s. 155 .zi ≤ Ion < 0.zi.− neomogene (tip piston) .zi. − cu regenerarea nămolului de recirculare (stabilizare de contact) . d) După numărul treptelor de epurare biologică.u.6 kg CBO5/kg s.u.zi. − cu distribuţia fracţionată a apei în lungul bazinului (step-feed). − cu distribuţia fracţionată a apei şi a nămolului de recirculare în lungul bazinului.zi.u. BNA pot fi: − convenționale (tip piston).zi ≤ Ion < 1.3 kg CBO5/kg s.u. pot exista bazine cu nămol activat: − într-o singură treaptă. − cu aerare descrescătoare (tip con).5 kg CBO5/kg s.zi. BNA pot fi: − cu aerare prelungită: Ion < 0. − în două trepte.6 kg CBO5/kg s. − cu alimentare fracționată (step – feed). − de încărcare mare: 0. − cu aerare modificată.u.u. − de încărcare medie: 0.1 kg CBO5/kg s.u.u. − cu amestec complet. − cu aerare de mare încărcare (high – rate aeration). − cu aerare prelungită. e) După încărcarea organică a nămolului I on (kg CBO5/kg s.zi ≤ Ion < 0. bazinele de aerare neomogene pot fi: − cu apa şi nămolul activat de recirculare introduse concentrat în capătul amonte al bazinului (aerare convenţională). − de încărcare mică: 0. c) După modul de distribuţie (repartiţie) a apei uzate şi nămolului de recirculare. − cu aerare modificată: Ion ≥ 1.3 kg CBO5/kg s.u.1 kg CBO5/kg s. − cu stabilizare de contact sau cu regenerarea nămolului. − cu distribuţia fracţionată a nămolului de recirculare în lungul bazinului .concentraţia nămolului activat descreşte spre aval în lungul bazinului.zi). − cu aerare prelungită.

Din punct de vedere al amplasării faţă de cota terenului amenajat. 3) pasarelele de susţinere a sistemelor de aerare şi de acces la acestea. în zone intens locuite). în funcţie de cerinţele profilului tehnologic şi de criteriile tehnico-economice ale soluţiei adoptate . Bazinele cu nămol activat sunt în general neacoperite. Forma în plan a bazinelor cu nămol activat poate fi rectangulară. la staţii de epurare mici modulele de epurare pot fi realizate în uzină sau direct pe amplasament. Bazinele de aerare pot fi realizate din beton armat sau metal. în clădiri. din materiale plastice. oţel inox sau metal protejat împotriva coroziunii. Principalele componente ale bazinelor cu nămol activat (fig. Decantoarele primare pot lipsi din schema stației de epurare în situațiile: − când apele uzate ce urmează a fi epurate au proveniență exclusiv menajeră și debite Quz. semi-îngropate sau supraterane. 5) canale sau conducte de acces şi de evacuare a apei uzate şi a nămolului de recirculare în/din bazinele de aerare. şi automatizare. cu excepţia cazului în care se aplică procedeul de insuflare a oxigenului pur şi a unor situaţii speciale impuse de protecţia sanitară a mediului înconjurător (staţii de epurare subterane. la aparatura de măsură şi control.8. 4) aparatura de măsură. 2) conductele de transport şi distribuţie a aerului şi dispozitivele de insuflare a aerului (difuzoare.or < 200 dm3/s.5) sunt: 1) bazinul (sau cuva) în care are loc procesul. circulară. 156 . tuburi.max. la armăturile de reglaj situate pe conductele de aer sau apă uzată. − când conținutul în substanță organică este redus (cCBO5 < 150 g O2/m3).− cu insuflare de oxigen pur. − șanțuri de oxidare. − cu aerare în foraj de adâncime. Ele trebuie fundate pe teren sănătos şi la adâncimi ≥ h îngheţ. furtunuri) . bazinele de aerare pot fi îngropate. panouri. control. inelară (şanţurile de oxidare de exemplu) şi mixtă (dreptungiulară şi cu capetele de forma unui semicerc). precum şi stavilele aferente. − când eficiența decantării prin sedimentare gravimetrică (reținerea materiilor în suspensie) este sub 40%.

cna – concentrația nămolului activat.04 – 0.4 1.1 0.3 0.3 – 0.04 – 0. Tabel 8.3 – 1.1 1.3 0.zi).3 1.6 0.zi) 4 cna (mg/ dm3) 5 ta (h) 6 r (%) 7 Aerare de mare încărcare Stabilizare de contact Aerare cu introducere de oxigen pur Curgere în bloc convențională Alimentare fracționată Amestec complet Aerare prelungită Șanțuri de oxidare Procese de aerare și decantare grupate în același bazin Bazine cu funcționare secvențială Aerare în contracurent 0.04 – 0. (kg CBO5/ kg s.04 – 0.1 0. Valorile parametrilor de proiectare ai bazinelor de nămol activat sunt prezentate în tabelul următor.2 – 0.2 0.u.zi) 3 Iob (kg CBO5/ m3.4 0. unde: TN – vârsta nămolului.(kg CBO5/ m3.2 – 0.5 – 3 0.zi). Ion – încărcarea organică a nămolului.3 0.1 – 0. Iob – încărcare organică a bazinului. (zile).0 0.5 – 1 0.3 0.1 – 0. V – volumul bazinului.7 0.1 – 0. ratele pot fi crescute cu 25 – 50 %.u. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Tipul epurării 1 TN (zile) 2 Ion (kg CBO5/ kg s. (h).1 – 0.− când epurarea se realizează în instalații biologice compacte de capacitate redusă.1 0.6 0.5 – 2 5 – 10 1–4 3 – 15 3 – 15 3 – 15 20 – 40 15 – 30 15 – 25 10 – 30 10 – 30 1.5 – 2 0.9.5 – 1a 2 – 4b 1–3 4–8 3–5 4–8 20 – 30 15 – 30 20 – 40 15 – 40c 15 – 40 100 – 150 50 – 150 25– 50 25 – 75d 25 – 75 25 – 75d 50 – 150 75 – 150 NA NA 25 – 75d 10 11 a)Concentrația nămolului activat și timpul de retenție în bazinul de contact.2 – 0.0 – 1.1 – 0. b)Concentrația nămolului activat și timpul de retenție în bazinul de stabilizare.6 0. NA – neaplicabil.7 – 1.4 0.3 200 – 1000 1000 – 3000a 6000 – 10000b 2000 – 5000 1000 – 3000 1500 – 4000 1500 – 3000 2000 – 5000 3000 – 5000 2000 – 5000c 2000 – 5000 2000 – 4000 1. crt. (mg/dm3). d)Pentru nitrificare. ta = V/Qc – timpul de retenție la debitul de calcul. c)Utilizată și la vârste ale nămolului intermediare.1 0. 157 .2 – 0.2 – 2. Valorile parametrilor de dimensionare pentru bazinele cu nămol activat. Nr. (m3).3 – 3.04 – 0.

(mg O2/l). zi) 158 ∙ (kg CBO ⁄zi) (8. − de verificare: . . Qc – debitul de calcul. = ∙ (kg CBO ⁄zi) (8. (m3/zi). − eficiența treptei de degrosisare privind reținerea CBO5. Qv = Quz. a. − concentrația în CBO5 a apelor uzate influente în stația de epurare.zi.2. relației (8.1. . 2) Concentrația substanței organice biodegradabile exprimată în CBO5: (mg⁄l) (8. − eficiența decantorului primar privind reținerea CBO5.3 cf.35) . − concentrația în CBO5 pentru influentul treptei biologice (mg O2/l). (%).6 Parametrii de dimensionare ai bazinelor de aerare (BNA) 1) Debitele de dimensionare și verificare: − de dimensionare: Qc = Quz. (%). Qc – definite anterior.32) 3) Cantitatea de substanță organic biodegradabilă influentă în BNA: unde: .33) 4) Cantitatea de substanță organică eliminată în treapta biologică: unde: Cb – definit la pct. (mg O2/l). Cev – cantitatea de substanță evacuată zilnic în emisar: = unde: − concentrația substanței organice impusă la evacuarea în emisar.or + Qnr.max.r = Qnr/Qc – rata de recirculare a nămolului.32). Qnr – debitul de recirculare. 8.34) (8. 5) Încărcarea organică a bazinului: = (kg CBO ⁄m b. (m3/zi). = (1 − ) ∙ (1 − )∙ . = − (kg CBO ⁄zi) (8.31) unde: .max. . (%).max.

38) Concentraţia în substanţă uscată cna (kg/m3) cu decantare primară fără decantare primară 1 2 Fără nitrificare Cu nitrificare şi denitrificare Cu stabilizarea nămolului Cu eliminarea fosforului (precipitare simultană) 2. .unde: Cb – definit la pct.32). u.5 – 3.5 – 4.5 4. 159 . 7) Încărcarea hidraulică a bazinului: = unde: Qc. cf. zi) (8.5 – 4.10. (m3). Na – cantitatea de biomasă existentă în bazinul de aerare. 3) cf.u). relației (8. V – volumul util al bazinului de aerare. . 8) Concentrația nămolului activ din bazinul de aerare (valori orientative tab. Tipul epurării 0 (kg CBO ⁄kg s. 6) Încărcarea organică a nămolului: = unde: Cb – definit la pct. zi) (8. Tabel 8.8. Ion – definite anterior. Valori ale concentrației nămolului activat.5 – 4. (kg s.5 – 3.5 4.37) = (kg⁄m ) (8. 3). uz⁄m b . a. umplut până la reper. relației (8. după o sedimentare de 30 de minute și cantitatea de susbstanță uscată aferentă acestui volum după etuvare. V.5 3. V – definite anterior. reprezintă raportul dintre volumul de nămol separat într-un con Imhoff de 1 dm3.10): = unde: Na.5 –3. Iob.5 9) Indicele volumetric al nămolului (Indexul lui Mohlmann) exprimă volumul de nămol care revine unui gram de substanță uscată după o sedimentare de 30 de minute a probei de nămol și se exprimă în cm3/g.5 2.36) (m a.5 3.32).

u. 12) Cantitatea specifică de nămol. TN – vârsta nămolului. IVN – definiți anterior.⁄kg CBO redus) (8. cne. se alege în funcție de tipul epurării (tab.39) 10) Concentrația nămolului de recirculare (concentrația nămolului în exces): unde: IVN – definit anterior.8.40) ∙ − ∙( ∙ − ∙ ) (m ⁄zi) (8. • • pentru Ion ≤ 0. V.u. cu proprietăți de decantare extrem de reduse și care poate conduce la flotarea acestui nămol în decantorul secundar. 11) Debitul de nămol în exces: = unde: cna. pentru Ion > 0. Qnr – debitul de nămol recirculat. nes. cna.3 kg CBO5/ kg s. − concentrația în MTS impusă la evacuarea în emisar. (m3/zi). Indicele nămolului poate fi exprimat în ml/l (cm3/dm3). r – coeficientul de recirculare al nămolului: = unde: Qc – debitul de calcul. = = 1. (mg/l).zi→ IVN = 100 cm3/g. definită de relația (8. după o sedimentare de 30 de minute și volumul inițial al probei de nămol.43).11): = unde: 160 ∙ 100 = − ∙ 100 = 1. procesul de sedimentare este necorespunzător.41) ′ (kg s. umplut până la reper. definit anterior. caz în care poartă denumirea de sediment sau indice comparativ al nămolului și reprezintă raportul dintre volumul de nămol separat într-un con Imhoff de 1dm3. obținându-se un nămol înfoiat.000 = ∙ + 100 (kg⁄m ) (8. Qc – definite anterior.zi→ IVN = 150 cm3/g.000 − ∙ ∙ (%) (8.3 kg CBO5/ kg s. cnr. pentru valori IVN > 200 cm3/g.Valori ale indicelui de nămol IVN = 50 … 150 cm3/g indică o bună sedimentare în decantoarele secundare.42) . u.

4 zile 8 zile 10 zile 11. inclusiv eliminarea azotului 4.200 kg CBO5/zi Tipul epurării 10 0 C 0 1 2 Cb > 6. Qc.u/zi).0 zile 25 zile 8.6 zile 8. 14) Vârsta nămolului se definește ca raportul dintre cantitatea de materii solide în suspensie existentă în BNA și cantitatea de materii solide în suspensie eliminată din sistemul bazin – decantor secundar: = unde: cna. Tabel 8. ( − )∙ ∙ (zile) (8.2 %. V. Cb < 1.30 VD/V = 0. crt.40 VD/V = 0.7 zile 16.7 Aerare prelungită 0. cne.5 – 0.0 zile 12 0 C 1 2 3 4 5 6 7 Fără nitrificare Cu nitrificare Cu nitrificare–denitrificare VD/V = 0.7 – 0.2 zile 10. Qne. Valori recomandate pentru vârsta nămolului.0 zile 13. Tabel 8.35 – 0.12.3 zile 11.50 Cu stabilizarea aerobă a nămolului. valorile recomandate depind de tipul epurării (tab.20 VD/V = 0.2 zile Recomandabil peste 20 zile 161 .4 zile 11. Mărimea staţiei de epurare Nr.43) + ∙ Vârsta nămolului este un parametru important în epurarea biologică și epurarea avansată a apelor uzate.1 zile 16.7 zile 20.12). (kg s. Valori ale cantității specifice de nămol.6 – 0. nes (kg s.8.= Q ∙c − cantitatea de substanță uscată corespunzătoare volumului în exces. Cb’ – definit cu relația (8.0 zile 10 zile 12.0 zile 6.8 0.11.u/ kg CBO5 redus) Tipul epurării biologice Epurare convențională X5uz adm Epurare cu nitrificare 0.33).000 kg CBO5/zi 10 0 C 3 Temperatura de dimensionare 12 0 C 5.5 ≤ 20 mg/l X5uzadm ≤ 30 mg/l 0.3 zile 16.9 13) Umiditatea nămolului Umiditatea nămolului în exces se va considera în calcule 99 – 99.3 zile 9.4 zile 13.5 zile 14.7 zile 13. – definiți anterior.

13. (kg O2/zi). (mg/l). Hg).47 ≤ 20 mg/l X5uzadm ≤ 30 mg/l 1..79 Aerare prelungită 0. cSA – concentrația de saturație a oxigenului dizolvat în apă curată. conform § 8.44) Epurare cu nitrificare 0. (m3).14.a.45) unde: On – cantitatea de oxigen necesară. 15) Cantitatea de oxigen necesară se determină cu relația: = unde: Ons – oxigenul necesar specific. Valorile oxigenului necesar specific. – concentrația CBO5 influentă în reactorul biologic..7 … 0. cS – concentrația de saturație a oxigenului dizolvat din bazinul de aerare la temperatura de lucru T. α – raportul dintre capacitatea de transfer a oxigenului în apa uzată și capacitatea de transfer a oxigenului în apa curată. VD – volumul zonei de denitrificare. valorile cS sunt indicate în tabelul 8.zi) Tipul epurării biologice Epurare convențională X5uz adm ∙ (kg O /zi) (8. V – volumul bazinului. (m3). Qc – debitul de calcul. după tipul de epurare biologică sunt prezentate în tabelul 8.1. = ∙ ∙ ∙ ∙ / ∙ (kg O /h) (8. Valori ale Ons după tipul de epurare biologică. (kg/zi): . Ons (kg O2/ m3 b. 162 . (m3).9.unde: Cb – definit de relația (8.zi).12 1. (kg O2/ m3 b.1. se consideră α = 0. în condiții standard (760 mm col.32). V – volumul total al bioreactorului.13.a. Tabel 8.44 16) Capacitatea de oxigenare necesară: .

3 5 12. − capacitatea specifică nominală de oxigenare în apa uzată se determină: = 280 ∙ unde: 280 – cantitatea de oxigen existentă într-un m3 de aer în condiții normale.. a – distanța dintre fața superioară a dispozitivului de insuflare a aerului în apă și fața superioară a radierului.5).878 18 0. (%/ m 6 . Valorile cS și cSA pentru diferite temperaturi ale apei uzate.2 7.9 iar o schemă generală a bazinelor de aerare este prezentată în figura 8.. KT – coeficient de transfer al oxigenului în apă la T°C (tab. a = 5 . (g O2).nec – definit de relația (8.46) 163 .845 20 0. insu lare) (8. Tabel 8.4 6. K10 – coeficient de transfer al oxigenului în apă la T = 10 °C.6 11.911 p – presiunea barometrică medie anuală a aerului din localitatea respectivă. Hi – adâncimea de insuflare (fig.885 17 0.3 9.15.47) ∙ .8 10.83 21 0. valori curente: (g O / m aer.799 23 0. 17) Debitul de aer necesar a fi insuflat: = unde: COh.2 8. (N m aer/ h) (8. 8.982 15 0.8.0 15 10. insuflare).77 9 1.4 30 7. 60 cm (fig.5): Hi = H – a (m).946 14 0. 8.019 10 1.5.982 12 0.784 24 0. Valorile T°C / / pentru diferite temperaturi ale apei uzate.0 10 11.. insuflare.0 11 0.964 13 0.815 22 0. 3mg O2/l).10 %/ m ad. Parametrii de proiectare ai BNA sunt prezentați în tabelul 8. ηm – randamentul specific de oxigenare.6 6. 16 0. m ad..4 25 8. (1 ..1 20 9.1 cB – concentrația efectivă a oxigenului dizolvat din bazinul de aerare la temperatura T. T (° C) cS (mg O2/l) cSA (mg O2/l) 0 11.Tabel 8.44).15).14.861 19 0. ad.

5. I – influent. 164 .Sectiunea 2-2 I 1 2 Vedere in plan conducta secundara de alimentare 1 H difuzor E 2 Sectiunea 1-1 robinet de izolare conducta secundara de alimentare B Sistem de alimentare culoare BNA difuzor ramura de alimentare cu aer Hi distribuitor a Sistem colectare apa din BNA L Figura 8. E – efluent. Bazin cu nămol activat.

51) 165 . H – adâncimea utilă a apei în bazin (fig. apa uzată şi nămolul activat fiind introduse în capătul amonte al bazinelor. relaţiile de mai sus nu mai sunt obligatorii. L – lungimea culoarului şi a bazinului (fig. • tipul dispozitivelor de aerare.8.8. − bule medii: db = 4 – 6 mm.5). Alegerea adâncimii utile a apei în BNA depinde de: • • procedeul de aerare: mecanic.5). La bazinele cu nămol activat cu insuflarea asimetrică a aerului ( lângă unul din pereţi) sunt valabile relațiile: = 1. 8.0 … 6.50) Funcție de acești parametrii pentru bazinele de aerare cu nămol activ se adoptă adâncimea utilă H = 3… 6 (m). (m). Un compartiment poate fi alcătuit din unul sau mai multe culoare de aerare. = 3.1 Prevederi generale privind geometria bazinelor cu nămol activat Pentru majoritatea bazinelor cu nămol activat.8.5). pneumatic. (m). Numărul minim al compartimentelor aferente unui bazin de aerare va fi două linii care vor funcționa independent. mărimea bulelor de aer realizate în masa de apă astfel: − bule fine: db ≤ 3 mm. Volumul bazinelor de aerare se determină cu relația: = unde: (m ) (8. − bule mari: db > 6 mm.1.48) (8.6. curgerea apei este de tip piston.49) (8. Dacă insuflarea se face uniform pe tot radierul bazinelor.5 = 10 … 15 unde: B– lăţimea unui culoar (fig.0 (m) (8. (m).2.

se adoptă conform tab.a.32) Qc . – definit de relația (8. ∙ ∙ ∙ (m) (8.13. Parametrii de dimensionare: − debitul specific de aer are valori qd = 2 . (m). au fost definite anterior. Iob Lungimea bazinelor de aerare se determină cu relaţia: = unde: V – volumul util al bazinelor de aerare rezultat conform relației (8.h.zi).2 Dispozitive de insuflare a aerului Alegerea dispozitivelor de insuflare a aerului se va realiza pe baza unui studiu de opțiuni luând în considerație: − costul unitar/m2 de bazin al dispozitivelor de insuflare.1. staţii de pompare a nămolului).. 8. (kg/m3). 30 cm care se montează prin înşurubare sau prin lipire cu adezivi speciali pe o reţea din conducte amplasată în apropierea sau chiar pe radierului bazinului. – încărcarea organică a bazinului de aerare. – debitul de calcul. decantor secundar. nb – numărul de culoare / compartiment .H.51) .31). (m3).52) Difuzoare cu discuri sau domuri de aerare Se realizează sub forma unor difuzoare cu diametrul de 18 . nb – numărul de compartimente . Alegerea dimensiunilor geometrice ale bazinelor cu nămol activat va lua în considerație spaţiul disponibil în incinta staţiei de epurare şi legăturile tehnologice cu celelalte obiecte existente sau proiectate (decantor primar. 10 Nm3 aer/ difuzor..Cb – definită de relația (8.6.. − densitatea de amplasare pe radier a difuzoarelor este între 1 și 6 difuzoare/ m2. − indicele energetic (kg O2/ kWh) și energia specifică medie consumată/ m3 de apă uzată. (m3/zi). 166 .2. Se recomandă alegerea dispozitivelor cu un indice energetic ≥ 3 kg O2/ kWh. B .. (kg CBO5/m3 b. 8.

300. Instalația se amplasează aval de obiectele tehnologice ce compun treapta de epurare mecanică. Instalația de epurare biologică mixtă este caracterizată de ansamblul funcțional bazin – aerator realizat sub forma unui tambur rotativ..− capacitatea specifică nominală de oxigenare în apa uzată de către furnizorul dispozitivului de aerare.25 m.ef – capacitatea de oxigenare orară efectivă..1. 6 N m3aer / h . Cu ajutorul aeratorului se realizează o epurare biologică mixtă care presupune desfășurarea în același bazin.50 m la 1.. şi 900 mm. valoarea va fi indicată Tuburi poroase și tuburi cu membrană elastică perforată Sunt dispozitive formate din mai multe tuburi asamblate într-un „bloc de aerare” sau „modul de aerare”.7 Bazine cu nămol activat – tehnologii speciale A. − numărul de furtunuri pentru un panou: ntp = 2 .. Furtunuri de aerare din membrană elastică perforată Parametrii de proiectare: − debit specific de aer : qd = 2 .53) unde: COh. Pc – puterea consumată a utilajelor de insuflare. 8 Nm3 aer/ h. Porii membranei au dimensiuni de ordinul a 0.. − distanţa dintre furtunuri: do = 150. Lungimea tuburilor situate de o parte şi de alta a unui distribuitor (tronson de conductă servind pentru distribuţia aerului în tuburile de aerare) variază de la 0..m tub. 6 furtunuri. 0. care poate fi asigurată de sursele de aer alese. Debitul specific de aer (pentru un metru liniar de tub): ql = 2 .1 . a procedeelor de epurare cu peliculă fixată și cu biomasă în suspensie. scufundat 75% din diametru în lichidul din bazin. în condiții aerobe. . (kg O2/h). 8. − indicele energetic: iE (kg O2/ kWh): = .2. Folosirea sistemului mixt se aplică pentru următoarele tipuri de epurare biologică: 167 .. m furtun..2 mm. 600. tuburile pot fi din material poros sau din material plastic înfășurat într-o membrană elastică perforată. (kW). (kg O / kWh) (8.

− instalații ce realizează suplimentar și eliminarea fosforului. aerul din interspaţii este comprimat şi pe măsură ce interspaţiile ajung. − epurarea biologică cu nitrificarea – denitrificarea apelor uzate.6). Aerator cu funcționare mixtă : peliculă fixată și biomasă în suspensie. Când interspaţiile celulare sunt deasupra nivelului apei. Alimentarea cu oxigen a peliculei fixate prin difuzia oxigenului din aerul atmosferic Admisie aer proaspat Alimentarea cu oxigen la deversare Conducerea fortata a aerului Flotabilitatea datorata aerului Eliberarea aerului comprimat Aerare cu bule medii prin eliberarea aerului Figura 8. la partea inferioară a bazinului. Prin rotirea aeratorului se produce aerarea apei din bazin. datorită rotirii. Aeratorul este alcătuit din elemente de forma unor segmente de cerc care formează între ele celule pe pereţii cărora se dezvoltă pelicula biologică (fig.− epurarea biologică fără nitrificarea apelor uzate (convențională). 8. apa din interiorul celulelor se scurge în bazin iar locul acesteia este luat de aerul atmosferic. se produce dizolvarea aerului în apă şi eliberarea bulelor de aer prin 168 . − epurarea biologică cu nitrificare – denitrificare și stabilizarea nămolului. − epurarea biologică cu nitrificarea apelor uzate. − epurarea biologică cu stabilizarea nămolului.6. alimentând astfel cu oxigen microorganismele ce trăiesc în acest mediu. La intrarea aeratorului în apă.

8. Parametrii de proiectare ai bazinelor de epurare biologică mixtă sunt prezentați în tabelul următor.u/kg CBO5 redus g CBO5/m2.8 10 – 18 4–8 *Tehnologia instalației de epurare biologică mixtă este o tehnologie de firmă.* Nr.a.75 – 1. 3 Tipul procesului de epurare biologică convențională scheme cu scheme fără decantor primar decantor primar 4 5 Încărcarea organică a Ion nămolului Încărcarea organică a Iob bazinuui Indicele volumetric IVN al nămolului Concentrația cna nămolului activ Cantitatea specifică nes de nămol în exces Reducerea specifică a rs substanței organice Capacitatea de nitrificare a peliculei fixate kg CBO5/ kg s. crt. în bazinele cu funcţionare secvenţială acestea au loc secvenţial.zi kg CBO5/ m3b. 0 1 2 3 4 5 6 7 Parametru de proiectare 1 Simbol 2 U. instalare. B.zi cm3/g kg/m3 kg s. Tabel 8.7): umplere • obiectiv: adăugare de substrat (apă uzată sau apă uzată decantată primar). Bazine cu nămol activat cu funcționare secvențială Procesele din bazinele cu funcţionare secvenţială sunt identice cu cele din bazinele cu nămol activat. La trecerea biodiscurilor prin atmosferă se realizează alimentarea cu oxigen a peliculei biologice ce se dezvoltă pe suprafaţa discurilor. operare se obțin de la furnizor.5 – 7 0. Procesul care se desfăşoară într-un bazin cu funcţionare secvenţială este alcătuit din următoarele 5 etape (vezi fig.6 – 0.20 40 – 100 4. Suportul solid oferă suprafaţa de contact necesară pentru epurarea biologică cu peliculă fixată. 169 .16. Bulele medii sunt antrenate spre suprafaţa apei. Valorile recomandate pentru parametrii de dimensionare ai bazinelor de epurare biologică mixtă. cu deosebirea că şi aerarea şi decantarea au loc în acelaşi bazin.3 0. Dacă în bazinele cu nămol activat procesul de aerare şi decantare au loc în acelaşi timp.fante special prevăzute în pachetele de discuri sau segmente. Detalii de construcție.u. producându-se alimentarea cu oxigen a microorganismelor mineralizatoare.M.zi g N/m2.zi 4–6 0.

. − epurare biologică cu nitrificare şi stabilizarea aerobă a nămolului. durata etapei de evacuare poate fi cuprinsă între 5.• • • • • • • • se realizează ridicarea nivelului apei în bazin de la 25% din capacitate (la sfârşitul etapei de stand-by) la 100%. 170 . Epurarea biologică din bazinele cu funcţionare secvenţială se poate realiza în următoarele cazuri: − epurare biologică convenţională . durata etapei de evacuare este ≈ 5% din durata unui ciclu. durata etapei este ≈ 20% din durata unui ciclu. evacuarea nămolului în exces se realizează la sfârşitul fiecărui ciclu.30% din durata unui ciclu (0.. Procesul de epurare biologică din bazinele cu funcţiune secvenţială nu necesită recircularea nămolului. pentru limpezirea acesteia. reacţie (aerarea apei) obiectiv: completarea reacţiilor biochimice care au fost iniţiate în timpul etapei de umplere. Numărul minim de unităţi (bazine) cu funcţionare secvenţială este n = 2.25÷2. evacuare apă limpezită obiectiv: evacuarea apei limpezite din bazin.0h).75h. durata etapei este ≈ 35% din durata unui ciclu. durata etapei este circa 25% din durata unui ciclu. cu o valoare uzuală de 0. − epurare biologică cu nitrificare/denitrificare . evacuare nămol (stand-by) • • • obiectiv: permite celei de-a doua unităţi să realizeze etapa de umplere. decantare: obiectiv: separarea solidelor din apă.

171 . echipare vor fi preluate de la deținătorul tehnologiei. Tehnologia este o tehnologie de firmă (SBR – Sequential Batch Ractor) și elementele de dimensionare.7 Etapele de operare pentru bazinele cu funcționare secvențială.aer (optional) Incarcare Durata ciclu (% total) Influent Admisie+Denitrificare 25% aer Aerare Nitrificare 35% Sedimentare STOP aer 20% Evacuare apa decantata STOP aer Decantare 15% Efluent Evacuare efluent Evacuare namol in exces STOP aer Repaus 5% Evacuare namol in exces Figura 8.

