Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
^ ^

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

S. România. cu completãri) . 1978. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R.14 INTRODUCERE Fig.

15 . forme de relief (versant. precipitaþii medii anuale). getic. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. Dobrogea. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). vale. panonic. Pentru pãduri. Oltenia. IV) foarte mare. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. III) mare. în plus. dacic. etc. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. tufãriºuri. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. 2). trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. vest-pontic.INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. utilizate la nivel european. pe regiuni istorice (Moldova. II) moderatã. 2000). care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. cercetãri. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. Criºana. luncã etc. PALAEARCTIC HABITATS. s-a utilizat denumirea consideratã validã. EUNIS).). Maramureº. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. planuri de amenajament etc.). prin urmare. EMERALD. balcanic) (fig. Muntenia. climã (temperatura medie anualã. rocã sau substrat. Banat. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). CORINE. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). III) specii endemice ºi rare. Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. Câmpia Dunãrii etc. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. Carpaþii Meridionali. ecologic. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. danubian. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). platou. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. Subcarpaþii Munteniei. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. pajiºti. 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. ºi. Structura este definitã prin caracterul geografic. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. Suprafaþa este datã cu aproximaþie.) (fig. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. culme. Corespondenþa cu sistemele de clasificare. fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. ponto-sarmatic. moldav. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. ii) pentru dealuri ºi câmpii.

nr. stepe. Un numãr de 173 de habitate. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. Pe subclase de habitate. 1198/25. Partea I. al României.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). 1. se poate afirma cã. În concluzie.097/ 6. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni. publicat în M. turbãrii. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor.2005). respectiv 24 de subclase. din cele descrise în lucrare. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini.12.2005. III) lista tipurilor de habitate. Directiva Habitate). tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România. IV) lista tipurilor de pãdure. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357. din Directiva Habitate. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare.O. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. prin descrierea habitatelor din România. care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini.11.

piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. 3). se poate constata cã. teritoriul României s-ar situa. determinatã de creºterea altitudinii. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. la cel stepic. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. în centrul teritoriului. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. medioeuropene. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. temperat continental. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. din România. 4): • zona de stepã. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. între altitudinile de 100–300(400) m. • zona de silvostepã. Principalele unitãþi de relief. între altitudinile de 0 ºi 100 m. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. cerris. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. Astfel. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). sunt redate în harta din figura 2. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. Abies alba ºi Picea abies). • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). 17 . în câmpiile ºi podiºurile din estul. Ca urmare.3. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. Q. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. în România clima. Pe harta geograficã a Europei. între altitudinile de 50 ºi 150 m. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). sudul ºi vestul României. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. Q. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. în parte a celor mezofile. Principala modificare. în majoritate. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. la altitudini mai mari. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. temperat oceanic. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. ÎN CARE SE Dar. este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. sudeuropene. iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. Luând în considerare.INTRODUCERE 1. în parte a celor termofile-submezofile. frainetto. corelat. din preajma Carpaþilor.

1978) . România.18 INTRODUCERE Fig. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.S.

• al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. pedunculiflora). • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. • etajul pãdurilor nemorale. Fig. În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). Q. ca etaj. Q. 1983) 19 . frainetto). • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). În cadrul zonei de silvostepã. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. silvostepa se situeazã. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.INTRODUCERE În Dobrogea. dar puternic influenþat submediteraneean. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. • al pãdurilor de molid presubalpine. se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). În cadrul zonei de stepã. deasupra stepei zonale.

4 Harta vegetaþiei României (dupã N. Doniþã. manuscris) .20 INTRODUCERE Fig.

pentru cã trebuie avut în vedere cã. clima are o nuanþã oceanicã. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. pe fondul climatului stepic. deci în habitate. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. din aceastã parte a þãrii. mai temperat vara ºi mai cald toamna. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. Carex curvula ºi Juncus trifidus. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. al tufãriºurilor pitice de Salix. diferenþierea regionalã a climei.INTRODUCERE Fig. clima este mai continentalã. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. în special prin regimul termic mai rece primãvara. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. de rocã etc. în fiecare din aceste unitãþi. influenþat submediteranean. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. de exemplu între climatul est-european. dar cu douã maxime. 5). în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. pe lângã habitate zonale. condiþionate de climatul local. Dar. precipitaþii mai puþine. În partea de vest ºi de nord a României. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. existã ºi habitate intrazonale. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. continental ºi cel submediteranean. 21 . inferior. În partea de sud a României. În partea de est a þãrii. de sol. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. clima are nuanþe submediteraneene. pe douã profile – A: nord-sud. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. B: vest-est (dupã Chiþu. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali.

adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. structura. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. taurice. uscate vara). subatlantic. În lunci. de la oligotrofe la eutrofe. trebuie arãtat cã staþiunile. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. textura. arcto-alpin. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. 22 . ale solurilor. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. mai mult sau mai puþin evoluate. sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. altaic. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. de la higrofile la xerofile. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. multe elemente sud-est europene (balcanice. în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. 8). În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. Trebuie avut în vedere cã. granodiorite. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. conþinutul de schelet. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). ponto-panonic. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. existã soluri aluviale. Din punct de vedere al rãspândirii. În aceste condiþii geografice. în România existã o mare varietate de specii. 7). de la oligoterme la termofile. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. diversitatea floristicã ºi faunisticã. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. anatolic) – estic. continental (pontic. Pe rocile acide (granite. ponto-siberian. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. alpinã (23%). stepicã (17 %). În funcþie de aºezarea geograficã. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. 6). flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. dezvoltate pe aluviuni. tauric. caucaziene. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. dar în compunerea cãrora intrã. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. În stepã. ecologic importante. subartic. caucazic. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. balcanic. varietatea geologicã ºi pedologicã.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. 2000). sarmatic. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic.

din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. În etajul alpin. cu apã multã. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. numai în partea inferioarã a etajului. a solurilor puþin profunde. de cca 2-6 t/an/ha. Nardus stricta. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. Pe calcare. local Larix decidua. 6t/an/ha. sunt încã sãrace în elemente nutritive. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. de cca.8t/an/ha. solurile. cu multã apã. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. Rhododendron myrtifolium. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. mai profunde. mezotrofe. mezofilãhigrofilã. cu apã multã. mezotrofã-oligotrofã. pe locul pãdurilor defriºate. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. 8t/an/ha. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. în parte foarte acide. În acest etaj. în subetajul superior. pe stânci. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. la care. Festuca supina. Juniperus sibirica. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. Pinus cembra.INTRODUCERE Fig. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. În subetajul superior. Briofitele au aici frecvenþa maximã. productivitatea biocenozelor este scãzutã. 0. încã foarte rece. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. în parte acide. Juncus trifidus. solurile sunt încã puþin profunde. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. ºi pentru 23 . sãrace ºi foarte acide. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. Alnus viridis. de cca. în întregime disponibilã. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). mezofile.

7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.24 INTRODUCERE Fig. 2005) .

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

Limonium bellidifolium.A. gmelini. Soluri: soloneþuri în curs de formare. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. S. Carex distans. Taraxacum bessarabicum. Sanda. Valoare conservativã: moderatã. Spergularia salina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. J. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Rosetti). Oroian 1997. vaþii unde se acumuleazã apa. Salicornia europaea. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Puccinellia limosa. Aster tripolium. Salicornia europaea. Rumex maritimus. Sanda et Popescu 1992. Artemisia santonicum. Juncus gerardi. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Plantago maritima. Redactat: A. salina. S. Cirsium alatum. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Trifolium fragiferum.2. Aeluropus littoralis. cu concentraþia în sãruri mai mare.50C. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. L. Relief: teren plan. Sanda. Halimione verrucifera. Aeluropus littoralis. Juncus gerardi. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Aeluropus littoralis. salina. Suaeda maritima. Popescu. Artemisia santonicum. Centaurium pulchellum. Redactat: A. Limonium gmelini. Clima: T = 11. Roci: nisipuri maritime. Popescu. Juncus maritimus. P = 450 mm. Popescu. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. ºi acoperirea de 70–80%. Suprafeþe: 10–15 ha. cu mici exca- 35 . Alte specii importante: Limonium gmelini. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Centaurium pulchellum. Nedelcu 1997. Aster tripolium. Limonium gmelini.1. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Halimione pedunculata. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Aeluropus littoralis.HAB: 15. Rumex maritimus. Chenopodium glaucum.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Sanda. Stancu 2001. Valoare conservativã: mare. Spergularia maritima. Carex distans. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Artemisia santonicum. maritimus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Cynodon dactylon. S. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Aeluropus littoralis. Halimione pedunculata. Petrosimonia triandra. Aster tripolium. maritima. Plantago tenuiflora.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Literaturã selectivã: Popescu. În micile depresiuni. Popescu. nisipuri maritime sãrãturate. înalt de 30–40 cm. C. aluviuni luto-nisipoase. Salsola soda.

Plantago maritima. Popescu. la Sf. Lotus tenuis. Sf. Aeluropus littoralis. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1997. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. nisipuri fixate ºi semifixate. Specii caracteristice: Carex divisa. 36 . Gheorghe. cu mici ondulaþii de nisip. În zonele mai joase. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Letea dar mai ales la C. Suprafeþe: Circa 45–50 ha.2. Stancu 2001.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 11. Alte specii importante: Juncus littoralis.50C. cu concentraþie mare de sãruri. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. Literaturã selectivã: Popescu et al. Spergularia maritima. Primul. Agrostis pontica.50 C. ^ Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Rosetti. Grindul Chituc. Sulina. Plantago arenaria. Sfiºtofca). Artemisia santonicum. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Rumex maritimus. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. Carex distans. Argusia sibirica. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Sanda. Artemisia santonicum. Chenopodium glaucum.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. se întind pe zeci de ha.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. moderat sãrãturate. Juncus littoralis. Plantago maritima. Delta Dunãrii (Caraorman. Daucus guttatus ssp. inclusiv Grindul Lupilor). Valoare conservativã: moderatã. Puccinellia limosa. Samolus valerandi. Plantago coronopus. Popescu. Samolus valerandi. Limonium gmelini. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. Roci: nisipuri maritime. Limonium vulgare. Medicago falcata. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje.A. zahariadi. Spergularia maritima. Trifolium fragiferum. Agropyron elongatum. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Cynodon dactylon. Spergularia maritima. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Relief: teren plan. Suprafeþe: Pe litoral. Plantago coronopus. Aeluropus littoralis.HAB: 15. cel mai înalt (50–70 cm). Gheorghe.HAB: 15. iar în Deltã. Roci: nisipuri maritime. Juncus gerardi. P = 450 mm. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. temporar bãltite. în locurile neamenajate. Suaeda maritima. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. Soluri: aluviale. Medicago falcata. Clima: T = 11– 10. P = 350–450 mm. Daucus guttatus ssp.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae Slavnic 1948. Aster tripolium.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Halimione verrucifera. zahariadi.5– 10. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Salicornia europaea. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Redactat: A.

Aster tripolium ssp. în Bãrãgan. Scorzonera cana. Popescu. speciile: Puccinellia limosa. Popescu et al. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. pannonicum. 1977. maritimus. Specii caracteristice: Carex distans. Sanda. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Valoare conservativã: moderatã. Puccinellia limosa. Aster tripolium ssp. Clima: T = 10. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Redactat: A. Teucrium scordium. zahariadi. Agropyron elongatum. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Cynodon dactylon. orientalis. Trifolium repens. Þopa 1939. Gratiola officinalis. J.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. pannonicum. în puþine exemplare. în sudul Moldovei. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. 1984. orientalis ºi Carex distans. Sanda 1975. care împreunã realizeazã etajul superior. Centaurium spicatum. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m.50C. Agrostis pontica. Valoare conservativã: moderatã. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. Holoschoenus vulgaris. Aster tripolium ssp. Taraxacum bessarabicum. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. Sonchus arvensis. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Agropyron elongatum. elegans. Trifolium fragiferum. gerardi. Juncus littoralis. Plantago maritima. Daucus guttatus ssp.HAB: 15. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Juncus gerardi. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. 37 .2. Sanda. Plantago lanceolata. Lycopus europaeus. realizeazã etajul superior. Stancu 2001. Carex distans. Popescu. Doltu 1980. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. Literaturã selectivã: Popescu. Centaurium spicatum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. Juncus gerardi. Taraxacum bessarabicum. Popescu.1. P = 450–500 mm. Daucus guttatus ssp. care realizeazã o acoperire de 90–95%. Nedelcu 1997. Pulicaria dysenterica. Carex distans. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. Juncus gerardi. orientalis. Lythrum virgatum. Taraxacum bessarabicum. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Atriplex hastata. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Alte specii importante: Juncus littoralis. Hordeum marinum. Taraxacum bessarabicum. Caricetum distantis Rapaics 1927. Sanda. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Redactat: A. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. Hordeum marinum. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Roci: loess. ªerbãnescu 1965. Medicao lupulina. zahariadi. Popescu. Trifolium fragiferum. Medicago lupulina. pannonicum. Orchis laxiflora ssp. înalt de 50–55 cm. Teucrium scordium. Structura: Specia dominantã este Carex distans.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. J.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. Popescu et al. Popescu. Popescu et al.5–9. lãcoviºti sãrãturate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Poa bulbosa. Crypsis aculeatus. Taraxacum bessarabicum. Crypsis aculeata. Hordeum marinum. tenuiflora. Artemisia santonicum. Lepidium crassifolium. Bassia sedoides. Lepidium ruderale. Roci: loess ºi depozite aluviale.1. ªerbãnescu 1965. Gypsophila muralis. Acorellus pannonicus. cu concentraþie sporitã în sãruri. Puccinellia limosa. 1978. 1984. Juncus gerardi. Chamomilla recutita. Plantago maritima. Petrosimonia triandra.50C. Valoare conservativã: mare. Spergularia maritima. Limonium gmelini. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Camphorosma anuua. Cãlmãþui). Alte specii importante: Plantago maritima. Plantago lanceolata. 2002. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. P. Sanda. P. Lepidium cartilagineum. Cynodon dactylon. 10–15 ha în Moldova. P = 500–550 mm.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. Spergularia maritima. Atriplex littoralis.2. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. se instaleazã: Suaeda maritima. Taraxacum bessarabicum. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Atriplex hastata.HAB: 15. Suaeda maritima. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Buzãu. Moldova (sãrãturile de pe Jijia).2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Clima: T = 10. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Juncus gerardi. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. Puccinellia distans. Redactat: A. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. tenuiflora. Literaturã selectivã: Pop I. Puccinellia limosa. cernoziom levigat ºi sãrãturat. Artemisia santonicum. În microdepresiuni.

Petrosimonia triandra. Myosurus minimus. Sanda. H. solodii. 39 . Etajul inferior este mai slab reprezentat. Atriplex tatarica. depozite salifere în Transilvania. Salicornia europaea. Cerinþele ecologice. Atriplex littoralis. Oltenia. Bãile Sãrate – Turda.50C. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Puccinellia limosa. Popescu. Alte specii importante: Suaeda maritima. Salsola soda. ªerbãnescu 1965. Atriplex littoralis. Spergularia maritima. Limonium gmelini.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. înalt de circa 35 cm. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Halimione verrucifera. Limonium gmelini. Artemisia asutriaca. pedunculata. Poa bulbosa. Bassia sedoides. Nedelcu 1997. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. Soluri: soloneþuri.1. Relief: teren plan cu mici denivelãri. 1980. Juncus gerardi. Bassia sedoides.HAB: 15. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. Atriplex littoralis. Specia dominantã.50C. Todor 1947–1948. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. Camphorosma annua. toate halofile. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Popescu. Scorzonera cana. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Clima: T = 10.5–9. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lepidium ruderale. Clima: T = 10. Aeluropus littoralis.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Bãrãgan. Spergularia maritima.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6. împreunã cu: Artemisia santonicum. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). Rãspândire: Câmpia Jijiei.5–9. Artemisia santonicum.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. P = 500–650 mm. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda). fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra.2. Redactat: A. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. Literaturã selectivã: Popescu et al. realizeazã etajul superior. Puccinellia distans. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: mare. Roci: loess în Muntenia. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cernoziomuri sãrãturate. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate.HAB: 15. Puccinellia distans. Lepidium ruderale. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). P = 550–650 mm.

S. Dobrogea. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). Juncus gerardi. Centaurium spicatum. Plantago maritima. Sanda. Camphorosma annua. salina. Cynodon dactylon. Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum ssp. Popescu. Petrosimonia triandra. Alte specii importante: Puccinellia limosa.2. Festuca pseudovina. Bassia hirsuta.HAB: 15. Clima: T = 11– 10. Literaturã selectivã: Popescu. Atriplex hastata. Spergularia maritima.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. Atriplex littoralis. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Valoare conservativã: mare.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Heleochloa schoenoides. Sanda 1977. Sanda. Aeluropus littoralis. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Alte specii importante: Aster tripolium. Bupleurum tenuissimum. Agropyrum elongatum. Specii caracteristice: Limonium gmelini. Suaeda maritima. Chenopodium glaucum. patens. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. Trifolium fragiferum. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Taraxacum bessarabicum. Aster tripolium. Dianthus guttatus. loess. pannonicus. Redactat: A. Artemisia santonicum ssp. Juncus gerardi. Spergularia maritima. Delta Dunãrii. Roci: depozite salifere. Salsola soda. Juncus gerardi. Carex extensa. Halimione pedunculata. Spergularia marina. Juncus gerardi. Moldova. Suaeda maritima.50C. Aeluropus littoralis. P = 500–550 mm. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Oroian 1997. Stancu 2001. S. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Cynodon dactylon. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. nisipuri marine sãrãturate. salina. Spergularia maritima. Agropyron elongatum. Atriplex tatarica. Þopa 1939. Atriplex littoralis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol.1. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. patens. Artemisia santonicum. determinã ca cele douã specii. Soluri: solonceacuri. Popescu. Trifolium fragiferum. Artemisia santonicum. Dianthus guttatus. Limonium bellidifolium. Heleochloa schoenoides. Taraxacum bessarabicum.

Structura: vegetaþia este alcãtuitã. Puccinellia limosa. Sanda. Soluri: salifere. Popescu. Redactat: A. Redactat: A. Pop 2002. S. Artemisia santonicum. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m.50C. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã.2. Scorzonera cana. Lepidium latifolium.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. dar este bine reprezentat în zonã. de Artemisia (maritima) santonicum. Alte specii importante: Halimione verrucifera. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. Bupleurum tenuissimum.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Valoare conservativã: foarte mare. Taraxacum bessarabicum. Sanda. în principal. Taraxacum bessarabicum. 1979– 1980.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. Trifolium angulatum. Clima: T = 10–9. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. salina. Doltu 1980. Carex distans. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Aster tripolium. Camphorosma annua. realizând. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. 1980. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. Popescu. 1959. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. Suprafeþe: 2–3(5) ha. Limonium gmelini. Artemisia santonicum.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lepidium ruderale. P = 450–500 mm. Popescu.HAB: 15.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Dianthus guttatus. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. Achillea setacea f. împreunã cu plantele mai sus menþionate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Muntenia (pãdurile Frasinu.1. Halimione verrucifera. Puccinellia limosa. Nedelcu 1997. judeþul Buzãu). Atriplex tatarica. Spergularia maritima. Popescu.HAB: 15. Bupleurum tenuissimum. Relief: pante mediu înclinate. Spãtaru. Stancu 2001. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. Hordeum marinum ssp. este rãspânditã în judeþul Buzãu. Lepidium latifolium. hystrix. Sanda. în zona vulcanilor noroioºi. Festuca pseudovina. Carex distans. Lepidium ruderale. salina. 41 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi. Limonium gmelini. Festuca pseudovina. Roci: marne salifere. în jurul vulcanilor noroioºi. uscate în timpul verii.

Popescu.5–9. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Taraxacum bessarabicum. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m.2.1. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: redusã. Lysimachia nummularia. Clima: T = 10. Gratiola officinalis. Consolida regalis. lacoviºti. Juncus gerardi. Popescu. Mentha pulegium. Alisma lanceolatum. Juncus gerardii. Roci: depozite salifere. Soluri: salifere. Moldova. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Valoare conservativã: mare. Etajul inferior.50C. lateriflorus. loessuri. Sanda. Ranunculus sardous. realizeazã etajul superior.-Bl. cu acumulãri de sãruri în profunzime.5–90C. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. Lysimachia nummularia. Rorippa sylvestris. Beckmannia eruciformis. Agrostis stolonifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. Ranunculus sardous. Ranunculus sardous. Atriplex hastata. gleizate. Zingeria pisidica. Puccinellia limosa. nisipuri. Specii caracteristice: 42 . Aster tripolium. Alãturi de aceasta. soloneþuri.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Agrostis stolonifera. Stancu 2001. Trifolium fragiferum. cuprinde speciile: Carex praecox. 1964. Polygonum aviculare. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Ranunculus lateriflorus. Puccinellia distans. Clima: T = 10. Alopecurus pratensis. Plantago tenuiflora. Eleocharis palustris. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. Spergularia rubra. Plantago major. Roci: depozite aluviale. Popescu et al. Gypsophila muralis. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. în luncile râurilor. 1960. Anthemis austriaca. 1957) Pass. în puþine exemplare. cum sunt: Spergularia maritima. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Gratiola officinalis. P = 400–700(800) mm. Pop 1968.HAB: 15. în general repente. care atinge 30–35 cm înãlþime. et Balas 1958. Trifolium fragiferum. lãcoviºti salinizate. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. 1984. 2002. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. Taraxacum bessarabicum. Alopecurus geniculatus. R. Literaturã selectivã: Buia et al. Ranunculetum sardoi (Oberd. P = 500–600 mm. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. Alte specii importante: Carex melanostachya. Soluri: faeoziomuri. bine reprezentat. Lepidium latifolium. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. Aster tripolium. Dobrogea. Trifolium arvense. Redactat: A. Al doilea etaj este format din plante scunde. Rorippa kerneri. Zingeria pisidica.

1943. nisipuri. împreunã cu: Spergularia maritima.1. Juncus gerardi. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Banat. Alte specii importante: Spergularia maritima. Rumex stenophyllus. Popescu et al. Aster sedifolius. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides.HAB: 15. Popescu. Rumex maritimus. Rorippa austriaca. Artemisisa santonicum. Rumex crispus.. Aeluropus littoralis. 2002. Roci: aluviuni. Relief: microdepresiuni. Juncus bufonius. 43 . R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Vicia villosa. Lepidium ruderale. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Redactat: A. Lotus tenuis. Aster tripolium. Atriplex tatarica. S. Limonium gmelini. Popescu. Muntenia. Lepidium ruderale. Artemisia santonicum.50C. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. Literaturã selectivã: Popescu et al. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Bupleurum tenuissimum. Literaturã selectivã: Pop 1968. Barabaº 1998. Soluri: lãcoviºti. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon.2. Rãspândire: Transilvania. Þopa 1939. pe terenuri slab sãrãturate. Taraxacum bessarabicum. Moldova. Heleochloa alopecuroides. Tâmbureºti. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. Agrostis stolonifera. Juncus gerardi. Atriplex littoralis. Dobrogea (Eforie). P = 500–550 mm. 1984.5–9. Alte specii importante: Gypsophila muralis. Popescu. alopecuroides. Trifolium fragiferum. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Piscu). Taraxacum bessarabicum. Clima: T = 10. soloneþuri. Sanda. Puccinellia limosa. Cerastium dubium. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 15. Rãspândire: Oltenia (Sadova. Bupleurum tenuissimum. luvisoluri (crovurile din Muntenia).142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Trifolium fragiferum. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. Trifolium arvense. Chamomilla recutita. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Redactat: A. Ranunculus sardous. Chenopodium glaucum. Lotus tenuis. salina. 1960. crovuri. Artemisia santonicum. microdepresiuni. H. Aeluropus littoralis. 1984.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg.

fragiferum. Relief: plan cu mici concavitãþi. Juncus gerardi. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. Rãspândire: Muntenia. Puccinellia distans. înalt de 25–35 cm. Cerastium dubium. Sanda. Roci: terenuri salifere. Myosurus minimus. P = 450–550 mm. majoritatea halofile. Clima: T = 11–100C. cernoziomuri sãrãturate. Alopecurus pratensis. Zingeria pisidica. ªerbãnescu 1965. Soluri: soloneþuri. suprafeþele s-au diminuat foarte mult. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). nisipuri marine. H. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: mare.50C. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. Salicornia prostrata. retusum. Artemisia santonicum. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. gleizate. Agropyron repens. Roci: nisipuri. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. Rorippa kerneri. Sanda et al. 1978. Puccinelia distans. Artemisia santonicum. Stratul inferior este mai bogat în specii. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Scorzonera laciniata. 44 . Camphorosma annua. Soluri: soloneþuri. Plantago tenuiflora. Atriplex littoralis. 1965. Valoare conservativã: moderatã-mare. ªerbãnescu 1959. Beckmannia eruciformis. Gypsophila muralis. Taraxacum bessarabicum. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m.2. Cynodon dactylon. Hordeum marinum. Bupleurum tenuissimum. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. Heleochloa alopecuroides. Trifolium angulatum. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. Spergularia maritima. Dobrogea. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. Agropyron elongatum. Suaeda maritima. Etajul superior. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. Juncus gerardi. Trifolium fragiferum.1. Literaturã selectivã: Popescu. T. Halimione verrucifera. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Alãturi de specia dominantã. Vegetaþia este etajatã. Myosurus minimus. Limonium gmelini. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse. solodii. T. Alte specii importante: Hordeum marinum.HAB: 15. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. Popescu. P = 450–500 mm. bãltite în sezonul ploios. de 500 pânã la 700–1000 m2. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. în Oltenia. loess în restul þãrii. Limonium gmelini. Halimione verrucifera. Redactat: A. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. Clima: T = 11–10. pedunculata. realizând o acoperire de 50–60%. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. Plantago tenuiflora. Zingeria pisidica. Beckmannia eruciformis. Juncus gerardi. Doltu 1980.5.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6.

Trifolium fragiferum. primãvara. 1980. nisipuri sau loessuri. Pauccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: mici. nentalã. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Salicornia prostrata. Popescu. Stancu 2001. este realizat de speciile: Spergularia salina. Popescu. Atriplex littoralis. de 3–4 m pânã la 200–250 m. puternic sãrãturate. P = 400–450 mm. Taraxacum bessarabicum. Etajul inferior. Chenopodium glaucum. ªerbãnescu 1965. pannonicus.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. prostrata.11 Glasswort Salicornia. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Puccinellia limosa. Clima: conti- 45 . Alte specii importante: Camphorosma annua. Cryspis aculeatus. Plantago schwarzenbergiana. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Salsola soda. Plantago tenuiflora. Juncus gerardi. Limonium gmelini. Aster tripolium ssp. Limonium gmelini. Popescu et al.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Literaturã selectivã: Pop 2002. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. Alte specii importante: Petrosimonia triandra. Artemisia austraica. Bupleurum tenuissimum. Soluri: solonceacuri.2. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Sanda. Aeluropus littoralis. S. Relief: teren plan. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Puccinellia distans. Suaeda swards PAL. Aster tripolium ssp. ªerbãnescu 1965. Redactat: A. Plantago maritima. cu microdepresiuni. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. Achillea collina. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Popescu. Halimione verrucifera. Spergularia maritima.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. maritima. Suaeda maritima. Poa bulbosa. Aeluropus littoralis. Roci: terenuri salifere. Lotus tenuis. Redactat: A. T = 11. în Moldova. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Þopa 1939. de cele mai multe ori întins pe sol. S. 1981. Artemisia santonicum. Halimione pedunculata. Popescu et al. Taraxacum bessarabicum. Acorellus pannonicus. Suaeda maritima. Valoare conservativã: mare.5–100C. Specii caracteristice: Salicornia patula. pannonicus. Literaturã selectivã: Pop 2002.HAB: 15. Bassia hirsuta. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984.1. Bassia hirsuta. Halimione (Obione) pedunculata.

Spergularia maritima. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. Puccinellia limosa. salina. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. Valoare conservativã: mare. S.50C. Agropyron elongatum. Artemisia santonicum. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. Salicornia prostrata. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. Erysimum repandum. cu mici adâncituri. Clima: T = 10. depozite aluviale. Aster tripolium. Clima: T = 10. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Relief: terenuri plane. Aster tripolium.1. Achillea setacea f.HAB: 15. P = 500–550 mm. solonceacuri. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. Sanda. Stratul superior. Redactat: A. Roci: loess. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. Petrosimonia triandra.5–9. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. cu acoperirea de 60–70%. iar în Moldova maximum 4–5 ha. Popescu. Artemisia santonicum. solonceacuri sulfato-sodice.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Literaturã selectivã: Pop 2002. Dianthus guttatus. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6. P = 450–500 mm. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. Juncus gerardi. Suaeda maritima. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Soluri: soloneþuri. Popescu. soluri aluviale sãrãturate. Juncus gerardi. Din aceastã 46 . Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). salina. Kochia prostrata. Roci: loess. 1980. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. în lunci. Popescu et al. Puccinellia limosa. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. de 30–35 cm.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. Camphorosma annua.2. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. Nedelcu 1997. Scorzonera canna. Þopa 1939. Petrosimonia triandra.50C. Achillea setacea. Camphorosma annua. Limonium gmelini.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957.5–9. este alcãtuit din: Halimione verrucifera. Limonium gmelini. Alte specii importante: Camphorma annua. lãcoviºti soloneþizate. monspeliaca. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Juncus gerardii.

maritima. Juncus gerardi. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Artemisia santonicum. T = 11.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Suaeda maritima. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). Moldova. Cynodon dactylon. Scorzonera parviflora. Literaturã selectivã: Popescu et al.1. Plantago maritima.2. ªerbãnescu 1965. Lepidium crassifolium. ªerbãnescu 1965. Juncus gerardi. Lotus tenuis. P. ªerbãnescu 1970. Plantago maritima. Þopa 1939. Halimione pedunculata. Cynodon dactylon. Popescu. Plantago maritima. S. Pholiurus pannonicus. 1984. Sanda. Sanda. Puccinellia distans. 47 . Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. Þopa 1934. Spergularia maritima. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Hordeum hystrix. P = 400–500 mm. Roci: depozite lutoase. Lepidium crassifolium. Plantago tenuiflora. Halimione pedunculata. Popescu et al.5–100C. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. convoluta. Lactuca tatarica. Centaurium pulchellum. S. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. Pop 2002. Limonium gmelini. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Centaurium pulchellum. Stancu 2001. Popescu. Daucus guttatus. lunca Jijiei. Camphorosma annua. Atriplex littoralis. lãcoviºti. Alte specii importante: Limonium gmelini. bine reprezentat. Etajul inferior. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Moldova. spicatum. Valoare conservativã: mare. Trifolium fragiferum. Valoare conservativã: mare. Popescu. Halimione pedunculata. Lotus tenuis. Centaurium pulchellum. Dianthus guttatus. Barabaº 1998. Taraxacum bessarabicum. este alcãtuit din Spergularia salina. loessuri (Moldova).A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Cryspis aculeatus. Chenopodium glaucum. soloneþuri. inapte pentru agriculturã. Silene conica. Literaturã selectivã: Pop 2002. Carex distans. Dobrogea. inclusiv pe litoral. Heleochloa schoenoides. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. Rumex maritimus. Crypsis aculeata. lunca Iencii. 1980. Aeluropus littoralis. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. Redactat: A. Brãila. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. Triglochin palustris. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. Juncus bufonius. Redactat: A. Hordeum histrix. Plantago maritima. lunca Jijiei). Clima: temperatã. C. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. aluviuni (în Deltã). salina. Agrostis pontica. Alte specii importante: Agropyron elongatum.HAB: 15.

Chenopodium glaucum. Aster tripolium. salina. Dobrogea.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. deoarece. Popescu.HAB: 15. Artemisia santonicum. Juncus gerardi. Clima: T = 11–9. Serratula bulgarica. Nedelcu 1997. Moldova. prin drenaje ºi spãlãri.1. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. P = 450–500 mm. În Transilvania soluri gleice. S. Popescu. Speciile caracteristice: Plantago maritima. Redactat: A. cu exces de umiditate. sunt redate agriculturii. Plantago maritima. Specii rare: Leuzea altaica. ªerbãnescu 1965. P. Bolboschoenus maritimus. Halimione pedunculata. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. Delta Dunãrii. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. convoluta. Plantago schwerzenbergiana. Camphorosma annua. Limonium gmelini. Muntenia (Câmpia Bãrãganului). Samolus valerandi. Aster tripolium.50C. L. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Salicornia prostrata etc. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. Scorzonera laciniata. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. meyeri. Puccinellia limosa. Sanda. Literaturã selectivã: Popescu et al. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Lepidium cartilagineum.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. moderat sãrãturate. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Scorzonera parviflora.2. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1984. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: mare. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Todor 1947–1948. Carex distans. Chartolepis glatifolia. Puccinellia limosa. Crypsis aculeata.

Lepidium latifolium. Redactat: A. Agropyron elongatum. mucronata sunt plante rare. Trifolium fragiferum. Festuca pseudovina. mucronata. Taraxacum bessarabicum. Hordeum histrix. Agropyron elongatum.1. Moldova. lãcoviºti sãrãturate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Taraxacum bessarabicum. Hordeum histrix. Rãspândire: Muntenia. Lepidium latifolium. Festuca pseudovina. Alopecurus pratensis.2.n) I. Juncus gerardi. Popescu. Cynodon dactylon. fiind semnalate. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. Lotus tenuis. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Leuzea altaica. Roci: loess. mucronata. mucronata. Plantago schwarzenbergiana. Scorzonera austriaca var. Lotus corniculatus. Aster tripolium ssp. 2–3 ha în judeþul Galaþi. Frasinu. Poa pratensis. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Carex distans. mucronata. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Literaturã selectivã: Monah 2001. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. Peucedanum latifolium.HAB: 15. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. Etajul inferior. 1997. Soluri: soloneþuri. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Scorzonera cana. Festuca pratensis.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Popescu et al. Scorzonera austriaca var. Clima: T = 10. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Scorzonera cana. Oenanthe silaifolia. Rorippa sylvestris.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. pannonicum. Puccinellia limosa. Valoare conservativã: mare. Carex distans. Alte specii importante: Aster tripolium. 49 . depozite aluviale. pânã în prezent numai din aceste locuri. Peucedanum latifolium.HAB: 15. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului).5–100C. slab dezvoltat. Scorzonera austriaca var. Plantago schwarzenbergiana.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. Juncus gerardi. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. acestea fiind: Leuzea altaica. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). ªerbãnescu 1965. în bazinul inferior al Jijiei. P = 450–500 mm. Puccinellia limosa. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara. 1978. Spãtaru.

Artemisia santonicum. Taraxacum bessarabicum. În stratul inferior. Limonium gmelini.2. Carex distans. Aster tripolium. Popescu. Specii caracteristice: Iris halofila. Bassia sedoides.50C. Rãspândire: Banat. Festuca pratensis. Valoare conservativã: mare. Clima: T = 11–9. Lamium amplexicaule.1. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Agrostis stolonifera. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. P = 450–600 mm. uneori pe loessuri. Literaturã: Popescu. Valoare conservativã: mare. P = 500 mm. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. Suaeda maritima. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. Taraxacum bessarabicum. Prodan 1939. Popescu. Taraxacum bessarabicum. Delta Dunãrii. Muntenia (Bãrãgan).A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. Bassia sedoides. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Etajul inferior este bine reprezentat. C. pe terenurile slab sãrãturate. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Roci: aluviuni. Limonium gmelini. înalt de aproximativ 40–45 cm. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Cerastium dubium. divisa. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Rorippa sylvestris. nisipoase. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. 50 . alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. înalt de 35 cm. S. Specii caracteristice: Juncus gerardi. Hordeum marinum. Daucus carota. Plantago cornuti. Alte specii importante: Carex distans. Camphorosma annua. lãcoviºti sãrãturate. Bromus commutatus. Agrostis stolonifera. Structura: Iris halofila.HAB: 15. Taraxacum bessarabicum. Camphorosma annua. cu acoperire de pânã la 90%. Dobrogea (zona litoralã). Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. Festuca pratensis. Clima: T = 10. este cea care realizeazã etajul superior. Trifolium retusum. Sanda. Moldova. Artemisia santonicum. care alcãtuiesc etajul superior. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Soluri: soloneþuri. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Crypsis aculeata.5–100C. Lotus tenuis. Dactylis glomerata. Trifolium fragiferum. Roci: depozite argilo-lutoase.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. Achillea setacea. Redactat: A. nisipuri sãrãturate. În cadrul fitocenozelor. Soluri: solonceacuri. Puccinellia distans. Scorzonera cana. ªerbãnescu 1965. Spergularia salina. Stancu 2001. nisipuri. Scorzonera cana. Puccinellia distans. Dactylis glomerata. J. maritima. Trifolium fragiferum. Relief: teren plat. Plantago media. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). Crypsis aculeata. Carex extensa. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Sanda et Doltu 1980. compressus.

Acorellus pannonicus. 51 . Þopa 1939. Aster tripolium ssp. Structura: Cele douã specii dominante. Muntenia (Caragele. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dobreºti. pannonicum. Brãila). Trifolium fragiferum. Sârbu et al. înalt de 35–40 cm. Buzãu. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Aster tripolium ssp.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. Rãspândire: Transilvania. Lotus tenuis. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. limosa. Literaturã selectivã: Pop 2002. Camphorosma annua.50C.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. P.2. Agropyron elongatum. pannonicum.HAB: 15. Roci: loess. T. P = 450–500 mm. Popescu. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. Trifolium fragiferum.1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Suaeda maritima. ªerbãnescu 1970. Festuca pseudovina. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Redactat: A. Spergularia maritima. Scorzonera parviflora. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Valoare conservativã: mare. Taraxacum bessarabicum. Triglochin palustris. Agrostis stolonifera. Relief: teren plat. Bupleurum tenuissimum. Crypsis aculeata. jud. Acorellus pannonicus. pannonicum. Lunca Iencii. T. Aster tripolium ssp. Puccinellia distans. Suaeda maritima. Taraxacum bessarabicum. Suaeda maritima. bine reprezentat. Artemisia santonicum. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Artemisia santonicum. Etajul inferior. Juncus gerardi.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. Glavacioc). Scorzonera parviflora. maritima. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. pannonicum. ªerbãnescu 1965. Popescu. nisipuri (în Oltenia). Redactat: A.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. Trifolium fragiferum. Sanda. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Salicornia europaea. Camphorosma annua. Plantago maritima. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Juncus bufonius. cu mici excavaþii. Þopa 1934. palustris. 1976. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Alte specii importante: Plantago cornuti. Popescu. Clima: T = 10. 2000. Scorzonera parviflora. Lutu Alb. Trifolium fragiferum. Juncus geradii. Puccinellia limosa. Teucrium scordium. Oltenia (Murta. jud.HAB: 15.

Moldova. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. specie rarã în flora þãrii. Spergularia maritima. Alte specii importante: Spergularia maritima. 52 . În micile excavaþii. Lotus tenuis. Poa bulbosa. Salicornia europaea. Lactuca tatarica. Pholiurus pannonicus. Festuca pseudovina. Carex distans. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Salicornia europaea (prostrata). Roci: terenuri salifere.2. Þopa 1939. cu exces de umiditate.50C. Atriplex hastata. Puccinellia distans.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. în deltã: nisipuri maritime. Crypsis aculeata.5–9. ªerbãnescu 1965. Sueda maritima. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Rãspândire: Muntenia. aluviuni. Cerastium dubium. Cynodon dactylon. Bassia sedoides. Chenopodium glaucum. Moldova de Nord. Bassia sedoides. Trifolium ornithopodioides. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Suaeda maritima. estul Câmpiei Române. Bolboschoenus maritimus. Atriplex tatarica. Puccinellia limosa.1. Scirpus triqueter. Polygonum maritimum. Polygonum amphibium. Cyperus fuscus. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Trifolium fragiferum. retusum. Limonium gmelini. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. Puccinellia distans. Atriplex littoralis. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Plantago tenuiflora. ªerbãnescu 1965. Clima: T = 10. lãcoviºti sãrãturate. Scorzonera cana.HAB: 15. Valoare conservativã: moderatã. Delta Dunãrii. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. Trifolium fragiferum. O caracteristicã. nisipuri maritime în curs de fixare. limosa. cernoziomuri sãrãturate. Myosurus minimus. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse.5–9. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. Juncus gerardi. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. P = 450–600 mm. Juncus bufonius. Valoare conservativã: moderatã. Rumex maritimus. Soluri: solonceacuri. Dobrogea. Alopecurus pratensis. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Planta dominantã. P. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Clima: T = 10. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m.50C. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. Aster tripolium. Popescu. T. umede primãvara ºi uscate vara. P = 450–600 mm. Rumex maritimus. Carex pseudocyperus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum.

Cynodon dactylon. Sanda. Criºana. Banat ºi. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina. Redactat: A. dar uscate în sezonul secetos. Puccinellia limosa. cu reacþie bazicã. în Oltenia. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Cerastium dubium. Achillea collina. lãcoviºti. Taraxacum bessarabicum. 2002. Taraxacum bessarabicum. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Scorzonera cana. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Lotus angustissimus. 1980. Pãun et Popescu 1974. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie.HAB: 15. Bromus hordeaceus.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Limonium gmelini. Aster tripolium. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus.5–9. Rãspândire: Transilvania. Roci: depozite salifere. Scorzonera cana. Artemisia santonicum. Camomilla recutita.5–8. Trifolium retusum. Sanda. Muntenia. Gypsophila muralis. Alopecurus pratensis. Puccinellia limosa. Þopa 1939. Plantago tenuiflora. Carex stenophylla. Lotus tenuis. Alopecurus pratensis.50C. cu pH cuprins între 6. care realizeazã o acoperire relativ mare. 53 . Popescu et al. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. în mai micã mãsurã. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lepidium ruderale. Literaturã selectivã: Pop 2002. Valoare conservativã: moderatã.2. Clima: T = 11. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. Scleranthus annuus. Artemisia santonicum. Dobrogea ºi Moldova. 1991. Scleranthus annuus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Cerastium dubium. Etajul superior este format din puþine specii. Redactat: A. Atriplex tatarica. Specii caracteristice: Hordeum marinum. umede în timpul primãverii. Popescu 1990. Popescu 1973. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Plantago tenuiflora. Literaturã selectivã: Pop 1968. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. Lolium perenne. P = 350–650 mm. Popescu.1. 200 m în Criºana. Plantago tenuiflora. Popescu. EUNIS: E6. Scorzonera cana. Kochia prostrata.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. 1984. Lepidium ruderale. Trifolium parviflorum. Popescu et al. Limonium gmelini.

Redactat: A: Popescu. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. umede primãvara.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Lotus angustissimus. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m.HAB: 15.A.1.2. Artemisia santonicum ssp. Rãspândire: Transilvania. Rorippa kerneri. Camphorosma annua. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile. Achillea setacea. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. 54 . P = 600–700 mm. Soluri: lãcoviºti. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Limonium gmelini. aride vara. Hordeum hystrix. Sanda. Trifolium fragiferum. Þopa 1939. Artemisia santonicum ssp. Muntenia. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Muntenia. Myosurus minumus.HAB: 15. Criºana. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. cum sunt: Festuca pseudovina. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Valoare conservativã: moderatã. Todor 1948. Roci: roci salifere. patens. soloneþuri slab sãrãturate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Borhidi 1996. Peucedanum officinale. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. striatum.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. Achillea setacea. Peucedanum officinale. Plantago schwerzenbergiana. Carex stenophylla. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Aster tripolium. Lotus tenuis. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Banat. patens. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. Nedelcu 1997.50C. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Hordeum hystrix.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. în rest mai reduse. loess în Moldova ºi Muntenia. Suprafeþe: Pe islazurile. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Juncus gerardi. Trifolium angulatum. Bupleurum tenuissimum. Moldova. Moldova. Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Bupleurum tenuissimum. Literaturã selectivã: Pop 2002. Popescu. Trifolium striatum. Limonium gmelini. Clima: T = 10–9. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei. Rãspândire: Criºana. Lotus angustissimus. T.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. Banat. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Ranunculus pedatus.

Peucedanum officinale.00C. Kochia prostrata. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. Arenaria serpyllifolia. Lotus corniculatus. plantã foarte rarã în flora României. Banat.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. Roci: depozite salifere. Achillea setacea. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. Popescu et Stancu 2001. Redactat: A. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. Valoare conservativã: mare. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. Puccinellia limosa. soluri gleice. 1982. Specii rare: Nitraria schoberi. Lotus tenuis. Pop 2002. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9.50C. Rãspândire: Transilvania.HAB: 15. Petrosimonia triandra. Sanda. Structura: Etajul superior. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. P = 400–500 mm. Artemisia santonicum. Clima: T = 10. P = 600–700 mm. Plantago schwarzenbergiana. Criºana.1. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Achillea collina. Festuca pseudovina. Potentilla argentea. Achillea collina. Trifolium strictum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. C. Popescu. T. Artemisia santonicum. Scorzonera cana. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). Pop 1968. Pop 1968. Poa pratensis. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Scorzonera cana. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. annua. P. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. Carex stenophylla. Bupleurum tenuissimum. Bupleurum tenuissimum. Roci: depozite solifere. Peucedanum officinale. Trifolium angulatum. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. gleizate.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. Soluri: solonceacuri. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Aster linosyris. Lotus angustissimus. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. Pâclele. dominã Artemisia pontica. micranthum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. cornuti. Erodium cicutarium. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Scorzonera cana. judeþul Buzãu. ªerbãnescu 1965. Camphorosma monspeliaca. Hordeum marinum.0–9. 55 .2. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Festuca pseudovina. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Alopecurus pratensis. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. Valoare conservativã: mare. Aster sedifolius.

Schoenoplectus triqueter. Redactat: A. Juncus gerardi. coronopus. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. la Sulina în fitocenoze mai apar. P = 400 mm. 1980. Cynodon dactylon. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. S. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. Spergularia media. Pop 1968. Suprafeþe: 5–6 ha. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. nisipoase (în Delta Dunãrii). Plantago maritima. aluviuni 56 .50C. Delta Dunãrii. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Popescu et al. Chenopodium glaucum. pe nisipuri maritime. Atriplex hastata. tabernaemontani. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. Juncus gerardi. Nedelcu 1997. 2002. Clima: T =11–10. Substrat: nisipuri marine. 1997. Aster tripolium. Puccinellia distans. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Soluri: nisipuri umede. Popescu.1. numai pe litoralul Mãrii Negre. Trifolium fragiferum. Popescu. Bolboschoenus maritimus. 1970. slab sãrãturate. Sanda. Acorellus pannonicus. Sonchus arvensis. mediteraneanã. P. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Valoare conservativã: mare. Popescu.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. puþin rãspânditã în România. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. în puþine exemplare: Plantago maritima. Cynodon dactylon. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. În Delta Dunãrii. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã.2. în curs de fixare.

R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957.2.-Bl. Elymus sabulosus. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m.50C. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Popescu.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha.1. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Polygonum maritimum. Crambe maritima.2.HAB: 16. Relief: teren plat. în lungul litoralului. marine. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor. et De L. Polygonum maritimum.4. Suaeda maritima. Alte specii importante: Eryngium maritimum. Sanda. Agropyron junceum ssp.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Centaurea arenaria. Bromus tectorum. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2.HAB: 16. precum ºi Bromus tectorum. 1936) Tx. Pe falezele mai înalte (Agigea. 1952. Gypsophila trichotoma. Salicornia prostrata. Convolvulus lineatus. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. Roci: depozite nisipoase. ruthenica. bessarabicum. se instaleazã Convolvului persicus. Agropyretum juncei (Br. inclusiv Grindul Chituc. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. Sf. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Clima: T = 11– 10. Crambe maritima. Redactat: A.1. Atriplex hastata. Eryngium maritimum.12 Sand beach annual communities PAL.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1.211 Embryonic dunes PAL. 57 . Gheorghe). Salsola soda. euxina. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. Salsola kali ssp. euxina. Atriplex hastata. Suprafeþe: În zonele amenajate. Secale sylvestre. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. Bassia hirsuta. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Dunes CORINE: 16. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. Popescu et Stancu 2001. bessarabicum. Soluri: nisipuri nefixate. Aeluropus littoralis. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. Euphorbia sequierana. Gheorghe. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. Secale sylvestre. Cakile maritima.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. Valoare conservativã: mare. suprafeþele sunt de 300–500 m2. de la Sulina pânã la Vama Veche. iar în Delta Dunãrii (Sf. Argusia sibirica. P = 400–500 mm. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre.

Gypsophila trichotoma. Salvia aethiopis. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Popescu. Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. Redactat: A. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Popescu. Doltu. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Astragalus varius. Artemisia tschernieviana (arenaria). Morariu 1959. Salsola soda.1.50C. Festuca beckeri. Gypsophila trichotoma. sãrãturate. Artemisia tschernieviana (arenaria). Delta Dunãrii (Grindul Letea). Salvia verticillata.2. Secale sylvestre. Eryngium maritimum. Popescu. Centaurea arenaria. Agropyrum junceum. Silene otitis. Alte specii importante: Centaurea arenaria. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. Alyssum hirsutum.50C. Oroian 1997. Secale sylvestre. Plantago arenaria. euxina. Agropyron junceum. nisipuri maritime în deltã.n. Stachys patula. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. Silene borysthenica. litoralul Mãrii Negre. 58 . Agropyron junceum. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Literaturã selectivã: Morariu 1957. Seseli tortuosum. Poa bulbosa. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Elymus sabulosus. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. P = 400–500 mm. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Apera maritima. Nedelcu 1997. Popescu. perene. Secale sylvestre. Cakile maritima ssp. Clima: T = 11– 10. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Euphorbia sequierana.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum.: As. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Thlaspi perfoliatum. Holoschoenus vulgaris. Valoare conservativã: foarte mare. Verbascum banaticum. Roci: depozite nisipoase. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Corispermum nitidum. P = 350–400 mm. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. foarte uscate. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). Scabiosa argentea. Etajul inferior. Relief: dune maritime. Eryngium maritimum. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Staþiuni: Dune maritime semifixate.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Clima: T = 11–10. Astrodaucus littoralis. la Letea 10 ha. Plantago arenaria. Medicago falcata. Bromus tectorum. Ephedra distachya. Melica ciliata. Crambe maritima. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m.HAB: 16. deficitare în apã. Altitudine: 2–5 m. Elymus sabulosus. Substrat: loess (la Agigea). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Alãturi de speciile anuale. Sanda. Sanda. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. Euphorbia sequierana. Siderites montana. Sanda. 1980. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Bromus tectorum.

Melica ciliata. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. Relief: dune maritime. recta. Popescu. Silene conica. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. P = 350–400 mm. 1984. Hasmacul Mare. 59 . filifolia.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. Astragalus varius. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu.1. Elymus sabulosus. Literaturã selectivã: Morariu 1959. 1997. Marrubium peregrinum. Popescu et al. Secale sylvestre. Euphorbia sequierana. Seseli tortuosum. Specii endemice: Alyssum borzeanum. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Agropyron pectiniforme. Ephedra distachya. Carex colchica. Prodan 1939. Xeranthemum annum. Rãspândire: Delta Dunãrii. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Ephedra distachya. Alte specii importante: Scabiosa argentea. Stachys patula. Dâmbul lui Bãlan). Medicago falcata var.2. Clima: T = 110C.HAB: 16. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m.

1980. Seseli tortuosum. 60 .1.2. Elymus sabulosus. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Tragopogon floccosus. Syrenia canna. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Fumana procumbens. P = 400–550 mm. Koeleria glauca. Seseli tortuosum.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Asperula setulosa. Sanda 1987. Asperula setulosa. Scabiosa argentea. Artemisia campestris. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Ephedra distachya. Koeleria glauca. Carex colchica. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Apera spica-venti ssp. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Dianthus polymorphus. Specii rare: Ephedra distachya. Astragalus varius. Corispermum nitidum. Linum austriacum. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. 1997. Valoare conservativã: foarte mare. Syrenia montana. Gypsophila trichotoma. Plantago arenaria. Tragopogon floccosus. Relief: dune în diferite stadii. Euphorbia sequierana. Alte specii importante: Apera maritima. Stachys nitens. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Asperula setulosa. Centaurea arenaria. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Bromus tectorum. Aperetum maritimae Popescu et al. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Gypsophila perfoliata. 1980.HAB: 16. Helichrysum arenarium. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Medicago falcata. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Dianthus polymorphus. Soluri: nisipuri semifixate. Corispermum nitidum. Scabiosa argentea. Popescu. Dianthus polymorphus. Literaturã selectivã: Popescu et al. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. Artemisia campestris. Roci: depozite nisipoase. maritima. Kochia laniflora. Fumana procumbens. Euphorbia seguierana. Gypsophila paniculata. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Achillea ochroleuca. Syrenia montana. Clima: T = 11–100C. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Carex colchica. deficitare în apã. Onobrychis arenaria. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Popescu. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Ephedra distachya. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Koeleria glauca. Diferenþiale locale: Fumana procumbens.

Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum. Clima: T = 10.50C. 1973. Secale sylvestre. Thymelaea passerina. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Calamagrostis epigeios. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Holoschoenus vulgaris. Calamagrostis arundinacea. circa 2–3 ha. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Soluri: nisipuri nefixate. Tragopogon floccosus. Valoare conservativã: foarte mare. Apera maritima. Popescu. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. Convolvulus persicus. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). Etajul secund este format din speciile: Apera maritima.2. Altitudine: 5–80 m. Chrysopogon gryllus. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Sanda. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Galaþi). Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Tragopogon floccosus. Festuca beckeri. Popescu. Substrat: nisipuri. 1973. deficitare în umiditate. paniculata. Asperula setulosa. Syrenia cana. Festuca beckeri. Secale sylvestre. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Bromus tectorum.5(110)–9.25 Dune thichets EUNIS: B1. Asperula setulosa. Stachys nitens. Syrenia cana. Moldova (Hanu Conachi. Apera maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. jud. Achillea ochroleuca. Alte specii mai importante: Plantago arenaria.1. Doltu 1980. Holoschoenus vulgaris. Gypsophila paniculata. G. Artemisia campestris. Redactat: A. Holoschoenus vulgaris. deficitare în umiditate.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. P = 400–550 mm. Bromus tectorum. Astragalus virgatus.HAB: 16. Gypsophila trichotoma. Euphorbia sequierena. Cynodon dactylon. Euphorbia seguierana. Koeleria glauca. Sulina). Letea. Convolvulus persicus.25 Dune thichets PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16. Minuartia viscosa.

Calamagrostis epigeios. Merendera sobolifera. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Gypsophila trichotoma. de câte 500–1000 m2. 1922) W.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. Redactat: A. Cynodon dactylon. totalizând 8–10 ha. Lythrum salicaria.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Artemisia santonicum.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Popescu et al. Teucrium scordium. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. Carex distans.2. Gypsophila trichotoma.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. 1947 subas. Soluri: nisipuri sãrãturoase. Koeleria glauca. 62 . plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. Cirsium alatum. P = 400 mm. J. de origine marinã. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. Aster tripolium. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Popescu. Centaurium pulchellum. Sonchus arvensis.2 Dunes CORINE: – PAL. Sanda 1975. Taraxacum bessarabicum.50C. Popescu.1. Tx. Samolus valerandii. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. Clima: T = 10. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Festuca arundinacea. Popescu. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Valoare conservativã: foarte mare. Samolus valerandi. 1973. Plantago maritima. Redactat: A. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. 1997. între Mamaia ºi Nãvodari. Sanda. Teucrium scordium. littoralis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. Juncus maritimus. Koch 1926. Agrostis pontica.HAB: 16. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. Daucus guttatus ssp.HAB: 16. zahariadi. 1980. Festuca beckeri. elegans. Orchis laxiflora ssp. Plantago maritima. Viola kitaibeliana. Popescu et al. Agrostis pontica. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Lythrum salicaria. Merendera sobolifera. littoralis. Minuartia viscosa. Holoschoenus vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. Doltu 1980. Agropyron junceum. Specii rare: Merendera sobolifera. Mentha arvensis. Festuca arundinacea. Cynodon dactylon. Orchis laxiflora ssp. elegans. Centaurium pulchellum. Substrat: nisipuri maritime. Specii rare: Tragopogon floccosus. Literaturã selectivã: Popescu. Cirsium alatum. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. Carex distans.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Salsola soda.2. Minuartia setacea. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni).22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. realizând o acoperire de 60–70%. Koeleria glauca. Soluri: nisipuri în curs de fixare.1. Clima: T = 11– 10. Capul Midia) ca ºi la Sf. Elymus sabulosus. Bromus tectorum. Dunes CORINE: – PAL. P = 400–450 mm. Polygonum arenarium. Relief: dune în curs de fixare. Artemisia tschernieviana. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. Festuca beckeri. Cakile maritima. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. 1980. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Scabiosa argentea. Roci: nisipuri maritime. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Consolida regalis. Corispermum marschallii. Secale sylvestre.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Stipa borysthenica ssp. arenicola. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Artemisia campestris. Secale sylvestre. Sanda 1978. sabulosa. Helichrysum arenarium. Specii caracteristice: Melilotus alba. Holoschoenus vulgaris. este realizat de: Scabiosa argentea. Centaurea arenaria. de 45–50 cm. Popescu et al. Roci: nisipuri maritime. Specii caracteristice: Carex 63 . Silene conica. Dianthus polymorphus. Rãspândire: Delta Dunãrii. Gypsophila trichotoma. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Gheorghe. Etajul superior. Valoare conservativã: moderatã. Artemisia campestris. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Redactat: A. Sonchus arvensis. Festuca beckeri ssp. Gypsophila perfoliata. Euphorbia seguierana. Suprafeþe: 40–50 ha. dintre care menþionãm: Carex colchica.HAB: 16. Gheorghe). Corispermum marschallii. Secale sylvestre. Sf. Cynodon dactylon.50C. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Valoare conservativã: mare.5 m.2. periodic spãlate de valurile puternice. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Popescu. acoperirea nedepãºind 75%. Salsola soda. pe dune maritime în curs de fixare. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Clima: T = 11– 10. Agrostis pontica. P = 350–500 mm. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune.50C. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Elymus sabulosus. dar densitatea acestora este redusã. Sulina. Seseli arenarium. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Argusia sibirica. Literaturã: Popescu. deficitare în umiditate. Syrenia montana.

Agrostis pontica. Carex distans. Sonchus arvensis. Ephedra distachya. Cynodon dactylon. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Doltu 1980. Structura: Specia dominantã. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Popescu. Helichrysum arenarium. Gypsophila trichotoma. Valoare conservativã: moderatã. Holoschoenus vulgaris. Popescu. Secale sylvestre. orientalis. Scabiosa argentea. Sanda.HAB: 16.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn.HAB: 16. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Teucrium scordium. Oroian 1997. Doltu 1980. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda. Festuca arundinacea ssp. Sanda 1976. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Apera spica venti ssp.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. Cynodon dactylon. Carex distans.1. P = 350–450 mm. Popescu. este plantã mare. Clima: T = 11– 100C. Popescu.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. Popescu. Calamagrostis epigeios. Lythrum virgatum. Syrenia montana. Sonchus arvensis. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Holoschoenus vulgaris. peste 1 metru înãlþime. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Seseli arenarium. Sanda. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Agrostis pontica.) Dihoru et Negrean 1976. Roci: nisipuri maritime. Alte specii importante: Inula salicina. Polygonum arenarium. Asperula setulosa. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. Sãrãturile. 64 . Centaurea arenaria. Caraorman. Teucrium scordium. Lythrum virgatum. maritima.2. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Dianthus polymorphus ssp. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Redactat: A. Artemisia tschernieviana. Bromus tectorum. arenosum Popescu et Sanda 1976). Rãspândire: Dobrogea. Redactat: A. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. maritima. Festuca arundinacea ssp. Popescu. Oroian 1997. Literaturã selectivã: Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Fumana procumbens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. Artemisia campestris. Specii rare: Convolvulus persicus. orientalis. Potentilla reptans. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Krausch 1965.n. bessarabicus. Syrenia montana. Sanda. Minuartia setacea. Holoschoenus vulgaris. iar în Delta Dunãrii.

La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Sanda. Rumex dentatus ssp. Gypsophila trichotoma. Roci: nispuri maritime. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. Redactat: A. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. 1998. Plantago arenaria. Popescu et al. 65 . de origine marinã. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune. Argusia sibirica. Petasites spurius dominã fitocenozele. Soluri: nisipuri sãrãturate. Clima: T = 11– 10. Ciotic. Bromus tectorum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. Barabaº 1998. Popescu. Specii caracteristice: Petasites spurius. halacsyi. Sfântu Gheorghe. Alte specii importante: Secale sylvestre. Apera maritima. Popescu.2. P = 350–400 mm.50C. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. Apera maritima. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. Relief: Dune maritime în curs de fixare. iar Argusia sibirica lipseºte. Bromus tectorum.1. 1987.

din lunca Dunãrii. EMERALD: 22. C1. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . Clima: T = 11–10. C. vulgaris. Spirodela polyrhiza. trisulca.2. trisulca.2. Nitella gracilis. fragilis.442 Nitella carpets EUNIS: C1. Substrat: depozite aluviale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii. argile. Tolypella syncarpa. Specii caracteristice: Chara braunii. Tolypella syncarpa. Nitella gracilis. tomentosa. Tolypella prolifera. Najas minor. 22. P = 450–550 mm. Stancu 2001. Rãspândire: Bazinele acvatice. Potamogeton pectinatus. nefixate cum sunt: Lemna minor. L. Lemna minor. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. Relief: bazine acvatice permanente.HAB: 22. canescens. Butomus umbellatus. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. Redactat: A. Azolla caroliniana. Myriophyllum spicatum. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. gracilis.000 m2 în deltã.5–40 m.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22. L. N. Literaturã selectivã: Coldea et al. Salvinia natans.000–4. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. Tolypelletum proliferae Krause 1969. tomentosa. C. Charetum braunii Coriolan 1957. C. Lychnothamnus barbatus. 1971. Utricularia vulgaris. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. 22. Staþiuni: Altitudine: 0. Chara aspera.441 Chara carpets. Spirodela polyrhiza. Phragmites australis. Ceratophyllum demersum. Ionescu Venera 1976. Schoenoplectus palustris. fragilis. C. Azolla caroliniana.2. Nitella gracilis.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. Valoare conservativã: moderatã. Chara brauni. permanente. La suprafaþa apei se dezvoltã. specii natante. Popescu. C.141 Chara carpets. fragilis.1. în puþine exemplare.442 Nitella carpets PAL.441 Chara carpets. Suprafeþe: 2.50C. C. luturi. Alisma plantago-aquatica. nisipuri. Lychnothamnus barbatus. Ranunculus trichophyllus. Salvinia natans. Sanda. cu acoperire de 40–60%. 1997. Popescu. maritima. C.

1960. Marsilea uadrifolia. Popescu.2. gibba. iazuri. Butomus umbellatus. argile. Clima: T = 11–100C. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. pectinatus. Spirodela polyrhiza. Criº). mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. Alisma plantago-aquatica. Spirodela polyrhiza. Trapa natans. 1967. dar suficient de umede. Tx. nisipuri. Tx.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. apar izolat: Phragmites australis. Typha angustifolia. Lemno – Spirodeletum W. Azolla q caroliniana ºi A. Oenanthe aquatica. bãlþi.000 ha. În anii secetoºi. Specii caracteristice: Lemna minor.type vegetation EMERALD: 22. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Koch 1954.415 Salvinia corvers PAL.2. P. Myriophyllum spicatum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Alte specii importante: Salvinia natans. angustifolia. Nedelcu 1967. Sagittaria sagittifolia. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. 1997. lunca ºi Delta Dunãrii.HAB: 22. Lemna trisulca. Sunt fitocenoze heliofile. Potamogeton crispus. Typha latifolia. Popescu et al. Sparganium erectum.415 Salvinia covers EUNIS: C1. Schoenoplectus lacustris. Oenanthe aquatica. P. P = 350–550 mm. Spirodela polyrhiza ºi olffia arrhiza W Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. L. trisulca. L. Ceratophyllum demersum. Spirodela. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. 1960. lacuri. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). sãrace în specii. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. Komlodi 1959. Spirodela polyrhiza.415 Salvinia covers CORINE: 22. Phragmites australis. Wolffia) covers PAL.411 Duckweed covers EUNIS: C1. Substrat: depozite aluviale. din Câmpia Munteniei. Suprafeþe: 2–3. 67 . fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. Nymphoides peltata. Azolla caroliniana. 1984. trisulca. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. luturi. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor.HAB: 22. Utricularia vulgaris. L. Wolffia arrhiza.411 Duckweed (Lemna. Lemnetum gibbae Miyavaki et J.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. trisulca. Myriophyllum spicatum. Redactat: A. T. L. Aldrovanda vesiculosa. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. Rãspândire: Ape puþin adânci.

Sanda et al. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Myriophyllum spicatum. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. Salvinia natans. Mogoºoaia. Hippuris vulgaris. Redactat: A. semiumbrite. Azolla caroliniana. care dominã stratul natant. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. Nedelcu 1967. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. Clima: T = 10. Popescu. Ranunculus sceleratus. microdepresiuni cu apã permanentã. nisipuri.type vegetation EMERALD: 22. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. Alisma plantagoaquatica. Substrat: loess. braþe obturate ale râurilor de câmpie. Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. cu temperatura medie anualã de +10. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. Sagittaria sagittifolia. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. Lemna gibba. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Wolffia arrhiza.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. Spirodela polyrhyza. A.Tx 1974. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor.41 Free floating vegetation PAL.50C. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. filiculoides. Literaturã selectivã: Coldea 1997. A. adesea reofile. argile.5-–100C. Cãldãruºani). însoþite de unele elemente foto-reofile. filiculoides. puþin adânci. Utricularia vulgaris. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. 1994. Spirodela polyrhiza. luturi. Substrat: depuneri aluviale. ale bazinelor din zona de câmpie. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). datoritã curenþilor de aer mai activi. Typha angustifolia. cu ape stagnante. Clima: T = 11–9. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. Potamogeton pectinatus. Utricularia vulgaris. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m.2. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 . Popescu et al. P = 550–600 mm. 2001.HAB: 22. Relief: bazine acvatice permanente. canale cu apa foarte slab curgãtoare. sau intrânduri. 1984. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. 1997.2. Utricularia vulgaris. R. Relief: teren plan.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. Azolla caroliniana. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum.50C. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. P= 450–650 mm.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. puþin profunde.

argile. P = 350–650 mm. adâncã de 40–50 cm. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. având o acoperire de circa 55–60%. Spirodela polyrhiza. T. 1994. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. Salvinia natans. Ricciocarpus natans. Alte specii importante: Salvinia natans. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Substrat: depozite aluviale. 1997. Valoare conservativã: moderatã. Fitocenozele se prezintã rarefiate. Stratiotes aloides. Specii caracteristice: Riccia fluitans.HAB: 22.413 water soldier rafts EUNIS: C1. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930. nisipuri. Lemna minor. Alisma plantago-aqautica. Valoare conservativã: mare. Phragmites australis. Myriophyllum spicatum. Utricularia vulgaris. Potamogeton crispus.2. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Salvinia natans. 1984. Ceratophyllum demersum. Najas minor. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Literaturã selectivã: Coldea et al. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. Clima: 69 . Wolffia arrhiza. Lemna minor. Banat (Lugoj. Utricularia vulgaris. T = 11–9. Lemna minor. Redactat: A.2. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Polygonum amphibium. Sagittaria sagittifolia. Ceratophyllum demersum. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Stratiotes aloides.412 Frogbit rafts. Nedelcu 1973. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. Literaturã selectivã: Gehu et al. Ricciocarpus natans.50C. Utricularia vulgaris. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. Popescu. Myriophyllum spicatum. Alte specii importante: Trapa natans. 1976. Vallisneria spiralis. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Stratiotes aloides. Potamogeton pectinatus. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. Nedelcu et al. Utricularia vulgaris. Salvinia natans. 1984. angustifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. Popescu et al. Popescu. Marsilea quadrifolia. P. Popescu et al. Nuphar luteum. Butomus umbellatus. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. Formeazã fitocenoze compacte. pectinatus. Timiº – Bega). 22.

perfoliatus. Popescu et al. Potametum natantis Soó 1927. Salvinia natans. Lemna minor. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. luturi. P. lucens. Dobrogea. P. Utricularia vulgaris. Trapetum natantis V. Koch 1926 Görs 1977. Marsilea quadrifolia. Popescu. P. Substrat: depozite aluviale. trisulca. Cristea. Koch 1926. Elodea canadensis. Myriophyllum spicatum. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Rãspândire: Criºana. perfoliatus. 1997. Trapa natans. Oltenia. Nuphar luteum. lucens. P = 350–650 mm. nisipuri. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931.HAB: 22. P. Banat.HAB: 22. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus.43 Rooted floating vegetation PAL. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. Hodiºan 2002. în luncile Siretului ºi Prutului. Moldova. canale de colectare a apelor). R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Muntenia. P. L. Ceratophyllum demersum. În perioada de antezã. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. P. Hydrocharis morsus-ranae.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Alte specii importante: Elodea canadensis. se dezvoltã în lacuri. în ape permanente. Azolla filiculoides. Ceratophyllum submersum. Nymphaea alba. bãlþi. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Azolla caroliniana. Redactat: A. Salvinia natans.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. Pop.50C. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. Clima: T = 11–9. Ceratophyllum demersum. gramineus. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. perfoliatus. 1984. Literaturã selectivã: Coldea et al. Lunca ºi Delta Dunãrii. Polygonum amphibium. Spirodela polyrhiza. Myriophyllum spicatum. Valoare conservativã: moderatã. Kárpati 1963. P.2. La sfârºitul sezonului vegetativ. Relief: bazine acvatice (lacuri. 70 . P. gramineus. Nedelcu 1973.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. Stancu 2001. gramineus. Görs 1977. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Sanda. bogate în substanþe nutritive. contribuind la colmatarea acestora. Popescu. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. Ceratophyllum demersum. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. Elodeetum canadensis Eggler 1933. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22.2. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Delta Dunãrii. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. bãlþi. Trapa natans. Najas marina. argile. Vallisneria spiralis. Najas minor.

