Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
^ ^

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

România.14 INTRODUCERE Fig. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R. 1978.S. cu completãri) .

2000). platou. Banat. 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. cercetãri. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. luncã etc. IV) foarte mare. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. prin urmare. II) moderatã. Criºana. Maramureº. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. Oltenia. Muntenia. EUNIS). vale. dacic. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. moldav. III) mare. CORINE. Structura este definitã prin caracterul geografic. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. ecologic. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. danubian. Pentru pãduri. precipitaþii medii anuale). culme. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. ponto-sarmatic. pajiºti. balcanic) (fig. III) specii endemice ºi rare. 2). pe baza informaþiilor existente în diverse studii. rocã sau substrat. pe regiuni istorice (Moldova. Subcarpaþii Munteniei. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. getic. vest-pontic. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). s-a utilizat denumirea consideratã validã. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã.) (fig. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. Carpaþii Meridionali. forme de relief (versant. Câmpia Dunãrii etc. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. ii) pentru dealuri ºi câmpii. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. EMERALD. Dobrogea. Corespondenþa cu sistemele de clasificare. planuri de amenajament etc. PALAEARCTIC HABITATS. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. panonic.).). IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective).INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. ºi. climã (temperatura medie anualã. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. etc. 15 . Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. în plus. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. tufãriºuri. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. utilizate la nivel european.

publicat în M. În concluzie.11. al României. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure. turbãrii. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. Directiva Habitate). corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. III) lista tipurilor de habitate. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. respectiv 24 de subclase. Partea I. care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. 1198/25. 1. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. IV) lista tipurilor de pãdure. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România.2005. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine.O. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. Pe subclase de habitate. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Un numãr de 173 de habitate.097/ 6. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2.12. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare. stepe. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni.2005). din cele descrise în lucrare. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357. prin descrierea habitatelor din România. din Directiva Habitate. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. se poate afirma cã.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv. nr.

medioeuropene. în câmpiile ºi podiºurile din estul. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. între altitudinile de 0 ºi 100 m. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. Luând în considerare. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. teritoriul României s-ar situa. sudul ºi vestul României. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. în parte a celor termofile-submezofile. între altitudinile de 100–300(400) m. este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. în parte a celor mezofile. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. 17 . în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. 3). în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã.INTRODUCERE 1. determinatã de creºterea altitudinii. temperat oceanic. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). • zona de silvostepã. sudeuropene. în majoritate. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). din România. între altitudinile de 50 ºi 150 m. Ca urmare. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. Principalele unitãþi de relief. 4): • zona de stepã.3. sunt redate în harta din figura 2. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. ÎN CARE SE Dar. cerris. Pe harta geograficã a Europei. Principala modificare. frainetto. la cel stepic. temperat continental. se poate constata cã. induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. Astfel. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). Q. la altitudini mai mari. Abies alba ºi Picea abies). Q. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). corelat. în centrul teritoriului. în România clima. din preajma Carpaþilor.

18 INTRODUCERE Fig.S. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R. România. 1978) .

INTRODUCERE În Dobrogea. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). deasupra stepei zonale. • al pãdurilor de molid presubalpine. În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. În cadrul zonei de stepã. Fig. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. • etajul pãdurilor nemorale. frainetto). În cadrul zonei de silvostepã. Q. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. ca etaj. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. dar puternic influenþat submediteraneean. 1983) 19 . se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. Q. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). silvostepa se situeazã. • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). pedunculiflora).

4 Harta vegetaþiei României (dupã N.20 INTRODUCERE Fig. Doniþã. manuscris) .

În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. clima este mai continentalã. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. pe fondul climatului stepic. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România.INTRODUCERE Fig. precipitaþii mai puþine. pentru cã trebuie avut în vedere cã. în special prin regimul termic mai rece primãvara. clima are nuanþe submediteraneene. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. existã ºi habitate intrazonale. 21 . care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. mai temperat vara ºi mai cald toamna. În partea de sud a României. pe douã profile – A: nord-sud. inferior. deci în habitate. în fiecare din aceste unitãþi. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. diferenþierea regionalã a climei. din aceastã parte a þãrii. dar cu douã maxime. de sol. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. al tufãriºurilor pitice de Salix. de rocã etc. influenþat submediteranean. pe lângã habitate zonale. continental ºi cel submediteranean. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. 5). B: vest-est (dupã Chiþu. Dar. condiþionate de climatul local. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. clima are o nuanþã oceanicã. În partea de vest ºi de nord a României. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. În partea de est a þãrii. de exemplu între climatul est-european. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. Carex curvula ºi Juncus trifidus.

Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. alpinã (23%). Pe rocile acide (granite. taurice. 7). subatlantic. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. conþinutul de schelet. 2000). sarmatic. caucazic. de la oligoterme la termofile. subartic. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). 22 . textura. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. În funcþie de aºezarea geograficã. tauric. varietatea geologicã ºi pedologicã. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. În stepã. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. arcto-alpin. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. ale solurilor. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. anatolic) – estic. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. în România existã o mare varietate de specii. de la higrofile la xerofile. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. ponto-siberian. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. dezvoltate pe aluviuni.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. existã soluri aluviale. stepicã (17 %). sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. balcanic. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. caucaziene. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. structura. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. granodiorite. diversitatea floristicã ºi faunisticã. ecologic importante. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. Din punct de vedere al rãspândirii. uscate vara). dar în compunerea cãrora intrã. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. Trebuie avut în vedere cã. de la oligotrofe la eutrofe. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. 8). În aceste condiþii geografice. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. ponto-panonic. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. mai mult sau mai puþin evoluate. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. altaic. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). continental (pontic. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. trebuie arãtat cã staþiunile. în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. 6). precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. multe elemente sud-est europene (balcanice. În lunci. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3).

În subetajul superior. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). ºi pentru 23 . mezotrofe. În acest etaj. solurile. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. pe stânci. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. sãrace ºi foarte acide. Pinus cembra. în parte acide. de cca. 8t/an/ha. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. Rhododendron myrtifolium. în subetajul superior. sunt încã sãrace în elemente nutritive. cu apã multã. Festuca supina. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca.8t/an/ha. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. încã foarte rece. Juncus trifidus. a solurilor puþin profunde. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. mai profunde. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. local Larix decidua. În etajul alpin. mezofilãhigrofilã. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. 6t/an/ha.INTRODUCERE Fig. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. Pe calcare. în întregime disponibilã. Alnus viridis. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. pe locul pãdurilor defriºate. de cca. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. la care. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. Briofitele au aici frecvenþa maximã. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. cu apã multã. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. 0. Nardus stricta. cu multã apã. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. solurile sunt încã puþin profunde. de cca 2-6 t/an/ha. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. numai în partea inferioarã a etajului. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. Juniperus sibirica. productivitatea biocenozelor este scãzutã. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. mezofile. în parte foarte acide. mezotrofã-oligotrofã.

2005) .24 INTRODUCERE Fig. 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

S. Chenopodium glaucum. Cynodon dactylon. Stancu 2001. Halimione pedunculata. Sanda. Redactat: A. Sanda et Popescu 1992. Carex distans. Sanda. Soluri: soloneþuri în curs de formare. J. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. nisipuri maritime sãrãturate. Limonium gmelini. Sanda. Literaturã selectivã: Popescu. Salsola soda. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Rosetti). Carex distans. Salicornia europaea. cu concentraþia în sãruri mai mare. maritimus. Aster tripolium. Aster tripolium. Centaurium pulchellum. Taraxacum bessarabicum. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Popescu. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Juncus gerardi. Redactat: A. Halimione pedunculata. gmelini. Suprafeþe: 10–15 ha. Salicornia europaea. S. S. Relief: teren plan. Specii caracteristice: Limonium meyeri. salina. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.1. Cirsium alatum. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975.HAB: 15. Aeluropus littoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Alte specii importante: Limonium gmelini. înalt de 30–40 cm. Spergularia maritima. Limonium bellidifolium.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Aeluropus littoralis.2. P = 450 mm. maritima. Plantago tenuiflora. Plantago maritima. Rumex maritimus. Spergularia salina. Valoare conservativã: mare. Aeluropus littoralis. Clima: T = 11. În micile depresiuni.50C. Juncus gerardi. Suaeda maritima. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. vaþii unde se acumuleazã apa. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. L. Popescu. Rumex maritimus. Roci: nisipuri maritime. Artemisia santonicum. Aeluropus littoralis. Puccinellia limosa. Aeluropus littoralis. aluviuni luto-nisipoase. Artemisia santonicum. Limonium gmelini. Halimione verrucifera. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri.A. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Petrosimonia triandra. salina. Trifolium fragiferum. ºi acoperirea de 70–80%. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. Juncus maritimus. cu mici exca- 35 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Centaurium pulchellum. Popescu. Oroian 1997. C. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Nedelcu 1997. Artemisia santonicum. Aster tripolium.

Alte specii importante: Juncus littoralis. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Puccinellia limosa. În zonele mai joase. Stancu 2001.5– 10. Agrostis pontica. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre.HAB: 15. iar în Deltã. 36 . Delta Dunãrii (Caraorman. Spergularia maritima. Samolus valerandi. Cynodon dactylon.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. Literaturã selectivã: Popescu et al. Spergularia maritima. Plantago maritima. Limonium gmelini. Medicago falcata. Plantago maritima. zahariadi. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Plantago coronopus. Clima: T = 11.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae Slavnic 1948. Gheorghe. Sulina.HAB: 15. Aster tripolium. Lotus tenuis. Gheorghe.50 C. Redactat: A. cel mai înalt (50–70 cm). Chenopodium glaucum. Salicornia europaea. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. Carex distans. Roci: nisipuri maritime. Samolus valerandi. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Limonium vulgare. ^ Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Plantago arenaria.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. inclusiv Grindul Lupilor). temporar bãltite. Rosetti. Sf. Plantago coronopus. Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: moderatã. Daucus guttatus ssp. zahariadi. Argusia sibirica. Halimione verrucifera. Juncus littoralis. P = 450 mm. Sanda. Popescu. Clima: T = 11– 10. Daucus guttatus ssp. P = 350–450 mm. Relief: teren plan. Specii caracteristice: Carex divisa. la Sf. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Agropyron elongatum. Popescu. Grindul Chituc. Roci: nisipuri maritime. 1997. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. se întind pe zeci de ha. Medicago falcata.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. cu mici ondulaþii de nisip. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. Trifolium fragiferum.1. Sfiºtofca). Juncus gerardi. Rumex maritimus.2. în locurile neamenajate. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. moderat sãrãturate. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. Artemisia santonicum. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. apar speciile halofile: Salicornia prostrata.50C. Aeluropus littoralis.A. Suaeda maritima. Primul. Soluri: aluviale. nisipuri fixate ºi semifixate. Letea dar mai ales la C. cu concentraþie mare de sãruri. Spergularia maritima. Suprafeþe: Pe litoral.

Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Trifolium fragiferum. Agrostis pontica. Daucus guttatus ssp. Holoschoenus vulgaris. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. Popescu et al. Atriplex hastata. Popescu. Sanda. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. ªerbãnescu 1965. J. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. Lythrum virgatum. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului.2. Aster tripolium ssp. Sanda. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Popescu. Redactat: A. Juncus gerardi. Sanda 1975. Trifolium repens. zahariadi. Trifolium fragiferum. Juncus gerardi. Pulicaria dysenterica. Hordeum marinum. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Sanda. Þopa 1939. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. Alte specii importante: Juncus littoralis. Specii caracteristice: Carex distans. Medicao lupulina. Teucrium scordium. Stancu 2001. orientalis. în sudul Moldovei. Doltu 1980. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. orientalis ºi Carex distans. Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Popescu. Teucrium scordium. Plantago maritima. Scorzonera cana. care realizeazã o acoperire de 90–95%. care împreunã realizeazã etajul superior. Roci: loess. pannonicum. elegans. Taraxacum bessarabicum. Aster tripolium ssp. gerardi.HAB: 15. maritimus. Taraxacum bessarabicum. Nedelcu 1997. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Daucus guttatus ssp. Redactat: A. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. Taraxacum bessarabicum. J. în Bãrãgan. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Carex distans. Hordeum marinum.1. Sonchus arvensis. realizeazã etajul superior. 1977. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. zahariadi. Puccinellia limosa. Juncus littoralis. Carex distans. Lycopus europaeus. Aster tripolium ssp.50C. în puþine exemplare. Juncus gerardi. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. 1984. Caricetum distantis Rapaics 1927. Agropyron elongatum.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Centaurium spicatum. înalt de 50–55 cm. Centaurium spicatum. 37 . Popescu. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. speciile: Puccinellia limosa. P = 450–500 mm. pannonicum.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Agropyron elongatum. Clima: T = 10. Valoare conservativã: moderatã. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. Gratiola officinalis. pannonicum. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Orchis laxiflora ssp. orientalis. Popescu. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Popescu. Medicago lupulina. Plantago lanceolata. Cynodon dactylon.

Lepidium crassifolium. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. Poa bulbosa. Spergularia maritima. Popescu et al. Puccinellia limosa. 2002. Sanda. Crypsis aculeatus. Lepidium ruderale. Taraxacum bessarabicum. Acorellus pannonicus. P. lãcoviºti sãrãturate. Spergularia maritima. Plantago lanceolata.2.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Popescu et al. Hordeum marinum. Clima: T = 10. Bassia sedoides. Artemisia santonicum. Literaturã selectivã: Pop I. În microdepresiuni. cu concentraþie sporitã în sãruri. cernoziom levigat ºi sãrãturat. Plantago maritima. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Cãlmãþui). Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Juncus gerardi. ªerbãnescu 1965. Taraxacum bessarabicum. P. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. Redactat: A. Artemisia santonicum. 1984. Roci: loess ºi depozite aluviale.5–9. Gypsophila muralis. tenuiflora.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. P = 500–550 mm. Artemisia santonicum. tenuiflora. se instaleazã: Suaeda maritima.1. Popescu. 1978. Crypsis aculeata. Moldova (sãrãturile de pe Jijia). Atriplex hastata. Petrosimonia triandra. Puccinellia distans. Cynodon dactylon. Suaeda maritima. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Chamomilla recutita. Juncus gerardi. Puccinellia limosa. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua.HAB: 15. 10–15 ha în Moldova.50C. Buzãu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Alte specii importante: Plantago maritima. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Limonium gmelini. Atriplex littoralis. Lepidium cartilagineum. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. Specii caracteristice: Camphorosma anuua.

Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. Atriplex littoralis. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. Salicornia europaea. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. înalt de circa 35 cm. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. împreunã cu: Artemisia santonicum.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6.HAB: 15. Salsola soda. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Atriplex tatarica. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. P = 500–650 mm. Soluri: soloneþuri. Sanda. Petrosimonia triandra. Clima: T = 10. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera.HAB: 15. Artemisia santonicum. Lepidium ruderale. Cerinþele ecologice. Puccinellia distans.50C. Camphorosma annua. Nedelcu 1997. Spergularia maritima. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Juncus gerardi. Poa bulbosa. 1980.5–9. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Puccinellia distans. Limonium gmelini. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). Scorzonera cana. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Halimione verrucifera. Bãile Sãrate – Turda.2. Redactat: A. Bassia sedoides. Bãrãgan. Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Bassia sedoides.5–9. ªerbãnescu 1965. Popescu. Popescu. realizeazã etajul superior. Aeluropus littoralis. Relief: teren plan cu mici denivelãri. H. depozite salifere în Transilvania. Oltenia. Atriplex littoralis. Artemisia santonicum. Lepidium ruderale.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Literaturã selectivã: Popescu et al. Artemisia asutriaca. Clima: T = 10. Specia dominantã. Todor 1947–1948. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri.1.50C. 39 . Spergularia maritima. toate halofile. Alte specii importante: Suaeda maritima. solodii. Roci: loess în Muntenia. Valoare conservativã: mare. Myosurus minimus. cernoziomuri sãrãturate. P = 550–650 mm. Atriplex littoralis. Limonium gmelini. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. pedunculata. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Rãspândire: Câmpia Jijiei.

Atriplex hastata. Sanda 1977. Juncus gerardi. Clima: T = 11– 10. Dianthus guttatus. Dianthus guttatus. Juncus gerardi. Suaeda maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Sanda. Aeluropus littoralis. Centaurium spicatum.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Salsola soda. Þopa 1939.HAB: 15. Trifolium fragiferum. Roci: depozite salifere. nisipuri marine sãrãturate. P = 500–550 mm. Taraxacum bessarabicum. Cynodon dactylon. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Alte specii importante: Aster tripolium. Oroian 1997. Agropyrum elongatum. Festuca pseudovina. Taraxacum bessarabicum. Chenopodium glaucum. Specii caracteristice: Limonium gmelini. Plantago maritima. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Aster tripolium. Spergularia maritima. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. Alte specii importante: Puccinellia limosa. patens. Artemisia santonicum ssp.50C. Bassia hirsuta. Redactat: A. Popescu. Cynodon dactylon. Limonium bellidifolium. loess. Artemisia santonicum. Artemisia santonicum ssp. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). patens.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Juncus gerardi. Atriplex littoralis. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. S. determinã ca cele douã specii. Suaeda maritima. Bupleurum tenuissimum. Halimione pedunculata. Agropyron elongatum. Popescu. Sanda. Artemisia santonicum. Trifolium fragiferum. Atriplex tatarica. pannonicus. Dobrogea. Soluri: solonceacuri. Valoare conservativã: mare.1. Juncus gerardi.2. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Aeluropus littoralis. Atriplex littoralis. Valoare conservativã: moderatã. Aeluropus littoralis. Heleochloa schoenoides. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. salina. Moldova. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Literaturã selectivã: Popescu. Heleochloa schoenoides. Spergularia maritima. Stancu 2001. Spergularia maritima. salina. Petrosimonia triandra. Carex extensa. Spergularia marina. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. S. Camphorosma annua. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Popescu. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Delta Dunãrii. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm.

judeþul Buzãu). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster tripolium.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. Spergularia maritima. Bupleurum tenuissimum. împreunã cu plantele mai sus menþionate. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. Bupleurum tenuissimum. Sanda. Lepidium ruderale. Roci: marne salifere. Artemisia santonicum. de Artemisia (maritima) santonicum. în zona vulcanilor noroioºi. Atriplex tatarica. Festuca pseudovina. Trifolium angulatum. Lepidium latifolium. Muntenia (pãdurile Frasinu. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. Carex distans. în principal. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. Nedelcu 1997. Achillea setacea f. Lepidium ruderale. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. în jurul vulcanilor noroioºi. salina. Redactat: A. Popescu. Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: foarte mare. Dianthus guttatus. uscate în timpul verii. Sanda.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. Scorzonera cana. Clima: T = 10–9. Stancu 2001. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Artemisia santonicum.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. 41 . Sanda. Doltu 1980. dar este bine reprezentat în zonã.50C.HAB: 15. Carex distans. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. Puccinellia limosa. hystrix. 1959. Pop 2002. Limonium gmelini. Hordeum marinum ssp. Camphorosma annua. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Mititelu et al. realizând. P = 450–500 mm. salina. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m.HAB: 15.1. Relief: pante mediu înclinate.2. Popescu. Popescu. Puccinellia limosa. Structura: vegetaþia este alcãtuitã. Lepidium latifolium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Popescu. Redactat: A. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. Limonium gmelini. Suprafeþe: 2–3(5) ha. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. 1979– 1980. 1980. Soluri: salifere. Spãtaru. S. este rãspânditã în judeþul Buzãu.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Taraxacum bessarabicum. Festuca pseudovina. Halimione verrucifera.

Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Dobrogea. Plantago tenuiflora. Taraxacum bessarabicum. Zingeria pisidica. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. Roci: depozite salifere. Alopecurus pratensis. P = 500–600 mm. Zingeria pisidica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. Agrostis stolonifera. 1964. Anthemis austriaca. cuprinde speciile: Carex praecox. 1984. Rorippa kerneri. în puþine exemplare. Consolida regalis. Gypsophila muralis. Roci: depozite aluviale.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Agrostis stolonifera. Eleocharis palustris. Alisma lanceolatum. Trifolium fragiferum. Beckmannia eruciformis. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. soloneþuri. Atriplex hastata. Popescu. 2002.-Bl. Pop 1968. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum.5–9. în general repente. Alãturi de aceasta. Alte specii importante: Carex melanostachya. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Alopecurus geniculatus. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Spergularia rubra. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lysimachia nummularia. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Rorippa sylvestris. Juncus gerardi. 1957) Pass. Gratiola officinalis. realizeazã etajul superior. Aster tripolium. Lysimachia nummularia. Juncus gerardii. cum sunt: Spergularia maritima. Clima: T = 10. lãcoviºti salinizate.5–90C. Gratiola officinalis. Soluri: faeoziomuri. care atinge 30–35 cm înãlþime. Al doilea etaj este format din plante scunde. Moldova. Specii caracteristice: 42 . Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. Mentha pulegium. în luncile râurilor. Soluri: salifere. Valoare conservativã: mare.1. et Balas 1958. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Popescu. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Literaturã selectivã: Buia et al. lacoviºti. gleizate. Puccinellia distans. P = 400–700(800) mm. Puccinellia limosa. Trifolium fragiferum. Clima: T = 10. Ranunculus sardous. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. Popescu et al. Aster tripolium. Ranunculus sardous. Stancu 2001. loessuri. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. Sanda. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. nisipuri. Trifolium arvense.HAB: 15. bine reprezentat. 1960. Polygonum aviculare. Ranunculus lateriflorus. Redactat: A. Valoare conservativã: redusã.2. R.50C. Ranunculetum sardoi (Oberd. Etajul inferior. Plantago major. lateriflorus. Taraxacum bessarabicum. Lepidium latifolium. Ranunculus sardous.

Vicia villosa. Cerastium dubium. Clima: T = 10. Soluri: lãcoviºti. microdepresiuni. Bupleurum tenuissimum. Popescu.1. Agrostis stolonifera. împreunã cu: Spergularia maritima. S. soloneþuri. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Popescu et al. Banat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. Juncus gerardi. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. crovuri. 1943.2. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. 1984. 1960. Lotus tenuis. Rorippa austriaca. Trifolium arvense.5–9. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. 1984.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. Relief: microdepresiuni. Puccinellia limosa. Bupleurum tenuissimum. salina. Ranunculus sardous.. Aeluropus littoralis. Aster tripolium. Artemisisa santonicum. Sanda. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). Aster sedifolius. Rãspândire: Oltenia (Sadova. Alte specii importante: Gypsophila muralis. pe terenuri slab sãrãturate. P = 500–550 mm. Muntenia. Literaturã selectivã: Popescu et al. Dobrogea (Eforie). H. Chamomilla recutita.HAB: 15. Redactat: A. Atriplex tatarica. Þopa 1939. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. Heleochloa alopecuroides. Moldova. Lepidium ruderale. Lepidium ruderale. Literaturã selectivã: Pop 1968. Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Taraxacum bessarabicum. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.50C. Rumex maritimus. Lotus tenuis. Trifolium fragiferum. 2002. Tâmbureºti. alopecuroides. luvisoluri (crovurile din Muntenia). Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Popescu.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. Roci: aluviuni.HAB: 15. Rumex stenophyllus. Juncus gerardi. Aeluropus littoralis. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Rãspândire: Transilvania. Redactat: A. Alte specii importante: Spergularia maritima. nisipuri. Juncus bufonius. Atriplex littoralis. Barabaº 1998. Artemisia santonicum. Chenopodium glaucum.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Artemisia santonicum. Rumex crispus. 43 . Limonium gmelini. Piscu).

este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. Gypsophila muralis. suprafeþele s-au diminuat foarte mult. Limonium gmelini. Plantago tenuiflora. Rorippa kerneri. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Dobrogea. Myosurus minimus. Alopecurus pratensis. P = 450–500 mm. solodii. de 500 pânã la 700–1000 m2. Salicornia prostrata. Soluri: soloneþuri. Puccinellia distans. H. Juncus gerardi. Cynodon dactylon. cernoziomuri sãrãturate. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse.50C. Limonium gmelini. Halimione verrucifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. Agropyron repens. Alte specii importante: Hordeum marinum. Halimione verrucifera. Bupleurum tenuissimum. Sanda et al. Taraxacum bessarabicum. Hordeum marinum. înalt de 25–35 cm. Vegetaþia este etajatã. Scorzonera laciniata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. retusum. 1978. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Trifolium angulatum. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. Valoare conservativã: mare.2. Atriplex littoralis. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. P = 450–550 mm. Clima: T = 11–100C. Heleochloa alopecuroides. Popescu. în Oltenia. bãltite în sezonul ploios. Puccinelia distans. Valoare conservativã: moderatã-mare. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. Suaeda maritima.1. Cerastium dubium. Camphorosma annua. Artemisia santonicum.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. Agropyron elongatum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. gleizate. Etajul superior.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. Artemisia santonicum. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). Stratul inferior este mai bogat în specii. Redactat: A. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Trifolium fragiferum. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. T. Myosurus minimus. Literaturã selectivã: Popescu. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. ªerbãnescu 1965. Roci: nisipuri. Rãspândire: Muntenia.HAB: 15. Alãturi de specia dominantã. nisipuri marine. Beckmannia eruciformis. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Spergularia maritima. Doltu 1980. Juncus gerardi. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. Roci: terenuri salifere. Zingeria pisidica. majoritatea halofile. fragiferum. Juncus gerardi. 1965. T. Relief: plan cu mici concavitãþi. loess în restul þãrii. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. Artemisia santonicum. Beckmannia eruciformis. Soluri: soloneþuri. pedunculata. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. ªerbãnescu 1959. Zingeria pisidica. 44 . Clima: T = 11–10.5. realizând o acoperire de 50–60%. Plantago tenuiflora.

Popescu. Etajul inferior. nentalã. cu microdepresiuni. Poa bulbosa. Soluri: solonceacuri. Aeluropus littoralis. Halimione (Obione) pedunculata. Halimione verrucifera. P = 400–450 mm. Plantago tenuiflora. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. maritima. Artemisia austraica. în Moldova.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Juncus gerardi. Relief: teren plan. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Aster tripolium ssp. Aster tripolium ssp. Suaeda maritima. Salicornia prostrata. Suaeda maritima.HAB: 15. T = 11.11 Glasswort Salicornia. Bassia hirsuta. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). pannonicus. Bupleurum tenuissimum. Valoare conservativã: mare. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. Puccinellia limosa. Pauccinellia limosa. S. Puccinellia distans. pannonicus. Literaturã selectivã: Pop 2002.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. prostrata. de 3–4 m pânã la 200–250 m. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Achillea collina. Artemisia santonicum.5–100C. ªerbãnescu 1965. Plantago schwarzenbergiana. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. Acorellus pannonicus. Aeluropus littoralis. Taraxacum bessarabicum. Redactat: A. de cele mai multe ori întins pe sol. Stancu 2001. puternic sãrãturate.2. primãvara. ªerbãnescu 1965. Atriplex littoralis. Staþiuni: Altitudine: mici. Alte specii importante: Camphorosma annua. Trifolium fragiferum. Cryspis aculeatus. Salsola soda. Halimione pedunculata. Taraxacum bessarabicum. Specii caracteristice: Salicornia patula. Clima: conti- 45 . Alte specii importante: Petrosimonia triandra. nisipuri sau loessuri. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Þopa 1939. Popescu et al.1. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Sanda. este realizat de speciile: Spergularia salina. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Suaeda swards PAL. Bassia hirsuta. 1981. Roci: terenuri salifere. Popescu et al. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Popescu. Spergularia maritima. Chenopodium glaucum. S. Limonium gmelini. Literaturã selectivã: Pop 2002. 1980. Lotus tenuis. Popescu. Redactat: A.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Limonium gmelini. Plantago maritima.

Artemisia santonicum. Camphorosma annua. Limonium gmelini. salina. este alcãtuit din: Halimione verrucifera. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.50C. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. depozite aluviale. salina. monspeliaca. Dianthus guttatus. Puccinellia limosa. Juncus gerardi. în Lunca Jijiei depozite aluviale.HAB: 15. Redactat: A. Clima: T = 10. Þopa 1939. Juncus gerardii. Agropyron elongatum. Popescu. solonceacuri. 1980. Din aceastã 46 . Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Roci: loess. iar în Moldova maximum 4–5 ha. Literaturã selectivã: Pop 2002. Camphorosma annua. Alte specii importante: Camphorma annua. de 30–35 cm. lãcoviºti soloneþizate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Clima: T = 10. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. S. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Suaeda maritima. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. soluri aluviale sãrãturate. Petrosimonia triandra.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957.5–9. Achillea setacea. Juncus gerardi. Erysimum repandum. Specii caracteristice: Halimione verrucifera.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6. Soluri: soloneþuri. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. în lunci. Popescu et al. Sanda. Aster tripolium. Valoare conservativã: mare. Limonium gmelini. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. Scorzonera canna. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. Achillea setacea f. Roci: loess. Aster tripolium. Nedelcu 1997.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. Salicornia prostrata. Kochia prostrata. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. Stratul superior. Spergularia maritima. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. C. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. P = 450–500 mm. P = 500–550 mm.50C. cu mici adâncituri.5–9. Puccinellia limosa. solonceacuri sulfato-sodice. Popescu. Relief: terenuri plane.1.2. Artemisia santonicum. cu acoperirea de 60–70%. Petrosimonia triandra.

Centaurium pulchellum. Barabaº 1998. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2. aluviuni (în Deltã). Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. Þopa 1934. Redactat: A. Dobrogea. S. Plantago maritima. loessuri (Moldova). ªerbãnescu 1965. T = 11.5–100C. Lactuca tatarica. Suaeda maritima.1. lunca Jijiei. Moldova. Popescu. Plantago maritima. ªerbãnescu 1965. salina. Literaturã selectivã: Popescu et al. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. Sanda. Halimione pedunculata. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Artemisia santonicum. Lotus tenuis. Stancu 2001. Aeluropus littoralis.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. ªerbãnescu 1970. Sanda. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. Cryspis aculeatus. Juncus bufonius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). Triglochin palustris. Chenopodium glaucum. 1984. Redactat: A. Hordeum hystrix. Roci: depozite lutoase. Scorzonera parviflora. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Alte specii importante: Agropyron elongatum. Plantago tenuiflora. Pop 2002. Crypsis aculeata. P. Juncus gerardi. soloneþuri. Popescu et al. Atriplex littoralis. Lotus tenuis. Hordeum histrix. C. Cynodon dactylon. Dianthus guttatus. Silene conica. Plantago maritima. 1980.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Lepidium crassifolium. Popescu. Cynodon dactylon. Trifolium fragiferum. Centaurium pulchellum. Spergularia maritima. Taraxacum bessarabicum. S. inapte pentru agriculturã. Alte specii importante: Limonium gmelini. inclusiv pe litoral. Camphorosma annua. lunca Iencii. Halimione pedunculata. Etajul inferior. Carex distans. 47 . Heleochloa schoenoides.HAB: 15. Puccinellia distans. P = 400–500 mm. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. Brãila. Centaurium pulchellum. bine reprezentat. Daucus guttatus. spicatum. Valoare conservativã: mare. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. lunca Jijiei). Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. lãcoviºti. Limonium gmelini. este alcãtuit din Spergularia salina. Juncus gerardi. Moldova. convoluta. Rumex maritimus. Plantago maritima. Literaturã selectivã: Pop 2002. Þopa 1939. Lepidium crassifolium. Clima: temperatã. maritima. Agrostis pontica. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. Halimione pedunculata. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Pholiurus pannonicus. Popescu. Valoare conservativã: mare.

Speciile caracteristice: Plantago maritima. Dobrogea. Scorzonera parviflora. Redactat: A. convoluta. prin drenaje ºi spãlãri. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici.HAB: 15. Puccinellia limosa. Halimione pedunculata. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. P. Crypsis aculeata. Popescu. Sanda. deoarece. Taraxacum bessarabicum. cu exces de umiditate. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Camphorosma annua. Serratula bulgarica. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. Chartolepis glatifolia. Popescu. moderat sãrãturate. Chenopodium glaucum. În Transilvania soluri gleice. Juncus gerardi. L. meyeri. Nedelcu 1997. Plantago schwerzenbergiana. Valoare conservativã: mare. Todor 1947–1948. S.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum. Clima: T = 11–9. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Muntenia (Câmpia Bãrãganului).2. Puccinellia limosa. Salicornia prostrata etc. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Samolus valerandi. Specii rare: Leuzea altaica. Alte specii importante: Halimione verrucifera. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. sunt redate agriculturii. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Carex distans. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Aster tripolium. 1984. Moldova. Literaturã selectivã: Popescu et al. ªerbãnescu 1965.1. P = 450–500 mm. Plantago maritima. Scorzonera laciniata. Limonium gmelini. Aster tripolium.50C. Bolboschoenus maritimus. Delta Dunãrii. salina. Lepidium cartilagineum.

Festuca pseudovina. mucronata. Etajul inferior. Aster tripolium ssp. 2–3 ha în judeþul Galaþi. 1997. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Lotus tenuis. Soluri: soloneþuri. Literaturã selectivã: Monah 2001. Taraxacum bessarabicum. Spãtaru. Trifolium fragiferum. P = 450–500 mm. Festuca pratensis. pânã în prezent numai din aceste locuri.2.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. Alte specii importante: Aster tripolium.n) I.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. Scorzonera austriaca var. ªerbãnescu 1965. Rorippa sylvestris. în bazinul inferior al Jijiei. Sanda. Juncus gerardi. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. Poa pratensis. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. Popescu. mucronata. slab dezvoltat. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). 49 . Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Puccinellia limosa. Scorzonera cana. Scorzonera austriaca var.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. Plantago schwarzenbergiana. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Juncus gerardi. Puccinellia limosa. Valoare conservativã: mare. Popescu et al. Alopecurus pratensis. Hordeum histrix.1. Peucedanum latifolium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Carex distans. Lepidium latifolium. Cynodon dactylon. fiind semnalate. Rãspândire: Muntenia. Festuca pseudovina. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica.5–100C. Agropyron elongatum. mucronata. Lepidium latifolium. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. Plantago schwarzenbergiana. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. Specii caracteristice: Leuzea altaica. depozite aluviale. Roci: loess. acestea fiind: Leuzea altaica. Moldova. lãcoviºti sãrãturate. Redactat: A. Lotus corniculatus. Clima: T = 10. pannonicum. mucronata. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. Agropyron elongatum.HAB: 15. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Hordeum histrix. Frasinu.HAB: 15. Peucedanum latifolium. Taraxacum bessarabicum. Carex distans. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Scorzonera cana. 1978. Scorzonera austriaca var. mucronata sunt plante rare. Oenanthe silaifolia.

Plantago media. Carex extensa. Taraxacum bessarabicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila. Camphorosma annua. Valoare conservativã: mare. uneori pe loessuri. Structura: Iris halofila. nisipoase. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. Etajul inferior este bine reprezentat. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. Limonium gmelini. Daucus carota. Popescu. Agrostis stolonifera. Popescu.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. compressus. Crypsis aculeata. Clima: T = 11–9. C. Bassia sedoides. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Sanda et Doltu 1980. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Alte specii importante: Carex distans. Artemisia santonicum. Roci: aluviuni. Stancu 2001.1. lãcoviºti sãrãturate.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. Muntenia (Bãrãgan). Scorzonera cana.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Lotus tenuis. P = 500 mm. Specii caracteristice: Juncus gerardi. Agrostis stolonifera. Trifolium fragiferum. maritima. Trifolium retusum. Soluri: soloneþuri. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. Roci: depozite argilo-lutoase. Limonium gmelini. Hordeum marinum. Literaturã: Popescu. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Cerastium dubium. Sanda. Specii caracteristice: Iris halofila. Delta Dunãrii. divisa. S. Lamium amplexicaule. Festuca pratensis. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Carex distans. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. Bassia sedoides. Crypsis aculeata. Taraxacum bessarabicum. În cadrul fitocenozelor. pe terenurile slab sãrãturate. Bromus commutatus. Dactylis glomerata. înalt de 35 cm. Dobrogea (zona litoralã). nisipuri. Taraxacum bessarabicum. 50 . Dactylis glomerata.5–100C.2. care alcãtuiesc etajul superior. Plantago cornuti. Festuca pratensis. Soluri: solonceacuri. Clima: T = 10. Suaeda maritima. Puccinellia distans.50C. ªerbãnescu 1965. cu acoperire de pânã la 90%. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Camphorosma annua. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. În stratul inferior. Achillea setacea. înalt de aproximativ 40–45 cm. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Aster tripolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Puccinellia distans. Artemisia santonicum. Trifolium fragiferum. Moldova. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). este cea care realizeazã etajul superior. Prodan 1939. Valoare conservativã: mare. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Scorzonera cana. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Rorippa sylvestris. Relief: teren plat. Rãspândire: Banat. nisipuri sãrãturate. P = 450–600 mm. Spergularia salina. J.HAB: 15.

Sârbu et al. Juncus gerardi. Suaeda maritima. Scorzonera parviflora. pannonicum. Oltenia (Murta. Glavacioc). T. T.1. jud. Triglochin palustris. Lunca Iencii. Sanda. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. Roci: loess. Agropyron elongatum. 2000.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Festuca pseudovina. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979.HAB: 15. Trifolium fragiferum. Þopa 1939. Juncus geradii. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Popescu. Scorzonera parviflora. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede.HAB: 15. palustris. Juncus bufonius. P. Artemisia santonicum. Lotus tenuis. Acorellus pannonicus. nisipuri (în Oltenia). înalt de 35–40 cm. Brãila). Spergularia maritima. Plantago maritima. Trifolium fragiferum. Acorellus pannonicus. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Suaeda maritima. Literaturã selectivã: Pop 2002. Scorzonera parviflora. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. pannonicum. Dobreºti. Muntenia (Caragele. Trifolium fragiferum. Camphorosma annua. Rãspândire: Transilvania. Camphorosma annua. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Suaeda maritima. Buzãu. P = 450–500 mm. maritima. Taraxacum bessarabicum. Puccinellia distans. Popescu. pannonicum. Lutu Alb. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Redactat: A. 1976. Puccinellia limosa. pannonicum. jud. Aster tripolium ssp. Structura: Cele douã specii dominante. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Aster tripolium ssp. Þopa 1934. Relief: teren plat. cu mici excavaþii. Alte specii importante: Plantago cornuti. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Teucrium scordium. Bupleurum tenuissimum. Agrostis stolonifera.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. Popescu. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Valoare conservativã: mare. Aster tripolium ssp. Trifolium fragiferum. ªerbãnescu 1965. bine reprezentat. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 10.50C. Artemisia santonicum. Redactat: A. ªerbãnescu 1970. Crypsis aculeata.2. Taraxacum bessarabicum. Etajul inferior. limosa. Salicornia europaea.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. 51 .

Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Cynodon dactylon. Crypsis aculeata.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. cernoziomuri sãrãturate. Moldova de Nord. limosa. Sueda maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. specie rarã în flora þãrii. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. aluviuni. cu exces de umiditate. Rumex maritimus. Alopecurus pratensis. Redactat: A. T. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Puccinellia distans. ªerbãnescu 1965. umede primãvara ºi uscate vara. Atriplex littoralis. Poa bulbosa. Dobrogea. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. Moldova. Valoare conservativã: moderatã. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. Aster tripolium. Spergularia maritima. retusum. Bolboschoenus maritimus. Trifolium ornithopodioides. Rãspândire: Muntenia. În micile excavaþii. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Lactuca tatarica. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Suaeda maritima. Valoare conservativã: moderatã. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 10. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. 52 . Carex distans. Alte specii importante: Spergularia maritima. P.HAB: 15. Bassia sedoides. estul Câmpiei Române. Polygonum maritimum. P = 450–600 mm. Trifolium fragiferum. lãcoviºti sãrãturate. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. ªerbãnescu 1965. Puccinellia distans. P = 450–600 mm. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m.5–9. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Carex pseudocyperus. Cerastium dubium.2. Popescu. Festuca pseudovina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. Scirpus triqueter. Bassia sedoides. în deltã: nisipuri maritime. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Delta Dunãrii. Myosurus minimus. Salicornia europaea (prostrata). Scorzonera cana. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Roci: terenuri salifere. Pholiurus pannonicus. Salicornia europaea. Juncus gerardi. Juncus bufonius. Þopa 1939. Puccinellia limosa. nisipuri maritime în curs de fixare.5–9. Chenopodium glaucum. Cyperus fuscus. Plantago tenuiflora. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Polygonum amphibium. Soluri: solonceacuri. Atriplex hastata. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Atriplex tatarica. Clima: T = 10.50C.50C. Lotus tenuis. Trifolium fragiferum.1. O caracteristicã. Limonium gmelini. Structura: Planta dominantã. Rumex maritimus.

care realizeazã o acoperire relativ mare. Scleranthus annuus. Atriplex tatarica. Scorzonera cana. Banat ºi. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. EUNIS: E6. Rãspândire: Transilvania. Dobrogea ºi Moldova. Scorzonera cana. 1991. Camomilla recutita. Artemisia santonicum. Alopecurus pratensis. Etajul superior este format din puþine specii. Plantago tenuiflora. Puccinellia limosa. 2002. Popescu et al. Popescu. Plantago tenuiflora. Lepidium ruderale. Scorzonera cana. cu reacþie bazicã. Gypsophila muralis. Plantago tenuiflora. Valoare conservativã: moderatã. Achillea collina. Redactat: A. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. Bromus hordeaceus. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Pop 2002. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie.2. Þopa 1939. Popescu 1990. Carex stenophylla.5–9. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Lolium perenne. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. umede în timpul primãverii. 1980.1. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. Aster tripolium. Popescu 1973. Sanda. 1984. Criºana. Puccinellia limosa. cu pH cuprins între 6. Cerastium dubium. Limonium gmelini. Taraxacum bessarabicum. 200 m în Criºana.5–8. Lepidium ruderale. Trifolium parviflorum. Clima: T = 11. în mai micã mãsurã. Limonium gmelini.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. Scleranthus annuus. Cynodon dactylon. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. dar uscate în sezonul secetos. Trifolium retusum. Kochia prostrata. Literaturã selectivã: Pop 1968. Taraxacum bessarabicum. Roci: depozite salifere. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. Lotus angustissimus. Popescu. 53 . P = 350–650 mm. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. lãcoviºti. Lotus tenuis. Sanda. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm.50C. Cerastium dubium. în Oltenia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Muntenia. Popescu et al. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Pãun et Popescu 1974.HAB: 15. Alopecurus pratensis. Artemisia santonicum.

Rorippa kerneri. aride vara.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Hordeum hystrix. Carex stenophylla. Muntenia. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. Myosurus minumus. P = 600–700 mm. Plantago schwerzenbergiana. Lotus angustissimus. cum sunt: Festuca pseudovina. Artemisia santonicum. Popescu. striatum. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile. Artemisia santonicum ssp. Alte specii importante: Ranunculus pedatus.HAB: 15. Taraxacum bessarabicum. Limonium gmelini. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp. umede primãvara. Banat. Trifolium striatum. în rest mai reduse.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei. Bupleurum tenuissimum. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Peucedanum officinale. loess în Moldova ºi Muntenia. Achillea setacea. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. Rãspândire: Criºana. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Clima: T = 10–9. Suprafeþe: Pe islazurile. Muntenia. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. soloneþuri slab sãrãturate.50C.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. patens.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. Roci: roci salifere. patens. Lotus angustissimus. Sanda. Hordeum hystrix. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Rãspândire: Transilvania. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Artemisia santonicum ssp. Borhidi 1996.HAB: 15.1. Ranunculus pedatus. Trifolium fragiferum.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Criºana. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m.A. Camphorosma annua. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Trifolium angulatum. Bupleurum tenuissimum. Valoare conservativã: moderatã. Aster tripolium. Juncus gerardi. Redactat: A: Popescu. Moldova. Peucedanum officinale. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Lotus tenuis. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. 54 . Soluri: lãcoviºti. Limonium gmelini. T. Achillea setacea. Todor 1948. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Literaturã selectivã: Pop 2002. Moldova. Nedelcu 1997. Trifolium fragiferum. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. Banat. Þopa 1939. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15.

Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. Valoare conservativã: mare.00C. Redactat: A. Specii rare: Nitraria schoberi. C. P.2. Lotus angustissimus. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Trifolium angulatum. Arenaria serpyllifolia.HAB: 15. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. Trifolium strictum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. Artemisia santonicum. Plantago schwarzenbergiana. Peucedanum officinale. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Pop 1968. Camphorosma monspeliaca. Kochia prostrata. soluri gleice. Erodium cicutarium. T. Bupleurum tenuissimum. 1982. plantã foarte rarã în flora României. Festuca pseudovina. Festuca pseudovina. Scorzonera cana. Valoare conservativã: mare. Bupleurum tenuissimum. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). Achillea collina. Criºana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. Scorzonera cana. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. Rãspândire: Transilvania. dominã Artemisia pontica. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Achillea collina. Structura: Etajul superior. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. Peucedanum officinale. Poa pratensis.50C. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. Scorzonera cana. Lotus corniculatus. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. Lotus tenuis. Roci: depozite solifere. ªerbãnescu 1965. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. Banat. Aster sedifolius. cornuti. Clima: T = 10. Roci: depozite salifere. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Pâclele.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. P = 400–500 mm. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. judeþul Buzãu. annua. Pop 1968. Artemisia santonicum. P = 600–700 mm. Potentilla argentea.0–9. Carex stenophylla. Popescu et Stancu 2001. Hordeum marinum. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Sanda. Puccinellia limosa. Pop 2002. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. 55 .1. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Soluri: solonceacuri. Petrosimonia triandra. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Aster linosyris. micranthum. Alopecurus pratensis. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. gleizate. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Achillea setacea.

Nedelcu 1997. 1970. puþin rãspânditã în România. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. 2002. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. Sanda. Popescu. P.1. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Juncus gerardi.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Aster tripolium. Substrat: nisipuri marine. Cynodon dactylon. În Delta Dunãrii. 1997. Acorellus pannonicus.2. aluviuni 56 . Schoenoplectus triqueter. Suprafeþe: 5–6 ha. P = 400 mm. Plantago maritima. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. mediteraneanã. Clima: T =11–10. în curs de fixare. numai pe litoralul Mãrii Negre. Chenopodium glaucum. S. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã. nisipoase (în Delta Dunãrii). Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Spergularia media. Atriplex hastata. slab sãrãturate. Valoare conservativã: mare. Delta Dunãrii. Sonchus arvensis. Puccinellia distans. Cynodon dactylon. Redactat: A. Popescu. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Juncus gerardi. Soluri: nisipuri umede. la Sulina în fitocenoze mai apar. pe nisipuri maritime. în puþine exemplare: Plantago maritima. Pop 1968. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.50C. 1980. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Popescu. tabernaemontani. Popescu et al. Bolboschoenus maritimus. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. coronopus. Redactat: A. Trifolium fragiferum.

Aeluropus littoralis. Suprafeþe: În zonele amenajate. Roci: depozite nisipoase. Popescu. Clima: T = 11– 10. Atriplex hastata. iar în Delta Dunãrii (Sf. euxina.1. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Gheorghe). Crambe maritima. suprafeþele sunt de 300–500 m2. se instaleazã Convolvului persicus. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. Salsola soda. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor.2. euxina. Salicornia prostrata. bessarabicum. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre.1. Sf. Eryngium maritimum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2. Secale sylvestre.HAB: 16. Dunes CORINE: 16. bessarabicum. Bassia hirsuta. Salsola kali ssp. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Bromus tectorum. Suaeda maritima. Relief: teren plat.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1.211 Embryonic dunes PAL. Agropyron junceum ssp. în lungul litoralului. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Popescu et Stancu 2001. Argusia sibirica. Sanda. Convolvulus lineatus.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. Valoare conservativã: mare.-Bl. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. Centaurea arenaria. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Cakile maritima.4.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1. P = 400–500 mm.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. 1952. Soluri: nisipuri nefixate. Atriplex hastata. Elymus sabulosus. Agropyretum juncei (Br. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Redactat: A. precum ºi Bromus tectorum. Euphorbia sequierana. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. Gheorghe. marine.2. Gypsophila trichotoma. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. de la Sulina pânã la Vama Veche. Secale sylvestre.12 Sand beach annual communities PAL. 1936) Tx. inclusiv Grindul Chituc.50C. et De L.HAB: 16. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. Polygonum maritimum. Pe falezele mai înalte (Agigea. Alte specii importante: Eryngium maritimum. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Crambe maritima. Polygonum maritimum.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. ruthenica. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. 57 .

Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. Corispermum nitidum. Etajul inferior. Agropyron junceum. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Elymus sabulosus. Euphorbia sequierana. 1980. Valoare conservativã: foarte mare.2. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959).n. Festuca beckeri. Bromus tectorum. perene. la Letea 10 ha. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Alte specii importante: Centaurea arenaria. Clima: T = 11– 10. litoralul Mãrii Negre. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Cakile maritima ssp.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Artemisia tschernieviana (arenaria). sãrãturate. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Sanda. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Plantago arenaria. Seseli tortuosum. Popescu. Verbascum banaticum. Popescu. Salvia verticillata. Holoschoenus vulgaris. Thlaspi perfoliatum. Gypsophila trichotoma. Stachys patula.: As. Bromus tectorum. Secale sylvestre. Popescu. Eryngium maritimum. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. deficitare în apã. Secale sylvestre. Ephedra distachya.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Soluri: nisipuri slab sãrãturate.HAB: 16. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Artemisia tschernieviana (arenaria).50C. Apera maritima. Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. Popescu. Eryngium maritimum. Substrat: loess (la Agigea). Siderites montana. euxina. Centaurea arenaria. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Oroian 1997. Roci: depozite nisipoase. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Altitudine: 2–5 m. Elymus sabulosus. Plantago arenaria. Doltu. Sanda. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Morariu 1959. Clima: T = 11–10. nisipuri maritime în deltã. Nedelcu 1997. Alãturi de speciile anuale. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Euphorbia sequierana. Crambe maritima. Alyssum hirsutum. 58 . Melica ciliata. Agropyrum junceum. Medicago falcata.50C. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). Delta Dunãrii (Grindul Letea). alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Poa bulbosa. Secale sylvestre. P = 350–400 mm.1. Silene borysthenica. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Relief: dune maritime. Sanda. Scabiosa argentea. Salsola soda. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Silene otitis. Astragalus varius. Salvia aethiopis. Redactat: A. Astrodaucus littoralis. Gypsophila trichotoma. Agropyron junceum. foarte uscate. P = 400–500 mm. Staþiuni: Dune maritime semifixate.

Alte specii importante: Scabiosa argentea. filifolia. 1984. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. Carex colchica. Dâmbul lui Bãlan). P = 350–400 mm. Elymus sabulosus. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Rãspândire: Delta Dunãrii. Ephedra distachya. Stachys patula. Literaturã selectivã: Morariu 1959. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. Specii endemice: Alyssum borzeanum.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. Redactat: A. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Secale sylvestre. Popescu et al. Relief: dune maritime.HAB: 16. Popescu. Ephedra distachya. Agropyron pectiniforme. Xeranthemum annum. recta. Melica ciliata. Medicago falcata var. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Seseli tortuosum. Marrubium peregrinum. Euphorbia sequierana. Silene conica. 59 . 1997. S.1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Hasmacul Mare. Prodan 1939.2. Clima: T = 110C. Astragalus varius.

deficitare în apã. Carex colchica. Asperula setulosa. Dianthus polymorphus. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. Seseli tortuosum. Scabiosa argentea. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica.1. Centaurea arenaria. Artemisia campestris. Linum austriacum. 1980. Ephedra distachya. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Soluri: nisipuri semifixate. Valoare conservativã: foarte mare. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. Gypsophila trichotoma. Popescu. Asperula setulosa.2. Medicago falcata. Fumana procumbens. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Tragopogon floccosus. Plantago arenaria. Apera spica-venti ssp. Seseli tortuosum. Koeleria glauca. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Corispermum nitidum. Fumana procumbens. Euphorbia sequierana. Elymus sabulosus. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. Kochia laniflora. 1980. Koeleria glauca. Clima: T = 11–100C. Sanda 1987. 60 . Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Tragopogon floccosus. Carex colchica. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Popescu et al. Helichrysum arenarium. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Redactat: A.HAB: 16. Aperetum maritimae Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Dianthus polymorphus. Gypsophila paniculata. Syrenia montana. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Specii rare: Ephedra distachya. Bromus tectorum. 1997. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Popescu. Achillea ochroleuca. Euphorbia seguierana. Syrenia canna. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. Gypsophila perfoliata. Relief: dune în diferite stadii. maritima. Scabiosa argentea. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Dianthus polymorphus. Stachys nitens. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Corispermum nitidum. Asperula setulosa. Alte specii importante: Apera maritima. P = 400–550 mm. Ephedra distachya. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Onobrychis arenaria. Artemisia campestris. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Syrenia montana. Roci: depozite nisipoase. Astragalus varius. Koeleria glauca. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat).

50C. Sanda. Asperula setulosa.HAB: 16. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16. Popescu. Syrenia cana.5(110)–9. Bromus tectorum. Thymelaea passerina. Koeleria glauca. Secale sylvestre. Redactat: A. Festuca beckeri.1. Artemisia campestris. Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Minuartia viscosa. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). Literaturã selectivã: Mititelu et al. Stachys nitens. circa 2–3 ha. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Gypsophila paniculata. 1973. Calamagrostis arundinacea. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. Valoare conservativã: foarte mare. Cynodon dactylon. paniculata. Letea. jud. Asperula setulosa. Clima: T = 10. Apera maritima. deficitare în umiditate. 1973. Achillea ochroleuca.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Gypsophila trichotoma. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Festuca beckeri. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum. Galaþi). Secale sylvestre. Altitudine: 5–80 m. Calamagrostis epigeios. Holoschoenus vulgaris. Holoschoenus vulgaris. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Convolvulus persicus. Substrat: nisipuri. deficitare în umiditate. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Tragopogon floccosus. P = 400–550 mm. Bromus tectorum. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Apera maritima. Popescu. Holoschoenus vulgaris. Euphorbia sequierena. Convolvulus persicus. Sulina). Chrysopogon gryllus. Euphorbia seguierana. Moldova (Hanu Conachi. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Syrenia cana. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse.2. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum.25 Dune thichets EUNIS: B1. Doltu 1980. Soluri: nisipuri nefixate. G. Astragalus virgatus.25 Dune thichets PAL. Tragopogon floccosus.

Artemisia santonicum. Literaturã selectivã: Popescu. Substrat: nisipuri maritime. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. între Mamaia ºi Nãvodari.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Koch 1926. Festuca beckeri. Tx. Agropyron junceum. Merendera sobolifera. Cirsium alatum. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. Teucrium scordium. Juncus maritimus. Valoare conservativã: foarte mare. Centaurium pulchellum. elegans. Calamagrostis epigeios. Sanda. Teucrium scordium. Viola kitaibeliana. Cirsium alatum. Merendera sobolifera. Festuca arundinacea.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1.2 Dunes CORINE: – PAL. Redactat: A. 1947 subas.1.2. Centaurium pulchellum. Cynodon dactylon. Mentha arvensis. Popescu.HAB: 16. Orchis laxiflora ssp. Popescu et al. 1980. Agrostis pontica. Festuca arundinacea. Popescu et al. Taraxacum bessarabicum. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. littoralis. J. Doltu 1980. 1997. Sanda 1975. Lythrum salicaria.50C. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. P = 400 mm. elegans.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. Plantago maritima. zahariadi.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. 1973. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica.HAB: 16. littoralis. totalizând 8–10 ha. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. Specii rare: Merendera sobolifera. Carex distans. Holoschoenus vulgaris. Daucus guttatus ssp. Carex distans.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. Cynodon dactylon. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. Popescu. Sonchus arvensis. Samolus valerandi. Koeleria glauca. Literaturã selectivã: Mititelu et al. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. Samolus valerandii. de origine marinã. Soluri: nisipuri sãrãturoase. Orchis laxiflora ssp. Plantago maritima. 1922) W. Gypsophila trichotoma. Aster tripolium. Clima: T = 10. Specii rare: Tragopogon floccosus. Gypsophila trichotoma. Lythrum salicaria. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Agrostis pontica. Redactat: A. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Minuartia viscosa. Popescu. de câte 500–1000 m2. 62 .

Soluri: nisipuri în curs de fixare.5 m. Cakile maritima. sabulosa. Centaurea arenaria. Elymus sabulosus. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. dar densitatea acestora este redusã. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Gheorghe).1. Salsola soda. dintre care menþionãm: Carex colchica. Clima: T = 11– 10. P = 350–500 mm. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Holoschoenus vulgaris. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Consolida regalis. Gypsophila perfoliata. P = 400–450 mm. Artemisia campestris. Valoare conservativã: mare. Agrostis pontica. Artemisia tschernieviana. Literaturã: Popescu. Roci: nisipuri maritime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Koeleria glauca. Cynodon dactylon. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Bromus tectorum. Festuca beckeri ssp. acoperirea nedepãºind 75%. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Salsola soda. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. deficitare în umiditate.HAB: 16. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Dianthus polymorphus. Specii caracteristice: Carex 63 . Secale sylvestre. Syrenia montana. Dunes CORINE: – PAL. Valoare conservativã: moderatã. periodic spãlate de valurile puternice. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. de 45–50 cm.50C. Sonchus arvensis. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Gypsophila trichotoma. Roci: nisipuri maritime. Seseli arenarium. Helichrysum arenarium. Popescu.2. este realizat de: Scabiosa argentea. Etajul superior. Capul Midia) ca ºi la Sf. arenicola. Polygonum arenarium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Redactat: A. Scabiosa argentea. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Argusia sibirica. Elymus sabulosus. Secale sylvestre. Sanda 1978. Sf. Stipa borysthenica ssp. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Clima: T = 11– 10. Minuartia setacea. Festuca beckeri. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. realizând o acoperire de 60–70%.50C. Sulina. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Silene conica. Artemisia campestris.2. Specii caracteristice: Melilotus alba. pe dune maritime în curs de fixare. 1980.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Suprafeþe: 40–50 ha. Popescu et al. Corispermum marschallii. Gheorghe. Relief: dune în curs de fixare. Rãspândire: Delta Dunãrii. Corispermum marschallii. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Euphorbia seguierana. Secale sylvestre.

Doltu 1980. Fumana procumbens. Literaturã selectivã: Krausch 1965. Roci: nisipuri maritime. Doltu 1980. Sanda. Polygonum arenarium. Redactat: A.2. maritima. este plantã mare. Syrenia montana. Specii rare: Convolvulus persicus. bessarabicus. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Oroian 1997. Popescu. Carex distans. Lythrum virgatum. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Helichrysum arenarium. Syrenia montana.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. Redactat: A. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate.n. Cynodon dactylon.) Dihoru et Negrean 1976. Artemisia tschernieviana. Calamagrostis epigeios.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. Festuca arundinacea ssp. Secale sylvestre.HAB: 16. Potentilla reptans. Sonchus arvensis. Apera spica venti ssp. Seseli arenarium. Bromus tectorum. Agrostis pontica. iar în Delta Dunãrii. Valoare conservativã: moderatã. Asperula setulosa. Scabiosa argentea. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. Cynodon dactylon. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios.1. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana. Carex distans. Sonchus arvensis. Oroian 1997. Holoschoenus vulgaris. Sãrãturile. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Clima: T = 11– 100C. peste 1 metru înãlþime. orientalis. Teucrium scordium. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. Popescu. Lythrum virgatum. Dianthus polymorphus ssp. maritima. Popescu. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Popescu. Festuca arundinacea ssp. Holoschoenus vulgaris. Rãspândire: Dobrogea. Teucrium scordium. Gypsophila trichotoma. Popescu. P = 350–450 mm. Caraorman. arenosum Popescu et Sanda 1976). Literaturã selectivã: Popescu. Centaurea arenaria.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Holoschoenus vulgaris. Artemisia campestris. Agrostis pontica. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. Sanda. Structura: Specia dominantã. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Popescu. Sanda 1976. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Minuartia setacea. 64 . Sanda. Ephedra distachya. orientalis.HAB: 16. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Sanda. Alte specii importante: Inula salicina.

Sfântu Gheorghe. Popescu. Apera maritima. Specii caracteristice: Petasites spurius. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Bromus tectorum. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Relief: Dune maritime în curs de fixare. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. Bromus tectorum. Petasites spurius dominã fitocenozele. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. halacsyi. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune. de origine marinã. Redactat: A. Plantago arenaria. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. P = 350–400 mm. Ciotic. Apera maritima. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre.2. Popescu et al. Gypsophila trichotoma.1. 65 . iar Argusia sibirica lipseºte. 1987. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina.50C. Clima: T = 11– 10. Soluri: nisipuri sãrãturate. Roci: nispuri maritime. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Alte specii importante: Secale sylvestre. Sanda. Barabaº 1998. 1998. Argusia sibirica. Rumex dentatus ssp.

fragilis. nefixate cum sunt: Lemna minor. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. fragilis. Lemna minor. Clima: T = 11–10. specii natante. tomentosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii. Relief: bazine acvatice permanente. fragilis. Chara brauni. Suprafeþe: 2. Tolypella syncarpa. L. cu acoperire de 40–60%. N. Myriophyllum spicatum. Nitella gracilis.441 Chara carpets. canescens. Spirodela polyrhiza. din lunca Dunãrii. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. argile. C. 22.000–4. Potamogeton pectinatus. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. trisulca.442 Nitella carpets PAL. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. Najas minor.5–40 m. Ceratophyllum demersum. C. Specii caracteristice: Chara braunii. Ranunculus trichophyllus.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22. Nitella gracilis. C. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa.2. Tolypella syncarpa. EMERALD: 22. Tolypelletum proliferae Krause 1969. Valoare conservativã: moderatã. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Charetum braunii Coriolan 1957. maritima. în puþine exemplare. Redactat: A.000 m2 în deltã. Stancu 2001. Popescu.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957.1. Substrat: depozite aluviale. permanente. gracilis. Alisma plantago-aquatica. tomentosa. La suprafaþa apei se dezvoltã.2.442 Nitella carpets EUNIS: C1. Lychnothamnus barbatus. C. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. Azolla caroliniana. Schoenoplectus palustris. Phragmites australis. Salvinia natans. C.441 Chara carpets. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. Salvinia natans. Spirodela polyrhiza. Staþiuni: Altitudine: 0. 1997. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. Popescu. C. luturi. Tolypella prolifera.50C. Rãspândire: Bazinele acvatice.141 Chara carpets. Lychnothamnus barbatus. Sanda. vulgaris. Utricularia vulgaris. L.HAB: 22. Literaturã selectivã: Coldea et al. 22. 1971. nisipuri. trisulca. Azolla caroliniana. P = 450–550 mm. C1.2. Chara aspera. Ionescu Venera 1976. C. Butomus umbellatus. Nitella gracilis.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. Alisma plantago-aquatica. P = 350–550 mm. Sunt fitocenoze heliofile.type vegetation EMERALD: 22.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. trisulca. Aldrovanda vesiculosa. L. dar suficient de umede. Redactat: A. Nymphoides peltata. Criº). P. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. 1960. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. trisulca. Komlodi 1959. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. L. angustifolia. Marsilea uadrifolia. 67 . Azolla caroliniana. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967. Spirodela polyrhiza ºi olffia arrhiza W Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22.415 Salvinia covers EUNIS: C1. Spirodela polyrhiza. Sagittaria sagittifolia. Myriophyllum spicatum. Typha latifolia.2. sãrace în specii. Oenanthe aquatica. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. P. gibba. 1960. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Lemna trisulca. Wolffia arrhiza. L. Tx. trisulca. apar izolat: Phragmites australis. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J.000 ha. 1997. Rãspândire: Ape puþin adânci. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. din Câmpia Munteniei.2.415 Salvinia covers CORINE: 22. Ceratophyllum demersum. Literaturã selectivã: Coldea et al. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . luturi. Azolla q caroliniana ºi A. Wolffia) covers PAL. Substrat: depozite aluviale. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. Spirodela polyrhiza. Sparganium erectum.411 Duckweed (Lemna. Utricularia vulgaris. Spirodela. argile. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. Tx.HAB: 22. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. Koch 1954. nisipuri. bãlþi. Potamogeton crispus. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. Clima: T = 11–100C. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962.415 Salvinia corvers PAL. 1984. Typha angustifolia. Spirodela polyrhiza. Phragmites australis.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Popescu. T. Trapa natans. Nedelcu 1967. pectinatus. Suprafeþe: 2–3.HAB: 22.411 Duckweed covers EUNIS: C1. Lemnetum gibbae Miyavaki et J. 1967. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). Alte specii importante: Salvinia natans. Popescu et al. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. iazuri. lunca ºi Delta Dunãrii. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. 1997. Lemno – Spirodeletum W. Oenanthe aquatica. Myriophyllum spicatum. L. În anii secetoºi. lacuri. Schoenoplectus lacustris. Specii caracteristice: Lemna minor.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. Butomus umbellatus.

semiumbrite. Azolla caroliniana. puþin adânci. argile. Myriophyllum spicatum. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. filiculoides. Lemna gibba. Cãldãruºani). Spirodela polyrhyza. Spirodela polyrhiza. filiculoides. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. P = 550–600 mm. Mogoºoaia. luturi. Clima: T = 10. Redactat: A.50C. Ranunculus sceleratus. ale bazinelor din zona de câmpie. Popescu. Potamogeton pectinatus. Sagittaria sagittifolia. braþe obturate ale râurilor de câmpie. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. Wolffia arrhiza. care dominã stratul natant. P= 450–650 mm. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. microdepresiuni cu apã permanentã.2. Typha angustifolia. Alisma plantagoaquatica. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition .type vegetation EMERALD: 22. Nedelcu 1967. Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor.41 Free floating vegetation PAL. A. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. Substrat: loess. Clima: T = 11–9. Utricularia vulgaris. R. Utricularia vulgaris.2. 2001. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans.5-–100C.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. cu temperatura medie anualã de +10. canale cu apa foarte slab curgãtoare. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 . Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. cu ape stagnante. Utricularia vulgaris. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. sau intrânduri. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. 1997.HAB: 22. datoritã curenþilor de aer mai activi. 1994. Azolla caroliniana.Tx 1974. nisipuri. Salvinia natans. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. adesea reofile. Relief: bazine acvatice permanente. Substrat: depuneri aluviale. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. Relief: teren plan. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Sanda et al. 1984.50C. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. Popescu et al. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. A. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. însoþite de unele elemente foto-reofile. puþin profunde. Hippuris vulgaris. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m.

Popescu et al. Nedelcu 1973. Redactat: A. Wolffia arrhiza. Sagittaria sagittifolia. Najas minor. Ceratophyllum demersum. 1994. Myriophyllum spicatum.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. Lemna minor. Salvinia natans. Literaturã selectivã: Gehu et al. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. Alte specii importante: Trapa natans. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae.412 Frogbit rafts. Redactat: A. Spirodela polyrhiza. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. pectinatus. Literaturã selectivã: Coldea et al. Utricularia vulgaris. Vallisneria spiralis. Alte specii importante: Salvinia natans. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930.413 water soldier rafts EUNIS: C1. Utricularia vulgaris. nisipuri. Clima: 69 . Stratiotes aloides. Myriophyllum spicatum.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. Valoare conservativã: mare. Formeazã fitocenoze compacte. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii.2. având o acoperire de circa 55–60%. Utricularia vulgaris. 1984. Phragmites australis. Potamogeton pectinatus. adâncã de 40–50 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. 22. Potamogeton crispus. Nedelcu et al. Butomus umbellatus. Marsilea quadrifolia. P. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. Utricularia vulgaris.HAB: 22. Stratiotes aloides.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. Stratiotes aloides. Polygonum amphibium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Specii caracteristice: Riccia fluitans. Salvinia natans. angustifolia. T = 11–9. Lemna minor. Popescu et al. argile. Fitocenozele se prezintã rarefiate.50C. T. Popescu. 1976. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Substrat: depozite aluviale. Alisma plantago-aqautica. P = 350–650 mm. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. Nuphar luteum. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Banat (Lugoj. Timiº – Bega). în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. 1984. Valoare conservativã: moderatã. Salvinia natans.2. Ceratophyllum demersum. Popescu. Lemna minor. 1997. Ricciocarpus natans. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Ricciocarpus natans.

Redactat: A. canale de colectare a apelor). R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. P. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. La sfârºitul sezonului vegetativ. lucens. Nedelcu 1973. Popescu. Ceratophyllum demersum. gramineus. în ape permanente. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Nymphaea alba. Pop. P.50C. Myriophyllum spicatum. În perioada de antezã. Görs 1977. Potametum natantis Soó 1927. Trapetum natantis V. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. gramineus. trisulca. Ceratophyllum demersum.HAB: 22. Substrat: depozite aluviale. Muntenia. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. Rãspândire: Criºana. Delta Dunãrii.2.2. Lunca ºi Delta Dunãrii. Marsilea quadrifolia. lucens. 70 . Kárpati 1963. bãlþi. 1984. Moldova. în luncile Siretului ºi Prutului. P = 350–650 mm. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. Sanda. P. Salvinia natans. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. Trapa natans. Najas marina. Literaturã selectivã: Coldea et al. Koch 1926 Görs 1977.HAB: 22. P. gramineus. Ceratophyllum demersum. luturi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. 1997.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor. Elodeetum canadensis Eggler 1933. Hodiºan 2002. Banat. Stancu 2001. L. P. Myriophyllum spicatum. Azolla caroliniana. nisipuri.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. perfoliatus. Dobrogea. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Elodea canadensis. P. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. Polygonum amphibium. Popescu et al. perfoliatus. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Alte specii importante: Elodea canadensis. Popescu. Lemna minor. Vallisneria spiralis. Utricularia vulgaris. contribuind la colmatarea acestora. Spirodela polyrhiza. Oltenia. Ceratophyllum submersum. argile. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. perfoliatus. Hydrocharis morsus-ranae.43 Rooted floating vegetation PAL. Azolla filiculoides. Koch 1926. P. Cristea. Nuphar luteum. Valoare conservativã: moderatã. Salvinia natans. bãlþi. P. Relief: bazine acvatice (lacuri. Clima: T = 11–9. Najas minor. bogate în substanþe nutritive. se dezvoltã în lacuri. Trapa natans.

Ceratophyllum demersum. Nymphoides peltata. În prezent.2. P = 350–450 mm.2. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . Altitudine: 5–150 m. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre. unde ocupã suprafeþe relativ mari. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. Potamogeton natans. Potamogeton crispus. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã. pectinatus. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7. Valoare conservativã: mare.50C. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris.5–8).5– 9. Trapa natans.5–2 m). Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. înainte de desecare. P. Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. Clima: T = 10.

