Habitatele din Romania

Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
^ ^

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

România. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R. 1978. cu completãri) .S.14 INTRODUCERE Fig.

prin urmare. ecologic. platou. Câmpia Dunãrii etc. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). pe regiuni istorice (Moldova. Maramureº. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. panonic. 15 . pajiºti. utilizate la nivel european.). Banat. III) specii endemice ºi rare. ponto-sarmatic. Carpaþii Meridionali. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. Pentru pãduri.). Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. IV) foarte mare. vest-pontic. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. Muntenia. II) moderatã. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). climã (temperatura medie anualã. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic.INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. dacic. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. balcanic) (fig. Dobrogea. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. EMERALD. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). cercetãri. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. planuri de amenajament etc. precipitaþii medii anuale). ºi. trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. tufãriºuri. EUNIS). în plus. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. Corespondenþa cu sistemele de clasificare. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. vale. Subcarpaþii Munteniei. Oltenia. CORINE. 2). Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. Structura este definitã prin caracterul geografic. s-a utilizat denumirea consideratã validã. Criºana. forme de relief (versant. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare.) (fig. moldav. etc. danubian. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. rocã sau substrat. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. getic. culme. ii) pentru dealuri ºi câmpii. III) mare. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. PALAEARCTIC HABITATS. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. 2000). 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. luncã etc.

respectiv 24 de subclase.12. publicat în M. se poate afirma cã. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. nr. din Directiva Habitate. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure.097/ 6. 1. stepe. turbãrii. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr.O. care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. Pe subclase de habitate. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. al României. Partea I. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357.2005). din cele descrise în lucrare. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini. prin descrierea habitatelor din România. Un numãr de 173 de habitate. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . III) lista tipurilor de habitate. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare.2005. 1198/25. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. IV) lista tipurilor de pãdure. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor. Directiva Habitate). În concluzie.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv.11. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România.

teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. în parte a celor mezofile. în majoritate. temperat continental. temperat oceanic. între altitudinile de 100–300(400) m. Pe harta geograficã a Europei. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. Q. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. în câmpiile ºi podiºurile din estul. Principalele unitãþi de relief. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. Abies alba ºi Picea abies). 4): • zona de stepã. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. Astfel. sudeuropene.INTRODUCERE 1. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. Q. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). cerris. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. determinatã de creºterea altitudinii. induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. medioeuropene. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. ÎN CARE SE Dar. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. din preajma Carpaþilor. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. 17 . 3). corelat. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. în România clima. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. Ca urmare. sunt redate în harta din figura 2. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. • zona de silvostepã. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). se poate constata cã. frainetto. în centrul teritoriului. din România. între altitudinile de 50 ºi 150 m. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. Luând în considerare. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. sudul ºi vestul României. la altitudini mai mari. la cel stepic. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. între altitudinile de 0 ºi 100 m. teritoriul României s-ar situa. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). în parte a celor termofile-submezofile.3. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. Principala modificare.

1978) . România.S. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.18 INTRODUCERE Fig.

cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. • etajul pãdurilor nemorale. Q. În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). În cadrul zonei de silvostepã. • al pãdurilor de molid presubalpine. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Q. pedunculiflora). silvostepa se situeazã. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.INTRODUCERE În Dobrogea. frainetto). 1983) 19 . iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). Fig. deasupra stepei zonale. În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. dar puternic influenþat submediteraneean. ca etaj. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. În cadrul zonei de stepã. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur).

Doniþã. manuscris) . 4 Harta vegetaþiei României (dupã N.20 INTRODUCERE Fig.

care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. continental ºi cel submediteranean. inferior. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. de sol. pe fondul climatului stepic. 5). În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. În partea de est a þãrii. clima are o nuanþã oceanicã. precipitaþii mai puþine. condiþionate de climatul local. mai temperat vara ºi mai cald toamna. influenþat submediteranean. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. B: vest-est (dupã Chiþu. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. pentru cã trebuie avut în vedere cã. dar cu douã maxime. de exemplu între climatul est-european. în fiecare din aceste unitãþi. din aceastã parte a þãrii. deci în habitate. pe douã profile – A: nord-sud. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. diferenþierea regionalã a climei. de rocã etc.INTRODUCERE Fig. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. clima este mai continentalã. pe lângã habitate zonale. În partea de vest ºi de nord a României. Dar. al tufãriºurilor pitice de Salix. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. clima are nuanþe submediteraneene. 21 . puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. Carex curvula ºi Juncus trifidus. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. În partea de sud a României. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. existã ºi habitate intrazonale. în special prin regimul termic mai rece primãvara. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est.

în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. de la oligoterme la termofile. conþinutul de schelet. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. Din punct de vedere al rãspândirii. În aceste condiþii geografice. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. de la oligotrofe la eutrofe. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. 22 . ponto-siberian. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. de la higrofile la xerofile. taurice. ponto-panonic. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. mai mult sau mai puþin evoluate. În lunci. multe elemente sud-est europene (balcanice. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. ale solurilor. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). ecologic importante. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. dar în compunerea cãrora intrã. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. Pe rocile acide (granite. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. diversitatea floristicã ºi faunisticã. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. trebuie arãtat cã staþiunile. balcanic. granodiorite. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. existã soluri aluviale. continental (pontic. În funcþie de aºezarea geograficã. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). textura. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. 8). arcto-alpin. uscate vara). 6). tauric. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. subartic. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. caucaziene. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. alpinã (23%). Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. subatlantic. varietatea geologicã ºi pedologicã. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. Trebuie avut în vedere cã. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. altaic. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. 7). Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. caucazic. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. sarmatic. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. 2000). în România existã o mare varietate de specii. În stepã. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. stepicã (17 %). dezvoltate pe aluviuni. structura. anatolic) – estic.

de cca 2-6 t/an/ha. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. în parte acide. solurile. mezotrofã-oligotrofã. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. Festuca supina. În subetajul superior. Alnus viridis. productivitatea biocenozelor este scãzutã. de cca. În acest etaj. Juncus trifidus. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. solurile sunt încã puþin profunde. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. a solurilor puþin profunde. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã.INTRODUCERE Fig. 0. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. Juniperus sibirica. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. mezofile. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. sunt încã sãrace în elemente nutritive. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. Pe calcare.8t/an/ha. 8t/an/ha. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. mezofilãhigrofilã. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. în întregime disponibilã. cu apã multã. ºi pentru 23 . În etajul alpin. mezotrofe. pe locul pãdurilor defriºate. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. cu apã multã. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). Pinus cembra. local Larix decidua. în subetajul superior. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. Briofitele au aici frecvenþa maximã. în parte foarte acide. cu multã apã. încã foarte rece. de cca. 6t/an/ha. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. la care. sãrace ºi foarte acide. Rhododendron myrtifolium. mai profunde. numai în partea inferioarã a etajului. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. Nardus stricta. pe stânci.

2005) .24 INTRODUCERE Fig. 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

L. În micile depresiuni. Popescu. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. nisipuri maritime sãrãturate. Popescu. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Centaurium pulchellum. Centaurium pulchellum. Salsola soda. Limonium gmelini. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Aeluropus littoralis. Aeluropus littoralis. Plantago maritima. Taraxacum bessarabicum. Spergularia salina. Clima: T = 11. Aeluropus littoralis. Limonium bellidifolium. Roci: nisipuri maritime. Sanda. Salicornia europaea. salina. Trifolium fragiferum. Salicornia europaea. Halimione verrucifera. Puccinellia limosa. Plantago tenuiflora.2. Popescu. Soluri: soloneþuri în curs de formare. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. maritimus. S. Suprafeþe: 10–15 ha.50C. Popescu. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. înalt de 30–40 cm. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Aeluropus littoralis.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. cu mici exca- 35 . vaþii unde se acumuleazã apa. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Nedelcu 1997. Valoare conservativã: mare. Aster tripolium. Cirsium alatum. Stancu 2001. C. J. Sanda et Popescu 1992. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Carex distans. cu concentraþia în sãruri mai mare. Rosetti).HAB: 15. Rumex maritimus. Spergularia maritima. Valoare conservativã: moderatã. Halimione pedunculata. gmelini. Halimione pedunculata. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Literaturã selectivã: Popescu. Carex distans. aluviuni luto-nisipoase. P = 450 mm. Artemisia santonicum.A. Oroian 1997. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. ºi acoperirea de 70–80%. Redactat: A.1. Limonium gmelini. Sanda. Aeluropus littoralis. S. Petrosimonia triandra. Aster tripolium. salina. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Suaeda maritima. Relief: teren plan. S. Rumex maritimus. Cynodon dactylon. Artemisia santonicum. Aster tripolium. Juncus maritimus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. maritima. Chenopodium glaucum. Alte specii importante: Limonium gmelini. Juncus gerardi. Juncus gerardi. Redactat: A.

Samolus valerandi.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Limonium gmelini. Spergularia maritima. Daucus guttatus ssp.5– 10. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Daucus guttatus ssp. Clima: T = 11– 10. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Suaeda maritima. Limonium vulgare. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Spergularia maritima. inclusiv Grindul Lupilor). zahariadi. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Juncus littoralis. Plantago maritima. Plantago maritima. Juncus gerardi. Sf. în locurile neamenajate. Plantago coronopus. Roci: nisipuri maritime. nisipuri fixate ºi semifixate. Gheorghe. Juncus littoralis. Halimione verrucifera. Medicago falcata. Sulina. iar în Deltã. Cynodon dactylon. 1997.1. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. moderat sãrãturate.A. Popescu. Aeluropus littoralis. se întind pe zeci de ha. ^ Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Trifolium fragiferum.2. Soluri: aluviale. Literaturã selectivã: Popescu et al. Sfiºtofca). Argusia sibirica. Plantago coronopus. Redactat: A. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. Sanda. Salicornia europaea. P = 450 mm. temporar bãltite. Lotus tenuis. cu mici ondulaþii de nisip. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. cel mai înalt (50–70 cm). P = 350–450 mm. 36 . Suprafeþe: Pe litoral. Gheorghe. Carex distans. Letea dar mai ales la C. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae Slavnic 1948. Delta Dunãrii (Caraorman. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Agropyron elongatum. Relief: teren plan. la Sf. Aeluropus littoralis. În zonele mai joase. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Specii caracteristice: Carex divisa. Artemisia santonicum.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. Primul. Agrostis pontica. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 11. Plantago arenaria. zahariadi. Puccinellia limosa. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. cu concentraþie mare de sãruri. Chenopodium glaucum. Rosetti.50 C. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp.HAB: 15. Popescu. Roci: nisipuri maritime. Spergularia maritima.50C. Medicago falcata. Samolus valerandi. Grindul Chituc.HAB: 15. Rumex maritimus. Aster tripolium. Stancu 2001.

Trifolium repens. Agropyron elongatum. Popescu. Taraxacum bessarabicum. pannonicum. Þopa 1939. Teucrium scordium. Gratiola officinalis. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. în puþine exemplare. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. 37 . Valoare conservativã: moderatã. Sanda 1975. Stancu 2001. Nedelcu 1997. P = 450–500 mm. Specii caracteristice: Carex distans. Aster tripolium ssp. Carex distans. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Teucrium scordium. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. Redactat: A. Agrostis pontica. Trifolium fragiferum. Centaurium spicatum. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. Aster tripolium ssp. Doltu 1980. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului.1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. înalt de 50–55 cm. care realizeazã o acoperire de 90–95%. Popescu. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. 1977. Juncus gerardi. pannonicum. pannonicum. Holoschoenus vulgaris. Popescu. Plantago lanceolata. Orchis laxiflora ssp. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Sonchus arvensis.HAB: 15. orientalis ºi Carex distans. orientalis. Popescu et al. Carex distans. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Cynodon dactylon. Centaurium spicatum. Juncus gerardi. care împreunã realizeazã etajul superior. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Caricetum distantis Rapaics 1927. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. Juncus littoralis. Medicao lupulina. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Atriplex hastata. speciile: Puccinellia limosa. orientalis. Popescu. în Bãrãgan. Medicago lupulina. J. maritimus.50C. Clima: T = 10. Sanda. Taraxacum bessarabicum. Taraxacum bessarabicum. Daucus guttatus ssp. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Scorzonera cana. Trifolium fragiferum. Redactat: A. în sudul Moldovei. zahariadi. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. ªerbãnescu 1965. Literaturã selectivã: Popescu. gerardi. Hordeum marinum. Lycopus europaeus. J. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. zahariadi. Pulicaria dysenterica. Juncus gerardi. Valoare conservativã: moderatã. elegans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. realizeazã etajul superior. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Plantago maritima. Alte specii importante: Juncus littoralis. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Roci: loess. Puccinellia limosa. Daucus guttatus ssp.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Aster tripolium ssp. Sanda. Agropyron elongatum. 1984. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Sanda. Popescu. Lythrum virgatum. Taraxacum bessarabicum.2. Hordeum marinum.

Buzãu. 2002. Cynodon dactylon. Poa bulbosa. Puccinellia limosa. Bassia sedoides.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.1. Puccinellia limosa. Artemisia santonicum. Acorellus pannonicus. 10–15 ha în Moldova. Clima: T = 10. lãcoviºti sãrãturate. Plantago maritima. Spergularia maritima. Redactat: A.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. Popescu. P. cu concentraþie sporitã în sãruri. Taraxacum bessarabicum. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua.5–9. Puccinellia distans. Artemisia santonicum. 1984. Roci: loess ºi depozite aluviale. 1978. tenuiflora. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Alte specii importante: Plantago maritima. Literaturã selectivã: Pop I. Plantago lanceolata. Moldova (sãrãturile de pe Jijia). se instaleazã: Suaeda maritima. Suaeda maritima. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Gypsophila muralis. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. P = 500–550 mm. Spergularia maritima. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Lepidium cartilagineum. ªerbãnescu 1965. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. În microdepresiuni. Sanda. Specii caracteristice: Camphorosma anuua. Taraxacum bessarabicum. tenuiflora. Petrosimonia triandra. Juncus gerardi. Popescu et al. Lepidium crassifolium. Crypsis aculeata. Valoare conservativã: mare. Lepidium ruderale. Crypsis aculeatus. Atriplex littoralis.HAB: 15. cernoziom levigat ºi sãrãturat. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Chamomilla recutita. Limonium gmelini. Juncus gerardi. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua.2. Cãlmãþui). Hordeum marinum. Atriplex hastata. Artemisia santonicum.50C. Popescu et al. P.

ªerbãnescu 1965. Bassia sedoides.50C. Salicornia europaea. Artemisia santonicum. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. Cerinþele ecologice. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Artemisia santonicum. Bassia sedoides. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. Todor 1947–1948. Petrosimonia triandra. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda).HAB: 15. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6. Puccinellia distans. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice.HAB: 15.5–9. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate. Poa bulbosa. Specia dominantã. Popescu. Atriplex littoralis. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Clima: T = 10. realizeazã etajul superior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra.50C. împreunã cu: Artemisia santonicum. Atriplex littoralis. P = 500–650 mm. Roci: loess în Muntenia.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Popescu. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939).5–9. Rãspândire: Câmpia Jijiei. Lepidium ruderale. Bãrãgan. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Redactat: A. Spergularia maritima. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Atriplex tatarica. Artemisia asutriaca. 39 . Scorzonera cana. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Halimione verrucifera. Lepidium ruderale. Limonium gmelini. Myosurus minimus. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. cernoziomuri sãrãturate. Spergularia maritima. înalt de circa 35 cm. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Literaturã selectivã: Popescu et al. Aeluropus littoralis. Oltenia. Valoare conservativã: mare. solodii. Suprafeþe: Circa 12–15 ha.2. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927.1. Camphorosma annua. Alte specii importante: Suaeda maritima. Sanda. toate halofile. Salsola soda. Juncus gerardi.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. H. Bãile Sãrate – Turda. pedunculata. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 10. Puccinellia distans. Limonium gmelini. Etajul inferior este mai slab reprezentat. P = 550–650 mm. Puccinellia limosa. Soluri: soloneþuri. Nedelcu 1997. depozite salifere în Transilvania. 1980. Atriplex littoralis.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. nisipuri marine sãrãturate. Artemisia santonicum ssp. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Festuca pseudovina. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. Artemisia santonicum. Sanda. Carex extensa. Cynodon dactylon. Clima: T = 11– 10. Spergularia maritima. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. patens. Þopa 1939.2. Taraxacum bessarabicum. Bassia hirsuta. S. Petrosimonia triandra. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Taraxacum bessarabicum. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa.HAB: 15. Plantago maritima. Sanda. Limonium bellidifolium. Dianthus guttatus. Suaeda maritima. Popescu. Artemisia santonicum ssp. Soluri: solonceacuri. Cynodon dactylon. Heleochloa schoenoides. S. Aeluropus littoralis. salina. Heleochloa schoenoides. Spergularia maritima. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Popescu. pannonicus. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Centaurium spicatum. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. determinã ca cele douã specii.50C. Salsola soda. Aeluropus littoralis. Specii caracteristice: Limonium gmelini.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Juncus gerardi. Agropyrum elongatum. salina. Stancu 2001. Chenopodium glaucum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Literaturã selectivã: Popescu. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Camphorosma annua. Atriplex tatarica. Atriplex hastata. Halimione pedunculata. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Atriplex littoralis. patens. Redactat: A. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. Moldova. Trifolium fragiferum. Valoare conservativã: moderatã. loess.1. Spergularia marina. Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aster tripolium. P = 500–550 mm. Juncus gerardi. Aster tripolium. Delta Dunãrii. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Sanda 1977. Roci: depozite salifere. Juncus gerardi. Agropyron elongatum.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Bupleurum tenuissimum. Spergularia maritima. Dianthus guttatus. Oroian 1997. Atriplex littoralis. Dobrogea. Suaeda maritima. Popescu. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). Valoare conservativã: mare. Juncus gerardi. Aeluropus littoralis.

fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. 1959. Redactat: A. împreunã cu plantele mai sus menþionate. Spãtaru. Halimione verrucifera. 1979– 1980. uscate în timpul verii.1. Lepidium ruderale. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere.2. Sanda.HAB: 15. salina. Sanda. Festuca pseudovina. Roci: marne salifere. Limonium gmelini. Puccinellia limosa. Aster tripolium. Spergularia maritima. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi. Sanda. Bupleurum tenuissimum. Camphorosma annua. Soluri: salifere. Lepidium latifolium. Dianthus guttatus.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. Trifolium angulatum. 41 . Pop 2002.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. Doltu 1980. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. Artemisia santonicum. Scorzonera cana. Structura: vegetaþia este alcãtuitã. 1980. dar este bine reprezentat în zonã. Stancu 2001. Literaturã selectivã: Mititelu et al.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Muntenia (pãdurile Frasinu. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. Hordeum marinum ssp.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. este rãspânditã în judeþul Buzãu. S. Artemisia santonicum. în principal. Puccinellia limosa. de Artemisia (maritima) santonicum. Relief: pante mediu înclinate. judeþul Buzãu). Limonium gmelini. în zona vulcanilor noroioºi. P = 450–500 mm. Redactat: A. realizând. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. salina.HAB: 15. Bupleurum tenuissimum. Carex distans. Popescu. Carex distans. Popescu. Lepidium latifolium. Festuca pseudovina. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. hystrix. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Taraxacum bessarabicum. Nedelcu 1997. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. Suprafeþe: 2–3(5) ha. în jurul vulcanilor noroioºi. Valoare conservativã: foarte mare. Atriplex tatarica. Popescu. Popescu.50C. Lepidium ruderale. Clima: T = 10–9. Achillea setacea f. Taraxacum bessarabicum.

et Balas 1958. lacoviºti. Ranunculus sardous. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. Roci: depozite salifere. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. Rorippa kerneri. Literaturã selectivã: Buia et al. Alopecurus geniculatus. Spergularia rubra. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. Popescu et al. Gypsophila muralis.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. bine reprezentat. Ranunculus sardous. Eleocharis palustris.HAB: 15. Agrostis stolonifera. Al doilea etaj este format din plante scunde. Puccinellia distans. Gratiola officinalis. Soluri: salifere. Alopecurus pratensis. Sanda.50C. în luncile râurilor. 1960. Anthemis austriaca. în general repente. Aster tripolium. Valoare conservativã: mare. Stancu 2001. Plantago major. gleizate. Roci: depozite aluviale. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie.1.2. 1964. care atinge 30–35 cm înãlþime. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Soluri: faeoziomuri. Zingeria pisidica.5–90C. Alãturi de aceasta. soloneþuri. realizeazã etajul superior. Popescu. P = 400–700(800) mm. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Taraxacum bessarabicum. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. nisipuri. Mentha pulegium. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Taraxacum bessarabicum. Atriplex hastata. Aster tripolium.5–9. Beckmannia eruciformis. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Popescu. 1957) Pass. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. lãcoviºti salinizate. Rorippa sylvestris. Juncus gerardi. Moldova. 1984. lateriflorus. Gratiola officinalis. Trifolium fragiferum. Trifolium fragiferum. Ranunculetum sardoi (Oberd. R. Lysimachia nummularia. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. cuprinde speciile: Carex praecox. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. Polygonum aviculare. Clima: T = 10. Lysimachia nummularia. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. cum sunt: Spergularia maritima. Trifolium arvense.-Bl. Plantago tenuiflora. Alte specii importante: Carex melanostachya. Juncus gerardii. 2002. Etajul inferior. P = 500–600 mm. în puþine exemplare. Lepidium latifolium. Consolida regalis. Ranunculus sardous. Pop 1968. Alisma lanceolatum. Dobrogea. Specii caracteristice: 42 . loessuri. Ranunculus lateriflorus. Puccinellia limosa. Clima: T = 10. Valoare conservativã: redusã. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. Agrostis stolonifera. Zingeria pisidica.