50C. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. pectinatus. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã. P. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . P = 350–450 mm. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. Ceratophyllum demersum. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre. Potamogeton crispus.5– 9. Nymphoides peltata. unde ocupã suprafeþe relativ mari.5–8). Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii.2. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha.5–2 m). înainte de desecare. Trapa natans. Potamogeton natans. Valoare conservativã: mare. Clima: T = 10. Altitudine: 5–150 m. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7.2. Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. În prezent.

P = 450–600 mm. Marsilea quadrifolia. Nuphar luteum. Wolffia arrhiza.HAB: 22. Sanda et al. cum sunt: Lemna minor. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. Valoare conservativã: mare. L. Salvinia natans. Clima: T = 10. 1997. Potamogeton crispus. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. ªtefan et al. P.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. lunca ºi Delta Dunãrii. spicatum. Nymphoides peltata. 1995. Myriophyllum spicatum.2. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. trisulca. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. Nuphar luteum. sudul Moldovei. 1984. Salvinia natans.Tx 1937.5 m. et al. Literaturã selectivã: Grigore 1971.5–90C. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. Hottonietum palustris R.HAB: 24. Wolffia arrhiza. Polygonum amphibium.2. Elodea canadensis. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. L. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aqatilis ºi Hottonia palustris u Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Popescu et al. Phragmites australis. Lemna minor. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion. Ceratophyllum demersum. Redactat: A. Banat. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Hottonia palustris. Myriophyllum verticillatum. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. Rãspândire: Criºana. Hippuris vulgaris. iar unele specii au dispãrut aproape complet. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. trisulca. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. Ranunculus trichophyllus.5–2 ha. Hottonia palustris. Spirodela polyrhiza. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. Redactat: A. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. 72 . Hottonia palustris. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. 1998. Specii caracteristice: Nymphaea alba. Nymphoides peltata. Popescu. Spirodela polyrhiza. pectinatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. M. Ceratophyllum demersum. Popescu. Nedelcu 1972. Myriophyllum verticillatum. Nymphaea alba. Trapa natans.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. Popescu A. Gehu 1961. 2001. 1997. Hydrocharis morsuranae. Typha angustifolia. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Alte specii importante: Potamogeton natans.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. Literaturã selectivã: Coldea et al.

Sparganium erectum. Clima: T = 9. Lacul Snagov. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). Sparganium erectum ssp. Stancu 2001.2. Staþiuni: Altitudine: 150 m. 73 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var.50C. care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Pistia stratiotes. Bucureºti. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. thermalis. ºi exemplare rare de Phragmites australis. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. Redactat: A. cu temperaturã de 20–300C. neutre sau bazice (pH – 7. thermalis. Butomus umbellatus. Sanda. Alisma plantago-aquatica. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963).2. Specii endemice: Nymphaea lotus var. Popescu. Butomus umbellatus.5–8). Substrat: aluviuni recente. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. Nelumbo nucifera (31A0*). thermalis. Literaturã selectivã: Borza 1963. thermalis se dezvoltã în apele calde. ssp. Popescu. P = 600–700 mm. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. neglectum. Specia dominantã Nymphaea lotus var. Valoare conservativã: foarte mare. Alisma plantago-aquatica. neglectum. Phragmites australis. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var.

Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C.HAB: 22. Moldova. Pop 1968. Alisma plantago-aquatica.50C. Schoenoplectus triqueter. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Ranunculus sceleratus. Juncus gerardi. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Crypsis aculeata. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Phragmites australis. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. Structura: Etajul superior este alcãtuit. Agrostis stolonifera.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. 74 . Clima: T = 11–9. Carex riparia. Mentha aquatica. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Aeluropus littoralis. Phragmites australis. Schoenoplectus tabernaemontani. Schoenoplectus triqueter. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Nedelcu 1973. Schoenoplectus tabernaemontani. Junus gerardi. Carex riparia. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Oltenia. 1997. Aster tripolium. Lycopus europaeus. Muntenia. Stachys palustris. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Doltu. Carex distans. Aeluropus littoralis. cu rol important în structura fitocenozelor. Spergularia maritima. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Valoare conservativã: redusã. Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947.3 Amphibious communities PAL. Ranunculus repens. Suaeda splendens. Suaeda maritima.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Eleocharis palustris. nisipuri. Butomus umbellatus. Eleocharis palustris. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Eleocharis uniglumis. Alte specii importante: Teucrium scordium. Agrostis stolonifera. Popescu.2. Juncetum bufonii Felföld 1942. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. 1984. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Veronica anagalis-aquatica. totalizând peste 150–200 ha. Literaturã selectivã: Coldea et al. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani. Rorippa amphibia. Sanda 1977. Sanda. Popescu. Galium palustre. Aster tripolium. Lycopus europaeus. P = 350– 700 mm. Banat. în cea mai mare parte. Aster tripolium. Redactat: A. Stachys palustris. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania).32. Nedelcu 1972. Popescu. Galium palustre. Crypsis aculeatus.HAB: 22. Oenanthe aquatica.2. Glyceria maxima. Substrat: aluviuni.

Gnaphalium uliginosum. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Alte specii importante: Cyperus michelianus. Elatine triandra. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Climã: continentalã. Pop 1968. argile. Juncus bufonius. Câmpia Românã.2. Cyperus michelianus. Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. P = 350–550 mm. În marea lor majoritate. Centaurium pulchellum. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Cyperus flavescens. pânã la mai multe ha.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Potentilla supina. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Juncus compressus. Soluri: aluviosoluri. Ranunculus lateriflorus. Lythrum hyssopifolium. Juncus bufonius. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Elatine triandra. Lunca ºi Delta Dunãrii. Heleochloa alopecuroides. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Muntenia. luto-nisipoase profunde. Grigore 1971. Ranunculus lateriflorus. luturi. Coldea et al. Isolepis supina. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Lindernia procumbens. 75 . Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. Cyperus glomeratus. Limosella aquatica. Lunca Dunãrii. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Drãgulescu 1995. Radiola linoides. Substrat: depozite aluviale. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Trifolium fragiferum. Lindernia procumbens. 1997. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Centaurium pulchellum. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. Gypsophila muralis. T = 11–90C. Clima: T = 10.HAB: 22. Popescu. Elatine alsinastrum. Isolepis supina. Specii caracteristice: Juncus bufonius. C. Eleocharis carniolica. Pulicaria vulgaris. Roci: depozite loesoide. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. Gnaphalium uliginosum. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat. Juncus bufonius. Eleocharis acicularis. Isolepis supina.5–90C.32. Centuncus (Anagallis) minimus. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Redactat: A. Peplis portula. Ranunculus pedatus. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Rãspândire: Câmpia Banatului. Mititelu et Barabaº 1972. flavescens.2. P = 350–550 mm. uneori slab salinizate. Lindernia procumbens. Lindernia procumbens. Sol: brun de pãdure levigat. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). Delta Dunãrii. 1973. Valoare conservativã: moderatã.

Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Redactat: A. Literaturã selectivã: Coldea et al.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Pulicaria vulgaris. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Suprafeþe: Circa 10–15 ha.2. Soluri: luvosoluri. Cyperus fuscus. Delta Dunãrii. Relief: teren plan. Popescu. Substrat: depozite aluviale. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. Popescu. 1957. luto-argiloase. în cantitate apreciabilã. nisipoase. Popescu et al. gleiosoluri.HAB: 22. Cyperus michelianus. Sanda et Stancu 2001. Lindernia procumbens. Gypsophila muralis. Stancu 2001. Cyperus flavescens. Popescu. Lindernia procumbens. lunca Siretului. Peplis portula.50C. Clima: T = 11–10. Mentha pulegium. Eleocharis carniolica. Heleochloa alopecuroides. Ranunculus lateriflorus. Lythrum thymifolia. Trifolium fragiferum. Coldea et al. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Junucs bufonius. Marsilea quadrifolia. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. Mentha pulegium. Gnaphalium uliginosum. 1997. Patt 1995). Potentilla supina. iar în locurile cu apã permanentã apare. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. Cyperus hamulosus. Isolepis supina. Alte specii importante: Elatine alsinastrum. Popescu. Eleocharis palustris. Junucus bufonius.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Ranunculus flammula. Koch 1926 emend. Lythrum hyssopifolium. Sanda. Muntenia. Radiola linoides. Grigore 1971. Timiº-Bega. temporar inundate (3–4 luni pe an). Radiola linoides. aluviosoluri. Pop 1968. 76 . Oberd.2. 1997. Redactat: A. Hypericum humifusum. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Specii caracteristice: Limosella aquatica. 1984. Potentilla reptans. Drãgulescu 1995. Centaurium pulchellum. P = 350–550 mm.

Dobrogea (Midia – Nãvodari). Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Potamogeton pusillus. pedicellata Z Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23.HAB: 23. Agigea.211 Tasselweed communities PAL. 77 .2. Potamogeton pectinatus. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. Phragmites australis. Suprafeþe: 50–250 m2. Todor 1948. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Staþiuni: Altitudine: 0–250 m.5–90C.211 Tasselweed communities PAL. Clima: T = 10. Relief: ochiuri de apã sãratã. puþin adânci. Turda. P = 350–600 mm. microdepresiuni din lungul litoralului. P = 400–450 mm. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. totalizând 4–5 ha.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. Substrat: depozite salifere. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Oltenia (Slatina). Ranunculus baudotii. Moldova (Valea Bârladului). Bolboschoenus maritimus. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu annichellia palustris ºi Z . Ape continentale (non-marine) (2) 2. Heleocharis uniglumis. Clima: T = 110C. Potamogeton pectinatus.2. Fitocenozele sunt sãrace. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Alte specii importante: Zannichellia palustris. Mangalia).HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus. 1954 em. Pott 1992. Ocna Sibiului). Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. Najas minor. Prodan 1939. Zannichellietum pedicellatae Nordh. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Zannichellia pedicelata. Redactat: A. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Zannichellia palustris. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Transilvania (SomeºeniCluj.2. Popescu. nisipuri maritime sãrãturate. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima. Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre.2.

Potamogeton trichodes. Salvinia natans. Dobrogea. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). Potamogeton trichodes.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. pusillus. Redactat: A. Sagittaria sagittifolia. Sparganium erectum. L. trisulca. Redactat: A. Valoare conservativã: mare. Myriophyllum verticillatum. Schoenoplectus lacustris. Spirodela polyrhiza. fixatã de substrat. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. Typha latifolia. Alte specii importante: Najas minor. Grigore 1971. Potamogeton pusillus. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Cristea. Spirodela polyrhiza. Clima: T = 10. Butomus umbellatus. Hydrocaris morsus-ranae. Alisma plantago-aquatica. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. pedicellata. Lemna minor. Valoare conservativã: mare. Soran 1956. Najas minor.2. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Suprafeþe: 20–30 ha. P = 450–500 mm. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. P. Najas minor. Oenanthe aquatica). submersã. Specii caracteristice: Najas marina. Pop. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Ceratophyllum demersum. este o plantã hidrofilã.HAB: 23. Z. pectinatus. pedicellata.3–8). Z. Potamogeton pectinatum. A. Ranunculus trichophyllus. nisipuri maritime (pe litoral). pedicellata. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). Hodiºan 2002. Alisma lanceolatum. Z. lanceolatum. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Najas minor. Ranunculus trichophyllus. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Substrat: depozite salifere. 78 . Salvinia natans. Potamogeton pectinatus. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Myriophyllum spicatum. P. Butomus umbellatus. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. Popescu.2. Structura: Specia dominantã Najas marina. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. Todor 1948. Nedelcu et al. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. 1986. Câmpia Munteniei. Mititelu et Barabaº 1972.5–90C. Myriophyllum spicatum. Potamogeton crispus. al. Popescu. Substrat: depozite aluviale. Pop 1968. Literaturã selectivã: Popescu et. 1984.211 Tasselweed communities PAL.

4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. culmi domoale. Literaturã selectivã: Coldea 1990. xerofile. Ligusticum mutellina.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2.1939. Festuca supina. Sesleria coerulans. Geum montanum. Borza 1934. ternata.411 Loiseleuria heaths PAL. Syn. Nardus stricta. Acoperirea fitocenozei este variabilã. Anthemis carpatica. foarte acide (pH = 4–4. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Speciile de graminee dominante. expuse la vânt. Potentilla ternata. Senecio carpaticus.3. Campanula alpina. Resmeriþã 1982. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . Avenula versicolor. Vaccinium vitis-idaea. Carpaþii Meridionali.3.-Bl.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). însorite. Phyteuma confusum. P = 1350–1450 mm. arealele fiind reduse. însumând < 10 ha. gresii. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. Puºcaru-Soroceanu et al. Oreochloa disticha. Specii caracteristice: Cetraria islandica.1.40C. Alte specii importante: Carex curvula.HAB: 31. Phyteuma confusum. Arenaria alpina. Climã: T = 0. Nardus stricta. rar conglomerate. 2001. Vaccinium myrtillus. 1981. et al. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. Csürös 1956. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Vaccinium gaultherioides.Loiseleurietum procumbentis Br. Popescu G. Rhododendron myrtifolium. precum Primula minima. Minuartia sedoides. Relief: platouri. Puºcaru et al. Hieracium alpinum. acidofile. Ghiºa 1940. Agrostis rupestris. Empetrum nigrum spp. în etajul alpin. el se înalþã la 5 cm. Loiseleuria procumbens. Luzula spicata. mozaicate.1956). Poa alpina. Roci: silicioase. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. Antennaria dioica. Pulsatilla alba.0– -1. 1962. Buia et al. însã cu tulpini scurte. Primula minima.5). Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. Thamnolia vermicularis. Geum montanum. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. între 35–85%. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. 1956. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. hermaphroditum. Phleum alpinum. oligotrofe. Valoare conservativã: mare. Campanula alpina. Boºcaiu 1971. Suprafeþe: suprafeþe reduse. Juncus trifidus. Hieracium alpinum. Ligusticum mutellina. et al.2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2. Festuca supina.

Valoare conservativã: mare. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Relief: vale 80 . Clima: T = 3. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. Senecio subalpinus. Leucanthemum waldsteinii. Achillea distans. Specii endemice: Trisetum fuscum. Campanula abietina. în etajul subalpin.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. grisebachii. Literaturã selectivã: Coldea 1990. poliþe sau jgheaburi. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. habitatul este rar întâlnit în România.2. la Tãrtãrãu. Nardus stricta. Oaºa). Suprafeþe: suprafeþe mici.622 Subarctic willow brush PAL. Soluri: superficiale. Suprafeþe: restrânse.3. Climã: T = 1. pe grohotiºuri. Geranium sylvaticum. stâncãrii umede. Nardus stricta. Heracleum carpaticum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. având un rol antierozional bine cunoscut. cca. pante înclinate. Trisetum fuscum. Hypericum richeri ssp. Adenostyles alliariae. Aconitum tauricum. 1962. Viola biflora. Rãspândire: intrazonal. Cuprinde specii endemice. scrub EMERALD: 31.5 m înãlþime. P = 1050 mm.HAB: 31.) Popescu et al. 1962). Versanþi nordici. Chaerophyllum hirsutum.n. Buia et al. Specii caracteristice: Salix hastata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. Festuca supina.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng). care realizeazã o acoperire de 80–100%. stratul al doilea este format din ierburi. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Heracleum palmatum.HAB: 31. total < 10 ha. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. 1986. 1991. Nardus stricta.50C. mai ales pe calcare. P = 1300– 1400 mm. 100 m2. cu mult material schelet. Alte specii importante: Calamagrostis villosa.0– 0.00C. calcifile. în etajul boreal. Festuca picta. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. Total < 10 ha. Rumex alpestris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Salicetum hastatae Buia et al.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. Festuca supina. higrofile.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31.62 Willow (Salix) brush PAL. Veratrum album. Trisetum fuscum. subendemice ºi rare.

Juncus conglomeratus. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. Scirpus sylvaticus.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Alte specii importante: Salix cinerea.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari.00C. Þarcu. Cardamine pratensis.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. structuratã ca mlaºtinã. Munþii Iezer-Pãpuºa. Borza A. Suprafeþe: întinse > 10.5). mezo-xerofile. Deschampsia caespitosa. Munþii Retezat. Pedicularis palustris. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Relief: versanþi. Polygonum bistorta. Munþii Parâng. Boºcaiu 1971 (Syn. ecologic fiind oligoterme. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. Munþii Rodnei. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). Munþii Piatra Mare. Geum rivale. în etajul subalpin ºi alpin. scheletice. Cardamine impatiens.5 m. Senecio subalpinus. Galium palustre. Munþii Bucegi. Valea Olteþului. Agrostis canina. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea. Nardus stricta. rom. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. circumpolare ºi boreale. Filipendula ulmaria. Munþii Fãgãraº. oligobazice (V = 20–25%). Scirpus sylvaticus. cu acoperire de 60–85%. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. Munþii Bistriþei. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã. Înãlþimea stratului. Valoare conservativã: mare. pe margine de râu.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2. Cirsium rivulare. litosoluri. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului.HAB: 31. Clima: T = 1. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. rankere ºi criptopodzoluri. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Luzula sudetica.2. Caltha palustris. Munþii Cãlimani.3.000 ha. Carex rostrata. cuprinsã în medie între 1. Geum rivale. Cãpãþânii. Eriophorum vaginatum. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. Cirsium rivulare. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor).0– -2. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Godeanu. P = 1300–1450 mm. et al. depresionarã. 1986. Literaturã selectivã: Popescu A. Specii caracteristice: Salix bicolor. Carex echinata.: Rhodoretum kotschyi auct. Cardamine pratensis. cu aciditate moderatã (pH = 6. Myosotis scorpioides. Roci: cristaline. Deschampsia caespitosa. în medie. Munþii Sebeºului. 1959. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m.2–1. Nardus stricta. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. Carex fusca. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Soluri: superficiale. Sphagnum magellanicum. Stratul arbuºtilor este practic monodominant.7–5. Cernei.. Valeriana simplicifolia. Soluri: turbosoluri.0). Munþii Semenic). dar dominã Agrostis canina. Epilobium nutans. mode- 81 . Carex echinata. zone vântuite. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. gneisuri-granitogneisuri.

Campanula kladniana. Stratul ierburilor nu este distinct. Acoperirea 80–100%. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. Luzula luzuloides.2. Anthoxanthum odoratum. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Nardus stricta. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia. Picea abies. major. Vaccinium vitis-idaea. Vaccinium gaultherioides.u. Specii endemice: Melampyrum saxuosum./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Vaccinium gaultherioides. Vaccinium vitis-idaea. Hylocomyum splendens. Calamagrostis villosa. Homogyne alpina. Vaccinium myrtillus. Geum montanum. Geum montanum. Biomasa stratului arbustiv este de 10. Campanula serrata.3. Avenula versicolor. Vaccinium myrtillus.s. Potentilla ternata. Huperzia selago. Pinus mugo. Polytrichum juniperinum. Dicranum scoparium.s. Vaccinium myrtillus. Juniperus sibirica. Homogyne alpina. Pinus cembra. Luzula luzuloides. Loiseleuria procumbens. kotschy). Melampyrum sylvaticum. precum: Potentilla ternata. Lycopodium annotinum./ ha. Deschampsia flexuosa. Carex atrata.u. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. Oxalis acetosella. Fitocenoza este primarã. Saxifraga paniculata. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Hylocomyum splendens. Anthoxanthum odoratum. Luzula sylvatica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile. Soldanella hungarica ssp. kotschy).11 t. Lonicera caerulea.51 t. Loiseleuria procumbens. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Polytrichum juniperinum. 82 . habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate. Campanula abietina. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime.

2001. are o acoperire variabilã. Coldea 1991. calcare. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. Campanula abietina. acidofile. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus.2–0.8). Polytrichum juniperinum. Coldea 1995 (Syn. în general monodominant. Puºcaru et al. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). Rãspândire: Carpaþii Orientali. Coldea et Pânzaru 1986. higrofile. 2. Mihãilescu 2001.40 m la altitudini de peste 2200 m.00C în sud. prepodzol. Luzula luzuloides. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. între 6. Juniperus sibirica.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. Hylocomium splendens. Suprafeþe: Total > 50. iar la limita inferioarã. Specii caracteristice: Pinus mugo. P = 1250–1425 mm anual. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. Salix silesiaca. Deschampsia flexuosa. Ribes petraeum. Chifu et al. Alexiu 1998. cu 9 ramuri la tufã în medie).5 (3. Clima: T = 3. Roci: ºisturi cristaline. Rhododendron myrtifolium. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. Soluri: humosiosoluri. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. Luzula sylvatica. cu înãlþime de 2–2. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. Relief: versanþi puternic înclinaþi.HAB: 31. 1962..1–4. ajungând la 0. Ribes petraeum. 1981. în medie.. cu reacþie acidã (pH = 4. Borza 1959. Rhododendron myrtifolium. Beldie 1967. Sorbus aucuparia).1975. Resmeriþã 1978. 1977.0– -0. roci eruptive.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2. cu schelet bogat. 1956. Calamagrostis villosa. Dicranum scoparium. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor. circuri glaciare. Calamagrostis villosa.2. conglomerate. rom. podzol. Pãun et Popescu G. 83 .3. Acoperirea stratului este de 30–60%. Stratul de jneapãn este de regulã compact. Buiculescu 1972. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti.5 t / ha. Speciile sunt oligoterme. Popescu G. Sanda et Popescu 1988. Carpaþii Occidentali. superficiale. Alnus viridis. Mititelu et al. oligobazice (13–19%). în rariºti. Buia et al. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. având o înãlþime de 25–30 cm. Resmeriþã et Raþiu 1983. Pinus cembra. oligotrofe.000 ha. Sanda et al. Sanda et Popescu 1988.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. Coldea 1990. F2. Salix silesiaca. dar pot apãrea sporadic.46 Carpathian Pinus mugo scrub.461+F2. 1986. Boºcaiu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Picea abies. Homogyne alpina. 1989. Acoperirea generalã este de 90–100%. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. em. et al. et al. PuºcaruSoroceanu E. Carpaþii Meridionali. Alte specii importante: Juniperus sibirica. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi).: Pinetum mugi carpaticum auct. Horeanu et Viþalariu 1991.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo.20C în nord. Oxalis acetosella.561 Subalpine mountain pine scrub and 31. platouri vânturate.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. în etajul subalpin.

5). Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. reprezentând limita esticã în Europa. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. 1981. Silene nivalis. Carex pauciflora. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. Dryopteris carthusiana ssp. Clima: T = 5. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. Poa media. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). Leucanthemum waldsteinii. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. habitatele sunt periclitate antropic. Melampyrum sylvaticum. Alnus viridis. Homogyne alpina. Sorbus aucuparia. Melampyrum silvaticum. Puºcaru-Soroceanu E. Boºcaiu 1971. Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. 1989. Hylocomium splendens. Chifu et al. Coldea 1985.8–4. 1989. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3.HAB: 31. 1987 non Hadác 1956). Oxycoccus palustris. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. Empetrum nigrum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. Dobrescu et al. Alexiu 1998. gresii ºi conglomerate. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Luzula luzuloides. Hieracium alpinum.2. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. 1990. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Relief: zone montane depresionare. urmat de Vaccinium vitis-idaea. mezo-oligoterme. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Dicranum scoparium. Resmeriþã 1982.00C. Luzula sylvatica. higrofite–mezo-higrofite. P = 1000–1050 mm. Coldea et Pânzaru 1986. Andromeda polyfolia. acidofile. Vaccinium myrtillus. 1971. Buia et al. Oxalis acetosella.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. Pleurozium schreberi. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . oligotrofe. Pãun et Popescu G. Sanda et Popescu 1993. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Deschampsia flexuosa. dilatata. în mlaºtinile din etajul boreal. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. Cicerbita alpina.3. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. 1962. Munþii Bihor). acide. et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). Roci: magmatice. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Picea abies. Resmeriþã 1970. Polytrichum juniperinum.

2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .3.

Polytrichum strictum. Phleum alpinum ssp. Andromeda polyfolia. commutatum. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. oligotrofe. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta.n. Sphagnum capillifolium.46 Bruckenthalia heaths PAL. Betula pendula. 1936 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Veratrum album. Bruckenthalia fiind o heliofilã. Picea abies. Clima: T = 1.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Polytrichum juniperinum. Vaccinium myrtillus. 1956 n. Sphagnum magellanicum. Vaccinium myrtillus. Rhododendron myrtifolium. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. as. în etajul subalpin. Juniperus sibirica. Relief: versanþi montani sudici.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Campanula serrata. Geum montanum. Suprafeþe: mici. cuprinzând însã câteva specii relictare. Alnus viridis. Vaccinium vitis-idaea.. cu o reacþie acidã. habitate rare. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. xero-mezofile. Luzula sylvatica. 1987. Empetrum nigrum. Homogyne alpina.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Campanula abietina. Pinus mugo. Oxycoccus palustris. bogate în schelet. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. Sphagnum russowii. Empetrum nigrum. Thymus balcanus. Literaturã selectivã: Pop et al. însoriþi. Vaccinium vitis-idaea. Calamagrostis villosa. din Europa centralã.HAB: 31. Valoare conservativã: mare.. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Total < 10 ha. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. as. Roci: silicioase ºi calcaroase. Potentilla ternata). Deschampsia flexuosa. Carex pauciflora. Athyrium alpestre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2.p. Melampyrum sylvaticum. Viola biflora. 1962 p. 86 .30C. Potentilla ternata. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri. Rumex arifolius. Soldanella major.7–1. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. acidofile. P = 1150–1250 mm. Festuca supina.: Juniperetum intermediae Nyár. Poa alpina. Achillea distans. Eriophorum vaginatum. cuprinzând specii relicte. Specii caracteristice: Pinus mugo. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus.2.

Luzula luzuloides. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. Biomasa ajunge. Hylocomium splendens.n.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. nana). Carex atrata. Vaccinium gaultherioides.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Coldea et Pop 1988. J. Total > 1000 ha. Specii caracteristice: Campanula abietina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. et al. 1962. Pinus cembra. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Luzula sylvatica. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. mezo-xerofile. major. Oxalis acetosella. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Vaccinium myrtillus. Lonicera caerulea.6) dar secundar. Pinus mugo. Picea abies.HAB: 31. Loiseleuria procumbens. Potentilla ternata. Carpaþii Meridionali.431 Juniperus nana scrub PAL. în etajul boreal. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979.: Juniperetum nanae Soó 1928. Buia et al. P = 1250–1400 mm. Deschampsia flexuosa. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Alnus viridis. Calamagrostis villosa. Vaccinium gaultherioides.5–6. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. protejate Emerald. habitate puþin rãspândite. Leucanthemum waldsteinii. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. Campanula serrata.). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Vaccinium vitis-idaea. Soluri: rankere ºi rendzine. Vaccinium vitis-idaea.00C. 1956 n. dar ºi pe calcare. Cicerbita alpina. Drãgulescu 1995. Deschampsia caespitosa. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. cu înclinaþie medie ºi mare.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. ªerbãnescu 1961. Roci: silicioase. Climã: T = 1. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. Nardus stricta. pe prepodzoluri scheletice. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo.2. Orthilia secunda. Bruckenthalia spiculifolia.6–0. nana). Sunt specii oligoterme. dupã defriºarea molidiºurilor. oligotrofe. Betula pendula. la valori medii de 1. Buiculescu 1972. 87 .3.21 t ha s. Geum montanum. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. dar se instaleazã ºi secundar. hermaphroditum. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. Picea abies. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. Pinus cembra. Homogyne alpina. acidifile. communis ssp. Valoare conservativã: mare. Carpaþii Occidentali. la stratul subarbustiv. Coldea 1991. etajul subalpin ºi boreal. nana. Festuca supina.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Soldanella hungarica ssp. Popescu G. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. 2001. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. Festuca supina. speciile carpatice fiind bine reprezentate. Rhododendron myrtifolium. În Munþii Cãlimani.u. Luzula sylvatica. Pleurozium schreberii. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. Polytrichum juniperinum.

habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. 1962. Sanda et al.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. 1981. Dicranum scoparium. Hylocomium splendens. Coldea 1991. 31. sãrace în humus. 1989. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum.HAB: 31. Vaccinium vitis-idaea. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. la 10–15 cm. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. 1979. Vaccinium vitis-idaea. Pleurozium schreberii. Relief: vârfuri înalte. culmi. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Picea abies.-Bl. Dihoru 1975. umbriþi. 88 . dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. asociatã cu Vaccinium myrtillus. 31. rar în Carpaþii Occidentali.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. 1962. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Deschampsia caespitosa. Festuca supina.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. La suprafaþa solului. Mititelu et al. Juncus trifidus.50C. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. Luzula luzuloides. Vaccinium myrtillus. 1986. Stratul de tufãriº caracteristic. Alexiu 1998. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. Valoare conservativã: mare. Total: < 10 ha. Chifu et al.7).4–4. 1977. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. Soluri: ranker. versanþi mijlociu înclinaþi. foarte acide (pH = 4. mezo-xerofile. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Nardus stricta. în special în Carpaþii Orientali. Resmeriþã 1982. Coldea et Pânzaru 1986.3. 1926 (Syn. Alnus viridis. Boºcaiu 1971.6– -0. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. P = 1250–1400 mm. cu umiditate mare. Climã: T = 1. Vaccinium myrtillus. în etajul alpin ºi subalpin. Raþiu 1965. Festuca supina. Kovács A. Dobrescu et al. Lycopodium annotinum. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede.2. Deschampsia flexuosa. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971). Puºcaru-Soroceanu et al. acide. Betula pendula.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Resmeriþã 1970. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. Buiculescu 1972. expuºi la vânt puternic ºi rece. Simon 1966. regosol. Mihãilescu 2001. Raþiu et Gergely 1970. Agrostis rupestris. Huperzia selago. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Csürös et al.44 Empetrum – Vaccinium heaths. Polytrichum juniperinum. în timp ce în cei Meridionali. Buia et al. Roci: silicioase. 1989. Vaccinium vitis-idaea. Coldea et Pop 1988.

1999. et al. Festuca nigrescens. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Roci: calcaroase. Cetraria islandica. Cetraria islandica. Salix silesiaca. Senecio nemorensis. Luzula luzuloides.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Primula minima.30 m. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. Avenula versicolor. Dobrescu et al. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum).4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Vaccinium myrtillus. Campanula abietina. Literaturã selectivã: Coldea 1990. alnobetula). Chaerophyllum hirsutum. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. în etajul subalpin-boreal. Climã: T = 3. Rubus idaeus. Vicol et al. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Salix caprea. circuri glaciare. Leucanthemum waldsteinii. apennina. Poa nemoralis. Resmeriþã 1974. alnobetula). Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. (Syn. substratificat. Dicranum scoparium. 2001. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Vaccinium vitis-idaea. Rumex arifolius. 1999. Achillea distans. Carduus personatus. Valoare conservativã: foarte mare.HAB: 31.subass. 1989. superficiale ºi permanent umede. 89 . Rãspândire: Carpaþii Orientali. Hieracium alpinum. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. realizând 65–75% acoperire. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Cirsium waldsteinii. Pulsatilla alba. ªtefan et al. Boºcaiu 1971.5–0. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). gresii. Agrostis rupestris. Senecio subalpinus. Aconitum tauricum.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). margini de cascade. Doronicum austriacum. Calamagrostis villosa. Hypericum richerii ssp. Aconitum toxicum. Juncus trifidus. Carpaþii Meridionali. Ligusticum mutellina. Rhododendron myrtifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A.: Vaccinium gaultherioides. Rosa pendulina. Festuca supina. Thamnolia vermicularis. 1962. Specii caracteristice + dif. Deschampsia caespitosa. Phyteuma confusum.00C. Soluri: protorankere. Doronicum austriacum.2–0. Phleum alpinum.3. de cele din Alpi. Potentilla ternata. Festuca pratensis ssp. hornuri umede. Deschampsia flexuosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. intrazonal. Dihoru 1975. Geum montanum. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. jgheaburi deschise.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. Alte specii importante: Oreochloa disticha. P = 1100–1400 m. Salix silesiaca. dar ºi acide. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. conglomerate. Antennaria dioica. Juniperus sibirica. Resmeriþã 1982. Campanula alpina. Popescu G. între 1. Horeanu et Viþalariu 1991. Relief: vâlcele. Thamnolia vermicularis. Poa alpina. Heracleum palmatum.611 Alpine green alder scrub PAL. Polytrichum alpinum. Saxifraga heucherifolia. Veratrum album. 1967.2. Suprafeþe: 10–100 ha. Rumex alpestris. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. arealele fiind foarte reduse. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. Leucanthemum waldsteinii. Rumex alpestris. Chaerophyllum hirsutum. Sârbu et al. Resmeriþã 1976.

Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Pinus mugo. Cicerbita alpina. Pulmonaria filarskyana.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Buiculescu 1972. Luzula luzuloides. Valeriana sambucifolia. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). Vaccinium vitis-idaea. Specii caracteristice: Campanula abietina. oligotrofe. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. 1962. Luzula luzuloides. Deschampsia flexuosa. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. 1962. Polytrichum juniperinum. podzoluri alpine. Rosa pendulina. Phyteuma wagneri. Genista oligosperma.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Rhododendron myrtifolium. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. Poa nemoralis. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. Sanda. Potentilla ternata. acidofile. de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata.4). Fitocenoza este probabil secundarã. Vaccinium vitisidaea. Cruciata glabra. Chaerophyllum hirsutum.HAB: 31. 1979. Juniperus communis. Vaccinium gaultherioides.2. Huml et al. 1989. Rãspândire: Carpaþii Orientali. cu înclinare moderatã-mare (25–600). Empetrum nigrum. litosoluri. Polygonatum verticillatum. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Stratul inferior. Boºcaiu 1971. oligoterme. cu aciditate mare (pH = 4.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Geranium sylvaticum. Valeriana tripteris. Rhododendron myrtifolium. Loiseleuria procumbens. Calamagrostis arundinacea. Borza 1959. Juniperus sibirica. Soluri: rankere. Ranunculus platanifolius. Heracleum palmatum. Bruckenthalia spiculifolia. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm.6–0. Picea abies. Coldea 1990. Vaccinium myrtillus. Climã: T = 1. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Buia et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. P = 1250–1400 mm. criptopodzoluri. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. Valoare conservativã: moderatã.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. Bruckenthalia spiculifolia. Coldea et Kovács 1969. Myosotis sylvatica. cu exigenþe hidrice variabile.3. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Viola biflora. Festuca supina. Dihoru 1975. În general. Campanula serrata. Juniperus sibirica. circumpolare ºi boreale.50C. Dobrescu et al. Rubus idaeus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. Pleurozium schreberii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus. Luzula luzuloides var. Athyrium distentifolium. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Popescu 1988. 1991. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. Geum montanum. Deschampsia caespitosa.000 ha. Rumex alpestris. erythranthema. Thymus praecox. Total > 50. 90 . dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. Alexiu 1998. Suprafeþe: mari.6–5. Specii endemice: Trisetum fuscum. Alte specii importante: Pinus mugo.

Ghiºa et al. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. Melampyrum sylvaticum. xeromezofile. et al. oligotrofe. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. habitate extinse primar ºi secundar. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. < 10 ha. Vicol et al. Soluri: tip districambosol.3–9. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. 2001.2 European dry heaths CORINE: 31. Festuca supina. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Dihoru 1975.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. 1989. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Raþiu 1965. Calamagrostis villosa. Se asociazã în Carpaþi. Luzula sylvatica. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. acidofile. Polytrichum juniperinum.: Nardo – Callunetum Csürös 1964. Relief: versanþi moderat înclinaþi. în etajul fagului ºi molidului. realizeazã o acoperire variabilã. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. foarte acid (pH = 4. major.5–1.4–5. Campanula serrata. coame. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. Buiculescu 1975.1). de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm. Geum montanum. Valoare conservativã: redusã. rar Carpaþii Orientali.8%). 1971. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. (Syn. Oxalis acetosella. Pleurozium schreberii. Roci: silicioase. P = 1300 mm. Dobrescu et al. Todor et Culicã 1967. Raclaru 1967. Campanula abietina. EUNIS: F4.80C. Sanda et Popescu 1988. Buia et al. acidofile.2. Coldea 1990. 1942. Popescu G. bogat în humus (3.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. ca urmare. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi.HAB: 31. 1970). Deschampsia flexuosa. Resmeriþã 1976. Hylocomium splendens. 1962. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia.3. Soldanella hungarica ssp. Nardus stricta.2 Dry heaths PAL. Climã: T = 7. Sorbus aucuparia. Resmeriþã 1970. Coldea 1991. Suprafeþe: restrânse.

Hieracium lactucella. bruckentalietosum. Vaccinium vitis-idaea. Resmeriþã 1970. 1970. Vaccinium myrtillus. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). Genistella (Genista) sagittalis. Hypericum maculatum. Hypericum maculatum. Pop 1976. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Danthonia decumbens. Campanula abietina. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. 1999. Hodiºan 1968. Festuca rubra. Specii caracteristice+ dif. 1999. Festuca tenuifolia. Polygala vulgaris. Agrostis capillaris. Anthoxanthum odoratum. Luzula campestris. Potentilla erecta. Luzula luzuloides. Potentilla erecta. 92 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. Vaccinium vitis-idaea. Ghiºa et al. Alchemilla flabellata. Viola declinata. Raþiu et Cristea 1980. Campanula serrata. Leucorchis albida. Hypochaeris uniflora. Csürös 1964. Salicetum capreae Schreier 1955. 1969. Hieracium pilosella. Cytisus nigricans. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire.2. Hieracium pilosella. Nardus stricta. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. ªtefan et al. Pop et al. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Gentiana kochiana. Carex pallescens. Festuca rubra. arealele fiind relativ reduse. Antennaria dioica. Carex ovalis.HAB: 31. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Anthoxanthum odoratum.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Lycopodium clavatum. Veronica officinalis). Resmeriþã et Csürös 1966. Coldea 1991. Luzula luzuloides. Alchemilla glaucescens.3. Bruckenthalia spiculifolia.: Vaccinium myrtillus. Euphrasia stricta. Hodiºan 1969.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Arnica montana. Scorzonera rosea. Thymus pulegioides. subass.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. 1967 (Syn.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Agrostis capillaris. Sârbu et al.

Salix silesiaca. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã. Rubus idaeus. Chamaenerion angustifolium. gresii. Roci: diverse. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. Luzula luzuloides. Drãgulescu 1995. Carpaþii Occidentali. Raþiu et Gergely 1985. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. Impatiens noli-tangere. Rubus hirtus. Rubus idaeus. Sârbu et al. Sambucus nigra. Urtica dioica. stadii succesionale antropizate. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Urtica dioica. Sorbus aucuparia. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). Centaurium erythraea.2. 1997. Rumex acetosella.50C. Clima: T medie anualã = 7–3. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Cirsium vulgare. Popescu et al. Raþiu 1970. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. roci silicioase. Valoare conservativã: redusã. Carpaþii Meridionali. ºisturi cristaline. Parascan et Danciu 1975. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Sambucus racemosa. Fragaria vesca. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. în etajul nemoral. Sanda et Popescu 1988. Roci: conglomerate calcaroase. Verbascum thapsus. în ochiuri de pãdure. P anuale = 800–1200 mm.50C. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Galeopsis speciosa. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.3. criptopodzoluri. gresii calcaroase marne. Soluri: eutricambosoluri. în etajul nemoral al fagului. Sanda et al. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. 1977. Betula pendula. Bromus ramosus. 1946 (Syn. Hypericum hirsutum. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. P = 850–1100 mm. între 60–90%. Salix silesiaca. Soluri: districambosoluri. Myosotis arvensis. Rubus hirtus. al pãdurilor de fag. Suprafeþe: > 100 ha. eutricambosoluri. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. marne-argiloase. indiferent ce specii forestiere sunt 93 .872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Suprafeþe: reduse. Gnaphalium sylvaticum.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. 1997. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi.: fit. Betula pendula. Impatiens noli-tangere. total < 10 ha. Relief: pante mediu – înclinate. Stachys sylvatica. dupã stadiul de evoluþie.5–4. Salix caprea. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. cu mult material organic în descompunere. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. Pascal et Mititelu 1971. Sãmãrghiþan 2001. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Clima: T= 6.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. profunde sau cu schelet slab. Coldea 1991. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Fragaria vesca. Acoperirea variazã. Raþiu et Resmeriþã 1972. cu regim hidric normal. Calamagrostis arundinacea.

Populus tremula (juv. Coldea 1990. Senecio fuchsii. P = 800–1000 mm. dar stratificarea ei este foarte diferitã. Sambucus ebulus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. Rubus radula. Calamagrostis epigeios.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. neutrofile-calcicole. Suprafeþe: Total < 10 ha. tinctoria.3. Speciile lemnoase de Sambucus.). Acoperirea fitocenozei este de 100%. Sanda et al.HAB: 31. Rubus suberectus. Brachypodium sylvaticum. Juniperus communis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. dupã vârsta comunitãþii constituite. Chamaenerion angustifolium. Calamagrostis arundinacea. Urtica dioica. Rubus candicans. Sãmãrghiþan 2001. Chamae- 94 . Hypericum hirsutum. Oroian 1998. Cirsium vulgare. Atropa bella-donna. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. Scãriþa-Belioara. Senecio sylvaticus. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. mezotermetermofile. Specii caracteristice: Rubus idaeus. Valoare conservativã: redusã.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Parascan et Danciu 1975.5–4. Larix decidua. Achillea stricta. Rubus hirtus. ªtefan et al. Agrostis capillaris. Roci: grohotiºuri calcaroase. Zanoschi 1974. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Eupatorium cannabinum.43 Dwarf Juniper scrub PAL. sporadic apar Picea abies. Luzula luzuloides. Galeopsis speciosa. Carex sylvatica. abundând gramineele: Poa nemoralis. Raþiu et Resmeriþã 1972. Salix caprea sunt sporadice. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. Cardaminopsis arenosa. Cytisus nigricans. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. Soluri: litosoluri. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. Asplenium ruta-muraria. specie caracteristicã. Raþiu et Gergely 1972. mai numeroase sudice. Alte specii importante: Sambucus racemosa. Dihoru 1975. Agrostis capillaris. rendzine puþin evoluate. Alte specii importante: Sesleria rigida. Carex humilis. 1977. Calamagrostis epigeios. Vincetoxicum hirundinaria. 1997. Stachys alpina. Raþiu et Gergely 1976. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Teucrium montanum. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. alãturi de Fragaria vesca. Stratul ierburilor este foarte divers. 80–90%. Fraxinus ornus. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. Thymus comosus. Rubus plicatus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. situatã în jurul buturugilor. Salix caprea. Râmeþ). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus.2.50C. Poa nemoralis. Betula pendula. Pascal et Mititelu 1971.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. dar ajung la înãlþimi mai mari. Sesleria rigida. Juniperus communis ºi. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Clima: T = 7. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979.5 m înãlþime. Fragaria vesca. Gnaphalium sylvaticum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Munþele Mare. Torilis japonica. de peste 2 m. Sorbus aucuparia. cu elemente xero-mezofile. Specii caracteristice: Juniperus sabina. ajungând la 1–1. Calamagrostis arundinacea. Carex sylvatica. stadii succesionale antropice. Helictotrichon decorum. Rhamnus saxatilis ssp.

Cardaminopsis arenosa. Asplenium ruta-muraria. Suprafeþe: < 10 ha. obscurum. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Brachypodium pinnatum. Poa nemoralis. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. în blocuri foarte mari. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Lonicera xylosteum.2. Campanula rapunculoides.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Csürös 1966. heliofile. Epilobium collinum. Soluri: superficiale. Munþii Vlãdeasa). Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Vincetoxicum hirundinaria. Teucrium chamaedrys. habitate mai rare. Dryopteris robertiana. Fragaria vesca. Lonicera nigra. Rosa pendulina. Valoare conservativã: moderatã. P = 850–950 mm. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Picea abies. Salix caprea. Athyrium filix-femina. Specii endemice: Thymus comosus. Fagus sylvatica. Solidago virgaurea. Cytisus nigricans. în etajul nemoral al fagului. Rosa pendulina.5–6. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Dryopteris filix mas.3.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Lunaria rediviva. Erysimum pannonicum. Stachys recta. Fraxinus excelsior. Helianthemum canum. Coldea 1991. Pulmonaria rubra. Valoare conservativã: mare. Resmeriþã. Picea abies. Cornus mas. Relief: 95 . Athyrium filix-femina. umbritã. Clima: T = 6. Calamagrostis arundinacea.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. Salix silesiaca. Biscutella laevigata. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Polystichum setiferum. Alte specii importante: Digitalis grandiflora.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Helictotrichon decorum. Salix silesiaca. Teucrium montanum. Helianthemum nummularium ssp. Dianthus spiculifolius. Luzula luzuloides. Carex humilis. Roci: conglomerate. saxicole. incluzând specii endemice. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. Csürös 1966. Sedum maximum. Fraxinus ornus. Lunaria rediviva. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. habitate cu areal restrâns. Fagus sylvatica. Angelica sylvestris. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. Rhamnus catharticus. Glechoma hirsuta. Carlina vulgaris. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Centaurea triumfetti. xero-mezofile. Sedum telephium. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Poa nemoralis. Polystichum setiferum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Salix caprea. Dryopteris filix mas). alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Symphytum cordatum. Laserpitium latifolium.00C. Lonicera nigra. Betula pendula. Larix decidua.HAB: 31. ªuteu 1970. Literaturã selectivã: Csürös 1958. precum Betula pendula. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Picea abies. Corylus avellana.

saxatilis.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981. 1944. 1962. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. Suprafeþe: 10–100 ha. Pulmonaria rubra. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. instalate primar. Ribes uva-crispa. Brachypodium pinnatum.50C.2.: Corylo – Tilietum Vida 1959. Mercurialis perennis.HAB: 31. Senecio nemorensis ssp. Spiraea chamaedryfolia. Ribes uvacrispa. ferigi: Asplenium trichomanes. ca: Poa nemoralis. în etajul fagului. Drãgulescu 1995. Dryopteris filix-mas. edificat de Corylus avellana intens dominant. Brachypodium pinnatum. P = 850–1000 mm. Salix silesiaca. habitate restrânse ca areal. Carpaþii Meridionali. Poa nemoralis. Festuca rupicola ssp.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Mercurialis perennis. Fraxinus excelsior. Athyrium filix-femina. Rubus idaeus.HAB: 31. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. Spiraea media. europene. Soluri: superficiale.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. E).3. Valoare conservativã: mare. fuchsii.5–5. Rosa pimpinellifolia. Rosa pendulina. (Syn. Rosa pendulina. Relief: versanþi stâncoºi. 96 . Spiraea chamaedryfolia. mezofile. pe stânci. Carpaþii Occidentali. alte specii din flora de mull. Roci: calcaroase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana.8C Hazel thickets PAL. Geranium robertianum. Pulmonaria rubra. Gergely I. însoriþi sau mai umbriþi (SE. Evonymus verrucosus. Tilia cordata. Acer pseudoplatanus. saxatilis. („gresie de Siriu” calcaroasã. Calamagrostis arundinacea. Specii caracteristice: Corylus avellana. Geranium robertianum. mezotermofile. Galeopsis speciosa. Sambucus nigra. 1962.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Hodiºan 1979. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Urtica dioica.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Dryopteris filix-mas. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. Urtica dioica. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Asplenium trichomanes. situate pe stâncãrii în curs de solificare. cu roca mamã la zi. CsürösKáptalan M. bolovãnoase. Alte specii importante: Spiraea crenata. Sorbus aucuparia. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. Climã: T = 6. Stratul arbuºtilor este luxuriant. saxicole ºi forestiere. cenuºie). Athyrium filix-femina. Tilia cordata. Ulmus glabra. Literaturã selectivã: Dihoru 1975.

8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Seseli varium. Evonymus europaeus. cel puþin la 0. Rhamnus tinctoria. Carduus candicans. Relief: versanþi stâncoºi. Suprafeþe: reduse. Teucrium chamaedrys. Climã: T = 6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata. Phleum montanum. al pãdurilor de gorun-fag. Brachypodium sylvaticum. P = 800–1000 mm. Cotoneaster integerrimus.5–6. Tulcea. Arrhenatherum elatius. Înãlþimea stratului este de 1–1. Fragaria viridis.5–5. Arrhenatherum elatius. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. Crataegus monogyna. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. non Oberd. Alte specii importante: Rosa canina.: Rubo-Coryletum auct. cu troficitate moderatã. Gorj. în etajul nemoral. Teucrium chamaedrys. humifere. Hypericum perforatum. Galium mollugo. Betonica officinalis.8C Hazel thickets PAL. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator.2 m.6 m. Phleum montanum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. într-un ochi de stepã. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Rosa pimpinellifolia. Peucedanum oreoselinum. Total: sub 10 ha. Rhamnus tinctoria. Ajuga genevensis. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. Euphorbia epithymoides. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Sunt dominante Calamintha clinopodium. Clima: T = 7. P = 850–900 mm. edificat de Spiraea crenata. Sedum maximum. Jurinea nevelis. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. mezoxerofile ºi xerofile. Suprafeþe: > 100 ha. calcifile. Fraxinus ornus.3. Cynanchum vincetoxicum. Roci: 97 . specie rarã.HAB: 31. Roci: calcaroase. Genista tinctoria. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Evonymus verrucosus. Anthemis tinctoria. Evonymus verrucosus. Specia citatã ºi în judeþele Cluj. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. Genista tinctoria. mediteraneenepontice. Potentilla thuringiaca. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Berberis vulgaris. Cytisus hirsutus.30C. Pyrus pyraster. Calamintha clinopodium.2. 1957). Seseli varium. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Cytisus hirsutus. Soluri: rendzinice. Ligustrum vulgare. Ajuga genevensis. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Viburnum lantana. cu areal în curs de restrângere.00C. Cornus sanguinea.4–0. Valoare conservativã: foarte mare. habitat rar. Corylus avellana. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Ligustrum vulgare. Malus sylvestris.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0. Geranium robertianum. Anthemis tinctoria. Cynanchum vincetoxicum. mai ales în S. rom. Aster amellus. Geranium sanguineum. Geranium robertianum. Galium mollugo. Specii caracteristice: Spiraea crenata.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. etajul gorunului. de 100%. Prunus spinosa. sudice.

Populus tremula. Rosa canina. Alnus glutinosa. continental-europene. Vicia sylvatica. Alte specii importante: Crataegus monogyna.2. Poa nemoralis. Stellaria nemorum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Prunus spinosa. dupã tãierea pãdurilor de gorun. Poa nemoralis. Stachys officinalis. Geranium phaeum.3. Speciile componente sunt. Frangula alnus. mezotermofile. Viburnum opulus. stratul ierburilor. Brachypodium sylvaticum. în stadii intermediare. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Galium schultesii. Dactylis glomerata. Urtica dioica. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Cynanchum vincetoxicum. Populus tremula. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. Geum urbanum. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Cynanchum vincetoxicum. Mellitis grandiflora. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. Acer campestre. mezofile. Evonymus europaeus. Anthriscus sylvestris. Rosa canina sau Prunus spinosa. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. eutrofe. Aegopodium podagraria. în majoritate. Melampyrum bihariense. Alnus incana. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. districambosoluri. Digitalis grandiflora. Mellitis grandiflora. cu regim hidric normal. Soluri: eutricambosoluri. Salvia glutinosa. Clinopodium vulgare. Alnus incana. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. criptopodzol. Aegopodium podagraria. Digitalis grandiflora. Salvia glutinosa. slab acidofile. Festuca gigantea. Specii caracteristice: Corylus avellana. eurasiatice. 98 . dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Melampyrum bihariense.

8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Literaturã selectivã: Popescu A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). 1952 em. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Roci: acide sau calcaroase. non Moor 1967. et al. Aegopodium podagraria. Arctium tomentosum. Sambucetum nigrae auct. 99 . Glechoma hederacea. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. stadii succesionale antropizate. Galium aparine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Galeopsis tetrahit. Galeopsis tetrahit. Drãgulescu 1995. Urtica dioica.HAB: 31. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. Urtica dioica. Polygonatum latifolium. Ballota nigra. P = 750–850 mm. 1967. Aegopodium podagraria. Stachys sylvatica. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. sylvatica. Viola mirabilis.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Alliaria petiolata. Galium odoratum. stadii succesionale antropizate. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.3. Soluri: eutricambosoluri. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. 2000.2. Viola mirabilis. 1968 (Syn. Total < 10 ha. Sãmãrghiþan 2001. et al. Specii caracteristice: Sambucus nigra.HAB: 31. Braºov). Helleborus purpurascens. Helleborus purpurascens. în etajul nemoral).8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. umiditate alternativã. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. et Hoffim. Climã: T = 7. având un caracter mezoterm-mezofil. Pass.5–6. Ballota nigra.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Nepeta cataria. Munteniei. în luminiºuri.00C. Alte specii importante: Clematis vitalba. rom. Borza 1959.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. Adeseori. Rosa canina. Galium verum. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. petraea. Prunus spinosa. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. diversificat de multe dicotiledonate. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. 40–45%. Rubus idaeus. Alnus glutinosa. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Festuca rubra.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Myosotis sylvatica. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. Prunus spinosa. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Carpinus betulus). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. europene. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Cornus sanguinea. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã.5–6. Alte specii importante: Carpinus betulus. deºi prezent. petraea) sau carpineto-gorunetelor. Rubus hirtus. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Pteridium aquilinum. Cytisus nigricans. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei.HAB: 31. Fragaria vesca. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. într-una forestierã. Agrostis capillaris. Clima: T = 8. Cornus sanguinea. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. bine extins în suprafaþã. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. Clematis vitalba. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Evonymus verrucosus. Vulpia myuros. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum. central europene. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. cu acoperire de 100%. Roci: vulcanice ºi metamorfice. câmpia ºi podiºurile din 100 .241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. Ligustrum vulgare.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. Betonica officinalis. Hieracium umbellatum. Popescu et Sanda 2000.00C. un strat intermediar ca înãlþime. Viburnum lantana.2. Ligustrum vulgare. Dianthus armeria. Total < 100 ha. Vulpia myuros). Relief: versanþi cu înclinare medie.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. Soluri: luvosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Agrostis capillaris. Sub aspect ecologic sunt mezoterme. Valoare conservativã: redusã. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea. protejat Emerald. Rosa canina. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. Crataegus monogyna. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. dar cu participare redusã.5 m. Viburnum lantana. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Q. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor. Hypericum perforatum. Betula pendula.3. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V.

robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. 1970. Crataegus monogyna.5–2 m în silvostepã dar. Þara Oaºului. pe locurile defriºate. Specii caracteristice: Prunus spinosa. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. Q. cu hidratare deficitarã. Rosa gallica. Literaturã selectivã: Mihai 1971. Raþiu et Gergely 1979. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. Evonymus europaea. de obicei. pedunculiflora. Bromus inermis. Poa angustifolia. Calamintha clinopodium. Total > 10. Prunus fruticosa. Humulus lupulus. Schneider-Binder 1972. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. mezotrofe. Teucrium chamaedrys. 1973. Alte specii importante: Rubus caesius. Phleum phleoides. în special în Dobrogea. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. Origanum vulgare. Cornus mas. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Relief: depresiuni mici în câmpie. Borza 1959. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. Burduja et Horeanu 1969. Q. neutre sau slab acide-alcaline. Poa bulbosa. 2001. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Vicia tenuifolia. Mihai 1971. Rosa canina. Pyrus pyraster. Dactylis glomerata. Aniþei L. cu o acoperire de 100%. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Agrimonia eupatoria. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). P = 400–800 mm anual. Asparagus verticillata. Agrimonia eupatoria. Speciile sunt. 101 . Poa angustifolia. Amygdalus nana. gresii. se ridicã ºi pânã la 3. pante însorite cu înclinare redusã. unde pot apare Jasminum fruticans. sau eutricambosoluri.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. cernoziomuri în silvostepã. Popescu et Sanda 2000. Clima: T = 10. alãturi de Prunus spinosa var. Ligustrum vulgare. Valoare conservativã: moderatã. Asparagus verticilatus. Teucrium chamaedrys. Jasminum fruticans. Bromus inermis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. Solurile: de tipuri variate. 2004. în majoritate. deosebit de dense. Agropyron repens. Rhamnus cathartica. Horeanu 1981. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. Agropyron repens. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Phleum phleoides. 1981.50C. Câmpia Românã.3. în general profunde. eurasiatice. Origanum vulgare. Evonymus europaeus. chiar ºi în silvostepã. Productivitatea stratului arbustiv este de 3. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa.5–7. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã.5 t/ha. Pãun 1966. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. PaucãComãnescu et al. Pop et al 1978.000 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. Rosa canina. Dactylis glomerata. Horeanu et Horeanu G. Evonymus verrucosus. Veronica chamaedrys. Crataegus monogyna. între culturi. Cornus sanguinea. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Festuca valesiaca. Clematis vitalba. de la 200–500 m2. xerofile. mai ales la sfârºitul verii. Sãmãrghiþan 2001.66 t/ha/an material vegetal. Poa bulbosa. cu elemente mai numeroase sudice. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. Popescu et al. Plantago media.1984. sunt termofile. Dihoru et al. iar biomasa suprateranã este de 74. habitate prioritare Emerald. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. Calamintha clinopodium.2.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. neutru-slab alcalin (pH = 6–7. dacice ºi subendemice (7%). Cotoneaster nebrodensis. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. Cerastium banaticum. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. Geranium macrorrhizum. Teucrium chamaedrys. modificatã de curenþii calzi de la vest. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). Daphne blagayana. Piatra Cloºanilor.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. alcãtuit din aproape 80 de specii. Relief: 102 . în etajul fagului. Silene saxifraga.3. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa. adesea numai în crãpãturile stâncilor.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.2–3. P = 900–1200 mm. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Clima: T = 4. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi. Roci: calcare cenuºii.5).HAB: 31.40C. Stratul ierburilor este foarte divers.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. nu depãºeºte 1 m. împreunã cu Cotinus coggyria. termofile. Daphne mezereum.2. Soluri: rendzinã negricioasã. Suprafeþe: 20 ha. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. Sorbus borbasii. Teucrium montanum.

Specii endemice: Sorbus borbasii. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Sesleria filifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Valoare conservativã: foarte mare. Cu tot caracterul ei relictar. Fraxinus ornus. Total < 100 ha. datorat compoziþiei floristice. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. cu numeroase elemente sudice. Cotinus coggyria. Dianthus henteri. Teucrium chamaedrys. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Clima: T = 10. Draba lasiocarpa. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. de 70–90%. Bromus fibrosus. Cephalaria laevigata. Specii caracteristice: Syringa vulgaris.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL.3. Daphne blagayana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. de-a lungul apelor. P = 650–1050 mm. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. pereþi verticali stâncoºi. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. Micromeria pulegium. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Moehringia muscosa. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. mezoxerofile. Cotinus coggyria. Athamanta hungarica. Genista radiata. este o fitocenozã cu aspect pionier. Silene saxifraga.0-–5. Primula auricula ssp. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Helianthemum canum. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. Draba lasiocarpa. Micromeria pulegium. în special în chei. Daphne mezereum. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. Teucrium montanum. europene. Genista radiata. Stipa pulcherrima. Thesium bavarum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . calcifile. SE. Valoare conservativã: mare.2. Helianthemum canum. Festuca xanthina. habitat puþin extins.00C. Roci: calcare. Suprafeþe: reduse. cu orientare S. Bromus fibrosus. Sorbus borbasii. Asplenium ruta-muraria. Fraxinus ornus. Cephalaria laevigata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Literaturã selectivã: Maloº 1972. Fraxinus ornus. serratifolia. Silene petraea.HAB: 31. Sorbus borbasii. subtermofile. expuse prelungit la soare. cu acoperire de 40–60%. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Cerastium banaticum. Specii endemice: Dianthus henteri.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Fraxinus ornus. Geranium macrorrhizum.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. SV. ca: Ceterach officinarum. Ceterach officinarum. Relief: versanþi abrupþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Sesleria filifolia. Festuca xanthina.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. Carpinus orientalis.

HAB: 31.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. Boºcaiu 1971. Corylus avellana. cu habitus de arbust. Carex humilis. < 10 ha. 104 . xerofilã. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). Iris ruthenica. intens însorite. Thymus comosus. subscaposa. Campanula rapunculoides. Roci: grohotiºuri calcaroase.3. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). acestea dau un caracter local. Aconitum moldavicum. Campanula rapunculoides. calcifilã. Literaturã selectivã: Gergely 1962. fixate sub acþiunea tufãriºului.8B South-eastern deciduous thickets PAL.00C. mobile. Aquilegia nigricans ssp. Helictotrichon decorum. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Roman N. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Viola joói. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. expoziþie S ºi SV.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Carex digitata. Acer pseudoplatanus. Valeriana tripteris. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. 1974. Specii caracteristice: Sorbus dacica. Corylus avellana. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. endemic tufãriºului. Aconitum moldavicum. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. este specie endemicã. Atragene alpina. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. ca Sesleria rigida. cristaline. Atragene alpina este prezentã. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). dar vârfurile lor sunt uscate. Specii endemice: Sorbus dacica. P = 900 mm. Helictotrichon decorum. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. Coronilla varia. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Muntele Mare. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. Alte specii importante: Fagus sylvatica.2. etajul fagului. Sorbus aucuparia. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. Suprafeþe: foarte restrânse. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Mãgãlie 1970. intercalate cu stâncãrii calcaroase. Viola joói. Coronilla varia. Valeriana tripteris. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Melampyrum bihariense. toþi de talie scundã. habitat endemic. Iris ruthenica. cu acoperire de 40%. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudine 1100 m. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. Climã: T = 5. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Acer pseudoplatanus. subscaposa. Sesleria rigida. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. Melampyrum bihariense. subtermofilã. Sesleria rigida. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Sorbus aucuparia. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. pe stâncãrii.

Arabis turrita.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Scabiosa banatica. pe stânci de mãrimi variabile. Tilia cordata. cu multe specii sudice (26. Staphylea pinnata. SV. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Campanula persicifolia. la limita între etajul gorunului / fagului. Clematis vitalba. Sorbus torminalis. Galium mollugo. Primula veris. Melica uniflora. Rosa canina. Rhamnus tinctoria. iar celelalte specii sunt eurasiatice. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. expoziþie sudicã. habitat rar. Cardaminopsis arenosa. Habitusul lor este arborescent. Suprafeþe: Total < 10 ha. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. Peia 1978.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Carex brevicollis. Lathyrus venetus. Piptatherum virescens. mai frecvent fiind 105 . Polygonatum odoratum. cu numeroase ramuri. Polypodium vulgare. Evonymus latifolia. Mycelis muralis. termofile. Melica nutans. Cardaminopsis arenosa. Sedum maximum. Soluri: rendzine. Fagopyrum convolvulus. Geranium robertianum. cu grosimi reduse. Brachypodium sylvaticum. Polypodium vulgare. Isopyrum thalictroides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Corylus avellana.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. Lychnis coronaria. Stratul ierburilor este bogat în specii (49.HAB: 31. calcifile. Tilia platyphyllos. Galanthus nivalis.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Mercurialis perennis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cynanchum vincetoxicum. bogate în humus. Campanula divergens. Climã: T = 8. dar ºi unele specii nemorale. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. Arabis turrita. Sedum maximum. Crataegus monogyna.2.3. europene. Cotinus coggygria. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Specii caracteristice: Cornus mas. signifera. Galium schultesii. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. mezo-xerofile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Rosa canina. Orchis mascula ssp. Asplenium trichomanes. uneori chiar absent. Dentaria bulbifera. Campanula grossekii. Fraxinus ornus. Evonymus verrucosus. Evonymus verrucosus.0–7. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Phyllitis scolopendrium. Geranium robertianum. Phyllitis scolopendrium. Lamium galeobdolon. Lithospermum purpureocaeruleum. Melittis melissophyllum. Carex sylvatica. Silene italica. Valoare conservativã: mare. SE. Hedera helix. P = 750–825 mm. Aremonia agrimonioides. Lathyrus vernus.6%). întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Poa nemoralis. dintre care 31 sunt rare). Quercus cerris.20C. Cornus sanguinea. Roci: calcaroase. Fagopyrum convolvulus.

Campanula alpina. Quercus cerris.2. Fraxinus ornus. 10–100 ha. Coronilla varia. Carpinus orientalis. Viburnum lantana. Coronilla emerus. xerotermofile. Roci: calcare. Dianthus kitaibelii. frecvente fiind Helleborus odorus. Acer monspessulanum. Boºcaiu 1971.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Brachypodium pinnatum. Crataegus monogyna. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. Myrrhoides nodosa. Viola hirta. Physocaulis nodosa. Ceterach officinarum. Silene otites. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Festuca valesiaca. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Lithospermum purpureocaeruleum. marno-calcare intercalate. Campanula sibirica ssp. Melittis melissophyllum. Hodiºan 1976. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. cu mult schelet. imediat deasupra lor. Fragaria viridis. Sanda et Popescu 1972. Satureja kitaibelii. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. Viburnum lantana. P = 650–1050 mm. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: restrânse. Galium erectum. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Evonymus latifolia. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Physocaulis nodosa. Sorbus cretica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Resmeriþã 1972. Climã: T = 10. Dianthus banaticus. Melittis melissophyllum. Satureja kitaibelii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cotoneaster nebrodensis. Peia 1978. Valeriana officinalis. fiind considerate codominante.0–5. Syringa vulgaris. Sorbus cretica. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Cytisus nigricans. Sorbus aria. 1971. Resmeriþã 1972 (Syn. Tilia tomentosa. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Galium erectum. Bujorean et al. 1970. Tamus communis. ªuteu et Faur 1976. Juniperus communis. Pãun et al. Dianthus giganteus. între 6–8 m. Hypericum perforatum. calcifile ºi numeroase specii endemice. Roman 1974.00C. Fritillaria montana. Festuca valesiaca. gresii calcaroase. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. în stratul arbustiv.3.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. Anthemis tinctoria. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna.1975. Aster amellus. Lithospermum purpureocaeruleum. Înãlþimea variazã 106 . Corylus colurna.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Erysimum saxosum. Quercus dalechampii. Junglans regia.HAB: 31. Sanda et Popescu 1991. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. Helleborus odorus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. uneori faciesuri aparte. Fraxinus ornus. Carpinus orientalis. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Defileul Dunãrii. modificatã microclimatic. Cotinus coggygria. Specii endemice: Sorbus borbasii. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. Peia 1981. Echinops banaticus. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Brachypodium pinnatum. în strat subþire dar continuu. Tilia tomentosa. Stachys recta. divergens.

3. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. < 10 ha. Ononis columnae. Orchis simia. neutrofile. Carpinus orientalis. Teucrium chamaedrys.70C. Dihoru 1970.8B33 Moesian Christ’s thorn brush. Valoare conservativã: mare. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã.HAB: 31. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. ajungând la 1. mai rar de rariºti de pãduri. xerofile. Câmpia Aradului. Podiºul Dobrogei de Sud. Cotinus coggygria. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord. Teucrium polium. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Popescu 1999 (Syn. Ligustrum vulgare. termofile. Ulmus minor. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. Alte specii importante: Jasminum fruticans. pontice ºi balcanice. Soluri: cernoziomuri superficiale. Roci: calcaroase. în silvostepã. rendzine.HAB: 31. Ligustrum vulgare.5–2 m înãlþime. Paeonia peregrina. Opopanax bulgaricus. Crataegus monogyna. Coronilla scorpioides. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. Satureja caerulea. Genista sessilifolia. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. periclitat.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. 107 . Cytisus nigricans.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. 1993. Koeleria gracilis. Bothriochloa ischaemum. Mehedinþi. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. Paliurus spina-christi. Pyrus elaeagrifolia. Climã: T = 10. Fraxinus ornus. Koeleria gracilis.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. Achillea coarctata. Teucrium polium. habitat rar în România. Pyrus pyraster. Cornus mas. Câmpia Burnazului. Ulmus minor sau Cornus mas. Paeonia peregrina.2. 1964) Mititelu et al. Asparagus verticillatus.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Achillea clypeolata. Dianthus giganteus. Teucrium chamaedrys. Pyrus pyraster. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. Silene otites. Carex hallerana. Satureja caerulea.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. Cerasus mahaleb. 31. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Salvia ringens.

Podiºul Casimcea. < 10 ha. în silvostepã. Rhamnus tinctoria. Quercus cerris. Tamus communis. Clima: T = 9. pajiºti uscate. Asparagus verticillatus. Crataegus monogyna. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase. în margini de pãdure. Se diferenþiazã în douã straturi. periclitat. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. cu înclinaþie mare. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. Rhamnus cathartica. Tragopogon dubius. Piptatherum virescens. uneori superficiale pe rocã la zi. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus. P = 400 mm. Câmpia GãvanuBurdea. Lychnis coronaria. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã.5–3 m. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Crataegus monogyna. Ulmus minor. secetã 108 . Dobrogea de Sud. sunt însoþite de Crataegus monogyna. Carpinus orientalis). Lithospermum purpurocaeruleum). Specii caracteristice: Jasminum fruticans.2. Aradului. pontice ºi balcanice. Acer tataricum. Relief: pante stâncoase. Tanacetum corymbosum. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Dictamnus albus. însorite. Rosa canina. Roci: calcare.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Pyrus pyraster. Literaturã selectivã: Mihai et al. Ajuga laxmanni.HAB: 31. Scutellaria altissima. termofile. Convolvulus cantabrica. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. Cornus sanguinea. Rosa canina. Evonymus verrucosus. Tilia tomentosa.70C. Braºov). Suprafeþe: 50–100 m2. Podiºurile Dobrogei de Nord. Ligustrum vulgare. Cornus mas. Arcuº 1998. în silvostepã ºi stepã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Câmpia Banatului. din specii mediteraneene.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. P = 450–500 mm. Covasna. Chrysopogon gryllus. Climã: T = 10. Cornus mas. îndeosebi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans.3. calcifile.8–8. habitat rar în România. culturi agricole. Asparagus verticilatus. Valoare conservativã: mare. Carpinus orientalis. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. xerofile. Ferulago meoides. cu expoziþie sudicã. Total < 10 ha. 1994. Fraxinus ornus. Cotinus coggygria.60C. Quercus pubescens. Rhamnus cathartica. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Soluri: cernoziomuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Bãrãganul Mostiºtei.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3. Cerasus mahaleb. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Fraxinus ornus.