Polygonum amphibium.5 m. Marsilea quadrifolia. Hippuris vulgaris. Hottonia palustris. Spirodela polyrhiza. Hottonietum palustris R.5–90C. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Popescu.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. Elodea canadensis. Lemna minor. Popescu A. pectinatus. Phragmites australis. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. Hydrocharis morsuranae.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. Myriophyllum verticillatum. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. Potamogeton crispus.5–2 ha. Spirodela polyrhiza. Hottonia palustris. Nymphoides peltata. Wolffia arrhiza. 1998. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. 1997. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. Specii caracteristice: Nymphaea alba.2. Rãspândire: Criºana. L. Redactat: A. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Valoare conservativã: mare. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Popescu et al. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. P = 450–600 mm. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Nuphar luteum. iar unele specii au dispãrut aproape complet. spicatum. Clima: T = 10. trisulca. 72 . et al. 1997. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. lunca ºi Delta Dunãrii.HAB: 24. Salvinia natans. L. M. Popescu. Nedelcu 1972. Trapa natans. 1984. Nuphar luteum.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. Redactat: A. Ceratophyllum demersum. Literaturã selectivã: Coldea et al. sudul Moldovei. Gehu 1961. trisulca. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. Myriophyllum verticillatum.Tx 1937. Salvinia natans. Hottonia palustris. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. ªtefan et al. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aqatilis ºi Hottonia palustris u Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. 2001. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis.HAB: 22. Wolffia arrhiza. 1995.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. Ceratophyllum demersum. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana.2. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. Nymphaea alba. Ranunculus trichophyllus. Myriophyllum spicatum. Typha angustifolia. P. Alte specii importante: Potamogeton natans. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. cum sunt: Lemna minor. Nymphoides peltata. Banat.

Specia dominantã Nymphaea lotus var. Popescu. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Sparganium erectum. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). thermalis. Clima: T = 9. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Nelumbo nucifera (31A0*). Redactat: A.2.50C. cu temperaturã de 20–300C. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). Stancu 2001.2. Literaturã selectivã: Borza 1963. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. thermalis. care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. 73 . neglectum. Alisma plantago-aquatica. P = 600–700 mm. Specii endemice: Nymphaea lotus var. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. Lacul Snagov. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Alisma plantago-aquatica. Substrat: aluviuni recente. Phragmites australis. Pistia stratiotes. ssp. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. thermalis. neglectum. Staþiuni: Altitudine: 150 m. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. Butomus umbellatus. ºi exemplare rare de Phragmites australis. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. Butomus umbellatus. Popescu. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. Sparganium erectum ssp. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense. Bucureºti. thermalis se dezvoltã în apele calde. Sanda. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum.5–8). neutre sau bazice (pH – 7. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor.

Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Aeluropus littoralis. Literaturã selectivã: Coldea et al. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. cu rol important în structura fitocenozelor. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. Eleocharis uniglumis. Ranunculus sceleratus. Valoare conservativã: redusã. Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. Sanda 1977. Lycopus europaeus. Clima: T = 11–9.32. Glyceria maxima. Popescu.50C. Moldova. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Structura: Etajul superior este alcãtuit.HAB: 22. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Carex distans. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Butomus umbellatus. Galium palustre. Crypsis aculeata. Stachys palustris. Juncus gerardi. Schoenoplectus tabernaemontani. Suaeda splendens. Ranunculus repens. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. Agrostis stolonifera. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Muntenia. Banat. Stachys palustris. Carex riparia. Veronica anagalis-aquatica. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Alisma plantago-aquatica. Popescu. Alte specii importante: Teucrium scordium. Agrostis stolonifera. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Oenanthe aquatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Lycopus europaeus. Eleocharis palustris.2. Redactat: A.HAB: 22. 1997. Junus gerardi. în cea mai mare parte. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. Spergularia maritima. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C. Aster tripolium. Eleocharis palustris. totalizând peste 150–200 ha. Phragmites australis. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Sanda.3 Amphibious communities PAL. Pop 1968. 1984. Crypsis aculeatus. Mentha aquatica. Phragmites australis. Carex riparia. Schoenoplectus triqueter. Schoenoplectus triqueter. Aster tripolium. Nedelcu 1972. Schoenoplectus tabernaemontani. Oltenia. Substrat: aluviuni. Doltu. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani. Nedelcu 1973. Popescu. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Aster tripolium.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Juncetum bufonii Felföld 1942.2. Rorippa amphibia. nisipuri.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Aeluropus littoralis. Galium palustre. 74 . Suaeda maritima. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. P = 350– 700 mm. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22.

Potentilla supina. luto-nisipoase profunde. Grigore 1971. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat.32. Popescu. Juncus bufonius. Cyperus flavescens. Gnaphalium uliginosum. Ranunculus lateriflorus. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. Radiola linoides. Juncus bufonius. Ranunculus lateriflorus.5–90C. Clima: T = 10. P = 350–550 mm. Drãgulescu 1995. Gypsophila muralis. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Sol: brun de pãdure levigat. Centaurium pulchellum. Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Coldea et al. Climã: continentalã. uneori slab salinizate. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. Eleocharis carniolica. 75 . Specii caracteristice: Juncus bufonius. Lindernia procumbens. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Pulicaria vulgaris. Lindernia procumbens. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. Centaurium pulchellum. Lythrum hyssopifolium.HAB: 22. Trifolium fragiferum. luturi. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Juncus compressus. Limosella aquatica. Centuncus (Anagallis) minimus. pânã la mai multe ha. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Lunca ºi Delta Dunãrii.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. Mititelu et Barabaº 1972. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). Elatine alsinastrum. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat. Delta Dunãrii. Pop 1968. Lindernia procumbens. Alte specii importante: Cyperus michelianus. P = 350–550 mm.2. Isolepis supina. Gnaphalium uliginosum. Elatine triandra. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Câmpia Românã. argile. Rãspândire: Câmpia Banatului. Eleocharis acicularis. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Cyperus glomeratus. Elatine triandra. Roci: depozite loesoide. Juncus bufonius. Lindernia procumbens. Isolepis supina. Redactat: A. T = 11–90C. flavescens. Isolepis supina. 1973. Peplis portula. Ranunculus pedatus. Muntenia. Substrat: depozite aluviale. Lunca Dunãrii. În marea lor majoritate.2. Valoare conservativã: moderatã. Cyperus michelianus. 1997. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. Soluri: aluviosoluri. Heleochloa alopecuroides. C. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m.

Eleocharis carniolica. Heleochloa alopecuroides. Popescu. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Radiola linoides. Ranunculus lateriflorus. 1997. luto-argiloase. Clima: T = 11–10. Lindernia procumbens. Popescu. Trifolium fragiferum. Isolepis supina. Popescu et al. Alte specii importante: Elatine alsinastrum. Popescu.HAB: 22. Redactat: A. Timiº-Bega.2. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. 76 .32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. 1984. Soluri: luvosoluri. Patt 1995). lunca Siretului. Junucs bufonius. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. Cyperus michelianus. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Lythrum hyssopifolium. Potentilla reptans. Pop 1968. Lindernia procumbens. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. Literaturã selectivã: Coldea et al. Marsilea quadrifolia. gleiosoluri. Gnaphalium uliginosum. Hypericum humifusum. Muntenia. Mentha pulegium. 1957. Substrat: depozite aluviale. Lythrum thymifolia. Redactat: A. Eleocharis palustris. Peplis portula.2. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Grigore 1971. Sanda. Gypsophila muralis. Centaurium pulchellum. Oberd. Cyperus fuscus. Relief: teren plan. Popescu. Stancu 2001. Sanda et Stancu 2001. Mentha pulegium. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. Cyperus hamulosus. P = 350–550 mm. iar în locurile cu apã permanentã apare. Junucus bufonius. aluviosoluri. Specii caracteristice: Limosella aquatica. Pulicaria vulgaris.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. Cyperus flavescens. Radiola linoides. Coldea et al. Potentilla supina. în cantitate apreciabilã. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Drãgulescu 1995. 1997. Ranunculus flammula. temporar inundate (3–4 luni pe an). nisipoase.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. Koch 1926 emend. Delta Dunãrii.50C.

Zannichellia pedicelata.2. Transilvania (Bãile Sãrate Turda). 77 . Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Ranunculus baudotii. în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. Prodan 1939. Substrat: depozite salifere. Phragmites australis. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Zannichellietum pedicellatae Nordh. Agigea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima. Potamogeton pusillus. Popescu. Najas minor. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus. Ape continentale (non-marine) (2) 2. Suprafeþe: 50–250 m2. microdepresiuni din lungul litoralului. Zannichellia palustris. nisipuri maritime sãrãturate.211 Tasselweed communities PAL. P = 400–450 mm. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Clima: T = 110C. Potamogeton pectinatus. Transilvania (SomeºeniCluj.211 Tasselweed communities PAL. pedicellata Z Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Moldova (Valea Bârladului). 1954 em. Dobrogea (Midia – Nãvodari).HAB: 23. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze.2. Heleocharis uniglumis. Mangalia). Pott 1992. Fitocenozele sunt sãrace.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. Alte specii importante: Zannichellia palustris. Bolboschoenus maritimus.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. Staþiuni: Altitudine: 0–250 m. Turda. Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre. P = 350–600 mm. Oltenia (Slatina). Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Potamogeton pectinatus. Clima: T = 10. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Specii caracteristice: Ruppia maritima. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu annichellia palustris ºi Z . Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre.2.2. Ocna Sibiului).5–90C. Todor 1948. totalizând 4–5 ha. puþin adânci. Relief: ochiuri de apã sãratã.

Sparganium erectum. Suprafeþe: 20–30 ha. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). Alte specii importante: Najas minor. Valoare conservativã: mare. Mititelu et Barabaº 1972. Popescu. Pop. Potamogeton trichodes. Dobrogea. Butomus umbellatus. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Potamogeton pectinatus. este o plantã hidrofilã. Sagittaria sagittifolia.3–8). Popescu. 78 . Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Todor 1948. pectinatus. Butomus umbellatus. Redactat: A. Hydrocaris morsus-ranae. P. Câmpia Munteniei. Specii caracteristice: Najas marina. pusillus.2. Delta Dunãrii. Alisma plantago-aquatica. Najas minor. Ranunculus trichophyllus. submersã. Alisma lanceolatum. P. Soran 1956. Spirodela polyrhiza.HAB: 23. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. fixatã de substrat. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Typha latifolia. pedicellata. Z. Grigore 1971. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. Schoenoplectus lacustris. Substrat: depozite salifere. al. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. Structura: Specia dominantã Najas marina. Redactat: A. L. Z. Z. Pop 1968. Potamogeton pusillus. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. lanceolatum. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. Najas minor. Ranunculus trichophyllus. Clima: T = 10.2. Cristea. Lemna minor. 1984. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. Myriophyllum verticillatum. Nedelcu et al. pedicellata. A. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. Literaturã selectivã: Popescu et. Oenanthe aquatica). Najas minor. Spirodela polyrhiza. nisipuri maritime (pe litoral). Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. trisulca. 1986. Myriophyllum spicatum. Ceratophyllum demersum. Potamogeton pectinatum. P = 450–500 mm. Potamogeton trichodes. Hodiºan 2002. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970.5–90C.211 Tasselweed communities PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Substrat: depozite aluviale. pedicellata. Myriophyllum spicatum. Potamogeton crispus. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Salvinia natans. Salvinia natans.

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. culmi domoale. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). între 35–85%. Vaccinium vitis-idaea. însã cu tulpini scurte. Arenaria alpina. P = 1350–1450 mm. Anthemis carpatica. Puºcaru et al.1956). Acoperirea fitocenozei este variabilã. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31.5).Loiseleurietum procumbentis Br. Loiseleuria procumbens. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. oligotrofe. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. Oreochloa disticha. Speciile de graminee dominante.3. Vaccinium myrtillus. Geum montanum. Vaccinium gaultherioides. Ligusticum mutellina. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. gresii. el se înalþã la 5 cm. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. Popescu G. Avenula versicolor. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . arealele fiind reduse. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Senecio carpaticus.HAB: 31. rar conglomerate. Hieracium alpinum. Ghiºa 1940.411 Loiseleuria heaths PAL. Potentilla ternata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. foarte acide (pH = 4–4. Valoare conservativã: mare. 2001. 1956. Buia et al. xerofile. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Antennaria dioica. Sesleria coerulans. Phleum alpinum.40C. hermaphroditum.2.0– -1. Phyteuma confusum.1939. Boºcaiu 1971. Rhododendron myrtifolium.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . Campanula alpina. însorite. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Borza 1934.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. ternata. et al. Primula minima. Roci: silicioase. Poa alpina. Festuca supina. Ligusticum mutellina. Specii caracteristice: Cetraria islandica. 1962. Alte specii importante: Carex curvula. Nardus stricta. Suprafeþe: suprafeþe reduse. Csürös 1956. Hieracium alpinum. Minuartia sedoides. Puºcaru-Soroceanu et al. precum Primula minima. Empetrum nigrum spp. Juncus trifidus. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm.-Bl.1.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2. în etajul alpin. et al. expuse la vânt. Phyteuma confusum. Festuca supina. însumând < 10 ha. Campanula alpina. mozaicate. 1981. Geum montanum.3. Relief: platouri. acidofile. Syn. Luzula spicata. Resmeriþã 1982. Pulsatilla alba. Thamnolia vermicularis. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2. Carpaþii Meridionali. Climã: T = 0. Agrostis rupestris. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Nardus stricta.

Hypericum richeri ssp. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. Valoare conservativã: mare. stratul al doilea este format din ierburi. stâncãrii umede. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. 100 m2. Climã: T = 1. având un rol antierozional bine cunoscut. Literaturã selectivã: Coldea 1990.50C. cca. Total < 10 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. în etajul boreal.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. care realizeazã o acoperire de 80–100%.00C.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. Trisetum fuscum. Festuca supina. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Relief: vale 80 . Oaºa). Alte specii importante: Calamagrostis villosa. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng). cu mult material schelet. Leucanthemum waldsteinii.622 Subarctic willow brush PAL. scrub EMERALD: 31.n. 1962. Aconitum tauricum.HAB: 31.5 m înãlþime. Suprafeþe: suprafeþe mici. 1962). total < 10 ha. Festuca picta. mai ales pe calcare. Specii caracteristice: Salix hastata. subendemice ºi rare.) Popescu et al. Trisetum fuscum. Achillea distans. P = 1300– 1400 mm. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. la Tãrtãrãu. Chaerophyllum hirsutum. poliþe sau jgheaburi.2. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. în etajul subalpin. grisebachii. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. Specii endemice: Trisetum fuscum.62 Willow (Salix) brush PAL. 1986. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. P = 1050 mm. Nardus stricta. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31. higrofile. Suprafeþe: restrânse. Buia et al. 1991. Nardus stricta.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. calcifile.3. pe grohotiºuri. Viola biflora. Campanula abietina.0– 0. Veratrum album. Heracleum palmatum. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. pante înclinate. Soluri: superficiale. Salicetum hastatae Buia et al. Rãspândire: intrazonal. Versanþi nordici. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã. Festuca supina. habitatul este rar întâlnit în România. Cuprinde specii endemice. Clima: T = 3.HAB: 31. Adenostyles alliariae. Senecio subalpinus. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. Geranium sylvaticum. Nardus stricta. Heracleum carpaticum. Rumex alpestris.

Þarcu. Sphagnum magellanicum. 1986. Cardamine pratensis. Cardamine impatiens. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31.00C. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. în etajul subalpin ºi alpin. Deschampsia caespitosa. gneisuri-granitogneisuri. Munþii Fãgãraº. Înãlþimea stratului. Roci: cristaline. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. zone vântuite. Carex rostrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Geum rivale. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Munþii Bistriþei. mode- 81 . Senecio subalpinus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. Scirpus sylvaticus. cu acoperire de 60–85%.4 Alpine and Boreal heaths PAL. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. Cãpãþânii. Borza A. cuprinsã în medie între 1. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului. Munþii Piatra Mare.. Clima: T = 1. Filipendula ulmaria. Alte specii importante: Salix cinerea. 1959. Galium palustre. Specii caracteristice: Salix bicolor. rankere ºi criptopodzoluri. Soluri: turbosoluri. Stratul arbuºtilor este practic monodominant. pe margine de râu. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor).2–1. Agrostis canina. oligobazice (V = 20–25%). Deschampsia caespitosa. depresionarã. Polygonum bistorta. Cirsium rivulare. Munþii Retezat. dar dominã Agrostis canina. Carex echinata. Carex echinata. et al.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. Carex fusca. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. Valea Olteþului. Epilobium nutans. Soluri: superficiale. ecologic fiind oligoterme. Eriophorum vaginatum. Caltha palustris. Munþii Bucegi. Suprafeþe: întinse > 10. Juncus conglomeratus. Munþii Cãlimani. circumpolare ºi boreale. rom. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã.: Rhodoretum kotschyi auct.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2. Munþii Parâng. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Luzula sudetica. în medie. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Relief: versanþi. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%).3. Munþii Semenic). humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Specia dominantã Salix bicolor este relictarã.000 ha. Geum rivale.2.0– -2. Pedicularis palustris. Munþii Rodnei.HAB: 31. Cirsium rivulare. Cernei. Literaturã selectivã: Popescu A.5).424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Scirpus sylvaticus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. Cardamine pratensis. cu aciditate moderatã (pH = 6. Myosotis scorpioides. litosoluri.7–5. Valoare conservativã: mare. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria.0). Nardus stricta. Boºcaiu 1971 (Syn. Munþii Iezer-Pãpuºa. structuratã ca mlaºtinã.5 m. mezo-xerofile. scheletice. Nardus stricta. P = 1300–1450 mm. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari. Valeriana simplicifolia. Munþii Sebeºului. Godeanu.

Avenula versicolor. Biomasa stratului arbustiv este de 10. Loiseleuria procumbens. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. precum: Potentilla ternata. Huperzia selago. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate.3. Fitocenoza este primarã. Vaccinium gaultherioides. Carex atrata. 82 . Vaccinium myrtillus. major.2. Pinus mugo. Anthoxanthum odoratum. Nardus stricta.51 t. Vaccinium vitis-idaea. Luzula luzuloides. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Lonicera caerulea. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Juniperus sibirica. Vaccinium vitis-idaea. Campanula serrata. Vaccinium gaultherioides. Melampyrum sylvaticum. Valoare conservativã: mare./ ha iar a stratului ierburilor este de 2.s. Vaccinium myrtillus. Polytrichum juniperinum. kotschy). Polytrichum juniperinum.s. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Luzula sylvatica. Loiseleuria procumbens./ ha. Campanula kladniana. Vaccinium myrtillus. Saxifraga paniculata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile. Pinus cembra. Deschampsia flexuosa. Geum montanum. Hylocomyum splendens. Acoperirea 80–100%. kotschy). Homogyne alpina. Luzula luzuloides.u. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Calamagrostis villosa.u. Lycopodium annotinum. Hylocomyum splendens. Anthoxanthum odoratum. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. Potentilla ternata. Dicranum scoparium. Oxalis acetosella. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Campanula abietina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. Soldanella hungarica ssp. Picea abies. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia.11 t. Geum montanum. Homogyne alpina. Stratul ierburilor nu este distinct.

Pãun et Popescu G. 2001.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. Juniperus sibirica. em. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. F2. Alte specii importante: Juniperus sibirica. Puºcaru et al. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. Acoperirea stratului este de 30–60%. Relief: versanþi puternic înclinaþi. în rariºti.2–0. Clima: T = 3. 1962. rom. Roci: ºisturi cristaline. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo. având o înãlþime de 25–30 cm.00C în sud. Horeanu et Viþalariu 1991. conglomerate. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. PuºcaruSoroceanu E. podzol. cu reacþie acidã (pH = 4. ajungând la 0.40 m la altitudini de peste 2200 m. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. 2. Chifu et al. calcare.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. Suprafeþe: Total > 50. dar pot apãrea sporadic. Buiculescu 1972.561 Subalpine mountain pine scrub and 31.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2. Hylocomium splendens. acidofile. cu 9 ramuri la tufã în medie).000 ha. Mititelu et al. Carpaþii Meridionali.0– -0. 1989. Salix silesiaca.5 t / ha.3. Coldea 1995 (Syn. roci eruptive. Luzula sylvatica.. Carpaþii Occidentali. 1977. Sanda et Popescu 1988. Specii caracteristice: Pinus mugo.1975. Deschampsia flexuosa. Campanula abietina.. Borza 1959. în general monodominant. Calamagrostis villosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. în medie. Rhododendron myrtifolium. Stratul de jneapãn este de regulã compact. Sorbus aucuparia).461+F2. Alexiu 1998.5 (3. cu înãlþime de 2–2. Dicranum scoparium.20C în nord. et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. prepodzol. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. Beldie 1967.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. Coldea et Pânzaru 1986. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor. Polytrichum juniperinum. Sanda et al. 1981. Buia et al. Soluri: humosiosoluri. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). Picea abies. oligobazice (13–19%). iar la limita inferioarã. higrofile. Boºcaiu 1971. Pinus cembra. Resmeriþã 1978. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. cu schelet bogat. platouri vânturate. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. Resmeriþã et Raþiu 1983. Acoperirea generalã este de 90–100%. în etajul subalpin. superficiale. Alnus viridis.2. circuri glaciare.: Pinetum mugi carpaticum auct. Mihãilescu 2001.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. Sanda et Popescu 1988. Speciile sunt oligoterme.46 Carpathian Pinus mugo scrub. Calamagrostis villosa. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. Ribes petraeum. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). oligotrofe. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. Luzula luzuloides.HAB: 31. între 6. Popescu G. 1986. are o acoperire variabilã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rhododendron myrtifolium. 1956. Ribes petraeum. P = 1250–1425 mm anual. Coldea 1990. 83 . Salix silesiaca. et al.1–4.8). Oxalis acetosella. Coldea 1991. Homogyne alpina.

Oxycoccus palustris. Alexiu 1998. Poa media. Clima: T = 5. habitatele sunt periclitate antropic. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Puºcaru-Soroceanu E. gresii ºi conglomerate. Homogyne alpina. Boºcaiu 1971.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. Vaccinium myrtillus. Pleurozium schreberi. Buia et al. reprezentând limita esticã în Europa. Alnus viridis. Sorbus aucuparia. Leucanthemum waldsteinii. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. urmat de Vaccinium vitis-idaea. Hieracium alpinum. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Resmeriþã 1970. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Pãun et Popescu G. dilatata. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. Silene nivalis. mezo-oligoterme. Valoare conservativã: mare. Munþii Bihor). Hylocomium splendens.3. Picea abies. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3.8–4. Deschampsia flexuosa. Coldea 1985. Sanda et Popescu 1993. 1962. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. Empetrum nigrum. Dryopteris carthusiana ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale.5). 1987 non Hadác 1956). 1971.00C. Dobrescu et al. acide. Oxalis acetosella. Roci: magmatice. Polytrichum juniperinum. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). higrofite–mezo-higrofite. Luzula luzuloides. Relief: zone montane depresionare. Carex pauciflora. Andromeda polyfolia. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). Cicerbita alpina. în mlaºtinile din etajul boreal. Melampyrum silvaticum. 1989.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. Dicranum scoparium. et al. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. 1989. Luzula sylvatica. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. oligotrofe. Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. 1981. P = 1000–1050 mm. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). Chifu et al.HAB: 31. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. Coldea et Pânzaru 1986. Resmeriþã 1982.2. Melampyrum sylvaticum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. acidofile. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. 1990.

3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .2.

30C. Alnus viridis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Eriophorum vaginatum. Specii caracteristice: Pinus mugo.. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. as. Roci: silicioase ºi calcaroase. Empetrum nigrum. Bruckenthalia fiind o heliofilã. Juniperus sibirica. din Europa centralã. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo.p. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri. Homogyne alpina.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. în etajul subalpin.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Total < 10 ha. as. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Viola biflora. Poa alpina. cuprinzând însã câteva specii relictare. Festuca supina.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. Phleum alpinum ssp. Betula pendula. însoriþi. bogate în schelet.7–1. Thymus balcanus.. Oxycoccus palustris. Sphagnum magellanicum. oligotrofe. Campanula serrata. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Picea abies. Vaccinium myrtillus.46 Bruckenthalia heaths PAL. Sphagnum capillifolium. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã. Achillea distans. Potentilla ternata. 1956 n. Clima: T = 1. habitate rare. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. 1987.n. Carex pauciflora. Vaccinium myrtillus. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. xero-mezofile. Andromeda polyfolia.3. P = 1150–1250 mm. Calamagrostis villosa.2. Soldanella major. Luzula sylvatica. Alte specii importante: Campanula abietina. Vaccinium vitis-idaea. Veratrum album. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Potentilla ternata). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. Geum montanum. Athyrium alpestre. Polytrichum juniperinum. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. commutatum. Suprafeþe: mici. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. 86 . cu o reacþie acidã. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). acidofile. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Pop et al. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. 1936 (Syn. 1962 p. Vaccinium vitis-idaea.HAB: 31. Rhododendron myrtifolium. Deschampsia flexuosa. Rumex arifolius. Melampyrum sylvaticum. Pinus mugo. cuprinzând specii relicte. Polytrichum strictum.: Juniperetum intermediae Nyár. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Relief: versanþi montani sudici. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Empetrum nigrum. Sphagnum russowii.

Valoare conservativã: mare. protejate Emerald. Vaccinium gaultherioides. Potentilla ternata. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. în etajul boreal. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1956 n.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. oligotrofe.431 Juniperus nana scrub PAL. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. Coldea 1991. Biomasa ajunge. dupã defriºarea molidiºurilor.: Juniperetum nanae Soó 1928. Betula pendula. Homogyne alpina. hermaphroditum. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al.n. Nardus stricta. Picea abies. În Munþii Cãlimani. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. Cicerbita alpina. Carpaþii Meridionali. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Vaccinium gaultherioides. Hylocomium splendens. dar se instaleazã ºi secundar. Luzula luzuloides. J. 2001.3. nana. Festuca supina. Pinus cembra. et al. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm.00C. Roci: silicioase.). communis ssp. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Rhododendron myrtifolium. 87 . Leucanthemum waldsteinii. Loiseleuria procumbens. Sunt specii oligoterme. Carex atrata. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. ªerbãnescu 1961. Carpaþii Occidentali.2. mezo-xerofile. Bruckenthalia spiculifolia. Picea abies. Total > 1000 ha. Festuca supina. major. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. dar ºi pe calcare. Coldea et Pop 1988.HAB: 31. Luzula sylvatica. Vaccinium vitis-idaea. 1962. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. habitate puþin rãspândite. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. Orthilia secunda. cu înclinaþie medie ºi mare. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp.u.6) dar secundar. nana). acidifile. Drãgulescu 1995. la valori medii de 1. Pinus mugo.6–0. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. la stratul subarbustiv.21 t ha s. etajul subalpin ºi boreal. Luzula sylvatica. Deschampsia flexuosa. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Polytrichum juniperinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. Calamagrostis villosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. Pleurozium schreberii. Buiculescu 1972. Buia et al. Specii caracteristice: Campanula abietina. Lonicera caerulea. pe prepodzoluri scheletice. Vaccinium myrtillus.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Climã: T = 1. Soldanella hungarica ssp.5–6. Deschampsia caespitosa. Popescu G. Oxalis acetosella. P = 1250–1400 mm. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. Geum montanum. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. nana). Vaccinium vitis-idaea. Pinus cembra. Alnus viridis. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. Campanula serrata. Soluri: rankere ºi rendzine. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. speciile carpatice fiind bine reprezentate.

Nardus stricta. Lycopodium annotinum. Kovács A. umbriþi. 31.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. Puºcaru-Soroceanu et al. Climã: T = 1.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Valoare conservativã: mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1962. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Vaccinium vitis-idaea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. culmi. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. 1981. Luzula luzuloides.HAB: 31. Resmeriþã 1982. P = 1250–1400 mm. Festuca supina.4–4.6– -0. Relief: vârfuri înalte. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. Coldea et Pânzaru 1986. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Deschampsia flexuosa. Stratul de tufãriº caracteristic. Mihãilescu 2001. mezo-xerofile. Coldea et Pop 1988. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. asociatã cu Vaccinium myrtillus. Vaccinium myrtillus. rar în Carpaþii Occidentali. Buiculescu 1972. 1986. Simon 1966. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. 1977. versanþi mijlociu înclinaþi. Polytrichum juniperinum. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. Total: < 10 ha. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. la 10–15 cm. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. Alexiu 1998. Huperzia selago. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Vaccinium vitis-idaea. 1979. în timp ce în cei Meridionali.-Bl. în special în Carpaþii Orientali. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Raþiu et Gergely 1970. Deschampsia caespitosa.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. 1962. Mititelu et al. Dicranum scoparium. Agrostis rupestris.7). Sanda et al.44 Empetrum – Vaccinium heaths. sãrace în humus. 1926 (Syn. Vaccinium myrtillus. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. regosol. Vaccinium vitis-idaea. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. cu umiditate mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971). Csürös et al. Pleurozium schreberii. Hylocomium splendens. Dobrescu et al. acide. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. expuºi la vânt puternic ºi rece.3. Alnus viridis. Raþiu 1965. La suprafaþa solului. Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. Picea abies. Juncus trifidus.50C. 1989. 31. Coldea 1991. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. Soluri: ranker. 88 .2. Betula pendula. Chifu et al. 1989. Festuca supina. Dihoru 1975. Resmeriþã 1970. Roci: silicioase. în etajul alpin ºi subalpin. foarte acide (pH = 4. Buia et al.

Resmeriþã 1982. Polytrichum alpinum. Suprafeþe: 10–100 ha. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. gresii.30 m. Avenula versicolor. Dobrescu et al.: Vaccinium gaultherioides. Juncus trifidus. Rosa pendulina. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. Salix silesiaca.3. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. Roci: calcaroase. Potentilla ternata. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). Campanula abietina. Chaerophyllum hirsutum. 1989. hornuri umede. Geum montanum. substratificat. 1962.HAB: 31. circuri glaciare. Aconitum toxicum. ªtefan et al. Rumex alpestris. alnobetula). P = 1100–1400 m.subass. jgheaburi deschise. Thamnolia vermicularis. Resmeriþã 1976. Deschampsia flexuosa. Senecio nemorensis. arealele fiind foarte reduse. superficiale ºi permanent umede. Leucanthemum waldsteinii. Senecio subalpinus.2–0. Salix silesiaca. Vaccinium myrtillus. Festuca nigrescens. Popescu G. (Syn. Poa nemoralis. Aconitum tauricum. Vicol et al. alnobetula). Rãspândire: Carpaþii Orientali. Festuca pratensis ssp. Chaerophyllum hirsutum. Agrostis rupestris. Saxifraga heucherifolia. Valoare conservativã: foarte mare. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. dar ºi acide. Doronicum austriacum. Soluri: protorankere. conglomerate. Horeanu et Viþalariu 1991.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. între 1. Hieracium alpinum. Relief: vâlcele. Boºcaiu 1971.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959).00C. Phleum alpinum. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. Ligusticum mutellina. 1967. Rumex alpestris. Sârbu et al.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. Deschampsia caespitosa. 1999. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. Phyteuma confusum. Cirsium waldsteinii. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Juniperus sibirica. Poa alpina. Dicranum scoparium. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. Dihoru 1975. Festuca supina.1999. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Vaccinium vitis-idaea. Veratrum album. Rumex arifolius. intrazonal. Specii caracteristice + dif. Leucanthemum waldsteinii. Heracleum palmatum. realizând 65–75% acoperire. Carpaþii Meridionali. Campanula alpina. Pulsatilla alba. 2001. Thamnolia vermicularis. Rhododendron myrtifolium. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. et al.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. Antennaria dioica. Luzula luzuloides.5–0.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Alte specii importante: Oreochloa disticha. Rubus idaeus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. de cele din Alpi. Climã: T = 3. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Cetraria islandica. Cetraria islandica. Resmeriþã 1974. în etajul subalpin-boreal. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). margini de cascade. Carduus personatus. Doronicum austriacum. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Calamagrostis villosa. Primula minima. Hypericum richerii ssp. Salix caprea. 89 . Achillea distans. apennina.611 Alpine green alder scrub PAL.

1962) Boºcaiu 1971 (Syn.50C. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. 1991. Soluri: rankere. Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Potentilla ternata. Coldea 1990. Valeriana sambucifolia. Valoare conservativã: moderatã. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). poate înregistra specii endemice ºi subendemice. 1989. Viola biflora. cu înclinare moderatã-mare (25–600). oligoterme. Coldea et Kovács 1969. Heracleum palmatum. Geum montanum.6–0. cu exigenþe hidrice variabile. Deschampsia flexuosa. În general. Suprafeþe: mari. Rubus idaeus. 90 . Empetrum nigrum.2. Loiseleuria procumbens. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. P = 1250–1400 mm. Geranium sylvaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus.000 ha. Climã: T = 1.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Borza 1959. Cruciata glabra. Juniperus sibirica. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta.3. oligotrofe. criptopodzoluri. circumpolare ºi boreale. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Pleurozium schreberii). specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Boºcaiu 1971. Rosa pendulina. Bruckenthalia spiculifolia. litosoluri. Polygonatum verticillatum. Specii caracteristice: Campanula abietina. Huml et al. Luzula luzuloides. Deschampsia caespitosa. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Thymus praecox. Phyteuma wagneri. Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. 1962.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. podzoluri alpine. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. Rhododendron myrtifolium. Campanula serrata. Picea abies. Athyrium distentifolium. cu aciditate mare (pH = 4. Pinus mugo. Poa nemoralis. Ranunculus platanifolius. Specii endemice: Trisetum fuscum. Festuca supina.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Dobrescu et al. Genista oligosperma. Total > 50. Alte specii importante: Pinus mugo. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. erythranthema. Luzula luzuloides. Valeriana tripteris.4). de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Buiculescu 1972. Chaerophyllum hirsutum. Vaccinium vitisidaea.6–5. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. acidofile. Fitocenoza este probabil secundarã. 1979. Pulmonaria filarskyana. Alexiu 1998. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. Buia et al. Myosotis sylvatica.HAB: 31. Dihoru 1975. Rumex alpestris. Stratul inferior. Popescu 1988. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. Luzula luzuloides var. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. Rhododendron myrtifolium. Vaccinium gaultherioides. Calamagrostis arundinacea. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. Juniperus sibirica. Bruckenthalia spiculifolia.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Polytrichum juniperinum. Vaccinium vitis-idaea. 1962. Juniperus communis. Sanda. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. Cicerbita alpina.

2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. 1971. habitate extinse primar ºi secundar. Campanula serrata. acidofile. Todor et Culicã 1967. Coldea 1990. acidofile.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. 1989. Relief: versanþi moderat înclinaþi. Dihoru 1975. ca urmare. Resmeriþã 1976. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. Luzula sylvatica. rar Carpaþii Orientali. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . în etajul fagului ºi molidului. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Coldea 1991. Melampyrum sylvaticum. Popescu G. oligotrofe.2 Dry heaths PAL. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm. Roci: silicioase. Sanda et Popescu 1988. (Syn. Nardus stricta. Suprafeþe: restrânse. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. 2001. Soldanella hungarica ssp. P = 1300 mm. Calamagrostis villosa. Polytrichum juniperinum. Raþiu 1965. Geum montanum. Dobrescu et al. Buiculescu 1975. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Resmeriþã 1970.3–9. coame.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. Raclaru 1967. xeromezofile. Deschampsia flexuosa. major. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. 1970). Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. Pleurozium schreberii. Hylocomium splendens. EUNIS: F4. Festuca supina.2 European dry heaths CORINE: 31. Arnica montana – Calluna vulgaris ass.2. Campanula abietina. Climã: T = 7. 1942. Se asociazã în Carpaþi. realizeazã o acoperire variabilã.5–1. Vicol et al. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1962. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. Sorbus aucuparia.1). < 10 ha. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. Valoare conservativã: redusã.80C.4–5.8%). Soluri: tip districambosol. foarte acid (pH = 4.HAB: 31. et al. Oxalis acetosella. Buia et al. Ghiºa et al. bogat în humus (3.: Nardo – Callunetum Csürös 1964.

1969. Resmeriþã et Csürös 1966. Hypochaeris uniflora. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. Scorzonera rosea. Arnica montana. Anthoxanthum odoratum. Ghiºa et al. Carex pallescens. Campanula abietina. Euphrasia stricta. Potentilla erecta. Hieracium lactucella.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Luzula campestris. Raþiu et Cristea 1980. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Pop 1976. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.HAB: 31. Luzula luzuloides. Sârbu et al. subass. 1967 (Syn. Specii caracteristice+ dif. Campanula serrata. Lycopodium clavatum. Hodiºan 1968. ªtefan et al. Vaccinium myrtillus. Genistella (Genista) sagittalis. Festuca rubra. Alchemilla flabellata. Hypericum maculatum. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Danthonia decumbens. Carex ovalis.3. bruckentalietosum. Coldea 1991.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. Vaccinium vitis-idaea. Antennaria dioica.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Veronica officinalis). 1999. Luzula luzuloides.: Vaccinium myrtillus. Hypericum maculatum. Hieracium pilosella. 1970. Vaccinium vitis-idaea. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. Resmeriþã 1970. Festuca tenuifolia. Cytisus nigricans. Hieracium pilosella. Agrostis capillaris. Hodiºan 1969. Alchemilla glaucescens. Valoare conservativã: moderatã. Leucorchis albida. Salicetum capreae Schreier 1955. Thymus pulegioides. Potentilla erecta. Csürös 1964. Polygala vulgaris. Nardus stricta. Alte specii importante: Gentiana kochiana. Agrostis capillaris. 92 . Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). Anthoxanthum odoratum. Pop et al. Festuca rubra. Viola declinata. Bruckenthalia spiculifolia. 1999.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. arealele fiind relativ reduse.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL.

Soluri: districambosoluri. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. criptopodzoluri. profunde sau cu schelet slab. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. Roci: conglomerate calcaroase. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. cu regim hidric normal.50C. Rumex acetosella. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Carpaþii Meridionali. Raþiu 1970. Centaurium erythraea. Salix caprea. P anuale = 800–1200 mm. Galeopsis speciosa. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Sorbus aucuparia. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. eutricambosoluri. Impatiens noli-tangere. al pãdurilor de fag. Fragaria vesca. Carpaþii Occidentali. Acoperirea variazã.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Betula pendula. Suprafeþe: > 100 ha. marne-argiloase. Verbascum thapsus. Sanda et al. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. Sârbu et al. Valoare conservativã: redusã. Urtica dioica. Rubus hirtus. Rubus idaeus. Fragaria vesca.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. cu mult material organic în descompunere. Sambucus nigra. Relief: pante mediu – înclinate. dupã stadiul de evoluþie. Suprafeþe: reduse. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.: fit. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Betula pendula. P = 850–1100 mm.50C. între 60–90%. Gnaphalium sylvaticum. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. Luzula luzuloides. Chamaenerion angustifolium. 1946 (Syn. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. Raþiu et Resmeriþã 1972. Urtica dioica.3. ºisturi cristaline. gresii. în etajul nemoral al fagului. 1997. Sambucus racemosa. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Pascal et Mititelu 1971. Impatiens noli-tangere. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. Stachys sylvatica. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. roci silicioase. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Myosotis arvensis. Salix silesiaca. Cirsium vulgare. gresii calcaroase marne.2. Calamagrostis arundinacea. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Parascan et Danciu 1975. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. în ochiuri de pãdure. stadii succesionale antropizate. Clima: T medie anualã = 7–3. Rubus idaeus. Salix silesiaca. Soluri: eutricambosoluri. Drãgulescu 1995. Rubus hirtus. Raþiu et Gergely 1985. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. Sanda et Popescu 1988. Roci: diverse. Bromus ramosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . 1977. Hypericum hirsutum. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. 1997. Sãmãrghiþan 2001.5–4. total < 10 ha. Popescu et al. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). Coldea 1991. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Clima: T= 6. în etajul nemoral. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m.

Juniperus communis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Alte specii importante: Sambucus racemosa. Dihoru 1975. Urtica dioica. Speciile lemnoase de Sambucus. Cirsium vulgare. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Roci: grohotiºuri calcaroase. Suprafeþe: Total < 10 ha. Stratul ierburilor este foarte divers. Carex sylvatica. neutrofile-calcicole. Rubus plicatus. Hypericum hirsutum. Betula pendula. Oroian 1998. ªtefan et al. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. Raþiu et Gergely 1972.). Munþele Mare. Stachys alpina. Fragaria vesca.5 m înãlþime. Eupatorium cannabinum. Senecio fuchsii. Cardaminopsis arenosa. Poa nemoralis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Sesleria rigida. Asplenium ruta-muraria. Valoare conservativã: redusã.3.2. rendzine puþin evoluate. Torilis japonica. dar ajung la înãlþimi mai mari. Populus tremula (juv. abundând gramineele: Poa nemoralis.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Agrostis capillaris. Gnaphalium sylvaticum. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. Galeopsis speciosa. Carex humilis. ajungând la 1–1. Brachypodium sylvaticum. Alte specii importante: Sesleria rigida. Senecio sylvaticus. dar stratificarea ei este foarte diferitã. situatã în jurul buturugilor. tinctoria. Scãriþa-Belioara.5–4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. Sãmãrghiþan 2001. Rubus candicans. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. Rubus hirtus. Soluri: litosoluri.50C. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. Luzula luzuloides. 1977. Salix caprea. Thymus comosus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. 80–90%. Pascal et Mititelu 1971. Teucrium montanum. Helictotrichon decorum. Calamagrostis arundinacea. Rhamnus saxatilis ssp. Vincetoxicum hirundinaria. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. Sorbus aucuparia. Carex sylvatica. Râmeþ). 1997. Agrostis capillaris. Sanda et al. Specii caracteristice: Rubus idaeus. mai numeroase sudice. Larix decidua. Rubus suberectus. Juniperus communis ºi. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Sambucus ebulus. Raþiu et Resmeriþã 1972. alãturi de Fragaria vesca.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Calamagrostis epigeios. specie caracteristicã. Raþiu et Gergely 1976. Chamae- 94 . Calamagrostis epigeios. Acoperirea fitocenozei este de 100%. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. Parascan et Danciu 1975. Salix caprea sunt sporadice. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Coldea 1990. cu elemente xero-mezofile. Rubus radula. Cytisus nigricans. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. mezotermetermofile. dupã vârsta comunitãþii constituite. P = 800–1000 mm. Chamaenerion angustifolium. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Zanoschi 1974. stadii succesionale antropice. Fraxinus ornus.HAB: 31. Specii caracteristice: Juniperus sabina. Clima: T = 7. de peste 2 m. sporadic apar Picea abies. Achillea stricta. Calamagrostis arundinacea. Atropa bella-donna.

Roci: conglomerate. Literaturã selectivã: Csürös 1958. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Dryopteris filix mas. Sedum maximum. Coldea 1991. umbritã. Csürös 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. saxicole. Soluri: superficiale.HAB: 31. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra.5–6. Athyrium filix-femina. Dryopteris robertiana. Munþii Vlãdeasa). Fraxinus ornus. Lonicera nigra. Vincetoxicum hirundinaria. Salix silesiaca. Lunaria rediviva. P = 850–950 mm. în etajul nemoral al fagului. Valoare conservativã: mare. Cardaminopsis arenosa. Resmeriþã. în blocuri foarte mari.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Helictotrichon decorum. Betula pendula. Valoare conservativã: moderatã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Corylus avellana. Laserpitium latifolium.2.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Salix caprea.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Picea abies. habitate cu areal restrâns.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Centaurea triumfetti. obscurum. Helianthemum canum. Fraxinus excelsior. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. Symphytum cordatum. Helianthemum nummularium ssp. Relief: 95 . Lonicera nigra. Picea abies. precum Betula pendula. Dryopteris filix mas). ªuteu 1970. Salix caprea. Athyrium filix-femina. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Salix silesiaca. Angelica sylvestris. heliofile. Solidago virgaurea.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. Fagus sylvatica. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. Fagus sylvatica. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. incluzând specii endemice. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Lunaria rediviva. Specii endemice: Thymus comosus. Larix decidua. Teucrium montanum. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. habitate mai rare. Rhamnus catharticus. Rosa pendulina. Poa nemoralis. Poa nemoralis. Cornus mas. Suprafeþe: < 10 ha. Campanula rapunculoides. Lonicera xylosteum. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Polystichum setiferum. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Calamagrostis arundinacea. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. Carlina vulgaris. Fragaria vesca. Biscutella laevigata. Rosa pendulina. Brachypodium pinnatum. Clima: T = 6. Stachys recta. Cytisus nigricans. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Teucrium chamaedrys. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Dianthus spiculifolius. Glechoma hirsuta. Pulmonaria rubra. Csürös 1966.00C. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Carex humilis. Asplenium ruta-muraria. Sedum telephium. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia. Picea abies.3. Epilobium collinum. xero-mezofile. Polystichum setiferum. Luzula luzuloides. Erysimum pannonicum.

însoriþi sau mai umbriþi (SE. cenuºie). ferigi: Asplenium trichomanes.8C Hazel thickets PAL. Pulmonaria rubra. habitate restrânse ca areal.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Spiraea chamaedryfolia. Senecio nemorensis ssp. E). Pulmonaria rubra.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Relief: versanþi stâncoºi.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. saxatilis. Roci: calcaroase. Galeopsis speciosa. Soluri: superficiale. Dryopteris filix-mas. („gresie de Siriu” calcaroasã. Mercurialis perennis. 1962. Athyrium filix-femina. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. Suprafeþe: 10–100 ha. Athyrium filix-femina. Calamagrostis arundinacea. ca: Poa nemoralis. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Hodiºan 1979. Geranium robertianum. saxatilis. europene. Geranium robertianum. Carpaþii Meridionali. Rubus idaeus. Spiraea chamaedryfolia. fuchsii. 1944. Sorbus aucuparia. Brachypodium pinnatum. Spiraea media. Specii caracteristice: Corylus avellana. Sambucus nigra. Tilia cordata. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. Drãgulescu 1995. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Dryopteris filix-mas. P = 850–1000 mm. Tilia cordata. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE. cu roca mamã la zi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Poa nemoralis. Ribes uva-crispa. Festuca rupicola ssp. Asplenium trichomanes. Acer pseudoplatanus. Salix silesiaca. mezotermofile. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. 96 .2.50C. pe stânci. Rosa pendulina. Rosa pimpinellifolia.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981. Valoare conservativã: mare. Ulmus glabra. saxicole ºi forestiere.: Corylo – Tilietum Vida 1959. Alte specii importante: Spiraea crenata. situate pe stâncãrii în curs de solificare. Rosa pendulina. CsürösKáptalan M. Ribes uvacrispa. edificat de Corylus avellana intens dominant. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Carpaþii Occidentali. Brachypodium pinnatum. Evonymus verrucosus. în etajul fagului. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. Fraxinus excelsior. alte specii din flora de mull. instalate primar. Gergely I. Climã: T = 6.5–5. Stratul arbuºtilor este luxuriant. Mercurialis perennis. Rãspândire: Carpaþii Orientali. bolovãnoase. Urtica dioica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.HAB: 31.HAB: 31. 1962.3. (Syn. Urtica dioica. mezofile. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.

Seseli varium. Calamintha clinopodium. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Sedum maximum. Peucedanum oreoselinum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. într-un ochi de stepã. Betonica officinalis. cel puþin la 0.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata.3. mediteraneenepontice. Arrhenatherum elatius.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Crataegus monogyna. Roci: 97 . Prunus spinosa. Seseli varium. Pyrus pyraster. de 100%. Cynanchum vincetoxicum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Ligustrum vulgare. Genista tinctoria. Aster amellus. Total: sub 10 ha. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Ajuga genevensis. Malus sylvestris. Geranium robertianum. calcifile. Evonymus europaeus. Tulcea. Geranium sanguineum. Rhamnus tinctoria. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981.5–5. specie rarã. Anthemis tinctoria.5–6. Genista tinctoria. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. P = 800–1000 mm. cu troficitate moderatã. în etajul nemoral. Ajuga genevensis. Fragaria viridis. Phleum montanum. Arrhenatherum elatius.4–0. Specii caracteristice: Spiraea crenata. Gorj. Rosa pimpinellifolia. cu areal în curs de restrângere.HAB: 31. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. Valoare conservativã: foarte mare. Relief: versanþi stâncoºi.00C. Cornus sanguinea. Înãlþimea stratului este de 1–1. Corylus avellana. Brachypodium sylvaticum. mezoxerofile ºi xerofile. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. rom. mai ales în S. Anthemis tinctoria.6 m. Teucrium chamaedrys.: Rubo-Coryletum auct. Evonymus verrucosus. Hypericum perforatum. humifere.8C Hazel thickets PAL. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Ligustrum vulgare. Cytisus hirsutus. Roci: calcaroase. 1957). Cotoneaster integerrimus. Alte specii importante: Rosa canina. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. Phleum montanum. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Clima: T = 7. Climã: T = 6.30C. al pãdurilor de gorun-fag. Potentilla thuringiaca. P = 850–900 mm. Carduus candicans. Soluri: rendzinice. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Jurinea nevelis. etajul gorunului. Specia citatã ºi în judeþele Cluj. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Fraxinus ornus. Rhamnus tinctoria. Suprafeþe: > 100 ha.2 m. Cynanchum vincetoxicum. habitat rar. non Oberd. Galium mollugo.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. Euphorbia epithymoides. Berberis vulgaris. Teucrium chamaedrys.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Cytisus hirsutus. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. sudice. Geranium robertianum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Evonymus verrucosus. edificat de Spiraea crenata. Sunt dominante Calamintha clinopodium. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. Suprafeþe: reduse. Viburnum lantana. Galium mollugo.

Mellitis grandiflora. 98 . în majoritate. Geum urbanum. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. slab acidofile. Populus tremula. Rosa canina sau Prunus spinosa. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Salvia glutinosa. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Anthriscus sylvestris. Populus tremula. criptopodzol. mezofile. Galium schultesii. dupã tãierea pãdurilor de gorun. Aegopodium podagraria. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe.3. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. Melampyrum bihariense. Salvia glutinosa. Poa nemoralis. Alnus incana. Clinopodium vulgare. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. districambosoluri. Stellaria nemorum. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. Viburnum opulus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. Specii caracteristice: Corylus avellana. continental-europene. stratul ierburilor. Festuca gigantea. Soluri: eutricambosoluri. eurasiatice. Rosa canina. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Dactylis glomerata. cu regim hidric normal. Cynanchum vincetoxicum. Cynanchum vincetoxicum. Speciile componente sunt. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. Melampyrum bihariense. Alnus glutinosa. Stachys officinalis. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Acer campestre. Poa nemoralis. Geranium phaeum. Alnus incana. Vicia sylvatica. Digitalis grandiflora. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. Digitalis grandiflora. Frangula alnus. Prunus spinosa. Mellitis grandiflora.2. Brachypodium sylvaticum. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Aegopodium podagraria. Urtica dioica. în stadii intermediare. Evonymus europaeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. mezotermofile. eutrofe.

24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd. Aegopodium podagraria. Stachys sylvatica. Total < 10 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Polygonatum latifolium. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx.5–6.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. 1967. Alte specii importante: Clematis vitalba.00C. Helleborus purpurascens. Arctium tomentosum. Sãmãrghiþan 2001. în luminiºuri. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. Pass. non Moor 1967. 99 . Galeopsis tetrahit. Braºov). Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. sylvatica. având un caracter mezoterm-mezofil. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. 2000. Soluri: eutricambosoluri.3. Literaturã selectivã: Popescu A. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. Galium aparine. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Ballota nigra.HAB: 31. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Helleborus purpurascens. Viola mirabilis. Roci: acide sau calcaroase.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Aegopodium podagraria.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Nepeta cataria. Drãgulescu 1995.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3.HAB: 31. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. Munteniei. Urtica dioica. Borza 1959. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Galeopsis tetrahit. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. et Hoffim. Climã: T = 7. Valoare conservativã: redusã. P = 750–850 mm. rom. Galium odoratum. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. Sambucetum nigrae auct. stadii succesionale antropizate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. et al. 1968 (Syn. et al. Alliaria petiolata. stadii succesionale antropizate. umiditate alternativã. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. 1952 em. Viola mirabilis. în etajul nemoral). Urtica dioica. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). Ballota nigra.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Glechoma hederacea. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m.2. Specii caracteristice: Sambucus nigra.

deºi prezent.5–6. Alte specii importante: Carpinus betulus. Roci: vulcanice ºi metamorfice. Hieracium umbellatum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. Galium verum. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Prunus spinosa. Viburnum lantana. Relief: versanþi cu înclinare medie. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Cytisus nigricans. Soluri: luvosoluri. cu acoperire de 100%. Rubus idaeus. Clematis vitalba. Ligustrum vulgare. Total < 100 ha. Viburnum lantana. Dianthus armeria. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra.00C. Cornus sanguinea. Sub aspect ecologic sunt mezoterme. Vulpia myuros). câmpia ºi podiºurile din 100 . Agrostis capillaris. Vulpia myuros. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. Evonymus verrucosus. Betonica officinalis. un strat intermediar ca înãlþime. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. Stratul ierburilor. Betula pendula. Crataegus monogyna. diversificat de multe dicotiledonate. Q. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea. Evonymus verrucosus. Rubus hirtus.5 m.2. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. Ligustrum vulgare. Myosotis sylvatica. dar cu participare redusã. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Prunus spinosa. petraea) sau carpineto-gorunetelor. central europene. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. Pteridium aquilinum.HAB: 31. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Hypericum perforatum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). bine extins în suprafaþã.3. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. protejat Emerald. Rosa canina. Cornus sanguinea. Clima: T = 8. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Alnus glutinosa.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. Rosa canina. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. europene. Festuca rubra. Agrostis capillaris. Fragaria vesca. într-una forestierã.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. 40–45%. petraea. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. Popescu et Sanda 2000. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Carpinus betulus). Adeseori.

iar biomasa suprateranã este de 74.3. Pop et al 1978. 2004. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. Solurile: de tipuri variate. alãturi de Prunus spinosa var. Evonymus europaea. sau eutricambosoluri. Cornus mas. Calamintha clinopodium. cu hidratare deficitarã. sunt termofile. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus.50C. cu o acoperire de 100%. habitate prioritare Emerald. Cornus sanguinea. Pãun 1966.5–7. de obicei. Horeanu 1981. Popescu et Sanda 2000. Plantago media. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Raþiu et Gergely 1979. Teucrium chamaedrys. Asparagus verticillata. Rosa canina. Calamintha clinopodium. Horeanu et Horeanu G. Productivitatea stratului arbustiv este de 3. Total > 10. Agrimonia eupatoria.1984. Popescu et al. Alte specii importante: Rubus caesius. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. Prunus fruticosa. Clematis vitalba. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. Dihoru et al. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). eurasiatice. 1973. Evonymus verrucosus. de la 200–500 m2. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. Þara Oaºului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Amygdalus nana. cernoziomuri în silvostepã. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa. cu elemente mai numeroase sudice. Rhamnus cathartica. Phleum phleoides. Agropyron repens. pante însorite cu înclinare redusã. Dactylis glomerata. mezotrofe. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie.5–2 m în silvostepã dar. Aniþei L. unde pot apare Jasminum fruticans. Humulus lupulus. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. gresii. în special în Dobrogea. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. pedunculiflora. 1970. în majoritate. Phleum phleoides.000 ha. Clima: T = 10. Bromus inermis. se ridicã ºi pânã la 3. Câmpia Românã. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. Mihai 1971. Jasminum fruticans. Crataegus monogyna. Vicia tenuifolia. 1981. Q. Festuca valesiaca. Veronica chamaedrys. Bromus inermis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud.2. Ligustrum vulgare. Speciile sunt. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. Relief: depresiuni mici în câmpie. Literaturã selectivã: Mihai 1971. Specii caracteristice: Prunus spinosa. deosebit de dense. Sãmãrghiþan 2001. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Agropyron repens. în general profunde. Schneider-Binder 1972. Dactylis glomerata. Origanum vulgare. chiar ºi în silvostepã. Borza 1959. 101 .5 t/ha. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. Q. Agrimonia eupatoria. Poa angustifolia. xerofile. Pyrus pyraster. neutre sau slab acide-alcaline. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã. P = 400–800 mm anual. Poa angustifolia. mai ales la sfârºitul verii. Origanum vulgare. Rosa gallica. Teucrium chamaedrys. Asparagus verticilatus. Poa bulbosa. 2001. Valoare conservativã: moderatã. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. pe locurile defriºate. Poa bulbosa. Crataegus monogyna. PaucãComãnescu et al. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Burduja et Horeanu 1969. Evonymus europaeus. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns.66 t/ha/an material vegetal. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. Rosa canina. între culturi.

HAB: 31. nu depãºeºte 1 m. Geranium macrorrhizum. P = 900–1200 mm.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Roci: calcare cenuºii.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa. Teucrium montanum. împreunã cu Cotinus coggyria. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. Stratul ierburilor este foarte divers. Relief: 102 . Teucrium chamaedrys.40C. Soluri: rendzinã negricioasã. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. alcãtuit din aproape 80 de specii. Clima: T = 4. Piatra Cloºanilor. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. Daphne blagayana. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). în etajul fagului.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. neutru-slab alcalin (pH = 6–7. modificatã de curenþii calzi de la vest.5).2. adesea numai în crãpãturile stâncilor. Cotoneaster nebrodensis. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. Suprafeþe: 20 ha. Daphne mezereum. Sorbus borbasii.2–3. termofile. dacice ºi subendemice (7%).8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. Cerastium banaticum. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi. Silene saxifraga.3.

Daphne blagayana. Specii caracteristice: Syringa vulgaris.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Asplenium ruta-muraria. pereþi verticali stâncoºi. Cotinus coggyria. Festuca xanthina. Daphne mezereum. Silene petraea.0-–5. Clima: T = 10. Cu tot caracterul ei relictar. Relief: versanþi abrupþi. datorat compoziþiei floristice. Suprafeþe: reduse. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Specii endemice: Sorbus borbasii. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Dianthus henteri. Valoare conservativã: foarte mare. ca: Ceterach officinarum. Helianthemum canum. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Sesleria filifolia. Literaturã selectivã: Maloº 1972. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Stipa pulcherrima. europene. Cerastium banaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Sorbus borbasii. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice.2. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Silene saxifraga. Micromeria pulegium. Thesium bavarum. P = 650–1050 mm. SE.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL. Athamanta hungarica. Genista radiata. Cephalaria laevigata. Festuca xanthina. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Genista radiata. Fraxinus ornus. Cephalaria laevigata. serratifolia.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Moehringia muscosa. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. habitat puþin extins. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Carpinus orientalis. este o fitocenozã cu aspect pionier. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. Total < 100 ha. Ceterach officinarum. Draba lasiocarpa. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. calcifile. Bromus fibrosus. de-a lungul apelor. Fraxinus ornus. Micromeria pulegium. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. subtermofile.00C. cu acoperire de 40–60%. Primula auricula ssp. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. expuse prelungit la soare. Geranium macrorrhizum.HAB: 31. SV.3. Valoare conservativã: mare. Sesleria filifolia. cu orientare S.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. în special în chei. Teucrium chamaedrys. Fraxinus ornus. Specii endemice: Dianthus henteri. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Bromus fibrosus. de 70–90%. Sorbus borbasii. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. mezoxerofile. Helianthemum canum. Cotinus coggyria. Draba lasiocarpa. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. Fraxinus ornus. Roci: calcare. cu numeroase elemente sudice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Teucrium montanum.

Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). cu habitus de arbust. subscaposa. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. Sesleria rigida. dar vârfurile lor sunt uscate. intens însorite. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. cristaline. endemic tufãriºului. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. Suprafeþe: foarte restrânse. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. intercalate cu stâncãrii calcaroase. Iris ruthenica. Alte specii importante: Fagus sylvatica.8B South-eastern deciduous thickets PAL. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Boºcaiu 1971. Aconitum moldavicum. Aquilegia nigricans ssp. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Staþiuni: Altitudine 1100 m. expoziþie S ºi SV. calcifilã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Valeriana tripteris. Viola joói. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Helictotrichon decorum. Sesleria rigida. Specii endemice: Sorbus dacica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Corylus avellana. Campanula rapunculoides. toþi de talie scundã. Mãgãlie 1970. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare.3. xerofilã. Literaturã selectivã: Gergely 1962. Acer pseudoplatanus. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). Carex digitata. Muntele Mare. Aconitum moldavicum. ca Sesleria rigida. fixate sub acþiunea tufãriºului. Coronilla varia. Iris ruthenica.00C. Coronilla varia. Sorbus aucuparia. Acer pseudoplatanus. subscaposa. Thymus comosus. Roman N. habitat endemic. P = 900 mm. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Corylus avellana. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). Specii caracteristice: Sorbus dacica. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. Campanula rapunculoides. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. este specie endemicã. etajul fagului. 1974.HAB: 31. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. Melampyrum bihariense. Valoare conservativã: foarte mare. subtermofilã.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Helictotrichon decorum. Melampyrum bihariense. acestea dau un caracter local. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Atragene alpina. Roci: grohotiºuri calcaroase. Atragene alpina este prezentã. Viola joói. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Sorbus aucuparia. Climã: T = 5.2. Carex humilis. mobile. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. cu acoperire de 40%. 104 . Valeriana tripteris.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. < 10 ha. pe stâncãrii.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.20C. Quercus cerris. Suprafeþe: Total < 10 ha.2. Sedum maximum. Peia 1978. iar celelalte specii sunt eurasiatice.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Geranium robertianum. Primula veris. Lathyrus vernus. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. la limita între etajul gorunului / fagului. Rosa canina. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Lathyrus venetus. Carex brevicollis. Specii caracteristice: Cornus mas. expoziþie sudicã. Valoare conservativã: mare. uneori chiar absent. Piptatherum virescens. Geranium robertianum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. Rosa canina. Hedera helix. Brachypodium sylvaticum. SE. mai frecvent fiind 105 . SV. Aremonia agrimonioides.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. Evonymus verrucosus. cu numeroase ramuri. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Rhamnus tinctoria. Scabiosa banatica. Campanula persicifolia. Asplenium trichomanes. Arabis turrita. Lamium galeobdolon. Lychnis coronaria. signifera. Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. Silene italica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Melica uniflora.0–7. Orchis mascula ssp. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Soluri: rendzine. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Cardaminopsis arenosa. Sorbus torminalis. calcifile. Poa nemoralis. Lithospermum purpureocaeruleum. Campanula divergens. Isopyrum thalictroides. Carex sylvatica. Crataegus monogyna. Cornus sanguinea. pe stânci de mãrimi variabile. Phyllitis scolopendrium.6%). Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. Fagopyrum convolvulus. Climã: T = 8. P = 750–825 mm. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Habitusul lor este arborescent. dintre care 31 sunt rare). Dentaria bulbifera.HAB: 31. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Evonymus latifolia. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Melittis melissophyllum. Sedum maximum. Evonymus verrucosus. Mercurialis perennis.3. Galium mollugo. Polypodium vulgare. Clematis vitalba. Mycelis muralis. europene. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). Cotinus coggygria.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. dar ºi unele specii nemorale. Fagopyrum convolvulus. Arabis turrita. Polygonatum odoratum. Fraxinus ornus. Tilia cordata. Corylus avellana. Galanthus nivalis. Polypodium vulgare. cu grosimi reduse. bogate în humus. Staphylea pinnata. cu multe specii sudice (26. habitat rar. Tilia platyphyllos. Galium schultesii. Roci: calcaroase. Cynanchum vincetoxicum. Campanula grossekii. termofile. mezo-xerofile. Melica nutans.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Cardaminopsis arenosa. Phyllitis scolopendrium.

În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. 10–100 ha. fiind considerate codominante. Melittis melissophyllum. Dianthus banaticus. Resmeriþã 1972. Campanula alpina.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Boºcaiu 1971. Syringa vulgaris. Silene otites. Fraxinus ornus. Helleborus odorus. calcifile ºi numeroase specii endemice.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali.3. Sorbus cretica. 1971. Cytisus nigricans. Galium erectum. Brachypodium pinnatum. Satureja kitaibelii. Peia 1981. Valoare conservativã: mare. în strat subþire dar continuu. Roman 1974. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Corylus colurna.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Crataegus monogyna. Fraxinus ornus. Tamus communis. în stratul arbustiv. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. Lithospermum purpureocaeruleum. Lithospermum purpureocaeruleum. Physocaulis nodosa. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Anthemis tinctoria. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. Valeriana officinalis. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. divergens. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Viola hirta. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Dianthus kitaibelii. modificatã microclimatic. Dianthus giganteus. Tilia tomentosa. Climã: T = 10. Coronilla emerus. Viburnum lantana. între 6–8 m. Sorbus aria. Campanula sibirica ssp. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. Coronilla varia. Myrrhoides nodosa. marno-calcare intercalate. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Ceterach officinarum. imediat deasupra lor. Sorbus cretica. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Viburnum lantana. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. Cotinus coggygria. Erysimum saxosum. Peia 1978. P = 650–1050 mm. gresii calcaroase. Acer monspessulanum. Bujorean et al. Juniperus communis. Quercus dalechampii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Tilia tomentosa. Sanda et Popescu 1972. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna.1975. Pãun et al. Quercus cerris. Carpinus orientalis. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. Sanda et Popescu 1991. Fritillaria montana. Cotoneaster nebrodensis. Galium erectum. Junglans regia. Brachypodium pinnatum. Festuca valesiaca. Defileul Dunãrii. Evonymus latifolia. Melittis melissophyllum. Aster amellus.2. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Înãlþimea variazã 106 . Physocaulis nodosa. Suprafeþe: restrânse. Fragaria viridis. Hypericum perforatum. Festuca valesiaca.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL.00C. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan.0–5. Resmeriþã 1972 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Hodiºan 1976. uneori faciesuri aparte. Carpinus orientalis. Roci: calcare. Stachys recta. Echinops banaticus. cu mult schelet. 1970. ªuteu et Faur 1976. Specii endemice: Sorbus borbasii. xerotermofile. frecvente fiind Helleborus odorus. Satureja kitaibelii.

Dihoru 1970. periclitat. Mehedinþi. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Paliurus spina-christi. rendzine. Pyrus pyraster.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Koeleria gracilis. Teucrium chamaedrys. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. Teucrium polium.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Cytisus nigricans. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Popescu 1999 (Syn. Soluri: cernoziomuri superficiale. Bothriochloa ischaemum.8B33 Moesian Christ’s thorn brush.HAB: 31.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al.2. Crataegus monogyna. Dianthus giganteus. Asparagus verticillatus. Ligustrum vulgare. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). Ulmus minor sau Cornus mas. în silvostepã. Pyrus pyraster.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Cornus mas.HAB: 31. Koeleria gracilis. Pyrus elaeagrifolia. 1993. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Carex hallerana. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. Ligustrum vulgare. Satureja caerulea. neutrofile. Cotinus coggygria. Cerasus mahaleb.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Genista sessilifolia.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. < 10 ha. Opopanax bulgaricus. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord. ajungând la 1. Orchis simia.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. pontice ºi balcanice. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Achillea coarctata. Paeonia peregrina. Podiºul Dobrogei de Sud. Câmpia Aradului. Carpinus orientalis. Achillea clypeolata. Valoare conservativã: mare. Fraxinus ornus. 31. 107 . Coronilla scorpioides.5–2 m înãlþime. xerofile. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb. 1964) Mititelu et al. Ulmus minor. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. Teucrium polium. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Teucrium chamaedrys. Roci: calcaroase. Climã: T = 10.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. Salvia ringens. Silene otites.70C. Câmpia Burnazului. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina. Paeonia peregrina. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. habitat rar în România. Ononis columnae. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. termofile.3. Satureja caerulea. Alte specii importante: Jasminum fruticans. mai rar de rariºti de pãduri.

Asparagus verticilatus. Cornus mas. Acer tataricum. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum.70C. Rhamnus tinctoria. Evonymus verrucosus. Tamus communis. Carpinus orientalis). P = 400 mm. termofile. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. Podiºurile Dobrogei de Nord. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Cornus mas. Piptatherum virescens. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Valoare conservativã: mare.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. calcifile. în margini de pãdure. Clima: T = 9. Asparagus verticillatus. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. cu înclinaþie mare. Cotinus coggygria. 1994. Cornus sanguinea. Rhamnus cathartica. Tilia tomentosa. Ferulago meoides.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Literaturã selectivã: Mihai et al. Ulmus minor. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. periclitat. Total < 10 ha. sunt însoþite de Crataegus monogyna. pontice ºi balcanice. Ligustrum vulgare.2.HAB: 31. Dictamnus albus. Aradului. Se diferenþiazã în douã straturi. Quercus cerris. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã.3. cu expoziþie sudicã. Tragopogon dubius. însorite. Scutellaria altissima. Cerasus mahaleb. în silvostepã. Convolvulus cantabrica. culturi agricole. Chrysopogon gryllus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Fraxinus ornus. pajiºti uscate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans.5–3 m. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. uneori superficiale pe rocã la zi. din specii mediteraneene. Climã: T = 10. Suprafeþe: 50–100 m2. Rosa canina.60C. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Dobrogea de Sud. Soluri: cernoziomuri. în silvostepã ºi stepã. secetã 108 . Carpinus orientalis. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. îndeosebi. Pyrus pyraster. Rhamnus cathartica. P = 450–500 mm. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. < 10 ha.8–8. Bãrãganul Mostiºtei. habitat rar în România. Rosa canina. Fraxinus ornus. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus. Crataegus monogyna. Arcuº 1998. Roci: calcare. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Tanacetum corymbosum. Crataegus monogyna. Relief: pante stâncoase. xerofile. Quercus pubescens. Câmpia GãvanuBurdea. Podiºul Casimcea. Câmpia Banatului. Lithospermum purpurocaeruleum). Ajuga laxmanni. Lychnis coronaria. Covasna. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Braºov).