2.1. permit proiectanţilor alegerea unor pompe optime atât din punct de vedere tehnologic cât şi economic. nămol activat de recirculare în amestec cu cel în exces. Proiectarea staţiei de pompare implică dimensionarea structurii care să corespundă din punct de vedere arhitectural şi să se încadreze ambientului zonei astfel încât amplasamentul să fie în apropierea unei surse de energie. iar pentru alegerea lor trebuie să se ţină seama atât de caracteristicile pompelor cât şi de cele ale nămolurilor pompate. Dacă din punct de vedere al exploatării ideal ar fi să se folosească acelaşi tip de pompe. Pentru situaţiile în care curgerea nu poate fi realizată gravitaţional. staţiile de pompare sunt alcătuite din sala pompelor. a drumurilor de acces. întâlnite în cadrul proceselor tehnologice din staţiile de epurare ape uzate sunt: nămol primar. instalaţiile auxiliare electrice precum şi aparatura de măsură şi control. nămol concentrat. nămol biologic.1. transportul nămolurilor se face prin pompare.7 m iar între perete şi grupurile de pompare să fie minimum 1 m. iar amplasarea grupurilor de pompare va fi realizată astfel încât distanţa între grupuri să fie de minimum 0. instalaţiile hidraulice.1 Stațiile de pompare a nămolurilor Destinate să vehiculeze nămolurile rezultate în urma epurării apelor uzate.8. pompele folosite sunt de diferite tipuri. Sala pompelor se construieşte cu o înălţime minimă de 3 m. nămol primar în amestec cu cel biologic. precum şi facilităţile pentru întreţinere şi exploatare pentru personalul de operare. Existenţa unei game variate de pompe cu rotoare având o hidraulică adecvată caracteristicilor diferite ale nămolurilor. Sala pompelor adăposteşte echipamentele hidromecanice.2. 8.8.8 Pomparea nămolurilor în stațiile de epurare Pomparea nămolurilor rezultate din epurarea apelor uzate este determinată de realizarea proceselor tehnologice şi/sau de diferenţa cotelor geodezice din teren. nămol activat de recirculare şi în exces. caracteristicile nămolurilor şi capabilitatea pompelor impun utilizarea a diverse pompe funcţie de cerinţele proceselor tehnologice. Deoarece nămolurile pompate sunt amestecuri polifazice (sisteme apoase până la paste şi materiale păstoase). 172 . Tipurile de nămoluri pompate. conductele şi grupurile de pompare propriu-zise. pentru a permite accesul personalului de exploatare şi întreţinere al staţiei. nămol fermentat.

pompă poziţionată în cameră uscată. pompă submersibilă poziţionată în cameră umedă. separat de camera de aspiraţie. Selectarea staţiei de pompare cu cameră uscată sau a celei cu cameră umedă se bazează de obicei pe condiţiile specifice aplicaţiei şi pe alegerea echipamentului de pompare.8. a) b) c) d) Figura 8. clorinarea sau tratarea cu apă oxigenată sau sistemele de epurare a aerului şi a gazelor emanate.8. pompă centrifugă poziţionată în cameră uscată. trebuie să fie unele din facilităţile cu care se pot echipa sistemele minimizându-se astfel impactul negativ asupra mediului. pompele sunt localizate într-un spaţiu închis. pompele submersibile şi cele verticale necesită o structură cu cameră umedă. 173 . în timp ce pompele orizontale necesită o structură cu cameră uscată. De exemplu. de aceea sistemele de control a mirosului precum aerarea corespunzătoare. la proiectarea acestora trebuie prevăzută şi o a doua sursă altenativă de energie independentă de sursa principală (un generator tip diesel care să asigure o sursă de energie continuă în caz de avarie). Staţiile de pompare pot fi clasificate după poziţionarea echipamentului de pompare ca fiind staţii de pompare cu cameră umedă sau staţii de pompare cu cameră uscată. aşa cum e indicat în figura 8.Având în vedere că funcţionarea staţiilor de pompare presupune alimentarea continuă cu energie electrică. Tipuri de pompe și stații de pompare: pompă verticală poziţionată în cameră umedă. În staţiile de pompare cu cameră uscată. Mirosurile prezente în staţiile de pompare sunt o mare problemă mai ales în cazul în care staţia de pompare este poziţionată în locuri publice.

de regulă.8.2. consistenţa. Conductele de nămol trebuie prevăzute cu posibilitatea de spălare pentru a se curăţa blocajele de pe conducte.6 m/s. Dimensiunile şi numărul de unităţi de pompare pentru marile staţii trebuiesc selectate astfel încât variaţiile debitului influent să nu ducă la opriri şi porniri frecvente ale pompelor. au pierderi de sarcină cu 50 ÷ 100 % mai mari decât conductele ce transportă apă uzată. − debitele vehiculate.2 Elemente de proiectare a instalațiilor de pompare Alegerea pompelor pentru echiparea staţiei de pompare nămol presupune cunoaşterea următoarelor elemente: − caracteristicile nămolului: tipul de nămol. Riscul de subevaluare a pierderilor de sarcină creşte odată cu creşterea lungimii de pompare şi cu creşterea concentraţiei în materii solide. proveniența acestuia. În staţiile de epurare nămolul se transportă pe conducte cu DN > 150 mm. Viteza nămolului în conducte trebuie să fie de 1. Numărul minim de pompe instalate în staţia de pompare este de cel puţin două pompe. Conductele de nămol. − înălţimile de pompare. vâscozitatea. dar să se şi evite prevederea unor capacităţi mari de depozitare. una în funcţiune şi una de rezervă. Numărul pompelor de rezervă se ia orientativ.1.4 – 1. calculate ținând seama de diferenţele de nivel între bazinele de aspiraţie şi refulare şi pierderile de sarcină pe conducte. la trei pompe în funcţiune se ia una de rezervă. Vitezele mari duc la creșterea pierderilor de sarcină.8. Grăsimile au tendinţa de a se lipi pe conductele de transport a nămolului sau a grăsimilor iar efectul care apare este reducerea diametrului şi deci creşterea presiunii pe conductă. iar vitezele mici la depuneri şi colmatări. Numărul pompelor instalate în staţia de pompare se stabileşte funcţie de numărul de pompe necesar în funcţionare plus pompele de rezervă. 174 .

-Nămol primar în concentraţie redusă.8. Alegere tipuri de pompe pentru nămoluri. Nr. -Pentru debite mai mari de 3 l/s pot fi pompate materii solide de aproximativ 20 mm.. -Înălţimi de pompare şi eficienţe scăzute 4 Pompe cu diafragmă sau membrană -Nămol activat de recirculare şi în exces -Nămol concentrat. debitul pulsatoriu poate să nu fie acceptat. pompele cu şnec. -Întreţinere relativ uşoară -Acoperă întreaga gamă de debite -Destinate obţinerii presiunilor ridicate (100. pompele cu diafragmă.1. -În timpul funcţionării produc mult zgomot.3 Tipuri de pompe utilizate în vehicularea nămolului Din gama pompelor utilizate pentru transportul nămolurilor fac parte pompele centrifuge. -Necesită întreţinere sporită dacă funcţionează continuu.Acţiunea pulsatorie poate ajuta la concentrarea nămolului în başele din amonte de pompe şi repun în suspensie materiile solide în conducte când se pompează la viteze mici -Exploatare simplă 175 . pompele cu rotor elicoidal. Tabel 8. pompele cu lobi. pompele cu tocător şi pompele cu furtun. -Eficienţă sporită mai ales la pompele cu debite mari(η >75%). -Prezintă o construcţie robustă. 0 Tipul pompei 1 Tipul de nămol 2 Avantaje 3 Dezavantaje 4 1 Pompe centrifuge -Namol activat de recirculare. impiedicând curgerea inversă prin pompă -Eficienţă redusă..60 mc/h). crt. -Debit pulsatoriu -Necesită protecţie împotriva funcţionării în uscat -Pompele mici necesită echipament de mărunţire pentru prevenirea colmatării -Costuri energetice ridicate în cazul vehiculării unui nămol mai concentrat -Necesită etanşări şi etanşare împotriva apei -Depind de procesele aval. În tabelul 8. -Nămol biologic -Pompe larg răspândite. -Nămol fermentat -Nămoluri încărcate cu particule solide de granulaţie maximă 10 mm -Sunt pompe autoamorsante .Nămoluri cu concentraţii mari în materii solide (>15%) 3 Pompe cu rotor elicoidal -Nămol activat de recirculare şi în exces -Nămol concentrat. -Statorul/rotorul tinde să acţioneze ca un clapet de reţinere. pompele centrifuge cu cupla.. Necesită funcţionare înnecată Nerecomandate pentru nămoluri concentrate 2 Pompe cu piston .17 sunt prezentate avantajele şi dezavantajele utilizării diverselor tipuri de pompe. -Necesită o sursă de aer comprimat.750 bari) la valori relativ reduse ale debitului vehiculat (6.17. pompele cu piston.2. -Nămol fermentat -Asigură debite constante. pompele air-lift.8..

-Utilizate pentru vehicularea unor cantităţi însemnate de nămol şi înălţimi mici de pompare -Construcţia simplă a pompei. -Fluidul pompat trebuie să se comporte ca un lubrifiant. -Debitul pompat dependent de variaţia debitului de aer comprimat introdus. aceasta făcând ca eficienţa pompei să fie redusă. -Necesită întreţinere periodică -Debit pulsatoriu -Funcţionare alternativă. crt. -Eficienţă relativ scăzută ce variază între 40 şi 60%.Nr. -Costuri relativ mici. Alte echipamente folosite pentru vehicularea nămolurilor într-o staţie de epurare. 0 Tipul pompei 1 Tipul de nămol 2 Avantaje 3 Dezavantaje 4 5 Pompe centrifuge cu cupla -Nămol primar -Au un volum mare şi o eficienţă excelentă pentru aplicaţiile de la sistemele pompare nămol activ. nu are părţi mobile -Nu sunt recomandate pentru pomparea altor nămoluri deoarece se pot colmata cu cârpe şi particule grosiere. -Necesită spaţiu mare pentru montaj şi amplasare -Pierderi de sarcină mari -Întreţinere judicioasă a lagărelor şi şnecului -Datorită unei toleranţe mici între lobii rotativi. folosite mai ales pentru transportul nămolurilor a căror concentraţie este mare şi nu pot fi pompate sunt 176 . -randament scăzut. -Costurile pentru pompare cresc odată cu volumul de pompat. prin comprimarea urmată de decomprimarea unui furtun -Folosirea unui lubriafiant pentru a se reduce încălzirea şi uzarea furtunului 6 Pompe air-lift -Nămol activat recirculat 7 Pompe cu șnec -Nămol activat recirculat -Autoreglare debitului funcţie de adâncimea apei din camera de admisie 8 Pompe cu lobi -Nămol primar -Nămol concentrat -Nămol fermentat -Asigură un debit constant -Nu necesită clapet de sens pe refulare -Viteze mici şi nu necesită întreţineri frecvente 9 Pompe cu tocător -Nămol primar -Nămol fermentat -rotoarele speciale permit mărunţirea obiectelor solide care ajung în pompă -reducerea posibilităților de colmatare 10 Pompe cu furtun -Nămol primar -Pompe simple de exploatat. nisipul va cauza o uzură mare. întreţinut şi reparat -Autoamorsante -Debite cuprinse între 36 şi 1250 l/min şi o înălţime de pompare de până la 152 m.

transportoarele. Acestea pot fi transportoare cu bandă.9. elevatoare cu cupe. transportoare cu şnec. Tipuri de pompe utilizate pentru pomparea nămolului. c) pompă centrifugă cu diafragmă. Figura 8. În figurile următoare sunt prezentate tipurile de pompe utilizate pentru pomparea nămolurilor. e) pompă cu rotor elicoidal. transportoare pneumatice. 177 . b) pompă centrifugă cu cuplă. a)pompă centrifugă. d) pompă cu piston de înaltă presiune.

178 . g) pompă air-lift. h) pompă cu şurub. j) pompă cu furtun.Figura 8. i) pompă cu lobi rotativi. f) pompă cu piston plonjor.10. Tipuri de pompe utilizate pentru pomparea nămolului.

în aceleași bazine în care se elimină substanțele organice biodegradabile. în scopul evitării bacteriilor filamentoase.2. amplasată în aval de bazinul cu nămol activat. Epurarea biologică avansată trebuie să cuprindă următoarele instalații tehnologice de bază: − în cazul în care este necesară numai nitrificarea: • • • • • • bazin biologic (se elimină substanțele pe bază de carbon și se transformă azotul amoniacal în azotați).8. instalații de recirculare internă pentru aprovizionarea cu azotați a zonei de denitrificare.2 Epurarea biologică în stații de epurare urbane/rurale cu capacitate de peste 10. − în cazul în care este necesară îndepărtarea substanțelor organice biodegradabile. eliminarea azotului se face într-o treaptă independentă. și care deversează efluentul în zone sensibile supuse eutrofizării.000 L. dacă nu există posibilitatea de mai sus.E. − în cazul în care este necesară îndepărtarea azotului: bazin biologic (se elimină substanțele pe bază de carbon și se realizează nitrificare și denitrificare). Îndepărtarea azotului și fosforului din apele uzate se realizează frecvent. decantor secundar. o sursă externă de carbon organic (dacă este necesară). instalații pentru nămolul activat de recirculare (recirculare externă) și de evacuare a nămolului în exces. La instalațiile de epurare existente. a azotului și fosforului: 179 . decantor secundar (reține biomasa creată în bazinul biologic).000 LE (epurare avansată) 8.1 Generalități Prevederile din prezent se aplică la proiectarea stațiilor de epurare a apelor uzate a căror capacitate depășește 10. instalații de recirculare a nămolului activat și de evacuare a nămolului în exces. • • un bazin selector aerob amplasat în amontele bazinului biologic.

(kg/m3).54) + ∙ 180 .max. instalații pentru nămolul activat de recirculare (recirculare externă) și de evacuare a nămolului în exces. (m3). • o sursă externă de carbon organic (dacă este necesară). VN = V – VD .volumul zonei aerobe. nitrificarea și denitrificarea. − concentrația în MTS din efluentul epurat. bazin biologic în care se realizează îndepărtarea substanțelor organice biodegradabile. cât și zonă aerobă pentru eliminarea substanțelor organice biodegradabile și nitrificare. VD – volumul zonei anoxice pentru denitrificare. Dacă bazinul biologic conține atât zonă anoxică pentru denitrificare. decantor secundar. ( − )∙ ∙ (zile) (8. Qc = Quz. (m3). cne – concentrația în MTS din nămolul în exces. Aceasta poate fi definită ca durata medie de retenție a flocoanelor de nămol activat din bazinul biologic. (kg/m3). Qne – debitul nămolului de recirculare. Tehnic vârsta nămolului reprezintă raportul dintre cantitatea de materii solide în suspensie existentă în bazinul biologic și cantitatea de materii solide în suspensie (ca ”substanță uscată”) care părăsește zilnic sistemul bazin biologic – decantor secundar.zi – debitul de calcul al bazinului biologic. vârsta nămolului pentru zona aerobă se determină cu relația: = unde: cna – concentrația în materii solide în suspensie din zona aerobă.• • • • bazin anaerob în amontele bazinului biologic pentru eliminarea fosforului. (m3/zi). Vârsta nămolului (TN ) reprezintă un parametru important pentru dimensionarea bazinului biologic. instalații de recirculare internă pentru aprovizionarea cu azotați a zonei de denitrficare. (m3/zi). poate juca rol de selector. În calculele de dimensionare se va ține seama că volumul total al bazinului biologic (V) nu va cuprinde volumul bazinului anaerob (VAN) sau volumul selectorului aerob (Vsel). (kg/m3).

în zonele anoxice. − un transfer de oxigen care să asigure desfăşurarea proceselor biologice de nitrificare şi de îndepărtare a substanţelor organice biodegradabile.1 din § 4. − o circulaţie corespunzătoare a lichidului în bazin pentru omogenizare şi evitarea producerii depunerilor de nămol pe radier.2. astfel încât viteza lichidului la nivelul radierului să fie de minimum 0. fenomen dependent de indicele volumetric al nămolului (IVN). de grosimea stratului de nămol. acest lucru se va realiza prin mixare. 181 . corespunzătoare gradului de epurare dorit. Debitele de calcul ale apelor uzate influente în treapta de epurare biologică sunt determinate conform tabelului 4. curenţi de densitate) − debitul nămolului de recirculare.30 m/s pentru nămolurile mai dense (vâscoase). Nămolul reţinut este îngroşat în stratul depus pe radier. precum şi preluarea unor şocuri de încărcare cu poluanţii respectivi. este necesară prevederea unui bazin anaerob în amontele bioreactorului. Procesul de decantare este influenţat de: − flocularea realizată în zona de admisie a apei în decantor. − procesul de epurare să nu producă mirosuri neplăcute.15 m/s pentru nămolurile uşoare şi de minimum 0. − îngroşarea şi evacuarea nămolului depus pe radier. de timpul de îngroşare şi de tipul sistemului de evacuare a nămolului de pe radier. în care are loc şi nitrificarea este necesară măsurarea şi monitorizarea concentraţiei de oxigen dizolvat pentru conducerea automată şi eficientă a procesului de aerare. respectiv prin aerare în zonele oxice. La proiectarea decantoarelor secundare se iau în considerare următoarele: − separarea eficientă a nămolului. aerosoli şi vibraţii. zgomot. În scopul eliminării fosforului în exces. de modul şi ritmicitatea de evacuare a nămolului. − posibilitatea acumulării surplusului de nămol generat pe timp de ploaie. − condiţile hidraulice din decantor (modul de repartiție al apei la admisie şi modul de colectare la evacuare.La proiectarea bioreactorului se vor urmări şi respecta următoarelor cerinţe: − realizarea unei concentraţii suficiente a nămolului activat din bioreactor (cna). În procesul de nitrificare-denitrificare se elimină şi o parte din fosfor pe cale biologică. În zona aerobă.

Modul de determinare a principalilor indicatori de calitate din influent a fost indicat la § 3. denitrificare ori de 182 . materii solide în suspensie.2. în bioreactor. azot. iar pe de altă parte garda hidraulică (diferenţa dintre cota coronamentului şi nivelul maxim al apei din obiectul tehnologic) trebuie să fie suficientă pentru a evita realizarea unor niveluri de apă care să depăşească coronamentul construcţiei. trebuie respectaţi parametrii tehnologici (timpi de retenţie. temperatura maximă a aerului din zona de amplasare a staţiei de epurare. azot. 8.2 Cantități și concentrații de poluanți în apa uzată Calculele de dimensionare necesită cunoaşterea indicatorilor de calitate pentru influentul şi efluentul staţiei de epurare și al treptei biologice. pentru calculul volumelor de nitrificare. Pentru dimensionarea bioreactorului trebuie cunoscute: • • • • • schema de epurare cuprinzând obiectele componente de pe linia apei şi linia nămolului. determinaţi la § 3. pe de o parte. temperatura apei uzate (minimă şi maximă). a bioreactorului. Valoarea debitelor de verificare trebuie corect apreciată deoarece. încărcări superficiale). de poziţia din schemă a zonei anoxice (amonte. cât şi costul de investiţie şi exploatare depind în mod determinant de aceşti indicatori. Aprecierea corectă a acestor indicatori (CBO5. CCO. concentraţiile în poluanţi din efluentul staţiei de epurare. Datele iniţiale sunt necesare pentru determinarea încărcărilor cu substanţa organică. în avalul acestuia).1. concentraţiile în poluanţi din influentul bioreactorului.2. fosfor.Debitul de verificare este funcţie de schema tehnologică de epurare (cu nitrificare.2 permit calculul gradului de epurare necesar şi impun alcătuirea schemei de epurare astfel încât poluanţii consideraţi să fie îndepărtaţi în condiţii economice confom gradului de epurare impus de normele de protecţie a mediului şi a sănătăţii oamenilor. Indicatorii de calitate pentru efluentul staţiei de epurare. cu nitrificare-denitrificare. de punctul de injecţie al debitului nămolului de recirculare externă sau/şi al debitului de recirculare internă. cu sau fără bazin anaerob pentru eliminarea pe cale biologică a fosforului). fosfor şi compuşii lor) prezintă o importanţă deosebită deoarece atât schema de epurare aleasă.

care reprezintă mai puțin de 5% din azotul total. (mg/l). cP – concentrația de fosfor influentă în stația de epurare. Dacă schema de epurare nu cuprinde decantor primar atunci eficiențele es. )∙ (mg/l) (8.2. cuz – concentrația MTS influentă în stația de epurare. 3) Concentrația în azot total: = (1 − unde: eN – eficiența decantării primare în reținerea azotului total. (%).58) . 4) Concentrația în fosfor total: = (1 − unde: eP – eficiența decantării primare în reținerea fosforului total. vor fi nule iar concentrațiile influente în bioreactor vor fi egale cu cele influente în stația de epurare.eN. de aceea la dimensionare se utilizează azotul total Keldhal în loc de NT. a debitelor de recirculare internă şi externă.55) = (1 − )∙ . (%). 8.uz – concentrația CBO5 influentă în stația de epurare.2. a producţiei de nămol în exces. În apele uzate urbane cantitatea de azotați și azotiți este neglijabilă. (mg/l).56) unde: ex – eficiența decantării primare în reținerea CBO5. (mg/l). (mg O2/l). (%). 183 )∙ (mg/l) (8.ex.eP. (%). Concentrațiile substanțelor poluante din efluentul stației de epurare sunt cunoscute deoarece sunt impuse de normele și normativele de protecție a apelor și definitivate prin acordurile sau autorizațiile de gospodărirea apelor și de mediu. (mg O /l) (8. a cantităţi de oxigen necesară proceselor de epurare. 2) Concentrația materiilor organice biodegradabile: .1 Concentrații ale substanțelor poluante influente în reactorul biologic 1) Concentrația materiilor totale în suspensie: = (1 − unde: es – eficiența decantării primare în reținerea MTS. cN – concentrația de azot total influentă în stația de epurare.îndepărtare pe cale biologică a fosforului.57) )∙ (mg/l) (8. x5.

61) unde: Qc – debitul de calcul.64) − concentrația în CBO5 din efluentul stației de epurare. (m3/zi). (m3/zi). . (m3/zi). Qc – debitul de calcul.60) − definit la paragraful anterior. (mg/l). u/zi) (8. Qc – debitul de calcul. u/zi) (8. ∙ (kg s. ∙ (kg s. .63) ∙ (kg s. (m3/zi).2. (mg/l).2 Cantități de substanță influente în bioreactor 1) Pentru MTS: = unde: − definit la paragraful anterior.2.59) ∙ (kg s.2. 184 . 3) Pentru NTK: − definit la paragraful anterior. 4) Pentru PT: = unde: − definit la paragraful anterior.2.62) 8. Qc – debitul de calcul. = ∙ (kg s. ∙ (kg s. u/zi) (8.3 Cantități de substanță din efluentul stației de epurare 1) Pentru MTS: = unde: − concentrația în MTS din efluentul stației de epurare. 2) Pentru CBO5: = unde: . Qc – debitul de calcul. u/zi) (8. 2) Pentru CBO5: = unde: . u/zi) (8. u/zi) (8. (m3/zi).8.

2 și la § 8.2.2.3.2.67) unde: Nb.3. − (kg s. (m3/zi).2. Kev – definite la § 8.2 și la § 8.2.2 și la § 8. u/zi) (8.2 și la §8. Kev – definite la § 8.2.2.69) unde: KbN. u/zi) (8.70) unde: KbP. Nev – definite la § 8.3. Qc – debitul de calcul. u/zi) (8. u/zi) (8.66) ∙ (kg s.2.2.2. − (kg s. (mg/l). 4) Pentru PT: = unde: − concentrația în PT din efluentul stației de epurare.2. unde: Cb. 3) Pentru NTK: = unde: − concentrația în NTK din efluentul stației de epurare. Cev – definite la § 8. (m3/zi). ∙ (kg s.3.Qc – debitul de calcul. 185 .2.2.2.2.4 Cantități de substanță eliminate din sistemul bazin biologic – decantor 1) Pentru MTS: = 2) Pentru CBO5: = 3) Pentru NTK: = 4) Pentru PT: = − (kg s. u/zi) (8.2.68) − (kg s. (m3/zi).2.65) 8. (mg/l) Qc – debitul de calcul. u/zi) (8.2.

60 % . c P Ni . Q re = re . 186 . c N . KN .Influent Q c = Qu.max cuz .pentru fosfor Concentratii în efluentul statiei de epurare: adm cuz = (1-ds )·cuz (mg/l) (mg/l) (mg/l) (mg/l) (mg/l) Xb = (1-ex )·X 5uz 5uz b c N = (1-eN)·cN c b = (1-eP)·cP P adm X 5uz = (1-dx ) ·X5uz (mg/l) adm c N = (1-dN) ·c N adm cP = (1-dP) ·c P (mg/l) (mg/l) Cantitati de substanta în influentul statiei de epurare: Ni = c uz· Q c C i = X5uz· Q c KN= c N · Q c KP = c P · Q c (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) Cantitati de substanta în influentul bioreactorului: N b = cb · Q c uz b Cb= X 5uz· Q c b b KN= c N · Q c b b KP= c P · Q c Gradele de epurare necesare: ds = adm cuz . c N . KN ev .Q ri i c Pri Efluent DP Namol primar ( Np ) cb .15 % .10 % .pentru CBO5 eN = 10 .X5uz dx = ·100 (%) X5uz dN= dP = adm cN . eP Recirculare interna Q = r . Kb . c b .cN ·100 (%) cN adm cP .pentru azot eP = 5 . X b . X 5uz . cP = c b N P 5uz Figura 8. Qc DS adm adm adm adm cuz . KP N AX DN A DG C+N Namol activat de recirculare Recirculare externa ( N r ) .zi. X5uz . Cb .cP ·100 (%) cP C ev = X 5uz · Q c adm KN ev= c N · Q c adm KP ev= c P · Q c adm NOTA: În schemele de epurare fara decantor primar. c P Nev . K P ev Emisar P nre Namol în exces ( Ne ) Concentratii în influentul statiei de epurare: cuz X 5uz cN cP (mg/l) (mg/l) (mg/l) (mg/l) Concentratii în influentul bioreactorului: b cuz = (1-es ) ·c uz Eficiente ale decantorului primar: es = 40 . ex eN. c b uz 5uz N P b Nb .11. Ci .cuz c uz ·100 (%) adm Cantitati de substanta în efluentul statiei de epurare: adm N ev = cuz · Q c (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) (kg/zi) X 5uz . X5uz = Xb .40 % . Cev . es = ex = e N = e P = 0 si deci b cuz= cuz .pentru MSS ex = 20 . KP es . Schema generală de calcul: epurare biologică avansată. cN = c b .

4 zile 13..2 (kg/zi). – debitul de calcul.2 zile 10.2 Vârsta nămolului Vârsta nămolului (tab.40 VD/V = 0.0 zile 10 zile 12. Recomandări privind vârsta nămolului (TN). (m3/zi). crt. unde: Quz.7 zile 13. (m3/h).2.30 VD/V = 0.18) este un parametru de proiectare al instalațiilor de epurare avansată ce depinde de: − tipul epurării biologice. − temperatura minimă a apei uzate brute (10 – 12 °C).or + Qnr.2.3 zile 11.max.2.zi – debitul apelor uzate maxim zilnic. (m3/zi).6 zile 8.000 kg CBO5/zi 10 0 C 3 Temperatura de dimensionare 12 0 C 5.7 zile 16. Tabel 8.2.0 zile 6.1 zile 16. − mărimea stației de epurare (exprimată în cantitatea de substanță organică influentă).18.or – debitul apelor uzate maxim orar.4 zile 11.4 zile 8 zile 10 zile 11.3 zile 9. Quz. Qnr. § 8.7 zile 20.3.5 zile 14.200 kg CBO5/zi Tipul epurării 10 C 0 1 2 0 Cb > 6.2 zile Recomandabil peste 20 zile unde: Cb – cantitatea de substanță organică influentă în reactorul biologic.0 zile 25 zile 8. − debitul de verificare: Qv = Quz. Cb < 1. Mărimea staţiei de epurare Nr. 8.zi . conform § 8.1.max – debitul de nămol recirculat. .8.3.2. inclusiv eliminarea azotului 4.3 Dimensionarea reactoarelor biologice 8.max.3 zile 16. – concentrația CBO5 influentă în reactorul biologic.max.0 zile 12 0 C 1 2 3 4 5 6 7 Fără nitrificare Cu nitrificare Cu nitrificare–denitrificare VD/V = 0.1 Debite de dimensionare și verificare Debitele de dimensionare și de verificare pentru reactorul biologic sunt: − debitul de calcul: Qc = Quz.20 VD/V = 0.3.max. (mg/l).max.50 Cu stabilizarea aerobă a nămolului. Qc 187 .2.0 zile 13.8.

se definește: . nitrificarea nu se mai produce și astfel pot crește concentrațiile de amoniu în efluentul reactorului biologic.72) FS – factor de siguranță ce ia în calcul: • • • • • • variația încărcărilor cu poluanți din bioreactor. Raportul VD/V se va determina conform § 8.8 pentru stații de epurare cu Cb = 1. T – temperatura de dimensionare.). V – volumul total al bioreactorului.3.000 kg/zi ( > 100. în relația (8.13 zile) cu factorul 1.103( ) (zile) (8. la valori ale temperaturii sub 8 – 10 °C.6.E.000 L.45(1. modificarea pH – ului. = 1− . deoarece trebuie ținut seama că în timpul iernii temperatura efluentului bazinului biologic poate scădea sub temperatura limită (Tlim) la care sunt respectate condițiile de calitate pentru amoniu (sau amoniac). variația pe termen scurt a temperaturii apei uzate.000 L.4 – coeficient obținut din înmulțirea ratei maxime de creștere a bacteriilor care oxidează azotul amoniacal (nitrosomonas) la 150C (2. = ∙ 3.3.4 ∙ 1.VD – volumul zonei de denitrificare.72) pentru Tdim = 10°C și FS = 1. Aplicând relația (8. pentru stații cu nitrificare – denitrificare.45.45 pentru stații de epurare cu Cb ≥ 6. acesta este luat în considerare pentru a asigura un transfer suficient al oxigenului și pentru eliminarea influenței altor factori negativi astfel încât să aibă loc o dezvoltare suficientă a bacteriilor nitrificatoare și menținerea acestora în nămolul activat. FS nu se va adopta mai mic de 1. (m3).E. FS = 1.71) unde: . 3.200 kg/zi ( < 20.2. Vârsta nămolului. ( ) (8.72) se va considera temperatura de dimensionare Tdim = Tlim = -2°C. FS se adoptă în funcție de mărimea stației de epurare: FS = 1.8) rezultă că la dimensionare se vor alege pentru vârsta nămolului din zona aerobă valorile minime: 188 . (m3). Chiar și în cazul prevederii unui bazin de egalizare pentru echilibrarea încărcărilor zilnice.).

dim = 8 zile pentru Cb < 1.2. Acesta poate fi determinat din ecuaţia de bilanţ pentru azot indicată mai jos: = unde: − concentraţia medie zilnică de azot din azotatul care trebuie denitrificat. 8. în cazul infiltrării în reţeaua de canalizare a unor ape subterane cu un conţinut ridicat în azotaţi. din efluentul staţiei de epurare admisă la − dimensionare. 4 − − concentraţia în azot din NO 3 − concentraţia în azot total din influentul bioreactorului.NO 3 /l). TN.73) − concentraţia în azot organic din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare. − (mg N.3. Pentru alte valori ale încărcării Cb (kg CBO5/zi).dim = 10 zile. (mg N/l). se va introduce în cN valoarea azotului aferentă acestor azotaţi.3. Determinarea volumului zonei de denitrificare Pentru determinarea volumului zonei de denitrificare (VD).• • TN. este necesară calcularea mai întâi a concentraţiei medii zilnice de azot din azotatul care trebuie denitrificat.NO 3 /l).200 kg CBO5/zi.NH + / l ). − − − − (mg N − NO /l) (8.000 kg CBO5/zi. − concentraţia în azot din NH + din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare. valorile de dimensionare ale vârstei nămolului se obțin prin interpolare. − concentraţia în azot organic încorporat în biomasă care părăseşte sistemul bioreactor- decantor secundar prin nămolul în exces. (mg N. pentru Cb > 6. sau în cazul amestecului apelor uzate urbane cu ape uzate industriale care conţin azotaţi. 189 . 4 (mg N. care poate reprezenta 20÷50% din volumul total al bioreactorului (V). În valoarea concentraţiei medii zilnice de azot total (cN) din influentul staţiei de epurare se neglijează azotul din azotaţi şi azotiţi. (mg Norg/l).aerob.aerob. care în general nu depăşește 5% din cN. ( mg N org / l ).