Coronilla varia. Origanum vulgare. Depresiunea Fãgãraº. E. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Prunus spinosa var. Prunus spinosa var. Vicia cracca. Nonea pulla. Calamintha clinopodium. Clima: T = 10. termofile. Podiºul Dobrogei de Sud. protejat Emerald. Piemontul Olteþului. Bromus inermis. Soluri: cernoziomuri. Ligustrum vulgare. Roci: marne argiloase. Total < 100 ha. Depresiunea Sibiului. dasyphylla. Inula britannica. Inula britannica. Dobrescu et al. 1981. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. 1969. Bromus inermis. Podiºul Dobrogei de Nord.60C. Valoare conservativã: mare. Galium mollugo. Soluri: carbonatate. xerofile. tenuifolia. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Mititelu D. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Cornus mas. hispida. Rosa canina. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. xerofile. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. fragmentar între alte tufãriºuri. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. Prunus spinosa var. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Thalictrum minus. Elymus repens. Roci: loessuri. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. cernoziomuri carbonatice. E. Relief: pante cu expoziþie SE. Dactylis glomerata. SV. Teucrium chamaedrys. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. Bãrãganul Mostiºtei. Dobrescu 1969. cu înãlþimi mici de 109 . dasyphylla. Rosa canina. Agrimonia eupatoria. Asparagus tenuifolius.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. Evonymus verrucosus.: Prunetum nanae Borza 1931. Alte specii importante: Crataegus monogyna. hispida. Depresiunea Braºov. Schneider-Binder Erika 1972. Suprafeþe: 100–300 m2. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile). 1975. habitat rar în România. Vicia cracca ssp.HAB: 31.2. termofile. Asparagus tenuifolius. Amygdalus nana. Rhamnus cathartica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa.0–8.3. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. cu înclinaþie micã (5–100). periclitat. Sanda et al 1980. Dactylis glomerata.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Podiºurile Moldovei de Sud. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. Asparagus tenuifolius. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. Relief: fragmentat.

P = 420 mm. Roci: calcaroase. Vicia tenuifolia. Veronica teucrium. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). ajungând în unele zone pânã la 1. Relief: versanþi slab înclinaþi. Valoare conservativã: mare. Elymus repens. Popescu et Sanda 2000. ªuteu 1975. Potentilla thuringiaca. Alyssum murale. Rhamnus tinctoria. continentalã. Trifolium alpestre. Borza 1959. Iris hungarica. incluse în protecþia Emerald. Cynanchum vincetoxicum. Medicago falcata. Total < 10 ha. 1981. Zapodeni. Inula hirta. Crataegus monogyna.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. Cytisus austriacus. Elymus repens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Holboca). Medicago falcata. Festuca valesiaca. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Dactylis glomerata. Clima: T = 10. Carex michelii. fiind însoþit de Prunus spinosa. 1998. habitate rare. termofilã. Nepeta pannonica. periclitate. Podiºul Covurluiului – Murgeni. Podiºul Babadag.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Rãspândire: în Dobrogea de Nord.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Hypericum perforatum. Sârbu et al.2. Cytisus albus. Literaturã selectivã: Coldea et al. Festuca valesiaca. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee.70C. Specii caracteristice: 110 . Rosa canina. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. Origanum vulgare. 1995. Depresiunea Rãdãuþi. Fragaria viridis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Verbascum lychnitis. Dictamnus albus. 1966.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Crasna). Linaria genistifolia. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. ªtefan cel Mare. Cristea et al. specie arbustivã xerotermã. Danciu 1970. Bromus inermis. Schneider-Binder Erika 1972. Câmpia Buzãului – Galbenu. Teucrium chamaedrys. Teucrium chamaedrys. Pyrus pyraster.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m.HAB: 31. Medgidia. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. Roman 1994. Tanacu. Dactylis glomerata.5 m. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Rosa dumetorum. Elymus hispidus. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. 1998. Suprafeþe: extrem de reduse. Raþiu et al. depozite de loess. Alte specii importante: Prunus spinosa. kastanoziomuri. Soluri: rendzine. Thalictrum minus. Neamþ). Bupleurum falcatum. Aster amellus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. platouri. Horeanu et Horeanu G. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Elymus hispidus. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Crataegus monogyna. Geranium sanguineum.

: Hippophaëtum Issler 1924). mai apar Frangula alnus. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. Veronica jacquini. Crataegus monogyna ºi Rosa canina.8–2. Cytisus nigricans. Lithospermum purpureocaeruleum.HAB: 31. în fitocenoza maturã. Clima: T = 10. Cornus sanguinea. Rhamnus tinctoria. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. Origanum vulgare. periclitat de lucrãrile agricole. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. Hippophaë rhamnoides. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui.8F Mixed scrub woodland PAL. sunt bine reprezentate. Crataegus monogyna. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti. Rosa canina. Coronilla varia.2. Carex humilis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. Acoperirea stratului este de 75–100%. Total > 1000 ha. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). Relief: colinar. Festuca rupicola. Acoperirea stratului este de 15–20%. nisipuri. luvosoluri. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. suportã solurile erodate.5 m înãlþime. În stadii evoluate. Rhamnus cathartica.2 tufe/100 m2. cu succesiune de marne. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est).5–5. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. Euphorbia amygdaloides. gorun sau amestecuri.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. Origanum vulgare. Acer campestre. eutricambosoluri. mezoterme. Stratul de arbuºti. Brachypodium pinnatum. preluvosoluri. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. Carex humilis. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. mezofile dar ºi mezoxerofile. habitat extrem de rar. Calamintha clinopodium. Clematis vitalba. Ligustrum vulgare. fãrã orizont organic. Calamagrostis epigeios. Tussilago farfara. Alte specii importante: Prunus spinosa. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. alãturi de care. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. Soluri: adesea puternic erodate. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Bothriochloa ischaemum. Roci: psamito-pelitice. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Dorycnium herbaceum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. Quercus petraea. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. argile nisipoase. Elymus repens. dupã defriºarea pãdurilor de fag. Bromus inermis. este edificatã de specii nemorale. Fagus 111 .3.1 European wet heaths CORINE: 31.50C ºi P = 600–850 mm anual. Cytisus nigricans. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest.

Danciu 1975. Parascan. Literaturã selectivã: N. Frangula alnus. ªtefan 1986. 112 .). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Rhamnus tinctoria. Festuca rupicola. Cornus sanguinea. Evonymus verrucosus. Viola reichenbachiana. stadii succesionale. uneori plantaþii cu rol antierozional.2. Poa angustifolia. Elymus repens. Bothriochloa ischaemum. Carpinus betulus (juv. Valoare conservativã: redusã. Poa nemoralis.).3. Euphorbia amygdaloides. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tussilago farfara. Dorycnium herbaceum.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. Mãgura Codlei. Valoare conservativã: mare. 1973. Gergely 1967. Munþii ScãriþaBelioara. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. buricium (Zólyomi. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Diaconescu F. Munþii Þarcu-Godeanu. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Metaliferi. transsilvanicum (Zólyomi. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. 1958). 1958). Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. campestris. 1991. Coldea et al. biharicum (Csûrös. Munþii Piatra Craiului. Cheile Feneºului. Valea Cãlineºti. 1963). Fink 1977. Cheile Rudãriþei.2. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. 1964. Cheile Crãciuneºti. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. 1970). Valea Someºului. Munþii Lotru. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Pedicularis comosa ssp. Edrainthus graminifolius. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. 1939). în regiunea montanã. Gilãu. P = 800–1200 mm. Munþii Trascãu. 1984. Coldea 1974. Asperula capitata. 1939.3–8). Alexiu 1998.HAB 1999: 36. 1965).43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Anthericum ramosum. Munþii Bucegi. Helictotrichon decorum. Stipa eriocaulis. Seseli gracile. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al.8–30C. Specii caracteristice: Asperula capitata.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. Morariu et al. bucegicum (Beldie 1967). Dianthus petraeus. Cnidium silaifolium. Cheile Bulzeºti. Sanda 2002. rigida ºi Asperula capitala. Centaurea atropurpurea. Coldea 1990.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Raþiu et al. oltenicum (Ciurchea. Redactat: Simona Mihãilescu.3. Clima: T = 7. 113 . Centaurea triumfetii. 1967. 1966). Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. habitat endemic.2. element carpato-balcanic. CsürösKáptalan 1962. Cheile Turului. Festuca xanthina. Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Cheile Dâmboviþei. Conioselinum tataricum. 2001. Literaturã selectivã: Gergely 1957. Pop et Hodiºan 1967. samusense (Simon. 1939. 2001. 1997. Aconitum anthora. Cheile Runcu.3. 1996. Sesleria rigida. Pop et al.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Pop 1971. Seseli rigidum. Munþii Leaota. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Sanda et al. Viola jooi. Primula columnae. Thymus comosus. Mihãilescu S. Saponaria bellidifolia. Saxifraga marginata. Boºcaiu 1971. Sanda et al. Munþii Bihorului. Alte specii importante: Alyssum repens. Bupleurum falcatum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Cheile Ordâncuºii.

35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Saponaria bellidifolia. ristice: Helictotrichon decorum. 1964. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. ªuteu 1968. Dianthus spiculifolius. Thymus comosus. Alyssum repens. Sesleria rigida.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Cheile Runcu. Cheile Râmeþ. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic.50C. Substrat: calcaros. Ranunculus oreophilus. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Clima: T = 7. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile.2. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. Centaurea reichenbachii. în regiunea colinarã ºi montanã. Sanda 2002. Aconitum anthora.3–3. Anthericum ramosum. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Sanda et al. Fink 1977.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. 1997. habitat endemic. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m.3. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Muntenia.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. Hodiºan 1965. Redactat: Simona Mihãilescu.HAB 1999: 34. Centaurea atropurpurea.HAB: 34. Minuartia verna. Coldea 1991. Suprafeþe: restrânse. Stipa eriocaulis. Alte specii importante: Asperula capitata. 34. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. et al.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Gergely 1967. Coldea et al. lângã Lacul Roºu. Soluri: rendzine superficial. 114 . campestris. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Pedicularis comosa ssp. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. P = 800–1150 mm. Carduus glaucus. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. Primula veris ssp. Moldova. Aster alpinus. Muntele Trascãu. Valoare conservativã: mare. 1960. Biscutella laevigata. Viola jooi. Structura: Habitat mezo-heliofil. Acinos alpinus. Seseli rigidum. 2001. Myosotis alpestris. de ordinul a 100 ha. Suprafeþe: 40–50 ha. Relief: stânci. Pop I. Phyteuma orbiculare. columane. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. versanþi însoriþi. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Cheile Feneº. Rãspândire: Colinele din Transilvania. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL. Erysimum witmannii. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). seslerietosum rigidae Csûrös 1958. Seseli gracile.

Galium album. Thymus comosus. Poa pannonica ssp. ruta-muraria. spathulata. Teucrium chamaedrys. Cynosurus cristatus.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963). Redactat: A. Seseli gracile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. slab acide. Melica ciliata. sud-vesticã. Soluri: eutrisambosoluri. Literaturã selectivã: Coldea 1991. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). fiind alcãtuit din: Festuca pallens. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. Vincetoxicum hirundinaria.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1. Sedum hispanicum. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Soluri: rendzine superficiale. Clima: T = 9–60C. Popescu. Sedum hispanicum. Melica ciliata. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. Phleum montanum. Festuca rupicola. Botriochloa ischaemum. Melica ciliata. Cystopteris fragilis. A. Acinos arvensis.3. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. valesiaca. etajul superior. Peucedanum oreoselinum. septentrionale. Brachypodium pinnatum.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. Stipa joannis. Onobrychis viciifolia. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958.2. sud-esticã. etc. A. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. Moehringia muscosa.3–60C.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Roci: calcare. F. cu expoziþie sudicã. Artemisia campestris. scabra. bolovãniºuri calcaroase. Jurinea mollis. A. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. Relief: platouri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. Cardaminopsis arenosa. P = 750–900 mm. bogate în humus. care dã o notã caracteristicã acestora. Roci: marne ºi argile. Agropyron repens. Banat ºi Transilvania. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Popescu. Clima: T = 7. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. 1956. Jurinea mollis. Genista januensis var. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. Luzula campestris. Vicia 115 .HAB: 34. Genista januensis var. deficitare în umiditate. Oltenia. Sanda 1992. Muntenia. Speciile caracteristice: Festuca pallens. înalt de 35–40 cm. Cystopteris fragilis. trichomanes. jacquinii. septentrionale. Stipa pulcherrima. Suprafeþe: Ocupã circa 230. Stachys recta. A. Cruciata glabra. Linum tenuifolium. spatulata. Veronica austriaca ssp. Erysimum odoratum. Dobrogea. P = 700–850 mm. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Valoare conservativã: moderatã. Acinos arvensis. Vincetoxicum hirundinacea. Phleum montanum. Medicago falcata. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. cu înãlþimea de 35–45 cm.

Onobrychis viciifolia. setacea. cracca. nutans. valesiaca. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). S. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Alyssum desertorum. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. A. Euphrasia salisburgenis. Relief: versanþi abrupþi. terenuri calcaroase. M. P. Poa angustifolia. Medicago minima. hungarica. Dracocephalum austriacum. Hypericum perforatum. Viola arvensis. Trifolium campestre. Poa bulbosa.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Lathyrus nissolia.3. lupulina. Orlaya grandiflora. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. Poa nemoralis. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Suprafeþe: 10–20 ha. F. Salsola ruthenica. Achillea millefolium. Stancu 2001. superficiale. Medicago orbicularis. rigidula. bogate în schelet. Lolium perenne. Braºov ºi Cluj). Popescu. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Athamantha turbith ssp. Sanda. Draba lasiocarpa. Specii caracteristice: Festuca rupicola. Peucedanum austriacum. V. Helictotrichon decorum.2. Valoare conservativã: redusã în general. Botriochloa ischaemum. Salvia nemorosa. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. transsilvanicum. Cynodon dactylon. M.00C. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. Literaturã selectivã: Popescu. Thymus comosus. Cynosurus cristatus. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. Koeleria macrantha. Euphorbia cyparissias.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. P = 650–800 mm.HAB: 34. Fragaria viridis. Popescu. Soluri: rendzine levigate. Achillea setacea. cu reacþie bazicã. Eryngium campestre. Euphorbia cyparissias. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). Minuartia setacea ssp.0–6. Artemisia austriaca. cum sunt: Alyssum repens ssp. Thymus comosus. Seseli libanotis. Eryngium campestre. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Potentilla argentea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. bine individualizat. Banat. Chamaecytisus austriacus. Alyssum petraeum. Campanula divergens. Sanda 1992. Munþii Bârsei. Dorycnium herbaceum. poliþe. toate incluse în DH2. Alte specii importante: Achillea collina. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. Munþii Apuseni. Dorycnium herbaceum. laciniata. Leontodon hispidus. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. 116 . banatica. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. Bromus hordeaceus. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Trifolium montanum. Dianthus spiculifolius. Mureº. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Redactat: A. Puºcaru-Soroceanu 1963. Cele câteva specii repente. Clima: T = 9. Prunella vulgaris. Scleranthus annuus.

pe calcarele din Munþii Apuseni. Chamaespartium sagittale. Clima: T = 8–6. Athamantha turbith ssp. Koeleria macrantha. Danthonia alpina. Potentilla arenaria. Asperula cynanchica. Bistriþei. Saxifraga paniculata. Bupleurum diversifolium. Stipa joannis. Helictotrichon decorum. Redactat: A.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Cerastium arvense ssp. Draba lasiocarpa. Leucanthemum vulgare. transsilvanicus. cum sunt Dianthus spiculifolius. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. S. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. deficitare în umiditate. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Thymus comosus. Linum flavum. Dorycnium pentaphyllum ssp. Pedicularis comosa ssp. Specii caracteristice: Carex humilis. serratifolia. Koeleria macrantha. herbaceum. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã.3. Salvia pratensis. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Centaurea pinnatifida. Poa nemoralis. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Alte specii importante: Briza media. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. împreunã cu puþine plante însoþitoare. Chrysopogon gryllus. S. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Helictotrichon decorum.2. Doltu 1977. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. Biscutella laevigata. Salvia pratensis. Soluri: faeoziomuri. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Achillea millefolium. Potentilla arenaria. Astragalus monspessulanus. Carex humilis. Salvia nutans. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. Dealurile Sibiului. Râpa Roºie (Alba). Trifolium montanum. pe suprafeþe de 5–10 ha. Stipa joannis. herbaceum. sud-esticã. Dorycnium pentaphyllum ssp. grohotiºuri calcaroase fixate. Viola joói.50C. campestris.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Peucedanum oreoselinum. Dracocephalum austriacum. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). dintre care amintim: Trifolium campestre. hungarica. Briza media. austriaca. Lotus corniculatus. Suprafeþe: pajiºti. P = 750–850 mm. Popescu. Alyssum repens ssp. Chamaespartium sagittale. Linum flavum.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. Helianthemum nummularium. Polygala major. Festuca valesiaca. Polygala major. Etajul inferior este prezent. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. calcicolam Moehringia muscosa.HAB: 34. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. Dealurile 117 . Helianthemum canum. Salvia transsilvanica. Seseli gracile. Lotus corniculatus. Centaurea atropurpurea. rigidum. Echium russicum. A. Coldea 1991. Popescu. Roci: calcare. Cheile Turzii. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Thymus glabrescens. Inula ensifolia. Rãspândire: Transilvania. Sanda. pannonica. Primula auricula ssp.

Euphorbia cyparissias. Redactat: A. Raþiu et al. Onobrychis viciifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. Ghiºa 1941. Silene otites. Popescu. Dictamnus albus. Chamaecytisus albus. Inula ensifolia. Inula ensifolia. Muntenia (Dealurile Buzãului). Soluri: faeoziomuri. Inula hirta. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. rom.9 Continental steppes CORINE: 34. Eryngium campestre.2. 1953. Morariu. Galium verum.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. rupicola. Scabiosa ochroleuca. Valoare conservativã: moderatã. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. Koeleria macrantha. Danciu 1977. pinnatum. Agropyron intermedium. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Stachys recta. slab acide-neutre. Veronica spicata. Campanula sibirica. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Literaturã selectivã: Gergely 1970. P = 700–800 mm. în zonele amintite. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Echium rossicum. Stipetum stenophyllae Soó 1944.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Danthonia alpina. Dianthus carthusianorum. Puºcaru-Soroceanu 1963. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. Redactat: A. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Adonis vernalis. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Specii caracteristice: Stipa stenophylla.3. apar elemente de silvostepã. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Carex humilis. Teucrium chamaedrys. Clima: T = 8–60C. Polygala major. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Campanula sibirica. Popescu. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. Sanda 1992. F. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. F.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. transsilvanica. Soó 1944. Helianthemum nummularium. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. platouri.).HAB: 34. rupicola. Popescu. Podiºul Târnavelor. Brachypodium pinnatum. 1969. Ferulago sylvatica.: Brometum erecti auct. Adonis vernalis. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Rãspândire: Moldova. Csürös et al. Jurinea mollis ssp. Fragaria viridis.HAB: 34. 118 .

cu înãlþimea de pânã la 45–60. Toate aceste specii. Popescu. Asperula cynanchica. Dorycnium herbaceum. Medicago lupulina.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Redactat: A. Soluri: erodosoluri. Dianthus carthusianorum. Valoare conservativã: moderatã. loess în Moldova. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Popescu. Festuca rupicola. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Alte specii importante: Festuca valesiaca. însoriþi. Euphrasia rostkoviana. P = 700–800 mm.) 1947. pulcherrima ºi S. Etajul inferior. Leucanthemum vulgare. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. P = 700–850 mm. Stellaria graminea. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. Literaturã selectivã: Pázmány 1971. Rhinanthus rumelicus. Knautia arvensis. stricta. Roci: calcare. preluvosoluri. cu sol profund ºi fertil. Onobrychis viciifolia. pulcherrima. S. Onobrychis viciifolia. Koeleria macrantha. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi.2. Trifolium pratense. Trinia glauca. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. 119 . Podiºul Târnavelor. Rhinanthus rumelicus. Ocupã. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã.3. Hornungia petraea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. 1963. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. coame late. Speciile dominante sunt: Bromus erectus. S. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. Relief: pante domoale. Dactylis glomerata. Specii caracteristice: Bromus erectus. S. în total.5–60C. cernoziomuri erodate. S. Lotus corniculatus. mai slab reprezentat. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Soluri: eutricambosoluri. Carlina vulgaris. Clima: T = 8–60C. Doltu 1976. Puºcaru-Soroceanu et al. E. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. Brachypodium pinnatum. dar densitatea speciilor este mare. realizând acoperirea de 90–95%. Salvia pratensis.HAB: 34. Pimpinella saxifraga. lessingiana.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Trifolium montanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. Cephalaria uralensis. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. capillata. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. Medicago lupulina. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. Achillea millefolium. Brachypodium pinnatum. Linum tenuifolium. circa 50–60 ha în Transilvania. Coronilla varia. Lotus corniculatus. Clima: T = 8.n. este format din: Thymus pulegioides. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. Anthylis vulneraria. Sanda.

Astragalus austriacus. Relief: pereþii stâncoºi.3. Danthonia alpina. S. fruticosa. A.HAB 1999: 36. Stachys recta. Salvia nutans. Nepeta ucranica. Agropyron cristatum. Medicago falcata.. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. Munþii Aninei. Teucrium chamaedrys. Onobrychis viciifolia. Cerastium arvense ssp. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Sesleria filifolia. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. valesiaca. Acest tip de vegetaþie. Popescu. Koeleria macrantha. 1984. P. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). Alyssum desertorum. Scorzonera hispanica.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. Galium glaucum. pratensis. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei. alyssoides. P = 575–770 mm. F.3). S. Cristea. cu puþine specii în compoziþia floristicã.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. Dictamus albus. Trifolium campestre. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. pulcherrima. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6.9–7. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. Alyssum saxatile. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. pante însorite înclinate. Saxifraga paniculata. Crambe tataria. Pop. Popescu et al. S. Phleum phleoides. Cheile Miniºului. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Dianthus spiculifolius. Valea Ciclovei (Banat). Adonis vernalis. Inula ensifolia. Serratula radiata. Hodiºan 2002. Substrat: calcaros. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. Clima: T = 10. de ordinul 1–10 ha. Jurinea simonkaiana. Beuºniþa-Cheile Nerei. S.6–7. Alte specii importante: Astragalus peterfii. capillata. Suprafeþe: mici. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). Salvia austriaca. Galiu album. Cheile Caraºului. în general. jacquinii. Erysimum odoratum. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. pulcherrima. dintre care menþionãm: Festuca rupicola. Veronica austriaca ssp. Jurinea mollis. Rosa pimpinelifolia. abrupþi (50–550). S. Centaurea trinervia. Peucedanum cervaria. Cephalaria uralensis. Nepeta ucranica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. villosus. Campanula 120 . Domin 1932). 1963. Polygala major. joanis. Puºcaru-Soroceanu et al. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Doniþã et al. stepicã. Inula ensifolia. Potentilla argentea. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. Medicago minima. Trifolium pratense. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Aster linosyris. Salvia transsilvanica. 1992. Ceterach officinarum. Fragaria viridis. calcicolum.2. Redactat: A. A. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii.50C. Valoare conservativã: moderatã.

Potentilla arenaria. Alte specii: Seseli rigidum. calcicolum. Seseli gracile. Dihoru et al. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Onobrychis viciifolia. Saxifraga marginata. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Soluri: cernoziomuri ciocolatii. Lotus corniculatus. divergens. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Suprafeþe: Circa 350 ha. Stachys recta. Sanda 2002. Transilvania (Podiºul Târnavelor). Silene otites. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes.2. 1997. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Cephalaria uralensis. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. care depãºeºte 1 m înãlþime. Knautia arvensis. Dianthus petraeus. Campanula sibirica. Valoare conservativã: mare. Acinos alpinus.3. Centaurea biebersteinii. în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. Artemisia campestris. Athamantha turbith ssp. Sanda et al. Ceterach officinarum. Dianthus spiculifolius. Salvia nutans. 121 . Valoare conservativã: redusã. P = 550–650 mm. Moehringia muscosa. 1993. Chrysopogon gryllus. Draba lasiocarpa. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. platouri. Clima: T = 10. 1973.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Cephalaria laevigata. Viola arvensis. Centaurea atropurpurea. Festuca rupicola. Thesium linophyllon. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Vinca herbacea. Cruciata pedemontana. Schrött et Purdelea L. Botriochloa ischaemum. Helianthemum nummularium. Eryngium campestre. Coldea et al. Leontodon asper. 1963). Dorycnium herbaceum. 1992. Chondrilla juncea. Draba aizoon. Lotus corniculatus. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Linum flavum. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Dobrogea (Podiºul Babadag). 1970. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Melica ciliata. hungarica. Peia 1978. Alyssum petraeum. Cerastium banaticum. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Coldea 1991. Jurinea mollis. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Relief: versanþi slab înclinaþi. 1997. Alyssum repens. Carex humilis.5–80C. Redactat: Simona Mihãilescu. Schneider-Binder E. Sempervivum marmoreum. Vicia lathyroides. habitat endemic. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Rãspândire: Muntenia. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. În etajul inferior. Polygala major.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Thymus pannonicus. et al. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. Centaurea atropurpurea. de asemenea. Onobrychis viciifolia. Sateureja kitaibelii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Etajul mijlociu este.HAB: 34.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Elytrigia (Bromus) intermedia. 2001. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Erysimum comatum. Cerastium arvense ssp. Roci: loess în Muntenia. Campanula sibirica ssp.

Erysimum comatum. uºor pânã la mediu degradate. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Orlaya grandiflora. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. perforatum. Roman 1974. Minuartia glomerata. Convolvulus cantabrica. ªtefureac 1976. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Alte specii importante: Onobrychis alba. Fumana procumbens. se dezvoltã. Cerastium banaticum.2. Redactat: A. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2).HAB: 34. Centaurea atropurpurea. 1984. Valerianella coronata. foarte uscate. Dorycnium herbaceum. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Siderites montana. Relief: pante abrupte. Convolvulus cantabrica. Popescu et al. Vinca herbacea. Cerastium banaticum. Trifolium campestre. Festuca pseudodalmatica. Niedermaier 1966. Cerastium banaticum. Stachys recta. La Porþile de Fier. Scabiosa ochroleuca. Redactat: A. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. Gypsophila glomerata. specia endemicã Stipa danubialis. Coronilla varia.3. Teucrium montanum. SchneiderBinder 1971. Fumana procumbens. Adonis vernalis. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. Alyssum saxatile. în bune condiþii. H. Anthericum ramosum. Literaturã selectivã: Csürös.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. Astragalus onobrychis. Thymus pannonicus. Schneider-Binder 1970. Clima: T = 10–80C. Astragalus onobrychis var. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. Melica ciliata. Stipa eriocaulis. Asperula cynanchica. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Jurinea glycacantha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. Doniþã et al. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Specii rare: Fumana procumbens. Cerastium banaticum. Stachys nitens. Ephedra distachya. Popescu. Valerianella coronata. Senecio jacobea. Hypericum elegans. superficiale. Melica ciliata. Crupina vulgaris. Stipa eriocaulis. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. Stachys nites. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. 1992. Salvia nutans. P = 600–750 mm. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. Literaturã selectivã: Popescu. Schneider-Binder 1971. Koeleria macrantha. Alyssum pulvinare. banaticum. Roci: depozite calcaroase. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. în cadrul etajului superior. hispanicum. Artemisia campestris. S. Popescu. Knautia arvensis. Aceste fitocenoze se deosebesc. Sedum album. Erysimum comatum. Soluri: 122 . Trifolium montanum.

9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Cleistogene serotina. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. P = 600–750 mm. Nepeta nuda.911 Pannonic loess steppes. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Popescu. Asperula cynanchica. Thymus comosus. Soó 1964. Dianthus armeria.312 Central European steppes grasslands PAL. Alyssum alyssoides. Muntenia. Chondrilla juncea. Thymus pannonicus. Clisura Dunãrii. 34. Linum austriacum. Redactat: A.3. Achillea millefolium. teren plan. Clima: T = 9. Moldova. Onobrychis viciifolia.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. înãlþimea fiind de 45–55 cm. Dianthus armeria. Medicago minima.HAB: 34. Melica ciliata. Oltenia. Ornithogalum comosum. Erodium cicutarium. Achillea setacea. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Lotus corniculatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. faeoziomuri.9 Continental steppic CORINE: 34.2. Popescu. 1963. Valoare conservativã: moderatã. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. 123 . Puºcaru-Soroceanu et al. Festuca rupicola. Specii caracteristice: Cleistogene serotina. cernoziomuri. Salvia pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Linaria genistifolia. Pimpinella saxifraga. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania. Suprafeþe: Circa 40. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Inula oculus-christi. Sanda 1992. Festuca valesiaca.5–80C. Dorycnium herbaceum. Eryngium campestre.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Festuca valesiaca. 1992. deficitare în umiditate. Veronica orchidea. Dobrogea.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. Potentilla argentea. Teucrium montanum. neutre.HAB: 34. Soluri: eutricambosoluri. Rãspândire: Banat. Banat. Orlaya grandiflora. Agrostis capillaris. Medicago falcata. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. Marrubium vulgare. Câmpia Aradului. Lathyrus sphaericus. Cleistogene serotina.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Echium vulgare. Scabiosa ochroleuca. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola. Polygala major. Stipa capillata. Botriochloa ischaemum. Relief: pante foarte uºor înclinate. Carduus acanthoides.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. în general. Roci: depozite loessoide. Euphorbia cyparissias. Alte specii importante: Tulipa hungarica.

000 ha. Taraxacum serotinum. Redactat: A. Taraxacum serotinum. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. Phlomis pungens.5–80C. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. Poa angustifolia. Botriochloa ischaemum. Arenaria serpyllifolia. Salvia aethiopis. iar în zona colinarã. Phleum phleoides. Teucrium polium. 1937) Pop 1977. Sol: cernoziom ciocolatiu. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. Puºcaru-Soroceanu et al. 1963. Centaurea arenaria. Stipa capillata.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. Medicago orbicularis.2. Popescu. 1992. Relief: teren plan. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. Koeleria macrantha. Medicago minima. Asperula cynanchica. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. precum ºi altele. 1956. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . rutifolia ssp. Trifolium arvense.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Agropyron cristatum. Medicago falcata. Melica ciliata. Centaurea napulifera. Cluj. Botriochloa ischaemum. Muntenia ºi sudul Moldovei. A. Relief: terenuri plane. Vaslui).3. judeþul Argeº). P = 400–650 mm. Artemisia austriaca. Alte specii importante: Stipa capillata. sud-esticã ºi sud-vesticã. Clima: T = 11.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Fãlciu – jud. Cheile Turzii – jud. Seseli tortuosum. Potentilla arenaria. Clima: T = 11–70C. arenaria. jurineifolia. P = 400– 800 mm. Ranunculus illyricus. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Astragalus onobrychis. Satu Mare.HAB: 34. Achillea setacea. Bombycilaena erecta. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Medicago minima. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. Roci: loess. Poa angustifolia. marne. ponticus. Doniþã et al. Toate aceste specii. Dianthus leptopetalus. Valoare conservativã: redusã. Medicago minima. Sanda 1992. A. mai puþin reprezentate. în general. menþionate în DH2. C. Scleranthus annuus. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). constituie etajul inferior al acestor pajiºti. arenaria (Carei – jud. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Achillea setacea. deficitare în umiditate. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. Literaturã selectivã: Burduja et al. Coronilla varia. Popescu. din Dobrogea. Inula ensifolia. Suprafeþe: 15–20. alyssoides. cu expoziþii variate.

cernoziomuri. Taraxacum laevigatum. faeoziomuri. Bombycilaena erecta. Psilurus aristatus. jacquinii. Veronica austriaca ssp. coarctata. rupicola. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. Salvia nutans. Bromus hordeaceus. Medicago lupulina. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. Orlaya grandiflora. Cynodon dactylon. Stachys angustifolia. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. Potentilla bornmuelleri. Euphorbia seguierana. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. F. Jurinea mollis. faeoziomuri. P = 450–500 mm.9 Continental steppes CORINE: – PAL. În zonele stâncoase. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Valoare conservativã: redusã.50C. Chrysopogon gryllus. Stipa capillata. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. Festuca valesiaca. Eryngium campestre. Astragalus onobrychis.2. roci granitice ieºite la suprafaþã. repens. Centaurea rutifolia ssp. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. Chrysopogon gryllus. cu expoziþii variate. Trigonella monspeliaca. Galium humifusum. Sanda 1992. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). acoperirea medie 90–95%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. deficitare în umiditate. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. eutricambosoluri. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. Potentilla argentea. lupulina. Sedum sartorianum ssp. Soluri: castanoziomuri. A. 1963. unde roca iese la suprafaþã. Achillea ochroleuca.3. Galium humifusum. Popescu. Podiºul Babadag. Redactat: A. Dihoru 1969. Allium saxatile. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. Kochia prostrata. Minuartia viscosa. Medicago minima. Ranunculus illyricus. Botriochloa ischaemum. Trifolium campestre. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. Cleistogene serotina. Linaria genistifolia. Thymus zygoides. Artemisia austriaca. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. Artemisia austriaca. Doniþã 1970. Festuca valesiaca.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei. M. Asperula cynanchica.HAB: 34. Soluri: castanoziomuri. mai puþin nordice. Agropyron cristatum. Puºcaru-Soroceanu et al. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Inula oculus-christi. Literaturã selectivã: Dihoru. Silene compacta. Teucrium polium. Galium humifusum. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Achillea setacea. jurineifolia. Trifolium arvense. Dintre aceste plante. Chrysopogon gryllus. Androsace maxima. xerofile. Astragalus onobrychis. pânã la moderat înclinate. lessingiana. Achillea setacea. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). Clima: T = 11–8. A. Dianthus nardiformis. Ceratocarpus arenarius. Daucus guttatus. Adonis vernalis. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. Popescu. 125 . Munþii Mãcinului. cernoziomuri. Inula oculus-christi. Podiºul Casimcei. Relief: pante domoale. S.

urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Psilurus aristatus. Euphorbia myrsinites. Muscari racemosum. dar realizeazã o acoperire slabã. Chrysopogon gryllus. uneori numai de 50–60%. Clima: T = 10–8. Trifolium arvense. Literaturã selectivã: Dihoru. Popescu. M. faeoziomuri. dichotomus.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Popescu. lithophila. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. glareosa. Achillea ochroleuca. 1963. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2).3. Euphorbia nicaensis ssp. Bufonia tenuifolia. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Silene compacta. sãrace în umiditate. sudicã ºi vesticã. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. Paeonia tenuifolia. Agropyron brandzae. Herniaria glabra. Dianthus nardiformis. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). Bupleurum apiculatum. Minuartia glomerata. Popescu. Suprafeþe: 50–100 ha. Scorzonera mollis. Doniþã 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. P = 450–500 mm. Stachys angustifolia. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Silene compacta. Dianthus pseudarmeria. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. Achillea leptophylla. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). Satureja caerulea. Sanda 1988. Gypsophila glomerata. Dianthus nardiformis. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. Iris pumila. Campanula romanica. Ornithogalum amphibolum.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. Podiºul Babadag ºi Casimcei).HAB: 34.2. Ornithogalum amphibolum. Scleranthus perennis ssp. Potentilla bornmuelleri. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Stancu 2001. Festuca rupicola. moschatum. Sempervivum zelleborii. Ranunculus illyricus. A. Achillea coarctata. Specii caracteristice: Festuca callieri. hillebrandtii. 126 . Soluri: castanoziomuri. Redactat: A. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. loess. et al. Sedum sartorianum ssp. Roci: calcare. Sanda. Paronychia cephalotes.50C. Allium saxatile. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Crocus chrysanthus. Cruciata pedemontana. Agropyron brandzae. Minuartia glomerata. Scorzonera mollis. grisebachii. Bombycilaena erecta. Thymus zygoides. Scleranthus perennis. Pimpinella tragium ssp. cernoziomuri. Potentilla bornmuelleri. de regulã. PuºcaruSoroceanu E. Scutellaria orientalis var. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. Valoare conservativã: moderatã. pinnatifida.

Artemisia austriaca. Rãspândire: Dobrogea. tesquicola. A. A. Roci: loess. mai rar pe calcare (în Dobrogea). Agropyron brandzae.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Popescu. Minuartia adenotricha. Achillea coarctata. Festuca valesiaca. Echium italicum. Valoare conservativã: mare. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Artemisa (caucasica) pseudomontana. Medicago falcata. Botriochloa ischaemum. Literaturã selectivã: Dihoru. Stipa capillata. Doniþã 1970. Salvia nemorosa ssp.50C. Artemisia austriaca. lithopilla. 127 . cu acoperire mare (circa 60–80%). Botriochloa ischaemum.2. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. În cadrul fitocenozelor. Melica ciliata. Astragalus onobrychis. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Muntenia ºi estul Banatului. Koeleria lobata. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Popescu. Galium humifusum. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Stipa capillata. Coronilla varia. Medicago falcata. Festuca valesiaca. Kochia prostrata. Euphorbia nicaeensis. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Toate aceste plante. de talie medie ºi mare. Horeanu 1976. Poa angustifolia. PuºcaruSoroceanu et al. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Achillea coarctata. Asperula cynanchica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. Popescu. Alyssum desertorum. Clima: T = 11–8. Dianthus pseudarmeria. Teucrium polium. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Koeleria macrantha.911 Pannonic loess steppes. Specii endemice: Agropyron brandzae. Onobrychis gracilis. Seseli tortuosum. Teucrium polium. pectinatum. Ranunculus illyricus. Redactat: A. 1963.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. Stipa capillata. Festucion rupicolae. Alyssum montanum. Kochia prostrata. 34. Agropyron intermedium. Coronilla varia. Specii caracteristice: Thymus zygoides.3. Festuca valesiaca. Ornithogalum amphibolum. Teucrium polium. Literaturã selectivã: Dihoru. cum sunt: Sempervivum zeleborii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp.HAB: 34. Linum austriacum. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Medicago falcata. Asperula tenella. Potentilla bornmuelleri. Taraxacum serotinum. Doniþã 1970. Asperula cynanchica. Onopordon tauricum. pectinatum. leptophylla. Centaurea diffusa. Kochia prostrata. Festuca valesiaca. Suprafeþe: 100–120 ha. Redactat: A. leptophylla. Ceratocarpus arenarius. P = 350–450 mm. Alte specii importante: Achillea setacea. Sanda 1992. Satureja caerulea. Jurinea mollis. Specii endemice: Agropyron brandzae. Sisymbrium orientale.

9 Continental steppes CORINE: – PAL. versanþi slab înclinaþi. Festuca valesiaca.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. dar ºi pantele uºor înclinate. 1963. capillata. Achillea clypeolata. Relief: platouri. Salvia nutans.HAB: 34. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. Phlomis tuberosa. Astragalus asper.2.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Scorzonera mollis. Prunus tenella. Asperula cynanchica. giganteus. Valoare conservativã: mare. Euphorbia nicaeensis. Sanda 1992. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Dianthus pallens. Koeleria macrantha.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. Adonis vernalis. Soluri: soluri rendzinice. Ajuga laxmannii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Linosyris villosa. Polygala major. Stipa pulcherrima. de circa 100 cm. 1970) Sanda.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. Inula ensifolia. Ferulago meoides. Centaurea napulifera. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). T. Agropyron intermedium. loess. Teucrium chamaedrys. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. S. Structura: Vegetaþia este stratificatã. acestea realizând al treilea etaj. Seseli campestre. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. Doniþã 1970. P = 450–500 mm. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Puºcaru-Soroceanu et al. sunt: Centaurea orientalis. S. nicaeensis. Salvia aethiopis. sud-vesticã. Koeleria macrantha. Ocupã terenurile plane. Dianthus pallens. Festuca valesiaca.50C. Echinops ruthenicus. Bibliografie: Dihoru. Artemisia austriaca. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. Plantele înalte. sudul Moldovei. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. Ferulago meoides. Clima: T = 11–8. în trei etaje. Podiºul Babadag). Chrysopogon gryllus.HAB: 34. Ranunculus illyricus. Phleum phleoides. Euphorbia nicaeensis ssp. Redactat: A. Popescu. Stipa ucrainica. Inula salicina. Roci: calcare. tesquicola. Astragalus ponticus. dasyphylla. Trinia multicaulis. Popescu 1999 (Syn. Astragalus ponticus. 128 . de 500–600 ha. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat.3. cu vegetaþia degradatã. Teucrium polium. uneori bine individualizat. Botriochloa ischaemum. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. D. Adonis vernalis. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Dactylis glomerata. Marrubium peregrinum. Crupina vulgaris. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Dobrogea.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). cernoziomuri. Salvia nemorosa ssp. cu expoziþie sud-esticã. chamaedrys.

pe faleza Lacului Razelm. valesiaca.HAB: 34. Capul Doloºman. E. Sanda. Literaturã selectivã: Pop 1970. masiv. cenuºii. Clima: T = 110C. Androsace maxima. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Medicago lupulina. Festuca valesiaca. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Minuartia viscosa. Medicago minima. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Ceratocarpus arenarius. sequierana. Lolium perenne. Potentilla bornmuelleri. M. P = 400–750 mm. Soluri: cernoziomuri. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. Taraxacum serotinum. Popescu. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. Redactat: A.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Erodium cicutarium. M. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. Structura: Habitat xerofil. Goniolimon besserianum. M. Coronilla varia. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. Clima: T = 11–80C. Roci: loess.2. Euphorbia nicaeensis. Artemisia austriaca. Astragalus pseudoglaucus. Deºi numãrul speciilor componente este mare. glareosa. Puºcaru-Soroceanu 1963. Poa bulbosa. Specia dominantã.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. cernoziomuri. Lotus corniculatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. Staþiuni: Terenuri uscate. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. care se menþine pânã toamna. Medicago falcata. faeoziomuri. Suprafeþe: Restrânse. Euphorbia sequierana. Botriochloa ischaemum. Popescu. Relief: terenuri stâncoase. Relief: teren plan. Altitudine: 5–10 m. Valoare conservativã: redusã. 129 . Sanda. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. Koeleria lobata. lupulina. Soluri: castanoziomuri.3. Festuca pseudovaina. Taraxacum laevigatum. Poa angustifolia. La începutul verii. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. Cynodon dactylon. F. 4–5 ha. Euphorbia nicaeensis ssp. Ornithogalum amphibolum. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. uneori chiar mai scãzutã. Popescu. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. Galium humifusum. Gagea callieri. P = 400 mm. Roci: calcare marnoase. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. Rãspândire: Dobrogea. Poa angustifolia. Poa bulbosa. Bromus tectorum. Agropyron cristatum. pseudovina. plantã xerofilã. Agropyron cristatum. Stancu 2001. Artemisia lerchiana. F. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. minima. Bupleurum apiculatum. Cynodon dactylon. Poa angustifolia. Siret) aluviosoluri. Buzãu. castanoziomuri. minima. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). puþin rãspândit la noi. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. Doltu 1980.

Taraxacum serotinum. Specii endemice: Agropyron brandzae. Koeleria lobata. Astragalus pseudoglaucus. Alyssum minutum. Androsace maxima. Salvia nutans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. glareosa. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Euphorbia nicaeensis ssp. Goniolimon besserianum. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Echinops ruthenicus. Redactat: A.2. Agropyron brandzae. Thymus zygoides. Minuartia viscosa. Festuca valesiaca. Teucrium polium. Ornithogalum amphibolum. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Koeleria lobata. 130 .3. Popescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. Euphorbia sequierana. Alte specii importante: Centaurea jankae.

în microdepresiunile. Lotus corniculatus. Petrorhagia illirica ssp.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. Briza media. haynaldiana. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. Campanula rapunculoides. În acest etaj. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. Popescu 1999. Alãturi de specia dominantã mai apar. Stachys recta. Danthonia alpina. Suprafeþe: 15–20 ha. T. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. Asperula cynanchica.3. Veronica austriaca ssp. Polygala major. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Festuca rupicola. jacquinii. Siderites montana. Fragaria viridis. unde procesul de solificare a fost favorizat. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. Crepis sancta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Ferulago sylvatica. Clima: T = 10.3. Bromus riparius. Convolvulus cantabrica. Redactat: A. speciile: Ferulago sylvatica. Specii rare: Thymus jankae. Orlaya grandiflora. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. Crupina vulgaris.HAB: 34. Aira caryophyllea. Popescu. cu mult schelet.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. 1992. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. aproape singurã. Valerianella pumila. Alyssum alyssoides. Bromus riparius.316 EUNIS: E1. Cephalaria uralensis. arvense.50C. Petrorhagia illirica ssp.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. Koeleria macrantha. balcanice ºi ilirice. platouri. Stachys recta. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Arenaria serpyllifolia. etajul superior al fitocenozelor.3. P = 550–650 mm. Achillea crithmifolia.5–8. cu frecvenþã micã. Verbascum phoeniceum. Dianthus giganteus. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Koeleria macrantha. Roman 1974. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Cleistogene serotina. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . Valoare conservativã: moderatã. Soluri: districambosoluri. Onobrychis alba.2. Rãspândire: Dealurile Olteniei. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. Thymus jankae. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. 34. Bromus riparius. Dintre acestea. Filipendula vulgaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Verbascum lychnitis. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. haynaldiana. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. Podiºul Mehedinþi. Banat. Anthylis vulneraria. Doniþã et al. Danthonia alpina. Medicago falcata.

ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. Poa bulbosa. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Trifolium arvense. Festuca valesiaca. Sedum hispanicum. Popescu. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. annuum. Poa compressa. molinerii. Dobrogea. Achillea collina.5–80C. Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). Poa compressa. Trifolium incarnatum ssp.HAB: 34. molinerii. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Oltenia. Dasypyrum villosum. Aira capillaris. Dasypyrum villosum. Thymus comosus. Relief: pante slab înclinate. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). Erysimum cuspidatum.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. Roman 1974. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. argile etc. Scleranthus annuus. Melica ciliata. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. molinerii. cu acumulãri de materiale organice. Trifolium incarnatum ssp. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Popescu. Sanda. Trifolium arvense. Vulpia myuros. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. F.HAB: 34. Filago arvensis. Scleranthus perennis. S. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 10. Alyssum petraeum. Medicago minima. Speciile scunde.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. sunt: Sedum acre. S. Ventenata dubia. Hypericum perforatum. Valoarea conservativã: moderatã. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Ventenata dubia. 132 . Ventenata dubia. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. Aira capillaris.3. ovina. Banat. Xeranthemum cylindraceum. Sedum acre. în curs de fixare. Vulpia myuros. Solul. Valea Someºului). Stancu 2001. luturi. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. Transilvania (Munþii Apuseni. Redactat: A. Aegilops cylindrica.2.

Jasione montana. Popescu. Erophila verna. Cel de al doilea etaj. periodic inundate de apele torenþilor. 133 . Clima: T = 11–9. Rumex acetosella. care are 15–20 cm înãlþime. Thymus pulegioides. Alyssum petraeum. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. P = 400–650 mm. Alyssum desertorum. Siderites montana. Veronica verna. Structura: Vegetaþia este realizatã. Crupina vulgaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m.2. S. Sedum hispanicum. Sedum acre. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Trifolium arvense. Alte specii importante: Trifolium arvense. Aira elegans.3. Petrorhagia saxifraga. Silene conica. ºi perene Poa bulbosa. Popescu 1967. Sedum rubens. Literaturã selectivã: Andrei. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Scleranthus annuus. Schneider-Binder 1971. Syntrichia ruralis. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Hieracium pilosella. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. Relief: versanþi slab înclinaþi. Redactat: A. Roman 1974. cel inferior. Polycnemum arvense. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Satureja kitaibelii. Valoare conservativã: moderatã. acre. Sedum rubens. Soluri: nisipuri.00C. Alyssum petraeum. Scleranthus annus. nisipuri grosiere. Filago arvensis. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. Alyssum petraeum. Sagina procumbens. Medicago minima. Racomitrium canescens etc. în principal. Scabiosa columbaria.

acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. în etajele subalpin ºi alpin. Erigeron uniflorus.4. Carex atrata. Specii endemice: Achillea schurii. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. vârfurile Baba Mare. gresii. Astragalus alpinus. Dryas octopetala. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Dianthus glacialis.3. Agrostis alpina. Bucºoiu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). Festuca glacialis. Oxytropis carpatica. 134 . Piatra Arsã.HAB 1999: 36. Silene acaulis. Cocora. Potentilla crantzii. Anthyllis alpestris. Minuartia verna.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. Helianthemum alpestre. Primula minima. Munþii Piatra Craiului. Festuca versicolor. Euphrasia salisburgensis. Pedicularis verticillata. Caraiman. Leontopodium alpinum. lanatum. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Poa alpina. Gentiana nivalis. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. Minuartia gerardii. Salix reticulata. Substrat: calcare. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. Agrostis rupestris.50C. 1956. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. habitat endemic. Cerastium alpinum ssp. Pedicularis verticillata etc. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. Uneori habitatul se prezintã fragmentar. Valoare conservativã: mare. Munþii Retezat (Piule).2.3.0– -2. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Polygonum viviparum. Omu. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate. Morarul. Munþii Fãgãraº. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. P = 1300–1450 mm. 1956) Coldea 1991(Syn.3. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Relief: creste ºi muchii. Coºtila. Helianthemum alpestre. Onobrychis transsilvanica. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Clima: T = 1. Oxytropis carpatica. Minuartia verna. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Obârºia. Achillea schurii. Bãtrâna). Carex rupestris. conglomerate. cu pH = 4. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. fiind considerat ca un relict glaciar. Oxytropis halleri.8–5. Elynetum myosuroides Puºcaru et al.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Festuca bucegiensis.

-Bl. În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp. în etajele subalpin ºi alpin. Ghiºa 1940. Munþii Cãlimani. Ineuþ). 1977.2–4. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Munþii Suhard. Avenula versicolor. Clima: T = 0.1957 (Syn. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). Festuca supina (diferenþialã geograficã). Campanula alpina. Ligusticum mutellina. Loiseleuria procumbens. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Specii caracteristice: Carex curvula. Senecio carpaticus. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). Munþii Þarcu. Juncus trifidus. Munþii Parâng. Pulsatilla alba. 1997. Oltenia. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Transilvania. Täuber 1987. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Vaccinium vitis-idaea. P = 1350–1450 mm. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. 1956 din Bucegi. Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. Caricetum curvulae Brockm. Munþii Retezat. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Primula minima are o prezenþã ridicatã. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Primula minima.4). Oreochloa disticha. Minuartia sedoides. Puºcaru et al.5– -2. Rebra. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. 1999: 36. Csürös et 135 . 1959. gelidus. Literaturã selectivã: Borza 1934.-Jer. Coldea et al. profilul solului este redus (10–20 cm). prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. Thamnolia vermicularis. Vaccinium gaultherioides. Beldie 1967. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. Coldea 1991. Sesleria coerulans. Puºcaru et al. Geum montanum. Potentilla ternata. Hieracium alpinum. Puºcaru et D. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al.3. Potentilla ternata. 1962. Gãrgãlãu. Piatra Albã. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. Valoare conservativã: redusã în general. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare.2. Sesleria bielzii. Vaccinium myrtillus. Sanda 2002. Munþii Godeanu. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris. Ineu. Buia et al. Munþii IezerPãpuºa.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br.HAB. 1977 din Fãgãraº. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. primuletosum minimae Evd. Piscul Baciului). 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. Redactat: Simona Mihãilescu. Luzula spicata. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. Munþii Piatra Craiului (Vf. Samoilã 1960. Oberd. 1907). Puºcaru-Soroceanu et al. Phyteuma confusum. conglomerate. Munþii Fãgãraº.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al. Structura: Habitat primar. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. Puzdra. Racomitrium lanuginosum. Munþii Cibinului. Polytrichum juniperinum. 1956. 1981. Sanda et al. 1956.341 Carex curvula grassland PAL. Safta 1943. 1926 em. dar o acoperire redusã. Hieracium alpinum. 2001.50C.

1964. Popescu G. Galaþiul. 1927 (Syn. 1977. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. Golgota. Relief: 136 . în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Redactat: Simona Mihãilescu. Puºcaru et D. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. hermafroditum. Substrat: gresii.2–4. de cele mai multe ori. în etajele subalpin ºi alpin. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. Senecio carpaticus. Phyteuma confusum. Oltenia. Potentilla ternata. Oreochloa disticha fiind sporadicã. 1981. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. Alexiu 1998. Sesleria coerulans. Munþii Giumalãu. Loiseleuria procumbens.3463 Carpathian Juncus trifidus swards. Ghiºa E. Minuartia sedoides.3. vârfurile Pietrosul Mare. Puºcaru 1969.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. Vaccinium gaultherioides. Valea Sadului. Campanula alpina. et al. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. Literaturã selectivã: Borza 1934. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). Mihãilescu S. Mihãilescu S. Coldea 1990. Sanda et al.). 1976. Munþii Cãlimani. 1997. Luzula spicata. 2001. Empetrum nigrum ssp. Hieracium alpinum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. Ineu). expuse vânturilor. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. 1991. Munþii Cibinului. Resmeriþã 1974. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea.HAB 1999: 36. Resmeriþã 1974.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Buia et al. Pulsatilla alba. 2005 (ined. Avenula versicolor. conglomerate. cu expoziþii variate. cu caracter xerofil-oligoterm. 1962. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. Juncus trifidus. P = 1300–1450 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. Momaia. 1940. versanþi slab-puternic înclinaþi. Anieºul Mare. Boºcaiu 1971. Polytrichum juniperinum. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). Clima: T = 1– -2.2. Thamnolia vermicularis. Omul. Coldea et Pânzaru 1986. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Structura: Habitat primar. Munþii Þibleº. Munþii Parâng. 1962. Samoilã 1960. Agrostis rupestris. Sanda 2002. Primula minima. 1982.: Juncetum trifidi Buia et al. Juncus trifidus Carex curvula. Buhãiescu. 2001. Munþii Retezat. 2001. Vaccinium myrtillus. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). Dicranum scoparium. Festuca supina.50C. 36. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. Coldea et al. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Valoare conservativã: redusã.

2005 (ined. Coldea et al. 2001. Cristurean 2000. 137 . 1977. Coldea 1990.3.2. 2001. et al. 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. Resmeriþã et Raþiu 1983. 1981. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. Sanda et al. Drãgulescu 1995. Sanda 2002.). 1997. Popescu G. Mihãilescu S.

Munþii Iezer-Pãpuºa. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Jepii Mari. Bãtrâna. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. Morarul. hungarica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P.: Festucetum supinae Domin 1933. Coºtila. reavene pânã la uscate. asociaþia. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). Festuca supina.2. din Valea Sebeºului. Clima: T = 3.0– -2. poëtosum mediae Evd. Ciºa).1–4.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. cu Dor.HAB 1999: 36. Munþii Fãgãraº. vârfurile Baba Mare. Beldie 1967 din Bucegi. chrysocraspeda).50C. Valea Sebeºului. P = 800 mm. 1959. Vf. Puºcaru et D. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. foarte acide sau slab acide (pH = 4. Bãtrâna. Munþii Godeanu. Vrancea). Munþii Cernei. adeseori bogate în humus. Polytrichum juniperinum. vârfurile Rebra. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). airoides) prezintã o acoperire foarte mare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. în etajele subalpin ºi alpin. Prin practicarea pãºunatului intensiv. 1959. mai rar calcaros. Jepii Mici). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. Specii caracteristice: Potentilla ternata. seslerietosum Puºcaru et al. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. hungarica (DH2). La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. Valea Sadului. Thamnolia vermicularis.3. As. chrysocraspeda). Festucetum supinae Vicol et al. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. Festuca supina (F. Furnica.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. Muntele Siriu. Muntele Gârbova. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Cobãºel. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. Structura: Habitat alpin. Bucºoiu. Festuca supina Puºcaru et al. Cocora. 1959. 1956 se încadreazã. Primula minima.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Oltenia. Obârºia. Sesleria coerulans. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. Munþii Piatra Craiului. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. Cormaia. As. Galaþiul. puþin profunde pânã la superficiale. Relief: locuri 138 . nardetosum strictae Puºcaru et al. fiind considerat ca un relict glaciar. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. Munþii Parâng. uneori chiar pe grohotiºuri fixate. Piatra Arsã. Muntele Ciucaº. 1971. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971.5). Gardina. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. habitat endemic. aurea ssp. Munþii Retezat. Munþii Þarcu. aurea ssp. Omu. Vârfu Goru (jud. Caraiman. ca sinonimã. 1956 din Bucegi. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. plane. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. airoides). Substrat: cristalin. Phyteuma confusum. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri.

Mihãiasa). Luzula spicata. Vaccinium gaultherioides. 1956. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Geum montanum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. Popescu G. Faþa Cãtinului. 2005 (ined. Antennaria dioica. 1962.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn. Minuartia sedoides. Mihãilescu S. 2004. et al. Pulsatilla alba. Oreochloa disticha.2. Drãgulescu 1995. Puºcaru-Soroceanu 1981. Phleum alpinum. Boºcaiu 1971. 2001. Poa media. 1977. Juncus trifidus. Todor et Culicã 1967. 139 . Sanda 2002. 1959. Vf. Corongiºul Mare.). Mihãilescu S. 1956. Hieracium alpinum. Coldea 1990.3.HAB 1999: 36. Viola declinata. Avenula versicolor. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Festuca nigrescens. Resmeriþã et Raþiu 1983. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. Alexiu 1998. Csürös et al. Vf. 1956.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. Buia et al.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Beldie 1967. Campanula alpina.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. Campanula serrata. Carex curvula. Loiseleuria procumbens. Campanula patula ssp. Ligusticum mutellina. Poa alpina. Coldea et al. abietina. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). 1997. Sanda et al. 2001. Nardus stricta. Resmeriþã 1974. Dihoru 1975.

1956. Substrat: calcare. Specii caracteristice: Festuca versicolor. Sesleria rigida ssp. Alyssum repens. Festuca saxatilis. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu.). Coldea et al. Koeleria transsilvanica. Poa alpina. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre.6– -2. Eritrichium nanum ssp.HAB 1999: 36. Specii endemice: Achillea schurii. haynaldiana. Dianthus tenuifolius. Colþii Morarului. roman.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. Phyteuma orbiculare. Potentilla crantzii. Thlaspi dacicum. habitat endemic. Clima: T = -0. 1993. Hieracium villosum. Pedicularis verticillata. Munþii Retezat. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Festuca saxatilis.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. 36. tomentosum. Suprafeþe: mari. Cerastium transsilvanicum.3. Beldie 1967. 1997. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Strunga. Festucetum saxatilis subalpinum auct. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. baumgateni. Carduus kerneri.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. vârfurile Baba Mare. 140 . cernuum. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m.2. Coldea 1990. Cerastium transsilvanicum. în etajele subalpin ºi alpin. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. Jepii Mari. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor. 2001.50C. Thesium kernerianum. 1981. Sanda 2002. Sanda et al.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Cerastium alpinum. Thymus pulcherrimus. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Seseli libanotis. 1991. Munþii Fãgãraº. Dryas octopetala.4). Mihãilescu S. Cerastium transsilvanicum. 2001. Munþii Piatra Craiului.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. Dianthus spiculifolius. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. Asperula capitata. Festuca amethystina. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. Biscutella laevigata. extraaxilare. Gypsophila petraea. conglomerate calcaroase.. Galium anisophyllon. Minuartia verna. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Aster alpinus. Puºcaru-Soroceanu et al.p. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Calamintha alpina ssp. Onobrychis transsilvanica. Euphrasia salisburgensis. haynaldiana. Festuca violacea. 1956. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. Festucetum flaccidae Coldea 1984. Carex semper- virens. Dianthus callizonus. Linum perenne ssp. Helianthemum nummularium ssp. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Dianthus tenuifolius. Caraiman. Androsace lactea. P = 1400–1450 mm. Nigritella nigra. Anthyllis alpestris. Structura: Habitat primar. Soluri: rendzine bogate în humus. jankae. Thymus comosus. de ordinul 500–1000 ha. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. Campanula cochleariifolia. Scabiosa lucida. Oxytropis carpatica. Sesleria bielzii. Sesleria rigida ssp.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. Bucºoiu). R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. 1997.

Oltenia. Carex sempervirens. flaccida. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. 1990. Raclaru 1967. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. 1960. Cruciata glabra. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Muntele Hãºmaºu Mare. dar în care Festuca nitida ssp. Munþii Ciucaº. Dihoru 1975. Munþii Piatra Craiului. seslerietosum bielzii I. 2001.8). Pop 1968 (Syn. Clima: T = 4. Primula elatior ssp. Sanda 2002. Sesleria rigida ssp. Sanda et al. Polygonum viviparum. Sanda et al. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Muntele Gârbova. Turnu. Dianthus tenuifolius. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. haynaldiana. uneori chiar slab bazicã. flaccida este dominantã. Myosotis alpestris. saxatilis). Carduus kerneri. Bartsia alpina. Munþii Fãgãraº. Poa rehmanii. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. grandiflorum. Linum perenne ssp. 1997. Fink 1977. Beldie 1967. seslerietosum haynaldianae I. 1991. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. Substrat: stânci calcaroase. Muntele Siriu. Muntele Postãvarul. Popescu G. calcicolum. Puºcaru-Soroceanu et al. Helianthemum nummularium ssp. Corongiºul Mare. de regulã. Trisetum macrotrichum. Koeleria transsilvanica. Coldea 1984. în Munþii Rodnei (Corongiº. Centaurea kotschyana. 1981. Soluri: rendzine. Festuca flaccida. Trisetum fuscum. 1977. Pop 1968. Galium anisophyllon. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Corongiºul Mic. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl.0– -2. P = 1100–1450 mm. Relief: stãnci calcaroase însorite. Todor et Culicã 1967. Nedeia Þãranului). Scabiosa lucida. Alyssum repens.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). Potentilla crantzii. Carex atrata. De asemenea. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. et Sanda 1989. habitat endemic. 1956. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. Androsacea lactaea. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). Festuca versicolor. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. Redactat: Simona Mihãilescu. extraaxilare.3. tomentosum. Polygonum viviparum. superficiale. Phyteuma orbiculare. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Pop 1968. 2001. Munþii Rarãu. Festuca versicolor. Onobrychis transsilvanica. Saca. Carex sempervirens. Paucã et al. Pop 1968 (Syn. ca însoþitoare ale grupãrii. Pedicularis verticillata. Festuca amethystine. 1936. Thlaspi dacicum. amintim: Dianthus tenuifolius. Festuca nitida ssp.2. extraaxilare. caricosum montanae ªtefurac 1941. Dianthus tenuifolius.50 C. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Coasta Netedã). Sesleria rigida ssp. în etajele subalpin ºi alpin. Alte specii importante: Sesleria bielzii. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. În cadrul asociaþiei dominã. Valoare conservativã: mare. Hieracium villosum. 141 . Popescu A. Nechita et Mititelu 1996. haynaldiana. Dianthus tenuifolius. Munþii Retezat. Cerastium arvense ssp. saxatilis ca specie edificatoare. Centaurea pinnatifida.4–6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). Helianthemum nummularium ssp. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. Coldea et al. carpatica. et al. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. rupicola ssp.

Suprafeþe: (> 100 ha). Dianthus tenuifolius. unde cantoneazã aceste fitocenoze. Festuca versicolor. Munþii Fãgãraº. Agrostis rupestris.: Cariceto-Festucetum amethystinae A.50 C.3. Polygonum viviparum.5. pe pante înclinate de 10–450. Soluri: rendzine cu pH = 5. Bartsia alpina. Relief: versanþii calcaroºi.43 Stepped and garland grassland PAL.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice. în etajele subalpin ºi alpin. 1956. ca însoþitoare mai frecvente. Biotopurile adãpostite de vânt. Dianthus tenuifolius. Helianthemum nummularium ssp. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Scorzonera rosea.8–7. Specii caracteristice: Festuca amethystina. P = 1200–1450 mm. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. Nyárády 1963). Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Aster alpinus. Calamintha alpina. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967). Trifolium repens. Munþii Rarãu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Alyssum repens. Structura: Habitat xerofil. Potentilla ternata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Clima: T = 3. Valoare conservativã: mare. Poa nemoralis. tomentosum.2. Festuca saxatilis. 142 . Festuca airoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Substrat: calcaros. având.HAB 1999: 36. Muntele Siriu. Muntele Hãºmaºu Mare. Munþii Ciucului. însoriþi.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4. Alte specii: Sesleria bielzii. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. habitat endemic. Piatra Singuraticã.2– -1. pe: Poa violacea. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn.

Centaurea kotschyana. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. 2001.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Coldea 1991. carpatica. Festuca amethystine. Sanda et al. Coldea et al. Andrei M. Sanda 2002. Beldie 1967. Dihoru 1975. 1963.3. 1956. Dianthus spiculifolius. 1956) Coldea 1978 (Syn. calcicolum. Dianthus tenuifolius. 1981. Cerastium arvense ssp. Centaurea pinnatifida. Raclaru 1967. 1956. Redactat: Simona Mihãilescu. Linum perenne ssp. Potentilla thuringiaca. PuºcaruSoroceanu et al. Onobrychis transsilvanica. Sesleria rigida ssp. 1997. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). 143 . in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Resmeriþã 1985. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.HAB 1999: 36. Thymus pulcherrimus. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. E4.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Koeleria transsilvanica. Poa rehmanii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. haynaldiana. Thlaspi dacicum. Nechita et Mititelu 1996.2. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Primula elatior ssp. extraaxilare.

Carex ovalis. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. Munþii Rodnei. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). menþionãm: Polytrichum commune. Danthonia decumbens. Thymus balcanus. Munþii Gârbova.50C. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Euphrasia stricta. Hieracium aurantiacum. Csürös 1963. Substrat: diferit. Munþii Iezer-Pãpuºa. Valoare conservativã: moderatã. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. Antennaria dioica. 2001. Todor et Culicã 1967. Mihãilescu S. 1999. Au fost descrise subasociaþia typicum. Popescu G. Vaccinium vitis-idaea. 2001. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. caracteristice pentru Arrhenatheretea. platouri. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. Luzula sudetica. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Sârbu I. Geum montanum. Stratul muºchilor – redus. Stratul arbustiv – foarte redus. Munþii Parâng. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid.5. Munþii Fãgãraº. Vrancea). Geum montanum. numãrul de specii este mic. Suprafeþe: 1000–2000 ha. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Stratul ierbos – dominant. Luzula campestris. Mihãilescu S. et al. et al. prezentã în etajul subalpin. Hipochoeris uniflora. Coldea 1987. Potentilla ternata. Polytrichum juniperinum. Campanula serrata. Alexiu 1998. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 .3. Raclaru 1967. Alchemilla flabellata. Soluri: disticambosoluri. dintre care: Vaccinium myrtillus. Buia et al. Sanda et al. 1991. P = 950–1450 mm. 2003–2005 (ined. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. care este întâlnitã în etajul montan superior. 1956. Hypericum umbellatum. Munþii Cãlimani. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. Clima: T = 6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Puºcaru et al. Oltenia. Gentiana kochiana.). Alchemilla glaucescens. Nigritella rubra. Thymus pulegioides. 1990. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Polygala vulgaris. 2001.0– -1. Munþii Rarãu. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%.2. Festuca nigrescens. Viola declinata. Redactat: Simona Mihãilescu. Hieracium pillosela. PuºcaruSoroceanu 1981. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Arnica montana. Potentilla erecta. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Munþii Retezat. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Munþii Piatra Craiului. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. 1962. Relief: versanþi. Poa media. Sanda 2002. Festuca nigrescens. Ligusticum mutellina. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%.

Potentilla erecta. Festuca nigrescens. Hieracium pilosella. Luzula sudetica.3. Euphrasia stricta. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Hylocomium splendens. Munþii Retezat. Genista sagittalis. Valea Sebeºului. Carex pallescens. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. Luzula campestris. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. 1962. Stratul muºchilor este redus. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. Oltenia. Vlãdeasa. Specii caracteristice: Viola declinata. dar cu o acoperire de pânã la 5%. Polytrichum juniperinum. Pleurozium schreberi. dintre care: Vaccinium myrtillus. Leucorchis albida. E4. Munþii Fãgãraº. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Munþii Parâng. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate. Vf.0–00C. Au fost descrise subasociaþiile typicum. Vrancea). Campanula serrata. xerofil. acidofil. Hypericum maculatum. Vrancea). Valoare conservativã: moderatã. Geum montanum.HAB 1999: 36. Alchemilla glaucescens. Munþii Piatra Craiului. Calluna vulgaris. 145 . Relief: platouri. Muntele Penteleu. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Arnica montana. Polygala vulgaris.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. slab aerate ºi acide pH = 3. Munþii Rarãu. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. Structura: Habitat oligotrof. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. în pajiºti pãtrund specii arbustive. habitat prioritar european. Scorzonera rosea. Stratul arbustiv – foarte redus. Munþii Iezer-Pãpuºa. Transilvania. Alchemilla flabellate. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Nardus stricta. Dicranum scoparium. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. iar numãrul de specii mic. Muntele Gârbova.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Potentilla ternata. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. Danthonia decumbens. Carex ovalis. Clima: T = 6. Hieracium lactucella. Nardus stricta. Poa media.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Muntele Siriu. Goru (Jud. Hypochoeris uniflora. Antennaria dioica. Nardetum strictae alpinum Buia et al. versanþi. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Substrat: acid. prezentã în etajul subalpin. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. P = 900–1400 mm. Ligusticum mutellina. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas.6–4. menþionãm: Polytrichum commune.5.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL.2. Vaccinium vitis-idaea. Campanula abietina. sãrace în baze (5–10%).

R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36.3. Resmeriþã 1963. Munþii Retezat. Dihoru 1975. 1959. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Vf.HAB 1999: 36. Raclaru 1967. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. et al. Cãldarea Gropile. Stratul ierbos-dominant. Csürös et Resmeriþã 1970. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. Cãldarea Buhãiescu). Popescu G. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus. 2001. 1962. Sanda et al. Puzdra. ªtefan N. Munþii Rodnei (Faþa vf. Stratul arbustiv – foarte redus.2. Resmeriþã et al. Sârbu I. Munþii Parâng. Suprafeþe: mici (100 ha). 1977. Puzdra. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. Hodiºan 1968. Buia et al. Clima: T = 0. et al. Puºcaru-Soroceanu 1981. Vf. Todor et Culicã 1967.7– -0. Coldea 1987. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). în etajul subalpin. 1956. Alexiu 1998.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. 1963. 1990. Sanda 2002. Substrat: diferit. Mihãilescu S. 1999. Gnaphalium supinum.00C. Munþii Fãgãraº. Relief: versanþi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. ªaua Anieº-Galaþiul. 2003–2005 (ined. platouri. Mihãilescu S. Soluri: humosiosoluri. 1991. et al. Raclaru 1967. 146 . Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitat mesotrof. 2001. 1956. 1999. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. Rebra. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. Buhãiescu. 2001.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. P = 950–1450 mm. dintre care: Vaccinium uliginosum.).31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL.