1981. protejat Emerald. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. Depresiunea Fãgãraº. Cornus mas. dasyphylla.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL.0–8. Evonymus verrucosus. Roci: marne argiloase. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. habitat rar în România.2. Inula britannica. Valoare conservativã: mare. Sanda et al 1980.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. 1969. Dobrescu et al. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Thalictrum minus. Amygdalus nana. termofile. Depresiunea Sibiului. Soluri: carbonatate. periclitat. Podiºurile Moldovei de Sud. Galium mollugo. Inula britannica. fragmentar între alte tufãriºuri. SV. Elymus repens. Bromus inermis. Nonea pulla.HAB: 31. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Ligustrum vulgare. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. Clima: T = 10. hispida. 1975. Asparagus tenuifolius.60C. Dactylis glomerata. Podiºul Dobrogei de Nord. Coronilla varia. Bãrãganul Mostiºtei. termofile. Rhamnus cathartica. Dactylis glomerata. Prunus spinosa var. xerofile.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. Relief: pante cu expoziþie SE. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. Piemontul Olteþului. Soluri: cernoziomuri. Dobrescu 1969. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%. hispida. Rosa canina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile).: Prunetum nanae Borza 1931. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. cu înclinaþie micã (5–100). Vicia cracca ssp. Schneider-Binder Erika 1972. Roci: loessuri. Asparagus tenuifolius. Teucrium chamaedrys. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. E. Agrimonia eupatoria. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. tenuifolia. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. Vicia cracca. cernoziomuri carbonatice. cu înãlþimi mici de 109 . Bromus inermis. Asparagus tenuifolius. Depresiunea Braºov. Relief: fragmentat. dasyphylla. E. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. Calamintha clinopodium. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys.3. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Prunus spinosa var. xerofile. Total < 100 ha. Suprafeþe: 100–300 m2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Prunus spinosa var. Mititelu D. Origanum vulgare. Podiºul Dobrogei de Sud. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Rosa canina.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31.

Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Cytisus austriacus. ªtefan cel Mare. Soluri: rendzine. Elymus hispidus. Cristea et al. Depresiunea Rãdãuþi. Rhamnus tinctoria. Teucrium chamaedrys. Specii caracteristice: 110 . P = 420 mm. periclitate. Aster amellus.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3.3. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Verbascum lychnitis. Medgidia. Carex michelii. 1998. termofilã. Total < 10 ha. Fragaria viridis. Rosa canina. Câmpia Buzãului – Galbenu. Crataegus monogyna. Elymus repens. Dictamnus albus. ajungând în unele zone pânã la 1. Tanacu. Rosa dumetorum.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Raþiu et al. Zapodeni. Elymus repens. Crataegus monogyna. Podiºul Covurluiului – Murgeni. Bupleurum falcatum. 1966. Trifolium alpestre. Elymus hispidus. Suprafeþe: extrem de reduse. kastanoziomuri. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis.70C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). platouri. Potentilla thuringiaca. Crasna). Sârbu et al. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Podiºul Babadag. Nepeta pannonica. Popescu et Sanda 2000. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Relief: versanþi slab înclinaþi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Vicia tenuifolia. ªuteu 1975. depozite de loess. Schneider-Binder Erika 1972. Origanum vulgare. Thalictrum minus. Geranium sanguineum. Teucrium chamaedrys. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex.2.HAB: 31. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Clima: T = 10. Medicago falcata. Festuca valesiaca.5 m. Pyrus pyraster. incluse în protecþia Emerald. Veronica teucrium. Iris hungarica. Cynanchum vincetoxicum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Holboca). 1995. Horeanu et Horeanu G. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Danciu 1970. Festuca valesiaca. Roci: calcaroase. Bromus inermis. Alte specii importante: Prunus spinosa. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. Medicago falcata. Alyssum murale. habitate rare. Hypericum perforatum. Borza 1959. specie arbustivã xerotermã. Inula hirta. Cytisus albus. 1981. continentalã. Valoare conservativã: mare.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Neamþ). Rãspândire: în Dobrogea de Nord. fiind însoþit de Prunus spinosa. Dactylis glomerata. Dactylis glomerata. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Roman 1994. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Linaria genistifolia. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Quercus petraea. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. Veronica jacquini. Acer campestre. Acoperirea stratului este de 15–20%. Clima: T = 10.5–5. luvosoluri. suportã solurile erodate. Elymus repens. Rhamnus tinctoria. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3.2. Carex humilis. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Rosa canina.: Hippophaëtum Issler 1924). Staþiuni: Altitudine 150–900 m. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. Origanum vulgare. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. eutricambosoluri. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar.2 tufe/100 m2. Fagus 111 . în fitocenoza maturã.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. Crataegus monogyna. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex.1 European wet heaths CORINE: 31.50C ºi P = 600–850 mm anual. Euphorbia amygdaloides. În stadii evoluate. gorun sau amestecuri. Carex humilis. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. Clematis vitalba. Hippophaë rhamnoides. habitat extrem de rar. alãturi de care. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. Alte specii importante: Prunus spinosa. Valoare conservativã: foarte mare. Origanum vulgare. Rhamnus cathartica. mezoterme. Cytisus nigricans. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. fãrã orizont organic. Bromus inermis. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest.8–2. Tussilago farfara. Stratul de arbuºti. Bothriochloa ischaemum. Roci: psamito-pelitice. mai apar Frangula alnus. Total > 1000 ha. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. este edificatã de specii nemorale.3. Brachypodium pinnatum. dupã defriºarea pãdurilor de fag. Cytisus nigricans.8F Mixed scrub woodland PAL. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. Festuca rupicola. Acoperirea stratului este de 75–100%. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. Relief: colinar. periclitat de lucrãrile agricole. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. cu succesiune de marne. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Dorycnium herbaceum. Coronilla varia. preluvosoluri. nisipuri.5 m înãlþime. sunt bine reprezentate. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cornus sanguinea. Calamintha clinopodium. Ligustrum vulgare. mezofile dar ºi mezoxerofile.HAB: 31. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice. Soluri: adesea puternic erodate. argile nisipoase. Lithospermum purpureocaeruleum. Calamagrostis epigeios. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est). când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ªtefan 1986. Valoare conservativã: redusã. Tussilago farfara. 112 . Danciu 1975. Poa nemoralis. Parascan.3.2. Evonymus verrucosus. Poa angustifolia. Elymus repens. uneori plantaþii cu rol antierozional. Festuca rupicola. Viola reichenbachiana. Cornus sanguinea. Carpinus betulus (juv. Literaturã selectivã: N. Dorycnium herbaceum. stadii succesionale.). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Rhamnus tinctoria. Bothriochloa ischaemum. Frangula alnus. Euphorbia amygdaloides.).

Pedicularis comosa ssp. Pop et al. Sanda et al. campestris.3. 2001.HAB 1999: 36. Munþii Þarcu-Godeanu.2.8–30C. Specii caracteristice: Asperula capitata. Valea Someºului. Centaurea triumfetii. Festuca xanthina. Cheile Rudãriþei. Gilãu. în regiunea montanã. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. 1966). Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. Munþii Leaota. element carpato-balcanic. P = 800–1200 mm. 1958). Literaturã selectivã: Gergely 1957.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. transsilvanicum (Zólyomi. Anthericum ramosum. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. biharicum (Csûrös. rigida ºi Asperula capitala. Sanda 2002.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. 1939. 1939). samusense (Simon. 1964. Coldea 1974. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Sanda et al. Conioselinum tataricum. Stipa eriocaulis. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Seseli gracile.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. Morariu et al. Centaurea atropurpurea. 113 . Cheile Turului. Alexiu 1998. Saponaria bellidifolia. oltenicum (Ciurchea. Cheile Crãciuneºti. Thymus comosus. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. Gergely 1967. Valea Cãlineºti. Munþii Piatra Craiului. Pop et Hodiºan 1967. Viola jooi. 1958). Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. 1967. Munþii Trascãu. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. Sesleria rigida. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Cheile Feneºului. Cnidium silaifolium. 1963). Munþii ScãriþaBelioara. 2001. Cheile Runcu. 1996. Seseli rigidum. Cheile Ordâncuºii. bucegicum (Beldie 1967). Coldea 1990. buricium (Zólyomi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. 1984. Diaconescu F. Alte specii importante: Alyssum repens. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Asperula capitata. Boºcaiu 1971. Edrainthus graminifolius. Fink 1977. Cheile Bulzeºti. Mãgura Codlei. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Munþii Bucegi. Metaliferi. Munþii Bihorului. Munþii Lotru. Raþiu et al.2. Dianthus petraeus. 1991. Primula columnae. Helictotrichon decorum. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. 1973. Saxifraga marginata.3–8). Pop 1971. Clima: T = 7. Mihãilescu S. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Bupleurum falcatum. habitat endemic. 1939. CsürösKáptalan 1962. Aconitum anthora. Coldea et al. 1970). Cheile Dâmboviþei. 1965).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Phyteuma orbiculare. Centaurea reichenbachii. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. et al. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. Sesleria rigida. Rãspândire: Colinele din Transilvania. P = 800–1150 mm. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. în regiunea colinarã ºi montanã. Soluri: rendzine superficial. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939.3. Minuartia verna. 1964.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. Pedicularis comosa ssp. Hodiºan 1965.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. Redactat: Simona Mihãilescu. Primula veris ssp.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Ranunculus oreophilus. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru.50C. Coldea et al. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. Aster alpinus. Acinos alpinus. habitat endemic. Structura: Habitat mezo-heliofil.HAB: 34.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Saponaria bellidifolia. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Carduus glaucus. Sanda et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL. Clima: T = 7. Aconitum anthora. ristice: Helictotrichon decorum. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Moldova. Fink 1977.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. Suprafeþe: 40–50 ha. Cheile Runcu. Pop I. 2001. 114 . precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. Seseli rigidum. Muntenia. Dianthus spiculifolius. Myosotis alpestris. columane. Stipa eriocaulis. Biscutella laevigata. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. Gergely 1967. Alyssum repens. Relief: stânci. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile. Viola jooi. Thymus comosus. Muntele Trascãu. Seseli gracile.3–3. campestris. lângã Lacul Roºu. Cheile Feneº. 34. ªuteu 1968. versanþi însoriþi.HAB 1999: 34. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. de ordinul a 100 ha. Alte specii importante: Asperula capitata.2. Anthericum ramosum. Substrat: calcaros. Sanda 2002. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Valoare conservativã: mare.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. 1997. Coldea 1991. Centaurea atropurpurea. Erysimum witmannii. 1960. Cheile Râmeþ. Suprafeþe: restrânse. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). seslerietosum rigidae Csûrös 1958.

Moehringia muscosa. Relief: platouri. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. A. Phleum montanum. Vincetoxicum hirundinacea. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Literaturã selectivã: Coldea 1991. etc. Melica ciliata. înalt de 35–40 cm. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Luzula campestris.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1.HAB: 34. Cardaminopsis arenosa. care dã o notã caracteristicã acestora. bogate în humus. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. Linum tenuifolium. Phleum montanum. Jurinea mollis. bolovãniºuri calcaroase. Medicago falcata. Sedum hispanicum.9 Continental steppes CORINE: – PAL. ruta-muraria. Valoare conservativã: moderatã. A. 1956. Cystopteris fragilis. Thymus comosus. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. trichomanes. Jurinea mollis. Erysimum odoratum. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. A.3. Cruciata glabra. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. cu înãlþimea de 35–45 cm. Stachys recta. Vicia 115 . Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. Peucedanum oreoselinum. Melica ciliata. Popescu.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963).2. scabra. Vincetoxicum hirundinaria. cu expoziþie sudicã. jacquinii. Dobrogea. spathulata. Banat ºi Transilvania. Genista januensis var. Melica ciliata. Muntenia. Clima: T = 7. Suprafeþe: Ocupã circa 230. Roci: marne ºi argile. Onobrychis viciifolia. deficitare în umiditate. Cynosurus cristatus. septentrionale. Sanda 1992. etajul superior.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. Agropyron repens. Galium album. septentrionale. Poa pannonica ssp. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. Cystopteris fragilis. Sedum hispanicum. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Brachypodium pinnatum. P = 700–850 mm. Speciile caracteristice: Festuca pallens. Stipa joannis. Redactat: A. A. Soluri: eutrisambosoluri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. P = 750–900 mm. Genista januensis var. Stipa pulcherrima. Oltenia.3–60C. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. Veronica austriaca ssp. Clima: T = 9–60C. Acinos arvensis. Acinos arvensis. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. spatulata. F. Popescu. slab acide. Festuca rupicola. Seseli gracile. Soluri: rendzine superficiale. Teucrium chamaedrys. valesiaca. sud-vesticã. Botriochloa ischaemum. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. sud-esticã. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Artemisia campestris. Roci: calcare.

0–6. Koeleria macrantha. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. Braºov ºi Cluj). M. Trifolium campestre. Popescu. Achillea setacea. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. Thymus comosus. transsilvanicum.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. P. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. Dracocephalum austriacum. Sanda.3. Fragaria viridis. Poa bulbosa. Soluri: rendzine levigate. Euphorbia cyparissias. 116 . Clima: T = 9. Stancu 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Valoare conservativã: redusã în general. valesiaca. Specii caracteristice: Festuca rupicola. Onobrychis viciifolia. Viola arvensis. Medicago minima. nutans. Mureº. Redactat: A. Alte specii importante: Achillea collina. Salsola ruthenica. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Helictotrichon decorum. Seseli libanotis. Peucedanum austriacum. Leontodon hispidus. hungarica. Campanula divergens. Minuartia setacea ssp. Chamaecytisus austriacus. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. Banat. cracca. Cynodon dactylon.2. Poa nemoralis. lupulina. Relief: versanþi abrupþi. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). Trifolium montanum. Munþii Apuseni.00C. Botriochloa ischaemum. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. laciniata. Bromus hordeaceus. Popescu. Prunella vulgaris. bine individualizat. Draba lasiocarpa. Hypericum perforatum. P = 650–800 mm. Poa angustifolia. Lathyrus nissolia. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. F. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. Dorycnium herbaceum. setacea. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Thymus comosus. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima.HAB: 34. Athamantha turbith ssp. bogate în schelet. rigidula. Puºcaru-Soroceanu 1963. cum sunt: Alyssum repens ssp. Lolium perenne. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Euphrasia salisburgenis. Sanda 1992. Artemisia austriaca. Cele câteva specii repente. Potentilla argentea. Literaturã selectivã: Popescu. Cynosurus cristatus. Scleranthus annuus. superficiale. Euphorbia cyparissias. Achillea millefolium. Eryngium campestre.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Munþii Bârsei. poliþe. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Dorycnium herbaceum. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. Dianthus spiculifolius. A. cu reacþie bazicã. M. V. terenuri calcaroase. Alyssum desertorum.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. banatica. Eryngium campestre. S. toate incluse în DH2. Salvia nemorosa. Suprafeþe: 10–20 ha. Alyssum petraeum. Medicago orbicularis. Orlaya grandiflora. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud).

Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Thymus comosus. cum sunt Dianthus spiculifolius. pannonica. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. transsilvanicus. A. Helianthemum nummularium. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Carex humilis. Dracocephalum austriacum. Dealurile 117 . Dorycnium pentaphyllum ssp.HAB: 34. Doltu 1977. Potentilla arenaria. Sanda. Polygala major. împreunã cu puþine plante însoþitoare. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Helictotrichon decorum. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Chamaespartium sagittale. Roci: calcare. Koeleria macrantha. P = 750–850 mm. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Dealurile Sibiului. Inula ensifolia. deficitare în umiditate. Cheile Turzii. Suprafeþe: pajiºti. hungarica. Popescu. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Astragalus monspessulanus. campestris. Popescu. Linum flavum. Clima: T = 8–6. Poa nemoralis. austriaca.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov).50C. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. Bupleurum diversifolium. Helictotrichon decorum. Salvia transsilvanica. Bistriþei. Chamaespartium sagittale. Trifolium montanum. Linum flavum. Soluri: faeoziomuri.2. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Centaurea pinnatifida. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. Salvia pratensis. Festuca valesiaca. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. Cerastium arvense ssp. Alte specii importante: Briza media. Specii caracteristice: Carex humilis. Potentilla arenaria. Viola joói. Seseli gracile. sud-esticã. Echium russicum. Centaurea atropurpurea. pe suprafeþe de 5–10 ha. Briza media. Achillea millefolium. Etajul inferior este prezent. Salvia pratensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. Leucanthemum vulgare. Lotus corniculatus. S. Athamantha turbith ssp. grohotiºuri calcaroase fixate.9 Continental steppes CORINE: – PAL. herbaceum. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. Danthonia alpina. rigidum. calcicolam Moehringia muscosa. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Coldea 1991. Thymus glabrescens. Chrysopogon gryllus. Stipa joannis. Koeleria macrantha. Asperula cynanchica. Râpa Roºie (Alba). serratifolia. Rãspândire: Transilvania. Polygala major. dintre care amintim: Trifolium campestre. Alyssum repens ssp. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Primula auricula ssp. Biscutella laevigata. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Peucedanum oreoselinum. Lotus corniculatus. S. Saxifraga paniculata. pe calcarele din Munþii Apuseni. Dorycnium pentaphyllum ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Stipa joannis.3. Pedicularis comosa ssp. Draba lasiocarpa. Valoare conservativã: moderatã. Helianthemum canum.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. Redactat: A. herbaceum. Salvia nutans.

Csürös et al.: Brometum erecti auct. Inula ensifolia. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. Dianthus carthusianorum. Campanula sibirica.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. Teucrium chamaedrys. slab acide-neutre. P = 700–800 mm. Popescu. rupicola. rom. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Redactat: A. Onobrychis viciifolia. Euphorbia cyparissias.3. Raþiu et al. Podiºul Târnavelor. Specii caracteristice: Stipa stenophylla. Veronica spicata. Redactat: A. Danciu 1977. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). Stachys recta. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Danthonia alpina. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. F. Eryngium campestre. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Inula ensifolia. Alte specii importante: Festuca valesiaca. F. Soó 1944. 1969. Galium verum. transsilvanica. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Jurinea mollis ssp. Literaturã selectivã: Gergely 1970. Puºcaru-Soroceanu 1963. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Ferulago sylvatica. Adonis vernalis. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Silene otites. Dictamnus albus. Polygala major. Popescu. Popescu. Koeleria macrantha. Brachypodium pinnatum.HAB: 34. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. rupicola. Morariu.). Echium rossicum. Sanda 1992. Clima: T = 8–60C. Campanula sibirica. Soluri: faeoziomuri. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. în zonele amintite. apar elemente de silvostepã. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Rãspândire: Moldova. Valoare conservativã: moderatã. pinnatum. Stipetum stenophyllae Soó 1944. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. Carex humilis. 118 . Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Adonis vernalis. Helianthemum nummularium. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. platouri. Agropyron intermedium. Scabiosa ochroleuca.HAB: 34. Ghiºa 1941. Inula hirta.9 Continental steppes CORINE: 34. Chamaecytisus albus.2. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1953. Muntenia (Dealurile Buzãului). Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. Fragaria viridis.

circa 50–60 ha în Transilvania. preluvosoluri. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Popescu. Stellaria graminea. Valoare conservativã: moderatã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Rhinanthus rumelicus. realizând acoperirea de 90–95%. Koeleria macrantha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. S. cu înãlþimea de pânã la 45–60. S. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi.n. în total. Podiºul Târnavelor. Puºcaru-Soroceanu et al. pulcherrima ºi S. Dactylis glomerata. Lotus corniculatus. cu sol profund ºi fertil.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Asperula cynanchica. Roci: calcare. coame late. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. este format din: Thymus pulegioides. Onobrychis viciifolia. Trifolium montanum. Soluri: eutricambosoluri. 1963.HAB: 34. Anthylis vulneraria. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. S. Etajul inferior. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. Knautia arvensis. 119 . P = 700–800 mm. Rhinanthus rumelicus. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. însoriþi. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. Relief: pante domoale. Euphrasia rostkoviana. cernoziomuri erodate. Brachypodium pinnatum. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Speciile dominante sunt: Bromus erectus. Coronilla varia. Toate aceste specii. Trinia glauca. dar se menþine pe Dealurile Buzãului.) 1947. Clima: T = 8. S. loess în Moldova. P = 700–850 mm. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Dorycnium herbaceum. Achillea millefolium. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. mai slab reprezentat.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. Medicago lupulina. capillata. Brachypodium pinnatum. Hornungia petraea. Redactat: A. Literaturã selectivã: Pázmány 1971.5–60C. Trifolium pratense. Onobrychis viciifolia. Ocupã. Leucanthemum vulgare. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. Dianthus carthusianorum.2. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Specii caracteristice: Bromus erectus. Doltu 1976. Salvia pratensis. Medicago lupulina. stricta. Soluri: erodosoluri. Pimpinella saxifraga. Popescu. Clima: T = 8–60C. Cephalaria uralensis. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Lotus corniculatus. Linum tenuifolium. Carlina vulgaris. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. dar densitatea speciilor este mare. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. pulcherrima. E. lessingiana. Festuca rupicola.3. Sanda.

realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. Cheile Caraºului. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL.6–7. Redactat: A. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Teucrium chamaedrys.3. Hodiºan 2002. Popescu et al.. de ordinul 1–10 ha. Clima: T = 10. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Acest tip de vegetaþie. Inula ensifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. Astragalus austriacus. 1963. jacquinii. Puºcaru-Soroceanu et al. Serratula radiata. Pop. Phleum phleoides. Nepeta ucranica.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. S. Inula ensifolia. S. pulcherrima. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. Dictamus albus. Potentilla argentea. calcicolum. Alyssum desertorum. Salvia austriaca. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). Onobrychis viciifolia. Trifolium campestre. Substrat: calcaros. capillata. Stachys recta. S. A. Centaurea trinervia. Medicago minima. villosus. P.HAB 1999: 36. Cephalaria uralensis. Danthonia alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. P = 575–770 mm. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. Peucedanum cervaria. Galium glaucum. Saxifraga paniculata. dintre care menþionãm: Festuca rupicola. Crambe tataria. stepicã. Erysimum odoratum. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii. Domin 1932). Koeleria macrantha.50C. Relief: pereþii stâncoºi. Dianthus spiculifolius. Cheile Miniºului. Galiu album. Munþii Aninei. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. Agropyron cristatum. F. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. 1984. pratensis. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Jurinea mollis. Veronica austriaca ssp. Medicago falcata. Fragaria viridis. Salvia transsilvanica. Sesleria filifolia. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. pante însorite înclinate. Beuºniþa-Cheile Nerei. valesiaca.9–7. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. Scorzonera hispanica. 1992. A. fruticosa.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. Aster linosyris.3). Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). S. Alyssum saxatile. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. Polygala major. S.2. abrupþi (50–550). Nepeta ucranica. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. pulcherrima. Campanula 120 . Cristea. Valoare conservativã: moderatã. Trifolium pratense. Jurinea simonkaiana. Cerastium arvense ssp. în general. joanis. Suprafeþe: mici. Ceterach officinarum. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. Salvia nutans. Popescu. alyssoides. Valea Ciclovei (Banat). Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Doniþã et al. Rosa pimpinelifolia. Adonis vernalis. Alte specii importante: Astragalus peterfii. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei.

Draba aizoon. 121 . 2001.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Moehringia muscosa. Cephalaria laevigata. Acinos alpinus. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Helianthemum nummularium. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Dianthus petraeus. Leontodon asper. Thesium linophyllon. Vinca herbacea. Cephalaria uralensis. Sanda 2002. În etajul inferior. Coldea 1991. Schrött et Purdelea L. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. Clima: T = 10. de asemenea. care depãºeºte 1 m înãlþime. Linum flavum. Seseli gracile.5–80C. Sateureja kitaibelii. Coldea et al. Viola arvensis. hungarica. Sanda et al. habitat endemic. et al. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Chondrilla juncea. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Dorycnium herbaceum. Elytrigia (Bromus) intermedia. Festuca rupicola. 1973. Dobrogea (Podiºul Babadag). Alyssum petraeum. Onobrychis viciifolia. 1992. Thymus pannonicus. 1963). Knautia arvensis. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate.3. Relief: versanþi slab înclinaþi. Vicia lathyroides. Polygala major. Lotus corniculatus.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Jurinea mollis. Salvia nutans. Stachys recta. Botriochloa ischaemum. Roci: loess în Muntenia. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Potentilla arenaria. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. Sempervivum marmoreum. Silene otites. Suprafeþe: Circa 350 ha. Peia 1978. Centaurea biebersteinii. Cerastium arvense ssp. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Campanula sibirica ssp. 1997. în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. Cerastium banaticum. 1970. Athamantha turbith ssp. Alte specii: Seseli rigidum. calcicolum. Centaurea atropurpurea. Schneider-Binder E. Lotus corniculatus. Transilvania (Podiºul Târnavelor). platouri. Etajul mijlociu este. Ceterach officinarum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Dihoru et al. Dianthus spiculifolius.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Eryngium campestre. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. Cruciata pedemontana. Onobrychis viciifolia. 1993. Chrysopogon gryllus. Carex humilis. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. Valoare conservativã: mare. Melica ciliata. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Draba lasiocarpa. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Erysimum comatum. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Redactat: Simona Mihãilescu. divergens. Alyssum repens. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Valoare conservativã: redusã. Artemisia campestris. Campanula sibirica.2. Saxifraga marginata. P = 550–650 mm. Centaurea atropurpurea.HAB: 34. Rãspândire: Muntenia. 1997.

Trifolium campestre. Sedum album. Literaturã selectivã: Popescu. Valerianella coronata. S. Coronilla varia. Koeleria macrantha. Cerastium banaticum. 1984. Soluri: 122 . Niedermaier 1966. se dezvoltã.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. uºor pânã la mediu degradate. Teucrium montanum. foarte uscate. Salvia nutans. superficiale. Stachys nitens. Ephedra distachya. Erysimum comatum. Cerastium banaticum. Alyssum saxatile. Stipa eriocaulis. Roman 1974. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Senecio jacobea. Adonis vernalis. Redactat: A. Stipa eriocaulis. Clima: T = 10–80C. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valerianella coronata. Aceste fitocenoze se deosebesc. Popescu. Gypsophila glomerata. Erysimum comatum. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. Hypericum elegans. perforatum. Convolvulus cantabrica. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). Fumana procumbens. Siderites montana.2. Minuartia glomerata. Doniþã et al. Stachys nites. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Redactat: A. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Orlaya grandiflora. Melica ciliata. specia endemicã Stipa danubialis.3. Fumana procumbens. Specii rare: Fumana procumbens. Jurinea glycacantha. Popescu et al. Schneider-Binder 1970. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. ªtefureac 1976. Cerastium banaticum. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Roci: depozite calcaroase. Scabiosa ochroleuca. Crupina vulgaris. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Asperula cynanchica. Popescu. P = 600–750 mm. Anthericum ramosum. Astragalus onobrychis. Festuca pseudodalmatica. 1992. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. La Porþile de Fier. hispanicum. Alte specii importante: Onobrychis alba. Alyssum pulvinare. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. în cadrul etajului superior. Thymus pannonicus. Centaurea atropurpurea. Cerastium banaticum. Knautia arvensis. SchneiderBinder 1971. Trifolium montanum. Stachys recta. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. Astragalus onobrychis var. Convolvulus cantabrica. Relief: pante abrupte. Dorycnium herbaceum. Artemisia campestris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. H.HAB: 34. Vinca herbacea. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Literaturã selectivã: Csürös. Schneider-Binder 1971. în bune condiþii. Melica ciliata. banaticum.

Alte specii importante: Tulipa hungarica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Popescu. Banat. Inula oculus-christi. Puºcaru-Soroceanu et al. Relief: pante foarte uºor înclinate. Stipa capillata.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941.911 Pannonic loess steppes. Lathyrus sphaericus. Dianthus armeria. Polygala major. Lotus corniculatus. Roci: depozite loessoide. Thymus pannonicus. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Ornithogalum comosum. Linaria genistifolia. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. Echium vulgare. Eryngium campestre. cernoziomuri. Achillea setacea. Salvia pratensis. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania. Clima: T = 9. Alyssum alyssoides. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 123 . Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola. Moldova.HAB: 34. Chondrilla juncea. Carduus acanthoides. Valoare conservativã: moderatã.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. 1992. Cleistogene serotina. Teucrium montanum.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Oltenia.3. în general. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Veronica orchidea. Rãspândire: Banat. teren plan. Suprafeþe: Circa 40. Festuca valesiaca. Agrostis capillaris.HAB: 34.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. Soó 1964. Melica ciliata. Linum austriacum. Pimpinella saxifraga. Câmpia Aradului. Orlaya grandiflora. Asperula cynanchica. Redactat: A. Scabiosa ochroleuca. Specii caracteristice: Cleistogene serotina. Soluri: eutricambosoluri. Dorycnium herbaceum.5–80C. 34. Achillea millefolium. Festuca valesiaca. 1963.2. faeoziomuri. Onobrychis viciifolia. Dobrogea. Marrubium vulgare.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Botriochloa ischaemum. Festuca rupicola. Potentilla argentea. Medicago minima. Cleistogene serotina. Thymus comosus. Euphorbia cyparissias. Nepeta nuda. Erodium cicutarium. Muntenia. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Clisura Dunãrii.312 Central European steppes grasslands PAL. P = 600–750 mm.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. Medicago falcata.9 Continental steppic CORINE: 34. Dianthus armeria. deficitare în umiditate. Sanda 1992. Popescu. înãlþimea fiind de 45–55 cm. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. neutre. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34.

1937) Pop 1977. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . Centaurea napulifera. Asperula cynanchica. alyssoides. Poa angustifolia. rutifolia ssp. Cluj.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Redactat: A. C. Seseli tortuosum. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. în general.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Roci: loess. jurineifolia. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. Muntenia ºi sudul Moldovei. Bombycilaena erecta. Clima: T = 11. Botriochloa ischaemum. cu expoziþii variate. Valoare conservativã: redusã. Medicago minima. iar în zona colinarã. Alte specii importante: Stipa capillata.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. P = 400–650 mm. Stipa capillata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. deficitare în umiditate. 1992. Potentilla arenaria. Arenaria serpyllifolia. Satu Mare. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. Medicago orbicularis. constituie etajul inferior al acestor pajiºti. ponticus. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Phleum phleoides. Taraxacum serotinum. Relief: terenuri plane. Relief: teren plan. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. Sanda 1992.3. Coronilla varia. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. A. Popescu. Scleranthus annuus. Phlomis pungens. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. arenaria.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). marne. Teucrium polium. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. Toate aceste specii. din Dobrogea.2. Suprafeþe: 15–20. Doniþã et al. Centaurea arenaria. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. precum ºi altele. Ranunculus illyricus. Salvia aethiopis. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. Medicago minima. Achillea setacea. P = 400– 800 mm. Medicago falcata. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. 1956. arenaria (Carei – jud. Agropyron cristatum. menþionate în DH2. Trifolium arvense. Fãlciu – jud. Puºcaru-Soroceanu et al. Dianthus leptopetalus. Poa angustifolia. Sol: cernoziom ciocolatiu. Popescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. Vaslui). Melica ciliata. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp.HAB: 34. Inula ensifolia. Astragalus onobrychis. Cheile Turzii – jud.000 ha. mai puþin reprezentate.5–80C. 1963. Clima: T = 11–70C. Koeleria macrantha. Achillea setacea. Literaturã selectivã: Burduja et al. Artemisia austriaca. Taraxacum serotinum. sud-esticã ºi sud-vesticã. Medicago minima. A. judeþul Argeº). Botriochloa ischaemum.

Centaurea rutifolia ssp. Euphorbia seguierana. Galium humifusum. Podiºul Casimcei. acoperirea medie 90–95%. Potentilla argentea. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. S. Veronica austriaca ssp. Potentilla bornmuelleri. cernoziomuri. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Trifolium arvense. Stachys angustifolia. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. Literaturã selectivã: Dihoru. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei. Trigonella monspeliaca. Stipa capillata. Sedum sartorianum ssp. faeoziomuri. Adonis vernalis. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. 1963. Achillea setacea. Chrysopogon gryllus. eutricambosoluri. Astragalus onobrychis. Ceratocarpus arenarius.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. Teucrium polium. Minuartia viscosa. Psilurus aristatus. A. lupulina. Agropyron cristatum.HAB: 34. Eryngium campestre. coarctata. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. Relief: pante domoale. Soluri: castanoziomuri. Cynodon dactylon. Sanda 1992. Dianthus nardiformis. Artemisia austriaca. unde roca iese la suprafaþã. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. Botriochloa ischaemum. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). repens. Chrysopogon gryllus. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Linaria genistifolia. Popescu. Cleistogene serotina. Thymus zygoides. Dihoru 1969. F. Artemisia austriaca. faeoziomuri. Daucus guttatus. Bromus hordeaceus. Androsace maxima. Dintre aceste plante. M. Achillea setacea. Munþii Mãcinului. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Medicago minima. Jurinea mollis. Puºcaru-Soroceanu et al. Asperula cynanchica. Valoare conservativã: redusã. Festuca valesiaca. mai puþin nordice. Doniþã 1970. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%. Inula oculus-christi. cu expoziþii variate. Astragalus onobrychis. pânã la moderat înclinate. Medicago lupulina. jacquinii.3. P = 450–500 mm. Inula oculus-christi. Chrysopogon gryllus. Orlaya grandiflora. Podiºul Babadag. Galium humifusum. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. Taraxacum laevigatum. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. Allium saxatile. roci granitice ieºite la suprafaþã. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. cernoziomuri.9 Continental steppes CORINE: – PAL. xerofile. Soluri: castanoziomuri. Clima: T = 11–8. A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Bombycilaena erecta. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. jurineifolia. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. Popescu. Silene compacta. rupicola. Kochia prostrata.2. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. lessingiana. Achillea ochroleuca. Ranunculus illyricus. Salvia nutans. deficitare în umiditate. În zonele stâncoase. 125 . Trifolium campestre. Galium humifusum. Festuca valesiaca. Redactat: A.50C. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei).

9 Continental steppes CORINE: – PAL. dichotomus.HAB: 34. Sanda 1988. Dianthus nardiformis. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. Doniþã 1970. Paronychia cephalotes. Muscari racemosum. Campanula romanica. M. Euphorbia nicaensis ssp. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Achillea leptophylla. Redactat: A. 1963. lithophila. Minuartia glomerata. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. Sanda. Literaturã selectivã: Dihoru. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). Psilurus aristatus. Popescu. Thymus zygoides. pinnatifida. et al.3. Euphorbia myrsinites. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Satureja caerulea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Bufonia tenuifolia. P = 450–500 mm. Stachys angustifolia. PuºcaruSoroceanu E. Valoare conservativã: moderatã. Silene compacta. Popescu. Minuartia glomerata. Soluri: castanoziomuri. Scleranthus perennis ssp. A. Herniaria glabra. Potentilla bornmuelleri. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Potentilla bornmuelleri. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. sudicã ºi vesticã. loess. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Roci: calcare. Scleranthus perennis. Achillea ochroleuca. de regulã. Podiºul Babadag ºi Casimcei). Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. Cruciata pedemontana. Allium saxatile.50C. Specii caracteristice: Festuca callieri. Scutellaria orientalis var. Dianthus nardiformis.2. Agropyron brandzae. uneori numai de 50–60%. Sempervivum zelleborii. Sedum sartorianum ssp. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Achillea coarctata. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Silene compacta. sãrace în umiditate. Ranunculus illyricus. Bupleurum apiculatum. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Scorzonera mollis. Ornithogalum amphibolum. Bombycilaena erecta. Suprafeþe: 50–100 ha. Iris pumila. hillebrandtii. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. Gypsophila glomerata. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Popescu. 126 . Trifolium arvense. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. Scorzonera mollis. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. grisebachii. Ornithogalum amphibolum. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Clima: T = 10–8. moschatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. Stancu 2001. Dianthus pseudarmeria. Pimpinella tragium ssp. Chrysopogon gryllus. Paeonia tenuifolia. dar realizeazã o acoperire slabã. glareosa. Agropyron brandzae. cernoziomuri. Crocus chrysanthus. Festuca rupicola. faeoziomuri.

Minuartia adenotricha. Salvia nemorosa ssp. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate.3. Koeleria lobata. Stipa capillata. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Specii endemice: Agropyron brandzae. Doniþã 1970. Kochia prostrata.50C. Agropyron brandzae. A. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Suprafeþe: 100–120 ha. Satureja caerulea. Redactat: A. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Alte specii importante: Achillea setacea. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Ceratocarpus arenarius.911 Pannonic loess steppes. Sanda 1992. Muntenia ºi estul Banatului. Echium italicum. Galium humifusum. Asperula tenella. Roci: loess. Rãspândire: Dobrogea. leptophylla. Stipa capillata. Popescu. Festuca valesiaca. Literaturã selectivã: Dihoru. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. Horeanu 1976. Stipa capillata. Onobrychis gracilis. Melica ciliata.HAB: 34. Popescu. Festuca valesiaca. Specii endemice: Agropyron brandzae. În cadrul fitocenozelor. cum sunt: Sempervivum zeleborii. leptophylla. Kochia prostrata. Alyssum desertorum. Asperula cynanchica. Kochia prostrata. Onopordon tauricum. Asperula cynanchica. Artemisia austriaca. Linum austriacum. Clima: T = 11–8. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Medicago falcata. lithopilla.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Koeleria macrantha. pectinatum. Doniþã 1970. Jurinea mollis. Achillea coarctata. Euphorbia nicaeensis. P = 350–450 mm. Achillea coarctata. Agropyron intermedium. 127 . Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Dianthus pseudarmeria. 1963.2. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Potentilla bornmuelleri. Artemisa (caucasica) pseudomontana. A. Festuca valesiaca. Teucrium polium. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Centaurea diffusa. Popescu. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. 34. Taraxacum serotinum. de talie medie ºi mare. Seseli tortuosum. Astragalus onobrychis. Festuca valesiaca. Botriochloa ischaemum. cu acoperire mare (circa 60–80%). mai rar pe calcare (în Dobrogea). Coronilla varia. Medicago falcata. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Ranunculus illyricus. Poa angustifolia. Ornithogalum amphibolum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. Coronilla varia. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Artemisia austriaca. Medicago falcata. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Festucion rupicolae. PuºcaruSoroceanu et al. Sisymbrium orientale. Botriochloa ischaemum. Teucrium polium. Literaturã selectivã: Dihoru. Toate aceste plante. Redactat: A. Alyssum montanum. pectinatum. tesquicola.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. Teucrium polium.

uneori bine individualizat. Bibliografie: Dihoru. nicaeensis. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Festuca valesiaca. Relief: platouri. Stipa ucrainica. Puºcaru-Soroceanu et al. Dianthus pallens. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957.3.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Ferulago meoides. Echinops ruthenicus. Prunus tenella.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). Teucrium chamaedrys. Astragalus ponticus. Phlomis tuberosa.HAB: 34. Dianthus pallens. Scorzonera mollis. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. Polygala major. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. Achillea clypeolata. cernoziomuri. Dobrogea. Adonis vernalis. Soluri: soluri rendzinice. Salvia nemorosa ssp. Koeleria macrantha. capillata. Sanda 1992. Chrysopogon gryllus. Botriochloa ischaemum. Popescu. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. cu vegetaþia degradatã. tesquicola. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. în trei etaje. chamaedrys. loess. Ferulago meoides. Marrubium peregrinum. Agropyron intermedium. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. dar ºi pantele uºor înclinate. S. Trinia multicaulis. P = 450–500 mm. Astragalus ponticus. Podiºul Babadag). Salvia nutans. dasyphylla. D. Linosyris villosa. Ocupã terenurile plane.HAB: 34. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Teucrium polium. Astragalus asper. sud-vesticã.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. 1963. Phleum phleoides. 1970) Sanda.2. cu expoziþie sud-esticã. Valoare conservativã: mare. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. de 500–600 ha. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. Stipa pulcherrima. Festuca valesiaca. Salvia aethiopis. Koeleria macrantha. Adonis vernalis. de circa 100 cm. Popescu 1999 (Syn. Redactat: A. Inula salicina. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. Crupina vulgaris. Seseli campestre. Ranunculus illyricus. sunt: Centaurea orientalis. Artemisia austriaca. Asperula cynanchica. sudul Moldovei. T.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Structura: Vegetaþia este stratificatã. Dactylis glomerata. Clima: T = 11–8. giganteus.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. Roci: calcare. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). Popescu. Inula ensifolia.50C. versanþi slab înclinaþi. S. Centaurea napulifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. Ajuga laxmannii. acestea realizând al treilea etaj. Doniþã 1970. 128 . Plantele înalte. Euphorbia nicaeensis. Euphorbia nicaeensis ssp. Suprafeþe: Reprezintã islazurile.

Deºi numãrul speciilor componente este mare.HAB: 34. Sanda. Goniolimon besserianum. Poa bulbosa. Potentilla bornmuelleri. Poa bulbosa. Minuartia viscosa. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae.9 Continental steppes CORINE: – PAL.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. Puºcaru-Soroceanu 1963. pseudovina. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. Capul Doloºman. Artemisia austriaca. minima. Galium humifusum. lupulina. pe faleza Lacului Razelm. F. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. Siret) aluviosoluri. Doltu 1980. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. Artemisia lerchiana. Relief: terenuri stâncoase. M. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Lolium perenne. P = 400 mm. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. Relief: teren plan. Botriochloa ischaemum. Valoare conservativã: redusã. Redactat: A. Medicago minima. Stancu 2001. Taraxacum serotinum. minima. uneori chiar mai scãzutã. M. plantã xerofilã. Roci: calcare marnoase. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. Coronilla varia. Poa angustifolia. Medicago lupulina. glareosa. Medicago falcata. Agropyron cristatum. Festuca valesiaca. Koeleria lobata. Buzãu. Specia dominantã. Popescu.2. Bupleurum apiculatum. Taraxacum laevigatum. Festuca pseudovaina. Bromus tectorum. Androsace maxima. P = 400–750 mm. Sanda. 129 . Clima: T = 110C. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. La începutul verii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. Cynodon dactylon. F. Poa angustifolia. 4–5 ha. Lotus corniculatus. Literaturã selectivã: Pop 1970. sequierana. Euphorbia nicaeensis. Altitudine: 5–10 m. Ornithogalum amphibolum. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Staþiuni: Terenuri uscate. Rãspândire: Dobrogea. Astragalus pseudoglaucus. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. Roci: loess. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. puþin rãspândit la noi. Soluri: cernoziomuri. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. M. cernoziomuri. Erodium cicutarium. Euphorbia sequierana. Agropyron cristatum. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Ceratocarpus arenarius. Popescu. Structura: Habitat xerofil. Specii caracteristice: Artemisia austriaca.3. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. E. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). uºor înclinate pânã la moderat înclinate. faeoziomuri. Poa angustifolia. Soluri: castanoziomuri. Popescu. Suprafeþe: Restrânse. Gagea callieri. masiv. castanoziomuri. valesiaca. Cynodon dactylon. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. care se menþine pânã toamna. cenuºii. Euphorbia nicaeensis ssp. Clima: T = 11–80C.

3. Alyssum minutum. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Taraxacum serotinum. Ornithogalum amphibolum. Teucrium polium. Astragalus pseudoglaucus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. Thymus zygoides. Specii endemice: Agropyron brandzae. Salvia nutans. Euphorbia nicaeensis ssp. Euphorbia sequierana. Alte specii importante: Centaurea jankae. Festuca valesiaca. Minuartia viscosa. glareosa. Androsace maxima. 130 . Popescu.2. Redactat: A. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Agropyron brandzae. Echinops ruthenicus. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Goniolimon besserianum. Koeleria lobata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. Koeleria lobata.

Danthonia alpina. Soluri: districambosoluri. Asperula cynanchica. Siderites montana. etajul superior al fitocenozelor. jacquinii. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Crepis sancta. Alyssum alyssoides. arvense. Popescu.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. Koeleria macrantha.HAB: 34. Cephalaria uralensis. Stachys recta. Arenaria serpyllifolia. haynaldiana. Lotus corniculatus. Banat. Danthonia alpina. Onobrychis alba. Specii rare: Thymus jankae. Crupina vulgaris. platouri. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . Roman 1974. Popescu 1999. unde procesul de solificare a fost favorizat. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare.5–8. aproape singurã. În acest etaj. Rãspândire: Dealurile Olteniei. Achillea crithmifolia. Anthylis vulneraria. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. Campanula rapunculoides. Fragaria viridis. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Filipendula vulgaris. Cleistogene serotina. Redactat: A. în microdepresiunile. cu frecvenþã micã. Dianthus giganteus. Podiºul Mehedinþi. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Alãturi de specia dominantã mai apar. Verbascum phoeniceum.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. Verbascum lychnitis.50C. speciile: Ferulago sylvatica. Aira caryophyllea. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. T. Bromus riparius. 1992. 34. cu mult schelet. Stachys recta. P = 550–650 mm. Petrorhagia illirica ssp. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. Koeleria macrantha.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. Valerianella pumila.316 EUNIS: E1. Polygala major. Dintre acestea. Veronica austriaca ssp. Ferulago sylvatica. Bromus riparius. Convolvulus cantabrica. Bromus riparius. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. Orlaya grandiflora. Clima: T = 10. haynaldiana. Valoare conservativã: moderatã. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Suprafeþe: 15–20 ha.3.3. Doniþã et al. Medicago falcata.3.2. Festuca rupicola. Petrorhagia illirica ssp. Thymus jankae. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. balcanice ºi ilirice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Briza media.

1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Banat. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. molinerii. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. annuum. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. argile etc.HAB: 34. Stancu 2001. Poa compressa. luturi. ovina. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Dasypyrum villosum. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. 132 . Festuca valesiaca. Achillea collina. Ventenata dubia. F. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. Popescu. Sedum acre. Dasypyrum villosum. Trifolium incarnatum ssp. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. Vulpia myuros. Scleranthus annuus. Valoarea conservativã: moderatã. molinerii. Sanda. Sedum hispanicum. Xeranthemum cylindraceum. Valea Someºului). S. molinerii. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). Relief: pante slab înclinate. Erysimum cuspidatum. Trifolium incarnatum ssp. Poa bulbosa. S. Roman 1974.5–80C. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL.3. Hypericum perforatum. Alyssum petraeum. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Thymus comosus. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Clima: T = 10.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974.HAB: 34. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Popescu. Scleranthus perennis. în curs de fixare. Oltenia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase.2. sunt: Sedum acre. Trifolium arvense. Ventenata dubia. Aegilops cylindrica. Vulpia myuros. Melica ciliata. Redactat: A. Ventenata dubia. Solul. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Filago arvensis. Aira capillaris. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. Trifolium arvense. Transilvania (Munþii Apuseni. Speciile scunde. Dobrogea. cu acumulãri de materiale organice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. Aira capillaris. Poa compressa. Medicago minima.

Alyssum desertorum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. Structura: Vegetaþia este realizatã. Scleranthus annuus. Silene conica. Clima: T = 11–9. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Rumex acetosella. Literaturã selectivã: Andrei. Veronica verna. Alyssum petraeum. Popescu 1967. Filago arvensis. Scabiosa columbaria. Sedum rubens. nisipuri grosiere. Petrorhagia saxifraga. P = 400–650 mm. Alyssum petraeum. Racomitrium canescens etc. Valoare conservativã: moderatã. în principal. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. Cel de al doilea etaj. ºi perene Poa bulbosa. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã.00C. Jasione montana. Redactat: A. Relief: versanþi slab înclinaþi. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Syntrichia ruralis.2. Soluri: nisipuri. care are 15–20 cm înãlþime. Alte specii importante: Trifolium arvense. Sagina procumbens. Sedum acre. Sedum rubens. Schneider-Binder 1971. Hieracium pilosella. Siderites montana. Crupina vulgaris. Trifolium arvense. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. S. Thymus pulegioides. 133 . Sedum hispanicum. Popescu. Roman 1974. Scleranthus annus.3. Alyssum petraeum. Medicago minima. Satureja kitaibelii. cel inferior. acre. Aira elegans. periodic inundate de apele torenþilor. Erophila verna. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Polycnemum arvense.

Dryas octopetala. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii.HAB 1999: 36. Relief: creste ºi muchii. Specii endemice: Achillea schurii. Minuartia gerardii.50C. Anthyllis alpestris. în etajele subalpin ºi alpin. Festuca versicolor. Polygonum viviparum. fiind considerat ca un relict glaciar. cu pH = 4. P = 1300–1450 mm. gresii. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Silene acaulis.8–5. Leontopodium alpinum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Cerastium alpinum ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Pedicularis verticillata etc. Valoare conservativã: mare. Astragalus alpinus.4. Coºtila. Carex atrata. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Euphrasia salisburgensis.0– -2. Helianthemum alpestre. Uneori habitatul se prezintã fragmentar. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Morarul. Munþii Fãgãraº.3.2. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Omu. Primula minima. Bãtrâna). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Obârºia. conglomerate. Festuca bucegiensis. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Substrat: calcare.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. vârfurile Baba Mare. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. Bucºoiu.3. Erigeron uniflorus. Agrostis rupestris. Minuartia verna. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea.3. Munþii Piatra Craiului. Oxytropis carpatica. Carex rupestris.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Elynetum myosuroides Puºcaru et al. Helianthemum alpestre. Minuartia verna. Oxytropis carpatica. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate. Dianthus glacialis. lanatum. Agrostis alpina. Clima: T = 1. Salix reticulata. Gentiana nivalis. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. Onobrychis transsilvanica. Potentilla crantzii.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. Cocora. Festuca glacialis. Oxytropis halleri. Piatra Arsã. 1956. Munþii Retezat (Piule). Achillea schurii. Pedicularis verticillata. 134 . Poa alpina. habitat endemic. Caraiman. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. 1956) Coldea 1991(Syn. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m.

Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii.1957 (Syn.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. Primula minima are o prezenþã ridicatã. Puºcaru et D. Vaccinium gaultherioides. Oltenia. Vaccinium myrtillus. 1956.4). Hieracium alpinum. 1997. Stratul lichenilor: Cetraria islandica.2. Caricetum curvulae Brockm. 1926 em. Munþii IezerPãpuºa. Senecio carpaticus. Avenula versicolor. Ineuþ).HAB. Ineu.341 Carex curvula grassland PAL. 1956 din Bucegi. Geum montanum. primuletosum minimae Evd. 1959. Pulsatilla alba. Munþii Suhard.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Festuca supina (diferenþialã geograficã).2–4. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. Safta 1943. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha).-Bl. Loiseleuria procumbens. dar o acoperire redusã. Sanda 2002. Primula minima. Hieracium alpinum. 1977 din Fãgãraº. Munþii Parâng. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Potentilla ternata. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. Luzula spicata. Täuber 1987. Puºcaru et al. Coldea et al. Racomitrium lanuginosum. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv. Clima: T = 0. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris.5– -2. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Borza 1934. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. 1956. 1999: 36. Sanda et al. Vaccinium vitis-idaea. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al. Buia et al.-Jer. Puzdra. Transilvania. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. 1907). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Campanula alpina. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii Piatra Craiului (Vf. Juncus trifidus. 1981. Piatra Albã. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. Structura: Habitat primar. Valoare conservativã: redusã în general. P = 1350–1450 mm. Polytrichum juniperinum. Rebra. Thamnolia vermicularis. Piscul Baciului). Puºcaru et al. Gãrgãlãu. Beldie 1967. conglomerate. Munþii Fãgãraº.3. Munþii Retezat. Munþii Godeanu. 1977. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Sesleria coerulans. Sesleria bielzii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. gelidus. Potentilla ternata. Specii caracteristice: Carex curvula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. Munþii Cibinului. Munþii Cãlimani. Munþii Þarcu. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. 1962. Minuartia sedoides. 2001. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. profilul solului este redus (10–20 cm). Phyteuma confusum. Ligusticum mutellina. Samoilã 1960. Csürös et 135 . Coldea 1991. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. Alte specii importante: Pedicularis exaltata.50C. Puºcaru-Soroceanu et al. Ghiºa 1940. Oreochloa disticha. Oberd.

2. Oreochloa disticha fiind sporadicã. 2001. Munþii Cibinului. 1982. Munþii Þibleº. Puºcaru et D.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. hermafroditum. Resmeriþã 1974. Sesleria coerulans. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). 1976. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. et al. 2001. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. Samoilã 1960. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. Phyteuma confusum. Clima: T = 1– -2. vârfurile Pietrosul Mare. în etajele subalpin ºi alpin. 1962. Loiseleuria procumbens. 2001. Alexiu 1998. 1962. Resmeriþã 1974. 36. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. Minuartia sedoides. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Polytrichum juniperinum. Valoare conservativã: redusã. 1981. Avenula versicolor. 1991.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Literaturã selectivã: Borza 1934. expuse vânturilor. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. Coldea 1990. Ineu). Buhãiescu.3463 Carpathian Juncus trifidus swards.2–4. Buia et al. Coldea et Pânzaru 1986. Primula minima. Omul. Substrat: gresii. Campanula alpina. Momaia. 1940.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Stratul lichenilor: Cetraria islandica.50C. Munþii Cãlimani. Galaþiul.: Juncetum trifidi Buia et al. 1964. 2005 (ined. Luzula spicata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. Munþii Retezat. Anieºul Mare.3. conglomerate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. Ghiºa E. Relief: 136 . Juncus trifidus Carex curvula. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. P = 1300–1450 mm. Dicranum scoparium.). Pulsatilla alba.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. Vaccinium myrtillus. Vaccinium gaultherioides. Agrostis rupestris. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. 1977. Popescu G. cu caracter xerofil-oligoterm. Mihãilescu S. Munþii Giumalãu. Puºcaru 1969. de cele mai multe ori. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Munþii Parâng. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). 1927 (Syn. Juncus trifidus. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. Boºcaiu 1971. Structura: Habitat primar. Senecio carpaticus. Potentilla ternata. versanþi slab-puternic înclinaþi. cu expoziþii variate. Empetrum nigrum ssp. Valea Sadului. Oltenia. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Festuca supina. ºaua GãrgãlãuGalaþiu.HAB 1999: 36. Coldea et al. Golgota. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. Sanda et al. 1997. Mihãilescu S. Thamnolia vermicularis. Hieracium alpinum. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu.

137 . 1991. 2001. Drãgulescu 1995. Redactat: Simona Mihãilescu. 2005 (ined. Coldea et al. Cristurean 2000.). Coldea 1990. 1981. 1977. 2001.3. Sanda 2002.2. 1997. Sanda et al. Mihãilescu S. Popescu G. Resmeriþã et Raþiu 1983. et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. hungarica (DH2). versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. chrysocraspeda). Structura: Habitat alpin. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Phyteuma confusum. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. puþin profunde pânã la superficiale. Munþii Fãgãraº. Vf. Primula minima. Beldie 1967 din Bucegi. Prin practicarea pãºunatului intensiv. fiind considerat ca un relict glaciar.3. uneori chiar pe grohotiºuri fixate. foarte acide sau slab acide (pH = 4. habitat endemic. Munþii Parâng. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Clima: T = 3. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. plane. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. airoides). Bucºoiu. Munþii Iezer-Pãpuºa. aurea ssp.: Festucetum supinae Domin 1933. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. As. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. cu Dor. poëtosum mediae Evd. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. Specii caracteristice: Potentilla ternata. 1956 din Bucegi. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. Sesleria coerulans. Caraiman.50C.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957.2. Vârfu Goru (jud. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. Polytrichum juniperinum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. aurea ssp. Relief: locuri 138 . P = 800 mm. Festucetum supinae Vicol et al. Muntele Gârbova. Jepii Mici). Munþii Cernei. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. Munþii Piatra Craiului. Gardina. Substrat: cristalin. Cobãºel. As. Ciºa). Thamnolia vermicularis. Omu.5). nardetosum strictae Puºcaru et al.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Festuca supina (F.0– -2. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. seslerietosum Puºcaru et al. hungarica. adeseori bogate în humus.HAB 1999: 36. 1959. Valea Sebeºului. Bãtrâna. mai rar calcaros. Munþii Godeanu. Cormaia. Obârºia. reavene pânã la uscate. Furnica. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. Munþii Þarcu. Bãtrâna. Galaþiul. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. vârfurile Baba Mare. 1959. Valea Sadului. Muntele Siriu. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. Festuca supina Puºcaru et al. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. Muntele Ciucaº. Munþii Retezat. Piatra Arsã. Coºtila. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P. Puºcaru et D. ca sinonimã. vârfurile Rebra. 1959. Jepii Mari. chrysocraspeda). Festuca supina. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. în etajele subalpin ºi alpin. asociaþia. Morarul. Oltenia.1–4. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971. Cocora. Valoare conservativã: mare. 1956 se încadreazã. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. din Valea Sebeºului. Vrancea). 1971.

Campanula patula ssp. Vf. Oreochloa disticha. Vf. 2001. Puºcaru-Soroceanu 1981. Sanda 2002. Poa media. Ligusticum mutellina. 1997. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. 2004. 139 . Redactat: Simona Mihãilescu. Pulsatilla alba. Minuartia sedoides. Phleum alpinum. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Buia et al. 1959. Mihãiasa).4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn. Poa alpina. Mihãilescu S. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). Campanula serrata. 2001. Popescu G. 2005 (ined. Geum montanum. Juncus trifidus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. Carex curvula.3. Hieracium alpinum. Vaccinium gaultherioides. et al. Resmeriþã 1974. Beldie 1967. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Boºcaiu 1971. Drãgulescu 1995. Coldea 1990. Todor et Culicã 1967. Avenula versicolor. Dihoru 1975. Coldea et al. Campanula alpina. Sanda et al. 1977.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. Viola declinata. Corongiºul Mare. 1956. 1962. Resmeriþã et Raþiu 1983. Nardus stricta. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. abietina. Antennaria dioica. 2001.2. Mihãilescu S.).43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. 1956. Luzula spicata. Loiseleuria procumbens.HAB 1999: 36. Alexiu 1998. 1956. Faþa Cãtinului. Festuca nigrescens.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Csürös et al.

Coldea et al. vârfurile Baba Mare. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Carex semper- virens. Puºcaru-Soroceanu et al. R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Nigritella nigra. Cerastium alpinum. 1997. Euphrasia salisburgensis. Sesleria rigida ssp. 2001. de ordinul 500–1000 ha. Munþii Fãgãraº. Redactat: Simona Mihãilescu. Eritrichium nanum ssp. 1981. Bucºoiu). într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Specii caracteristice: Festuca versicolor. roman. Cerastium transsilvanicum.. Calamintha alpina ssp. Oxytropis carpatica. Dianthus callizonus. Androsace lactea. Caraiman. Colþii Morarului. Sesleria bielzii. Thymus pulcherrimus. Dianthus spiculifolius. Linum perenne ssp. Specii endemice: Achillea schurii. Mihãilescu S. Scabiosa lucida. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m.6– -2. Cerastium transsilvanicum. Carduus kerneri. Anthyllis alpestris. Festuca violacea. Valoare conservativã: mare. Koeleria transsilvanica. tomentosum. Clima: T = -0. Dryas octopetala.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands.3.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. 1956. Festuca saxatilis. haynaldiana. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. Munþii Retezat.p. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. 1956. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. baumgateni. Festuca amethystina. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Festucetum saxatilis subalpinum auct. 2001.). Festucetum flaccidae Coldea 1984. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. habitat endemic. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Thesium kernerianum. Seseli libanotis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. 1991. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. cernuum. Phyteuma orbiculare. 1997. haynaldiana. Sanda et al.HAB 1999: 36. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre. Munþii Piatra Craiului. Aster alpinus. 140 . Alyssum repens. conglomerate calcaroase. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. Potentilla crantzii. jankae.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. Biscutella laevigata. Cerastium transsilvanicum.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. Soluri: rendzine bogate în humus. Helianthemum nummularium ssp. Hieracium villosum. Dianthus tenuifolius. extraaxilare. 1993. 36. P = 1400–1450 mm. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. Beldie 1967. Onobrychis transsilvanica. Strunga. Minuartia verna. în etajele subalpin ºi alpin. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. Pedicularis verticillata.50C. Coldea 1990. Substrat: calcare. Thlaspi dacicum.2. Suprafeþe: mari. Galium anisophyllon. Poa alpina. Sanda 2002. Asperula capitata. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Gypsophila petraea. Structura: Habitat primar.4). Festuca saxatilis. Jepii Mari. Campanula cochleariifolia. Thymus comosus. Sesleria rigida ssp. Dianthus tenuifolius.

alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. Festuca versicolor. Munþii Retezat. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). Paucã et al. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. amintim: Dianthus tenuifolius. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Raclaru 1967. 141 . Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Festuca amethystine. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. extraaxilare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. Onobrychis transsilvanica. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. Clima: T = 4. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. tomentosum. Pop 1968 (Syn. Popescu G. Saca. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. Muntele Gârbova. Munþii Fãgãraº. Thlaspi dacicum. Munþii Ciucaº. 1991. Nedeia Þãranului). Relief: stãnci calcaroase însorite. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. habitat endemic. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Phyteuma orbiculare.50 C.2. P = 1100–1450 mm. Pop 1968.8). în Munþii Rodnei (Corongiº. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. 2001.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). et Sanda 1989. Coldea et al. Hieracium villosum. Turnu. Pedicularis verticillata. dar în care Festuca nitida ssp. Todor et Culicã 1967. Festuca flaccida. seslerietosum bielzii I. Alyssum repens. Munþii Rarãu. 1936. De asemenea. Popescu A. În cadrul asociaþiei dominã. Fink 1977. Polygonum viviparum. Muntele Postãvarul. et al. Poa rehmanii. Munþii Piatra Craiului. 1997. 1956. ca însoþitoare ale grupãrii. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. Potentilla crantzii. Muntele Hãºmaºu Mare. 1977. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Oltenia. saxatilis ca specie edificatoare. Dihoru 1975.4–6. caricosum montanae ªtefurac 1941. Carduus kerneri. Corongiºul Mare. grandiflorum. Scabiosa lucida. Dianthus tenuifolius. Linum perenne ssp. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. Corongiºul Mic. Pop 1968. Primula elatior ssp. flaccida este dominantã. Trisetum fuscum. Helianthemum nummularium ssp. Trisetum macrotrichum. Nechita et Mititelu 1996. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. Cerastium arvense ssp. haynaldiana. Valoare conservativã: mare. Sanda et al. Centaurea kotschyana. Koeleria transsilvanica. extraaxilare. Helianthemum nummularium ssp. Cruciata glabra. Sanda et al. rupicola ssp.0– -2. Festuca nitida ssp. Substrat: stânci calcaroase. Dianthus tenuifolius. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Muntele Siriu. calcicolum. în etajele subalpin ºi alpin. uneori chiar slab bazicã. 1990. Bartsia alpina. Festuca versicolor. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Sesleria rigida ssp. Puºcaru-Soroceanu et al. Galium anisophyllon. Polygonum viviparum. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. flaccida. Alte specii importante: Sesleria bielzii. Myosotis alpestris. saxatilis).: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). carpatica. Carex atrata. Soluri: rendzine.3. Sesleria rigida ssp. 1960. Dianthus tenuifolius. Androsacea lactaea. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Carex sempervirens. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. superficiale. 1981. Centaurea pinnatifida. 2001. Pop 1968 (Syn. seslerietosum haynaldianae I. haynaldiana. de regulã. Carex sempervirens. Coldea 1984. Coasta Netedã). Beldie 1967.

Alyssum repens. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Muntele Hãºmaºu Mare. Biotopurile adãpostite de vânt. Specii caracteristice: Festuca amethystina. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m.8–7. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii Rarãu.: Cariceto-Festucetum amethystinae A.2– -1.2. Poa nemoralis. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. pe pante înclinate de 10–450.5. Polygonum viviparum. Soluri: rendzine cu pH = 5. având. Munþii Fãgãraº. Helianthemum nummularium ssp. Potentilla ternata. unde cantoneazã aceste fitocenoze. Piatra Singuraticã.43 Stepped and garland grassland PAL. Festuca airoides.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. Trifolium repens. 1956. însoriþi. Festuca saxatilis. Festuca versicolor. Relief: versanþii calcaroºi. Valoare conservativã: mare. Aster alpinus. Agrostis rupestris. ca însoþitoare mai frecvente. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn.3. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967). Dianthus tenuifolius. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice. P = 1200–1450 mm. Alte specii: Sesleria bielzii. Clima: T = 3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. tomentosum. pe: Poa violacea. Muntele Siriu. habitat endemic. Munþii Ciucului. Suprafeþe: (> 100 ha). Calamintha alpina.HAB 1999: 36. Structura: Habitat xerofil. Bartsia alpina. Dianthus tenuifolius. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn. 142 . Scorzonera rosea. Nyárády 1963).43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4.50 C. Substrat: calcaros.

Thlaspi dacicum. Raclaru 1967. Potentilla thuringiaca. 143 . Resmeriþã 1985. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). PuºcaruSoroceanu et al.HAB 1999: 36. 2001. Koeleria transsilvanica. carpatica. Dihoru 1975. Onobrychis transsilvanica. Coldea et al. Beldie 1967. Cerastium arvense ssp. Centaurea kotschyana. Primula elatior ssp. haynaldiana. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Dianthus tenuifolius.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Linum perenne ssp.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. 1956) Coldea 1978 (Syn. Nechita et Mititelu 1996.3. extraaxilare.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Thymus pulcherrimus. 1963. Dianthus spiculifolius. Festuca amethystine. Sesleria rigida ssp. Sanda 2002. E4. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. 1997. calcicolum. Coldea 1991. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. Andrei M.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. 1956. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri. Poa rehmanii. 1956. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Centaurea pinnatifida. 1981.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al. Sanda et al.

speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Relief: versanþi. 1990. Luzula sudetica. prezentã în etajul subalpin. Festuca nigrescens. Stratul muºchilor – redus. Au fost descrise subasociaþia typicum. Munþii Piatra Craiului. Todor et Culicã 1967.50C. numãrul de specii este mic. Mihãilescu S. Munþii Parâng.). Popescu G. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Vaccinium vitis-idaea. Stratul arbustiv – foarte redus. Coldea 1987. care este întâlnitã în etajul montan superior. Sârbu I. Soluri: disticambosoluri. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. 2001. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. 2001. menþionãm: Polytrichum commune. Hieracium aurantiacum.0– -1. Hypericum umbellatum. PuºcaruSoroceanu 1981. Munþii Gârbova. Euphrasia stricta. Luzula campestris. Geum montanum. 1991. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Munþii Rarãu. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. Mihãilescu S. Csürös 1963. Vrancea). 1999. Hieracium pillosela. Thymus pulegioides. Polygala vulgaris. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Sanda 2002. 1962. Puºcaru et al. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. Potentilla erecta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Polytrichum juniperinum. Stratul ierbos – dominant. 1956. 2001. Alexiu 1998. et al. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. Festuca nigrescens. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Alchemilla flabellata. Munþii Cãlimani. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). P = 950–1450 mm. caracteristice pentru Arrhenatheretea. Munþii Iezer-Pãpuºa. Munþii Fãgãraº. Ligusticum mutellina. Carex ovalis. Buia et al. Thymus balcanus. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. 2003–2005 (ined. Oltenia. Danthonia decumbens. Valoare conservativã: moderatã. Campanula serrata. et al.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.3. Hipochoeris uniflora. Antennaria dioica. Viola declinata. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. Clima: T = 6. Munþii Rodnei. Alchemilla glaucescens. Arnica montana. Potentilla ternata. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . Gentiana kochiana. platouri. Munþii Retezat. dintre care: Vaccinium myrtillus. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). Raclaru 1967. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Nigritella rubra.5. Poa media. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. Sanda et al. Substrat: diferit. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. Geum montanum.

Antennaria dioica. Poa media. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Geum montanum. Stratul muºchilor este redus. Ligusticum mutellina. Scorzonera rosea. Clima: T = 6. Pleurozium schreberi. prezentã în etajul subalpin. 1962. Dicranum scoparium. Oltenia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Hypochoeris uniflora. Euphrasia stricta. Festuca nigrescens.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Vaccinium vitis-idaea. Munþii Piatra Craiului. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Substrat: acid.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Transilvania. Luzula campestris. Valoare conservativã: moderatã. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate.2. Polytrichum juniperinum. Vlãdeasa. versanþi. slab aerate ºi acide pH = 3. dintre care: Vaccinium myrtillus. Campanula abietina. Relief: platouri. Genista sagittalis. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. Nardus stricta. Danthonia decumbens.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Polygala vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. xerofil. Potentilla ternata. Hypericum maculatum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Hieracium lactucella. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. Leucorchis albida.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Vrancea).6–4. Luzula sudetica. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. iar numãrul de specii mic. Au fost descrise subasociaþiile typicum. Muntele Gârbova.5. menþionãm: Polytrichum commune.0–00C. Carex pallescens. Muntele Siriu. Alchemilla flabellate. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Nardetum strictae alpinum Buia et al. 145 . Vf. Nardus stricta. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. Munþii Retezat. E4. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Specii caracteristice: Viola declinata. Munþii Iezer-Pãpuºa.HAB 1999: 36. sãrace în baze (5–10%). Hieracium pilosella. Stratul arbustiv – foarte redus. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Valea Sebeºului. acidofil. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Potentilla erecta. Vrancea). habitat prioritar european. Arnica montana. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. Goru (Jud. Calluna vulgaris. P = 900–1400 mm. Carex ovalis. Structura: Habitat oligotrof. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Campanula serrata. Munþii Rarãu. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. Alchemilla glaucescens.3. Munþii Fãgãraº.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Hylocomium splendens. dar cu o acoperire de pânã la 5%. Munþii Parâng. Muntele Penteleu. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã.

1963. Mihãilescu S. 1977. 1962. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Popescu G. Stratul arbustiv – foarte redus. Dihoru 1975. 1990. dintre care: Vaccinium uliginosum. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. 1999. Munþii Retezat. Munþii Fãgãraº. Cãldarea Gropile. platouri. Munþii Rodnei (Faþa vf. Stratul ierbos-dominant. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. Clima: T = 0. Sanda 2002. P = 950–1450 mm. 2001. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. et al. Sanda et al. Relief: versanþi. Buia et al. Munþii Parâng. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus. 1959. 1956. Resmeriþã et al.3.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. 2001. Rebra. 1999. Todor et Culicã 1967. Puºcaru-Soroceanu 1981.00C. Structura: Habitat mesotrof. Coldea 1987. Resmeriþã 1963.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. Vf. Alexiu 1998. Buhãiescu. Puzdra. Suprafeþe: mici (100 ha).HAB 1999: 36. 146 .). Raclaru 1967. Raclaru 1967. ªaua Anieº-Galaþiul. Mihãilescu S. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 1991. et al. Csürös et Resmeriþã 1970.7– -0.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Cãldarea Buhãiescu). 2001. 1956. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. Sârbu I. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). Gnaphalium supinum. în etajul subalpin. Puzdra. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Hodiºan 1968. 2003–2005 (ined. Substrat: diferit. Vf. ªtefan N. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Soluri: humosiosoluri. et al.