5 = 2.04 … 0. care se determină cu relaţia : = unde: = =2+ = − + + − + (mg N (mg N /l ) /l) /l) /l) (8. cu excepţia cazului în care există tratare separată a supernatantului.76) (8. 05) ∙ .5). reprezintă 4 . Pentru a avea siguranţa că în efluentul staţiei de epurare nu se va depăşi concentraţia limită de amoniac de 2. (mg N − NO /l) (8.79) (8.0 mg N – NH+4 /l.77) (8.427 mg NO–3 : = .02 … 0. cunoscânduse că la 1 mg de azot total corespund 4..5 (mg N Concentraţia limită maximă admisă pentru azotul organic din efluentul staţiei de epurare va fi: = 10 − 7.75) (8. Concentraţia în azot organic din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare se consideră cefl = 2 mg Norg/l. Azotul încorporat în biomasă. valoare sub limita admisă de normativele şi normele de protecţia Norg apelor din ţara noastră ( tabelul 3..80) 190 .78) este mai mare decât ceflorg = 2 mg N org / l propusă pentru N dimensionare.74) În cazul staţiilor de epurare care cuprind fermentare anaerobă a nămolului precum şi concentrare şi deshidratare mecanică a acestuia.5 (mg N Valoarea din relația (8. cu relaţia (9. = 7. (mg N (mg N /l) /l) (8.4). azotul din supernatant trebuie inclus în concentraţia de azot din influentul staţiei de epurare (cN). . în calculele de dimensionare se va considera = 0. 025) ∙ = (0.78) Concentraţia limită de azot anorganic din efluentul staţiei de epurare rezultă: . astfel încât la dimensionare se va considera: = (0.3 § 3. 5% din cantitatea de CBO5 influentă în bioreactor.Concentraţia în azot se determină din concentraţia în azotaţi.

80) ∙ (mg N − NO /l) (8. 191 Qc ri . raportul VD/V se determină din relaţia (8. (mg CCO/l). . această concentraţie se determină cu relaţia (8.83) unde: − – concentraţia de azot din azotatul care trebuie denitrificat.4) pentru azotul anorganic. trebuie determinată mai întâi concentraţia limită (maximă) admisă de normativele şi normele de protecţia apelor (tabelul 3. § 3. Pentru scheme de epurare cu zonă preanoxică de denitrificare. – concentraţia în CBO5 din influentul bioreactorului.82) unde: CSOc – consumul specific de oxigen pentru îndepărtarea substanţelor organice pe bază de carbon. La dimensionare se va considera pentru cefl− NO3 o valoare calculată cu relaţia: N = (0. ∙ – cantitatea de CBO5 din influentul bioreactorului.81) Valorile mai mici obţinute din relaţia de mai sus vor fi luate în considerare pentru staţiile de epurare cu variaţii mari ale încărcărilor influente (în general staţiile de epurare mici şi foarte mici). Capacitatea de denitrificare poate fi apreciată prin raportul / . − . ∙ . (m3/zi). = . (mg N. ∙ – este debitul de recirculare internă. = . ∙ (mg N − NO /mg CBO ) (8. Pentru staţiile de epurare prevăzute cu procese de denitrificare intermitentă sau simultană. = = . (mg CBO5/l).60 … 0. ∙ ∙ (8. .83) în care se ţine seama şi de aportul de oxigen furnizat de procesul de denitrificare prin preluarea oxigenului din azotaţi: . (kg O2/kg CBO5). (m3/zi). – coeficient de recirculare internă. (kg CBO5/zi). ∙ .NO 3 /l ). ∙ .76).unde: – reprezintă concentraţia în CCO din influentul bioreactorului. – debit de calcul. Pentru calculul concentraţiei de azot din NO–3 din efluentul staţiei de epurare admisă la dimensionare (c ).3. raportul VD/V se poate determina din relaţia: .

Nr.99 1.18 1.co – concentraţia în oxigen dizolvat în efluentul bioreactorului. funcţie de temperatura apelor uzate şi de vârsta nămolului (TN) ca în tabelul 8. Factorul 0.87 1.29 1.21 1.19. ) > 0.27 1. VD / V 1 Zona pre-anoxică de denitrificare şi procese comparabile 2 / .02 1. se poate considera în calculele preliminare.12 1.09 0. În calculul ”capacității de denitrificare” se impune ca în zona de denitrificare concentrația de oxigen dizolvat să fie sub 2 mg O2/l. atunci pentru dimensionare se va considera (c /x . consumul specific de oxigen pentru îndepărtarea substanţelor organice pe bază de carbon CSOc (kg O2/kg CBO5 ).85 0. valorile acestui raport sunt prezentate în tabelul următor: Tabel 8.07 1.27 1. ) = 0.24 1. Consumul specific de oxigen pentru ape uzate cu un raport CCOinfl/CBO5infl ≤ 2.92 0.15. crt. pentru dimensionarea zonei de denitrificare ( T =10 – 12 °C).04 1. Denitrificare intermitentă şi simultană 3 0.22 1.2 0. fapt ce presupune un .96 0.2.0 mg O2/l. 2. Pentru schema cu denitrificare alternantă.14 0.20.24 1.07 1. crt.30 Raportul ( c /x .99 0.25 1.11 1. de nitrificare).20 pot fi utilizate atât pentru schemele cu denitrificare intermitentă sau simultană.13 1.3 0. Tabel 8.15 1. 0 1 2 3 4 5 T (°C) ° 1 TN= 4 zile 2 TN = 8 zile 3 CSOc (kg O2/kg CBO5) TN = 10 zile TN = 15 zile 4 5 TN = 20 zile 6 TN = 25 zile 7 10 12 15 18 20 0.75 indică un randament de transfer al oxigenului din azotaţi la apă (care are loc în zona de denitrificare) mai scăzut decât randamentul de transfer de la oxigenul dizolvat la apă (care are loc în zona aerată.30 1. capacitatea de denitrificare se poate mări cu aproximativ 1% pentru fiecare 1°C peste 12°C.19 1.16 1.1.12 0.11 0.15 0.23 1.18 1. ”capacitatea de denitrificare” se consideră media între valorile aferente schemelor cu pre – denitrificare și denitrificare intermitentă.13 0.4 0. ) este denumit „ capacitatea de denitrificare ” a instalației de epurare avansată.15 Valorile din tabelul 8.06 0.5 0.19. Dacă din calcule rezultă VD/V < 0. 0 1 2 3 4 /x . În cazul în care temperatura apei uzate depăşeşte 12°C. cât și pentru schemele cu pre – denitrificare. Dacă este necesar un raport (c 192 /x . Valori standard ale c Nr.14 1.

bazinele se dimensionează: 193 precipitarea chimică (pre-precipitare sau . 0 1 2 3 Parametrul 1 U. Ca surse externe de carbon. Tabel 8.2. În cazul adoptării soluţiei cu sursă externă de carbon. acetații și metanolul sunt recomandați atât ca eficiență în ceea ce privește rata de dezvoltare a bacteriilor denitrificatoare cât și ca preț.1). – surplusul de azot din azotatul care trebuie denitrificat. concentraţia de CCO suplimentară se determină: .4 Eliminarea fosforului din apele uzate urbane Îndepartarea fosforului se poate realiza prin: − procese biologice.2. crt. Eliminarea biologică a fosforului se realizează în bazine de amestec anaerobe amplasate.185 780 2.M.4.3.21.630 1060 1. − precipitare chimică.09 1.135 Dintre aceste surse. ci se vor adopta următoarele măsuri: • • • ocolirea parţială a decantorului primar. adaos (sursă) de carbon extern. tratare separată a nămolului. (mg N–NO3 /l).21 sunt prezentate caracteristicile acestor surse externe de carbon.3 § 6.2. 8. de regulă. − procese biologice completate cu post. nu se va mări raportul VD /V. (mg CCO/l). Caracteristicile surselor externe de carbon.aport organic mai redus pentru microorganismele heterotrofe anoxice (care realizează denitrificarea). – concentrația de CCO suplimentară.precipitare). se calculează surplusul de azot din azotatul care trebuie denitrificat (pentru care trebuie asigurată hrana suplimentară).07 1. =5 ∙ (mg/l) (8. în amontele bioreactorului (fig. 6. etanol şi acetaţi. În tabelul 8.84) unde: . Nr. pot fi utilizate următoarele substanţe: metanol.50 1. 2 Metanol 3 Etanol 4 Acid acetic 5 Densitate CCO CCO kg / m3 kg / kg kg / l 790 1.

86) unde: c adm =1. 1% din concentraţia de CBO5 influentă în bazinul anaerob: ..6 … 0. atunci pentru această perioadă se va stabili o eliminare mai scăzută a fosforului biologic în exces. prec apropiate de zero (-1. 60-70% din concentraţia admisibilă de fosfor total din efluent: . prec < 0 nu este nevoie de precipitare chimică. Determinarea concentraţiei de fosfor care trebuie eliminată prin precipitare simultană se face din ecuaţia de bilanţ a fosforului : . = − . (mg P/l).prec cP cP. la dimensionare.ex – concentraţia de fosfor biologic în exces...efl se va considera. Concentraţia de fosfor total din efluentul staţiei de epurare c P . = 0. Dacă concentraţia c P.• • pentru un timp minim de contact t = 0. P Concentraţia de fosfor încorporat în biomasă se consideră.3 § 3.5 mg/l) se vor prevedea. cP. totuşi. (mg P/l). pe lângă eliminarea pe cale biologică a fosforului şi de precipitare chimică. 3. – concentraţia de fosfor total din influentul bazinului anaerob. prec > 0. − . Dacă în timpul iernii volumul anaerob (VAN) este folosit pentru denitrificare. (mg P/l). posibilitatea şi spaţiile necesare în viitor pentru tratarea chimică necesară. Dacă c P. . .85) unde: cP. este nevoie..-1. Eficienţa eliminării biologice a fosforului depinde de timpul de contact şi de mărimea raportului dintre concentraţia de substanţă organică uşor biodegradabilă şi concentraţia de fosfor.4)..0.5. tab. (mg P/l).. pentru valori negative ale concentraţiei c P. – concentraţia de fosfor total din efluentul staţiei de epurare.75 h . la proiectare.BM – concentraţia de fosfor total necesar pentru dezvoltarea biomasei heterotrofe (fosforul înglobat în biomasă). + (m /zi).. = (0. cP.0 mg/l. cca. − .01 ∙ 194 . pentru debitul: ..87) .0) mg P/l (v. (mg P/l). (mg P/l) (8.. de regulă.efl – concentraţia de fosfor total care trebuie eliminată prin precipitare simultană. (mg P/l) (8.bio.0(2.7) ∙ (mg P/l) (8.

005 … 0.5 mol Me3+/ mol cP. − precipitare cu aluminiu : 1. (mg P/l) (mg P/l) (8..92) 3) Dacă schema de epurare este cu predenitrificare sau cu denitrificare cu alimentare fracţionată . Dacă bazinul anaerob este situat în amonte de bioreactor: 1) Concentrația de fosfor biologic în exces: .002 ∙ ≤ 0. . . În soluţia cu precipitare simultană. (mg O2/l). – concentrația în CCO din influentul reactorului biologic.007) ∙ ≥ 15 mg N − NO /l : = (0.7 kg Fe/kg Pprec. adaosul de var în influentul decantorului secundar conduce la creşterea pH-ului şi la mărirea eficienţei fenomenului de precipitare.bio. ≤ 0. dar nu cuprinde bazine anaerobe.. se obţin următoarele doze de reactiv: − precipitare cu fier : 2.94) (8.005 ∙ (mg P/l) (8. necesarul mediu de reactiv (sare metalică) poate fi calculat considerând 1. . .005) ∙ = (0.91) (8. (mg O2/l). = (0. . eliminarea biologică a fosforului: .005 ∙ .005 … 0. . .ex. (mg P/l) (mg P/l) (8. necesarul de var depinde de alcalinitatea procesului din bioreactor. = 0. – concentrația în CBO5 din influentul reactorului biologic.3 kg Al/kg Pprec.89) (8. (mg P/l) (mg P/l) (8.88) unde: .015) ∙ .01 … 0. Efectuând conversia.01) ∙ . concentraţia în azotaţi din efluentul staţiei de epurare . 195 . . = (0. .93) Dacă este nevoie de precipitare chimică.90) 2) Pentru temperaturi scăzute ale apei uzate.025 … 0.

c N-NO3 Emisar I Np Nr Recirculare externa Q =r . X5uz . cb N P II DS efl efl efl cN org. cuz . cP DP III BAZIN DE AMESTEC ANAEROB b cb .BM c P. cN . X 5uz uz DN ANOXIC C+N AEROB efl efl efl efl cuz . c P cb . Schema de calcul: epurare biologică avansată cu BNA și eliminarea fosforului. 196 . polimeri) I .bio ex 3+ 3+ (mg P/l) cN efl efl cP adm < cN < c adm P R . c N-NH 4 .efl c P.III . Qc Recirculare interna BIOREACTOR Pri R (varianta) Q c. X 5uz cN .reactiv pentru precipitare (saruri. Al . Fe . II .Q re e c P nre Ne c P bio ex Concentratia de azot din azotatul ce trebuie denitrificat: b c D 3= c N N-NO c eflorg N efl c N-NH 4 efl c N-NO3 c BM N org (mg N-NO /l) 3 - efl cuz adm < cuz Concentratia de fosfor total care trebuie eliminata prin precipitare simultana : adm efl X 5uz < X 5uz c P.prec = c P c P.R Qri = ri .12.variante Figura 8.

/zi). (kg s.5 Calculul cantității de nămol în exces În staţia de epurare se reţine şi se produce nămol în următoarele obiecte tehnologice: − în decantoarele primare se reţin materiile solide în suspensie care trec de treapta de degrosisare şi pot sedimenta gravitaţional în anumite condiţii de timp şi încărcare superficială. Surplusul (excedentul) de nămol activat este denumit nămol în exces şi este dirijat spre treapta de prelucrare a nămolului. Nămolul în exces conţine 10% azot şi 15 % fosfor. NeP – cantitatea de materii solide. Nămolul primar este dirijat spre treapta de prelucrare a nămolului. În aceste nămoluri este reţinut şi azot. poartă denumirea de nămoluri primare. (kg s./zi) (8. Producţia de nămol excedentar reprezintă suma dintre nămolul rezultat din eliminarea substanţelor organice pe bază de carbon şi nămolul provenit din îndepărtarea fosforului: = unde: Ne – cantitatea de materii solide. în proporţie eN = 10 … 15% şi fosfor în proporţie de eP = 5…10%. Nămolul activat din decantoarele secundare este dirijat către bioreactor în zona anoxică. din nămolul în exces provenit din eliminarea fosforului. NeC – cantitatea de materii solide . precum şi materiile solide în suspensie care au trecut de treapta de epurare mecanică. aerobă sau în bazinul anaerob.u. cea mai mare parte a biomasei din decantorul secundar este recirculată continuu în sistemul biologic. + (kg s. după caz.3. − în decantoarele secundare se reţine biomasa creată în bioreactoare.(kg s. u. ca nămol de recirculare în scopul menţinerii unei anumite concentraţii de biomasă în reactorul biologic (recirculare externă)./zi). − în bazinele anaerobe şi în bioreactoarele unde se desfăşoară procesele de nitrificaredenitrificare se produce nămol suplimentar alcătuit din biomasa rezultată din îndepărtarea substanţelor organice biodegradabile şi din eliminarea fosforului./zi).u. exprimată în substanță uscată din nămolul în exces. cantităţi care ajung în treapta de prelucrare a nămolului. complex de substanţe care poartă denumirea de nămol activat. exprimată în substanţă uscată.u.exprimată în substanţa uscată din nămolul în exces provenită din eliminarea carbonului.8.2.95) 197 .

22. 4 zile 2 8 zile 3 Vârsta nămolului TN 10 zile 15 zile 4 5 20 zile 6 25 zile 7 1 2 3 4 5 0.Cantitatea de nămol în exces depinde de vârsta nămolului: 1) Cantitatea de nămol provenită din eliminarea compușilor pe bază de carbon: = unde: Cb – cantitatea de materie organică influentă în stația de epurare. ) din îndepărtarea carbonului în funcție de temperatură.05 1.17 – coeficienți Hartwing.89 1.56 0. 0.u/1 g de fosfor eliminat biologic.07 0. = 1.81 0. (kg CBO5/zi). la eliminarea fosforului biologic în exces. TN – vârsta nămolului.6 0.15 1. − .75.u.68 0. În calcule se consideră o producţie specifică de nămol de : • • 2. − factorul de temperatură pentru respirația endogenă. = / (kg s. 0.6 ∙ .89 1.79 0.6.59 0.92 1.53 0. ∙ ∙ ∙ ∙ (kg s. Crt.8 1. Cantitatea de nămol în exces din eliminarea fosforului cuprinde materia solidă rezultată din îndepărtarea fosforului biologic în exces şi din cea obţinută din precipitarea simultană.2 0.5 kg s.102.96) − concentrația în MTS în influentul reactorului biologic./kg CBO5 ) pentru T = 10 – 120C. 4.04 0.77 0.65 0.91 1. 0. În tabelul 8.0 1.80 0.4 0.01 1. u⁄zi) (8.13 0.95 1. (mg/l). . se admit 3 g s. Productia specifica de namol Nr. ). (zile). Cantitatea de nămol în exces din eliminarea fosforului: 198 .75 + 0.65 0.69 0. 0. − concentrația în CBO5 în influentull bioreactorului./kg Fe dozat.u. (mg/l).71 0.01 2) Cantitatea de nămol provenită din eliminarea compușilor pe bază de fosfor.93 1.072( T = 10 …12° C.u. Materiile solide rezultate din precipitarea simultană sunt funcţie de tipul de coagulant şi de cantitatea dozată. 0 / 2 .03 1.0 kg s. Tabel 8.77 0.22 sunt prezentate valorile producției specifice de nămol ( ( / ) ∙ 0.17 0. vârsta nămolului și de raportul ./1 kg Al dozat. .27 0.83 0.

+ 5. . . (mg P/l). . . Producția de nămol este dependentă de vârsta nămolului: (8. u⁄zi) (8. (kg s. . În cazul utilizării varului pentru precipitare.u/zi).98) unde: Na – cantitatea totală de biomasă. + 6. (m3). Valori recomandate pentru IVN. se recomandă ca indicele volumetric să nu depășească 180 … 200 cm3/g cu proprietăți de sedimentare slabe. − concentrația de fosfor precipitat cu Al. 0 1 2 3 Tipul epurării 1 IVN (cm3/g) Influența apelor uzate industriale Favorabilă Nefavorabilă 2 3 Fără nitrificare Cu nitrificare + denitrificare Cu stabilizarea nămolului 100 – 150 100 – 150 75 – 120 120 – 180 120 – 180 120 . (kg s. Nr. (kg s. (mg P/l). (mg P/l).8 ∙ .3 ∙ . V – volumul reactorului biologic.97) unde: – debitul de calcul. Indiferent de tipul epurării. Tabel 8. Pentru calculele de dimensionare ale treptei de epurare biologică avansată se recomandă valorile din tabelul următor. = = ∙ (zile) − concentrația de fosfor precipitat cu Fe. Ne – cantitatea de biomasă în exces. (kg/m3). (m3/zi).= Qc . producția specifică de nămol este de 1 g Ca (OH)2. Indicele volumetric al nămolului sau indexul lui Mohlmann este un parametru ce caracterizează procesul de sedimentare a nămolului activat în decantorul secundar.u/zi). . . nămolul activat va avea un indice volumetric mare (> 200 cm3/g) cu proprietăți de sedimentare slabe. cna – concentrația biomasei. Când influentul în reactor conține cantități mari de substanță organică biodegradabilă. definită anterior. − concentrația de fosfor biologic în exces. crt. . 1000 ∙ 3 ∙ .150 199 .23.

cna– concentrația nămolului activ din bioreactor.zi). când schema cuprinde în amonte de bazinul biologic un bazin selector aerob sau un bazin de amestec anaerob.step: cna. 8. (kg/m3). Calculul coeficienților de recirculare: 200 .100) În schemele de denitrificare cu alimentare fracționată (step – feed).step > cna. de concentraţia în materii solide în suspensie din bioreactor. (kg CBO5/ kg s.3. cu nitrificare – denitrificare și stabilizarea nămolului). se adoptă valorile pentru Iob. Ion – încărcarea organică a nămolului. = + ( ) (8. de vârsta nămolului. când bazinul biologic este prevăzut cu alimentare tip piston. de încărcare organică a bazinului (Iob) şi a nămolului (Ion). Iob – încărcarea organică a bazinului. (kg CBO5/zi). Volumul bioreactorului se poate determina cu relaţiile: = = = ∙ (m ) (8. cna și se determină volumul bioreactorului cu una din relațiile (8.99).2. (kg s.Valorile mai scăzute se consideră în cazurile: • • • când schema nu cuprinde decantor primar. Na – cantitatea de biomasă activă din bioreactor. de calitatea nămolului de recirculare prelevat din decantorul secundar.u.u/zi).6 Determinarea volumului reactoarelor biologice Volumul bioreactorului depinde de indicatorii de calitate ai influentului şi efluentului treptei de epurare biologice.a. (kg CBO5/m3 b. de tipul epurării. Ion. concentrația nămolului din bioreactor se înlocuiește cu cna.zi).99) unde: Cb – cantitatea de materie organică influentă în stația de epurare. În funcție de tipul epurării ( convențională fără nitrificare. Acest volum cuprinde atât volumul zonei de denitrificare (VD) cât și volumul zonei de nitrificare (VN) în care are loc eliminarea compușilor pe bază de carbon organic concomitent cu nitrificarea amoniului. cu nitrificare.

(m3/zi). (m3/zi). Qri – debitul de recirculare internă. . 1 1+ (h) (h) ≥2 (h) (8.106) (8. Dimensionarea se face pentru un coeficient de recirculare externă re = 100%.104) (8.101) unde: Qc – debitul de calcul al bioreactorului. 2) Recircularea internă constă în prelevarea din avalul zonei de nitrificare al amestecului nămol – apă uzată (bogat în azotați) și dirijarea acestuia în secțiunea amonte a zonei de denitrificare.103) − concentrația de azot din azotatul din efluentul stației de epurare. (mg N – NO3– /l). Debitul de nămol recirculat va fi: = ∙ (m ⁄zi) (8. − (8. dacă procesul de denitrificare este intermitent: + ∙ 201 . re – coeficientul de recirculare externă. (mg N – NO3– /l).1) Recircularea externă se referă la debitul de nămol activat prelevat din decantorul secundar și dirijat în funcție de soluția propusă. în amonte de bazinul anaerob. 3) Coeficientul total de recirculare: = + = + (8.102) unde: Qc.107) 5) Durata totală a unui ciclu. în amonte de bazinul de denitrificare sau în amonte de zona aerobă.105) (8.Qre – definiți anterior. 4) Eficiența maximă a denitrificării: =1− = Se poate calcula cu relația: = unde: = . Coeficientul de recirculare internă se determină cu relația: = unde: − concentrația de azot din azotatul ce trebuie denitrificat.

1) Consumul specific de oxigen pentru îndepărtarea carbonului organic CSOc (kg O2/kg CBO5) se determină cu relaţia: = unde: Cb – cantitatea de materie organică influentă în bioreactor. Qc – debitul influent în bioreactor.2. (kg O ⁄zi) − capacitatea de oxigenare necesară pentru = 0. (kg O2/kg azot oxidat). Pentru rapoarte mai mari decât această valoare. − determinarea economiei de oxigen furnizat în procesul de denitrificare prin preluarea oxigenului necesar dezvoltării biomasei din azotaţi. (m3/zi). (zile). − concentrația de azot din azotatul influent în bioreactor. − pentru nitrificare.108) se aplică pentru raportul / .2.56 + 0. 2) Capacitatea de oxigenare necesară pentru nitrificare: = unde: 4.15 ∙ 1 + 0.3 ∙ 1000 ∙ − + (kg O ⁄zi) (8.17 ∙ ∙ ∙ ( ⁄ ) (8. TN – vârsta nămolului.109) 202 . = 1. (mg N – NO3– /l).3. ≤ 2. Notă: Relația (8. (mg N – NO3– /l).108) eliminarea carbonului organic. calculul capacității de oxigenare se va face cu valorile concentrațiilor exprimate în consum chimic de oxigen (CCO-Cr).8. (kg CBO5/zi).7 Calculul capacității de oxigenare Capacitatea de oxigenare reprezintă cantitatea de oxigen necesară proceselor biochimice din bioreactor pentru: − eliminarea carbonului organic (inclusiv respiraţia endogenă). 4. − concentrația de azot din azotatul ce trebuie denitrificat.3 – consumul specific de oxigen.072 = ∙ − factor de temperatură pentru perioada de vară.

112) Factorul de vârf fC reprezintă raportul dintre cantitatea de oxigen necesară pentru eliminarea carbonului în 2 ore de vârf şi cantitatea de oxigen medie zilnică necesară. (m3/zi).− concentrația de azot (mg N–NO3–/l).9 ∙ 1000 ∙ ( ⁄ ) (8. −2. (kg O2/ kg de azot denitrificat). = ∙ + 24 ∙ (kg O ⁄h) (8. b) În ipoteza în care se neglijează aportul de oxigen din procesul de denitrificare: .9 – consumul specific de oxigen. pentru care capacitatea necesară este maximă. din azotatul din efluentul bioreactorului. Semnul ” – ” semnifică oxigenul ce se recuperează prin denitrificare și nu se consumă. − concentrația de azot din azotatul ce trebuie denitrificat.110) = ∙ ( − 24 )+ ∙ (kg O ⁄h) (8. (mg N – NO3– /l).111) unde: toți termenii au fost definiți anterior. b) când se neglijează aportul de oxigen din procesul de denitrificare. 3) Capacitatea de oxigenare necesară pentru denitrificare: = unde: 2. 203 . Factorul de vârf fN se determină ca raport între încărcarea cu TKN în 2 ore de vârf şi încărcarea în TKN medie pe 24 ore. Capacitatea de oxigenare necesară pentru eliminarea carbonului organic şi pentru nitrificarea amoniului se poate calcula în ipotezele: a) când se ţine seama de aportul de oxgen din procesul de denitrificare. Qc – debitul influent în bioreactor. Pentru calculul valorilor orare de vârf ale capacităţii de oxigenare necesare se introduc termenii fC – factorul de vârf al încărcării organice şi fN – factorul de vârf al încărcării cu azot Relaţiile de calcul pentru determinarea capacităţii de oxigenare orare necesare sunt: a) În ipoteza luării în considerare a oxigenului furnizat prin denitrificare: . Se va ține seama de variaţia în decursul zilei a încărcării organice şi a încărcării cu azot. Ipoteza care conferă siguranţă este ipoteza b.