Coldea et al. 1981. Plantago atrata. Specii caracteristice: Poa media. 2001. Veronica officinalis. 1956. Hypochoeris uniflora.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL.HAB 1999: 36. Resmeriþã 1965). Muntele Hãºmaºu Mare. Phleum alpinum ssp. Sanda 2002. triviale. Munþii Vâlcanului. Munþii Retezat.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. Sanda et Popescu 1996. Antennaria dioica. Hieracium aurantiacum. Munþii Ciucaº. Achillea stricta. versanþi diferiþi. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. în etajele subalpin ºi alpin. Festuca nigrescens. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. brâne. rom. 1997. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m.: Seslerietum heuflerianae auct. Campanula serrata. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Alchemilla obtuse. P = 1200–1450 mm. Alchemilla glabra. Munþii Þarcu. Luzula multiflora. Veronica alpine. grisebachii. Munþii Godeanu. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. Thlaspi dacicum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Geum montanum. Achillea distans. PuºcaruSoroceanu et al.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. 1962 Resmeriþã 1975. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Cheile Râmeþului. Avenula versicolor. Clima: T = 2. Agrostis rupestris.50C.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Specii endemice: Lychnis nivalis. Substrat: 147 . Buia et al. Cardaminopsis halleri ssp.3. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. Alchemilla xanthochlora. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). Leuchoris albida. Alchemilla flabellate. 1956. Campanula abietina.5– -2. Cerastium fontanum ssp. Coldea 1990. Colþii Trascãului. Pietrele Albe (Vlãdeasa). Alte specii: Nardus stricta.1956. Viola declinata. Muntele Postãvarul. Munþii Piatra Craiului. Munþii Rarãu. Suprafeþe: 1000-2000 ha. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. Leontodon croceus. Vaccinium uliginosum. Anthoxantum odoratum. Relief: stânci calcaroase. Hypericum richeri ssp. Munþii Fãgãraº. commutatum. Euphrasia minima. Pedicularis verticillata. 1956 (Syn. ovirensis. Potentilla ternata.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). 1950.). 1991. Literaturã selectivã: Csürös et al.2.

8–7). Festuca saxatilis. constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Saxifraga marginata. Helianthemum alpestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. în majoritatea lor. Pe lângã cele douã specii codominante. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Carex sempervirens. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. Helianthemum nummularium ssp. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. în diferite masive muntoase.3. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. cu deosebire cã. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. Carex sempervirens. Galium anisophyllum. cu o reacþie neutrã (pH = 6. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Euphrasia salisburgensis. Valoare conservativã: mare. haynaldiana. Astragalus frigidus. Centaurea pinnatifida. Carex sempervirens. precum: Carex sempervirens. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. Soluri: rendzine. Speciile componente.2. Sesleria rigida ssp. haynaldiana. alãturi de care. Alyssum repens. Dryas octopetala. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). Poa violacea. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. habitat endemic. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. haynaldiana ºi Carex sempervirens. tomentosum. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. Festuca amethystine. Saxifraga moschata. un rol important. Primula 148 . Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Sesleria heufleriana. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. Festuca saxatilis. haynaldiana.

Bromus riparius ssp.5.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. extraaxilare. Substrat: calcaros. 1997. Boºcaiu 1971. Munþii Þarcu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. de ordinul 1000–2000 ha.3. cu pH = 5. prezintã o acoperire semnificativã. Linum perenne ssp. Sanda et al. dar mai ales în locuri depresionale.0– -1. Coldea 1984. Geranium coerulatum. Trollius europaeus. 1958). Onobrychis transsilvanica. Coldea et al. Koeleria transsilvanica. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. Cerastium transsilvanicum. 2001. Androsace chamaejasme. Muntele Postãvaru. Puºcaru-Soroceanu et al. Munþii Parâng. Sausurea alpina. 1960. Sanda et al. 1990. Soluri: soluri rankere. habitat endemic.). Relief: stânci calcaroase însorite. Carex sempervirens. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Clima: T = 2.43 Stepped and garland grassland PAL. 1977. se întâlneºte pe versanþii estici. baumgarteni. Potentilla thuringiaca. Fink 1977. Munþii Fãgãraº. 1993. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Masivul Ceahlãu. Mihãilescu S.8–7. 1956. 1991. Sanda 2002. 1981. la altitudini mai mari. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. Calamintha alpina ssp. în unele cazuri. Mihãilescu S. În condiþii de umiditate ridicatã. Munþii Cibin. Dianthus tenuifolius. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 2004. barcensis. calcicolum.2. Muntele Gârbova. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. Centaurea kotschyana. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. Beldie 1967. Csürös 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. Csürös et al. 149 . în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. Dianthus spiculifolius. adeseori slab înþelenite. Maloº 1977. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Valoare conservativã: mare. cu constanþã ridicatã.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. Suprafeþe: mari. 1956 (Syn. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. 2001. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. Thlaspi dacicum. Cerastium arvense ssp. alãturi de care. Astragalus frigidus. Anthyllis alpestris. Bartschia alpina. Carex sempervirens. Structura: Habitat mozaicat. Alyssum repens. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. 1956. În Bucegi. cu umiditate crescutã. Cerastium transsilvanicum. pe grohotiºuri fixate. Paucã et al. umbrite. Poa rehmanii. În evoluþie. Carduus kerneri.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Hedysarum hedysaroides. Biscutella laevigata. Munþii Vâlcanului. P = 1200–1450 mm. Hedysarum hedysaroides. Dianthus tenuifolius. Muntele Hãºmaºu Mare. Munþii Rodnei.50C. Munþii Ciucaº.HAB 1999: 36. Munþii Rarãu. Munþii Piatra Craiului. carpatica. 2005 (ined. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. Gergely 1967. bogate în schelet. Redactat: Simona Mihãilescu.

În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia.2. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Poa rehmanii. tomentosum. Todor et Culicã 1967.5– -1. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Carduus kerneri. Piatra Rea. Vf.HAB 1999: 37. P = 1200–1450 mm.50C. Festuca amethystina. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Paucã et al. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Festuca saxatilis. Puzdrele. Potentilla thuringiaca. Dianthus tenuifolius. 2001. Thlaspi dacicum. Festuca flaccida. Alte specii importante: Festuca versicolor. Cerastium transsilvanicum. Linum perenne ssp. Coldea 1990. Sanda 2002. Corongiºul Mare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. 1956) Coldea 1990 (Syn. Festuca amethystine. Coldea et al. Calamintha baumgarteni. superficiale. Sesleria rigida ssp. et al. Negoiescu. 1991. Primula elatior ssp. calcicolum. Dihoru 1975. Koeleria transsilvanica. Alyssum repens. 1997.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Alchemilla palmata. cu pH = 6. Popescu G. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . 1981. Sesleria rigida ssp. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Cerastium arvense ssp. Anthemis carpatica ssp. 1956. 1977. Valoare conservativã: mare. Puºcaru-Soroceanu et al. pe mici suprafeþe. Trisetum fuscum. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. 2001. 1956). Alyssum repens.3. Helianthemum nummularium ssp. Clima: T = 3. Specii caracteristice: Festuca carpatica. haynaldiana. Beldie 1967. habitat endemic. Suprafeþe: restrânse (100 ha). Carduus kerneri. Soluri: rendzine. Centaurea kotschyana. Vf. Centaurea pinnatifida. Sanda et al.7–7. în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. Fink 1977. Nechita et Mititelu 1996. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. reavãne. Alte specii: Sesleria bielzii. pyrethriformis. Dianthus spiculifolius. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. Onobrychis transsilvanica. Raclaru 1967. Muntele Cailor). 1960. carpatica. extraaxilare.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. Relief: versanþi slab însoriþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica.

R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. Astragalus frigidus. pentru alianþa Seslerion rigidae. 2001. P = 800 mm. cu humus de tip mull. Helianthemum nummularium ssp. Minuartia verna. Sesleria rigida.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. Hedysarum hedysaroides. Primula elatior ssp. Sanda et al.50C. Phyteuma orbiculare. Maloº 1973. Coldea 1990. Myosotis alpestris.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. Munþii Cernei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Biscutella laevigata. Clima: T = 8–1.HAB 1999: 34. Alte specii importante: Asperula capitata. Scabiosa lucida. PAL. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Specii endemice: Thymus comosus. 1991.HAB 1999: 36. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.-Bl. Alyssum repens. Bartsia alpina. Primula veris ssp. Coldea 1991. 1913.3. carpatica. Carex sempervirens. 1997. Munþii Þarcu-Godeanu. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Aster alpinus. Coldea et al. Erysimum witmannii. Hieracium villosum. Beldie 1967.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Galium anisophyllon. Ranunculus oreophilus. ºi versanþi abrupþi. Seseli gracile. Polygonum viviparum. Linum perenne ssp. grandiflorum. laciniata. 1997. Centaurea kotschyana. extraaxilare. Dianthus petraeus. Athamantha turbith ssp. Pedicularis verticillata. 2001. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). 151 . Centaurea pinnatifida.2. Coldea et al. Poa rehmanii.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. 1956. Sausurea discolor. Carduus glaucus. columnae. hungarica. Valea Jiului). Ranunculus thora. Ranunculus oreophilus. Substrat: conglomerat calcaros.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2. Anemone narcissiflora. 1993. Phyteuma orbiculare. Specii caracteristice: Festuca xanthina. Scrophularia heterophylla ssp. Saxifraga marginata. Soluri: rendzine. Myosostis alpestris. Biscutella laevigata. Valoare conservativã: habitat endemic. Piatra Cloºani. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Bupleurum diversifolium. Draba lasiocarpa. Viola jooi. Thymus pulcherrimus. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Seseli rigidum. Crepis jacquinii. Sanda et al. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.

Lophozia wentzelii. Resmeriþa 1982. et al. puternic acide. disparilis. hungarica.HAB: 36.50C. chionohigrofile. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. arealele fiind reduse. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. Gnaphalium supinum.3– -2. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Relief: crio-nival. 1962. variate. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . Poa supina. 1981.12211 Alpide (Salix retusa. cu tulpinile chiar îngropate. Soldanella pusilla. Chrysanthemum alpinum.-Bl. Puºcaru-Soroceanu E. Suprafeþe: total < 10 ha. cu mult schelet ºi hidratare în exces.3. Plantago gentianoides. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. 1991. Carpatii Meridionali. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Boºcaiu 1971. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Coldea 1990.2. Valoare conservativã: mare. Kiaeria starkei. Sanda 2001. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. Kobresia myosuroides. Ranunculus crenatus. 1956). Juncus trifidus. dar nu depãºesc 10 cm. 1997. Soldanella hungarica ssp. Carex curvula. în etajul alpin. Minuartia sedoides. Buia et al 1964. Luzula alpinopilosa. în etajul alpin. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. puþin evoluate.: Salicetum retusae Buia et al. Specii caracteristice: Salix herbacea. Climã: T = 0. Agrostis rupestris. Primula minima. Roci: acide.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Veronica alpina. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. Cerastium cerastoides. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Festuca supina. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. Alexiu 1998. Sedum alpestre. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. faþã de cormofite. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. versanþi N ºi NE.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. S. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. 1956. 1926 (Syn. în consolidarea terenului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Munþii Fãgãraº). Specii endemice: Poa granitica ssp. S. Soluri: humosiosoluri. P = 1350–1450 mm.

Festuca supina. Salix reticulata. fie Sesleria rigida ssp. rar platou. Staþiuni: Altitudine 1800–2400. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. haynaldiana. Polygonum viviparum. Saxifraga 153 . chionofile. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. Specii caracteristice + dif.3). Relief: versanþi N. Primula minima. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. conglomerate. Saxifraga androsacea. Saxifraga paniculata.3. Viola alpina. sau NV. superficiale. Pedicularis oederi.50C. Salix reticulata. Clima: T = 1. Rhododendron myrtifolium. dintre speciile de ierburi se asociazã. în alte habitate.7–7.2. Silene acaulis. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. Primula minima. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. Roci: calcare jurasice. pante înclinate (45–850). Silene acaulis. Soluri: protorendzine cu mult schelet. P = 1250–1400 mm. (< 10 ha). între pajiºti alpine. bogate în humus. slab acide sau alcaline (pH = 6.: Salix retusa. În diferitele variante. Saxifraga aizoides. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. Armeria alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa.0– -2. acoperite îndelung cu zãpadã.subass. ca specii diferenþiale ºi dominante. Structura: Fitocenozã pionierã.

2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Leontodon montanus ssp. Rhododendron myrtifolium. neutrofile. Dryadetum octopetalae Br. Alte specii importante: Soldanella pusilla.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. haynaldiana. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Saxifraga aizoides. Poa molinerii ssp. Armeria alpina. Draba fladnitzensis. Saxifraga oppositifolia. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Poa molinerii ssp. expoziþie mai ales nordicã. Polygonum viviparum. Soluri: de tip rendzinic. 1956. haynaldiana. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984).1969). ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. Primula minima. cu reacþie neutrã (6. Beldie 1967. Anemone narcissiflora. Specii endemice: Achillea schurii. Festuca supina. chionofile. Climã: T = 1. Csürös 1957. Bartsia alpina. Dianthus gelidus. Achillea schurii.491 High montane Dryas mats PAL. calcifile. în etajul subalpin ºi alpin. Sedum alpestre. Saxifraga aizoides. frecvent. Saxifraga aizoides. Resmeriþã 1976. superficiale. Puºcaru-Soroceanu et al.-Bl.6–7) sau slab acidã. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Cerastium transsilvanicum. oligoterme. Alte specii importante: Salix reticulata. Schneider-Binder et Voik 1979. Staþiuni: Altitudine 1700–2200. Voik 1979. mult timp înzãpezite. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. Valoare conservativã: mare. vânt puternic. Stratificarea este foarte redusã. Sesleria rigida ssp.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. glacialis. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. Saxifraga oppositifolia. Anemone narcissiflora. Sesleria rigida ssp. Salicetum retuso-reticulatae Br. 154 . Carpaþii Meridionali. Leontodon montanus ssp. glacialis. Lloydia serotina. pseudotaraxacii. Literaturã selectivã: Beldie 1967. glacialis. Ranunculus oreophilus. Poa molinerii ssp.HAB: 31. 1981. Luzula alpinopilosa. Ierburile se înalþã. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. Salix herbacea. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi.00C.5–0. Sesleria coerulans. 10–15 cm înãlþime. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii endemice: Achillea schurii. Achillea schurii. Polygonum viviparum. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). Saxifraga androsacea.2. Polygonum viviparum. Achillea schurii. P = 1250–1400 mm. Saxifraga paniculata. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Pedicularis verticillata. Dryas octopetala. bogate în humus.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. Pedicularis verticillata. pseudotaraxacii. Lloydia serotina. 1926. total < 10 ha. Specii caracteristice: Dryas octopetala. Ranunculus oreophilus. Bartsia alpina.1956 (Syn. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. Roci: calcaroase. Carex sempervirens. de regulã.3. Primula minima. Saxifraga androsacea. 1926 (dupã Puºcaru. Puºcaru et al. conglomerate. mozaicat distribuite între pajiºti.-Bl.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare. Schneider-Binder et Voik 1979. 1991. 1978.3. 155 . Boºcaiu 1971. Literaturã selectivã: Voik 1976. Sanda et al. Coldea 1990. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cuprinzând specii endemice ºi rare. 1977. Nechita 2000.2. Mihãilescu 2001. Pãun et Popescu G. Beldie 1967.

Valoare conservativã: foarte mare. oligoterme.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Doronicum clusii. Polygonum viviparum. Anthemis carpatica. Soldanella hungarica ssp. Oreochloa disticha. Soluri: litosoluri organice. Dryas octopetala. Primula minima.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. 1991. Silene nivalis. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin. Poa granitica ssp. disparilis ºi Silene nivalis. Relief: terenuri plane. Veronica baumgartenii. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. cu aciditate slabã.subass. Rhitidiadelphus triquetrus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. hungarica sunt endemice în Carpaþi. Viola alpina. Clima: T = 0. cu conþinut organic redus. P = 1350–1450 mm. Campanula alpina. Luzula alpinopilosa. Alte specii importante: Saxifraga androsacea.2. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. Avenula versicolor. Roci: calcare. poliþe la baza stâncilor.3.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. 1919). hungarica. Veronica baumgartenii. Polygonum viviparum. Saxifraga carpathica. cymosa. Saxifraga pedemontana ssp. 156 . total < 10 ha. disparilis. Silene nivalis.HAB: 36. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Festuca supina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare.00C. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. Salix herbacea. Avenula versicolor. hungarica. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. calcifile. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. Carex atrata. Campanula alpina. Rhodiola rosea. kitaibeliana).: Salix kitaibeliana (Salix retusa var.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp.5– -2. acoperire prelungitã cu zãpadã. Festuca supina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. cuprinzând ºi alte specii endemice. chionofile. vegetal are o acoperire mare. Carex atrata. Primula minima.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. mozaicate. Oreochloa disticha. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. Literaturã selectivã: Coldea 1985. habitat endemic în Carpaþii Orientali. Specii endemice: Salix kitaibeliana. 1997. expoziþii umbrite. Specii caracteristice + dif. Rhodiola rosea. protorendzine. Saxifraga aizoides. Viola alpina. Soldanella hungarica ssp.

calcifil. Luzula alpinopilosa. cu humus mult. Dryas octopetala. provenind în special din topirea zãpezii.70C. habitat endemic. Salix herbacea. Polygonum viviparum. Specii endemice: Salix kitaibeliana. NV. Oreochloa disticha. P = 1350–1400 mm. poliþe cu orientare N. chionofil. total < 10 ha. Primula minima.subass. Bartsia alpina. Þarcu. 157 . Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. circumpolare. grego-calcare cretacice. Ranunculus oreophilus. Silene acaulis. Coldea 1993. Lloydia serotina. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. Anemone narcissiflora. Silene acaulis. Soldanella hungarica. Relief: terenuri plane. Myosotis alpestris.0– -1. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. cu zãpadã persistentã. Sesleria rigida ssp. Soldanella pusilla. Roci: calcare masive. cu o dominanþã mai bunã. Rhodiola rosea. Specii caracteristice + dif. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Godeanu). Rhodiola rosea. rãspândite în mozaic printre pajiºti. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. 10 luni pe an. regim hidric excedentar. Sunt prezente. Fãgãraº. Saxifraga oppositifolia.2. Saxifraga aizoides. Bartsia alpina. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Myosotis alpestris.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Voik 1976. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). protorendzine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. haynaldiana. Primula minima. Polygonum viviparum. Carex atrata ºi Dryas octopetala. brâne. kitaibeliana). Valoare conservativã: foarte mare.3. Veronica alpina. cu caracter oligoterm. Oreochloa disticha. Carex atrata. Ranunculus oreophilus. Salix kitaibeliana. Clima: T = 1. Soluri: rendzine. Soldanella pusilla este caracteristicã. care realizeazã o acoperire de 30–65%. dar puþin reprezentatã cantitativ. kitaibeliana). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Coldea 1990. Valoare conservativã: redusã.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Heracleum sphondylium ssp. Leucanthemum waldsteinii. Rumex alpestris. foliosoluri bogate în nitraþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Chaerophyllum hirsutum.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. transsilvanicum. Coldea et al. Viola biflora. 2001. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. în etajele subalpin ºi alpin. Sanda 2002. Sanda et al. litosol. Substrat: acid. Athyrium distentifolium. Geranium sylvaticum. Buhãescu).5.Pãpuºa. Achillea distans. ºi Adenostiletalia alliariae. Alexiu 1998.HAB 1999: 37. Milium effusum.3. Doronicum austriacum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. Saxifraga heucherifolia. 1934. Chrysosplenium oppositifolium. Stellaria nemorum.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum. Myosotis sylvatica. P = 1325–1450 mm. Soluri: rendzine.50C.0– -1. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m. Saxifraga heucherifolia. 1991. Munþii Þarcu-Godeanu. Munþii Retezat. de ordinul a 10– 50 ha. Senecio nemorensis.2. Boºcaiu 1971. Carduus personata.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. Literaturã selectivã: Borza A. Clima: T = 2. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. 1997. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . Senecio subalpinus. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Veratrum album. Phleum alpinum.3. Suprafeþe: restrânse. Pulmonaria filarszkyana.

Relief: vãi abrupte. Munþii Þarcu. Soluri: coluviale umede. Stratul muºchilor este redus. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br.2. Valea Sebeºului.-Bl.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. menþionãm: Polytrichum commune. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.3. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Stratul ierbos este dominant. uneori la marginea pâraielor.HAB 1999: 37.00C. Achillea distans. Phyteuma vagneri. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 .4– -1. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. Structura: Stratul arbustiv este redus. 1950 din Alpi. în regiunea montanã. Substrat: diferit. Salix silesiaca. care definesc aceste grupãri regionale. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. transsilvanicum. Munþii Godeanu. Heracleum sphondylium ssp.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). etajele subalpin ºi alpin. jgheaburi ºi hornuri umbrite. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Suprafeþe: restrânse.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn. Clima: T = 5. menþionãm: Alnus viridis. Poa delyii. P = 950–1450 mm. Valea Zârnei–Valea Drãganului. numãrul de specii fiind mic. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. de ordinul a 100– 200 ha. Carpaþii Occidentali: Semenic.

Saxifraga heucherifolia. Aconitum toxicum. Cicerbita alpina. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Pulmonaria filarszkyana. Aconitum tauricum. Clima: T = 5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. 2005 (ined.00C. Veratrum album. Campanula abietina.3. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. rom. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Structura: Stratul arbustiv este redus. Chaerophyllum hirsutum. Leucanthemum waldsteinii. Doronicum austriacum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Senecio nemorensis. Alte specii importante: Aconitum tauricum. 1959. Literaturã selectivã: Borza 1946. P = 900–1425 mm.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. transsilvanicum. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Munþii Þarcu. 160 .). Saxifraga heucherifolia. Calamagrostis villosa. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Festuca pratensis ssp. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). 2001. Heracleum sphondylium ssp. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Cicerbita alpina. Munþii Godeanu. Ranunculus platanifolius. Tozzia alpina. Carpaþii Occidentali: Semenic. Hypericum richeri ssp. de ordinul a 10– 100 ha. Cirsium waldsteinii. Alte specii: Adenostyles alliariae. scheletopietroase coluvionate cu humus. Carduus personata. Valeriana sambucifolia.2. Aconitum toxicum. menþionãm: Alnus viridis. Myosotis sylvatica. Viola biflora. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. Rumex alpestris. Soluri: rendzine superficiale. Milium effusum. Myosotis sylvatica. 1991.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Coldea 1990. Hypericum richeri ssp. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. Achillea distans. Relief: vãi abrupte. Veratrum album. Coldea et al.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. Rumex alpestris. Geranium sylvaticum. Campanula abietina. Geranium sylvaticum. Carduus personata. Huml et al. apennina. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Polygonatum verticillatum. 1997. Myosotis sylvatica.HAB 1999: 37. et Walas 1949 (Syn. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. 1983.). Mihãilescu S.4–0. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Athyrium distentifolium. Cirsium waldsteinii. Boºcaiu 1971. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. Ranunculus platanifolius. Senecio nemorensis. Valea Sebeºului. Salix silesiaca. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: diferit.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. Athyrium distentifolium. grisebachii. Stellaria nemorum. Cirsium waldsteinii. Raþiu et al. Achillea distans. Milium effusum. Doronicum austriacum. Leucanthemum waldsteinii. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. Sanda 2002. Suprafeþe: restrânse. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Stellaria nemorum. Raþiu et Gergely 1969. transsilvanicum. Sanda et al. Doronicum austriacum. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. Viola biflora. Valoare conservativã: redusã. Festuca picta. grisebachii. Pulmonaria filarszkyana. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. 1979.

În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. Csürös et al. Coldea 1990. Literaturã selectivã: Borza 1959. Sanda et al. Galeopsis tetrahit. Todor et Culicã 1967) corr. în general nitrofile. rom. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Todor et Culicã 1967. Zanoschi 1974. Soluri: bogate în nitraþi. 1956. Raþiu et Gergely I. Capsella bursapastoris. Oroian S.-Bl. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. Suprafeþe: mari. Buia et al. 1981. Chenopodium bonushenricus.5–0. Muntele Siriu. Valea Zârnei. Poa annua. Rumex obtusifolia. Glechoma hederacea. Poa supina. Coldea (1986) 1990 (Syn. terenuri plate. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Coldea et al. 1991. 1991. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Dihoru 1975. Munþii Ceahlãu. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. PuºcaruSoroceanu et al.2. 1971. Sanda et al. Alexiu 1996. Fink 1977.HAB 1999: 37. 1981. Pascal et Mititelu 1971. Veratrum album ssp. Substrat: diferit. Sãmãrghiþan M. 1977. P = 980–1425 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al.: Rumicetum alpini auct. Munþii Fãgãraº. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. Coldea et al. lobelianum. 1962. 1919 em. Raþiu et Gergely 1969. Valea Gurghiului. Sanda 2002. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Cherophyllum hirsutum. Bistriþa Aurie. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. 1975.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Beldie 1967. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Sanda 2002. Valoare conservativã: redusã. Rumex alpinus. 1997. Geum urbanum. Alte specii importante: Poa supina. 1969. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. 1997. Munþii Iezer-Pãpuºa.. de ordinul a 1000– 5000 ha. 1964. Chenopodietum subalpinum Br.88 Alpine dock communities PAL. Achillea distans. 1944). 2001. Poa trivialis. Vicol et al. dintre care amintim: Uritica dioica. Carduus personata.3. Munþii Parâng. Puºcaru-Soroceanu et al. Relief: 161 .88 Alpine dock communities EUNIS: E5. 1998. Lamium maculatum. Clima: T = 4. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Oltean et Dihoru 1986. Boºcaiu 1971. Pãun et Popescu G. Senecio rupestris. Defileul Mureºului. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1990. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. Plantago major. Silene alba. Munþii Retezat.00C. Valea Olteþului. Geranium phaeum. 2001. Muntele Gârbova.

în lungul vãilor. Sanda 2002. Coldea 1985.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. P = 950–1200 mm.7–3. un grup mare de specii nitrofile. rom. în etajul montan. Poa supina.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. La alcãtuirea asociaþiei participã. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. Taraxacum officinale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor. Dihoru (1975). Cuscuta europaea. în general. Valoare conservativã: redusã. Malva neglecta. Kulcz. Scrophularia scopolii. Geranium pusillum. Sanda et al. Geranium robertianum. 1991. Senecio nemorensis.: Rumicetum obtusifolii auct. Plantago major. subalpinus. pe terenurile de lângã sate.HAB 1999: 37. Veronica chamaedrys. 1965). Trifolium repens. iar antropogen. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. Clima: T = 4. Cirsium oleraceum. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. Cirsium boujartii. Altitudine: 950–1450 m.: Petasitetum glabrati Morariu 1943).. Literaturã selectivã: Grigore 1968. douã variante. Carduus acanthoides. subalpinus.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. et Pawl. 2001. Substrat: diferit. Muntele Siriu. terenuri plane. stâni. Geum urbanum.88 Alpine dock communities PAL. Stellaria nemorum. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al. Staþiuni: tãieturi de pãdure. Alte specii importante: Urtica dioica. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. unde se acumuleazã material organic. unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale.50 C. 162 . Stellaria media. Se diferenþiazã dupã G. Polygonum aviculare. Capsella bursa-pastoris.HAB 1999: 37. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. Dihoru 1975. Chenopodium bonus-henricus.2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila).3. Poa trivialis. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. TimiºBega. Carduus personata. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: vãi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. în multe masive). 1926 (Syn.

de-a lungul pâraielor. Dihoru 1975. Valea Iadului. Petasitetum albae Dihoru 1975. Clima: T = 7. Petasites albus. Telekia speciosa.. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus.HAB 1999: 37. rom. Bistriþa Aurie. Coldea et al. Relief: vãi intramontane. Geranium robertianum. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Valea Feneºului. Redactat: Simona Mihãilescu. Chaerophyllum hirsutum. Cheile Tiºiþei.50C. Valea Chirui. Cabana Mãdãraº. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. 1997. Muntele Siriu. în etajul montan.8–4. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Muntele Postãvaru. 37. Silene dioica. (1968) 1969. Defileul Mureºului. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Relief: vãi. Geranium phaeum. Valea Gurghiului. Valoare conservativã: redusã. Rumex alpinus. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. de ordinul a 1000 ha. Lamium maculatum. Valea Oltului.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Bazinul Bistriþei. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. Bazinul Tazlãului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic. Defileul Criºului Repede. 1997. Aegopodium podagraria. Altitudine: 550–1100 m. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. Glechoma hederacea. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº.10C. Senecio subalpinus. Galium aparine. în etajul fãgetelor. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº. Anthriscus sylvestris. Literaturã selectivã: Nyárády A. Munþii Iezer-Pãpuºa. Harghita Bãi.3. Valea Mraconiei. Alte specii importante: Petasites hybridus. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Poa trivialis. Rumex obtusifolius. Munþii Piatra Craiului. 2001. ªtefan et al. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Urtica dioica. în etajul montan mijlociu. Pascal et Mititelu 1971. Bistriþa Aurie. Stâna de Vale. Munþii Baraolt. Substrat: 163 . Heracleum sphondylium. Pãdurea Hoghiz.8144 Carpathian butterbur communities. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Coldea 1990. Munþii Rodnei. P = 800–1100 mm. Sanda et al. Clima: T = 5. Munþii Harghita (Pârâul). 1991. Staþiuni: semiumbrite. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. Achillea distans. Valea Sebiºelului. Suprafeþe: mari.2. rom. Geum urbanum.: Petasitetum hybridi auct. Munþii Ceahlãu. Sanda 2002.3. Muntele Siriu. Carduus personata. Substrat: diferit. Mohoº.0–5. P = 900–1200 mm. Eupatorium cannabinum.. Cruciata laevipes. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº.

Alte specii importante: Aruncus dioicus. 1966. Sanda 2002. Filipendula ulmaria. 1991. Heracleum sphondylium. Valoare conservativã: redusã. et al. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Literaturã selectivã: Raþiu I. Anthriscus sylvestris. Silene dioica. 1997. Fink F. Impatiens noli-tangere. Coldea et al. transsilvanicum. Coldea 1990. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Geranium robertianum.2. Alexiu 1996. Silene alba. Lamium maculatum. Stellaria nemorum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Danciu 1973. Petasites albus. 1973. Heracleum sphondylium ssp. Galeopsis tetrahit. 1965.3. Symphytum officinale. Sãmãrghiþan M. 1966. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Galium aparine. Hodiºan I. Raþiu et al. Petasites hybridus. Soluri: rendzine. 1977. Sanda et al. Zanoschi V. Geranium phaeum. Cirsium oleraceum. 1973. Chaerophyllum hirsutum. Eupatorium cannabinum. Orobanche fava. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Urica dioica. Dihoru 1975. Resmeriþã et Raþiu I. soluri coluvionate ºi bogate în humus. Equisetum maximum. care formeazã pâlcuri constante. Dihoru et al. Aconitum toxicum. Rubus caesius. menþionãm: Cardamine amara. 1983. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. Chaerophyllum cicutaria. Redactat: Simona Mihãilescu. Rumex obtusifoius. Carduus crispus. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Glechoma hederacea. 1974. Cirsium oleraceum. Chelidonium majus. 1974. Carduus personata. Aegopodium podagraria. 1984. Scrophularia alata. 2001. Petasites hybridus. Achillea distans. Poa trivialis. 1968. 2001. Mycelis muralis. Cruciata laevipes. Chaeropyllum hirsutum. În Siriu. Popescu G. Caltha laeta. 1997a. Scirpus sylvaticus. Impatiens noli-tangere. Campanula rapunculoides. 1981. Geum urbanum. 1996. Oroian S. Chaerophyllum aromaticum. Alliaria petiolata. Pop I. Petasites albus. 1998. Silene heuffelii. Raþiu et Gergely 1976. Pascal et Mititelu 1971. Beldie 1967. Anthriscus nitida. Hypericum acutum. Pulmoraria rubra. iar pe Valea Crãpãtura. Myosotis scorpioides.

bogate în substanþe nutritive. Crepis paludosa. Mentha longifolia. Crepis paludosa. Myosotis scorpioides. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Soluri: aluviale. Stancu 2001. Drãgulescu 1995. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Equisetum palustre. R. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. P = 650–800 mm. Sanda. Specii rare: Ligularia sibirica. Cirsium oleraceum. Juncus articulatus. Clima: T = 8–70C. Scirpus sylvaticus. Scirpus sylvaticus. Cirsium rivularis. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. Cirsium oleraceum.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. 1937. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. Trolius europaeus. Aceste plante realizeazã etajul superior. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Lychnis flos-cuculi. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris.2. Redactat: A.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. Ranunculus acris. Geranium palustre. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Valoare conservativã: redusã. Schwich 1944. Relief: versanþii vãilor.HAB: 37. Popescu.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). pseudo-gleice.7 Humid tall fringes CORINE: 37. Tx. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Popescu. Coldea 1995-1996. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora. Angelica sylvestris. Polemonium caeruleum.3. Angelica sylvestris. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. Filipendula ulmaria. repens. Alte specii importante: Angelica archangelica. Geranium palustre.

Alopecurus pratensis. J. Symphytum officinale. Agrostis stolonifera. Soluri: aluviale. Fãgãraº.HAB: 37. Pe terenurile din jurul izvoarelor. Lysimachia nummularia. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Juncetum effusi Soó (1931) 1949.31 Purple moograss meadows PAL. Carex vulpina. unde bãlteºte apa permanent. Carex hirta. Clima: T = 9–70C.3. Gratiola officinale. Transilvania (Haþeg. 166 . Alte specii importante: Medicago lupulina. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. effusus. 2002. Bârcã 1971 Redactat: A. Gergely. effusus. P = 650–750 mm. Rãspândire: Banat (Caransebeº). Valoare conservativã: redusã. Stachys officinalis. sardous. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Galium palustre. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Potentilla reptans. Popescu. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. unde solul este permanent umed. Moldova. Sanda.2. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. effusus. Festuca arundinacea. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. Braºov).4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. reavãne ºi umede. Bazinul Giurgeului. afânate. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. Ranunculus acris. Gratiola officinale. Juncus articulatus. cu acumulãri de material organic. Prunella vulgaris. Literaturã selectivã: Pop et al. Medicago lupulina. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. Taraxacum officinale. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. Lythrum salicaria. Structura: Fitocenozele. palustris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. Poiana Rusacã. Agrostis canina. Relief: terenuri plane sau uºor concave. P. Rumex crispus. Roci: depozite aluviale. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Stancu 2001. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Ranunculus repens. iar în jurul izvoarelor. Lotus corniculatus. Agrostetum caninae Harg. 1953. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. Todor. J. Potentilla reptans. Agrostis canina. Lolium perenne. R.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Trifolium fragiferum. Popescu. gleice sau pseudogleice. J. Alopecurus pratensis. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. dominate de Juncus inflexus ºi J. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. Mentha longifolia. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior.HAB: 37. Oenanthe silaifolia. Poa trivialis. Carex hirta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. 1942. Alopecurus geniculatus.

Braºov). Soluri: brune luvice. Serratula tinctoria. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. Botoºani) ºi Vad (jud. Relief: depresiuni. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. jud. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces. Lychnis flos-cuculi. Cirsium rivulare. cu pante foarte uºor înclinate. Carex ova- 167 . Structura: în cadrul fitocenozelor participã. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. cu expoziþii variate. Dianthus superbus.2. brun acide de pantã. P = 700–850 mm. Roci: depozite lutoargiloase. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis.3. în numãr mare. LoznaDersca (jud. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. Clima: T = 9–80C. Trolius europaeus. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. Harghita). Juncus conglomeratus. Angelica sylvestris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m.

dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta. Succisa pratensis. Valoare conservativã: moderatã. Parnassia palustris. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Gentiana pneumonathe.2. Elékes 1989. ultima fiind specie rarã în flora României.3. Galium boreale. Redactat: A. Lysimachia vulgaris. la Letea. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Serratula tinctoria. Lathyrus pratensis. Achillea ptarmica. Stachys officinalis. Transilvania (Depresiunea Vad). Galium uliginosum. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Gergely. Potentilla erecta. ovalis. Cirsium alatum. Lysimachia nummularia. Negrean 1976. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Molinia caerulea ssp. Juncus articulatus. Vicia biennis. Nardus stricta. P = 700–800 mm. Juncus artatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Popescu. Lathyrus pratensis. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Holoschoenus vulgaris. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Specii caracteristice: Molinia coerulea.HAB-36 pentru habitatul descris. A. Agrostis stolonifera. Moldovan 1977. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Peucedanum rochelianum. Danthonia decumbens. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Gentiana pneumonanthe. Succisia pratensis. Agrostis capillaris. Serratula tinctoria. Ranunculus flammula. Mititelu. Literaturã selectivã: Buia 1963. Substrat acid. Carex ovalis. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Rhinanthus glaber. Cirsium rivulare. Peucedanum rochelianum.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Juncus inflexus. Hypochoeris radicata. Saccharum strictum (Erianthus appressus). stolonifera. Festuca rubra. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. Popescu. Stachys officinalis. Gladiolus imbricatus. Valoare conservativã: moderatã. Molinia coerulea. Stellaria graminea. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Raþiu 1980. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Gergely. Alte specii importante: Luzula campestris. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Stachys officinalis. Clima: T = 8–70C. Juncus conglomeratus. Deschampsia caespitosa. Lychnis flos-cuculi. Dihoru. În Delta Dunãrii.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. Soluri: luvosoluri gleice. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Carex pallescens. C. Juncus glaucus. Redactat: A. Solidago virgaurea. euxina. Juncus conglomeratus. Campanula patula.HAB*: 37. diferenþialã localã. 168 . Raþiu. Parnassia palustris.

Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 .263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Poa trivialis. Briza media.3. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Trifolium pratense. Redactat: A. Popescu. Dactylis glomerata. numai în zona colinarã. Carum carvi. Juncus conglomeratus.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. Alopecurus pratensis. iar în Oltenia. Luzula campestris. Cynosurus cristatus. în rest suprafeþe mici. glei. Agrostis stolonifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Alte specii importante: Phleum pratense. Briza media. Juncus conglomeratus. Popescu. Agrostis stolonifera. Alopecurus pratensis. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. cu exces de umiditate. repens. Clima: T = 8–6. Trifolium hybridum. Trifolium pratense.HAB: 37. soluri aluviale. Valoare conservativã: redusã. J. palustris. P. Lathyrus pratensis. T. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. Holcus lanatus. Festuca pratensis.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. Cirsium canum. Rhinanthus angustifolius. Roci: depuneri aluviale. Sanda. Stancu 2001. Lathyrus pratensis. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Stratul inferior. Festuca pratensis. P = 700–800 mm. Taraxacum officinale. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Soluri: gleiosoluri.50C. Literaturã selectivã: Pop 2002. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Myosotis scorpioides. Rãspândire: Transilvania. Muntenia ºi Moldova. Equisetum palustre. Alãturi de specia dominantã. conglomeratus. Stellaria graminea. Juncus inflexus.2. bine dezvoltat. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Ranunculus acris.

este o plantã de talie mare. Muntenia. 1973.3.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont.50C. Siss. Alte specii importante: Juncus inflexus. Valoare conservativã: redusã. Bellis perennis. Alopecurus aequalis.5–7. Plantago major. în amestec cu: Lythrum salicaria. Holcus lanatus. Roci: silicioase. Ranunculus repens. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. P = 700–950 mm. Soluri: luvosoluri slab gleizate. P = 600–800 mm.HAB: 37.5–6. Muntenia. Ranunculus acris. Potentilla anserina. gleice ºi pseudogleice. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria.5–2 m. Festuca pratensis.2. Trifolium dubium. Barabaº 1997. Plantago major. Epilobium parviflorum. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Filipendula ulmaria. Soluri: aluviale. Plantago media.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Poa pratensis. 1944.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Telekia speciosa. Juncus inflexus. Lolium perenne. Valeriana officinalis. Rumex crispus. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. Clima: T = 10. Centaurium erythrea. Rãspândire: Locuri umede. Sanda. Sagina procumbens. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora. uneori slab sãrãturate. Popescu.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. et Westhoff 1940) Schwik. care atinge 1. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. din Transilvania. Popescu. Centaurium erythraea. Prunella vulgaris. Redactat: A. Trifolium repens. bufonius. Roci: depozite luto-argiloase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex ovalis. Moldova. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995.HAB: 37. Koch 1926. Suprafeþe: cca 25–30 ha. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Etajul inferior este 170 . Potentilla anserina. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Agrostis capillaris. Taraxacum officinale. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Juncus bufonius. Clima: T = 7. Rumex crispus. Veronica serpyllifolia. Chaerophyllum hirsutum. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. Taraxacum officinale. Specii caracteristice: Juncus tenuis.00C. Aceasta realizeazã etajul superior. Juncus bufonius. J. Moldova. Trifolium repens.

Scirpus sylvaticus. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. oleraceum. Clima: T = 9–7. Daucus carota. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Pãun. Suprafeþe: În zonele joase. Vrancea). Muntenia. Popescu et al. Dobrogea. Scirpus sylvaticus. Festuca pratensis. Barabaº 1997. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. 1984. P = 550– 700 mm. Impatiens noli-tangere. Literaturã selectivã: Buia. Ranunculus repens. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. Potentilla reptans. Poa trivialis. Soluri: aluviosoluri. Redactat: A. gleiosoluri. Lotus corniculatus. Popescu. Trifolium repens. Telekia speciosa. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. Chaerophylum hirsutum. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Eleocharis palustris. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Crepis paludosa. Chifu. Rãvãruþ. Valoare conservativã: redusã. C. Equisetum palustre. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Sanda.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Geranium palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. Drãgulescu 1995. Alte specii importante: Crisium canum. Specii rare: Cypripendium calceolus. Myosotis scorpioides. Popescu. Telekia speciosa. ªtefan. Valoare conservativã: redusã. Oltenia. Popescu. Structura: Specia caracteristicã.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. Potentilla reptans. Geranium palustre.HAB: 37. Mititelu 1971. Valea Tiºiþei – jud. Poa pratensis. Banat. Ranunculus acris. Agrostis stolonifera. Festuca pratensis. Trifolium fragiferum. Caltha palustris. Galega officinalis.3. Agrostis stolonifera.50C. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. cum sunt: Mentha longifolia. Deschampsia caespitosa. Safta. Trifolium fragiferum. Lysimachia vulgaris. Rorippa sylvestris. realizând etajul superior al fitocenozelor. Equisetum palustre. Popescu. Redactat: A. Cãzãceanu. Suceava. Rorippa austriaca. Lysimachia nummularia. Moldova. 171 . Agrostis stolonifera. Turenschi 1956. T. Sanda. Lychnis flos-cuculi. cu valoare furajerã ridicatã. Rorippa sylvestris. Barabaº 1997. Chaerophyllum hirsutum. Agropyron (Elymus) repens. ocupã suprafeþe de sute de ha. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. repens. Alopecurus pratensis. toate fiind specii de talie mijlocie. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Lolium perenne. Pop 1960. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata.2. Alte specii importante: Poa trivialis. realizând pajiºtile de luncã. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.

Relief: teren plan. nisipuri. în total circa 300–400 ha. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. dintre care 172 .263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2.. luturi. et Turenschi 1956. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Soluri: eutricambosoluri. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. pante foarte slab înclinate. P = 550–700 mm.5–80C. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. Cãzac.3. gleiosoluri. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. tot timpul anului. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. humico-gleice.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. Moldova.2. Dobrogea.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. terasele râurilor din câmpie. Muntenia. Clima: T = 9. pe islazuri. uºoare. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37. Roci: depozite aluviale. Oltenia.HAB: 37. Banat.

Agropyron repens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Festuca pratensis. Trifolium repens. Leucanthemum vulgare. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Trifolium pratense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Stellaria graminea. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Lysimachia nummularia. Galium palustre. Juncus effusus. Briza media. Poa pratensis. Popescu. Festuca pratensis. Alte specii importante: Poa palustris. Ranunculus repens. 173 . Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Agrostis stolonifera. Juncus effusus. Festuca pratensis. Galium palustre. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Carex hirta. Popescu. R. Sanda. Turenschi 1966. Alopecurus pratensis. Agrostis capillaris. Nedelcu 1984. Alopecurus pratensis.2.3. Taraxacum officinale. Potentilla reptans. Holcus lanatus. acris. Dactylis glomerata. Doltu. Redactat: A.

Dactylis glomerata. Anthoxanthum odoratum. PuºcaruSoroceanu et al. Popescu 1991. Cynosurus cristatus. Phleum montanum. Trifolium pratensis. montanum. Achillea millefolium. rom. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907. Silene vulgaris. Daucus carota. Cerastium holosteoides. Carum carvi.3.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. Polygonum bistorta. cu o acoperire de 80–95%. Hypochaeris uniflora. Soluri: eutricambosoluri. Popescu. Toate acestea sunt prezente 174 . Leucanthemum vulgaris.000–12. 1963. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Poa pratensis.2. Arrhenatherum elatius. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici).3 Montan hay meadows PAL. Sanda. Cerastium holosteoides. Briza media. Valoare conservativã: redusã. T. Festuca pratensis. Leontodon autumnalis. Onobrychis viciifolia.000 ha.6. Lotus corniculatus. Festuca pratensis.HAB: 38. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. Holcus lanatus. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Cerastium holosteoides. Anthyllis vulneraria. Clima: T = 7–60C. Lotus corniculatus. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. Campanula glomerata. Alte specii importante: Agrostis capillaris. Redactat: A. Leucanthemum vulgare. Rumex acetosa. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Knautia arvensis. Suprafeþe: Aproximativ 10. neutre pânã la slab acide.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Luzula campestris. P = 700–800 mm. Gymnadenia conopsea. Onobrychis viciifolia. non Knapp 1951). Roci: ºisturi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. conglomerate. Trifolium campestre. Dianthus carthusianorum. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede.25 Continental meadows CORINE: 38. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris.3.

estice. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Lolium perenne. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Clima: T = 8–6. P = 700–800 mm. Relief: versanþi slab înclinaþi. pietriºuri. Podiºul Mehedinþi. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Trifolium pratense. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. 1992. Poa pratensis. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. Trifolium pratense. Popescu. expoziþii sudice. Anthoxanthum odoratum. Onobrychis viciifolia.-Bl. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. expoziþie sudicã ºi sud-esticã. rata. Campanula patula. Cel de al doilea etaj.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Soluri: brune luvice.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. Obcinele Moldovei. Alopecurus pratense. Agrostis stolonifera.50C.HAB: 38. fertile. Lotus corniculatus. Podiºul Transilvaniei. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius. Trisetum flavescens. Depresiunea Dornelor. este format din plante de talie mai micã. Festuca rubra.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. luvosoluri. Phleum pratense. Redactat: A. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. Sanda. Trifolium repens.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. ex Scherrer 1925.HAB: 38. Lotus corniculatus. Popescu. brun-montane slab acid. Roci: silicioase. Onobrychis viciifolia. Cerastium holosteoides. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. Rumex acetosella. Clima: T = 9–6. Stancu 2001. Campanula patula. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. moderate în humus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris.2. Salvia nemorosa. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%).50C. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. Dactylis glomerata. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. Doniþã et al. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante.000 ha. Leucanthe- 175 . Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi. Soluri: districambosoluri.3. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris. Leontodon autumnalis. P = 600–800 mm. Festuca pratensis. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Suprafeþe: 15. Rãspândire: Dealurile subcarpatice.

Rhinanthus minor. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Cynosurus cristatus. Galium mollugo. P = 650–750 mm. Linum catharticum.3. Podiºul Transilvaniei. Valoare conservativã: moderatã.0–70C. Trifolium campestre. platouri. Chifu et al. Knautia arvensis. Clima: T = 9. Anthoxanthum odoratum. Agrostis capillaris. Briza media. Luzula campestris. Filipendula vulgaris. 176 . Lotus corniculatus. Lotus corniculatus. Anthoxanthim odoratum. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Carex ovalis. Daucus carota. Redactat: A. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Anthoxanthum odoratum. Cerastium fontanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Lotus corniculatus.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Subcarpaþii Moldavi. Trifolium campestre. Literaturã selectivã: Burduja et al. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Pimpimella saxifraga. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Stellaria graminea. Agrostis capillaris. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Trifolium repens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Achillea millefolium. Piminella saxifraga. Polygala vulgaris.2. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. Dactylis glomerata. Relief: pante moderat înclinate. Mititelu et al. Festuca pratensis. T.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. 1972. Carum carvi. Cerastium holosteoides. Hodiºan 1968. Pastinaca sativa. 1982. Campanula patula. aluviosoluri. Popescu. Lolium perenne.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Literaturã selectivã: Chifu et al. Puºcaru-Soroceanu 1963. Soluri: eutricambosoluri. Knautia arvensis. Euphorbia stricta. Trifolium pratense. Substrat: slabmoderat acid. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Valoare conservativã: redusã. Hypochoeris radicata. Leucanthemum vulgare. Pimpinella saxifraga. Trisetum flavescens. districambosoluri. Daucus carota. Popescu.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Dactylis glomerata. Briza media. Luzula campestris. Pimpinella saxifraga. Cynosurus cristatus. Lotus corniculatus. Trifolium pratense. Suprafeþe: 500–600 ha. Redactat: A. dubium. Specii caracteristice: Festuca rubra. Achillea millefolium. Cynosurus cristatus. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. Anthoxanthum odoratum. Medicago lupulina. Puºcaru-Soroceanu 1963.HAB: 38. 1973. Carex pallescens. 1978. Holcus lanatus.

în special fliº. brad (Abies alba).000 în Carpaþii Orientali. PÃDURI (4) 2. HAB: 41. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).3–3. ulm de munte (Ulmus glabra).000 în Carpaþii Meridionali. Suprafeþe: circa 520. luvosol. mezofite. în etajul nemoral. moderat – slab acide. din care 375. fag (Fagus sylvatica ssp. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4. Roci: variate. P = 750–950 mm. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . pânã la profunde. culmi.000 ha. îndeosebi în Carpaþii Orientali. Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. oligo-mezotrofe. slab scheletice.60C. 33. Soluri de tip eutricambosol. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. mezo eubazice.6. oligo-mezoterme. 112. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL.1. jilave. conglomerate. 25–30 pentru fag la 100 de ani. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. platouri. Climã: T = 5.4.1123. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. ºisturi cristaline.000 în Carpaþii Occidentali. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.2. sylvatica).4. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale.

umede. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Lonicera xylosteum. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. oligomezoterme. (100. Symphytum cordatum.000 ha în Carpaþii Occidentali). Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. P = 850–1000 mm. Doniþã. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. Dentaria glandulosa. oligo-mezotrofe. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale.a. oligobazice. Doniþã et al. vara: Cardamine impatiens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Sanicula europaea. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Alte specii importante: Actaea spicata.HAB: 42. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. primãvara: Allium ursinum. sylvatica). ± scheletice. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula.a. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Dicranum scoparium º.4. Hylocomium splendens. Daphne mezereum. mezofite. Rosa pendulina. în etajul nemoral.000 ha. Oxalis acetosella. mijlociu profunde – superficiale. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Fagus sylvatica ssp. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. I.1323. Geranium robertianum. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). Rubus hirtus). Circaea lutetiana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã.5–3. 30. Rubus idaeus. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies).000 ha în Carpaþii Meridionali. Abies alba. Valoare conservativã: moderatã. Galium odoratum. Lamium galebdolon. Polygonatum multiflorum. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Biriº. Ribes petraeum. Stachys sylvatica. Lonicera nigra º. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. 1990. Redactat: N. scoruº (Sorbus aucuparia). fag (Fagus sylvatica ssp. dominant de 178 . culmi. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. în locuri umede. 90.000 ha în Carpaþii Orientali. acide. Senecio nemorensis. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Suprafeþe: circa 220. Carex sylvatica. Climã: T = 6. Carex pendula. brad (Abies alba) în proporþii variate. Salvia glutinosa. criptopodzol. prepodzol. Mercurialis perennis. Impatiens noli-tangere.2. Soluri: de tip districambosol. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. sylvatica. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL.00C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Luzula luzuloides).6. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. creste.

higrofite.2. Pteridium aquilinum. º. Oxalis acetosella. Paris quadrifolia. Impatiens noli-tangere. Valoare conservativã: moderatã. suprafeþe din preajma izvoarelor. Stellaria nemorum. Deschampsia caespitosa. Epilobium montanum.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. 1990. Chrysosplenium alternifolium. Abies alba. Suprafeþe: reduse.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. ude. mai mult sau mai puþin gleizate. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Veronica officinalis. Sorbus aucuparia. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. 179 . Climã: T = 6. vâlcele umede. Dicranum scoparium. sylvatica. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. Symphytum cordatum. Myosotis sylvatica. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. fag ºi brad. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii.4. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. 1990 Redactat: N. Doniþã et al. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. Lamium galeobodolon. Coldea 1990. Doniþã. I. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Doniþã. Oxalis acetosella. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. Gymnocarpium dryopteris.5–3. Galium odoratum. Poa nemoralis. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. Abies alba. Doronicum austriacum. Roci: diferite. Fagus sylvatica ssp. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. filix-mas. Senecio nemorensis. Lamium galeobdolon. Luzula luzuloides.6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Equisetum sylvaticum. Valoare conservativã: foarte mare. Biriº. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa.HAB: 41. Luzula luzuloides. Circaea lutetiana. fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Festuca drymeia. Täuber 1987. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid.00C. Eurynchium striatum. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). 1991. Soluri de tip districambosol. oligo-mezotrofe. D. Dryopteris dilatata. Digitalis grandiflora. Resmeriþã 1977. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). Alte specii importante: Athyrium filix-femina. oligo-mezobazice. Vaccinium myrtillus). oligomezoterme. Doniþã et al. mijlociu profunde acide. Redactat: N. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Galium schultesii. P = 850–1000 mm.a. Veronica urticifolia º. sylvatica. Pulmonaria rubra. Literaturã selectivã: Soó 1964. Rubus hirtus. Boºcaiu 1971. Fagus sylvatica ssp. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Biriº. Dryopteris filix-mas.

în proporþiii diferite.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. P = 850–950 mm. mijlociu profunde–profunde. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse.1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Climã: T = 7.HAB: 41. mezo-eutrofe. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. 18.4. districambosol. luvisol. brad (Abies alba). mezo– eubazice. gresii calcaroase. slab scheletice. moderat–slab acide. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 . Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.000 ha. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Roci: fliº. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. platouri. jilave.000 ha în Carpaþii Meridionali.2. sylvatica). Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41.7–4.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3. ulm de munte (Ulmus glabra). din care 152. Suprafeþe: circa 285. Soluri: de tip eutricambosol.000 ha în Carpaþii Orientali. 115.50C. culmi. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus.000 ha în Carpaþii Occidentali. oligo-mezoterme. carpen (Carpinus betulus). mai rar frasin (Fraxinus excelsior). mezofite. conglomerate. roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice.

Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. 181 . Geranium phaeum. Cardamine impatiens. Dicranum scoparium. Abies alba. Sanicula europaea. Stellaria holostea. Daphne mezereum. Bromus benekeni. Catharinea undulata º. Rubus idaeus. Majanthemum bifolium º. Symphytum cordatum. compus din Hylocomium splendens. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). pe versanþi umbriþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.2. Asarum europaeum.4. Dentaria bulbifera. Actaea spicata. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. S. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Crataegus monogyna. Thuidium abietinum. Paris quadrifolia. Dentaria glandulosa. Circaea lutetiana. Galium odoratum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. Rubus hirtus). Veronica officinalis. nigra.a. Doniþã et al. Doniþã. Redactat: N. I. sylvatica. Milium effusum. Valoare conservativã: moderatã. Oxalis acetosella. Coldea 1991. Salvia glutinosa. Asarum europaeum. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Mercurialis perennis. Stachys sylvatica. Lamium galeobdolon. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Carex remota. robertianum. Literaturã selectivã: Täuber 1987. Senecio nemorensis. Lonicera xylosteum. G. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). cu umiditate ridicatã a aerului. 1990.a. Impatiens noli-tangere. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. Biriº. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Sambucus racemosa. Polygonatum multiflorum. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Euphorbia amygdaloides. Carex sylvatica.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia.4. 1990. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide. în proporþii diferite. criptopodzol. Lamium galebdolon. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Soluri: de tip districambosol. Stratul arborilor.1 Beech forests CORINE: PAL. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. Oxalis acetosella. sylvatica. Vaccinium myrtillus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). Euphorbia amygdaloides. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. gneisuri. Carex pilosa. roci eruptive ºi sedimentare acide.5–4. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. mezotrofe. Sambucus racemosa. dar puþin consemnate în amenajamente. Rubus hirtus. Pulmonaria rubra. Scrophularia nodosa.HAB: 41. luvisol. 182 . 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. 1968.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. Doniþã et al. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp. Climã: T = 6. Biriº. Literaturã selectivã: Morariu et al. mezofile. în funcþie de luminã. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani. sylvatica) ºi brad (Abies alba).a. Suprafeþe: probabil apreciabile. Redactat: N. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. mezoterme. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii: Calamagrostis arundinacea.1 Beech forests CORINE: – PAL. Galium odoratum).HAB: 41. Doniþã. Poa nemoralis. cu diverse expoziþii.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3. mesteacãn (Betula pendula). Viola reichenbachiana º. culmi. Abies alba. Luzula luzuloides. mezobazice jilave. I. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Coldea 1991. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Glechoma hirsuta. moesiaca) cu Galium kitaibelianum. P = 800–1000 mm.00C. sau în petece de mãrimi diferite. Lathyrus vernus. Hieracium rotundatum (rar). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium.2. superficiale – mijlociu profunde.1323. Roci: ºisturi cristaline.

ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. gneise silicioase. oligotrofice. Carpaþii Orientali Nordici. 1990. Carpaþii Occidentali). creste culmi. Viola reichenbachiana. Lamium galeobdolon. criptopodzol. coboarã local ºi sub 700 m. frecvent cu expoziþii umbrite.000 ha. Veronica chamaedris. granite. Vaccinium myrtillus. oligotrofe. sylvatica).000 ha în Carpaþii Meridionali. Coldea 1991. fiind constituit din specii de Polytrichum. Cruciata glabra. hidric echilibrate. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. oligobazice.0–3. Soó 1964.000 ha în Carpaþii Occidentali. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). Galium odoratum. foarte acide. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. 10. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea). oligotrofice.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. Pteridium aquilinum. Poa nemoralis. Oxalis acetosella. 183 . Suprafeþe: reduse. Calamagrostis arundinacea. Doniþã et al. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Dryopteris filix-mas. Fragaria vesca. Biriº. scoruº (Sorbus aucuparia. Suprafeþe: circa 143. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41.000 ha în Carpaþii Occidentali. Valoare conservativã: moderatã.2. hidric echilibrate. Roci: acide. sylvatica. Epilobium montanum. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. Soluri: de tip podzol. rar molid (Picea abies). P = 1000–1300 mm. 40. Climã: T = 6. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. 9. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Gentiana asclepiadea.50C. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Soluri: de tip podzol. Dentaria glandulosa. Relief: creste înguste. Blechnum spicant). Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Stratul arborilor. Redactat: N. mezoterme. Veronica officinalis. pin silvestru (Pinus sylvestris). în etajul nemoral. mijlociu profundesuperficiale. mezofile.000 ha în Carpaþii Orientali. Roci: acide – ºisturi cristaline. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. foarte acide. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. ºisturi. granite.4. P = 700–1200 mm.HAB: 41. foarte rar în Carpaþii Orientali).000 ha în Carpaþii Meridionali. din care 94. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Rubus hirtus. mijlociu profunde-superficiale. Athyrium filix-femina. Climã: T = 8. Doniþã.000 ha (din care 20. oligobazice.0–4. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. gneiºuri. Digitalis grandiflora.). versanþi foarte înclinaþi. I. Täuber 1987. Stratul arbuºtilor. mesteacãn (Betula pendula).00C.1 Beech forests CORINE: – PAL. circa 30. compus din fag (Fagus sylvatica ssp.

Specii caracteristice: –.1 Beech forests CORINE: – PAL. de regulã. Calamagrostis arundinacea.00C.2. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. mezotrofice. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 . Valoare conservativã: mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. Saxifraga cuneifolia º. I. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Doniþã.a. Redactat: N. Suprafeþe: reduse. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.1D213. dispersate între celelalte pãduri. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. oligotrofe. Roci: mai ales silicioase. mezofite. acide – slab acide. Stratul arborilor. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. în etajul nemoral. Literaturã selectivã: Soó 1962. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). Täuber 1987. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Climã: T = 7. Brukenthalia spiculifolia.0–4. mezooligoterme. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). ude (înmlãºtinate). Oxalis acetosella. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. Lycopodium selago. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Anthenaria dioica. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). Soluri: de tip gleiosol. stagnosol.4. Luzula luzuloides. în parte Abies alba. Biriº.HAB: 41. sylvatica. mezobazice. Dechampsia flexuosa. V. P = 800–1100 mm.

00C. 100. mezoterme. eutrofice. Stratul arborilor. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. districambosol. Dryopteris dilatata. Coldea 1991. Doniþã. S. Stellaria nemorum. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Doronicum austriacum. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.000 în Carpaþii Occidentali. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). Täuber 1987. Veronica urticifolia º. mai rar brad (Abies alba). Dentaria glandulosa.6D21. higrofite.a. Climã: T = 7. soc roºu (Sambucus racemosa). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. Valoare conservativã: foarte mare. Luzula sylvatica. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. boreale ºi carpatice oligo. Ranunculus carpaticus. Rubus hirtus. slab dezvoltat. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Corylus avellana.000 ha (80. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei.000 în Carpaþii Orientali). anin alb (Alnus incana). slab-mediu acide. Roci: bazice. platouri. profunde-mijlociu profunde. Biriº. Redactat: N.ºi mezoterme.4. Lonicera xylosteum. eu-mezobazice. Stratul arbuºtilor. P = 800–1200 mm. Soluri: de tip eutricambosol. mesteacãn (Betula pendula). 120. filix-mas. sylvatica).1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. Gymnocarpium dryopteris. Senecio nemorensis. rare exemplare de Daphne mezereum. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. coame. mezo-eutrofe. Resmeriþã 1977.000 în Carpaþii Meridionali. în etajul nemoral. 3327 Fãget cu Rubus hirtus.HAB: 41. Leucanthemum waldsteinii). racemosa. ulm de munte (Ulmus glabra). funduri de vãi. cu diferite expoziþii. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. umede. intermediare. sylvatica). D. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.1 Beech forests CORINE: – PAL. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Spiraea chamaedri- 185 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. Suprafeþe: circa 300. Coldea 1990. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Sambucus nigra. rar acide. I. mezofite.2. sylvatica. Oxalis acetosella. mezotrofe. caprifoi (Lonicera nigra). Symphytum cordatum.5–4.

Stellaria nemorum º. Hepatica nobilis. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali.1968. în etajul nemoral. Vida 1963.0–4.000 ha în Carpaþii Occidentali. Euphorbia amygdaloides. roci eruptive. moderat acide. sylvatica. Biriº. mezotrofe. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Suprafeþe: circa 580. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. conglomerate. Pulmonaria rubra. chiar calcaroase. Doniþã. culmi. Mercurialis perennis. Dentaria glandulosa. Valoare conservativã: mare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. ulm (Ulmus glabra). H. Pãduri (4) folia. Coldea 1991. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Roci: variate. P = 700–1100 mm. Soluri: de tip districambosol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil.1 Beech forests CORINE: – PAL.000 ha. 145. Redactat: N. Pulmonaria rubra. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Specii caracteristice: Symphytum cordatum. mezobazice. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. pe dealurile înalte. Lamium galeobdolon. Sanicula europaea. I. slab – semischeletice. 1990. Dentaria bulbifera. umbriþi cu microclimã mai umedã. Morariu et al. mezofite. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). moesiaca la atitudini mici). pe versanþii. Oxalis acetosella. în regiunea de munte ºi. transsilvanica. Athyrium filix-femina. Geranium robertianum. R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. în parte.a. din care 280. Dryopteris filix-mas. plop tremurãtor (Populus tremula). 4136 Fãget cu Festuca drymeia. Doniþã et al.1D54. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mezoterme. Stratul arborilor.50C.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. luvisol. Climã: T = 8. gresii. Anemone nemorosa. 155. sylvatica la altitudini mari. brad (Abies alba) la altitudini mari. poate domina Rubus hirtus. mediu profunde.HAB: 41. reavãne.000 ha în Carpaþii Meridionali. Epilobium montanum. gorun (Quercus petraea). Alte specii importante: Actaea spicata. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 .000 ha în Carpaþii Orientali. Boºcaiu 1971. Mycelis muralis. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Galium odoratum.4. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum. în funcþie de umbrire.2. ssp. Dentaria glandulosa. carpen (Carpinus betulus). ºisturi cristaline.

S. relativ slab dezvoltat. Scrophularia nodosa. Corylus avellana. Pãduri (4) la altitudini mici. Biriº. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . 1990. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. Daphne mezereum º. mai rar Rubus hirtus. Dentaria bulbifera. moesiaca. Lamium galeobdolon.a.a. I. Euphorbia amygdaloides. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. Valoare conservativã: redusã.1968. Literaturã selectivã: Morariu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. cu exemplare de Sambucus racemosa. Poa nemoralis. Coldea 1991. Stratul arbuºtilor. Lathyrus vernus. Calamagrostis arundinacea. sylvatica. Carex pilosa. Luzula luzuloides. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Pulmonaria obscura.2.4. Crataegus monogyna. Evonymus europaea. nigra. Viola reichenbachiana º. ssp. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Doniþã et al. Doniþã. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. Alte specii importante: Galium odoratum.

Valoare conservativã: moderatã. Climã: T = 7. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Occidentali.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14. sylvatica). conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis. neutre-slab bazice. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. sorb de câmp (Sorbus torminalis). are acoperire de 80–100%. vara reavãne. Cornus mas. din care 20. Suprafeþe: circa 48. promovatã de silvicultori. pe grohotiºuri calcaroase 188 . platouri. Locvei. dezvoltat variabil. format din Daphne mezereum. de frasin (Fraxinus excelsior). în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. în primãvara umede. Cornus sanguinea º. Codru Muma. terra-rossa. pe roci calcaroase (Bucegi.2. respectiv. cu orhidee.000 ha.50C. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Corylus avellana.). Soluri: rendzine tipice ºi cambice. Vulcan. Viburnum lantana. în etajul nemoral. P = 850–1100 mm. cu mull – moder eubazice.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. superficiale – mijlociu profunde. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. sau cu amestec de brad (Abies alba). Pãdurea Craiului etc. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Crataegus monogyna.HAB: 41. Roci: calcaroase. Stratul arborilor. nemorale. mezoterme.4. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. marne. mezofite. betulus). În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format. eutrofe. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. local Fraxinus ornus. Retezat.0–5. Piatra Craiului.1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m.a.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. Staphylea pinnata.1 Beech forests CORINE: – PAL. Cernei. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Melittis melissophyllum). în funcþie de acoperirea arboretului. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. prin extinderea bradului. gresii calcaroase. Stratul arbuºtilor. Godeanu.

Sanicula europaea. Redactat: N. Epipactis microphylla. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii.1 Beech forests CORINE: – PAL. Lamium galebdolon. mezoterme. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. Saxifraga heuffeli. cu specii ale florei de mull. sylvatica. Coldea 1975. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Almãj. roci calcaroase. Salvia glutinosa. Doniþã et al. Cernei). mezo-eutrofe. Galium odoratum. Oxalis acetosella. Moehringia trinervia. Euphorbia amygdaloides. Dentaria bulbifera. Festuca drymeia.5–4. Climã: T = 7. E. Pulmonaria officinalis. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. Helleborus purpurascens. platouri. Athyrium filix-femina. 1966. Epipactis helleborine. Lathyrus vernus. ssp. Soluri de tip districambosol. Hepatica nobilis. mezobazice. Lamium galebdolon. Biriº. I. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). Potentilla micrantha. Alte specii importante: Anemone nemorosa.2. Coldea 1991. eutricambosol. Locvei.50C. Cephalanthera longifolia.a. mezotrofice. P = 1000–1300 mm. Symphytum tuberosum. ssp. Doniþã. Salvia glutinosa. Asarum europaeum. Roci: ºisturi. Campanula ranunculoides. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Suprafeþe: circa 70. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Crataegus monogyna. slab dezvoltat. Geranium robertianum. mezofile. Asarum europaeum. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. atrorubens. sylvatica). Coldea 1991. Stratul arbuºtilor.HAB: 41. Doniþã. Dentaria bulbifera. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. în etajul nemoral. 1990. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Pulmonaria officinalis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. Mercurialis perennis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. moesiaca. Viola reichenbachiana º. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. Resmeriþã 1972. Redactat: N. Circaea lutetiana. slab-mediu acide. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Stratul arborilor. moesiaca. moesiaca. Semenic. sylvatica ºi ssp.a. Euphorbia amygdaloides. Galium odoratum. Valoare conservativã: mare. Corylus avellana. Carex pilosa. C. I. Dryopteris filix-mas. Resmeriþã 1972. Relief: 189 . rubra. Sambucus nigra. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides.4. Viola reichenbachiana º.000 ha. culmi.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. Biriº. Sanicula europaea. Hepatica nobilis. umede. profunde-mijlociu profunde.

Mehedinþi.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.2. Corylus avellana. Cernei. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). molase. în etajul nemoral. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse. Luzula luzuloides. Dactylis polygama. reichenbachiana º. Locvei). moesiaca ºi ssp. Climã: T = 9. Lamium galebdolon. Stratul arbuºtilor.4. I. Stratul arborilor. Viola hirta. Soluri: de tip districambosol. Almãj. mediu acide.0–6. V. sylvatica. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. moesiaca.a. Potentilla micrantha. slab dezvoltat. 190 . cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). balcanice. ssp. P = 890–1100 mm. mezotrofice. Galium odoratum. Viburnum lantana º. mezo-euterme.1 Beech forests CORINE: – PAL. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Literaturã selectivã: Schrött 1972. Doniþã. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. eutricambosol.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Peia 1982. mezofite. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Biriº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. roci calcaroase. carpen (Carpinus betulus). Poa nemoralis. Genista tinctoria. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite. Valoare conservativã: foarte mare. mezotrofe. Redactat: N. profunde-mijlociu profunde.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. Roci: ºisturi silicioase. câteva mii de ha. Cornus mas. mezobazice. constituit din Crataegus monogyna.HAB: 41. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. reavane-umede.00C.