Leontodon croceus. Phleum alpinum ssp. Pedicularis verticillata. Redactat: Simona Mihãilescu. Euphrasia minima. Veronica officinalis. P = 1200–1450 mm. Buia et al. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. în etajele subalpin ºi alpin. Plantago atrata. Alchemilla obtuse.5– -2. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Anthoxantum odoratum. Luzula multiflora.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL. Cardaminopsis halleri ssp. 1956.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. PuºcaruSoroceanu et al.: Seslerietum heuflerianae auct. triviale. Alchemilla glabra. 1956 (Syn. Geum montanum. Coldea et al.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Munþii Rarãu. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. Festuca nigrescens. Munþii Þarcu. Viola declinata. Antennaria dioica. Hypericum richeri ssp. Specii caracteristice: Poa media. Colþii Trascãului. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. Sanda 2002. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. Resmeriþã 1965). rom. Specii endemice: Lychnis nivalis. Munþii Ciucaº. Agrostis rupestris.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al.HAB 1999: 36. Avenula versicolor. Muntele Postãvarul. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Literaturã selectivã: Csürös et al. Campanula serrata.3. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. 1981. Potentilla ternata. 1950. Cheile Râmeþului. Alte specii: Nardus stricta. 2001. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. grisebachii. Munþii Godeanu. 1991. versanþi diferiþi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Munþii Piatra Craiului. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Thlaspi dacicum. brâne. Munþii Retezat. 1956. Campanula abietina. Relief: stânci calcaroase. Hieracium aurantiacum. Pietrele Albe (Vlãdeasa). 1962 Resmeriþã 1975. Leuchoris albida. Substrat: 147 . Vaccinium uliginosum.50C.1956. ovirensis. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). Clima: T = 2. Achillea distans. Cerastium fontanum ssp. Munþii Fãgãraº. Muntele Hãºmaºu Mare. Sanda et al.). Achillea stricta. 1997. commutatum. Suprafeþe: 1000-2000 ha. Veronica alpine.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). Coldea 1990. Alchemilla flabellate. Alchemilla xanthochlora.2. Munþii Vâlcanului. Sanda et Popescu 1996. Hypochoeris uniflora.

cu deosebire cã. Primula 148 . Festuca saxatilis. în diferite masive muntoase. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. haynaldiana. habitat endemic.2. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. Festuca amethystine.3. Speciile componente. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. Galium anisophyllum. Sesleria rigida ssp. Euphrasia salisburgensis. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. cu o reacþie neutrã (pH = 6. Pe lângã cele douã specii codominante. Festuca saxatilis. Helianthemum alpestre. Centaurea pinnatifida. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. Helianthemum nummularium ssp. Valoare conservativã: mare. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. Saxifraga moschata. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. haynaldiana. un rol important. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. haynaldiana.8–7). constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Astragalus frigidus. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Carex sempervirens. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). Poa violacea. Soluri: rendzine. în majoritatea lor. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. Sesleria heufleriana. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. Dryas octopetala. Carex sempervirens. alãturi de care. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. tomentosum. Saxifraga marginata. precum: Carex sempervirens. Carex sempervirens. Alyssum repens.

Mihãilescu S. Mihãilescu S. Redactat: Simona Mihãilescu. Beldie 1967. Dianthus tenuifolius. 2001. În condiþii de umiditate ridicatã. Sausurea alpina. Sanda et al. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. Relief: stânci calcaroase însorite. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Androsace chamaejasme. Munþii Rodnei. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. Clima: T = 2. Carduus kerneri.5. carpatica. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. P = 1200–1450 mm. cu constanþã ridicatã. prezintã o acoperire semnificativã. În Bucegi. Koeleria transsilvanica. calcicolum. Cerastium transsilvanicum. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Suprafeþe: mari. dar mai ales în locuri depresionale. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. adeseori slab înþelenite. 1997. 1956 (Syn. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. extraaxilare. 1991.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. Carex sempervirens. Geranium coerulatum.HAB 1999: 36. Munþii Fãgãraº. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. Sanda et al. Sanda 2002. Cerastium transsilvanicum. Calamintha alpina ssp. Boºcaiu 1971. la altitudini mai mari. 1993. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. Anthyllis alpestris. 2004. Biscutella laevigata. Substrat: calcaros. 2001. de ordinul 1000–2000 ha. Hedysarum hedysaroides. Puºcaru-Soroceanu et al. Dianthus tenuifolius. Bartschia alpina. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Hedysarum hedysaroides. barcensis. Maloº 1977. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. baumgarteni. Centaurea kotschyana.43 Stepped and garland grassland PAL. Muntele Gârbova. Structura: Habitat mozaicat. Coldea et al. Onobrychis transsilvanica.2. Coldea 1984. 1990. Thlaspi dacicum. Paucã et al. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. Muntele Hãºmaºu Mare.8–7. Masivul Ceahlãu. 149 . pe grohotiºuri fixate. 1956. habitat endemic. în unele cazuri. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Csürös et al. se întâlneºte pe versanþii estici. Soluri: soluri rankere. Munþii Vâlcanului. 1981. Munþii Parâng. cu umiditate crescutã. cu pH = 5. 1960. Alyssum repens. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. 1956. Munþii Piatra Craiului. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Valoare conservativã: mare. Carex sempervirens. Fink 1977.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Cerastium arvense ssp.).3.50C. alãturi de care. Bromus riparius ssp. Munþii Rarãu. În evoluþie. Potentilla thuringiaca. Specii endemice: Centaurea pinnatifida.0– -1. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. bogate în schelet. Astragalus frigidus. Munþii Ciucaº. 2005 (ined. Munþii Cibin. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. 1977. Gergely 1967. Csürös 1963. Dianthus spiculifolius. umbrite. Poa rehmanii. Muntele Postãvaru. Munþii Þarcu. Linum perenne ssp. Trollius europaeus. 1958).

1956. Helianthemum nummularium ssp. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. Negoiescu. Trisetum fuscum. Alyssum repens. 1981. Popescu G. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu. extraaxilare. Suprafeþe: restrânse (100 ha). Festuca flaccida. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. haynaldiana. 1991. 1997.5– -1. Vf. Sanda 2002. Thlaspi dacicum. reavãne. 1960. Cerastium arvense ssp. Sesleria rigida ssp. 2001. Carduus kerneri. Linum perenne ssp. Soluri: rendzine. tomentosum. Dianthus spiculifolius. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 .50C. Koeleria transsilvanica.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4.3. Vf. Centaurea pinnatifida. Puzdrele. Dianthus tenuifolius. Cerastium transsilvanicum. Redactat: Simona Mihãilescu. et al. superficiale. Calamintha baumgarteni. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Corongiºul Mare. Alyssum repens. Puºcaru-Soroceanu et al. Festuca saxatilis. pe mici suprafeþe. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. Anthemis carpatica ssp. Alte specii importante: Festuca versicolor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica. Dihoru 1975. Coldea 1990. Centaurea kotschyana. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Alchemilla palmata. Nechita et Mititelu 1996. Primula elatior ssp.2. Coldea et al. calcicolum. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus.HAB 1999: 37. Specii caracteristice: Festuca carpatica. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. cu pH = 6. Muntele Cailor). Festuca amethystine. Beldie 1967. Relief: versanþi slab însoriþi. Alte specii: Sesleria bielzii. Valoare conservativã: mare. Potentilla thuringiaca.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. habitat endemic. Festuca amethystina. Clima: T = 3. P = 1200–1450 mm. 1977. Sanda et al. Raclaru 1967. 2001.7–7. Piatra Rea. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. Paucã et al. Sesleria rigida ssp. Todor et Culicã 1967. Onobrychis transsilvanica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. 1956). în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. 1956) Coldea 1990 (Syn. Carduus kerneri. Fink 1977. carpatica. Sanda et al. pyrethriformis. Poa rehmanii. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Munþii Þarcu-Godeanu. Soluri: rendzine. Coldea 1990. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Cernei. Primula veris ssp. Phyteuma orbiculare. Sanda et al. Bupleurum diversifolium. Alte specii importante: Asperula capitata. Valoare conservativã: habitat endemic. Biscutella laevigata. Draba lasiocarpa. Poa rehmanii. extraaxilare. Ranunculus oreophilus. Sausurea discolor. Erysimum witmannii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. 1997. Astragalus frigidus. Bartsia alpina. Aster alpinus. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Beldie 1967. Substrat: conglomerat calcaros.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. Pedicularis verticillata. Hedysarum hedysaroides. Maloº 1973. Specii caracteristice: Festuca xanthina.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. 1956.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2.HAB 1999: 36. Piatra Cloºani. Helianthemum nummularium ssp. Sesleria rigida. Primula elatior ssp. 2001. Scrophularia heterophylla ssp. Carex sempervirens. Centaurea pinnatifida. Crepis jacquinii. P = 800 mm. Coldea et al. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Redactat: Simona Mihãilescu. 151 . Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Seseli rigidum. Scabiosa lucida. Myosostis alpestris. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Viola jooi. Linum perenne ssp. Hieracium villosum. Myosotis alpestris. Seseli gracile. Centaurea kotschyana. Biscutella laevigata. Dianthus petraeus. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. hungarica. Sanda et al. Galium anisophyllon.HAB 1999: 34.-Bl. columnae. Sanda 2002. Coldea et al. Phyteuma orbiculare. laciniata. Polygonum viviparum. PAL.3. Specii endemice: Thymus comosus. Thymus pulcherrimus. 1913. Athamantha turbith ssp. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1991. grandiflorum. Alyssum repens.50C. Ranunculus oreophilus. Suprafeþe: restrânsã (100 ha).3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. cu humus de tip mull. Carduus glaucus. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. 1997. Saxifraga marginata. Ranunculus thora. Sanda 2002. 2001. Clima: T = 8–1.2. Minuartia verna. carpatica.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Anemone narcissiflora. Valea Jiului). pentru alianþa Seslerion rigidae. Coldea 1991. ºi versanþi abrupþi. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. 1993.

Puºcaru-Soroceanu E. în etajul alpin.HAB: 36. Carpatii Meridionali. Ranunculus crenatus. Chrysanthemum alpinum.3.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Plantago gentianoides. 1962. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Soluri: humosiosoluri.: Salicetum retusae Buia et al.2. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. 1981. Cerastium cerastoides. Kobresia myosuroides. Sanda 2001. puternic acide. Roci: acide. Sedum alpestre. 1926 (Syn. puþin evoluate. 1956. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. faþã de cormofite.50C. Poa supina. dar nu depãºesc 10 cm. arealele fiind reduse. Alexiu 1998.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. chionohigrofile. Kiaeria starkei. S. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Agrostis rupestris. P = 1350–1450 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Coldea 1990. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. hungarica. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an.3– -2. versanþi N ºi NE. Resmeriþa 1982. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. Specii endemice: Poa granitica ssp. Climã: T = 0. S. în consolidarea terenului. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. disparilis.-Bl. Specii caracteristice: Salix herbacea. Boºcaiu 1971. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa.12211 Alpide (Salix retusa. Luzula alpinopilosa. în etajul alpin. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Minuartia sedoides. cu mult schelet ºi hidratare în exces. Soldanella pusilla. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Buia et al 1964. Soldanella hungarica ssp. Lophozia wentzelii. variate. Juncus trifidus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Carex curvula. Veronica alpina. Suprafeþe: total < 10 ha. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. 1991. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . Gnaphalium supinum. 1956). cu tulpinile chiar îngropate. 1997. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. Relief: crio-nival. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. Primula minima. et al. Festuca supina. Munþii Fãgãraº).

Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm.0– -2. Soluri: protorendzine cu mult schelet. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa.3.7–7.: Salix retusa. între pajiºti alpine. Polygonum viviparum. Viola alpina. ca specii diferenþiale ºi dominante. haynaldiana. Clima: T = 1. Saxifraga paniculata.3). Staþiuni: Altitudine 1800–2400. bogate în humus. Festuca supina. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. rar platou. slab acide sau alcaline (pH = 6.2. Relief: versanþi N. fie Sesleria rigida ssp. Structura: Fitocenozã pionierã. (< 10 ha). conglomerate. chionofile. Roci: calcare jurasice. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. Saxifraga 153 . edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. Primula minima. Pedicularis oederi. Salix reticulata. Armeria alpina. Silene acaulis. dintre speciile de ierburi se asociazã. Specii caracteristice + dif. P = 1250–1400 mm. acoperite îndelung cu zãpadã. pante înclinate (45–850). Saxifraga androsacea. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. superficiale. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. Rhododendron myrtifolium. Salix reticulata. în alte habitate. Silene acaulis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. În diferitele variante. sau NV.50C.subass. Saxifraga aizoides. Primula minima.

Lloydia serotina. Ranunculus oreophilus.491 High montane Dryas mats PAL.1956 (Syn. P = 1250–1400 mm.1969). Literaturã selectivã: Beldie 1967. Bartsia alpina. 1926 (dupã Puºcaru. Saxifraga androsacea. Polygonum viviparum. Pedicularis verticillata. Dryadetum octopetalae Br. Luzula alpinopilosa. chionofile. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Dianthus gelidus. Soluri: de tip rendzinic. Ranunculus oreophilus.HAB: 31. Lloydia serotina. Voik 1979. Salix herbacea. Saxifraga aizoides. oligoterme. Dryas octopetala.-Bl. Ierburile se înalþã. Stratificarea este foarte redusã. conglomerate. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984). frecvent. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Achillea schurii. glacialis. Anemone narcissiflora. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Saxifraga paniculata. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. 1981. mozaicat distribuite între pajiºti. total < 10 ha. 10–15 cm înãlþime. Polygonum viviparum. Staþiuni: Altitudine 1700–2200. glacialis. bogate în humus.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. cu reacþie neutrã (6. Rhododendron myrtifolium. în etajul subalpin ºi alpin.00C.-Bl. Alte specii importante: Salix reticulata. pseudotaraxacii. Sesleria coerulans. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. Cerastium transsilvanicum. Poa molinerii ssp. Climã: T = 1. Carex sempervirens. Pedicularis verticillata. Primula minima. neutrofile. Poa molinerii ssp. Saxifraga oppositifolia. glacialis.3. Poa molinerii ssp. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. Csürös 1957. Polygonum viviparum. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. Sesleria rigida ssp.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. Sesleria rigida ssp. 1956. Achillea schurii. Roci: calcaroase. superficiale. Saxifraga aizoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. vânt puternic. Rãspândire: Carpaþii Orientali. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. expoziþie mai ales nordicã. Salicetum retuso-reticulatae Br.2. Carpaþii Meridionali. Sedum alpestre. Primula minima. Specii endemice: Achillea schurii. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2).2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Draba fladnitzensis. Specii endemice: Achillea schurii. Leontodon montanus ssp. Bartsia alpina. 154 . inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. de regulã. Puºcaru et al. 1926. Puºcaru-Soroceanu et al. Saxifraga aizoides. Saxifraga oppositifolia. Schneider-Binder et Voik 1979. haynaldiana. pseudotaraxacii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. Saxifraga androsacea. Beldie 1967. Festuca supina.5–0.6–7) sau slab acidã. Anemone narcissiflora. Achillea schurii. haynaldiana. Leontodon montanus ssp. Resmeriþã 1976. Specii caracteristice: Dryas octopetala. Armeria alpina. calcifile. Valoare conservativã: mare. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. mult timp înzãpezite.

2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 155 . cuprinzând specii endemice ºi rare. Coldea 1990. Literaturã selectivã: Voik 1976. 1977. Pãun et Popescu G. Beldie 1967. Mihãilescu 2001. 1978.3. 1991. Sanda et al. Schneider-Binder et Voik 1979. Boºcaiu 1971. Nechita 2000. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare.

P = 1350–1450 mm. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. Dryas octopetala. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Saxifraga aizoides. Doronicum clusii. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. kitaibeliana). Viola alpina. Saxifraga pedemontana ssp.2. Primula minima. disparilis ºi Silene nivalis. Avenula versicolor. cuprinzând ºi alte specii endemice. calcifile. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. Relief: terenuri plane. Specii caracteristice + dif. Rhodiola rosea. cymosa. Soldanella hungarica ssp. hungarica. Silene nivalis. acoperire prelungitã cu zãpadã. protorendzine. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin. Rhitidiadelphus triquetrus. chionofile. 1991. Primula minima. Festuca supina. Oreochloa disticha. Poa granitica ssp. Salix herbacea.subass. habitat endemic în Carpaþii Orientali. Soldanella hungarica ssp. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. 1997. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Oreochloa disticha. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Saxifraga carpathica. hungarica. Roci: calcare. Polygonum viviparum. oligoterme. 1919). Anthemis carpatica. poliþe la baza stâncilor. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp. Campanula alpina. Carex atrata. Valoare conservativã: foarte mare.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. cu conþinut organic redus. Campanula alpina. total < 10 ha. mozaicate. 156 . Viola alpina. Luzula alpinopilosa.12 Calcareous snow-patch communities PAL. expoziþii umbrite. Polygonum viviparum.HAB: 36. Carex atrata. Veronica baumgartenii. vegetal are o acoperire mare.00C.5– -2.3. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. Silene nivalis. Literaturã selectivã: Coldea 1985. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. Veronica baumgartenii. disparilis. Clima: T = 0. Festuca supina. cu aciditate slabã. Avenula versicolor. Soluri: litosoluri organice. Rhodiola rosea. hungarica sunt endemice în Carpaþi.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. Alte specii importante: Saxifraga androsacea.

157 . vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Silene acaulis. Lloydia serotina. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. total < 10 ha. Carex atrata ºi Dryas octopetala. Salix kitaibeliana. Silene acaulis.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. cu humus mult. calcifil. cu o dominanþã mai bunã.3. Oreochloa disticha. Ranunculus oreophilus. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Bartsia alpina. dar puþin reprezentatã cantitativ. protorendzine. Veronica alpina. Rhodiola rosea. chionofil. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Anemone narcissiflora. Soldanella pusilla. circumpolare. Relief: terenuri plane. Godeanu). NV. Valoare conservativã: foarte mare. Roci: calcare masive. Clima: T = 1. 10 luni pe an. Polygonum viviparum. provenind în special din topirea zãpezii. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. rãspândite în mozaic printre pajiºti. Sunt prezente. Primula minima. Soldanella hungarica. Salix herbacea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Oreochloa disticha. Dryas octopetala. cu zãpadã persistentã.70C. cu caracter oligoterm. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. regim hidric excedentar. Soldanella pusilla este caracteristicã. Carex atrata. kitaibeliana). Primula minima. Myosotis alpestris. Fãgãraº. Polygonum viviparum. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali.0– -1. Saxifraga aizoides. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. brâne. Ranunculus oreophilus. Bartsia alpina. Saxifraga oppositifolia. kitaibeliana). Luzula alpinopilosa. P = 1350–1400 mm. Sesleria rigida ssp. Soluri: rendzine. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Myosotis alpestris. grego-calcare cretacice. Coldea 1993. haynaldiana. Specii caracteristice + dif.2. Rhodiola rosea. Þarcu. habitat endemic.subass. care realizeazã o acoperire de 30–65%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). Voik 1976. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. poliþe cu orientare N.

Soluri: rendzine. Substrat: acid.Pãpuºa. Literaturã selectivã: Borza A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Saxifraga heucherifolia. în etajele subalpin ºi alpin.50C.2. Munþii Retezat. Athyrium distentifolium. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Stellaria nemorum. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Heracleum sphondylium ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. 1997.3. Achillea distans. Chrysosplenium oppositifolium. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . 2001. Viola biflora. 1934.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). Senecio subalpinus. Sanda et al.5. Veratrum album.0– -1. Buhãescu). Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare.HAB 1999: 37. Munþii Þarcu-Godeanu. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. 1991. Milium effusum. Suprafeþe: restrânse. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Valoare conservativã: redusã. Pulmonaria filarszkyana. Alexiu 1998. Saxifraga heucherifolia.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. Phleum alpinum. de ordinul a 10– 50 ha.3. Leucanthemum waldsteinii. Coldea 1990. foliosoluri bogate în nitraþi. Rumex alpestris. Boºcaiu 1971. ºi Adenostiletalia alliariae. Clima: T = 2. litosol. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum. Myosotis sylvatica. Geranium sylvaticum. P = 1325–1450 mm. transsilvanicum. Doronicum austriacum. Coldea et al. Sanda 2002. Senecio nemorensis. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. Chaerophyllum hirsutum.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. Carduus personata.

jgheaburi ºi hornuri umbrite. 1950 din Alpi. Stratul ierbos este dominant.2. Suprafeþe: restrânse. Heracleum sphondylium ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br. Valea Sebeºului. Substrat: diferit.4– -1. Salix silesiaca. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.3. transsilvanicum. Valea Zârnei–Valea Drãganului. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. menþionãm: Polytrichum commune. în regiunea montanã. Achillea distans. Stratul muºchilor este redus. de ordinul a 100– 200 ha.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. etajele subalpin ºi alpin. Soluri: coluviale umede.00C.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn. Munþii Godeanu. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Clima: T = 5. Carpaþii Occidentali: Semenic. Relief: vãi abrupte. care definesc aceste grupãri regionale. menþionãm: Alnus viridis. numãrul de specii fiind mic. uneori la marginea pâraielor. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. Structura: Stratul arbustiv este redus. Poa delyii. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 . P = 950–1450 mm. Munþii Þarcu. Phyteuma vagneri.HAB 1999: 37.-Bl.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Myosotis sylvatica. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Munþii Godeanu. 1959. Valoare conservativã: redusã. Veratrum album. Polygonatum verticillatum. Hypericum richeri ssp. Viola biflora. Heracleum sphondylium ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Doronicum austriacum. Literaturã selectivã: Borza 1946. Doronicum austriacum. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Aconitum toxicum.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. Raþiu et Gergely 1969. 1991. Geranium sylvaticum. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. Sanda 2002. 160 . Stellaria nemorum. Suprafeþe: restrânse. Festuca picta. Carduus personata. menþionãm: Alnus viridis.3. Veratrum album. Rumex alpestris.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. grisebachii. 2001. Geranium sylvaticum.2. Salix silesiaca. transsilvanicum. Aconitum toxicum. 1979. Achillea distans. transsilvanicum. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Coldea et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Stellaria nemorum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. grisebachii. Soluri: rendzine superficiale. Doronicum austriacum. Ranunculus platanifolius. apennina.00C. rom. Aconitum tauricum. Ranunculus platanifolius. Rumex alpestris. Relief: vãi abrupte. Myosotis sylvatica. Sanda et al. Myosotis sylvatica.). Pulmonaria filarszkyana. Alte specii importante: Aconitum tauricum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. Coldea 1990. Structura: Stratul arbustiv este redus. Huml et al. Campanula abietina. Cicerbita alpina. Campanula abietina.). Hypericum richeri ssp. Chaerophyllum hirsutum. Leucanthemum waldsteinii. Valeriana sambucifolia.HAB 1999: 37. Alte specii: Adenostyles alliariae. Achillea distans. scheletopietroase coluvionate cu humus. Cirsium waldsteinii. Cirsium waldsteinii. Tozzia alpina. P = 900–1425 mm. Cicerbita alpina. Saxifraga heucherifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. Viola biflora. 1983. Leucanthemum waldsteinii. Carpaþii Occidentali: Semenic. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Carduus personata. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. de ordinul a 10– 100 ha. Athyrium distentifolium. Raþiu et al. Senecio nemorensis. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). Festuca pratensis ssp. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. 2005 (ined. Calamagrostis villosa. Clima: T = 5. Milium effusum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Pulmonaria filarszkyana. et Walas 1949 (Syn. Boºcaiu 1971. Mihãilescu S. 1997. Substrat: diferit. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Milium effusum. Saxifraga heucherifolia. Munþii Þarcu. Athyrium distentifolium. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. Senecio nemorensis. Cirsium waldsteinii. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Valea Sebeºului.4–0.

1971. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Coldea et al. PuºcaruSoroceanu et al. Coldea et al. Vicol et al. Valea Zârnei. Oroian S. 1991. Raþiu et Gergely 1969. Coldea 1990. Todor et Culicã 1967) corr.5–0. Valea Olteþului. Poa supina. Munþii Fãgãraº.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.-Bl. 1969. 1962. Carduus personata. Literaturã selectivã: Borza 1959. Sanda et al. Capsella bursapastoris. Sanda 2002. Pãun et Popescu G.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. 2001. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Plantago major. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. rom. dintre care amintim: Uritica dioica. Buia et al. 1997. Alexiu 1996. Sanda et al. Dihoru 1975. Csürös et al. Valoare conservativã: redusã.00C. 1981.2. Redactat: Simona Mihãilescu. 1977. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. Defileul Mureºului. Achillea distans. Galeopsis tetrahit. în general nitrofile. Coldea (1986) 1990 (Syn. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. Fink 1977. 2001. 1981. 1919 em. Oltean et Dihoru 1986. P = 980–1425 mm. Rumex alpinus. 1944). Soluri: bogate în nitraþi. Senecio rupestris. Muntele Gârbova. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. 1991. Clima: T = 4. Geranium phaeum. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. Munþii Retezat.3. 2001. 1997.88 Alpine dock communities PAL. Silene alba. Zanoschi 1974. Puºcaru-Soroceanu et al.. Poa annua. Lamium maculatum. Munþii Iezer-Pãpuºa. Todor et Culicã 1967. Geum urbanum. Bistriþa Aurie. terenuri plate. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. lobelianum. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. Pascal et Mititelu 1971.: Rumicetum alpini auct. 1998. Substrat: diferit. Veratrum album ssp. de ordinul a 1000– 5000 ha. Munþii Ceahlãu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Relief: 161 . Raþiu et Gergely I. Sanda 2002. Valea Gurghiului. Alte specii importante: Poa supina.HAB 1999: 37. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Munþii Parâng. 1956. Chenopodium bonushenricus. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Chenopodietum subalpinum Br. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. Boºcaiu 1971. Cherophyllum hirsutum. 1975. Coldea 1990. Poa trivialis. Sãmãrghiþan M. Rumex obtusifolia. Glechoma hederacea. Redactat: Simona Mihãilescu. Muntele Siriu. 1964. Suprafeþe: mari. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Beldie 1967.

Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. în general. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. unde se acumuleazã material organic. subalpinus. Dihoru (1975). Substrat: diferit. douã variante. Coldea 1985. Literaturã selectivã: Grigore 1968. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic.2. Stellaria nemorum. Stellaria media. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila).88 Alpine dock communities EUNIS: E5.3. stâni.HAB 1999: 37. Relief: vãi. Sanda 2002. Malva neglecta. Altitudine: 950–1450 m. iar antropogen. Poa trivialis. Kulcz. 162 . unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. Poa supina. Geum urbanum. Senecio nemorensis. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al. La alcãtuirea asociaþiei participã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Cirsium oleraceum. Se diferenþiazã dupã G. Sanda et al. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5. în etajul montan. Trifolium repens.. Valoare conservativã: redusã. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare.88 Alpine dock communities PAL. Alte specii importante: Urtica dioica. subalpinus. P = 950–1200 mm. et Pawl. 1926 (Syn. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor.HAB 1999: 37. în lungul vãilor. în multe masive). Dihoru 1975. Cirsium boujartii.7–3.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). Carduus acanthoides. Plantago major. un grup mare de specii nitrofile. Carduus personata. Scrophularia scopolii.50 C. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. rom. Polygonum aviculare. Veronica chamaedrys. Capsella bursa-pastoris. Geranium robertianum. Clima: T = 4. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Staþiuni: tãieturi de pãdure. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.: Rumicetum obtusifolii auct. pe terenurile de lângã sate. Muntele Siriu. TimiºBega. 1991. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. Taraxacum officinale. Cuscuta europaea. Geranium pusillum. 1965).5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. Chenopodium bonus-henricus.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. terenuri plane.

5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Munþii Iezer-Pãpuºa. Geranium phaeum. Staþiuni: semiumbrite. Redactat: Simona Mihãilescu.8144 Carpathian butterbur communities. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Pãdurea Hoghiz. Pascal et Mititelu 1971. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Bistriþa Aurie. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol. Bazinul Bistriþei. 1997. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Valea Feneºului. Altitudine: 550–1100 m. Rumex obtusifolius. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Sanda et al. Alte specii importante: Petasites hybridus. Bistriþa Aurie. Clima: T = 5. Carduus personata. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. de ordinul a 1000 ha. de-a lungul pâraielor. Relief: vãi. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Glechoma hederacea. ªtefan et al. Valoare conservativã: redusã. Muntele Siriu. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. Valea Mraconiei. Valea Oltului. Petasitetum albae Dihoru 1975. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. Cruciata laevipes. în etajul fãgetelor.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. în etajul montan mijlociu. Geum urbanum.: Petasitetum hybridi auct. Poa trivialis. Anthriscus sylvestris. Munþii Baraolt. Substrat: diferit. (1968) 1969. 1997. Heracleum sphondylium. Valea Chirui.HAB 1999: 37. 2001. Munþii Rodnei.0–5. Munþii Ceahlãu. P = 800–1100 mm. Harghita Bãi. Geranium robertianum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Urtica dioica. 1991. Silene dioica. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. Literaturã selectivã: Nyárády A. Mohoº. Aegopodium podagraria. Lamium maculatum.3.. Galium aparine. Dihoru 1975. Petasites albus. Stâna de Vale. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic.3. rom. rom. Substrat: 163 .50C. Cheile Tiºiþei. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Relief: vãi intramontane.2. Bazinul Tazlãului. Coldea et al.. Sanda 2002. Coldea 1990. Valea Gurghiului. Defileul Mureºului. Clima: T = 7. Valea Sebiºelului.8–4. în etajul montan.10C. Eupatorium cannabinum. Munþii Harghita (Pârâul). Valea Iadului. Muntele Postãvaru. Muntele Siriu. Chaerophyllum hirsutum. Suprafeþe: mari. Senecio subalpinus. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Rumex alpinus. Munþii Piatra Craiului. Defileul Criºului Repede. Achillea distans. Cabana Mãdãraº. Telekia speciosa. P = 900–1200 mm. 37.

Cirsium oleraceum. Silene alba. Chaerophyllum cicutaria. Aconitum toxicum. Rubus caesius. Heracleum sphondylium. Galium aparine. Soluri: rendzine. Petasites albus. Popescu G. Chelidonium majus. Dihoru et al. Carduus crispus.2. Eupatorium cannabinum. Carduus personata. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Oroian S. Fink F. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Equisetum maximum. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Beldie 1967. Geranium robertianum. Mycelis muralis. Pulmoraria rubra. 1998. 1973. Coldea 1990. Scirpus sylvaticus. 1997a. Alte specii importante: Aruncus dioicus. Cruciata laevipes. Pop I. 1983. Sanda 2002. menþionãm: Cardamine amara. 1974. Chaerophyllum aromaticum. Literaturã selectivã: Raþiu I. 1977. 1984. soluri coluvionate ºi bogate în humus. 2001. Valoare conservativã: redusã. Heracleum sphondylium ssp. Anthriscus nitida. Zanoschi V. Sanda et al. Campanula rapunculoides. Geranium phaeum. 1973. Glechoma hederacea. Sãmãrghiþan M. Pascal et Mititelu 1971. Aegopodium podagraria. Coldea et al. Chaerophyllum hirsutum. iar pe Valea Crãpãtura. Caltha laeta. Poa trivialis. 1981. Resmeriþã et Raþiu I. care formeazã pâlcuri constante. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. În Siriu. 1966. Myosotis scorpioides. Urica dioica. Geum urbanum. 1965. Symphytum officinale. Dihoru 1975. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. 1974. Raþiu et al. Alliaria petiolata. Petasites hybridus. 1966. Filipendula ulmaria. Alexiu 1996. Achillea distans. Petasites albus. Silene dioica. Silene heuffelii. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Impatiens noli-tangere. Galeopsis tetrahit. Orobanche fava. Hypericum acutum. 1996. Cirsium oleraceum. Danciu 1973. et al. 1991. Lamium maculatum. transsilvanicum. 1997.3. Impatiens noli-tangere. Raþiu et Gergely 1976. Redactat: Simona Mihãilescu. 1968. Scrophularia alata. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Petasites hybridus. Anthriscus sylvestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Hodiºan I. Chaeropyllum hirsutum. Stellaria nemorum. 2001. Rumex obtusifoius.

Scirpus sylvaticus. Cirsium oleraceum. Clima: T = 8–70C. Geranium palustre. Cirsium rivularis. Crepis paludosa. Lychnis flos-cuculi. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). Drãgulescu 1995. Equisetum palustre. Coldea 1995-1996. R. Redactat: A. Specii rare: Ligularia sibirica. Popescu. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). bogate în substanþe nutritive. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Myosotis scorpioides. Angelica sylvestris. Stancu 2001. Cirsium oleraceum.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Alte specii importante: Angelica archangelica. Schwich 1944. Filipendula ulmaria. repens. Sanda. Relief: versanþii vãilor. P = 650–800 mm. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. Ranunculus acris. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . Literaturã selectivã: Cârþu 1972.2. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. Mentha longifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Soluri: aluviale. Popescu.3.HAB: 37. Valoare conservativã: redusã. pseudo-gleice. Juncus articulatus. Aceste plante realizeazã etajul superior. Trolius europaeus. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. 1937. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Geranium palustre. Tx. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã.7 Humid tall fringes CORINE: 37. Crepis paludosa. Angelica sylvestris. Scirpus sylvaticus. Polemonium caeruleum. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora.

Poiana Rusacã. Prunella vulgaris. Structura: Fitocenozele. effusus.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Potentilla reptans. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. 1942. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha.2. Juncus articulatus. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. afânate. Todor. Alopecurus pratensis. Sanda.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Symphytum officinale. Lolium perenne.HAB: 37. Bazinul Giurgeului. 1953. Gratiola officinale. Clima: T = 9–70C. J. R. Oenanthe silaifolia. Mentha longifolia.31 Purple moograss meadows PAL. Popescu. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. Ranunculus repens. Fãgãraº. Lotus corniculatus. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Potentilla reptans. Alopecurus pratensis. Ranunculus acris. Moldova. Galium palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Carex hirta. Rãspândire: Banat (Caransebeº). effusus. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m.3. Agrostis canina. Carex vulpina. Popescu. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. Agrostetum caninae Harg. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. P = 650–750 mm. Alopecurus geniculatus. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 2002. Valoare conservativã: redusã.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. P. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Rumex crispus. Alte specii importante: Medicago lupulina. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. Stachys officinalis. unde solul este permanent umed. Gergely. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. Bârcã 1971 Redactat: A. reavãne ºi umede. Roci: depozite aluviale. J. Stancu 2001. palustris.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Pe terenurile din jurul izvoarelor. Braºov). Literaturã selectivã: Pop et al. Transilvania (Haþeg. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. Gratiola officinale. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. J. 166 . Agrostis canina. Festuca arundinacea. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965.HAB: 37. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. Carex hirta. Trifolium fragiferum. Agrostis stolonifera. Soluri: aluviale. Lysimachia nummularia. gleice sau pseudogleice. Poa trivialis. Medicago lupulina. Taraxacum officinale. effusus. Juncetum effusi Soó (1931) 1949. unde bãlteºte apa permanent. iar în jurul izvoarelor. dominate de Juncus inflexus ºi J. cu acumulãri de material organic. sardous. Lythrum salicaria. Specii caracteristice: Juncus inflexus.

Soluri: brune luvice. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. Cirsium rivulare. Braºov).2. Trolius europaeus. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. Lychnis flos-cuculi. Roci: depozite lutoargiloase. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. Juncus conglomeratus. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces. P = 700–850 mm. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. cu pante foarte uºor înclinate. jud. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. Botoºani) ºi Vad (jud.3. Harghita). Clima: T = 9–80C. Dianthus superbus. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. Angelica sylvestris. cu expoziþii variate. LoznaDersca (jud. Relief: depresiuni. Carex ova- 167 . brun acide de pantã. Serratula tinctoria. în numãr mare.

ovalis. Dihoru. Parnassia palustris. Cirsium rivulare. diferenþialã localã. Agrostis stolonifera. Stachys officinalis. Rhinanthus glaber. Juncus conglomeratus. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Carex ovalis. Serratula tinctoria. Transilvania (Depresiunea Vad). peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Juncus artatus. euxina. Mititelu. Redactat: A. Molinia caerulea ssp. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Galium boreale. Popescu. Festuca rubra. Redactat: A. Parnassia palustris. Cirsium alatum. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Gentiana pneumonanthe. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. C.HAB-36 pentru habitatul descris. Molinia coerulea. Peucedanum rochelianum. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Lathyrus pratensis. Soluri: luvosoluri gleice. Danthonia decumbens. Valoare conservativã: moderatã. Lysimachia vulgaris. Substrat acid. Carex pallescens. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Stachys officinalis.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã.3. Nardus stricta. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Literaturã selectivã: Buia 1963. Stachys officinalis. Succisa pratensis. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Luzula campestris. 168 . Deschampsia caespitosa. P = 700–800 mm. Elékes 1989. Raþiu. Peucedanum rochelianum. Gladiolus imbricatus. În Delta Dunãrii. Achillea ptarmica. Campanula patula. stolonifera. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Serratula tinctoria. Lychnis flos-cuculi. ultima fiind specie rarã în flora României. la Letea. Juncus articulatus. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Solidago virgaurea. Agrostis capillaris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Specii caracteristice: Molinia coerulea. Moldovan 1977. Lysimachia nummularia. Stellaria graminea. Potentilla erecta. A. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Gergely. Juncus inflexus. Negrean 1976. Hypochoeris radicata. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Gentiana pneumonathe. Holoschoenus vulgaris. Specii caracteristice: Molinia caerulea.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. Ranunculus flammula. Juncus conglomeratus.2. Raþiu 1980. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Gergely. Galium uliginosum. Succisia pratensis. Lathyrus pratensis. Vicia biennis.HAB*: 37. Clima: T = 8–70C. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Juncus glaucus.

2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. conglomeratus.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. Juncus conglomeratus. J.2. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Holcus lanatus. palustris. în rest suprafeþe mici. Clima: T = 8–6. Stancu 2001. Popescu. Taraxacum officinale. Cynosurus cristatus. Soluri: gleiosoluri. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Poa trivialis. Lathyrus pratensis. bine dezvoltat. repens. Rãspândire: Transilvania. iar în Oltenia. cu exces de umiditate. Briza media. soluri aluviale. Cirsium canum. Juncus inflexus. Dactylis glomerata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Agrostis stolonifera. Sanda. Agrostis stolonifera. glei. Valoare conservativã: redusã. Stratul inferior. Lathyrus pratensis.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Trifolium pratense. Muntenia ºi Moldova. T. Carum carvi. Festuca pratensis. Alopecurus pratensis. Trifolium pratense. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Redactat: A. Briza media. Literaturã selectivã: Pop 2002.3. numai în zona colinarã. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera.HAB: 37. Alopecurus pratensis. Ranunculus acris. Luzula campestris. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Trifolium hybridum. Myosotis scorpioides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Equisetum palustre. P. Alte specii importante: Phleum pratense. Alãturi de specia dominantã.50C. Rhinanthus angustifolius. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. Stellaria graminea. Festuca pratensis. P = 700–800 mm. Juncus conglomeratus. Roci: depuneri aluviale. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . Popescu.

bufonius. gleice ºi pseudogleice.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont. Centaurium erythrea.00C. uneori slab sãrãturate. Plantago major. Muntenia. Moldova. Juncus inflexus. P = 600–800 mm. Sagina procumbens. J.50C. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Etajul inferior este 170 . Rãspândire: Locuri umede. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. Redactat: A. Ranunculus repens. Barabaº 1997. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Poa pratensis. Roci: depozite luto-argiloase. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Trifolium dubium.5–6. Suprafeþe: cca 25–30 ha.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. Clima: T = 7. Alte specii importante: Juncus inflexus. Veronica serpyllifolia.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Muntenia. Trifolium repens. Taraxacum officinale. Filipendula ulmaria. Agrostis capillaris. Trifolium repens. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. Chaerophyllum hirsutum. Plantago media. Telekia speciosa. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Valeriana officinalis. Rumex crispus. Prunella vulgaris. Taraxacum officinale. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m.3. Epilobium parviflorum. Potentilla anserina. Carex ovalis.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Holcus lanatus. Plantago major. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Juncus bufonius. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora.5–7.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Clima: T = 10. Koch 1926. Rumex crispus. din Transilvania. Potentilla anserina. Popescu. 1973. Centaurium erythraea. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. Juncus bufonius. Festuca pratensis. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. 1944. Ranunculus acris. et Westhoff 1940) Schwik.HAB: 37. în amestec cu: Lythrum salicaria. P = 700–950 mm.5–2 m. Soluri: luvosoluri slab gleizate. Moldova. Valoare conservativã: redusã.HAB: 37. Sanda. Aceasta realizeazã etajul superior. care atinge 1. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. Roci: silicioase. Soluri: aluviale. Lolium perenne.2. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Siss. Bellis perennis. Popescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. este o plantã de talie mare. Alopecurus aequalis.

T. Drãgulescu 1995. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Chaerophylum hirsutum.50C. Lychnis flos-cuculi. Lolium perenne. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Myosotis scorpioides. Festuca pratensis. Alte specii importante: Poa trivialis. Eleocharis palustris. Valea Tiºiþei – jud. Popescu. Pãun. Ranunculus repens. Galega officinalis. gleiosoluri. 1984. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Clima: T = 9–7. Suceava. Lotus corniculatus. Literaturã selectivã: Buia. Deschampsia caespitosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. Redactat: A. Poa pratensis. Agropyron (Elymus) repens. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Popescu. Chaerophyllum hirsutum. ªtefan. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cum sunt: Mentha longifolia. P = 550– 700 mm. Scirpus sylvaticus. ocupã suprafeþe de sute de ha. Soluri: aluviosoluri. realizând etajul superior al fitocenozelor. Potentilla reptans. Poa trivialis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Sanda. realizând pajiºtile de luncã. C. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. Festuca pratensis. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Barabaº 1997. Rãvãruþ. Cãzãceanu. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. Telekia speciosa. Rorippa sylvestris. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Barabaº 1997. Daucus carota. Rorippa sylvestris.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Redactat: A. Chifu. Trifolium fragiferum. Valoare conservativã: redusã.HAB: 37. Scirpus sylvaticus. Agrostis stolonifera. Agrostis stolonifera. Turenschi 1956. Suprafeþe: În zonele joase. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. Rorippa austriaca. Lysimachia nummularia. Mititelu 1971. Geranium palustre. Popescu. Muntenia. Lysimachia vulgaris. Geranium palustre. Pop 1960. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. Sanda. 171 . Safta. Potentilla reptans. Trifolium fragiferum. Trifolium repens. Alopecurus pratensis.3. Ranunculus acris. Structura: Specia caracteristicã. Valoare conservativã: redusã. Oltenia. toate fiind specii de talie mijlocie. Caltha palustris. Specii rare: Cypripendium calceolus. Telekia speciosa. Dobrogea. Moldova. cu valoare furajerã ridicatã. oleraceum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. Agrostis stolonifera. Vrancea). Equisetum palustre.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. Banat. Crepis paludosa. Popescu et al. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Equisetum palustre. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Impatiens noli-tangere.2. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. Popescu. repens. Alte specii importante: Crisium canum.

uºoare. P = 550–700 mm. Soluri: eutricambosoluri. Cãzac. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. tot timpul anului. terasele râurilor din câmpie. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. dintre care 172 .3. Relief: teren plan. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37.2. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv.5–80C. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Dobrogea. et Turenschi 1956. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. pe islazuri. humico-gleice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. Moldova. Muntenia. pante foarte slab înclinate. Roci: depozite aluviale.HAB: 37. Oltenia. luturi.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. Clima: T = 9. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. gleiosoluri.. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. Banat. în total circa 300–400 ha. nisipuri. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. Nedelcu 1984. Specii caracteristice: Festuca pratensis. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Ranunculus repens. Agrostis stolonifera. Valoare conservativã: moderatã. Dactylis glomerata. Stellaria graminea. Briza media. Juncus effusus. Alopecurus pratensis. Alopecurus pratensis. Potentilla reptans. Galium palustre. Doltu. Turenschi 1966. Popescu. Carex hirta. Galium palustre. Leucanthemum vulgare. Sanda. Trifolium repens. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Taraxacum officinale. Trifolium pratense. Agropyron repens. Holcus lanatus. Alte specii importante: Poa palustris. R.2. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. 173 . Festuca pratensis. acris. Redactat: A.3. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Poa pratensis. Lysimachia nummularia. Popescu. Agrostis capillaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Juncus effusus. Festuca pratensis.

Festuca pratensis. PuºcaruSoroceanu et al. Sanda. Luzula campestris. Cerastium holosteoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Holcus lanatus. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Leucanthemum vulgare. Daucus carota. 1963. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Anthyllis vulneraria.25 Continental meadows CORINE: 38. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. Poa pratensis. Hypochaeris uniflora. Suprafeþe: Aproximativ 10. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat.2. Dianthus carthusianorum. Trifolium campestre. Silene vulgaris. Carum carvi. Popescu. Lotus corniculatus. neutre pânã la slab acide. Campanula glomerata. Arrhenatherum elatius. Gymnadenia conopsea.3. Redactat: A. Rumex acetosa. P = 700–800 mm.HAB: 38. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. non Knapp 1951).3 Montan hay meadows PAL.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct.3. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. Literaturã selectivã: Beldie 1967.000–12. Briza media.6. Festuca pratensis. T. Lotus corniculatus. rom. Alte specii importante: Agrostis capillaris. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. Leontodon autumnalis. Polygonum bistorta. Cerastium holosteoides. conglomerate. Onobrychis viciifolia.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. Phleum montanum. Clima: T = 7–60C. Trifolium pratensis. cu o acoperire de 80–95%. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). montanum. Anthoxanthum odoratum. Knautia arvensis. Soluri: eutricambosoluri. Onobrychis viciifolia. Toate acestea sunt prezente 174 . Cerastium holosteoides.000 ha. Achillea millefolium. Valoare conservativã: redusã. Leucanthemum vulgaris. Cynosurus cristatus. Popescu 1991. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. Dactylis glomerata. Roci: ºisturi. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907.

000 ha. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m.3.2. Festuca rubra. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Leucanthe- 175 . fertile. Cel de al doilea etaj.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Popescu. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. P = 700–800 mm. Podiºul Mehedinþi. Clima: T = 8–6. Lolium perenne. pietriºuri. Suprafeþe: 15. Onobrychis viciifolia.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Agrostis stolonifera. Doniþã et al.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Podiºul Transilvaniei. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris.HAB: 38. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. Onobrychis viciifolia. Popescu. rata. Phleum pratense. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius. Lotus corniculatus. Stancu 2001. Campanula patula. Salvia nemorosa. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). Alopecurus pratense. Dactylis glomerata.50C. P = 600–800 mm. Alte specii importante: Trifolium pratense. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37.-Bl. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. Anthoxanthum odoratum. Relief: versanþi slab înclinaþi. Festuca pratensis. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 38. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Redactat: A. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Soluri: districambosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. ex Scherrer 1925. Cerastium holosteoides. Trifolium pratense. estice. Sanda. luvosoluri. este format din plante de talie mai micã. Trisetum flavescens. moderate în humus. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi. Lotus corniculatus. Rumex acetosella. Trifolium repens. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Campanula patula.50C. Poa pratensis. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Clima: T = 9–6.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. Leontodon autumnalis. Soluri: brune luvice. Roci: silicioase. expoziþie sudicã ºi sud-esticã. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. expoziþii sudice.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. brun-montane slab acid. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha. 1992. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. Depresiunea Dornelor. Obcinele Moldovei.

Luzula campestris. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Valoare conservativã: redusã. Daucus carota.HAB: 38. Anthoxanthim odoratum. Substrat: slabmoderat acid. Euphorbia stricta. Anthoxanthum odoratum. Lotus corniculatus. Rhinanthus minor.3. Cynosurus cristatus. Redactat: A. Leucanthemum vulgare. Popescu. 1972. Linum catharticum.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Medicago lupulina. Subcarpaþii Moldavi. Trifolium campestre. dubium. Chifu et al. Clima: T = 9. 1978. Agrostis capillaris.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Pimpimella saxifraga. Carex pallescens. Galium mollugo.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Suprafeþe: 500–600 ha. Trifolium campestre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Cynosurus cristatus. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Cerastium holosteoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. 176 . Knautia arvensis. Briza media. Luzula campestris.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Relief: pante moderat înclinate. Daucus carota. Literaturã selectivã: Burduja et al. Anthoxanthum odoratum. Stellaria graminea. P = 650–750 mm. aluviosoluri. Filipendula vulgaris. Popescu. Carex ovalis. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. T. Lolium perenne. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Mititelu et al. Lotus corniculatus. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Dactylis glomerata.0–70C. 1973. Puºcaru-Soroceanu 1963. Hypochoeris radicata. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. Pimpinella saxifraga. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Agrostis capillaris. Anthoxanthum odoratum. Redactat: A. Dactylis glomerata. Specii caracteristice: Festuca rubra. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Trifolium repens. Briza media. Literaturã selectivã: Chifu et al. Lotus corniculatus. Hodiºan 1968. Podiºul Transilvaniei. Pimpinella saxifraga. Trifolium pratense. Trisetum flavescens. Puºcaru-Soroceanu 1963. Trifolium pratense. Lotus corniculatus. platouri. Valoare conservativã: moderatã. Carum carvi. Achillea millefolium. Piminella saxifraga. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Holcus lanatus. Festuca pratensis. Soluri: eutricambosoluri. 1982. Polygala vulgaris. Achillea millefolium. Pastinaca sativa. Cynosurus cristatus. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris.2. Campanula patula. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Knautia arvensis. districambosoluri. Cerastium fontanum.

oligo-mezoterme. Roci: variate. 33.1123. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. sylvatica). 25–30 pentru fag la 100 de ani. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mezofite. slab scheletice. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . Soluri de tip eutricambosol. îndeosebi în Carpaþii Orientali.000 în Carpaþii Meridionali. pânã la profunde.000 în Carpaþii Orientali.60C. culmi. HAB: 41. în special fliº.000 ha. conglomerate. mezo eubazice. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. fag (Fagus sylvatica ssp.1. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. platouri. moderat – slab acide. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. ºisturi cristaline. jilave. oligo-mezotrofe.000 în Carpaþii Occidentali.4.3–3. PÃDURI (4) 2.4. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4.6. P = 750–950 mm.2. luvosol. 112. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. Climã: T = 5. Suprafeþe: circa 520. brad (Abies alba). din care 375. Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. ulm de munte (Ulmus glabra). în etajul nemoral.

oligo-mezotrofe. culmi. primãvara: Allium ursinum. P = 850–1000 mm. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. sylvatica.a. oligomezoterme.4. Carex sylvatica.000 ha în Carpaþii Orientali.a. Valoare conservativã: moderatã. criptopodzol. Rosa pendulina. mijlociu profunde – superficiale. Lamium galebdolon. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. brad (Abies alba) în proporþii variate.000 ha în Carpaþii Occidentali). umede. Stachys sylvatica. prepodzol. oligobazice. acide.1323. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Daphne mezereum. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Ribes petraeum. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. ± scheletice. Geranium robertianum. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea.000 ha. fag (Fagus sylvatica ssp. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. sylvatica). pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus.000 ha în Carpaþii Meridionali. Literaturã selectivã: Coldea 1991. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Rubus hirtus). R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). creste. Symphytum cordatum. Fagus sylvatica ssp. Circaea lutetiana. Impatiens noli-tangere. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Sanicula europaea. Carex pendula. mezofite. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. I. 1990. vara: Cardamine impatiens. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies).5–3. Doniþã et al. scoruº (Sorbus aucuparia). Soluri: de tip districambosol. 30. Polygonatum multiflorum. în locuri umede. Galium odoratum. Lonicera xylosteum. dominant de 178 . Oxalis acetosella. Mercurialis perennis. 90. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL. în etajul nemoral. Climã: T = 6. (100.6. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. Salvia glutinosa. Luzula luzuloides). Abies alba. Doniþã.00C. Dentaria glandulosa. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. Rubus idaeus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Dicranum scoparium º. Biriº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Redactat: N.2. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). Lonicera nigra º. Hylocomium splendens. Alte specii importante: Actaea spicata. Suprafeþe: circa 220. Senecio nemorensis.HAB: 42.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. Boºcaiu 1971. Oxalis acetosella.00C. Valoare conservativã: moderatã. Doronicum austriacum.a. Doniþã. Literaturã selectivã: Soó 1964. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. sylvatica. Veronica urticifolia º. vâlcele umede. Fagus sylvatica ssp. Pteridium aquilinum. Senecio nemorensis. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Epilobium montanum. Myosotis sylvatica. P = 850–1000 mm. Täuber 1987. Dryopteris filix-mas. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Paris quadrifolia. Veronica officinalis. Climã: T = 6. Symphytum cordatum. D. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. fag (Fagus sylvatica ssp. Galium schultesii. Resmeriþã 1977.2. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. I. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). ude. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. Roci: diferite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Biriº. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. Lamium galeobodolon. mai mult sau mai puþin gleizate. Deschampsia caespitosa. oligo-mezotrofe.HAB: 41. 179 . Biriº. Equisetum sylvaticum. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Luzula luzuloides. Circaea lutetiana. Dryopteris dilatata.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. higrofite. Doniþã et al. Festuca drymeia. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa.a.5–3. Abies alba. oligo-mezobazice. Vaccinium myrtillus). Literaturã selectivã: Coldea 1991. Galium odoratum. Gymnocarpium dryopteris. Dicranum scoparium. Stellaria nemorum. Coldea 1990. Suprafeþe: reduse. º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. Impatiens noli-tangere. fag ºi brad. Doniþã et al. Doniþã. filix-mas. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Sorbus aucuparia. Fagus sylvatica ssp. Digitalis grandiflora. Chrysosplenium alternifolium. Abies alba. sylvatica. Valoare conservativã: foarte mare. oligomezoterme.6. Oxalis acetosella. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. 1990. mijlociu profunde acide. 1990 Redactat: N. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. I. Soluri de tip districambosol. Redactat: N. Luzula luzuloides. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. Eurynchium striatum. 1991. Poa nemoralis. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Lamium galeobdolon.4. Rubus hirtus. Pulmonaria rubra. suprafeþe din preajma izvoarelor.

000 ha în Carpaþii Orientali. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41.1 Beech forests CORINE: – PAL. Suprafeþe: circa 285. gresii calcaroase. 18.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3.HAB: 41. conglomerate. sylvatica). brad (Abies alba).50C. slab scheletice. ulm de munte (Ulmus glabra). cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 .4. districambosol. din care 152. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse. moderat–slab acide. culmi. jilave. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. oligo-mezoterme. în proporþiii diferite.2. Soluri: de tip eutricambosol. luvisol. 115. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. P = 850–950 mm. mezofite.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula.000 ha în Carpaþii Meridionali. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. mezo-eutrofe.000 ha în Carpaþii Occidentali. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. mezo– eubazice. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m.000 ha. mijlociu profunde–profunde. carpen (Carpinus betulus). Roci: fliº. platouri. mai rar frasin (Fraxinus excelsior). Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Climã: T = 7.7–4. roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice.

Catharinea undulata º. Dentaria glandulosa. nigra. Asarum europaeum. Doniþã. Literaturã selectivã: Täuber 1987. Actaea spicata. G.a. Coldea 1991. Abies alba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Sanicula europaea. Stellaria holostea. compus din Hylocomium splendens. Bromus benekeni. Asarum europaeum. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Circaea lutetiana. Daphne mezereum. cu umiditate ridicatã a aerului. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Paris quadrifolia. Majanthemum bifolium º. I. Carex remota. pe versanþi umbriþi. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina.4. Oxalis acetosella. sylvatica. S. Dicranum scoparium. Geranium phaeum. robertianum. Doniþã et al. Rubus hirtus). Carex sylvatica. Dentaria bulbifera. Redactat: N.2. Sambucus racemosa. Galium odoratum. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Lonicera xylosteum. Crataegus monogyna. Thuidium abietinum. Mercurialis perennis. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). Senecio nemorensis. Symphytum cordatum. Salvia glutinosa. Biriº. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Valoare conservativã: moderatã. Impatiens noli-tangere. Veronica officinalis. Stachys sylvatica.a. Rubus idaeus. Polygonatum multiflorum. 181 . Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Milium effusum. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. Euphorbia amygdaloides. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). Cardamine impatiens. Lamium galeobdolon. 1990.

mezotrofe. dar puþin consemnate în amenajamente. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide. sau în petece de mãrimi diferite. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. moesiaca) cu Galium kitaibelianum. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. mezoterme. mesteacãn (Betula pendula). are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani.00C. Literaturã selectivã: Morariu et al. în proporþii diferite. criptopodzol. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Poa nemoralis. Sambucus racemosa.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. mezofile. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Suprafeþe: probabil apreciabile. gneisuri. Pulmonaria rubra. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. Alte specii: Calamagrostis arundinacea.1 Beech forests CORINE: PAL. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp. luvisol. Glechoma hirsuta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Coldea 1991. sylvatica.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3.HAB: 41. Carex pilosa. sylvatica) ºi brad (Abies alba). Oxalis acetosella. Euphorbia amygdaloides. în funcþie de luminã. Lamium galebdolon. Viola reichenbachiana º. 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. superficiale – mijlociu profunde. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). Vaccinium myrtillus. P = 800–1000 mm. roci eruptive ºi sedimentare acide. I.1 Beech forests CORINE: – PAL. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Rubus hirtus. mezobazice jilave. Hieracium rotundatum (rar). 182 . cu diverse expoziþii. Luzula luzuloides. culmi. Biriº. 1990.HAB: 41. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. Specii caracteristice: Festuca drymeia.5–4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. Roci: ºisturi cristaline. Doniþã et al.4. Redactat: N. Galium odoratum). Abies alba.2.1323. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Climã: T = 6. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Doniþã. Stratul arborilor. Valoare conservativã: moderatã.a. Lathyrus vernus. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Soluri: de tip districambosol. 1968. Scrophularia nodosa. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa.

mesteacãn (Betula pendula). Biriº. Fragaria vesca. criptopodzol.00C. Doniþã et al. Redactat: N. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea). Alte specii importante: Anthenaria dioica. Climã: T = 8. Lamium galeobdolon. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Carpaþii Occidentali). în etajul nemoral. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Stratul arborilor. sylvatica. gneiºuri. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. granite. 40. pin silvestru (Pinus sylvestris). creste culmi. Veronica chamaedris.000 ha în Carpaþii Occidentali. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. Täuber 1987. Climã: T = 6. Pteridium aquilinum. Vaccinium myrtillus. gneise silicioase.000 ha. circa 30. Relief: creste înguste. Dryopteris filix-mas. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Viola reichenbachiana. hidric echilibrate. 9. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. oligobazice. Cruciata glabra. coboarã local ºi sub 700 m.50C. Digitalis grandiflora. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Gentiana asclepiadea. mijlociu profundesuperficiale. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. oligotrofe.HAB: 41. Dentaria glandulosa. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Doniþã. 10. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Veronica officinalis. Poa nemoralis. foarte acide.4. P = 700–1200 mm. Valoare conservativã: moderatã. fiind constituit din specii de Polytrichum. din care 94. Rubus hirtus. mezofile. Suprafeþe: circa 143.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. hidric echilibrate. P = 1000–1300 mm. Carpaþii Orientali Nordici. foarte rar în Carpaþii Orientali). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). Oxalis acetosella. Soluri: de tip podzol. oligobazice. sylvatica). Calamagrostis arundinacea. 1990. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m.000 ha în Carpaþii Meridionali. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Epilobium montanum. mezoterme.000 ha în Carpaþii Orientali. Roci: acide. versanþi foarte înclinaþi. granite. Soó 1964. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. Suprafeþe: reduse. Soluri: de tip podzol. Athyrium filix-femina. frecvent cu expoziþii umbrite. Coldea 1991. 183 . foarte acide. Roci: acide – ºisturi cristaline. scoruº (Sorbus aucuparia. oligotrofice.0–3.0–4.000 ha (din care 20.).000 ha în Carpaþii Occidentali. ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. Galium odoratum. mijlociu profunde-superficiale. ºisturi. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia.1 Beech forests CORINE: – PAL. oligotrofice. Blechnum spicant). I.000 ha în Carpaþii Meridionali. rar molid (Picea abies).2. Stratul arbuºtilor.

Lycopodium selago. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp.4. I. Literaturã selectivã: Soó 1962.1 Beech forests CORINE: – PAL. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). Redactat: N. oligotrofe. Specii caracteristice: –. Soluri: de tip gleiosol.2. Roci: mai ales silicioase.0–4.a. Stratul arbuºtilor. sylvatica. Saxifraga cuneifolia º. mezotrofice. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Doniþã. Oxalis acetosella. V. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). acide – slab acide. Täuber 1987.1D213. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. de regulã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). mezobazice. mezofite. stagnosol. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 . Valoare conservativã: mare. Dechampsia flexuosa. ude (înmlãºtinate). Biriº. Climã: T = 7. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). Stratul arborilor. P = 800–1100 mm. Brukenthalia spiculifolia. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Calamagrostis arundinacea. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. în parte Abies alba. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Luzula luzuloides.00C. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. mezooligoterme. dispersate între celelalte pãduri. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). Suprafeþe: reduse.HAB: 41.

mai rar brad (Abies alba).00C. Veronica urticifolia º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.000 în Carpaþii Occidentali. mezofite. Coldea 1990. eu-mezobazice. Luzula sylvatica. Ranunculus carpaticus.HAB: 41. higrofite. rare exemplare de Daphne mezereum. Stellaria nemorum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 100. Gymnocarpium dryopteris. Dentaria glandulosa. Suprafeþe: circa 300.a. coame. Lonicera xylosteum. Senecio nemorensis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii. D. Stratul arbuºtilor. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. 120. sylvatica). sylvatica. mezoterme.ºi mezoterme. cu diferite expoziþii. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. I.4.6D21. slab dezvoltat. slab-mediu acide.2. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei. rar acide. Climã: T = 7. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). paltin de munte (Acer pseudoplatanus). sylvatica). anin alb (Alnus incana). profunde-mijlociu profunde. districambosol. mezotrofe. funduri de vãi. Biriº. Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Corylus avellana. Roci: bazice. racemosa.1 Beech forests CORINE: – PAL. P = 800–1200 mm. Resmeriþã 1977. Stratul arborilor. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. mesteacãn (Betula pendula). Redactat: N. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Valoare conservativã: foarte mare. în etajul nemoral. platouri. Spiraea chamaedri- 185 . Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m.5–4. Dryopteris dilatata.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. S. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. filix-mas. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Täuber 1987. Coldea 1991. intermediare. boreale ºi carpatice oligo.000 în Carpaþii Meridionali. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.000 ha (80. Rubus hirtus. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. umede. Sambucus nigra. soc roºu (Sambucus racemosa). Doronicum austriacum. eutrofice. Oxalis acetosella. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani.000 în Carpaþii Orientali). 3327 Fãget cu Rubus hirtus. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Symphytum cordatum. caprifoi (Lonicera nigra). cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). mezo-eutrofe. Soluri: de tip eutricambosol. Leucanthemum waldsteinii). compus din fag (Fagus sylvatica ssp. ulm de munte (Ulmus glabra).

Hepatica nobilis.1 Beech forests CORINE: – PAL. roci eruptive. sylvatica la altitudini mari. Stellaria nemorum º. Doniþã. Vida 1963. Boºcaiu 1971. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. H. Soluri: de tip districambosol.000 ha. sylvatica. umbriþi cu microclimã mai umedã. slab – semischeletice. Oxalis acetosella. în regiunea de munte ºi. Anemone nemorosa.2. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Redactat: N. Alte specii importante: Actaea spicata. Athyrium filix-femina. Pulmonaria rubra. Mercurialis perennis.000 ha în Carpaþii Occidentali. mezofite. mezobazice. din care 280.4. Dryopteris filix-mas. Sanicula europaea. în etajul nemoral. Dentaria glandulosa.000 ha în Carpaþii Orientali. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Climã: T = 8. Doniþã et al. Mycelis muralis. 4136 Fãget cu Festuca drymeia. gorun (Quercus petraea). transsilvanica. P = 700–1100 mm. 1990. 155. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1.0–4. reavãne. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 . ssp. Pulmonaria rubra. pe versanþii. Suprafeþe: circa 580.1D54. culmi. mediu profunde. ulm (Ulmus glabra). Literaturã selectivã: Beldie 1951. poate domina Rubus hirtus. luvisol. gresii. chiar calcaroase. moesiaca la atitudini mici). R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Pãduri (4) folia. Dentaria bulbifera. 145. Biriº. mezotrofe.a. I. Morariu et al. conglomerate. în funcþie de umbrire. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.50C. Epilobium montanum. pe dealurile înalte. carpen (Carpinus betulus). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Coldea 1991.1968. în parte. brad (Abies alba) la altitudini mari. mezoterme. plop tremurãtor (Populus tremula). Galium odoratum. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum. Valoare conservativã: mare. Lamium galeobdolon. Stratul arborilor.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. ºisturi cristaline. Specii caracteristice: Symphytum cordatum.000 ha în Carpaþii Meridionali.HAB: 41. Euphorbia amygdaloides. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. moderat acide. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Roci: variate. Geranium robertianum. Dentaria glandulosa.

Euphorbia amygdaloides. Lathyrus vernus. relativ slab dezvoltat. Scrophularia nodosa. nigra. Evonymus europaea. Lamium galeobdolon. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani.a. Pãduri (4) la altitudini mici. Dentaria bulbifera. Crataegus monogyna. Viola reichenbachiana º. Biriº. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . Stratul arbuºtilor. 1990. sylvatica. Alte specii importante: Galium odoratum. Daphne mezereum º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.2. cu exemplare de Sambucus racemosa.a. Doniþã. Literaturã selectivã: Morariu et al. Calamagrostis arundinacea. mai rar Rubus hirtus. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. Corylus avellana. Coldea 1991. Specii caracteristice: Festuca drymeia.4. Valoare conservativã: redusã. Doniþã et al. S. I. Carex pilosa. Pulmonaria obscura. moesiaca. ssp. Poa nemoralis. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N.1968. Luzula luzuloides.

Pãdurea Craiului etc. Soluri: rendzine tipice ºi cambice. Godeanu.1 Beech forests CORINE: – PAL. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. Viburnum lantana. dezvoltat variabil.0–5. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Crataegus monogyna. Stratul arborilor. prin extinderea bradului. format din Daphne mezereum. eutrofe. Corylus avellana. local Fraxinus ornus.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format. sylvatica). Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. în funcþie de acoperirea arboretului. terra-rossa. Locvei. vara reavãne. sau cu amestec de brad (Abies alba). nemorale. Cornus sanguinea º. Occidentali. din care 20. Cornus mas. mezoterme.). Cernei.HAB: 41. neutre-slab bazice.000 ha în Carpaþii Orientali ºi.4. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. sorb de câmp (Sorbus torminalis).1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. Suprafeþe: circa 48. Piatra Craiului. în primãvara umede. promovatã de silvicultori. Vulcan. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis. marne. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. Melittis melissophyllum).a. Retezat.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14. Staphylea pinnata. în etajul nemoral. mezofite. Codru Muma. cu orhidee. are acoperire de 80–100%. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41.000 ha.2. respectiv. P = 850–1100 mm. superficiale – mijlociu profunde. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Climã: T = 7. platouri. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. pe grohotiºuri calcaroase 188 . Valoare conservativã: moderatã. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte.50C. pe roci calcaroase (Bucegi. Roci: calcaroase. cu mull – moder eubazice. de frasin (Fraxinus excelsior). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. gresii calcaroase. betulus). Stratul arbuºtilor.

ssp. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus.50C. Athyrium filix-femina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. culmi. 1990. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Lamium galebdolon. sylvatica). compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Locvei. mezo-eutrofe. umede. Relief: 189 .2. sylvatica ºi ssp. Galium odoratum. Symphytum tuberosum.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. Epipactis microphylla.a. Geranium robertianum. Carex pilosa. Crataegus monogyna.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. Biriº. Circaea lutetiana. Sanicula europaea. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. Doniþã. Asarum europaeum. Epipactis helleborine. Euphorbia amygdaloides. moesiaca. Pulmonaria officinalis. Cernei). în etajul nemoral. ssp. Mercurialis perennis. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). Saxifraga heuffeli. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. moesiaca. Viola reichenbachiana º. mezofile. profunde-mijlociu profunde. Semenic. Dryopteris filix-mas. Redactat: N. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides.000 ha. Helleborus purpurascens. Lamium galebdolon. Doniþã et al. Oxalis acetosella. Lathyrus vernus. Galium odoratum. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. P = 1000–1300 mm. Almãj. Sanicula europaea. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. I. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Viola reichenbachiana º. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Hepatica nobilis. Dentaria bulbifera. mezobazice. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. slab dezvoltat. Pulmonaria officinalis. 1966. Suprafeþe: circa 70. Soluri de tip districambosol. Asarum europaeum. rubra. Doniþã. Salvia glutinosa. atrorubens. Climã: T = 7.a. sylvatica. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. Resmeriþã 1972. Coldea 1975. Valoare conservativã: mare. I.1 Beech forests CORINE: – PAL. Coldea 1991. Dentaria bulbifera. platouri. Sambucus nigra. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Hepatica nobilis. C. moesiaca. Stratul arbuºtilor. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. Campanula ranunculoides. slab-mediu acide. Moehringia trinervia. Roci: ºisturi. cu specii ale florei de mull. Corylus avellana. Cephalanthera longifolia.4. Biriº.HAB: 41. mezotrofice. Euphorbia amygdaloides. Potentilla micrantha. Redactat: N. eutricambosol. Stratul arborilor. Festuca drymeia. Resmeriþã 1972. mezoterme.5–4. E. roci calcaroase. Salvia glutinosa.

I. în etajul nemoral. balcanice. P = 890–1100 mm. Stratul arbuºtilor.00C. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Potentilla micrantha. eutricambosol. Viburnum lantana º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Stratul arborilor. sorb de câmp (Sorbus torminalis). are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. profunde-mijlociu profunde. Roci: ºisturi silicioase. Climã: T = 9. Soluri: de tip districambosol. Peia 1982. câteva mii de ha. slab dezvoltat. Valoare conservativã: foarte mare. sylvatica. Lamium galebdolon. Corylus avellana. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Almãj. Mehedinþi. mezo-euterme. Biriº. 190 . Doniþã. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. mezofite. constituit din Crataegus monogyna. moesiaca. mezobazice. Luzula luzuloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1.HAB: 41. mediu acide. Redactat: N. Viola hirta. Locvei). mezotrofice.4. Cornus mas. Poa nemoralis. V. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). mezotrofe. Genista tinctoria. carpen (Carpinus betulus). cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). reavane-umede. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.1 Beech forests CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Helleborus odorus. molase. ssp. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse.a. Literaturã selectivã: Schrött 1972.2.0–6. Dactylis polygama. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite. moesiaca ºi ssp.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. reichenbachiana º.a. roci calcaroase. Cernei. Galium odoratum.