5 – Pentru stații de epurare mici și medii.112) şi (8.5 1. (8. = (kg O ⁄h) (8.8 1. Cunoaşterea raportului VD/V permite determinarea volumului zonei de denitrificare (anoxice).Deoarece valoarea de vârf a necesarului de oxigen pentru nitrificare se produce înainte de apariţia necesarului de vârf pentru eliminarea carbonului.15 2. max. max.3 – – 1.25 – – 1.nec determinată cu una din relaţiile (8.11 1.113).nec ) se face în două ipoteze: • • Ipoteza 1: fC =1 şi o valoare admisă (apreciată) pentru fN. cu relaţia (8.111). Raportul VD/V necesar pentru definitivarea volumului zonei anoxice (VD) se determină din relaţia (8.5 1.0 1. 204 .113) unde: • • • δ= 15 pentru Quz. Dintre cele două ipoteze se va considera cea pentru care se obţine ( CO h. capacitatea de oxigenare orară necesară se verifică.100).max. . zi > 250 l/s.24.zi ≤ 250 l/s. δ= 24 pentru Quz.2 – 2.2 2. δ= 20 pentru 50 l/s < Quz. deoarece volumul total al bioreactorului (V) este cunoscut.83).000 kg/zi 1. caz în care factorii de vârf f c =1 şi f N = 1 . zi ≤ 50 l/s. Tabel 8. Valori pentru fC și fN Vârsta nămolului TN Factor de vârf 0 4 zile 1 8 zile 2 10 zile 3 15 zile 4 20 zile 5 25 zile 6 fC fN pentru SE cu 1. În calculele de dimensionare se va considera ipoteza pentru care se obţine valoarea maximă pentru CO h.0 1. conform relației (8. Volumul V cuprinde volumul zonei de denitrificare şi volumul zonei de nitrificare VN.113). Ipoteza 2: fC cu o valoare admisă (apreciată) şi fN=1. calculul capacităţii de oxigenare orare necesare ( CO h.200 kg/zi fN pentru SE > 6.nec ) maxim.

pentru dimensionare se adoptă 2mg/l. − randamentul transferului de oxigen de la aer la apă..114) Legătura dintre capacitatea de oxigenare orară necesară în condiţii reale AOR şi capacitatea de oxigenare orară necesară în condiţii standard sau normale SOR (Standard Oxygen Requirement) este dată de relaţia: = unde: θ = 1.115) asupra transferului de oxigen. ţine seama de: − temperatura apei uzate. cB – concentrația O2 dizolvat din bioreactor.60 pentru T = 27oC. α = 0..024 – coeficient din relaţia de tip Arhenius. ce evidenţiază efectul temperaturii ∙ Ɵ ∙ ∙( ∗ ∙ − ) (kg O ⁄h) (8. (kg O ⁄h) (8. α – coeficient care ţine seama de capacitatea de transfer a oxigenului de la apa curată la apa uzată: • • α = 0.27ºC. − temperatura maximă a aerului din zona de amplasare a staţiei de epurare. T – temperatura apelor uzate care se va considera iarna 10ºC şi vara. Capacitatea de oxigenare orară necesară CO h. după caz. 25º. 205 . tensiunii superficiale.Determinarea debitului de aer necesar în condiţii reale în scopul asigurarării capacităţii de oxigenare orare necesare.95 – de solubilitate a oxigenului în apă datorită salinităţii acesteia (conţinutului de săruri).nec (kg O2/h) a fost determinată pentru situaţia reală. − performanţele dispozitivelor de insuflare a aerului în apă. − adâncimea de insuflare din bioreactor. În literatura de specialitate străină acest parametru este notat AOR (Actual Oxygen Requirement): = . când fenomenul se desfăşoară în amestecul lichid din bioreactor. factor de corecţie al transferului de oxigen care ţine seama de diferenţele β = 0.65 pentru T = 10oC.

17 mg O2/l. pentru T=20oC (cf.33 mg O2/l. (mg O2/l).114) și (8. măsurată între suprafaţa lichidului şi faţa superioară a dispozitivului de insuflare a aerului în amestecul lichid din bioreactor. (mgO2/l): • • cSAT =11. în condiţii standard.14. Calculele se efectuează şi pentru perioada de iarnă (T=10oC) şi pentru perioada de vară (T =25º – 27ºC).115) se determină SOR.116) unde: cS20 Hi – concentraţia de saturaţie a oxigenului în apa curată. cSA – concentraţia medie de saturaţie a oxigenului dizolvat în apa curată la temperatura de dimensionare T.28 kg O2/m3 aer – conţinutul de oxigen dintr-un m3 de aer.m adâncime de 206 aerului în . (mg O2/l).118) unde: SOR – definit anterior. (m). cSO = 0. în condiţii standard. § 8. în condiţii standard sau normale.c* 20 S – este concentraţia medie de saturaţie în apă curată a oxigenului dizolvat la 20ºC. 8.2. 4) Debitul de aer necesar în condiţii standard (normale) se determină cu relaţia: . pentru T=10oC (cf. depinde de adâncimea de insuflare a aerului (Hi) și se determină: ∗ = ∙ (1 + 0. (g O2/N m3 aer .035 ∙ ) (mg O ⁄l) (8.1. 8.2. ∙ (1 + 0.6). = ∙ 1 ∙ 1 = ∙ 10 ∙ (N m aer⁄h) (8. = ∙ − capacitatea specifică de oxigenare a dispozitivului de insuflare a apă curată.117) Din relațiile (8. § 8. γaer = 1. Pentru dimensionare se alege valoarea SOR maxim rezultată. – adâncimea de insuflare a aerului.6). şi la adâncimea de insuflare Hi determinată cu relaţia: = unde: cSAT – concentraţia de saturaţie a oxigenului în apa curată la temperatura T (oC). tab.035 ∙ ) (mg O ⁄l) (8. tab.206 kg/m3 este greutatea specifică a aerului.1.14. cSAT =9.

D hl – pierderea de sarcină locală în dispozitivul de insuflare a aerului în amestecul lichid din bioreactor. (0. în condiţii normale (Standard Oxygen Transfer Efficiency).119) = . suflante) se determină în funcţie de debitul normal de aer (debitul în condiţii standard).121) h S− D – pierderea de sarcină distribuită în conducta de alimentare cu aer de la d sursă până la cel mai depărtat dispozitiv de insuflare. este necesară determinarea debitului real de aer necesar QR. SOTE – eficienţa de transfer a oxigenului în apa curată. ∙ (%) (8. valoarea co’ se calculează pe baza eficenței specifice de transfer (η1) de ofertantul (producătorul) dispozitivului.insuflare). în condiţii normale (standard) pentru 1 m adâncime de insuflare. TN = 10oC – temperatura aerului în condiţii standard. ∙ + 273 ∙ + 273 (N m aer⁄h) (8. (T+273) – temperatura aerului în grade absolute (Kelvin).20 – 0. la adâncimea de insuflare Hi. + ℎ + ℎ (m col.aer (m3 aer/h) şi a înălţimii de presiune necesare la flanşa de refulare a sursei de aer.20 – 0. (%/m). pR – presiunea atmosferică în condiţii reale. Pentru alegerea surselor de aer. 5) Debitul de aer real pentru condiţiile reale de funcţionare a surselor de furnizare a aerului (compresoare. H O) (8. Valoarea eficienţei specifice este caracteristică fiecărui dispozitiv de insuflare a aerului. din zona de amplasare a reactorului pN – presiunea atmosferică în condiţii standard. 207 . cu relaţia: . (0. 6) Presiunea necesară la flanșa de refulare a sursei de aer: ≥ unde: Hi – adâncimea de insuflare a aerului în amestecul lichid.60 m).80 m). (%): = unde: − eficienţa specifică de transfer a oxigenului în apă curată. ( m ).120) unde: TR = 30 – 35oC – temperatura maximă a aerului din zona de amplasare a reactorului.

cu recircularea stratului de nămol). în funcţie de schema de epurare adoptată. Decantoarele secundare nu pot lipsi din schemele de epurare biologică. acestea funcţionând în tandem cu bazinele de aerare sau cu filtrele biologice. 208 .2 Parametrii de dimensionare Numărul de decantoare va fi minimum două unităţi (compartimente).Pentru funcţionarea corectă a unităţilor de decantare se impune distribuţia egală a debitelor între unităţile respective (se prevede în amonte de decantoarele secundare o cameră de distribuţie a debitelor ).3.3. fiecare putând funcţiona independent. − decantoare de tip special (cu module lamelare. ambele utile. 8. Decantoarele secundare sunt amplasate în aval de bazinele cu nămol activat sau de filtrele biologice. − decantoare cu evacuare hidraulică cu ajutorul podurilor racloare cu sucţiune. 8.3 Decantoare secundare Decantoarele secundare sunt construcţii descoperite care au rolul de a reţine nămolul biologic produs în bazinele cu nămol activat sau în filtrele biologice. Substanţele reţinute în decantoarele secundare poartă denumirea de nămol biologic.8.1 Clasificare Decantoarele secundare se clasifică astfel: a) După direcţia de curgere a apei prin decantor : − decantoare orizontale longitudinale. − decantoare verticale. − decantoare orizontale radiale. substanţele reţinute poartă denumirea de nămol activat. iar în cazul în care decantoarele secundare sunt amplasate după bazinele de aerare. b) După modul de evacuare a nămolului: − decantoare cu evacuare hidraulică pe principiul diferenţei de presiune hidrostatică. se proiectează în conformitate cu prevederile STAS 4162-2/1989. Decantoarele secundare orizontale longitudinale şi radiale.

) I = I ∙ I Iss = 450…500 I = ∙ (Q + Q ) A Iss = 90 … 140 h u tminc= 1.5.7 usc = 0.M.or + Qnr.h h I = c 10 ∙ (Q + Q A Iss = 90 … 140 h u tc = 1.max.max Q u = A usc= 0. (m3/zi).0 t = c 9 10 h % = − ∙ 100 Quz.0 h t = u tminv = 2.8.zi Qv = Quz. Ao – suprafața utilă de decantare. Nr. 2 DS amplasat după FB m /zi m3/h m/h 3 Relație de calcul/ Valori recomandate 3 DS amplasat după BNA Qc = Quz. Quz.7 … 1. (m3/zi).max. 209 . (cm3/g). BNA – bazin cu nămol activat.or – debitul orar maxim al apelor uzate.zi dm3/m2.max – debitul de nămol recirculat.max.or+ QAR.5 … 4.max.5 h t = u tv = 3. (m3/zi).7 … 1. 0 1 2 3 Parametru 1 Debitul de dimensionare Debitul de verificare Încărcare superficială la debitul de dimensionare Încărcare superficială la debitul de verificare Viteza maximă de curgere a apei Încărcarea superficială cu materii totale în suspensie Încărcarea volumetrică superficială cu nămol Timpul de decantare la debitul de dimensionare Timpul de decantare la debitul de verificare Coeficient de recirculare externă a nămolului activ U.u.Tabel 8. (kg/m3).max – debitul de recirculare al apelor epurate. Qnr.25. cnr – concentrația în materii solide a nămolului de recirculare. (kg/m3).max.0 t = . crt. QAR.5 umaxsv = 2. (m). (m3/h)./m2.5 … 2.2 4 5 6 7 8 m/h mm/s kg s.max Q u = A Qv = Quz.2 umaxsv = 2. DS – decantor secundar. hu – înălțimea zonei utile de sedimentare. Parametrii de proiectare ai decantoarelor secundare.zi –debitul zilnic maxim al apelor uzate. IVN – indicele volumic al nămolului definit în tab. (m2). FB – filtre biologice. cna – concentrația în materii solide a nămolului activat.

.00 m atât pe verticală cât şi pe orizontală. 210 . 7 dm 3 / s. orificii sau ecrane semiscufundate.. pentru acces se recomandă prevederea de deflectoare.. Sistemul are avantajul că elimină influenţa vântului.25 prezintă parametrii de dimensionare ai decantoarelor secundare.75. precum şi pentru realizarea unei eficienţe ridicate în ceea ce priveşte sedimentarea materiilor în suspensie din apă. deflector şi a distanţei dintre ele a = 0. aceste deversoare sunt mobile pe verticală. Pentru asigurarea unei bune funcţionări a decantoarelor. Determinarea numărului de deflectoare se face pe baza debitului aferent unui deflector q def = 4. astfel încât lama deversantă pentru fiecare dinte al deversorului să fie egală. intervalul de timp dintre două evacuări de nămol nu trebuie să fie mai mare de 4 h (cu măsuri adecvate la recircularea nămolului).Conducta va fi dimensionată să funcționeze cu nivel liber. permiţând astfel evacuarea controlată a apei decantate. orificiile fiind îndreptate către radier pentru asigurarea uniformităţii curgerii în bazin.. Când valoarea este depăşită. Pentru a realiza o evacuare uniformă. trebuie ca deversarea să fie neînecată şi perfect reglată pe verticală. Evacuarea apei din decantor este reglată prin deversoare metalice...Tabelul 8. la decantoarele radiale şi verticale. Evacuarea apei decantate se poate face şi prin conducte submersate funcţionând cu nivel liber. accesul apei trebuie să se facă la o distanţă de 1. prevăzute cu fante (orificii). pentru o bună distribuţie a liniilor de curent. Se recomandă evacuarea continuă a nămolului activat din decantoarele secundare.1. Lungimea deversoarelor rezultă din adoptarea valorilor recomandate pentru debitul specific deversat..80 m faţă de radier. se recomandă mărirea lungimii de deversare prin realizarea de rigole paralele sau. prin prevederea de rigole radiale suplimentare. trebuie ca accesul şi evacuarea apei să se facă cât mai uniform. La decantoarele orizontale radiale şi la cele verticale. având partea superioară realizată sub forma unor dinţi triunghiulari sau trapezoidali. debitul nu va depăşi 10 m 3 / h . dar dacă nu este posibil.. necesitatea peretelui (ecranului) semiscufundat şi reduce substanţial abaterile de la orizontalitate ale sistemului de colectare. m în situaţia cea mai dezavantajoasă (la debitul de verificare).

reparaţii. − pasarela de acces pe podul raclor .Determinarea pierderilor de sarcină prin decantor se va face atât pentru debitul de calcul cât şi pentru cel de verificare.3 m. 10. avarii). necesare izolării fiecărui compartiment în parte în caz de necesitate (revizii. Apa limpezită este evacuată printr-o rigolă perimetrală (fig.3 Decantoare secundare orizontale radiale Se recomandă a se adopta decantoare secundare orizontale radiale de tipul celui din fig. − sistemele de admisie şi distribuţie a apei epurate biologic.3.4) sau prin conductă inelară submersată prevăzută cu orificii (fante). 8. de la centru spre periferie.b) pentru diametre (D) cuprinse între 30…50 m. cu muchia inferioară situată la o adâncime sub nivelul apei egală cu 2/3 din înălţimea zonei de sedimentare hu. în care apa este admisă central prin intermediul unei conducte prevăzută la debuşare cu o pâlnie (difuzor) a cărei muchie superioară este situată la 20 ÷ 30 cm sub nivelul apei. a cantităţii şi calităţii nămolului activat efluent din bazinele de aerare sau apei recirculate în schemele cu filtre biologice şi a parametrilor de proiectare recomandaţi pentru fiecare caz în parte. Circulaţia apei se face orizontal şi radial.13. a numărului de compartimente şi a dimensiunilor acestora se face pe baza unor calcule tehnico-economice comparative. − conducte de evacuare a nămolului activat şi de golire a decantorului .13.a ) pentru diametre (D) cuprinse între 15…25 m şi de de tipul celui din fig. Nu se recomandă a se prevedea decantoare secundare radiale cu diametre mai mici de 15 m şi nici mai mari de 60 m. 211 . 8. − sistemele de colectare şi evacuare a apei decantate. − echipamentele mecanice necesare colectării şi evacuării nămolului. 8. Înălţimea de siguranţă a pereţilor decantorului deasupra nivelului maxim al apei va fi de minim 0. apa iese pe sub un cilindru central semiscufundat. Sunt bazine cu forma circulară în plan. Decantoarele secundare sunt alcătuite în principal din: − compartimente pentru decantarea propriu-zisă. Din conducta de acces. Alegerea tipului de decantor. precum şi dispozitivele de închidere pe accesul şi evacuarea apei în şi din decantor. adoptându-se pentru profilul tehnologic valorile cele mai dezavantajoase.

). de aici. Disiparea energiei apei din conducta de admisie trebuie să asigure condiţiile optime de floculare. 8. El este alcătuit dintr-o grindă solidă ce sprijină pe structura de rezistenţă centrală prin intermediul unui pivot. fie prin pompare (se aplică în cazul decantoarelor cu radier înclinat). Cilindrul central. solidar cu grinda podului raclor sunt prevăzuţi montanţi de care sunt prinse lame ce raclează nămolul sedimentat pe radierul decantoarului. roţile fiind prevăzute în mod corespunzător acestui tip de rulare.În alte variante. La partea superioară o cilindrului central se prevede o structură de rezistenţă capabilă să preia forţele generate de podul raclor. 8. de unde. Soluţiile indicate pentru evacuarea nămolului din decantoare nu sunt limitative. conducându-l în başa de evacuare. Distribuţia uniformă a apei de la centru spre periferie se poate realiza şi prin intermediul altor dispozitive care prezintă avantaje hidraulice şi tehnologice deosebite (de tipul “Lalelei Coandă”). nămolul sedimentat pe radierul decantorului este extras printr-un sistem de conducte într-un compartiment mobil solidar cu podul raclor. prin sifonare sau pompare este trimis într-un colector inelar şi evacuat spre treapta de prelucrare (fig.13 a. 212 . Calea de rulare poate fi realizată şi din şină metalică.).13 b. al cărui pivot este amplasat pe structura de rezistenţă respectivă. Colectarea şi evacuarea nămolului reţinut se face continuu în următoarele variante: a) colectarea nămolului se face într-o başă centrală de unde este evacuat fie prin diferenţă de presiune hidrostatică. nămolul este evacuat prin diferenţă de presiune hidrostatică spre treapta de prelucrare (fig. sprijină pe radierul bazinului prin intermediul unor stâlpi. În acest caz. prin diferenţă de presiune hidrostatică. În acest caz. b) prin sifonare (se aplică în cazul decantoarelor cu radier orizontal). apa iese din cilindrul central prin intermediul unor orificii cu deflectoare practicate în peretele acestuia sau printr-un grătar de uniformizare cu bare verticale. iar extremităţile sprijină prin intermediul unor roţi adecvate pe peretele exterior al bazinului. al cărui diametru este de 20÷35% din diametrul decantorului. Podul raclor poate fi de două tipuri: radial sau diametral.

25m D1 D D2 d1 d2 1 2 b 8 hu hs 9 H de dn da 10 d3 Figura 8. 1-camera de admisie și distribuție apă. Secțiuni transversale prin decantorul secundar orizontal radial.. 3-jgheab colector inelar fix. Decantoare radiale cu D = 15. 10-pâlnie pentru colectarea nămolului.. 5-instalație de sifonare a nămolului.conductă evacuare efluent. 2-pod raclor. 7-conducte verticale de aspirație.. 213 . 6-guri de aspirație.. dn – conductă evacuare nămol. 4-jgheab colector mobil. Decantoare radiale cu D = 30. 50m D1 D D2 d1 b 3 1 5 4 7 2 hs H 9 hu da I dn N E 6 de b. 9-rigolă pentru colectarea apei decantate. da-conductă admisie influent.a. de.8-deversor.13.

1 33.000 dn (mm) 16 150–200 200–250 200–300 250–350 300–400 350–500 350–500 500–700 16 20 25 30 35 40 45 50 *A0=0.700 1. Dimensiuni caracteristice decantoarelor secundare radiale.058 1. 214 .14 45.5 3.80 1.14 D2 (m) 3 14.90 3.4 0.00 1.90 3.26.000 700–1.14 20.984 6.848 2. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 Q (l/s) 1 60 – 95 115 – 185 195 – 290 300 – 463 405 – 690 700 – 950 1.000–1. Nr.5 2.3 3.000 – 1.4 0.00 Vu** (m3) 13 413 660 1.200 de (mm) 15 200–300 250–350 300–400 400–600 400–600 500–700 600–800 700–1.90 2.0 3.14 40.3 2.6 2.90 2. Notă: Notațiile din tabelul 8.779 d1 (m) 5 3.0 3.6 – – – – – d3 (m) 7 3.000 1.26 corespund celor din figura 8. (m2).4 0.4 0.7 42.43 0.0 2.1 37.4 hu (m) 9 2.4 0.0 3.90 3.7 47.0 3.60 0.800 –2.5 23.0 d2 (m) 6 2.3 0.14 30.0 4.5 hd (m) 10 0.57 0.14 25.6 3.50 0.40 3.3 0.80 0.0 3.5 28.227 da (mm) 14 250–350 300–400 350–500 500–700 600–800 700–1.Tabel 8.14 35.5 3.200 D (m) D1 (m) 2 16.568 3.40 3. **Vu=A0*hu – volumul util de decantare. (m3).5 3.14 50.0 3.882 4.00 1.0 – – – – – hs (m) 8 0.0 4.7 A0 * (m2) 4 165 264 423 616 856 1.90 b (m) 12 0.60 0.785(D22–d21) – aria orizontală utilă a unui compartiment de decantare.5 2.7 18.70 – – – – – H (m) 11 2.109 1. crt.13.424 1.

În scopul evitării antrenării spumei sau a nămolului plutitor odată cu efluentul epurat. există posibilitatea prevederii mai multor rigole în interiorul suprafeţei decantorului. care prezintă multiple avantaje ( se elimină influenţa vântului precum şi evacuarea odată cu apa decantată a grăsimilor şi plutitorilor. ca subvariantă. posibilitatea ca deversarea să se facă pe ambele părţi ale acesteia. 30 ÷ 50 cm distanţă se prevede un ecran semiscufundat.0 m3/h. de formă circulară în plan. sau numai în interiorul acesteia la 0. distanţa dintre rigole şi peretele decantorului trebuind să fie aproximativ aceiaşi cu adâncimea decantorului. peretele rigolei dinspre centrul bazinului are coronamentul deasupra nivelului apei. poate fi aşezată perimetral în afara sau în interiorul suprafeţei de decantare.m pentru rigolele cu evacuare pe două părţi. a cărui muchie inferioară este la minim 25 ÷ 30 cm sub nivelul apei. se recomandă ca debitul specific deversat (“încărcarea hidraulică specifică a deversorului”) să nu depăşească 10. grăsimile şi spuma de la suprafaţa apei spre periferie. la cca. un braţ metalic prevăzut cu o lamă racloare de suprafaţă care împinge nămolul plutitor.0 m3/h. se obţine uniformitate în colectarea apei decantate dacă se asigură curgerea cu nivel liber prin conducta perforată). în faţa peretelui rigolei situat spre centrul decantorului se va prevedea un ecran semiscufundat pentru evitarea antrenării spumei sau a nămolului plutitor în efluentul epurat. Colectarea în rigolă a apei limpezite se face prin deversare neînecată.50 ÷ 0. Apa decantată trece pe sub rigolă şi deversează peste peretele circular al rigolei dinspre peretele exterior al decantorului. către un cămin sau alt dispozitiv de colectare a acestora. în vederea evitării antrenării odată cu efluentul a spumei sau nămolului plutitor. prin conductă submersată cu orificii (fante). În cazul depăşirii valorilor limită pentru debitul specific de deversare. caz în care. reglabile pe verticală. pe partea pe care se va face deversarea se vor prevedea deversoare metalice cu dinţi triunghiulari. Aceste rigole inelare 215 . În faţa acestor deversoare. Acest tip de rigolă permite. În cel de-al doilea caz. el servind drept perete obstacol pentru spuma şi grăsimile de la suprafaţa apei.80 m de perete.De podul raclor este prins. prevăzut şi el cu plăcuţe metalice cu dinţi triunghiulari reglabili pe verticală. Rigola de colectare a apei decantate poate fi cu deversare pe o singură parte sau cu deversare pe două părţi. În cazul rigolelor perimetrale.m (la Qv) pentru rigolele cu evacuare pe o singură parte şi 6.

127) .126) (8. Radierul decantorului poate fi prevăzut cu o pantă de 6 ÷ 8 % spre centru.122) și (8.1 Parametrii de dimensionare • • Debitele de dimensionare și verificare: cf. Ao. 8.2. se verifică apoi dacă sunt respectate condiţiile (8. tab. realizând 1 ÷ 3 rotaţii complete pe oră. precum şi numărul de unităţi de decantare.127): − Pentru D = 16 … 30 m: 10 ≤ − Pentru D = 30 … 50 m: 15 ≤ 216 ≤ 15 ≤ 20 (8.122) (8. 8. Viteza periferică a podului raclor variază între 10 şi 60 mm/s.. Se adoptă valoarea maximă dintre (8. prin conducte cu Dn 200 mm sau mai mari. în cazul decantoarelor radiale cu colectarea nămolului cu lame racloare.124) unde: Qc.3. • Secţiunea orizontală necesară: = • (m ) (8.3. Adâncimea utilă a spaţiului de decantare: ℎ = ∙ (m) (8.125) Cu aceste elemente se intră în tabelul 8. d3.25 şi se stabilesc dimensiunile geometrice: D. iar adâncimea utilă h u între 2.pot fi legate între ele prin rigole radiale care. hu. se pot adopta şi diametre de 60 m).6 m. permit la rândul lor reducerea debitului specific deversat. usc – definite în tab. iar radierul pâlniei de nămol cu o pantă de minim 1.tc.2 şi 4.123).7 : 1. 8.tv – definiți în tab.24 § 8. Diametrul decantoarelor radiale este cuprins între 15 şi 50 m (în cazuri justificate tehnico-economic. Volumul util necesar de decantare: = = ∙ ∙ (m ) (8. sau poate fi prevăzut cu radier cu pantă zero în cazul colectării nămolului cu poduri racloare cu sifonare.Qv.123) (m ) unde: Qc. b şi Vu. 8.24.126) și (8.3.7 m/s .2. cu condiţia ca viteza nămolului să fie cel puţin 0.24 § 8. Evacuarea nămolului se poate face continuu.3.

= ℎ + ℎ (m) (8.7 m/s .Debitul specific deversat pe conturul rigolei de colectare a apei limpezite trebuie să verifice relaţiile (8.129). n – numărul de compartimente de decantare. se vor lua măsuri specifice pentru combaterea tendinţei de creştere a turbulenţei din cauza vântului. hp – diferenţa de înălţime datorită pantei. (m).3÷1.130) (8. Adâncimea decantorului la perete (Hp) şi la centru (Hc): = ℎ + ℎ + ℎ + ℎ (m) unde: hs – înălţimea de siguranţă (0. În cazul decantoarelor radiale cu diametrul mai mare de 50 m.128) (8. Dr – diametrul aferent peretelui deversor al rigolei. hu – adâncimea utilă a apei în spaţiul de decantare.0) m. la debitul de verificare: − Pentru rigole cu evacuare pe o parte: − Pentru rigole cu evacuare pe 2 părți: unde: Qv – definit în tabelul 8. m) (m /h. (m). m) (8.128) și (8. (m) – dacă este cazul. hn – înălţimea pâlniei de nămol (2 … 3 m) – dacă este cazul.25. Dimensiunile rigolei de colectare a apei limpezite se stabilesc pentru debitul de verificare Qv punând condiţia ca în secţiunea cea mai solicitată viteza minimă să fie de 0.131) = = ∙ ∙ ∙ ∙ ≤ 10 ≤6 (m /h.129) 217 .

rezistența specifică la filtrare este independentă de presiune. Nămoluri secundare (rezultate din treapta de epurare biologică). 218 . Proiectarea obiectelor tehnologice din treapta de tratare a nămolurilor 9. b) După caracterul apelor uzate: • • • • • • • Nămoluri provenite din epurarea apelor uzate menajere. Nămoluri incompresibile cu s = 0. Nămoluri stabilizate anaerob (rezultate din rezervoarele de fermentare a nămolurilor) sau aerob (rezultate din stabilizarea aerobă a nămolurilor). Nămoluri organice (conțin > 50% substanțe volatile). Nămoluri provenite din epurarea apelor uzate industriale. nămoluri industriale.9.6 – 0.1 Clasificarea nămolurilor provenite din stațiile de epurare Nămolurile se clasifică: a) După treapta de epurare din care provin: • • • Nămoluri primare (rezultate din treapta de epurare mecanică). nămoluri e) După valoarea coeficientului de compresibilitate (s): Nămoluri cu s = 0. Nămoluri cu s > 1: nămoluri industriale. d) După valorile rezistenței specifice la filtrare (r): Nămoluri greu filtrabile (nămoluri urbane brute și nămoluri fermentate): = 10 = 10 minerale): ≤ 10 • • • (cm/g) ÷ 10 ÷ 10 (cm/g) (cm/g) Nămoluri cu filtrabilitate medie (nămoluri industriale): Nămoluri ușor filtrabile (nămoluri urbane condiționate chimic.9: nămoluri urbane brute și fermentate. c) După compoziția chimică: Nămoluri minerale (conțin > 50% substanțe minerale).