R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1984. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Chenopodium glaucum. Lepidium ruderale.HAB: 15. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Atriplex littoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. alopecuroides. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. Trifolium fragiferum. Artemisisa santonicum. Lotus tenuis. Literaturã selectivã: Popescu et al. Soluri: lãcoviºti. Bupleurum tenuissimum. Juncus gerardi. H. Puccinellia limosa. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. Piscu).. Roci: aluviuni. Heleochloa alopecuroides. P = 500–550 mm. Popescu. Clima: T = 10. pe terenuri slab sãrãturate. Atriplex tatarica. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. împreunã cu: Spergularia maritima. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. Aeluropus littoralis. Lotus tenuis. Relief: microdepresiuni. microdepresiuni. Dobrogea (Eforie). Rorippa austriaca. Rumex crispus. Popescu et al. luvisoluri (crovurile din Muntenia). 1960. Trifolium arvense. Limonium gmelini. Chamomilla recutita. Muntenia. Alte specii importante: Gypsophila muralis. Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Pop 1968. Rãspândire: Oltenia (Sadova. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. Artemisia santonicum.5–9. 1943. salina.2.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. Juncus bufonius. Þopa 1939. Rumex maritimus. soloneþuri. Alte specii importante: Spergularia maritima. Lepidium ruderale. Ranunculus sardous. Redactat: A. Juncus gerardi. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. 1984. Aeluropus littoralis. Popescu. Rumex stenophyllus.1. Cerastium dubium. Bupleurum tenuissimum. Vicia villosa. Sanda. Barabaº 1998.HAB: 15. 43 . Banat.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. Aster tripolium. Tâmbureºti.50C. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. 2002. nisipuri. Popescu. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Rãspândire: Transilvania. Moldova. Artemisia santonicum. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Trifolium fragiferum. crovuri. Valoare conservativã: moderatã. Aster sedifolius. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. S. Taraxacum bessarabicum.

În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Beckmannia eruciformis. Alopecurus pratensis. retusum. Trifolium angulatum. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Sanda et al.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. Agropyron repens. Redactat: A. Zingeria pisidica. Plantago tenuiflora. Beckmannia eruciformis. nisipuri marine. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. Atriplex littoralis. Roci: terenuri salifere. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Cynodon dactylon. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. Halimione verrucifera. ªerbãnescu 1959. Hordeum marinum. Juncus gerardi. T. Gypsophila muralis. Spergularia maritima.50C. P = 450–500 mm. înalt de 25–35 cm.5. Trifolium fragiferum. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Literaturã selectivã: Popescu. Agropyron elongatum. bãltite în sezonul ploios. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. cernoziomuri sãrãturate. Heleochloa alopecuroides. Doltu 1980. 44 . Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. Puccinelia distans. Zingeria pisidica. Limonium gmelini. Alte specii importante: Hordeum marinum. Sanda. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. Dobrogea.HAB: 15. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. loess în restul þãrii. solodii. Roci: nisipuri. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). suprafeþele s-au diminuat foarte mult. Salicornia prostrata. Bupleurum tenuissimum. Clima: T = 11–100C. Juncus gerardi. Artemisia santonicum. Plantago tenuiflora. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. Rãspândire: Muntenia. Myosurus minimus. Camphorosma annua. Stratul inferior este mai bogat în specii. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor.2. majoritatea halofile. Valoare conservativã: moderatã-mare. Puccinellia distans. Cerastium dubium. realizând o acoperire de 50–60%. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. T. Scorzonera laciniata. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. Valoare conservativã: mare. Limonium gmelini. Artemisia santonicum. Halimione verrucifera. Clima: T = 11–10. P = 450–550 mm. Myosurus minimus. de 500 pânã la 700–1000 m2. Popescu. Vegetaþia este etajatã. Taraxacum bessarabicum. Juncus gerardi. Soluri: soloneþuri. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. H. ªerbãnescu 1965. pedunculata. Relief: plan cu mici concavitãþi. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse. în Oltenia. fragiferum. 1978. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. Suaeda maritima. Etajul superior. Artemisia santonicum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. Alãturi de specia dominantã. Rorippa kerneri. Soluri: soloneþuri. gleizate.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. 1965.1.

5–100C. Popescu. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Pauccinellia limosa. Soluri: solonceacuri. Etajul inferior. 1981. primãvara. Suaeda swards PAL. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. cu microdepresiuni. Specii caracteristice: Salicornia patula. este realizat de speciile: Spergularia salina. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. nentalã. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Popescu et al. prostrata. Relief: teren plan. Halimione (Obione) pedunculata. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Pop 2002. Bassia hirsuta. P = 400–450 mm. Alte specii importante: Camphorosma annua. Stancu 2001. Plantago schwarzenbergiana. de cele mai multe ori întins pe sol. Þopa 1939. Popescu. pannonicus. Plantago tenuiflora. Alte specii importante: Petrosimonia triandra.11 Glasswort Salicornia. Aster tripolium ssp. Spergularia maritima. Taraxacum bessarabicum. Popescu. nisipuri sau loessuri. Lotus tenuis. Puccinellia limosa. S. Plantago maritima. Aeluropus littoralis. ªerbãnescu 1965. Bassia hirsuta. Suaeda maritima. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Artemisia santonicum. Staþiuni: Altitudine: mici. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Redactat: A. Poa bulbosa. puternic sãrãturate. Halimione pedunculata. Literaturã selectivã: Pop 2002. Halimione verrucifera.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Redactat: A. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. Cryspis aculeatus. Limonium gmelini. Clima: conti- 45 . Aeluropus littoralis. Bupleurum tenuissimum.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Trifolium fragiferum. Puccinellia distans. T = 11. Aster tripolium ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Sanda.1. Chenopodium glaucum. Atriplex littoralis.HAB: 15. Limonium gmelini.2. în Moldova. pannonicus. Acorellus pannonicus. Salsola soda. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. Achillea collina. Popescu et al. Salicornia prostrata. Artemisia austraica. Roci: terenuri salifere. 1980. de 3–4 m pânã la 200–250 m. Suaeda maritima. maritima. Juncus gerardi. ªerbãnescu 1965. S. Valoare conservativã: mare.

Redactat: A. C. Limonium gmelini. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. Clima: T = 10. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. Din aceastã 46 . Artemisia santonicum. solonceacuri. soluri aluviale sãrãturate.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6.HAB: 15. Achillea setacea f. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cu acoperirea de 60–70%. Aster tripolium. Valoare conservativã: mare. Dianthus guttatus. Salicornia prostrata.5–9. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Clima: T = 10. Stratul superior. Erysimum repandum. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. iar în Moldova maximum 4–5 ha. cu mici adâncituri. Popescu. depozite aluviale. Alte specii importante: Camphorma annua. Achillea setacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. salina. P = 450–500 mm.50C. Sanda. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. Roci: loess. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. în lunci. P = 500–550 mm. Nedelcu 1997. Juncus gerardi. Soluri: soloneþuri. Relief: terenuri plane. Literaturã selectivã: Pop 2002. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. Suaeda maritima. salina. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Camphorosma annua. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m.50C. Artemisia santonicum. Scorzonera canna. Puccinellia limosa. Limonium gmelini. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. Þopa 1939.2.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Petrosimonia triandra. Aster tripolium. S.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Juncus gerardii. Spergularia maritima. Puccinellia limosa. Popescu. Popescu et al. solonceacuri sulfato-sodice. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). Roci: loess. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. lãcoviºti soloneþizate. Juncus gerardi.5–9. 1980. Agropyron elongatum. Camphorosma annua. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. Kochia prostrata. este alcãtuit din: Halimione verrucifera.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Petrosimonia triandra. monspeliaca. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. de 30–35 cm.

Moldova. 47 . Lepidium crassifolium. Alte specii importante: Limonium gmelini. Lactuca tatarica. Artemisia santonicum.1. Cynodon dactylon. Carex distans. spicatum. Þopa 1939. P. maritima. Valoare conservativã: mare. 1984. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Roci: depozite lutoase. Pholiurus pannonicus. C. ªerbãnescu 1970. Juncus gerardi. lunca Jijiei. Rumex maritimus. Centaurium pulchellum. Halimione pedunculata. 1980. Alte specii importante: Agropyron elongatum. Dianthus guttatus. Literaturã selectivã: Popescu et al. Taraxacum bessarabicum. S. Popescu et al. Chenopodium glaucum. Barabaº 1998. lunca Jijiei). Clima: temperatã. Cynodon dactylon. loessuri (Moldova).2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Trifolium fragiferum. Centaurium pulchellum. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Valoare conservativã: mare. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Brãila. Dobrogea. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. ªerbãnescu 1965. Hordeum hystrix. Redactat: A. Camphorosma annua. Plantago maritima. este alcãtuit din Spergularia salina. Plantago maritima. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). Popescu. inclusiv pe litoral. Stancu 2001. inapte pentru agriculturã. Sanda. Plantago maritima. Aeluropus littoralis. Atriplex littoralis. Literaturã selectivã: Pop 2002. Lotus tenuis. Pop 2002. lunca Iencii. Popescu. Daucus guttatus. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Sanda. lãcoviºti. Popescu. Etajul inferior. Lepidium crassifolium.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Juncus bufonius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. ªerbãnescu 1965. Plantago maritima. Crypsis aculeata. S. Scorzonera parviflora.HAB: 15. Cryspis aculeatus. Centaurium pulchellum. Triglochin palustris. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. salina. convoluta. soloneþuri. Limonium gmelini. Silene conica. Moldova. Popescu.5–100C. Heleochloa schoenoides. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. Suaeda maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. Agrostis pontica. T = 11. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. Halimione pedunculata. Puccinellia distans. Spergularia maritima. Redactat: A. Þopa 1934. Lotus tenuis. Juncus gerardi. Hordeum histrix. Halimione pedunculata. P = 400–500 mm. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Plantago tenuiflora. bine reprezentat. aluviuni (în Deltã).

Limonium gmelini. Juncus gerardi. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. convoluta. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Scorzonera parviflora. sunt redate agriculturii. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Moldova. Scorzonera laciniata.50C. Crypsis aculeata. Puccinellia limosa. În Transilvania soluri gleice. Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. L. moderat sãrãturate. Aster tripolium. Taraxacum bessarabicum. P.HAB: 15. ªerbãnescu 1965.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. Samolus valerandi. Dobrogea. Clima: T = 11–9. Serratula bulgarica. salina. Halimione pedunculata. Nedelcu 1997. Redactat: A. Delta Dunãrii. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. Plantago maritima. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Salicornia prostrata etc.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. Specii rare: Leuzea altaica. Todor 1947–1948. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. meyeri. Aster tripolium. Chenopodium glaucum. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Carex distans. Puccinellia limosa. Valoare conservativã: mare. Plantago schwerzenbergiana. Literaturã selectivã: Popescu et al. Popescu. S. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. 1984. Muntenia (Câmpia Bãrãganului). prin drenaje ºi spãlãri. Camphorosma annua. Alte specii importante: Halimione verrucifera.1. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. P = 450–500 mm. Bolboschoenus maritimus. deoarece. Artemisia santonicum. Sanda. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Chartolepis glatifolia. cu exces de umiditate. Lepidium cartilagineum. Speciile caracteristice: Plantago maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis.2. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum.

Redactat: A. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu.HAB: 15. Puccinellia limosa. Frasinu. 1997. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara. Literaturã selectivã: Monah 2001. fiind semnalate. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Scorzonera cana. Juncus gerardi. P = 450–500 mm. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Aster tripolium ssp. mucronata. mucronata. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. slab dezvoltat. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. acestea fiind: Leuzea altaica. Etajul inferior. Soluri: soloneþuri. Scorzonera austriaca var. Oenanthe silaifolia. Plantago schwarzenbergiana. Hordeum histrix.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). Lotus corniculatus. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1978. Plantago schwarzenbergiana.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. Agropyron elongatum. mucronata sunt plante rare. Lepidium latifolium. pânã în prezent numai din aceste locuri. Taraxacum bessarabicum. Lotus tenuis. Alopecurus pratensis. Scorzonera austriaca var. Poa pratensis. Taraxacum bessarabicum. Moldova. Cynodon dactylon. depozite aluviale. Clima: T = 10.2. ªerbãnescu 1965. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. pannonicum. mucronata. 49 . Carex distans. Popescu. Lepidium latifolium. mucronata. lãcoviºti sãrãturate.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. Juncus gerardi.n) I. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior.5–100C. Trifolium fragiferum. Festuca pseudovina. Puccinellia limosa. Roci: loess. Alte specii importante: Aster tripolium. Agropyron elongatum. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). Festuca pratensis. Specii caracteristice: Leuzea altaica. Rorippa sylvestris. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia.HAB: 15. Popescu et al. Carex distans. Sanda. Scorzonera cana. Rãspândire: Muntenia. Valoare conservativã: mare. Peucedanum latifolium.1. Spãtaru. 2–3 ha în judeþul Galaþi. Festuca pseudovina. Scorzonera austriaca var. Peucedanum latifolium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. în bazinul inferior al Jijiei. Hordeum histrix.

2. nisipuri. P = 500 mm. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. este cea care realizeazã etajul superior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila. Bassia sedoides. Soluri: solonceacuri. În stratul inferior. lãcoviºti sãrãturate. C. S. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). Scorzonera cana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Taraxacum bessarabicum. Structura: Iris halofila. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Lamium amplexicaule. Scorzonera cana. Festuca pratensis. Carex distans. Limonium gmelini. divisa. maritima. Taraxacum bessarabicum. Moldova. Alte specii importante: Carex distans. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Dobrogea (zona litoralã). Etajul inferior este bine reprezentat. pe terenurile slab sãrãturate. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Clima: T = 11–9. Delta Dunãrii. Valoare conservativã: mare. Rorippa sylvestris. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Puccinellia limosa. înalt de 35 cm. Camphorosma annua. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Festuca pratensis. Prodan 1939. Dactylis glomerata. În cadrul fitocenozelor. Plantago cornuti. Taraxacum bessarabicum. Puccinellia distans. nisipuri sãrãturate. Suaeda maritima. Relief: teren plat. Crypsis aculeata. Roci: depozite argilo-lutoase. Carex extensa. Soluri: soloneþuri.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. Limonium gmelini. Cerastium dubium. Lotus tenuis. Sanda.HAB: 15. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. 50 . cu acoperire de pânã la 90%. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Dactylis glomerata. Roci: aluviuni. care alcãtuiesc etajul superior. Specii caracteristice: Juncus gerardi. uneori pe loessuri. Puccinellia distans. P = 450–600 mm. J. compressus. Daucus carota. Bassia sedoides. Crypsis aculeata. Trifolium fragiferum. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Artemisia santonicum. Muntenia (Bãrãgan). Specii caracteristice: Iris halofila. Popescu. Rãspândire: Banat. Trifolium retusum. Bromus commutatus. Artemisia santonicum. Agrostis stolonifera. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. nisipoase. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora.1. Plantago media. Aster tripolium. Sanda et Doltu 1980. Spergularia salina. ªerbãnescu 1965. Literaturã: Popescu. Achillea setacea. înalt de aproximativ 40–45 cm. Popescu. Hordeum marinum. Agrostis stolonifera.50C.5–100C. Clima: T = 10. Stancu 2001. Camphorosma annua.

Structura: Cele douã specii dominante. Roci: loess. Trifolium fragiferum. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Aster tripolium ssp. Artemisia santonicum. Juncus gerardi. Plantago maritima. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. Rãspândire: Transilvania. limosa. pannonicum. Aster tripolium ssp. Oltenia (Murta. Crypsis aculeata.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. Scorzonera parviflora. Lotus tenuis. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: mare. Redactat: A. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. Taraxacum bessarabicum. Puccinellia limosa. Suaeda maritima. Trifolium fragiferum. Juncus bufonius. 2000.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. Popescu.1. Suaeda maritima. Camphorosma annua. Clima: T = 10. Glavacioc). Relief: teren plat. Bupleurum tenuissimum. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Aster tripolium ssp. Artemisia santonicum. Alte specii importante: Plantago cornuti. 51 . Sanda. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum.50C. Acorellus pannonicus.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Juncus geradii. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Redactat: A. Scorzonera parviflora. Buzãu. jud.HAB: 15. palustris. Agropyron elongatum. P. înalt de 35–40 cm. Acorellus pannonicus. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. Muntenia (Caragele.HAB: 15. T. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Triglochin palustris. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. Festuca pseudovina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. jud.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Trifolium fragiferum. Camphorosma annua. Taraxacum bessarabicum. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Sârbu et al. bine reprezentat. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. cu mici excavaþii. pannonicum. Brãila). Lunca Iencii. ªerbãnescu 1965. Teucrium scordium. Popescu. Spergularia maritima. Þopa 1934. ªerbãnescu 1970. Agrostis stolonifera. Suaeda maritima.2. P = 450–500 mm. Etajul inferior. nisipuri (în Oltenia). 1976. T. Trifolium fragiferum. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Þopa 1939. pannonicum. pannonicum. Literaturã selectivã: Pop 2002. Popescu. Lutu Alb. maritima. Puccinellia distans. Scorzonera parviflora. Salicornia europaea. Dobreºti.

Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Bolboschoenus maritimus.50C. ªerbãnescu 1965.5–9. Rumex maritimus. Carex distans. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. Sueda maritima. Structura: Planta dominantã. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Lactuca tatarica. Dobrogea. Cerastium dubium. Valoare conservativã: moderatã. Moldova de Nord. umede primãvara ºi uscate vara. Crypsis aculeata. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. Lotus tenuis. Clima: T = 10. T. Scirpus triqueter. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. cernoziomuri sãrãturate. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. Cynodon dactylon. P = 450–600 mm. Trifolium fragiferum. Festuca pseudovina. limosa. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 52 . Carex pseudocyperus.1. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Salicornia europaea (prostrata). Alte specii importante: Spergularia maritima. Roci: terenuri salifere. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. În micile excavaþii. în deltã: nisipuri maritime. P = 450–600 mm.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. Atriplex littoralis. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Clima: T = 10. Moldova. P. Puccinellia distans. Polygonum amphibium. specie rarã în flora þãrii. O caracteristicã. Soluri: solonceacuri. Plantago tenuiflora. Chenopodium glaucum. Juncus gerardi. Delta Dunãrii. Spergularia maritima. Scorzonera cana. Aster tripolium. Trifolium fragiferum. estul Câmpiei Române.5–9. lãcoviºti sãrãturate. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Bassia sedoides. Limonium gmelini. Trifolium ornithopodioides. Cyperus fuscus. retusum. ªerbãnescu 1965. Suaeda maritima. Pholiurus pannonicus. Puccinellia distans. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. cu exces de umiditate. Salicornia europaea. Alopecurus pratensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. Redactat: A.2.50C. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Rumex maritimus. Bassia sedoides. Valoare conservativã: moderatã. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Popescu. Atriplex hastata. nisipuri maritime în curs de fixare. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Puccinellia limosa. Rãspândire: Muntenia. Þopa 1939. Atriplex tatarica. aluviuni. Poa bulbosa.HAB: 15. Juncus bufonius. Myosurus minimus. Polygonum maritimum. Suprafeþe: Circa 40–50 ha.

Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. Plantago tenuiflora. Þopa 1939. Rãspândire: Transilvania.1. Scorzonera cana. Etajul superior este format din puþine specii. Popescu 1990. Literaturã selectivã: Pop 2002. Artemisia santonicum. Pãun et Popescu 1974. Aster tripolium. P = 350–650 mm. Kochia prostrata.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. cu pH cuprins între 6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Artemisia santonicum. umede în timpul primãverii. Muntenia. Alopecurus pratensis. Redactat: A. dar uscate în sezonul secetos. lãcoviºti. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. Carex stenophylla. Bromus hordeaceus. Trifolium parviflorum. Popescu et al. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Lotus tenuis.5–9. Sanda. Criºana.5–8. 53 .2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Redactat: A. Scleranthus annuus. care realizeazã o acoperire relativ mare. 1984. în mai micã mãsurã. Popescu. Limonium gmelini.HAB: 15. Taraxacum bessarabicum. Roci: depozite salifere. 200 m în Criºana. Plantago tenuiflora. Cerastium dubium. Cerastium dubium. Lolium perenne. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus.2.50C. cu reacþie bazicã. Achillea collina. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. Clima: T = 11. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. EUNIS: E6. Lepidium ruderale. Popescu et al. Cynodon dactylon. 1991. Puccinellia limosa. Gypsophila muralis. 2002. Puccinellia limosa. Popescu. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. 1980. Sanda. Banat ºi. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Literaturã selectivã: Pop 1968. Lepidium ruderale. Lotus angustissimus. Alopecurus pratensis. Popescu 1973. Trifolium retusum. Scorzonera cana. în Oltenia. Atriplex tatarica. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: moderatã. Camomilla recutita. Scorzonera cana. Dobrogea ºi Moldova. Limonium gmelini. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm. Plantago tenuiflora. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Taraxacum bessarabicum. Scleranthus annuus. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina.

Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Hordeum hystrix. Moldova. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. P = 600–700 mm.HAB: 15. Muntenia. Limonium gmelini. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. Rorippa kerneri. Roci: roci salifere. Trifolium fragiferum. cum sunt: Festuca pseudovina. Myosurus minumus. striatum. Banat. Todor 1948. Peucedanum officinale. Moldova. patens. în rest mai reduse.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6.HAB: 15. Plantago schwerzenbergiana.2. T. Popescu. Achillea setacea. Hordeum hystrix. loess în Moldova ºi Muntenia. 54 . Þopa 1939. Clima: T = 10–9. Artemisia santonicum ssp. Soluri: lãcoviºti.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Alte specii importante: Ranunculus pedatus.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Rãspândire: Transilvania. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Achillea setacea. Literaturã selectivã: Pop 2002. Muntenia. Borhidi 1996. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Peucedanum officinale. Aster tripolium. Trifolium angulatum.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Lotus angustissimus. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. patens. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile.1. Trifolium striatum. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Criºana. Ranunculus pedatus. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Trifolium fragiferum. Suprafeþe: Pe islazurile. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Carex stenophylla. Sanda. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. Juncus gerardi. soloneþuri slab sãrãturate. umede primãvara. Rãspândire: Criºana. Valoare conservativã: moderatã.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Limonium gmelini. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Artemisia santonicum. Lotus angustissimus. Camphorosma annua. Nedelcu 1997.A. aride vara. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. Bupleurum tenuissimum. Redactat: A: Popescu. Bupleurum tenuissimum. Banat. Taraxacum bessarabicum. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m. Artemisia santonicum ssp. Specii caracteristice: Festuca pseudovina.50C. Lotus tenuis.

P = 400–500 mm.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. Aster linosyris. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Lotus tenuis. cornuti. Potentilla argentea. annua. Scorzonera cana. Bupleurum tenuissimum. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Erodium cicutarium. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. Roci: depozite solifere. Festuca pseudovina. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. Hordeum marinum. Valoare conservativã: mare. Pâclele. Artemisia santonicum. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. C.50C. Peucedanum officinale. P. judeþul Buzãu. plantã foarte rarã în flora României. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. dominã Artemisia pontica. Achillea collina. Lotus angustissimus. Soluri: solonceacuri. Alopecurus pratensis. Puccinellia limosa. Peucedanum officinale. Redactat: A. Carex stenophylla. Rãspândire: Transilvania. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana. Festuca pseudovina. Roci: depozite salifere. Clima: T = 10. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Banat. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Valoare conservativã: mare. Achillea setacea. Poa pratensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. micranthum. Bupleurum tenuissimum. Popescu et Stancu 2001. Pop 2002. Aster sedifolius. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Scorzonera cana. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea.00C. T. ªerbãnescu 1965. Specii rare: Nitraria schoberi. Criºana. P = 600–700 mm. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate.HAB: 15. soluri gleice. Plantago schwarzenbergiana. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. Popescu.2. Artemisia santonicum. 55 .1. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Structura: Etajul superior. gleizate. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. Camphorosma monspeliaca.0–9. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Achillea collina. Kochia prostrata. Trifolium angulatum. Petrosimonia triandra. Lotus corniculatus. Pop 1968. Arenaria serpyllifolia. 1982. Trifolium strictum. Scorzonera cana. Pop 1968. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite.

Literaturã selectivã: Morariu 1957. Juncus gerardi. tabernaemontani. 2002. P = 400 mm. Suprafeþe: 5–6 ha. Pop 1968. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. Popescu. Cynodon dactylon. Clima: T =11–10. Trifolium fragiferum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Chenopodium glaucum. Schoenoplectus triqueter. Atriplex hastata. Popescu et al. S. Juncus gerardi. aluviuni 56 . mediteraneanã. 1997.1. Valoare conservativã: mare. Plantago maritima. 1980. Cynodon dactylon. în puþine exemplare: Plantago maritima. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. Acorellus pannonicus. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.50C. 1970. Popescu. Puccinellia distans. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Aster tripolium. P. Sanda. în curs de fixare. Popescu. Substrat: nisipuri marine. puþin rãspânditã în România. pe nisipuri maritime.2. Nedelcu 1997. Redactat: A. Redactat: A. slab sãrãturate. Delta Dunãrii. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. la Sulina în fitocenoze mai apar. numai pe litoralul Mãrii Negre. Bolboschoenus maritimus. Sonchus arvensis. Spergularia media. coronopus. nisipoase (în Delta Dunãrii). Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. Soluri: nisipuri umede. În Delta Dunãrii.

Sf. Agropyretum juncei (Br. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. Roci: depozite nisipoase. în lungul litoralului. Secale sylvestre. Gypsophila trichotoma.2. Polygonum maritimum. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Suprafeþe: În zonele amenajate. Atriplex hastata.50C. 1936) Tx.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. bessarabicum. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. iar în Delta Dunãrii (Sf. Salsola soda. Salsola kali ssp. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. Valoare conservativã: mare. Secale sylvestre.12 Sand beach annual communities PAL. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite.2. marine. Centaurea arenaria. Polygonum maritimum. Atriplex hastata. Dunes CORINE: 16.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Sanda. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Clima: T = 11– 10. Aeluropus littoralis. Crambe maritima. euxina.1. Salicornia prostrata. Euphorbia sequierana. Popescu.1. Suaeda maritima. inclusiv Grindul Chituc. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Redactat: A. Crambe maritima. Convolvulus lineatus. Bassia hirsuta. Agropyron junceum ssp. se instaleazã Convolvului persicus.4.HAB: 16. Popescu et Stancu 2001. euxina. 57 . Alte specii importante: Eryngium maritimum.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Gheorghe). Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Elymus sabulosus. 1952.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. ruthenica. Soluri: nisipuri nefixate. et De L.-Bl.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1. suprafeþele sunt de 300–500 m2.211 Embryonic dunes PAL. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. Cakile maritima. Pe falezele mai înalte (Agigea.HAB: 16. precum ºi Bromus tectorum. Argusia sibirica. Eryngium maritimum. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. Bromus tectorum. de la Sulina pânã la Vama Veche. P = 400–500 mm. Relief: teren plat. Gheorghe. bessarabicum. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor.

precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia.50C. Plantago arenaria. Nedelcu 1997. Alãturi de speciile anuale. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Delta Dunãrii (Grindul Letea). Plantago arenaria. Gypsophila trichotoma. Morariu 1959. Alte specii importante: Centaurea arenaria. Poa bulbosa. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Popescu. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Eryngium maritimum. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Festuca beckeri. Siderites montana. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Gypsophila trichotoma. Secale sylvestre. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Euphorbia sequierana. Silene otitis. P = 350–400 mm. Sanda. Bromus tectorum. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Corispermum nitidum. Artemisia tschernieviana (arenaria).n. Centaurea arenaria. 58 . Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Secale sylvestre. Astrodaucus littoralis. Substrat: loess (la Agigea). Agropyrum junceum.HAB: 16. Sanda. Elymus sabulosus. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Staþiuni: Dune maritime semifixate. Salvia verticillata. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. euxina. Roci: depozite nisipoase. Scabiosa argentea. Salvia aethiopis. Valoare conservativã: foarte mare. Crambe maritima. foarte uscate. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Popescu. litoralul Mãrii Negre. Doltu. Alyssum hirsutum. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Seseli tortuosum. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. Popescu. Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. perene. Medicago falcata. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). Salsola soda. 1980. Ephedra distachya. Artemisia tschernieviana (arenaria). la Letea 10 ha. Sanda. sãrãturate. Melica ciliata. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Etajul inferior. Astragalus varius. Thlaspi perfoliatum.2. Eryngium maritimum. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Relief: dune maritime. Stachys patula.50C. Holoschoenus vulgaris. Apera maritima. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. nisipuri maritime în deltã. Euphorbia sequierana. Agropyron junceum. Bromus tectorum. Redactat: A. Verbascum banaticum. Elymus sabulosus.: As. Altitudine: 2–5 m. Oroian 1997.1. Clima: T = 11–10. Silene borysthenica. Popescu. deficitare în apã. Clima: T = 11– 10. Cakile maritima ssp.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Agropyron junceum. Secale sylvestre. P = 400–500 mm.

Alte specii importante: Scabiosa argentea. Ephedra distachya. Hasmacul Mare. Relief: dune maritime. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica.HAB: 16. Popescu. Medicago falcata var. Agropyron pectiniforme. filifolia. Ephedra distachya. 59 . Secale sylvestre. S. Stachys patula. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. Specii endemice: Alyssum borzeanum. Literaturã selectivã: Morariu 1959. Xeranthemum annum.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: A. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1984. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. Carex colchica. Dâmbul lui Bãlan). P = 350–400 mm. Prodan 1939. Elymus sabulosus. recta. Euphorbia sequierana.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. 1997.2. Popescu et al. Marrubium peregrinum. Clima: T = 110C. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Rãspândire: Delta Dunãrii. Melica ciliata. Astragalus varius. Silene conica. Seseli tortuosum.

Scabiosa argentea. Literaturã selectivã: Popescu et al. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Helichrysum arenarium. Seseli tortuosum.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Koeleria glauca.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. 60 . Asperula setulosa. Apera spica-venti ssp. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Centaurea arenaria. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Redactat: A. Stachys nitens. Gypsophila trichotoma. Kochia laniflora. Clima: T = 11–100C. Carex colchica. Elymus sabulosus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. Linum austriacum. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. P = 400–550 mm. 1980. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Artemisia campestris. Ephedra distachya. Euphorbia seguierana. Tragopogon floccosus. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Bromus tectorum.1. Tragopogon floccosus. Valoare conservativã: foarte mare. Plantago arenaria. Scabiosa argentea. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Fumana procumbens. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Alte specii importante: Apera maritima. Euphorbia sequierana. Popescu. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Roci: depozite nisipoase. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Carex colchica. Achillea ochroleuca. 1980. Specii rare: Ephedra distachya. Corispermum nitidum. Syrenia montana. Asperula setulosa. Gypsophila perfoliata. Syrenia montana. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Soluri: nisipuri semifixate. Astragalus varius. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Gypsophila paniculata. Aperetum maritimae Popescu et al. Ephedra distachya. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. 1997. Koeleria glauca. Medicago falcata. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Dianthus polymorphus. deficitare în apã. Syrenia canna. Corispermum nitidum. Popescu.2. Relief: dune în diferite stadii. Fumana procumbens. Seseli tortuosum. Dianthus polymorphus. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. Koeleria glauca. Dianthus polymorphus. Onobrychis arenaria. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. Asperula setulosa.HAB: 16. Sanda 1987. maritima. Artemisia campestris.

Literaturã selectivã: Mititelu et al. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Chrysopogon gryllus. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. paniculata. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Apera maritima. Tragopogon floccosus. Gypsophila trichotoma. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia.HAB: 16.2. Festuca beckeri. Holoschoenus vulgaris. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Altitudine: 5–80 m. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Artemisia campestris. Tragopogon floccosus. Secale sylvestre.1. Achillea ochroleuca. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16.5(110)–9. Redactat: A. 1973. deficitare în umiditate. Holoschoenus vulgaris. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). G. Bromus tectorum. P = 400–550 mm. Koeleria glauca. Euphorbia sequierena. Calamagrostis epigeios. Popescu.50C. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Bromus tectorum. Doltu 1980. Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: nisipuri nefixate. Astragalus virgatus. circa 2–3 ha. Convolvulus persicus. jud. Minuartia viscosa. Galaþi). Syrenia cana.25 Dune thichets PAL. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Gypsophila paniculata. Secale sylvestre. Calamagrostis arundinacea. deficitare în umiditate. Syrenia cana. Asperula setulosa. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. Convolvulus persicus. Cynodon dactylon. Stachys nitens. Thymelaea passerina. Apera maritima. 1973. Euphorbia seguierana. Substrat: nisipuri. Festuca beckeri. Holoschoenus vulgaris. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Asperula setulosa.25 Dune thichets EUNIS: B1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Moldova (Hanu Conachi. Clima: T = 10. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Sanda.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Sulina). Letea. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum.

elegans. de câte 500–1000 m2. Cirsium alatum. Popescu. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. Gypsophila trichotoma. zahariadi. totalizând 8–10 ha. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Cynodon dactylon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Carex distans. Festuca beckeri. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. Popescu et al. 1980. Teucrium scordium. Soluri: nisipuri sãrãturoase. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. 1973. P = 400 mm. Lythrum salicaria. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Centaurium pulchellum. Cirsium alatum. Taraxacum bessarabicum. Cynodon dactylon.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. de origine marinã. Aster tripolium. Merendera sobolifera.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. elegans. Festuca arundinacea. Redactat: A. Sanda 1975. Valoare conservativã: foarte mare. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. 1947 subas. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Redactat: A. Specii rare: Merendera sobolifera. littoralis. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. Orchis laxiflora ssp. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Samolus valerandii. Literaturã selectivã: Popescu. 1997. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. Substrat: nisipuri maritime. Lythrum salicaria. Teucrium scordium. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. Popescu. Koch 1926. Popescu.1. Merendera sobolifera. Mentha arvensis. Carex distans. Centaurium pulchellum. Agrostis pontica. Plantago maritima. Popescu et al. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. Agropyron junceum. Plantago maritima. Alte specii importante: Artemisia santonicum. littoralis.HAB: 16. Specii rare: Tragopogon floccosus. Festuca arundinacea. Holoschoenus vulgaris. Viola kitaibeliana. Koeleria glauca. Samolus valerandi. Calamagrostis epigeios. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. J. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Gypsophila trichotoma. între Mamaia ºi Nãvodari. Agrostis pontica.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Clima: T = 10. 62 .50C. Doltu 1980. 1922) W.HAB: 16. Juncus maritimus. Sonchus arvensis. Sanda. Artemisia santonicum. Orchis laxiflora ssp. Daucus guttatus ssp.2 Dunes CORINE: – PAL.2. Minuartia viscosa. Tx.