1 Beech forests CORINE: – PAL. 191 . turrita. frecvent scheletice. Genista tinctoria. Inula conyza. moesiaca. Suprafeþe: reduse. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. câteva mii de ha. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Arabis hirsuta. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. odoratum. P = 900–1000 mm. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. Stratul arbuºtilor. Sorbus mougeotii. local Cotinus cogyria. Lathyrus venetus. Cardaminopsis arenosa. Calamintha sylvatica. C. I. Chamaecytisus ratisbonensis. Syringa vulgaris. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. cretica. câteva mii de ha.HAB: 41. slab acide.2. macrophyllum. Campanula persicifolia. hidric echilibrate. Climã: T = 9–70C. Alte specii importante: Asperula taurina. Aremonia agrimonoides. amygdaloides. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. E. în etajul nemoral. Rhamnus cathartica. eutrofice. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus.1 Beech forests CORINE: – PAL. Fritillaria tenella. Stratul arborilor. Bupleurum praealtum. Literaturã selectivã: Roman 1974. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.4. hypoglossum. Crataegus monogyna. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. nigra. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. G. compus din Cornus mas. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Laser trilobum. dezvoltat variabil. T. L. Knautsia drymeia. mijlociu profundeprofunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. S. Biriº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eubazice. Galium lucidum. F. în etajul superior. Carex pilosa. Orchis simia. Carex hallerana. în etajul nemoral. Redactat: N. niger. compus.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). Euphorbia polychroma. Lilium martagon. Doniþã. Suprafeþe: reduse.HAB: 41. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. R. Tanacetum corymbosum. Smyrnium perfoliatum) etc. Ruscus aculeatus. de fag (Fagus sylvatica ssp. orientalis). A.

1 Beech forests CORINE: – PAL. P = 900–1000 mm. Scutellaria altissima. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Corylus avellana. litosol. Arabis turrita. 192 . are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Asplenium trichomanes. Roci: calcare. Asarum europaeum). Asarum europaeum etc). Sambucus nigra. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Stratul arborilor. eubazice permanent umede. Evonymus verrucosus. Clima: T = 9–70C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Soluri: de tip rendzinã. Helleborus odorus. eutrofice. frasin (Fraxinus excelsior). Lychnis coronaria. eutrofice. Evonymus europaeus.2. în etajul superior. Pulmonaria officinalis. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. Valoare conservativã: foarte mare. Galium odoratum.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. Seseli libanotis. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Silene heuffeli. în etajul nemoral. slab dezvoltat. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. Coldea 1991.a. Stratul arbuºtilor. Brachypodium sylvaticum. I. în etajul superior. Crataegus monogyna. Clima: T = 8–4. Dactylis polygama.HAB: 41. Poa nemoralis. Dryopteris robertiana. relativ umede. Geranium robertianum. Daphne mezereum. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. carpen (Carpinus betulus). din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Spiraea chamaedrifolia. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.4. Cystopteris fragilis. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Cornus sanguinea. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Stratul arbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. scheletice. Melittis melissophyllum. Salvia glutinosa. Doronicum columnae. Suprafeþe: de ordinul a 10. procurens. dominat de Geranium macrorrhizum. Rosa pendulina. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. eubazice. P = 800–1200 mm. superficiale– mijlociu profunde. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.50C. moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). compus din Ribes uva–crispa. Stratul arborilor. Polystichum lobatum. carpen (Carpinus betulus). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Mercurialis perennis. tei (Tilia platyphyllos). întotdeauna umbriþi. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Saxifraga heuffeli. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Gymnocarpium robertiana. Sedum maximum. superficiale – mijlociu profunde. Doniþã. compus. compus din Corylus avellana. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Crataegus monogyna. umbriþi. Peltaria alliacea. Potentilla micrantha. din fag (Fagus sylvatica ssp. Viola reichenbachiana º. compus. Epipactis atrorubens. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). Soluri: de tip rendzinã. Biriº. Redactat: N. frasin (Fraxinus excelsior). Roci: calcare. A. slab dezvoltat.

umbrite. Relief: vãi înguste. Primula columnae. Geranium phaeum. Cystopteris fragilis. Poa nemoralis. puþin profunde. Stratul arborilor. Biriº. Dentaria glandulosa. anin negru (Alnus glutinosa). Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Dentaria glandulosa. Hepatica nobilis. Redactat: N. Sanicula europaea. în parte ºisturi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Euphorbia amygdaloides. screes and ravines EMERALD: !41. Helleborus purpurascens. sylvatica) uneori brad (Abies alba). în etajul nemoral. Athyrium filix-femina. Roci: în general calcaroase. Myosotis sylvatica. carpen (Carpinus betulus). Evonymus europaeus. în etajul superior. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. P = 850–1000 mm. Mercurialis perennis. Asplenium trichomanes. Geranium robertianum. Moehringia muscosa. Hordelymus europaeus. Carex sylvatica. de ordinul a câteva mii de ha.a. Polystichum setiferum. eubazice. Doronicum columnae. Corylus avellana. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Campanula persicifolia.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus.HAB: 41. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare.4642. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. Moehringia muscosa. Suprafeþe: reduse. Rubus hirtus. Mercurialis perennis. bine dezvoltat. în cheile. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. I. Dryopteris filixmas. Lunaria rediviva. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. Impatiens nolitangere. molid (Picea abies). umede. Melica uniflora. Aconitum moldavicum. Alte specii importante: Actaea spicata. Lamium galebdolon. dominat de Lunaria rediviva. Dryopteris filix-mas. Helleborus purpurascens. 193 . D. Isopyrum thalictroides. compus din Sambucus nigra. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. paltin (Acer pseudoplatanus). H. Valoare conservativã: foarte mare. Oxalis acetosella. Cardamine impatiens. Doniþã. transilvanica. Soluri: în formare humifere. Sanicula europaea. Symphytum cordatum º. Crataegus monogyna. Clima: T = 7–50C. Cystopteris fragilis. Polystichum aculeatum. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. Cornus sanguinea. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria.A464. Circaea lutetiana. Fraxinus excelsior. Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). Pulmonaria rubra. ulm de munte (Ulmus glabra). Ulmus glabra. Stratul arbuºtilor. Salvia glutinosa. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Brachypodium sylvaticum. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Stachys sylvatica. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. Literaturã selectivã: Coldea 1991. bulbifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. eutrofice. Senecio neumorensis. Lilium martagon. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre).4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. Lamium galebdolon. chei în masivele calcaroase.2. Polypodium vulgare. compus.

Stratul arbuºtilor. Evonymus europaeus. U. ulm (Ulmus glabra.ºi intra carpatice. Valoare conservativã: redusã. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. în etajul nemoral.a. din care 290. Cerasus avium. Cornus sanguinea.0–6. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. 180.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. Dentaria bulbifera). ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor.000 ha. minor). culmi. frainetto). 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. Ranunculus auricomus.2. sylvatica cu frecvenþã mai micã. posibil Erythronium dens-canis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.1D224. moesiaca cu frecvenþa mare. Tilia cordata. Roci: 194 . Climã: T = 9. Redactat: N.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali.1 Beech forests CORINE: – PAL. este compus din Corylus avellana. frasin (Fraxinus excelsior). iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. ºisturi (la munte). platouri. luvosol. Silene heuffeli. I.HAB: 41. mezofile. 1990. în general molase (alternanþe de argile. pietriºuri). sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. Specii caracteristice: nu sunt.4. Sanda et al. cireº (Cerasus avium). Stellaria nemorum. Doniþã et al.00C. Asarum europaeum. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus. Pãduri (4) Salvia glutinosa. Doniþã. Mercurialis perennis. ssp. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. Suprafeþe: circa 585. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. Carex pilosa. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. Melampyrum bihariense. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. slab acide. 2001. Bromus benekenii º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Literaturã selectivã: Paucã 1941. sylvatica). profunde. Stellaria holostea. Stratul arborilor. umede. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. mezoterme. cu dezvoltare variabilã. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. cu dezvoltare variabilã. Staphylea pinnata. calcare. Soluri: de tip eutricambosol. marne. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. Crataegus monogyna. 30. nisipuri. mezo-eutrofe. Stachys sylvatica. moesiaca ºi ssp.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. tei pucios (Tilia cordata). Carpinus betulus.000 în Podiºul Transilvaniei. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). iar diseminat gorun (Quercus petraea). sorb de câmp (Sorbus torminalis). eutrofice. nemorale ºi balcanice. Crocus heuffelianus. Rãspândire: în toate dealurile peri. Stellaria holostea. 80. Dactylis polygama. P = 650–850 mm. la altitudini peste 700 m. Biriº. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. gresii calcaroase. eubazice.a. Sambucus nigra º.

Specii caracteristice: Carex pilosa. frasin (Fraxinus excelsior). nemorosa. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. Carex digitata. Viola reichenbachiana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. Dactylis polygama. marne. Pulmonaria oficinalis. Hodiºan 1966. Suprafeþe: circa 160. compus din Corylus avellana. Primula vulgaris. Roci: molase (argile. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. sylvatica.000 ha (22. moesiaca. mezoterme. plop tremurãtor (Populus tremula). Sanicula euopaea. eutrofice. solul este acoperit cu Allium ursinum. cu elemente din flora de mull. în locuri umede. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B. Asarum europaeum. Lathyrus niger). 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. I. Galium schultesii. Crataegus monogyna. tei pucios (Tilia cordata).00C. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Pulmonaria officinalis. mezo-eutrofe. Campanula persicifolia. C. mai rar gorun (Quercus petraea s. Doniþã. moesiaca. hidric echilibrate. 58. sylvatica). Galium odoratum. Valoare conservativã: redusã. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. A. Evonymus europaeus º. Pãduri (4) hallersteinii). Coldea 1975. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. nisipuri. 195 . profunde. în etajul nemoral. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. slab acide. P = 600–750 mm. Ghiºa et al. cu expoziþii diferite. Dactylis polygama. paltin de câmp (Acer platanoides). Soluri: de tip luvosol. Campanula persicifolia. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. Melica uniflora. Redactat: N. ssp. Lathyrus vernus. preluvosol. Galium odoratum.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. Lathyrus vernus. Climã: T = 9. Carpinus betulus.000 ha în Transilvania. Cornus sanguinea. Poa nemoralis. cireº (Prunus avium). în funcþie de acoperirea arboretului. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Lamium galeobdolon. Euphorbia amygdaloides.HAB: 41.000 în dealurile vestice. platouri. ulm (Ulmus glabra). Literaturã selectivã: Paucã 1941. eubazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Dentaria bulbifera. sylvatica.l. 1971.2.6D22.000 în dealurile estice. 1990. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. mezofile. Mercurialis perennis. cer (Quercus cerris). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Biriº.0–6. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Anemone nemorosa. dezvoltat variabil. 40. restul în dealurile din preajma Carpaþilor). Carex sylvatica. Asarum europaeum. ssp. Rãspândire: în toate dealurile peri. Stratul arborilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Lamium galebdolon.1D221. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. jugastru (Acer campestre). primãvara.). Ligustrum vulgare. Brachypodium sylvaticum.4. Milium effusum.a. pietriºuri). compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Doniþã et al.1 Beech forests CORINE: – PAL. Primula vulgaris.

Crataegus monogyna. gresii calcaroase. 1971. Coldea 1991. Lamium galeobdolon. C. marschaliana. F. liane: Hedera helix. moesiaca cu exemplare de F. Stachys sylvatica. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. 1992. Anemone nemorosa. slab dezvoltat. Sambucus nigra. Ivan et al. cireº (Prunus avium). taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. Redactat: N. Platanthera bifolia. platouri. Asarum europaeum. luturi. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). Cornus mas. Isopyrum thalictroides. sanguinea. Ajuga reptans. Suprafeþe: circa 25. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. plop tremurãtor (Populus tremula). P = 500–600 mm. umbriþi.). Valoare conservativã: mare. Corydalis solida. Sanicula europaea. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Resmeriþã 1979. C. Stellaria media. Sanda et al. Doniþã et al. Doniþã. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria.5–7. Coldea 1975. Viburnum lantana. ranunculoides. slab acide. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. Gymnocarpium robertianum. paltin (Acer platanoides). frasin (Fraxinus excelsior. hidric optimale. Evonymus verrucosus. L. 196 . Circaea lutetiana. balcanice ºi caucaziene.1 Beech forests CORINE: – PAL. stejar pedunculat (Quercus robur). platyphyllos. Biriº.000 ha. Viola reichenbachiana. digitata. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973.4. eubazice. brevicollis. Glecoma hirsuta.a.HAB: 41. bulbifera. C. compus din Corylus avellana. D. T. Mercurialis perennis. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Ligustrum vulgare. T. Brachypodium sylvaticum. Pulmonaria officinalis. I. gorun (Quercus petraea). D. Redactat: N. Carex pilosa. Staþiuni: Altitudini: 200–400 m.50C. Tilia tomentosa. Paris quadrifolia. Doniþã. Stellaria holostea etc. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eutrofice. din fag (Fagus sylvatica ssp. jugastru (Acer campestre). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Roci: marne. quinquefolia. Ghiºa et al. compus. Stratul arbuºtilor.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. F. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. Dentaria glandulosa. Carex brevicollis. Stratul arborilor. Salvia glutinosa. orientalis. Lathyrus vernus. venetus. Viola reichenbachiana º. sorb de câmp (Sorbus torminalis). sylvatica. cordata). Biriº. faeoziom. Veronica chamaedris. 1990. A. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. în etajul nemoral. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Clima: T = 9. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. C. paltin (Acer pseudoplatanus). Stellaria holostea. I. în etajul superior. coriariaefolia). 2001. profunde.2. Soluri: de tip eutricambosol.

Alte specii importante: Asperula taurina. Moehringia trinervia. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. în etajul inferior. Arabis turrita. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Anthriscus sylvestris. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. R.6D12. umbriþi. Stellaria nemorum. P = 700–900 mm. spinossima. C. Peltaria alliacea. alun turcesc (Corylus colurna). Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. hidric echilibrate. Soluri: de tip rendzinã. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. Specii caracteristice: Corylus colurna. Potentilla micrantha. Stratul arbuºtilor. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41.1 Beech forests CORINE: – PAL. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 .1 Beech forests CORINE: – PAL.a. Doniþã. Tilia tomentosa. Biriº.HAB: 411D12. carpen (Carpinus betulus). slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. Ligustrum vulgare. Euphorbia amygdaloides. Suprafeþe: câteva sute de ha. Campanula rapunculoides.4. 1955) Borh. Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani. Melica uniflora. Fritillaria orientalis. Dactylis polygama. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. în etajul nemoral. slab acide-neutre. moesiaca). Redactat: N. eutrofice. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Asarum europaeum. Viola reichenbachiana º. scoruº (Sorbus domestica). Stratul arborilor. Clima: T = 10. Knautia drymeia. de la slab la puternic înclinaþi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Viburnum lantana. Thalictrum aquilegifolium.HAB: 41. Corylus colurna. eubazice. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice.1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. tei (Tilia tomentosa). Melampyrum nemorosum. Rosa pendulina. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. paltin de munte (Acer pseudoplatanus).6D52. Dentaria bulbifera. I. Coronilla varia.5–90C. persicifolia. Lathyrus venetus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mojdrean (Fraxinus ornus). Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Roci: calcare. Scutellaria altissima. Brachypodium sylvaticum. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani.2. Valoare conservativã: foarte mare. Relief: versanþi. iar. Poa nemoralis.

Quercus petraea. tei (Tilia cordata rar T.. Clima: T = 9–60C. Redactat: N. Deschampsia flexuosa. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Calamagrostis arundinacea. polycarpa. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. dalechampii). Coldea 1991. Valoare conservativã: foarte mare. mezobazice.HAB: 41. în etajul nemoral. din gorun (Quercus petraea. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Roci: gneise. Suprafeþe: circa 45. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. compus. Potentilla micrantha. Roci: variate. tomentosa). moesiaca). are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. I. Luzula luzuloides. jugastru (Acer campestre) º.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. scheletice. marne. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mezo-oligobazice. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. Soluri: de tip districambosol. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Pop 1988. ºisturi cristaline. acide. molase.a. 1970. mezotrofice. Galium bailloni. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. cireº (Prunus avium). sylvatica. Doniþã. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite.2. ssp.4. P = 800–850 mm. Veronica bachofeni. P = 600–800 mm.000 ha. în etajul nemoral. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa. T. mai mult umbrite la altitudini mici. Literaturã selectivã: Sanda et al. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. hidric echilibrate. ssp. mijlociu profunde-superficiale. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. petraea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Stratul arbuºtilor. Stratul arborilor. mai ales în sudul þãrii (35. Coldea et A. Clima: T = 8.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. Stratul arborilor.ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. ssp. Suprafeþe: reduse.000 ha). mezobazice. Biriº. câteva sute de ha. slab dezvoltat. în etajul superior. slabmoderat acide.a. Rãspândire: pe toate dealurile peri. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Primula columnae º.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL.5–70C. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . Galium bailloni. profunde-mijlociu profunde. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). depozite lutoargiloase.

HAB: 41. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Dactylis polygama. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Ligustrum vulgare. Rãspândire: în toate dealurile peri. Lathyrus niger. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea). Lamium galeobdolon. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Rosa canina. Cornus sanguinea. în etajul nemoral.a. dezvoltat variabil.2. venetus. verrucosus. Luzula luzuloides. Evonymus europaeus. compus din Corylus avellana. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Redactat: N.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii.4. L. Euphorbia amygdaloides.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. 1992. Pulmonaria officinalis. Genista tinctoria. Doniþã. uneori Acer tataricum. Stellaria holostea). Bromus benekeni º. Stellaria holostea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Crataegus monogyna. Asarum europaeum. Scrophularia nodosa. Biriº. E. Brachypodium sylvaticum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. I.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Ajuga reptans. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. în funcþie de umbrire. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Valoare conservativã: moderatã. Viola reichenbacjiana. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. Specii caracteristice: – .

Redactat: N. Stratul arborilor. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Dentaria bulbifera. cu diferite expoziþii. tomentosa). în etajul nemoral. niger. eubazice. C.2. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Lathyrus vernus. Cornus mas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). V. cu expoziþii diferite.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. Sambucus nigra. dezvoltat variabil. eutrofice. Valoare conservativã: moderatã. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). sylvatica. Clematis vitalba. platouri. V. Clima: T = 9–80C. în funcþie de umbrã. 1990. T. odorata. Brachypodium sylvaticum. profunde. paltini (Acer pseudoplatanus. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. compus. verrucosus. Suprafeþe: circa 26. Stratul arborilor. în etajul superior. coame. mãr (Malus sylvestris).a. compus din Corylus avellana. marne. T. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41.4. gresii. Stellaria holostea etc. Staphylea pinnata. platanoides). Doniþã et al. Doniþã. hidric optimale.000 în Podiºul Transilvaniei). Euphorbia amygdaloides. reichenbachiana º. coame. fag (Fagus sylvatica). Mercurialis perennis. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). profunde.000 ha (din care 47. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Crataegus monogyna. tei (Tilia cordata.000 ha. Milium effusum. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. A. E. Melica uniflora. Liane: Hedera helix. platyphyllos. luvosol. depozite luto-argiloase. preluvosol. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Biriº. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. jugastru (Acer campestre). 200 . sanguinea. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. L. Dealurile Dorohoiului). I. eutrofice. Soluri: de tip eutricambosol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Lamium galeobdolon. Literaturã selectivã: Coldea 1975. Ligustrum vulgare. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–60C. faeoziom. Soluri: de tip eutricambosol. genevensis. A. Bromus benekeni.HAB: 41. Evonymus europaeus. calcaroase. sorb de câmp (Sorbus torminalis). slab acide. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Roci: variate mai ales molase. Viola mirabilis. din gorun (Quercus petraea. Alte specii importante: Ajuga reptans. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Convallaria majalis. Dactylis polygama. eubazice. ssp. Galium odoratum. slab acide. platouri.). pãr (Pyrus pyraster). dalechampii). ssp. gresii calcaroase. hidric optimale.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Roci: marne. Stratul arbuºtilor. Sanicula europaea. petraea. P = 600–700 mm. P = 600–800 mm. Geranium robertianum. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani.

nemorale ºi caucaziene. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi.000 ha.HAB: 41. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Ranunculus auricomus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). Staphyllea pinnata. eutricambosol. slab acide. Allium ursinum. solida. Viola mirabilis. Evonymus europaeus. V. Tilia cordata. Ivan et al. Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea).4. Scilla bifolia. Lathyrus vernus. compus din Corylus avellana. Convallaria majalis. bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. A. Stachys sylvatica.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. tei argintiu. Polygonatum multiflorum. jugastru (Acer campestre). Dentaria bulbifera. Circaea lutetiana.a. sylvatica). culmi late. ulm (Ulmus glabra). Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Valoare conservativã: mare. paltini (Acer pseudoplatanus. Dactylis polygama. eubazice. Stellaria holostea). tei pucios (Tilia cordata). Carex pilosa. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Actaea spicata. I. V. Adoxa moschatellina. sorb (Sorbus torminalis). reichenbachiana º. luvosol. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Rosa canina. discontinuu din cauza umbrei. Pãduri (4) compus. Salvia glutinosa. Suprafeþe: circa 60. cireº (Prunus avium). Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. Lamium galeobdolon. din gorun (Quercus petraea ssp. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). 201 . eutrofice. Carpinus betulus. platouri. în etajul superior. Ranunculus ficaria. în etajul nemoral. tei (Tilia tomentosa. Mercurialis perennis. Stratul arborilor. pãr (Pyrus pyraster). iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).2. profunde. carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria.50C. petraea.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. C. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. 1992. Specii caracteristice: – . vãi largi. Melica uniflora. ranunculoides. P = 500–650 mm. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. A. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). Literaturã selectivã: Doniþã et al. Doniþã. Cornus sanguinea. Sanicula europaea. Sambucus nigra. Galanthus nivalis. 1990. Biriº. C. platanoides). Roci: marne. sylvatica. în etajul superior. compus. din gorun (Quercus petraea ssp. Pulmonaria officinalis. Stratul arborilor. Clima: T = 9–7. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). cu diferite expoziþii. plop tremurãtor (Populus tremula). petraea). frasin (Fraxinus excelsior). odorata. Fraxinus excelsior. Euphorbia amygdaloides. Corydalis cava. în flora estivalã: Ajuga reptans. mãr (Malus sylvestris). Asarum europaeum.

Scrophularia nodosa. Stratul arbuºtilor. platyphyllos.a. dominat de flora de mull (Galium odoratum.000 ha. Stachys sylvatica. cordata). Ranunculus auricomus. genevensis. Brachypodium sylvaticum. este compus din Cornus mas. frasini (Fraxinus excelsior.000 ha în vest. Stratul arborilor. coame. Melica uniflora. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. C. cireº (Prunus avium). Doniþã et al. reichenbachiana. platouri. Alte specii importante: Allium ursinum. moesiaca). cordata. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. I. Salvia glutinosa. cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. Biriº. Staphyllea pinnata. A. eutrofice. pãr (Pyrus pyraster). U. gresii calcaroase. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. latifolium. cu expoziþii diverse.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. 55. Mercurialis perennis.A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Sambucus nigra. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Bromus benekeni. coriariaefolia). Sanicula europaea.50C. cireº (Prunus avium). paltini (Acer platanoides. compus. F. 1992. frasin (Fraxinus excelsior). Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. P. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Corylus avellana. 202 . Dentaria quinquefolia. în etajul nemoral. sanguinea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Dentaria bulbifera. Viola mirabilis.2. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. din gorun (Quercus petraea ssp. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Soluri: de tip eutricambosol.5–6.000 ha în sud. V. ulmi (Ulmus glabra. A. Arum orientale. slab acide. Redactat: N. marne. T. Scutellaria altissima. Dentaria quinquefolia). Carpinus betulus. sorb de câmp (Sorbus torminalis). la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. mãr (Malus sylvestris). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). 62. pilosa. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. A. pseudoplatanus). profunde. Tilia tomentosa. Ajuga reptans. paltin (Acer platanoides. Dactylis polygama. petraea.HAB: 41. P = 800–1000 mm. Ivan et al. Valoare conservativã: moderatã. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). tei (Tilia tomentosa mai rar T.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Suprafeþe: circa 160. Specii caracteristice: Carex brevicollis. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. ssp. Roci: molase. Lathyrus venetus. Asarum europaeaum. Stellaria holostea). V. Doniþã. odorata. T. Crataegus monogyna º.000 ha Podiºul Transilvaniei. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). hidric optimale. platyphyllos). Carex sylvatica. jugastru (Acer campestre). pseudoplatanus). din care 43. Pãduri (4) T. în general dezvoltat variabil. hirta. Polygonatum multiflorum. C. eubazice. minor). are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Clima: T = 9. Euphorbia amygdaloides. în etajul superior. V. 1990. Fraxinus excelsior.4. funduri de vãi. dalechampii). Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice.

stejar pedunculat (Quercus robur). 50. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. în flora estivalã: Arum maculatum. Stratul arborilor. ssp. toate speciile de tei în restul teritoriului. mãr (Malus sylvestris). P = 650–800 mm. sylvatica). Paris quadrifolia.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. 1992. Doniþã. pilosa. Carex sylvatica. U. I.4.000 în sudul României. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. Pulmonaria officinalis. depozite lutoase. hidric optimale. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. 1990. Crataegus laevigata º. Lamium galeobdolon. C. profunde. Evonymus europaeus. gârniþã (Quercus cerris. compus din Corylus avellana. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. mai mult umbrite. Stratul arbuºtilor. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). dezvoltat variabil. 36. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. Ivan et al. Q. genevensis. Rosa canina. plop tremurãtor 203 . Podiºul Transilvaniei. Allium ursinum. Isopyrum thalictroides. din care 80. Lilium martagon.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. cer. robur). Scilla bifolia. Cornus mas. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina.000 în vestul ºi 30. Lathyrus vernus. Sanicula europaea. sorb de câmp (Sorbus torminalis). dalechampii). cireº (Prunus avium). exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp.000 ha în estul. marne. Galanthus nivalis. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Soluri: de tip eutricambosol. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. Tilia tomentosa. Dentaria bulbifera. venetus. ssp. solida. L. Redactat: N. lutoase.2. cu expoziþii diferite. Cornus sanguinea. Staphylea pinnata. Mercurialis perennis. Clima: T = 10. Biriº.50C.a. C. Geranium robertianum. tei (Tilia cordata) în nord.a. Valoare conservativã: moderatã. pãr (Pyrus pyraster). A. Galium odoratum. eubazice. latifolium. Aposeris foetida. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. moesiaca). Euphorbia amygdaloides. Rãspândire: în toate dealurile României. Dactylis polygama. Suprafeþe: circa 196. eutrofice. P. jugastru (Acer campestre). compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. în etajul nemoral. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Roci: molase. în dealurile vestice. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. Polygonatum multiflorum. Corydalis cava. Moehringia trinervia. Stellaria holostea). moesiaca.5–7. petraea. Fraxinus excelsior. frainetto). Asarum europaeum. gresii. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. Ajuga reptans. Astragalus glycyphyllos. Scrophularia nodosa º. funduri largi de vãi. Anemone nemorosa.000 în centrul. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41.000 ha.

Campanula rapunculoides. Convallaria majalis. Crataegus monogyna.a. niger. Specii caracteristice: – . Morariu et al. Stellaria holostea.7A151. A. Lamium galebdolon. 1990. Bromus benekeni º. Paris quadrifolia. Ligustrum vulgare. Stratul arbuºtilor. solida. Dentaria bulbifera. Rhamnus cathartica º. Lathyrus vernus. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Doniþã et al.. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Malus sylvestris). A. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. C. compus din Corylus avellana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. I.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. Ajuga reptans. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Sanicula europaea. sylvatica. E. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Redactat: N. pe lângã speciile dominante. Valoare conservativã: moderatã. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. în etajul nemoral. Cornus sanguinea. Evonymus europaeus. slab dezvoltat. Galanthus nivalis.a.HAB: 41. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. bogatã Corydalis cava. Acer platanoides). Sambucus nigra. L. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. verrucosus. Biriº. 204 . Dactylis polygama. Doniþã.a. Carex pilosa. Anemone nemorosa. minor). C. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. iar în flora estivalã. Mercurialis perennis.2. U. Alte specii importante: în flora vernalã. Isopyrum thalictroides. Asarum europaeum. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. Ficaria verna. Millium effusum. ranunculoides.8713. paltini (Acer pseudoplatanus. ulmi (Ulmus glabra. genevensis.4. mai frecvent în sudul ºi vestul României. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). Brachypodium sylvaticum. sorb (Sorbus torminalis). º. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. bine dezvoltat. Allium ursinum. Pãduri (4) (Populus tremula).

Doniþã. Geum urbanum. moesiaca). în etajul superior. Relief: versanþi repezi. Stratul arbuºtilor. Euphorbia amygdaloides. Clima: T = 9–70C. creste. sanguinea. acide. Valoare conservativã: moderatã. Calamagrostis epigeios. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Redactat: N.000 ha. sorb (Sorbus torminalis). compus din Crataegus monogyna. C. cireº (Prunus avium). Veronica officinalis. compus.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. de regulã repezi. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. ssp. neuniform dezvoltat.000 ha în Transilvania. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). oligotrofice. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). expoziþii mai mult însorite. polycarpa. Galium schultesii. I. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. sylvatica). Stratul arborilor. compus din Crataegus monogyna. P = 700–900 mm. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. carpen (Carpinus betulus). în etajul nemoral.000 ha. Dentaria bulbifera. polycarpa). Soluri: de tip districambosol.HAB: 41. P = 700–900 mm. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. rar chiar Vaccinium myrtillus. Genista tinctoria.2. Rosa canina. ºi de Luzula luzuloides.000 ha în sud. Melica uniflora. Doniþã et al. Roci: variate. dalechampii. Ligustrum vulgare. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. 1970. mai mult sau mai puþin întinse. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. Stratul arbuºtilor. oligobazice. Glechoma hirsuta.000 ha în vest ºi nord. mezobazice. Stratul ierburilor ºi 205 . criptopodzol. 78. frecvent scheletice. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Rãspândire: în toatã þara. de regulã însoriþi. alte roci acide. Clima: T = 9–70C. în petece. Specii caracteristice: Festuca drymeia.4. din gorun (Quercus petraea ssp. hidric echilibrate. Literaturã selectivã: Morariu et al. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. mijlociu profunde. rar. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. 59. superficale–mijlocii profunde.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. acide. dominat de Festuca drymeia.a. Evonymus verucosus. ssp. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. Suprafeþe: circa 60. gresii silicioase. hidric deficitare. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Alte specii importante: Asperula odorata. Cornus mas. Roci: molase. de regulã slab dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. mezotrofice. petraea). 1990. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). Ligustrum vulgare º. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Lamium galeobdolon. în special silicioase. Biriº. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. frecvent scheletice. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196. din care 59.

petraea ºi ssp. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. nigricans. Dactylis polygama. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. pilosella.4. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. I. criptopodzol. Relief: creste. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. Doniþã et al. polycarpa). Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . foarte acide. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. oligobazice. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. Valoare conservativã: moderatã. Dealurile Tazlãului). Stratul arborilor. Hieracium umbellatum. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. uneori scheletice. Galium cruciata. officinalis.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. pilosa. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. Specii caracteristice: Cytisus nigricans. Genista tinctoria. hirsutus). Poa nemoralis. prepodzol. C. Soluri: de tip podzol. Literaturã selectivã: Paucã 1941. superficiale pânã la mijlociu profunde. 1990. în etajul nemoral. V. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. hidric echilibrate. rar mesteacãn (Betula pendula). G. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. H. Redactat: N. P = 700–900 mm.HAB: 41. versanþi repezi cu expoziþii diferite. Veronica chamaedris. Roci: gresii silicioase. oligotrofice. rare exemplare de Sorbus aucuparia. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris).5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. sylvatica). de ordinul a câteva mii de ha. Clima: T = 8–70C. Doniþã. alte roci foarte acide. Deschampsia flexuosa. Biriº. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Resmeriþã 1974.2. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.

Vaccinium vitis-idaea. Deschampsia flexuosa. uneori ºi carpen. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Melampyrum pratense.000 ha în sudul României. Dactylis polygama. andezite.HAB: 41. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. Stratul arbuºtilor. compus din Cornus mas. Doniþã. fag (Fagus sylvatica ssp. Staþiuni: Altitudini 200–600 m. Alte specii importante: Ajuga genevensis.7–0. Ligustrum vulgare. tufuri vulcanice. Doniþã et al. mezobazice. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. laevigata. în parte scheletice. gresii. cireº (Prunus avium). Biriº.000 în vestul ºi 70. Stratul arborilor. hidric echilibrate. acide. Viburnum lantana. ssp. marne. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. Evonymus verrucosus. C. 1970. cerris) în proporþii diferite. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Stratul muºchilor fragmentar.1990.50C. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: N. Soluri: de tip preluvosol. paltin (Acer platanoides).8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum.2. culmi. Calamagrostis epigeios.4. Roci: molase. ºi cer (Q. Bruckenthalia spiculifolia. P = 700–900 mm. europaeus. Clima: T = 10–7. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . H. sabaudum. Specii caracteristice: – . L. petraea). iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). Rumex acetosella. Q. mojdrean (Fraxinus ornus). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Cruciata glabra. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Literaturã selectivã: Morariu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. jugastru (Acer campestre). mijlociu profunde-profunde. dalechampii. în general variabil dezvoltat. I. polycarpa. în etajul nemoral. Veronica officinalis. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. E. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q.000 ha din care 110. Poa nemoralis. Alte specii importante: Anthennaria dioica. Majanthemum bifolium. Brachypodium sylvaticum. Valoare conservativã: foarte mare. României. etc. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). compus din Polytrichum sp. luto-argiloase. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Crataegus monogyna. pilosa. Hieracium umbellatum. cerris.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. are acoperire de 0. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Chamaecytisus albus. Suprafeþe: circa 180. Pyrus pyraster). Luzula luzuloides. mezotrofice. moesiaca).

Pãduri (4) Ch. Lathyrus niger.4. mojdrean (Fraxinus ornus). Lithospermum purpurocoeruleum. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. officinalis. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Asperula taurina. Vincetoxicum hirundinaria. Luzula luzuloides. moesiaca). Ruscus aculeatus. hypoglossum.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. Lychnis coronaria. Redactat: N. Evonymus europaeus. Suprafeþe: reduse. polycarpa. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. Literaturã selectivã: Soó 1957. Lathyrus venetus.2. austriacus. Munþii Almãj. Valoare conservativã: foarte mare. C. Viola hirta. Doniþã. ssp. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Tanacetum corymbosum.HAB: 41. Melittis melissophyllum. Roci: calcare. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Sedum cepaea. Ligustrum vulgare. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. R. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. paltin (Acer pseudoplatanus). Lychnis coronaria. Potentilla micrantha. Dactylis polygama. Lamium galeobdolon. Relief: 208 . Poa angustifolia. Festuca heterophylla. conþine Cornus mas. Soluri: de tip luvosol. pe alocuri ºisturi cristaline. Sedum maximum. Redactat: N. Biriº. carpen (Carpinus betulus). Galium mollugo. Vicia cassubica. Veronica chamaedris. mezotrofice. Tamus communis. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. în etajul nemoral. º. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. culmi. Doniþã. L.a. venetus. Glechoma hirsuta. Digitalis grandiflora. Primula acaulis. Brachypodium sylvaticum. Lythospermum purpurocoeruleum. cordata). Carex pilosa.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Dognecei). I. bine dezvoltat. I. 1992. Clima: T = 10–90C. ssp. Locvei. P = 800–900 mm. preluvosol mijlociu profundeprofunde. dalechampii). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. 1992. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. Stratul arbuºtilor. mezobazice. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. nemoralis. Pulmonaria officinalis. Dactylis polygama. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. platouri. V. Biriº. Piptatherum virescens. divulsa. Tamus communis. Ivan et al. Alte specii importante: Galium odoratum. E. Campanula persicifolia. 1990. T. de ordinul câtorva mii de ha. verrucosus. pe alocuri cu schelet. P. Doniþã et al. Ivan et al. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). Carex pilosa.

uneori tei (Tilia tomentosa).76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Veronica chamaedris. Potentilla micrantha.HAB: 41. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Sedum maximum. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Vincetoxicum hirundinaria. Specii caracteristice: – . L. compus din gorun (Quercus petraea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). Valoare conservativã: foarte mare. Fraxinus ornus. Piptatherum virescens. Brachypodium sylvaticum. Polygonatum latifolium. I. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. hidric deficitare. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. circa 10. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 10–80C. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. jugastru (Acer campestre). rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Ivan et al. Doniþã. în special în Dobrogea de Nord. scheletice. Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. însoriþi. Crataegus monogyna. dalechampii). 1992. culmi. Carpinus orientalis. eutrofice. mijlociu profunde. Poa nemoralis.000 ha. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Biriº. ssp. P = 500–600 mm. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. ssp.HAB: 41. coriariaefolia numai în Dobrogea). Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. în etajul 209 . polycarpa. mojdrean (Fraxinus ornus). Redactat: N. Stratul arborilor.4. Defileul Dunãrii). ssp. dalechampii. Myrrhoides nodosa. Lathyrus niger. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. polycarpa. Evonymus verrucosus. Suprafeþe: restrânse. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. venetus. Tamus communis (în vest). Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. Stratul arbuºtilor. este compus mai ales din Cornus mas. Viola hirta.2. dezvoltat suficient. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). Melica uniflora. uneori ºi Cotinus coggygria.

petraea). platouri. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. hidric echilibrate (reavãne).000 ha. ssp. Valoare conservativã: ridicatã. Stratul arborilor. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. Soluri: de tip eutricambosol profunde. tei argintiu (Tilia tomentosa). are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. Suprafeþe: restrânse. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. divulsa. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Acer campestre. eubazice. Tilia tomentosa. Viola hirta. Ligustrum vulgare.2. Biriº. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Lapsana communis. Poa nemoralis. C. Carex digitata. V. Brachypodium sylvaticum. Clima: T = 10–90C. Viburnum lantana º.HAB: 41.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. Ulmus glabra.4. A. Stratul arbuºtilor este fragmentar. Viola suavis etc.000 ha. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. Redactat: N. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). mai ales în Dobrogea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. Melica uniflora. dalechampii.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). circa 6. Corylus avellana. 2001. I. compus din Cornus mas. reichenbachiana. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. în partea inferioarã a etajului nemoral. Fraxinus excelsior.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Astragalus glycyphyllos. platanoides. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. Dactylis polygama. carpen (Carpinus betulus). Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. Pãduri (4) nemoral. Doniþã. de regulã umbriþi. Ajuga reptans.). Crataegus pentagyna. Crataegus monogyna. Tilia cordata. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eutrofice. compus din gorun (Quercus petraea ssp. pentagyna. C. dezvoltat variabil. Geum urbanum. P = 500–600 mm. Corydalis solida. Lithospermum purpurocoeruleum. div. în 210 . Scrophularia nodosa. Sorbus torminalis. Clima: T = 10–90C. Polygonatum latifolium. Mercurialis ovata. Hedera helix. Carpinus betulus.). P = 500–600 mm. Bromus benekeni. mai dezvoltat în luminiºuri. Fraxinus ornus. Alte specii importante: Arum orientale. vãi adãpostite. Suprafeþe: circa 20. Pulmonaria obscura. Dentaria bulbifera).a. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Glecoma hirsuta. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. Galium odoratum). subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. Potentilla micrantha. frasin (Fraxinus excelsior).

plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. Valoare conservativã: foarte mare. Sorbus torminalis. hidric deficitare în timpul verii.HAB: 41. Potentilla micrantha. Roci: calcaroase. Geum urbanum. compus mai ales din Cornus mas. frasini (Fraxinus excelsior. tomentosa). P = 500–600 mm. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Tilia tomentosa. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. Dactylis polygama. 2001. Pãduri (4) funcþie de altitudine. Roci: gresii calcaroase. dalechampii. eubazice.500 ha. mijlociu profunde pânã la superficiale. Viola hirta. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Sanda et al. Acer platanoides. coriariaefolia. Hedera helix. Biriº. Bromus benekeni. ornus). eubazice.5–90C. Clinopodium vulgare. Relief: cumpene înguste. Acer campestre. dalechampii). puternic înclinaþi. Alte specii: Arabis turrita. F. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. pedunculiflora). Doniþã. în etajul pãdurilor mezofile. Vincetoxicum hirundinaria. bogate în humus ºi schelet calcaros.a.2. circa 1. Evonymus verrucosus º. Polygonatum latifolium. hidric deficitare.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord.4. ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). T. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Fraxinus excelsior. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. relativ slab dezvoltatã. frasini (Fraxinus excelsior. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. puternic 211 . cu participarea speciilor Crataegus monogyna. slab dezvoltat. superficiale.a. mai rar stejar brumãriu (Q. compus din gorun (Quercus petraea ssp. de regulã scheletice. rar Sorbus torminalis. platyphyllos). F. eutrofice. tei (Tilia platyphyllos. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Stratul arborilor. iar în cea estivalã.a. Stratul arbuºtilor. ornus). pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. F. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. I. coriariaefolia. Melica uniflora. Suprafeþe: restrânse. Stratul arborilor. F. tei (Tilia tomentosa. Viburnum lantana º. eutrofice. Piptatherum virescens º. uneori acoperite cu un strat subþire de loess. Evonymus verrucosus. petraea). specii sudice (Mercurialis ovata. Redactat: N. Poa nemoralis. Clima: T = 10.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. Stratul arbuºtilor. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani. T. Lithospermum purpurocoeruleum. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol.). este compus din Cornus mas. Glecoma hirsuta. Acer campestre. în etajul nemoral. Soluri: de tip rendzinã. Viburnum lantana. Arum orientale. Brachypodium silvaticum. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

000 ha. angustifolia. T. în etajul superior. F. pentagyna. E. Substraturi: loessuri. Carex sylvatica. I. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. Aegopodum podagraria. paltin de câmp (Acer platanoides). Dentaria bulbifera. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Stratul arbuºtilor. Fraxinus excelsior. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. Mercurialis perennis. Suprafeþe: circa 50. Rubus caesius º. Geum urbanum. F. sanguinea. Arum orientale. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Ornithogalum flavescens. Climã: T = 9. Viburmun lantana. jugastru (Acer campestre). eutrofice. Stachys sylvatica. Geranium phaeum. Carpinus betulus. Festuca gigantea. Redactat: N. A.50C. Relief: câmpie planã. Lamium galeobdolon. C. marne. Pyrus pyraster). eutricambosoluri. Doniþã. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. Geranium robertianum. Pulmonaria officinalis. Ligustrum vulgare. Glechoma hirsuta. Euphorbia amygdaloides. Valoare conservativã: ridicatã. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Corylus avellana. P = 550–700. Scute- llaria altissima. Tilia tomentosa. eubazice. Stratul arborilor. taurina. ulm (Ulmus minor).2. profunde. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. reavãn-umede. verucosus. Scrophularia nodosa. pilosa. Asperula odorata. Evonymus europaeus. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). T. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . versanþi slab înclinaþi.5–8. excelsior). Crataegus monogyna. A. Soluri: preluvosoluri. Doniþã ºi colab. Podiºul Central Moldovenesc. compus din Cornus mas.a. slab acide. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Staphylea pinnata. cordata. platouri. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. Biriº. Dihoru 1976. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. în locuri umede Allium ursinum. Salvia glutinosa. platyphyllos). gresii calcaroase. 1992. C. Specii caracteristice: Carpesium cernuum.4. C. Circaea lutetiana. compus.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. hidric deficitare în timpul verii.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Stratul arbuºtilor. Trifolium alpestre. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. Doniþã et al. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului).HAB: 41. Galium verum. Dactylis polygama. Coronilla varia. Euphorbia polychroma. Specii caracteristice: – . E. D. bogate în humus. Doniþã. compus din Crataegus monogyna. Dictamnus albus.a. eubazice. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. glomerata. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. poienit. C. I. Viola hirta º. Quercus cerris. Filipendula vulgaris. Sedum maximum. de regulã. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . mojdrean (Fraxinus ornus). Redactat: N. A. Prunus spinosa. Quercus pubescens. puternic dezvoltat. Cornus mas. Clima: T = 11–100C. Festuca rupicola. Brachypodium sylvaticum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Viburnum lantana. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. 1990. Betonica officinalis. eutrofice. Cotinus coggygria. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). Rhamnus catharticus. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Vicia tenuifolia. iar în poieni de Festuca valesiaca. Roci: depozite loessoide. Carex michelii.000 ha în Câmpia Dunãrii. Geum urbanum. verticillatus. slab acide.76221 Pontic A. Potentilla argentea. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Polygonatum latifolium. tenella. officinalis. Biriº. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). P = 400–450 mm. Literaturã selectivã: Morariu 1944. europaeus. jugastru (Acer campestre). Stratul arborilor. profunde. Ligustrum vulgare. Glechoma hirsuta. vãi late. Chrysopogon gryllus. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. tataricum – Q.000 ha din care 31. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. Rosa canina. pentagyna. are acoperire variabilã. Staþiuni: Altitudini 15–200 m. în Moldova de sud. Poa angustifolia. Stipa capillata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. Thalictrum minus. Suprafeþe: circa 49. Vincetoxicum hirundinaria. în Dobrogea. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. Melica altissima. în zona de silvostepã. Evonymus verrucosus. A. Nepeta panonica.2. Teucrium chamaedris. EMERALD: !41. platouri. Inula hirta. Fragaria viridis. Tanacetum corymbosum.4.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum.

F. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. platouri. P. Fragaria viridis. I. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). Clima: T = 10.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. U. Suprafeþe: reduse. Ligustrum vulgare. local Cotinus coggygria. Rhamnus cathartica. C. Centaurea stenolepis. Festuca rupicola. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum).a. Stratul arborilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. V. Prunus spinosa. Viola suavis. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. umbriþi. Brachypodium sylvaticum. hirta º.5–90C. Glecoma hirsuta). pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. Veratrum nigrum. Achillea neilreichii. pulcherrima. valesiaca.HAB: 41. Viola hirta. Sorbus torminalis.4.000 ha. verticillatus. Stipa joannis. profundemijlociu profunde. la limita interioarã a zonei de silvostepã. Poa angustifolia. Podiºul Dobrogei. Asperula cynanchica. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. Viburnum lantana. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. tenella. origini de vãi largi. procera). 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. Valoare conservativã: mare.2. Ivan et al. Filipendula vulgaris. Soluri: de tip faeziom. A. pãr (Pyrus pyraster). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Vincetoxicum hirundinaria. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. hidric deficitare. tomentosa. capillata.76833 Dobrogean Q. eubazice. Moldova de sud). de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. S. jugastru (Acer campestre). circa 3. Redactat: N. 1992. Chrysopogon gryllus. jordanii. Sambucus nigra. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. P = 450–600 mm. dar ºi caucaziene. suavis. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. 1990. ulmi (Ulmus minor. V. Roci: straturi groase de loess. puternic dezvoltat. Koeleria pyramidata. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. Rosa canina. Teucrium chamaedris. mojdrean (Fraxinus ornus). Fraxinus excelsior. de regulã. Doniþã et al. Acer tataricum. 230 . S. Relief: versanþi slab înclinaþi. pubescens). are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. V. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Stratul arbuºtilor. Pãduri (4) stejar pufos (Q. Doniþã. Carex michelli. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. europaeus. EMERALD: !41. eutrofice. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. cu exemplare de Acer campestre. E. bogate în humus. Pulmonaria mollis. compus Crataegus monogyna. Evonymus verrucosus. Literaturã selectivã: Borza 1937. Dactylis polygama. tei argintiu (Tilia tomentosa). Vinca herbacea. Biriº. Phlomis tuberosa.

4. Roci: depozite loessoide fine. câteva sute de ha. ulm (Ulmus minor. compus din Crataegus monogyna. Evonymus europaeus º. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei. caucaziene ºi continentale. Suprafeþe: restrânse. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. pedunculiflora-Q. Vincetoxicum hirundinaria. I. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. Prunus spinosa. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. în zona de silvostepã.7A228. hirta. Verbascum phoeniceum. Specii caracteristice: – .HAB: 41. în rariºte 20–40%. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. luto-argiloase. Clematis vitalba. Lithospermum purpurocoeruleum. P = 450–475 mm. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. Valoare conservativã: foarte mare. Ornithogalum fimbriatum). Crataegus monogyna. Myrroides nodosa. profunde.a. vãi largi. Biriº. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Viola reichenbachiana etc. iar în etajul inferior. eutrofice. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. jugastru (Acer campestre). Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970. eubazice. are acoperire variabilã. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Danubian Q. Stratul arborilor. Viola jordanii. Corylus avellana. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. Geum urbanum. dezvoltat variabil. Soluri: de tip faeoziom. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Tilia tomentosa. Bupleurum praealtum. EMERALD: !41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani.a. pe lângã graminee. pedunculiflora). Veratrum nigrum. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. 231 . Paeonia peregrina.2. Bromus benekeni º. slab acide. Redactat: N. Brachypodium sylvaticum. iar cea de varã. Ligustrum vulgare. Climã: T = 11–100C. procera). Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. Dactylis polygama. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. V. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. U.). hidric deficitare în timpul verii. Doniþã. Q. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum.

are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. P = 650–900 mm. Corylus avellana. Redactat: N.2. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. Carex michelii. Doniþã. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. Valoare conservativã: foarte mare. Allium montanum.. Fragaria viridis. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. rom. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. S. Podiºul Secaºelor). ambele subetaje. Roci: calcaroase.a. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). verrucosus. Biriº. Campanula sibirica. virgiliana). cerris). Doronicum hungaricum.HAB: 41. local Sorbus cretica. glomerata. compus din Cornus mas. robur). eubazice. petraea ssp. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. pubescens EMERALD: !41.4. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. Poa angustifolia. sanguinea. Crataegus monogyna. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q.000 ha în vestul ºi centrul României. Vincetoxicum hirundinaria. Rosa canina. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. Clima: T = 8–4. eutrofice. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. Ligustrum vulgare. Soluri: de tip rendzinã. Stipa pennata. Arum orientale. Viola hirta º. Stratul arbuºtilor. Doniþã et al. polycarpa). având sub masiv ca specii frecvente. uneori Cornus mas. E. 1990. adesea cu roca la suprafaþã. pedunculiflora. dar pe alocuri ºi Q. D. stejar pedunculat (Q.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Dactylis polygama. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. hidric deficitare în timpul verii. Sambucus nigra.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Ligustrum vulgare. Carex humilis). 1969. Betonica officinalis. Prunus spinosa. Glechoma hirsuta. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. Polygonatum latifolium. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Podiºul Târnavelor. dacica. Brachypodium sylvaticum. Alte specii importante: Adonis vernalis. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Q. Stratul arborilor. I. uneori cer (Q. Evonymus europaeus. C. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Pãduri (4) Rhamnus cathartica. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. Asparagus tenuifolius. Ramnus cathartica. Evonymus verrucosus. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Phlomis tuberosa. în etajul nemoral. Tipuri de ecosisteme: – 232 . Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Carex humilis. Heracleum sphondylium. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Viburnum lantana. Suprafeþe: circa 1.

uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. Fragaria viridis. Seseli gracile. Doniþã. Serratula tinctoria.5–100C. Sorbus domestica.4. Redactat: N. Vinca herbacea. întotdeauna puternic dezvoltat. Dictamnus albus. I. P = 450–500 mm. montanum. Cotinus coggygria.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. sudice. Doricnium herbaceum. eutrofice. Fraxinus ornus. Biriº. Pulmonaria molissima. Lathyrus niger. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. eubazice. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. Piptatherum virescens. exclusiv. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani. Soluri: de tip rendzinã. Doniþã. elaeagrifolia. Iris pumila. Astragalus glycyphyllos.2. Specii caracteristice: Galium dasypodum.a. Dactylis glomerata. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: N. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna. Bromus inermis º. Galium verum. Clima: T = 10. Galium dasypodum. T. Sedum maximum. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. circa 8. Pãduri (4) ricum ramosum. Filipendula vulgaris. Brachypodium pinnatum. Stratul arbuºtilor. Stratul arborilor. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. P.a. Verbascum phlomoides. hidric puternic deficitare. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. platouri. Pulsatilla montana. Leucanthemum corymbosum. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Linum flavum. I. dezvoltat variabil. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. însoriþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Veratrum nigrum. Roci: în general calcaroase. 233 . Staþiuni: Altitudine 100–200 m. Inula ensifolia. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Suprafeþe: restrânse. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. bogate în humus. Poa angustifolia. Moldova de sud). compus. 1962. Festuca rupicola. Calamintha acinos.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum. Vincetoxicum hirundinaria. cu acoperire pânã la 100%. Polygonatum odoratum.000 ha. ruthenica. Lathyrus niger.HAB: 41. Galium mollugo. Biriº. frecvent este poienit. superficiale. Thalictrum minus. în general mici. vara Lithospermum purpurocoeruleum. I. Carex michelii. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Stachys recta. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. compus din specii xerofile. Trifolium alpestre. cu asociaþii stepice în poieni. în zona de silvostepã. Asparagus verticillatus. Literaturã selectivã: Gergely 1960. Vicia tenuifolia. semischeletice. Vincetoxicum hirundinaria º.

73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. versanþi slab înclinaþi. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Geum urbanum. Climã: T = 10. P = 450–500 mm. în etajul pãdurilor submediteraneene. Cotino-Quercetum pubescentis Zol. Melica uniflora. Vincetoxicum hirundinaria. 1958.HAB: 41. compus din stejar pufos (Q. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. scheletice. Teucrium chamaedris.2. mijlociu profunde.a. Relief: platouri. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. Roci: calcaroase ºi loess. hidric deficitare. Doniþã. Thlaspi perfoliatum. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. specii sudice (Paeonia peregrina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.).a. pubescens). Carex hallerana. Tanacetum corymbosum.a. Stratul arborilor. 234 . Brachypodium sylvaticum.4. 1971. în etajul nemoral. Fraxinus ornus. Acer campestre. Carex michelii. I. Fragaria viridis. Vinca herbacea º. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Suprafeþe: circa 6. Mercurialis ovata. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). Doniþã et al. Rãspândire: în Dobrogea. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. 1990. Cotinus coggygria º. Veratrum nigrum. verticillatus. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii. et al.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Boºcaiu et al. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure. Crataegus monogyna. format din Cornus mas. Pyrus pyraster. eubazice. Poa nemoralis. Polygonatum latifolium.000 ha.5–100C. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Lithospermum purpurocoeruleum. Dactylis polygama. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). Carpinus orientalis. Piptatherum virescens º.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. A. Redactat: N. eutrofice. Valoare conservativã: foarte mare.HAB: 41. mai ales însoriþi. Biriº.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.

Specii caracteristice: Echinops banaticus. are acoperire variabilã. Q. Coronilla elegans. Roci: calcaroase. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 235 . Acanthus longifolius. ulm (Ulmus minor). compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. Suprafeþe: foarte restrânse.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. Carduus candicans. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. scheletice. rendzinã.5–110C. Stratul arbuºtilor. Redactat: N. Orchis simia. Hypericum perforatum. câteva zeci de ha. Stratul arbuºtilor. scheletice. Tanacetum corymbosum.2. virgiliana). în etajul nemoral. Biriº. însoriþi. Tilia cordata).693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). eubazice. Soluri: de tip litosol. hidric deficitare vara. carpen (Carpinus betulus). mojdrean (Fraxinus ornus). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Boºcaiu et al. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Q. dalechampii). bogat în specii submediteraneene. jugastru (Acer campestre). Lithospermum purpurocoeruleum. eutrofice. Roman 1974.50C.4. Alte specii importante: Achillea coarctata. Fragaria viridis. P = 750–800 mm. stâncoºi. viºin turcesc (Prunus mahaleb).5–10. superficialemijlociu profunde. Stratul arborilor. Syringa vulgaris. Stratul arborilor. Evonymus verrucosus. Roci: calcare. I. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Geranium sanguineum. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. Doniþã. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). superficiale. Cotinus coggygria. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. hidric optimale. Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi.000 ha. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). rar tei (Tilia tomentosa). polycarpa). Carex hallerana. P = 700–800 mm. Laser trilobum. Polygonatum latifolium. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. Clima: T = 11. bine dezvoltat. compus din Cornus mas. Valoare conservativã: foarte mare. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene.a. gârniþã (Quercus frainetto). 1971. Dictamnus albus. virgiliana.a. Climã: T = 11. ssp. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. gorun (Quercus petraea ssp. Vincetoxicum hirundinaria º. slab acide eubazic. bine dezvoltat. sorb (Sorbus domestica). Tamus communis. º.HAB: 44. dalechampii. eutrofice. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. Crataegus monogyna. iar în etajul inferior. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. Potentilla micrantha.

Lunaria annua.4. având o acoperire de pânã la 75%. Elymus repens. Agrostis capillaris (A. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. Ruscus hypoglossum. situate în rariºtile de pãdure. Tamus communis. Melica uniflora. tenuis). I. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Symphytum tuberosum º. Lythospermum purpurocoeruleum. Brachypodium sylvaticum. Artemisia campestris.HAB 1999: 41. Sedum acre. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dactylis polygama. Euphorbia cyparissias.). Calamintha vulgaris. Potentilla argentea. Redactat: Simona Mihãilescu. Juglans regia. Ferulago heuffeli. 236 . Parietaria officinalis. Substrat: nisipuri. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Dianthus cartusianorum. Asperula cynanchica. º. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. habitat endemic. Pãduri (4) compus din Cornus mas. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). Koeleria macrantha. Genista tinctoria. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Specii caracteristice: Betula pendula. P = 750 mm. Agrostis capillaris (A. Carex caryophyllea. Salvia nemorosa. Leucanthemum macrophyllum. Trifolium montanum. Rubus tomentosus. Rhamnus tinctoria. Alium fuscum. Acanthus longifolius.50C.8–7. Literaturã selectivã: Roman 1974. Lolium perenne. Alte specii: Medicago falcata. dezvoltat. Syringa vulgaris. Centaurea apiculata ssp. Linum austriacum. Redactat: N. pH = 5. Potentilla cinerea. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat. Clima: T = 7. Covasna). Doniþã. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. tenuis).a. Helianthemum nummularium. Festuca rupicola. Achillea collina. Arum orientale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Cotinus coggygria. Veronica prostata. spinulosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. Soluri: psamosoluri.a. Biriº. Campanula grossekii.5. Thymus pannonicus. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. Poa nemoralis. Myrrhoides nodosa. Cruciata pedemontana.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud.2. 2004 (ined. Sedum acre.

2. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .4.

2. culmi. oligobazice. de ordinul sutelor de ha. mezofite. în partea inferioarã a etajului subalpin. foarte acide. Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. cu expoziþii diferite.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL.HAB: 42. dominat de Vaccinium myrtillus. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. mai rar zâmbru (Pinus cembra). oligotrofe.4.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Calamagrostis villosa. Retezat. superficiale–mijlociu profunde. Roci: ºisturi cristaline. Stratul arborilor.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. Pãduri (4) 2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor. cu participarea speciilor V. Deschampsia flexuosa. umede. frecvent. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Bruckenthalia spiculifolia. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Soluri de tip podzol ºi prepodzol. Huperzia sellago.2. P= 1300–1400 mm. gneisuri. Viola declinata º. Dryopteris expansa. vitis-idaea. Salix silesiaca. Suprafeþe: reduse. arbori în grupe de câteva exemplare. Homogyne alpina. Strei. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. oligoterme. vãi largi. Clima: T = 2–00C.4.a. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . Campanula abietina. frecvent scheletice. scoruº (Sorbus aucuparia). reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Fãgãraº). Luzula sylvatica. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Soldanella hungarica. bine dezvoltat. glaciare.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. versanþi puternic–mediu înclinaþi.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. Saxifraga cuneifolia. Coldea 1991.4.a. Alnus viridis (pe versanþi umezi).35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. scoruº (Sorbus aucuparia). oligoterme. I. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. de ordinul sutelor de ha. prepodzol. foarte acide. Calamagrostis villosa. de la 10–12 m. Suhard. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium.a. Roca: ºisturi cristaline. Valoare conservativã: foarte mare. Ribes petraeum. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Clima: T = 3–10C. glaciare. culmi. Luzula sylvatica. Luzula luzuloides. Stratul arborilor.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Campanula abietina. Pinus mugo. V. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Huperzia sellago. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Salix silesiaca. Dryopteris expansa. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. Larix decidua (local). mai rar zâmbru (Pinus cembra). Luzula luzuloides. mezofite. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. Coldea et Pop 1988. andezite. Homogyne alpina. V. Cãlimani). umede. oligobazice. Juniperus sibirica. Soldanella hungarica. în partea inferioarã a etajului subalpin. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. vitis-idaea. superficiale-mijlociu profunde. I. Redactat: N. Coldea 1991. Soluri de tip podzol. Melampyrum sylvaticum. gaultherioides. Biriº. Pânzaru 1986. Oxalis acetosella.HAB: 42. Juniperus sibirica. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Oxalis acetosella. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. Pinus cembra. Viola declinata º. Mititelu et al. frecvent scheletice. Deschampsia flexuosa. 1986. Festuca nigrescens. Fragaria vesca. Pinus cembra. Suprafeþe: reduse. vãi largi. Doniþã. P = 1100–1200 mm. Rubus idaeus º. Redactat: N. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Potentilla chrysocraspeda etc. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. Pinus mugo. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo).2. Melampyrum sylvaticum. Relief: 239 . Biriº. Doniþã. oligotrofe. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare. Lonicera caerulea. Literaturã selectivã: Coldea et.

21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3. Lotrului. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. oligoterme. Fãgãraº.0–1. oligotrofe.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL.HAB: 42. podzol. Godeanu. andosol. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. Cãlimani. Carpaþii Orientali. mezofite. Stratul arborilor.a. cu diferite expoziþii. Lonicera nigra. Relief: creste. P = 900–1400 mm. criptopodzol. Parâng. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. Rubus idaeus. Suprafaþa ocupatã: 43. Cindrel. 7. Clima: T = 3. Vlãdeasa. versanþi puternic înclinaþi. Penteleu. Rãspândire: Munþii Þibleº. Rosa pendulina º. culmi.000 ha (25.000 în Carpaþii Meridionali. Cãpãþãnii. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). foarte acide.2.4.000 în Carpaþii Occidentali). Roci: silicioase ºi calcaroase. Rodnei.50C. oligobazice. Retezat. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. Bucegi. ªurianu. 11.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella. Harghitei. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp. compus exclusiv din molid (Picea abies). Soluri: prepodzol. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Ceahlãu. umede. Þarcu.). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. în etajul boreal.000 în 240 . Ciucaº. superficiale-mijlociu profunde.

Literaturã selectivã: Coldea. Gymnocarpium dryopteris. compus din Juniperus sibirica. Meridionali (masivele Ciucaº. Ribes petraeum. Viola declinata º. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. Homogyne alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Calamagrostis villosa. Doniþã 1988. Roci: conglomerate calcaroase. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). I. zâmbru (Pinus cembra).4. major. Valoare conservativã: foarte mare. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. Rumex alpinus. mai rar Pinus mugo. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Redactat: N. Doniþã. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Senecio nemorensis. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). scheletice. Wagner 1998.50C. Stratul arbuºtilor.35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm). oligotrofe. Rubus idaeus. vitis-idaea.2. calcare. Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m).5–1. Lamium galeobdolon). L. Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. Luzula luzuloides. mediu-slab acide. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp. Salix silesiaca. Doniþã et al. Deschampsia caespitosa. creste. Dryopteris expansa. bine dezvoltat. Bândiu. Biriº. Stratul arborilor. P = 900– 1200 mm. Soluri: de tip litosol. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 .3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. sau micã. 1990.HAB: 42. R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. brad (Abies alba). dezvoltat variabil. Bucegi. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. Sorbus aucuparia. fag (Fagus sylvatica). V. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. mijlociu profunde. mezofile. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. stâncãrii. Deschampsia flexuosa). sylvatica. rar. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus.a. Climã: T = 2. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. oligoterme.

Redactat: N. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). Soluri: districambisol (brun acid).21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. Stratul arborilor. 40. Chrysanthemum rotundifolium. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Calamagrostis arundinacea. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. Coldea 1991. Suprafeþe: circa 285. Roci: fliº marno-gresos.a. Oxalis acetosella. acide-slab acide. Fragaria vesca. Melampyrum sylvaticum. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. Literaturã selectivã: Beldie 1967. 242 . din care 220. sylvatica. Biriº. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. Plagiochila asplenioides. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua. Athyrium distentifolium. mezobazice. L.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. oligoterme. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. andosol. Climã: T = 3. Dryopteris carthusianorum. conglomerate. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. Hylocomium splendens. Bl. Valeriana montana º. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica.0–5. cu Dicranum scoparium. Luvisol (brun luvic). Carduus personata. mezofite. în etajul boreal. Stratul arbuºtilor. coame. Sambucus racemosa. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Rhitidiadelphus triquetrus º. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). compus exclusiv din molid (Picea abies). Luzula luzuloides. ulm de munte (Ulmus glabra).000 în Carpaþii Occidentali. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. mai rar ºisturi silicioase. fag (Fagus sylvatica). Homogyne alpina. gresii calcaroase. I. Soldanella hungarica. Rubus idaeus.HAB: 42. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Campanula abietina.000 ha. tufuri andezitice. andezite. mezo-eutrofe.000 în Carpaþii Orientali. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. Moneses uniflora. cu expoziþii diferite. Doniþã.4. Poa nemoralis. umede.2. Phleum alpinum.a. profunde.00C. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Ranunculus carpaticus.

Gentiana asclepiadea. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. Stratul arborilor. Spiraea chamaedrifolia etc.000 ha. Homogyne alpina.4. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Mercurialis perennis. oligobazice. Polygonatum verticillatum.000 ha). P = 900–1000 mm în nord. puternic acide. Daphne mezereum. dezvoltat în pete. Soluri: prepodzol. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. Climã: T = 4. Spiraea chamaedrifolia etc. Suprafeþe: circa 88. puternic dezvoltat. Stellaria nemorum. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Calamagrostis villosa. mezofite. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m.2. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. Homogyne alpina. Valoare conservativã: moderatã. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. are acoperire mai redusã (50–80%). Senecio nemorensis. în etajul boreal. Pãduri (4) Ribes petraeum. C. Dentaria glandulosa. Dryopteris filix-mas. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Silene heuffeli). mai ales în golurile din arboret. Campanula abietina. Gentiana asclepiadea. Lonicera nigra. Lycopodium annotinum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lamium galeobdolon. 1256 Molidiº cu Vaccinium. Campanula abietina. Doniþã et al. Alte specii: Athyrium filix-femina. Fragaria vesca. I.50C. Literaturã selectivã: Coldea 1991. versanþi puternic înclinaþi. la altitudini mai mici. Deschampsia flexuosa. Dryopteris filix-mas. Biriº. 243 . oligoterme. Redactat: N. Relief: creste. oligotrofe. Fragaria vesca. 1200–1400 mm în sud. Roci: silicioase.000 ha). criptopodzol. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. dominat de specii de Calamagrostis. 1990. cu Oxalis acetosella. neuniform.000 ha) ºi Orientali (31. Valoare conservativã: moderatã. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. podzol.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Moneses uniflora.).HAB: 42. scheletice. culmi. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. cu amestec de brad (Abies alba). cu expoziþii diferite.5–1. et Br. Bl. Lonicera nigra. Rubus idaeus. Rubus hirtus. Oxalis acetosella. scoruº (Sorbus aucuparia). superficiale. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. L. major. Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. Luzula luzuloides. sylvatica. arundinacea. Huperzia sellago. Soldanella hungarica. umede.

Suprafeþe: circa 72.50C. mai frecvent umbriþi. profunde – mijlociu profunde.000 ha din care 39. mezofilehigrofile. oligoterme. Biriº. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium. Redactat: N.4.000 ha în Carpaþii Meridionali. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului. Doniþã et al.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. 32. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991. mai rar fliº. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. 1990.000 în Carpaþii Orientali. mezo-oligobazice. Climã: T = 4. Doniþã. oligotrofe. P = 900–950 mm în nord.HAB: 42.4–3. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. 1. 1400–1800 m în sud. Bl. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. 1000–1200 m în sud. slab pânã la semischeletice.000 ha în Carpaþii Occidentali. umede. Stratul arborilor. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. uºoare. Roci: ºiºturi cristaline.2. et Br. roci euptive acide ºi intermediare. mai frecvent în Carpaþii Orientali. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. în etajul boreal. gresii silicioase. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. I.

1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. Soluri: prepodzoluri.000 în Carpaþii Occidentali. sau cu amestec de brad (Abies alba).2. 1000–1200 mm în sud. L. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. Luzula sylvatica. luzuloides. podzoluri. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. bine dezvoltat. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Polytrichum commune. Stratul arborilor. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 42. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. P = 900–1000 mm în nord.00C. Rosa pendulina. oligobazice. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. Lonicera nigra. uºoare. Mnium punctatum. permanent umede dar drenate. Bl. scheletice. 17. mijlociu – submijlociu profunde. Climã: T = 4. Eurynchium striatum.000 în Carpaþii Meridionali. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. Biriº. Specii caracteristice: – .000 în Carpaþii Orientali.000 ha din care 10. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). compus exclusiv din molid (Picea abies). 1000–1200 m în sud. Ptilium crista – castrensis. gnaisuri. Doniþã et al.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. în etajul boreal.4. mezofite. scoruº (Sorbus aucuparia). Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. Doniþã. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. 245 . I. Majanthemum bifolium. oligotrofe. 12. slab dezvoltat. Hylocomium splendens (dominant). mesteacãn (Betula pendula). 1990. cu moder fin. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. Soldanella hungarica. Oxalis acetosella. oligoterme. granite). Thuidium tamariscinum. Alte specii importante: Lycopodium annotinum. Suprafeþe: circa 49. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. acide.0–2. et Br. Stratul muºchilor. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Vaccinium myrtillus.