Tabel 9.6 0. 219 .1. Cantități specifice de nămol reținute în stațiile de epurare. în schemele cu aerare prelungită Nămol primar rezultat în urma precipitării chimice a fosforului Nămol rezultat din procedeele de epurare cu nitrificare – denitrificare 110 – 170 70 – 100 60 – 100 80 – 120 420 – 850 12 – 30 150 80 70 100a) 550b) 18c) a) Valoarea este valabilă presupunând lipsa treptei primare de epurare. 0 Tipul de nămol 1 Cantități specifice de nămol Substanță uscată din Nămol umed nămol (g/om. Tabel 9.2 sunt prezentate valori caracteristice privind cantitățile de substanță uscată din nămolurile biologice și nămolul în exces pentru diferite scheme de epurare.9.zi) (l/om.8 0.u/ 103 m3 apă uzată) Domeniul de variație Valoare caracteristică 2 3 Nămol primar Nămol în exces de la BNA Nămol biologic de la filtrele biologice Nămol în exces.2. Cantitățile specifice de nămol reținute în stațiile de epurare sunt prezentate în tabelul 9.33 În tabelul 9. 0 1 2 3 4 5 6 Tipul de nămol 1 Încărcarea specifică cu substanță uscată (kg s. crt.6 0.3 – 0. Încărcări specifice cu substanță uscată.5 0.5 – 4 0. Nr.zi) 2 3 1 2 3 4 5 6 7 8 Nămol proaspăt din decantoarele primare orizontallongitudinale Nămol proaspăt din decantoarele primare orizontal-radiale Nămol proaspăt din decantoarele primare verticale Nămol biologic din decantoarele secundare amplasate după filtrele biologice Nămol biologic din decantoarele secundare amplasate după filtrele biologice de mare încărcare cu epurare avansată Nămol în exces din decantoarele secundare amplasate după bazinele de aerare Nămol fermentat din decantoarele cu etaj Nămol fermentat din fose septice 25 35 – 40 30 8 20 20 – 32 30 30 – 33 0. c) Încărcarea specifică cu substanță organică provenită din nitrificare are valori neglijabile.2 0.1. Nr.3 – 0. b) Se referă la însumarea cantității de nămol rezultată în urma precipitării chimice cu cea rezultată din sedimentarea normală.5 2.7 – 0.2 Cantități specifice de nămol Cantitățile de nămol ce rezultă din epurarea apelor uzate depind de calitatea apelor uzate și de tehnologia de epurare adoptată. crt.

exprimat procentual și care se determină cu relația: = unde: Ga – greutatea apei din nămol. Gm – greutatea materiilor solide de natură minerală.1 Umiditatea Umiditatea reprezintă conținutul de apă din nămol.3. − materii organice volatile. Greutatea specifică a materiilor solide din componența nămolului se determină cu relația: = unde: Gs – greutatea materiilor solide. (kgf). (kgf/m3).1) 9. Gn – greutatea nămolului. − greutatea specifică a materiilor solide.2) − greutatea specifică a materiilor solide de natură organică.1.1.3 Caracteristicile nămolurilor 9. − greutatea specifică a materiilor solide de natură minerală. (kgf). (kgf).3. 220 .1 Caracteristici fizice 9. + (9.3. ∙ 100 (%) (9.9.(kgf). (kgf). Go – greutatea materiilor solide de natură organică.2 Materiile solide Materiile solide din nămol cuprind: − materii solide minerale. (kgf/m3). (kgf/m3).

Rezistența specifică la filtrare – rezistența pe care o opune la filtrare o turtă de nămol depusă pe o suprafață filtrantă de 1 m2 și care conține 1 kg s.5 bar.3. prezentate în tabelul 9. . − coeficientul dinamic de vâscozitate a filtrului. t..u.9.3) V – volumul de filtrat obținut după timpul de filtrare. Nr.3.025 1. Crt.050 1. − nămolul fermentat devine brun și cu aspect granular. a fost exprimată de Càrman: = unde: r – rezistența specifică la filtrare.3 Greutatea specifică Greutatea specifică a nămolului reprezintă greutatea unității de volum și are diferite valori. la temperatura probei. 221 ∙ ∙ ∙ ∙ (9.1. (s). Tabel 9.1. (g/cm.5 Filtrabilitatea Filtrabilitatea nămolului reprezintă proprietatea acestuia de a ceda apa prin filtrare și se exprimă prin 2 parametrii: rezistența specifică la filtrare (r) și coeficientul de compresibilitate(s). supusă la o diferență de presiune de 0.005 9.3.3. Greutăți specifice ale nămolurilor. t – timpul de filtrare.3.020 1.005 1.s). (m3).1.4 Culoarea și mirosul Culoarea și mirosul nămolurilor variază în funcție de proveniența lor: − nămolul brut este cenușiu și prezintă un miros neplăcut. 9. − nămolul provenit din epurarea mecano – chimică prezintă colorație în funcție de coagulantul utilizat.015 1. Legea generală a procesului de filtrare pe o suprafață S. (m/kg). 0 Tipul de nămol 1 Greutatea specifică (kgf/ m3) 2 1 2 3 4 5 6 Nămol primar Nămol în exces de la bazinele de aerare Nămol biologic rezultat de la filtre biologice Nămol în exces de la bazinele de aerare în schema cu aerare prelungită Nămol primar rezultat în urma precipitării chimice a fosforului Nămol biologic din schemele de epurare cu nitrificare – denitrificare 1.

nămoluri cu coeficient de compresibilitate supraunitar.5). brute și fermentate. (m2). care conduce la creșterea rezistenței specifice de filtrare. Graficul de variație a parametrului “a” funcție de volumul de filtrat. nămolurile se clasifică în: • • • nămoluri cu coeficient de compresibilitate subunitar de 0. și a = tg α. (kg/m3).3) pentru ∆P = ct. ceea ce înseamnă că rezistența specifică la filtrare este independentă de presiune.C – concentrația în materii în suspensie a nămolului. Coeficientul de compresibilitate (s) se determină cu relația (9. (Pa). specifice unor industriale. r0 – rezistența specifică la filtrare a turtei de nămol pentru P = 1. care pune în evidență faptul că. P – presiunea aplicată probei de nămol.5) nămoluri . Integrând relația (9. (Pa). nămoluri incompresibile – sunt acelea pentru care: s = 0 și r = r0.6 – 0. precum și unele nămoluri industriale. S – suprafața filtrantă.4) t/V B A α V VL Figura 9. 222 ∙ (9. s – coeficient de compresibilitate. odată cu creșterea presiunii se produce o micșorare a porilor turtei de nămol. = unde: r – definit anterior.1. rezultă: = ∙ ∙ ∙ ∙ ∙ = ∙ (9. (m/kg). ∆P – diferența de presiune aplicată probei de nămol. adică nămoluri orășenești.9. În funcție de valoarea coeficientului de compresibilitate.

44. concentrațiile optime trebuie să se încadreze în intervalul 300 – 2.5.o.5.3.9.3. − pentru proteine: qbg = 0. la valori mai mari (> 2000 mg/l) există riscul ca fermentarea metanică să înceteze devenind predominantă fermentarea acidă. 223 . 32 % CO2). redusă (71% CH4. în special la procesele de fermentare a nămolului provenit din apele uzate urbane contaminate cu ape uzate industriale.2.4 (kJ/kg nămol) (9. În cazul fementării metanice. 29 % CO2). Se impune monitorizarea permanentă a pH-ului. ∙ 44.4 – puterea calorică pentru 1kg de substanță organică (kJ/kg s.o. Acizii organici reprezintă un indicator important al fermentării./ kg nămol).1. procesul de fermentare este dereglat atunci când pH-ul crește peste 8. pH-ul trebuie să se încadreze în intervalul 7 – 7.79 Nm3 biogaz/ kg s.o.2 Caracteristici chimice 9. − pentru grăsimi: qbg = 1. redusă (68% CH4.2. 50 % CO2).1 pH – ul Se condiționează funcționarea optimă a diferitelor procese de asigurare a unui pH adecvat.000 mg/l ca acid acetic.6) 9. 9.7 Nm3 biogaz/ kg s. înregistrate în urma analizei fermentării unei probe de nămol proaspăt amestecat cu nămol bine fermentat. acizilor volatili precum și valoarea pH-ului.25 Nm3 biogaz/ kg s.o).o. redusă (50% CH4.6 Puterea calorică Puterea calorică a nămolului variază în funcție de conținutul în substanță organică (substanțe volatile) din nămol și se poate determina orientativ cu relația: = unde: SV – conținutul în substanțe volatile al nămolului.3. Producția de biogaz rezultat (qbg) în urma fermentării anaerobe a substanțelor organice: − pentru hidrocarbonați: qbg = 0. (kg s.3.2 Fermentabilitatea Reprezintă parametrul care indică cantitatea și compoziția gazului.

Pb. As. Valori caracteristice ale concentrațiilor de metale grele întâlnite în nămoluri. Conţinutul de azot.700 9.5) poate asigura condiţii bune de dezvoltare a culturilor agricole. Nr. 224 .3.4 Nutrienții Reprezintă factori importanți pentru valorificarea nămolurilor în scop agricol sau de condiţionare a solului.2.000 500 260 6 4 80 5 14 1. Hg prezintă un grad ridicat de toxicitate și limitează utilizarea nămolului ca îngrășământ pentru diferite culturi agricole.u din nămol) 2 Arsenic Cadmiu Crom Cobalt Cupru Fier Plumb Mangan Mercur Molibden Nichel Seleniu Staniu Zinc 10 10 500 30 800 17. fosfor şi potasiu (tabel 10.3 Metalele grele Compușii chimici pe bază de Cu. substituind uneori parțial îngrăşămintele chimice.9. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Metal 1 Concentrație medie (mg/ kg s. nămolul provenit din epurarea apelor menajere are un conținut redus de metale grele.3. Tabel 9. Crt.4.2.

3 Caracteristici biologice și bacteriologice Nămolurile proaspete reţinute în staţiile de epurare prezintă caracteristici biologice şi bacteriologice similare cu cele ale apelor uzate supuse epurării.000 2–5 30 – 60 5 – 50 – 15 – 20 1.U.8 0–1 8 – 15 2–4 15 – 20 5–8 500 – 1. Criteriul: calitatea apelor uzate A1. crt.100 – 1. Compoziția chimică și biologică a nămolurilor.M.700 19.000 MST = cantitatea de materii solide obținute în urma etuvării unei probe de nămol la temperatura 105 °C. conținut > 50% substanțe minerale (în S.3 Alegerea schemei de prelucrare a nămolurilor Criteriile care se vor lua în considerație la alegerea schemei filierei de prelucrare a nămolurilor din stația de epurare sunt: A.3. A2.5 – 0. 2 Nămol primar brut 3 Nămol primar fermentat 4 Nămol activat brut 5 Materii solide totale (MST) Materii solide volatile Grăsimi animale și vegetale: -solubile cu eter -extractibile în eter Proteine Azot Fosfor Potasiu Celuloză Fier Siliciu pH Alcalinitate Acizi organici Capacitate energetică % % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST % din MST Unități pH mg CaCO3/l mg/l kJ/kg MST 5–9 60 – 80 6 – 30 7 – 35 20 – 30 1.5 2.000 – 29. nămolurile se pot împărți: 225 . 9. Aceste nămoluri pot conţine microorganisme patogene.500 100 – 600 9.000 0.12 32 – 41 2.). b) nămol organic care conține > 50% substanțe organice (în S.8 – 11 0.5 – 4 0.2 59 – 88 – 5 .000 – 14.100 1.4 – 5 2.000 – 23.5 – 8 580 – 1. Nr.5 – 4 0–3 8 – 15 3–8 10 – 20 6.000 23.6 – 1.U.9. 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Indicatorul de calitate 1 U.500 – 3.5. Tabel 9. Criteriul treptei de epurare din care provine După criteriul de epurare a stației de epurare din care provine.7 – – – 6.6– 3 1.5 – 7.).500 200 – 2. Criteriul compoziției chimice Filierele tehnologice care prelucrează: a) nămol mineral.8 – 2.

b) nămolul stabilizat (aerob sau anaerob). valorificare industrială. − utilizarea nămolurilor produse în stația de epurare în mediul exterior stației de epurare: utilizare în agricultură. Criteriul: impact asupra mediului Alegerea filierei tehnologice pentru prelucrarea nămolului va avea la bază: − cantități minime de nămol (substanță uscată) ieșite din stația de epurare.6). mirosuri. acestea trebuie să se încadreze în normativele în vigoare (tabelul 9. nămolurile se pot împărți în: a) nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate orășenești. b) nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate industriale. 226 .a) nămol primar rezultat din sedimentarea materiilor în suspensie în treapta de epurare mecanică. A3. depuse sau utilizate conform cu strategia Națională privind valorificarea acestora. e) nămolul fixat (rezultat prin solidificare). În cadrul gospodăriei de nămol din stațiile de epurare pot exista: a) nămolul brut (neprelucrat) rezultat din obiectele stației. b) nămol secundar rezultat din sedimentarea materiilor în suspensie din nămolul activ format în bazinele de aerare sau din sedimentarea materiilor în suspensie din pelicula formată în filtrele biologice (sau biodiscuri) în decantorul secundar. d) nămol stabilizat rezultat din procesele de stabilizare aerobă. c) nămoluri rezultate din epurarea apelor uzate de la unități agro-zoo-tehnice. Criteriul provenienței apei uzate După criteriul tipului de apă uzată din care provin. d) nămolul igienizat (prin pasteurizare. tratare chimică sau compostare). c) nămolul fermentat rezultat din rezervoarele de fermentare. d) nămol din treapta de epurare avansată. f) materie inertă (cenușă) rezultată prin incinerare. c) nămolul deshidratat (natural sau artificial). B. − respectarea condiționărilor de mediu privind emisiile de gaze.

) și consumuri energetice (kWh/t S.1 Media/ ½ oră 100% 97% 30 10 20 10 60 10 200 50 400 200 Pb + Cr + Cu + Mn mg ∙ m (Sb + As + Pb + Cr + Cu + Mn + Ni + V + Sn + Se + Te ) mg ∙ m-3 Sb + As + Pb + Cr + Cu + Mn + Ni + V mg ∙ m-3 Ni + As mg ∙ m-3 Cd + Hg mg ∙ m-3 Hg mg ∙ m-3 CO 90 % măsurători/ 24 ore mg ∙ m-3 1h mg ∙ m-3 95% din măsurători mg ∙ m-3 Mediu/10 minute * 0. C. − cele mai bune soluții de valorificare fără efecte adverse.05 1 50 150 100 150 Temperatură normală și condiții de funcționare sub presiune cu un conținut de 11% O2 la gaz uscat. Directiva Europeană – incinerarea. Directiva Europeană din 28 Decembrie 2000 Parametru (indicator)* Pulberi totale COT HCl SO2 NO și NO2 exprimat ca NO2 Stații existente < 6 T ∙ h-1 Dioxine și furani mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m-3 mg ∙ m3 -3 Media/ 1 zi 10 10 10 50 200 400 0.2 cuprinde: − amestecul nămolului primar (Np) cu cel în exces (Ne) într-un bazin de omogenizare – egalizare (BOE). − concentrarea amestecului (îngroșarea) într-un concentrator de nămol (CN) ce realizează reducerea umidității amestecului de nămoluri. − efectele cele mai reduse asupra mediului.) minime.1 Schema de prelucrere a nămolurilor cu bazin de omogenizare – egalizare și fermentare anaerobă într-o singură treaptă Schema de tratarea a nămolului prezentată în figura 9. Criteriul tehnico – economic Prin analize de opțiuni proiectanul va adopta filiera tehnologică de prelucrare a nămolurilor care asigură: − costuri unitare (lei/t S.Tabel 9.5 (8h) 1 0.6.4. impact nesemnificativ. 9.U. volume (costuri) minime de substanță. 227 .U.

a Emis Influent DP Np wp Vnp BNA DS Efluent r Qre = reQc Ne we Vne Npe wc wf lf Npec SPnre wd s BOE s CN s SPn RFN bg Nf BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s s bg Valorificare s Figura 9.volumul de nămol prima Np . fermentarea anaerobă se realizează într-o treaptă fără evacuare de supernatant fapt ce conduce la creșterea nămolului efluent. Schema de prelucrare a nămolului.cantitatea de nămol fermentat Nd . Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre .bazin cu nămol activat DS .cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Npe – cantitatea de nămol primar și în exces Npec – cantitatea de nămol primar și în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare 228 .decantor secundar DP .decantor primar Qre .2. BT poate lipsi dacă deshidratarea nămolului se face pe platforme de uscare.stație de pompare nămol de recirculare și în exces SPn . fermentarea anaerobă produce biogaz stocat în rezervorul de gaz (RG) pentru valorificarea ulterioară.concentrator de nămol BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol.stație pompare nămol RFN .rezervor de fermentare nămol BT .deshidratare mecanică CN . Linia apei BNA .bazin tampon DM .cantitatea de nămol primar Nf .− stabilizarea anaerobă a nămolului concentrat în rezervoare de fermentare a nămolului (RFN) reduce conținutul de substanțe organice până la 60 – 80 % din nămolul concentrat. − după RFN nămolul este stocat într-un bazin tampon (BT) necesar asigurării funcționării procesului de deshidratare mecanică (DM) la un debit constant.

concentrator de nămol BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol.stație pompare nămol RFN .bazin cu nămol activat DS .3.decantor secundar DP .cantitatea de nămol primar Nf . Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .9. Schema de prelucrare a nămolului. ar Emis Influent DP Np wp Vnp BNA Qre = reQc ? wc DS Efluent Nec s CN s Npec Ne we Vne wf lf SPnre wc CN s s Npc BOE s SPn RFN bg Nf wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s s bg Valorificare s Figura 9.rezervor de fermentare nămol BT .volumul de nămol primar Np .deshidratare mecanică CN .decantor primar Qre .2 Schema de prelucrare a nămolurilor cu îngroșare independentă a nămolului primar și a celui în exces și fermentare anaerobă într-o singură treaptă Schema de tratare a nămolului prezentată în figura 9. Linia apei BNA .stație de pompare nămol de recirculare și în exces SPn .cantitatea de nămol fermentat Nd .4.bazin tampon DM .3 este similară cu cea din paragraful anterior diferența fiind concentrarea separată a nămolurilor (primare și biologice).cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Npe – cantitatea de nămol primar și în exces Npec – cantitatea de nămol primar și în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare 229 .debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre .

reduce umiditatea și evacuează supernatantul.bazin cu nămol activat DS .stație de pompare nămol de recirculare și în exces SPn .decantor secundar DP .stație pompare nămol RFN1 .3 Schema de prelucrare a nămolurilor cu bazin de omogenizare egalizare și fermentare anaerobă în două trepte Schema din figura 9.decantor primar Qre . ∆wf1 – creșterea/reducerea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .4.rezervor de fermentare nămol (treapta 2) BT .concentrator de nămol BOE – bazin de omogenizare/ egalizare nămol. ar Emis Influent DP Np wp Vnp BNA Qre = reQc ? wc DS Efluent SPnre Ne we Vne wf1 lf1 wf2 lf2 Nf1 wd Nec s CN Npec s wc CN s s Npc BOE s SPn RFN1 bg bg RFN2 bg bg s Nf2 BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare Valorificare SPs RG s s s s s Figura 9. Nf2 . Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf1.cantitatea de nămol primar Nf1.9.volumul de nămol primar Np . lf2 – limite tehnice de fermentare 230 .deshidratare mecanică CN .cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Npe – cantitatea de nămol primar și în exces Npec – cantitatea de nămol primar și în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf1. − treapta secundară (RFN 2) realizează o concentrare a nămolului.bazin tampon DM . cu o creștere a nămolulu efluent.4 prezintă o schemă de prelucrare a nămolurilor cu 2 trepte de fermentare anaerobă: − treapta primară (RFN 1) realizează reducerea substanțelor organice prin procedee de fermentație anaerobă fără eliminare de supernatant și cu producere de biogaz. Schema de prelucrare a nămolului.4.debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre .cantități de nămol fermentat Nd . Linia apei BNA .rezervor de fermentare nămol (treapta 1) RFN2 .

volumul de nămol primar Np .rezervor de fermentare nămol BT .decantor primar Linia nămolului SPn .concentrator de nămol Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp . Schema de prelucrare a nămolului.4. În acest caz treapta de prelucrare a nămolurilor cuprinde doar tratarea nămolului primar.5 se aplică în cazul stațiilor de epurare prevăzute doar cu treaptă mecanică. ar Emis Influent DP Np wp Vnp wc Efluent s wf lf Npc CN s s SPn RFN bg Nf wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s bg Valorificare s Figura 9.cantitatea de nămol deshidratat Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare 231 .stație pompare nămol RFN .deshidratare mecanică CN . Linia apei DP .bazin tampon DM .cantitatea de nămol fermentat Nd .9.4 Schema de prelucrare a nămolurilor din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și fermentare anaerobă într-o singură treaptă Schema din figura 9.5.cantitatea de nămol primar Npc – cantitatea de nămol primar după concentrare Nf .

6 este similară cu cea prezentată în fig. Schemă de prelucrare a nămolurilor.stație pompare nămol BT .5 § 9.bazin tampon DM . Linia apei DP .4.cantitatea de nămol deshidratat s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant ls – limita tehnică de stabilizare ∆ws – creșterea de umiditate prin stabilizare L 232 . a Emis Influent DP Np wp Vnp wc Efluent r s CN s s Npc SPn ws ls SN aer Ns wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare Statie suflante SPs s s s Figura 9.decantor primar Linia nămolului SPn .9.cantitatea de nămol primar Npc – cantitatea de nămol primar după concentrare Ns– cantitatea de nămol stabilizat Nd .4 cu deosebirea că stabilizarea se face aerob fără eliminare de supernatant și cu necesitatea asigurării unei surse de aer necesar proceselor biologice.4. 9.volumul de nămol primar Np .deshidratare mecanică CN .6.concentrator de nămol SN – stabilizator nămol Umiditate nămol wp – umiditatea nămolului primar ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Vnp .5 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din stațiile de epurare cu treaptă mecanică și stabilizare aerobă Schema de tratare a nămolurilor prezentată în figura 9.

rezervor de fermentare nămol BT . Schemă de prelucrare a nămolurilor. Nămolul în exces provenit din treapta de epurare biologică va trebui stabilizat (aerob sau anaerob).4.7 se aplică atunci când concentrațiile în substanțe organice biodegradabile (CBO5) sunt reduse iar prevederea decantorului primar în schema de epurare nu este justificată din punct de vedere tehnologic.9.7.bazin cu nămol activat DS .6 Schema de prelucrare a nămolurilor provenite din stații de epurare fără decantor primar Schema prezentată în figura 9.decantor secundar Qre .deshidratare mecanică CN .bazin tampon DM .debit de recirculare nămol Linia nămolului SPnre .concentrator de nămol Umiditate nămol we – umiditatea nămolului în exces ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare Cantități nămol Nf . a Emis Influent BNA Qre = reQc Ne we Vne wc DS Efluent r SPnre wf lf Nec s CN s s RFN bg bg Nf wd BT DM s Nd Depozitare/ Valorificare SPs RG s s Valorificare s Figura 9.stație de pompare nămol de recirculare și în exces RFN .cantitatea de nămol deshidratat Vne – volumul nămolului în exces Ne – cantitatea de nămol în exces Nec – cantitatea de nămol în exces după concentrare Biogaz RG – rezervor de gaz bg – biogaz Supernatant s – supernatant SPs – stație de pompare supernatant lf – limita tehnică de fermentare L 233 .cantitatea de nămol fermentat Nd . Linia apei BNA .

u. Vninf2 – volume de nămol influente Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf1.4. (kg s. (kg s. + (kg s. winf2 – umidități nămol influent wef – umiditatea nămolului efluent 1) Cantitatea de nămol efluentă (exprimată în substanță uscată) constituie suma celor două cantități de nămol influente: = unde: Nef – cantitatea de nămol efluentă./zi). 9.8) .7 Bilanțul de substanță pe linia nămolului Pentru fiecare obiect din filiera tehnologică de prelucrare a nămolului se va realiza bilanțul de substanță.1 Bazinul de amestec și omogenizare Are rolul să amestece și să omogenizeze diverse tipuri de nămoluri ce rezultă din procesele de epurare pentru a obține un amestec uniform. În aceste bazine se realizează o egalizare a debitelor de nămol în vederea asigurării unui debit constant pentru procesele de prelucrare din aval. Ninf2 winf2 Vninf2 Ninf1 winf1 Vninf1 Nef wef Vnef BOE Figura 9. 2) Volumele de nămol influente în bazinul de omogenizare – egalizare : = = unde: 234 ∙ ∙ (m /zi) (m /zi) (9. u. Ninf2 – cantități de nămol influente Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf1. Cantități nămol: Ninf1.8. Schema unui bazin de omogenizare – egalizare (BOE).6) Ninf 1.7) (9.9.7.4.u/zi)./zi) (9. Ninf 2 – cantitățile de nămol influente.

(kgf/m3).u./zi). winf 1. Ninf 1. (%). – umiditățile nămolurilor influente.9) Vninf 1. (m3/zi). 4) Volumul nămolului efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent. (m3/zi). Ninf2 – cantitățile de nămol influente. (m3/zi). Notă: Nămolurile influente în bazinul de omogenizare – egalizare poate fi: nămol primar. winf2 – umiditatea nămolului efluent. (kg s. Vninf2 – volumele zilnice de nămol influente. ∙ ∙ 3) Umiditatea nămolului efluent: (%) (9. Vninf2 – volumele zilnice de nămol influente.u. = unde: wef winf 1. nămol biologic. Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent. wef – umiditatea nămolului efluent.10) 235 . − greutatea specifică a nămolului efluent. (%). – umiditățile nămolurilor influente. (kg s. winf2 . nămol în exces. (kgf/ m3)./zi). − greutățile specifice ale nămolurilor influente. ∙ (m /zi) (9. (%).Vninf 1. (%).

(kg s. (m3/zi).u/zi). (kg s.2 Concentratoare de nămol Se reduce umiditatea nămolului (volumele de nămol) prin procese fizice de sedimentare. cu producere de supernatant. (kgf/ m3). ∆wc CN Ninf winf Vninf Nef wef Vnef Figura 9.9. Ninf – cantitatea de nămol influentă. u/zi) (9. 2) Volumul de nămol influent în concentrator: = unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent. (%). Reducerea volumelor de nămol este necesară în procesele de prelucrare din aval care se vor dimensiona la volume mai mici de nămol.13) .12) − (%) (9. − greutatea specifică a nămolului influent. winf – umiditatea nămolului influent. flotație sau centrifugare.11) ∙ (m /zi) (9. Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf – volumul de nămol influent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare 1) Cantitatea de nămol efluentă: ≅ unde: Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent./zi).7.9.u. 3) Umiditatea nămolului efluent: = 236 (kg s. Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent. (kg s.4. Schema unui concentrator de nămol (CN).u/zi).

nămol primar în amestec cu cel biologic. wef – umiditatea nămolului efluent.15) ∙ (m /zi) (9. Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent. (kg s. (%)./zi). winf – umiditatea nămolului influent.unde: wef – umiditatea nămolului efluent. ∆wc – reducerea de umiditate prin concentrare. = − (m /zi) 5) Volumul de supernatant: (9. (1 – 5%). − greutatea specifică a nămolului efluent.u. (kgf/m3). nămol în exces. 237 . nămol primar în amestec cu cel în exces. nămol biologic.14) unde: Vninf. Notă: Nămolul influent la concentrare poate fi: nămol primar. 4) Volumul nămolului efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent. (m3/zi). (%). reducerea de umiditate poate atinge valori de până la 10 % în cazul condiționării chimice a nămolurilor. (%). Vnef – definite anterior.

238 . u/zi) (9.9. Procentul de substanță organică transformată constituie limita tehnică de fermentare (lf) a procesului considerată la calculul cantității zilnice de nămol efluent (fermentat). deci un necesar de capacitate de stabilizare mai redus. o parte din substanța organică este transformată în substanță minerală. u/zi) (kg s.16) − procentul de substanță organică (volatilă) din nămolul influent (60 – 75 %). lf Ninf winf Vninf RFN Nef wef Vnef bg RG bg Valorificare Figura 9. + (kg s. Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf – volumul de nămol influent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆wf – creșterea umidității prin fermentare lf – limita tehnică de fermentare bg – biogaz 1) Cantitatea de nămol influentă: = unde: = ∙ = (1 − ) ∙ (kg s. în urma procesului rezultă o creștere a umidității (∆wf). de regulă aceasta se utilizează la stabilizarea nămolurilor concentrate ținându-se seama de faptul că în urma concentrării rezultă volume mult mai reduse.3 Fermentarea anaerobă a nămolului într-o singură treaptă Fermentarea anaerobă (fermentarea) a nămolului într-o singură treaptă realizează reducerea (stabilizarea) substanței organice din nămol în absența oxigenului molecular (condiții anaerobe).10. ∆wf . – cantitatea zilnică de substanță organică. Cum fermentarea anaerobă are loc fără evacuare de supernatant. exprimată în substanță uscată. u/zi) – cantitatea zilnică de substanță minerală. Schema unui rezervor de fermentare nămol (RFN) cu rezervor de gaz (RG). În urma procesului de fermentare.7. biogaz și apă.4.

(kg s. 239 + 1− ∙ (kg s. wef – umiditatea nămolului efluent. nămol primar concentrat. Ninf – cantitatea de nămol influentă. 4) Umiditatea nămolului efluent = unde: wef – umiditatea nămolului efluent. Nm./zi). (kgf/m3). 5) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent. nămol primar în amestec cu nămol în exces concentrat. 3) Cantitatea de nămol efluent: = unde: Nef – cantitatea de nămol efluentă. (kgf/ m3). (kg s.18) + (%) (9. winf – umiditatea nămolului influent.u. u/zi) (9.u. winf – umiditatea nămolului influent. (%).17) unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent. (m3/zi). (kg s. Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent.20) . Notă: Nămolul influent la fermentarea anaerobă poate fi: nămol primar. (m3/zi). − greutatea specifică a nămolului influent. lf – limita tehnică de fermentare. (%). ∆wf – creșterea de umiditate prin fermentare. nămol în exces concentrat. (%). (40 – 55 %). No – definiți anterior.u/zi).2) Volumul de nămol influent: = ∙ (m /zi) (9.19) ∙ (m /zi) (9./zi). − greutatea specifică a nămolului efluent. nămol biologic concentrat. nămol primar în amestec cu nămol biologic concentrat. (%). (1 – 2%).