T. Inula conyza. C. dezvoltat variabil. Literaturã selectivã: Roman 1974. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. în etajul superior. Campanula persicifolia.HAB: 41. câteva mii de ha. Redactat: N. mijlociu profundeprofunde. Galium lucidum. niger. Stratul arborilor. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. nigra. frecvent scheletice. Tanacetum corymbosum. amygdaloides. A. L. macrophyllum. Doniþã. local Cotinus cogyria. Crataegus monogyna. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. Euphorbia polychroma. moesiaca.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). eubazice. compus din Cornus mas. I. slab acide. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Climã: T = 9–70C. Suprafeþe: reduse. orientalis). Stratul arbuºtilor. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C.2.1 Beech forests CORINE: – PAL. Suprafeþe: reduse. Calamintha sylvatica. Laser trilobum. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). în etajul nemoral. Orchis simia. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Carex pilosa. P = 900–1000 mm. Knautsia drymeia. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens.4. G. Biriº. Ruscus aculeatus. odoratum. Bupleurum praealtum. turrita. Sorbus mougeotii. de fag (Fagus sylvatica ssp. Chamaecytisus ratisbonensis. Fritillaria tenella. eutrofice.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. compus. în etajul nemoral. Arabis hirsuta. Carex hallerana. Smyrnium perfoliatum) etc. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. hypoglossum. Syringa vulgaris. Aremonia agrimonoides. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Alte specii importante: Asperula taurina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 191 .1 Beech forests CORINE: – PAL. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Rhamnus cathartica. cretica. câteva mii de ha. Genista tinctoria. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). R. Lathyrus venetus.HAB: 41. hidric echilibrate. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Lilium martagon. S. E. Cardaminopsis arenosa. F.

Asarum europaeum). Sambucus nigra. compus. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. Saxifraga heuffeli. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre).HAB: 41. frasin (Fraxinus excelsior). compus din Ribes uva–crispa. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. 192 . Geranium robertianum. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: de tip rendzinã. Evonymus europaeus. superficiale– mijlociu profunde. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Coldea 1991. Biriº. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. Potentilla micrantha. Viola reichenbachiana º. tei (Tilia platyphyllos). Seseli libanotis. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Clima: T = 8–4. Galium odoratum. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Crataegus monogyna. Brachypodium sylvaticum.2. în etajul superior. slab dezvoltat. compus. Scutellaria altissima.50C. relativ umede. Poa nemoralis. Cornus sanguinea.4. Crataegus monogyna. Polystichum lobatum. frasin (Fraxinus excelsior). Salvia glutinosa. Mercurialis perennis. Sedum maximum. Redactat: N. Spiraea chamaedrifolia. Peltaria alliacea. Stratul arborilor. procurens. Pulmonaria officinalis. întotdeauna umbriþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip rendzinã. eubazice permanent umede. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. carpen (Carpinus betulus). Evonymus verrucosus.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. scheletice. Rosa pendulina. Arabis turrita. superficiale – mijlociu profunde. eutrofice. umbriþi. dominat de Geranium macrorrhizum. Relief: versanþi puternic înclinaþi.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. din fag (Fagus sylvatica ssp. eubazice. compus din Corylus avellana. Dryopteris robertiana. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Corylus avellana. P = 800–1200 mm. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Asplenium trichomanes. Stratul arbuºtilor. litosol. Gymnocarpium robertiana. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Daphne mezereum. A. moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).1 Beech forests CORINE: – PAL. Cystopteris fragilis. Stratul arborilor. I. Doronicum columnae. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Asarum europaeum etc). Roci: calcare. Clima: T = 9–70C. Suprafeþe: de ordinul a 10. Helleborus odorus. Silene heuffeli. slab dezvoltat. Roci: calcare. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. în etajul superior. Doniþã. eutrofice. Stratul arbuºtilor. în etajul nemoral. Epipactis atrorubens. Melittis melissophyllum. Dactylis polygama. carpen (Carpinus betulus).a. Lychnis coronaria. P = 900–1000 mm.

umbrite. Lilium martagon. transilvanica. Suprafeþe: reduse. Mercurialis perennis. Moehringia muscosa. Helleborus purpurascens. ulm de munte (Ulmus glabra). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. în parte ºisturi. de ordinul a câteva mii de ha. Fraxinus excelsior. Hepatica nobilis. Asplenium trichomanes. Crataegus monogyna. chei în masivele calcaroase. Stratul arborilor. Polystichum setiferum. paltin (Acer pseudoplatanus). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. Dryopteris filix-mas. Lunaria rediviva. Myosotis sylvatica. dominat de Lunaria rediviva. Cardamine impatiens.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. molid (Picea abies). bine dezvoltat. Evonymus europaeus. 193 . subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Dentaria glandulosa. Moehringia muscosa. Dryopteris filixmas. sylvatica) uneori brad (Abies alba). Oxalis acetosella. compus din Sambucus nigra. Pulmonaria rubra. Senecio neumorensis. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. Lamium galebdolon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. screes and ravines EMERALD: !41.A464. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. P = 850–1000 mm. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Clima: T = 7–50C. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: în formare humifere. bulbifera. Stratul arbuºtilor. Ulmus glabra. anin negru (Alnus glutinosa).4.4642. H. Hordelymus europaeus. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. Sanicula europaea. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. puþin profunde. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Campanula persicifolia. Corylus avellana. Carex sylvatica. I. Sanicula europaea. Biriº. Geranium phaeum. Impatiens nolitangere. în etajul superior. Doronicum columnae. D. eubazice. Geranium robertianum. Athyrium filix-femina. Doniþã. Cornus sanguinea. Circaea lutetiana. Polypodium vulgare. Redactat: N. Mercurialis perennis. Symphytum cordatum º.a. Stachys sylvatica. Brachypodium sylvaticum. Polystichum aculeatum. în etajul nemoral. Melica uniflora. Cystopteris fragilis. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). Euphorbia amygdaloides. în cheile. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. compus. Dentaria glandulosa. Primula columnae. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. Lamium galebdolon. Helleborus purpurascens. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. Poa nemoralis. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. eutrofice. umede. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. Alte specii importante: Actaea spicata. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Roci: în general calcaroase. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. carpen (Carpinus betulus). Relief: vãi înguste. Isopyrum thalictroides. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Salvia glutinosa. Cystopteris fragilis.2. Aconitum moldavicum.HAB: 41. Rubus hirtus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.

Suprafeþe: circa 585. Stellaria nemorum. sylvatica cu frecvenþã mai micã. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). U. Stachys sylvatica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mezoterme. iar diseminat gorun (Quercus petraea). Ranunculus auricomus. Dactylis polygama. Bromus benekenii º. Redactat: N. luvosol. Stratul arbuºtilor. Mercurialis perennis. cu dezvoltare variabilã. Stellaria holostea. Biriº. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. Specii caracteristice: nu sunt. marne. Doniþã et al. Pãduri (4) Salvia glutinosa. pietriºuri).000 ha. Valoare conservativã: redusã. cireº (Cerasus avium). ssp. Tilia cordata. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus. platouri. culmi. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Sambucus nigra º. profunde.00C. ºisturi (la munte). Dentaria bulbifera). I. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. 1990.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. moesiaca ºi ssp. Crataegus monogyna. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. în general molase (alternanþe de argile. Silene heuffeli. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41.1 Beech forests CORINE: – PAL. ulm (Ulmus glabra. 30. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m.HAB: 41. Doniþã. Staphylea pinnata. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. 180. slab acide. în etajul nemoral. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria.4. din care 290. Stellaria holostea. P = 650–850 mm. frasin (Fraxinus excelsior). Carex pilosa. Melampyrum bihariense. umede. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret.0–6. eubazice. Literaturã selectivã: Paucã 1941. cu dezvoltare variabilã. Carpinus betulus.000 în Podiºul Transilvaniei. iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. la altitudini peste 700 m. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. Cerasus avium. eutrofice. gresii calcaroase.2.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. minor).a. mezofile. este compus din Corylus avellana. Asarum europaeum. Rãspândire: în toate dealurile peri. sorb de câmp (Sorbus torminalis). tei pucios (Tilia cordata). Cornus sanguinea.a. Crocus heuffelianus. Roci: 194 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Sanda et al. Soluri: de tip eutricambosol. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. 2001. 80. posibil Erythronium dens-canis. Climã: T = 9.ºi intra carpatice. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). calcare.1D224. nisipuri. nemorale ºi balcanice. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. sylvatica). frainetto). ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. Stratul arborilor. moesiaca cu frecvenþa mare.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. Evonymus europaeus. mezo-eutrofe.

Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. pietriºuri).l. Carpinus betulus. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. mezofile. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41.4. Asarum europaeum. Pulmonaria oficinalis. 58. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. nemorosa. A. Dentaria bulbifera. Campanula persicifolia. Melica uniflora. solul este acoperit cu Allium ursinum. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum.0–6. Primula vulgaris. Primula vulgaris. Stratul arborilor. Pãduri (4) hallersteinii). plop tremurãtor (Populus tremula). Campanula persicifolia. Galium schultesii. Specii caracteristice: Carex pilosa. Lamium galebdolon. mezo-eutrofe. profunde. Suprafeþe: circa 160. Hodiºan 1966. Valoare conservativã: redusã. Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. preluvosol. Pulmonaria officinalis. Stratul arbuºtilor.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. I. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. Galium odoratum. cu elemente din flora de mull.HAB: 41. moesiaca. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. Brachypodium sylvaticum. P = 600–750 mm. sylvatica). 1971. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. Lamium galeobdolon.). cireº (Prunus avium). Carex sylvatica. marne. Lathyrus vernus. eubazice. dezvoltat variabil. C. compus din Corylus avellana. mezoterme. primãvara. Lathyrus vernus. platouri. Poa nemoralis. sylvatica. Asarum europaeum. Ghiºa et al. 1990. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. eutrofice. în funcþie de acoperirea arboretului.1 Beech forests CORINE: – PAL. ssp. Evonymus europaeus º. Crataegus monogyna. Lathyrus niger). ssp. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. moesiaca. Dactylis polygama. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. paltin de câmp (Acer platanoides). slab acide. ulm (Ulmus glabra). Doniþã. Mercurialis perennis. mai rar gorun (Quercus petraea s. Climã: T = 9. frasin (Fraxinus excelsior). Viola reichenbachiana. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). Redactat: N. tei pucios (Tilia cordata). 195 . Literaturã selectivã: Paucã 1941. Roci: molase (argile. Euphorbia amygdaloides. sorb de câmp (Sorbus torminalis). restul în dealurile din preajma Carpaþilor). Sanicula euopaea. Biriº.000 ha (22. Carex digitata.6D22. în locuri umede.00C. Galium odoratum. Dactylis polygama. jugastru (Acer campestre).1D221. Coldea 1975. Rãspândire: în toate dealurile peri. sylvatica.a.000 în dealurile vestice. nisipuri. Soluri: de tip luvosol. hidric echilibrate. 40.000 în dealurile estice. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. cu expoziþii diferite. în etajul nemoral. Cornus sanguinea. compus din fag (Fagus sylvatica ssp.000 ha în Transilvania.2. Milium effusum. cer (Quercus cerris). Ligustrum vulgare.

Viola reichenbachiana. Viburnum lantana. ranunculoides. C. Platanthera bifolia. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. I. gorun (Quercus petraea). Asarum europaeum. Stratul arbuºtilor. Carex pilosa. T. faeoziom. jugastru (Acer campestre). Coldea 1991. moesiaca cu exemplare de F. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. Stellaria holostea etc. liane: Hedera helix. Sanicula europaea.000 ha. Coldea 1975. Ivan et al. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Stratul arborilor. paltin (Acer pseudoplatanus). Stellaria media. T. Crataegus monogyna. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. Salvia glutinosa. hidric optimale.). eutrofice. Viola reichenbachiana º. bulbifera. I. profunde. Redactat: N. Doniþã. 196 . în etajul superior. brevicollis. umbriþi. plop tremurãtor (Populus tremula). iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Pãduri (4) Ranunculus auricomus.5–7. Ghiºa et al. Resmeriþã 1979. Evonymus verrucosus. Stellaria holostea. L. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. 2001. Stachys sylvatica. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. Clima: T = 9. frasin (Fraxinus excelsior. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. Pulmonaria officinalis. Circaea lutetiana. Soluri: de tip eutricambosol. A. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. gresii calcaroase. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). Anemone nemorosa. Carex brevicollis. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. coriariaefolia). Glecoma hirsuta. Gymnocarpium robertianum. Sambucus nigra. Lathyrus vernus. sylvatica. F. luturi. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. F. platouri. platyphyllos. Roci: marne. Isopyrum thalictroides. Ajuga reptans. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41.1 Beech forests CORINE: – PAL. în etajul nemoral.a. Redactat: N. Doniþã et al. Tilia tomentosa. din fag (Fagus sylvatica ssp. orientalis. Cornus mas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica.2. compus. Dentaria glandulosa. marschaliana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. quinquefolia. C. D. sanguinea. Sanda et al. Paris quadrifolia. slab acide. Valoare conservativã: mare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Mercurialis perennis. slab dezvoltat. 1990. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. Biriº. compus din Corylus avellana. Biriº.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. sorb de câmp (Sorbus torminalis). balcanice ºi caucaziene. Suprafeþe: circa 25. Doniþã. digitata.50C. Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. D. 1971. Veronica chamaedris. Corydalis solida. C. 1992.HAB: 41. C. cireº (Prunus avium). Ligustrum vulgare. eubazice. cordata).4. Brachypodium sylvaticum. venetus. Lamium galeobdolon. stejar pedunculat (Quercus robur). paltin (Acer platanoides). P = 500–600 mm.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. persicifolia. Anthriscus sylvestris. Viola reichenbachiana º. Melica uniflora. Soluri: de tip rendzinã. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. P = 700–900 mm. Scutellaria altissima. Lathyrus venetus. Rosa pendulina. eubazice. Viburnum lantana. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Peltaria alliacea. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. Asarum europaeum. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arborilor. Biriº. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. Thalictrum aquilegifolium. Knautia drymeia. Doniþã. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor.5–90C. umbriþi. de la slab la puternic înclinaþi. Arabis turrita. mojdrean (Fraxinus ornus).1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. C. moesiaca). Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. Specii caracteristice: Corylus colurna. Melampyrum nemorosum. Stellaria nemorum. Potentilla micrantha. Corylus colurna. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.1 Beech forests CORINE: – PAL. tei (Tilia tomentosa). (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . Suprafeþe: câteva sute de ha. Tilia tomentosa. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Dentaria bulbifera. Euphorbia amygdaloides. Dactylis polygama.1 Beech forests CORINE: – PAL. Alte specii importante: Asperula taurina. Roci: calcare.HAB: 41. alun turcesc (Corylus colurna). în etajul inferior. Clima: T = 10. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. spinossima. Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. eutrofice. scoruº (Sorbus domestica). Fritillaria orientalis. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi.a. Poa nemoralis. I. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. 1955) Borh. Relief: versanþi. carpen (Carpinus betulus). R.4. Campanula rapunculoides.6D12. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani. hidric echilibrate. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Moehringia trinervia. Ligustrum vulgare.HAB: 411D12. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Coronilla varia. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Brachypodium sylvaticum.2. slab acide-neutre. Redactat: N. iar. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice.6D52.

moesiaca). Rãspândire: pe toate dealurile peri. Luzula luzuloides. ssp. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Galium bailloni. mijlociu profunde-superficiale. în etajul nemoral. Quercus petraea. Coldea et A. Stratul arborilor. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). ºisturi cristaline.. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Potentilla micrantha. compus. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides.HAB: 41.a. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. profunde-mijlociu profunde. mezobazice. 1970. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Deschampsia flexuosa. ssp. slab dezvoltat. Roci: gneise. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. P = 600–800 mm. Suprafeþe: reduse. mezotrofice. hidric echilibrate. slabmoderat acide. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). acide. Clima: T = 8. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. din gorun (Quercus petraea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã. dalechampii). hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. mai mult umbrite la altitudini mici. Coldea 1991. Clima: T = 9–60C. Pop 1988. Veronica bachofeni. Calamagrostis arundinacea.a. Redactat: N. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . mai ales în sudul þãrii (35.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa.000 ha).ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. în etajul superior. P = 800–850 mm. petraea. I.5–70C. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. scheletice. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Biriº. Galium bailloni. Roci: variate.000 ha. Valoare conservativã: foarte mare. molase. depozite lutoargiloase. mezobazice. jugastru (Acer campestre) º. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. Stratul arborilor. în etajul nemoral.4. câteva sute de ha. cireº (Prunus avium). caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum.2. sylvatica. Primula columnae º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. polycarpa. Suprafeþe: circa 45. mezo-oligobazice. marne. Stratul arbuºtilor. T. tomentosa). Literaturã selectivã: Sanda et al. tei (Tilia cordata rar T. Soluri: de tip districambosol.

2. Brachypodium sylvaticum. Dactylis polygama.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. L. Evonymus europaeus. Scrophularia nodosa.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Genista tinctoria. Specii caracteristice: – . Luzula luzuloides. Bromus benekeni º. Biriº.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. Lathyrus niger. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: moderatã. Stellaria holostea). Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. în etajul nemoral.a. venetus. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Stellaria holostea. dezvoltat variabil. Crataegus monogyna. Asarum europaeum. Redactat: N. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Stratul arbuºtilor. compus din Corylus avellana.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. Euphorbia amygdaloides. I. 1992. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Lamium galeobdolon. Ligustrum vulgare. Pulmonaria officinalis. verrucosus. Cornus sanguinea. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Viola reichenbacjiana. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea). uneori Acer tataricum. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Alte specii importante: Ajuga reptans. Doniþã. Rosa canina. în funcþie de umbrire.HAB: 41. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Rãspândire: în toate dealurile peri. E. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria.4.

Doniþã et al. profunde. eutrofice. paltini (Acer pseudoplatanus. cu diferite expoziþii. Lamium galeobdolon.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. genevensis. tei (Tilia cordata. tomentosa). coame. în etajul superior. gresii calcaroase. Stratul arborilor. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Lathyrus vernus. V. C. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–60C. Doniþã. Convallaria majalis. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). T. Sambucus nigra. în etajul nemoral. Stratul arborilor. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Euphorbia amygdaloides. fag (Fagus sylvatica). pãr (Pyrus pyraster). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Redactat: N. I. dezvoltat variabil. sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica).000 în Podiºul Transilvaniei). sanguinea. A. Stellaria holostea etc. platouri. ssp. Sanicula europaea. platyphyllos. 1990. luvosol. niger. Biriº. sorb de câmp (Sorbus torminalis). din gorun (Quercus petraea. depozite luto-argiloase. E. eubazice. Viola mirabilis.2. compus din Corylus avellana. eutrofice. compus.). mãr (Malus sylvestris). odorata. platanoides). Soluri: de tip eutricambosol. 200 . Valoare conservativã: moderatã. Dealurile Dorohoiului). slab acide. profunde. Mercurialis perennis. cu expoziþii diferite. reichenbachiana º. Literaturã selectivã: Coldea 1975. Stratul arbuºtilor. Melica uniflora. Milium effusum. Crataegus monogyna. Soluri: de tip eutricambosol.a. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. verrucosus. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi.000 ha. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. marne. faeoziom. Roci: variate mai ales molase. Brachypodium sylvaticum. P = 600–800 mm. petraea. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. dalechampii). platouri. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. T. Cornus mas. Dactylis polygama. gresii.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. A.HAB: 41. Clima: T = 9–80C.4.000 ha (din care 47. Suprafeþe: circa 26. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. Galium odoratum. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. V. Dentaria bulbifera. Alte specii importante: Ajuga reptans. preluvosol. Evonymus europaeus. Geranium robertianum. Clematis vitalba. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). coame. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Ligustrum vulgare. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. L. Roci: marne. P = 600–700 mm. slab acide. jugastru (Acer campestre). calcaroase. hidric optimale. eubazice. Staphylea pinnata. Bromus benekeni. ssp. în funcþie de umbrã. hidric optimale. Liane: Hedera helix.

subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. jugastru (Acer campestre). Ivan et al. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. Lamium galeobdolon. 1992.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. platouri. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). platanoides). Ranunculus auricomus. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. mãr (Malus sylvestris). P = 500–650 mm. sylvatica. reichenbachiana º. Adoxa moschatellina. Galanthus nivalis. profunde. Rosa canina. C. odorata. în etajul nemoral. A. petraea). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. eutrofice. Scilla bifolia. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. cireº (Prunus avium). Doniþã. Fraxinus excelsior. I. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). Staþiuni: Altitudini: 200–500 m.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. Staphyllea pinnata. A. frasin (Fraxinus excelsior). cu diferite expoziþii. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Mercurialis perennis. petraea. Pulmonaria officinalis.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: marne. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). Stratul arborilor. Carpinus betulus.4. Corydalis cava. Suprafeþe: circa 60. sorb (Sorbus torminalis). Sanicula europaea. Viola mirabilis.2. Stratul arborilor.50C. Dentaria bulbifera. Lathyrus vernus.HAB: 41. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. sylvatica). Allium ursinum. Dactylis polygama. Convallaria majalis. Circaea lutetiana. Biriº. din gorun (Quercus petraea ssp. Sambucus nigra. carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. Polygonatum multiflorum. V. C. tei argintiu. din gorun (Quercus petraea ssp.000 ha. Asarum europaeum. discontinuu din cauza umbrei. Redactat: N. Stachys sylvatica. tei pucios (Tilia cordata). eutricambosol. compus din Corylus avellana. Actaea spicata. culmi late. pãr (Pyrus pyraster). plop tremurãtor (Populus tremula). eubazice. tei (Tilia tomentosa. Clima: T = 9–7. ulm (Ulmus glabra). V. în flora estivalã: Ajuga reptans. nemorale ºi caucaziene. Valoare conservativã: mare. paltini (Acer pseudoplatanus.a. Specii caracteristice: – . fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Pãduri (4) compus. 201 . în etajul superior. compus. Carex pilosa. vãi largi. Evonymus europaeus. Euphorbia amygdaloides. luvosol. slab acide. 1990. ranunculoides. în etajul superior. Tilia cordata. Salvia glutinosa. Stellaria holostea). Ranunculus ficaria. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Melica uniflora. solida. Cornus sanguinea.

moesiaca). Pãduri (4) T. în etajul nemoral. latifolium. Viola mirabilis. pseudoplatanus). 55. Corylus avellana. Roci: molase. T. V. cordata). I. Sanicula europaea. C. Suprafeþe: circa 160. frasin (Fraxinus excelsior). Ranunculus auricomus. la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. Sambucus nigra. V. Fraxinus excelsior. mãr (Malus sylvestris). arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Scrophularia nodosa. P. U. sorb de câmp (Sorbus torminalis). platouri. genevensis. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). Asarum europaeaum. Clima: T = 9. Valoare conservativã: moderatã.000 ha. eubazice. Stachys sylvatica. dalechampii). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Ivan et al. din care 43. pãr (Pyrus pyraster). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. pilosa.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. Crataegus monogyna º. platyphyllos). coriariaefolia). Tilia tomentosa.000 ha în sud. Scutellaria altissima. Dentaria bulbifera. P = 800–1000 mm. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).50C. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. hidric optimale. Dentaria quinquefolia. paltini (Acer platanoides.a. Dentaria quinquefolia). funduri de vãi. Doniþã et al. C. Stratul arbuºtilor.5–6. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. A. minor). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. F. 1992. Carpinus betulus. cireº (Prunus avium). 202 . Lathyrus venetus. Alte specii importante: Allium ursinum. în etajul superior. Stratul arborilor. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. T.HAB: 41. petraea. sanguinea.000 ha în vest. marne. Soluri: de tip eutricambosol. hirta. profunde. Euphorbia amygdaloides.A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Bromus benekeni.000 ha Podiºul Transilvaniei. Ajuga reptans. este compus din Cornus mas. paltin (Acer platanoides. Biriº. A. cireº (Prunus avium). Mercurialis perennis. Polygonatum multiflorum. slab acide. Salvia glutinosa. coame. gresii calcaroase. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu.4. Arum orientale. Brachypodium sylvaticum.2. Dactylis polygama.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. dominat de flora de mull (Galium odoratum. A. Redactat: N. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. Melica uniflora. Staphyllea pinnata. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Carex brevicollis. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. reichenbachiana. ssp. 1990. tei (Tilia tomentosa mai rar T. cordata. Carex sylvatica. ulmi (Ulmus glabra. cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. pseudoplatanus). V. din gorun (Quercus petraea ssp. compus. frasini (Fraxinus excelsior. odorata. Doniþã. platyphyllos. cu expoziþii diverse. eutrofice. 62. Stellaria holostea). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). jugastru (Acer campestre). în general dezvoltat variabil.

Carex sylvatica. toate speciile de tei în restul teritoriului. depozite lutoase. sylvatica).4. Mercurialis perennis. Biriº. ssp. C. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. Tilia tomentosa. Sanicula europaea. Pulmonaria officinalis. Redactat: N. hidric optimale. din care 80. Podiºul Transilvaniei. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. stejar pedunculat (Quercus robur). moesiaca). robur). moesiaca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. ssp. Scilla bifolia. 36.5–7. Stratul arbuºtilor. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Soluri: de tip eutricambosol.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. Scrophularia nodosa º. eutrofice. Moehringia trinervia. Cornus sanguinea. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. L. Geranium robertianum. Clima: T = 10. în dealurile vestice. Ajuga reptans. Galium odoratum. Polygonatum multiflorum. Ivan et al. Doniþã. 50. A. Evonymus europaeus.a. frainetto). eubazice.000 în vestul ºi 30. mãr (Malus sylvestris). mai mult umbrite. Dentaria bulbifera. Cornus mas. funduri largi de vãi. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina. Q. Crataegus laevigata º. Stratul arborilor.000 ha în estul. Stellaria holostea). sorb de câmp (Sorbus torminalis). Allium ursinum. profunde. pãr (Pyrus pyraster). compus din Corylus avellana. Lamium galeobdolon. dalechampii). Corydalis cava. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. Asarum europaeum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. jugastru (Acer campestre). solida. Paris quadrifolia. cer. Euphorbia amygdaloides. dezvoltat variabil. Galanthus nivalis.000 în sudul României. P.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. petraea. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. gresii. cireº (Prunus avium).2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. I. Fraxinus excelsior. C. în etajul nemoral. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. U. gârniþã (Quercus cerris. pilosa. Lilium martagon. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Astragalus glycyphyllos.000 în centrul. genevensis. Anemone nemorosa. în flora estivalã: Arum maculatum. tei (Tilia cordata) în nord. Dactylis polygama. Roci: molase. 1992. venetus. Literaturã selectivã: Doniþã et al.50C. Rãspândire: în toate dealurile României. latifolium. Aposeris foetida. Suprafeþe: circa 196.a. Rosa canina. Valoare conservativã: moderatã. Carpinus betulus (Fagus sylvatica).000 ha. marne. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. P = 650–800 mm. plop tremurãtor 203 . lutoase. Isopyrum thalictroides. Staphylea pinnata. Lathyrus vernus. cu expoziþii diferite. 1990. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m.

R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. Lathyrus vernus.a. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). Doniþã. A. Allium ursinum. Malus sylvestris). Carex pilosa. A. Ligustrum vulgare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Morariu et al. Stratul arbuºtilor.4. Campanula rapunculoides. Doniþã et al. Convallaria majalis.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia..a.7A151. 1990. paltini (Acer pseudoplatanus. Acer platanoides). Redactat: N. în etajul nemoral. Bromus benekeni º. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: – . bine dezvoltat. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Isopyrum thalictroides.2. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. compus din Corylus avellana. verrucosus. Mercurialis perennis. ulmi (Ulmus glabra. º. 204 . 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. U. Ajuga reptans. Dentaria bulbifera. sorb (Sorbus torminalis). iar în flora estivalã. solida. mai frecvent în sudul ºi vestul României. Evonymus europaeus. Sanicula europaea. E. slab dezvoltat. Galanthus nivalis. Dactylis polygama. Alte specii importante: în flora vernalã. Stellaria holostea.8713. minor). Lamium galebdolon. Millium effusum. Anemone nemorosa.HAB: 41. Ficaria verna. Biriº. Rhamnus cathartica º. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. Pãduri (4) (Populus tremula). genevensis. Brachypodium sylvaticum. Cornus sanguinea. C.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Paris quadrifolia. L. C. sylvatica. Asarum europaeum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. bogatã Corydalis cava. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. pe lângã speciile dominante. I. Sambucus nigra. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. Crataegus monogyna. ranunculoides. niger.

mezobazice. Stratul ierburilor ºi 205 . dominat de Festuca drymeia. dalechampii. oligobazice. în etajul superior. Veronica officinalis. mijlociu profunde. ssp. Roci: molase. neuniform dezvoltat. Stratul arborilor. oligotrofice. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. frecvent scheletice. mezotrofice. Calamagrostis epigeios.000 ha în sud. de regulã însoriþi. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. petraea).000 ha în vest ºi nord. hidric deficitare. Doniþã et al. acide. Lamium galeobdolon. sorb (Sorbus torminalis). polycarpa. Suprafeþe: circa 60. C. Euphorbia amygdaloides. Rãspândire: în toatã þara.2. Clima: T = 9–70C. alte roci acide. din care 59. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). criptopodzol. rar chiar Vaccinium myrtillus.4. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Biriº. Valoare conservativã: moderatã. Ligustrum vulgare. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Asperula odorata. Clima: T = 9–70C. Cornus mas. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). de regulã repezi. Geum urbanum. expoziþii mai mult însorite.a. Stratul arbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Literaturã selectivã: Morariu et al. Relief: versanþi repezi. I. Melica uniflora. din gorun (Quercus petraea ssp. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). sorb de câmpie (Sorbus tominalis). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. în special silicioase. ssp. moesiaca). în etajul nemoral. Redactat: N. sylvatica). în petece. hidric echilibrate. 1970. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. sanguinea. Specii caracteristice: Festuca drymeia. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. P = 700–900 mm.000 ha. mai mult sau mai puþin întinse. 1990. cireº (Prunus avium). gresii silicioase. acide. 78. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196. compus din Crataegus monogyna. Doniþã. superficale–mijlocii profunde. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Poa nemoralis. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice.000 ha. Genista tinctoria. P = 700–900 mm. Galium schultesii.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. Soluri: de tip districambosol. polycarpa). Glechoma hirsuta. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Evonymus verucosus. de regulã slab dezvoltat. compus din Crataegus monogyna. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus. Ligustrum vulgare º. frecvent scheletice. creste. Relief: versanþi cu diferite înclinãri.HAB: 41. rar. Rosa canina.000 ha în Transilvania. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Dentaria bulbifera. ºi de Luzula luzuloides.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. 59. carpen (Carpinus betulus). Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. Roci: variate.

mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. oligobazice. Galium cruciata. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). 1990. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. pilosella. I. Poa nemoralis. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. Genista tinctoria. officinalis. sylvatica). polycarpa). de ordinul a câteva mii de ha.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. Deschampsia flexuosa. superficiale pânã la mijlociu profunde. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. oligotrofice.HAB: 41. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. alte roci foarte acide. Literaturã selectivã: Paucã 1941. foarte acide. Redactat: N. V. Relief: creste. rar mesteacãn (Betula pendula). G. P = 700–900 mm. hirsutus). Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. Veronica chamaedris. Doniþã et al.2. în etajul nemoral. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. C. H. Roci: gresii silicioase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Biriº. pilosa. petraea ºi ssp. Hieracium umbellatum. Specii caracteristice: Cytisus nigricans. Resmeriþã 1974. criptopodzol. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). rare exemplare de Sorbus aucuparia. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arborilor. Soluri: de tip podzol. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. prepodzol. uneori scheletice. hidric echilibrate. Doniþã. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . Dactylis polygama. Clima: T = 8–70C. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. nigricans.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. versanþi repezi cu expoziþii diferite. Dealurile Tazlãului).4.

7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Biriº. mezotrofice. Valoare conservativã: foarte mare.000 ha în sudul României. Alte specii importante: Ajuga genevensis. Doniþã.000 ha din care 110. mijlociu profunde-profunde. Calamagrostis epigeios. E. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Soluri: de tip preluvosol. Stratul muºchilor fragmentar. Ligustrum vulgare. Hieracium umbellatum. Stratul arborilor. hidric echilibrate. Majanthemum bifolium. cerris) în proporþii diferite. Luzula luzuloides. ssp. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . Staþiuni: Altitudini 200–600 m. dalechampii.50C. polycarpa.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum. uneori ºi carpen.4. Melampyrum pratense. pilosa. moesiaca).8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. mojdrean (Fraxinus ornus). Literaturã selectivã: Morariu et al. are acoperire de 0.1990. Clima: T = 10–7. României. etc.2. Evonymus verrucosus. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Dactylis polygama. C. Roci: molase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Suprafeþe: circa 180. Pyrus pyraster). Viburnum lantana. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. sabaudum. laevigata. în general variabil dezvoltat. în parte scheletice. 1970. jugastru (Acer campestre). Vaccinium vitis-idaea. paltin (Acer platanoides). Crataegus monogyna. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. compus din Polytrichum sp. fag (Fagus sylvatica ssp. compus din Cornus mas. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. Q.000 în vestul ºi 70. Doniþã et al. tufuri vulcanice. acide. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). H. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Alte specii importante: Anthennaria dioica. gresii. cireº (Prunus avium). mezobazice. Brachypodium sylvaticum. Stratul arbuºtilor. Cruciata glabra. Chamaecytisus albus. Veronica officinalis. I. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Specii caracteristice: – . exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). luto-argiloase. Rumex acetosella. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. Deschampsia flexuosa. Bruckenthalia spiculifolia. culmi. europaeus. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 41. marne. cerris.7–0. petraea). P = 700–900 mm. Poa nemoralis. L. ºi cer (Q. andezite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). în etajul nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. Redactat: N. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41.

platouri. Ligustrum vulgare. I. 1990. º. moesiaca). officinalis. Lathyrus venetus.2. Glechoma hirsuta. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. culmi. Doniþã et al. Dactylis polygama. Soluri: de tip luvosol.HAB: 41. Tamus communis. V. Ivan et al. divulsa. ssp. Clima: T = 10–90C. mojdrean (Fraxinus ornus). cordata). E. Suprafeþe: reduse. în etajul nemoral. Roci: calcare. Lythospermum purpurocoeruleum. Dactylis polygama. conþine Cornus mas. Dognecei). Sedum cepaea. Primula acaulis. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Alte specii importante: Galium odoratum. Asperula taurina. 1992. Vicia cassubica. Potentilla micrantha. Carex pilosa. Carex pilosa. Viola hirta. ssp. pe alocuri ºisturi cristaline. hypoglossum. Piptatherum virescens. Tanacetum corymbosum. Veronica chamaedris. paltin (Acer pseudoplatanus). sorb de câmp (Sorbus torminalis). Campanula persicifolia. Evonymus europaeus. mezobazice. Stratul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Soó 1957. polycarpa. P = 800–900 mm.4. verrucosus. Pãduri (4) Ch. R. bine dezvoltat. Munþii Almãj. Lathyrus niger. dalechampii). Locvei. venetus. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Vincetoxicum hirundinaria. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Doniþã. Pulmonaria officinalis. L. preluvosol mijlociu profundeprofunde. Digitalis grandiflora. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã. Ivan et al. de ordinul câtorva mii de ha. Sedum maximum. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Festuca heterophylla. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. 1992. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. Redactat: N. P. Lychnis coronaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. T. Poa angustifolia. Ruscus aculeatus.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Biriº. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Galium mollugo. Brachypodium sylvaticum. pe alocuri cu schelet.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. austriacus. Melittis melissophyllum. Lamium galeobdolon. Tamus communis. nemoralis. Lychnis coronaria. Biriº. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. C. mezotrofice. Relief: 208 . Lithospermum purpurocoeruleum. Redactat: N. carpen (Carpinus betulus). I. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m.a. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Luzula luzuloides.

dezvoltat suficient. Piptatherum virescens. ssp. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. ssp. dalechampii). venetus. scheletice. Lathyrus niger.2. Polygonatum latifolium. Fraxinus ornus. Clima: T = 10–80C. Redactat: N. mojdrean (Fraxinus ornus). în etajul 209 . Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. Suprafeþe: restrânse. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. Stratul arborilor. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. însoriþi. Vincetoxicum hirundinaria. P = 500–600 mm. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Defileul Dunãrii). Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Carpinus orientalis. Viola hirta. Sedum maximum. Melica uniflora. Doniþã. Specii caracteristice: – . I. circa 10. Poa nemoralis. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Tamus communis (în vest). Biriº. Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. eutrofice. rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Crataegus monogyna. mijlociu profunde. Brachypodium sylvaticum. Potentilla micrantha. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. uneori ºi Cotinus coggygria. hidric deficitare. jugastru (Acer campestre). polycarpa. culmi. Valoare conservativã: foarte mare. dalechampii. Evonymus verrucosus. polycarpa.HAB: 41. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. în special în Dobrogea de Nord. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). uneori tei (Tilia tomentosa).4.000 ha. ssp. coriariaefolia numai în Dobrogea). Ivan et al. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). Stratul arbuºtilor. este compus mai ales din Cornus mas.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. L. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). 1992. Veronica chamaedris. Myrrhoides nodosa.HAB: 41. compus din gorun (Quercus petraea.

subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun.HAB: 41. în partea inferioarã a etajului nemoral. de regulã umbriþi. petraea). Stratul arbuºtilor este fragmentar. carpen (Carpinus betulus). Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. hidric echilibrate (reavãne). Corylus avellana. Ajuga reptans. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). reichenbachiana.). Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. Hedera helix. Dentaria bulbifera). Sorbus torminalis. vãi adãpostite. în 210 . dezvoltat variabil. Lithospermum purpurocoeruleum. tei argintiu (Tilia tomentosa). Sanda et al. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.000 ha.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Fraxinus ornus. pentagyna. Redactat: N. P = 500–600 mm. Lapsana communis. Corydalis solida.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Tilia cordata. mai ales în Dobrogea. Crataegus monogyna. Clima: T = 10–90C. Clima: T = 10–90C. Biriº. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. divulsa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp.000 ha. Potentilla micrantha. Glecoma hirsuta. Fraxinus excelsior. V. Suprafeþe: restrânse. frasin (Fraxinus excelsior). A. Suprafeþe: circa 20.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. P = 500–600 mm. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. Galium odoratum). Brachypodium sylvaticum.). Acer campestre. Ligustrum vulgare.a. Alte specii importante: Arum orientale. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. Carpinus betulus. ssp. Pãduri (4) nemoral. platanoides. Ulmus glabra. eutrofice.2. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. Geum urbanum. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Soluri: de tip eutricambosol profunde. Carex digitata. Poa nemoralis. I. Viburnum lantana º. Tilia tomentosa. Crataegus pentagyna. Viola suavis etc. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Bromus benekeni. Valoare conservativã: ridicatã. mai dezvoltat în luminiºuri. Astragalus glycyphyllos. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. platouri. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. compus din Cornus mas. Pulmonaria obscura. C. div. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Viola hirta. circa 6. Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Literaturã selectivã: Doniþã 1968.4. Stratul arborilor. dalechampii. Melica uniflora. Scrophularia nodosa. compus din gorun (Quercus petraea ssp. 2001. eubazice. C. Polygonatum latifolium. Dactylis polygama. Mercurialis ovata.

5–90C. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. Suprafeþe: restrânse. eubazice. slab dezvoltat. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani.a. Fraxinus excelsior. Stratul arborilor. dalechampii. Melica uniflora. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Clinopodium vulgare.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Piptatherum virescens º. Redactat: N. frasini (Fraxinus excelsior. tei (Tilia tomentosa. Alte specii: Arabis turrita. Arum orientale. ornus). puternic 211 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. I. Vincetoxicum hirundinaria. Viburnum lantana º. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). este compus din Cornus mas. Viola hirta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). P = 500–600 mm. Stratul arborilor. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. Doniþã.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. Valoare conservativã: foarte mare.a. iar în cea estivalã. Roci: calcaroase. dalechampii). Polygonatum latifolium. frasini (Fraxinus excelsior. F. ornus). uneori acoperite cu un strat subþire de loess. Viburnum lantana. în etajul nemoral. Sorbus torminalis. Dactylis polygama. hidric deficitare.500 ha. relativ slab dezvoltatã. în etajul pãdurilor mezofile. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Evonymus verrucosus. tomentosa). compus mai ales din Cornus mas. Brachypodium silvaticum. F. 2001. Stratul arbuºtilor. Lithospermum purpurocoeruleum.2.4. superficiale. circa 1. Pãduri (4) funcþie de altitudine. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. eutrofice. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. pedunculiflora). Hedera helix. eutrofice. ssp. Bromus benekeni. T. pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene.HAB: 41. Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. tei (Tilia platyphyllos. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Tilia tomentosa. petraea). Glecoma hirsuta. puternic înclinaþi. Potentilla micrantha. Stratul arbuºtilor.). F. Soluri: de tip rendzinã. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. Roci: gresii calcaroase. specii sudice (Mercurialis ovata. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. platyphyllos). mijlociu profunde pânã la superficiale. coriariaefolia. mai rar stejar brumãriu (Q. hidric deficitare în timpul verii. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. F. Geum urbanum.a. Acer campestre. Evonymus verrucosus º. Acer platanoides. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. T. coriariaefolia. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). Poa nemoralis. bogate în humus ºi schelet calcaros. Relief: cumpene înguste. eubazice. Sanda et al. rar Sorbus torminalis. Biriº. Clima: T = 10. Acer campestre. de regulã scheletice. compus din gorun (Quercus petraea ssp. cãrpiniþa (Carpinus orientalis).

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

eubazice. T. Dihoru 1976. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. Stratul arborilor.5–8. platouri. C. Arum orientale. Rubus caesius º. Mercurialis perennis. platyphyllos). Doniþã. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 .000 ha. T. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. verucosus. jugastru (Acer campestre). Carpinus betulus. slab acide. Doniþã ºi colab. Salvia glutinosa. marne. P = 550–700. Pulmonaria officinalis. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. Scute- llaria altissima. C. F. angustifolia. Stratul arbuºtilor.a. Geum urbanum. pilosa. A. Dentaria bulbifera. Relief: câmpie planã. Climã: T = 9. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). I. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Ligustrum vulgare. Tilia tomentosa. Staphylea pinnata. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. Corylus avellana. Biriº. Aegopodum podagraria.2. paltin de câmp (Acer platanoides). Geranium robertianum. Podiºul Central Moldovenesc. pentagyna. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. F. reavãn-umede. în locuri umede Allium ursinum. Stachys sylvatica. cordata. eutrofice.50C. E. ulm (Ulmus minor). Redactat: N. în etajul superior. compus din Cornus mas.4. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. Viburmun lantana. Substraturi: loessuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. A. Suprafeþe: circa 50. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Scrophularia nodosa. compus. profunde. taurina. C. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Asperula odorata. 1992. versanþi slab înclinaþi. Circaea lutetiana. Euphorbia amygdaloides. Pyrus pyraster). eutricambosoluri. Ornithogalum flavescens. gresii calcaroase. Carex sylvatica. Geranium phaeum. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Festuca gigantea. Soluri: preluvosoluri. Valoare conservativã: ridicatã. sanguinea. Glechoma hirsuta. Fraxinus excelsior. excelsior). Crataegus monogyna. Lamium galeobdolon. Evonymus europaeus.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

Galium verum. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P.000 ha în Câmpia Dunãrii. în zona de silvostepã. Ligustrum vulgare. Sedum maximum. tataricum – Q. slab acide.4. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). Tanacetum corymbosum. verticillatus. A. Prunus spinosa. europaeus. Euphorbia polychroma. Doniþã. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). în Dobrogea ºi sudul Moldovei. glomerata. Chrysopogon gryllus. tenella. Viola hirta º. Potentilla argentea. Vincetoxicum hirundinaria. jugastru (Acer campestre). Filipendula vulgaris. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Thalictrum minus. vãi late. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.HAB: 41. poienit. Stratul arbuºtilor. Quercus cerris. P = 400–450 mm.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. Trifolium alpestre. pentagyna. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. Inula hirta. profunde. în Dobrogea. Fragaria viridis. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. Valoare conservativã: foarte mare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. Dactylis polygama. officinalis. Biriº. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Glechoma hirsuta. Stratul arborilor. Nepeta panonica. Literaturã selectivã: Morariu 1944. Poa angustifolia. Rhamnus catharticus. în Moldova de sud. compus din Crataegus monogyna. EMERALD: !41. platouri. A. Redactat: N. Evonymus verrucosus. Brachypodium sylvaticum. Roci: depozite loessoide.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. Polygonatum latifolium. Doniþã et al. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). iar în poieni de Festuca valesiaca. compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). are acoperire variabilã. eubazice. Clima: T = 11–100C. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. eutrofice. bogate în humus. Viburnum lantana. Carex michelii. Rosa canina. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Betonica officinalis. C. Festuca rupicola. E. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. I. D. Quercus pubescens. Vicia tenuifolia.2. Melica altissima. Coronilla varia. Dictamnus albus. Teucrium chamaedris.76221 Pontic A. Stipa capillata. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani.000 ha din care 31. puternic dezvoltat. Specii caracteristice: – . Suprafeþe: circa 49. 1990. de regulã. Cornus mas. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. Cotinus coggygria. mojdrean (Fraxinus ornus).7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Geum urbanum.a. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. hidric deficitare în timpul verii. Staþiuni: Altitudini 15–200 m.

Stipa joannis. local Cotinus coggygria. EMERALD: !41. Glecoma hirsuta). Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. umbriþi. C. eutrofice. în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. cu exemplare de Acer campestre.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. hirta º. Vinca herbacea. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. Rhamnus cathartica. Pulmonaria mollis. pubescens). bogate în humus. Moldova de sud). Doniþã et al. Suprafeþe: reduse. Fraxinus excelsior. 1992. Teucrium chamaedris. Stratul arborilor. verticillatus. eubazice.000 ha. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. Prunus spinosa. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. V. P = 450–600 mm. Carex michelli. tenella. Poa angustifolia. Ivan et al. Viola hirta. Filipendula vulgaris. pulcherrima. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp.76833 Dobrogean Q. Koeleria pyramidata. Festuca rupicola. S. S. Chrysopogon gryllus. V. U. Relief: versanþi slab înclinaþi. dar ºi caucaziene. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. Podiºul Dobrogei. Sambucus nigra.HAB: 41. Dactylis polygama. Achillea neilreichii. Doniþã. ulmi (Ulmus minor. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. Fragaria viridis. Acer tataricum. P.2. 230 . procera). compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). Clima: T = 10. Viola suavis. la limita interioarã a zonei de silvostepã. pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. suavis. jordanii. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum).a. mojdrean (Fraxinus ornus). Veratrum nigrum. Biriº.4. E. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Ligustrum vulgare. Rosa canina. F. hidric deficitare. Literaturã selectivã: Borza 1937. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Redactat: N. Phlomis tuberosa. A. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. de regulã. compus Crataegus monogyna. tei argintiu (Tilia tomentosa). tomentosa. Vincetoxicum hirundinaria. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. Sorbus torminalis. valesiaca. Viburnum lantana. jugastru (Acer campestre). Brachypodium sylvaticum. Stratul arbuºtilor. Roci: straturi groase de loess. Centaurea stenolepis. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). profundemijlociu profunde. Evonymus verrucosus. I. Pãduri (4) stejar pufos (Q. capillata. puternic dezvoltat. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Asperula cynanchica. origini de vãi largi. pãr (Pyrus pyraster). în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. circa 3. V. europaeus. Soluri: de tip faeziom. platouri. 1990. Valoare conservativã: mare.5–90C.

procera). Tilia tomentosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. iar cea de varã. Soluri: de tip faeoziom. pe lângã graminee. câteva sute de ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. în rariºte 20–40%. Dactylis polygama. slab acide. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. Roci: depozite loessoide fine. hirta. Evonymus europaeus º. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura.4. Ligustrum vulgare. eutrofice. Danubian Q. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Paeonia peregrina. pedunculiflora-Q. are acoperire variabilã. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Q. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. 231 .). robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. I. Bromus benekeni º. eubazice. Crataegus monogyna. caucaziene ºi continentale. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. Viola jordanii. Biriº. Suprafeþe: restrânse. Prunus spinosa. Verbascum phoeniceum. dezvoltat variabil. U. Myrroides nodosa. ulm (Ulmus minor. Climã: T = 11–100C.7A228. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. profunde. V.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. P = 450–475 mm. Geum urbanum. Corylus avellana.HAB: 41. Veratrum nigrum. Viola reichenbachiana etc. compus din Crataegus monogyna. Bupleurum praealtum. hidric deficitare în timpul verii. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. Doniþã. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Ornithogalum fimbriatum). Redactat: N. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. în zona de silvostepã. Lithospermum purpurocoeruleum. iar în etajul inferior.a. luto-argiloase. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arborilor. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. jugastru (Acer campestre). Brachypodium sylvaticum.2.a. vãi largi. Vincetoxicum hirundinaria. Clematis vitalba. EMERALD: !41. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. pedunculiflora). Specii caracteristice: – .

Campanula sibirica. Carex michelii. Rosa canina. Stratul arborilor. Doniþã et al. Asparagus tenuifolius. Alte specii importante: Adonis vernalis. Ramnus cathartica. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Corylus avellana. uneori Cornus mas. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Podiºul Secaºelor). Phlomis tuberosa. dacica. Specii caracteristice: Carex humilis. Tipuri de ecosisteme: – 232 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Evonymus europaeus. Poa angustifolia. petraea ssp. Doronicum hungaricum. Viola hirta º. Evonymus verrucosus.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct.2. Clima: T = 8–4. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. verrucosus. Viburnum lantana. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. E. 1969. uneori cer (Q. dar pe alocuri ºi Q. sanguinea.a. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens.000 ha în vestul ºi centrul României. adesea cu roca la suprafaþã. rom. Polygonatum latifolium. ambele subetaje. glomerata. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. D. Arum orientale. Valoare conservativã: foarte mare. cerris). stejar pedunculat (Q. virgiliana). Q. 1990. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Heracleum sphondylium. Dactylis polygama. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). hidric deficitare în timpul verii. Stratul arbuºtilor. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Redactat: N. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. Suprafeþe: circa 1. Stipa pennata. Literaturã selectivã: Dobrescu et al.HAB: 41. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. în etajul nemoral. având sub masiv ca specii frecvente. P = 650–900 mm. Soluri: de tip rendzinã. Carex humilis). local Sorbus cretica. Ligustrum vulgare. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. polycarpa).4.. Podiºul Târnavelor. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. Biriº. eutrofice. Fragaria viridis. Glechoma hirsuta. are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. robur). Betonica officinalis. Ligustrum vulgare. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Vincetoxicum hirundinaria. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. Doniþã. Prunus spinosa. pedunculiflora. Valoare conservativã: foarte mare. compus din Cornus mas.50C. Roci: calcaroase. Brachypodium sylvaticum. Crataegus monogyna. pubescens EMERALD: !41. S. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. I. Sambucus nigra. Allium montanum. eubazice. C.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Pãduri (4) Rhamnus cathartica.

însoriþi. Poa angustifolia. hidric puternic deficitare. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. cu acoperire pânã la 100%.a. Roci: în general calcaroase. Seseli gracile. Calamintha acinos. sudice. elaeagrifolia. P = 450–500 mm. Festuca rupicola. exclusiv. Clima: T = 10. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. T. Suprafeþe: restrânse. în general mici. Pulsatilla montana. Lathyrus niger. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. Stratul arborilor. Vincetoxicum hirundinaria º. în zona de silvostepã. Redactat: N. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Fragaria viridis. compus din specii xerofile. Staþiuni: Altitudine 100–200 m.5–100C. Stratul arbuºtilor. întotdeauna puternic dezvoltat. Sorbus domestica. Cotinus coggygria. circa 8. Galium dasypodum. Dactylis glomerata. semischeletice. Astragalus glycyphyllos. I. Asparagus verticillatus. Lathyrus niger. Vicia tenuifolia. Vinca herbacea. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. superficiale. Dictamnus albus. Galium mollugo. Doricnium herbaceum. Thalictrum minus. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. dezvoltat variabil. Pulmonaria molissima. Linum flavum. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili.2. Redactat: N. ruthenica.000 ha. P. Bromus inermis º. Carex michelii. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. Literaturã selectivã: Gergely 1960. Doniþã. Biriº. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. Fraxinus ornus. Soluri: de tip rendzinã. Serratula tinctoria. eutrofice. Filipendula vulgaris. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani. compus. bogate în humus. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. cu asociaþii stepice în poieni.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum. frecvent este poienit. Polygonatum odoratum. Pãduri (4) ricum ramosum. eubazice. Iris pumila. montanum. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. 233 . Leucanthemum corymbosum. Vincetoxicum hirundinaria. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea.a. Sedum maximum. Stachys recta. Veratrum nigrum. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Valoare conservativã: foarte mare.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41. Galium verum. Doniþã. Brachypodium pinnatum. Piptatherum virescens. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna.4. platouri. Trifolium alpestre. I. Moldova de sud). vara Lithospermum purpurocoeruleum. Verbascum phlomoides. Biriº. 1962. Inula ensifolia. Specii caracteristice: Galium dasypodum.

Fraxinus ornus.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. Geum urbanum. scheletice. mai ales însoriþi.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. specii sudice (Paeonia peregrina. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Dactylis polygama. Mercurialis ovata. Doniþã et al. Thlaspi perfoliatum. Lithospermum purpurocoeruleum.5–100C. eutrofice. Carex hallerana. Teucrium chamaedris. în etajul nemoral. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. verticillatus. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei.a. Relief: platouri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. pubescens).7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. format din Cornus mas. Stratul arborilor. Polygonatum latifolium. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. P = 450–500 mm. Fragaria viridis.4. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. Cotinus coggygria º. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. eubazice.a. Vincetoxicum hirundinaria. mijlociu profunde. 1990. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Brachypodium sylvaticum.HAB: 41.2. et al. 234 . Carex michelii. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Suprafeþe: circa 6. Crataegus monogyna. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). Cotino-Quercetum pubescentis Zol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1958. Melica uniflora. I. hidric deficitare. Veratrum nigrum. 1971. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure.). Poa nemoralis. Tanacetum corymbosum. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. Rãspândire: în Dobrogea. Biriº. Doniþã. A.000 ha. compus din stejar pufos (Q.HAB: 41. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Boºcaiu et al. Acer campestre. Roci: calcaroase ºi loess. Piptatherum virescens º. Carpinus orientalis. Climã: T = 10. Vinca herbacea º. Specii caracteristice: Paeonia peregrina.a. Redactat: N. în etajul pãdurilor submediteraneene. versanþi slab înclinaþi. Pyrus pyraster. Valoare conservativã: foarte mare.

polycarpa). Stratul arborilor. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor. câteva zeci de ha. Cotinus coggygria. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. Alte specii importante: Achillea coarctata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.000 ha. Fragaria viridis. bogat în specii submediteraneene. mojdrean (Fraxinus ornus).2. Evonymus verrucosus. P = 750–800 mm. Redactat: N.5–10. Q. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. Coronilla elegans. Tilia cordata).7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. hidric deficitare vara. 235 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. Geranium sanguineum.HAB: 44. Boºcaiu et al. scheletice. Potentilla micrantha.a.50C. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. virgiliana. Valoare conservativã: foarte mare. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). Hypericum perforatum. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. gorun (Quercus petraea ssp. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. dalechampii). ssp. Stratul arbuºtilor. Tamus communis. rendzinã. Polygonatum latifolium. Syringa vulgaris. Carex hallerana. Doniþã. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). superficiale. rar tei (Tilia tomentosa). I. P = 700–800 mm. jugastru (Acer campestre). Climã: T = 11. dalechampii. Stratul arborilor. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. eubazice. Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. sorb (Sorbus domestica). carpen (Carpinus betulus). Carduus candicans. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Lithospermum purpurocoeruleum. ulm (Ulmus minor). Suprafeþe: foarte restrânse. virgiliana). compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). Specii caracteristice: Echinops banaticus. Roman 1974. º. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. gârniþã (Quercus frainetto). Dictamnus albus. Tanacetum corymbosum. compus din Cornus mas. hidric optimale. Roci: calcaroase. 1971. are acoperire variabilã. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. slab acide eubazic. Clima: T = 11. Acanthus longifolius. Biriº. eutrofice. scheletice. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. însoriþi. Vincetoxicum hirundinaria º. bine dezvoltat. stâncoºi. superficialemijlociu profunde. Q. Laser trilobum.a. Roci: calcare. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). iar în etajul inferior.5–110C. eutrofice. Crataegus monogyna. bine dezvoltat. Orchis simia. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.4. Soluri: de tip litosol. viºin turcesc (Prunus mahaleb). cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa.

Trifolium montanum. Substrat: nisipuri. tenuis). Lythospermum purpurocoeruleum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. spinulosa. Lunaria annua. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). Helianthemum nummularium. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Potentilla cinerea. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. Valoare conservativã: foarte mare. Brachypodium sylvaticum. Literaturã selectivã: Roman 1974. Artemisia campestris. Cruciata pedemontana. Poa nemoralis.50C. Leucanthemum macrophyllum. Redactat: N. Asperula cynanchica. Koeleria macrantha. Agrostis capillaris (A. dezvoltat. tenuis). Ferulago heuffeli. º. Dianthus cartusianorum. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Lolium perenne. Parietaria officinalis. Alte specii: Medicago falcata. Alium fuscum. Symphytum tuberosum º. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat. Syringa vulgaris. Sedum acre. P = 750 mm. situate în rariºtile de pãdure. Juglans regia. Thymus pannonicus. Specii caracteristice: Betula pendula. Melica uniflora. Dactylis polygama.HAB 1999: 41. Ruscus hypoglossum.2. Acanthus longifolius. 2004 (ined. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Sedum acre.a.a. având o acoperire de pânã la 75%. Achillea collina. habitat endemic. Arum orientale. pH = 5. Soluri: psamosoluri. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Elymus repens. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Cotinus coggygria.8–7. Redactat: Simona Mihãilescu. 236 .). Potentilla argentea. Clima: T = 7. Centaurea apiculata ssp. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Covasna). Doniþã. Veronica prostata. Myrrhoides nodosa. Festuca rupicola. Tamus communis. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. Carex caryophyllea. Biriº. Linum austriacum. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud. Calamintha vulgaris. Genista tinctoria. Rhamnus tinctoria.4. Rubus tomentosus. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola.5. Euphorbia cyparissias. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Agrostis capillaris (A. Salvia nemorosa. Campanula grossekii. Valoare conservativã: mare.

2.4. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .

1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. glaciare. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3.a. oligotrofe. Clima: T = 2–00C.HAB: 42. de ordinul sutelor de ha. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Calamagrostis villosa. Dryopteris expansa. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. vãi largi. Strei. mezofite. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). în partea inferioarã a etajului subalpin. Retezat. mai rar zâmbru (Pinus cembra). cu expoziþii diferite. dominat de Vaccinium myrtillus. superficiale–mijlociu profunde. culmi. Viola declinata º. cu participarea speciilor V. Fãgãraº). umede. Luzula sylvatica. Deschampsia flexuosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. bine dezvoltat. Pãduri (4) 2. Suprafeþe: reduse. oligoterme.4. scoruº (Sorbus aucuparia). frecvent. Stratul arborilor. gneisuri. oligobazice. Huperzia sellago. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. Roci: ºisturi cristaline. P= 1300–1400 mm. Stratul arbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Bruckenthalia spiculifolia.2. foarte acide.4. Homogyne alpina. arbori în grupe de câteva exemplare. frecvent scheletice. Soluri de tip podzol ºi prepodzol. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . Salix silesiaca. Campanula abietina. Soldanella hungarica. vitis-idaea.2.

Homogyne alpina. Pinus mugo. Melampyrum sylvaticum. Luzula sylvatica. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Redactat: N. Soluri de tip podzol. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Oxalis acetosella. frecvent scheletice. mezofite. Pinus mugo. Larix decidua (local). glaciare. Pinus cembra. V. superficiale-mijlociu profunde. Clima: T = 3–10C. I. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Viola declinata º. de la 10–12 m. culmi. Valoare conservativã: foarte mare.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. Salix silesiaca. prepodzol. vitis-idaea. Calamagrostis villosa. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Soldanella hungarica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Ribes petraeum.4. gaultherioides. P = 1100–1200 mm. Luzula luzuloides. umede. Lonicera caerulea.a. versanþi puternic–mediu înclinaþi. Rubus idaeus º. oligoterme. Dryopteris expansa. Coldea 1991. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Stratul arborilor. scoruº (Sorbus aucuparia). reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Pinus cembra. Coldea 1991. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. Suhard. Saxifraga cuneifolia. Doniþã. foarte acide. Huperzia sellago. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Biriº. Roca: ºisturi cristaline. Coldea et Pop 1988. Cãlimani). în partea inferioarã a etajului subalpin. vãi largi. Potentilla chrysocraspeda etc. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. andezite. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium. Oxalis acetosella. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare. Relief: 239 .a. Literaturã selectivã: Coldea et. Luzula luzuloides. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. Fragaria vesca. Biriº.2. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Juniperus sibirica. Campanula abietina. I.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. Pânzaru 1986. Juniperus sibirica. V. Suprafeþe: reduse.HAB: 42. oligotrofe. Festuca nigrescens. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. oligobazice. Doniþã. Mititelu et al. 1986. Redactat: N. de ordinul sutelor de ha. Melampyrum sylvaticum. Deschampsia flexuosa.

1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. Lotrului.000 ha (25. Ceahlãu.2. Rodnei.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. Rubus idaeus. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. Þarcu.000 în 240 . Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. mezofite. Fãgãraº.HAB: 42. P = 900–1400 mm. Cindrel. Clima: T = 3. ªurianu. Lonicera nigra. Ciucaº. Cãlimani.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3. oligotrofe. umede. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice.a. în etajul boreal. oligobazice.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella. Carpaþii Orientali. Parâng. 7. Vlãdeasa. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. culmi.). criptopodzol. cu diferite expoziþii. Soluri: prepodzol. Rãspândire: Munþii Þibleº.000 în Carpaþii Occidentali). foarte acide. andosol.0–1. superficiale-mijlociu profunde. Retezat. Bucegi. Stratul arborilor. Penteleu.4. oligoterme. Suprafaþa ocupatã: 43. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia).50C. Cãpãþãnii. Harghitei. Relief: creste. podzol. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. Godeanu. compus exclusiv din molid (Picea abies). versanþi puternic înclinaþi. Roci: silicioase ºi calcaroase. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp.000 în Carpaþii Meridionali. 11. Rosa pendulina º.

oligotrofe. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm).5–1. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. bine dezvoltat. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp. Valoare conservativã: foarte mare. Viola declinata º. Salix silesiaca. L. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Gymnocarpium dryopteris. Doniþã et al. mediu-slab acide. Biriº.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. brad (Abies alba). Soluri: de tip litosol. Redactat: N. Calamagrostis villosa. mai rar Pinus mugo. zâmbru (Pinus cembra).a. Stratul arbuºtilor. mezofile. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. Doniþã. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus. Ribes petraeum. I. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. mijlociu profunde. Homogyne alpina.2.HAB: 42. Senecio nemorensis. Climã: T = 2. major. Bândiu. creste. rar. vitis-idaea. Doniþã 1988. Rumex alpinus. dezvoltat variabil. Lamium galeobdolon). sau micã. sylvatica. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Bucegi. V. Deschampsia caespitosa. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. Luzula luzuloides. compus din Juniperus sibirica. oligoterme.50C. calcare.35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: conglomerate calcaroase. R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. Sorbus aucuparia. scheletice. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. Literaturã selectivã: Coldea. fag (Fagus sylvatica). arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. 1990. Rubus idaeus. Dryopteris expansa.4. P = 900– 1200 mm. Deschampsia flexuosa). Stratul arborilor. Wagner 1998. stâncãrii. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. Meridionali (masivele Ciucaº.

000 în Carpaþii Occidentali.0–5.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. din care 220. Chrysanthemum rotundifolium. Campanula abietina. Sambucus racemosa. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. Calamagrostis arundinacea. Athyrium distentifolium. fag (Fagus sylvatica). 40. Stratul arborilor. Ranunculus carpaticus. gresii calcaroase. andezite. conglomerate. Luvisol (brun luvic). Coldea 1991. în etajul boreal. I.000 în Carpaþii Orientali. tufuri andezitice. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. coame. Climã: T = 3. compus exclusiv din molid (Picea abies). Hylocomium splendens. Phleum alpinum. Stratul arbuºtilor. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. Oxalis acetosella. cu expoziþii diferite. Rhitidiadelphus triquetrus º. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.4. 242 . acide-slab acide. Bl. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Rubus idaeus. Valeriana montana º. ulm de munte (Ulmus glabra). Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. mezofite. oligoterme.00C. sylvatica. Doniþã. mai rar ºisturi silicioase. Roci: fliº marno-gresos. cu Dicranum scoparium. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua. Poa nemoralis. Melampyrum sylvaticum. mezobazice. andosol. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). Homogyne alpina. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. Soluri: districambisol (brun acid).000 ha.a. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. Soldanella hungarica. Carduus personata.a.HAB: 42. Dryopteris carthusianorum. Biriº. Moneses uniflora. umede. L. Suprafeþe: circa 285. profunde. Fragaria vesca. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. Plagiochila asplenioides. mezo-eutrofe. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. Redactat: N.2. Luzula luzuloides.

Moneses uniflora. podzol. Pãduri (4) Ribes petraeum. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. Soldanella hungarica. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã).21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. mezofite. sylvatica. cu amestec de brad (Abies alba). criptopodzol. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. arundinacea. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. P = 900–1000 mm în nord. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Fragaria vesca. Spiraea chamaedrifolia etc. Mercurialis perennis. Dentaria glandulosa. Luzula luzuloides. neuniform. Lonicera nigra. Daphne mezereum. Climã: T = 4. Stellaria nemorum. Fragaria vesca. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Dryopteris filix-mas. Spiraea chamaedrifolia etc. Homogyne alpina. Doniþã. scoruº (Sorbus aucuparia).HAB: 42. L. Campanula abietina. Luzula luzuloides. puternic dezvoltat. 1256 Molidiº cu Vaccinium. Valoare conservativã: moderatã. Deschampsia flexuosa. Valoare conservativã: moderatã. Senecio nemorensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Homogyne alpina. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. major. I. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. Rubus idaeus.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. oligotrofe. Bl. versanþi puternic înclinaþi. la altitudini mai mici. Calamagrostis villosa. Rubus hirtus. Oxalis acetosella.000 ha). Campanula abietina. 1200–1400 mm în sud. 1990. Polygonatum verticillatum. Gentiana asclepiadea. oligobazice. Lonicera nigra. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. Literaturã selectivã: Coldea 1991.000 ha) ºi Orientali (31. Soluri: prepodzol. dominat de specii de Calamagrostis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. cu expoziþii diferite. are acoperire mai redusã (50–80%).4.5–1. umede. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa.50C. cu Oxalis acetosella. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã et al. mai ales în golurile din arboret. Alte specii: Athyrium filix-femina. Lycopodium annotinum. Relief: creste.000 ha). 243 . în etajul boreal. Dryopteris filix-mas. scheletice. Biriº. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. oligoterme. culmi. Stratul arborilor. Redactat: N. Lamium galeobdolon. Gentiana asclepiadea. dezvoltat în pete. superficiale. C. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. et Br.). Suprafeþe: circa 88. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. puternic acide. Huperzia sellago.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. Silene heuffeli). Roci: silicioase.

1990. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului.4–3. mai frecvent în Carpaþii Orientali. Suprafeþe: circa 72. gresii silicioase. mezofilehigrofile. Bl. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium. mezo-oligobazice.000 ha în Carpaþii Occidentali. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. I. oligoterme. et Br. Doniþã. umede. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991. în etajul boreal. Doniþã et al. mai rar fliº.4. oligotrofe. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 .000 în Carpaþii Orientali. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. profunde – mijlociu profunde. 1400–1800 m în sud. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. Climã: T = 4.000 ha din care 39. mai putin frecvent în ceilalþi munþi.50C.HAB: 42. Redactat: N. uºoare. P = 900–950 mm în nord. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. Stratul arborilor. 1. slab pânã la semischeletice.000 ha în Carpaþii Meridionali. roci euptive acide ºi intermediare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. mai frecvent umbriþi.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. Biriº. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.2. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. 1000–1200 m în sud. 32. Roci: ºiºturi cristaline.

1000–1200 mm în sud.000 în Carpaþii Orientali. oligobazice.000 în Carpaþii Occidentali. Hylocomium splendens (dominant).0–2. permanent umede dar drenate. Literaturã selectivã: Coldea 1991. 17. Luzula sylvatica. scoruº (Sorbus aucuparia). et Br. bine dezvoltat. uºoare. Stratul muºchilor. oligotrofe. slab dezvoltat. sau cu amestec de brad (Abies alba). Soluri: prepodzoluri. Eurynchium striatum. Mnium punctatum. oligoterme.4. Thuidium tamariscinum.00C. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Ptilium crista – castrensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Stratul arborilor. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. L. Oxalis acetosella. Climã: T = 4.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. compus exclusiv din molid (Picea abies). Alte specii importante: Lycopodium annotinum.HAB: 42.000 în Carpaþii Meridionali. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. acide. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. Doniþã et al. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Doniþã. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). gnaisuri. Redactat: N. mesteacãn (Betula pendula).000 ha din care 10. 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. Rosa pendulina. cu moder fin. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. 1990. Lonicera nigra. Suprafeþe: circa 49. Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. Biriº. Majanthemum bifolium. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. mezofite. Bl. I. 12. podzoluri. granite). Valoare conservativã: moderatã. Soldanella hungarica. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. Polytrichum commune. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. 245 . 1000–1200 m în sud. mijlociu – submijlociu profunde.2. P = 900–1000 mm în nord. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord. Specii caracteristice: – .21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). Vaccinium myrtillus. luzuloides. scheletice. în etajul boreal.

Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. Literaturã selectivã: Wraber 1962. dominat de Luzula sylvatica. A. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Rhitidiadelphus triquetrus. în etajul boreal. Campanula abietina. oligoterme. Doniþã. Biriº. Rubus idaeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. Paris quadrifolia. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). Deschampsia flexuosa. Redactat: N. Vaccinium myrtillus. sylvatica). acide-slab acide. sylvatica). higrofite. Alte specii: Athyrium distentifolium. Senecio nemorensis. Stratul arbuºtilor. Soluri: de tip gleisol. D. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Ranunculus carpaticus. filix-femina.0–1. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. Chrysosplenium alternifolium. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. filix-femina. Raþiu 1967. Roci: mai ales roci silicioase. mezobazice. Oxalis acetosella. brad (Abies alba). Veronica urticaefolia. Oxalis acetosella. Symphytum cordatum.4. Stratul muºchilor: variabil. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Hylocomium splendens.HAB: 42. Myosotis sylvatica. Valoare conservativã: mare. Dryopteris dilatata. Luzula luzuloides. Hieracium rotundatum. de regulã bine dezvoltat. Pãduri (4) Rubus idaeus. Redactat: N. Doniþã et al. Polytrichum juniperinum. Alte specii importante: Aconitum toxicum. Moneses uniflora. 246 . 1990. Adenostyles kerneri. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Suprafeþe: mici. Dryopteris dilatata. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). P = 1000–1300 mm. Athyrium distentifolium. commune.a. Coldea 1991. Valeriana tripteris. Campanula abietina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. carpatice. Pleurozium schreberi. 1990. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies).2. Soldanella hungarica. pe lângã izvoare. Homogyne alpina. Senecio nemorensis. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. Valoare conservativã: foarte mare. A. Muºchi: Dicranum scoparium. mezotrofe. Doronicum austriacum. Stellaria nemorum. filix-mas.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Clima: T = 3. Doniþã. Biriº. Boºcaiu 1971. de tip Hylocomiun. nu acoperã complet solul. stagnosol.50C. P. ude (înmlãºtinate). pe vâlcele umede. în petece de mãrimi diferite. Sorbus aucuparia. Vaccinium myrtillus º. Doniþã et al.

oligotrofe. umede. Vaccinium myrtillus. S.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Melampyrum sylvaticum. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.8–2.2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. culmi late. Soluri: de tip eutricambosol. cu specii de Sphagnum. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. Doniþã. higrofite. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. slabmoderat acide. Redactat: N. Polytrichum. Roci: în mare parte fliº. Oxycoccus microcarpus. depresiuni. palustre. în general acide. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. wulfianum. B. 1990. 247 . Suprafeþe: circa 100. Valoare conservativã: foarte mare. platouri. russowii. are acoperire redusã. relativ dezvoltat. P = 800–1300 mm.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. eu-mezobazice.HAB: 42. ticum.HAB: 42. umede-ude (înmlãºtinate). Polytrichum comune. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. terase. profundemijlociu profunde. Biriº.000 ha. Roci: variate. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Compoziþie floristicã: Bazania triloba. de 40–70%. S. squarrosum. puþin în Carpaþii Occidentali (6.000 de ha. de tip Vaccinium. acoperã complet solul. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. Literaturã selectivã: Coldea 1991. mesteacãn (Betula pendula. cu expoziþii în general umbrite. pubescens). Stratul muºchilor este gros. strictum.60C. recurvum. Eriophorum vaginatum. vitis-idaea. foarte acide. S. Stratul arborilor. Doniþã et al. Suprafeþe: circa 6. oligoterme. Sphagnum girgensohnii. Soluri: turbosoluri. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum.000). în parte scheletice. S.000 de ha). eu-mezotrofice. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã.00C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). P. I.4.0–4. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. V. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. extrem oligobazice. în etajul nemoral. Relief: versanþi cu pante medii-mici. restul în Munþii Apuseni.000 ha). în etajul boreal. Stratul arbuºtilor lipseºte. districambosol. S. P = 800–1200 mm. Climã: T = 5. Clima T = 6. Deschampsia flexuosa.2.

2. Täuber 1987. I. Suprafeþe: restrânse. Dentaria glandulosa. fag (Fagus sylvatica). 1990. Carex sylvatica. Galium odoratum. Redactat: N. Euphorbia amygdaloides. Doniþã. Stratul arbuºtilor. Viola reichenbachiana º. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). în majoritate în Carpaþii Orientali (6. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. în etajul nemoral. dezvoltat variabil în funcþie de luminã.000 ha). Milium effusum.a. iar. Dryopteris filix-mas. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Borhidi 1971. Sanicula europaea. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lonicera xylosteum. în amestec.000 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. Doniþã et al. acoperirea de 80–100%. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). Biriº.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). Picea abies. 248 . Stratul arborilor. Rubus hirtus. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Literaturã selectivã: Soó 1964. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. Salvia glutinosa. Symphytum cordatum. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. în proporþii diferite. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.4. Lamium galeobdolon. Senecio nemorensis. Athyrium filix-femina. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. ulm de munte (Ulmus glabra). Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Geranium robertianum. Rosa pendulina. Coldea 1991. de ordinul 7. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa.HAB: 42. Mercurialis perenis.

sylvatica). Dentaria glandulosa). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Suprafeþe: reduse. I. profunde. oligomezoterme. Climã: T = 7. soluri de tip redzinic. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. ude. Clima: T = 4. Abies alba. gresii. fãrã schelet sau slab scheletice. Doniþã. mezo-eubazice. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. luvosol. racemosa.. Myosotis sylvatica. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. Staþiuni: 1200–1600 m. P = 700–900 mm. Lotrului. compus din molid (Picea abies). Sambucus nigra. Retezat. prepodzol. moderat-slab acide în orizontul superior. Rosa pendulina.2. uneori larice (Larix decidua). puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. Sorbus dacica. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Roci: calcaroase. marne. slab dezvoltat compus din Daphne mezereum.0–4.4. sylvatica). brad (Abies alba). Stachys sylvatica º. mesteacãn (Betula pendula). Soluri de tip eutricambiosol.50C. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad.a. Ciucaº. mezofile. Biriº. format din Corylus avellana. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. pe calcare (Ceahlãu. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m.50C. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. greu permeabile. scoruº (Sorbus aucuparia). 1990. terase. oligo-mezoterme. Oxalis acetosella. hidric echilibrate. în etajul boreal. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. oligomezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Salix silesiaca. Chrysosplenium alternifolium. Stratul arbuºtilor. Symphytum cordatum. rar fag (Fagus sylvatica ssp. oligo-mezotrofe. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Apuseni). Stratul arborilor. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. Salvia glutinosa. Relief: platouri. Redactat: N. S. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã. scheletice. 249 . mezofite. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. culmi late. Petasites hybridus. Piatra Craiului. neutre în orizonturile cu schelet. Alte specii: Carex remota. Lonicera nigra. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. Equisetum sp.5– 1. Stratul arborilor. superficiale-mijlociu profunde. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). P = 950–1300. 26–33 pentru brad la 100 de ani. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. coame. moderat – puternic acide.

6000 în Carpaþii Orientali. etc. Saxifraga rotundifolia. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum. Galium album º. P = 900–1200 mm. Redactat: N. la altitudini mari ºi Pinus mugo. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. Tortella tortuosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Specii caracteristice: Doronicum columnae. Mnium undulatum. umede. iar în amestec brad (Abies alba).4. Soluri: de tip podzol. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. din care 6. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.). Cystopteris fragilis.a. Suprafeþe: circa 15. Doniþã.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Clima: T = 4. Stratul muºchilor.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3.50C.000 de ha. scoruº (Sorbus aucuparia). acide. mijlociu profundesuperficiale. oligobazice. Fragaria vesca. Campanula abietina. Vaccinium myrtillus.5–3. Lamium galeobdolon. Carex sylvatica. 2.a. oligotrofice. mari ºi expoziþii diferite. prepodzol. Homogyne alpina. Anemone rannunculoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. º.500 în Carpaþii Occidentali.500 de ha în Carpaþii Meridionali. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. 1990. Vaccinium myrtilus. Stratul arborilor. Geranium robertianum. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal. Thalictrum aquilegiifolium. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Astrantia major. Mercurialis perennis. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. Dicranum scoparium. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. Huperzia selago. Cortusa matthioli. Euphorbia amygdaloides. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. Dentaria glandulosa. rar culmi. Polytrichum formosum. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. Oxalis acetosella. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum. Relief: versanþi cu înclinãri. 250 . Luzula luzuloides. Primula leucophylla. Stratul arbuºtilor lipseºte. în general. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. Valoarea conservativã: moderatã. platouri.HAB: 42. Asplenium viride. Viola biflora. Doniþã et al. Literaturã selectivã: Coldea 2002. Stellaria nemorum.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Fagus sylvatica. 251 . Rubus hirtus.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Oxalis acetosella. A.4. Senecio nemorensis. distentifolia. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. D. Stellaria nemorum. Hieracium rotundatum.2. C. Doniþã. Polygonatum verticillatum. Gentiana asclepiadea. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. Redactat: N.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. Dryopteris dilatata. Lamium galeobdolon. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. filix-mas.HAB: 42. villosa. Lycopodium annotinum. Coldea 1991.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Huperzia selago. Epilobium montanum. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). Melampyrum sylvaticum. Veronica urticifolia. Doniþã et al. 1990. Calamagrostis arundinacea. Specii caracteristice. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Fragaria vesca. I. Biriº.

criptopodzol. Asperula capitata. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. Poa nemoralis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Scabiosa columbaria. Coldea 1991. Suprafeþe: câteva sute de ha. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. frecvent cu stânci la suprafaþã.HAB: 42. Thymus comosus. Spiraea chamedrifolia. P = 900–1000 mm. Bupleurum falcatum. profunde-mijlociu profunde. V. Helictotrichon decorum. expoziþii însorite. Redactat: N. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Corylus avellana. puternic acide. Soluri: de tip rendzinã. Cotoneaster integerima. din pin silvestru (Pinus 252 . vitis-idaea º. Stratul arborilor. Fragaria vesca. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. Euphorbia amygdaloides. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Roci: calcare. în etajul nemoral. mesteacãn (Betula pendula).4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). Dianthus spiculifolius. Relief: versanþi puternic înclinaþi. D. alte roci acide. Campanula persicifolia. oligobazice. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. în etajul superior. Hepatica nobilis. culmi. Veronica chamaedris. compus. dominat de Sesleria rigida. scoruº (Sorbus aucuparia). gorun (Quercus petraea). Doniþã. Suprafeþe: circa 9. Euphorbia salisburgensis. Rhamnus cathartica. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. carthusianorum. din pin silvestru (Pinus sylvestris). Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). compus. Clima: T = 7–50C. Saxifraga paniculata. Lonicera xylosteum. eubazice hidric echilibrate.2. frecvent scheletice. Melampyrum sylvaticum. Biriº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris.4. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. eutrofice. în etajele nemoral ºi boreal. neutre. Specii caracteristice: Sesleria rigida. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. cu posibile deficite temporare.5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. însoriþi. Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. Rosa pendulina. superficiale– mijlociu profunde. Soluri: de tip podzol.a. Hieracium bifidum. Calamagrostis arundinacea. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. P = 800–1000 mm. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. Stratul arborilor. exclusiv. I. hidric echilibrate. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Roci: gresii silicioase. oligotrofice. izolat. Tanacetum vulgare.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Knautia dipsacifolia. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Orthilia secunda. Clima: T = 7–40C. Valoare conservativã: foarte mare.

Calamagrostis arundinacea. cu Leucodon sciuroides. 1990. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. boreale ºi balcanice.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. Coldea 1991. Athyrium filix-femina.2. Suprafeþe: foarte reduse. Pãduri (4) sylvestris). Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Dryopteris filix-mas. Doniþã et al. Clima: T = 5–30C. Stratul de muºchi ºi licheni. mesteacãn (Betula pendula). Anthennaria dioica. Campanula abietina. Deschampsia flexuosa. Calluna vulgaris. Vaccinium myrtillus. Roci: gneise. criptopodzol. Biriº. oligotrofice. în etajul nemoral. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. câteva zeci de ha. brad (Abies alba). oligobazice. Soluri: de tip podzol. V.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Cladonia sp. Gentiana asclepiadea. P = 1000–1100 mm. foarte acide. vitis idaea º. ºisturi. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Polypodium vulgare. Calluna vulgaris. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Doniþã.HAB: 42. Hypnum cupresiforme. Leucobrium glaucum. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. Oxalis acetosella. Poa nemoralis. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). scheletice. Stratul 253 . hidric optimale. Luzula luzuloides.a.4. dominat de Vaccinium myrtillus. Valoare conservativã: foarte mare. molid (Picea abies). Veronica urticaefolia. Redactat: N. Monotropa hypopitys.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. superficiale.

Cytisus hirsutus. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Roci: calcare. Stratul arbuºtilor. însoriþi. Cotinus coggygria. 254 . Calamagrostis arundinacea. slab dezvoltat. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. Bruckenthalia spiculifolia. Alte specii: Achillea distans. Brachypodium pinnatum. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). stâncãrii. Digitalis grandiflora.a. Genista janensis. C.HAB: 42. Anthemis carpatica. I. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. Biscutella laevigata. în etajul superior. alun turcesc (Corylus colurna). Alte specii importante: Arabis hirsuta. eubazice. local Syringa vulgaris. scheltice. Cornus mas. V. Iris ruthenica. Vaccinium myrtillus.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. S. Asperula capitata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Doniþã. compus. cu posibile deficite vara.2. tei (Tilia platyphyllos). Valoare conservativã: foarte mare. borbasii. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. Relief: versanþi abrupþi. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha.4. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. brad (Abies alba). molid (Picea abies). divergens. Pãduri (4) arborilor. eutrofice. Clima: T = 9–70C. compus din Cotoneaster integerrima. Specii caracteristice: Daphne blagayana. Deschampsia flexuosa. Dianthus petraeus. P = 900–1100 mm. superficiale. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dominat de Carex humilis. Festuca xanthina. Hieracium bifidum. vitis idaea º. Sesleria rigida. Stratul arborilor. în etajul nemoral. slab dezvoltat. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: de tip rendzinã. tomentosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. Luzula luzuloides. C.662 Banat pine forest EUNIS: G3. banatica. Rhamnus saxatilis. Sorbus cretica. Campanula kladniana.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Ceterach officinarum. Pop 1988. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. Betula pendula. Juniperus communis. Rãspândire: în Munþii Cernei. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. Coldea 1991. Literaturã selectivã: Coldea et A. conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). Biriº. format din specii acidofile. Redactat: N. hidric echilibrate. Specii caracteristice: Genista radiata. gorun (Quercus petraea).

Redactat: N. 1990. Coldea 1991. Pãduri (4) Hypericum rochelii. Biriº. Seseli gracile. Teucrium montanum. Viola hirta º.a. Libanotis montana. S.4. Scabiosa banatica. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . Doniþã et al. Doniþã. rigiditum. I.2.

Valoare conservativã: foarte mare. boreale. Soluri: de tip litosol.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. în etajul boreal. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. mezotrofice. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. versanþi umeziþi de izvoare. scheletice. Athyrium filix-femina. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Lonicera xylosteum. Chaerophyllum hirsutum. Petasites hybridus. Salvia glutinosa. Cardamine impatiens. compus din Salix triandra. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). P = 800–1200 mm.a. brad (Abies alba). gleiosol. Festuca gigantea. Ranunculus repens. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Redactat: N. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. acide. 256 . Biriº. Doniþã et al. Carex remota. Dryopteris filix-mas. Alnion incanae. fag (Fagus sylvatica). Aegopodium podagraria. Circaea lutetiana.a. Climã: T = 7. sub formã de pietriºuri. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. P. Glechoma hederacea. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. Roci: variate. kablikianus. permanent umede-ude. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Pãduri (4) 2.4. obiºnuit puternic dezvoltat. Prunus padus. Mentha longifolia.000 ha. Tussilago farfara º. Matteuccia struthiopteris. Alte specii importante: Angelica sylvestris. Doniþã.3. Literaturã selectivã: Coldea 1991.4. Relief: lunci montane înguste.5–20C. I. Cirsium oleraceum. nisipuri grosiere. Stratul arborilor. mezobazice. Impatiens noli-tangere. Geranium phaeum. 1990. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Suprafeþe: circa 4. superficiale. Stellaria nemorum.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia.HAB: 44. Corylus avellana. calcaroase ºi silicioase. Stachys sylvatica.2. Myosotis sylvatica. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m.. Oxalis acetosella.

4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. Solanum dulcamara. Viburnum opulus. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). Eupatorium canabinum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Brachypodium sylvaticum. Sambucus nigra. Valoare conservativã: foarte mare. alba). P.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. Redactat: N. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Bidens tripartita. alba).4. Crataegus monogyna. Literaturã selectivã: Coste 1980. Clima: T = 10–7. din toate regiunile de dealuri peri.2. Rãspândire: în luncile râurilor. Geranium robertianum. Biriº. Carex remota. sanguinea. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.ºi intracarpatice. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. Stellaria nemorum. frecvent scheletice.a. Salvia glutinosa. Alnion incanae.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. eutrofice. Soluri: de tip aluviosol. Tussilago farfara º. umed-ude. 1990. Glecoma hederacea.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Myosotis palustris. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. S. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. Circaea lutetiana. Lamium galebdolon. frecvent liana Humulus lupulus. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. 257 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Galium aparine. I.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. din care 2. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. în etajul nemoral. Doniþã. Corylus avellana. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Stratul arborilor. Stratul arbuºtilor. Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. dezvoltat variabil. plop negru ºi alb (Populus nigra. ulm (Ulmus laevis).000 ha. compus din Frangula alnus. Matteucia struthiopteris. sãlcii (Salix fragilis. P = 600–900 mm.HAB: 44. Sambucus ebulus. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Impatiens noli-tangere. superficiale-mijlociu profunde.HAB: 44. Ficaria verna. jugastru (Acer campestre). Petasites albus. Suprafeþe: circa 4. Ranunculus repens. Mentha longifolia. Specii caracteristice: Alnus glutinosa. eu-mezobazice.50C.

) ºi ulmi (Ulmus sp. Suprafeþe: circa 40. Galeopsis speciosa. minor. Specii caracteristice: Carex elongata. În sud ºi est. P = 500–700 mm.a). Caltha palustris.50C. Biriº. rar. în ambele subzone. ambele subzone. În trecut. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL.0–9. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. 8. P. Climã: T = 11–9.000 ha în est ºi 8.000 ha din care 1.50C. I.4. Stratul arborilor. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Roci: argile aluviale. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Timiº. Olt. Galium palustre. Stellaria aquatica. Peucedanum palustre. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. Valoare conservativã: foarte mare. Polygonum hydropiper. Symphytum officinalis. eutrofice. Doniþã et al. Suprafeþe: circa 2. Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago.a. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. Redactat: N. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia). de 20–22 m la 100 de ani. eubazice.000 ha din care 24. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. în mlaºtini din lunci (Jiu. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. paniculata. Staþiuni: Altitudini 15–150 m. C. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). ce coboarã din Carpaþi (Prut. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis.000 în sud. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. C. U. Cornus sanguinea. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare. P = 500-700 mm. Ranunculus repens. C. Sambucus nigra. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. Rãspândire: în toatã România.434.43. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium. în luncile râurilor mari. Viburnum opulus. Literaturã selectivã: Soó 1963. Clima: T = 11. 1990. Siret. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. în zona pãdurilor de stejar. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. Doniþã. Jiu. elongata. mite.HAB: 44. Relief: terase înalte plane. acutiformis. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. Someº. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale.2. în locuri umede cu specii de Carex (C. º. Mureº. Soluri: de tip gleiosol. Solanum dulcamara.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. C. Fraxinus excelsior or F.). profunde. Evonymus europaeus). paniculata º.2234. Corylus avellana. Argeº. permanent ude. Hottonia palustris.a. riparia. Salix cinerea.000 ha în vestul României. mai rar inundabile din 258 . Câlniºtea etc. frasini (Fraxinus sp.

uneori scheletice. Circaea lutetiana. nisipoase. Pãduri (4) luncile marilor râuri. Stratul arbuºtilor. mai rar plopi (Populus alba. eubazice.a. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba).2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Viola odorata. reichenbachiana º. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). gleizate în adâncime. Pyrus pyraster. Clima: T = 11–100C.4. ulm (Ulmus laevis). Suprafeþe: circa 5. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. Ulmus laevis (Populus alba). pallisae). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în etajul nemoral. U. I. Biriº.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. 1990. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. mezobazice. Carex pilosa.000 ha. Sambucus nigra. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. fragilis). stejar pedunculat (Quercus robur). Stratul arbuºtilor. umede. sãlcii (Salix alba. Solanum dulcamara. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Dactylis polygama. Malus sylvestris. T. lutos argiloase. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. nemorale.HAB: 44. Salvia glutinosa. Specii caracteristice: – . Glechoma hederacea. Valoare conservativã: moderatã. Physalis alkekengi. Roci: aluviuni diverse. mai rar în Lunca Dunãrii. Geranium phaeum. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. hirsuta. Lygustrum vulgare º. Doniþã et al. cordata). în zona pãdurilor de stejari. Lysimachia nummularia. mezotrofice. Frangula alnus. Crataegus monogyna. Populus nigra). din stejar pedunculat (Quercus robur). aluviosol. Stratul arborilor. Festuca gigantea. Eupatorium canabinum. Coryllus avellana.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Alnion incanae. anin negru (Alnus glutinosa). toate în sudul României. dezvoltat variabil. S. mijlociu-profunde. rar Acer tataricum. umede. în etajul superior.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. compus din Cornus 259 . Geum urbanum. Prunus spinosa. cu dominarea speciilor Rubus caesius. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. eutrofice. Stratul arborilor. profunde. ulmi (Ulmus laevis. minor). Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. P = 450–600 mm. Doniþã. iar în etajul inferior Acer campestre. Impatiens noli-tangere. carpen (Carpinus betulus). ambele subzone ºi. Fraxinus angustifolia. Galium aparine. nemorale. Redactat: N. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. G. Aegopodium podagraria. pietriºuri. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. V. compus. Soluri: de tip aluviosol. în parte. Polygonatum latifolium.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba.4. Prunus spinosa. Aegopodium podagraria. Glechoma hederacea.a. Evonymus europaeus.HAB: 44. Calystegia sepium. Valoare conservativã: foarte mare. stejar pedunculat (Quercus robur). Biriº. Liane: Clematis vitalba. Ranunculus repens. Rosa canina. º. umede. 260 . Sambucus nigra. Ranunculus repens. º. 1990. nisipoase. Specii caracteristice: – .5–100C. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. Lysimachia nummularia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. Vitis sylvestris.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Lycopus europaeus. 1990. de regulã foarte dezvoltat. Soluri: de tip aluviosol. Specii caracteristice: – . ambele subzone. Cicuta virosa. nigra). Agrostis stolonifera. Lysimachia nummularia. Redactat: N. Valoare conservativã: foarte mare. Eupatorium canabinum. Althaea officinalis. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Doniþã I. º. Redactat: N. 2001.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Evonymus europaeus. în zona pãdurilor de stejar. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în zona de silvostepã ºi de stepã. Scutellaria galericulata. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. P = 400–600 mm. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. frasin (Fraxinus angustifolia). Sambucus nigra. profunde. Amorpha fruticosa. Stratul arborilor.. ulm (Ulmus laevis). Clima: T = 11.000 ha. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Physalis alkekengi. 2001. vulgaris. Galium aparine. Suprafeþe: circa 48. mezotrofice-eutrofice. Melandrium album. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Galium aparine. Viburnum opulus. Rorippa sylvestris. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. Clematis vitalba. compus din plop alb (Populus alba). Doniþã. Alte specii importante: Althaea officinalis. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. Doniþã et al. rar.a. L. Sanda et al. Crataegus monogyna. Literaturã selectivã: Soó 1957. Liane prezente Vitis sylvestris. compus din Cornus sanguinea. Solanum dulcamara.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Pãduri (4) sanguinea. Sanda et al. salcie (Salix alba). Biriº. Stratul arbuºtilor. dud (Morus alba) º. I. Humulus lupulus.a. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Symphytum officinalis. Lycopus europaeus. mezobazice.

000 ha. profunde. în zona pãdurilor de stejar. Stratul arborilor.5–100C. 261 . Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. umede-ude. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. mai ales în Lunca Dunãrii. mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. compus exclusiv din salcie (Salix alba). Staþiuni: Altitudini 0–200 m.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em. Roci: aluviuni.2. mai rar Populus nigra). mezotrofice. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). are acoperire de 100% în tinereþe. eumezobazice. Soluri: de tip aluviosol. afluente. plopi (Populus alba. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. P = 400–600 mm. zona de silvostepã ºi zona de stepã. Clima: T = 11. Suprafeþe: circa 12. lutosargiloase. rar anin negru (Alnus glutinosa). relativ argiloase. Rãspândire: în toate luncile din România.4. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. aproape toate în sudul României.

se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. I. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Glechoma hederacea. Solanum dulcamara. 262 . vulgaris. Stachys palustris. Lythrum salicaria. Siret. 1992. Doniþã. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Galium palustre. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Someº). 1990. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Redactat: N. Eupatorium cannabinum. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Iris pseudacorus. Olt. L. Bidens tripartitus. Staþiuni: Altitudini 0–100 m.4. I. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. dominat de Polygonum hidropiper. Jiu. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). 1966 Doniþã et al. Lycopus exaltatus. P. mijlociu profunde. Ivan et al. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. Specii caracteristice: – . în zona de silvostepã ºi zona de stepã. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. pe râurile interioare. Lycopus europaeus. Valoare conservativã: mare. Mureº. Specii caracteristice: – . Viburnum opulus. Polygonum hydropiper.5–100C. Redactat: N.a. Valoare conservativã: mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. are acoperire de 100% la vârste tinere. P = 350–550 mm. Mentha aquatica. Climã: T = 12. 1990. în zona pãdurilor de stejar. Soluri: de tip aluviosol. nigra).a. Equisetum palustre. Doniþã et al.2. plopi (Populus alba. Doniþã. mezotrofice. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. Lycopus europaeus.000 ha. neutre. Lysimachia nummularia. Biriº.HAB: 44. Stellaria aquatica º.a. Suprafeþe: circa 23. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. Myosotis scorpioides. Bidens tripartita. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. º. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Literaturã selectivã: Soó 1957. Calystegia sepium. permanent ude-umede. iar. Biriº. Stratul arborilor. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. mezobazice.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. Equisetum arvense. Solanum dulcamara. Roci: aluviuni argiloase. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. gleizate. Scutellaria galericulata º. Sium latifolium. Frangula alnus.

din luncã. U. Salix alba. 263 . pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. F.4. pedunculiflora).5–100C. Malus sylvestris). Stratul arborilor. pallisae). iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). hidric echilibrate. rar Populus alba. slab acidneutre. Relief: terase. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. jugastru (Acer campestre).2. frasin (Fraxinus angustifolia. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). eubazice. laevis). din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. compus. câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. Soluri: de tip eutricambosol. gleizate în profunzime. dud (Morus alba). Suprafeþe: reduse. P = 400–500 mm. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Clima: T = 11. Stratul arbuºtilor. în etajul superior. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. rar inundabile. ulmi (Ulmus minor.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. luto-argiloase. eutrofice. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. corcoduº (Prunus cerasifera).HAB: 44. Roci: aluviuni luto-argiloase. profunde. cu posibile deficite în timpul verii. aluviosol.

C. 1990. Literaturã selectivã: Simon 1960.a. dominat de Rubus caesius. sepium. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Galium rubioides. Clematis vitalba. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. A. Specii caracteristice: – . E. eubazice. între dunele de nisip. plopi (Populus alba. Redactat: N. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Evonymus europaeus.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. iar în etajul inferior din Malus sylvestris. Phragmites australis º. tomentosa. Eupatorium cannabinum. Stratul arbuºtilor.5– 110C. I. Q. Rhamnus cathartica. Suprafeþe: circa 1600 de ha. pallisae. F. Roci: nisip cochilifer. Iris pseudacorus.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. compus. Doniþã et al. Liane: Periploca graeca.a. Cornus sanguinea. P.2. Brachypodium sylvaticum. Ligustrum vulgare. Polygonatum latifolium. Lysimachia vulgaris. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. tremula. Symphytum officinalis. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Doniþã et al.2 m. compus din Crataegus monogyna. Glechoma hederaceea. pallisae).4. F. Soluri: de tip psamosol. Convallaria majalis. liane: Vitis sylvestris. pedunculiflora. I. Q. Brachypodium sylvaticum. F. pedunculiflora. canescens). Redactat: N.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Valoare conservativã: foarte mare. Pyrus pyraster. P = 350–450 mm.HAB: 44. Berberis vulgaris. Geum urbanum. Frangula alnus. Krausch 1965. Stratul arborilor. cu apa freaticã la 0. Hedera helix. Humulus lupulus. Pãduri (4) bine dezvoltat. Leonurus cardiaca. eutrofice. umed-reavãne. puþin adânci (1–2 m). Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. Biriº. P. puternic dezvoltat. Rhamnus catharticus. compus din Crataegus monogyna. Clematis vitalba. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp.) ºi frasini (Fraxinus sp. pallisae. în etajul superior. profunde. Prunus spinosa. în locuri joase Carex acutiformis. Populus alba. Biriº. Glechoma hederacea. Alte specii importante: Althaea officinalis. Solanum dulcamara. Specii caracteristice: – . pedunculiflora). Calystegia. Carex michelii. Doniþã. verrucosus. Fraxinus angustifolia. Asparagus officinalis. în zona de stepã. slab humifere. Ligustrum vulgare. Doniþã. Clima: T = 11.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. frasini (Fraxinus angustifolia. Literaturã selectivã: Simon 1960. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. 1990. tenuifolius. Staþiuni: Altitudini 3–5 m.6–1. Dactylis polygama. 264 . Q. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Symphytum officinalis º. Vincetoxicum hirundinaria. Fraxinus angustifolia. Vitis sylvestris. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.

Roci: nisip cochilifer. plopi (Populus alba.). Quercus penduculiflora. P. în zona de stepã. profunde. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. eutrofice. Soluri: de tip psamosol. din Delta Dunãrii. 265 .5– 110C. mai rar. localizat pe fundul depresiunii.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960). frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). cu participarea Fraxinus pallisae. P = 350–450 mm. Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. frasini (Fraxinus sp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene.HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã. pe margini. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. eubazice.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. anin negru (Alnus glutinosa).4. tremula). Staþiuni: Altitudini 0–5 m. Stratul arborilor.2. bogate în humus. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. umed-ude. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. Climã: T = 11. compus din stejar pedunculat (Quercus robur).66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Suprafeþe: circa 250 ha.

Symphytum officinale. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor. mai rar versanþi slab înclinaþi. P = 950–1200 mm. Glechoma hederacea. higrofite. Calystegia sepium. echinata. oligotrofe. Pãduri (4) cus nigra. uneori mai mult. Populus alba. Specii caracteristice: – . wulfianum. Soluri: histosoluri.A. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. russowii.4. I. S. 1990.a. Suprafeþe: reduse. din Munþii Apuseni ºi alte masive. platouri. quinquefolium. Alnus glutinosa. Valoare conservativã: foarte mare. S. 266 . recurvum. Crataegus monogyna. vitis-idaea. nana). wulfianum. palustre. Lycopodium annotinum. S. Substrat: turbã acidã. dominat de specii de Sphagnum (S.). Redactat: N. S. S. Frangula alnus º. pentru tinov: S. Literaturã selectivã: I. Doniþã et al. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. Fraxinus angustifolia. strictum. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. B. Humulus lupulus. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. Biriº. Stachys palustris. Convallaria majalis. Pop 1960. Lysimachia nummularia. I. S. russowii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. S.a. Carex acutiformis. gros. Calispogea sphagnicola º. S. Stratul muºchilor.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. Alte specii importante: Orthilia secunda. S. Oxycoccus microcarpus. Carex canescens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. Krausch 1965. Doniþã. Doniþã. Cornus sanguinea. capillifolium). squarrosum. Periploca graeca. Myosotis sylvatica. Galium rubioides.a. Heracleum sphondylium. Pinus sylvestris. Climã: T = 5. C. Pleurozium schreberi. Lucina etc. palustre. Huperzia sellago. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale.5–3. rossowii. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44.2. P. au acoperire de 10–20%. alãturi de care frecvent apare V. din Munþii Parâng. dominat de Vaccinium myrtillus. Redactat: N. Specii caracteristice: S. ªtefureac 1977. Poa trivialis. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). Stratul arborilor.00C. Biriº. oligoterme. câteva mii de ha. Calamagrostis arundinacea º. compus din rariºti de molid (Picea abies).HAB: 44. bine dezvoltat.a. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. Coldea 1991. Coronilla varia. Relief: depresiuni. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. Crepis paludosa. în locurile cele mai joase. Polytrichum commune. Doronicum austriacum. squarrosum. Liane: Vitis sylvestris. Literaturã selectivã: Simon 1960. Scutellaria galericulata º. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei.

Dipsacus pilosus. Valea Aleului). este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. 1938 em. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului. 267 . cu pH = 5. Carex brizoides.0–5. Structura: Syringa josikaea. Soluri: districambosoluri umede. ajungând la o acoperire de pânã la 75%.8–7. Substrat: acid. Clima: T = 7.5. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. P = 800–900 mm. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.2. în vãi.HAB 1999: 31. Angelica sylvestris. endemit carpatic. Cu toate acestea.8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Stellaria nemorum.4.50C. Fiind situat la limita fãgetelor. 1953). Relief: vãi montane înguste. Oberd. 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL.

Are o înãlþime redusã. 2001. Mihãilescu S.2. Luzula sylvatica). Juncus effusus. P = 600–1050 mm. cu multe relicte. specii de graminee. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. Vaccinium vitisidaea. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Sanda et al. Clima: T = 7. Mai sunt prezente.4. 1984. în marginea turbãriilor (zonele de lagg). compacte. unde ea este dominanta. unde turba este subþire.5–4. silicioase sau calcaroase. Luci).50C. Literaturã selectivã: Coldea 1994. Dryopteris filix-mas.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. Galeobdolon luteum. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . mezo ºi higrofile. Carex rostrata. Alte specii: Salvia glutinosa. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). Staþiuni: Altitudine: 550–1200. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. dar ºi pe cele drenate. de 50–70%. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. Soluri: histosoluri. Galium schultesii.). de 10–20 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. dar însoþeste numai alte dominante. Roci: diverse. Relief: zone montane depresionare. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. numai sporadic. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. în pâlcuri. Eriophorum vaginatum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Agrostis canina. Raþiu et al. Lamium galeobdolon. Suprafeþe: < 10 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. 2005 (ined. Pãduri (4) filix-femina. oligoterme. cu exces de umiditate. Geranium robertianum. Alnus incana. Stratul arborilor este scund. Cardamine impatiens. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. Valoare conservativã: mare. habitat endemic în Munþii Apuseni. Specii caracteristice: Syringa josikaea.

mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. Sphagnum centrale. Pohlia nutans. Valoare conservativã: foarte mare. Roci: aluviuni grosiere. Climã: T = 8–60C. Juncus effusus. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã. ªtefãnuþ 2004. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Alte specii importante: Pinus sylvestris. în Carpaþii Orientali. Carpaþii Occidentali. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Dicranum scoparium. Carex rostrata. Vaccinium vitis-idaea. Picea abies. glutinosa). Carpaþii Meridionali. Sanda. Sphagnum magellanicum.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. habitate rare. cu regim trofic ºi hidric alternant.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. P = 750–850 mm. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Literaturã selectivã: Coldea et al. Polytrichum commune. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. Riparian willow formations CORINE: 44. Sphagnum capillifolium. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. nisipuri. Carex canescens.HAB 1999: 44. Peucedanum palustre. Empetrum nigrum. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. Agrostis canina. Dryopteris carthusiana. Cystopteris montana. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. Sphagnum capillifolium. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 .: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. Pleurozium schreberi. Suprafeþe: 10–100 ha. Vacinium myrtillus. Rãspândire: intrazonal pe vãi. argile. Relief: albia majorã a râurilor de munte. Tetraphis pellucida. de la 10–75%.2. în special dupã revãrsãri. Oxalis acetosella. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Sphagnum magellanicum. Subcarpaþii Moldovei.111 Willow-tamarisk brush PAL. cu specii relictare. Pãduri (4) 30–65%. Polytrichum strictum. Sphagnum russowii.4. Polytrichum strictum. Sphagnum centrale. Eriophorum vaginatum. Lepidozia reptans. Luzula sylvatica.

cu înþelenire redusã. existând un al doilea strat. Salix fragilis. Tussilago farfara. ªuteu 1972. Aegopodium podagraria. Fink 1977. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Lycopus europaeus. fiind frecvent distrus de viituri. 1984. Mentha longifolia. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. 1997. Agrostis stolonifera. Cirsium oleraceum. Alnus incana. Calamagrostis pseudophragmites. Sporadic. Saponaria officinalis. iar înãlþimea variazã între 0. Fagus sylvatica. încã bine reprezentate în România. fiind asociat cu Salix purpurea.50–0. N.75 m. Specii caracteristice: Salix purpurea. Sanda et al. Aegopodium podagraria. inferior. la 0. ªtefan et al. Humulus lupulus. Alnus glutinosa. Agrostis stolonifera.2. Lycopus europaeus. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee.20 cm. Lysimachia nummularia. împreunã cu Trifolium pratense. 270 . Mititelu. Valoare conservativã: mare. Epilobium dodonaei. 1987. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Festuca pratensis. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. Paucã-Comãnescu 2004. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. Pázmány 1969. Salix triandra. Raþiu et al. Myricaria germanica. 1970. Mititelu et col. D. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%. Alnus incana. Dactylis glomerata. habitate protejate Emerald. Salix elaeagnos. Ranunculus repens. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.50 m. Ardelean 1981. Fagus sylvatica.50–2. D. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Acoperirea stratului este de 40–75%. Calystegia sepium. Dihoru 1975. Barabaº 1975. 1977.4. Glechoma hederacea. Drãgulescu 1995. Trifolium pratense. Tussilago farfara. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens.

Alte specii importante: Salix alba. Angelica sylvestris. Mititelu et al. Mititelu et al. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. Urtica dioica. 1992. 1987. 1968. Rãspândire: intrazonal. Artemisia absinthium. habitate protejate Emerald. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). Prahova. 1970. Alnus glutinosa. în funcþie de depunerile postinundare. Rudbekia laciniata. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Todor et al. încã bine reprezentate în România. Populus nigra. pornind de la 2–3 m. în special Salix purpurea. foarte aproape de cursul apelor. Reynoutria japonica. Buzãu.121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Înãlþimea acestora este mare.HAB 1999: 44. Amorpha fruticosa. Chaerophyllum bulbosum. Salix fragilis.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. Salix purpurea. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. argilei. Calamagrostis pseudophragmites. de regulã de cca 1 m. Aniþei 2001. 1931) Lohm 1952. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. 1993. Echinocystis lobata. Alnus incana. Roci: sedimentare. Drãgulescu 1995. Dubova. Saponaria officinalis. Doniþã ºi col. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. dar ele acoperã un alt strat. Valea Bahlui. eu-mezotrofe.4. P = 550–850 mm. Eupatorium cannabinum. nisipului. Distribuþia fitocenozei.2. Cirsium oleraceum. 1973. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. ca ºiruri de tufe. Câmpia Românã ºi Olteniei. Angelica sylvestris. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. cel puþin în aceste fitocenoze.50C. Troficitate variabilã.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Angelica palustris. este totdeauna primarã ºi pionierã. Moldova Veche. Rubus caesius. Petasites hybridus. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Artemisia vulgaris. cu terasele inferioare late. 271 . Morus alba. Helianthus decapetalus. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. Climã: T = 9. Specii caracteristice: Salix triandra. 1992. Cucubalus baccifer. Valoare conservativã: mare. Calystegia sepium.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. Mititelu et al. Siret). Salix alba sau Alnus incana. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol.8–6. Heracleum sphondylium. Pojejena). Urtica dioica. În Moldova. Galeopsis speciosa. Sãmãrghiþan 2001. Relief: vãi largi. Artemisia vulgaris. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Humulus lupulus. Myosoton aquaticum. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. de obicei peste loess. dar ºi Salix fragilis. 1971. Valea Someºului). Csürös et al. Arctium tomentosum. Salix viminalis. Dihoru et al. Mititelu et al. Salicetum triandroviminalis (Tx. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Artemisia absinthium. Cirsium arvense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. Bârlad. Cirsium arvense. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Suprafeþe: > 100 ha.121 Almond willow-osier scrub PAL. Syn. dominantã fiind Salix triandra. Valea Argeºului). Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. Dihoru 1975. de tipul prundiºului. Arctium tomentosum. mezoterme.

00C. P = 500-800 mm anual. Delta Dunãrii. Rãspândire: Subcarpaþii. Câmpia Moldovei ºi Munteniei. argile nisipoase. uneori salinizate.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. dune marine.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. Climã: T = 10. prundiºuri.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). Non. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. de-a lungul râurilor. cu o succesiune de marne.1 Riparian willow formations CORINE: 44. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct.6-7.HAB 1999: 44. argile. Moor. Roci: psamito-pelitice. 272 .4. cu tendinþe oligotrofe.: Calamagrostio epigei. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. în Delta Dunãrii. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). Suprafeþe: > 100 ha. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã. slab hidrofile. euritrofe. nisipuri. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970.-Bl. et Volk 1940 Syn. nisipuri sãrace. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3.2. rom.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al.

Cornus sanguinea. Agrimonia eupatoria. Danciu 1975. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Rosa canina. Carex digitata. Asperula cynachica. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. Bupleurum falcatum. Euphorbia seguieriana. 1994. Bupleurum falcatum. Salix purpurea. încã bine reprezentate în România. et al. Gypsophila trichotoma. între 30–80%. Clematis vitalba. Teucrium chamaedrys. Salvia nemorosa. Galium verum. ªtefan N. ajungând pânã la 80%.2. în timp ce. Dianthus polymorphus. Burduja et al. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. Costicã M. Agrostis solonifera. în Delta Dunãrii. În perioadele umede ale anului. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. 273 . ierburile cresc înalte.4. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.. Pimpinella saxifraga. Asperula cynanchica. Chamaenerion dodonei. În Delta Dunãrii. Campanula sibirica. Carpinus betulus (juv. uneori la mai mult de 50 cm. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. Teucrium scordium. 1986. Crataegus monogyna. Berberis vulgaris. incana) Salix purpurea. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. Salix eleagnos (S. Convolvulus persicus. ajungând la 30 cm. et Mititelu D. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. Cãlin G. Thymus pulegioides. Convolvulus persicus.). Este dominat de: Carex digitata. 1994. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Teucrium scordium. Parascan. Dianthus polymorphus. Rubus caesius. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Valoare conservativã: mare. Teucrium chamaedrys. Dihorul et Negrean 1969. Gypsophila trichotoma.1971. Fraxinus excelsior (juv. Sanguisorba minor.). habitate protejate Emerald. Sanguisorba minor. Agrostis solonifera. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri.

de-a lungul cursurilor de apã. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. Lycopus europaeus. Roci: sedimentare din material grosier. Calamagrostis pseudophragmites.HAB 1999: 44. între 10–70%. în etajul nemoral (al fagului / gorunului). Celelalte specii de Salix (viminalis. Specii caracteristice: Salix purpurea. Saponaria officinalis. Equisetum arvense. specii. Lycopus europaeus. Salicetum purpureae Soó 1934. mezoterme ºi eu-mezotrofe. Stratul ierburilor este în general sãrac.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Agrostis stolonifera. triandra. Carpaþii Meridionali. Carpaþii Occidentali. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 .-Bl. purpurea.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. Clima: T = 9–60C. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. Rubus caesius. mezoterme. Ranunculus repens. alba. Agrostis stolonifera. 50–70 cm. Rãspândire: intrazonal. Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. înguste. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. Alte specii importante: Salix fragilis. Ranunculus repens. Potentilla anserina. Suprafeþe: > 100 ha. Eupatorium cannabinum. Symphytum officinale. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Salix alba. fragilis) participã în proporþii mai mici. Alnus glutinosa.122 Mediterranean purple willow scrub PAL. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. Humulus lupulus. Aegopodium podagraria.2. cu puþine. Potentilla anserina. Aegopodium podagraria. Poa nemoralis. cel puþin temporar. Salix caprea. în zonele lor mai largi.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Myosoton aquaticum. Valea Sadului.4. Wendelbg. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. Alnus glutinosa). mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Salix triandra. Eºelniþa. diseminate. Galium rivale. aluviosoluri cu troficitate variabilã. Alnus incana. 1930) Tschou 1946 Syn. Lunca Oltului. umede. Relief – vãi montane. Symphytum officinale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. Soluri: protosoluri. Salix viminalis. Cirsium oleraceum. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. Mentha longifolia. dar cel mai mult variazã acoperirea. P = 750–850 mm. Mentha longifolia. Salix eleagnos. prundiºuri-nisipuri. – Zelinka 1952. mai ales ssp. înãlþimea variazã. Valea Dunãrii la Orºova. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana.

HAB 1999: 44. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Dryopteris filix-mas. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. mezotermofile. Poa trivialis. 1968. Lysimachia vulgaris. P = 700–825 mm.2. Ribes nigrum.4. Viburnum opulus. cu umiditate mai redusã. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. 1987.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . dupã speciile dominante. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. Csürös et al. în stadiu de nuieliº. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. sectorul N. Soluri: aluvial turboase. Galium palustre. Mititelu et al. între 2-4 m. Suprafeþe: > 100 ha. Climã: T = 7. Raþiu et al. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Lupu 1979. Viburnum opulus. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. Angelica sylvestris. Ajuga reptans. Lonicera nigra. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. Spiraea salicifolia. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. Alnus incana. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. 1984.921 Grey willow scrub PAL. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Salix cinerea. Angelica sylvestris. vãi montane. Betula pubescens. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. Equisetum sylvaticum. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Zólyomi 1931. Deschampsia caespitosa.50C. Relief: depresiuni. Evonymus nanus. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). acidofile. Filipendula ulmaria. Iris pseudacorus. Ranunculus repens. Scirpus sylvaticus. Thalictrum aquilegifolium. Ionescu et al. Evonymus nanus). Polemonium caeruleum). Padus racemosa. Spiraea salicifolia. Aconitum toxicum. Calamagrostis canescens. 1974. ca în salicetele tipice de zãlog. Juniperus communis. Drãgulescu 1995. Între dunele din Câmpia Nirului.5–6. Myosotis palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile.: Salix cinerea ass. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali. Frangula alnus. 1992. Ribes nigrum. Polemonium caeruleum. Filipendula ulmaria. Evonymus nanus. Doniþã et al. ajungând la 1 m înãlþime. Mititelu 1970. Roci: depozite sedimentare. Frangula alnus. mezotrofe. Myosotis palustris. Viburnum opulus. Solanum dulcamara. Lathyrus pratensis. Lycopus europaeus. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Lonicera nigra. Betula pubescens. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. Evonymus nanus. Impatines nolitangere. Lythrum salicaria. apare Alnus incana.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. Urtica dioica. Telekia speciosa. habitate protejate Emerald. încã bine reprezentate în România. Juniperus communis. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. Salix cinerea.

flexuosum). Relief: depresiuni pe vãi montane. P = 800–900 mm. Suprafeþe: reduse. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9. Lupaºcu Angela 1999. Picea abies. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S. Dobrescu 1981. alãturi de edificator. Populus tremula.9 Alder. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. swamp wood CORINE: 44. de 90%. Galium palustre. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. total < 10 ha.0–6. terasa râului Sadu. 1989.2. Poa trivialis. Raþiu et al. În stratul ierburilor sunt dominante. Aniþei Liliana. oak. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. Dihoru 1965. S. Myosotis palustris. Molinia caerulea. în etajul nemoral. Salix fragilis. mezoterme. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl.4. Karácsonyi 1980. Rãspândire: intrazonal. 1984. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. acide. Carex elongata. Climã: T = 8. Gergely et al. aspen.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. Siriu.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. 276 . Dihoru 1975. willow. Soluri: turboase. 1968. Voºlobeni).50C. acidofile. Majoritatea speciilor sunt higrofile. gresii calcaroase de Siriu.HAB 1999: 44. squarrosum. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. Sanda et al 1980. Roci: diferite ºisturi. dã un aspect compact. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Sãmãrghiþan 2001. mlaºtini eu-mezotrofe. Acoperirea asociaþiei. 2001. Ularu et Parascan 1970.

Soluri: protosoluri aluviale. Sphagnum warnstorfii. Equisetum fluviatile. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius.921 PAL. Populus tremula. Chamaenerion dodonei. pe canale naturale sau sãpate. Peucedanum palustre.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. Salix fragilis. Carex contigua. Rubus caesius. Carex elongata. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Brachythecium rutabulum. Crataegus rhipidophylla. Relief: în câmpie. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Hydrocharis morsus-ranae. Chamaenerion dodonei. Prin desecarea terenurilor. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Valoare conservativã: moderatã. mezoterme ºi moderat acidofile. Carex pseudocyperus.0–8.5 m.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn. Carex acutiformis. soluri aluviale cu apa freaticã. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). Ceratophyllum demersum. Raþiu Fl. Stratiotes aloides. iar acoperirea ajunge la 80–90%. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Varianta deltaicã a habitatului. Amblystegium juratzkanum. Galium palustre. Cornus sanguinea.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. Plagiothecium ruthei. Prunus spinosa. Suprafeþe: 10–100 ha. cu excepþia deltei. Sphagnum squarrosum. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana. diverse ferigi.8–1. Înãlþimea stratului este de 3–3. Carex riparia. Thelypteris palustris. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Rãspândire: intrazonal. Leptodyctium riparium. Poa palustris. dupã loc. pânã la suprafaþa apei. Myosotis palustris. Calamagrostis canescens. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Salix triandra. Lysimachia nummularia.5 (3–4 m). în anii cu exces hidric. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. 1956. Dihoru 1975. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Drãgulescu 1995. Berula erecta. Câmpia Românã (Neajlov). Sphagnum flexuosum. Roci: sedimentare.50C. Climã: T = 11.2. Coldea 1991. Ophioglossum vulgatum. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. Molinia caerulea. de-a lungul canalelor. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Mnium undulatum. Poa trivialis. P = 550–750 mm. Picea abies. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. Specii caracteristice: Salix cinerea. Crataegus monogyna. Filipendula ulmaria. Equisetum fluviatile. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Eriophorum gracile.HAB 1999: (44. Listera ovata. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. Sphagnum fallax. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. Delta Dunãrii. areale restrânse. Rorippa amphibia. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. Pãduri (4) Eriophorum gracile.4. Athyrium filix-femina. frecvent pânã la suprafaþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. 1968. alãturi de care se pot dezvolta. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. ^ 277 . Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite.

pionier.50C. Ranunculus repens. Popescu et al. Rãspândire: Câmpia Olteniei. Carex acutiformis. marginea canalelor.813 Tamarisk thickets PAL.5 m ºi pot ajunge la 6–6. Solanum dulcamara. Thelypteris palustris. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Covurluiului. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare. Rosa canina. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Carex riparia. Berula erecta. Valoare conservativã: redusã. de-a lungul apelor. alcaline. sãrace. Lythrum salicaria. Cornus sanguinea.5 m. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. Lysimachia vulgaris. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. biomasa este de 14–18 kg / ha. Roci: depozite aluvionare. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. Humulus lupulus. Pod. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. P = 400–500 mm. Suprafeþe: > 1000 ha. Prunus spinosa. în condiþii protejate. sunt mezoterme. Hydrocharis morsus-ranae. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. pe aluviuni. Phragmites australis.5 m–1 m. iar în tufãriºurile rare. canalelor. Stratiotes aloides.HAB 1999: 44. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Carex contigua. Angelica sylvestris. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. ºi este edificatã de specii eurasiatice. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Filipendula ulmaria. intrazonal. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime.4. tufele variind între 273–16 kg. Rubus caesius. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. litoralul mãrii Negre. Thalictrum lucidum. 278 . Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. Symphytum officinale. Ceratophyllum demersum. Alte specii importante: Veronica longifolia. Crataegus monogyna. Lunca Buzãului. Câmpia Românã. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. Paucã-Comãnescu et al.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Climã: T = 10–10. Delta Dunãrii. Galium mollugo. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. de-a lungul râurilor. Crataegus rhipidophylla. 2004. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. mezo-higrofile. Câmpia Siretului.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. acoperirea poate fi de 70–80%. Rorippa amphibia. mai ales Populus alba.2. uºor salinizate. 1997. Cornus sanguinea ºi specii de arbori.

Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. Cornus sanguinea. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. se întâlnesc constant. 279 . Valoare conservativã: mare. Rhamnus cathartica. pe râurile interioare. Lappula squarrosa. Althea officinalis. Hippophaë rhamnoides. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Cynanchum acutum. Solanum dulcamara. De remarcat este faptul cã. Solanum dulcamara. Paucã-Comãnescu et al 1997. Mentha longifolia. Melilotus officinalis. de obicei ºi abundentã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. dar unele exemplare se ridicã la 1. Cynodon dactylon. Trifolium fragiferum. Calamagrostis epigeios.2. Stellaria palustris. Althea officinalis. Polygonum aviculare. habitate protejate Emerald.5 m (Althea officinalis). Mentha longifolia. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. Calystegia sepium. Rosa canina. cu excepþia gramineelor amintite. Lotus tenuis. Potentilla reptans. Polygonum aviculare. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Stellaria palustris. Populus alba. încã bine reprezentate în þarã. Elymus repens. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Lappula squarrosa.4.

Relief: vãi largi. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. în raport cu depunerile apelor mari. Cucubalus baccifer. Valoare conservativã: redusã. Lithrum salicaria. Suprafeþe: > 50 ha. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Saponaria officinalis. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa.2. Stachys sylvatica. în extindere invazivã. Cucubalus baccifer. Rãspândire: intrazonal. Soluri: aluviosoluri. Symphytum officinale. din câmpie. 1974. Polygonum lapathifolium. sau chiar albia minorã a pâraielor. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. Transilvania. amorphosum fruticosae Borza 1954. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. P = 500–800 mm. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. Roman N. troficitate variabilã. ca mai în toate cenozele de lunci. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. 280 . protosol aluvionar. Salix triandra.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Lithrum salicaria. Polygonum lapathifolium. Stachys sylvatica.HAB 1999: – EUNIS: F9. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. dominã specii higrofile. terase inferioare. cu ape temporare. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa. mezoterme eu-mezotrofe. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Rubus caesius. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. Climã: T = 10. Cirsium arvense. subas. 1968. Salix purpurea. chiar negativã fiind un stadiu invaziv.6–7. Literaturã selectivã: Csürös et al. Saponaria officinalis. Ecologic. Oltenia.50C. Salix purpurea.4. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. fragmentarã pe 200–400 mp. Salix triandra.

Suprafeþe: zeci de ha. mezooligotrofe. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Lacul Frumos – Mosoroasa. Sphagnum magellanicum.HAB 1999: 51. în unele staþiuni. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Oxycoccus microcarpus. Sphagnum fuscum.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. menþionãm: Polytrichum strictum.: Eriophoro-Sphagnetum auct. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. a speciei Pinus mugo.5– -3. Sphagnum angustifolium. dacica. Munþii Retezat. Oxycoccus palustris. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. Clima: T = 5. Lacul Negru (jud.50C. Stâna de Vale. Vrancea). Valea Sadului. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice.1. dacica. Comandãu.11 Bog hummocks. Andromeda polifolia. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. P = 950–1400 mm. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. ridges and lawns EUNIS: D1. Plantago gentianoides. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). Sphagnum subsecundum. roman). Sphagnum fallax. Carex pauciflora. Puzdra Micã. Drosera rotundifolia. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. Specii caracteristice: Sphagnum fallax. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Fitocenozele etajului montan. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. iar cele din etajul subalpin ºi alpin. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare.2. Bodoc. Relief: terenuri plane. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. ridges and lawns PAL.5. Aulacomnium palustre.5. Valoare conservativã: foarte mare. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. Neagra Broºtenilor. în care menþionãm prezenþa. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum.11 Bog hummocks. habitat prioritar.2–5). Sphagnum capillifolium. Carex 281 . Muntele Siriu. Empetrum nigrum. Pinus mugo. Munþii ÞarcuGodeanu. Piciorul Galaþiului. Munþii Harghitei. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). Sphagnum rubellum. Stratul arborescent. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2. Substrat: turbã de 1–3 m. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51.

et al. Drosera rotundifolia. 2001. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. Redactat: Simona Mihãilescu. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. ridges and lawns PAL. 282 . Empetrum nigrum. ªtefureac 1969. Raþiu O. Boºcaiu 1971. 1979.400 ha). Coldea et Plãmadã 1989. Izbucul Mare.HAB 1999: 51. Lungu L. 1965. Bihor. Coldea 1990.5%). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. în unele staþiuni. ridges and lawns EUNIS: D1. Drãgulescu 1995. Relief: terenuri plane. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. Danciu et Kovács A. Mohoº. Juncus filiformis. 1986. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. Carex rostrata. Luci. 1997. Poiana Stampei. 1997. Comandãu. Harghita. Munþii Bistriþei. Sanda 2002. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98.5–2. în regiunea montanã. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. molhaºul Cãpãþâna. Soluri: histosoluri. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. 1991. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. Munþii Vrancei. a speciei Pinus sylvestris. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum. 1997. Literaturã selectivã: Borza 1934.11 Bog hummocks. mlaºtina Izvoarele. et al. Substrat: turbã de 3–6 m. Pop I. Clima: T = 5.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Sanda et al. Dihoru 1975. Sârbu I. 1977.5.11 Bog hummocks.00C. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat.8). 1968). Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. Luzula sudetica. Bodoc.2. Boºcaiu et al. Carex canescens.5–4.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al. P = 950–1300 mm. 1972. Coldea et al. Lunca Neagra-Broºtenilor.

Redactat: Simona Mihãilescu. 1979. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Oxycoccus palustris. Sphagnum fallax. Oxycoccus microcarpus. Pinus sylvestris. Spre deosebire de cenozele din Germania. Carex pauciflora. 1987. Danciu et Kovács A. Valoare conservativã: foarte mare. et al. et Moldovan 1972. Sphagnum capilifolium. 1997. Sanda et al. habitat prioritar. Literaturã selectivã: Raþiu O. 1997. Aulacomnium palustre.5. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . Coldea et Plãmadã 1989. Carex echinata. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. 2001. inexistente în Carpaþii României. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. Coldea 1991.2. Pop I. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. Sphagnum rubellum. Lungu 1977. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Coldea et al. Sphagnum angustifolium. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. Sphagnum fuscum. Polytrichum strictum. Sanda 2002.

Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Moldova. Berula erecta. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. Raþiu 1973. Veronica beccabunga. nisipuri. Popescu. Schoenoplectus tabernaemontani. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. Catabrosa aquatica. angustifolia. plicata. T. Juncus articulatus. Sparganium neglectum. Phalaridetum arundinaceae (W. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. Etajul mijlociu este. malul apelor.5. Popescu 1973. Galium palustre. plicata. Lycopus europaeus. Phalaris arundinacea. Redactat: A. Dobrescu 1981. Trifolium repens. Muntenia. Phragmites australis. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. Iris pseudacorus. Soluri: aluviosoluri. Potentilla reptans.HAB: 53. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Stachys palustris. Substrat: depozite aluviale.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. Structura: Speciile dominante. G. Typha latifolia. Lysimachia nummularia. Juncus effusus. Clima: T = 10. Ranunculus flammula. Mentha aquatica. Lycopus europaeus. ªtefan 1995.2. Eleocharis palustris. Eleocharis palustris. Agrostis stolonifera. Carex vulpina. G. Mentha aquatica. crovuri. Nedelcu 1972. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Poa palustris. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Gergely. Sparganium erectum ssp. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Schoenoplectus lacustris. Lemna minor. Bidens tripartipa. Leersia oryzoides. trisulca etc. Koch) Libbert 1931. riparia. pietriºuri. gleiosoluri. Ranunculus repens. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. de asemenea. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. Berula erecta. Rumex crispus. Oenanthe aquatica. neglectum. înalte de 80–110 cm. Lythrum salicaria. C.5–60C. Alisma plantago-aquatica. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Veronica anagalisaquatica. realizeazã o acoperire de 70–85%. Phragmites australis. P = 350–700.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL.2. Valoare conservativã: moderatã.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933.5. 284 . Sanda. Leersia oryzoides. Ranunculus repens. Leersia oryzoides. Catabrosa aquatica. însorite. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Phalaris arundinacea. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. Phalaris arundinacea. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. Banat. Leersia oryzoides. Carex acutiformis. L. Specii caracteristice: Glyceria fluitans.

Lythrum salicaria. Dintre plantele scunde. Popescu. Rãspândire: Luncile râurilor.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950.2. Mititelu 1973. Substrat: depozite aluviale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. vulpina. Lysimachia nummularia. Phragmites australis. Veronica beccabunga.5. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Lythrum salicaria. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. 1973. Rumex hydrolapathum. Oenanthe silaifolia. Alopecurus aequalis. Myosotis scorpioides. Myosotis scorpioides. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã. Ranunculus sceleratus. Bolboschoenus maritimus.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. Câmpia Românã (în bazi- 285 . Berula erecta.HAB: 53. Alisma plantago-aquatica. Lysimachia nummularia. Medicago lupulina. Banat.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. când terenurile se zvântã. Butomus umbellatus. Galium palustre. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. Poa trivialis. C.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Potentilla reptans. Carex riparia. Muntenia. Oenanthe silaifolia. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. fragiferum. Phalaris arundinacea. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. Alopecurus pratensis. Ranunculus repens. Glyceria fluitans. Carex hirta.HAB: 53. Scutellaria galericulata. periodic inundate. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. Alisma plantago-aquatica. Clima: T = 11–70C. Sârbu 1978. Lycopus europaeus. menþionãm: Potentilla reptans. Alte specii importante: Carex riparia. Mentha aquatica. care participã în cadrul etajului inferior. Trifolium repens. Oltenia. lanceolatum. A. Typha angustifolia. Popescu et al. Relief: teren plan. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. Nedelcu 1972. luvosoluri. plicata. de regulã. Moldova.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. Redactat: A. etajul mijlociu al fitocenozelor. în zona de câmpie din Transilvania. Phragmites australis. G. interfluviul Timiº – Bega. 1971. T. În perioadele secetoase. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Valoare conservativã: moderatã. P = 350–700 mm. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Galium palustre. Phleum pratense. Poa palustris. Bolboschoenus maritimus.

Mihai 1971. Eleocharis palustris. Typha angustifolia. Ranunculus lingua. Carex vulpina. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001. bazine acvatice permanente. Polygonum amphibium.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. Clima: T = 11–9. Polygonum amphibium.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Berula erecta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. Stachys palustris. Alisma plantago-aquatica. Typha angustifolia. Popescu et al. Bolboschoenus maritimus. Lythrum salicaria. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). Bolboschoenus maritimus. Relief: microdepresiuni. Stancu 2001. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53. Eleocharis palustris. Myosotis scorpioides. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Solanum dulcamara. ªtefan et al. Pop 1968. 1984. Rorippa amphibia. Valoare conservativã: moderatã. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Galium palustre.HAB: 53.50C. Agrostis stolonifera. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Lycopus europaeus. Alisma plantago-aquatica.. Sanda. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Sparganium erectum. Galium palustre. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 .2. Delta Dunãrii. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Substrat: depozite aluviale.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Mentha aquatica. gleiosoluri. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum. Bolboschoenus maritimus. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Clima: T = 11–10. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. 1995. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Câmpia Munteniei. Oenanthe aquatica.50C. Sparganium erectum. Lythrum salicaria. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. Lycopus europaeus. Lunca ºi Delta Dunãrii. Soluri: luvosoluri. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Glyceria maxima. Rorippa amphibia. Iris pseudacorus. Alisma plantago aquatica. Popescu. P = 350–700 mm. Phragmites australis. Stachys palustris. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. Moldova (bazinul Baºeului).5. Popescu. în regiunile menþionate. Stachys palustris. Lycopus europaeus.000 m. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Schoenoplectus lacustris. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Redactat: A. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre. P = 350–600 mm. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Bolboschoenus maritimus.

Ranunculus lingua. 1997. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. Epilobium hirsutum. Gehu.8–7. Typhetum latifoliae G. Vallisneria spiralis. Alisma plantago-aquatica. ªtefan 1995. Stancu 2001. Redactat: A. Blanchard 1994. parviflorum. Pop 1962. Sium latifolium. Myosotis scorpioides.5–9. Berula erecta. Popescu. Mentha aquatica.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Galium palustre. T. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. cantonate la marginea bazinelor acvatice. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Lysimachia vulgaris. Popescu et al. Bolboschoenus maritimus.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Specii caracteristice: Sparganium erectum. Lycopus europaeus. Stachys palustris. Nedelcu 1984. Sparganium erectum. Oenanthe aquatica. Alte specii importante: Phragmites australis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. Valoare conservativã: moderatã. Lycopus europaeus. Glyceria maxima. Solanum dulcamara. Sanda.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. Veronica beccabunga. uºor alcalinã (pH = 6. cu densitate ºi acoperire mare. Literaturã selectivã: Coldea et al. Spirodela polyrhiza. 1973. speciile semnalate sunt: Galium palustre. C. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. Symphytum officinale. Altitudine: 0–250 m.5–0. riparia. Najas marina. E. Rumex hydrolapathum. Suprafeþe: 500 ha. Galium palustre. Nasturtium officinale. Berula erecta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. T. Clima: T = 10. Carex acutiformis. Alisma plantago-aquatica.231/232 Typha latifolia/T. Doltu. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. Sanda. Lysimachia nummularia. Myriophyllum spicatum.HAB: 53. latifolia. Lythrum salicaria. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse. Substrat: depozite aluviale. Valoare conservativã: redusã. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. 1984. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T.2. Iris pseudacorus. Myosotis scorpioides. Mentha aquatica. Popescu. Glyceria fluitans. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. Ocupã ape cu adâncime micã (0.50C. Iris pseudodacorus.8 m) fiind 287 . Redactat: A. Popescu. Scutellaria galericulata. râurile interioare din toatã þara. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. Butomus umbellatus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Lang. Agrostis stolonifera. P = 350–600 mm.5. Stachys palustris. Ceratophyllum demersum. Roman. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. Etajul inferior este slab reprezentat. Marsilea quadrifolia. Polygonum hydropiper. Glyceria maxima. Schoenoplectus lacustris. Popescu.2). Alisma plantago-aquatica. Mentha aquatica. T. latifolia.

Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .5.2.

Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. canale.5. 289 . 1997. Popescu et al. Lycopus europaeus.13 Reedmace Typha beds PAL. Rãspândire: Transilvania. Galium palustre. Clima: T = 11–90C. P = 350–700 mm. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. Schoenoplectus tabernaemontani. Oltenia. Ocupã suprafeþe relativ mici. Alisma plantago-aquatica. Substrat: depozite aluviale. Bolboschoenus maritimus. Valoare conservativã: moderatã. Substrat: depozite aluviale. Typha angustifolia.5–8). luturi. specia caracteristicã fiind în expansiune. loessoide. Specii caracteristice: Typha laxmannii. Epilobium hirsutum. 1984. Sparganium erectum. nisipuri. Eleocharis palustris.5–9. Typha angustifolia. Redactat: A. E. Banat. Clima: T = 10. Suprafeþe: 50–60 ha. Agrostis pontica. Literaturã selectivã: Coldea et al. Popescu.2. 1997. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53.HAB: 53. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. puternic încãlzite în timpul verii. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. Bolboschoenus maritimus. Dobrogea. Myriophyllum spicatum. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Rorippa amphibia.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Beckmannia eruciformis.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. Muntenia. Phalaris arundinacea. Juncus gerardi. Oenanthe aquatica. bium hirsutum. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia.. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. Myosotis scorpioides.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931. P = 550–600 mm. Relief: ºanþuri. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Lythrum salicaria. Moldova. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Eleocharis palustris. Oenanthe aquatica.HAB: 53. Moldova. Rãspândire: Câmpia Românã. Nedelcu 1967. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate.50C. parviflorum. Alisma plantago-aquatica.

Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. Thypha angustifolia. în puþine exemplare. Marsilea quadrifolia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. Phalaris arundinacea. Glyceria fluitans. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Phragmites australis. Mentha aquatica. luto-argiloase. Rumex hydrolapathum. Delta Dunãrii. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Lemna minor. 1995). Alisma plantago-aquatica. Stachys palustris. sunt: 290 . Redactat: A. Carex acutiformis. de 1.5–2 m. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Eleocharis palustris. latifolia. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov.2. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Sparganium erectum. Symphytum officinale. Lycopus europaeus. Dobrescu 1970. Stachys palustris. Bolboschoenus maritimus. Specii caracteristice: Glyceria maxima.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn.5 m2. Ranunculus lingua. Glyceria maxima. Schoenoplectus lacustris. Cicuta virosa.HAB: 53. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. Carex elata. În etajul mijlociu.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. Oenanthe aquatica. Nedelcu 1972. T. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Popescu et Sanda 1974. care alcãtuiesc etajul inferior. Clima: T = 11–10. Butomus umbellatus. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. Rorippa amphibia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. Lycopus europaeus. Speciile de talie micã. Carex riparia. Rumex hydrolapathum. Mititelu et Barabaº 1971. Valoare conservativã: moderatã. Rorippa amphibia.50C. Sium latifolium. Ranunculus lingua. T. lãcoviºti.5. Cladium mariscus. Wolffia arrhiza etc. Lythrum salicaria. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. Popescu.: Phragmitetum natans Borza 1960. Spirodela polyrhiza. Pop 1968. Typha angustifolia. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Poa palustris. Phragmites australis. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea.5–3. latifolia. Butomus umbellatus. Polygonum lapathifolium. Galium palustre. Bolboschoenus maritimus. Cicuta virosa. Irirs pseudacorus. Stachys palustris. Lysimachia vulgaris. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Gergely et Raþiu 1973. Substrat: organic. Myosotis scorpioides. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Oenanthe aquatica. Typha latifolia.5 m). P = 350–550 mm.111 Flooted Phragmites beds PAL. Relief: teren plan.