Moneses uniflora.a. Campanula abietina. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Literaturã selectivã: Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. Senecio nemorensis.HAB: 42. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã. Roci: mai ales roci silicioase. Valeriana tripteris. Suprafeþe: mici. 1990.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Raþiu 1967. acide-slab acide. dominat de Luzula sylvatica. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Biriº. Adenostyles kerneri. Oxalis acetosella. Literaturã selectivã: Wraber 1962. stagnosol. Doronicum austriacum. Chrysosplenium alternifolium. higrofite. pe vâlcele umede. mezobazice. ude (înmlãºtinate).4. în petece de mãrimi diferite. Deschampsia flexuosa. Valoare conservativã: mare. Luzula luzuloides. Soluri: de tip gleisol. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. Hylocomium splendens. Stellaria nemorum. Rhitidiadelphus triquetrus. P = 1000–1300 mm. Alte specii importante: Aconitum toxicum. A. Paris quadrifolia. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. A. de tip Hylocomiun. brad (Abies alba). Doniþã et al. oligoterme. mezotrofe. Biriº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale.2. Ranunculus carpaticus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.50C. nu acoperã complet solul. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). pe lângã izvoare. Polytrichum juniperinum. D. 1990. Senecio nemorensis. Redactat: N. filix-femina. Rubus idaeus. Doniþã. Symphytum cordatum. Redactat: N. Valoare conservativã: foarte mare. Dryopteris dilatata. sylvatica). Coldea 1991. I. Dryopteris dilatata. commune. P. Vaccinium myrtillus º. Myosotis sylvatica. Athyrium distentifolium. Veronica urticaefolia. Stratul muºchilor: variabil. în etajul boreal. Pãduri (4) Rubus idaeus. sylvatica). Stratul arbuºtilor. Alte specii: Athyrium distentifolium. Vaccinium myrtillus. Pleurozium schreberi. Oxalis acetosella. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. Doniþã et al. Muºchi: Dicranum scoparium. Boºcaiu 1971. de regulã bine dezvoltat. I. Hieracium rotundatum. carpatice. Campanula abietina. filix-mas.0–1. Clima: T = 3. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. 246 . Homogyne alpina. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. Sorbus aucuparia. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). Soldanella hungarica. filix-femina.

Polytrichum. restul în Munþii Apuseni. Climã: T = 5. Valoare conservativã: foarte mare. Clima T = 6. Redactat: N. platouri. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.00C. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã. ticum. terase. Melampyrum sylvaticum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. Doniþã et al. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum. Soluri: turbosoluri. I. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Polytrichum comune. V. extrem oligobazice. depresiuni. 1990. Sphagnum girgensohnii.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. russowii.2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. P = 800–1300 mm. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. Suprafeþe: circa 6. higrofite. are acoperire redusã. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. oligoterme. Biriº. squarrosum. de 40–70%. S. S. oligotrofe.HAB: 42.60C. B. relativ dezvoltat. profundemijlociu profunde.000 de ha. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m.000 ha). vitis-idaea. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Soluri: de tip eutricambosol. Stratul arbuºtilor lipseºte.4. de tip Vaccinium. Stratul arborilor. Suprafeþe: circa 100. S. Relief: versanþi cu pante medii-mici. Deschampsia flexuosa. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. wulfianum. eu-mezotrofice. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. puþin în Carpaþii Occidentali (6. eu-mezobazice. Doniþã. în etajul boreal. foarte acide. Literaturã selectivã: Coldea 1991.HAB: 42. acoperã complet solul. cu specii de Sphagnum.000 de ha). P.8–2. umede.000). districambosol. umede-ude (înmlãºtinate). S. mesteacãn (Betula pendula. palustre. S. cu expoziþii în general umbrite. slabmoderat acide. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. 247 . Roci: variate. culmi late. Compoziþie floristicã: Bazania triloba.000 ha. Oxycoccus microcarpus. Roci: în mare parte fliº. strictum. Stratul muºchilor este gros. recurvum. în etajul nemoral. pubescens). în parte scheletice. P = 800–1200 mm.2. Vaccinium myrtillus. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.0–4. Eriophorum vaginatum. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. în general acide.

Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. în etajul nemoral.HAB: 42. Euphorbia amygdaloides. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lonicera xylosteum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. acoperirea de 80–100%. Carex sylvatica. Geranium robertianum.a. Symphytum cordatum. Biriº. fag (Fagus sylvatica). Stratul arborilor. Doniþã et al. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). Mercurialis perenis. Rubus hirtus. Rosa pendulina. Lamium galeobdolon. Borhidi 1971. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. Stratul arbuºtilor. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies).2. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Literaturã selectivã: Soó 1964. Doniþã. în majoritate în Carpaþii Orientali (6.000 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. 248 .000 ha. în amestec. Athyrium filix-femina. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). ulm de munte (Ulmus glabra). Redactat: N. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Salvia glutinosa. Dentaria glandulosa. Galium odoratum. 1990. în proporþii diferite. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa. Dryopteris filix-mas. de ordinul 7. Täuber 1987.4. iar. Coldea 1991. Sanicula europaea. Picea abies. Senecio nemorensis. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Viola reichenbachiana º. Milium effusum. I. Suprafeþe: restrânse.

Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. brad (Abies alba). moderat – puternic acide. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. fãrã schelet sau slab scheletice. luvosol. coame. Salvia glutinosa. sylvatica). Stratul arborilor. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. Suprafeþe: reduse. Petasites hybridus.50C. Valoare conservativã: foarte mare. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. mezofite. scoruº (Sorbus aucuparia). 249 . ude. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. mezofile.50C. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. compus din molid (Picea abies). Redactat: N. culmi late. oligomezobazice. Sambucus nigra. Relief: platouri. Myosotis sylvatica. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. Retezat. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. neutre în orizonturile cu schelet. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.. Sorbus dacica. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. Clima: T = 4. terase. oligomezoterme. soluri de tip redzinic. Soluri de tip eutricambiosol. hidric echilibrate. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). marne. Lonicera nigra. 26–33 pentru brad la 100 de ani. I. 1990. sylvatica). format din Corylus avellana. P = 700–900 mm. P = 950–1300. Biriº. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. în etajul boreal. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. uneori larice (Larix decidua). Chrysosplenium alternifolium. Ciucaº. Stratul arbuºtilor. Doniþã. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. Lotrului. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. moderat-slab acide în orizontul superior. gresii. greu permeabile. slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. Oxalis acetosella. Salix silesiaca. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). Roci: calcaroase. Abies alba. Piatra Craiului.0–4. oligo-mezotrofe. Symphytum cordatum. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Equisetum sp. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. Apuseni). mezo-eubazice. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Rosa pendulina. prepodzol. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. S. Alte specii: Carex remota.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. racemosa. Dentaria glandulosa).4.2. rar fag (Fagus sylvatica ssp. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Staþiuni: 1200–1600 m.5– 1. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. Climã: T = 7. scheletice. oligo-mezoterme. pe calcare (Ceahlãu. profunde. Stratul arborilor. mesteacãn (Betula pendula). Stachys sylvatica º. superficiale-mijlociu profunde. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m.

000 de ha. Clima: T = 4. Redactat: N. Dicranum scoparium. 6000 în Carpaþii Orientali. Lamium galeobdolon. la altitudini mari ºi Pinus mugo. 250 . Luzula luzuloides.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. Dentaria glandulosa. Mercurialis perennis. Doniþã et al.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. Suprafeþe: circa 15. Stellaria nemorum. în general. Oxalis acetosella. º. Tortella tortuosa.a. mijlociu profundesuperficiale.HAB: 42. Stratul muºchilor. Huperzia selago. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. Polytrichum formosum. platouri.500 de ha în Carpaþii Meridionali. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum. Campanula abietina. Euphorbia amygdaloides. Literaturã selectivã: Coldea 2002. scoruº (Sorbus aucuparia). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Soluri: de tip podzol. prepodzol.500 în Carpaþii Occidentali. Fragaria vesca. Asplenium viride. etc. Doniþã. oligobazice. 1990. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.a. umede. Anemone rannunculoides. Relief: versanþi cu înclinãri. Galium album º. Astrantia major. Stratul arborilor.5–3. Cortusa matthioli. Mnium undulatum. acide.4. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal. rar culmi. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mari ºi expoziþii diferite. Homogyne alpina.50C. Saxifraga rotundifolia. P = 900–1200 mm. iar în amestec brad (Abies alba). Cystopteris fragilis. Vaccinium myrtillus. Stratul arbuºtilor lipseºte. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. Primula leucophylla. 2.). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. Carex sylvatica.2. Vaccinium myrtilus. Viola biflora. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. Geranium robertianum. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. Valoarea conservativã: moderatã. din care 6. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. Thalictrum aquilegiifolium. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Doronicum columnae. oligotrofice.

Huperzia selago. Coldea 1991. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Senecio nemorensis. Dryopteris dilatata. Doniþã. Fragaria vesca. Doniþã et al. Melampyrum sylvaticum. Gentiana asclepiadea. Calamagrostis arundinacea. 1990. Polygonatum verticillatum. D. Specii caracteristice. Stellaria nemorum. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. Redactat: N. Lycopodium annotinum. I.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Rubus hirtus.2. Hieracium rotundatum.HAB: 42. Biriº. villosa. A. Lamium galeobdolon. filix-mas. Oxalis acetosella. Fagus sylvatica. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. 251 . distentifolia.4.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Veronica urticifolia. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). Epilobium montanum.

P = 900–1000 mm. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. Poa nemoralis. vitis-idaea º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. Rosa pendulina. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). Valoare conservativã: foarte mare. Asperula capitata. Calamagrostis arundinacea. eutrofice. oligobazice. cu posibile deficite temporare. Lonicera xylosteum. Campanula persicifolia. dominat de Sesleria rigida.HAB: 42. Roci: gresii silicioase. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. Vaccinium myrtillus. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. Rhamnus cathartica. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. profunde-mijlociu profunde. Scabiosa columbaria. Roci: calcare. Veronica chamaedris. Saxifraga paniculata. I.a. Clima: T = 7–40C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica).5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. Spiraea chamedrifolia. izolat. Suprafeþe: circa 9. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Euphorbia salisburgensis.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. criptopodzol. Tanacetum vulgare. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. Knautia dipsacifolia. exclusiv. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. eubazice hidric echilibrate. Soluri: de tip rendzinã. Redactat: N. frecvent cu stânci la suprafaþã. Dianthus spiculifolius. superficiale– mijlociu profunde. Thymus comosus. frecvent scheletice. hidric echilibrate. Bupleurum falcatum.4. din pin silvestru (Pinus sylvestris). în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). mesteacãn (Betula pendula). compus. Suprafeþe: câteva sute de ha. Fragaria vesca. neutre. în etajul superior. în etajele nemoral ºi boreal. Corylus avellana. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. puternic acide. Cotoneaster integerima. însoriþi. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. Stratul arborilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). Coldea 1991.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Hepatica nobilis. Clima: T = 7–50C. Specii caracteristice: Sesleria rigida. Stratul arborilor. gorun (Quercus petraea). Euphorbia amygdaloides. carthusianorum. din pin silvestru (Pinus 252 . alte roci acide. compus. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. Helictotrichon decorum.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. P = 800–1000 mm. V. Soluri: de tip podzol. Hieracium bifidum. culmi.2. Orthilia secunda. Biriº. Relief: versanþi puternic înclinaþi. scoruº (Sorbus aucuparia). Melampyrum sylvaticum. oligotrofice. D. în etajul nemoral. Doniþã. expoziþii însorite.

Coldea 1991. ºisturi. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Deschampsia flexuosa. Cladonia sp. I. Pãduri (4) sylvestris). molid (Picea abies). Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. vitis idaea º.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. boreale ºi balcanice. Poa nemoralis. oligotrofice. dominat de Vaccinium myrtillus. Roci: gneise. câteva zeci de ha. criptopodzol. Biriº. Gentiana asclepiadea. superficiale. în etajul nemoral. Monotropa hypopitys. Athyrium filix-femina. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. hidric optimale. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Stratul 253 . scheletice.a. Suprafeþe: foarte reduse.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Doniþã. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42.2. mesteacãn (Betula pendula). foarte acide. brad (Abies alba). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Veronica urticaefolia. Dryopteris filix-mas. Anthennaria dioica. Polypodium vulgare. Soluri: de tip podzol. Valoare conservativã: foarte mare. Clima: T = 5–30C. Calamagrostis arundinacea. 1990. Luzula luzuloides. are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. V. cu Leucodon sciuroides. oligobazice. Redactat: N. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis.HAB: 42. P = 1000–1100 mm. Oxalis acetosella. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). Leucobrium glaucum. Calluna vulgaris. Campanula abietina.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. Calluna vulgaris. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Stratul de muºchi ºi licheni.4. Vaccinium myrtillus. Hypnum cupresiforme. Doniþã et al.

Iris ruthenica. P = 900–1100 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. C. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). dominat de Carex humilis. Betula pendula. Stratul arbuºtilor. Brachypodium pinnatum. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Campanula kladniana. Valoare conservativã: foarte mare. Roci: calcare. Asperula capitata. Specii caracteristice: Daphne blagayana. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Dianthus petraeus. slab dezvoltat. stâncãrii. Soluri: de tip rendzinã. Hieracium bifidum. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Ceterach officinarum. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. cu posibile deficite vara. Stratul arborilor. S. Redactat: N. Coldea 1991. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. Vaccinium myrtillus.a. divergens. Rãspândire: în Munþii Cernei.2. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Sesleria rigida. scheltice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. vitis idaea º. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. Festuca xanthina. superficiale. 254 . Biscutella laevigata. gorun (Quercus petraea). în etajul nemoral. Alte specii: Achillea distans. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. alun turcesc (Corylus colurna). Cytisus hirsutus. I. eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. însoriþi. slab dezvoltat. Literaturã selectivã: Coldea et A. Genista janensis.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. Anthemis carpatica.4. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Rhamnus saxatilis. Pãduri (4) arborilor. C. Specii caracteristice: Genista radiata. Deschampsia flexuosa. compus din Cotoneaster integerrima. Doniþã. Pop 1988. Juniperus communis. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. banatica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. tei (Tilia platyphyllos).66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. Calamagrostis arundinacea. Cornus mas. Biriº. hidric echilibrate. Clima: T = 9–70C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Luzula luzuloides. compus. molid (Picea abies). Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Arabis hirsuta. brad (Abies alba). Cotinus coggygria. conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. Digitalis grandiflora. borbasii. format din specii acidofile. Bruckenthalia spiculifolia. V. local Syringa vulgaris. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula).HAB: 42. în etajul superior. Sorbus cretica. eubazice.662 Banat pine forest EUNIS: G3. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. Relief: versanþi abrupþi. tomentosa.

Seseli gracile. 1990. Biriº. Libanotis montana. Redactat: N. Pãduri (4) Hypericum rochelii. rigiditum.a. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. Coldea 1991. Scabiosa banatica.4. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 .2. S. Viola hirta º. Teucrium montanum. I. Doniþã et al. Doniþã.

I.a. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Chaerophyllum hirsutum. Cirsium oleraceum. Biriº. Dryopteris filix-mas. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). Relief: lunci montane înguste.HAB: 44. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. compus din Salix triandra. Doniþã et al.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia. Stachys sylvatica. Festuca gigantea. Roci: variate. scheletice. Soluri: de tip litosol. Matteuccia struthiopteris. Redactat: N. Climã: T = 7. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. boreale. Doniþã. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Valoare conservativã: foarte mare. nisipuri grosiere. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. Salvia glutinosa. Oxalis acetosella. Prunus padus. P. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. acide.2. fag (Fagus sylvatica). Lonicera xylosteum. Carex remota. Alte specii importante: Angelica sylvestris. versanþi umeziþi de izvoare. Mentha longifolia. gleiosol. Athyrium filix-femina. Circaea lutetiana. permanent umede-ude. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m.5–20C. Pãduri (4) 2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Impatiens noli-tangere. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. Corylus avellana. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Stellaria nemorum. P = 800–1200 mm. Tussilago farfara º. kablikianus. 1990.4. mezotrofice. sub formã de pietriºuri.3. calcaroase ºi silicioase. mezobazice. în etajul boreal. Myosotis sylvatica. superficiale. Aegopodium podagraria. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. brad (Abies alba). Alnion incanae. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. Stratul arborilor. Geranium phaeum.. Literaturã selectivã: Coldea 1991.000 ha.4. 256 . Glechoma hederacea.a. Specii caracteristice: Telekia speciosa. obiºnuit puternic dezvoltat. Ranunculus repens. Petasites hybridus. Suprafeþe: circa 4. Cardamine impatiens.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Specii caracteristice: Alnus glutinosa. din care 2. P. Alnion incanae. Clima: T = 10–7. sanguinea. Lamium galebdolon. Biriº.50C.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Galium aparine. S. Doniþã. I. Viburnum opulus. 1990. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. Valoare conservativã: foarte mare. Geranium robertianum. Literaturã selectivã: Coste 1980. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri.2. ulm (Ulmus laevis).9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. Sambucus ebulus. frecvent liana Humulus lupulus. superficiale-mijlociu profunde. jugastru (Acer campestre). Salvia glutinosa. frecvent scheletice. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Stratul arborilor. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Doniþã et al. plop negru ºi alb (Populus nigra. Bidens tripartita. în etajul nemoral. umed-ude. Corylus avellana. Ficaria verna. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). Soluri: de tip aluviosol. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. Glecoma hederacea. Stratul arbuºtilor.ºi intracarpatice. Impatiens noli-tangere.HAB: 44.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. Redactat: N. sãlcii (Salix fragilis. Rãspândire: în luncile râurilor. Matteucia struthiopteris. alba). Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. dezvoltat variabil. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. 257 . Tussilago farfara º. Petasites albus. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Sambucus nigra.HAB: 44. Myosotis palustris. Crataegus monogyna. eutrofice. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. Solanum dulcamara. Circaea lutetiana. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Mentha longifolia. Ranunculus repens. Suprafeþe: circa 4. compus din Frangula alnus. din toate regiunile de dealuri peri. Stellaria nemorum. eu-mezobazice. alba).4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. Brachypodium sylvaticum.000 ha. Carex remota.4. P = 600–900 mm. Eupatorium canabinum.

compus din anin negru (Alnus glutinosa). Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago. eutrofice. Mureº. Hottonia palustris. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. Specii caracteristice: Carex elongata. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa.000 în sud. P. în luncile râurilor mari.2234. Peucedanum palustre. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. Climã: T = 11–9. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL. Symphytum officinalis. Stellaria aquatica. Ranunculus repens. Polygonum hydropiper. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare.434. º. I. 1990. Timiº. Staþiuni: Altitudini 15–150 m.000 ha în est ºi 8. frasini (Fraxinus sp. minor.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. Valoare conservativã: foarte mare. paniculata º. ambele subzone. Argeº. Rãspândire: în toatã România. ce coboarã din Carpaþi (Prut.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. Doniþã. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia). acutiformis.50C. Suprafeþe: circa 40. în ambele subzone.4. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. Someº.0–9. Caltha palustris.000 ha din care 1. de 20–22 m la 100 de ani. Câlniºtea etc. În trecut. Clima: T = 11. Salix cinerea.50C. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. eubazice. mai rar inundabile din 258 . mite. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.43. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. Solanum dulcamara. Stratul arborilor. în locuri umede cu specii de Carex (C. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. P = 500-700 mm.a). Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare. în mlaºtini din lunci (Jiu. Jiu. permanent ude. Olt. în zona pãdurilor de stejar. Fraxinus excelsior or F. C.a. Suprafeþe: circa 2. Biriº.2. Corylus avellana. profunde. Sambucus nigra.HAB: 44.). Galeopsis speciosa. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. Literaturã selectivã: Soó 1963.000 ha din care 24. Soluri: de tip gleiosol. Roci: argile aluviale. Cornus sanguinea.000 ha în vestul României. 8. C. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. rar. Evonymus europaeus). Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. Siret. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. C. elongata. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. Viburnum opulus. În sud ºi est. riparia. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. U.) ºi ulmi (Ulmus sp. Redactat: N. C. Relief: terase înalte plane. paniculata. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium. Doniþã et al. Galium palustre. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). P = 500–700 mm.a.

Redactat: N. Polygonatum latifolium. toate în sudul României. V. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999.HAB: 44. profunde. P = 450–600 mm. S. Soluri: de tip aluviosol. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. carpen (Carpinus betulus). 1990. anin negru (Alnus glutinosa). are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. I. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). mijlociu-profunde. sãlcii (Salix alba. Solanum dulcamara. eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. gleizate în adâncime. în parte. aluviosol. Biriº. cu dominarea speciilor Rubus caesius. Crataegus monogyna. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. umede. Eupatorium canabinum. Pyrus pyraster. Stratul arborilor. Fraxinus angustifolia. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Physalis alkekengi. pietriºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. G. Impatiens noli-tangere. în etajul superior. nemorale. iar în etajul inferior Acer campestre. cordata). uneori scheletice. Geum urbanum. U. pallisae). rar Acer tataricum. Stratul arbuºtilor. Specii caracteristice: – . Suprafeþe: circa 5.2. ulmi (Ulmus laevis. ulm (Ulmus laevis). Dactylis polygama. mai rar în Lunca Dunãrii. umede. Lysimachia nummularia. Geranium phaeum. Glechoma hederacea. Coryllus avellana. Pãduri (4) luncile marilor râuri. mezotrofice. nemorale. din stejar pedunculat (Quercus robur).4. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Prunus spinosa. Clima: T = 11–100C. mezobazice.a.000 ha. Stratul arbuºtilor. dezvoltat variabil. Populus nigra). stejar pedunculat (Quercus robur). Alnion incanae. lutos argiloase. Doniþã. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. în zona pãdurilor de stejari. Salvia glutinosa. fragilis). Doniþã et al. Roci: aluviuni diverse. Carex pilosa. Frangula alnus. Circaea lutetiana. Viola odorata. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. eubazice. compus din Cornus 259 . nisipoase. hirsuta. Galium aparine. compus. minor).6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. Malus sylvestris. T. mai rar plopi (Populus alba. ambele subzone ºi. în etajul nemoral. Aegopodium podagraria. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Lygustrum vulgare º. Festuca gigantea. Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii: Brachypodium sylvaticum.a. reichenbachiana º. Ulmus laevis (Populus alba). Stratul arborilor.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa.

Stratul arborilor. Viburnum opulus. Alte specii importante: Althaea officinalis. Humulus lupulus. Eupatorium canabinum. Symphytum officinalis. Agrostis stolonifera. 2001. profunde. frasin (Fraxinus angustifolia). I. Prunus spinosa. de regulã foarte dezvoltat. Physalis alkekengi. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Stratul arbuºtilor.. L. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. Biriº. Calystegia sepium. Scutellaria galericulata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. Galium aparine. º. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Specii caracteristice: – . Valoare conservativã: foarte mare. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. 1990. Doniþã I. Lycopus europaeus. în zona de silvostepã ºi de stepã. º. Evonymus europaeus. Rosa canina. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Suprafeþe: circa 48.a. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. Biriº. ulm (Ulmus laevis). Sanda et al. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. Literaturã selectivã: Doniþã et al. salcie (Salix alba). 2001. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Vitis sylvestris. Lycopus europaeus.2. Valoare conservativã: foarte mare.000 ha. Sambucus nigra. 260 . Sambucus nigra. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Doniþã et al. Ranunculus repens. Redactat: N. în zona pãdurilor de stejar. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate.a. Pãduri (4) sanguinea. mezotrofice-eutrofice. Sanda et al.a. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Liane: Clematis vitalba. Solanum dulcamara. Althaea officinalis. P = 400–600 mm. Glechoma hederacea.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Amorpha fruticosa.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. Redactat: N. Literaturã selectivã: Soó 1957. º. nisipoase. Rorippa sylvestris. Lysimachia nummularia. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. nigra).365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. rar. stejar pedunculat (Quercus robur). compus din Cornus sanguinea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra. Clima: T = 11. Evonymus europaeus. 1990. Aegopodium podagraria.4. Galium aparine. Liane prezente Vitis sylvestris. Crataegus monogyna. Lysimachia nummularia. Clematis vitalba. Ranunculus repens. ambele subzone. Specii caracteristice: – . Doniþã. compus din plop alb (Populus alba). Melandrium album.HAB: 44.5–100C. umede. mezobazice. Cicuta virosa. Soluri: de tip aluviosol. vulgaris. dud (Morus alba) º.

Roci: aluviuni. profunde. aproape toate în sudul României. Suprafeþe: circa 12. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. are acoperire de 100% în tinereþe. eumezobazice. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. rar anin negru (Alnus glutinosa). P = 400–600 mm.2. umede-ude. lutosargiloase. zona de silvostepã ºi zona de stepã. 261 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. în zona pãdurilor de stejar. Soluri: de tip aluviosol. Clima: T = 11. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. afluente. mai ales în Lunca Dunãrii. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. Stratul arborilor. compus exclusiv din salcie (Salix alba).000 ha. mai rar Populus nigra).4. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Rãspândire: în toate luncile din România. mezotrofice. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine. relativ argiloase.5–100C. plopi (Populus alba.

Stellaria aquatica º.a.2. I. P. gleizate. Myosotis scorpioides. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. Doniþã. 1966 Doniþã et al. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Glechoma hederacea. Climã: T = 12. permanent ude-umede. Soluri: de tip aluviosol. L. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. mijlociu profunde. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. Scutellaria galericulata º. Mentha aquatica. Bidens tripartita. 1990. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. Equisetum arvense. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. 1992. plopi (Populus alba. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. Equisetum palustre. Specii caracteristice: – . Lythrum salicaria. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. are acoperire de 100% la vârste tinere. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). º. Lysimachia nummularia. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). vulgaris. Doniþã et al.a. mezobazice.4. P = 350–550 mm. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. iar. Bidens tripartitus. Doniþã. Siret. Solanum dulcamara.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Viburnum opulus. Redactat: N. Valoare conservativã: mare. dominat de Polygonum hidropiper. Eupatorium cannabinum. Iris pseudacorus. Lycopus europaeus. Stratul arborilor. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Frangula alnus. Galium palustre. Stachys palustris. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor.a. 262 . Jiu. Lycopus europaeus. Polygonum hydropiper.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. Valoare conservativã: mare. Roci: aluviuni argiloase. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. 1990. Ivan et al. Staþiuni: Altitudini 0–100 m. nigra). Specii caracteristice: – . Someº). Olt. Biriº. Redactat: N. neutre. Sium latifolium. Mureº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. I. Calystegia sepium. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Soó 1957.5–100C. Suprafeþe: circa 23. Solanum dulcamara. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. Lycopus exaltatus. în zona pãdurilor de stejar.000 ha.HAB: 44. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Biriº. mezotrofice. pe râurile interioare.

Relief: terase.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. pallisae). eubazice. dud (Morus alba). compus. slab acidneutre. profunde. frasin (Fraxinus angustifolia.2. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Malus sylvestris). ulmi (Ulmus minor.HAB: 44. Soluri: de tip eutricambosol. U. luto-argiloase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. P = 400–500 mm. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. Stratul arbuºtilor. rar inundabile. Roci: aluviuni luto-argiloase. F. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. jugastru (Acer campestre).4. rar Populus alba. laevis).5–100C. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. eutrofice. Suprafeþe: reduse. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. 263 . pedunculiflora). Stratul arborilor. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). în etajul superior. Clima: T = 11. aluviosol. corcoduº (Prunus cerasifera). Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. Salix alba. cu posibile deficite în timpul verii.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. din luncã. câteva mii de ha. iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). gleizate în profunzime. hidric echilibrate.

Redactat: N. Polygonatum latifolium. Literaturã selectivã: Simon 1960. Stratul arborilor. iar în etajul inferior din Malus sylvestris. compus din Crataegus monogyna. pallisae. frasini (Fraxinus angustifolia. profunde. Humulus lupulus. Valoare conservativã: foarte mare.2 m. Pyrus pyraster. Cornus sanguinea. puþin adânci (1–2 m). Iris pseudacorus. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. pallisae. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. Pãduri (4) bine dezvoltat.6–1. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Doniþã. Soluri: de tip psamosol. Valoare conservativã: foarte mare. tremula. tenuifolius. Galium rubioides. Specii caracteristice: – .3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. verrucosus. Berberis vulgaris. Phragmites australis º.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini 3–5 m. Carex michelii. Rhamnus catharticus. 1990. în zona de stepã. Literaturã selectivã: Simon 1960. P. Krausch 1965. în locuri joase Carex acutiformis. Hedera helix. Redactat: N. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Vitis sylvestris. Q. Rhamnus cathartica. P = 350–450 mm.a. pallisae). Calystegia. Biriº.4. Vincetoxicum hirundinaria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Brachypodium sylvaticum. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Dactylis polygama. Symphytum officinalis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. liane: Vitis sylvestris. Clima: T = 11. eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Glechoma hederaceea. Alte specii importante: Althaea officinalis. Lysimachia vulgaris. Q. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Biriº.5– 110C. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Doniþã et al. Populus alba. E. pedunculiflora. Solanum dulcamara. 264 . canescens). Ligustrum vulgare. sepium. Clematis vitalba. A. I. eubazice. compus. compus din Crataegus monogyna. în etajul superior.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. tomentosa. Specii caracteristice: – . Liane: Periploca graeca. pedunculiflora). Roci: nisip cochilifer. dominat de Rubus caesius.) ºi frasini (Fraxinus sp. F. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Brachypodium sylvaticum. Suprafeþe: circa 1600 de ha. Convallaria majalis. C.2. plopi (Populus alba. Fraxinus angustifolia. Stratul arbuºtilor. Doniþã et al.HAB: 44. F. pedunculiflora. Geum urbanum. Leonurus cardiaca. F. Prunus spinosa. Evonymus europaeus. 1990. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine.a. P. slab humifere. Glechoma hederacea. Eupatorium cannabinum. cu apa freaticã la 0. Asparagus officinalis. Clematis vitalba. umed-reavãne. Doniþã. între dunele de nisip. puternic dezvoltat. Ligustrum vulgare. Symphytum officinalis º. Q. Fraxinus angustifolia. Frangula alnus.

eutrofice. în zona de stepã. plopi (Populus alba. Staþiuni: Altitudini 0–5 m. profunde. Roci: nisip cochilifer. cu participarea Fraxinus pallisae. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. Stratul arborilor. tremula).HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. mai rar.). frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). Soluri: de tip psamosol.4.2. Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Quercus penduculiflora. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene. compus din stejar pedunculat (Quercus robur).5– 110C. Suprafeþe: circa 250 ha. umed-ude. localizat pe fundul depresiunii. Climã: T = 11.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960). bogate în humus. pe margini. P. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. P = 350–450 mm. 265 . Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. frasini (Fraxinus sp. anin negru (Alnus glutinosa).) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. eubazice. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã. din Delta Dunãrii.

Stratul arbuºtilor. Poa trivialis. russowii. Doniþã. S. P = 950–1200 mm. Carex acutiformis. Heracleum sphondylium. Stachys palustris. I. Pinus sylvestris. Populus alba. Crataegus monogyna. Coronilla varia. Polytrichum commune. Pleurozium schreberi. S. Galium rubioides. russowii. R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. Biriº.4. capillifolium).00C. Calystegia sepium. Doniþã.a. Huperzia sellago. Symphytum officinale. rossowii. squarrosum. palustre. S. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. oligotrofe. Scutellaria galericulata º. squarrosum. dominat de Vaccinium myrtillus. S.A. Lycopodium annotinum. Lucina etc. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. Alte specii importante: Orthilia secunda. Frangula alnus º. S. Periploca graeca. wulfianum. strictum. Doniþã et al. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. C. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. S. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. palustre. Pãduri (4) cus nigra. S. Carex canescens. Valoare conservativã: foarte mare. echinata. au acoperire de 10–20%. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. Biriº. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. Relief: depresiuni. Crepis paludosa. Convallaria majalis. Redactat: N. P. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. Doronicum austriacum. alãturi de care frecvent apare V. Soluri: histosoluri. higrofite. oligoterme. Liane: Vitis sylvestris. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Pop 1960. dominat de specii de Sphagnum (S.2. Krausch 1965.5–3. 266 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. din Munþii Parâng. Fraxinus angustifolia. B. Coldea 1991. Climã: T = 5. mai rar versanþi slab înclinaþi. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Humulus lupulus. 1990. Literaturã selectivã: I.a. S. Calamagrostis arundinacea º. bine dezvoltat. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). câteva mii de ha.a. Stratul arborilor. în locurile cele mai joase. Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lysimachia nummularia. Literaturã selectivã: Simon 1960. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. wulfianum. Calispogea sphagnicola º. Specii caracteristice: – . uneori mai mult. Cornus sanguinea. Substrat: turbã acidã. Suprafeþe: reduse. Myosotis sylvatica. platouri. Specii caracteristice: S. nana). pentru tinov: S. S. compus din rariºti de molid (Picea abies). gros. Glechoma hederacea.a. I. din Munþii Apuseni ºi alte masive. quinquefolium. ªtefureac 1977. recurvum. vitis-idaea. Alnus glutinosa.). Stratul muºchilor.HAB: 44. Oxycoccus microcarpus.

HAB 1999: 31. Substrat: acid. Cu toate acestea. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului. Dipsacus pilosus.2. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. Stellaria nemorum. P = 800–900 mm. endemit carpatic.8–7. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. ajungând la o acoperire de pânã la 75%. Oberd. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL.8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al.5. 1938 em. 1953). Clima: T = 7. în vãi. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. Relief: vãi montane înguste. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m.50C. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. Angelica sylvestris. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. Soluri: districambosoluri umede. 267 . Structura: Syringa josikaea.4.0–5. Fiind situat la limita fãgetelor. Carex brizoides. cu pH = 5. Valea Aleului). 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I.

numai sporadic. unde turba este subþire. Dryopteris filix-mas. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Mihãilescu S. cu multe relicte.2. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. habitat endemic în Munþii Apuseni. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. Clima: T = 7. Redactat: Simona Mihãilescu. P = 600–1050 mm. dar ºi pe cele drenate. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. unde ea este dominanta. Luzula sylvatica). Alte specii: Salvia glutinosa. Roci: diverse. Galium schultesii. Eriophorum vaginatum.). Specii caracteristice: Syringa josikaea. Juncus effusus. Galeobdolon luteum. Soluri: histosoluri.4. Relief: zone montane depresionare. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). specii de graminee. Geranium robertianum. Vaccinium vitisidaea. Lamium galeobdolon. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã.5–4. Stratul arborilor este scund. Sanda et al. Cardamine impatiens. Suprafeþe: < 10 ha. Alnus incana. Mai sunt prezente. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. Carex rostrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. în marginea turbãriilor (zonele de lagg). în pâlcuri.50C. 2001. Valoare conservativã: mare. Pãduri (4) filix-femina. dar însoþeste numai alte dominante. mezo ºi higrofile. 2005 (ined. Raþiu et al. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. de 10–20 cm. Are o înãlþime redusã. Agrostis canina. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. compacte. cu exces de umiditate. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. oligoterme. 1984. de 50–70%. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . Rãspândire: Carpaþii Orientali. Luci). dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. silicioase sau calcaroase. Literaturã selectivã: Coldea 1994.

Cystopteris montana. Sphagnum centrale. Tetraphis pellucida. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. Climã: T = 8–60C. P = 750–850 mm. Luzula sylvatica. Dicranum scoparium. Carex canescens. Sphagnum magellanicum. Sanda. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Picea abies. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. glutinosa). Literaturã selectivã: Coldea et al. cu regim trofic ºi hidric alternant. Relief: albia majorã a râurilor de munte. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. Sphagnum centrale. de la 10–75%. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 .: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. Juncus effusus. Pohlia nutans. Empetrum nigrum. în Carpaþii Orientali. Rãspândire: intrazonal pe vãi. Lepidozia reptans. Pãduri (4) 30–65%. argile. în special dupã revãrsãri. Vaccinium vitis-idaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Pleurozium schreberi. ªtefãnuþ 2004. Agrostis canina. Polytrichum commune. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. Carpaþii Occidentali. Vacinium myrtillus. Subcarpaþii Moldovei. Peucedanum palustre. Sphagnum magellanicum. Carex rostrata. Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri.4. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. Riparian willow formations CORINE: 44. Polytrichum strictum. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Polytrichum strictum. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Sphagnum capillifolium. habitate rare. Sphagnum capillifolium. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44.HAB 1999: 44. Eriophorum vaginatum. Carpaþii Meridionali.2. cu specii relictare. Valoare conservativã: foarte mare. Dryopteris carthusiana. 1997. Sphagnum russowii. Suprafeþe: 10–100 ha. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. nisipuri. Alte specii importante: Pinus sylvestris. Roci: aluviuni grosiere. Oxalis acetosella.111 Willow-tamarisk brush PAL.

Sporadic. Lysimachia nummularia. Tussilago farfara. Glechoma hederacea. Fink 1977. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens.20 cm. cu înþelenire redusã. Mititelu et col. 1997. Mentha longifolia. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Barabaº 1975. Myricaria germanica. fiind asociat cu Salix purpurea. Dihoru 1975. Epilobium dodonaei. Salix fragilis. Acoperirea stratului este de 40–75%. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. Calystegia sepium. Fagus sylvatica.50–0. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. 1977. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. Sanda et al. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. fiind frecvent distrus de viituri. ªtefan et al. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Mititelu. Valoare conservativã: mare. încã bine reprezentate în România. împreunã cu Trifolium pratense.50–2. la 0. N. Alnus incana. 1987. Alnus glutinosa. Fagus sylvatica. Cirsium oleraceum. Paucã-Comãnescu 2004. 1984. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Trifolium pratense. Alnus incana. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.4. Drãgulescu 1995. Tussilago farfara. Specii caracteristice: Salix purpurea. Salix triandra. Festuca pratensis. Dactylis glomerata. 1970. Calamagrostis pseudophragmites. Ardelean 1981.50 m. Salix elaeagnos. ªuteu 1972.75 m. D. Agrostis stolonifera. Humulus lupulus. Aegopodium podagraria. iar înãlþimea variazã între 0. Agrostis stolonifera.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. D. Raþiu et al. Pázmány 1969. existând un al doilea strat. inferior. 270 . Lycopus europaeus. Saponaria officinalis. Ranunculus repens. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%. habitate protejate Emerald. Lycopus europaeus. Aegopodium podagraria.

Salix purpurea. Mititelu et al. Galeopsis speciosa. Valoare conservativã: mare. în special Salix purpurea. încã bine reprezentate în România. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Eupatorium cannabinum. Todor et al. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. Angelica palustris. argilei. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. 1992. Heracleum sphondylium. dar ºi Salix fragilis. Distribuþia fitocenozei. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. Climã: T = 9. Salix alba sau Alnus incana. Valea Bahlui. 1992. Cucubalus baccifer. Cirsium arvense.50C. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). Câmpia Românã ºi Olteniei. 1931) Lohm 1952. cu terasele inferioare late. Calamagrostis pseudophragmites. Arctium tomentosum. Populus nigra. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. P = 550–850 mm. Calystegia sepium. Salix viminalis. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Artemisia absinthium. Cirsium oleraceum. Bârlad. dar ele acoperã un alt strat. Drãgulescu 1995. Reynoutria japonica. Mititelu et al. Amorpha fruticosa. Roci: sedimentare. Valea Someºului).121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Sãmãrghiþan 2001. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. dominantã fiind Salix triandra. în câmpie este codominantã Salix viminalis. 1987.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Morus alba. Troficitate variabilã. Syn. pornind de la 2–3 m. de obicei peste loess.1 Riparian willow formations CORINE: 44.4. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Artemisia vulgaris. nisipului. 1993. mezoterme. ca ºiruri de tufe. Valea Argeºului). Angelica sylvestris. în funcþie de depunerile postinundare. Artemisia vulgaris. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. 1971.8–6. Dubova. Moldova Veche. Specii caracteristice: Salix triandra. habitate protejate Emerald. Prahova. foarte aproape de cursul apelor. Relief: vãi largi. Csürös et al. Urtica dioica. Rãspândire: intrazonal. Aniþei 2001. Artemisia absinthium. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. eu-mezotrofe. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. Angelica sylvestris. Arctium tomentosum.HAB 1999: 44. Suprafeþe: > 100 ha. În Moldova. Cirsium arvense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. 271 . Staþiuni: Altitudine 100–800 m. 1973.121 Almond willow-osier scrub PAL. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. de tipul prundiºului. Humulus lupulus. 1968. Salix fragilis. Dihoru 1975. Echinocystis lobata. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Petasites hybridus. Înãlþimea acestora este mare. Saponaria officinalis. Pojejena). Alte specii importante: Salix alba. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. Dihoru et al.2. Myosoton aquaticum. Alnus incana. Rubus caesius. este totdeauna primarã ºi pionierã. Doniþã ºi col. Urtica dioica. Rudbekia laciniata. Alnus glutinosa. Chaerophyllum bulbosum. Salicetum triandroviminalis (Tx. Mititelu et al. cel puþin în aceste fitocenoze. de regulã de cca 1 m. Siret). Helianthus decapetalus.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. 1970. Buzãu. Mititelu et al.

Non. argile. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). Climã: T = 10. cu o succesiune de marne. euritrofe.HAB 1999: 44. dune marine. nisipuri.2.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. et Volk 1940 Syn.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al. 272 .: Calamagrostio epigei. Moor. de-a lungul râurilor. Rãspândire: Subcarpaþii. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). Câmpia Moldovei ºi Munteniei. slab hidrofile.6-7. Roci: psamito-pelitice.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3. rom.1 Riparian willow formations CORINE: 44.00C. nisipuri sãrace. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. P = 500-800 mm anual. uneori salinizate.4.-Bl. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. argile nisipoase. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. cu tendinþe oligotrofe. Suprafeþe: > 100 ha. Delta Dunãrii. în Delta Dunãrii. prundiºuri.

ªtefan N. 273 . et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Rosa canina. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Crataegus monogyna. în timp ce. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. ajungând la 30 cm. Dianthus polymorphus. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. Campanula sibirica. Asperula cynachica. Convolvulus persicus.. Gypsophila trichotoma. Asperula cynanchica. Chamaenerion dodonei. Berberis vulgaris. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. 1986. Teucrium chamaedrys. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. 1994. Danciu 1975. habitate protejate Emerald. Parascan. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. Convolvulus persicus. Euphorbia seguieriana. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. Bupleurum falcatum. 1994. Sanguisorba minor. Teucrium scordium. Carex digitata. Salix eleagnos (S. în Delta Dunãrii. Agrostis solonifera. Clematis vitalba. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. Fraxinus excelsior (juv. Este dominat de: Carex digitata. Valoare conservativã: mare. Salix purpurea. Teucrium scordium. Cãlin G. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Carpinus betulus (juv. Teucrium chamaedrys. ierburile cresc înalte. În perioadele umede ale anului. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe.1971. încã bine reprezentate în România.2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Dihorul et Negrean 1969. Agrimonia eupatoria. et Mititelu D.). Gypsophila trichotoma. Thymus pulegioides. Galium verum. Sanguisorba minor. Cornus sanguinea. uneori la mai mult de 50 cm. Rubus caesius. Bupleurum falcatum. Dianthus polymorphus. Burduja et al. ajungând pânã la 80%.). În Delta Dunãrii. între 30–80%. Pimpinella saxifraga. Agrostis solonifera.4. Salvia nemorosa. Costicã M. incana) Salix purpurea.

prundiºuri-nisipuri. aluviosoluri cu troficitate variabilã. Celelalte specii de Salix (viminalis. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Symphytum officinale.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. Humulus lupulus. mai ales ssp. umede. în etajul nemoral (al fagului / gorunului).1 Riparian willow formations CORINE: 44.4.122 Mediterranean purple willow scrub PAL.HAB 1999: 44. Equisetum arvense. Soluri: protosoluri. Carpaþii Meridionali. Alnus glutinosa. diseminate. Cirsium oleraceum. Potentilla anserina. Clima: T = 9–60C. Alte specii importante: Salix fragilis. Rãspândire: intrazonal. Salix alba. înguste.2. înãlþimea variazã. de-a lungul cursurilor de apã. între 10–70%. Alnus incana. Lycopus europaeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. Specii caracteristice: Salix purpurea. cu puþine. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. specii. 1930) Tschou 1946 Syn. Valea Sadului. Salix viminalis. Potentilla anserina. Rubus caesius. mezoterme. Mentha longifolia. P = 750–850 mm. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . Ranunculus repens. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. Salix triandra. Calamagrostis pseudophragmites. Symphytum officinale.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. purpurea.-Bl. Aegopodium podagraria. în zonele lor mai largi. Agrostis stolonifera. Eupatorium cannabinum. Lunca Oltului. Suprafeþe: > 100 ha. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. Galium rivale. alba. Relief – vãi montane. Stratul ierburilor este în general sãrac. Eºelniþa. Salicetum purpureae Soó 1934. Valea Dunãrii la Orºova. Myosoton aquaticum. Poa nemoralis. Salix eleagnos. triandra. Salix caprea. Wendelbg. 50–70 cm. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. cel puþin temporar. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Carpaþii Occidentali. Ranunculus repens. Mentha longifolia. Roci: sedimentare din material grosier. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. mezoterme ºi eu-mezotrofe. fragilis) participã în proporþii mai mici. Alnus glutinosa). Lycopus europaeus. Aegopodium podagraria. Agrostis stolonifera. dar cel mai mult variazã acoperirea. Saponaria officinalis. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. – Zelinka 1952.

1984. Alnus incana. Galium palustre. Myosotis palustris. Filipendula ulmaria. Soluri: aluvial turboase. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii.4. Equisetum sylvaticum. dupã speciile dominante. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Aconitum toxicum. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. 1968. Raþiu et al. Spiraea salicifolia. Ribes nigrum. Calamagrostis canescens.50C. Evonymus nanus. ajungând la 1 m înãlþime. Angelica sylvestris. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. mezotermofile. Relief: depresiuni. Lycopus europaeus. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Roci: depozite sedimentare. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Ribes nigrum. Climã: T = 7. Zólyomi 1931. Filipendula ulmaria. P = 700–825 mm. Scirpus sylvaticus.2. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Viburnum opulus. Evonymus nanus).921 Grey willow scrub PAL. între 2-4 m. Lythrum salicaria. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. 1992. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. în stadiu de nuieliº. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Csürös et al. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Lathyrus pratensis. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Poa trivialis. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. Viburnum opulus. vãi montane. apare Alnus incana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Iris pseudacorus. Evonymus nanus. Valoare conservativã: mare.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. sectorul N. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. acidofile. Drãgulescu 1995. Lonicera nigra. Juniperus communis. Lonicera nigra. Myosotis palustris. Specii caracteristice: Salix cinerea. Frangula alnus. 1974. Telekia speciosa. Padus racemosa. cu umiditate mai redusã. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus.HAB 1999: 44.: Salix cinerea ass. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn.5–6. Betula pubescens. Impatines nolitangere. Polemonium caeruleum. Mititelu et al. Thalictrum aquilegifolium. Între dunele din Câmpia Nirului. Ranunculus repens. Viburnum opulus. Spiraea salicifolia. Ajuga reptans. Betula pubescens. mezotrofe. Deschampsia caespitosa. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . Juniperus communis. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali. Salix cinerea.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Urtica dioica. habitate protejate Emerald. Polemonium caeruleum). se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. încã bine reprezentate în România. Doniþã et al. Frangula alnus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. Lysimachia vulgaris. 1987. Lupu 1979. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Solanum dulcamara. ca în salicetele tipice de zãlog. Suprafeþe: > 100 ha. Ionescu et al. Mititelu 1970. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Angelica sylvestris. Evonymus nanus. Dryopteris filix-mas.

de 90%. Lupaºcu Angela 1999. Sãmãrghiþan 2001. În stratul ierburilor sunt dominante. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. gresii calcaroase de Siriu. Soluri: turboase. Climã: T = 8. acide. S. flexuosum). acidofile.4.HAB 1999: 44. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. Dobrescu 1981. oak. Aniþei Liliana. Populus tremula. Molinia caerulea.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. Karácsonyi 1980. Voºlobeni). Galium palustre. Relief: depresiuni pe vãi montane.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. Picea abies. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. dã un aspect compact. Suprafeþe: reduse. Myosotis palustris.2. 276 . mlaºtini eu-mezotrofe. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Poa trivialis. squarrosum. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S. aspen. P = 800–900 mm.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9.50C. swamp wood CORINE: 44. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. willow. alãturi de edificator. Roci: diferite ºisturi. în etajul nemoral.9 Alder. mezoterme. terasa râului Sadu. Raþiu et al. Dihoru 1965. Majoritatea speciilor sunt higrofile. total < 10 ha. Rãspândire: intrazonal. Gergely et al.0–6. Ularu et Parascan 1970. 1989. Sanda et al 1980. 1968. Salix fragilis. 2001. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. Carex elongata. Dihoru 1975. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. Acoperirea asociaþiei. 1984. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Siriu.

Alte specii importante: Dryopteris carthusiana. Prin desecarea terenurilor. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. alãturi de care se pot dezvolta. Myosotis palustris. Rorippa amphibia.HAB 1999: (44. Equisetum fluviatile. P = 550–750 mm. Coldea 1991.921 PAL. Sphagnum fallax. 1956. Brachythecium rutabulum. Valoare conservativã: moderatã. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Înãlþimea stratului este de 3–3.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. în anii cu exces hidric. Specii caracteristice: Salix cinerea. Pãduri (4) Eriophorum gracile. Salix triandra. Athyrium filix-femina. Carex elongata. Lysimachia nummularia. Sphagnum warnstorfii. soluri aluviale cu apa freaticã. Cornus sanguinea. Câmpia Românã (Neajlov).5 (3–4 m). Ceratophyllum demersum. frecvent pânã la suprafaþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. Molinia caerulea. Poa palustris. Populus tremula. Varianta deltaicã a habitatului. Carex contigua. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). Stratiotes aloides. Carex acutiformis. Equisetum fluviatile. Peucedanum palustre. dupã loc. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. pânã la suprafaþa apei.50C. Berula erecta.5 m. Chamaenerion dodonei. Crataegus monogyna.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Listera ovata. Sphagnum flexuosum. pe canale naturale sau sãpate.4. Dihoru 1975. diverse ferigi. Carex riparia. Galium mollugo la altitudinea inferioarã.0–8. Climã: T = 11. Picea abies. areale restrânse. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. Ophioglossum vulgatum. Amblystegium juratzkanum. Chamaenerion dodonei. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. Galium palustre. Relief: în câmpie. de-a lungul canalelor. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. Carex pseudocyperus. mezoterme ºi moderat acidofile. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Thelypteris palustris. Eriophorum gracile. Salix fragilis.2. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. Sphagnum squarrosum. Hydrocharis morsus-ranae. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. Plagiothecium ruthei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Drãgulescu 1995. Soluri: protosoluri aluviale. Calamagrostis canescens. Delta Dunãrii. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. Mnium undulatum. ^ 277 . Rubus caesius. Raþiu Fl. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Rãspândire: intrazonal. Filipendula ulmaria. iar acoperirea ajunge la 80–90%. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Poa trivialis. cu excepþia deltei. Leptodyctium riparium. Prunus spinosa. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Roci: sedimentare. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Suprafeþe: 10–100 ha. 1968.8–1. Crataegus rhipidophylla.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn.

5 m ºi pot ajunge la 6–6. Angelica sylvestris. Pod.HAB 1999: 44. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. pionier.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Symphytum officinale. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare. Thelypteris palustris. Popescu et al. canalelor. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. Câmpia Siretului. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Lythrum salicaria. Rosa canina. Carex contigua. pe aluviuni. de-a lungul râurilor. Lysimachia vulgaris. biomasa este de 14–18 kg / ha. în condiþii protejate. Covurluiului. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. Rãspândire: Câmpia Olteniei. Carex riparia. uºor salinizate. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Prunus spinosa. Carex acutiformis. acoperirea poate fi de 70–80%. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. mezo-higrofile. Suprafeþe: > 1000 ha. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. Berula erecta. Crataegus monogyna.5 m. Hydrocharis morsus-ranae. Stratiotes aloides. Rubus caesius. Roci: depozite aluvionare. Ceratophyllum demersum. Delta Dunãrii. Câmpia Românã. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Ranunculus repens.2.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.813 Tamarisk thickets PAL. Rorippa amphibia. Crataegus rhipidophylla. 278 . de-a lungul apelor. Humulus lupulus. Valoare conservativã: redusã. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. 2004. Galium mollugo.5 m–1 m. 1997. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Solanum dulcamara. ºi este edificatã de specii eurasiatice. Cornus sanguinea. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. Phragmites australis.4. litoralul mãrii Negre. Thalictrum lucidum. alcaline. sunt mezoterme. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). Filipendula ulmaria. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9. mai ales Populus alba. intrazonal. Paucã-Comãnescu et al. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. Lunca Buzãului. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. Cornus sanguinea ºi specii de arbori. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. marginea canalelor. tufele variind între 273–16 kg. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. iar în tufãriºurile rare.50C. sãrace. Climã: T = 10–10. Alte specii importante: Veronica longifolia. P = 400–500 mm.

Potentilla reptans. habitate protejate Emerald. se întâlnesc constant. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima.2. Populus alba. Hippophaë rhamnoides. Cynanchum acutum. Paucã-Comãnescu et al 1997. încã bine reprezentate în þarã. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. Mentha longifolia. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. Lotus tenuis. cu excepþia gramineelor amintite. Polygonum aviculare. Melilotus officinalis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. dar unele exemplare se ridicã la 1. Rosa canina. De remarcat este faptul cã. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Althea officinalis. Stellaria palustris. Polygonum aviculare. de obicei ºi abundentã. Rhamnus cathartica. 279 . Solanum dulcamara. Cornus sanguinea. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. pe râurile interioare.5 m (Althea officinalis). Althea officinalis. Solanum dulcamara. Stellaria palustris. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Trifolium fragiferum. Calystegia sepium. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Calamagrostis epigeios. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Lappula squarrosa.4. Lappula squarrosa. Elymus repens. Cynodon dactylon. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. Mentha longifolia. Valoare conservativã: mare.

Cucubalus baccifer. Polygonum lapathifolium. Suprafeþe: > 50 ha. Roman N. Stachys sylvatica. Salix triandra. Polygonum lapathifolium. Rãspândire: intrazonal. sau chiar albia minorã a pâraielor. dominã specii higrofile. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. din câmpie. Saponaria officinalis. mezoterme eu-mezotrofe. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Lithrum salicaria. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. amorphosum fruticosae Borza 1954. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. troficitate variabilã. terase inferioare. fragmentarã pe 200–400 mp. Stachys sylvatica. Valoare conservativã: redusã. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. Salix purpurea. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. 1968. în extindere invazivã. ca mai în toate cenozele de lunci. Cirsium arvense. 280 . Specii caracteristice: Amorpha fruticosa.4. Transilvania. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius.2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Ecologic.HAB 1999: – EUNIS: F9.6–7. Cucubalus baccifer. subas. 1974. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. protosol aluvionar.50C. chiar negativã fiind un stadiu invaziv. P = 500–800 mm. Salix triandra. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Oltenia. cu ape temporare. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. Saponaria officinalis. Literaturã selectivã: Csürös et al. Relief: vãi largi. Soluri: aluviosoluri. Salix purpurea. Symphytum officinale. în raport cu depunerile apelor mari. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. Lithrum salicaria. Alte specii importante: Rubus caesius. Climã: T = 10.

Sphagnum angustifolium. dacica.11 Bog hummocks. Sphagnum capillifolium. în unele staþiuni. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). P = 950–1400 mm. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Munþii Retezat. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice. menþionãm: Polytrichum strictum. Munþii Harghitei. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. iar cele din etajul subalpin ºi alpin.5– -3. Sphagnum rubellum. Andromeda polifolia.5. ridges and lawns PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. a speciei Pinus mugo. Suprafeþe: zeci de ha. Sphagnum subsecundum. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. Aulacomnium palustre.11 Bog hummocks. Oxycoccus microcarpus. Clima: T = 5. Alte specii importante: Carex nigra ssp. roman).: Eriophoro-Sphagnetum auct. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). dacica. Stratul arborescent. Valoare conservativã: foarte mare. Drosera rotundifolia. Puzdra Micã. mezooligotrofe.HAB 1999: 51. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2. Lacul Negru (jud.5. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp.50C. Neagra Broºtenilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum.1. Specii caracteristice: Sphagnum fallax. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Empetrum nigrum. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. ridges and lawns EUNIS: D1. Comandãu. Plantago gentianoides. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia.2. Fitocenozele etajului montan. Vrancea). Bodoc. Relief: terenuri plane. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. Sphagnum magellanicum. Stâna de Vale. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. Carex 281 . în care menþionãm prezenþa. Carex pauciflora. Pinus mugo.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Lacul Frumos – Mosoroasa. Sphagnum fallax. Oxycoccus palustris. Substrat: turbã de 1–3 m. habitat prioritar. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. Muntele Siriu. Valea Sadului. Sphagnum fuscum. Piciorul Galaþiului.2–5). Munþii ÞarcuGodeanu. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha).

Comandãu. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. ridges and lawns EUNIS: D1. Drãgulescu 1995. Munþii Bistriþei. Redactat: Simona Mihãilescu. et al. Relief: terenuri plane. Boºcaiu 1971. 282 . Sanda 2002. Pop I. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum. Carex canescens.5–2. Coldea et al. 1997. 1977. 1968). Literaturã selectivã: Borza 1934. în unele staþiuni. Dihoru 1975. Raþiu O. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia.5. 2001. Poiana Stampei. molhaºul Cãpãþâna.400 ha). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. Carex rostrata. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa. Mohoº. conþinut redus de substanþe minerale (1–1.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98. Munþii Vrancei. 1991. a speciei Pinus sylvestris. Bihor. Juncus filiformis.00C.11 Bog hummocks. 1979. Din cauza condiþiilor ecologice extreme.HAB 1999: 51. Luci. Soluri: histosoluri. Bodoc.5–4. Izbucul Mare. Sanda et al. Lunca Neagra-Broºtenilor. ªtefureac 1969. Lungu L. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. 1972. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. 1986. 1997.8). Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. ridges and lawns PAL. 1997. Boºcaiu et al. Drosera rotundifolia. Coldea et Plãmadã 1989. Clima: T = 5. et al. Substrat: turbã de 3–6 m. Danciu et Kovács A. în regiunea montanã.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al. P = 950–1300 mm. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. Coldea 1990. 1965. Harghita.5%). Empetrum nigrum.11 Bog hummocks. Sârbu I.2. Luzula sudetica.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. mlaºtina Izvoarele.

Coldea et al. et al. Valoare conservativã: foarte mare. 1997. 1987. inexistente în Carpaþii României. Oxycoccus palustris. Sphagnum fallax. habitat prioritar. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977.2. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. 2001. et Moldovan 1972. 1997. Coldea et Plãmadã 1989. Redactat: Simona Mihãilescu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . Danciu et Kovács A. Sphagnum rubellum. Sphagnum angustifolium. Sphagnum capilifolium. Pop I. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. Literaturã selectivã: Raþiu O.5. Sanda et al. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. 1979. Carex echinata. Polytrichum strictum. Carex pauciflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Spre deosebire de cenozele din Germania. Aulacomnium palustre. Lungu 1977. Sanda 2002. Pinus sylvestris. Oxycoccus microcarpus. Coldea 1991. Sphagnum fuscum.

Koch) Libbert 1931. Nedelcu 1972. Soluri: aluviosoluri. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Mentha aquatica. Typha latifolia. Ranunculus flammula. Oenanthe aquatica. riparia. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. Rumex crispus. G. Carex acutiformis. Banat. Lemna minor. Muntenia. Veronica beccabunga.5–60C. Berula erecta. Sparganium neglectum. Schoenoplectus tabernaemontani. malul apelor. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. Juncus effusus. Iris pseudacorus. Ranunculus repens. Popescu 1973. ªtefan 1995. însorite. Sparganium erectum ssp. Substrat: depozite aluviale. Bidens tripartipa. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. Gergely. Schoenoplectus lacustris. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Ranunculus repens. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. Phalaris arundinacea. 284 . Berula erecta. Lycopus europaeus. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. realizeazã o acoperire de 70–85%.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. nisipuri. Leersia oryzoides. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. Etajul mijlociu este. de asemenea. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. Trifolium repens. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. Agrostis stolonifera. Alisma plantago-aquatica.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. gleiosoluri. Phragmites australis. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Clima: T = 10.HAB: 53. Popescu. Catabrosa aquatica. Catabrosa aquatica. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris.2. înalte de 80–110 cm. Phalaridetum arundinaceae (W.5. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. plicata. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. Poa palustris. Structura: Speciile dominante. Leersia oryzoides. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. crovuri. Veronica anagalisaquatica. Lycopus europaeus. C. neglectum. Moldova. Lysimachia nummularia. Stachys palustris. angustifolia.2. Phragmites australis. Carex vulpina. Mentha aquatica.5. Phalaris arundinacea. Eleocharis palustris. Potentilla reptans. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Redactat: A. Phalaris arundinacea. T. Dobrescu 1981. P = 350–700. G. Eleocharis palustris. Galium palustre. pietriºuri. Leersia oryzoides. Lythrum salicaria. Juncus articulatus. L. Sanda. Leersia oryzoides. Valoare conservativã: moderatã. Raþiu 1973. plicata.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. trisulca etc.

511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. plicata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. 1971.HAB: 53. când terenurile se zvântã. Potentilla reptans. Oltenia. fragiferum. Sârbu 1978. Alopecurus aequalis. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Carex riparia. Galium palustre. Phragmites australis. etajul mijlociu al fitocenozelor. Berula erecta. Dintre plantele scunde. Lysimachia nummularia. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. Rãspândire: Luncile râurilor. Popescu et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. care participã în cadrul etajului inferior. menþionãm: Potentilla reptans. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Poa palustris. Substrat: depozite aluviale. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. de regulã. Mititelu 1973.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. T. Popescu. Lysimachia nummularia.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. Muntenia. Carex riparia. Trifolium repens. A. Poa trivialis. Ranunculus sceleratus. Phleum pratense. Phalaris arundinacea. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. Oenanthe silaifolia. 1973. Myosotis scorpioides. lanceolatum. Alopecurus pratensis. P = 350–700 mm. Medicago lupulina. Rumex hydrolapathum. luvosoluri. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Butomus umbellatus.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL. Moldova. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Phragmites australis.5.HAB: 53. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. În perioadele secetoase. periodic inundate. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Lythrum salicaria. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Glyceria fluitans. Scutellaria galericulata. Galium palustre. Alisma plantago-aquatica. Lythrum salicaria. Bolboschoenus maritimus. Typha angustifolia. Nedelcu 1972. interfluviul Timiº – Bega. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã.2. Mentha aquatica.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950. Alisma plantago-aquatica.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Carex hirta. Ranunculus repens. vulpina. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. Redactat: A. Clima: T = 11–70C. Banat. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. G. Câmpia Românã (în bazi- 285 . Bolboschoenus maritimus. Relief: teren plan. Myosotis scorpioides. Veronica beccabunga. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. în zona de câmpie din Transilvania. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. C.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. Lycopus europaeus. Oenanthe silaifolia.

Câmpia Munteniei. Bolboschoenus maritimus.. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Ranunculus lingua.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. Alisma plantago aquatica.HAB: 53. Rorippa amphibia. Galium palustre. Moldova (bazinul Baºeului). Lycopus europaeus. Rorippa amphibia. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. P = 350–600 mm.50C. Relief: microdepresiuni. Stachys palustris. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Valoare conservativã: moderatã. Agrostis stolonifera.5. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Mihai 1971.2. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Polygonum amphibium. Lycopus europaeus. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Clima: T = 11–9. Typha angustifolia. Soluri: luvosoluri. Mentha aquatica. Phragmites australis.50C. Iris pseudacorus. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. ªtefan et al. Glyceria maxima. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Pop 1968. Schoenoplectus lacustris. Typha angustifolia. Polygonum amphibium. Lunca ºi Delta Dunãrii. 1984. Stachys palustris.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Bolboschoenus maritimus. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Eleocharis palustris. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53. Myosotis scorpioides. Galium palustre. Popescu et al. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001. P = 350–700 mm. Bolboschoenus maritimus. Sparganium erectum. Lythrum salicaria. Carex vulpina. Sparganium erectum. bazine acvatice permanente. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. Popescu. Bolboschoenus maritimus. Clima: T = 11–10. gleiosoluri. Alisma plantago-aquatica. în regiunile menþionate. Solanum dulcamara. Stachys palustris. 1995. Lycopus europaeus. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Alisma plantago-aquatica. Berula erecta. Oenanthe aquatica.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. Delta Dunãrii. Lythrum salicaria. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Eleocharis palustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Popescu. Redactat: A. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum. Stancu 2001. Substrat: depozite aluviale. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre.000 m. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat.

Nedelcu 1984. râurile interioare din toatã þara. Mentha aquatica. riparia. Mentha aquatica. Myosotis scorpioides.8 m) fiind 287 . latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris.50C. 1984. Sparganium erectum. Rumex hydrolapathum. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T.8–7. Iris pseudacorus. Valoare conservativã: redusã. latifolia. Ranunculus lingua. Alte specii importante: Phragmites australis.HAB: 53. Stachys palustris. Specii caracteristice: Typha angustifolia. ªtefan 1995. Galium palustre. Popescu et al. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Lysimachia vulgaris. Redactat: A. Stachys palustris. Redactat: A. Alisma plantago-aquatica. Altitudine: 0–250 m. Popescu. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. Lycopus europaeus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Spirodela polyrhiza. Symphytum officinale. Butomus umbellatus. Myriophyllum spicatum. Solanum dulcamara. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. Suprafeþe: 500 ha. Glyceria maxima. Veronica beccabunga. Ceratophyllum demersum. Schoenoplectus lacustris. parviflorum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Lysimachia nummularia. speciile semnalate sunt: Galium palustre. Oenanthe aquatica. Glyceria fluitans.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Marsilea quadrifolia. Typhetum latifoliae G. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. latifolia. Polygonum hydropiper. Popescu. Lycopus europaeus. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia.2.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Epilobium hirsutum. Popescu. Berula erecta. Blanchard 1994. Agrostis stolonifera. Sanda. Vallisneria spiralis. Doltu. Stancu 2001.5. 1973.2). P = 350–600 mm. Pop 1962. Alisma plantago-aquatica. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. Alisma plantago-aquatica. Myosotis scorpioides. T. Berula erecta. Clima: T = 10. Lang. Mentha aquatica. T. Sium latifolium. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse. T. E. Glyceria maxima. Bolboschoenus maritimus. Popescu. uºor alcalinã (pH = 6. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Lythrum salicaria. Carex acutiformis. 1997. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Iris pseudodacorus. Etajul inferior este slab reprezentat.231/232 Typha latifolia/T. Galium palustre. Sanda. cantonate la marginea bazinelor acvatice. Specii caracteristice: Sparganium erectum. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. Nasturtium officinale.5–0. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia.5–9. Roman.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. Najas marina. cu densitate ºi acoperire mare. Gehu. C. Scutellaria galericulata. Substrat: depozite aluviale.

2. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .5.

Lycopus europaeus. Clima: T = 10.13 Reedmace Typha beds PAL.5–9. 1997. luturi. Popescu. Beckmannia eruciformis. Typha angustifolia. Typha angustifolia. Suprafeþe: 50–60 ha. Myosotis scorpioides. Alisma plantago-aquatica. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare.5. Valoare conservativã: moderatã. Relief: ºanþuri.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53. Alisma plantago-aquatica.5–8). Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. Nedelcu 1967. Substrat: depozite aluviale. Muntenia. Sparganium erectum. Eleocharis palustris. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. Dobrogea. Moldova. Ocupã suprafeþe relativ mici.2. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. Epilobium hirsutum. Oenanthe aquatica. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. 289 .151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. Lythrum salicaria. Phalaris arundinacea. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.HAB: 53. Myriophyllum spicatum. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. 1997. Galium palustre. Redactat: A. loessoide. Rãspândire: Câmpia Românã.HAB: 53. Popescu et al. Oltenia. Bolboschoenus maritimus. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. Juncus gerardi. Substrat: depozite aluviale.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. Rãspândire: Transilvania. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. Schoenoplectus tabernaemontani. specia caracteristicã fiind în expansiune. Banat. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. E.50C. Specii caracteristice: Typha laxmannii. 1984.. nisipuri.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL. P = 350–700 mm. Literaturã selectivã: Coldea et al. P = 550–600 mm. puternic încãlzite în timpul verii. Rorippa amphibia. Moldova. bium hirsutum. Agrostis pontica. Oenanthe aquatica. parviflorum. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. canale. Bolboschoenus maritimus. Eleocharis palustris. Clima: T = 11–90C.

Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Relief: teren plan. Carex riparia. Delta Dunãrii. Rumex hydrolapathum. Marsilea quadrifolia. Rumex hydrolapathum. Cicuta virosa. Gergely et Raþiu 1973. latifolia. Ranunculus lingua. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Lemna minor.HAB: 53. Mititelu et Barabaº 1971. Galium palustre. Stachys palustris. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. Cicuta virosa. latifolia. Oenanthe aquatica. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. P = 350–550 mm.5 m). Phragmites australis. Lysimachia vulgaris. Symphytum officinale. În etajul mijlociu. T. Poa palustris. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Schoenoplectus lacustris.2. Carex acutiformis. Typha angustifolia. Sium latifolium. Wolffia arrhiza etc. Redactat: A. Butomus umbellatus. Rorippa amphibia. Clima: T = 11–10. 1995). Lythrum salicaria.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Alisma plantago-aquatica. Carex elata. Substrat: organic. Butomus umbellatus. Specii caracteristice: Glyceria maxima. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. Oenanthe aquatica. Typha latifolia. lãcoviºti. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Ranunculus lingua. Eleocharis palustris. în puþine exemplare. Dobrescu 1970. Myosotis scorpioides. Polygonum lapathifolium. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. Bolboschoenus maritimus.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. Popescu. Sparganium erectum.111 Flooted Phragmites beds PAL. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. de 1. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei.5–3. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Glyceria maxima. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris.5. Pop 1968. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. Lycopus europaeus. Thypha angustifolia. Spirodela polyrhiza. Rorippa amphibia. Valoare conservativã: moderatã. Phalaris arundinacea. Irirs pseudacorus. luto-argiloase. sunt: 290 . T. Popescu et Sanda 1974. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. Bolboschoenus maritimus. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. care alcãtuiesc etajul inferior.5 m2. Phragmites australis. Glyceria fluitans. Mentha aquatica. Lycopus europaeus.50C. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. Stachys palustris. Cladium mariscus.: Phragmitetum natans Borza 1960. Speciile de talie micã. Nedelcu 1972. Stachys palustris.5–2 m.