9.4.7.4 Fermentarea anaerobă a nămolului în două trepte
Fermentarea anaerobă în două trepte realizează reducerea substanței organice în prima treaptă, fără eliminare de supernatant și cu producție de biogaz și o concentrare a nămolului în treapta a doua. Mecanismul reducerii substanței organice din treapta I de fermentare este identic cu cel prezentat la § 9.4.7.3; în treapta a II-a, fără amestec și recirculare internă a nămolului, are loc o concentrare gravitațională a nămolului fermentat în prima treaptă cu eliminare de supernatant și producere de biogaz.
∆wf 1 , lf ∆wf 2

Ninf winf Vninf

RFN 1

Nef 1 wef 1 Vnef 1

RFN 2

Nef 2 wef 2 Vnef 2

bg

bg

Valorificare

bg

RG

bg

Figura 9.11. Schema unui rezervor de fermentare nămol (RFN) în 2 trepte cu rezervor de gaz (RG). Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef 1 , Nef2 – cantitatea de nămol efluentă din treapta 1/2 Vninf – volumul de nămol influent Vnef 1 ,Vnef 2 – volumul de nămol efluent din treapta 1/ 2 Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef 1 , wef 2 – umiditatea nămolului efluent din treapta 1/ 2 ∆wf 1 , ∆wf 2 – creșterea/ reducerea umidității prin fermentare lf – limita tehnică de fermentare bg – biogaz s – supernatant

1) Cantitatea de nămol influentă: = unde: = ∙ = (1 − ) ∙ (kg s. u/zi) (kg s. u/zi) – cantitatea zilnică de substanță minerală; – cantitatea zilnică de substanță organică; + (kg s. u/zi) (9.21)

− procentul de substanță organică (volatilă) din nămolul influent (60 – 75 %); 2) Volumul de nămol influent: = ∙
240

(m /zi)

s

(9.22)

unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent, (m3/zi); Ninf – cantitatea de nămol influentă, (kg s.u./zi); winf – umiditatea nămolului influent, (%); − greutatea specifică a nămolului influent, (kgf/ m3); 3) Cantitatea de nămol efluentă din prima treaptă de fermentare: = unde: Nef1 – cantitatea de nămol efluentă din prima treaptă de fermentare, (kg s.u/zi); Nm, No – definiți anterior; lf – limita tehnică de fermentare, (40 – 55 %); 4) Umiditatea nămolului efluent din prima treaptă de fermentare: = unde: wef1 – umiditatea nămolului efluent din prima treaptă de fermentare, (%); winf – umiditatea nămolului influent, (%); ∆wf 1 – creșterea de umiditate prin fermentare în treapta 1, (1 – 2%); 5) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef 1 – volumul zilnic de nămol efluent din prima treaptă de fermentare, (m3/zi); Nef 1 – cantitatea zilnică de nămol efluent din treapta I de fermentare, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent din treapta 1 de fermentare, (kgf/m3); wef 1 – umiditatea nămolului efluent din treapta 1 de fermentare, (%); (kg s. u/zi) 6) Cantitatea de nămol influentă în treapta secundară de fermentare: ≅ unde: Nef 1 – cantitatea de nămol efluentă din prima treaptă de fermentare, (kg s.u/zi); Nef 2 – cantitatea de nămol efluentă din treapta a doua de fermentare, (kg s.u/zi); 7) Umiditatea nămolului efluent din treapta a doua de fermentare:
241

+ 1−

(kg s. u/zi)

(9.23)

+

(%)

(9.24)

(m /zi)

(9.25)

(9.26)

= unde: wef 1 wef 2

(%)

(9.27)

– umiditatea nămolului efluent din treapta 1 de fermentare, (%); – umiditatea nămolului efluent din a doua treaptă de fermentare, (%);

∆wf 2 – reducerea umidității din treapta secundară de fermentare , (1 – 2%); 8) Volumul nămolului efluent din treapta a doua de fermentare = unde: Vnef 2 – volumul zilnic de nămol efluent din treapta II de fermentare, (m3/zi); Nef 2 – cantitatea zilnică de nămol efluent din treapta II de fermentare, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent din treapta II de fermentare, (kgf/m3); wef 2 – umiditatea nămolului efluent din treapta secunadă de fermentare, (%); = unde: Vnef 1, Vnef 2 – definite anterior; Notă: Nămolul influent la fermentarea anaerobă poate fi: nămol primar, nămol primar concentrat, nămol în exces concentrat, nămol primar în amestec cu nămol în exces concentrat, nămol biologic concentrat, nămol primar în amestec cu cel biologic concentrat. − (m /zi) 9) Volumul de supernatant: (9.29) ∙ (m /zi) (9.28)

242

9.4.7.5 Stabilizatorul de nămol
Stabilizarea aerobă a nămolului realizează stabilizarea substanței organice volatile prin procese biologice similare procesului de epurare biologică a apelor uzate cu nămol activat. Nămolul introdus în stabilizatorul de nămol este aerat în vederea accelerării proceselor

metabolice ale bacteriilor aerobe; în vederea reducerii substanței organice. În aceste condiții, substanța organică (ε) este mineralizată într-un anumit procent, numit limtă tehnică de stabilizare (ls). Procesul are loc cu o reducere a umidității, astfel încât volumele de nămol efluente vor fi mai reduse.
∆ws, ls SN Ninf winf Vninf aer Nef wef Vnef

Figura 9.12. Schema unui stabilizator de nămol (SN). Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vninf – volumul de nămol influent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆ws – reducerea de umiditate prin stabilizare ls – limita tehnică de stabilizare

1) Cantitatea de nămol influentă: = unde: = ∙ = (1 − ) ∙ (kg s. u/zi) (kg s. u/zi) – cantitatea zilnică de substanță minerală; – cantitatea zilnică de substanță organică; + (kg s. u/zi) (9.30)

− procentul de substanță organică (volatilă) din nămolul influent (60 – 75 %); 2) Volumul de nămol influent: = unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent, (m3/zi); Ninf – cantitatea de nămol influentă, (kg s.u./zi); ∙ (m /zi) (9.31)

243

winf – umiditatea nămolului influent, (%); − greutatea specifică a nămolului influent, (kgf/ m3); 3) Cantitatea de nămol efluent: = unde: Nef – cantitatea de nămol efluentă, (kg s.u/zi); Nm, No – definiți anterior; ls – limita tehnică de stabilizare, (35 – 50%); 4) Umiditatea nămolului efluent = unde: wef – umiditatea nămolului efluent, (%); winf – umiditatea nămolului influent, (%); ∆ws – reducerea umidității prin stabilizare aerobă, (1 – 2%); 5) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent, (m3/zi); Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent, (kgf/m3); wef – umiditatea nămolului efluent, (%); Notă: Nămolul influent la stabilizarea aerobă poate fi: nămol primar, nămol primar concentrat, nămol în exces concentrat, nămol primar în amestec cu nămol în exces concentrat, nămol biologic concentrat, nămol primar în amestec cu cel biologic concentrat. ∙ (m /zi) (9.34) − (%) (9.33) + (1 − )∙ (kg s. u/zi) (9.32)

244

9.4.7.6 Deshidratarea nămolului
Deshidratarea este procesul prin care nămolului i se reduce umiditatea prin procedee fizice de separare a fracțiunii solide de cea lichidă (supernatant ); în aceste condiții, cantitatea de substanță uscată influentă va fi egală cu cea efluentă, reducerea de volum rezultă din separarea și eliminarea unei cantități importante de supernatant.
∆wd

DN
Ninf winf Vninf Nef wef Vnef

Figura 9.13. Schema deshidratare nămol (DN). Cantități nămol: Ninf – cantitatea de nămol influentă Nef – cantitatea de nămol efluent Vnef – volumul de nămol efluent Caracteristici nămol: winf – umiditatea nămolului influent wef – umiditatea nămolului efluent ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare

s

1) Cantitatea de nămol influentă: ≅ unde: Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent, (kg s.u./zi); Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent, (kg s.u./zi); 2) Volumul de nămol influent: = unde: Vninf – volumul zilnic de nămol influent, (m3/zi); Ninf – cantitatea de nămol influentă, (kg s.u./zi); winf – umiditatea nămolului influent, (%); − greutatea specifică a nămolului influent, (kgf/ m3); 3) Umiditatea nămolului efluent = unde:
245

(kg s. u/zi)

(9.35)

(m /zi)

(9.36)

(%)

(9.37)

wef – umiditatea nămolului efluent, (%); winf – umiditatea nămolului influent, (%); ∆wd – reducerea de umiditate prin deshidratare, (%); 4) Volumul de nămol efluent: = unde: Vnef – volumul zilnic de nămol efluent, (m3/zi); Nef – cantitatea zilnică de nămol efluent, (kg s.u./zi); − greutatea specifică a nămolului efluent, (kgf/m3); wef – umiditatea nămolului efluent, (%); = − (m /zi) 5) Volumul de supernatant: (9.39) ∙ (m /zi) (9.38)

Notă: Nămolul influent la deshidratare poate fi: nămol fermentat anaerob, nămol stabilizat aerob fie în treapta biologică fie în stabilizatorul de nămol; orice alt tip de nămol stabilizat din punct de vedere biologic.

246

9.5 Prelucrarea preliminară a nămolurilor 9.5.1 Sitarea nămolurilor
Sitarea unui nămol este procesul prin care se rețin din acesta particule de dimensiuni mai mari și de diverse compoziții (plastic, lemn, metal, materiale textile, cauciuc, hârtie, particule discrete) care pot afecta procesele de prelucrare ulterioară. În funcționarea proceselor de prelucrare a nămolurilor datorate conținutului acestora pot apare: − blocarea și uzura rotoarelor pompelor care vehiculează nămol; − blocarea șnecului centrifugelor, în cazul concentrării și/sau deshidratării; − dificultăți în realizarea amestecului în RFN; − blocarea sistemului de distribuție a nămolului, a rolelor de ghidare a benzii, precum și uzura acesteia în cazul concentrării și/sau deshidratării cu filtre bandă; − blocarea armăturilor și pieselor speciale montate pe conductele ce transportă nămol. Se vor prevedea instalații de sitare curățite automat, cu dimensiunea deschiderilor cuprinsă între 3 și 6 mm. Instalații de sitare utilizate: sitele pășitoare, instalații montate pe conductele de transport a nămolului prevăzute cu sistem de presare a reținerilor.

9.5.2 Mărunțirea nămolurilor
Mărunțirea nămolurilor este un proces în care o cantitate mare de material fibros (vâscos) conținut de nămol este tăiat sau împărțit în particule mici astfel încât să se prevină colmatarea sau înfășurarea în jurul echipamentelor în mișcare. Procesele ce trebuie precedate de tocătoare și scopurile mărunțirii sunt prezentate în tabelul 9.7.
Tabel 9.7. Procese precedate de tocătoare. Nr. crt.
0 1 2 3

Procesul
1

Scopul mărunțirii
2

Pompare Centrifugare Deshidratare cu presă cu bandă

Previne colmatarea și uzura Previne colmatarea. Centrifuga poate reține multe materii solide de mari dimensiuni și poate să nu necesite mărunțirea nămolului. Previne colmatarea sistemului de distribuție a nămolului, previne înfășurarea cilindrilor, reduce uzura benzilor și asigură o deshidratare mult mai uniformă.

247

9.5.3 Condiționarea chimică a nămolurilor 9.5.3.1 Reactivi minerali
Ractivii minerali sunt aplicabili la condiționarea nămolurilor pentru că produc flocularea nămolului. Există o varietate mare de electroliți cationici polivalenți care pot fi utilizați dar pe baza raportului cost – eficiență se aleg săruri de aluminiu sau fier: clorura ferică, clorosulfat feric, săruri de aluminiu. Fe3+ este cel mai eficient și cel mai utilizat reactiv pentru stabilizarea chimică a nămolului organic; alegerea variantei de condiționare cu FeCl3 sau cu FeSO4Cl este strict financiară. Injectarea soluției de var după condiționarea cu electrolit (pH > 10) va îmbunătăți capacitatea de filtrare prin: − reducerea cantității de supernatant; − îmbunătățirea filtrării prin precipitarea sărurilor de calciu (organice sau minerale); − injectarea unei încărcări minerale (mărirea permeabilității turtei de nămol); Injectarea de săruri de aluminiu si de var este necesară în cazul condiționării nămolului de natură organică; în cazul unui nămol hidrofil injectarea de var este suficientă pentru îmbunătățirea capacității de filtrare. Cantitatea de reactivi minerali utilizați depinde de natura nămolului ce trebuie condiționat și de gradul de eficiență impus. Tabelul următor prezintă orientativ cantitățile de reactivi.
Tabel 9.8. Cantități de reactivi utilizați la deshidratarea cu filtre – presă. Nr. crt.
0 1 2 3 4 5 6

Tip de nămol
1

FeCl3 (%)*
2

Ca (OH)2 (%)*
3

Nămol primar Amestec de nămol primar + în exces Nămol provenit din bazinele de aerare prelungită Nămol condiționat cu hidroxizi de Al Nămol condiționat cu hidroxizi de Fe Nămol provenit din epurarea convențională

2–3 4–6 6–8 – – –

10 – 15 18 – 25 30 – 35 30 – 50 25 – 40 15 – 25

*procent exprimat din materiile totale solide din nămol. Se recomadă realizarea testelor de laborator pentru determinarea tipului și dozelor optime de reactivi.

248

Dacă nămolul conține material mineral dens sau fibre, acesta va necesita cantități mici de reactivi. Un procent mare de materie organică în nămol va avea efectul opus. Adăugarea de reactivi va mări cantitatea de materie ce trebuie filtrată deoarece o cantitate mare de reactivi chimici vor rămâne în formă solidă în nămolul deshidratat ca rezultat al precipitării cu săruri metalice. Acest lucru trebuie luat în considerație la dimensionarea unităților de deshidratare: − 60 – 90 % din masa de FeCl3 injectată va rămâne în turta de nămol; − 80 – 90 % din masa de Ca (OH)2 injectată va apărea în formă solidă; Stabilirea dozelor de reactivi minerali Scopul reactivilor minerali este de a atinge un ameste optim nămol/reactiv. Adăugând apă pentru diluție (pentru soluția concentrată de FeCl3) și utilizarea a 50 – 80 g/l lapte de var va realiza o difuzie mai ușoară a reactivilor în masa de nămol. Nămolul este floculat în bazine succesive de amestec (mai întâi sarea metalică și apoi laptele de var). Timpul de reacție este de 5 – 10 minute suficient pentru dezvoltarea flocoanelor. Gradientul hidraulic recomandat este de 1.500 – 3.000 W/m3. O perioadă suplimentară se obține cu o putere disipată de creștere a flocoanelor este benefică procesului dar un amestec prea puternic al nămolului condiționat îi poate micșora capacitatea de filtrare. Pentru evitarea destabilizării nămolului floculat (distrugerea flocoanelor ) se va evita folosirea pompelor centrifugale; în cazul nămolurilor abrazive se vor utiliza pompe cu piston. Unitatea de condiționare a nămolurilor poate fi complet automatizată.

9.5.3.2 Polielectroliți sintetici
Stabilirea tipului și cantităților Reactivii eficienți pentru condiționarea nămolurilor sunt polielectroliții sintetici (cu catenă lungă) ce formează flocoane voluminoase (de ordinul milimetrilor). Polielectroliții: − realizează flocularea prin formarea de legături între particule datorită structurii de catenă lungă; flocularea este completată de coagulare în cazul polimerilor cationici; − micșorază semnificativ rezistența specifică a nămolului, supernatantul fiind eliminat rapid; nămolul floculat va avea un coeficient de compresibilitate mare. Pentru alegerea tipului de polielectrolit adecvat sunt necesare teste de floculare, drenaj și presare; acestea constau în:
249

− evaluarea rezistenței la rupere a floconului (centrifugare); − evaluarea performanței de drenaj a nămolului floculat; − evaluarea compresiunii flocoanelor; − aprecierea dacă floconul poate ”aluneca” din zona de presare; − evaluarea adeziunii presării flocoanelor prin filtrele – bandă; luând acestea în considerație, se alege polimerul eficient și din considerente economice. Polielectroliții cationici sunt eficienți în cazuri particulare, când se tratează nămolul cu un conținut de materie organică ridicat. Pentru unele aplicații (deshidratarea cu filtre presă), polielectrolitul poate fi utilizat combinat cu o sare metalică: sare ferică pentru coagularea preliminară, urmată de polielectrolit pentru a produce mai puține flocoane hidrofile. Polielectroliții ce au o masă molară medie sunt adecvați pentru utilizare în cazul filtrelor bandă; cei care au o masă molară mare generează flocoane mari, dense recomandați unei deshidratări prin centrifugare.
Tabel 9.9. Consumul mediu de polielectroliți în cazul filtrelor bandă/ centrifugare. Nr. crt.
0 1 2 3 4

Tip de nămol
1

Polielectrolit cationic (kg s.o /t substanțe solide) Filtru – bandă Centrifugă
2 3

Nămol primar Nămol primar + nămol în exces Nămol primar + nămol în exces fermentat Nămol provenit de la bazinele de aerare prelungită

2–3 3–5 4–5 4–6

4–5 6–9 6–9 7 – 11

Polielectroliții anionici sunt utilizați pentru condiționarea nămolurilor cu un conținut de materii minerale predominant (nămol hidrofob); cantitățile de polimer utilizate în aceste cazuri sunt reduse : 0,3 – 2 kg /t substanțe solide. Când nămolul organic este amestecat cu cel mineral, ionicitatea polielectrolitului poate varia în funcție de raportul substanță organică/ substanță minerală. Stabilirea dozelor de polielectroliți Polielectroliții utilizați în trepta de tratare a nămolurilor sunt furnizați ca pudră sau emulsie stabilă.

250

Polelectroliții – pudră sunt preparați la concentrații maxime de 2 – 4 g/l; această soluție trebuie lăsată să se matureze 1 h, apoi poate fi utilizată; soluțiile de polielectrolit preparate din pudră ramân eficiente 2 – 3 zile. Polielectroliții – emulsie se prepară în 2 etape: − agitarea puternică a soluției pentru diluarea concentratului , 6 – 10 ml de emulsie/ l de apă; − soluția este lăsată să se matureze 20 de minute, fiind ușor agitată. În general emulsiile conțin materie activă de 40 – 50 % pentru o densitate apropiată de 1. Soluția adăugată ( 2 – 5 g polimer/l) este diluată sau nu înainte de a fi injectată în nămol: depinde de vâscozitățile nămolului și instantaneu: − într-o centrifugă, polielectrolitul este injectat direct în conducta de nămol, fără utilizarea unui floculator fiind generată suficientă energie pentru amestec; − într-un filtru – bandă polielectrolitul este injectat într-un bazin de amestec amplasat în amonte de zona de drenare a supernatantului; flocularea are loc în mai puțin de 1 minut; − metodele de injectare devin complexe la filtrele presă; soluției de polielectrolit; flocularea are loc aproape

9.6 Concentrarea nămolurilor
Procesul de concentrare a nămolurilor constă în reducerea umidității acestora în vederea prelucrării ulterioare. Se aplică nămolurilor care rezultă în urma epurării apelor uzate. Funcție de proprietățile nămolului ce urmează a fi concentrat se pot aplica scheme cu sau fără condiționare chimică sau termică a acestuia. Cele mai utilizate procedee de concentrare a nămolurilor provenite dintr-o stație de epurare sunt: − concentrarea gravitațională; − concentrarea mecanică ce poate fi realizată prin instalații: • • • • filtru cu vacuum; filtru presă; filtru bandă; centrifugă;
251

instalație de concentrare cu șnec.

9.6.1 Concentrarea gravitațională a nămolurilor
Este procesul de reducere a umidității nămolului prin fenomenul de separare prin decantare a fazelor lichidă și solidă din componența acestuia. Se realizează bazine de sedimentare de unde se evacuează supernatant și nămol concentrat. Concentratoarele gravitaționale de nămol sunt construcții concepute sub forma unor bazine circulare (fig. 9.14) folosite pentru prelucrarea următoarelor tipuri de nămoluri: − primar condiționat sau nu cu var; − biologic de la filtrele percolatoare; − fermentat anaerob. Eficiența de reducere a umidității nămolului variază funcție de caracteristicile acestuia și de prezența/absența condiționării chimice. Acest parametru este evidențiat în tabelul 9.10.
Tabel 9.10. Eficiența de reducere a umidității nămolurilor. Nr. crt.
0

Tipul de nămol
1

Umiditatea nămolului influent la concentrare (%)
2

Umiditatea nămolului concentrat (%)
3

Reducerea de umiditate la concentrare (%)
4

1.Nămol: 1.1 primar biologic rezultat de la filtrele 1.2 percolatoare biologic rezultat de la filtrele cu 1.3 discuri 1.4 în exces de la bazinele de aerare în exces din procedee de epurare 1.5 biologică ce utilizează oxigen pur în exces din procedeele de 1.6 epurare biologică cu aerare prelungită primar fermentat, provenit din 1.7 treapta primară de fermentare 2.Amestec de nămoluri: primar + biologic rezultat de la 2.1 filtrele percolatoare primar + biologic rezultat de la 2.2 filtrele biologice cu discuri
2.3 2.4

94 – 98 96 – 99 96,5 – 99 99,5 – 98,5 99,5 – 98,5

90 – 95 94 – 97 95 – 98 97 – 98 97 – 98

3 2 1 – 1,5 1,5 1,5

99,8 – 99 92

97 – 98 88

1,8 – 2 4

94 – 98 94 – 98 98,5 – 99,5 96 – 97,5 96 98

91 – 95 92 – 95 94 – 96 93 – 96 92 96

3 2–3 3,5 – 4,5 1,5 – 3 4 2

primar + în exces de la BNA Amestec fermentat

3.Nămol condiționat chimic: 3.1 primar cu săruri de Fe

252

3.2 3.3

primar + var (doze mici) primar + var (doze mari) Tipul de nămol
1

Nr. crt.
0

95 92,5 Umiditatea nămolului influent la concentrare (%)
2

93 88 Umiditatea nămolului concentrat (%)
3

2 4,5 Reducerea de umiditate la concentrare (%)
4

primar + în exces cu săruri de 3.4 Fe primar + în exces cu săruri de 3.5 Al primar cu săruri de Fe + 3.6 biologic de la filtrele percolatoare primar cu săruri de Fe+ în 3.7 exces Amestec fermentat de nămol 3.8 primar + nămol în exces condiționat cu Fe 4.Nămol rezultat din epurarea terțiară: 4.1 cu var în doze mari 4.2 cu var în doze mici 4.3 cu săruri de Fe

98,5 99,6 – 99,8 99,4 – 99,6 98,2 96

97 93,5 – 95,5 91,5 – 93,5 96,4 94

1,5 4,3 – 6,1 6,1 – 7,9 1,8 2

95,5 – 97 95,5 – 97 98,5 – 99,5

85 – 88 88 – 90 96 – 97

9 – 10,5 7 – 7,5 2,5

La proiectarea concentratoarelor de nămol se va ține seama de criteriile: − numărul minim de unități n = 2; − încărcarea cu substanță uscată nu va depăși limita maxim admisă.

253

⁄ .1 Parametrii de proiectare ai concentratoarelor gravitaționale de nămol 1) Debitul de calcul al concentratorului gravitațional de nămol: = unde: Vninf – definit de relația (9. (kg s. .12). 2) Încărcarea superficială cu substanță uscată: = unde: Ninf – cantitatea de nămol influentă în concentrator. 9. ) (9.A balustrada motor deversor admisie namol brut stalp central carcasa centrala piese de fixare a lamei racloare raclor central racleta din cauciuc namol concentrat Figura 9.14.Vedere in plan grinda racloare lama structura de admisie namol brut admisie namol brut A motor pasarela de acces A evacuare namol concentrat rigola colectare supernatant Sectiunea A . Concentrator gravitațional de nămol.1.41) .40) ( .u/zi).6. 254 (m /zi) (9.

3 100 – 150 40 – 50 35 – 50 20 – 40 25 – 40 120 60 – 100 50 – 90 25 – 70 40 – 80 70 30 100 120 30 60 – 80 70 – 100 30 70 Încărcarea superficială cu substanță uscată (kg s.6 primar fermentat 2.11.1 primar cu săruri de Fe 3.1 cu var în doze mari 4. 0 Tipul de nămol 1 4.zi) 2 primar + în exces de la BNA 2.4 Amestec fermentat 3. crt. depind de tipul nămolului și sunt indicate în tabelul 9.2 biologic rezultat de la filtrele percolatoare 1. (m2).3 cu săruri de Fe 120 – 300 50 – 150 8 – 50 3) Încărcarea hidraulică superficială cu nămol: = unde: ( ă ⁄ .4 primar + în exces cu săruri de Fe 3.u/ m2. crt.6 percolatoare 3.Amestec de nămoluri 2.Nămol: 1.5 primar + în exces cu săruri de Al primar cu săruri de Fe + biologic de la filtrele 3.2 primar + var (doze mici) 3.7 condiționat cu săruri de Fe Nr.4 în exces de la bazinele de aerare și DS în exces din procedee de epurare biologică cu aerare 1.3 primar + var (doze mari) 3.1 primar + biologic rezultat de la filtrele percolatoare primar + biologic rezultat de la filtrele biologice cu 2. Valori recomandate pentru ISU.11.2 discuri 2.u/ m2. 0 Tipul de nămol 1 Încărcarea superficială cu substanță uscată (kg s.7 primar cu săruri de Fe+ în exces amestec fermentat de nămol primar + nămol în exces 3.42) 255 .3 biologic rezultat de la filtrele cu discuri 1.ACNo – aria orizontală utilă a concentratorului gravitațional.2 cu var în doze mici 4.Nămol condiționat chimic 3. Tabel 9.Nămol rezultat din epurarea terțiară 4.5 prelungită 1. Nr.1 primar 1.zi) 2 1. ) (9. Valorile recomandate la dimensionare pentru acest parametru.

0 1 2 3 Tipul nămolului 1 Încărcarea hidraulică cu nămol (m3 nămol/ m2. precum și apariția nămolului plutitor. Vninf – definit de relația (9.12.12).43) se poate determina volumul necesar al concentratorului. 4) Timpul de concentrare al nămolului (tc) este definit ca durata de staționare a nămolului în concentratorul gravitațional și este parametrul care permite determinarea volumului necesar al acestuia: = unde: VCN – volumul concentratorului de nămol. Din relația (9. mirosuri neplăcute. ACNo – aria orizontală utilă a concentratorului gravitațional.12). (m2).Vninf – definit de relația (9.5 – 31 4–8 6 – 12 Valori mai mari ale acestui parametru pot conduce la evacuarea unui supernatant cu conținut ridicat de materii solide.43) 256 . Tabel 9. Nr. (m3). (ℎ) (9.zi) 2 Nămol primar Nămol în exces Amestec de nămol primar cu nămol în exces 15. Valori maxim recomandate pentru Ih. valorile mici conduc la realizarea condițiilor septice. crt. pentru valori : tc = 8 … 24 h.

B-sistem de reducere presiune și creeare bule 50 . În schemele din figurile 9. compensare 3-Stație de pompare 4-Recipient saturare (4-5 bar) 5-Alimentare aer comprimat 6-Sistem dublu de reducere presiune A.16 se prezintă elementele componente pentru cazul presurizării integrale a debitului de nămol sau presurizarea parțială a supernatantului.6.15. Schema procedeu flotație cu presurizare totală.100μm 7-Cameră de expansiune 8-Colector de suprafață 9-Canal colector nămol 10-Supernatant 11-Raclor 12-evacuare nămol sedimentat 257 . 1-Nămol influent 2-Bazin amestec.2 Concentrarea nămolurilor prin procedeul de flotație cu aer dizolvat Flotația cu aer dizolvat separă faza solidă de cea lichidă prin mișcarea ascensională a microbulelor de aer introduse în nămolul influent sau în supernatantul recirculat într-un recipient de presurizare.9. 8 10 11 9 10 3 1 2 3 5 12 6 A B 4 7 Figura 9.15 și 9.

5 – 95. Schema flotație cu presurizare supernatant. Eficiența: IVN < 150 IVN = 150 – 250 w = 94. h. compensare 3-Stație de pompare 4-Recipient saturare (4-5 bar) 5-Alimentare aer comprimat 6-Sistem dublu de reducere presiune A. nămol din bazine cu nămol activ cu aerare prelungită. − nămol din BNA cu aerare prelungită.5 % w = 95.B-sistem de reducere presiune și creeare bule 50 . − utilizarea reactivilor chimici: coagulanți și polimeri.1 Proiectarea sistemelor de flotație cu aer dizolvat Parametrii de proiectare depind de: − procesul din care provine nămolul: nămol în exces din treapta biologică.100μm 7-Cameră de expansiune 8-Colector de suprafață 9-Canal colector nămol 10-Supernatant 11-Raclor 12-evacuare nămol sedimentat 13-stație pompare nămol influent 9. Se prevăd următoarele: a) FAD cu presurizare totală: − fără reactivi chimici. nămol mixat (în exces cu nămol primar).6.8 10 11 9 10 3 3 5 12 6 A B 1 4 13 2 7 Figura 9.5 – 96 % 258 . Încărcări: 4 – 6 kg SS/m2. 1-Nămol influent 2-Bazin amestec.2.16.