Soluri: nisipuri în curs de fixare. Clima: T = 11– 10.2. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Corispermum marschallii. Sonchus arvensis. Bromus tectorum. periodic spãlate de valurile puternice. Roci: nisipuri maritime.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Roci: nisipuri maritime. Centaurea arenaria. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Gheorghe). Sf. Literaturã: Popescu. Minuartia setacea. Artemisia campestris. Suprafeþe: 40–50 ha. Rãspândire: Delta Dunãrii. P = 400–450 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Holoschoenus vulgaris. Polygonum arenarium. Elymus sabulosus. P = 350–500 mm.5 m. Redactat: A. de 45–50 cm. Relief: dune în curs de fixare. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Corispermum marschallii. Capul Midia) ca ºi la Sf. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. arenicola. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. dar densitatea acestora este redusã. Clima: T = 11– 10. Dunes CORINE: – PAL. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. este realizat de: Scabiosa argentea. Popescu et al. Scabiosa argentea. Artemisia tschernieviana. Secale sylvestre. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Salsola soda. sabulosa. Sanda 1978. Stipa borysthenica ssp. Cynodon dactylon. Sulina. Koeleria glauca. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Dianthus polymorphus. pe dune maritime în curs de fixare. dintre care menþionãm: Carex colchica. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni).1. Popescu. Festuca beckeri ssp. 1980. Consolida regalis. Festuca beckeri. Cakile maritima.50C. Silene conica. Specii caracteristice: Carex 63 .50C. Etajul superior. Seseli arenarium. realizând o acoperire de 60–70%. Valoare conservativã: moderatã. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Argusia sibirica. Syrenia montana. Elymus sabulosus. Specii caracteristice: Melilotus alba. Gheorghe. Salsola soda. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Gypsophila perfoliata. Gypsophila trichotoma. acoperirea nedepãºind 75%. Agrostis pontica. Euphorbia seguierana. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Helichrysum arenarium. Artemisia campestris. Secale sylvestre.2. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. deficitare în umiditate.HAB: 16. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf.

Holoschoenus vulgaris. Popescu. Sanda. Dianthus polymorphus ssp. Seseli arenarium. Fumana procumbens. Apera spica venti ssp. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Structura: Specia dominantã. Redactat: A. Valoare conservativã: moderatã. Scabiosa argentea. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Gypsophila trichotoma. Festuca arundinacea ssp. Sanda 1976. Agrostis pontica.1. Festuca arundinacea ssp. Lythrum virgatum. Teucrium scordium. Doltu 1980. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Oroian 1997. orientalis. Caraorman. Popescu. 64 .4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. arenosum Popescu et Sanda 1976). peste 1 metru înãlþime. maritima. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Potentilla reptans. Sanda. Redactat: A. Calamagrostis epigeios. Popescu. Rãspândire: Dobrogea. Popescu. Centaurea arenaria. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana. Sanda. Lythrum virgatum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. iar în Delta Dunãrii.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. Helichrysum arenarium.n. este plantã mare.HAB: 16.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Holoschoenus vulgaris. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. Agrostis pontica. Ephedra distachya. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Literaturã selectivã: Popescu.) Dihoru et Negrean 1976. Sanda. orientalis. Polygonum arenarium.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sonchus arvensis. Minuartia setacea. Sãrãturile. Secale sylvestre. Artemisia campestris. Bromus tectorum. Asperula setulosa. Specii rare: Convolvulus persicus. Roci: nisipuri maritime. Popescu. Doltu 1980. Sonchus arvensis. Carex distans. Cynodon dactylon. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Syrenia montana. bessarabicus. Literaturã selectivã: Krausch 1965. P = 350–450 mm. Cynodon dactylon. maritima. Syrenia montana.HAB: 16. Holoschoenus vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. Popescu. Artemisia tschernieviana. Alte specii importante: Inula salicina.2. Carex distans. Teucrium scordium.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. Clima: T = 11– 100C. Oroian 1997. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate.

Soluri: nisipuri sãrãturate. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. Barabaº 1998. Popescu. iar Argusia sibirica lipseºte. 65 . de origine marinã. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. Popescu et al. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Specii caracteristice: Petasites spurius. Petasites spurius dominã fitocenozele. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina.2. Popescu. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. 1998. Clima: T = 11– 10.1. Ciotic. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. Alte specii importante: Secale sylvestre. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Roci: nispuri maritime. P = 350–400 mm. Relief: Dune maritime în curs de fixare. Bromus tectorum. Argusia sibirica. Rumex dentatus ssp. Bromus tectorum. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. 1987.50C. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune. Sfântu Gheorghe. Apera maritima. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Sanda. Redactat: A. halacsyi. Apera maritima. Gypsophila trichotoma. Valoare conservativã: moderatã. Plantago arenaria.

Myriophyllum spicatum. Tolypella syncarpa. Rãspândire: Bazinele acvatice. Literaturã selectivã: Coldea et al. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. din lunca Dunãrii. fragilis. Redactat: A. Ionescu Venera 1976. Stancu 2001. C.442 Nitella carpets PAL. argile. Azolla caroliniana.441 Chara carpets. Phragmites australis. 22. Ranunculus trichophyllus. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. La suprafaþa apei se dezvoltã. Salvinia natans.141 Chara carpets. Schoenoplectus palustris.000 m2 în deltã.50C. Chara aspera. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . 22. tomentosa. C. Clima: T = 11–10.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22.1. C1. N. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. Lemna minor. gracilis. C. P = 450–550 mm. Lychnothamnus barbatus.5–40 m. Charetum braunii Coriolan 1957. Chara brauni. Substrat: depozite aluviale. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp.2. Tolypelletum proliferae Krause 1969. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. Valoare conservativã: moderatã. Nitella gracilis.000–4. fragilis. trisulca. Najas minor. Salvinia natans. Relief: bazine acvatice permanente. luturi. Staþiuni: Altitudine: 0. L. Sanda. nefixate cum sunt: Lemna minor. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. C. maritima. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. 1997. fragilis. vulgaris.2. Azolla caroliniana. Popescu. tomentosa. Spirodela polyrhiza. C.442 Nitella carpets EUNIS: C1. Suprafeþe: 2. C.HAB: 22. permanente. Butomus umbellatus. trisulca. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Potamogeton pectinatus. Ceratophyllum demersum. Alisma plantago-aquatica. Tolypella syncarpa. în puþine exemplare.441 Chara carpets.2. specii natante. Nitella gracilis. L. Lychnothamnus barbatus. canescens. 1971. Utricularia vulgaris. Specii caracteristice: Chara braunii. nisipuri. Spirodela polyrhiza. EMERALD: 22. Tolypella prolifera. C. Nitella gracilis. cu acoperire de 40–60%.

Spirodela. Koch 1954. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). Tx. Literaturã selectivã: Coldea et al. lunca ºi Delta Dunãrii. Lemno – Spirodeletum W.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. Aldrovanda vesiculosa. L. P = 350–550 mm. Wolffia arrhiza. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. Sagittaria sagittifolia. dar suficient de umede. P. Myriophyllum spicatum. din Câmpia Munteniei. 67 . trisulca. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. L. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J.000 ha. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. Nedelcu 1967. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. Specii caracteristice: Lemna minor. Utricularia vulgaris. trisulca. sãrace în specii. T. Schoenoplectus lacustris. Wolffia) covers PAL.411 Duckweed (Lemna. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. Azolla q caroliniana ºi A. P. Nymphoides peltata. Phragmites australis. Sunt fitocenoze heliofile. În anii secetoºi. Redactat: A.411 Duckweed covers EUNIS: C1. Spirodela polyrhiza. lacuri. luturi.415 Salvinia covers EUNIS: C1. L. Sparganium erectum. 1960. gibba. 1967. 1960. Substrat: depozite aluviale. Spirodela polyrhiza. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor.HAB: 22. angustifolia.type vegetation EMERALD: 22. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. Popescu et al. Myriophyllum spicatum. Lemna trisulca. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. iazuri. Azolla caroliniana. Oenanthe aquatica. nisipuri. apar izolat: Phragmites australis. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. Typha angustifolia. Potamogeton crispus.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. 1997. Spirodela polyrhiza ºi olffia arrhiza W Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. trisulca. Rãspândire: Ape puþin adânci. Butomus umbellatus. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. Suprafeþe: 2–3. Trapa natans.2. argile. Criº).415 Salvinia covers CORINE: 22. Oenanthe aquatica. Komlodi 1959.415 Salvinia corvers PAL. Clima: T = 11–100C. Marsilea uadrifolia. pectinatus. Spirodela polyrhiza. Lemnetum gibbae Miyavaki et J. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. L. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. bãlþi. Ceratophyllum demersum. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967.HAB: 22. Typha latifolia. Alisma plantago-aquatica. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. 1984. Alte specii importante: Salvinia natans.2. Popescu. Tx.

Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. Potamogeton pectinatus. semiumbrite. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. Utricularia vulgaris. luturi. 2001. Popescu et al. 1994.Tx 1974. sau intrânduri. cu temperatura medie anualã de +10. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. P= 450–650 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 . Salvinia natans. puþin adânci.2. Azolla caroliniana. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. cu ape stagnante. microdepresiuni cu apã permanentã. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. Popescu. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor.5-–100C.2. Utricularia vulgaris. 1984.41 Free floating vegetation PAL. 1997. Mogoºoaia. canale cu apa foarte slab curgãtoare. Myriophyllum spicatum. adesea reofile. Redactat: A. ale bazinelor din zona de câmpie. care dominã stratul natant. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. Utricularia vulgaris. P = 550–600 mm. însoþite de unele elemente foto-reofile. Spirodela polyrhiza. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. Sagittaria sagittifolia.50C. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. A. argile. nisipuri. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition .HAB: 22. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. puþin profunde. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. Typha angustifolia. Clima: T = 10. datoritã curenþilor de aer mai activi. R. Sanda et al. braþe obturate ale râurilor de câmpie. Cãldãruºani). iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. Substrat: loess. Clima: T = 11–9. Relief: teren plan.type vegetation EMERALD: 22. Ranunculus sceleratus. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. Wolffia arrhiza. A.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. Hippuris vulgaris. Azolla caroliniana. Lemna gibba. Nedelcu 1967.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. Substrat: depuneri aluviale. filiculoides.50C. Alisma plantagoaquatica. filiculoides. Relief: bazine acvatice permanente. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. Spirodela polyrhyza.

Nuphar luteum. Specii caracteristice: Riccia fluitans. T. Salvinia natans. Phragmites australis. Vallisneria spiralis. nisipuri. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. Alisma plantago-aqautica. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Utricularia vulgaris. argile.2. Utricularia vulgaris. Lemna minor. Stratiotes aloides. 1997. Valoare conservativã: moderatã. Lemna minor. Alte specii importante: Trapa natans. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Clima: 69 . Valoare conservativã: mare. Spirodela polyrhiza. 22. Redactat: A. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Salvinia natans.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. Substrat: depozite aluviale. Fitocenozele se prezintã rarefiate. Formeazã fitocenoze compacte. având o acoperire de circa 55–60%. 1994. pectinatus. Ceratophyllum demersum. Popescu. Nedelcu et al. 1984. Utricularia vulgaris. Wolffia arrhiza. Nedelcu 1973. Sagittaria sagittifolia. Stratiotes aloides. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Butomus umbellatus.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. 1976. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae. P. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. 1984. Stratiotes aloides. P = 350–650 mm.HAB: 22. Salvinia natans. Myriophyllum spicatum. Banat (Lugoj. Timiº – Bega). Alte specii importante: Salvinia natans. Ceratophyllum demersum. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Lemna minor. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. Literaturã selectivã: Gehu et al.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935.412 Frogbit rafts. Popescu et al. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930.2. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. T = 11–9. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat. Literaturã selectivã: Coldea et al. Marsilea quadrifolia. Myriophyllum spicatum. Ricciocarpus natans. adâncã de 40–50 cm.413 water soldier rafts EUNIS: C1. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Polygonum amphibium. Popescu et al. Utricularia vulgaris. Potamogeton pectinatus. angustifolia. Popescu.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. Potamogeton crispus. Najas minor. Ricciocarpus natans.

1984. Azolla filiculoides. Nedelcu 1973. Najas marina. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Banat. bogate în substanþe nutritive. Redactat: A. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. Hodiºan 2002. Salvinia natans.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. P. Nymphaea alba.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor. L. P. lucens. Stancu 2001. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. gramineus. Potametum natantis Soó 1927. lucens. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. canale de colectare a apelor). Oltenia. P. P. Moldova. trisulca. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. În perioada de antezã. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. gramineus. P = 350–650 mm. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Sanda. bãlþi. Ceratophyllum demersum. Literaturã selectivã: Coldea et al.43 Rooted floating vegetation PAL. gramineus. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Myriophyllum spicatum. Koch 1926. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. Relief: bazine acvatice (lacuri. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. luturi.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. se dezvoltã în lacuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus.HAB: 22. Lunca ºi Delta Dunãrii. Görs 1977. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. în luncile Siretului ºi Prutului. Polygonum amphibium. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. 70 . Popescu et al. P. Ceratophyllum demersum. P. P. Koch 1926 Görs 1977. perfoliatus. Rãspândire: Criºana. perfoliatus. Najas minor. Dobrogea.50C. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. P. Valoare conservativã: moderatã. Marsilea quadrifolia.HAB: 22. bãlþi. 1997. Popescu. Elodeetum canadensis Eggler 1933. argile. Popescu.2. Azolla caroliniana. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Alte specii importante: Elodea canadensis. Ceratophyllum demersum. Salvinia natans. perfoliatus. Lemna minor. Clima: T = 11–9. Vallisneria spiralis. Substrat: depozite aluviale. Hydrocharis morsus-ranae. Muntenia. nisipuri. Trapa natans. Kárpati 1963. Trapetum natantis V. contribuind la colmatarea acestora.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Ceratophyllum submersum. Utricularia vulgaris. în ape permanente. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. La sfârºitul sezonului vegetativ. Spirodela polyrhiza. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Myriophyllum spicatum. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m.2.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Nuphar luteum. Delta Dunãrii. Elodea canadensis. Cristea. Pop. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Trapa natans.

Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum.2. P. Trapa natans. înainte de desecare. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre. Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris. Valoare conservativã: mare. pectinatus. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba.2. Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã.5–2 m). Potamogeton natans. P = 350–450 mm.5–8). Clima: T = 10. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . În prezent.50C. Nymphoides peltata. Ceratophyllum demersum.5– 9. unde ocupã suprafeþe relativ mari. Altitudine: 5–150 m. Potamogeton crispus.

Banat. Rãspândire: Criºana. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis.2. Hottonia palustris. cum sunt: Lemna minor. Literaturã selectivã: Coldea et al. Sanda et al. 1997. Popescu et al. Marsilea quadrifolia.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Lemna minor. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aqatilis ºi Hottonia palustris u Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. Ranunculus trichophyllus. 1997. Spirodela polyrhiza. Wolffia arrhiza. lunca ºi Delta Dunãrii. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Hottonia palustris. Hottonia palustris. trisulca. Nedelcu 1972. Redactat: A. 2001. Ceratophyllum demersum.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. iar unele specii au dispãrut aproape complet. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. P. Nuphar luteum. Salvinia natans. spicatum. P = 450–600 mm. Phragmites australis. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0.5 m. 1998. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. Ceratophyllum demersum. Elodea canadensis. Hottonietum palustris R.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. 1984. Myriophyllum verticillatum. L. Nymphoides peltata. Nuphar luteum. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. Myriophyllum spicatum. Popescu.HAB: 24. Clima: T = 10.Tx 1937. Gehu 1961. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. et al. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. Nymphaea alba. Myriophyllum verticillatum.HAB: 22. Popescu A. Alte specii importante: Potamogeton natans. pectinatus. M. Salvinia natans. sudul Moldovei. Typha angustifolia. Potamogeton crispus. L.2. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. Popescu. Hydrocharis morsuranae. Wolffia arrhiza. 72 . Trapa natans. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Redactat: A. Spirodela polyrhiza. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. ªtefan et al. Valoare conservativã: mare. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. Polygonum amphibium. 1995. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1.5–2 ha. Nymphoides peltata. trisulca. Literaturã selectivã: Grigore 1971.5–90C. Specii caracteristice: Nymphaea alba. Hippuris vulgaris. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion.

Popescu. Specii endemice: Nymphaea lotus var. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. Substrat: aluviuni recente. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. Sparganium erectum ssp. Phragmites australis. Specia dominantã Nymphaea lotus var. Literaturã selectivã: Borza 1963. thermalis. Bucureºti. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense. 73 . ssp. ºi exemplare rare de Phragmites australis. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. Butomus umbellatus. Stancu 2001. Butomus umbellatus. thermalis se dezvoltã în apele calde. Alisma plantago-aquatica. neutre sau bazice (pH – 7. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Sparganium erectum. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. Redactat: A. neglectum. Nelumbo nucifera (31A0*). Sanda. Lacul Snagov. P = 600–700 mm. thermalis. Pistia stratiotes. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. Popescu. Clima: T = 9.50C. Alisma plantago-aquatica. care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. thermalis.2. Valoare conservativã: foarte mare. neglectum.2.5–8). Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. Staþiuni: Altitudine: 150 m. cu temperaturã de 20–300C.

În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C. nisipuri. Schoenoplectus triqueter. Aster tripolium. Alisma plantago-aquatica. Schoenoplectus tabernaemontani. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Aeluropus littoralis. Structura: Etajul superior este alcãtuit. Mentha aquatica. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Muntenia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus.32.HAB: 22. Ranunculus sceleratus. Oltenia. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. Moldova.3 Amphibious communities PAL.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. Phragmites australis. Schoenoplectus triqueter. Juncetum bufonii Felföld 1942. Crypsis aculeatus. Spergularia maritima. Crypsis aculeata.HAB: 22. Aster tripolium. Popescu. 1984. Eleocharis palustris. Ranunculus repens.2. Carex riparia. P = 350– 700 mm. Popescu. Nedelcu 1972. Literaturã selectivã: Coldea et al. totalizând peste 150–200 ha. Veronica anagalis-aquatica. Alte specii importante: Teucrium scordium. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Eleocharis uniglumis. Glyceria maxima. Galium palustre. Lycopus europaeus. Banat. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Substrat: aluviuni. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Carex riparia. Valoare conservativã: redusã. Carex distans. Stachys palustris. Aster tripolium. Rorippa amphibia. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL.50C. Sanda. Nedelcu 1973. Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Suaeda splendens. Schoenoplectus tabernaemontani. Butomus umbellatus. Phragmites australis. Aeluropus littoralis. Oenanthe aquatica.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. Sanda 1977. Doltu. Junus gerardi. cu rol important în structura fitocenozelor. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Suaeda maritima. în cea mai mare parte. 1997. Lycopus europaeus. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans.2. Redactat: A. Galium palustre. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Popescu. 74 . Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Clima: T = 11–9. Eleocharis palustris. Juncus gerardi. Agrostis stolonifera. Stachys palustris. Pop 1968. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate.

Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Câmpia Românã. Redactat: A. argile. Clima: T = 10. Valoare conservativã: moderatã. C. 1997. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Alte specii importante: Cyperus michelianus. Soluri: aluviosoluri.2. T = 11–90C. Gnaphalium uliginosum.5–90C. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Isolepis supina. luto-nisipoase profunde. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. Juncus bufonius. 75 . Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. luturi. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Lindernia procumbens. Mititelu et Barabaº 1972. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã.2. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Lunca ºi Delta Dunãrii. Juncus bufonius. Muntenia. Juncus compressus. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Substrat: depozite aluviale. Centaurium pulchellum. Lindernia procumbens. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. Elatine alsinastrum. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Elatine triandra. Delta Dunãrii. Cyperus flavescens. Peplis portula. Drãgulescu 1995. Climã: continentalã. 1973. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Lunca Dunãrii. Ranunculus lateriflorus. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Centuncus (Anagallis) minimus.32. Ranunculus lateriflorus. Popescu. Heleochloa alopecuroides. uneori slab salinizate. Pop 1968. Elatine triandra.HAB: 22. Isolepis supina. Cyperus glomeratus. Ranunculus pedatus. Isolepis supina. Grigore 1971. flavescens. Limosella aquatica. P = 350–550 mm. Specii caracteristice: Juncus bufonius. Centaurium pulchellum. P = 350–550 mm. Roci: depozite loesoide. Juncus bufonius. Eleocharis carniolica. Rãspândire: Câmpia Banatului. Lindernia procumbens. Eleocharis acicularis. În marea lor majoritate. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. Coldea et al. Lindernia procumbens. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. Gypsophila muralis. Lythrum hyssopifolium. Radiola linoides. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Pulicaria vulgaris. Potentilla supina. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Sol: brun de pãdure levigat. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat. Trifolium fragiferum. Cyperus michelianus. pânã la mai multe ha. Gnaphalium uliginosum.

Cyperus fuscus. Marsilea quadrifolia. Muntenia. Mentha pulegium. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. gleiosoluri. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. Ranunculus lateriflorus. Popescu. Eleocharis palustris. Sanda et Stancu 2001. P = 350–550 mm. Centaurium pulchellum. Drãgulescu 1995. Relief: teren plan. în cantitate apreciabilã. Junucus bufonius. Radiola linoides. Clima: T = 11–10. Soluri: luvosoluri. Ranunculus flammula. Popescu. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. Cyperus flavescens. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. 76 . Lindernia procumbens. Koch 1926 emend. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Substrat: depozite aluviale. aluviosoluri. Trifolium fragiferum. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Isolepis supina. Potentilla supina. Mentha pulegium.2.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Radiola linoides. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Grigore 1971. Junucs bufonius. Lythrum thymifolia. Pulicaria vulgaris. Stancu 2001. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice. Popescu et al.50C. Cyperus hamulosus. Oberd. Coldea et al. Popescu. Cyperus michelianus. luto-argiloase. Heleochloa alopecuroides. Eleocharis carniolica. Delta Dunãrii. Pop 1968. Gnaphalium uliginosum. Patt 1995). Alte specii importante: Elatine alsinastrum. 1984. Redactat: A.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Sanda. Redactat: A. Popescu. nisipoase. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Potentilla reptans. Lythrum hyssopifolium. Peplis portula.HAB: 22. iar în locurile cu apã permanentã apare. temporar inundate (3–4 luni pe an). Timiº-Bega. Literaturã selectivã: Coldea et al. Specii caracteristice: Limosella aquatica. 1957. lunca Siretului. Hypericum humifusum. Gypsophila muralis. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Lindernia procumbens.2. 1997. 1997.

Clima: T = 110C. Turda. Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Potamogeton pectinatus. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Relief: ochiuri de apã sãratã. Zannichellia pedicelata. Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre. Substrat: depozite salifere. în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. Heleocharis uniglumis. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus. Zannichellia palustris. microdepresiuni din lungul litoralului. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Moldova (Valea Bârladului).211 Tasselweed communities PAL. Ranunculus baudotii. 77 . cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. Popescu. puþin adânci. Prodan 1939. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Alte specii importante: Zannichellia palustris.2. Redactat: A.2. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Transilvania (SomeºeniCluj. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima. Ocna Sibiului). Fitocenozele sunt sãrace.5–90C. Suprafeþe: 50–250 m2. Pott 1992.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. totalizând 4–5 ha. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze. Najas minor. pedicellata Z Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23.2. Mangalia). 1954 em. nisipuri maritime sãrãturate. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Phragmites australis. Bolboschoenus maritimus. Zannichellietum pedicellatae Nordh. Dobrogea (Midia – Nãvodari). Clima: T = 10.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. Potamogeton pusillus.211 Tasselweed communities PAL. P = 350–600 mm.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. P = 400–450 mm. Oltenia (Slatina).HAB: 23. Potamogeton pectinatus. Ape continentale (non-marine) (2) 2. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu annichellia palustris ºi Z . Staþiuni: Altitudine: 0–250 m. Agigea. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Todor 1948.

Potamogeton pectinatus. Suprafeþe: 20–30 ha. Spirodela polyrhiza. Najas minor.2. A. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). Najas minor. Salvinia natans. Pop 1968. Potamogeton crispus.HAB: 23. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. Mititelu et Barabaº 1972. Myriophyllum verticillatum. 78 . Literaturã selectivã: Popescu et. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. 1984. Typha latifolia. lanceolatum. pectinatus. Butomus umbellatus. Salvinia natans. P. pedicellata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Najas minor. Ranunculus trichophyllus. Clima: T = 10. Hodiºan 2002. pedicellata. Alisma plantago-aquatica. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Oenanthe aquatica). submersã. Spirodela polyrhiza. Alisma lanceolatum. Ranunculus trichophyllus. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Popescu. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Pop. Ceratophyllum demersum. Soran 1956. fixatã de substrat. al. Z. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). este o plantã hidrofilã. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Lemna minor. Schoenoplectus lacustris. Substrat: depozite aluviale. L. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. Cristea. Alte specii importante: Najas minor.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. Hydrocaris morsus-ranae. Myriophyllum spicatum. pusillus. Structura: Specia dominantã Najas marina. Nedelcu et al.211 Tasselweed communities PAL. Potamogeton pusillus. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Redactat: A. 1986. Specii caracteristice: Najas marina. Dobrogea. trisulca. Z. Todor 1948. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. Butomus umbellatus. Popescu. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. Câmpia Munteniei. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7.2. Delta Dunãrii. P. nisipuri maritime (pe litoral). Valoare conservativã: mare. Z. Grigore 1971. Sparganium erectum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Sagittaria sagittifolia. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum.5–90C. Potamogeton trichodes. P = 450–500 mm.3–8). Potamogeton trichodes. Myriophyllum spicatum. pedicellata. Substrat: depozite salifere. Potamogeton pectinatum. Redactat: A.

Senecio carpaticus. Csürös 1956. Empetrum nigrum spp. et al.411 Loiseleuria heaths PAL. 2001. P = 1350–1450 mm. Resmeriþã 1982.2. Festuca supina. Suprafeþe: suprafeþe reduse. 1981. Vaccinium myrtillus. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. foarte acide (pH = 4–4. Poa alpina. Literaturã selectivã: Coldea 1990.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . însorite. în etajul alpin. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. Luzula spicata. Phyteuma confusum. Hieracium alpinum. 1962. Ligusticum mutellina.3. ternata.5). Ligusticum mutellina. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Minuartia sedoides. Borza 1934. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Geum montanum. Roci: silicioase.40C. Vaccinium vitis-idaea. acidofile. Phyteuma confusum. Primula minima. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Sesleria coerulans. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. între 35–85%. Acoperirea fitocenozei este variabilã. Geum montanum. Relief: platouri. xerofile. Syn. Campanula alpina. Climã: T = 0. Rhododendron myrtifolium. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Carpaþii Meridionali. arealele fiind reduse. Vaccinium gaultherioides. Festuca supina. culmi domoale. Phleum alpinum.HAB: 31. Alte specii importante: Carex curvula. el se înalþã la 5 cm. Boºcaiu 1971. 1956.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2. Puºcaru-Soroceanu et al. Oreochloa disticha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. însumând < 10 ha. Arenaria alpina. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Nardus stricta. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31.1956). Specii caracteristice: Cetraria islandica. Nardus stricta.1939. expuse la vânt.0– -1. precum Primula minima. Campanula alpina.Loiseleurietum procumbentis Br. Popescu G. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 .1. Avenula versicolor. Juncus trifidus. Pulsatilla alba. mozaicate.3. Speciile de graminee dominante. oligotrofe. Puºcaru et al. rar conglomerate. hermaphroditum. Agrostis rupestris.-Bl. gresii. Buia et al. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Loiseleuria procumbens. însã cu tulpini scurte. et al. Antennaria dioica. Ghiºa 1940. Hieracium alpinum. Anthemis carpatica. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Valoare conservativã: mare. Potentilla ternata. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). Thamnolia vermicularis.

Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. grisebachii. P = 1050 mm.00C. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. 1991. Climã: T = 1. stâncãrii umede. Hypericum richeri ssp. Versanþi nordici. Oaºa).62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum.622 Subarctic willow brush PAL. Aconitum tauricum. cu mult material schelet.HAB: 31. Trisetum fuscum. Cuprinde specii endemice. Nardus stricta. Veratrum album. Heracleum carpaticum. în etajul boreal. subendemice ºi rare. Total < 10 ha.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. pante înclinate. Geranium sylvaticum.62 Willow (Salix) brush PAL. Campanula abietina. Salicetum hastatae Buia et al. 1986.HAB: 31.0– 0. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31. 1962). mai ales pe calcare. Nardus stricta. Leucanthemum waldsteinii. Trisetum fuscum. Relief: vale 80 . Clima: T = 3. Alte specii importante: Calamagrostis villosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp.3. Buia et al.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn.2. higrofile. calcifile. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã. Festuca picta. scrub EMERALD: 31. Achillea distans. Soluri: superficiale. P = 1300– 1400 mm. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: restrânse. Viola biflora. Specii endemice: Trisetum fuscum. 1962. stratul al doilea este format din ierburi. în etajul subalpin. având un rol antierozional bine cunoscut.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. poliþe sau jgheaburi. Senecio subalpinus. total < 10 ha. Festuca supina. la Tãrtãrãu. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Rãspândire: intrazonal.) Popescu et al.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. Adenostyles alliariae. Specia edificatoare nu depãºeºte 1.50C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. care realizeazã o acoperire de 80–100%. Nardus stricta. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. cca. habitatul este rar întâlnit în România. 100 m2. Specii caracteristice: Salix hastata. Festuca supina. pe grohotiºuri. Rumex alpestris.n. Heracleum palmatum. Chaerophyllum hirsutum. Suprafeþe: suprafeþe mici.5 m înãlþime. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng).

1959. Geum rivale. Scirpus sylvaticus. Munþii Sebeºului. scheletice. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã. Roci: cristaline. Nardus stricta.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2.: Rhodoretum kotschyi auct. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Agrostis canina. Cardamine pratensis. Scirpus sylvaticus. Eriophorum vaginatum.2. pe margine de râu. Munþii Retezat. Specii caracteristice: Salix bicolor. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. zone vântuite. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. Borza A. Munþii Semenic). Valea Olteþului. Literaturã selectivã: Popescu A. Înãlþimea stratului. Stratul arbuºtilor este practic monodominant. Sphagnum magellanicum. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). Boºcaiu 1971 (Syn. Cãpãþânii. Filipendula ulmaria. P = 1300–1450 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Munþii Rodnei. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Geum rivale. circumpolare ºi boreale. Carex echinata. Munþii Iezer-Pãpuºa. Carex rostrata. structuratã ca mlaºtinã. Þarcu.HAB: 31. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. mode- 81 . dar dominã Agrostis canina. Suprafeþe: întinse > 10. Cernei. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4.0). în medie.2–1. Nardus stricta.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Valoare conservativã: mare. Soluri: turbosoluri. Munþii Cãlimani. 1986. Polygonum bistorta. Pedicularis palustris. Myosotis scorpioides. Cirsium rivulare. Deschampsia caespitosa. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Epilobium nutans. Luzula sudetica. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Carex echinata. depresionarã. Galium palustre. Munþii Piatra Mare. cu aciditate moderatã (pH = 6. Cirsium rivulare. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m. Juncus conglomeratus.000 ha. Soluri: superficiale.0– -2. Caltha palustris. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Alte specii importante: Salix cinerea. cu acoperire de 60–85%. Clima: T = 1. în etajul subalpin ºi alpin. Relief: versanþi. Munþii Fãgãraº. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. Senecio subalpinus. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). Valeriana simplicifolia. Carex fusca.3. rankere ºi criptopodzoluri. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. ecologic fiind oligoterme. litosoluri. rom. Munþii Parâng. Munþii Bucegi. gneisuri-granitogneisuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. et al. Deschampsia caespitosa. Godeanu. oligobazice (V = 20–25%). Cardamine impatiens. erodate de râu ºi transformate în aluviuni.5 m. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria.7–5.5). mezo-xerofile.00C. cuprinsã în medie între 1. Munþii Bistriþei. Cardamine pratensis.. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea.

Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. Luzula sylvatica. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. Lonicera caerulea. Potentilla ternata. Anthoxanthum odoratum. Campanula abietina. Fitocenoza este primarã.11 t. Campanula kladniana. Geum montanum. Picea abies.u. Soldanella hungarica ssp. fiind prezente speciile Dicranum scoparium.2. Calamagrostis villosa. precum: Potentilla ternata. Campanula serrata. Melampyrum sylvaticum. kotschy). Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Oxalis acetosella. Pinus cembra. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. Vaccinium vitis-idaea.s. Hylocomyum splendens. Anthoxanthum odoratum. Loiseleuria procumbens. 82 . Acoperirea 80–100%. Homogyne alpina. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. Vaccinium myrtillus. Loiseleuria procumbens. Vaccinium gaultherioides. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia.s. Hylocomyum splendens.51 t. Carex atrata.u. Biomasa stratului arbustiv este de 10. Vaccinium vitis-idaea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile. Saxifraga paniculata. Huperzia selago. Dicranum scoparium. Lycopodium annotinum. Homogyne alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Stratul ierburilor nu este distinct. Geum montanum. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Pinus mugo. Valoare conservativã: mare. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. Polytrichum juniperinum.3. Vaccinium gaultherioides. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Juniperus sibirica. Vaccinium myrtillus. Luzula luzuloides. Avenula versicolor. major. Luzula luzuloides. Vaccinium myrtillus. Polytrichum juniperinum. Deschampsia flexuosa. kotschy). Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Nardus stricta./ ha.

Sorbus aucuparia). între 6. Rhododendron myrtifolium. Carpaþii Occidentali. Calamagrostis villosa. Mititelu et al.: Pinetum mugi carpaticum auct.5 t / ha. Calamagrostis villosa.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1989. oligobazice (13–19%). având o înãlþime de 25–30 cm. Campanula abietina.0– -0. Buia et al. circuri glaciare. F2. Coldea 1991. Relief: versanþi puternic înclinaþi.561 Subalpine mountain pine scrub and 31. Suprafeþe: Total > 50. et al.00C în sud. iar la limita inferioarã. Pãun et Popescu G. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. 1981. Coldea et Pânzaru 1986. ajungând la 0. prepodzol. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo.2–0. Carpaþii Meridionali. Alte specii importante: Juniperus sibirica.3. Alnus viridis. P = 1250–1425 mm anual. Roci: ºisturi cristaline. conglomerate. 1986.461+F2. cu schelet bogat. 1956. Hylocomium splendens. Stratul de jneapãn este de regulã compact.. et al. Dicranum scoparium. PuºcaruSoroceanu E. Polytrichum juniperinum. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti.46 Carpathian Pinus mugo scrub. Luzula sylvatica. Pinus cembra. dar pot apãrea sporadic. Sanda et Popescu 1988. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Specii caracteristice: Pinus mugo. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2. Picea abies. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). Oxalis acetosella. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. acidofile. Coldea 1995 (Syn. în general monodominant. Juniperus sibirica. Salix silesiaca. Coldea 1990. Resmeriþã 1978. 1977. Horeanu et Viþalariu 1991. Resmeriþã et Raþiu 1983. cu reacþie acidã (pH = 4. Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. roci eruptive. în medie. Buiculescu 1972. Homogyne alpina. Chifu et al. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. superficiale. Sanda et Popescu 1988.8). Luzula luzuloides.000 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982.5 (3. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). Boºcaiu 1971. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. rom. Rhododendron myrtifolium.1975. Ribes petraeum. Borza 1959.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. Ribes petraeum.. are o acoperire variabilã. Soluri: humosiosoluri. Salix silesiaca.2. Puºcaru et al. platouri vânturate.20C în nord. 1962. Clima: T = 3. higrofile. Acoperirea generalã este de 90–100%. 83 . Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. în etajul subalpin. Deschampsia flexuosa. em. Alexiu 1998. oligotrofe. Sanda et al. cu înãlþime de 2–2. 2001.40 m la altitudini de peste 2200 m. Speciile sunt oligoterme. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. Mihãilescu 2001.1–4. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. cu 9 ramuri la tufã în medie).462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. 2. Popescu G.HAB: 31. Acoperirea stratului este de 30–60%. în rariºti. calcare. Beldie 1967. podzol.

HAB: 31.5). oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3. Pãun et Popescu G. Chifu et al. Relief: zone montane depresionare. mezo-oligoterme. Poa media. Sorbus aucuparia. Resmeriþã 1970. Melampyrum silvaticum. Roci: magmatice. Munþii Bihor). Alexiu 1998. Homogyne alpina. Picea abies. Puºcaru-Soroceanu E. higrofite–mezo-higrofite. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. Leucanthemum waldsteinii. Clima: T = 5. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. 1962. Empetrum nigrum. dilatata. 1989. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Valoare conservativã: mare. acidofile. Melampyrum sylvaticum. Andromeda polyfolia. Vaccinium myrtillus. Hylocomium splendens.00C.8–4. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. 1971. Pleurozium schreberi. Oxalis acetosella. Boºcaiu 1971. Deschampsia flexuosa. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. Buia et al. Alnus viridis. Oxycoccus palustris. 1989. 1990. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . urmat de Vaccinium vitis-idaea.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. reprezentând limita esticã în Europa. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Resmeriþã 1982. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Luzula luzuloides. acide. Sanda et Popescu 1993.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. P = 1000–1050 mm. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. Hieracium alpinum. oligotrofe. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cicerbita alpina. gresii ºi conglomerate. Dryopteris carthusiana ssp. Dobrescu et al.2. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. et al. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. Carex pauciflora. Silene nivalis. în mlaºtinile din etajul boreal. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Luzula sylvatica. 1987 non Hadác 1956). Coldea et Pânzaru 1986. Coldea 1985. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). habitatele sunt periclitate antropic. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis).3. Dicranum scoparium. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. 1981. Polytrichum juniperinum.

2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .3.