Bolboschoenus maritimus. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Rumex hydrolapathum. Spirodela polyrhiza. Marsilea quadrifolia. Koch 1926. Carex acutiformis. Rumex hydrolapathum. Popescu et Sanda 1974. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Iris pseudacorus. Galium palustre. Schoenoplectus lacustris. Eleocharis palustris. Nedelcu 1984. Polygonum hydropiper. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Clima: T = 10. Nedelcu 1967.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. Lemna trisulca. Ranunculus lingua. Redactat: A. Rorippa amphibia. Schoenoplectus lacustris. ªtefan et al. Carex riparia. Suprafeþe: 4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Iris pseudacorus. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. P = 350–550 mm. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Butomus umbellatus. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. Popescu. Lycopus europaeus.HAB: 53. Oenanthe aquatica. Un numãr relativ mare.5–9. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. cu indivizi viguroºi. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Salvinia natans. Valoare conservativã: moderatã. Sanda. Nymphaea candida. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Alisma plantago-aquatica. Mentha aquatica. Alte specii importante: Typha angustifolia. Stachys palustris.5. 291 . Glyceria maxima. Popescu.5–5. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. Typha angustifolia. latifolia. Lemna minor. Redactat: A. Carex riparia.50C. Lemna minor.000 ha. 1995. Fitocenozele sunt compacte. Scutellaria galericulata. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Phragmites australis. T. Specii caracteristice: Phragmites australis. T. Acorus calamus. ªtefan 1995. cu înãlþime de pânã la 3 m. Ranunculus lingua. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Oenanthe aquatica. Popescu. Stachys palustris. Hydrocharis morsus-ranae. 1997. Stachys palustris. Carex elata. latifolia. Ranunculus lingua. Thelypteris palustris. Typha angustifolia. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. Substrat: depozite aluviale. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m.2. Rumex hydrolapathum. Thelypteris palustris. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. 1997. Literaturã selectivã: Coldea et al. Delta Dunãrii. Sium latifolium. Glyceria maxima.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. Mentha aquatica. Oenanthe aquatica.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. Grigore 1971. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970.8).

Oltenia. argile. Banat. C. Galium palustre. Equisetum palustre. Epilobium hirsutum. Muntenia. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. P = 350–750 mm. Rorippa sylvestris. cu reacþie slab acidã. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. Lythrum salicaria. Senecio paludosa. riparia ºi C. depresiuni cu exces de umiditate. acutiformis. aluviale.5. paniculata. rostrata. acoperirea poate atinge 95–100%. pante uºor înclinate. Alisma lanceolatum. C. Lysimachia vulgaris. Caricetum rostratae Rübel 1912.2. Moldova. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania. Alisma plantagoaquatica. Caricetum acutiformis Eggler 1933. uneori. rostrata. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua.HAB: 53. Mentha aquatica. Eleocharis palustris. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. Delta Dunãrii. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. C. C. C. soluri gleice cu exces de umiditate. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. Clima: T = 10.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. Soluri: gleiosoluri. C. elata. Relief: teren plan. nisipuri. Substrat: depozite 292 . acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.5–60C. Peucedanum palustre.21 Large Carex beds PAL. Lathyrus palustris. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. Lycopus europaeus. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. gracilis. C.

S. Aeluropus littoralis. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. C. riparia. P = 350–550 mm. splendens. acutiformis. Substrat: depozite aluviale. Poa palustris.3–1. Popescu et al. Carex distans. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. nisipuri. Câmpul Chiliei. Sãrãturile. Lycopus exaltatus. Lathyrus palustris. Crypsis aculeata.HAB: 53. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%. cum sunt: Suaeda maritima.5 mm. Butomus umbellatus. C. humilis. Morariu 1964. Alte specii importante: Juncus gerardi. C. Buzãu. Eleocharis palustris. Lysimachia vulgaris. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. Oenanthe silaifolia. Aeluropus littoralis. Stancu 2001. S. Caraorman. Schoenoplectus tabernaemontani.5. Stachys palustris. rostrata. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. Lythrum salicaria. Crypsis aculeata. Grigore 1971. alcãtuieºte etajul superior înalt. în lunca Dunãrii. Literaturã selectivã: Coldea 1997. C. de 1. Ranunculus lingua. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Senecio paludosus. Sanda. Popescu. Lycopus europaeus. Gergely et Raþiu 1973. Spergularia maritima.2. Scutellaria galericulata. L. Butomus umbellatus. acutiformis. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. Equisetum palustre. Neajlov. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. Clima: T = 11–100C. Spergularia maritima. Redactat: A. Cicuta virosa. Alopecurus arundinaceus. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8.5). 1984. Aster tripolium. Lycopus exaltatus. C. Prezenþa a numeroase specii halofile. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Popescu. Phragmites asutralis ssp.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Redactat: A. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Specii caracteristice: Carex elata. virgatum. Aster tripolium. Lythrum virgatum. Carex distans. Rorippa sylvestris. Popescu. Raþiu 1971. humilis. Alisma plantago-aquatica. Aster tripolium. luturi. Siret. Stachys palustris.112 Dry Phragmites beds PAL. 293 . în Deltã. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. splendens. Mentha aquatica. C. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. humilis. riparia. Phragmites australis. gracilis. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Specia dominantã. Peucedanum palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Galium palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata.

Veronica anagalis-aquatica. Polygonum hydropiper. Rumex palustris. nisipuri ºi luturi. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Bidens tripartita. din Banat. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. Chlorocyperus glomeratus. Mentha arvensis. Popescu. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Bidens frondosa. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic. Popescu. Alopecurus aequalis. Plantele mai scunde. 294 . Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Transilvania. Rorippa austriaca. Rumex palustris. Oroian 1997. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. hydropiper. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. frondosa. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat.52. B. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m.2. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. Sanda. cum sunt: Alopecurus aequalis. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. Substrat: depozite aluviale. care este mai slab reprezentat. Echinochloa crus-galli. Chenopodium polyspermum. aluviosoluri. Valoare conservativã: redusã. lapathifolium. P. P. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. Tx 1950. P = 350–650 mm. Soluri: gleiosoluri. hydropiper. Symphytum officinale.5. Bidens tripartita. Bidens cernua. Chlorocyperus glomeratus. Ranunculus sceleratus. Chenopodium polyspermum. Redactat: A. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei.HAB: 24. Specii caracteristice: Bidens tripartita. Polygonum lapathifolium. Câmpia Dunãrii. Chenopodium botrys. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. Pop 1968. P.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Alte specii importante: Rorippa austriaca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. Clima: T = 11– -80C.

2. Munþii Parâng. 1962). Carex canescens. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973). Pseudorchis frivaldii. Juncus filiformis. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Dactylorhiza cordigera.3.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. ªtiol. dacica. Sphagnum subsecundum. Resmeriþã 1973. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Polytrichum strictum.0– -20C. P= 1300–1450 mm. Sanda 2002. în etajul subalpin ºi alpin. Relief: terenurile înmlãºtinite. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. cu Carex nigra ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 2001. 1972. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice.8. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Munþii Þarcu. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Literaturã selectivã: Borza 1934. Plantago gentianoides. Coldea et Plãmadã 1980.42 Black-white-star sedge fens PAL.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. acide. Mlaºtini.5. 1977. Calliergon stramineum. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Carex rostrata.7%. Eriophorum angustifolium.: Caricetum dacicae Buia et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Polytrichum commune. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. 1972. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. Redactat: Simona Mihãilescu. Aulacomnium palustre.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . Munþii Retezat. dacica. 1997. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Eriophorum scheuchzeri. 1991. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Drepanocladus fluitans. Substrat: acid. Valoare conservativã: mare. Comarum palustre. Coldea et al. Sanda et al. Alte specii importante: Agrostis canina. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. Dactylorhiza maculata. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. 1972 (Syn. Coldea 1990. Munþii Godeanu. bogat în material organic pânã la 87. Carex echinata. eu-mezotrofe. Munþii Fãgãraº. Structura: Sub aspect sindinamic. Clima: T = 1. turbãrii. 1997.22 Carex nigra. în care. Plantago gentianoides.HAB 1999: 1999: 54. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Carex canescens. Sphagnum recurvum. Sphagnum teres. Boºcaiu et al. Tarniþa la Cruce).

dacica. Clima: T = 0. Carex canescens ºi Epilobium palustre. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. Redactat: Simona Mihãilescu.5. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Campylium stellatum. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. Carex nigra ssp. Literaturã selectivã: Coldea et al. puternic acide (pH = 5–5. Epilobium palustre. Sub aspect microclimatic. Valoare conservativã: mare.HAB 1999: 54. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. Mihãilescu S. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum. Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm.4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha).2.3). Tarniþa la Cruce. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. cu acoperire pânã la 30%.7– -0. Cãldarea Buhãiescu Mare. Soluri: histosoluri. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Juncus castaneus. Carex canescens. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. 2001. 1991. 1997. K ºi Na. Philonotis fontana. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Substrat: turbã. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 . bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca.80C. Juncus triglumis. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. Coldea 1990.). 1977. P = 1300–1400 mm. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. Sanda 2002.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). Coldea et Plãmadã 1980. în etajele subalpin ºi alpin. Lacul Lala. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie.4 Acidic fens CORINE: 54. Cãldarea glaciarã Gropi). 2005 (ined. Relief: terenuri plane sau slab înclinate.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL.

Dicranum bonjeanii. Veronica scutellata. Rotunda-Preluc. 1972. Munþii Gurghiu. Carex echinata. Sârbu et al. Pop I. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Depresiunea Trascãului. Munþii Þarcu. 1966.5. Raþiu F. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. Soluri: histosoluri. Sphagnum subsecundum. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. 1971. Eriophorum angustifolium. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. dacica. 1977. Camptothecium nitens. 1987. Carex nigra ssp. 1937. Specii caracteristice: Carex rostrata. Carex canescens. Menyanthes trifoliata. Munþii Rarãu. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale.2 – -0. Calla palustris. Clima: T = 7. Pedicularis sceptrum-carolinum. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. Coldea 1973. Juncus alpinus. Raclaru 1970. 1997. Depresiunea Giurgeului. Drepanocladus fluitans. Juncus articulatus. Redactat: Simona Mihãilescu. Sphagnum recurvum. Munþii Godeanu. Cardamine amara. Sub aspect sindinamic. Vf.p. Gergely I. 1998. Raþiu F. Oroian S. • drepanocladetosum (Resm. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. 1997. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. K ºi Na. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.HAB 1999: 54. 75%. Stellaria palustris. Calliergon stramineum. Relief: terenuri plane. Carex magellanica.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. et Boºcaiu 1967. Substrat: turbã. acide (pH = 4. Izbuc). Ligularia sibirica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. Vrancea). Triglochin palustre.22 Carex nigra. 1965 non Zólyomi 1931). ªtiol). Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Defileul Mureºului. 1973) Coldea 1981 (Syn. Lungu 1971.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Pedicularis palustris. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca.6).80C.2. Sphagnum warnstorfii. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Juncus filiformis.9–5. et al. Ularu 1971. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Stellaria uliginosa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Resmeriþã 1973. Comarum palustre. P = 825–1400 mm. Boºcaiu et al. Coldea et al. Rebra. Munþii Bistriþei. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex canescens. Agrostis canina. Munþii Cãlimani. Sphagnum teres. Lacul Negru (Jud. Munþii Retezat. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã. situate la diferite altitudini.). Alte specii importante: Pedicularis limnogena. Valea Ieduþului. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2).

în regiunea montanã ºi colinarã. Carex dioica. Valea Rebra.HAB 1999: 54. În circ glaciar. endemic în Carpaþii Sud-Estici.00C. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. dacica. Buhãiescu. Mânãstireni. 1997. Suprafeþe: mari. Clima: T = 1. Parnassia palustris. Depresiunea Giurgeului. Carpaþii Occidentali: Întregalde. Munþii Baraolt. Perºani.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. Bistriþa Aurie. Munþii Þarcu-Godeanu. Valea Gurghiului. Valea Iadului. Swertia perennis. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Eriophorum angustifolium. Valea Sadului. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. 2001. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp.2. sibiricum. înalt de 10–30 cm. P = 1300 mm. Valea Remeþului. ssp. Munþii Piatra Craiului. Menyanthes trifoliata. Valoare conservativã: foarte mare. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. Depresiunea Bilbor. Coldea et al. habitat prioritar EMERALD. Munþii Gilãu (Valea Runcului). Munþii Bistriþei. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Swertia perennis. Munþii Rarãu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Alte specii importante: Carex echinata. Defileul Mureºului.7–7). Carex limosa. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Carex nigra ssp. Sanda 2002. Substrat: bazic. Muntele Plopiº.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Relief: fund de vale. de ordinul 500–1000 ha. Târnava Mare. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia.5 Transition mires PAL. Suprafeþe: circa 1 ha. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). sibiricum. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza.5. Luzula sudetica. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. slab înclinat. Sanda et al. conferã caracterul regional al vegetaþiei.2 Rich fens CORINE: 54.HAB 1999: 54.5 Transition mires CORINE: 54. Valea Morii. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Soluri: histosoluri profunde. Depresiunea Trascãu. Speciile edificatoare. Redactat: Simona Mihãilescu. Vf. Munþii Ceahlãu.2 Rich fens PAL.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. Comarum palustre. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. în etajul subalpin. Munþii Plopiº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. 1991. Vâlcelele. 298 .153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Feneº. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. Carex rostrata.

în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. ªuteu 1973. Coldea 1978. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. Campylium stellatum. Valea Runcu. Hodiºan 1966. Pinguicula vulgaris. bogate în substanþe organice (58.5. Raclaru 1970. Raþiu O.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Kovács et Coldea 1967. Carex lepidocarpa. Juncus inflexus. Literaturã selectivã: Pop E. Camptothecium nitens. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). în regiunea montanã ºi etajul subalpin.2F Middle European flat sedge fens PAL. 1998. Páll 1965.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5.6–70. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. 1978. Epipactis palustris.0–1. Diaconescu F.8). Pascal 1973. Carex appropinquata. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. Ularu 1972. Dactylorhiza maculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. 2001. 1972.8–6. 1973.2. Valeriana simplicifolia. Munþii Cãlimani. Coldea 1977. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. 299 . s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. 2005 (ined. Valea Jiului. Munþii Rarãu. Oroian S. Carex gracilis. habitat prioritar EMERALD. Alte specii importante: Carex nigra ssp. et al. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). 1965. Valoare conservativã: mare. Molinia caerulea. Depresiunea Bilbor. Substrat: În unele situaþii. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. nigra. 2001. Carex distans. Swertia perennis. 1997. Mihãilescu S. Boºcaiu 1971. Mihãilescu S. Carex panicea. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Juncus effusus. Juncus compressus. Csürös-Káptalan M. Sanda et al. Tofiledia calyculata. 1997. Coldea 1973. Danciu 1974. Depresiunea Bârsei. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre. P = 750–1000 mm. Drãgulescu 1995. Parnassia palustris. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Raþiu F.00C. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Lungu 1971. Deschampsia caespitosa. Succisa pratensis. Salix rosmarinifolia. Clima: T = 7. Zanoschi 1971. Dactylorhiza incarnata.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. Bistriþa Aurie. Gergely 1966. 2001. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977. Soluri: histosoluri gleice. Stratul muºchilor este bine reprezentat.2 Rich fens CORINE: 54. Carex davalliana. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. Sanda 2002. Sãmãrgiþan M.HAB 1999: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. Coldea 1991. Coldea et al. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. 1983. et al. 1960. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: locuri plane.). 1962. Lychnis floscuculi). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. Eriophorum latifolium. Gymnadenia conopsea. Schoenus nigricans. Blysmus compressus.

Carex diandra. Drepanocladus revolvens. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Lacul Negru (Jud.5 Transition mires PAL. Gymnadenia conopsea. Vrancea). cu o reacþie bazicã (pH = 7. Soluri: gleice. nisipoase. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Coldea 1973. Epipactis palustris. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. 2001.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2).5–1. nigra.0–1. Valoare conservativã: foarte mare. 1956. uneori cu acoperiri mari. Relief: terenuri plane în depresiuni. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Raclaru 1970. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha). Carex distans. Pedicularis sceptrum-carolinum.5.5). Dactylorhiza maculata. specificã mlaºtinilor de mare altitudine. Carex panicea. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Se remarcã. 300 . Coldea et al. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m. Juncus articulatus. Substrat: bazic. Puºcaru et al. Substrat: acid. Carex flava. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Philonotis calcarea. Carex nigra ssp. Carex serotina). Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. P = 750–1100 mm. habitat prioritar EMERALD. Redactat: Simona Mihãilescu.5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Alte specii importante: Juncus compressus. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat.00C. Coldea et Plãmadã 1980. Clima: T = 3. Juncus effusus. Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. Triglochin palustre. Valeriana simplicifolia. Sphagnum warnstorfii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. habitat prioritar EMERALD. Carex echinata. Clima: T = 7.5 %). Relief: terenuri plane.HAB 1999: 54. Sphagnum warnstorfii. Juncus inflexus.2.5 Transition mires CORINE: 54. Swertia perennis. Defileul Mureºului. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Specii caracteristice: Blysmus compressus.00C. Stratul muºchilor dominant. Ligularia sibirica. Blysmus compressus.2). P= 1200–1300 mm. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m.5–8. Eriophorum angustifolium. Soluri: histosoluri.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Coldea 1991. Pedicularis palustris. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Sanda et al. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. bogate în substanþe organice (18–44. Pascal 1973. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. Sanda 2002. Pinguicula vulgaris.

2001. Sphagnum contortum. Bodoc). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). 1997. cristalin. Literaturã selectivã: Coldea 1973. Sanda et al. et Moldovan 1972. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Polytrichum strictum. Coldea et al. iezere. 1991. Carex canescens. Munþii Rodnei (ªtiol). Coldea et Marchievici 1978. Carex rostrata. Izvoarele. Redactat: Simona Mihãilescu. Scheuchzeria palustris. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. depresiuni montane. Specii caracteristice: Carex limosa.4. 1997.-Bl. 1987. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm.2. et al. Eriophorum angustifolium. et al. Munþii Maramureºului. 2001. Carex lepidocarpa. Andromeda polifolia. Menyanthes trifoliata. 1977. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. ocupând suprafeþe mici în tinoave. Valoare conservativã: foarte mare. Oxycoccus palustris. Raþiu O. 1991. Speciile Scheuchzeria palustris. et al. Harghita (Vlaschinez.HAB 1999: 54. Carex serotina. Munþii Gilãu. Eriophorum gracile. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). Mohoº. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum.5 Transition mires CORINE: 54. Calliergon straminaeum. 1997. Sphagnum cuspidatum este dominant. Coldea et Plãmadã 1970. înalt de 12–30 cm. Soluri: histosoluri cu pH = 3. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %. 1997. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Substrat: acid. Agrostis canina. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Carex chordorrhyza. Sanda 2002.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). Rhynchospora alba. Sârbu I. Clima: T = 6. Raþiu O. 1960. uneori cu acoperiri mari. Stratul muºchilor este dominant. Drosera rotundifolia. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. Oroian S. P = 925–1100 mm. Relief: terenuri plane. Coldea et Plãmadã 1980. Pop I.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. Redactat: Simona Mihãilescu.54 Mud sedge swards PAL. habitat prioritar EMERALD. 301 .80C. 1982. Carex pauciflora. în zona molidului. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. Coldea 1990. 1997. 1921 (Syn. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. andezite. Stratul ierbos este slab dezvoltat.5. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%.0–4. Literaturã selectivã: Pop E. gresie. Sanda et al. Comarum palustre.5–4. Oxycoccus microcarpus. Sanda et al. Eriophorum vaginatum. Staþiuni: Habitat oligotrof. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). 1998. Coldea et al. în regiunea montanã. Empetrum nigrum.

oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã. acid peat and sands. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase. 302 . Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2.5. înalt de 10–20 cm.3H Wet. P = 700–1050 mm. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. open. Substrat: acid. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. Soluri: histosoluri.HAB 1999: 54.2. 1923) Dierssen et Reichelt 1988.2) ºi conþinut ridicat în azot total.2–5. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice. menþionãm: Drosera rotundifolia. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald. Carex limosa. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. Stratul ierbos este dezvoltat. • caricetosum echinatae Coldea 1981. Clima: T = 7–50C. Cãlãþele). Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. Structura: Habitat tipic oligotrof. Koch 1926.6 Beak-sedge quaking bogs PAL. Rhynchospora alba. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae.

Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. menþionãm: Spagnum cuspidatum. Juncus alpinus. Munþii Harghitei.2). mlaºtina Blejoaia. Coldea et al. Scheuchzeria palustris. Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. 2001. Polytrichum strictum. spre a cãror grupãri evolueazã. Sanda et al. Stratul muºchilor este dominant. 303 . depresiuni montane. Munþii Þarcu. 1977. • nardetosum strictae Lupºa 1971.5. uneori cu acoperiri mari.2. Alte specii importante: Carex nigra. Carex canescens. Relief: terenuri plane sau slab înclinate.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Izbucul Mare. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex diandra. Oxycoccus microcarpus. Clima: T = 7. Carex limosa. Depresiunea Giurgeului.00C. Sanda 2002. 1991. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Munþii Gilãu. Menþionãm cã. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor. Depresiunea Dornelor. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Valea Sebeºului. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m.0–3. Conþinutul în materie organicã este variabil (35. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Munþii Bistriþei. Carex fusca ºi Agrostis canina. 1997. Valoare conservativã: foarte mare. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. Eriophorum gracile. Valea Ieduþului). Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. 1980. Andromeda polifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981.22 Carex nigra. Carex lepidocarpa. Sphagnum magellanicum.: Caricetum stellulatae Csürös et al.4–82. Sphagnum contortum. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. Sphagnum cuspidatum. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. Soluri: histosoluri. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. în regiunea montanã ºi subalpinã.HAB 1999: 54. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. Sanda et al. Lacul Negru (Jud. P = 850–1200 mm. Empetrum nigrum. Specii caracteristice: Rhynchospora alba. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. Comandãu. Carex lepidocarpa. Coldea 1981. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Munþii Cãlimani.4 Acidic fens PAL. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. 1956. habitat prioritar. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. Menyanthes trifoliata.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2.5%). în stratul ierbos. Vrancea). Substrat: acid.4 Acidic fens CORINE: 54. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Eriophorum vaginatum. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena.

Coldea 1973. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex rostrata. Stratul ierbos. Sârbu et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. 1986. Aulacomnium palustre. Munþii Harghitei.4 Acidic fens CORINE: 54. Lungu 1971. (1937) 1952 (Syn. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). nigra. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. et Boºcaiu 1967. Dactylorhiza maculata. Juncus effusus. Drepanocladus revolvens. 1997. acide (pH = 6– 6. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. depresiuni montane. nigra. Sphagnum warnstorfii. Substrat: acid.-Bl. Carex magellanica. Depresiunea Giurgeului. 1987. Carex echinata. (Cristiºor). 1970. Raþiu F. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. Coldea et Plãmadã 1970. • subas. nigra (C. Literaturã selectivã: Borza 1959. P= 750–1025 mm. • subas. Defileul Mureºului. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. bine dezvoltat. Raþiu F.HAB 1999: 54. Carex canescens. bazinul Gheorghieni. Agrostis canina. Aulacomnium palustre. Munþii Rarãu. nigra. Munþii Þarcu. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Juncus effusus.4 Acidic fens PAL. Boºcaiu 1971. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S.2). Coldea et al.5–4.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Specii caracteristice: Carex echinata. Ligularia sibirica. Eriophorum angustifolium.5.50C. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. Valeriana simplicifolia. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. Pedicularis palustris. acutifolium). Agrostis canina. fusca). creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Pedicularis sceptrum-carolinum. Raþiu 1972 non Br. Carex stellulata. Comandãu. Depresiunea Ciucului. Drepanocladus vernicosus. Danciu et Kovács 1979. Pop I.: Caricetum fuscae F. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. bazinul Bistriþei Aurii. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. nigra (= C. Alte specii importante: Carex canescens. 1915). având o umiditate ridicatã. Sphagnum subsecundum. Sphagnum teres. Carex rostrata. Juncus alpinus. et al. Juncus conglomeratus. fusca). Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.2. este înalt de 10–20 cm. Structura: Pajiºtile higrofile. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. 1997. Clima: T = 7. Menyanthes trifoliata. Munþii Gurghiu.22 Carex nigra. Raþiu O. Drepanocladus fluitans. et al. 1972. în regiunea montanã. Sphagnum recurvum. Pedicularis limnogena. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Eriophorum scheuchzeri. Calliergon stramineum. Trifolium hybridum). Carex nigra ssp. 1982. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex canescens. Munþii Bistriþei 304 .

80C. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. Carex serotina. 1974. Remetea. Eriophorum latifolium. Sâncrãieni). et Gergely 1979. Sphagnum teres. 1973. Valeriana simplicifolia. Sphagnum recurvum. 1991. 2001. Sphagnum warnstorfii. Dactylorhiza incarnata. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. Comarum palustre. Bilbor. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Valeriana simplicifolia. 1957 (Syn. Pedicularis sceptrum-carolinum. Raclaru 1970. 1977. Literaturã selectivã: Raþiu F. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. uneori cu acoperiri mari.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. Camptothecium nitens. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Danciu et Kovács 1979.p. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. Gergely et Raþiu F.2.5 Transition mires PAL.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p. 1998. terenuri cu exces de umiditate. CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). 1988. Specii caracteristice: Carex diandra. Calliergon stramineum. Coldea et al. Raþiu F. Sanda et al. 1997. habitat prioritar EMERALD. Pascal 1973. Menyanthes trifoliata.5 Transition mires CORINE: 54. Trighlochin palustre. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. non Soó 1963). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra. Bryum pseudotriquetrum. Eriophorum angustifolium. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn. Galium palustre.HAB 1999: 54. Juncus articulatus. Sanda 2002. Coldea et al. 1970.p. Carex rostrata. Mlaºtina Racu. Substrat: bazic. 305 .52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Lungu 1971. 1977. Coldea 1990. Pedicularis palustris. 1997. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Coldea et Plãmadã 1970. Drepanocladus revolvens. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. Kovacs A. Sanda 2002. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis.1–7.5. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. Oberd. 1977. Veronica scutellata. înalt de 10-30 cm. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. Pedicularis palustris. Structura: Habitat mezotrof. Clima: T = 7.5–5. Soluri: histosoluri. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. Menyanthes trifoliata. Sanda et al. Stratul ierbos este dezvoltat. Sphagnum angustifolium.9). 2001. 1972. 1972. Ozunca.1973.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Danciu 1972. Oroian S. Comarum palustre. P= 8250–1075 mm. Stellaria palustris. 1973. Dicranum bonjeanii. Carex dioica. Eriophorum angustifolium. Relief: depresiuni intramontane. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. Alte specii importante: Carex nigra. Drepanocladus ventricosus. Ligularia sibirica. 1991. Carex dioica. Equisetum fluviatile. Mlaºtina Joseni. Ligularia sibirica. 1997. Dactylorhiza maculata. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). Stratul muºchilor este dominant. 1932 em. în regiunea montanã. Coldea et al. Gergely et Raþiu F. Gergely et al. Saxifraga hirculus. Coldea 1981. Redactat: Simona Mihãilescu. Sphagnum subsecundum.

Clima: T = 7.70C. Carex distans. Gergely et Raþiu F. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. Epipactis palustris. 1997. Eriophorum angustifolium. Valea Gârcinului). Valoare conservativã: foarte mare.5.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. Depresiunea Runcu.2 Rich fens PAL. în prezent. Trifolium repens.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. P = 825–850 mm. pe suprafeþe periferice. gleiosoluri. Literaturã selectivã: Ularu 1971. Relief: terenuri plane consolidate.3–6. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. 1988. Dactylorhiza maculata. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). Schoenus nigricans. Primula farinosa. 1977. Medicago lupulina. habitat prioritar EMERALD. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. Coldea 1991. Sântimbru). Primula farinosa. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere. Soluri: mlãºtinoase. Pedicularis sceptrum-carolinum. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Festuca pratensis. Codlea. Au fost descrise subasociaþiile: • typicum Smarda 1961 ºi ^ R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Gergely et al.HAB 1999: 54. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. Eriophorum latifolium. Alte specii importante: Carex flava. Valeriana simplicifolia. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. Lotus siliquosus. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. cu un conþinut redus în materii organice.2 Rich fens CORINE: 54. Pedicularis palustris. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. bogate în carbonat de calciu. Sanda 2002. Specii caracteristice: Carex davalliana. în depresiuni intramontane. Polygala amarella. 1957 (Syn. Dumbrãviþa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii. Molinia caerulea. Sesleria uliginosa.1). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene.2.HAB 1999: 54. 1997.21 Black bog-rush fens PAL. Lotus corniculatus. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice. Acrocladium cuspidatum. mici depresiuni.8–8. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. Carex hostiana. Trifolium pratense. Liparis loeselii. 1962. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967).: Schoenetum nigricantis Pop et al. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. Agrostis stolonifera.2 Rich fens CORINE: 54. 306 . 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. 1974. ca: Briza media.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Parnassia palustris. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. Coldea et al.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. Dactylorhiza incarnata. Carex panicea. Carex dioica. Sanda et al.

se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata. Sesleria uliginosa. Stratul muºchilor este bine reprezentat. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. Swertia perennis. Gymnadenia conopsea. Epipactys palustris. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). P = 750–900 mm. Valeriana simplicifolia. în depresiuni intramontane. Drosera anglica. Primula farinosa. Hãrman. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Carex panicea. Morariu 1964. Carex flava. Liparis loeselii. Structura: Din punct de vedere floristic. Polygala amarella. 1962. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. Alte specii importante: Molinia caerulea. barcensis.0–6. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Bryum pseudotriquetrum. Stratul ierbos este dominant. Eleocharis quinqueflora. Carex davalliana. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. uneori cu acoperire foarte mare. Relief: terenuri plane sau slab înclinate.1–31. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. Ligularia sibirica. cum sunt Campylium stellatum.5. Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Triglochin palustre. Coldea et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul.5–8. Eriophorum latifolium. Juncus articulatus. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Literaturã selectivã: Pop I. Substrat: bazic. Parascan et Danciu 1976. Carex appropinquata. Soluri: mlãºtinoase. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. 307 . Tofieldia calyculata. Carex hostiana.1). Ularu et Danciu 1968.4 %). Carex lepidocarpa. Specie endemicã: Armeria maritima ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Euphrasia hirtella. Clima: T = 7. înalt de 15–30 cm. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. Csürös-Káptalan 1965. Drepanocladus intermedium.50C. Salix rosmarinifolia. Pinguicula vulgaris. Prejmer). Parnassia palustris.2. Coldea 1991. et al. Eriophorum angustifolium.

Phragmites australis. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. Munþii Þarcu. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul). Epipactis palustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997.8–8. Sanda 2002.). et Walas 1949 (Syn. Gymnadenia conopsea. Bod. Parnassia palustris. Curcubãta Mare.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.2 Rich fens CORINE: 54. Parascan et Danciu 1976. Polygala amarella. Munþii Godeanu. Valeriana simplicifolia. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6. Clima: T = 70C. 1997. uliginosa). Valoare conservativã: foarte mare. Sanda 2002. Sanda et al.5. caracteristice: Sesleria uliginosa. 2003-2004 (ined. Ularu et Cardaºol 1979. Alte specii importante: Molinia caerulaea. Mihãilescu S.2–64. Munþii Cindrelului. Carex hostiana.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971.HAB 1999: 54. 2003-2004 (ined. Carex davalliana. 1997.9%). Eriophorum latifolium. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.1 Springs CORINE: 54. turboase. R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. Munþii Fãgãraº. 308 . Relief: terenuri plane.HAB 1999: 54. Munþii Retezat. Sanda et al. Carex distans. P= 700–750 mm. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. Schoenus nigricans. Carex flava. Primula farinosa. Coldea et al. Coldea 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. Pinguicula vulgaris.11 Soft water springs PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S. Coldea et Plãmadã 1977. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m.2 Rich fens PAL. în etajele alpin inferior ºi subalpin. Stupini). cu un conþinut variat în materii organice (9. 2001. habitat prioritar EMERALD. Substrat: molhaºe. Hãrman. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum).1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. Salix rosmarinifolia. Mihãilescu S.2). Soluri: mlãºtinoase.). 2001. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54.2.

12 Hard water springs CORINE: 54. Clima: T = 3.0–6. Aconitum tauricum. Coldea 1990. 54.30C. Epilobium alsinifolium. 309 .12 Hard water springs PAL.). Stellaria nemorum. 2001. 1949. jilav umede pânã la ude. Redactat: Simona Mihãilescu. 1991. 1977 (Syn. Silene pusilla. Drãgulescu 1995. Epilobium nutans. Voik 1976. Sanda et al. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv. pe versanþi slab înclinaþi. Alte specii importante: Caltha laeta. Plãmadã 1974. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m. Cardamine opizii. Chrysosplenium alpinum. Alexiu 1998.5. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris. Mihãilescu S. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Substrat: acid sau bazic. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Müller 1961 (Syn. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha). Hulm et al. înalt de 12–15 cm. 1979.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Chrysosplenium alpinum. Chaerophyllum hirsutum. cu caracter hidrohigrofil. Boºcaiu et al. Coldea et al. Puºcaru-Soroceanu 1981. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. P = 1100–1450 mm.6– -1. Relief: vãi subalpine. Cardamine amara. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. Swertia punctata. 1957) Th. pânã la 50%. 1997.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). Stratul muºchilor. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Scapania undulata. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Chrysosplenium alternifolium. Sanda 2002. Veratrum album. Viola biflora. Bryum pseudotriquetrum. Valoare conservativã: redusã. Saxifraga aizoides. uneori cu acoperiri mari. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. Saxifraga heucherifolia.HAB 1999: 54.1221 Hard water bryophyte springs.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972).12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. Deschampsia caespitosa. Brachythecium rivulare. 1972.8). 2005 (ined. 1998. 1996. Juncus triglumis.

1997. Bryum pseudotriquetrum. Valoare conservativã: foarte mare. Cratoneuron filicinum. Redactat: Simona Mihãilescu. Chrysosplenium alpinum. Cardamine amara. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. 1997. Clima: T = 3. Mihãilescu S. Coldea 1990. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Stratul muºchilor este dominant. Philonotis calcarea. Izvorul Fântânii. P = 950–1425 mm. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.3. Lungu 1981. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). înalt de 12–30 cm. Vf. Caltha laeta. hidrisoluri eu-mezobazice. Crepis paludosa. 2001. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. Epilobium alsinifolium. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. Literaturã selectivã: Puºcaru D. 1991. habitat prioritar. Saxifraga stellaris. Valea Gãºeþel-Valea Rebra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. Sanda 2002. Beldie 1967. Substrat: bazic. Deschampsia caespitosa. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Relief: vãi montane ºi subalpine. Specii endemice: Achillea schurii.5– -1. 310 . Soluri: eutricambosoluri. Sanda et al. Viola biflora. Chrysosplenium alternifolium. Epilobium nutans. et al. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. Chaerophyllum hirsutum. Alte specii importante: Silene pusilla. Bryum pseudotriquetrum. Rebra. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. Pinguicula vulgaris. calcare.). 1977. Munþii Rodnei (Piatra Rea. Cratoneuron filicinum. Achillea schurii. 1956. Cochlearia pyrenaica. 2005 (ined.50C. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). pH = 7–7.5. Coldea et al. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). Corongiºul Mare. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. BãtrânaFundul Râpilor. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Sanda et al. Valea Lala). ªtefureac 1972. Saxifraga aizoides.2. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Stellaria nemorum. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. Silene pusilla.

Crepis paludosa. Boºcaiu et al. Carex echinata. Munþii Godeanu.2. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha).). Glyceria nemoralis.HAB 1999: 54. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. Chrysosplenium alternifolium.3–5. dacica. 1977. Silene pusilla. Specii caracteristice: Philonotis seriata. Relief: vãi subalpine. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Veratrum album. în etajul subalpin. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta.1. Cetãþile Rãdesei). Cardamine opizii. Drãgulescu 1995. 2001. Aconitum tauricum.). Munþii Cindrelului. Soluri: hidrisoluri. Stellaria nemorum.5. slab accidentate. 1981. Redactat: Simona Mihãilescu. Mihãilescu S. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Puºcaru-Soroceanu et al.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. P = 1100–1400 mm. menþionãm în special pe Philonotis seriata. În fitocenoze. Philonotis fontana. Epilobium alsinifolium.1 Springs CORINE: 54. Philonotis seriata. Mihãilescu S. Deschampsia caespitosa. cu profil scurt (15–25 cm). Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn.0–0. Coldea 1990. 1976. Stellaria uliginosa.11 Soft water springs PAL. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Cardamine amara. Sanda et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. pânã la 70%. Epilobium nutans. 2001. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Clima: T = 4. pe terenuri înclinate. Munþii Fãgãraº.: Calthetum laetae Krajina 1933. Calthetum palustris Borza 1963 n. 1972. pH = 4. 1997. Coldea et al. Sanda 2002. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. Viola biflora. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . Veronica beccabunga. Munþii Retezat. Angelica sylvestris. Substrat: acid. Chaerophyllum hirsutum. ºisturi cristaline.n. Resmeriþã 1970. Valoare conservativã: redusã. Scapania undulata. Munþii Piatra Craiului. 1997. bine aprovizionate în apã. 1991. Munþii Þarcu. Sanda et Popescu A. Structura: Habitat fontinal. 2005 (ined. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.00C.

endemic în Carpaþii sud-estici. 2001.12 Hard water springs CORINE: 54. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Relief: vãi montane. înalt de 15–30 cm. În Retezat. Cormaia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Saxifraga aizoides. Corongiºul Mare. Chaerophyllum hirsutum. Sanda et al. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). pârâul Pintu MicPuzdrele. Muntele Cailor). Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Munþii Þarcu (Vf.1.HAB 1999: 54. Cãldarea Galaþiul. Valoare conservativã: foarte mare. Valea Cobãºel. Specii endemice: Achillea schurii. Stratul ierbos este dominant. 1977. Crepis paludosa. Coldea 1990. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Suprafeþe: restrânse.8–7. Cãldarea Anieºul Mare. Pinguicula vulgaris. Doronicum carpaticum. Sanda et al. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 .12 Hard water springs PAL. 1993. umede. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Epilobium alsinifolium. 2004 (ined. Mihãilescu S. Sadoveanu. Epilobium nutans. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Vf. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Cabana Puzdrele. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum. habitat prioritar.00C. Substrat: calcare. P = 1000–1350 mm. Chrysosplenium alternifolium. Redactat: Simona Mihãilescu.: Saxifragetum aizoidis auct. Stellaria nemorum. Philonotis calcarea. în regiunea montanã. Caltha laeta. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Deschampsia caespitosa.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn.2. Munþii Retezat. Viola biflora. Olos 1982. Sanda 2002. în jurul apelor (circa 100 ha). Soluri: eutricambosoluri. cu pH = 6. 1991. Groapa Bistrei. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Doronicum carpaticum. Silene pusilla. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Obârºia Hidegului). Bryum pseudotriquetrum. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935.5. Adeseori. realizeazã o acoperire între 35–55%. rom. Cardamine amara. Clima: T = 5. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Cratoneuron filicinum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum.). Doronicum carpaticum.5–1.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2.

11 Soft water springs PAL. Sanda et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 1977. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. bine aprovizionate în apã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al. Saxifraga heucherifolia. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 1976.5–7. 1923.5. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Coldea et al. Clima: T = 3. Munþii Retezat. Stellaria nemorum. Viola biflora. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. Doronicum carpaticum. Ulterior a fost semnalatã de A. Relief: vãi montane. Stratul ierbos este bine reprezentat. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. Chrysosplenium alternifolium. Voik W. Substrat: acid. 1991. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . Coldea 1990. 1997. Altitudini: 1440–1860 m.-Bl. 1997. menþionãm speciile: Philonotis seriata. Sanda et al. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. Stratul muºchilor este dominant. Cratoneuron commutatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. cu profil scurt (15–25 cm).1926 descrisã din Alpi.HAB 1999: 54. Valoare conservativã: redusã. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br.1 Springs CORINE: 54. Sanda 2002. în locuri adãpostite de vânturi. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. Deschampsia caespitosa. Silene pusilla. 2001. înalt de 10–30 cm. Epilobium nutans.2. Borza (1934) din Retezat. unde are o largã rãspândire. Philonotis seriata. Brachythecium rivulare.0–1. Munþii Þarcu. în etajul subalpin. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin.). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. Epilobium alsinifolium. Soluri: hidrisoluri mezobazice. 2005 (ined. Aconitum tauricum. ºisturi cristaline sau bazic. Doronicum carpaticum. Chaerophyllum hirsutum.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Mihãilescu S. Caltha laeta. acoperire mare de pânã la 60%. Munþii Godeanu. Specie caracteristicã: Cardamine opizi. P = 1200–1350 mm. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). pH = 5. Redactat: Simona Mihãilescu.50C. Chrysosplenium alpinum.

Valea Drãganului). Munþii Þarcu. Stellaria uliginosa. Popescu G. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. 2001. Sanda 2002. Fink 1977. înalt de 12–15 cm. 1981. 2001. var. 1976.0–6. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. Caltha laeta. Dihoru 1967. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. Valea Sebiºelului). P = 800–1200 mm. în regiunea montanã. Resmeriþã 1970. 1983. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului. Pascal.5.11 Soft water springs PAL. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. Munþii Retezat. Sanda et al. et al. Crepis paludosa. et Sãlãgeanu 1971. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Valea Gurghiului). Clima: T = 8. jilav umede pânã la ude. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. 2001 (syn. 1998. Raþiu O.1 Springs CORINE: 54.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. 1977. Raþiu O. Munþii Plopiº. menþionãm: Philonotis seriata. Cardamine amara. 2005 (ined. 314 . Munþii Parângului. Oroian S. Valoare conservativã: moderatã. Mititelu 1971. Boºcaiu 1967. Dihoru 1975. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Beldie. Sanda et al.0–3. 2001. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. Philonotis seriata. Chrysosplenium alpinum. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. geogr. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Gergely I. Saxifraga heucherifolia. Munþii Cibinului. Epilobium alsinifolium. Muntele Govora. Tozzia alpina.10C. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Munþii Godeanu. Brachythecium rivulare. Mihãilescu S. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Redactat: Simona Mihãilescu. Specie endemicã: Barbarea lepuznica.HAB 1999: 54. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. Substrat: acid sau bazic. Impatiens noli-tangere. Raþiu O. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor.2. Muntele Postãvaru.8). Epilobium nutans. Glyceria nemoralis. pânã la 40%. Structura: Habitat sciafil fontinal. Stellaria nemorum. Sãmãrghiþan M. Odatã cu creºterea altitudinii. 1998. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior.. Drãgulescu 1995c. Altitudini: 500–1550 m. Chaerophyllum hirsutum. Munþii Bistriþei.. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Coldea 1978. Bistriþa Aurie. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al.). Puºcaru-Soroceanu et al.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Raþiu O. 1991. Munþii Cindrelului. Philonotis fontana. Literaturã selectivã: Borza 1959. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Muntele Vlãdeasa. (Valea Iadului. Munþii Fãgãraº. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Boºcaiu 1971. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Munþii Piatra Craiului. Muntele Siriu. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Valea Ieduþului. 1981. Lunca Berhinii. Carex remota. Epilobium palustre. Mihãilescu S. Deschampsia caespitosa. Munþii Harghitei. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.

11 Soft water springs PAL. Ranunculus repens. în regiunea montanã. Sanda 2002. Sanda et al. Glyceria nemoralis.5.11 Soft water springs EUNIS: C2. Poa trivialis. Defileul Mureºului. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. et al.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Altitudini: 500–950 m. Epilobium nutans. Relief: vãi montane. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº. Caltheto – Ranunculetum (Resm. 1977. Mysotis scorpioides. pH = 6. Sanda et al. Carex sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Glyceria nemoralis. Muntele Siriu. Cardamine pratensis. Valoare conservativã: redusã. Epilobium palustre. 2001. 1994). Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Stratul ierbos este dominant. 1997.1 Springs CORINE: 54. Redactat: Simona Mihãilescu. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. ºisturi cristaline. Soluri: hidrisoluri. Stellaria nemorum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului).: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere.1 Springs CORINE: 54. Clima: T = 6–5. et Sanda 1993.HAB 1999: 54. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. în microdepresiuni. cu umiditate ridicatã.11 Soft water springs PAL. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Stellaria nemorum.2.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. Popescu A. Rumex obtusifolius. Rumex sanguineus. Epilobium palustre. P = 950–1000 mm. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. 15–30 cm înãlþime. Crepis paludosa. 1971) Resm.HAB 1999: 54.50C.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. Valea Gurghiului. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Veronica beccabunga. în regiunea montanã. Clima: 315 . Substrat: acid. Calthetum palustris Borza 1934. Silene pusilla. et Raþiu 1978). Valea Azuga).

Sãmãrghiþan M.5. 316 . Coldea 1978. 1998.60C. Stellaria uliginosa. Chaerophyllum hirsutum. ºisturi cristaline sau slab bazic. 2001. P = 800–925 mm. 2001. Alte specii importante: Ligularia sibirica. bine aprovizionate cu apã. Structura: Habitat din lungul pâraielor. Substrat: acid. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). bine diferenþiat din punct de vedere floristic. 1991. 1977. cu profil scurt. indicã un proces de gleizare a solului. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. 1974. Relief: vãi montane. Oroian S.2. 1997. Glyceria nemoralis. Epilobium palustre.0–5. Stratul ierbos este dominant. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. Doronicum austriacum. Coldea et al. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. Crepis paludosa. înalt de 10–20 cm. Sanda et al. 1997. Cardamine amara. Specii caracteristice: Carex remota. Caltha laeta. Dihoru 1975. Lupaºcu 1999. Brachythecium rivulare. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Cratoneuron commutatum. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. Redactat: Simona Mihãilescu. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. Sanda 2002. Chrysosplenium alternifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. Sanda et al. pH = 5–6. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m. disparilis. Minuartia sedoides. Festuca supina. E4. 36. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã). Arenaria ciliata.1. Alte specii importante: Poa granitica ssp. Primula minima.00C. plantele acoperind neuniform substratul. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. 2001. Specii endemice: Festuca bucegiensis. Cerastium alpinum ssp. et A. Veronica bellidioides.2. Campanula alpina.31 Alpine siliceous screes. Elyna myosuroides. Hieracium alpinum. Potentilla crantzii. Erigeron uniflorus.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. Specii caracteristice: Silene acaulis.11 Alpine siliceous screes. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . 1956. Clima: T = -2. 1956. Carex curvula. Acoperirea vegetalã este de 40–60%. Luzula spicata. Sanda 2002. 1956. lanatum.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. Valoare conservativã: mare. Carex fuliginosa. Minuartia sedoides. Munþii Fãgãraº. Dianthus glacialis. Festuca glacialis. Nyár. 1997. Minuartia sedoides. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. Ligusticum mutellinoides. 1956 (Syn. Androsace chamaejasme. Coldea et al. Puºcaru et al. GROHOTIºURI.I. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. Structura: Habitat particular.HAB 1999: 61. Omu. Dryas octopetala. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. gresii conglomeratice. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha). Festucetum glacialis carpaticum E. Beldie 1967. Sanda et al. Obârºia. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. Potentilla ternata. Bucºoiu. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Redactat: Simona Mihãilescu. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. Beldie 1967). structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). disparilis (DH2). Nyár1964). P = 800 mm. Coºtila. Scara. Substrat: silicios. Coldea 1991. Armeria alpina. în etajul alpin inferior. Þigãneºti). Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Morarul. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Puºcaru et al.6. Minuartia gerardii. Juncus trifidus. Euphrasia minima. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass.: Festucetum glacialis Prodan 1939.6.

Poa delyii. Coldea et al. vârfurile Piatra Albã. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. Doronicum clusii.5– -2. Cãlþun. Gãrgãlãu. Coldea 1990. Rebra. Saxifraga carpathica. Pietrosul Mare. et al. 1934. Arabis alpina.50C.3–4. Buia et al. Soluri: litosoluri slab evoluate. 1959. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Literaturã selectivã: Borza et al. Vioreanu. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Hypericum richeri ssp. 1981. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. Leontodon croceus.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. Specii caracteristice: Festuca picta. Vânturariþa). Puzdra. 1991.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). Suprafeþe: mari (100–500 ha). grohotiºuri silicioase. 1964. Vf. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. Munþii Retezat. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. Poa laxa. 318 . Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. 2001. Vf. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Silene (Lychnis) nivalis. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Sanda 2002. Capra). grisebachii. pH = 4.2. Oslea. Galaþiul). Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. P = 1300–1450 mm. 1997.6. Puºcaru-Soroceanu et al. Grohotiºuri. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. pe terenuri unde este prezent habitatul. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. bogate în pietriº detritic. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Csürös I. Senecio carniolicus.HAB 1999: 61. cu reacþie puternic acidã.6. Poa nyárádyana. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. Clima: T = 1. Doronicum carpaticum. în etajele subalpin ºi alpin. Specii endemice: Achillea schurii.

Piatra Albã. borbásii. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate. Structura: Habitat sciafil. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin. Alte specii: Saxifraga ascendens. Coldea et al. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Luzula spicata. Saxifraga moschata. Saxifraga oppositifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. Clima: T = -1.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. Doronicum clusii. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica. cymosa ºi Saxifraga carpathica. Veronica baumgartenii. Cardamine resedifolia. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. Puzdra. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. 319 . Sanda 2002. Oxyria dygina. în etajul alpin. Poa laxa. 1991. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides.HAB 1999: 61. Sanda et al. Anieºul Mare). Saxifraga pedemontana ssp. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Substrat: silicios. Saxifraga carpathica. P = 1450 mm. 2001. 1997. cymosa. habitat endemic. Poa deylii. Stratul ierbos: speciile edificatoare. Grohotiºuri.0– -20C. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Cardaminopsis arenosa ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp. Anieºul Mic.2. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae.6.

. 1926). Culmea Ciºa. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. În compoziþia floristicã se semnaleazã. Saxifraga oppositifolia. Munþii Þarcu. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. Poa cenisia ssp. 1937 (Syn. Suprafeþe: restrânse. Substrat: ºisturi cristaline. împreunã cu alte specii.-Bl. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Munþii Cernei. cymosa. habitat endemic. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. et al. et al. pe versanþii circurilor glaciare.6. Munþii Retezat (Muntele Custura). Sokol. 61. Sokol. sub pereþii stâncoºi.50C. Grohotiºuri. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. acoperã terenul neuniform. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. 1928. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. et Wall. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n.0– -0. În stratul ierbos. rom. contracta. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu. speciile: Saxifraga bryoides. populeazã.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna. cymosa. grohotiºurile mobile. Cãlþun. Structura: Habitat chionofil. Pietrosul. Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. Et Wall.HAB 1999: 61. Momaia. et Wall. Omul. Valoare conservativã: mare. 1928.. În Carpaþi. 1956 cunoscutã din Bucegi.: Oxyrietum dyginae auct. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani. Saxifraga carpathica. Saxifraga pedemontana ssp.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes.2. grohotiºuri silicioase... 1928 (Syn.) Csürös 1957). Soluri: litosoluri. Piatra Albã). specia caracteristicã Oxyria digyna. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. Cerastium cerastioides. Arabis alpina. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. Br. Achillea schurii. Clima: T = -0. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. 1937. în etajele subalpin ºi alpin. non. Alchemilla hybrida. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp. P= 1300–1450 mm. cu frecvenþã mare. Sokol. Relief: versanþi înclinaþi. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Veronica baumgarteni. Capra). apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. Specii caracte- 320 . Munþii Godeanu. rezultat al colonizãrii primare.n.

Geum reptans. cymosa. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. cymosa. borbásii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa laxa. Coldea 1990. Taraxacum alpinum. Grohotiºuri. Specii caracteristice: Silene acaulis. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Peleaga. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. în etajul alpin. Chrysanthemum alpinum. Veronica baumgarteni. 1978. Gruiul. Sedum alpestre. Saxifraga androsacea.2. 321 . 1997. Judele. Cystopteris regia.5– -1. Veronica baumgarteni. Festuca picta. Cardamine resedifolia. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Bucura. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga ascendens. Muchia Ascuþitã. 1977. Structura: Habitat crio-nival. Sanda et al. Coldea 1991. Alte specii importante: Poa laxa. Poa cenisia ssp. 2001. Saxifraga bryoides. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Pe de altã parte. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Clima: T = -0. Soldanella pusilla. Soldanella pusilla. Sanda 2002. P = 1350–1450 mm. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. 1991. Doronicum carpaticum. Ranunculus crenatus. Pietrele). Sanda et al. 1993. Gnaphalium supinum. granite. 1977. Saxifraga hieraciifolia. Valoare conservativã: mare. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. Gentiana frigida. Chrysanthemum alpinum. Saxifraga carpatica. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. 1978. habitat endemic. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. Coldea et al. Silene acaulis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica.HAB 1999: 61. contracta. Arabis alpina. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. Doronicum carpaticum. Specii endemice: Achillea schurii. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. contracta. Veronica baumgarteni. Soluri: litosoluri scheletice. Alchemilla hybrida. Luzula spicata. Silene (Lychnis) nivalis. Substrat: micaºisturi. 2001. Doronicum clusii. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). Luzula spicata. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. Poa deylii.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Luzula alpino-pilosa. 1997.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Senecio carniolicus. ce vegeteazã în condiþii extreme. Coldea et al. Soldanella pusilla. Trisetum fuscum. 1993. Oxyria dygina. Saxifraga moschata. Boºcaiu 1971. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. Poa psychrophila. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Pãpuºa. Cardaminopsis arenosa ssp. Poa cenisia ssp. Sanda 2002.50C.6.

Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.8–7. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. Substrat: bazic.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. Structura: Habitat pionier.0– -1. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp.6. Grohotiºuri. Pietrosul). deschis. Soluri: scheletice. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). calcicolum.50C.2. amfibolite ºi ºisturi sericitoase. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990. conglomerate calcaroase. pH = 5.2.HAB 1999: 61. calcicolum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. În stratul ierbos. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior. fapt relevat. Munþii Þarcu. rendzine. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. calcaros. 322 . Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. alãturi de Saxifraga moschata. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. Clima: T = 0. Munþii Godeanu. P = 1300 mm. Anieº. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. Gãrgãlãu.

Saxifraga stellaris. calcicolum. 2001. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. habitat endemic. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga androsacea.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. în etajul subalpin ºi alpin. Coldea et al. brevicaulis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. 323 . Saxifraga hieraciifolia. Poa laxa (P. Viola biflora.HAB 1999: 61.1991. Saxifraga aizoides.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Saxifraga moschata. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Beldie 1967. Valoare conservativã: mare. Specii endemice: Doronicum carpaticum. 1997. Oxyria dygina. calcicolum. Alte specii importante: Galium anisophyllon. tremula). 1997. Cardaminopsiss arenosa. Munþii Fãgãraº. Ineu). Coldea 1990.6. Rhodiola rosea. Sanda 2002. Luzula spicata. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Hutchinsia alpina ssp. Saxifraga ascendens. Doronicum carpaticum. Saxifraga bryoides. Parnassia palustris. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp.2. Saxifraga carpatica. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Grohotiºuri. Arabis alpina. Veronica baumgartenii.

cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. 1991. localizate în circuri glaciare. Sanda 2002. Poa laxa (P. Specii endemice: Achillea schurii. Thymus pulcherrimus. Papver coronasancti-stephani. Sanda et al. amfibolite. se remarcã prin prezenþa. Luzula spicata.0– -1. pH = 6–7. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. Silene acaulis. flaccida. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. Rhodiola rosea. Coldea et al.1997. tremula). Valoare conservativã: mare. Structura: Habitat pionier. Redactat: Simona Mihãilescu.50C. Doronicum carpaticum. uneori abundentã.6. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. Artemisia eriantha. Saxifraga aizoides. Substrat: calcare cristaline. 2001. Galium anisophyllon. Saxifraga moschata. Saxifraga ascendens. Oxyria dygina. Saxifraga bryoides. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Coldea et Pânzaru 1986. Poa alpina. 1997. sciafil. Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Arabis alpina. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile.2. Veronica baumagrtenii. Clima: T = 0. Soluri: scheletice. Literaturã selectivã: Beldie 1967. rendzine. Doronicum carpaticum. Grohotiºuri. Coldea 1990. Compoziþie floristicã.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. Festuca nitida ssp. habitat endemic. Papaver coronasancti-stephani. P = 1300–1450 mm. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 . În stratul ierbos. Dianthus glacialis. sãracã în specii. mezofil care prezintã o acoperire redusã.

50C. S. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. Substrat: bazic pânã la slab acide. Munþii Retezat. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. Munþii Cãpãþânei (Buila. 1977 (Syn. Vânturariþa). Munþii Godeanu. În stratul ierbos. Saxifraga moschata. conglomerate.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2.).6.2. Clima: T = 0. Munþii Þarcu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare). Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate.HAB 1999: 61. 61. P = 1300–1450 mm. Soluri: scheletice. litosoluri. în etajul subalpin ºi alpin inferior. rom. alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil.: Rumicetum scutati auct. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m. Grohotiºuri. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.242 East Carpathian calcareous screes.7– -1. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 .

sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Sanda 2002.. Doronicum carpaticum. 1977. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile.1997. 2001. Poa cenisia ssp. Saxifraga stellaris. brevicaulis. Grohotiºuri. Cardaminopsis halleri ssp. Epilobium anagallidifolium. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Ranunculus oreophilus. în stratul ierbos. Poa laxa (= P. Arabis alpina. Polystichum lonchitis. Galium album. etc. 1991. Cenozele de pe grohotiºuri.2. Parnassia palustris. Senecio rupestris. 1990. 1979. Gnaphalium supinum. Doronicum carpaticum. Dianthus glacialis. Saxifraga carpatica. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Coldea G. Saxifraga androsacea. Alyssum repens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Polystichum lonchitis. Saxifraga paniculata. Cerastium lerchenfeldianum. Redactat: Simona Mihãilescu. Prin coluvionarea grohotiºurilor. Saxifraga bryoides. În cadrul acestei subasociaþii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla.6. Boºcaiu et al. Viola alpina. Înfiriparea unor specii. Alte specii importante: Acinos alpinus. habitat endemic. Galium anisophyllon. Senecio rupestris. Poa alpina. ovirensis. contracta. Cerastium arvense ssp. 1997. Saxifraga bryoides. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. Voik 1976. tremula). Coldea et al. Chrysanthemum alpinum. Cystopteris regia. În unele grupãri. calcicolum. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. etc. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Voik et Schneider E. Saxifraga ascendes. Poa molinerii. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 1978. Pãun et Popescu G. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Hutchinsia alpina ssp. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Soldanella pusilla. Thymus pulcherrimus. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Myosotis alpestris. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. Luzula spicata. Oxyria dygina. 1993. Viola biflora. Veronica baumgartenii.. Sanda et al. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Valoare conservativã: mare. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi.

2. de pânã la 25 %. corona sanctistephani). vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. 1956. Androsace lactea.6. 1996. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. 1956. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. Puºcaru et al. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. În afara celor douã caracteristici. Festuca saxatilis. et al. Senecio rupestris. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. et al. Papaver corona sanctistephani (P. speciile caracteristice Linaria alpina. E. în etajul subalpin. cu o acoperire slabã. Galium album etc. pH = 6–7. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. Grohotiºuri. Suprafeþe: mici. Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. Padina Lãncii. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Galium anisophyllum. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. P = 1300–1400 mm. Primula elatior. Saxifraga oppositifolia. Padina Popii. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. În Piatra Craiului Micã. Polygonum viviparum etc. Poa alpina. Aconitum hosteanum. Anthemis carpatica. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. Doronicum columnae. Structura: Habitat pionier. 1956. Vf.5– -0. Valea Arpãºelului). Saxifraga heucherifolia.80C. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. În stratul ierbos.HAB 1999: 61. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . Umerii Pietrei Craiului. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. Puºcaru et al. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. de ordinul a 10–100 ha. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. rendzine. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii. Habitatul are o acoperire micã. Ranunculus oreophylus. Soluri scheletice. Senecio rupester. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. prin resturile organice descompuse. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). 1996. La Zaplaz. fãrã o întindere prea mare. Substrat: calcaros. Myosotis alpestris. Täuber et Coldea 1977 (Syn. Aceste specii pioniere. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al.5. Ascuþit. conglomerate calcaroase. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. Clima: T = 1. corona sanctistephani. alpinum ssp.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. Piatra Craiului Micã). Marele Grohotiº.

et al. Thymus pulcherrimus.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. Myosotis alpestris. Saxifraga ascendens. 1997-1998. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. Papver corona-sancti-stephani.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Dianthus spiculifolius. Boºcaiu et al. Thymus comosus. Boºcaiu M. Saxifraga aizoides.2.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Puºcaru-Soroceanu et al. Senecio rupestris. 1997. Myosotis alpestris. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. Viola biflora. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus.HAB 1999: 61. Literaturã selectivã: Csürös I. falcata.). Galium anisophyllum. 1997. 1956. Sanda et al. Cerastium transsilvanicum. Mihãilescu S. Sedum alpestre. Poa molinerii. Saxigraga moschata. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Ligusticum mutellina. 1977. Coldea 1991. Doronicum carpaticum. Viola alpina. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). Hutchinsia alpina ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. Mihãilescu S. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. Linaria alpina. Draba lasiocarpa. Rumex scutatus. 1981. Cerastium transsilvanicum. taxon caracteristic al asociaþiei.6. Acinos alpinus. Sanda 2002. Doronicum columnae. Calamintha alpina ssp. habitat endemic. Coldea et al. Onobrychis transsilvanica. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. Dianthus callizonus. Galium lucidum. baumgarteni. 2004 (ined. Arabis alpina. Sedum atratum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. Poa alpina. 2001. Androsace obtusifolia. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. Alyssum repens. et al. Grohotiºuri. brevicaulis. Silene acaulis. 328 . Alte specii importante: Galium lucidum. 2001.

Relief: coaste însorite. Papaver corona-sancti-stephani. Munþii Godeanu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Poa alpina. rendzine.2. Rhodiola rosea. Saxifraga ascendens. Alte specii importante: Saxifraga moschata. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. Poa laxa (P. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1997. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Cerastium cerastoides. Coldea et al. Rhodiola rosea. Munþii Bucegi. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. conglomerate calcaroase. calcaros. cãldãri glaciare bine luminate. Sanda 2002. Nechita et Mititelu 1996. 2001. pânã primãvara târziu. Alyssum repens. Coldea 1990. habitat endemic. Cheile Bicazului. Munþii Þarcu. Cardaminopsis arenosa. Boºcaiu 1971. Mititelu et al. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. 1991. Ranunculus oreophilus. Grohotiºuri. Munþii Hãºmaº. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Poa alpina. Munþii Rarãu. P = 1100–1350 mm. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Thymus pulcherrimus. Persistenþa zãpezii. ce se realizeazã în timpul iernii. Valoare conservativã: mare. Galium anisophyllon. Substrat: bazic.00C. calcicolum. Senecio rupestris. Redactat: Simona Mihãilescu.1997. Specii caracteristice: Acinos alpinus. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. tremula). Mihãilescu S. dar ºi brânele acestora. 2001. Galium lucidum. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. 1987. Poa molinerii. Cerastium arvense ssp. Saxifraga paniculata. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Acumulãrile de zãpadã. Soluri scheletice. Silene acaulis. Polystichum lonchitis. Senecio rupestris. Clima: T = 3.6. În stratul ierbos.5–1. Sanda et al. Arabis alpina. Moehringia pendula. Specii endemice: Achillea schurii. Poa tremula. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului.

Alte specii importante: Senecio rupestris. 2001. Arabis alpina. Munþii Þarcu. P = 750–1200 mm. Melica ciliata. Sanda et al. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). vechi. Substrat: calcaros. Structura: Habitat saxicol. 1977. Boºcaiu et Täuber F. Grohotiºuri. habitat endemic.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Origanum vulgare. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. în ultimii 20 de ani. foarte bogate în humus. Galium album (= G. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. Cardaminopsis arenosa ssp. Asplenium ruta-muraria. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. Sedum fabaria. Saxifraga paniculata. Valea Seacã). 330 . erectum). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. Coldea et al. Galium lucidum. Cystopteris fragilis. Soluri: scheletice. În stratul ierbos. Moehringia pendula. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. pe pante abrupte semi-umbrite. Asplenium trichomanes. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. 2001. Relief: fundul vãilor intramontane. borbásii. Poa nemoralis. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. Vincetoxicum hirundinaria. Asplenium viride. Munþii Godeanu.). Sanda et al. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Parietaria officinalis. Mihãilescu S.p. Gymnocarpium robertianum. bolovãniºuri masive. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Galium album. Sedum fabaria. Geranium robertianum. Geranium lucidum. 1977.1997. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. Sanda 2002. fixate. Munþii Cernei. Clima: T = 9–2. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. mai ales datoritã factorului antropic. Moehringia muscosa. pH = 5. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus.2.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. Redactat: Simona Mihãilescu. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1991.8–7. Coldea G. Polystichum lonchitis. Popescu 1999 (Syn.6.50C. Lamium garganicum. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964.

Luzula luzuloides. pH = 5. Senecio rupestris.2. Viola jóoi.8–7. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. Sedum hispanicum. Sedum telephium ssp. Sanguisorba minor. de la poalele stâncilor (2). Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Substrat: grohotiºuri mãrunte. Habitat termofil. Cardaminopsis arenosa. Silene heuffelii. maximum. Asplenium trichomanes. Silene nutans ssp. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). Cheile Dâmboviþei). Geranium robertianum. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. Habitat termofil. Râmeþ. Thymus comosus. Specii caracteristice: Thymus comosus. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. Origanum vulgare. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Festuca rupicola var. Grohotiºuri. Cheile Runcului). Viola jóoi. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. Sedum album. Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Festuca cinerea. la baza stâncilor. Cystopteris fragilis. Salvia verticillata. fiind o grupare pionierã. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. cu procent avansat de solificare (1). creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. Cnidium silaifolium. Tãlmaciu-Podul Olt.50C. Moehringia muscosa. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Poa nemoralis. Poa nemoralis. Hieracium pilosella. Galium album. Vincetoxicum hirundinaria. Muntele Scãriþa-Belioara. Alte specii importante: Erysimum odoratum. cuprinzând plante de stâncãrii. Gymnocarpium robertianum. Crãciuneºti. Geranium robertianum. Fragaria vesca. Lamium maculatum. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. etc.0–3. Valea Sighiºtelului. Cheile Cheii. semifixate. pe grohotiºurile mãrunte. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. P = 700–1100 mm. În afarã de specia caracteristicã. Specii endemice: Campanula carpatica. Habitat pionier. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. 331 . borbásii. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. dubia. Verbascum lychnitis. Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus.5. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. Melica ciliata. în fitocenozele de Galium album. Soluri: litosoluri. Cytisus nigricans. Minuartia verna. Masivul Grohot. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. Origanum vulgare. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. Valea Ascunsã. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Valoare conservativã: mare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. majoranifolius. habitat endemic. Vadu Criºului. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Phyllitis scolopendrium. Prezenþa. Valea Iadului. de pãdure ºi chiar de pajiºti. Cardaminopsis arenosa ssp. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Teucrium montanum.6. Orlaya grandiflora. la altitudine de peste 1000 m (4). Acinos alpinus. saxatilis. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963.

1964.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. Geum urbanum. grosiere ºi. 1969. Alexiu 1998. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Valoare conservativã: mare.0–4. Sanda et al. 1997. et Faur N. Moehringia muscosa. P = 750–1100 mm. Phyllitis scolopendrium. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. Schneider-Binder E. Pop I. Grohotiºuri. Muntele ScãriþaBelioara. 2001. Melica ciliata. Boºcaiu et al. fixate din locurile umbrite. et al.1997. 1996. et al. borbásii. et Hodiºan I. 1984. Origanum vulgare. 332 . Coldea 1991. Pop I. Râmeþ. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. Clima: T = 9. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Munþii Bihor. 1968. Raþiu O. ªuteu ªt. Vincetoxicum hirundinaria. Cardamine bulbifera. 1968. Galium album. Boºcaiu et al. 1964. Sambucus nigra. 1973. Lunaria rediviva. 2001. Stratul ierbos. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. Parietaria officinalis. habitat endemic. Soluri: litosoluri. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum.6. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. Sanda et al. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. Asplenium trichomanes. Specia caracteristicã. Hodiºan I. 1970. 1984. Masivul Grohot. De remarcat în compoziþia floristicã. et al. cum sunt: Urtica dioica. Coldea G. Mycelis muralis. Lamium maculatum. Coldea et al. 1991. Dihoru et al. Feneº. 1971. Sanda 2002. În unele grupãri. slab închegate. 1966. Milium effusum etc. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. mai rar. Dihoru 1975. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). Diaconescu F. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Structura: Habitat heterogen. În sens evolutiv. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. Literaturã selectivã: Csürös ªt. Sanda 2002. 1977. Pop I. 1967. 1971. 1958. Relief: versanþi înclinaþi. Galium lucidum.00C. Vadu Criºului. Redactat: Simona Mihãilescu. Pop I. et Hodiºan 1963. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. 1973. Circaea lutetiana. Poa nemoralis. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. 1966). ªuteu ªt. Munþii Gilãului. Pop I. Cucubalus baccifer. Raþiu O. Gymnocarpium robertianum. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. 1966. Geranium lucidum. ªuteu ªt. Redactat: Simona Mihãilescu. Senecio rupestris. ªuteu et Faur 1977. 1971. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.2. Valea Ascunsã. 1969. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. Valea Iadului. Geranium robertianum. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. Coldea et al.

Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. Grohotiºuri. Káptalan 1966). Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum. Valoare conservativã: redusã. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. Alte specii importante: Geranium robertianum. 1937. 1937 (Syn. Salvia glutinosa. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. Cheile Cheii). 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. Alexiu 1998. Galium album. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. Galeopsis ladanum. pe terenurile puternic luminate. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Teucrium montanum. Csürös 1958. Pe lângã speciile caracte- 333 . Valea Iadului. Valeriana officinalis. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. Vincetoxicum hirundinaria. Clima: T = 7–50C. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Tx. Parietria officinalis. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. et al.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. în regiunea montanã. 1984. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Cardaminopsis arenosa ssp. Sanda 2002. Thymus comosus. Coldea et al. Munþii Scãriþa-Belioara. Silene vulgaris. Festuca rubra. Csürös et Csürös-Káptalan M. 1937. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. Boºcaiu 1971. Melica ciliata. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Origanum vulgare. Munþii Þarcu. Raþiu O. P = 850–1100 mm. borbasii. Achnatherum calamagrostis. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Suprafeþe: mici (10–100 ha). Senecio rupestris. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu.HAB 1999: 61. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Tussilago farfara etc. Specii endemice: Thymus comosus. Coldea 1991. Moehringia muscosa. 2001. ristice grohotiºurilor.2. Cheile Dâmboviþei. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Munþii Cernei. Sanda et al. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. Munþii Godeanu.61 Peri-Alpine thermophilous screes. H2. Arabis alpina.1997. incl.