Energia specifică consumată 60 – 120 kWh/ t SS. În practică se utilizează polimer 2 – 4 kg/t SS. Procentele de recirculare: 20 – 30 %. 259 . Avantajele sunt date de obținerea unui supernatant puțin încărcat (80 – 100 mg/l).5 % w = 96. ușor filtrabile. h.5 – 4. În lipsa studiilor pe stații pilot soluția FAD se va adopta pe baza unei tehnologii de firmă cu experiență în domeniu. − pe baza studiilor pe instalații pilot “in situ” care să proceseze nămolurile produse real în stația de epurare nominalizată.5 – 97 % w < 97 % Încărcarea hidraulică: iH ≤ 2 m3/h.5 kg SS/m2. Eficiența: IVN < 100 IVN = 100 – 200 IVN = 200 – 300 IVN > 300 w = 96 – 96. m2. Cantitățile de aer utilizate: 1 – 2 % din suspensii solide. Adoptarea soluției concentrării nămolului prin FAD va fi luată în considerație: − pentru instalații destinate localităților cu N > 100 000 LE.5 % Pentru nămol biologic (inclusiv nămol din decantoare primare): w = 95.IVN > 250 Încărcări: 3. b) FAD cu presurizare parțială a supernatantului Se aplică pentru nămoluri diluate.5 – 96 % w = 96 – 96. Eficiența concentrării prin FAD: 96 – 97 % umiditate.

r1 – raza suprafeței lichidului reținut. b – lungimea tamburului cilindric. c) centrifuge de separare – cu tambur neperforat.6. g – constanta gravitațională. ω – viteza de rotație. r2 – raza peretelui interior al tamburului. centrifugele pot fi cu funcționare continuă sau periodică. folosite pentru emulsii. folosite la epurarea materiilor în suspensie.44) 260 . dar nu sunt adecvate pentru materii solide fine. folosite la separarea materiilor în suspensie care se filtrează greu. (m). Formula de calcul a centrifugei arată că viteza de clarificare a fracțiunii lichide variază cu suprafața lichidului și nivelul forței centrifugale: = unde: ∑ − factorul de capacitate al centrifugei Sigma. care produc supernatant limpede. care produc o bună deshidratare și supernatant limpede. După destinația lor. − centrifuge cu rotor cilindro – conic. (m). Centrifugarea este procedeul prin care se accelerează separarea solid – lichid prin aplicarea forțelor centrifuge. centrifugele se clasifică în: a) filtrante – cu tambur perforat.3 Centrifugarea nămolurilor Centrifugarea este un procedeu care se utilizează la îngroșarea și la deshidratarea nămolurilor provenite din epurarea fizico – chimică și biologică a apelor uzate. Utilajele de centrifugare se pot grupa în trei categorii. b) centrifuge decantoare – cu tambur neperforat. după cum urmează: − centrifuge cu rotor unic. − centrifuge cu rotor cilindric. (m). Din punct de vedere al procesului tehnologic. (rot/min/secundă). în m2 (suprafața teoretică a bazinului de sedimentare gravitațional echivalent cu caracteristicile de sedimentare ale centrifugelor). 2 (3 + ) (9. care produc și turte bine deshidratate și supernatant limpede.9. (m/s2).

17). iar transportorul intern. pozițional orizontal. adjuvanți de coagulare și temperatura. centrifuga este alcătuită dintr-un cilindru lung.000 – 6. conduce nămolul compact de-a lungul cuvei. către secțiunea conică fiind apoi evacuat.000 ori forța gravitațională. Cele mai utilizate în domeniul deshidratării nămolurilor sunt centrifugele care au o cuvă cilindro – conică cu un transportor intern cu șnec. Datorită forțelor centrifuge generate de rotirea șnecului se produce o separare accelerată a celor două faze – solidă și lichidă – partea solidă fiind proiectată spre exterior iar supernatantul acumulându-se în centru. Constructiv. dintre care se menționează: debitul influent. natura solidelor. Forța centrifugă compactează nămolul către pereții cuvei. lucrează în intervalul de 1. care se rotește mai încet decât cuva. În cazul nămolurilor cu particule fine este necesară tratarea cu polimer pentru o recuperare bună a solidelor. Centrifugele moderne sunt caracterizate prin forțe centrifugale mai mari decât 3.5. raportul între lungimea și diametrul centrifugei este de 2. concentrația în solide a influentului. Centrifugă utilizată pentru concentrarea nămolurilor. 261 . un șnec care se rotește cu o viteză diferită de cea a cilindrului.Utilajele de centrifugare utilizate.17. Performanțele centrifugelor depind de utilaje și de variabilele de proces.5 – 3. Nămolul intră în centrifugă prin cuva cilindrică printr-un transportor. în interiorul căruia se află montat concentric. carcasa orificii de alim entare recipient rotativ variator de turatie disc principal de antrenare orificiu de evacuare a supernatantului (reglabil) alim entare cu nam ol orificiu de evacuare a nam olului concentrat cilindru prevazut cu nervuri elicoidale nam ol concentrat Figura 9. Alimentarea cu nămol a instalației se realizează în mod continuu prin interiorul șnecului care are prevăzute orificii ce comunică cu zona interioară a cilindrului (figura 9.000 x g.

Determinarea factorului capacității “Ʃ”. ω – viteza de rotație.3. (rot/min/secundă). Sc – solide în supernatant (% în greutate). Cantitatea de solide îndepărtate prin centrifugare ≡ “recuperarea de solide”. ( m2).46) 262 . Si – solide în influent (% în greutate).45) ω R Zona de decantare r α° Lc Figura 9. k – factor de extrapolare. Ss – solide în nămolul evacuat (% în greutate). R – raza bazinului. = unde: RS – recuperarea solidelor (%). Se vor lua în considerație parametrii: ( ( − − ) ) (9.9.18. Axa de rotatie Evacuare namol e ad e o n p re s i Z m co 2 3 4 + 1 4 (9. Alegerea tipului de centrifugă se realizează pe baza tipului de nămol referitor la proveniență și cerințele deshidratării.1 Date de bază pentru proiectare Elementul fundamental este factorul capacității: Ʃ (Sigma) Ʃ= unde: Ʃ – factorul capacității. (m).6. r – raza inelului. (m).

13 Performanțe centrifugare nămol. Nr. adâncimea optimă a bazinului este adâncimea minimă la care stratul de lichid în mișcare nu interferă cu stratul solid care este împins de către șnec către punctul de evacuare.) 2 Conținut în substanțe solide (%) 3 Nămol din procedeul cu aerare prelungită și eliminare fosfor Nămol din procedeul de aerare prelungită cu nămol în exces Nămol din procedeul cu aerare prelungită și fermentare Nămol primar Nămol primar și nămol provenit din epurarea avansată Amestec proaspăt de nămoluri (P/bio = 50/50)* Amestec proaspăt de nămoluri (P/bio = 65/35) Amestec fermentat de nămoluri (P/bio = 50/50) Nămol primar fermentat 9 – 11 10 – 12 9 – 11 6–7 7–8 8–9 7–9 8–9 4–6 9 – 22 19 – 20 20 – 22 29 – 34 28 – 32 25 – 27 26 – 29 25 – 28 32 – 36 * P/bio = raportul nămol primar/ nămol biologic.u. se va lua în considerație alegerea unei viteze optime stabilite pe baza corelației între umiditatea turtei (%) și recuperarea solidelor (%).− viteza cuvei determinată de forța G. − valoarea optimă a adâncimii bazinului. crt. recomandabil 1500 – 3000 x g. Performanțele centrifugării nămolurilor din stația de epurare sunt date în tabelul următor: Tabel 9. 263 . 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Tip de nămol 1 Cantități de polimer (kg /t s. o viteză mică a transportorului menține solidele sub influența forței centrifugale pentru o perioadă mai lungă și provoacă un minim efect de “amestec” al stratului de lichid în mișcare. − stabilirea tipului și dozelor de polimer optim pentru caracteristicile nămolului. dacă adâncimea bazinului este prea mică solidele care au sedimentat pot reintra în stare de suspensie. un bazin mai adânc produce o turtă mai umedă. − viteza optimă a transportorului (adică viteza diferențială între cuvă și șnecul transportorului) este cea mai mică viteză diferențială la care solidele decantate sunt îndepărtate din cuvă la fel de repede după cum au fost acumulate.

necesită cantități mari de energie (pentru transferul oxigenului) și costuri mai reduse pentru investiție. Fermentarea anaerobă se desfășoară pe bază de reacții chimice și biochimice complexe. • Stabilizare aerobă se întâlnește în stațiile de epurare mici și medii. Schema proceselor în fermentarea anaerobă. • Stabilizarea anaerobă (fermentarea) este metoda cu cele mai numeroase aplicații în stațiile de epurare a apelor uzate. stabilizare aerobă și stabilizare alcalină. Se realizează în bazine dedicate. Deoarece fermentarea anaerobă este realizată biologic și 264 . • Stabilizare alcalină aplicabilă pentru amplasamente locale și având ca dezavantaj faptul că masa produsului se mărește prin adăugarea de material alcalin.9. Produce: − nămol stabil la costuri moderne.7 Stabilizarea nămolurilor din stațiile de epurare urbane/ rurale Procesul de stabilizare a nămolului se poate realiza prin metodele: stabilizare anaerobă (fermentare). ca stabilizatoare de nămol. a cantității de biomasă prin distrugerea parțială a materiilor volatile și producerea de biogaz.19. Substante organice complexe Carbohidrati Proteine Lipide Substante organice fosfohidrante Enzime extracelulare Hidroliza Substante organice complexe Glucoza Amino acizi Acizi grasi PO-34 Acizi organici Metan CO2 Material celular Substanta mineralizata (stabilizata) Acid acetic Acid propionic Acid lactic + Material celular Figura 9. în bazine de aerare (nitrificare cu stabilizare). − biogaz care poate fi folosit pentru încălzirea nămolului influent și a nămolului de recirculare la temperatura de proces.1 Stabilizarea (fermentarea) anaerobă Obiectivul fermentării anaerobe este reducerea agenților patogeni. În schema din figura 9.19 se indică procesele fermentării anaerobe.7. Eficiența stabilizării prin fermentare anaerobă este determinată prin cantitatea de materii volatile (organice) reduse în proces. 9. Stabilizarea aerobă este mai puțin complexă din punct de vedere funcțional și uneori nu are procese separate.

sisteme termofile: t°C = 50 – 57°C.1.1 Factorii ce influențează fermentarea anaerobă 9.depinde de dezvoltarea microorganismelor reducerea materiilor volatile se realizează în proporție de 40 – 50% (limita tehnică de fermentare).7.2.1.1. sisteme mezofile: t°C = 30 – 37°C. procesul apare dacă bacteriile nu se pot dezvolta în condiții optime.7.1.3 pH – ul Bacteriile anaerobe.1. sunt sensibile la pH.1 Materiile solide și timpul de retenție hidraulic Fermentarea anaerobă se bazează pe prevederea unui timp de retenție hidraulic care să permită stabilizarea materiilor volatile (organice). Temperatura determină timpul minim de retenție al materiilor solide necesar obținerii unei distrugeri suficiente a materiilor volatile. asigură procente mari de neutralizare a agenților patogeni. costuri de operare ridicate. cele mai numeroare aplicații. Elementul tehnic cel mai important este menținerea unei temperaturi constante de funcționare datorită bacteriilor implicate în proces și sensibilității la variațiile de temperatură. timp de retenție crescut și nu utilizează încălzirea nămolului. 9.7. La proiectare se impune o creștere a temperaturii < 0. cu creșterea acesteia peste 1°C/zi poate duce la eșuarea procesului.8 și 7. Fiecare etapă de fermentare în parte: hidroliza. Eficiența scade în prezența substanțelor greu biodegradabile. 9. Din punct de vedere al temperaturii sistemele de fermentare anaerobă pot fi: • • • sisteme criofile: t°C = 15 – 20°C.2 Temperatura Temperatura influențează gradul de fermentare.1. Producția optimă de gaz metan are loc la un nivel al pH-ului cuprins între 6.5°C/zi față de optim. în special cele metanogene.7. necesită volume mari. proteine și lipide. 9. carbohidranți compuși (celuloza). viteza reacției de hidroloză și formarea biogazului. Variația de temperatură. Procente ridicate de descompunere a materiilor solide se obțin atunci când nămolul cuprinde materii ușor degradabile: carbohidranți simpli. formarea de acizi și formarea de gaz metan are un timp de retenție a materiilor solide.1. 265 .

5 50 – 70 (total) 3.1.500 2. 266 . se vor lua în considerație elementele costurilor implicate și consumurile energetice pentru integrarea cantităților de nămol rezultate în mediu.5 Aplicarea fermentării anaerobe Fermentarea anaerobă este utilă și aplicabilă pentru concentrația substanțelor volatile mai mare sau egală cu 40 – 50% și nu sunt prezente substanțele inhibitoare.000 3.1.000 8.500 1.14 prezintă concentrațiile unor substanțe toxice și inhibitoare.4 Substanțe toxice Substanțele de tip: amoniac.M.000 mg/l 200 Concentrații puternic inhibitoare 8.500 – 4. încălzire și modurile de alimentare – evacuare a nămolului pot minimiza perturbările procesului de fermentare.0 (solubil) 9.1.000 12.0 (solubil) 30 (total) 1.500 – 3.500 1. Adoptarea soluției de fermentare anaerobe va avea la bază: − studii hidrochimice privind compoziția nămolurilor și efectele stabilizării acestuia asupra mediului. Nr.500 – 4. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Substanțe Na+ K+ Ca++ Mg++ Azot amoniacal (dependent de pH) Sulfuri Cupru (Cu) Crom VI (Cr) Crom III Nichel (Ni) Zinc (Zn) U.7. metale grele și sulfuri în concentrații mari pot crea condiții instabile în interiorul rezervoarelor de fermentare. Concentrațiile unor substanțe toxice și inhibatoare.000 – 1.Reducerea pH-ului în timpul proceselor fermentării inhibă formarea de biogaz putând conduce în final la eșuarea proceselor de fermentare.7. 9. Procesele de amestec.0 (solubil) 200 – 250 (total) 180 – 420 (total) 2. Tabel 9.500 – 5. Concentrații medii inhibitoare 3. crt.500 2.14.000 200 0.000 3. Tabelul 9.1.

1. metoda fermentării anaerobe se va adopta în toate situațiile în care producția de biogaz și echivalentul acesteia în energie va acoperi minim 90% din consumurile energetic ale procesului: amestec.− studii privind estimarea producției de biogaz în condițiile amprentei de calitate a apei uzate.1. încălzire nămol. 2) Fermentarea anaerobă de mare încărcare în două trepte Procesul cuprinde două etape fundamentale: • • faza I: hidroliza substanței organice. pierderi termince în rezervorul de fermentare al nămolului. Fermentarea anaerobă poate funcționa la două regimuri ale temperaturii: mezofilă (30 – 37°C) și termofilă (50 – 57°C). faza II: producția de biogaz. timpul de retenție hidraulic: 2 zile. într-o singură treaptă Rezervoarele de fermentare de mare încărcare sunt caracterizate prin amestecul și încălzirea nămolului. calitățile nămolurilor. Figura 9.6 Soluții pentru procesele de fermentare Configurațiile proceselor de fermentare anaerobă folosite actaulmente: fermentarea de mare încărcare și fermentarea în două etape.20).20. t°C = 37 °C. 9. t°C = 55 °C.21 prezintă schema procesului fermentării în două etape. Fermentarea anaerobă de mare încărcare într-o singură treaptă. debit de alimentare uniform și concentrarea nămolului înainte de a fi fermentat (figura 9. 1) Fermentarea anaerobă de mare încărcare. 267 . Evacuare gaz Gaz Namol influent Schimbator de caldura Zona activa complet amestecata Recircularea namolului Evacuare namol Figura 9.7. recirculare. timpul de retenție hidraulic: 10 zile.

Fermentarea anaerobă în două etape.15.21.Parametrii de dimensionare ai proceselor de fermentare anaerobă.5* 1. Tabel 9.5 – 3 10 – 30* 8 – 12 2 – 4* 8 – 12 2.Biogaz Gaz Schimbator de caldura Namol proaspat Supernatant Zona activa complet amestecata Materii solide fermentate Namol fermentat Evacuare supernatant Gaz Treapta I Termofila Treapta II Mezofila Figura 9. În tabelul următor se indică parametrii generali pentru dimensionarea proceselor de fermentare anaerobă conform datelor din literatura de specialitate. 0 1 2 1 2 Timpul de retenție hidraulic Încărcarea organică zile kg/m3. crt. Tipul procesului de fermentare Mezofilă într-o Termofilă într-o În două trepte singură treaptă singură treaptă Etapa I: Etapa aIIa: Etapa I Etapa I Termofilă Mezofilă 3 4 5 6 Nr.M. − nămolul procesat în faza termofilă va fi procesat în condiții mai bune în faza mezofilă (vâscozitate mai redusă. 268 . − pe ansamblul procesului de fermentare reducerea volumelor construite cu ≅ 30%. fluiditate mai mare). Parametrii U. − calitatea nămolului fermentat mai bună: se distrug bacteriile patogene.zi 16 – 25 1. Avantajele fermentării în două faze (termofilă – mezofilă): − preluare în condiții mai bune a variațiilor de încărcare organică.5 – 2.5 – 5* *doar pentru perioade cu încărcări de vârf.

b) Volumul rezervorului de fermentare a nămolului se determină pe baza următorilor parametrii tehnologici de dimensionare: • Încărcarea organică a rezervorului: = • = 1− unde: IoRFN – încărcarea organică a rezervorului de fermentare a nămolului.5 … 3 (kg s. determinarea volumului de gaz de fermentare. pot fi detaliate astfel: a) Determinarea volumului.u. b) determinarea volumului rezervorului de fermentare a nămolului./zi)./m3 RFN. a cantității.2 Dimensionarea tehnologică a rezervoarelor de fermentare a nămolului Dimensionarea tehnologică constă din: a) determinarea volumului. alegerea schimbătorilor de căldură. Etapele de dimensionare prezentate mai sus.limita tehnică de fermentare. în special din punct de vedere a calității și bine executată în scopul păstrării acesteia în stare uscată.7.7. (kg s. a conductelor de agent terminc.1. u. umidității și caracteristicile nămolului. zi). zi) ∙ + (kg s. (kg/zi). exprimată în substanță uscată. o. a cantității.⁄m RFN. ( kg s. umidității și caracteristicile nămolului se face pe baza bilanțului de substanțe pe linia nămolului (cf. lf = 40 – 55% .9. exprimată în substanță uscată.47) (9. determinarea diametrelor conductelor de nămol.3 și § 9. = 1. § 9. ɛ .coeficient de reducere. Nf – cantitatea zilnică de nămol fermentat. de gaz. c) condiționări tehnice privind: alegerea pompelor.4.4).( %). No = (ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță organică conținută în nămolul influent în rezervorul de fermentare.4. de agent terminc. de supernatant.48) Cantitatea de nămol fermentat: 269 . izolația termică a RFN dispusă pe peretele exterior al cuvei trebuie corect aleasă.7.o.⁄zi) (9.

2) Schimbătoatele de căldură trebuie să asigure căldura necesară încălzirii nămolului proaspăt.4. 8 h. exprimată în substanță uscată.53) + ℎ (m) (9. − Tf = 10 zile – pentru fermentarea termofilă. (kg/zi).(m3/zi)..49) 270 .52) (9. 150 zile – pentru fermentarea criofilă.7. exprimată în substanță uscată. Vninf – volumul de nămol influent calculat la bilanțul de substanțe pe linia nămolului (cf. • Volumul rezervorului de fermentare: = unde: Tf – definit anterior. − Tf = 20 zile – pentru fermentarea mezofilă.ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță minerală conținută în nămolul influent în rezervorul de fermentare.1) Pompele pentru recircularea nămolului se aleg astfel încât întregul volum de fermentare să fie recirculat în 5 . Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent în rezervorul de fermentare.. • Debitul de recirculare: = • Înălțimea de pompare: = unde: Hg – înălțimea geodezică de pompare. c.. (kg s. căldura necesară acoperirii pierderilor prin cupolă. § 9.51) 5…8 (m ⁄h) (9.Nm = (1 .7.50) ∙ (m ⁄zi) (9. Ʃhr – suma pierderilor de sarcină locale și distribuite.4).4. • Timpul de fermentare: − Tf = 90 . pereți și radier: = = ∙ + ∙( − (kcal⁄zi) ) (kcal⁄zi) (9.3 și § 9./zi). c..u.

(kcal/zi).grad– căldura specifică (cantitatea de căldură necesară creșterii temperaturii cu 1°C). (kcal/zi).55) unde: K – coeficient de transfer al căldurii (natura materialului). (kcal/zi). C2 – căldura necesară acoperirii pierderilor prin cupolă.85) ∙ (m ⁄zi) 271 . iar diametrul nominal să fie de 100 mm. (°C). = ă − temperatura nămolului proaspăt introdus în rezervor.7 m/s.unde: C1 – căldura necesară încălzirii nămolului proaspăt. A – suprafața cupolei. c. − temperatura nămolului proaspăt introdus în rezervor. − viteza biogazului rezultat în urma fermentării trebuie să fie cuprinsă între 5 – 15 m/s.2 m/s iar diametrul nominal trebuie să fie minim 200 mm.red. (m3/zi). (kcal/zi).56) (9. Vninf – volumul zilnic de nămol influent în rezervorul de fermentare. c.54) (9. = ∙ 1000 (m ⁄zi) (9. − viteza minimă a apei trebuie să fie de 0.3) Dimensionarea conductelor va asigura: − viteza nămolului în conducte trebuie să fie minim 1. = = ∙ ă + ţ ∙( − ) + (9. (kcal/°C ∙ m2 ∙ zi). (°C).4) Volumul teoretic zilnic de biogaz se determină considerând o producție specifică qbg în dm3 biogaz/kg s. pereților și radierului. – temperatura nămolului din interiorul rezervorului (mezofil.8 … 0.o. termofil). C2 cupolă – căldura necesară acoperirii pierderilor prin cupolă. C2 radier – căldura necesară acoperirii pierderilor prin radier. termofil). pereți și radier. C2 pereți – căldura necesară acoperirii pierderilor prin pereți. Cn = 1000 kcal/m3. – temperatura nămolului din interiorul rezervorului (mezofil. (°C). (kcal/zi).57) = (0. ( m2). (°C).

( m3/zi). qbg – se va estima pe baza unor calități de nămol similare și prin studii “in situ”.7.6 0. o. Biogazul rezultat în urma fermentării anaerobe conține aproximativ 65 – 70% CH4.5 – 0.7 Conținut de metan (%) 2 62 – 72 70 – 75 45 – 50 73 272 .16.8 0. Producția specifică de gaz a diferitelor materii organice. Tabelul 9.58) 9.1 Colectarea și stocarea biogazului Biogazul produs prin fermentarea anaerobă a nămolului este colectat pentru a fi valorificat sau eliminat prin ardere.2 – 1. = 300 − 600 dm biogaz⁄kg s. H2S. H2.400 kJ/m3. Producția specifică de gaz pe unitatea de masă redusă Material 0 Grăsimi Spumă Fibre Proteine m3/kg 1 1. volumul rezervorului se consideră egal cu producția de biogaz în 8 ore: = 3 (m ) (9. red Când nu se cunoaște graficul de consum al biogazului. vapori de apă și alte gaze. Biogazul de fermentare conține ≅ 65% metan și puterea calorică a gazului de fermentare este de 21. QG ef – volumul efectiv zilnic de biogaz.unde: QG – volumul teoretic zilnic de biogaz. Producția de biogaz realizată este dependentă de cantitatea de substanțe volatile mineralizate și condițiile asigurate fermentării și este exprimată ca volumul de biogaz pe unitatea de masă a materiilor volatile distruse.0 0.2.16 indică producția de gaz a câtorva materii organice. Un rezervor de fermentare anaerob obișnuit alimentat cu nămol primar și nămol activ în exces poate produce aproximativ 0. Acest indice specific al producției de biogaz este diferit pentru fiecare substanță organică din rezervorul de fermentare. Biogazul de fermentare are o greutate specifică de aproximativ 0.8 m3 biogaz/kg de substanțe volatile reduse. 25 – 30% CO2 și cantități mici de N2.000 – 22.9 – 1.86 din greutatea specifică a aerului.1. Tabel 9. (m3/zi).

1.5 MJ/m3 este de folosit pentru proiectare.7. clorură ferică. construcțiile care realizează acest raport minim sunt: sfere. 20% din energia necesară procesului). 9.7. pH. Sunt necesare prevederi pentru stocarea. var.2. Rezervoarele sub presiune. Amestecul de aer cu biogaz de fermentare conține metan în proporție mai mică de 5% care poate fi exploziv. forme ovoidale.2 Necesarul de reactivi chimici Sistemele de alimentare cu reactivi chimici devin necesare datorită schimbărilor calitative și cantitative ale influentului. Schimbările de alcalinitate. − construcție metalică (pentru VRF < 1000 m3) executate din vivole preuzinate de oțel aliat izolate termic. − realizarea unei forme care să favorizeze amestecul nămolului și evitarea depunerilor în partea inferioară. iar echipamentele electrice trebuie să fie protejate împotriva exploziei. O valoare medie de 22. Din acest motiv toate echipamentele mecanice și constructive trebuie să fie etanșe. 273 .1. − realizarea cuvei RF din beton armat precomprimat pe ambele direcții pentru închiderea fisurilor și protecția armăturilor la efectul coroziv al bazinului. au de obicei formă sferică și mențin o presiune cu valori medii cuprinse între 140 – 350 kN/m2. − realizarea izolației termice care să asigure pierderi reduse (max. 9.Biogazul rezultat la fermentare are o putere calorică cuprinsă între 20 – 25 MJ/m3. sulfat feric. Sunt folosite două tipuri de rezervoare de depozitare a gazului: rezervoare cu capac ce flotează pe gazul înmagazinat și rezervoare sub presiune.3 Construcția rezervoarelor de fermentare Elementele fundamentale în alegerea configurației construcției sunt: − raport aria laterală RF la volum RF minim. Colectarea biogazului și sistemul de distribuție trebuie menținut la o presiune pozitivă pentru a evita explozia în cazul în care gazul se ameastecă cu aerul atmosferic.2. prepararea și dozarea reactivilor chimici: bicarbonat de sodiu. Rezervoarele cu capac flotant sunt rezervoare cu presiune constantă și volum variabil. sulfuri sau a concentrației metalelor grele face necesară adăugarea de reactivi chimici în proces.

22 se prezintă schema unui rezervor de fermentare de formă ovoidală.2.1. − soluția recirculării biogazului pentru asigurarea unui amestec eficient al volumului rezervorului.000 L. − soluția construcției RF cuplate cu rezervor de stocare biogaz la partea superioară. − volume minime de nămol evacuate din stația de epurare: kg s. vor lua în considerație adoptarea unor soluții tehnologice de firmă pentru: − soluția cu RF în două faze: termofilă – mezofilă.7./LE an.E.22.u. Rezervor de fermentare anaerob de formă ovoidală. Recipient de colectare a spumei M La gazometru Biogaz Supapa hidraulica de siguranta Dispozitiv antiaprindere Nivel de control Preaplin Mixer Namol fermentat Pompa de recirculare apa Conducta de injectare a namolului Evacuarea spumei Boiler Schimbator de caldura Recirculare Namol brut NF Duze de amestecar Conducta inelara Pompa de namol Conducta de recirculare a namolului Pompa de recirculare a namolului Figura 9.4 Alte elemente tehnologice ale rezervoarelor de fermentare anaerobe Proiectele pentru rezervoarele de fermentare anaerobe a nămolului pentru stații de epurare peste 100. Analize opționale vor avea la bază: − costuri de investiție: lei/kg s. redusă.În figura 9. 274 . 9.u.

Includerea nămolurilor primare în proces poate influența reacția totală.u.60) (9. în proporție de 20 – 25%. Deoarece procesele de oxidare aerobă sunt exoterme.− consumuri energetice minime pentru ansamblul procesării nămolurilor în stația de epuare: kWh/kg s. nămolul activ în exces se stabilizează. Dezavantaje: eficiența redusă a proceselor în timpul perioadelor reci. apă și amoniac sau nitrați. de fapt doar 75 – 80% din țesutul celular este oxidat. deoarece ele conțin puțin material celular. 9.7. aerobe. Procesul de stabilizare aerobă implică costuri mari pentru energie asociate cu energia necesară pentru transferul oxigenului.an. Procesul de stabilizare aerob. Ce rămâne. Este 275 .59) Reacția din cea de a doua ecuație este un proces de respirație endogenă și este reacția predominantă ce are loc în sistemul de stabilizare aerob. În timpul proceselor de stabilizare.2 Stabilizarea aerobă Stabilizarea aerobă reprezintă tehnologia de oxidare a substanțelor organice biodegradabile și reducerea organismelor patogene prin procese biologice. Aceste procese sunt descrise de ecuațiile de mai jos: ţ + + → ă + → + + + + + (9. Datorită necesității menținerii procesului în faza de respirație endogenă. Procesul de stabilizare aerobă este un proces de epurare biologică cu peliculă în suspensie. Deși procesele de stabilizare teoretic ar trebui realizare în totalitate. reducerea organismelor patogene și condiționarea pentru prelucrarea ulterioară. țesutul celular este oxidat aerob în dioxid de carbon. Majoritatea materialului organic din nămolul primar constituie o sursă de hrană externă pentru biomasa activă conținută în nămolul biologic. implică două etape: oxidarea directă a materiei biodegradabile și oxidarea materialului celular. Obiectivele proceselor de stabilizare aerobă: • • • producerea de nămol stabil prin oxidarea substanțelor organice biodegradabile. reducerea masei și a volumului. incapacitatea de a produce un produs secundar folositor – biogaz. în timpul reacțiilor are loc o eliberare de căldură. este compus din componente inerte și componente organice ce nu sunt biodegradabile.