Lemna trisulca. Literaturã selectivã: Coldea et al. Koch 1926. Delta Dunãrii. Popescu. 1997. Rumex hydrolapathum. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Fitocenozele sunt compacte. 291 .2. Lycopus europaeus. Rumex hydrolapathum. Marsilea quadrifolia. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Eleocharis palustris. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Glyceria maxima. Iris pseudacorus. Stachys palustris. Lemna minor.000 ha. Thelypteris palustris. Nymphaea candida. latifolia. Lemna minor. Hydrocharis morsus-ranae. cu înãlþime de pânã la 3 m. Glyceria maxima. Mentha aquatica. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. Valoare conservativã: moderatã. Galium palustre. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W.8). Typha angustifolia. Schoenoplectus lacustris. Rorippa amphibia.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. Ranunculus lingua. Salvinia natans. Mentha aquatica. cu indivizi viguroºi. Carex elata. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Schoenoplectus lacustris. Alisma plantago-aquatica. T.5–9.HAB: 53. Ranunculus lingua. latifolia. Popescu.5–5.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Acorus calamus. Oenanthe aquatica. Carex riparia. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. P = 350–550 mm. Redactat: A. Valoare conservativã: moderatã.50C. Redactat: A. Specii caracteristice: Phragmites australis. Oenanthe aquatica. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. Sanda. Nedelcu 1967. Clima: T = 10. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Spirodela polyrhiza. Un numãr relativ mare. Polygonum hydropiper. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Bolboschoenus maritimus. ªtefan et al. Stachys palustris. Oenanthe aquatica. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Ranunculus lingua. ªtefan 1995. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. Sium latifolium. Specii caracteristice: Phragmites australis. 1995. T. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. 1997. Thelypteris palustris. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. Carex acutiformis. Iris pseudacorus. Butomus umbellatus. Stachys palustris. Popescu et Sanda 1974. Typha angustifolia. Grigore 1971. Rumex hydrolapathum. Alte specii importante: Typha angustifolia. Substrat: depozite aluviale. Scutellaria galericulata. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Carex riparia. Suprafeþe: 4. Popescu. Nedelcu 1984.5.

uneori. riparia ºi C. argile. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. Clima: T = 10. Substrat: depozite 292 . Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. elata. rostrata. Moldova.2. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. Lythrum salicaria. Oltenia. pante uºor înclinate. depresiuni cu exces de umiditate. Caricetum acutiformis Eggler 1933. C. paniculata. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. Relief: teren plan. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata.21 Large Carex beds PAL. Lycopus europaeus. Banat. cu reacþie slab acidã. Alisma plantagoaquatica.5–60C. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. Lysimachia vulgaris. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. Equisetum palustre.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. acutiformis. Epilobium hirsutum. Galium palustre. Soluri: gleiosoluri. C. C. C. Senecio paludosa. C. C. Lathyrus palustris. gracilis. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. Rorippa sylvestris. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. C. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. nisipuri. rostrata. P = 350–750 mm.HAB: 53. Muntenia. Caricetum rostratae Rübel 1912. aluviale. Alisma lanceolatum. acoperirea poate atinge 95–100%. Eleocharis palustris.5. soluri gleice cu exces de umiditate. Delta Dunãrii. Mentha aquatica. Peucedanum palustre. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm.

Aeluropus littoralis.5. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. Prezenþa a numeroase specii halofile. Lathyrus palustris. Lysimachia vulgaris. C. nisipuri. Lythrum virgatum. Butomus umbellatus. Buzãu. Lycopus exaltatus. Eleocharis palustris. Popescu et al. acutiformis. Structura: Specia dominantã. Popescu. Stachys palustris.2. Senecio paludosus. C. Alte specii importante: Juncus gerardi. Redactat: A. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Phragmites australis. Lycopus exaltatus. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. C. Butomus umbellatus. Oenanthe silaifolia. Stancu 2001.112 Dry Phragmites beds PAL. riparia. 293 . Alopecurus arundinaceus. Scutellaria galericulata.3–1. humilis. humilis. precum ºi în luncile râurilor Jiu. luturi. Stachys palustris. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. Carex distans. Grigore 1971. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. Poa palustris. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. Caraorman. Aster tripolium. Carex distans. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. 1984. Cicuta virosa. Morariu 1964. gracilis. Substrat: depozite aluviale. Clima: T = 11–100C. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Neajlov. splendens. riparia. humilis. Rorippa sylvestris. Lycopus europaeus. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Ranunculus lingua. Spergularia maritima. virgatum. rostrata. C. Popescu. Redactat: A. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. C. Galium palustre. S. Specii caracteristice: Carex elata. Sãrãturile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. Lythrum salicaria. Gergely et Raþiu 1973. Popescu. P = 350–550 mm.HAB: 53. alcãtuieºte etajul superior înalt. Equisetum palustre. în Deltã. Aster tripolium. Aster tripolium. Sanda. cum sunt: Suaeda maritima. Phragmites asutralis ssp. Peucedanum palustre. Câmpul Chiliei. de 1. Crypsis aculeata.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Siret. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. Mentha aquatica. Valoare conservativã: moderatã. Aeluropus littoralis. S. Crypsis aculeata. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Schoenoplectus tabernaemontani. acutiformis. splendens.5 mm.5). L. Spergularia maritima. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. C. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. Raþiu 1971. Alisma plantago-aquatica. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%. în lunca Dunãrii.

Redactat: A. din Banat. Chenopodium polyspermum.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. Mentha arvensis. Plantele mai scunde. Rumex palustris.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Bidens cernua. P = 350–650 mm. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. Bidens tripartita. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. Veronica anagalis-aquatica. aluviosoluri. Chenopodium botrys.2. nisipuri ºi luturi. Transilvania. Valoare conservativã: redusã. Clima: T = 11– -80C. Alte specii importante: Rorippa austriaca. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. frondosa. Symphytum officinale. 294 . Chenopodium polyspermum. cum sunt: Alopecurus aequalis. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. Oroian 1997. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei.HAB: 24. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic. Bidens frondosa. Ranunculus sceleratus. hydropiper. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. Rumex palustris. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. care este mai slab reprezentat. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Pop 1968. Polygonum hydropiper. Polygonum lapathifolium. B. Specii caracteristice: Bidens tripartita. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. Bidens tripartita. Soluri: gleiosoluri. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. lapathifolium. Chlorocyperus glomeratus. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Popescu. P.52. Substrat: depozite aluviale. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Rorippa austriaca. Sanda. Alopecurus aequalis. P. Câmpia Dunãrii. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Echinochloa crus-galli.5. Chlorocyperus glomeratus. P. hydropiper. Tx 1950. Literaturã selectivã: Grigore 1971.

Valoare conservativã: mare.22 Carex nigra. Redactat: Simona Mihãilescu.3. Eriophorum angustifolium.8. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Plantago gentianoides. Substrat: acid. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Sphagnum subsecundum.0– -20C.: Caricetum dacicae Buia et al. P= 1300–1450 mm. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Coldea et al. 1972. cu Carex nigra ssp. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. Carex rostrata. 1997. Munþii Þarcu. în care. Sphagnum teres. în etajul subalpin ºi alpin. Mlaºtini.7%. Munþii Godeanu. Juncus filiformis. Polytrichum commune. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. Aulacomnium palustre. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Eriophorum scheuchzeri. Relief: terenurile înmlãºtinite. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. dacica.HAB 1999: 1999: 54.42 Black-white-star sedge fens PAL. Plantago gentianoides. Dactylorhiza maculata. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. Structura: Sub aspect sindinamic. Coldea 1990. Dactylorhiza cordigera. Carex canescens. 1991.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. 1972 (Syn. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. turbãrii. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Alte specii importante: Agrostis canina. 2001. Sanda 2002. ªtiol. Drepanocladus fluitans.2. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. Pseudorchis frivaldii. 1977. Coldea et Plãmadã 1980. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . Polytrichum strictum. 1962). 1972. Tarniþa la Cruce). Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. dacica. Sanda et al. Carex canescens. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. Clima: T = 1. Literaturã selectivã: Borza 1934. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Boºcaiu et al. Calliergon stramineum.5. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973). habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. eu-mezotrofe. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Carex echinata. Sphagnum recurvum. Resmeriþã 1973. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. Munþii Fãgãraº. acide. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Munþii Parâng.5. bogat în material organic pânã la 87. Munþii Retezat. Comarum palustre.

Lacul Lala. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie. Coldea et Plãmadã 1980.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn. Carex canescens. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum. bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca.7– -0. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. Philonotis fontana. 1991.4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. 2005 (ined. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Sub aspect microclimatic.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). Carex nigra ssp. Mihãilescu S. Sanda 2002. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Carex canescens ºi Epilobium palustre. Redactat: Simona Mihãilescu.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. Cãldarea Buhãiescu Mare. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Coldea 1990. 1977.HAB 1999: 54. Tarniþa la Cruce. Juncus castaneus. P = 1300–1400 mm. Epilobium palustre. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana. 1997. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. puternic acide (pH = 5–5. Valoare conservativã: mare. Juncus triglumis. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. 2001. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. în etajele subalpin ºi alpin. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei.80C. Clima: T = 0. Literaturã selectivã: Coldea et al.4 Acidic fens CORINE: 54. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 . Cãldarea glaciarã Gropi). ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. Soluri: histosoluri. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. dacica. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha).3). Campylium stellatum.5. Sanda et al. K ºi Na.). Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm.2. Substrat: turbã. cu acoperire pânã la 30%. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul.

Resmeriþã 1973. Valea Ieduþului. Carex canescens. Munþii Þarcu. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. Lungu 1971. Pedicularis sceptrum-carolinum.5. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. 1997. Raþiu F. Juncus filiformis. 1937. Pedicularis palustris. Alte specii importante: Pedicularis limnogena. P = 825–1400 mm. Camptothecium nitens. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. Carex echinata. Ularu 1971. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. Juncus alpinus. Munþii Rarãu.2 – -0. Calliergon stramineum. Raclaru 1970. Coldea 1973.22 Carex nigra. 1973) Coldea 1981 (Syn. et al. • drepanocladetosum (Resm. Eriophorum angustifolium. Soluri: histosoluri. Sub aspect sindinamic. Pop I. Munþii Bistriþei. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Dicranum bonjeanii. Veronica scutellata. situate la diferite altitudini. Depresiunea Giurgeului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Sphagnum warnstorfii. Boºcaiu et al. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. 1971. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. et Boºcaiu 1967.p. 1998. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. Redactat: Simona Mihãilescu. ªtiol). habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Specii caracteristice: Carex rostrata. Drepanocladus fluitans. 1997. dacica. Sphagnum teres. Depresiunea Trascãului. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Ligularia sibirica. Cardamine amara. Juncus articulatus. Substrat: turbã. Defileul Mureºului. Stellaria uliginosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. Agrostis canina. Sârbu et al. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. 1965 non Zólyomi 1931). 75%. Munþii Gurghiu.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. Raþiu F.9–5. 1972. Munþii Retezat. Sphagnum recurvum. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. K ºi Na. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Munþii Cãlimani. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Relief: terenuri plane. Oroian S. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.2.6).). Lacul Negru (Jud. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Menyanthes trifoliata. Triglochin palustre. Carex nigra ssp.HAB 1999: 54. Gergely I. Carex canescens. Vf. Carex magellanica. 1966. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Izbuc). 1987. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Coldea et al. Munþii Godeanu. Sphagnum subsecundum. Rebra.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Calla palustris.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. acide (pH = 4. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Vrancea). 1977. Comarum palustre. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã.80C. Rotunda-Preluc. Stellaria palustris. Clima: T = 7.

Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Defileul Mureºului.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2.2. înalt de 10–30 cm. Munþii Baraolt. Munþii Plopiº. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. în regiunea montanã ºi colinarã. Soluri: histosoluri profunde. Târnava Mare. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Valea Remeþului. Carex dioica. Carex limosa.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. ssp. Valea Iadului. Suprafeþe: mari. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. Piatra Rea-Dealul Prisãcii.5. de ordinul 500–1000 ha. Buhãiescu. slab înclinat. conferã caracterul regional al vegetaþiei. în etajul subalpin. dacica.HAB 1999: 54. Depresiunea Trascãu. endemic în Carpaþii Sud-Estici. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. habitat prioritar EMERALD. Vâlcelele. Bistriþa Aurie. În circ glaciar. Munþii Ceahlãu. 1997.2 Rich fens CORINE: 54. Feneº. Sanda et al. Munþii Piatra Craiului. Carex nigra ssp. Munþii Rarãu.7–7). Mânãstireni.5 Transition mires CORINE: 54. Sanda 2002. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Coldea et al. 1991. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. Alte specii importante: Carex echinata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna. Valea Morii. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. 2001. Valea Sadului. Valea Gurghiului. Relief: fund de vale.5 Transition mires PAL. Swertia perennis. Depresiunea Bilbor. Munþii Bistriþei. sibiricum. Suprafeþe: circa 1 ha. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Muntele Plopiº. Depresiunea Giurgeului. Perºani. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. Eriophorum angustifolium. Luzula sudetica. Carex rostrata. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum.00C. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Vf. Substrat: bazic. Swertia perennis. Valea Rebra. Speciile edificatoare. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. sibiricum. 298 . Carpaþii Occidentali: Întregalde. Parnassia palustris. Clima: T = 1. P = 1300 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: foarte mare. Comarum palustre.2 Rich fens PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Menyanthes trifoliata. Munþii Þarcu-Godeanu.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990.HAB 1999: 54. Munþii Gilãu (Valea Runcului).

2F Middle European flat sedge fens PAL. Gymnadenia conopsea. Raclaru 1970. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. 1978. 1960. nigra. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). Munþii Cãlimani. P = 750–1000 mm. 299 . sunt bine reprezentate speciile caracteristice. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Danciu 1974. Ularu 1972. Clima: T = 7. Tofiledia calyculata. Bistriþa Aurie. Valeriana simplicifolia. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum.2. Páll 1965. Dactylorhiza incarnata. Valea Jiului. Succisa pratensis. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Dactylorhiza maculata. Raþiu O. Lungu 1971. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Juncus effusus. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. Carex distans. Eriophorum latifolium.6–70. Mihãilescu S. Drãgulescu 1995. 2005 (ined. Carex davalliana. Literaturã selectivã: Pop E.). 2001. Soluri: histosoluri gleice. Mihãilescu S. Sanda 2002. 1983. Pinguicula vulgaris. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Salix rosmarinifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. 1998. Swertia perennis.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. Substrat: În unele situaþii.00C. Kovács et Coldea 1967. habitat prioritar EMERALD. Csürös-Káptalan M. Boºcaiu 1971. 1997.2 Rich fens CORINE: 54. Hodiºan 1966. 1962. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. et al. Juncus compressus. Oroian S. Carex gracilis. Valoare conservativã: mare.8). Raþiu F. Diaconescu F. Carex panicea. Epipactis palustris. Deschampsia caespitosa. Coldea 1978. Molinia caerulea. Lychnis floscuculi). Coldea et al. Gergely 1966. Depresiunea Bilbor. 2001. 2001. Coldea 1977. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). Camptothecium nitens. Carex appropinquata.8–6. Campylium stellatum. Valea Runcu. Coldea 1991. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Depresiunea Bârsei.0–1. 1997. Schoenus nigricans. 1972. ªuteu 1973. Juncus inflexus. 1973. Coldea 1973. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre.HAB 1999: 54. Parnassia palustris. Carex lepidocarpa. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Pascal 1973. Zanoschi 1971. 1965.5. Sãmãrgiþan M. Sanda et al. Relief: locuri plane. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. bogate în substanþe organice (58. Munþii Rarãu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Blysmus compressus.

Pedicularis sceptrum-carolinum. nigra. P = 750–1100 mm. Alte specii importante: Juncus compressus. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m.5–8.5 Transition mires CORINE: 54. Clima: T = 7. Epipactis palustris. Relief: terenuri plane în depresiuni.HAB 1999: 54. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. 2001. Blysmus compressus. Se remarcã. Defileul Mureºului. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Pascal 1973. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Sphagnum warnstorfii. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.0–1. Redactat: Simona Mihãilescu.5. Juncus articulatus. Carex panicea. Valeriana simplicifolia. Carex serotina). Soluri: gleice. Lacul Negru (Jud. Specii caracteristice: Blysmus compressus.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926. P= 1200–1300 mm. cu o reacþie bazicã (pH = 7.5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. habitat prioritar EMERALD. Clima: T = 3.2. Relief: terenuri plane. uneori cu acoperiri mari. Coldea et al. Substrat: acid. Juncus effusus. Juncus inflexus. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Coldea 1973. Carex flava. Carex distans. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Philonotis calcarea.00C. Vrancea).5). Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. Sanda 2002. Carex echinata. Ligularia sibirica. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha).5 Transition mires PAL.2). Substrat: bazic. 1956.00C. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m.5 %). R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex diandra. Coldea 1991. Stratul muºchilor dominant. Valoare conservativã: foarte mare. Eriophorum angustifolium. Dactylorhiza maculata. Drepanocladus revolvens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. bogate în substanþe organice (18–44. Soluri: histosoluri. Sphagnum warnstorfii. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. 300 . specificã mlaºtinilor de mare altitudine.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. Pedicularis palustris. Coldea et Plãmadã 1980. Raclaru 1970. Swertia perennis. Gymnadenia conopsea. Sanda et al. Pinguicula vulgaris. Carex nigra ssp. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). nisipoase. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. Puºcaru et al. habitat prioritar EMERALD. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5.5–1. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Triglochin palustre. 1997.

HAB 1999: 54. Sanda 2002. Relief: terenuri plane. Menyanthes trifoliata. uneori cu acoperiri mari. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. Harghita (Vlaschinez. cristalin.5–4.2. Carex serotina. Agrostis canina. Bodoc). 1960. Munþii Maramureºului. înalt de 12–30 cm. Sanda et al.54 Mud sedge swards PAL. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. Literaturã selectivã: Coldea 1973. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. Raþiu O. iezere. Andromeda polifolia. andezite. Sanda et al.-Bl. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. 2001. Soluri: histosoluri cu pH = 3. P = 925–1100 mm. Coldea et Plãmadã 1970. 1991. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). Pop I. Calliergon straminaeum. 1997.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). în zona molidului.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. depresiuni montane. Coldea et Plãmadã 1980. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. Redactat: Simona Mihãilescu. în regiunea montanã. Polytrichum strictum. Munþii Rodnei (ªtiol). paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Scheuchzeria palustris.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Coldea et al. 1982. Speciile Scheuchzeria palustris. Izvoarele. Valoare conservativã: foarte mare. 1997. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Sârbu I. Sanda et al.0–4. Munþii Gilãu.5 Transition mires CORINE: 54. Carex pauciflora. Raþiu O. Drosera rotundifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. et al. Coldea 1990. 301 . 1921 (Syn. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. 1998. Substrat: acid. Comarum palustre. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %. et al. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm.4. Clima: T = 6. Literaturã selectivã: Pop E. 1991. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. habitat prioritar EMERALD. Eriophorum gracile. 1987. Eriophorum angustifolium. 1997. Empetrum nigrum. et Moldovan 1972. ocupând suprafeþe mici în tinoave. Carex chordorrhyza. Coldea et Marchievici 1978. Carex canescens. Staþiuni: Habitat oligotrof. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Oroian S. Mohoº. Oxycoccus palustris. 2001. Stratul muºchilor este dominant. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). Rhynchospora alba. 1977. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Carex rostrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. 1997. Specii caracteristice: Carex limosa. Eriophorum vaginatum.80C. 1997. Carex lepidocarpa. Oxycoccus microcarpus.5. et al. Sphagnum cuspidatum este dominant. gresie. Coldea et al. Sphagnum contortum.

6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54.6 Beak-sedge quaking bogs PAL. înalt de 10–20 cm. Soluri: histosoluri. Structura: Habitat tipic oligotrof. Cãlãþele). 302 .2. menþionãm: Drosera rotundifolia.HAB 1999: 54. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase. Rhynchospora alba. P = 700–1050 mm. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. acid peat and sands. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. Carex limosa. • caricetosum echinatae Coldea 1981. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. Substrat: acid.2) ºi conþinut ridicat în azot total. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). Clima: T = 7–50C. Stratul ierbos este dezvoltat. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald. 1923) Dierssen et Reichelt 1988. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã. Koch 1926.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. open.2–5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha.5.3H Wet. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4.

caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Munþii Harghitei. 1997. 1980. Coldea 1981. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu.4 Acidic fens CORINE: 54. Clima: T = 7. Stratul muºchilor este dominant. Juncus alpinus. Munþii Gilãu.5%). Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970.22 Carex nigra. • nardetosum strictae Lupºa 1971. P = 850–1200 mm. Sphagnum cuspidatum. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. Substrat: acid.: Caricetum stellulatae Csürös et al. Carex lepidocarpa. în stratul ierbos. Valoare conservativã: foarte mare. Izbucul Mare. Depresiunea Dornelor. Munþii Cãlimani. Vrancea). depresiuni montane. 1977. Carex limosa. Depresiunea Giurgeului. Menþionãm cã. Valea Sebeºului. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. 1956. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Munþii Þarcu. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5.4–82.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Carex lepidocarpa. Comandãu. Conþinutul în materie organicã este variabil (35. uneori cu acoperiri mari. Soluri: histosoluri. Sphagnum contortum.5. 2001. Carex fusca ºi Agrostis canina.2). Coldea et al. Munþii Bistriþei. Alte specii importante: Carex nigra. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. Specii caracteristice: Rhynchospora alba. Menyanthes trifoliata.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Sanda et al. Empetrum nigrum. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor.2. Oxycoccus microcarpus. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. Sphagnum magellanicum. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. 303 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. 1991. habitat prioritar. mlaºtina Blejoaia. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. Eriophorum gracile. în regiunea montanã ºi subalpinã. Scheuchzeria palustris. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. menþionãm: Spagnum cuspidatum. Sanda 2002. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m. Sanda et al. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. Polytrichum strictum. Eriophorum vaginatum. Redactat: Simona Mihãilescu. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. Lacul Negru (Jud. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981.HAB 1999: 54. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Carex diandra. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Carex canescens. spre a cãror grupãri evolueazã.4 Acidic fens PAL. Valea Ieduþului). Andromeda polifolia.0–3.00C.

nigra (= C. Substrat: acid. 1997. Danciu et Kovács 1979. Coldea et al. Munþii Þarcu. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. acutifolium). Coldea 1973.4 Acidic fens CORINE: 54. Trifolium hybridum). • subas. Aulacomnium palustre. Alte specii importante: Carex canescens. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. bazinul Bistriþei Aurii. Raþiu 1972 non Br. Depresiunea Giurgeului. Drepanocladus fluitans. Eriophorum scheuchzeri.5–4. Agrostis canina. 1986. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Drepanocladus revolvens. Sphagnum recurvum. Lungu 1971. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. • subas. Boºcaiu 1971. Carex canescens. Pedicularis limnogena. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Calliergon stramineum.5. (1937) 1952 (Syn. Agrostis canina. Raþiu O. depresiuni montane. Carex canescens. et Boºcaiu 1967. 1915). acide (pH = 6– 6. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. Valeriana simplicifolia. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.-Bl. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. Sphagnum warnstorfii. Juncus effusus. nigra. bazinul Gheorghieni. Pop I. Sârbu et al. Juncus conglomeratus. Carex magellanica. Defileul Mureºului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Carex rostrata. având o umiditate ridicatã. Munþii Bistriþei 304 . Aulacomnium palustre. în regiunea montanã. Munþii Gurghiu. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S.HAB 1999: 54.50C. Pedicularis sceptrum-carolinum. Redactat: Simona Mihãilescu. 1970. Comandãu. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. 1982. Ligularia sibirica. Juncus alpinus.4 Acidic fens PAL. Specii caracteristice: Carex echinata. Eriophorum angustifolium. nigra (C. (Cristiºor).2. 1972. Structura: Pajiºtile higrofile. Carex nigra ssp. Depresiunea Ciucului. Sphagnum subsecundum. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Coldea et Plãmadã 1970. fusca). Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. Pedicularis palustris. Munþii Rarãu. Menyanthes trifoliata. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Literaturã selectivã: Borza 1959. bine dezvoltat.2). nigra. P= 750–1025 mm. 1997. Carex echinata.22 Carex nigra.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. fusca). Carex stellulata. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Dactylorhiza maculata. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. et al. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Carex rostrata. Clima: T = 7. Stratul ierbos. Raþiu F. Raþiu F.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Munþii Harghitei. nigra. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. este înalt de 10–20 cm. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. 1987.: Caricetum fuscae F. Sphagnum teres. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Juncus effusus. Drepanocladus vernicosus. et al.

5–5. Carex rostrata. 2001. Sanda 2002. Stratul ierbos este dezvoltat. înalt de 10-30 cm. Ozunca. Menyanthes trifoliata. Dactylorhiza incarnata. Raþiu F. Valeriana simplicifolia. 1932 em. 1970. Carex serotina. Trighlochin palustre. Kovacs A. Menyanthes trifoliata. Sphagnum subsecundum. Stratul muºchilor este dominant. habitat prioritar EMERALD. 1988. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. 1977. Sanda 2002. Eriophorum angustifolium. 1972. Eriophorum latifolium. Sanda et al. Galium palustre. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. Mlaºtina Racu. Calliergon stramineum. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Oberd. Specii caracteristice: Carex diandra. Danciu et Kovács 1979. Danciu 1972. 2001. Comarum palustre. Literaturã selectivã: Raþiu F. Coldea 1990. Drepanocladus revolvens. terenuri cu exces de umiditate. Oroian S.HAB 1999: 54. Valeriana simplicifolia. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn.9). Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. Gergely et al. Pascal 1973. non Soó 1963). Equisetum fluviatile. Pedicularis palustris. 1997. Sphagnum recurvum. Lungu 1971. Saxifraga hirculus. 1991.1–7. Sâncrãieni). uneori cu acoperiri mari. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m.5 Transition mires PAL. Remetea. Sphagnum angustifolium. Pedicularis sceptrum-carolinum. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p. Coldea 1981. Dactylorhiza maculata. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. 1998. Ligularia sibirica. Soluri: histosoluri. 1974. Mlaºtina Joseni.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. Alte specii importante: Carex nigra. 1997. Coldea et al.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Pedicularis palustris. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. 1973. Gergely et Raþiu F. Gergely et Raþiu F.80C. Substrat: bazic. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum.1973. Juncus articulatus. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972).5. Redactat: Simona Mihãilescu. Ligularia sibirica. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. 1991. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7. Veronica scutellata. Stellaria palustris. 305 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. et Gergely 1979.p. Sphagnum teres. Relief: depresiuni intramontane. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra. Comarum palustre. Raclaru 1970. Coldea et al. Dicranum bonjeanii. Structura: Habitat mezotrof. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. în regiunea montanã. Sanda et al.p. 1997. Bilbor. Carex dioica. 1977. 1973. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. 1977.2. Coldea et Plãmadã 1970. Clima: T = 7. Sphagnum warnstorfii. Eriophorum angustifolium. 1957 (Syn. Camptothecium nitens. P= 8250–1075 mm. Carex dioica. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. Bryum pseudotriquetrum. 1972.5 Transition mires CORINE: 54. Drepanocladus ventricosus.

1974. Acrocladium cuspidatum.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. Sanda 2002. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha.2 Rich fens CORINE: 54. mici depresiuni.21 Black bog-rush fens PAL. 1988.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. Pedicularis sceptrum-carolinum. Carex hostiana. Coldea 1991.8–8. gleiosoluri. Codlea.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. Liparis loeselii. Polygala amarella. 306 . în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere. Trifolium pratense. Lotus siliquosus.3–6. Relief: terenuri plane consolidate. 1962. Dactylorhiza maculata. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. Parnassia palustris. Agrostis stolonifera.2 Rich fens PAL. Dactylorhiza incarnata. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. 1997. în depresiuni intramontane. Medicago lupulina. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Redactat: Simona Mihãilescu. 1957 (Syn. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Carex dioica. Depresiunea Runcu. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. bogate în carbonat de calciu. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. cu un conþinut redus în materii organice. Soluri: mlãºtinoase. habitat prioritar EMERALD. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. Primula farinosa. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. pe suprafeþe periferice. Eriophorum latifolium. P = 825–850 mm. Coldea et al. Alte specii importante: Carex flava. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. ca: Briza media.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Valoare conservativã: foarte mare. Pedicularis palustris. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. Trifolium repens. 1997. Literaturã selectivã: Ularu 1971. Specii caracteristice: Carex davalliana.1). Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. Molinia caerulea. Valeriana simplicifolia. 1977. Epipactis palustris. în prezent. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene. Sântimbru). Festuca pratensis. Primula farinosa. Carex distans. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice. Valea Gârcinului). Schoenus nigricans. Sesleria uliginosa. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. Lotus corniculatus.2 Rich fens CORINE: 54. Eriophorum angustifolium. Au fost descrise subasociaþiile: • typicum Smarda 1961 ºi ^ R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Sanda et al. 2001. Gergely et al.: Schoenetum nigricantis Pop et al. Dumbrãviþa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa.5.70C. Clima: T = 7.HAB 1999: 54. Gergely et Raþiu F.2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii.HAB 1999: 54. Carex panicea.

Literaturã selectivã: Pop I. Structura: Din punct de vedere floristic. Hãrman. Triglochin palustre. Ularu et Danciu 1968. Coldea 1991. Drosera anglica.2. Parnassia palustris. Tofieldia calyculata. Salix rosmarinifolia. Stratul ierbos este dominant. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Valeriana simplicifolia.1).5. Prejmer). acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. Swertia perennis. cum sunt Campylium stellatum. Carex flava. Morariu 1964. Carex hostiana. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata.1–31. Epipactys palustris. barcensis. 1962. Substrat: bazic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Parascan et Danciu 1976.50C. Carex panicea. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. Bryum pseudotriquetrum. Carex appropinquata. Clima: T = 7. Coldea et al. Eriophorum latifolium. Gymnadenia conopsea. Primula farinosa. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Carex davalliana. Soluri: mlãºtinoase. Sesleria uliginosa. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. P = 750–900 mm. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic.5–8. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Carex lepidocarpa. Polygala amarella. în depresiuni intramontane. Liparis loeselii. Drepanocladus intermedium. et al. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). Stratul muºchilor este bine reprezentat.4 %).0–6. Alte specii importante: Molinia caerulea. Eriophorum angustifolium. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Juncus articulatus. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Pinguicula vulgaris. Csürös-Káptalan 1965. Euphrasia hirtella. înalt de 15–30 cm. Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Ligularia sibirica. Specie endemicã: Armeria maritima ssp. uneori cu acoperire foarte mare. 307 . Eleocharis quinqueflora. Specii caracteristice: Schoenus nigricans.

2003-2004 (ined. Clima: T = 70C.).1 Springs CORINE: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. 2003-2004 (ined.HAB 1999: 54. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Primula farinosa. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. Coldea et al. Coldea 1991. Parascan et Danciu 1976. Soluri: mlãºtinoase. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. Sanda et al. Sanda 2002. R5415 Mlaºtini sud-est carpatice.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971.HAB 1999: 54. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor.2).).2 Rich fens CORINE: 54. Phragmites australis. cu un conþinut variat în materii organice (9. Curcubãta Mare. P= 700–750 mm.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Epipactis palustris. Munþii Retezat. 2001. în etajele alpin inferior ºi subalpin. Bod. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer. Alte specii importante: Molinia caerulaea. Polygala amarella. Ularu et Cardaºol 1979.9%). Salix rosmarinifolia.2–64. Pinguicula vulgaris. Eriophorum latifolium. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. 1997. caracteristice: Sesleria uliginosa. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6.5. Redactat: Simona Mihãilescu. Mihãilescu S. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. 2001. Hãrman. et Walas 1949 (Syn.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum). Valeriana simplicifolia. Carex davalliana. Carex distans.2. Munþii Þarcu. Mihãilescu S.8–8. Stupini). Redactat: Simona Mihãilescu. uliginosa). în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul). Sanda et al. Substrat: molhaºe. Schoenus nigricans. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.11 Soft water springs PAL. 308 . Munþii Godeanu. Munþii Cindrelului. Carex flava. turboase. Carex hostiana. Parnassia palustris. Gymnadenia conopsea. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. Relief: terenuri plane. Munþii Fãgãraº. Sanda 2002.2 Rich fens PAL. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997. Coldea et Plãmadã 1977. 1997. habitat prioritar EMERALD.

Chrysosplenium alpinum. Chrysosplenium alternifolium.12 Hard water springs PAL. Alte specii importante: Caltha laeta. 1997. Substrat: acid sau bazic.8). 2005 (ined. Plãmadã 1974. Relief: vãi subalpine. Valoare conservativã: redusã. Stratul muºchilor. P = 1100–1450 mm. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. 1972. 1977 (Syn. Viola biflora. Hulm et al. Saxifraga heucherifolia. Voik 1976. Silene pusilla.). jilav umede pânã la ude. Scapania undulata. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. uneori cu acoperiri mari. Deschampsia caespitosa. 54. Cardamine opizii. 1957) Th.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). Mihãilescu S. Epilobium alsinifolium. 2001. 1998.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. Chaerophyllum hirsutum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. pe versanþi slab înclinaþi. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Coldea et al. cu caracter hidrohigrofil. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Chrysosplenium alpinum. 309 . Aconitum tauricum. Coldea 1990. Müller 1961 (Syn.12 Hard water springs CORINE: 54. Juncus triglumis. înalt de 12–15 cm. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha). dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Bryum pseudotriquetrum. Brachythecium rivulare.2. Drãgulescu 1995. Epilobium nutans.5. Cardamine amara. pânã la 50%. 1979. 1996. Stellaria nemorum. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv. Swertia punctata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. Puºcaru-Soroceanu 1981.0–6.30C. Sanda 2002. 1991. 1949. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. Redactat: Simona Mihãilescu. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Veratrum album.HAB 1999: 54. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). Alexiu 1998. Boºcaiu et al.6– -1. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd.1221 Hard water bryophyte springs. Clima: T = 3. Saxifraga aizoides. Sanda et al.

Caltha laeta. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. 2001. Soluri: eutricambosoluri. Chrysosplenium alpinum. Substrat: bazic. BãtrânaFundul Râpilor.). Pinguicula vulgaris. Sanda et al. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Valea Gãºeþel-Valea Rebra. 310 . în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Valoare conservativã: foarte mare. Coldea et al. 2005 (ined. Redactat: Simona Mihãilescu. Bryum pseudotriquetrum. Munþii Rodnei (Piatra Rea. Saxifraga stellaris. Philonotis calcarea. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. Cratoneuron filicinum. 1956. Saxifraga aizoides. 1997.3. Viola biflora. Deschampsia caespitosa. Bryum pseudotriquetrum. Stellaria nemorum. Cratoneuron filicinum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). 1991. Specii endemice: Achillea schurii. înalt de 12–30 cm. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. ªtefureac 1972. P = 950–1425 mm. Izvorul Fântânii. habitat prioritar. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum.5– -1. Epilobium nutans. Beldie 1967.50C. Rebra. Silene pusilla. Cochlearia pyrenaica. Chaerophyllum hirsutum.2.5. Literaturã selectivã: Puºcaru D. Stratul muºchilor este dominant. Epilobium alsinifolium. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1997. calcare. hidrisoluri eu-mezobazice. 1977. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. Sanda et al. Relief: vãi montane ºi subalpine. Vf. Clima: T = 3. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). Lungu 1981. Sanda 2002. Cardamine amara. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. Achillea schurii. Valea Lala). Chrysosplenium alternifolium. Mihãilescu S. Crepis paludosa. Corongiºul Mare. et al. Alte specii importante: Silene pusilla. Coldea 1990. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. pH = 7–7. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.

Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . 1997. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. menþionãm în special pe Philonotis seriata. Carex echinata. Philonotis fontana. Cetãþile Rãdesei). Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha).11 Soft water springs PAL. 1977. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.1. în etajul subalpin.0–0. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Aconitum tauricum. Munþii Piatra Craiului. Veronica beccabunga. pe terenuri înclinate. Sanda et al. Silene pusilla. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Munþii Fãgãraº. Crepis paludosa. Boºcaiu et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Deschampsia caespitosa. Chrysosplenium alternifolium. Stellaria uliginosa. Structura: Habitat fontinal. Coldea et al. 1972. Epilobium nutans. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. dacica.: Calthetum laetae Krajina 1933. 1981. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta.). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Relief: vãi subalpine. Stellaria nemorum. Munþii Retezat. Clima: T = 4. Munþii Þarcu. Philonotis seriata. Soluri: hidrisoluri. Mihãilescu S.n. Chaerophyllum hirsutum.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. cu profil scurt (15–25 cm). Sanda et Popescu A. Veratrum album. Glyceria nemoralis. 1997. Cardamine amara. Sanda 2002. P = 1100–1400 mm. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%.1 Springs CORINE: 54. Specii caracteristice: Philonotis seriata.3–5. Munþii Cindrelului. 2005 (ined. 1991. Mihãilescu S. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Redactat: Simona Mihãilescu. Scapania undulata. Resmeriþã 1970. Angelica sylvestris. Drãgulescu 1995. Cardamine opizii.5. Viola biflora. Substrat: acid. ºisturi cristaline.HAB 1999: 54. Puºcaru-Soroceanu et al. Coldea 1990. Valoare conservativã: redusã. 2001.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m.2. În fitocenoze. 2001. Epilobium alsinifolium. Munþii Godeanu. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. pH = 4. bine aprovizionate în apã.). 1976. Calthetum palustris Borza 1963 n. pânã la 70%.00C. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. slab accidentate.

Deschampsia caespitosa.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn.). Groapa Bistrei. Specii endemice: Achillea schurii. rom. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum. Obârºia Hidegului). Vf. Chaerophyllum hirsutum.: Saxifragetum aizoidis auct. realizeazã o acoperire între 35–55%. 1977. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Bryum pseudotriquetrum. Epilobium nutans. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Cormaia. Stellaria nemorum. Sanda et al. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum. Sanda 2002. Suprafeþe: restrânse. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Caltha laeta. Relief: vãi montane.5. P = 1000–1350 mm. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides.2. cu pH = 6.12 Hard water springs CORINE: 54. Munþii Retezat.8–7. Chrysosplenium alternifolium. Muntele Cailor). Stratul ierbos este dominant. Cabana Puzdrele. Adeseori. Mihãilescu S. Doronicum carpaticum. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935. endemic în Carpaþii sud-estici. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). habitat prioritar. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Philonotis calcarea.00C. Saxifraga aizoides. Corongiºul Mare. Olos 1982.HAB 1999: 54. Cardamine amara. Valea Cobãºel. În Retezat. Soluri: eutricambosoluri. Pinguicula vulgaris. Coldea 1990. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). în regiunea montanã. umede. Valoare conservativã: foarte mare. 1991. Silene pusilla. înalt de 15–30 cm. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Crepis paludosa.5–1. în jurul apelor (circa 100 ha). 2004 (ined. Substrat: calcare. Cratoneuron filicinum. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 .12 Hard water springs PAL.1. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Clima: T = 5. 1993. Cãldarea Anieºul Mare. Epilobium alsinifolium. Sadoveanu. Doronicum carpaticum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. pârâul Pintu MicPuzdrele. Cãldarea Galaþiul. Redactat: Simona Mihãilescu. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Doronicum carpaticum.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. 2001. Munþii Þarcu (Vf. Viola biflora.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. Epilobium alsinifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1990.11 Soft water springs PAL. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 .1926 descrisã din Alpi. 1997. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. Silene pusilla. Specie caracteristicã: Cardamine opizi.HAB 1999: 54. Stellaria nemorum. Borza (1934) din Retezat.2. Voik W. Ulterior a fost semnalatã de A. Valoare conservativã: redusã. pH = 5. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. Cratoneuron commutatum. 1923. Clima: T = 3. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. cu profil scurt (15–25 cm).11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al.0–1. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. Sanda et al.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.1 Springs CORINE: 54. Viola biflora. bine aprovizionate în apã. menþionãm speciile: Philonotis seriata. Sanda 2002. acoperire mare de pânã la 60%. Coldea et al. Munþii Godeanu. Stratul ierbos este bine reprezentat. în etajul subalpin. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. Aconitum tauricum. Altitudini: 1440–1860 m. Brachythecium rivulare. 1991.5–7. Relief: vãi montane. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 1977. P = 1200–1350 mm. Doronicum carpaticum.5. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.-Bl. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. Chaerophyllum hirsutum. unde are o largã rãspândire. Stratul muºchilor este dominant. Substrat: acid. Chrysosplenium alpinum. Epilobium nutans. Soluri: hidrisoluri mezobazice. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. Munþii Þarcu. Deschampsia caespitosa. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). 1997. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. înalt de 10–30 cm. Chrysosplenium alternifolium. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Doronicum carpaticum. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). 2001. Mihãilescu S. 2005 (ined. 1976. Philonotis seriata. în locuri adãpostite de vânturi. ºisturi cristaline sau bazic. Sanda et al. Saxifraga heucherifolia. Caltha laeta. Munþii Retezat.50C.).

Valea Drãganului). Altitudini: 500–1550 m. Dihoru 1967. Valoare conservativã: moderatã. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. Munþii Godeanu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. Resmeriþã 1970. Carex remota. Mihãilescu S.0–6. et al. Deschampsia caespitosa. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Philonotis fontana. 1991.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Substrat: acid sau bazic. Muntele Vlãdeasa. Raþiu O.8). pânã la 40%. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Pascal. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). 2001. Specie endemicã: Barbarea lepuznica.1 Springs CORINE: 54. Sanda 2002. 1976. 1998.. jilav umede pânã la ude. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. 314 . Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. Munþii Piatra Craiului. Cardamine amara. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Munþii Plopiº. Boºcaiu 1967. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. 2001 (syn. 1998. Raþiu O.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Philonotis seriata. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Chaerophyllum hirsutum.10C.2. geogr. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Mititelu 1971. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Bistriþa Aurie. Dihoru 1975.0–3. Munþii Bistriþei. Munþii Retezat. Munþii Fãgãraº. Puºcaru-Soroceanu et al. Munþii Parângului. în regiunea montanã. menþionãm: Philonotis seriata. Glyceria nemoralis.). Fink 1977. 1981. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Saxifraga heucherifolia. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). (Valea Iadului. Muntele Postãvaru. Beldie. Sãmãrghiþan M. Brachythecium rivulare. Oroian S. Munþii Þarcu. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior. Raþiu O. Munþii Harghitei. Sanda et al. 1977. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Crepis paludosa. Gergely I. Epilobium palustre. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Structura: Habitat sciafil fontinal. et Sãlãgeanu 1971. Popescu G. Drãgulescu 1995c. Stellaria uliginosa. Caltha laeta. var.11 Soft water springs PAL. Epilobium alsinifolium. Boºcaiu 1971. Valea Ieduþului. 1981. Stellaria nemorum. Lunca Berhinii. Coldea 1978. Valea Gurghiului). P = 800–1200 mm. 2001.HAB 1999: 54. Odatã cu creºterea altitudinii. Impatiens noli-tangere. înalt de 12–15 cm. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. Muntele Govora. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Epilobium nutans.. Literaturã selectivã: Borza 1959. Mihãilescu S. 2005 (ined. Munþii Cindrelului. 1983.5. Sanda et al. Valea Sebiºelului). Tozzia alpina. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. Clima: T = 8. Chrysosplenium alpinum. Muntele Siriu. Raþiu O. Munþii Cibinului.

11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. Crepis paludosa. Rumex sanguineus. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº. Clima: T = 6–5. Stellaria nemorum. 1977. Stellaria nemorum. Relief: vãi montane. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. Sanda et al. Calthetum palustris Borza 1934.11 Soft water springs PAL.1 Springs CORINE: 54. ºisturi cristaline. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga.50C. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Epilobium palustre. Stratul ierbos este dominant. P = 950–1000 mm.11 Soft water springs PAL. Coldea 1991.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2. Valea Gurghiului. Caltheto – Ranunculetum (Resm. Altitudini: 500–950 m. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Substrat: acid. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. 15–30 cm înãlþime. Sanda et al. Mysotis scorpioides. Clima: 315 . et Sanda 1993. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului).HAB 1999: 54. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Valoare conservativã: redusã. Veronica beccabunga. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Epilobium palustre.HAB 1999: 54. pH = 6. Rumex obtusifolius. Carex sylvatica. Poa trivialis.11 Soft water springs EUNIS: C2.5. 2001. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. et Raþiu 1978). Ranunculus repens. 1994). Glyceria nemoralis. et al. Valea Azuga). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Silene pusilla. Defileul Mureºului. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha).: Glycerietum nemoralis Sanda et al. 1971) Resm. Soluri: hidrisoluri. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. în regiunea montanã. cu umiditate ridicatã. Cardamine pratensis.1 Springs CORINE: 54. în regiunea montanã. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota. Sanda 2002. în microdepresiuni. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. Glyceria nemoralis. Muntele Siriu.2.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. Epilobium nutans. Popescu A.

Structura: Habitat din lungul pâraielor. Specii caracteristice: Carex remota. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Coldea et al. Lupaºcu 1999.2. ºisturi cristaline sau slab bazic. Caltha laeta. P = 800–925 mm. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. Crepis paludosa.60C. Relief: vãi montane. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. indicã un proces de gleizare a solului. înalt de 10–20 cm. 1974. Glyceria nemoralis.5. Alte specii importante: Ligularia sibirica. Sãmãrghiþan M. Chaerophyllum hirsutum. Substrat: acid. 1977. Dihoru 1975. Redactat: Simona Mihãilescu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. 2001. Epilobium palustre. 1998. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. 1991. Sanda 2002. Cratoneuron commutatum. Chrysosplenium alternifolium. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). Doronicum austriacum. bine aprovizionate cu apã. Stellaria uliginosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. 1997. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. 1997. 2001. pH = 5–6. Coldea 1978. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. 316 . Cardamine amara. cu profil scurt. Sanda et al. Brachythecium rivulare. Sanda et al. Stratul ierbos este dominant. Oroian S.0–5.

Morarul. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Acoperirea vegetalã este de 40–60%. Nyár.2. 1997. Bucºoiu.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. 1956. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis.6. Omu. Specii endemice: Festuca bucegiensis. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m. Erigeron uniflorus. disparilis.6. gresii conglomeratice. Munþii Fãgãraº. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. Ligusticum mutellinoides. Hieracium alpinum. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. Arenaria ciliata.1. lanatum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. Minuartia sedoides.31 Alpine siliceous screes. Substrat: silicios. Campanula alpina. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. disparilis (DH2). Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Cerastium alpinum ssp. E4. în etajul alpin inferior.HAB 1999: 61. Alte specii importante: Poa granitica ssp. Valoare conservativã: mare. Dryas octopetala.11 Alpine siliceous screes. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. Primula minima. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã).425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Specii caracteristice: Silene acaulis. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. et A. Luzula spicata. Clima: T = -2. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha). 36. Carex curvula. 2001. Coºtila. Puºcaru et al. Structura: Habitat particular. Androsace chamaejasme. Coldea 1991. Obârºia. Juncus trifidus. Sanda et al. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). Veronica bellidioides. Festucetum glacialis carpaticum E. Potentilla crantzii. 1956. Speciile dominante sunt: Silene acaulis.00C. Minuartia sedoides. Potentilla ternata. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . Dianthus glacialis. Scara. GROHOTIºURI. Sanda 2002. Beldie 1967). Armeria alpina. P = 800 mm. Festuca supina. Euphrasia minima. Minuartia sedoides. 1956 (Syn. plantele acoperind neuniform substratul. Elyna myosuroides.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. 1956. Nyár1964).I. Þigãneºti). care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. Minuartia gerardii. Coldea et al. Puºcaru et al. Carex fuliginosa. Redactat: Simona Mihãilescu. Beldie 1967.: Festucetum glacialis Prodan 1939. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Festuca glacialis.

Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. Buia et al. 1934. Puºcaru-Soroceanu et al. grisebachii.50C. 1959. Saxifraga carpathica. Munþii Retezat. Vf. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. Silene (Lychnis) nivalis. vârfurile Piatra Albã. pe terenuri unde este prezent habitatul. Leontodon croceus. în etajele subalpin ºi alpin. Poa delyii. P = 1300–1450 mm. Literaturã selectivã: Borza et al. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare. 1997. Galaþiul). cu reacþie puternic acidã. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. Capra). Pietrosul Mare. Grohotiºuri. bogate în pietriº detritic. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. 318 . Oslea. 2001. et al.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. Rebra. Coldea et al. Gãrgãlãu. Arabis alpina. Sanda et al. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Cãlþun. Puzdra. Doronicum carpaticum. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. Senecio carniolicus. Hypericum richeri ssp. Specii endemice: Achillea schurii.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Soluri: litosoluri slab evoluate. 1964. Vf. Poa nyárádyana. Coldea 1990. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. Poa laxa.6.3–4.6. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. grohotiºuri silicioase. pH = 4. Vânturariþa). 1981. Suprafeþe: mari (100–500 ha). Doronicum clusii. Csürös I. Vioreanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. Sanda 2002. Clima: T = 1. 1991.5– -2.2.HAB 1999: 61. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Specii caracteristice: Festuca picta.

Sanda et al. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin. cymosa. Saxifraga carpathica. Literaturã selectivã: Coldea 1990. 319 . Sanda 2002. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides.6. 1997. Oxyria dygina.2. borbásii. Stratul ierbos: speciile edificatoare. Alte specii: Saxifraga ascendens. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Doronicum clusii. Cardamine resedifolia. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Poa laxa. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp. Substrat: silicios. Piatra Albã. în etajul alpin. Saxifraga moschata. P = 1450 mm. Anieºul Mic. Cardaminopsis arenosa ssp. Grohotiºuri. 1991. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. habitat endemic.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. Coldea et al. Veronica baumgartenii. Clima: T = -1. Anieºul Mare). Luzula spicata. 2001. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga pedemontana ssp. cymosa ºi Saxifraga carpathica. Poa deylii.0– -20C. Saxifraga oppositifolia. Structura: Habitat sciafil.HAB 1999: 61. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Puzdra.

Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. Sokol. Specii caracte- 320 . Cãlþun. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Munþii Þarcu. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. Cerastium cerastioides. Sokol. în etajele subalpin ºi alpin. Br. 1956 cunoscutã din Bucegi. Pietrosul. 1928. Saxifraga carpathica. cymosa. habitat endemic.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2. et al.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes. Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. Capra).HAB 1999: 61. care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna.50C. 1926). acoperã terenul neuniform. În Carpaþi. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp. Alchemilla hybrida. rezultat al colonizãrii primare. 61. Valoare conservativã: mare.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. Structura: Habitat chionofil. rom. Culmea Ciºa. 1937 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina.: Oxyrietum dyginae auct. Omul. Momaia. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. Munþii Retezat (Muntele Custura). Soluri: litosoluri. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. sub pereþii stâncoºi..6. specia caracteristicã Oxyria digyna. cu frecvenþã mare. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. 1937. Grohotiºuri. populeazã.0– -0. Veronica baumgarteni. 1928. Et Wall. et al. Munþii Godeanu. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. Suprafeþe: restrânse. grohotiºuri silicioase. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. Substrat: ºisturi cristaline. Saxifraga oppositifolia. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). grohotiºurile mobile. speciile: Saxifraga bryoides. contracta. cymosa.-Bl. non. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu.) Csürös 1957). P= 1300–1450 mm. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. În stratul ierbos. et Wall. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani. Saxifraga pedemontana ssp. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. Achillea schurii. Poa cenisia ssp.2. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice. et Wall.n. Piatra Albã). În compoziþia floristicã se semnaleazã. împreunã cu alte specii. Clima: T = -0. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. Arabis alpina. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani.. Sokol. pe versanþii circurilor glaciare. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al. Munþii Cernei.. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. Relief: versanþi înclinaþi.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl.. 1928 (Syn.

1991. Valoare conservativã: mare. Coldea 1991. ce vegeteazã în condiþii extreme.6. Cardaminopsis arenosa ssp. 1977. Doronicum carpaticum. Veronica baumgarteni. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: micaºisturi. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. Gnaphalium supinum. 1978. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Luzula spicata. Pãpuºa. Festuca picta. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). Doronicum carpaticum. Sedum alpestre. Saxifraga hieraciifolia. cymosa. Gentiana frigida. Saxifraga moschata. Cystopteris regia. Soldanella pusilla. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Poa deylii. Silene (Lychnis) nivalis. habitat endemic. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Grohotiºuri. Muchia Ascuþitã. Senecio carniolicus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Specii endemice: Achillea schurii. Sanda 2002. Pe de altã parte. Veronica baumgarteni. Veronica baumgarteni.2.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Taraxacum alpinum. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. Saxifraga androsacea. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Arabis alpina. Bucura. Chrysanthemum alpinum. 1997. Oxyria dygina. Saxifraga carpatica. Luzula spicata. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. Soldanella pusilla. 1993. Silene acaulis. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. Chrysanthemum alpinum.50C. Peleaga. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Sanda et al. 1978. Soluri: litosoluri scheletice. Specii caracteristice: Silene acaulis. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.HAB 1999: 61. 1993. Ranunculus crenatus. Geum reptans. Soldanella pusilla. 321 . Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Sanda 2002. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. contracta. contracta. Poa laxa. Gruiul. 1997. Clima: T = -0. 2001. Luzula alpino-pilosa. Poa cenisia ssp.5– -1. Poa cenisia ssp. Structura: Habitat crio-nival. Judele. Doronicum clusii.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Coldea 1990. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. 2001. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Poa psychrophila. Pietrele). granite. Cardamine resedifolia. cymosa. în etajul alpin. Trisetum fuscum. Coldea et al. Sanda et al. borbásii. Saxifraga bryoides. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Alchemilla hybrida. Redactat: Simona Mihãilescu. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Alte specii importante: Poa laxa. 1977. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. P = 1350–1450 mm. Saxifraga ascendens. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Coldea et al.

pH = 5. Anieº. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. Pietrosul). calcicolum.6. Gãrgãlãu. calcicolum. 322 .2. În stratul ierbos. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. calcaros. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. Structura: Habitat pionier.0– -1. conglomerate calcaroase. Munþii Godeanu.50C.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990. rendzine. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. Soluri: scheletice. fapt relevat. alãturi de Saxifraga moschata.8–7. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. amfibolite ºi ºisturi sericitoase.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. P = 1300 mm. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Munþii Þarcu. deschis. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã.HAB 1999: 61. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. Grohotiºuri. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. Substrat: bazic.2. Clima: T = 0.

Saxifraga moschata. Saxifraga carpatica. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. 2001. calcicolum. Grohotiºuri.2. 323 . Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp.6.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. Oxyria dygina. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). Rhodiola rosea. Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. 1997. Saxifraga ascendens. Saxifraga stellaris.1991. tremula). Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Saxifraga androsacea. Sanda 2002. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Doronicum carpaticum. 1997. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Veronica baumgartenii. Saxifraga hieraciifolia. Alte specii importante: Galium anisophyllon. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Sanda et al. Cardaminopsiss arenosa.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Luzula spicata. Parnassia palustris. habitat endemic. Beldie 1967. în etajul subalpin ºi alpin. Coldea 1990.HAB 1999: 61. Arabis alpina. Hutchinsia alpina ssp. Viola biflora. Poa laxa (P. calcicolum. Ineu). Saxifraga aizoides. brevicaulis. Saxifraga bryoides. Munþii Fãgãraº. Coldea et al.

Coldea 1990. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. Clima: T = 0. Coldea et Pânzaru 1986. Alte specii importante: Arabis alpina. Festuca nitida ssp. Galium anisophyllon. tremula). Sanda et al. Valoare conservativã: mare. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Thymus pulcherrimus. Veronica baumagrtenii. Structura: Habitat pionier. localizate în circuri glaciare. se remarcã prin prezenþa.6. sãracã în specii. uneori abundentã. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Oxyria dygina.5. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. Coldea et al.1997. Papaver coronasancti-stephani. Saxifraga moschata. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. sciafil. flaccida.50C. Poa alpina.0– -1. Specii endemice: Achillea schurii. Silene acaulis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 . 1997. pH = 6–7.2. 2001. mezofil care prezintã o acoperire redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. P = 1300–1450 mm. Poa laxa (P. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. habitat endemic. În stratul ierbos. Grohotiºuri. Saxifraga aizoides. Doronicum carpaticum. Doronicum carpaticum. Papver coronasancti-stephani. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. 1991. Soluri: scheletice. Doronicum carpaticum. Luzula spicata. Saxifraga ascendens. Redactat: Simona Mihãilescu. Dianthus glacialis. Sanda 2002. Rhodiola rosea. amfibolite. Compoziþie floristicã. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. Artemisia eriantha. rendzine. Substrat: calcare cristaline. Saxifraga bryoides.

44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. Grohotiºuri. litosoluri. Vânturariþa). Munþii Þarcu. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.242 East Carpathian calcareous screes. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate.7– -1. rom. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare). Clima: T = 0. În stratul ierbos. Munþii Cãpãþânei (Buila. Substrat: bazic pânã la slab acide. 1977 (Syn. în etajul subalpin ºi alpin inferior. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil.2. alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides.50C. Munþii Retezat. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã.). conglomerate. S. Saxifraga moschata.HAB 1999: 61.: Rumicetum scutati auct. Soluri: scheletice. Munþii Godeanu. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline.6. 61. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 . P = 1300–1450 mm. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.

Cerastium arvense ssp. Alyssum repens. Voik 1976. tremula). Oxyria dygina. Senecio rupestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Poa cenisia ssp. Voik et Schneider E. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina.6. Polystichum lonchitis. Poa laxa (= P. 1997. calcicolum. Redactat: Simona Mihãilescu.1997. În unele grupãri. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. brevicaulis. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. 1977. 1993. Viola alpina. Doronicum carpaticum. Viola biflora. etc. Galium anisophyllon. Arabis alpina. Saxifraga bryoides. Galium album. Boºcaiu et al. Poa alpina. Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Acinos alpinus. 1991. habitat endemic. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Polystichum lonchitis. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze.. Saxifraga androsacea. Chrysanthemum alpinum. Ranunculus oreophilus. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Saxifraga ascendes.. Coldea G. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Grohotiºuri. în stratul ierbos. Sanda 2002. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . 1979. Hutchinsia alpina ssp. Cardaminopsis halleri ssp. Saxifraga paniculata. Pãun et Popescu G. Sanda et al. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Coldea et al. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Thymus pulcherrimus. Înfiriparea unor specii. Parnassia palustris. Veronica baumgartenii. Saxifraga bryoides. Cenozele de pe grohotiºuri. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. Valoare conservativã: mare.2. 2001. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. 1990. Saxifraga stellaris. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Soldanella pusilla. 1978. Dianthus glacialis. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Cystopteris regia. Gnaphalium supinum. Cerastium lerchenfeldianum. Epilobium anagallidifolium. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. Myosotis alpestris. Senecio rupestris. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. ovirensis. contracta. În cadrul acestei subasociaþii. Saxifraga carpatica. Poa molinerii. Luzula spicata. Prin coluvionarea grohotiºurilor. etc.

Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. conglomerate calcaroase. Vf. Aceste specii pioniere. În Piatra Craiului Micã. Papaver corona sanctistephani (P. Piatra Craiului Micã). et al. corona sanctistephani). fãrã o întindere prea mare.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. de pânã la 25 %.6. 1956. rendzine. Senecio rupester. Senecio rupestris. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m.HAB 1999: 61. În afara celor douã caracteristici.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. La Zaplaz. Clima: T = 1. Täuber et Coldea 1977 (Syn. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Puºcaru et al. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. Galium album etc. speciile caracteristice Linaria alpina. Suprafeþe: mici. 1956. Puºcaru et al. Poa alpina. Anthemis carpatica. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). 1996. et al. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. Primula elatior. alpinum ssp. Structura: Habitat pionier.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al. 1996. Festuca saxatilis.80C. Saxifraga heucherifolia. Saxifraga oppositifolia. Grohotiºuri. Padina Popii. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. Umerii Pietrei Craiului. Aconitum hosteanum. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. corona sanctistephani. de ordinul a 10–100 ha. 1956.5. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. Padina Lãncii. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. în etajul subalpin. Valea Arpãºelului). E. Substrat: calcaros. În stratul ierbos. Myosotis alpestris. Galium anisophyllum. pH = 6–7. Polygonum viviparum etc. P = 1300–1400 mm. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. Androsace lactea. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Ranunculus oreophylus. Doronicum columnae. Habitatul are o acoperire micã. Marele Grohotiº. Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. Soluri scheletice.5– -0. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. prin resturile organice descompuse. Ascuþit.2. cu o acoperire slabã.

Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. et al. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. Mihãilescu S. Thymus pulcherrimus. Myosotis alpestris. Poa alpina. Valoare conservativã: mare. Sanda et al. Linaria alpina. habitat endemic. Cerastium transsilvanicum. Draba lasiocarpa. Myosotis alpestris. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã).HAB 1999: 61. Sanda 2002. Acinos alpinus. Cerastium transsilvanicum. Poa molinerii. Arabis alpina.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Hutchinsia alpina ssp. Senecio rupestris. 1977. et al. Dianthus callizonus. 2001. Sedum atratum. 328 . Doronicum columnae. Androsace obtusifolia. Dianthus spiculifolius.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1997. falcata. Boºcaiu et al.). Literaturã selectivã: Csürös I.6. Saxifraga ascendens. Viola biflora. Saxigraga moschata.2. Rumex scutatus. 1956. Saxifraga aizoides. Thymus comosus. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. taxon caracteristic al asociaþiei. Puºcaru-Soroceanu et al. Galium anisophyllum. Boºcaiu M. Galium lucidum. Silene acaulis. Onobrychis transsilvanica. Alyssum repens. Coldea et al. Viola alpina. baumgarteni. 1981. 1997-1998. Coldea 1991. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Grohotiºuri. Ligusticum mutellina. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. Mihãilescu S. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. Doronicum carpaticum. 2001. Calamintha alpina ssp.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. 2004 (ined. Sedum alpestre. brevicaulis. Alte specii importante: Galium lucidum. Redactat: Simona Mihãilescu. Papver corona-sancti-stephani.

Silene acaulis. Grohotiºuri. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Ranunculus oreophilus. pânã primãvara târziu. Poa alpina. ce se realizeazã în timpul iernii. Soluri scheletice. Cardaminopsis arenosa. Rhodiola rosea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. tremula). Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Alte specii importante: Saxifraga moschata. Rhodiola rosea.6. Coldea et al. Papaver corona-sancti-stephani. Munþii Godeanu. Saxifraga paniculata. Cerastium cerastoides. Specii endemice: Achillea schurii. Cheile Bicazului. Substrat: bazic. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. Moehringia pendula. Poa laxa (P. Senecio rupestris. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. conglomerate calcaroase. Poa alpina. Munþii Bucegi. Arabis alpina. cãldãri glaciare bine luminate. Munþii Þarcu. calcicolum. Boºcaiu 1971. Polystichum lonchitis. Mihãilescu S. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Senecio rupestris.2. rendzine. Persistenþa zãpezii. Poa molinerii. Munþii Rarãu. Sanda et al. calcaros. 2001. Valoare conservativã: mare. dar ºi brânele acestora. habitat endemic. Saxifraga ascendens. Relief: coaste însorite. Redactat: Simona Mihãilescu.00C. 1997. Nechita et Mititelu 1996. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Specii caracteristice: Acinos alpinus. Coldea 1990. În stratul ierbos. Munþii Hãºmaº. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. Sanda 2002. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Poa tremula. Cerastium arvense ssp. Clima: T = 3. 1991. 1987. Galium anisophyllon.5–1. Literaturã selectivã: Beldie 1967.1997. Galium lucidum. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. Alyssum repens. Mititelu et al. 2001. Thymus pulcherrimus. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. Acumulãrile de zãpadã. P = 1100–1350 mm.

foarte bogate în humus. Poa nemoralis. Coldea G. Grohotiºuri. Geranium lucidum. pe pante abrupte semi-umbrite. bolovãniºuri masive. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. 2001. Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. 1991. Polystichum lonchitis. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. Gymnocarpium robertianum.2. Cystopteris fragilis.p. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.1997. Relief: fundul vãilor intramontane. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). Galium album (= G. Lamium garganicum. Substrat: calcaros.50C.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. 2001. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). Alte specii importante: Senecio rupestris. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. pH = 5. 330 . Parietaria officinalis.6. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. P = 750–1200 mm. Moehringia pendula. Vincetoxicum hirundinaria. borbásii. Munþii Cernei. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. vechi. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. fixate. Valea Seacã). 1977. Galium album. Mihãilescu S. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. mai ales datoritã factorului antropic. Saxifraga paniculata. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Sanda et al. Galium lucidum. Popescu 1999 (Syn. habitat endemic.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. Cardaminopsis arenosa ssp. Melica ciliata. Asplenium ruta-muraria.). erectum). Arabis alpina. Sedum fabaria. Sanda et al. în ultimii 20 de ani. 1977. Valoare conservativã: mare. Munþii Þarcu.8–7. Moehringia muscosa. Soluri: scheletice. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. Sanda 2002. Boºcaiu et Täuber F. Clima: T = 9–2. În stratul ierbos. Coldea et al. Munþii Godeanu. Asplenium trichomanes. Structura: Habitat saxicol. Asplenium viride. Sedum fabaria. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Origanum vulgare. Geranium robertianum. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.

Cytisus nigricans. la baza stâncilor. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. Masivul Grohot. Valea Iadului. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. maximum. Geranium robertianum. Tãlmaciu-Podul Olt. Cardaminopsis arenosa. Cystopteris fragilis. etc.6. Valea Sighiºtelului. În afarã de specia caracteristicã. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). fiind o grupare pionierã. Specii caracteristice: Thymus comosus. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Viola jóoi. borbásii. Valea Ascunsã. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. dubia. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. Soluri: litosoluri. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. Cnidium silaifolium. P = 700–1100 mm. Vadu Criºului. pe grohotiºurile mãrunte. Valoare conservativã: mare. Fragaria vesca. Grohotiºuri. saxatilis. Origanum vulgare. Senecio rupestris. Luzula luzuloides. Festuca rupicola var. Hieracium pilosella. Habitat pionier. Silene heuffelii. semifixate. de la poalele stâncilor (2). Viola jóoi. Asplenium trichomanes. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. Festuca cinerea. Melica ciliata. Cheile Runcului). Thymus comosus. Geranium robertianum. Galium album. cu procent avansat de solificare (1). În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. Sedum telephium ssp. Poa nemoralis. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. Sedum album. pH = 5. Alte specii importante: Erysimum odoratum.50C. Poa nemoralis. Minuartia verna. cuprinzând plante de stâncãrii. de pãdure ºi chiar de pajiºti. Silene nutans ssp.8–7.0–3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. Sedum hispanicum. Habitat termofil. Specii endemice: Campanula carpatica. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. Gymnocarpium robertianum. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. Crãciuneºti. Muntele Scãriþa-Belioara. Cheile Cheii. Acinos alpinus. Habitat termofil. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp.2. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. 331 . Sanguisorba minor. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. Origanum vulgare. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Prezenþa. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Râmeþ. la altitudine de peste 1000 m (4). Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Cardaminopsis arenosa ssp. Lamium maculatum. în fitocenozele de Galium album. Substrat: grohotiºuri mãrunte. Cheile Dâmboviþei). Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Moehringia muscosa. habitat endemic. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9.5. Phyllitis scolopendrium. Salvia verticillata. Teucrium montanum. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Orlaya grandiflora. Vincetoxicum hirundinaria. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Verbascum lychnitis. majoranifolius.

et Hodiºan I. Cucubalus baccifer. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. Phyllitis scolopendrium. 1971. grosiere ºi. Geranium robertianum. et al. P = 750–1100 mm. Boºcaiu et al. Vincetoxicum hirundinaria. Sambucus nigra.2. fixate din locurile umbrite. et Hodiºan 1963. Grohotiºuri. Clima: T = 9.00C. Pop I. Coldea 1991. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. 1969. Valoare conservativã: mare. Coldea et al. Vadu Criºului. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Milium effusum etc. Valea Iadului. De remarcat în compoziþia floristicã. Relief: versanþi înclinaþi. Senecio rupestris. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Parietaria officinalis.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. Cardamine bulbifera. Valea Ascunsã. 1971. et Faur N. 1971. Poa nemoralis. ªuteu ªt. Melica ciliata. 1996. Sanda et al. Galium lucidum. mai rar. 1964. 332 . 1984.1997. Dihoru 1975. Raþiu O. 1968. Alexiu 1998. Specii caracteristice: Parietaria officinalis.6. 1966). Stratul ierbos. 1977. 2001. 1973. ªuteu ªt. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. slab închegate. 2001. Lamium maculatum. Geranium lucidum. Munþii Bihor. Sanda 2002.0–4. 1964. borbásii. Gymnocarpium robertianum. În sens evolutiv. Masivul Grohot. Asplenium trichomanes. Raþiu O. Redactat: Simona Mihãilescu. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. Hodiºan I. Geum urbanum. Pop I. 1968. Galium album. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. Râmeþ. În unele grupãri. cum sunt: Urtica dioica. Munþii Gilãului. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Moehringia muscosa. habitat endemic. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). Diaconescu F. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1991. et al. Pop I. Literaturã selectivã: Csürös ªt. Schneider-Binder E. Sanda 2002. Coldea et al. Pop I. 1967. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. Feneº. 1958. Lunaria rediviva. Boºcaiu et al. Pop I. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. 1984. Sanda et al. 1970. 1969. Specia caracteristicã. Sanda et al. et al. Structura: Habitat heterogen. Coldea G. Mycelis muralis. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. ªuteu et Faur 1977. Origanum vulgare. ªuteu ªt. 1966. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. 1966. Circaea lutetiana. Dihoru et al. Muntele ScãriþaBelioara. 1973. Soluri: litosoluri.