Lamium bithynicum.HAB 1999: 61. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Clima: T = 7. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei).6. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. Melica ciliata. dubia. Thymus comosus. în regiunea colinarã. Soluri: litosoluri.1997. Poa nemoralis. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. 2001. Balcani unde au un areal optim.80C. Lamium garganicum.2. Arabis procurrens. Galium purpureum. Specii endemice: Silene nutans ssp. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. Alyssum petraeum. flavescens. P = 800 mm. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. cu înclinare de 35–400. Galium album. Parietaria officinalis. Structura: Habitat termofil. 1918. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. descris din Alpi. Teucrium montanum. Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Grohotiºuri. Melica ciliata var. Thymus comosus. Redactat: Simona Mihãilescu. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 . Cardaminopsis arenosa. Sanda et al. Coldea 1991. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Sanda 2002. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. borbásii.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Valoare conservativã: redusã. Asplenium trichomanes. Parietaria erecta. Festuca xanthina. Coldea et al. Substrat: calcaros. Geranium robertianum.311 Rough-grass screes EUNIS: H2.-Bl. Origanum vulgare.

2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Campanula alpina. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).2. 335 . Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Sanda et al. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al.6. Juncus trifidus. screes and sands CORINE: 62. Soluri: Clima: T = 2. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m. Primula minima. Valoare conservativã: mare. Soluri: superficiale cu pH = 5. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. et Voik 1976. Clima: T = 3. Festuca supina. 2001.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Voik 1976. Alte specii importante: Veronica baumgartenii. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota). Grimmnia apocarpa. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana.8. Juncus trifidus.HAB 1999: 62.5– -2. Structura: Habitatul rupicol. cu pereþi aproape verticali (80–900). Specie endemicã: Silene dinarica. moderat umede. Literaturã selectivã: Schneider E.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. habitat endemic carpatic. Stratul ierbos este bine dezvoltat. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. P = 1350–1450 mm.0– -1.2.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1997. Masivul Ceahlãu. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. în etajele subalpin ºi alpin. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.00C. Redactat: Simona Mihãilescu. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Munþii Hãºmaº. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Coldea et al. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Valeriana tripteris.6. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m. Substrat: silicios. Festuca supina.HAB 1999: 62.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967). Relief: fisuri de stânci. P = 800 mm. Coldea 1991. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago. Grohotiºuri. Munþii Piatra Craiului. 1956 (Syn.00C.5–5. Sanda 2002.

Kernera saxtilis. demissa. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. Erysimum witmannii ssp. transsilvanicum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. Lloydia serotina. cu expoziþie sudicã sau esticã. Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. Mihãilescu S. grupãrile sunt sãrãcite. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. jankae. lipsind speciile saxicole mezoterme. 1991. Draba kotschyi. Substrat: conglomerate. Eritrichium nanum ssp. Campanula carpatica. Erysimum witmannii ssp. calcare jurasice.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Coldea et al. screes and sands CORINE: 62. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. Pe culmile mai înalte. 2001. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. 2001. Androsace lactaea. Silene nutans ssp. Silene zawadzkii. 1997. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. numai în abruptul Jepilor Mici. Sanda et al. Dianthus spiculifolius. Eritrichium nanum ssp. Täuber. Gypsophila petraea. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. Campanula kladniana. Saxifraga moschata. Campanula cochleariifolia.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Sanda 2002. dubia. Asplenium ruta-muraria. transsilvanicum.HAB 1999: 62. În schimb. Specii endemice: Androsace villosa ssp. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. Nechita et Mititelu 1996. Coldea 1977. Cystopteris regia. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitat xero-heliofil. Coldea 1990. Asplenium trichomanes. În stratul ierbos.2. 336 . Saxifraga paniculata. în etajul alpin superior. intervin oligotermele Saxifraga moschata. jankae ºi Viola alpina. arachnoidea. Laserpitium latifolium.6. habitat endemic. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Trisetum alpestre. Cardaminopsis arenosa. Saxifraga mutata ssp. Alyssum repens. Beldie 1967.

1977.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. minuta. Draba kotschyi. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii. Sanda et al. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. Valoare conservativã: mare. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus.8. Sanda 2002. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. Valea Judelui. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3.00C. 1935. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. diferenþialã.. în etajul subalpin. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. Soluri: proto-rendzine. P = 1300–1400 mm. Alte specii importante: Campanula kladniana.HAB 1999: 62. Structura: Habitat rupicol. care deþin o constanþã ridicatã. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. Clima: T = 1. Este o grupare deschisã. Coldea et al. Clima: T = 1. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile. Agrostis rupestris. P = 1300–1425 mm.6. Structura: Habitat casmofit. Muchia Ascuþitã. Festuca supina. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. 1956 (Syn.5– -0. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. Lacul Ana.00C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. caracteristicã ºi Juncus trifidus. 1997. relictar. xero-heliofil.2. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. 2001. Dintre însoþitoarele mai frecvente. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Suprafeþe: mici (circa 10 ha). habitat endemic. habitat endemic carpatic. Faþa Retezatului). Redactat: Simona Mihãilescu. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Solidago virgaurea ssp. Juncus trifidus. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. în etajul subalpin.0– -0. Draba 337 . Pawl.5–5. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. et Wal. Specii caracteristice: Silene zawadzkii.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. Substrat: granite. Soluri: superficiale cu pH = 5. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. Grohotiºuri. Valoare conservativã: mare. cu expoziþii nordice.

Rhabdoweisia fugas. care prezintã o constanþã ridicatã.0–0. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Gypsophila petraea. Campanula carpatica. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. Coldea et al. Clima: T = 2. Androsace lactaea. 2001. 1997.2. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. în stratul ierbos. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. în etajul subalpin.HAB 1999: 62. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. Grimmia ovalis. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Relief: stâncãrii abrupte. screes and sands CORINE: 62. Coldea 1991. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile. 338 . Coldea 1991. Sanda et al. Alyssum repens Trisetum alpestre.6. Saxifraga mutata ssp. Juncus trifidus. Saxifraga pedemontana ssp.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri. Boºcaiu et al. Specii endemice: Achillea schurii. pH = 5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi. pe roci dure. Valoare conservativã: redusã. Festuca supina. Structura: În Parâng. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. Custura Mãtaniei. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. Grohotiºuri. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu.5–5. cymosa. Doronicum carpaticum. Dianthus tenuifolius. Kernera saxatilis. P = 1250–1350 mm. Dianthus henteri. Bisericile din Bulz). Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. 2001. Sanda 2002. Sanda et al.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat.50C. 1977. Saxifraga luteoviridis. et Walas 1937) Simon 1958. Saxifraga paniculata.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Piga din Baicu. Poa nemoralis. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Simon 1958. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Vf. Pawl. Beldie 1967. Substrat: acid.8. Polypodium vulgare. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Saxifraga pedemontana ssp. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. demissa. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin.

Zólyomi 1931. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. Munþii Suhard. calcaroºi cu Cystopteris fragilis. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. Munþii Godeanu. Cortusa matthioli. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . Munþii Piatra Craiului. Structura: Habitat sciafil. Substrat: calcare. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. în regiunea montanã. Beldie 1967. Munþii Þarcu. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda.6. În stratul ierbos. Munþii Cernei. Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Clima: T = 7. Popescu et Doltu 1977.5–0. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Soluri: superficiale. Munþii Hãºmaºul Mic. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota.2. P = 800–1300 mm. (1936) 1949 (Syn.50C. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. datoritã apelor de infiltraþie. Munþii Rarãu. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Saxifraga cuneifolia. Munþii Iezer-Pãpuºa. Campanula carpatica.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Valeriana montana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978). Grohotiºuri.

în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Redactat: Simona Mihãilescu. Asplenium ruta-muraria. Cystopteris fragilis. 1977. P = 1250–1350 mm. Sanda 2002. 2001. Polypodium vulgare. 1997. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. Grohotiºuri. Carex brachystachys. Cardaminopsis arenosa. 1997. Relief: creste. Coldea et al.6. Boºcaiu 1971. Poa nemoralis. Soluri: rendzine. În stratul ierbos. Gymnocarpium robertianum. Campanula carpatica. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Clima: T = 4. dubia. Cystopteris fragilis. Silene dubia. Sanda 2002. Poa rehmanii. stânci calcaroase. Specii endemice: Aconitum moldavicum. Asplenium trichomanes. Valeriana montana. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. Campanula kladniana. menþionãm Ctenidium molluscum. habitat endemic.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Sanda et al. Valoare conservativã: mare. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. 1991. Coldea 1991. Sanda et al. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Valeriana tripteris. Valeriana tripteris. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Saxifraga paniculata. Polypodium vulgare. Ctenidium molluscum. Saxifraga paniculata. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Thymus comosus. Alexiu 1998.2. Asplenium trichomanes. Mihãilescu S. Alte specii importante: Asplenium viride. Corongiº). Specii endemice: Silene nutans ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. Cystopteris regia. 340 . Literaturã selectivã: Diaconescu F. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. mai slab înclinate dar însorite. Sedum maximum. habitat endemic. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Moehringia muscosa. Sedum hispanicum. 2001. 1997.5–0. Gypsophila petraea. Redactat: Simona Mihãilescu. Moehringia muscosa. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Asplenium viride. 2001. Asplenium ruta-muraria. Sanda et al. Sedum maximum. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. brâne. Saxifraga corymbosa. Pietrosul. Poa rehmanii. 1973.70C. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Cortusa matthioli. Nechita et Mititelu 1996. Substrat: calcaros. Hepatica transsilvanica.

Gypsophila petraea. Asplenium trichomanes. Structura: Habitat rupicol. Substrat: calcaros. Carex sempervirens. screes and sands CORINE: 62. Androsace lactaea. abrupte. Poa nemoralis.5–0.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. Grohotiºuri. Cystopteris fragilis. habitat endemic.HAB 1999: 62. Saxifraga mutata ssp. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%. Androsace lactaea. În stratul ierbos. Valoare conservativã: mare.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii.2. Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Munþii Piatra Craiului. ombrogene ºi umede. Campanula cochleriifolia. demissa. înclinate (75–850). În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 .15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Asplenium viride. P = 1375 mm. Saxifraga luteoviridis. Clima: T = 1. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.70C. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. Kernera saxatilis. Soluri: rendzine. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2.6.

Munþii Leaota. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Substrat: calcare. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Cheile Ordâncuºei. Ctenidium molluscum. Asplenium viride.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Soluri: rendzine. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. Leontopodium alpinum. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Cardaminopsis arenosa. Valoare conservativã: mare. 2001. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Masivul Curãturi. Biscutella laevigata. P = 700–1300 mm. Sanda et al. versanþi cu pietriºuri. Melica ciliata. N. Bãcâia. Asperula capitata. Clima: T = 9. proprii substratului calcaros. Valea Iadului. demissa Silene nutans ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa.00C. dubia. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. Literaturã selectivã: Fink 1977. Cheile Cibului. Munþii Piatra Craiului. Saxifraga mutata ssp. Sanda 2002. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Grohotiºuri. Teucrium montanum. Mihãilescu S. Arenaria serpyllifolia. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album. 2001. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. Saxifraga paniculata.2. 1997. Erysimum witmannii ssp. 1966 (Syn. transsilvanicum. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. Aster alpinus. Sighiºtel. Sedum hispanicum. quadrivalens). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. fiind cuprins între 50–90%.0–1. Sesleria rigida ssp. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Stratul muscinal este bine reprezentat. Relief: stânci. Asplenium ruta-muraria. habitat endemic. Saxifraga cuneifolia. 342 . trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Coldea 1991. Vânturariþa). Munþii Bihor. Ceterach officinarum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Haynaldiana. Phyteuma orbiculare.6. Redactat: Simona Mihãilescu. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. Munþii Cãpãþâniei (Buila. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. coarctata). Vadu Criºului. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Festuca versicolor. Poa nemoralis. Moehringia muscosa. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Melica ciliata. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. Cheile Feneºului. Thymus pulcherrimus. Galium purpureum. Coldea et al. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. Teucrium chamaedrys.

Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). et al. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. Polypodium vulgare. 2001. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. Silene nutans ssp. fragmentat. Valeriana tripteris. Vrancea). Mihãilescu S. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Knautia dumetorum.HAB 1999: 62. Sebiºelului.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. În stratul ierbos. Raþiu O. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Valea Cãlimãneºti. dubia. Sedum maximum. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. 2001.5. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Sanda 2002.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. et Hodiºan 1959. 1997. coziane). Valea Sadului. Seseli rigidum. 1997. quadrivalens). Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Redactat: Simona Mihãilescu.2. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. Epilobium collinum. 1984. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. ªtefan et al. Alexiu 1998. Valea Drãganului. 1966. Valea OltuluiTurnu Roºu. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Valea 343 . Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Symphyandra wanneri. bivalens) au un rol preponderent. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. bailloni). 1963.50C. Valea Iadului. Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). 1967. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. Thymus comosus. Specii endemice: Campanula carpatica. Hodiºan 1965. Munþii Retezat. Geranium macrorrhizum. Galium kitaibelianum. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. 1997. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Silene flavescens.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Cheile Miniºului). Pop I. Boºcaiu et al. Asplenium trichomanes ssp. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. P = 1250 mm. Poa nemoralis. pH = 5. trichomanes. Boºcaiu 1970. Cisnãdioara. Coldea et al.8–7.6. Substrat: ºisturi cristaline. Hieracium pavichii. Sanda et al. Jovibarba heuffelii. Structura: Habitat rupicol. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. Diaconescu 1973. Valea Sebeºului). Clima: T = 2. Saxifraga cuneifolia. Valoare conservativã: mare. N. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens. Sempervivum zeleborii. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Valea Râmeþului. în regiunea montanã. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. Grohotiºuri. Festuca rupicola (var.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 .2.6. Grohotiºuri.

Dicranum scoparium. Isothecium myurum var. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. În Cheile Miniºului. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. 1997. sciafil. Literaturã selectivã: Borza 1959. Sanda et al. Valoare conservativã: redusã. Valeriana tripteris. 1977. Diaconescu 1973. scabridum ºi Asplenium trichomanes. 1966. Schneider-Binder E. scabridum. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Neckera besseri. et al. Stratul muscinal: În general. Coldea et al.HAB 1999: 62. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al.2.50C. Silene nutans ssp. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. 1984. Veronica bachofenii. Asplenium viride. 1999. 1972. În Defileul Criºului Repede. Epilobium collinum. Neckera complanata. Clima: T = 2. Peia P. Sârbu et al. Hypnum cupressiforme. Moehringia muscosa. Asplenium septentrionale. Substrat: ºisturi cristaline. ªuteu 1968. dubia. Redactat: Simona Mihãilescu. Boºcaiu 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Literaturã selectivã: Raþiu O. Defileul Criºului Repede. 345 . Mnium longirostre Isothecium myurum var. Specii endemice: Silene nutans ssp. Coldea 1991. P = 800 mm. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Sanda 2002. fragmentat. Raþiu O. Dianthus henteri. Sârbu et al. Asplenium ruta-muraria. pionier. Borza et Boºcaiu 1967.5. Sempervivum schlehanii. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1997. Asplenium trichomanes. Thymus comosus. Cystopteris fragilis.8–7. Sanda et Popescu A. Sedum hispanicum. Ciurchea 1970. tot timpul anului. 2001. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. dubia. Sedum maximum. sunt prezente numeroase briofite. Asplenium ruta-muraria. Galium kitaibelianum. Ctenidium molluscum. Moehringia muscosa. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Structura: Habitat rupicol. 1995. Sanda et al. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. Grohotiºuri. Specii endemice: Campanula carpatica. 1978. 1970. Saxifraga paniculata. Soluri: superficiale cu pH = 5.6. 1976. Polypodium vulgare.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. et al. Cheile Miniºului. Geranium robertianum. Schneider-Binder E. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Ceterach officinarum. Sedum maximum. Drãgulescu 1988. Alte specii importante: Poa nemoralis. Eºelniþa. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Asplenium viride. Cystopteris fragilis. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Sanda 2002. Valeriana tripteris. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1976. Geranium lucidum.

În stratul ierbos. Prin specia edificatoare Gypsophila petraea. subliniem prezenþa. în etajul subalpin.8–7. screes and sands CORINE: 62.HAB 1999: 62.6. Substrat: calcare moderat umede. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).0–1. ªaua Crãpãturii).15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3.5. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m.2.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. pH = 6. 1956 din Munþii Bucegi. Grohotiºuri. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Structura: Habitat rupicol deschis. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . a speciilor endemice. Relief: stânci cu pereþi verticali. P = 1200–1300 mm.50C.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã. în numãr mare. Clima: T = 3. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare.

15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. Hãºmaº. Saxifraga paniculata. Sanda 2002. În stratul ierbos.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. Asplenium ruta-muraria. Relief: stânci însorite. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. realizeazã 347 . Alte specii: Saxifraga luteoviridis.0–2. demissa. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. Munþii Rodnei. Coldea 1991. Soluri: proto-rendzinic. Specii endemice: Achillea schurii. 2001. 2001. Coldea et al. Rodnei. Pawlowschi 1937 din Tatra. Munþii Rarãu. Cu certitudine. Sanda et al. Silene zawadzkii. jankae. xero-heliofil. Rarãu. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Carex sempervirens. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. Poa nemoralis. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). 1937) Pawl. Grohotiºuri. Gypsophila petraea.2.6. P = 1000–1250 mm. 1997. screes and sands CORINE: 62. habitat endemic carpatic. Mihãilescu S.HAB 1999: 62. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. Draba haynaldii. diferitã de asociaþia descrisã de B. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. arachnoidea. Valoare conservativã: mare. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Eritrichium nanum ssp. et Walas 1949 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Saxifraga mutata ssp. Clima: T = 5. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. Androsace villosa ssp. haynaldiana. demissa. 1977. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. Androsace lactaea. Redactat: Simona Mihãilescu. demissa. ulterior. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Helianthemum alpestre.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. Substrat: calcare. Munþii Hãºmaº. în regiunea montanã. Campanula kladniana. Structura: Habitat rupicol. Este amintitã. Masivul Ceahlãu (?).00C.

stâncãrii. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. Crepis jacquinii. Valoare conservativã: mare. Asplenium trichomanes. Redactat: Simona Mihãilescu. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe. habitat endemic.50C. P = 1325 mm. Campanula kladniana. În stratul ierbos.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3.6. Alyssum repens. Asplenium rutamuraria. SchneiderBinder E. Erigeron uniflorus. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. Reprezintã un omolog. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Saxifraga paniculata. Silene zawadzkii. considerat balcanic. Sanda et al. Coldea 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. 2001. Coldea 1991. Leontopodium alpinum.HAB 1999: 62. Sanda 2002. Kernera saxatilis. et Voik 1977. xero-heliofil. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. Cardaminopsis arenosa. Specii endemice: Campanula carpatica.2. Thymus pulcherrimus. Coldea et al. Silene nutans ssp. Nechita et Mititelu 1996. haynaldiana. screes and sands CORINE: 62. Asplenium viride. Poa laxa. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. Soluri: superficiale.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. 1997. rocheliana ºi Gypsophila petraea. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). 1977. Eritrichium nanum ssp. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp. habitat endemic. Puºcaru-Soroceanu et al. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Literaturã selectivã: Borhidi 1958.0–2. Trisetum alpestre. Grohotiºuri. jankae. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Poa nemoralis. Thymus comosus.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Mititelu et al. 348 . 1987. Structura: Habitat saxicol. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. Coldea 1977. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Cystopteris fragilis. Coldea et Pânzaru 1987. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. dubia. Clima: T = 3. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. Substrat: calcaros. Täuber. Artemisia eriantha.

granite. Alte specii importante: Sedum maximum. 1977. Relief: fisuri de stânci acide.00C. Asplenium septentrionale. 1250 mm. arachnoidea. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. Kernera saxatilis. Campanula kladniana. 1975. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. Polypodium vulgare. Hedwigia ciliata. dubia.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Coldea et al. Thymus comosus. andezite. Sanda 2002. cu pH = 4. Asplenium viride.8. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Asplenium trichomanes. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României.6. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988.HAB 1999: 62. Substrat: ºisturi cristaline. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. P = 850– 349 . Specii endemice: Androsace villosa ssp. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Androsace lactea. Gypsophila petraea. Specii endemice: Silene nutans ssp. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. jankae. Soluri: litosoluri. Jovibarba heuffelii.5–3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. Coldea et al. Drãgulescu 1988. În stratul ierbos. Grohotiºuri. Poa nemoralis. Oligotrichum hercynicum. Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Structura: Habitat sciafil. Sanda 2002. Sanda et al. în regiunea montanã. Redactat: Simona Mihãilescu. Cardaminopsis arenosa. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. rocheliana. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. Clima: T = 6. Tx. Coldea 1991.2. 2001. 2001. Munþii Cãlimani. Munþii Cibinului. Sanda et al.5–5. Eritrichium nanum ssp.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. Coldea 1991. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. 1997. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Cystopteris fragilis. Saxifraga paniculata. bazalte. cu pereþi aproape verticali (50–900). 1993. Saxifraga paniculata.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. diferenþiindu-l de cel similar. prezent în Europa Centralã. Redactat: Simona Mihãilescu. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m. 1997. rocheliana.

Soluri: rendzine superficiale. termofil. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978.HAB 1999: 62. în etajul colinar. Clima: T = 11.6. Suprafeþe: mici (circa 1 ha).90C.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964.2. Substrat: calcaros. Relief: pereþii stâncoºi. Cazanele Dunãrii. abrubþi ºi umbriþi. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. P = 750–1200 mm. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa. Valea Þesnei. Structura: Habitat calcifil.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Piatra Cloºani. stânci calcaroase.0–4. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . Grohotiºuri. Cleanþul Ilovei.

Redactat: Simona Mihãilescu. Dianthus kitaibelii. Asplenium trichomanes. ambele fiind considerate. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. Saxifraga paniculata. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. 2001. Ceterach officinarum. Cystopteris fragilis. Moehringia muscosa. Maloº 1973. 1931. quadrivalens. petraea. în etajul montan. Cardaminopsis arenosa. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv.5–4. petraea. 1970. Redactat: Simona Mihãilescu. 1969. Valoare conservativã: mare. hungarica. Coldea 1991. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Ciuceava Frasinului). Clima: T = 9. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. Coldea 1991. habitat endemic. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Alte specii importante: Micromeria pulegium. Athamantha turbith ssp.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Sedum maximum. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. 1997. petraea. Suprafeþe: mici (1 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. adeseori. Poa nemoralis. Sanda et al. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.2. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. care conferã caracterul regional al habitatului. 1939. Dianthus petraeus. Poa nemoralis. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . Draba lasiocarpa. Soluri: superficiale. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. Coldea et al.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. Polypodium vulgare. Sanda 2002. Coldea et al.50C. Sanda 2002. Micromeria pulegium. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Asplenium trichomanes ssp. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Asplenium ruta-muraria.HAB 1999: 62.6. SchneiderBinder E. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. Sedum maximum. Saxifraga paniculata. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Substrat: calcaros. Sanda et al. habitat endemic. Edraianthus graminifolius. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. Sedum album. Cheia Prisãcinei. Grohotiºuri. 2001. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Ciucevelor (Cheia Bedinei. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. P = 800–1150 mm. 1997. et al. Schneider-Binder E. Sedum hispanicum.

Cardaminopsis arenosa. Specii caracteristice: Tortula muralis.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Grohotiºuri. Bicãjel. Valoare conservativã: redusã. Munþii Cibinului. Festuca rupicola ssp. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. Piatra Bulzului. dubia. Piatra Singuraticã. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp.HAB 1999: 62. Silene nutans ssp. Polypodium vulgare. Asplenium trichomanes. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma.50C. Munþii Gilãu. Coldea 1991. 1938. Saxifraga paniculata. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. Munþii Trascãu.HAB 1999: 62. 1937). Ocna. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Nechita et Mititelu 1996. Asplenium x adulterinum. Munþii Piatra Craiului. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. Mãgura-Tg. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Alte specii importante: Poa nemoralis. Sanda et al. Substrat: calcare.5–6. 352 . a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. Moehringia muscosa. Resmeriþã (1969) 1970.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. Mihãilescu S. 2001. Ctenidium molluscum. 2001. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. Alyssum saxatile. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. 1997. În sudul þãrii. Cystopteris fragilis.6. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. saxatilis. Schneider-Binder E. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. 1969. Sedum hispanicum. Specii endemice: Campanula carpatica. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. Paucã A. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Clima: T = 8. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. În cadrul asociaþiei. Structura: Habitat heliofil. Transilvania. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Soluri: superficiale.2. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. Tx. Valeriana tripteris. în regiunea montanã. P = 900 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. Sedum maximum. 1941. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. 1937 (Syn. în regiunea montanã.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3.: Tortulo-Asplenietum Tx. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966.

Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Doltu. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . Cazanele Dunãrii (Sanda et al. Coldea 1991. Asplenium x adulterinum. Coldea et al. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Alte specii: Veronica bachofenii. Polypodium vulagre. Sanda 2002. Valoare conservativã: mare. Structura: Habitat sciafil. 1941. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. habitat endemic. Substrat: acid. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. Asplenium trichomanes. 1997.HAB 1999: 62. P = 750–850 mm.20C. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. Clima: T = 8. Thymus comosus. Asplenium cuneifolium. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). Cardaminopsis arenosa. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. P = 770 mm.75–5. fragmentat.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei. Relief: zone piemontane. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului.4–6. Popescu. Literaturã selectivã: Paucã A. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. Mititelu et Barabaº 1972. Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). Sedum maximum. dubia. Asplenium ruta-muraria. Grohotiºuri. Cystopteris fragilis. Valea Sadului. Maria Ciuchea. Specii endemice: Silene nutans ssp. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha).0–6. identificate de noi în (Sanda. 1972. Asplenium septentrionale.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. În locuri cu înclinaþie mai micã. Poa nemoralis. Solul: litosol superficial. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m. Jovibarba heuffelii. fragmentat. Jovibarba heuffelii. dubia. Schneider-Binder E. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. 2001. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Epilobium collinum. Stratul ierbos. Solul: litosol superficial cu pH = 4. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. 1977). considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. Substrat: roci silicioase. cu pH = 4. sunt speciile dacice: Silene dubia. Structura: Habitat rupicol. specific Carpaþilor româneºti.6. Silene nutans ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. Clima: T = 8. 1968. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum.75–5. Fitocenozele. în regiunea colinarã.

Valoare conservativã: mare.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1969. dubia. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. 1977. 1997. P = 600–770 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Eºelniþa. Sanda et al. Defileul Criºului Repede. Cheile Miniºului. Grohotiºuri. Drãgulescu 1988. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Coldea 1991. Relief: 354 . Coldea et al. 1995.70C. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. Veronica bachofenii. Clima: T = 10. Sanda 2002. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Thymus comosus. Alte specii importante: Asplenium septentrionale. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). habitat endemic. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Sedum hispanicum.6. Poa nemoralis. 2001. Sanda et al. Mihãilescu S. apoi. 2001. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Specii endemice: Silene nutans ssp. Asplenium trichomanes. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. în regiunea colinarã.HAB 1999: 62. Sedum maximum. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E.2.9–6.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Asplenium rutamuraria.

Ceterach officinarum. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. Sârbu I. pH = 5. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Clima: T = 11. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.HAB 1999: 62. et al. 1997. Hypnum cupressiforme. Redactat: Simona Mihãilescu. scabridum. în timpul verii. Specii endemice: 355 . Moehringia muscosa. Sesleria filifolia. condiþii pedo-ecologice precare.6.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. sciafil. Neckera besseri. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Stratul muscinal: în general. abrupþi ºi însoriþi. Ceterach officinarum. 1970. Structura: Habitat rupicol. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Specii caracteristice: Campanula crassipes. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. Literaturã selectivã: Raþiu O. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. dubia. pionier. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. În Cazanele Dunãrii. Geranium robertianum. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Mnium longirostre Isothecium myurum var. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Ctenidium molluscu. mai scãzutã. Sedum maximum. Peia P.8–7. 2001. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). fragmentat. Asplenium viride. Alte specii importante: Alyssym petraeum. Asplenium ruta-muraria.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. În Cheile Miniºului. Dicranum scoparium. Relief: pereþii stâncoºi. Seseli rigidum. Asplenium trichomanes. Substrat: calcaros. Schneider-Binder E.2.00C. pendente. Valoare conservativã: redusã. P = 750 mm. sunt prezente numeroase briofite. Valoare conservativã: mare. Geranium lucidum. În Defileul Criºului Repede. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. Alte specii importante: Poa nemoralis. Sempervivum schlehanii. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Neckera complanata. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. iar temperatura. Stratul ierbos. habitat endemic.5. Stratul ierbos. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum. Cystopteris fragilis. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. sub bolþile sãpate în stâncã. 1978. 1970. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Valeriana tripteris. Grohotiºuri. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Specii endemice: Silene nutans ssp. Erysimum comatum. Isothecium myurum var. Sanda et al. et al.

Poa nemoralis. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. Sanda et al. Substrat: calcaros. et al. 1997. Alte specii importante: Alyssum saxatile. Sanda 2002. Horeanu 1978. recifale. Pânzaru 1997. Asplenium rutamuraria. dubia. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori.) Andrz. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. 1972. Coldea et al. Schiverekia podolica (Bess. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. Sanda 2002. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al. Linum uninerve. Relief: versanþi cu înclinare mare. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. Silene nutans ssp. ca specii edificatoare. Cystopteris fragilis. Coldea 1991. 1997. care colonizeazã roci calcaroase. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. xerofil. Sanda et al. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Polypodium vulgare. 2001. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. 1997. P = 500 mm. 1971. transplantarea în staþiunea Ripiceni. 1–12 m2 (circa 1 ha). Literaturã selectivã: Mititelu et al. Suprafeþe: mici. Sedum maximum. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Botoºani).50C. au o acoperire de 25–45%. în 1978. ca mãsuri de salvare. Cardaminopsis arenosa.2. Sempervivum zelebori. Valeriana tripteris. Specii caracteristice: Schivereckia podolica. 1997. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. 1969. Structura: Habitat pionier. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 9. Valea Prutului. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). 1971. s-a propus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). Asplenium trichomanes. Soluri: litosoluri. Stratul ierbos. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. 356 . R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.6. habitat endemic. Coldea et al.

111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. Clima: T = 3– -2.3). ªaua Ciºa-Omul. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. Poa alpina.-Bl. Structura: Habitat pionier. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Nardus stricta. argilonisipos. în etajele subalpin ºi alpin.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. Saxifraga stellaris. ca edificatori principali ai acestor cenoze. Poa alpina. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. Specii endemice: Achillea schurii. Suru. Sanda 2002. Coldea et al. Relief: bolovãniºuri. pe lângã Arenaria biflora. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. Substrat: silicios.3. Veronica alpina.6. Ciortea ºi Negoiu). R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Luzula alpino-pilosa.HAB 1999: 36.6. acide (pH = 5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora. Sedum alpestre. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. Specii caracteristice: Arenaria biflora. 357 . Luzula alpino-pilosa.50C. Sanda et al.2. Valoare conservativã: redusã.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. Coldea 1991. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline. În stratul ierbos. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Munþii Þarcu – Godeanu. 1926. P = 1200–1450 mm. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. Literaturã selectivã: Voik 1976. 1997.HAB 1999: 36. Grohotiºuri. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. de ordinul a 1 ha. Soldanella pusilla. Ranunculus crenatus. se remarcã: Gnaphalium supinum. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. Cãldarea Sãratã. Redactat: Simona Mihãilescu. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600).

Soldanella pusilla. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. în majoritatea masivelor. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. Valea Sadului.-Bl. Bucura). acide (pH = 4. de ordinul a 1 ha. Pholia commutata. Primula minima sau Carex curvula. menþionãm: Salix herbacea. Anthelia juratzkana. Coldea 1990. 1991. Gnaphalium supinum. Ranunculus crenatus. 1926 (Syn. datoritã solului care. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. Carex pyrenaica. Cercetãrile.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. Sanda 2002. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Grohotiºuri. Structura: Habitat pionier. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa deylii. Sedum alpestre. în etajul subalpin. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. P = 1450 mm. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil.0– -2. Cerastium cerastoides. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. Munþii Fãgãraº. Plantago gentianoides. lipsite de sporogoane. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. 1981. Soluri: litosoluri superficiale. Substrat: silicios.6– -2. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. care se dezvoltã pe pietriºuri. Coldea et al. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum.00C.6.-Bl. Relief: pante moderate.8). Momaia. Valoare conservativã: redusã. Polytrichum juniperinum. Munþii Þarcu – Godeanu. Substrat: silicios. Veronica alpine. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea. de ordinul la 1 ha. în etajul alpin. Buhãescu Mic. 1956. 2001. Altitudine: 1900–2270 m.: Luzuletum spadicae Br. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. Gruniu. Oligotrichum hercynicum. Luzula alpino-pilosa. 1926 retezaticum Borza 1934). în Bucegi. grohotiºuri semifixate. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. Piatra Albã). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare.00C. frecvent. are totuºi un conþinut humic bogat. acide. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Suprafeþe: mici. Valea Sadului. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. Puºcaru-Soroceanu et al. grohotiºuri silicioase înclinate. Alte specii importante: Salix herbacea. Soldanella hungarica ssp. Drãgulescu 1995. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. 1997. Cãldarea Bila). hungarica. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Se asociazã. Poa deylii ºi 358 . Pãpuºa. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Kiaeria falcata. Festuca picta. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora.2. Clima: T = 0. care. Clima: T = -0. Sanda et al. Pholia cuccullata. Peleaga. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare.HAB 1999: 36. deºi este superficial. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). P = 1300–1450 mm.

hungarica. Zãnoaga). Valoare conservativã: redusã. Saxifraga stellaris. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. Coldea 1990. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). chiono-petrofil. menþionãm: Geum montanum. Lacul Zãnoaga. Valea Pietrele. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. Kiaeria falcata. specia Ranunculus crenatus este dominantã. Plantago gentianoides. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. În Munþii Rodnei. Soldanella hungarica ssp.50C. Veronica alpina. Anieº.2. Drãgulescu 1995. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). Veronica alpina. Substrat: acid. Gãrgãlãu). Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. Grohotiºuri. 1997. Bucura. Poa deylii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. Soldanella pusilla. Resmeriþã 1976. Chrysanthemum alpinum. Coldea et al.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Valea Slãveiului. Mt.6. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp. Structura: Habitat pionier. Valoare conservativã: redusã. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. Ranunculus crenatus. înzãpezite timp îndelungat. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Plantago gentianoides. 359 . Ligusticum mutellina. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. având o acoperire de pânã la 40%. Kiaeria starkei. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Literaturã selectivã: Borza 1934. Sanda et al. Alte specii importante: Salix herbacea.3). spadicea). în timp ce în Carpaþii Meridionali. Soldanella pusilla. Munþii Retezat (Lacul Galeº. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Sedum alpestre. Gnaphalium supinum. Ineu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. circuri glaciare. Carex pyrenaica. Sedum alpestre. P = 1300–1450 mm. Buta. Clima: T = 0. Rebra. Epilobium anagallidifolium. prezente în unele grupãri. Anthelia juratzkana.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). 2001. Specii endemice: Lychnis nivalis. Cerastium cerastoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. Sanda 2002. Obârºia Radeºului. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. Kiaeria falcata.7– -1. Nardus stricta. În stratul ierbos. Soldanella pusilla este absentã. versanþii adãpostiþi de vânturi. hungarica. Relief: terenuri microdepresionare.HAB 1999: 36. acide (pH = 5. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Munþii Þarcu – Godeanu. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm).1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Dintre speciile diferenþiate. (Syn. în etajele subalpin ºi alpin.

2. Nardus stricta. Gnaphalium supinum. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Voik 1976. Geum montanum. Primula minima.). Alte specii importante: Salix herbacea. Sedum alpestre. Cerastium cerastoides. Alexiu 1998. Luzula alpino-pilosa. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . Sanda 2002. Soldanella hungarica ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp.6. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. 2005 (ined. Mihãilescu S. Chrysosplenium alpinum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Polytrichum sexangulare. Sanda et al. 1997. hungarica. Arenaria biflora. Grohotiºuri. hungarica. 2001. Resmeriþã 1976. Carex pyrenaica. Chrysanthemum alpinum.

Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. Suprafeþe: mici. Substrat: silicios. Ranunculus crenatus. Cerastium cerastoides. în etajul subalpin. Relief: microdepresiuni. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Kiaeria starkei. Sedum alpestre. Corongiº). argilonisipos. în etajele subalpin ºi alpin inferior. În stratul ierbos. Anthelia juratzkana. Cãldarea Bila. de ordinul 1–10 ha. Munþii Retezat). Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985. îndepãrtate prin denudarea solului. 2001. vârfurile Ineu. Resmeriþã 1976.0– -0. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum.60C. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. Gnaphalium supinum. Structura: Habitat chionofil. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Coldea 1990. Specii caracteristice: Nardus stricta. Plantago gentianoides. în primele faze ale colonizãrii. hungarica.5– -0. Suprafeþe: mici. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. Grohotiºuri. 361 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. 1997.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). Sanda et al. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. Gnaphalium supinum. Galaþiul. Poa supina. Corongiº. Clima: T = 2.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Soluri: litosoluri superficiale.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. Munþii Þarcu-Godeanu. Clima: T = 1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. P = 1250–1425 mm. Piule). P = 1200–1400 mm. Bucura.6. Coldea et al. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Tãul Negru). Redactat: Simona Mihãilescu. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Cãldarea Gãrgãlãului.50C. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB 1999: 36. Veronica alpina. Luzula alpinopilosa. Soldanella hungarica ssp. 1957.2. de ordinul a 10 ha. Soluri: litosoluri superficiale. Relief: cãldãri glaciare. Munþii Retezat (Albele. Valoare conservativã: redusã. Substrat: diferit. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Deºi.HAB 1999: 36. vârfurile Anieº. Rebra). Drãgãºanu.

Geum montanum. Oligotrichum hercynicum. Cerastium cerastoides. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Sanda 2002. hungarica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Luzula alpino-pilosa. Gnaphalium supinum. Nardus stricta. Chrysanthemum alpinum. Salix herbacea. Cerastium cerastoides. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Primula minima. Redactat: Simona Mihãilescu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Valoare conservativã: moderatã. Alexiu 1998. În stratul muscinal. Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. Sedum alpestre. respectiv: Gnaphalium supinum. Resmeriþã 1976. În stratul ierbos. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Coldea 1985. Epilobium anagallidifolium. Kiaeria starkei. Grohotiºuri. 1997. Carex pyrenaica. Sanda et al. Sedum alpestre. Nardus stricta. cu caracter mezo-higrofil. Specii endemice: Silene nivalis. Alchemilla glaucescens. 362 .6. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Veronica alpina. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. 2001.2. 1993. Saxifraga stellaris. Plantago gentianoides. Taraxacum alpinum. Soldanella pusilla. Specii caracteristice: Poa supina. Soldanella hungarica ssp.

Banat. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Sanda. Scabiosa argentea. gmelini. fitocenozele. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. Euphorbia seguerana. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. Onosma arenarium. Specii caracteristice: Festuca vaginata. Erysimum diffusum. Scabiosa argentea. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt. Stancu 2001. periodic.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. Dianthus pontederae.50C. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Popescu. Valoare conservativã: foarte mare. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Doltu 1980. Alte specii importante: Colchicum arenarium. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. P = 600–700 mm. Spergula pentandra. Dune de nisip continentale (64) supina. Mollugo cerviana. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979.: Festucetum vaginatae subas.2. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). Staþiuni: Altitudine: 100–250 m.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973). dune nisipoase. Onosma arenarium. Koeleria glauca. 363 .HAB: 64. hungarica. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. Corynephorus canescens. Alyssum montanum ssp. din punct de vedere chimic. Carex supina. Clima: T = 11–9. Koeleria glauca. Hieracium echioides.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. Relief: teren plan sau cu denivelãri.4. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana.11 Inland dune pioneer grassland PAL. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Sanda.6. Alyssum montanum.6. spulberate de vânt. Popescu. Anthemis ruthenica.HAB: 64. Koeleria glauca. Grohotiºuri. Dianthus pontederae. Popescu. Roci: nisipuri continentale. Corynephorus canescens. Festuca vaginata. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata.

Popescu. Roci: dune nisipoase continentale. Syrenia cana. P = 600–700 mm. Apera maritima.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963.6. Euphorbia seguierana.5–90C.HAB: 64. P = 350–600 mm. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Bromus tectorum. Achillea ochroleuca. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. Fumana procumbens. Speciile mai scunde. Astragalus virgatus. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Silene thymifolia. arenicola. Anthemis ruthenica. Grohotiºuri. Astragalus virgatus. Syrenia montana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. 1973. Galaþi). Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Alte specii importante: Silene conica. Koeleria glauca. Izvoarele. Hanu Conachi (jud. Helichrysum arenarium. pânã la nisipuri fixate. Sanda 1976. Specii rare: Ephedra distachya. dune nisipoase. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Scabiosa argentea. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Suprafeþe: 15–50 ha. Valoare conservativã: mare. cu acumulãri de material organic. Medicago falcata. Syrenia montana.2. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Viola hymetia. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Clima: T = 11–9.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Mollugo cerviana. Kochia laniflora. Ephedra distachya. Astragalus virgatus. Dianthus polymorphus. Balta Verde. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Veronica praecox. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Festuca beckeri. Syrenia cana. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. ce alcãtuiesc al doilea etaj. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Helichrysum arenarium. Gypsophila perfoliata. Clima: T = 11.50C. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. Medicago falcata. Stachys patula. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. Fumana procumbens. Carex colchica. Kochia laniflora. arenicola. Stipa botrysthenica. În 364 . Relief: teren plan. Delta Dunãrii 10–15 ha. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Plantago arenaria. Redactat: A. Rãspândire: Nisipurile continentale. Silene conica. Koeleria glauca.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Polygonum arenarium. Centaurea arenaria. Soluri: nisipuri nefixate. Tragopogon floccosus. Thymelaea passerina. Polygonum arenarium. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Popescu. Tribulus terrestis. Asperula setulosa. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Polygonum arenarium. Delta Dunãrii (Letea). din punct de vedere chimic. Onobrychis arenaria. Scabiosa argentea. Valoare conservativã: moderatã.

Silene otites ssp.HAB: 64. Sanda 1987. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Popescu. Suprafeþe: 30-40 ha. Achillea ochroleuca. Literaturã selectivã: Popescu. Stancu 2001. Bromus tectorum.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Peucedanum arenarium. Tribulus terrestris. Scabiosa argentea. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. Popescu. 34.715 Pannonic dune closed grasslands. Sanda.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. Viola kitaibeliana.2. 34. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Apera maritima. Achillea ochroleuca. Corispermum nitidum. Clima: T = 110C. neutre pânã la slab acide. Kochia laniflora. Corispermum marschallii. Bromus tectorum. Carex liparocarpos. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Secale sylvestre. Sanda. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Achillea ochroleuca. Viola kitaibeliana. Centaurea arenaria. Redactat: A. Plantago arenaria. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL.715 Pannonic dune closed grasslands. Popescu. Alte specii importante: Tragus racemosus. Gypsophila perfoliata. Chondrilla juncea. Doltu 1980. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Sanda. Specii caracteristice: Plantago arenaria. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Erysimum diffusum. Euphorbia seguierana. Erigeron canadensis. Calafat). 1960) Popescu. Sanda. Literaturã selectivã: Borza 1963. spulberate de vânt. Valoare conservativã: foarte mare. Stancu 2001. 365 .A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. Doltu 1980. periodic. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. Grohotiºuri. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Polygonum arenarium. Centaurea arenaria. datoritã faptului cã nisipurile sunt. parviflora.HAB: 64. Tragopogon floccosus. Astragalus onobrychis. P = 450–600 mm.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. Popescu. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Redactat: A.6. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Polygonum arenarium. Silene borysthenica. Popescu.

5–110C. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Secale sylvestre. Corispermum marschallii. Structura: Fitocenoze alcãtuite. 366 . Grohotiºuri. Secale sylvestre. în cea mai mare parte. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Relief: teren plan cu dune nisipoase. Valoare conservativã: mare. Plantago arenaria.6. P = 400–550 mm. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. vernale. Redactat: A. Sanda. 1997. neutre pânã la slab acide. Tragus racemosus. Corispermum nitidum. Stancu 2001. Substrat: nisipuri continentale. Popescu et al. Popescu. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Sanda. Clima: T = 9. Popescu. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum.2. din specii anuale. Tragus racemosus. Silene conica. Literaturã selectivã: Popescu. Viola hymettia. Doltu 1980. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Polygonum arenarium. Polygonum arenarium. Corispermum nitidum. Scabiosa ochroleuca. Scabiosa ochroleuca. Silene conica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Kochia laniflora. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha.

Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri.2. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . Decu and Juberthie. Structura: „Flora” subteranã. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. Substrat: predominant calcaros. Sârbu et Popa. 1992. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia. Fauna subteranã. datoritã absenþei luminii. Dobrogea (Movile). 2004.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. de la 5–1500 m. Grohotiºuri. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. Carpaþii Occidentale. Valoare conservativã: foarte mare. 1989. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. uneori la una singurã. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). Carpaþii Meridionali. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa. Lascu. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. Cristea 1983. cu arealul redus la câteva peºteri. Lascu &.6. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. 1993. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2.6. Staþiuni: Altitudini: diferite. majoritatea endemice.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. 1994.5. Negrea et al.

Glechoma hederacea.2. Agropyron repens. Daucus carota. în lungul cãilor de comunicaþii. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943. Capsella bursa pastoris. Sanda. Geum urbanum.00C. Nepeta cataria. Popescu. Taraxacum officinale. Eragrostis minor. Agropyron repens. Dobrogea. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. et Ana. Clima: T = 11. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca.1. Conium maculatum. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica.0–5. Moldova).2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M. Verbena officinalis. Roci: pietriºuri. Etajul inferior este mai slab reprezentat.7. fiind alcãtuit din speciile. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. nisipuri. pilosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. Popescu. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Maria Coroi 1998. Valoare conservativã: redusã.HAB: 87. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Relief: teren plan. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Leonurus marrubiastrum.7. Muntenia. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. P = 450–1000 mm. Cynodon dactylon. Cardaria draba. Verbena officinalis. Cirsium arvense. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. Ballota nigra. Redactat: A. Oltenia. E. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . Stancu 2001. Conium maculatum. Carduus acanthoides. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Cardaria draba. Leonurus cardiaca. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2.

2. Stancu 2001. Arctium lappa. Redactat: A. Verbascum thapsus. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978. P = 450–600 mm.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Marrubium praecox. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. 1936. Datura 369 . Soluri: cernoziomuri. Artemisia vulgaris. Muntenia. Descurania sophia. deficitare în umiditate.50C. Carduetum nutantis Sãvul. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. Cirsium lanceolatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. C. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. solstitialis. Alte specii importante: Arctium lappa. Chamomilla recutita. Sanda.7. acanthoides. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. Artemisietum annuae Morariu 1943. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est.HAB: 87. Ballota nigra.HAB: 87. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. Suprafeþe: de la 0. Valoare conservativã: redusã. Arctium lappa. P = 450–650 mm. 1927. Soluri: cernoziomuri. Morariu 1967. nisipuri aluviale. tauricum. Roci: depozite lutoase. soluri nisipo-lutoase. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. Onopordum acanthium.5–4 ha. Morariu 1943. C.Bl. Agropyron repens. Clima: T = 10.5–9. loessuri. Artemisia absinthium. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. O.2. Structura: Onopordon acanthium. O. Chenopodium album. uneori slab sãrãturate. C. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. Clima: T = 10. et al. Popescu.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. Cirsium lanceolatum. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). tauricum. Carduus nutans. în Oltenia. Carduus nutans. Staþiuni: terenuri plane.5–90C. Verbascum thapsus. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. cum. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. Verbena officinalis. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Descurania sophia. hamulosus. Agropyron repens. Roci: depozite loessoide. Centaurea calcitrapa. Lolium perenne. Dobrogea ºi Moldova. O. cu precãdere. Stellaria media.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Biol. veget. 38: 45–51. CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
^ ^ ^
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

Bot.. Universitá degli studi di Camerino. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien). Seria Biol.. de Biol. 13: 55–60. CRISTUREAN I. Termeszéttud. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. Biol. Cluj-Napoca.. CRISTUREAN I. Contrib.... 2(1–2): 127–143. Bacãu. CRISTEA V. de ªti.. CRISTEA V. 1992. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud. 15(1): 71–90. 28(2): 87–91. Acta Bot.. FURDUI E.. CRISTEA V. Studia Univ. MITITELU D. ºi Geograf.. 1999. de Biol. 1964. de Biol. de Biol. Roumanie). PREDA M. Biol. Acta Bolyaiana. 133–140. CRISTUREAN I. 133–157. Contrib.... Secþ. 481 .. 1972. 1994. RUSU I. 105–114. Cluj-Napoca. Contrib. Analele Univ.. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat.. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud. ºi Cerc. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. 313–325. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara.. Bihor). Contrib. 1976. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Bacãu). Contrib... CRISTEA V.. Muz. Bot. Berlin. Seria Biol. 1975–1976: 289–296. Bot. Sibiu. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor.. Cluj-Napoca. Stud. 1956. 1958. CSÜRÖS ª. veget.. 7(1–4): 29–32. ªti.. Bot.. ºi Cerc.. de Biol... Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara. Stud. Bot. Bucureºti. 79–80. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. de Biol. Cluj-Napoca. GOIA I.. Cluj. Nat.. Centenar Muzeal Orãdean. CRISTEA V. Sér.. 1968: 245–279. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L. 1963. 137–143.. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali).. CSÜRÖS ª. Stud.. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. ClujNapoca... I. 1976. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). -var Babes és Bolyai. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. Cluj-Napoca. Stud. Bot. 33–37. HODIªAN I. CRISTEA V. 117–123. Horti Buc. Bot. Bot... Contrib. CSÜRÖS ª... Bistriþa-Nãsãud). Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. BabaºBolyai.. CRISTEA V. ARSENE G. Seria Biol.Bibliografie COSTE I.. GROZA G. AVRÃMUÞ O.. CSÜRÖS ª. Biol. Muz. 1977. Bot. Cluj-Napoca. 1981.. CRISTUREAN I.) Trin.. NAGY F. de Biol. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj.. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane. COSTE I. 1968.. Contrib. ºi Cerc. 1983. Stud. DRÃGULESCU C. 1970. CSÜRÖS ª. Bul... GOIA I. Egyet. CSÜRÖ-KÁPTALAN M. Brukenthal. CRISTEA V. Geol. Seria ªti. COSTE L. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. Contrib.. 1956. 1983. Universitá degli studi di Camerino. Ocrot. CRISTEA V. Sibiu). Bucureºti. ºi Cerc.. GROZA G. în a doua staþiune din þarã. 2: 105–128. 47(2): 119–135. Archiv für Naturschultz.. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. var. Horti Buc.. Bucureºti.. 1976. II(1–2): 303–328. CSÜRÖS ª. 1953. AVRÃMUÞ O. 1947. 23: 161–187. Nat. 1976. 1957. Acta Bot. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole.. CRISTEA V. CRISTUREAN I. 1995. 1974. Contrib. COSTICà M.. IONESCU-ÞECULESCU V... 7(1–4): 33–56. 1994. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). 2000. 1979. 7(1–4): 57–77. CSÜRÖS ª. 1968. GÃLAN P. ºi Cerc. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Kozl. NAGY-TOTH F.. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. Contrib. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. Stud. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Revue Roum. K.. GROZA G. 5(2): 219–235. CSÜRÖS ª.. Cluj-Napoca. végét.. Contrib. 79–80... Cluj-Napoca. COSTE I. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. Oradea: 727–733. Bucureºti. Stud. Bucureºti. PAP S. 1980–1993.. Cluj-Napoca. CRISTEA V. dobrogene.. 1(2): 138–146. Bucureºti.. CSÜRÖS ª. Agron.. Nat. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes... Trifolium lupinaster L. 28: 171–176.. ªti. Bot. CSÜRÖS ª. Acta Bot. ªti.. Bot. veget. CSÜRÖS ª.. 1993. ªti. POP A. Stud. Horti Buc... CSÜRÖS ª. ºi Cerc. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat.. 1991–1992: 31–36. BECHIª EMILIA. Stud. Cluj-Napoca. 1951. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cluj-Napoca. 17–23. 1998. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. XVII: 203–212. Nat. Cluj.. veget. 1956. ºi Cerc. ºi Comunic.. CSÜRÖS ª. 4(3): 145–151. Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. Bucureºti.. ClujNapoca. în sud-vestul României.. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor... CRISTEA V.. Seria Biol..G. 45(2): 207–217.. 1983. Roumanie). Alba). albiflorum Ser.. ºi Comunic.. Bucureºti. POP I. 1990.

DIHORU G. Contrib. Bucureºti. Stud. 28: 161–163.. Seria Bot.. GERGELY I. PAP S. Cluj-Napoca. 19(2): 407–410..S. Horti Buc...a.. R. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). 1966. CSÜRÖS ª.. 175–189. DIHORU G. 1979.. 1972. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca.. Acad.. Bucureºti. Stud. Cluj-Napoca. 15: 123–131. Deltei Dunãrii. Biol. DIHORU G. CSÜRÖS ª. „Al. DONIÞà N. GERGELY I. Tulcea. II. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. Secþ. Bot.. Contrib. ANDREI M. Acta Bot. Analele ªti. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. 1960... Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. Dealurile Tohani. Econ. Inst.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. CRISTUREAN I. Biol. Bot. Univ.. 21(3): 197–203. Ed. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei. Seria Bot. ODANGIU A.. 131–150. 2: 7–15. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. Analele ªti. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. Ser. 193–201. Secþ. Bucureºti. Univ. Bot. Iaºi. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. 1965. Cluj-Napoca. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt. 1976. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud.. 1973.. Bucureºti. 482 . DOBRESCU C.. Contrib. DANCIU M. 14: 129–134. Seria B. DEVILLERS-TERSCHUREN. 1962. Secþ. Iaºi.. no. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). CSÜRÖS ª.. 1963. Iaºi. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. 1968. 1957. 1985. II. 27(1): 3–8.. Nat. II-a.. Bot. DIACONESCU F. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1969. 1969. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. 16(2): 333–345.. Biol. Înconj. Bot. Iaºi.. Cluj-Napoca.) P. Contrib. 1975. ANDREI M.R. DIHORU G. Ocrot.. Ocrot. Horti Buc. Secþ.. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate.. Serie nouã. Braºov. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa. Polit. „Al.. Braºov.. 277–312. Covasna). Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti.. 9(2): 167–184.. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud. Contrib. Bucureºti.I. Inst.. Stud. 223–232. 1970. Bucureºti. Vaslui). Înconj. Acta Bot. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Bucureºti. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt. Nat. CSÜRÖS ª. Vegetatio. 149–173. Inst. Polit. ªti. Cuza” Iaºi. Cluj-Napoca. 12: 117–120. ClujNapoca. Bucureºti. DAMIAN I. Seria C... Contrib.S. DIHORU G.. DANCIU M. Cuza” Iaºi. Nature and Environment. Bot. Biol. ÞUCRA I.. CSÜRÖS ª.. ºi Cerc. Cuza” Iaºi.Bibliografie CSÜRÖS ª. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1962. Ed. Contrib.a. NIEDERMAIER K. Bul. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. DEVILLERS P... DIHORU G.. Cluj-Napoca. Secþ.. „Al. KOVÁCS A. 5: 101–118.I. Serie nouã. 78. RESMERIÞà I.. Seria Bot. NEGREAN G. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. Iaºi. Lucr. 1975.. NEGREAN G. Council of Europe.S. 3: 19–55....R. 1963. DANCIU M. Univ. Înveliºul vegetal din muntele Siriu. 249–262. Ser. DIHORU G. Braºov. Beauv.. 1973. Cluj-Napoca.. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. 1968: 207–214. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. DANCIU M. SPÂRCHEZ Z. Acta Bot. 1999. Cluj-Napoca.. Biol.-Forest... 13(6): 301–318. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. II. 1972. 1970. Muz.. Biol. Studia Univ.R. Bot. DOBRESCU C. 1971. 1965. Nat. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. Braºov.S. Bul. DOBRESCU C. 1997. din Transilvania.. J. ºi Cerc. din R. Univ. Univ. DIHORU G.I. 1969. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. DANCIU M. Bucureºti. Bucureºti.. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. 2: 423–424. Cuza” Iaºi. 1970.R. Seria Bot. „Al.. DIHORU G... Univ.. DIHORU G. Bot. DIHORU G.. Polit. I.. 1968.. Bucureºti.. Biol.. DOBRESCU C. 1972–1973: 353–423.. II. DOBRESCU C. A classification of Palearctic habitats. Babeº-Bolyai. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R. Cuza” Iaºi. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag... HODIªAN I.. POP I.. Serie nouã. Bul. NEGREAN G. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota. CRISTUREAN I.I. 2000. B.. ºi Cerc. 1961–1962 (2): 949–961..I. 17(1): 35–44.). Bucureºti. 13(1): 19–30. Acta Bot. Serie nouã. Braºov. Med. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. Peuce. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. „Al. 24(2): 83–94. Serie nouã. R. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. Acad. Biol. 141–159. Biol. ºi Cerc.a. 1973.. Biol... Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi.. Horti Buc. Analele ªti. BAVARU A. Med. Strasbourg. Analele ªti.. 14(1): 147–158.. 1973.a.. 19(2): 465–474.. Stud.. Horti Buc. 1971. 1970.. Contrib.

I. ICPDD Tulcea. Stud. 1983. 1989.. 1990. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). Serie nouã. N. DIHORU G. Univ.. DONIÞà N. IVAN D. et al. DRÃGULESCU C. DOBRESCU C. Biol.. Asociaþii de salcie (Salix alba L. Fac. MITITELU D. Univ. Pajiºtile din Carpaþii României. Univ. Muz. Piteºti. végét. ºi Comunic. 30: 52–54. 1992. Seria Biol. veget.. Bucureºti.a. 1997. The vegetation from the Someº (Szamos) valley. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud.... Nat. Contrib.). SANDA V..a. Sibiu). ale Inst. ªti. SANDA V.. Univ. ºi Cerc. Univ.. Secþ. Biol.. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. Serie nouã.. ale Inst.. Iaºi... Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România.a.. Cuza” Iaºi. ªti. Bul..a.. Cuza” Iaºi. 1972. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. ROMAN N.. Bucureºti. DOLTU M.I. Univ. POPESCU A. 1979..I. 2.. Stud. Sér. Wooden Vegetation... Analele ªti.I. Brukenthal.I.. Secþ. (145–165 p. Suceava. 370 p.. DOLTU M. 27: 12–18. Sibiu. Sibiu.).. DRÃGULESCU C. fizicã. 1985. Bucureºti. Cuza” Iaºi. Vegetaþia României. Stapfia. Tiscia monograph series. Serie nouã. DONIÞà N. Muz. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. PAUCÃCOMÃNESCU M..I. Analele ªti. Secþ.. Serie nouã.I. Ed.. de Cerc. DRÃGULESCU C. LAZÃR M. Nat. Bot. 15(1): 165–179. Analele ªti. ºi Comunic. Biol. 1985: 109–140. STÃNESCU V.. Vegetaþia Carpaþilor... DOBRESCU C. ªti. 24: 315–362. Stud. BOULLET V. Iaºi. 6(4): 383–390. Analele ªti. Analele ªti. ªti.. Stud. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p.. Bucureºti. DONIÞà N. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). GÉHU J.. Sibiu. The Maros/Mureº River Valley. Biol.O. . „Al. ºi Med. Cuza” Iaºi. ºi ed.-M. Iaºi. Vol. 1980. 1977.. GHENCIU V... Analele ªti. Nat.. Nat. de Ocrot.. Constant. Înconj. Pãd. MITITELU D. Sibiu). Inst. 1987. 1995c.. „Al. 1994. KOVÁCS ATT.. Muz.. ªti.. Iaºi. DOBRESCU C.. 38(1): 28–37. Constanþa). 18(4): 341–353. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud.. ºi Comunic.. PASCAL P. POPESCU A. DRÃGULESCU C.Bibliografie DOBRESCU C. DRÃGULESCU C. ºi Amenajãri Silvice. Biol. DOBRESCU C.. 1974. Seria Biol.a.. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº.. 33: 25–28. KOVÁCS ATT. ºi Cerc. Vegetaþia alpinã (98–108 p. 13–21. 1990.. Bucureºti.. Piteºti. Biogeografia României. Cluj-Napoca. DIHORU G... ªti. 88(11): 592–599. Univ. Cãlinescu. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). „Al. 18(1): 127–144. II... COLDEA G. BÂNDIU C. 24–26. IVAN D. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor.. DONIÞà N. 7: 73–80. VIÞALARIU G. în R. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi. 1994. 1970. Ed. Bucureºti. 37–88. DOBRESCU C. 390 p. BOªCAIU N. ªti. DRÃGULESCU C. 1990.a. 1985. Ministerul Apelor. 1973. II.. Rev.. 1981. V: 383–393. DOBRESCU C. 23: 197–219. ªti. II. Cluj-Napoca. Brukenthal. Tehnicã Agricolã.. Serie nouã. Nat. „Al.. CHIFU T. de Biol. de Cerc. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc.. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave.. 1961. 1981. Obiective de ocrotirea naturii. ÞOPA E. Sibiu. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. Cuza” Iaºi.. 1969.. Secþ. Delta Dunãrii. ªti. EFTIMIE E. Ed. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. DRÃGULESCU C.. Bucureºti.. SANDA V. „Al. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi. CHIRIÞà C. DOBRESCU C. 6(1): 11–20. ºtiinþificã. (coordonator). ºi Comunic. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului.. Argessis. Brukenthal. în sudul Transilvaniei. 47–111. 1966. DOLTU M. Analele ªti. 407 p. Cuza” Iaºi. II. de Biol. „Al. Tehnicã Agricolã. Biol. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov. X. Bucureºti DRÃGHICI B. Bot. 1994. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. 24: 73–89. A study of the geography.. Lucr. Iaºi. Ocrot. 1986.. Stud. POPESCU A. Iaºi.. Muz. DOBRESCU C. VIÞALARIU G. Univ. Contrib. Bucureºti. Biol.. 20(1):145–154. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. Stud. Nat.. Serie nouã.. Revue Roum. Studii ºi Comunic.I. 1979.I.. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Ed.) din luncile Câmpiei Române. 1995a.a.I. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). Biol. ºi Comunic. 25: 87–151. FINK H. Stud. KOVÁCS ATT. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului. DONIÞÃ. Anal. Secþ. Serie nouã. Secþ. Seria Bot. VIÞALARIU G. 483 . Nat. SANDA V. Bacãu. 1969. II. Secþ. DRÃGULESCU C. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România. Iaºi. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova.. Muz. 1995b. Landsmuseum Linz. POPESCU A. DOBRESCU C. 111–120. Bucureºti.. Contribuþii fitocenologice din Moldova.. Înconj. DONIÞà N. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. II. II... Cuza” Iaºi. Fitosociologia. Pãd..). „Al. Biol. 129–136. 34(1–2): 39–43. Med. DONIÞà N.

Agron. Cluj-Napoca. HODIªAN I. Bot. Bot... Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zona de interfluviu Timiº-Bega. Pãd. Cluj-Napoca. KOVÁCS A. Lucr. Contrib. Inst. HODIªAN I. KISGYÖRGY BLANCA. GERGELY I. 53(10–1)1: 505–518. reg. 21(1–2): 56–67. 5: 335–346.) în regiunea Cluj. MOLDOVAN I.. Ser. Hunedoara). Satu Mare). Cluj – Napoca. Cluj-Napoca. 1941. Inst. 1963. 1968. 1967. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete. 1969. 1968. 89–142. Biol. 2: 9–20. Cluj-Napoca. 1976. Bot. GHIªA E. Univ. Cercetãri asupra as. Bucureºti. 125–131. 484 . Horti Buc. Lucr. 1974.. 209–230. Bot. GERGELY I. Asociaþii praticole de luncã din interfluviu Timiº-Bega. 1960... Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega. Biol. 13: 221–229. Inst. GHIªA E. Contrib. Cluj-Napoca. CIURCHEA M. Ser. GERGELY I. Cluj-Napoca.. HODIªAN V. 1989. 143–165. I. Peuce. GERGELY I. 221–229. Agron.. Contrib.. Bot. Hunedoara). BistriþaNãsãud). HODIªAN I.. 1964. Contrib. 1980. Contrib. 20–30. Stud. Pãdurile de rãºinoase de pe Valea Feneºului (raion Alba. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud. Contrib.. reg. Biol. 20(3–4): 127–141.. 12: 193–209. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba.. Cercetãri de vegetaþie în masivul Vãii Caselor (jud. Timiºoara. Bot. Bot... Studia Univ. ClujNapoca.... Contrib. Bot. GHIªA E. ºi Cerc.. Cluj-Napoca. RAÞIU O. 1977. Contrib. Teza de doctorat.. ClujNapoca. 1970. 263–298. Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Bot.. Rev. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud. Lucr. Babeº – Bolyai. Ceretele ca tip de pãdure. 53(8–9): 444–457. Babeº-Bolyai. România. Studii de vegetaþie pe „Colþii Trascãului”. Babeº-Bolyai. HODIªAN V. Cercetãri fitocenologice în Munþii Zarandului... Pãd.. Bot. Contrib.. 2: 57–67. ºi Cerc.. Harghita). 207–219. Bot. la Timiºoara.. HODIªAN V. RAÞIU O. GROZA G.. ºi al Muz. RESMERIÞà I. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud. Cluj-Napoca. 1940. Bistriþa-Nãsãud). ªti.. 1973. Contrib. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba. Contrib.. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº. GERGELY I. Cercetãri de vegetaþie pe valea Ribiþei (jud. 1979. 130–144. Bot. Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei perturbate din depresiunea inferioarã a Ciucului (Jud.. ªti. Bot. Rev. Bot. RAÞIU F. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R. HODIªAN I.. GEORGESCU C. Contrib. Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud. I... 2: 9–22.. Cluj-Napoca: 195–202.. Cluj-Napoca. GRIGORE S.. Timiºoara.. Bul. Ser.. 1970..C. la Timiºoara. Vegetaþia pajiºtilor xerofile din Podiºul Casimcea (Dobrogea). Rev. 25–51. Timiºoara.. GERGELY I.. 1970.. Bot. Pajiºtile mezofile din depresiunea Trãscãului. Cluj-Napoca. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud. Studia Univ.. Bucureºti. GROZA G. Acta Bot. ºi al Muz.C. Agron. Contrib. 1941. 1971. 1957. Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului. 8(1–2): 95–131.. HODIªAN I.. Bul. Contrib. 53(4): 192–204. 1941.. Stud. Cluj-Napoca. 2: 785–796. Bot. reg. 1967. România. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni. Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului. Bot. 145–150.. 1976. GRIGORE S. Flora ºi vegetaþia Munþilor Dognecei.. Ceretele poienite. Contrib. 1974. Contrib. Stud. HODIªAN I. Vegetaþia halofilã din Câmpia de divagare Timiº-Bega. GERGELY I. Cluj-Napoca. 1962.S. Bot.. de Biol. Ceretele încheiate. Pãd.... GHIªA E. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. POP I. 1972. GERGELY I. Asociaþii stepice montane din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Studia Univ. ClujNapoca. HOREANU C.. 1: 25–31.... Bot.C. Bucureºti.. ªUTEU ª. 1960. GERGELY I... Hunedoara). 1941. Bot. 1988. ªti. Contrib. Bot. Cluj-Napoca. Tulcea.. Bot. GEORGESCU C.. HODIªAN I. GERGELY I. Cluj–Napoca. HODIªAN I.. GERGELY I... Alba). Contrib. 11: 471–491. SPÂRCHEZ Z. 1980. Bucureºti. 1966. GHIªA E. Grãd. Cluj-Napoca... 185–190.. FAUR N. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în Transilvania. 1973. Bucureºti. II. Contrib... GRIGORE S.. Contrib. Alba). de Biol. Grãd. 225–228. 1969. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd.. Pajiºti de stâncãrii din partea nordicã a munþiilor Trãscãului. 11(2): 255–267. POP I.... 23(1): 13–45.Bibliografie GEORGESCU C. Aspecte de vegetaþie de pe valea Someºului Rece (munþii Gilãu). Cluj-Napoca. Deltei Dunãrii. Bot. Asociaþii de Helictotrichon decorum din R. Bot. Cluj-Napoca. 167–181. GERGELY I. HOBORKA. ºi Cerc. Cluj-Napoca. GRIGORE S. Cluj-Napoca. HODIªAN I. 207–221. 131–143.. Alba). Cluj-Napoca. Biol. Muz. GERGELY I.111–121. 1961–1962. Babeº-Bolyai. Cluj-Napoca. GERGELY I. 1965. Bot.S. Hunedoara). Contrib. Ceretele ca tip de pãdure.. Seria Bot.. ClujNapoca.. 1966.... HODIªAN I. Flora ºI vegetaþia mlaºtinii „Rãbufnitoarea” (munþii Turiei – Judeþul Covasna). 1970... HODIªAN I. 95–104. RAÞIU F.. 25–36.

Med. Cluj-Napoca. Suceava). Fenomenul de poluare ºi vegetaþia în zona Slatina. LUPU A... jud. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei forestiere Cenaru (jud.. ªti. Muz.. KOVACS AL... KOVÁCS A. Stud. D. Înconj. Muz. 14(2): 181–186. Seria Biol. Studiu sinecologic comparativ în unele grupãri vegetale higrofile din zona submontanã a judeþelor Suceava ºi Neamþ. 24(1): 21–28.. Mestecãniºul de la Reci ºi vegetaþia acestuia (raion Sf. Biol. 23–32.. Stud. Botoºani).. Stud. Vegetaþia de luncã din Pasul Oituzului. Limnologica.Bibliografie HOREANU C.. Flora ºi vegetaþia Munþilor Bodoc. Vrancea).. 4: 415–434. 119–124... PRACH K. Bot. Teza de doctorat (Publicatã la Ed. 15(4): 7