Literaturã selectivã: Pop et al. Homogyne alpina.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Alte specii importante: Campanula abietina. Vaccinium vitis-idaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. acidofile. Carex pauciflora. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete.HAB: 31. Suprafeþe: mici. Juniperus sibirica.46 Bruckenthalia heaths PAL. oligotrofe. xero-mezofile. Luzula sylvatica. cu o reacþie acidã. Sphagnum capillifolium. 86 . Potentilla ternata. as. Total < 10 ha.n. Potentilla ternata).. Empetrum nigrum. Empetrum nigrum. Pinus mugo.2. Polytrichum strictum. Rumex arifolius. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. 1956 n.: Juniperetum intermediae Nyár. Specii caracteristice: Pinus mugo.. Polytrichum juniperinum. Phleum alpinum ssp.7–1. Betula pendula. cuprinzând însã câteva specii relictare. Oxycoccus palustris. Eriophorum vaginatum. Achillea distans.30C. în etajul subalpin.p. Campanula serrata. 1936 (Syn. Clima: T = 1. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Melampyrum sylvaticum.3. Thymus balcanus. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri. Relief: versanþi montani sudici. Sphagnum russowii. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. P = 1150–1250 mm. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã. bogate în schelet. Sphagnum magellanicum. Vaccinium vitis-idaea. 1962 p. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. Rhododendron myrtifolium. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. Veratrum album. as. Athyrium alpestre. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Viola biflora. 1987. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. din Europa centralã. Festuca supina. Vaccinium myrtillus. însoriþi. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Roci: silicioase ºi calcaroase. Deschampsia flexuosa. Vaccinium myrtillus. habitate rare. Poa alpina. Bruckenthalia fiind o heliofilã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. Calamagrostis villosa. Geum montanum. Valoare conservativã: mare. Soldanella major. Picea abies. commutatum. Andromeda polyfolia. Alnus viridis. cuprinzând specii relicte.

Deschampsia flexuosa. 1956 n. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. Vaccinium gaultherioides. Vaccinium vitis-idaea.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. Campanula serrata. pe prepodzoluri scheletice. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%.). Polytrichum juniperinum. Luzula luzuloides. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Bruckenthalia spiculifolia. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. Picea abies. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. etajul subalpin ºi boreal. Festuca supina. Specii caracteristice: Campanula abietina. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Festuca supina. Vaccinium vitis-idaea.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Geum montanum. hermaphroditum. et al. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. Pinus cembra. Alnus viridis. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. Luzula sylvatica. Pinus cembra. Roci: silicioase. Leucanthemum waldsteinii.u. Carex atrata. nana). Climã: T = 1. nana). Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. J.21 t ha s. Lonicera caerulea. nana. major. Buiculescu 1972. Carpaþii Meridionali. Cicerbita alpina. la valori medii de 1. la stratul subarbustiv.3. acidifile. Coldea et Pop 1988.431 Juniperus nana scrub PAL. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. Oxalis acetosella.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Deschampsia caespitosa. În Munþii Cãlimani. speciile carpatice fiind bine reprezentate. communis ssp. Pleurozium schreberii. Soldanella hungarica ssp. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. Biomasa ajunge.6) dar secundar. Vaccinium myrtillus. P = 1250–1400 mm. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. Sunt specii oligoterme. Hylocomium splendens.HAB: 31. oligotrofe. 1962. în etajul boreal.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Buia et al. Valoare conservativã: mare. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. protejate Emerald. 2001. Drãgulescu 1995. Popescu G. Vaccinium gaultherioides. Calamagrostis villosa. Orthilia secunda. Carpaþii Occidentali. Betula pendula.00C. Homogyne alpina. Potentilla ternata. cu înclinaþie medie ºi mare. dar ºi pe calcare. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp.n. Loiseleuria procumbens.2. dupã defriºarea molidiºurilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. Soluri: rankere ºi rendzine. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. Total > 1000 ha.6–0. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Luzula sylvatica. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Picea abies. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. ªerbãnescu 1961. Coldea 1991. Rhododendron myrtifolium. Pinus mugo. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. 87 . mezo-xerofile. habitate puþin rãspândite.: Juniperetum nanae Soó 1928.5–6. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. dar se instaleazã ºi secundar. Nardus stricta.

1986. P = 1250–1400 mm. Total: < 10 ha. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Coldea et Pânzaru 1986.7). Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Vaccinium myrtillus. sãrace în humus. la 10–15 cm. asociatã cu Vaccinium myrtillus. Vaccinium myrtillus. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. 1962. 1926 (Syn. Hylocomium splendens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. Soluri: ranker. Buia et al. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Roci: silicioase. Buiculescu 1972. regosol. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. rar în Carpaþii Occidentali. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. culmi. Alnus viridis. Coldea et Pop 1988. Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. Csürös et al. Vaccinium vitis-idaea.3. 1962. Pleurozium schreberii. Simon 1966. Lycopodium annotinum. Mihãilescu 2001.2. Mititelu et al. 1989. Dicranum scoparium. Specii endemice: Melampyrum saxosum. 1981. Raþiu et Gergely 1970. Dihoru 1975. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 31. Festuca supina.HAB: 31. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. Huperzia selago. 1979.44 Empetrum – Vaccinium heaths. Betula pendula.50C. expuºi la vânt puternic ºi rece. în special în Carpaþii Orientali. Valoare conservativã: mare.-Bl. Relief: vârfuri înalte. Boºcaiu 1971. în etajul alpin ºi subalpin. Vaccinium vitis-idaea. Raþiu 1965. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. Dobrescu et al. Agrostis rupestris. 1977. Kovács A.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971). La suprafaþa solului. mezo-xerofile. acide. Juncus trifidus. Puºcaru-Soroceanu et al. Polytrichum juniperinum. Picea abies.6– -0. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. Chifu et al. Deschampsia flexuosa. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. Resmeriþã 1982. Coldea 1991. Festuca supina. 1989. Climã: T = 1. Stratul de tufãriº caracteristic. foarte acide (pH = 4. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. cu umiditate mare. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Vaccinium vitis-idaea. 88 .4–4.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Alexiu 1998. versanþi mijlociu înclinaþi. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Deschampsia caespitosa. Nardus stricta. Resmeriþã 1970. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. umbriþi. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. 31. în timp ce în cei Meridionali. Sanda et al.

Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. 1999. Polytrichum alpinum. Juniperus sibirica. intrazonal. 2001. Salix silesiaca. Chaerophyllum hirsutum. Leucanthemum waldsteinii. Phleum alpinum.5–0. Saxifraga heucherifolia. Antennaria dioica. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Alte specii importante: Oreochloa disticha. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cetraria islandica. Stratul ierburilor este bine dezvoltat.subass. ªtefan et al. Carpaþii Meridionali. Juncus trifidus.1999. Poa alpina. Doronicum austriacum. Hieracium alpinum. alnobetula). 89 .: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). Carduus personatus.611 Alpine green alder scrub PAL. Dihoru 1975. Rubus idaeus. Popescu G. Pulsatilla alba. Resmeriþã 1976. circuri glaciare. gresii. Deschampsia flexuosa. 1967. Phyteuma confusum.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Heracleum palmatum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Primula minima. P = 1100–1400 m. margini de cascade. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. (Syn. Soluri: protorankere. Veratrum album. et al. Rhododendron myrtifolium. Vaccinium vitis-idaea. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Campanula alpina. Resmeriþã 1974. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. Festuca supina. Deschampsia caespitosa. Luzula luzuloides. Relief: vâlcele. Festuca nigrescens. Rumex alpestris. Valoare conservativã: foarte mare. Thamnolia vermicularis. Avenula versicolor. Senecio nemorensis. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). Cirsium waldsteinii.HAB: 31. între 1. Rosa pendulina.3. Specii caracteristice + dif. Aconitum tauricum. Salix silesiaca. 1989. Doronicum austriacum. Rumex alpestris.30 m. alnobetula). Potentilla ternata. Suprafeþe: 10–100 ha. Chaerophyllum hirsutum. Sârbu et al.2–0. Calamagrostis villosa. Climã: T = 3.: Vaccinium gaultherioides. Dicranum scoparium.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Rumex arifolius. dar ºi acide. Hypericum richerii ssp. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. Dobrescu et al. Thamnolia vermicularis. Ligusticum mutellina. Cetraria islandica. superficiale ºi permanent umede. Campanula abietina.00C. Poa nemoralis. 1962. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). Resmeriþã 1982. Salix caprea.2. substratificat. Geum montanum. hornuri umede. jgheaburi deschise. apennina.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Literaturã selectivã: Coldea 1990. realizând 65–75% acoperire. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. Leucanthemum waldsteinii. arealele fiind foarte reduse. Festuca pratensis ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. conglomerate. Boºcaiu 1971. în etajul subalpin-boreal. Horeanu et Viþalariu 1991. Achillea distans. Vicol et al. Senecio subalpinus. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Agrostis rupestris. Vaccinium myrtillus. de cele din Alpi. Roci: calcaroase. Aconitum toxicum.

Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. Thymus praecox. Geum montanum. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Specii endemice: Trisetum fuscum. Popescu 1988. de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Athyrium distentifolium. criptopodzoluri. Luzula luzuloides var.2. Valeriana sambucifolia. Huml et al. Empetrum nigrum. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Dobrescu et al. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. erythranthema. Alte specii importante: Pinus mugo. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). litosoluri. Stratul inferior. Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Deschampsia caespitosa.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31.4). 1979. Festuca supina. În general. Dihoru 1975. Juniperus sibirica. Polygonatum verticillatum. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus. Soluri: rankere. Polytrichum juniperinum. Juniperus communis. Bruckenthalia spiculifolia. oligotrofe. Suprafeþe: mari. Cruciata glabra. Ranunculus platanifolius. Sanda. Calamagrostis arundinacea.50C. P = 1250–1400 mm. Loiseleuria procumbens.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. 1991. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. Rubus idaeus. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Vaccinium vitisidaea. cu înclinare moderatã-mare (25–600). la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Buiculescu 1972. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. Valeriana tripteris. Potentilla ternata. Coldea 1990. Climã: T = 1. Pulmonaria filarskyana. Heracleum palmatum.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. Specii caracteristice: Campanula abietina. acidofile. Rosa pendulina. Luzula luzuloides.6–0. Campanula serrata. 90 .: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. Vaccinium vitis-idaea. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Coldea et Kovács 1969. podzoluri alpine. cu exigenþe hidrice variabile. oligoterme. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. Vaccinium myrtillus. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn. Cicerbita alpina. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. 1962.000 ha. cu aciditate mare (pH = 4. Viola biflora. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. 1962.3. Rhododendron myrtifolium. Myosotis sylvatica.HAB: 31. Pleurozium schreberii). Total > 50. Borza 1959. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. Juniperus sibirica. Boºcaiu 1971. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1989. Fitocenoza este probabil secundarã. Pinus mugo. Vaccinium gaultherioides.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Luzula luzuloides. Buia et al. Phyteuma wagneri. Geranium sylvaticum. Bruckenthalia spiculifolia. Genista oligosperma. Poa nemoralis. Chaerophyllum hirsutum. Alexiu 1998. Valoare conservativã: moderatã. Picea abies. circumpolare ºi boreale. Rhododendron myrtifolium. Rumex alpestris.6–5. Deschampsia flexuosa.

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. foarte acid (pH = 4. bogat în humus (3. xeromezofile. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. Campanula serrata.: Nardo – Callunetum Csürös 1964. 1942. 2001. Suprafeþe: restrânse. major.80C. 1962. Vicol et al.5–1. Dobrescu et al. Climã: T = 7. Coldea 1990. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . acidofile. Luzula sylvatica. Polytrichum juniperinum. Todor et Culicã 1967. Rãspândire: Carpaþii Occidentali.3. Deschampsia flexuosa. Sorbus aucuparia. Raþiu 1965. Soluri: tip districambosol. Calamagrostis villosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.3–9. ca urmare. Pleurozium schreberii.2 European dry heaths CORINE: 31. Hylocomium splendens. realizeazã o acoperire variabilã.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. Se asociazã în Carpaþi. Ghiºa et al. Relief: versanþi moderat înclinaþi. Melampyrum sylvaticum. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. în etajul fagului ºi molidului.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. Resmeriþã 1970. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m.2 Dry heaths PAL. Geum montanum. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. acidofile. P = 1300 mm. coame. Soldanella hungarica ssp. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. 1971. de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. oligotrofe.HAB: 31. Buiculescu 1975. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. Raclaru 1967. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. < 10 ha. Coldea 1991. Nardus stricta. Resmeriþã 1976. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. et al. Oxalis acetosella. habitate extinse primar ºi secundar. (Syn.4–5. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã.8%). 1989. 1970). Sanda et Popescu 1988. rar Carpaþii Orientali. Dihoru 1975. Valoare conservativã: redusã. Popescu G. Festuca supina. EUNIS: F4. Buia et al.1). Roci: silicioase. Campanula abietina.2. Specii endemice: Melampyrum saxosum.

Resmeriþã et Csürös 1966. Danthonia decumbens. Thymus pulegioides. Hypericum maculatum. Coldea 1991.HAB: 31. Hodiºan 1969. Lycopodium clavatum. Leucorchis albida. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Antennaria dioica. ªtefan et al. Agrostis capillaris. Carex ovalis. subass. Luzula luzuloides. Agrostis capillaris. 92 . Cytisus nigricans. 1967 (Syn. Vaccinium vitis-idaea. Vaccinium vitis-idaea. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Viola declinata. Hieracium lactucella. Anthoxanthum odoratum. Polygala vulgaris. Vaccinium myrtillus. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. 1999. Arnica montana. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). Anthoxanthum odoratum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. Campanula abietina. 1999.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Carex pallescens. Scorzonera rosea. Hypericum maculatum. arealele fiind relativ reduse. Nardus stricta. 1970. Luzula campestris. Hieracium pilosella. Festuca rubra. Hypochaeris uniflora. Campanula serrata. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Raþiu et Cristea 1980. Festuca rubra. Sârbu et al. Alte specii importante: Gentiana kochiana. Luzula luzuloides.3. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. bruckentalietosum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Festuca tenuifolia.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Pop et al.2. Alchemilla flabellata. Potentilla erecta. Specii caracteristice+ dif. Hieracium pilosella. Potentilla erecta. Csürös 1964. Alchemilla glaucescens. Valoare conservativã: moderatã. Veronica officinalis). Bruckenthalia spiculifolia. Pop 1976.: Vaccinium myrtillus. 1969. Hodiºan 1968. Resmeriþã 1970. Salicetum capreae Schreier 1955. Ghiºa et al. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. Genistella (Genista) sagittalis. Euphrasia stricta.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. 1997. gresii. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Gnaphalium sylvaticum.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Pascal et Mititelu 1971. cu mult material organic în descompunere. Popescu et al. Rumex acetosella.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Clima: T= 6. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. Myosotis arvensis. Betula pendula. Clima: T medie anualã = 7–3.2. 1946 (Syn. Urtica dioica. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Coldea 1991. Galeopsis speciosa.50C.50C. Roci: conglomerate calcaroase. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Rubus hirtus. Hypericum hirsutum. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Sârbu et al. Suprafeþe: > 100 ha. Cirsium vulgare. Sorbus aucuparia. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . P anuale = 800–1200 mm. stadii succesionale antropizate. Salix silesiaca. Drãgulescu 1995. Urtica dioica. Sanda et al.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. al pãdurilor de fag. ºisturi cristaline. Impatiens noli-tangere. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. Parascan et Danciu 1975. Stachys sylvatica. în etajul nemoral al fagului.5–4. Raþiu et Resmeriþã 1972. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. criptopodzoluri. Centaurium erythraea. dupã stadiul de evoluþie. Verbascum thapsus. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. Bromus ramosus. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. Chamaenerion angustifolium. eutricambosoluri. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. Raþiu 1970. total < 10 ha. Rubus hirtus. 1977. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). marne-argiloase. Sambucus nigra. Soluri: districambosoluri. Calamagrostis arundinacea. Fragaria vesca.3. Rubus idaeus. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi.: fit. în ochiuri de pãdure. Salix silesiaca. Suprafeþe: reduse. Carpaþii Meridionali. 1997. Rubus idaeus. Acoperirea variazã. Valoare conservativã: redusã. între 60–90%. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Impatiens noli-tangere. Salix caprea. roci silicioase. Roci: diverse. profunde sau cu schelet slab. Sambucus racemosa. Fragaria vesca. Relief: pante mediu – înclinate. Raþiu et Gergely 1985. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Soluri: eutricambosoluri. P = 850–1100 mm. Luzula luzuloides. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã. Carpaþii Occidentali. în etajul nemoral. Betula pendula. Sãmãrghiþan 2001. cu regim hidric normal. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. gresii calcaroase marne. Sanda et Popescu 1988.

mezotermetermofile. Dihoru 1975. Sesleria rigida. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Gnaphalium sylvaticum. Munþele Mare. dar stratificarea ei este foarte diferitã. Stachys alpina. Suprafeþe: Total < 10 ha. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sorbus aucuparia. Cirsium vulgare. Cardaminopsis arenosa. Raþiu et Resmeriþã 1972. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Clima: T = 7. Vincetoxicum hirundinaria. ajungând la 1–1. Salix caprea sunt sporadice. Alte specii importante: Sambucus racemosa. 1997. Brachypodium sylvaticum. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. rendzine puþin evoluate. Stratul ierburilor este foarte divers. Rubus radula. Acoperirea fitocenozei este de 100%. Poa nemoralis.). Carex sylvatica. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice.50C. tinctoria. Torilis japonica. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. dar ajung la înãlþimi mai mari.HAB: 31. 80–90%. Sambucus ebulus. mai numeroase sudice. Salix caprea. Calamagrostis epigeios. P = 800–1000 mm. Raþiu et Gergely 1972. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. neutrofile-calcicole. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. Agrostis capillaris. Senecio sylvaticus. alãturi de Fragaria vesca. dupã vârsta comunitãþii constituite.3. Specii caracteristice: Juniperus sabina. Rhamnus saxatilis ssp. Rubus suberectus.5 m înãlþime.5–4. Fragaria vesca. Atropa bella-donna. 1977. Scãriþa-Belioara. ªtefan et al. Oroian 1998. Sãmãrghiþan 2001. Teucrium montanum. Luzula luzuloides. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. Asplenium ruta-muraria. Carex humilis. Soluri: litosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Râmeþ). Rubus hirtus. Valoare conservativã: redusã. Achillea stricta.2. Senecio fuchsii. Agrostis capillaris. Urtica dioica. cu elemente xero-mezofile. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. Calamagrostis arundinacea. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. Juniperus communis ºi. Juniperus communis. Speciile lemnoase de Sambucus. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Populus tremula (juv. Galeopsis speciosa. Roci: grohotiºuri calcaroase. Raþiu et Gergely 1976. stadii succesionale antropice. Chamaenerion angustifolium. sporadic apar Picea abies. Pascal et Mititelu 1971. Betula pendula. Larix decidua. Rubus plicatus. Chamae- 94 . specie caracteristicã. Alte specii importante: Sesleria rigida. Coldea 1990. situatã în jurul buturugilor. Fraxinus ornus. Cytisus nigricans. Helictotrichon decorum. Carex sylvatica. Calamagrostis epigeios. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. Zanoschi 1974. Hypericum hirsutum. Rubus candicans. Eupatorium cannabinum.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. Calamagrostis arundinacea. Thymus comosus. de peste 2 m. abundând gramineele: Poa nemoralis. Specii caracteristice: Rubus idaeus.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. Sanda et al. Parascan et Danciu 1975.