Schimbările temperaturii de funcţionare sunt apropiate de temperatura mediului ambiant.7. variază între 10 şi 12 zile la o temperatură de funcţionare de aproximativ 20°C. zi) (9. materialul celular şi materialul organic ce constituie sursa de hrană Volumul necesar sistemului de stabilizare aerobă este guvernat de timpul de retenţie necesar pentru reducerea dorită a substanţelor volatile (organice). Reacţiile biologice ce au loc în timpul procesului de stabilizare aerobă necesită oxigen pentru respiraţia materialului celular din biomasa activă iar în cazul amestecului cu nămol primar.61) 276 .necesar un timp de retenție mare pentru a se acomoda metabolismul și dezvoltarea celulară ce trebuie să se petreacă înainte de atingerea condițiilor de respirație endogenă. oxigenul necesar transformării materialul organic în material celular. 9. Volumul stabilizatorului de nămol se determină pe baza următorilor parametrii tehnologici de dimensionare: • Încărcarea organică a bazinului: = = 1. Timpul de retenţie total necesar este dependent de temperatură şi de biodegrabilitatea nămolului:creşte la 15 – 16 zile când temperatura scade sub 20°C. Timpul de retenţie necesar pentru a reduce 35 – 50% din substanţele volatile (organice).7. deoarece majoritatea sistemelor de stabilizare aerobă folosesc rezervoare deschise.5). Un dezavantaj frecvent al procesului aerob este variaţia în eficienţa procesului rezultată din schimbările temperaturii de funcţionare. Reducerea substanțelor volatile (organice) variază între 35 – 50% (procent numit limita tehnică de stabilizare) din cantitatea materiilor solide în suspensie ce sunt obținute în timpul procesului de stabilizare aerobă. umidității și caracteristicilor nămolului se face pe baza bilanțului de substanțe pe linia nămolului (§ 9.1 Dimensionarea tehnologică Determinarea volumului. calității. Temperatura de funcţionare a sistemului de stabilizare aerobă este un parametru critic din cadrul procesului. funcţionarea corespunzătoare a sistemului necesită un amestec adecvat al conţinutului pentru a asigura un contact corespunzător al oxigenului.4.5 … 3 (kg s. o. În plus.⁄m SN.2.

coeficient de reducere.u. zi).u. (%). No = (ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță organică conținută în nămolul influent în stabilizatorul de nămol.62) • Timpul de stabilizare: = = 6 … 16 (zile ) = unde: Vninf – volumul de nămol influent în stabilizatorul de nămol calculat în bilanțul de substanțe pe linia nămolului (§9.o. ) unde: No – definit anterior. în (kg O2/kg s. (kg s. Nm = (1 – ɛ) ∙ Ninf – cantitatea zilnică de substanță minerală conținută în nămolul influent în stabilizatorul de nămol. exprimată în substanță uscată.67) (9. (kg/zi). (kg s. (kg/zi).65) • Capacitatea de oxigen necesară: ∙ 10 24 ∙ ∙ 277 =2∙ (kg O ⁄zi) (N m aer⁄h) (9. o. iOn – consumul de oxigen în faza endogenă.7. (m3/zi). = ∙ (kgO ⁄zi) (9. ∙ (m ⁄zi) (9.(kg s./zi). ls = 35 – 50% . Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent în stabilizatorul de nămol. exprimată în substanță uscată. exprimată în substanță uscată. Ns – cantitatea zilnică de nămol stabilizat.o.15 … 0.• Cantitatea de nămol stabilizat: =( − )∙ unde: IoSN – încărcarea organică a stabilizatorului de nămol.63) (9.64) • Volumul stabilizatorului de nămol: • Cantitatea de oxigen necesară procesului de stabilizare aerobă din formula: = (0.66) (9./zi). exprimată în substanță uscată.limita tehnică de stabilizare.).4.3) (kgO ⁄kg s.68) = . ɛ . + (kg⁄zi) (9./m3 SN.5).

Suflantele necesare procesului se aleg în funcţie de debitul necesar de aer în condiţii normale şi înălţimea de insuflare. m adâncime insuflare). . (g O2/N m3 aer. + ℎ (m) (9.73) Adăugarea de var crește pH-ul nămolului. (m). pH-ul scade și reacțiile nu au loc. Dacă este adăugat prea puțin var.69) 9.2. Procesul de stabilizare cu var implică o gamă largă de reacţii chimice ce transformă compoziţia chimică a nămolului. Procesul poate face ca viruşii. Activitatea biologică produce compuşi ca dioxidul de carbon şi acizi organici care recţionează cu varul. Următoarele ecuaţii indică tipurile de reacţii care au loc: • Reacțiile cu constituenții anorganici includ: Calciu: Fosfor: Dioxid de carbon: • 2 +2 + +6 +3 + →2 → ( + ) +3 (9. Ʃhri – suma pierderilor de sarcină liniare și locale .unde: . vor fi produse aceste componente.2 Stabilizarea cu var Stabilizarea cu var se asigură prin menţinerea unui pH la un nivel ridicat pentru o perioadă suficientă de timp pentru inactivarea populaţiei de microorganisme a nămolului.72) (9. reducând pH-ul şi rezultând o stabilizare inadecvată. bacteriile şi alte microorganisme să devină inactive.71) (9.70) → Reacţiile cu constituenţii organici includ: Acizi: Grăsimi: ă + + → → ș (9. ţinându-se cont de pierderile de sarcină: = unde: Hi – adâncimea de insuflare.capacitatea specifică de oxigenaere. Este necesar var în exces.74) (9.7.debitul de aer necesar în condiții standard. Dacă activitatea biologică din nămolul ce urmează a fi stabilizat nu este înhibată suficient. (N m3 aer/h). ( m ). 278 .

de regulă pe platforme (paturi) de uscare. reprezintă cantitatea de materii solide din nămol care încarcă o suprafață de 1 m2 de platformă.⁄m . În practică se utilizează două tipuri de procedee de deshidratare: • naturale. 9.Adăugarea varului la nămol. cu pat de nisip. exotermă. • mecanice.mol.75) 279 .8 Deshidratarea nămolurilor Deshidraterea este procedeul prin care nămolul îşi reduce umiditatea și corespunzător volumul astfel încât să poată fi manipulat cu uşurinţă și valorificat sau reintrodus în mediu.300 cal/g.1 Deshidratarea naturală Materiile solide conținute în nămol sunt separate de faza lichidă (supernatant) prin procedee fizice: filtrarea (drenarea) și evaporația. an) (9.8. − platforme de uscare cu vacuumare. u. se impune efectuarea de teste “in situ” pentru stabilirea dozelor de var. Aceste reacţii pot avea ca rezultat o creştere substanţială a temperaturii. în special la turtele de nămol cu un amestec scăzut al conţinutului. Parametrii de dimensionare ai platformelor de uscare: • Încărcarea cu substanță uscată a platformelor de uscare (ISU). Reacţia dintre varul stins şi dioxidul de carbon este.mol. Această reacţie este exotermă şi eliberează aproximativ 15. de asemenea. − platforme de uscare cu radier pavat.300 cal/g. Constructiv platformele de uscare se clasifică în: − platforme de uscare convenţionale. în reacţiile iniţiale cu apa se formează varul hidratat. − platforme de uscare cu radier din materiale artificiale. în timp de un an conform relației: = ∙ 365 (kg s. − platforme de uscare cu energie solară. eliberând aproximativ 43. 9. Deshidratarea naturală se realizează. aceste temperaturi pot fi suficiente pentru a contribui la reducerea agenţilor patogeni din timpul stabilizării cu var.

Eficienţele de îndepărtare a materiilor solide pentru diferite tipuri de nămol la centrifugele folosite în procesul de deshidratare sunt prezentate în tabelul 9.u. ( kg s.6.19 – 0.16 – 0.Valori ale ISU. filtrele cu vacuum. 9. crt./zi).8.17.1 0. separarea prin centrifugare şi compactarea.8. În centrifuge.18./m2.unde: Ninf – cantitatea zilnică de nămol influent deshidratat.000 de ori forța gravitațională. – aria orizontală a platformelor de uscare.12 – 0.2 Deshidratarea mecanică La deshidratarea mecanică se folosesc utilaje proiectate pentru a separa partea solidă de partea lichidă a nămolului.2. Utilajele folosite sunt: centrifugele. migrare ce depinde de diferența de densitate dintre faza lichidă și cea solidă.23 0.u. filtru presă cu şnec (şurub). Rezultatele separării prin forțele centrifuge conduc la migrarea materiilor solide în suspensie prin lichid spre sau în afara axei de rotație a centrifugei.3. Nr. filtrele cu bandă. acţiunea capilară. Valorile sunt date în funcție de tipul nămolului ce trebuie deshidratat în tabelul 9. Tabel 9.23 120 – 150 90 – 120 60 – 100 100 – 160 9. forțele aplicate pot fi de la 500 până la 3. exprimat în substanță uscată. stoarcerea. 0 1 2 3 4 Tip de nămol 1 Suprafața (m2/LE) 2 Încărcarea anulă cu substanță uscată (kg s. (m2).17.16 0. filtrele presă.an) 3 Nămol primar fermentat Nămol fermentat din nămol primar cu nămol biologic de la filtrele percolatoare Nămol fermentat din nămol primar cu nămol în exces Nămol fermentat din nămol primar cu nămol rezultat în urma precipitării chimice 0. 280 . Procesele fizice prin deshidratarea mecanică sunt: filtrarea.1 Deshidratarea prin centrifugare O prezentare mai detaliată a centrifugelor a fost făcută la § 9.

8. Variabila care influenţează eficienţa filtrelor cu bandă: caracteristici nămol. presiunea aplicată.23 prezintă schema unui filtru cu bandă. metoda şi tipul condiţionării chimice.18. configuraţia utilajelor. 281 .Tabel 9. pentru deshidratarea gravitațională și deshidratarea sub presiune de către filtrele cu bandă. Figura 9. Polimerul este adăudat într–un bazin separat.2. Condiţionarea chimică cu polimeri organici este des utilizată. Tip de nămol 0 Materii solide din turta de nămol (%) 1 Eficiența de îndepărtare a materiilor solide (%) Fără reactivi chimici Cu reactivi chimici 2 3 NETRATAT Primar Primar și biologic rezultat de la filtrele percolatoare Primar și activ Rezultat de la filtrele de precolatoare Rezultat din procese biologice cu nămol active ce utilizează aer Primar Primar și biologic rezultat de la filtrele percolatoare Primar și activ 25 – 35 20 – 25 12 – 20 NĂMOL ÎN EXCES 10 – 20 5 – 15 60 – 80 60 – 80 80 – 90 70 – 90 75 – 90 60 – 80 55 – 65 85 – 90 85 – 90 75 – 90 FERMENTAT PE CALE ANAEROBĂ 25 – 35 18 – 25 15 – 20 65 – 80 60 – 75 50 – 65 80 – 90 80 – 90 80 – 90 STABILIZAT PE CALE AEROBĂ În exces 8 – 10 60 – 75 80 – 90 9. Exercitarea forţelor de presiune şi comprimare se realizează între două benzi filtrante. Eficiența de îndepărtare a materiilor solide.2 Deshidratarea cu filtre bandă Nămolul este deshidratat în etape urmărind trei faze de funcţionare: condiţionarea chimică. drenarea gravitaţională până la atingerea unei consistenţe determinate şi compactarea în zona de presare. Amestecarea corespunzătoare a nămolului influent cu polimerul este esenţială în funcţionarea filtrelor cu bandă. sistemele de drenare gravitaţionale şi viteza benzilor. localizat în amonte de presă sau este injectat direct în conducta de alimentare.

2 3 360 – 550 45 – 180 180 – 320 180 – 320 180 – 320 4 1–4 3 – 10 2–8 2 – 10 2–8 2–5 4 – 10 3–8 Materii solide (%) Uzual 5 28 15 23 20 25 28 15 22 Domeniul de variație 6 26 – 32 12 – 20 20 – 28 18 – 25 23 – 30 24 – 30 12 – 20 20 – 25 Tip de nămol 0 Primar brut Activat în exces Primar + Activ în exces (50 : 50) Primar + în exces (40:60) Primar + nămol de la filtrele precolatoare Primar Activat în exces Primar + Activ în exces Fermentat anaerob 1.2 180 – 320 282 . presarea.3 – 3. În tabelul 9.3 – 3.Eficienţele presării cu filtre cu bandă indică variații semnificative în capacitatea de deshidratare a diferitelor tipuri de nămoluri.5 1. Tabel 9.8 – 3. Polimer Bazin de floculate Namol Namol influnet Spalarea benzii superioare Filtrat Zona de filtrare Banda superioara Banda inferioara Spalarea benzii inferioare Turte de namol deshidratate Zona de deshidratare Figura 9.23. Filtru bandă.3 – 3.2 1.m kg/h.2 0.2 360 – 550 0.m (g/kg) 2 1.7 – 2. Încărcări.19. Materii solide (%) 1 3–7 1–4 3–6 3–6 3–6 3–7 3–4 3–6 Încărcarea pe m de Doze polimer la lățime de bandă (%) materii solide din nămol dm3/s. este capabilă să producă deshidratarea turtelor la un conţinut al materiilor solide de 18 – 25% pentru amestecul de nămol primar cu cel biologic.3 – 3.5 45 – 135 1.19 sunt indicate performanțele unui filtru cu bandă. eficiențe filtre bandă.2 1. în mod normal.7 – 2.3 – 3.

7 – 3.3 Deshidratarea cu filtre presă Sistemul de filtre presă produce turte care sunt mult mai bine deshidratate până la 65% umiditate. necesar de energie comparabil cu alte tipuri de sisteme. aderența turtelor pe filtru.8.Tip de nămol Materii solide (%) Încărcarea pe m de Doze polimer la lățime de bandă (%) materii solide din nămol dm3/s.Testele rezistenţei specifice şi a timpului de sucţiune capilară pot fi folosite pentru a compara caracteristicile filtrării a diferitelor tipuri de nămol şi pentru a determina optimul necesar în coagulare.2.Un dispozitiv presează și menține închise panourile. 283 . procentul de materii solide și reținerea materiilor solide.2 0. au o fiabiltate bună. includ încărcarea hidraulică și încărcarea cu materii solide. în timp ce influentul este pompat în interiorul presei printr-un orificiu de admisie la o presiune cuprinsă între 7 bar și 15 bari.2 0. Evalueare performanţelor filtrelor cu bandă se realizează luând în considerare cantitatea și calitatea filtratului și a apei de filtrare și efectele lor asupra sistemului de epurare a apelor uzate. Filtrul presă conține un număr de panouri fixate pe un cadru ce asigură aliniamentul. Datele din testele pilot. tipul polimerului și dozele.7 – 2. neconcentrat Primar + Activ în exces. Filtrele presă se pot adapta la caracteristicile variabile ale materiilor solide.24) .9.7 – 3. Dozarea polimerului şi regimul de alimentare al mașinii trebuie să fie optimizate cu mașina. Filtrele presă sunt eficiente din punct de vedere al costurilor când turtele trebuie incinerate. concentrat Nămol active în exces cu insuflare de oxigen 1–2 4–8 1–3 16 18 18 Evaluarea corectă a eficienței filtrului cu bandă la un tip de nămol se efectuează pe o unitate pilot.m kg/h. aceste sunt presate între capătul fix și cel mobil (fig.m (g/kg) Fermentat aerob 0. Dezavantajele filtrelor presă sunt costurile de investiție ridicate. necesitatea îndepărtării manual și costuri relativ ridicate de funcționare și întreținere. Conținutul ridicat de substanțe uscate al turtelor rezultate de la filtrele presă sunt combustibile la incinerare și se reduce necesarul de combustibil.5 135 – 225 135 -225 90 – 180 2–8 2–8 4 – 10 Materii solide (%) Uzual Domeniul de variație 12 – 20 12 – 25 15 – 23 Primar + Activ în exces. 9.

2 – cameră de filtru. 5 – orificii. timpul de admisie selectat depinde de filtrabilitatea nămolului (dacă acesta este ușor filtrabil timpul de admisie va fi mai scurt). Fiecare procedeu cuprinde etapele: 1) Închiderea presei: atunci când filtrul este gol. Etapa de filtrare este oprită de un cronometru (programat pentru perioada de presiune maximă) și atunci când filtratul îndeplinește o încărcare pe suprafața de filtrare după cum urmează: • Condiționat cu polimer: 5 – 10 l/m2. 3) Filtrarea : o dată ce au fost umplute camerele cu nămol. 2) Admisia nămolului: este o etapă scurtă (max 10 minute). 4 – conducte interne de evacuare nămol. procesul de filtrare poate dura între 1 – 5 ore depinde de înălțimea camerei și de filtrabilitatea nămolului. Etapele filtrării Filtrul presă lucrează utilizând mai multe tipuri de procedee de presare. 3 – filtru de pânză.24. o pompă dozatoare umple camerele de filtrare cu nămol.h. aerul comprimat este utilizat pentru drenarea supernatantului . debitul de nămol influent (ce continuă să alimenteze filtrul) impune o creștere a presiunii datorată formării unui strat de nămol pe plăcile filtrului. fixează plăcile una peste alta. presiunea de închidere este ajustată automat pe durata perioadei de presare pentru asigurarea încastrării plăcilor.2 1 5 4 3 Figura 9. capătul mobil acționat de un cilindru. Schema filtrului presă. 284 . presiunea maximă de filtrare este atinsă într-o perioadă de 30 – 45 minute. Când este oprită pompa. 1 – plăci încastrate.

u.u. în cazul utilizării unei cantități mari de var pentru condiționare. Tabel 9.) 2 Raportul FeCl3/s.5 – 6 2–5 2–3 5–7 3–4 25 – 29 33 – 36 3–4 2–3 4–5 3–4 5–6 30 – 34 2. datorită condiționării chimice a nămolurilor.u (%) 5 Durata ciclului1) (h) 6 3 4 Nămol de la stabilizare aerobă Nămol proaspăt de la SE cu raportul np/nb = 70/30 Nămol proaspăt de la SE cu raportul np/nb = 50/50 Nămol fermentat de la SE cu raportul np/nb = 50/50 4–5 4. Nr. crt.5 3–4 4–5 3–4 30 – 34 3–4 1) Pentru o turtă de 30 mm grosime.20. plăcile filtrului trebuie curățate la fiecare 500 de cicluri cu soluție HCl 5 – 7 %. 285 . perioada de descărcare a turtelor de nămol va fi între 15 – 45 minute. această etapă trebuie supravegheată deoarece. pentru un filtru cu 100 de camere.u) 4 Conținutul de s.h. 0 1 2 Tipul de nămol 1 Concentrația (% s.• Condiționat cu reactivi mineraali: 10 – 20 l/m2.5 – 3. perioada de spălare este de 2 – 3 ore. instalațiile de spălare pot funcționa nesupravegheate în cazul unităților de deshidratare de capacitate mare. turtele de nămol pot fi lipicioase și greu de îndepărtat de pe plăcile filtrului.u. Consumul energetic al unui filtru – presă este redus: 25 – 35 kWh/t s. np – nămol primar. 5) Etapa de curățare: curățarea plăcilor filtrului. Eficiența filtrelor presă. nb – nămol biologic. (%) 3 Polimer (kg /t s. 4) Deschiderea ramei: capătul mobil este retras astfel ca prima cameră de filtrare să se deschidă. În tabelul următor se indică eficiența filtrelor presă. un sistem mecanizat va trage fiecare turtă individual. turta de nămol alunecă sub greutate proprie. această spălare se face la fiecare 10 – 15 cicluri de filtrare în cazul nămolurilor condiționate cu polimeri și la fiecare 30 – 40 de cicluri în cazul condiționării cu reactivi minerali.

În operarea filtrelor presă se impune asigurarea spălării la 10 – 15 cicluri în cazul condiționării cu polimer. 286 .).Dimensionarea filtrelor presă Date de bază: • • • cantitatea de suspensii solide (nămol și reactivi de condiționare): M = kg s. – densitatea turtei. (kg/dm3). = unde: M.25. K – definite anterior. − cantități de nămol care să permită obținerea unor indicatori economici/energetici favorabili.u. ciclul de funcționare (T) necesar pentru a decide numărul de cicluri K care să pot fi utilizate zilnic.76) Mixer Filtru presa MSC Mixer FeCl3 Var sau polimer Rezervor tampon Figura 9. Schema tehnologică pentru deshidratarea cu filtre presă se prezintă în figura 9. SF. SF (% s. Tehnologia deshidratării nămolului din stația de epurare cu filtre presă se va adopta: − în condițiile impuse pentru umiditatea nămolului livrat de stația de epurare la w = 65 – 70%. 25 – 35 kWh/ t ss.u. 30 – 40 cicluri în cazul condiționării cu substanțe minerale.25./zi. Ingrosare De la BNA Polimer Capacitatea totală a camerelor de filtrare: ∙ ∙ (dm ) (9. substanțe uscate medii în conținutul turtei. Durata unei spălări 3 – 4 h. Tehnologia deshidratării cu filtre presă.

Nămolurile stabilzate prin fermentarea aerobă sau anaerobă înainte de a fi compostate. 9.9 Tehnologii de prelucrare avansată a nămolurilor 9. pentru controlul eroziunii solului. maturarea și uscarea materialului compostat.1. pentru îmbunătățirea proprietăților pământului și pentru recultivarea pământului și aceste obiective sunt atinse doar după ce se realizează reducerea agenților patogeni. 3) Maturarea și depozitarea care permite desfășurarea fenomenului de stabilizare a nămolului și răcirea compostului. Aproximativ 20–30 % din materiile volatile sunt transformate în dioxid de carbon și apă.9.9. aerarea amestecului prin mijloace mecanice. − proprietățile nămolului.1 Compostarea nămolurilor Compostarea este o metoda biochimică de stabilizare a nămolurilor din apele uzate pentru a putea fi folosite ca produse de îmbunătățire a calității solurilor. 287 . Compostarea este recomandată pentru utilizarea finală a produsului. Factorii care stabilesc alegerea procesului de compostare sunt: − producția zilnică de nămol. fermentate sau stabilizate pe cale chimică. 2) Descompunerea. Este un proces autoterm ( 50 – 70 °C). pot duce la reducerea suprafeței de compostare cu 40%. ce reduce agenții patogeni și produce material similar cu pământul natural.9. − suprafața necesară desfășurării procesului. prin insuflare de aer sau ambele.1 Etapele procesului Etapele procesului de compostare: 1) Amestecul nămolului cu materialul de umplutură. Pot fi compostate nămoluri brute. Compostarea aerobă accelerează descompunerea materialului având ca rezultat creșterea temperaturii necesare distrugerii agenților patogeni și reduce cantitatea de gaze mirositoare ce rezultă în timpul procesului. Se poate folosi în agricultură. tipul proceselor și echipamentelor de prelucrare a nămolului utilizate în amonte. Procesul de compostare se poate desfășura în medii aerate sau în medii neaerate. Un produs bine stabilizat prin compostare poate fi depozitat și are un miros aproape insesizabil.

la temperaturi mezofile ( < 40°C). zaharurile şi proteinele. Microorganismele implicate în procesul de compostare sunt bacteriile.26. 5) Valorificarea. Ambele se găsesc pe părţile exterioare ale grămezilor compostate. Microorganisme active în procesul de compostare.9. ele metabolizează carbohidraţii. Ciupercile sunt prezente atât la temperatură mezofilă cât şi la temperatură termofilă.26 se prezintă tipurile de bacterii și temperaturile corespunzătoare de acțiune. actinomycetes şi ciupercile. Activitatea lor este asemănătoare cu cea a actinomycetes.2 Desfășurarea procesului Procesul de compostare implică distrugerea complexă a substanţelor organice cu formarea de acid humic şi compost. În figura 9.4) Post–procesarea (sitarea pentu îndepărtarea materialului nebiodegradabil și mărunțirea acestuia). Iniţial. bacteriile descompun proteinele. Bacteriile sunt responsabile pentru distrugerea unei părţi semnificative de material organic. 288 fungi . La temperaturi termofile (mai mari de 40°C). O parte din produsul final este recirculat pentru o condiționare mai bună a amestecului format din nămol și material de umplutură. micro-organisme termofile 75oC 60-65oC 50-55oC 45oC actinomycete bacterii micro-organisme mezofile 20oC Figura 9. şi fracţiunile de semiceluloză. 9. lipidele. Acestea sunt responsabile pentru energia produsă pentru încălzire.1.

289 . temperatura creşte de la temperatura mediului ambiant până la 40°C. materialul organic se va degrada din ce în ce mai încet şi va rămâne activ în etapa de tratare. asigură o sursă suplimentară de carbon pentru a ajusta raportul carbon/azot şi balanţa energetică. la temperatură termofilă şi la temperatură scăzută (de răcire). Dacă raportul depăşeşte 10. În această etapă are loc evaporarea apei din materialul compostat. Combustibilul provine din partea de substanţe volatile degradată rapid. Această generalizare se bazează pe căldura de evaporare şi nu se ia în considerare efectul mediului ambiant asupra evaporării şi a suprafeţei de răcire. În activitatea mezofilă. 9.1. şi asigură integritatea structurală pentru a menţine porozitatea amestecului. excesul de azot va fi transformat în amoniac. amestecul va rămâne rece şi umed. Etapa de răcire este caracterizată prin reducerea activităţii microorganismelor şi înlocuirea organismelor termofile cu cele mezofile. având ca rezultat pierderea de nutrient şi emisia de miros amoniacal. Căldura este disipată în timpul aerării şi mixării materialului de compostat.9.Procesul de compostare cuprinde 3 etape de asociate cu temperatura: activitate la temperatură mezofilă.3 Balanţa energetică Căldura este generată de transformarea carbonului organic în dioxid de carbon şi vapori de apă. Dacă raportul carbon/azot este mai mic de 25:1. Materialul de umplutură echilibrează conţinutul de materii solide al amestecului. În perioada termofilă temperatura creşte până la 70°C.4 Raportul carbon/azot Microorganismele folosesc carbon şi azot în proporţii fixate de către compoziţia biomasei microbiene. Dacă raportul depăşeşte 35:1. stabilizarea pH– ului şi formarea acizilor humici. Raportul ideal de carbon la azot variază intre 25:1 şi 35:1. Materialul de umplutură poate fi constituit din resturi vegetale din agricultură (tulpini de floarea soarelui. actinomycete şi ciuperci termofile.1. 9. trebuie să fie disponibilă suficientă energie pentru încălzire şi evaporare. cu apariţia de ciuperci şi bacterii. iar microorganismele existente sunt înlocuite cu bacterii termofile. La temperatura termofilă are loc reducere semnificativă a substanţelor organice.9. Temperatura procesului nu va creşte dacă pierderile de căldură depăşesc temperatura generată de proces. Dacă raportul dintre cantitatea de apă evaporată şi cantitatea de substanţe volatile reduse este mai mic de 8 – 10.

În timp ce debitul de aer insuflat este crescut într-un sistem de aerare forţat. viermii parazitari şi ciuperci.1. deoarece debitul ridicat de aer insuflat este necesar pentru a menţine temperaturi scăzute pentru un proces cu activitate ridicată. ceea ce este în detrimentul activităţii microbiene. sunt organisme patogene secundare deoarece ele doar infectează persoanele şi pot crea probleme de respiraţie sau boli ale sistemului imunitar. caracteristicilor de mixare şi a debitului de aer.9. Temperatura optimă pentru degradarea substanţelor volatile variază între 40 – 50°C. Primele patru grupe sunt adesea denumite organisme patogene primare. materiale rezultate de la prelucrarea lemnului. funcţie de tipul procesului de compostare. ciupercile.6 Reducerea agenţilor patogeni Organismele patogene ce se găsesc în apele uzate se împart în cinci grupe: bacteriile. Pentru un volum dat de materii solide. temperatura ce se acumulează poate depăşi 70°C. volumul de material ce trebuie compostat creşte odată cu descreşterea procentuală a materiilor solide datorită volumului mai mare de amestec. deoarece ele pot imbolnăvi persoanele sănătoase şi pot genera diferite boli.9. Datorită materialului de umplutură. Temperatura ridicată este una dintre metodele de distrugere a agenţilor patogeni. paie).coceni de porumb. Temperatura de 40 – 50°C este optimă pentru îndepărtarea vaporilor de apă. Ultimul grup. Fără o aerare suficientă. 9. Temperatura din interiorul grămezii de compostat poate să nu fie uniformă datorită variaţiilor pierderilor de căldură. protozoa cystis. deşeuri menajere orăşeneşti.1. viruşii. 9. temperatura ce se acumulează scade şi debitul de vapori de apă evacuaţi creşte. Pentru a asigura reducerea agenţilor patogeni. Amestecare rapidă eliberează căldură şi vapori de apă. Procesul cu grămadă statică aerată şi unele procese ce au loc în bazine special amenajate necesită amestecuri cu o porozitate mare. deşeuri animale. temperatura trebuie să fie mai mare de 55°C pentru un timp specificat (2 săptămâni).5 Controlul temperaturii şi aerarea Aerarea scade temperatura şi vaporii de apă şi aprovizionează cu oxigen microorganismele. Compostarea în cazul în 290 . şi sporeşte de asemenea aerarea prin îmbunătăţirea porozităţii. pentru a putea fi aerate de către suflante la presiune mică. volumul produsului compostat este egal sau mai mare decât volumul turtelor deshidratate.

7 Maturarea Termenul de maturare se referă la transformarea componentelor rapid biodegradabile. Termenul de stabilizare în compostare se referă la raportul de degradare microbiană a componentelor biodegradabile din amestec.9. bacteriene şi parazitare. Materialul compostat ce a fost insuficient maturat va genera miros în timpul depozitării şi după umezire. − conţinutul de materii solide. 9.9. Postj – procesarea este adesea utilizată pentru a realiza materialul compostat comerciabil.care temperatura atinge pe cea termofilă.1. − greutatea totală a materiilor în stare umedă. − conţinutul de materii volatile din materialul pentru compostat. Va împiedica germinarea prin generarea de acizi organici. Procentul de materii solide din materialul pentru compostat trebuie să fie de aproximativ 40% pentru o compostare eficientă. − cantitatea de material de umplutură necesară amestecului. Unele ciuperci ( Aspergillus fumigatus) sunt termo-tolerante şi supravieţuiesc procesului de compostare. 291 .1. Uscarea are loc prin prevederea unei aerări suficiente şi a unei agitări care să îndepărteze vaporii de apă. a materialului organic şi a materialului de umplutură în substanţe similare cu cele ale solului. 9. trebuie să elimine practic toate organismele patogene virale.8 Uscarea Vaporii de apă sunt îndepărtaţi în timpul compostării având loc o creştere a conţinutului de materii solide din amestec de 40% – 55%. Uscarea este critică în procesele care includ sitarea deoarece sitele nu funcţionează bine când materialul compostat are un conţinut de materii solide mai mic de 50 – 55%. − conţinutul de materii volatile din nămol.9.1. Dimensiunile particulelor din produsul final variază între 6 şi 25 mm.