Specii endemice: Thymus comosus. Parietria officinalis. Munþii Þarcu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Achnatherum calamagrostis. Melica ciliata. Galeopsis ladanum. Cheile Dâmboviþei. Vincetoxicum hirundinaria. ristice grohotiºurilor. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Geranium robertianum. Valea Iadului. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. Boºcaiu 1971.1997. Galium album. Cardaminopsis arenosa ssp. Grohotiºuri. Csürös 1958. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic.HAB 1999: 61. et al. 1937. incl. P = 850–1100 mm. Silene vulgaris. Sanda et al. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Salvia glutinosa. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã.2. Tx.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Suprafeþe: mici (10–100 ha). Redactat: Simona Mihãilescu. Valeriana officinalis. Káptalan 1966). Thymus comosus. 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. H2. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. Munþii Godeanu. Pe lângã speciile caracte- 333 . 2001. pe terenurile puternic luminate. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. 1966. Tussilago farfara etc. Arabis alpina. 1984. Sanda 2002. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. borbasii. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. 1937. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Munþii Cernei. Teucrium montanum. Coldea 1991. Origanum vulgare. 1937 (Syn. Senecio rupestris. Coldea et al. Moehringia muscosa. Festuca rubra. Csürös et Csürös-Káptalan M. Alexiu 1998. Munþii Scãriþa-Belioara.61 Peri-Alpine thermophilous screes. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. Clima: T = 7–50C. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Cheile Cheii). aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Raþiu O. în regiunea montanã.6.

-Bl.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Melica ciliata var. Festuca xanthina. Galium album. Arabis procurrens. 2001. Thymus comosus. Specii endemice: Silene nutans ssp. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. dubia. Valoare conservativã: redusã. Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Parietaria erecta. Poa nemoralis.80C. Structura: Habitat termofil. Clima: T = 7. Galium purpureum. Grohotiºuri.311 Rough-grass screes EUNIS: H2. Teucrium montanum. Origanum vulgare.6. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Coldea et al. Balcani unde au un areal optim. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. Cardaminopsis arenosa.HAB 1999: 61. Lamium garganicum. Geranium robertianum. cu înclinare de 35–400. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. flavescens. în regiunea colinarã. P = 800 mm.2. Melica ciliata. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 . Parietaria officinalis. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. 1918. Sanda et al. borbásii. Asplenium trichomanes. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. Alyssum petraeum. Soluri: litosoluri. Substrat: calcaros.1997. descris din Alpi. Lamium bithynicum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). Coldea 1991. Sanda 2002. Thymus comosus. Redactat: Simona Mihãilescu.

în etajele subalpin ºi alpin. Specie endemicã: Silene dinarica. Valeriana tripteris. Alte specii importante: Veronica baumgartenii.5– -2. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago. 335 . Campanula alpina.HAB 1999: 62. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Coldea 1991. Structura: Habitatul rupicol. Juncus trifidus.00C.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Festuca supina. habitat endemic carpatic. Munþii Hãºmaº. Soluri: Clima: T = 2. Primula minima. P = 1350–1450 mm. 1956 (Syn.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976. Grimmnia apocarpa.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. 2001. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. în etajele subalpin ºi alpin inferior.00C. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Clima: T = 3.2. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota). Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Soluri: superficiale cu pH = 5. screes and sands CORINE: 62. Grohotiºuri.2.0– -1.HAB 1999: 62.8. Substrat: silicios.6.2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. Literaturã selectivã: Schneider E. Redactat: Simona Mihãilescu.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al.6. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. moderat umede. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Coldea et al. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). 1997. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana. Voik 1976. Masivul Ceahlãu. Sanda 2002. et Voik 1976. Munþii Piatra Craiului.5–5. Relief: fisuri de stânci. cu pereþi aproape verticali (80–900). Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica. Festuca supina. Sanda et al. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. P = 800 mm. Juncus trifidus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.

Draba kotschyi. Coldea 1977. Asplenium ruta-muraria. cu expoziþie sudicã sau esticã. Täuber. screes and sands CORINE: 62. Poa nemoralis. Androsace lactaea. 1997. jankae ºi Viola alpina. Silene nutans ssp. demissa. 2001. În schimb. Sanda 2002. Sanda et al. Kernera saxtilis. intervin oligotermele Saxifraga moschata. 2001. Lloydia serotina. Campanula carpatica.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Coldea et al. Mihãilescu S. Campanula kladniana. Nechita et Mititelu 1996. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Structura: Habitat xero-heliofil. dubia. Erysimum witmannii ssp. Dianthus spiculifolius. Saxifraga moschata. Campanula cochleariifolia. 1991. grupãrile sunt sãrãcite. Erysimum witmannii ssp.6. Substrat: conglomerate. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. 336 . Cardaminopsis arenosa. Pe culmile mai înalte. Redactat: Simona Mihãilescu. Cystopteris regia. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Asplenium trichomanes. Alyssum repens. transsilvanicum. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. calcare jurasice. arachnoidea. Silene zawadzkii. Coldea 1990. Grohotiºuri. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. Valoare conservativã: mare.HAB 1999: 62. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. În stratul ierbos. habitat endemic. în etajul alpin superior. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Eritrichium nanum ssp. Saxifraga paniculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. Gypsophila petraea.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. numai în abruptul Jepilor Mici. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. lipsind speciile saxicole mezoterme. Eritrichium nanum ssp. Saxifraga mutata ssp. Trisetum alpestre. transsilvanicum.2. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne. Beldie 1967. jankae.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Laserpitium latifolium.

Este o grupare deschisã.. 1977. 1956 (Syn.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). 2001. habitat endemic carpatic. Sanda et al. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. Soluri: superficiale cu pH = 5. Grohotiºuri.00C. Substrat: granite. Lacul Ana. Draba kotschyi. relictar. P = 1300–1400 mm. 1997.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. et Wal. Clima: T = 1.8. Faþa Retezatului). Valoare conservativã: mare. caracteristicã ºi Juncus trifidus. cu expoziþii nordice. minuta. care deþin o constanþã ridicatã.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Draba 337 . Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. diferenþialã. Coldea 1991. în etajul subalpin.5– -0. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. Soluri: proto-rendzine. xero-heliofil. habitat endemic. Valea Judelui. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).6. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. Redactat: Simona Mihãilescu. în etajul subalpin. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus. Juncus trifidus.HAB 1999: 62. Pawl. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Dintre însoþitoarele mai frecvente. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. P = 1300–1425 mm. la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. 1935. Agrostis rupestris.0– -0.00C. Festuca supina. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. Clima: T = 1. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. Solidago virgaurea ssp. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha).5–5. Muchia Ascuþitã. Sanda 2002. Structura: Habitat rupicol. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Campanula kladniana. Structura: Habitat casmofit. Coldea et al.

2001. Substrat: acid. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Sanda 2002.HAB 1999: 62. Valoare conservativã: redusã. Redactat: Simona Mihãilescu. în etajul subalpin. screes and sands CORINE: 62. care prezintã o constanþã ridicatã. Poa nemoralis. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Androsace lactaea. 1977. Dianthus tenuifolius. Doronicum carpaticum. pe roci dure. Polypodium vulgare.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. Rhabdoweisia fugas. cymosa. Bisericile din Bulz). Structura: În Parâng. Beldie 1967. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. P = 1250–1350 mm. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. Boºcaiu et al. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. Saxifraga pedemontana ssp. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. Dianthus henteri. în stratul ierbos. Sanda et al. Saxifraga paniculata. Alyssum repens Trisetum alpestre. Literaturã selectivã: Simon 1958. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Coldea 1991. Gypsophila petraea.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. Sanda 2002.2. Specii endemice: Achillea schurii. 1997. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Piga din Baicu. Sanda et al. demissa. Vf. Kernera saxatilis. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana.0–0.8.5–5. Saxifraga pedemontana ssp. Festuca supina. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Saxifraga mutata ssp. 2001. Saxifraga luteoviridis. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri. pH = 5. Grohotiºuri. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile. 338 . Juncus trifidus. Relief: stâncãrii abrupte. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Literaturã selectivã: Borhidi 1958.6. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. Campanula carpatica. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu. Pawl. Grimmia ovalis. et Walas 1937) Simon 1958. Coldea et al. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana. 1997. Custura Mãtaniei.50C. Coldea 1991. Clima: T = 2.

Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Beldie 1967.5–0. Munþii Rarãu. datoritã apelor de infiltraþie. Grohotiºuri. Valeriana montana. Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. Munþii Godeanu. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Munþii Cernei. calcaroºi cu Cystopteris fragilis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Cortusa matthioli.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. Zólyomi 1931. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . (1936) 1949 (Syn. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. În stratul ierbos. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota. Soluri: superficiale. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. Munþii Suhard. Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978).HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd.6. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Clima: T = 7. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. P = 800–1300 mm. Munþii Þarcu. Munþii Piatra Craiului. Structura: Habitat sciafil.2.50C. în regiunea montanã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. Saxifraga cuneifolia. Campanula carpatica. Substrat: calcare. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. Popescu et Doltu 1977. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Munþii Iezer-Pãpuºa. Munþii Hãºmaºul Mic.

Specii endemice: Aconitum moldavicum. P = 1250–1350 mm. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Valeriana tripteris. Polypodium vulgare. Valoare conservativã: mare.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Silene dubia. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Specii caracteristice: Asplenium viride. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. Clima: T = 4. Valeriana montana. Gypsophila petraea. Sanda 2002. Sanda et al. Valoare conservativã: mare. Poa rehmanii. Sanda et al. 2001. Soluri: rendzine. 1977. Saxifraga paniculata. Sedum hispanicum. Sedum maximum. Asplenium trichomanes. Saxifraga corymbosa. Alexiu 1998. 2001. Literaturã selectivã: Diaconescu F. Alte specii importante: Asplenium viride. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Sanda 2002. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Hepatica transsilvanica. 2001. Corongiº). speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. În stratul ierbos. 340 . Poa nemoralis. Redactat: Simona Mihãilescu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Gymnocarpium robertianum.5–0. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. Saxifraga paniculata. Relief: creste. Cystopteris regia. Coldea 1991. Valeriana tripteris. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Sedum maximum. stânci calcaroase. dubia. Cardaminopsis arenosa. Specii endemice: Silene nutans ssp. Coldea et al. Cystopteris fragilis. habitat endemic. 1991. 1997. Cystopteris fragilis. Carex brachystachys. Asplenium ruta-muraria. Substrat: calcaros. habitat endemic. menþionãm Ctenidium molluscum. Poa rehmanii. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Pietrosul. 1997.6. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Grohotiºuri. Asplenium trichomanes. Moehringia muscosa. Ctenidium molluscum. Polypodium vulgare. Campanula carpatica. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Cortusa matthioli. Sanda et al. Campanula kladniana. brâne. 1973. Thymus comosus. Mihãilescu S. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. mai slab înclinate dar însorite.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Nechita et Mititelu 1996. Moehringia muscosa. Boºcaiu 1971. Asplenium ruta-muraria.70C.

6. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2. habitat endemic. Androsace lactaea. Grohotiºuri. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%. În stratul ierbos. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru.HAB 1999: 62. Structura: Habitat rupicol.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. Gypsophila petraea. înclinate (75–850). Substrat: calcaros. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Valoare conservativã: mare. Kernera saxatilis. Cystopteris fragilis.5–0. Soluri: rendzine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii. Asplenium trichomanes.2. Androsace lactaea. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia. Poa nemoralis. Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Munþii Piatra Craiului. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. abrupte. P = 1375 mm. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Asplenium viride.70C. Saxifraga luteoviridis. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia. demissa. Carex sempervirens. Saxifraga mutata ssp. screes and sands CORINE: 62.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. ombrogene ºi umede. Campanula cochleriifolia. Clima: T = 1.

Festuca versicolor. Munþii Bihor. Asplenium ruta-muraria. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. Vadu Criºului. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. 342 . Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. Valoare conservativã: mare. Aster alpinus. Soluri: rendzine. Melica ciliata. Moehringia muscosa. N. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. Munþii Leaota. Grohotiºuri. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album. Sanda et al. Sanda 2002. demissa Silene nutans ssp. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans.6. proprii substratului calcaros. coarctata). coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Saxifraga paniculata. Galium purpureum. Sedum hispanicum. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. Coldea 1991. Phyteuma orbiculare. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. dubia. Ctenidium molluscum. transsilvanicum. Mihãilescu S. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Stratul muscinal este bine reprezentat. 1966 (Syn. Sesleria rigida ssp. Bãcâia. Cheile Cibului. fiind cuprins între 50–90%. Cardaminopsis arenosa. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Leontopodium alpinum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Teucrium montanum. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Asperula capitata. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. 2001. quadrivalens). Cheile Feneºului. Relief: stânci. Haynaldiana. Sighiºtel. Cheile Ordâncuºei.0–1. Biscutella laevigata. Melica ciliata. P = 700–1300 mm. Munþii Piatra Craiului. Clima: T = 9. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. Substrat: calcare. Saxifraga cuneifolia. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara.2. Ceterach officinarum. Thymus pulcherrimus. Arenaria serpyllifolia. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. habitat endemic. versanþi cu pietriºuri. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Literaturã selectivã: Fink 1977. Vânturariþa). Erysimum witmannii ssp. Teucrium chamaedrys. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Munþii Cãpãþâniei (Buila. Asplenium viride. Valea Iadului. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Poa nemoralis. Saxifraga mutata ssp. Masivul Curãturi. Coldea et al. 1997.00C. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa.

Valea Râmeþului. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. Raþiu O. trichomanes. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. Festuca rupicola (var. Alexiu 1998. Literaturã selectivã: Csürös 1958. fragmentat. 1984. Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. Boºcaiu 1970. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. Symphyandra wanneri. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. P = 1250 mm. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Epilobium collinum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. ªtefan et al. Sempervivum zeleborii. În stratul ierbos. Seseli rigidum. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). et Hodiºan 1959. 1997. Structura: Habitat rupicol. coziane). 2001.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. 1963. Silene nutans ssp. Cheile Miniºului). Sebiºelului. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1997. 2001. Galium kitaibelianum. Sanda et al. Mihãilescu S. Valea OltuluiTurnu Roºu. N. et al. Hieracium pavichii. Cisnãdioara. Jovibarba heuffelii. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Sedum maximum. Valea Sebeºului). Valeriana tripteris. Boºcaiu et al. bailloni). Coldea et al. Diaconescu 1973. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Substrat: ºisturi cristaline. quadrivalens). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. Valea Sadului. Asplenium trichomanes ssp. Sanda 2002. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. Pop I. Hodiºan 1965. pH = 5.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. Valea Cãlimãneºti. Knautia dumetorum.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Geranium macrorrhizum.6. Specii endemice: Campanula carpatica.HAB 1999: 62. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. Saxifraga cuneifolia. Coldea 1991. Silene flavescens.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. Vrancea).50C. Munþii Retezat. 1966. 1997. 1967. Grohotiºuri. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Clima: T = 2. Valea 343 . Poa nemoralis. Redactat: Simona Mihãilescu. Valea Drãganului. bivalens) au un rol preponderent. în regiunea montanã. Thymus comosus.8–7. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. Valea Iadului.5.2. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. Polypodium vulgare. dubia. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase.6. Grohotiºuri. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 .2.

Sanda 2002. tot timpul anului. Sanda 2002. Drãgulescu 1988. scabridum. Asplenium viride. Sanda et al. Hypnum cupressiforme. Borza et Boºcaiu 1967. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. 1972. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. Sedum maximum.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. et al. Cystopteris fragilis. Dicranum scoparium. Sanda et al. Sempervivum schlehanii.6. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Asplenium ruta-muraria.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Schneider-Binder E. 1966. Ctenidium molluscum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. 1995. Cheile Miniºului. Cystopteris fragilis. 2001. Veronica bachofenii. Neckera complanata. Sârbu et al. Peia P.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Asplenium septentrionale. 1997. Ceterach officinarum. fragmentat. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. P = 800 mm. Galium kitaibelianum. Specii endemice: Campanula carpatica.50C. Asplenium trichomanes. Stratul muscinal: În general. 1976. et al. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. sunt prezente numeroase briofite. Sanda et Popescu A. Sedum maximum. Mnium longirostre Isothecium myurum var. 2001. Literaturã selectivã: Raþiu O. Valoare conservativã: redusã. 1978. Schneider-Binder E. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Silene nutans ssp. Epilobium collinum.2. Literaturã selectivã: Borza 1959. Neckera besseri. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Isothecium myurum var. Diaconescu 1973. Dianthus henteri. 1977. 1997. Moehringia muscosa. dubia. 1970. Eºelniþa. Geranium robertianum. Coldea 1991. pionier. Moehringia muscosa. Grohotiºuri. Substrat: ºisturi cristaline. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Valeriana tripteris. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia. Soluri: superficiale cu pH = 5. Asplenium ruta-muraria. Ciurchea 1970. 1984. Redactat: Simona Mihãilescu. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. În Cheile Miniºului. Geranium lucidum. Clima: T = 2. Sârbu et al. Saxifraga paniculata. Boºcaiu 1970. Sedum hispanicum. Asplenium viride. ªuteu 1968. 345 . Coldea et al.8–7. 1999. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Polypodium vulgare. Thymus comosus. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Defileul Criºului Repede. În Defileul Criºului Repede. Valeriana tripteris. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã. Sanda et al. Structura: Habitat rupicol. Specii endemice: Silene nutans ssp.HAB 1999: 62. Raþiu O. 1976. Alte specii importante: Poa nemoralis. sciafil. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha).5.

Clima: T = 3. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . în numãr mare. Grohotiºuri. Prin specia edificatoare Gypsophila petraea. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã.50C.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Substrat: calcare moderat umede. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m. 1956 din Munþii Bucegi. a speciilor endemice. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Relief: stânci cu pereþi verticali. screes and sands CORINE: 62.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare.6. ªaua Crãpãturii).5. În stratul ierbos. în etajul subalpin.HAB 1999: 62.8–7.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. P = 1200–1300 mm. subliniem prezenþa. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al.2. Structura: Habitat rupicol deschis. pH = 6.0–1.

Masivul Ceahlãu (?).: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. Campanula kladniana. 2001. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. În stratul ierbos. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Mihãilescu S. Relief: stânci însorite. Soluri: proto-rendzinic. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. Alte specii: Saxifraga luteoviridis. Androsace lactaea. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. 2001. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Valoare conservativã: mare. Este amintitã. Rodnei. Poa nemoralis. demissa.0–2. Munþii Hãºmaº.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). diferitã de asociaþia descrisã de B. screes and sands CORINE: 62. Carex sempervirens. haynaldiana. Grohotiºuri. 1977. realizeazã 347 . Redactat: Simona Mihãilescu. Helianthemum alpestre. jankae. Munþii Rodnei. Specii endemice: Achillea schurii. demissa. Androsace villosa ssp. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. 1937) Pawl. arachnoidea. Rarãu.00C. habitat endemic carpatic. Draba haynaldii.6. Saxifraga mutata ssp. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Asplenium ruta-muraria. Sanda 2002.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. ulterior. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. xero-heliofil. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu. Silene zawadzkii. Cu certitudine. P = 1000–1250 mm. Sanda et al. în regiunea montanã. Pawlowschi 1937 din Tatra. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Substrat: calcare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia.HAB 1999: 62. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. demissa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. Saxifraga paniculata. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987.2. Coldea et al. Structura: Habitat rupicol. Munþii Rarãu. et Walas 1949 (Syn. 1997. Coldea 1991. Clima: T = 5. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. Gypsophila petraea. Hãºmaº. Eritrichium nanum ssp.

15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Artemisia eriantha. Asplenium viride. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Silene zawadzkii. habitat endemic. Erigeron uniflorus. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. 2001. Coldea et al. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp. Thymus pulcherrimus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. Thymus comosus. 1987. Poa laxa. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Coldea 1991. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor.50C. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. Cystopteris fragilis. Valoare conservativã: mare. Coldea et Pânzaru 1987. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Eritrichium nanum ssp. Sanda et al.2. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Asplenium rutamuraria. screes and sands CORINE: 62. Nechita et Mititelu 1996. Saxifraga paniculata. Alyssum repens. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. În stratul ierbos. considerat balcanic.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Specii endemice: Campanula carpatica. habitat endemic. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. P = 1325 mm. 348 . Campanula kladniana. et Voik 1977. SchneiderBinder E. Täuber. Mititelu et al. xero-heliofil.0–2.HAB 1999: 62. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe. rocheliana ºi Gypsophila petraea. Reprezintã un omolog. stâncãrii. Crepis jacquinii. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Leontopodium alpinum. Substrat: calcaros. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Silene nutans ssp. jankae. Asplenium trichomanes. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. Coldea 1990. Trisetum alpestre. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. Grohotiºuri. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. 1977.6. Structura: Habitat saxicol. Poa nemoralis. Kernera saxatilis. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. haynaldiana. Coldea 1977. Cardaminopsis arenosa. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Puºcaru-Soroceanu et al. 1997. Soluri: superficiale. dubia. Clima: T = 3.

Specii endemice: Androsace villosa ssp. În stratul ierbos. Poa nemoralis. Saxifraga paniculata. 2001. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Alte specii importante: Sedum maximum. P = 850– 349 . Thymus comosus. Campanula kladniana.8. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Tx. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului.2. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Drãgulescu 1988. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. 1977. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Polypodium vulgare. Coldea et al. diferenþiindu-l de cel similar. Eritrichium nanum ssp. Clima: T = 6. Saxifraga paniculata. Coldea 1991. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. Sanda et al. Substrat: ºisturi cristaline. arachnoidea. Sanda et al. cu pH = 4.5–5. Gypsophila petraea. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. bazalte. Sanda 2002. Hedwigia ciliata. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. 1997. 1250 mm. Redactat: Simona Mihãilescu.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. 1993. Jovibarba heuffelii.5–3. Munþii Cãlimani. în regiunea montanã.6.HAB 1999: 62. dubia. Asplenium septentrionale. Coldea et al. rocheliana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Specii endemice: Silene nutans ssp. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. Structura: Habitat sciafil. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. Cystopteris fragilis. prezent în Europa Centralã. Oligotrichum hercynicum. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. Grohotiºuri. Asplenium viride. andezite. Coldea 1991. 2001. Soluri: litosoluri. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. Relief: fisuri de stânci acide. cu pereþi aproape verticali (50–900). Cardaminopsis arenosa. 1975. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m. 1997. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Valoare conservativã: redusã. Androsace lactea.00C. Kernera saxatilis. rocheliana. jankae. Asplenium trichomanes. Munþii Cibinului. granite.

P = 750–1200 mm. Relief: pereþii stâncoºi. abrubþi ºi umbriþi. Substrat: calcaros. stânci calcaroase.2.0–4.90C. Soluri: rendzine superficiale. Piatra Cloºani. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). Clima: T = 11. Cleanþul Ilovei. Grohotiºuri. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 .6. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. în etajul colinar. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. Cazanele Dunãrii. Valea Þesnei.HAB 1999: 62. termofil. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. Structura: Habitat calcifil. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3.

habitat endemic. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. Redactat: Simona Mihãilescu. hungarica. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. 1997. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. SchneiderBinder E. Sedum hispanicum. Valoare conservativã: mare. Moehringia muscosa. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Sedum maximum.5–4. în etajul montan.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. 1939. petraea. 2001. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Edraianthus graminifolius. 2001.HAB 1999: 62. adeseori. Ceterach officinarum. 1997. Alte specii importante: Micromeria pulegium. care conferã caracterul regional al habitatului. Sedum album. Sanda et al. Asplenium trichomanes. 1931. petraea.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Coldea 1991. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Polypodium vulgare. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. Athamantha turbith ssp. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici (1 ha). Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. 1969. Asplenium ruta-muraria.50C. Grohotiºuri. Micromeria pulegium. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. Dianthus kitaibelii. Coldea 1991. Cheia Prisãcinei. Sanda 2002. Cystopteris fragilis. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. et al. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Saxifraga paniculata. Poa nemoralis. Sedum maximum. quadrivalens. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Coldea et al. Cardaminopsis arenosa.2. Saxifraga paniculata. Soluri: superficiale. Clima: T = 9. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Substrat: calcaros. Ciucevelor (Cheia Bedinei. Schneider-Binder E. petraea. Dianthus petraeus. 1970. Ciuceava Frasinului). Poa nemoralis.6. Draba lasiocarpa. ambele fiind considerate. P = 800–1150 mm. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. habitat endemic. Sanda et al. Asplenium trichomanes ssp. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Maloº 1973.

Grohotiºuri. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Ctenidium molluscum. Mãgura-Tg. în regiunea montanã. 1937). P = 900 mm. 352 . în regiunea montanã. Munþii Piatra Craiului. În sudul þãrii. Asplenium x adulterinum. Alte specii importante: Poa nemoralis. Resmeriþã (1969) 1970. Piatra Singuraticã. Clima: T = 8. Transilvania. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. Valeriana tripteris. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Nechita et Mititelu 1996. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Ocna. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. Silene nutans ssp. Sedum maximum.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. Redactat: Simona Mihãilescu. Cardaminopsis arenosa. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. 1938. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944.: Tortulo-Asplenietum Tx. saxatilis. Soluri: superficiale.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Schneider-Binder E. Paucã A. Alyssum saxatile. 1969. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. Tx. Munþii Gilãu. Polypodium vulgare. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. Sanda et al. 2001. Piatra Bulzului. Munþii Cibinului. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966. Festuca rupicola ssp. 1937 (Syn. Valoare conservativã: redusã. Sanda 2002. Moehringia muscosa. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Structura: Habitat heliofil. Substrat: calcare.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. dubia.HAB 1999: 62.5–6. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%.50C. Coldea 1991. 1997. Mihãilescu S. Specii caracteristice: Tortula muralis. Cystopteris fragilis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira.2. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). 1941.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Sedum hispanicum. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Saxifraga paniculata.HAB 1999: 62. Bicãjel. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. 2001. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. Munþii Trascãu.6. Specii endemice: Campanula carpatica. Asplenium trichomanes. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. În cadrul asociaþiei.

considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. Alte specii: Veronica bachofenii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Coldea 1991. Valoare conservativã: mare. dubia. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. 1977). Redactat: Simona Mihãilescu. specific Carpaþilor româneºti. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. Popescu. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). identificate de noi în (Sanda. Epilobium collinum. Silene nutans ssp. Sanda 2002. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. P = 770 mm. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. Valea Sadului. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului).50C. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Stratul ierbos. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus.20C. În locuri cu înclinaþie mai micã. 1968. Sanda et al. Relief: zone piemontane. fragmentat. Structura: Habitat rupicol. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m.HAB 1999: 62. Solul: litosol superficial. Jovibarba heuffelii.0–6. Clima: T = 8. Clima: T = 8. Fitocenozele. Poa nemoralis. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. în regiunea colinarã. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. Sedum maximum.2. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. Literaturã selectivã: Paucã A. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum.75–5. Asplenium trichomanes.4–6. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Grohotiºuri. 2001.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Specii endemice: Silene nutans ssp. fragmentat. habitat endemic. Schneider-Binder E.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . Cystopteris fragilis. Asplenium septentrionale. Solul: litosol superficial cu pH = 4. 1941. Asplenium x adulterinum. Structura: Habitat sciafil. Cardaminopsis arenosa. dubia. Thymus comosus. Substrat: roci silicioase. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. Coldea et al. Maria Ciuchea. Polypodium vulagre.75–5. Substrat: acid.6.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. Doltu. 1997. Asplenium ruta-muraria. Jovibarba heuffelii. Mititelu et Barabaº 1972. 1972. Asplenium cuneifolium. sunt speciile dacice: Silene dubia. cu pH = 4. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei. P = 750–850 mm.

Alte specii importante: Asplenium septentrionale. Clima: T = 10.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Coldea et al. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Drãgulescu 1988. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Coldea 1991. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Relief: 354 . 1995. 1977. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. Asplenium rutamuraria. Mihãilescu S. Cheile Miniºului.HAB 1999: 62. Sedum maximum. dubia. Specii endemice: Silene nutans ssp. Sanda et al. Thymus comosus.70C. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. habitat endemic. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. 2001.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL.6. P = 600–770 mm. în regiunea colinarã. 1997. Veronica bachofenii. Sanda et al.9–6.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Asplenium trichomanes. Redactat: Simona Mihãilescu. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Grohotiºuri. Defileul Criºului Repede. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Eºelniþa. Sanda 2002. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Sedum hispanicum. 2001.2. 1969. apoi.

dubia. Moehringia muscosa. et al. pH = 5. P = 750 mm.00C. pendente. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Asplenium viride. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Geranium robertianum. Neckera besseri. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. 1970. Dicranum scoparium. Sesleria filifolia. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. 1966. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Campanula crassipes. Neckera complanata. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. habitat endemic. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Ceterach officinarum. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. mai scãzutã. et al. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Ctenidium molluscu. Grohotiºuri. Schneider-Binder E. abrupþi ºi însoriþi. 2001.8–7. iar temperatura. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Hypnum cupressiforme. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). Stratul muscinal: în general.2. sub bolþile sãpate în stâncã. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Asplenium ruta-muraria. 1978. Literaturã selectivã: Raþiu O.HAB 1999: 62. În Cheile Miniºului. Relief: pereþii stâncoºi. Specii endemice: 355 . În Defileul Criºului Repede. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. scabridum ºi Asplenium trichomanes. 1970. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Sanda 2002. în timpul verii. Sedum maximum. Structura: Habitat rupicol. Asplenium trichomanes.5. Valoare conservativã: redusã. Specii endemice: Silene nutans ssp. Sârbu I. Substrat: calcaros. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. Sanda et al. Erysimum comatum. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. Isothecium myurum var. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. sunt prezente numeroase briofite. pionier. Alte specii importante: Poa nemoralis. Alte specii importante: Alyssym petraeum. În Cazanele Dunãrii. sciafil. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. fragmentat. Ceterach officinarum. Valeriana tripteris. Sempervivum schlehanii. Geranium lucidum. Stratul ierbos.6. condiþii pedo-ecologice precare.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. Cystopteris fragilis. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. scabridum. Peia P. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. Seseli rigidum. Clima: T = 11. Stratul ierbos.

356 . 1997. 1–12 m2 (circa 1 ha). Literaturã selectivã: Mititelu et al. ca mãsuri de salvare. 1972. habitat endemic. Coldea 1991. Structura: Habitat pionier. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. transplantarea în staþiunea Ripiceni. Suprafeþe: mici.) Andrz. Relief: versanþi cu înclinare mare. Botoºani).50C. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). Cystopteris fragilis. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. Stratul ierbos. Valoare conservativã: mare. 1971. Schiverekia podolica (Bess. Horeanu 1978. 1997. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al. Asplenium trichomanes. recifale. Sanda 2002. Cardaminopsis arenosa. Alte specii importante: Alyssum saxatile. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Sempervivum zelebori. Pânzaru 1997. P = 500 mm. et al. Grohotiºuri. Asplenium rutamuraria.6. Sedum maximum. care colonizeazã roci calcaroase. Linum uninerve. 1969. Valeriana tripteris. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Redactat: Simona Mihãilescu. Silene nutans ssp. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. Coldea et al. Substrat: calcaros. Valea Prutului. în 1978. Coldea et al. Sanda 2002. ca specii edificatoare. Polypodium vulgare. Sanda et al. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. s-a propus. dubia. Clima: T = 9. xerofil.2. Poa nemoralis. au o acoperire de 25–45%. Sanda et al. 1971. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. Soluri: litosoluri. 2001. Specii caracteristice: Schivereckia podolica. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae.

Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. ca edificatori principali ai acestor cenoze. 1997. Coldea 1991. Substrat: silicios. Relief: bolovãniºuri.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Luzula alpino-pilosa. Ranunculus crenatus. Redactat: Simona Mihãilescu.2. acide (pH = 5. Coldea et al. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. Saxifraga stellaris.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Luzula alpino-pilosa. În stratul ierbos. Poa alpina.50C. 1926. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). Veronica alpina. argilonisipos.6. Soldanella pusilla.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. în etajele subalpin ºi alpin.6. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. Poa alpina. Sanda 2002. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sedum alpestre. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda et al. Valoare conservativã: redusã. 357 .3. Ciortea ºi Negoiu). Clima: T = 3– -2. Suru. Specii endemice: Achillea schurii. P = 1200–1450 mm. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare.HAB 1999: 36. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline.-Bl.3).HAB 1999: 36. Structura: Habitat pionier. de ordinul a 1 ha.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. se remarcã: Gnaphalium supinum. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. pe lângã Arenaria biflora. Nardus stricta. Munþii Þarcu – Godeanu. Literaturã selectivã: Voik 1976. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Cãldarea Sãratã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. Specii caracteristice: Arenaria biflora. 2001. ªaua Ciºa-Omul.

Peleaga. Cercetãrile. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Clima: T = 0. 1997. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Pholia cuccullata. în Bucegi.-Bl. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare. Luzula alpino-pilosa. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Sanda 2002. acide (pH = 4. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Substrat: silicios. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Valea Sadului. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. 1981. Valoare conservativã: redusã. Poa deylii. Ranunculus crenatus. hungarica. de ordinul la 1 ha.: Luzuletum spadicae Br. Veronica alpine. Soldanella pusilla. care se dezvoltã pe pietriºuri.0– -2. Poa deylii ºi 358 . 2001. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Piatra Albã). Alte specii importante: Salix herbacea.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. în majoritatea masivelor. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. Carex pyrenaica. în etajul alpin. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = -0. Momaia. de ordinul a 1 ha. Grohotiºuri.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. Primula minima sau Carex curvula.HAB 1999: 36. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. Drãgulescu 1995. grohotiºuri semifixate.6– -2. 1926 (Syn. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. are totuºi un conþinut humic bogat. Structura: Habitat pionier. frecvent. Pãpuºa. 1926 retezaticum Borza 1934). Altitudine: 1900–2270 m. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. Suprafeþe: mici. Anthelia juratzkana. Polytrichum juniperinum. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat.00C. 1991. Sanda et al. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Puºcaru-Soroceanu et al. Bucura). 1956. Munþii Þarcu – Godeanu. Plantago gentianoides. menþionãm: Salix herbacea. Substrat: silicios. Buhãescu Mic. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. Cãldarea Bila). în etajul subalpin.00C. Cerastium cerastoides. acide. Valea Sadului. Munþii Fãgãraº. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. lipsite de sporogoane. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum.6. datoritã solului care. Gruniu.2. Kiaeria falcata. Pholia commutata. Sedum alpestre. Soluri: litosoluri superficiale.-Bl. P = 1450 mm. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Se asociazã. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. P = 1300–1450 mm.8). Coldea 1990. Relief: pante moderate. deºi este superficial. Coldea et al. Festuca picta. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. grohotiºuri silicioase înclinate. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. Oligotrichum hercynicum. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. Gnaphalium supinum. care. Soldanella hungarica ssp. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate.

Munþii Þarcu – Godeanu. acide (pH = 5. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. Grohotiºuri. Gãrgãlãu). hungarica. Plantago gentianoides. Clima: T = 0.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Dintre speciile diferenþiate. având o acoperire de pânã la 40%. (Syn. Valoare conservativã: redusã. Specii endemice: Lychnis nivalis. Poa deylii. menþionãm: Geum montanum. Sedum alpestre. Veronica alpina. Soldanella pusilla. prezente în unele grupãri. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). Valea Pietrele. Carex pyrenaica. hungarica. Cerastium cerastoides. în etajele subalpin ºi alpin. P = 1300–1450 mm. Sanda et al. Sedum alpestre. Resmeriþã 1976. circuri glaciare. Soldanella pusilla este absentã. Drãgulescu 1995. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. Kiaeria falcata. Substrat: acid.3). 359 . Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Anieº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB 1999: 36. Rebra. Chrysanthemum alpinum. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. În Munþii Rodnei. Ranunculus crenatus. Redactat: Simona Mihãilescu. Ligusticum mutellina. Gnaphalium supinum. înzãpezite timp îndelungat. în timp ce în Carpaþii Meridionali. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Mt. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. Alte specii importante: Salix herbacea. Munþii Retezat (Lacul Galeº. Plantago gentianoides.6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. În stratul ierbos. Nardus stricta. Epilobium anagallidifolium. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. chiono-petrofil. versanþii adãpostiþi de vânturi. Saxifraga stellaris. Coldea et al. Zãnoaga). Sanda 2002. Kiaeria falcata. Valea Slãveiului. 1997. Veronica alpina. Anthelia juratzkana. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). Kiaeria starkei. Ineu. Bucura. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Relief: terenuri microdepresionare. Soldanella hungarica ssp. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. Valoare conservativã: redusã.2. 2001. Obârºia Radeºului.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Coldea 1990.50C. Lacul Zãnoaga. Literaturã selectivã: Borza 1934.7– -1. spadicea). Structura: Habitat pionier. Buta. Soldanella pusilla. specia Ranunculus crenatus este dominantã. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2).

Grohotiºuri. Carex pyrenaica. 2005 (ined. Alte specii importante: Salix herbacea. Soldanella hungarica ssp. 1997.). Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . Primula minima. Geum montanum. Resmeriþã 1976. Cerastium cerastoides. Chrysanthemum alpinum. Luzula alpino-pilosa. Coldea et al.6. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. hungarica. Sedum alpestre. Arenaria biflora. Sanda 2002. Mihãilescu S. Chrysosplenium alpinum. Voik 1976.2. Gnaphalium supinum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Alexiu 1998. Sanda et al. Nardus stricta. hungarica. Polytrichum sexangulare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 2001.

Corongiº. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum. Munþii Þarcu-Godeanu. în etajul subalpin. Rebra). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. 1997. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. Deºi. Structura: Habitat chionofil. Anthelia juratzkana. Redactat: Simona Mihãilescu. Veronica alpina. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Resmeriþã 1976. Substrat: silicios. Gnaphalium supinum.60C. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. P = 1250–1425 mm.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. Munþii Retezat (Albele.HAB 1999: 36.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. Suprafeþe: mici. Specii caracteristice: Nardus stricta. Clima: T = 1.5– -0. Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. de ordinul a 10 ha.6. argilonisipos. Cãldarea Bila. Coldea 1990. în primele faze ale colonizãrii. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Kiaeria starkei. Coldea et al. Sanda et al. În stratul ierbos. 2001. vârfurile Anieº. Munþii Retezat). Corongiº). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 2. de ordinul 1–10 ha. îndepãrtate prin denudarea solului. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Relief: cãldãri glaciare. Cãldarea Gãrgãlãului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. 1957. Cerastium cerastoides.50C. Plantago gentianoides. vârfurile Ineu. Suprafeþe: mici. Grohotiºuri. Luzula alpinopilosa. Substrat: diferit. Sanda 2002. Relief: microdepresiuni. Poa supina. Drãgãºanu. Valoare conservativã: redusã. Galaþiul. Tãul Negru). Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985.2. 361 .HAB 1999: 36. Bucura. Soldanella hungarica ssp. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Sedum alpestre. Soluri: litosoluri superficiale. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. hungarica. Gnaphalium supinum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). Ranunculus crenatus. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga.0– -0. Soluri: litosoluri superficiale. P = 1200–1400 mm. Piule).

Cerastium cerastoides. Valoare conservativã: moderatã. În stratul ierbos. Soldanella pusilla. Oligotrichum hercynicum. Coldea et al. Resmeriþã 1976. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Sanda 2002.6. cu caracter mezo-higrofil. Specii endemice: Silene nivalis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Plantago gentianoides. 1997. Coldea 1985. Taraxacum alpinum. Alexiu 1998. Chrysanthemum alpinum. Primula minima. Specii caracteristice: Poa supina. 362 . În stratul muscinal. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. Luzula alpino-pilosa. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Saxifraga stellaris. hungarica. Epilobium anagallidifolium. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Grohotiºuri. Carex pyrenaica. Cerastium cerastoides. Geum montanum. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. respectiv: Gnaphalium supinum. Soldanella hungarica ssp. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Veronica alpina. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. 1993. Sedum alpestre. Sanda et al. Nardus stricta. Salix herbacea. Sedum alpestre. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Kiaeria starkei. Alchemilla glaucescens.2. Nardus stricta. Gnaphalium supinum.

2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. Euphorbia seguerana. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Popescu. Carex supina. Spergula pentandra. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64.HAB: 64.4. din punct de vedere chimic. Scabiosa argentea. Anthemis ruthenica. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Onosma arenarium. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Alte specii importante: Colchicum arenarium.6. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Scabiosa argentea. Stancu 2001. Koeleria glauca. gmelini. Banat. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Onosma arenarium.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. fitocenozele. 363 . arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973).50C.HAB: 64.11 Inland dune pioneer grassland PAL. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Koeleria glauca. Dune de nisip continentale (64) supina. Corynephorus canescens. Dianthus pontederae. Mollugo cerviana. Hieracium echioides. Redactat: A. Doltu 1980. Sanda. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. Festuca vaginata.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1. Dianthus pontederae.6. Koeleria glauca. Grohotiºuri. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. dune nisipoase. Erysimum diffusum. Specii caracteristice: Festuca vaginata. Valoare conservativã: foarte mare. Alyssum montanum ssp.2. periodic. Sanda. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Corynephorus canescens. spulberate de vânt. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. P = 600–700 mm. hungarica. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt. Roci: nisipuri continentale. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. Clima: T = 11–9. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Alyssum montanum. Popescu.: Festucetum vaginatae subas.

P = 600–700 mm. ce alcãtuiesc al doilea etaj. arenicola. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Specii rare: Ephedra distachya. Carex colchica. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Fumana procumbens. arenicola.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. Anthemis ruthenica. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Soluri: nisipuri nefixate. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. Medicago falcata. Izvoarele. Clima: T = 11. Syrenia montana. Helichrysum arenarium. Sanda 1976. Euphorbia seguierana. Galaþi). dune nisipoase.5–90C. Scabiosa argentea. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Astragalus virgatus. Clima: T = 11–9. cu acumulãri de material organic.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Polygonum arenarium. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Fumana procumbens. Popescu. Stipa botrysthenica. Kochia laniflora. Kochia laniflora. Relief: teren plan. Valoare conservativã: mare. Valoare conservativã: moderatã. Scabiosa argentea. Silene conica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Syrenia montana. Onobrychis arenaria. Koeleria glauca. Syrenia cana. Centaurea arenaria. Asperula setulosa. Redactat: A.50C.6. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Koeleria glauca. Polygonum arenarium. Astragalus virgatus. Mollugo cerviana. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Helichrysum arenarium.2. Alte specii importante: Silene conica. P = 350–600 mm. din punct de vedere chimic. Hanu Conachi (jud. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Astragalus virgatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Plantago arenaria. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. Festuca beckeri. Speciile mai scunde. Delta Dunãrii 10–15 ha. Stachys patula. Delta Dunãrii (Letea). Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Roci: dune nisipoase continentale. În 364 . Grohotiºuri. Rãspândire: Nisipurile continentale. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Dianthus polymorphus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Silene thymifolia. Suprafeþe: 15–50 ha.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. Polygonum arenarium. Gypsophila perfoliata. Balta Verde. Bromus tectorum. Apera maritima. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Thymelaea passerina. Ephedra distachya. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Tragopogon floccosus. pânã la nisipuri fixate. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. 1973. Medicago falcata. Syrenia cana. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Viola hymetia. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Tribulus terrestis.HAB: 64. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Achillea ochroleuca. Popescu. Veronica praecox.

Achillea ochroleuca. Viola kitaibeliana.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. Stancu 2001. 34. Popescu. Polygonum arenarium. datoritã faptului cã nisipurile sunt.715 Pannonic dune closed grasslands. parviflora. 1960) Popescu. Secale sylvestre. Chondrilla juncea. Achillea ochroleuca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Scabiosa argentea. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Astragalus onobrychis.HAB: 64. Doltu 1980. Grohotiºuri. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Silene otites ssp. Achillea ochroleuca. Bromus tectorum. periodic. Doltu 1980. Popescu. Bromus tectorum. Gypsophila perfoliata. Erysimum diffusum. Plantago arenaria. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. Centaurea arenaria. P = 450–600 mm. Kochia laniflora. Peucedanum arenarium. Corispermum nitidum. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Polygonum arenarium. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum.HAB: 64. Specii caracteristice: Plantago arenaria. Sanda 1987. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Suprafeþe: 30-40 ha.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Valoare conservativã: foarte mare. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. Sanda.6. Erigeron canadensis. Popescu. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. spulberate de vânt. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Euphorbia seguierana. Tragopogon floccosus. Redactat: A. Literaturã selectivã: Popescu. Popescu. Alte specii importante: Tragus racemosus.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. Tribulus terrestris. 34. Redactat: A. Carex liparocarpos. Sanda. Popescu. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Centaurea arenaria. neutre pânã la slab acide.2. Viola kitaibeliana. Sanda. Stancu 2001.715 Pannonic dune closed grasslands. 365 . Corispermum marschallii. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria. Apera maritima. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. Sanda. Calafat). Literaturã selectivã: Borza 1963. Clima: T = 110C. Silene borysthenica.

Viola hymettia. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Silene conica. Silene conica. Popescu et al. Corispermum nitidum. Corispermum marschallii. P = 400–550 mm. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Popescu. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. vernale. Tragus racemosus. Redactat: A. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Scabiosa ochroleuca. Secale sylvestre. în cea mai mare parte.5–110C. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Doltu 1980. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Literaturã selectivã: Popescu. Stancu 2001. 366 .6. Secale sylvestre. Clima: T = 9.2. Corispermum nitidum. Polygonum arenarium. Kochia laniflora. Grohotiºuri. Valoare conservativã: mare. 1997. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. Plantago arenaria. din specii anuale. Polygonum arenarium. Substrat: nisipuri continentale. Scabiosa ochroleuca. Popescu. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Tragus racemosus. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. neutre pânã la slab acide. Sanda.

Staþiuni: Altitudini: diferite. 1994. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia.6.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. Valoare conservativã: foarte mare. Decu and Juberthie. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. 1993. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. datoritã absenþei luminii. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Carpaþii Occidentale. Sârbu et Popa. majoritatea endemice. de la 5–1500 m. Dobrogea (Movile). tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. Cristea 1983. Fauna subteranã.6. 1989. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. cu arealul redus la câteva peºteri. Structura: „Flora” subteranã. Carpaþii Meridionali. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. Substrat: predominant calcaros. 2004. Grohotiºuri. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. 1992. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). Lascu.5. Lascu &. Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. Negrea et al. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . uneori la una singurã.2.

Daucus carota.2. Muntenia. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. et Ana. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Nepeta cataria. Verbena officinalis.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M. Agropyron repens.HAB: 87. Conium maculatum. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km.00C. Maria Coroi 1998. Relief: teren plan.0–5. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Oltenia. Clima: T = 11. Popescu. Glechoma hederacea. în lungul cãilor de comunicaþii. Etajul inferior este mai slab reprezentat. pilosa. fiind alcãtuit din speciile. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943. Eragrostis minor. Cardaria draba. Dobrogea. Capsella bursa pastoris. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. Cirsium arvense. Stancu 2001. Verbena officinalis. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Roci: pietriºuri. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica.7. Cynodon dactylon. Valoare conservativã: redusã. nisipuri. Conium maculatum.7. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Sanda. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. Cardaria draba. P = 450–1000 mm. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Popescu. Moldova). Redactat: A. Leonurus marrubiastrum. Leonurus cardiaca. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Agropyron repens.1. Geum urbanum. Taraxacum officinale. Carduus acanthoides. E. Ballota nigra.

Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943. C. Agropyron repens. Popescu. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. cu precãdere. Staþiuni: terenuri plane. Roci: depozite lutoase. Roci: depozite loessoide. deficitare în umiditate. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Descurania sophia. 1936. Soluri: cernoziomuri.5–90C. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. C. tauricum. Agropyron repens. P = 450–600 mm. Artemisia vulgaris. Alte specii importante: Arctium lappa.HAB: 87. Verbascum thapsus. P = 450–650 mm.5–9. Morariu 1967. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. Suprafeþe: de la 0. în Oltenia. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Marrubium praecox.5–4 ha. Popescu. Stellaria media. Chenopodium album. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Carduus nutans.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. O. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. Artemisia absinthium. C. Arctium lappa. Dobrogea ºi Moldova.2. Arctium lappa. tauricum. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Verbena officinalis. hamulosus. 1927. Onopordum acanthium. soluri nisipo-lutoase. Carduetum nutantis Sãvul. O. Lolium perenne. Muntenia. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Datura 369 . Clima: T = 10. Carduus nutans. Structura: Onopordon acanthium. et al. Morariu 1943. Cirsium lanceolatum. Stancu 2001. Ballota nigra.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. Sanda. Clima: T = 10. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. loessuri. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. O. Redactat: A. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978. Artemisietum annuae Morariu 1943. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. Descurania sophia. nisipuri aluviale.2. Chamomilla recutita.Bl. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. Centaurea calcitrapa. cum. uneori slab sãrãturate. solstitialis. Cirsium lanceolatum. Valoare conservativã: redusã.HAB: 87.7. acanthoides. Verbascum thapsus. Soluri: cernoziomuri.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Biol. veget. 38: 45–51. CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
^ ^ ^
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

végét. 1974. CRISTUREAN I. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). Bot. Cluj.. 1975–1976: 289–296. Bucureºti. Trifolium lupinaster L. de Biol. Contrib. CRISTUREAN I. ClujNapoca. GOIA I. CRISTUREAN I. Cluj-Napoca.G. 45(2): 207–217. Bot... Cluj-Napoca. de Biol. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. CRISTUREAN I.. de Biol. 1953. ºi Geograf. Bucureºti. 1980–1993... XVII: 203–212.. Contrib. Muz. 133–157. 1972. Nat. Bacãu. 79–80.. Contrib. 1976. CRISTEA V. Cluj-Napoca. 33–37.. Cluj-Napoca.. var. Biol. PAP S. 7(1–4): 29–32. GROZA G. 137–143. CSÜRÖS-KÁPTALAN M... I. HODIªAN I. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane... Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. CRISTEA V. de ªti. Cluj-Napoca. 7(1–4): 57–77. Seria Biol. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor.. ªti. 1963.. CSÜRÖS ª.. ªti. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara. Nat. 313–325. 1956. veget.. 5(2): 219–235. Geol. Contrib.. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez.. 1977. 7(1–4): 33–56.. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud.. COSTE L. Cluj-Napoca. Bot. Archiv für Naturschultz. Bistriþa-Nãsãud). GÃLAN P... ºi Cerc. 1994. Sibiu). CSÜRÖS ª. Biol. Stud... CSÜRÖS ª. 4(3): 145–151. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. 1968: 245–279. dobrogene. ºi Comunic. 1976. Agron. 1956. 23: 161–187. IONESCU-ÞECULESCU V. 1994. Universitá degli studi di Camerino.. POP I.. albiflorum Ser. CRISTEA V. 1999. CRISTEA V. Universitá degli studi di Camerino. 2: 105–128. 1998. Cluj-Napoca... Stud.. Bul. 47(2): 119–135. Bot. Stud. Cluj-Napoca. 13: 55–60.. Bucureºti.. Acta Bot. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien). Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. CSÜRÖ-KÁPTALAN M. Horti Buc. POP A. Stud. Stud. ªti. 481 .. veget. Contrib. Seria Biol. Cluj-Napoca. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. ºi Cerc. GROZA G. 79–80.. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. Cluj-Napoca.. 1990. AVRÃMUÞ O.. Contrib. ºi Cerc.. CRISTEA V. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj.... ºi Cerc. COSTE I. 1947. Roumanie). Kozl. 1970. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat. Bihor)...) Trin. de Biol. Alba).. 2000. CSÜRÖS ª... CRISTEA V. CRISTEA V. de Biol. II(1–2): 303–328.. 1981. Sibiu.. Egyet. 1956. DRÃGULESCU C. COSTICà M. 1964. Analele Univ. CSÜRÖS ª. RUSU I. NAGY F. în sud-vestul României. Bucureºti. ºi Comunic. PREDA M. 105–114. Ocrot.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. COSTE I. 1992. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). 1958. Bacãu). 1976. 1968. Acta Bolyaiana. 1983. Bot.. veget. Termeszéttud.. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. ºi Cerc. Bucureºti. GROZA G.... ºi Cerc. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali). GOIA I. Contrib.. Muz. CSÜRÖS ª.... 2(1–2): 127–143. Oradea: 727–733. Brukenthal. Roumanie). Bucureºti. Bot. Acta Bot. CSÜRÖS ª. Stud. FURDUI E.. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. BabaºBolyai. CRISTEA V. Nat. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. AVRÃMUÞ O.. CSÜRÖS ª. Horti Buc... Stud.. Bucureºti. Contrib. CSÜRÖS ª... Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. MITITELU D. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud. -var Babes és Bolyai. Seria Biol.. CRISTUREAN I. Bot.. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. 1983. Seria Biol. 1983. Berlin. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. Horti Buc... 1968. Secþ. K. 1991–1992: 31–36. Bot. CSÜRÖS ª. Bot. Centenar Muzeal Orãdean.. în a doua staþiune din þarã.. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor.... CSÜRÖS ª. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. Contrib. BECHIª EMILIA. 1951. CRISTEA V. Seria ªti. 1(2): 138–146. Stud. NAGY-TOTH F.Bibliografie COSTE I. Cluj. Revue Roum. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. Studia Univ. CSÜRÖS ª. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. Contrib. CRISTEA V. Cluj-Napoca... Stud. Bucureºti. Contrib. 28(2): 87–91. Cluj-Napoca. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. CSÜRÖS ª. ªti. de Biol. 1976. 28: 171–176. 1993. Bot.. CRISTEA V.. de Biol.. ARSENE G.. 17–23.. 15(1): 71–90. Acta Bot.. CRISTEA V. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L. 133–140... 1957. 117–123. ºi Cerc. Nat.. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). 1979. Biol.. Bot. Cluj-Napoca. Sér. ClujNapoca. 1995.

Biol. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. Nat.. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. ºi Cerc. Univ... Contrib.. Cuza” Iaºi.. 1968: 207–214. DEVILLERS-TERSCHUREN. Cluj-Napoca. II. Inst.S. Bucureºti.. 5: 101–118. 2000. Beauv. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt. Covasna). Cluj-Napoca. Univ. 141–159. DANCIU M. Braºov. II. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei.S. 1975. 1973. 1957.. 1979.. R. Nature and Environment. Acta Bot. POP I.. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti. Analele ªti... 1985.R. Iaºi. Serie nouã.. 24(2): 83–94..S. 482 ... Vaslui). Braºov. Bot. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate. Seria Bot. 277–312.. PAP S. Acta Bot. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã.a. BAVARU A. Nat. Horti Buc. 1962. Seria Bot. Analele ªti. ClujNapoca. Biol... Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. „Al. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. Cuza” Iaºi. Bot. 1963. Secþ. Bucureºti. Biol.. CRISTUREAN I. 1971. Bucureºti. DAMIAN I. 28: 161–163. Biol.. Iaºi. DIHORU G.. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. Seria C. CSÜRÖS ª. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.... 16(2): 333–345. DIHORU G.. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. Inst.. Cluj-Napoca. Polit. 13(6): 301–318.. 2: 7–15. 1973. Serie nouã. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Muz.. DIACONESCU F.. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu.a. DEVILLERS P. RESMERIÞà I. Contrib. „Al. Iaºi. Biol. Secþ. Med.I. Stud. Braºov. Ser. no. 1965. Seria B. ºi Cerc.. Bucureºti. Stud. Ocrot. A classification of Palearctic habitats. Acad. 19(2): 465–474.. Deltei Dunãrii. Iaºi. 1975. Univ. 193–201.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. DOBRESCU C. 1969. ºi Cerc. Studia Univ. SPÂRCHEZ Z. Cluj-Napoca. Analele ªti.I. Biol..S. 1973.. Bul. Inst. DIHORU G. ANDREI M. Babeº-Bolyai. Bot. 149–173. Biol. Bot. Bot. DOBRESCU C. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea..). Analele ªti. GERGELY I.I.. 1970.. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi.. „Al. DOBRESCU C. DONIÞà N. din R. II-a. GERGELY I.. Înconj.. Lucr. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. Serie nouã. NEGREAN G. NIEDERMAIER K. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca. Vegetatio. Cuza” Iaºi. 1970. 1966. 19(2): 407–410.. 27(1): 3–8...R. Stud. Contrib..I. II.. DANCIU M. 1960. Peuce. 175–189. ªti. Acta Bot. Biol. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. Tulcea.. Bucureºti. Cluj-Napoca. „Al. Econ.. Braºov. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. Cluj-Napoca. Serie nouã..-Forest.. Bul. Contrib. 1971. CSÜRÖS ª. 12: 117–120. Bul. Med. Acta Bot. Nat. 1970. Contrib. Stud. Cluj-Napoca.. NEGREAN G. Bucureºti. Bucureºti. DIHORU G. ºi Cerc.. Dealurile Tohani. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt. 1961–1962 (2): 949–961. DANCIU M.) P. Înconj. Univ. DIHORU G. 1963. 1968. Horti Buc. 1969. HODIªAN I. 9(2): 167–184.. 1999. 1968. DIHORU G. I. 1969. Ed. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata.. 1973. KOVÁCS A. Bot. ÞUCRA I.. 17(1): 35–44. 249–262.. Biol. DIHORU G... DIHORU G. 1972. CSÜRÖS ª..R... 1972–1973: 353–423. Cluj-Napoca. Contrib. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui).... 13(1): 19–30. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. DOBRESCU C. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. DANCIU M. 14(1): 147–158. Secþ. Council of Europe. Bucureºti. R. Bucureºti. ODANGIU A.. 1965.. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota.... Braºov. Acad. 1962.. Ed.I. Contrib.. 1972.. 21(3): 197–203. J. Cuza” Iaºi. Ser. Secþ. Bucureºti. Seria Bot.. Horti Buc. CRISTUREAN I.a. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Bucureºti. 1970. DIHORU G. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. II.. Bot. 1997. CSÜRÖSKÁPTALAN-M..R. ANDREI M. DANCIU M. Univ. Iaºi. Înveliºul vegetal din muntele Siriu. 223–232. Secþ. din Transilvania. Bucureºti. DOBRESCU C.Bibliografie CSÜRÖS ª. 2: 423–424.. CSÜRÖS ª..a. Contrib. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. 1976. B. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. Bot. Polit. Ocrot. 131–150. 78. DIHORU G. DIHORU G.. CSÜRÖS ª. NEGREAN G. Univ. Seria Bot. 3: 19–55. Serie nouã. Cuza” Iaºi. Horti Buc. 14: 129–134... Strasbourg. Biol. Polit. „Al.. 15: 123–131..

Iaºi. Univ. Serie nouã. Studii ºi Comunic.a. Bucureºti.a. 111–120. Stud. BOªCAIU N. Serie nouã. DOBRESCU C. KOVÁCS ATT.. Iaºi. ªti.. 24: 73–89. STÃNESCU V..I. Seria Bot. Anal. de Biol.. PAUCÃCOMÃNESCU M. Ed. BÂNDIU C. Iaºi.. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali).I.. 47–111. Cuza” Iaºi. Cluj-Napoca. Stapfia. 1995b. Wooden Vegetation.. KOVÁCS ATT. POPESCU A. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. 6(4): 383–390. Analele ªti. de Ocrot. Biol.. Nat. Analele ªti. Sibiu.. ªti. POPESCU A. DRÃGULESCU C. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. ÞOPA E. Vegetaþia Carpaþilor. DRÃGULESCU C... în R.. DRÃGULESCU C. Cuza” Iaºi. 23: 197–219. Stud. 1987. Secþ. Stud.. Biol. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov.... 1989... KOVÁCS ATT. Pãd.a. DOLTU M. DRÃGULESCU C. 1979. Brukenthal. Sibiu. 1961. 2. 1972. (coordonator). Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. „Al.I. végét. ºi Comunic. Iaºi.. 1985: 109–140. BOULLET V. Iaºi.. Constanþa). Rev. Biol. 1990. The Maros/Mureº River Valley. Biogeografia României. ªti.I... 38(1): 28–37. 1985. (145–165 p. Secþ. 24–26. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului.a.Bibliografie DOBRESCU C. CHIFU T. SANDA V. Brukenthal. Muz. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. ºi Comunic. ICPDD Tulcea. Sibiu). DOBRESCU C.. Biol. 1992. Înconj. DRÃGULESCU C. ªti.. VIÞALARIU G. de Biol. Tiscia monograph series... Cuza” Iaºi. Stud. Secþ.. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. Serie nouã. Contribuþii fitocenologice din Moldova. 20(1):145–154. Cuza” Iaºi. DRÃGULESCU C. V: 383–393.. ºtiinþificã.. „Al. ºi Amenajãri Silvice.. II. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud. Cuza” Iaºi. Seria Biol.I.I.I. de Cerc. Cãlinescu. Stud. Bucureºti. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district).. DIHORU G. Univ. Muz. Analele ªti. EFTIMIE E. 1981. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova.. DONIÞÃ. Biol. 88(11): 592–599. Bucureºti.. Revue Roum. 1985. N. Suceava. Ed.. MITITELU D. DONIÞà N. ºi Cerc. DONIÞà N. Tehnicã Agricolã. Bucureºti DRÃGHICI B.. Bot. 1995a. 1979. DOBRESCU C. DONIÞà N. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului. 1990. Med. Iaºi. et al... 1986. DOLTU M. Analele ªti. 1970. MITITELU D.. 1995c. IVAN D. 18(4): 341–353.. Serie nouã.a. Analele ªti. Vol. II... Ocrot. 1983. Univ... Tipuri de ecosisteme forestiere din România. ROMAN N. Nat. DOBRESCU C. Bucureºti. ªti. Sér.I.. IVAN D. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România.. Înconj. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. Nat. 24: 315–362. Analele ªti. Cuza” Iaºi. Nat. Bucureºti.. Nat. ale Inst.a. 129–136.. 25: 87–151. Cluj-Napoca. Univ. 1990. ªti. Ministerul Apelor. 1969.. 1981. Cuza” Iaºi.. Contrib. GÉHU J. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O. A study of the geography. COLDEA G.. DONIÞà N. 1969..). Biol. ºi Cerc.I.. Iaºi.. The vegetation from the Someº (Szamos) valley.O. Bul. Tehnicã Agricolã. Univ. II. 1974. 15(1): 165–179. Analele ªti. Fac. POPESCU A. 18(1): 127–144. DOBRESCU C. ale Inst.-M.). Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). DRÃGULESCU C. GHENCIU V. „Al.. 7: 73–80. „Al.. Serie nouã. Piteºti. Sibiu... ºi Comunic. 1994. Piteºti. Vegetaþia României. POPESCU A. II. 1966. DOBRESCU C. Secþ. DIHORU G... LAZÃR M. ºi Comunic.. ºi ed. Landsmuseum Linz. 30: 52–54. PASCAL P. Biol. Argessis. 1994. 390 p. Biol. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor. veget. Secþ. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p. în sudul Transilvaniei. „Al... Asociaþii de salcie (Salix alba L. fizicã. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România. DOLTU M.. 370 p. „Al... The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. SANDA V. Sibiu). Univ.. II. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). Univ. Bucureºti.a. Fitosociologia.. 37–88.). Bacãu..) din luncile Câmpiei Române. Stud. Bucureºti. de Cerc. II. 1980. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. 1973. ªti. Constant. Stud. Bucureºti. Brukenthal. 483 . Secþ. Ed. FINK H. ºi Comunic. 6(1): 11–20. . Sibiu. VIÞALARIU G... CHIRIÞà C. SANDA V. Lucr. Muz. Pãd. SANDA V. Serie nouã..I. Univ. Nat.. Pajiºtile din Carpaþii României.. Obiective de ocrotirea naturii. Muz. Secþ. 27: 12–18. 407 p. 1977.. Vegetaþia alpinã (98–108 p. Biol. Muz. Inst. ªti.. VIÞALARIU G.. X. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. 1994. ªti. Ed.. 1997. 13–21. „Al. DOBRESCU C. Nat. ºi Med. Bot.. DONIÞà N. DOBRESCU C. DOBRESCU C. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. Seria Biol. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi... DONIÞà N. DRÃGULESCU C. Contrib. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. II. Bucureºti. Delta Dunãrii. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România.. 34(1–2): 39–43. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi. Serie nouã. 33: 25–28.

Cluj-Napoca. Bucureºti. Agron. Bot.. Contrib. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba.. HODIªAN I. Asociaþii de Helictotrichon decorum din R. GHIªA E. Bot. 207–221.. POP I. Flora ºi vegetaþia Munþilor Dognecei. GEORGESCU C.. Muz. Cluj-Napoca. 131–143. Bucureºti. Contrib. 209–230. Cluj-Napoca. POP I... HODIªAN I. Acta Bot. Babeº-Bolyai. Contrib. Cercetãri asupra as. Cluj-Napoca. 1967. Bot. Biol. 2: 57–67. RAÞIU F. Contrib.. GERGELY I. ºi al Muz. Cluj–Napoca. Hunedoara). Harghita). la Timiºoara... 130–144. Seria Bot. Cluj-Napoca. Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei perturbate din depresiunea inferioarã a Ciucului (Jud..C...... Timiºoara. 1969. HODIªAN I. 1964. ªti. 20(3–4): 127–141. Asociaþii stepice montane din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Bot. Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zona de interfluviu Timiº-Bega. 1976. Pajiºtile mezofile din depresiunea Trãscãului. 1966. Biol..111–121.. RAÞIU O. 263–298. Cluj-Napoca: 195–202. 25–36. GHIªA E. SPÂRCHEZ Z. Contrib. România... Timiºoara. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Bot. Hunedoara). Babeº-Bolyai. 1960. 1941. Cluj-Napoca. KISGYÖRGY BLANCA.. ªti.. Pãd. GERGELY I. GERGELY I. 1980. ºi al Muz. Timiºoara.. Cluj-Napoca. Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega. HODIªAN I. HODIªAN I. 1989. GERGELY I.. Rev. Bistriþa-Nãsãud). Cluj-Napoca. Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni. Bot. Bul. Cercetãri de vegetaþie pe valea Ribiþei (jud. ºi Cerc. Cluj-Napoca. FAUR N.. 95–104. 1963. RESMERIÞà I. 207–219. ªUTEU ª.. Bucureºti. Contrib.Bibliografie GEORGESCU C. 53(10–1)1: 505–518. Alba). reg. 1961–1962.. ªti. Bot. Aspecte de vegetaþie de pe valea Someºului Rece (munþii Gilãu). HODIªAN I. Cluj-Napoca.. de Biol. 1941.. GRIGORE S.. Cluj-Napoca.. Contrib. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud... RAÞIU F. Bot. Contrib. Lucr.. Contrib.. Alba). Studia Univ. GERGELY I. Ser. HODIªAN I. 13: 221–229. Contrib. Bot. GERGELY I.. Cluj-Napoca. CIURCHEA M. Ceretele ca tip de pãdure. Bot. Stud. Pãd. 484 . Bucureºti. 1965. Babeº-Bolyai. Contrib. Inst. Lucr. Bot.. Contrib. Contrib. HODIªAN V.. ClujNapoca. Bot. 1941. 8(1–2): 95–131. Bul. ClujNapoca. Cluj-Napoca. 1974.. 12: 193–209. Pãd. la Timiºoara. 1970. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud. GRIGORE S.. GHIªA E. Bot. 145–150...C. MOLDOVAN I. 2: 9–22. ClujNapoca. GERGELY I. Cluj-Napoca. Cercetãri de vegetaþie în masivul Vãii Caselor (jud. Ceretele încheiate. 1973. 11(2): 255–267.. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã. Cluj-Napoca. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului.. Cluj-Napoca. Bot...C. Contrib. Bot. ºi Cerc. 1960.. GERGELY I. Biol. 1974. Ser. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº. reg. Contrib. 1972. Bot... Cercetãri fitocenologice în Munþii Zarandului. reg. Contrib.. 1970.. Flora ºI vegetaþia mlaºtinii „Rãbufnitoarea” (munþii Turiei – Judeþul Covasna). 1957. I. I. 20–30. II. Bot... Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud. Ceretele ca tip de pãdure. Pajiºti de stâncãrii din partea nordicã a munþiilor Trãscãului. GRIGORE S.. 53(8–9): 444–457. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R. 11: 471–491. Studia Univ. Cluj-Napoca.S. Bot. Inst. GERGELY I. 1940. 2: 9–20. Peuce.. Contrib. Cluj – Napoca. KOVÁCS A. Stud.. 225–228. Vegetaþia halofilã din Câmpia de divagare Timiº-Bega. Agron. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în Transilvania. 2: 785–796.. Bot. GRIGORE S. Pãdurile de rãºinoase de pe Valea Feneºului (raion Alba. Contrib.) în regiunea Cluj. ClujNapoca.. Teza de doctorat. Deltei Dunãrii. 1979. Rev.. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud.. Bot. HODIªAN I. GHIªA E. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud. Hunedoara). Bucureºti.. ºi Cerc. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba... GERGELY I. HODIªAN V. Contrib. GERGELY I. Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud.. Lucr. HOBORKA. 1976. 221–229. Cluj-Napoca. Biol. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete. Agron. Satu Mare).. 185–190. HODIªAN I. Inst. 143–165.S.. Bot.. 5: 335–346. GERGELY I... HODIªAN I.. Grãd.. 1968.. Horti Buc. România. 1973. 125–131. 1970. 1: 25–31. Univ. GERGELY I. Contrib.. Ceretele poienite. 53(4): 192–204.. HOREANU C.. Cluj-Napoca. 1962. 1977. Studia Univ. Vegetaþia pajiºtilor xerofile din Podiºul Casimcea (Dobrogea). 1970. RAÞIU O. 1980. GEORGESCU C. 1988. 1969. Bot. Studii de vegetaþie pe „Colþii Trascãului”. Grãd. Bot. Tulcea.. Ser. de Biol. 1971. Asociaþii praticole de luncã din interfluviu Timiº-Bega. GROZA G. Cluj-Napoca.. Alba). 1967.. GROZA G. BistriþaNãsãud). GERGELY I.. HODIªAN V. 21(1–2): 56–67.. Bot. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd. Bot. 1941. 23(1): 13–45. Rev. GHIªA E. 89–142.. 167–181. Hunedoara).. Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului.. Stud.. Contrib. Babeº – Bolyai.. 25–51.. 1966. HODIªAN I. 1968.

ºi Comunic. Cercetãri biocenologice în pãdurea Mãnãºtur-Cluj.. ºi Comunic.al.. Stud. Sf. 1975. Înconj. veget. Stud. Stud. Rezumatul tezei de doctorat.. Aluta. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþiei terenurilor de interdune din Câmpia Nirului. ºi Comunic. 5–6: 597–608.. KRAUSCH H. 1981.. 19–29... jud. KOVÁCS A. Cercetãri asupra unor fitocenoze cu Sesleria din Oltenia. 1: 163–171.. Seria Bot