Picea abies. Fagus sylvatica. Suprafeþe: < 10 ha. Epilobium collinum. incluzând specii endemice. Corylus avellana.5–6. Stachys recta. P = 850–950 mm. Biscutella laevigata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. Glechoma hirsuta. Salix caprea. xero-mezofile. Teucrium chamaedrys. Poa nemoralis. Salix silesiaca. obscurum. Dryopteris filix mas). Luzula luzuloides. Salix caprea. Poa nemoralis. Betula pendula. Fraxinus excelsior. Larix decidua. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra. Specii endemice: Thymus comosus. Lunaria rediviva. Laserpitium latifolium. Asplenium ruta-muraria. Dryopteris robertiana. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Cardaminopsis arenosa. Lunaria rediviva. Lonicera xylosteum. Polystichum setiferum. Polystichum setiferum. Helianthemum nummularium ssp. Helianthemum canum. Brachypodium pinnatum. Salix silesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. ªuteu 1970. în blocuri foarte mari. Fraxinus ornus. Relief: 95 . Carlina vulgaris. Sedum telephium. Dianthus spiculifolius. Rosa pendulina. Centaurea triumfetti. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. Valoare conservativã: moderatã. habitate mai rare. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Fragaria vesca. Csürös 1966. Valoare conservativã: mare. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. în etajul nemoral al fagului. Vincetoxicum hirundinaria. habitate cu areal restrâns. Calamagrostis arundinacea. Solidago virgaurea. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia. Roci: conglomerate. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Picea abies.3. Campanula rapunculoides.00C. Pulmonaria rubra. Munþii Vlãdeasa).2.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Erysimum pannonicum.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. precum Betula pendula. Athyrium filix-femina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Rhamnus catharticus. Helictotrichon decorum. Carex humilis. Rosa pendulina. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Symphytum cordatum.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Teucrium montanum. Dryopteris filix mas. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Csürös 1966. saxicole.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Athyrium filix-femina. umbritã. heliofile. Coldea 1991. Cytisus nigricans. Clima: T = 6. Sedum maximum. Angelica sylvestris. Lonicera nigra. Resmeriþã. Soluri: superficiale. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m.HAB: 31. Picea abies. Lonicera nigra. Fagus sylvatica. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Cornus mas.

HAB: 31. Hodiºan 1979. Mercurialis perennis. Ulmus glabra. Brachypodium pinnatum. Carpaþii Occidentali. cu roca mamã la zi. Evonymus verrucosus. Pulmonaria rubra. Roci: calcaroase. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. mezofile. Urtica dioica.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Drãgulescu 1995.8C Hazel thickets PAL. saxatilis. Soluri: superficiale. Tilia cordata. Salix silesiaca. Festuca rupicola ssp. 1944. Stratul arbuºtilor este luxuriant. Specii caracteristice: Corylus avellana. 1962.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. E). Urtica dioica. Asplenium trichomanes.5–5. Spiraea chamaedryfolia. Brachypodium pinnatum. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. Geranium robertianum.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Rosa pimpinellifolia. Spiraea chamaedryfolia. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Sorbus aucuparia.: Corylo – Tilietum Vida 1959. Valoare conservativã: mare. Sambucus nigra. CsürösKáptalan M. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. Carpaþii Meridionali.3. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. Dryopteris filix-mas. Mercurialis perennis. (Syn. Ribes uvacrispa. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. fuchsii. Acer pseudoplatanus. saxatilis. Climã: T = 6. Rosa pendulina. Dryopteris filix-mas. („gresie de Siriu” calcaroasã. mezotermofile.2.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981.HAB: 31. situate pe stâncãrii în curs de solificare. Geranium robertianum. Fraxinus excelsior. Spiraea media. Ribes uva-crispa. Senecio nemorensis ssp. Athyrium filix-femina. Calamagrostis arundinacea. cenuºie). 96 . însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. europene. Gergely I. habitate restrânse ca areal.50C. alte specii din flora de mull. Tilia cordata. Rosa pendulina. Galeopsis speciosa. instalate primar.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. bolovãnoase. Relief: versanþi stâncoºi. Rubus idaeus. ca: Poa nemoralis. 1962. Alte specii importante: Spiraea crenata. Pulmonaria rubra. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Poa nemoralis. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. saxicole ºi forestiere. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Athyrium filix-femina. P = 850–1000 mm. în etajul fagului. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. însoriþi sau mai umbriþi (SE. edificat de Corylus avellana intens dominant. ferigi: Asplenium trichomanes. Suprafeþe: 10–100 ha. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. pe stânci.

Galium mollugo.3. Euphorbia epithymoides.HAB: 31. Total: sub 10 ha.2. P = 850–900 mm. Pyrus pyraster. Tulcea. Crataegus monogyna. Rhamnus tinctoria.00C. Cynanchum vincetoxicum.5–5. Fragaria viridis. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Phleum montanum. rom. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. Relief: versanþi stâncoºi. non Oberd. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m.4–0. Potentilla thuringiaca. Suprafeþe: > 100 ha. Climã: T = 6. mai ales în S. sudice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Anthemis tinctoria. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. Ajuga genevensis. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Sunt dominante Calamintha clinopodium. Geranium sanguineum. Prunus spinosa. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Geranium robertianum. cu unele excepþii ce ajung la 80%.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. Specii caracteristice: Spiraea crenata. Înãlþimea stratului este de 1–1. Geranium robertianum. Anthemis tinctoria. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. Ligustrum vulgare. edificat de Spiraea crenata. Malus sylvestris. Suprafeþe: reduse. Roci: calcaroase. Teucrium chamaedrys. humifere. mediteraneenepontice. Rosa pimpinellifolia. 1957). habitat rar.5–6. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Specia citatã ºi în judeþele Cluj. Galium mollugo. Evonymus verrucosus. Aster amellus. cu areal în curs de restrângere. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. Seseli varium. Cynanchum vincetoxicum. Jurinea nevelis. Peucedanum oreoselinum. Rhamnus tinctoria. cu troficitate moderatã. calcifile.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0. Hypericum perforatum. Soluri: rendzinice. Berberis vulgaris. Clima: T = 7. cel puþin la 0. al pãdurilor de gorun-fag. Valoare conservativã: foarte mare.2 m. Phleum montanum.6 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. Evonymus europaeus. Genista tinctoria. Seseli varium. Sedum maximum. etajul gorunului. Evonymus verrucosus. mezoxerofile ºi xerofile. Roci: 97 . R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Betonica officinalis. Brachypodium sylvaticum. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Carduus candicans. P = 800–1000 mm. de 100%.: Rubo-Coryletum auct. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Corylus avellana.30C. Cotoneaster integerrimus.8C Hazel thickets PAL. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. Calamintha clinopodium. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Cytisus hirsutus. Fraxinus ornus. Gorj. Viburnum lantana. Ligustrum vulgare. Arrhenatherum elatius. Cytisus hirsutus. Alte specii importante: Rosa canina. Cornus sanguinea. Teucrium chamaedrys. într-un ochi de stepã. Arrhenatherum elatius. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Genista tinctoria. Ajuga genevensis. specie rarã.

cu regim hidric normal. eurasiatice. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. Urtica dioica. 98 . Galium schultesii. Poa nemoralis. Poa nemoralis. Aegopodium podagraria. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. Rosa canina. Populus tremula. Dactylis glomerata. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Salvia glutinosa. Digitalis grandiflora. criptopodzol. Rosa canina sau Prunus spinosa. Populus tremula. mezofile. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. Speciile componente sunt. Digitalis grandiflora. Cynanchum vincetoxicum. Salvia glutinosa. Evonymus europaeus. eutrofe.3. Geum urbanum. Clinopodium vulgare. Cynanchum vincetoxicum. Soluri: eutricambosoluri. Vicia sylvatica. Viburnum opulus. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Alnus incana. Prunus spinosa. Aegopodium podagraria. Specii caracteristice: Corylus avellana. stratul ierburilor. districambosoluri. mezotermofile. Brachypodium sylvaticum. Mellitis grandiflora. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. dupã tãierea pãdurilor de gorun. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Alnus glutinosa. continental-europene. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Geranium phaeum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. slab acidofile. în majoritate. Mellitis grandiflora. Frangula alnus. Acer campestre. Alnus incana. Stachys officinalis.2. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. Stellaria nemorum. Melampyrum bihariense. Melampyrum bihariense. Anthriscus sylvestris. în stadii intermediare. Festuca gigantea. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna.

având un caracter mezoterm-mezofil. et al.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Viola mirabilis.00C. Nepeta cataria.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. 1968 (Syn. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului).8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. Urtica dioica. Valoare conservativã: redusã. Total < 10 ha. Alliaria petiolata. sylvatica. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. 2000.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Helleborus purpurascens. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. 1967. Stachys sylvatica.2. în etajul nemoral). et al. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%. Specii caracteristice: Sambucus nigra. rom. Urtica dioica. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Galium aparine. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. non Moor 1967. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. Arctium tomentosum. 99 . Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3.5–6. 1952 em. Polygonatum latifolium. Aegopodium podagraria. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. Munteniei. Galeopsis tetrahit. Sãmãrghiþan 2001. stadii succesionale antropizate. stadii succesionale antropizate. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. et Hoffim. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Helleborus purpurascens. Galium odoratum. Galeopsis tetrahit. Braºov). Glechoma hederacea. Borza 1959.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Clematis vitalba. umiditate alternativã.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. P = 750–850 mm. Ballota nigra. Literaturã selectivã: Popescu A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. în luminiºuri.HAB: 31. Climã: T = 7. Pass.3. Drãgulescu 1995. Viola mirabilis. Ballota nigra. Aegopodium podagraria. Soluri: eutricambosoluri. Roci: acide sau calcaroase. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Sambucetum nigrae auct.

5 m.00C. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. Dianthus armeria. Agrostis capillaris. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. Evonymus verrucosus. Crataegus monogyna. Festuca rubra. câmpia ºi podiºurile din 100 . deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Rosa canina. Agrostis capillaris. Stratul ierburilor. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Cornus sanguinea. Sub aspect ecologic sunt mezoterme. Roci: vulcanice ºi metamorfice. Clematis vitalba. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. Cornus sanguinea. bine extins în suprafaþã. Total < 100 ha.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. central europene. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. Myosotis sylvatica. dar cu participare redusã. Carpinus betulus). Prunus spinosa. Rubus idaeus. Vulpia myuros. cu acoperire de 100%.3. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Fragaria vesca. Galium verum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. diversificat de multe dicotiledonate. protejat Emerald. Clima: T = 8. Hypericum perforatum. Evonymus verrucosus. Prunus spinosa. deºi prezent. Betonica officinalis. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. Cytisus nigricans. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. 40–45%. Alnus glutinosa. Hieracium umbellatum. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Viburnum lantana. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. europene. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m.5–6. Rubus hirtus.2. Alte specii importante: Carpinus betulus. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Relief: versanþi cu înclinare medie. Vulpia myuros). Q. Rosa canina. Soluri: luvosoluri. Ligustrum vulgare.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. Betula pendula. Ligustrum vulgare. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. Pteridium aquilinum. petraea) sau carpineto-gorunetelor. într-una forestierã. Popescu et Sanda 2000. Adeseori. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. Viburnum lantana. Valoare conservativã: redusã.HAB: 31. petraea. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. un strat intermediar ca înãlþime.

1973. Clematis vitalba. Borza 1959. pe locurile defriºate. Mihai 1971. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Total > 10. Burduja et Horeanu 1969. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. în special în Dobrogea.5–2 m în silvostepã dar. pedunculiflora. Amygdalus nana. Phleum phleoides. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Þara Oaºului. cu o acoperire de 100%. Pop et al 1978. gresii. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Rubus caesius. de obicei. Rosa canina. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. Rhamnus cathartica. Cornus mas.66 t/ha/an material vegetal. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. Prunus fruticosa. cu elemente mai numeroase sudice. de la 200–500 m2.5–7. Poa bulbosa. Crataegus monogyna. Origanum vulgare. Horeanu et Horeanu G. deosebit de dense. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. Q. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. neutre sau slab acide-alcaline. Ligustrum vulgare.2. iar biomasa suprateranã este de 74. 2001. Agrimonia eupatoria. Veronica chamaedrys. între culturi. Asparagus verticilatus. Popescu et Sanda 2000. Pãun 1966. mezotrofe. Câmpia Românã. PaucãComãnescu et al. Phleum phleoides. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. Aniþei L. Agropyron repens. Calamintha clinopodium. Humulus lupulus. Productivitatea stratului arbustiv este de 3. xerofile. Plantago media. mai ales la sfârºitul verii. sunt termofile. Teucrium chamaedrys.3.5 t/ha. cu hidratare deficitarã. eurasiatice. Raþiu et Gergely 1979. Bromus inermis. chiar ºi în silvostepã. alãturi de Prunus spinosa var. Agropyron repens. Festuca valesiaca. Clima: T = 10. 101 . Poa angustifolia. Jasminum fruticans.1984. pante însorite cu înclinare redusã.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. 1981. sau eutricambosoluri.50C. Dihoru et al. unde pot apare Jasminum fruticans. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). Origanum vulgare. Horeanu 1981. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. Pyrus pyraster. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. Schneider-Binder 1972. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. Crataegus monogyna. Specii caracteristice: Prunus spinosa. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa. Solurile: de tipuri variate. Rosa gallica. Evonymus europaea. Speciile sunt. Agrimonia eupatoria. în general profunde. Popescu et al. 1970. Evonymus europaeus. Q. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Literaturã selectivã: Mihai 1971. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Evonymus verrucosus. Teucrium chamaedrys. Poa angustifolia. 2004. Cornus sanguinea. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. Relief: depresiuni mici în câmpie. cernoziomuri în silvostepã. Bromus inermis.000 ha. habitate prioritare Emerald. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. se ridicã ºi pânã la 3. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. Sãmãrghiþan 2001. Vicia tenuifolia. Poa bulbosa. Calamintha clinopodium. P = 400–800 mm anual. Dactylis glomerata. Valoare conservativã: moderatã. Asparagus verticillata. Dactylis glomerata. în majoritate. Rosa canina.

împreunã cu Cotinus coggyria. Sorbus borbasii. Cotoneaster nebrodensis. Clima: T = 4. Silene saxifraga.40C. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. Suprafeþe: 20 ha.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. Stratul ierburilor este foarte divers. nu depãºeºte 1 m. adesea numai în crãpãturile stâncilor. Teucrium montanum. Relief: 102 .5). mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa.3. în etajul fagului. Geranium macrorrhizum.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. Piatra Cloºanilor. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). alcãtuit din aproape 80 de specii. neutru-slab alcalin (pH = 6–7.HAB: 31. dacice ºi subendemice (7%). Cerastium banaticum. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. P = 900–1200 mm.2.2–3.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Soluri: rendzinã negricioasã. termofile. Teucrium chamaedrys. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. Daphne mezereum. Daphne blagayana. modificatã de curenþii calzi de la vest. Roci: calcare cenuºii. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL.

Festuca xanthina. Micromeria pulegium.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Cu tot caracterul ei relictar. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. Genista radiata. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Genista radiata. Cotinus coggyria. Carpinus orientalis. Sesleria filifolia. serratifolia. Literaturã selectivã: Maloº 1972. Bromus fibrosus. Athamanta hungarica. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Teucrium chamaedrys. Clima: T = 10. de 70–90%. datorat compoziþiei floristice.HAB: 31. pereþi verticali stâncoºi.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. Ceterach officinarum. Specii endemice: Sorbus borbasii. Fraxinus ornus. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Geranium macrorrhizum. Daphne mezereum. Suprafeþe: reduse. de-a lungul apelor. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Teucrium montanum. mezoxerofile.2. Cephalaria laevigata. habitat puþin extins. Roci: calcare. Sorbus borbasii. Stipa pulcherrima. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. Moehringia muscosa. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. Draba lasiocarpa. Cerastium banaticum. în special în chei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Draba lasiocarpa. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cotinus coggyria. Silene petraea.0-–5. ca: Ceterach officinarum. Valoare conservativã: foarte mare. Sorbus borbasii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Festuca xanthina. cu orientare S. cu numeroase elemente sudice. este o fitocenozã cu aspect pionier. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. Daphne blagayana.00C. Relief: versanþi abrupþi. Dianthus henteri. Specii endemice: Dianthus henteri. P = 650–1050 mm. Helianthemum canum. Valoare conservativã: mare. expuse prelungit la soare. Primula auricula ssp. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. SV. europene. Bromus fibrosus. Fraxinus ornus. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Silene saxifraga. Micromeria pulegium. calcifile. Fraxinus ornus. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. cu acoperire de 40–60%. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Thesium bavarum. Helianthemum canum. Specii caracteristice: Syringa vulgaris.3. Fraxinus ornus.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. subtermofile. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Cephalaria laevigata.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL. SE. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. Sesleria filifolia. Total < 100 ha. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Asplenium ruta-muraria. Specii caracteristice: Syringa vulgaris.

Viola joói. habitat endemic. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. Muntele Mare.2. etajul fagului. dar vârfurile lor sunt uscate. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). Coronilla varia. cu acoperire de 40%. Atragene alpina. ca Sesleria rigida. Campanula rapunculoides. Corylus avellana. Coronilla varia. Climã: T = 5. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. Sorbus aucuparia. subtermofilã. endemic tufãriºului.00C. Sesleria rigida.8B South-eastern deciduous thickets PAL.HAB: 31. Campanula rapunculoides. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Iris ruthenica. cu habitus de arbust. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. calcifilã. Carex humilis. 1974. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. P = 900 mm. cristaline. Boºcaiu 1971. Corylus avellana.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. Carex digitata. Aconitum moldavicum. Valeriana tripteris. Helictotrichon decorum. fixate sub acþiunea tufãriºului. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Valoare conservativã: foarte mare. Suprafeþe: foarte restrânse. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Valeriana tripteris. pe stâncãrii. Atragene alpina este prezentã. Sorbus aucuparia. este specie endemicã. Melampyrum bihariense. acestea dau un caracter local. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Acer pseudoplatanus. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. Viola joói. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). Specii endemice: Sorbus dacica. intercalate cu stâncãrii calcaroase. Melampyrum bihariense. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Specii caracteristice: Sorbus dacica. Helictotrichon decorum. subscaposa. 104 . Mãgãlie 1970. Thymus comosus. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. toþi de talie scundã. expoziþie S ºi SV. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. xerofilã. Acer pseudoplatanus. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. Aquilegia nigricans ssp. Roci: grohotiºuri calcaroase. Roman N. intens însorite. Sesleria rigida. Literaturã selectivã: Gergely 1962. Alte specii importante: Fagus sylvatica. Iris ruthenica. subscaposa. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. mobile. Staþiuni: Altitudine 1100 m. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet.3. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). Aconitum moldavicum. < 10 ha. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor.

2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. expoziþie sudicã. Scabiosa banatica. SE. Rosa canina. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). bogate în humus. Roci: calcaroase. mai frecvent fiind 105 . Peia 1978. Primula veris. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Tilia cordata. Soluri: rendzine. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Clematis vitalba.0–7. Valoare conservativã: mare. Melica uniflora.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Mercurialis perennis. P = 750–825 mm. Lathyrus venetus. Aremonia agrimonioides. cu grosimi reduse. Fagopyrum convolvulus. Suprafeþe: Total < 10 ha. Carex brevicollis.HAB: 31. Polygonatum odoratum. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Phyllitis scolopendrium. Evonymus verrucosus. Fagopyrum convolvulus. Phyllitis scolopendrium.3. Isopyrum thalictroides.6%). Evonymus verrucosus. Crataegus monogyna. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. Sedum maximum. Polypodium vulgare. la limita între etajul gorunului / fagului. signifera. Galanthus nivalis. Melica nutans. Climã: T = 8. Sorbus torminalis. Arabis turrita. Arabis turrita. Specii caracteristice: Cornus mas. Tilia platyphyllos. Quercus cerris. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. Cotinus coggygria. Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. Campanula divergens. Carex sylvatica. Lychnis coronaria. Lamium galeobdolon. Campanula grossekii. Silene italica. Melittis melissophyllum. Polypodium vulgare. Habitusul lor este arborescent. Cynanchum vincetoxicum. Evonymus latifolia. Hedera helix. Cardaminopsis arenosa. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. mezo-xerofile. Geranium robertianum. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. uneori chiar absent. Rosa canina.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Fraxinus ornus. Rhamnus tinctoria. Piptatherum virescens. Corylus avellana. Mycelis muralis. Staphylea pinnata. termofile. Galium mollugo.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. cu multe specii sudice (26. europene.2. dintre care 31 sunt rare). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Sedum maximum. Cardaminopsis arenosa. Campanula persicifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. pe stânci de mãrimi variabile. Brachypodium sylvaticum. Orchis mascula ssp. SV. Asplenium trichomanes. calcifile. iar celelalte specii sunt eurasiatice. Geranium robertianum. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m.20C. Lathyrus vernus. Lithospermum purpureocaeruleum. Poa nemoralis. cu numeroase ramuri. Cornus sanguinea. Galium schultesii. Dentaria bulbifera. dar ºi unele specii nemorale. habitat rar.

Lithospermum purpureocaeruleum. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. Cotinus coggygria. cu mult schelet. Galium erectum. Juniperus communis.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. Ceterach officinarum. Fraxinus ornus. Coronilla varia. Echinops banaticus. Tilia tomentosa. Viburnum lantana. Crataegus monogyna. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Dianthus banaticus. Peia 1978. xerotermofile. Tilia tomentosa. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. ªuteu et Faur 1976. Lithospermum purpureocaeruleum. Junglans regia. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Specii endemice: Sorbus borbasii. Roci: calcare. Coronilla emerus. Sorbus aria. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. Dianthus giganteus. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. Melittis melissophyllum. Silene otites. Myrrhoides nodosa. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã.0–5. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.HAB: 31. marno-calcare intercalate. Galium erectum. modificatã microclimatic.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Satureja kitaibelii. Roman 1974. P = 650–1050 mm. Evonymus latifolia. Cotoneaster nebrodensis. Tamus communis. 10–100 ha.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Fritillaria montana. Peia 1981.3. Stachys recta. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna. Pãun et al. Viola hirta. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. fiind considerate codominante.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. Bujorean et al. Suprafeþe: restrânse. Fragaria viridis. Festuca valesiaca. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. Physocaulis nodosa. Brachypodium pinnatum. 1971. Carpinus orientalis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Înãlþimea variazã 106 . Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali.2. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Campanula alpina. gresii calcaroase. Carpinus orientalis. Resmeriþã 1972 (Syn. calcifile ºi numeroase specii endemice. Physocaulis nodosa. Syringa vulgaris. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Defileul Dunãrii. Cytisus nigricans. Resmeriþã 1972. Satureja kitaibelii.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Sorbus cretica. imediat deasupra lor. Helleborus odorus. Valeriana officinalis. frecvente fiind Helleborus odorus. Brachypodium pinnatum. Aster amellus. Quercus cerris. Sorbus cretica. Acer monspessulanum. Corylus colurna. divergens. Erysimum saxosum. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. uneori faciesuri aparte. Hypericum perforatum. Melittis melissophyllum. Hodiºan 1976.00C. în strat subþire dar continuu. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Sanda et Popescu 1972. Fraxinus ornus. Climã: T = 10. Boºcaiu 1971. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. între 6–8 m. Quercus dalechampii. Valoare conservativã: mare. Sanda et Popescu 1991. Viburnum lantana. 1970. Dianthus kitaibelii. Campanula sibirica ssp. Festuca valesiaca.1975. în stratul arbustiv. Anthemis tinctoria.

Cytisus nigricans. Dianthus giganteus. Salvia ringens. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene.3. Mehedinþi. Câmpia Aradului. 1964) Mititelu et al. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. Opopanax bulgaricus.2. în silvostepã. Roci: calcaroase. Achillea coarctata. 31. Ulmus minor. Paeonia peregrina. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb. Silene otites. Teucrium chamaedrys. Dihoru 1970. ajungând la 1. Fraxinus ornus. Paeonia peregrina.5–2 m înãlþime. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Carex hallerana. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina. Genista sessilifolia. Satureja caerulea. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. Carpinus orientalis.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Teucrium polium. Alte specii importante: Jasminum fruticans. Coronilla scorpioides. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. Pyrus pyraster. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi.HAB: 31. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Koeleria gracilis. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Ononis columnae. Cerasus mahaleb. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. Ligustrum vulgare. Popescu 1999 (Syn. Câmpia Burnazului. Bothriochloa ischaemum. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Asparagus verticillatus. Satureja caerulea. 1993. Pyrus elaeagrifolia. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Crataegus monogyna.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Climã: T = 10. neutrofile.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. Soluri: cernoziomuri superficiale. Ulmus minor sau Cornus mas. Orchis simia.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Teucrium chamaedrys. pontice ºi balcanice.70C.HAB: 31.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. termofile. Podiºul Dobrogei de Sud. < 10 ha. mai rar de rariºti de pãduri. Pyrus pyraster. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Cotinus coggygria. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. habitat rar în România. 107 . rendzine. Paliurus spina-christi. Teucrium polium. periclitat. xerofile.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Koeleria gracilis. Achillea clypeolata. Cornus mas. Ligustrum vulgare.8B33 Moesian Christ’s thorn brush. Valoare conservativã: mare.

Rhamnus cathartica. Cornus mas. Cornus sanguinea. Fraxinus ornus. Scutellaria altissima. 1994. cu expoziþie sudicã. < 10 ha. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Podiºul Casimcea. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Lychnis coronaria. Ulmus minor.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. din specii mediteraneene. Bãrãganul Mostiºtei. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Piptatherum virescens. Pyrus pyraster. Fraxinus ornus.8–8.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3. Câmpia Banatului. Ligustrum vulgare.5–3 m. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. culturi agricole. Soluri: cernoziomuri. Rhamnus cathartica. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. Relief: pante stâncoase. Carpinus orientalis. Lithospermum purpurocaeruleum). secetã 108 . Câmpia GãvanuBurdea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans. pajiºti uscate. Quercus cerris.HAB: 31. Roci: calcare. îndeosebi. periclitat.3. Rhamnus tinctoria. Aradului. în silvostepã. sunt însoþite de Crataegus monogyna. Tamus communis. termofile. P = 450–500 mm. în silvostepã ºi stepã. în margini de pãdure. Cotinus coggygria. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus. Total < 10 ha. Clima: T = 9. însorite. Tanacetum corymbosum. Crataegus monogyna. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. uneori superficiale pe rocã la zi. Chrysopogon gryllus. Asparagus verticilatus. Rosa canina. Evonymus verrucosus.60C. Se diferenþiazã în douã straturi. Literaturã selectivã: Mihai et al. Quercus pubescens. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. xerofile. calcifile. Tragopogon dubius. Arcuº 1998. Crataegus monogyna. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Ferulago meoides. Ajuga laxmanni. Covasna.2. Convolvulus cantabrica. Tilia tomentosa. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. cu înclinaþie mare. Cerasus mahaleb. Carpinus orientalis).70C. Asparagus verticillatus. Cornus mas. pontice ºi balcanice. P = 400 mm. Dictamnus albus. Suprafeþe: 50–100 m2. Podiºurile Dobrogei de Nord. Acer tataricum. Rosa canina. Braºov). habitat rar în România. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. Climã: T = 10. Dobrogea de Sud.

8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Soluri: carbonatate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile). Origanum vulgare. hispida.3.2. protejat Emerald. Coronilla varia. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Podiºurile Moldovei de Sud. habitat rar în România. Relief: pante cu expoziþie SE. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. 1975. cu înclinaþie micã (5–100). Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Schneider-Binder Erika 1972. Suprafeþe: 100–300 m2. Bromus inermis.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. Relief: fragmentat. E. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%.HAB: 31. Dactylis glomerata. Clima: T = 10.: Prunetum nanae Borza 1931. dasyphylla. Podiºul Dobrogei de Sud. 1969. Cornus mas. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Elymus repens. Vicia cracca. Vicia cracca ssp. Soluri: cernoziomuri. Agrimonia eupatoria.0–8. Nonea pulla. Prunus spinosa var. Inula britannica. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. Sanda et al 1980. Asparagus tenuifolius. Amygdalus nana. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. Thalictrum minus. cu înãlþimi mici de 109 . dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. Dobrescu et al. Depresiunea Braºov. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Valoare conservativã: mare. 1981. Dobrescu 1969. SV. Bromus inermis. Prunus spinosa var. hispida. Teucrium chamaedrys. Bãrãganul Mostiºtei. Evonymus verrucosus. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. Piemontul Olteþului. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar.60C. Rosa canina. cernoziomuri carbonatice. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. Asparagus tenuifolius. Rosa canina. Inula britannica. Roci: marne argiloase. tenuifolia. Depresiunea Sibiului. Dactylis glomerata. dasyphylla.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Calamintha clinopodium. xerofile. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Ligustrum vulgare. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. termofile. Prunus spinosa var. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. Rhamnus cathartica. Total < 100 ha. Roci: loessuri. Depresiunea Fãgãraº. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Podiºul Dobrogei de Nord. Mititelu D. Galium mollugo. Asparagus tenuifolius. xerofile. termofile. periclitat. E. fragmentar între alte tufãriºuri.

Zapodeni. Suprafeþe: extrem de reduse. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Bupleurum falcatum. Raþiu et al. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Danciu 1970. Sârbu et al. Festuca valesiaca.3. Tanacu. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. 1995. Elymus hispidus. Carex michelii. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Crataegus monogyna. continentalã. Dactylis glomerata. Medicago falcata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Schneider-Binder Erika 1972. Rosa dumetorum. periclitate. Soluri: rendzine. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. Rhamnus tinctoria. Elymus repens. kastanoziomuri.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Vicia tenuifolia. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 1998. Dictamnus albus. 1981. Potentilla thuringiaca. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. Geranium sanguineum. depozite de loess. specie arbustivã xerotermã. Iris hungarica. Teucrium chamaedrys. Relief: versanþi slab înclinaþi. Teucrium chamaedrys. ªuteu 1975. Trifolium alpestre. Horeanu et Horeanu G. Elymus hispidus. Total < 10 ha. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. platouri.HAB: 31.70C. Cynanchum vincetoxicum. Depresiunea Rãdãuþi. Nepeta pannonica. Literaturã selectivã: Coldea et al. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Specii caracteristice: 110 . ªtefan cel Mare. Rosa canina. P = 420 mm. Alyssum murale. Roman 1994. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Medgidia. Bromus inermis.5 m. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. 1966. termofilã. Podiºul Babadag. Crataegus monogyna. Veronica teucrium. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Roci: calcaroase. incluse în protecþia Emerald.2. Clima: T = 10. Hypericum perforatum. Linaria genistifolia. Crasna). Medicago falcata. Cytisus austriacus. Elymus repens. Neamþ).2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Borza 1959. fiind însoþit de Prunus spinosa. 1998. Dactylis glomerata. Pyrus pyraster. Verbascum lychnitis. Cristea et al. Thalictrum minus. habitate rare. Inula hirta.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Festuca valesiaca. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Fragaria viridis. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Aster amellus. Câmpia Buzãului – Galbenu. Popescu et Sanda 2000. Origanum vulgare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Prunus spinosa. Holboca). Podiºul Covurluiului – Murgeni. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). ajungând în unele zone pânã la 1. Cytisus albus.

Bromus inermis. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. Alte specii importante: Prunus spinosa. Elymus repens.HAB: 31. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est). când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti.1 European wet heaths CORINE: 31. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. Coronilla varia. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. periclitat de lucrãrile agricole. eliminã pe Hippophaë rhamnoides.5 m înãlþime. Brachypodium pinnatum. Soluri: adesea puternic erodate. Relief: colinar. Rhamnus tinctoria. Ligustrum vulgare. Veronica jacquini. luvosoluri. Calamagrostis epigeios. alãturi de care. Cornus sanguinea. Dorycnium herbaceum. Acoperirea stratului este de 75–100%. Euphorbia amygdaloides. Acer campestre. Rhamnus cathartica. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. Cytisus nigricans. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Hippophaë rhamnoides. Total > 1000 ha. eutricambosoluri. Rosa canina.3. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. preluvosoluri. Carex humilis. Festuca rupicola. Calamintha clinopodium. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. Origanum vulgare. Stratul de arbuºti. suportã solurile erodate. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. cu succesiune de marne. fãrã orizont organic.50C ºi P = 600–850 mm anual. este edificatã de specii nemorale. Acoperirea stratului este de 15–20%. mezoterme.5–5. mezofile dar ºi mezoxerofile. Tussilago farfara. habitat extrem de rar. Clematis vitalba.8–2. Valoare conservativã: foarte mare. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. dupã defriºarea pãdurilor de fag. În stadii evoluate.: Hippophaëtum Issler 1924).2 tufe/100 m2. nisipuri.2. Bothriochloa ischaemum. Cytisus nigricans. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. gorun sau amestecuri. mai apar Frangula alnus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. Clima: T = 10. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. Lithospermum purpureocaeruleum. Carex humilis. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Fagus 111 . Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. argile nisipoase. Quercus petraea.8F Mixed scrub woodland PAL. Crataegus monogyna.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. Roci: psamito-pelitice. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. sunt bine reprezentate. Origanum vulgare. în fitocenoza maturã. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Viola reichenbachiana. Elymus repens. Poa nemoralis. 112 . stadii succesionale. Evonymus verrucosus. Valoare conservativã: redusã. Cornus sanguinea. Bothriochloa ischaemum. Rhamnus tinctoria. Literaturã selectivã: N. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.).2.). Parascan. Carpinus betulus (juv. Tussilago farfara. ªtefan 1986. uneori plantaþii cu rol antierozional.3. Euphorbia amygdaloides. Dorycnium herbaceum. Poa angustifolia. Frangula alnus. Festuca rupicola. Danciu 1975.

2001. bucegicum (Beldie 1967). Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Clima: T = 7. Diaconescu F. samusense (Simon. Centaurea triumfetii. transsilvanicum (Zólyomi. 1965). Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Mãgura Codlei. Saxifraga marginata. 1939. oltenicum (Ciurchea.HAB 1999: 36. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Cnidium silaifolium. Helictotrichon decorum. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. Gilãu. 2001. Alexiu 1998.3. Centaurea atropurpurea. Munþii Piatra Craiului. 1984. rigida ºi Asperula capitala. Munþii Trascãu. Pop 1971. Munþii Þarcu-Godeanu. Conioselinum tataricum. Edrainthus graminifolius. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. Stipa eriocaulis.2. Asperula capitata. 1963). 1958). Coldea 1990.2. Metaliferi. 113 . Sanda et al. 1939. Morariu et al. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. campestris. Cheile Turului. Munþii ScãriþaBelioara. CsürösKáptalan 1962.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Aconitum anthora.3. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36.3–8). Cheile Rudãriþei. Sesleria rigida. Thymus comosus. Specii caracteristice: Asperula capitata. Gergely 1967. 1964. habitat endemic. 1973. Cheile Runcu. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. element carpato-balcanic. Fink 1977. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Cheile Dâmboviþei. Cheile Feneºului. Pop et al. Valea Someºului. Cheile Bulzeºti. 1997.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. Dianthus petraeus. Literaturã selectivã: Gergely 1957. 1958). Sanda et al. Saponaria bellidifolia. Raþiu et al. Mihãilescu S. Coldea et al. 1970). Cheile Ordâncuºii.8–30C. Primula columnae. Viola jooi. 1967. 1939). biharicum (Csûrös. Anthericum ramosum. 1991. în regiunea montanã. Seseli gracile.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. 1996. Coldea 1974. Munþii Bihorului. Valea Cãlineºti. Munþii Leaota. 1966). Seseli rigidum. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Munþii Lotru. Sanda 2002. Pedicularis comosa ssp. P = 800–1200 mm. Cheile Crãciuneºti. Bupleurum falcatum. Festuca xanthina. Alte specii importante: Alyssum repens. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Munþii Bucegi. buricium (Zólyomi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Pop et Hodiºan 1967.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Boºcaiu 1971.

Thymus comosus.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. Aconitum anthora.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1.HAB: 34. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. Pedicularis comosa ssp. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL. Biscutella laevigata. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Acinos alpinus. Aster alpinus. ristice: Helictotrichon decorum. de ordinul a 100 ha. Cheile Runcu. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. campestris. Coldea et al. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. Saponaria bellidifolia. în regiunea colinarã ºi montanã. P = 800–1150 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Suprafeþe: 40–50 ha.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. Soluri: rendzine superficial. Alte specii importante: Asperula capitata. Cheile Feneº. Structura: Habitat mezo-heliofil.3–3. Pop I. Stipa eriocaulis. 1960.2.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Valoare conservativã: mare. lângã Lacul Roºu. Erysimum witmannii.3. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Primula veris ssp. 114 . 1997. Rãspândire: Colinele din Transilvania. Centaurea reichenbachii. seslerietosum rigidae Csûrös 1958. Relief: stânci.50C.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Cheile Râmeþ. Viola jooi. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile. habitat endemic. Gergely 1967. Suprafeþe: restrânse. Myosotis alpestris. Ranunculus oreophilus. ªuteu 1968. Sesleria rigida. et al. Seseli gracile. Clima: T = 7. Centaurea atropurpurea. 1964.HAB 1999: 34. Dianthus spiculifolius. Moldova. columane. Seseli rigidum. 2001. Muntenia. Sanda et al. Minuartia verna. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). versanþi însoriþi. Hodiºan 1965. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. Alyssum repens. Muntele Trascãu. 34. Phyteuma orbiculare. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. Fink 1977. Coldea 1991.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Sanda 2002. Substrat: calcaros. Anthericum ramosum. Carduus glaucus.

P = 700–850 mm. Soluri: rendzine superficiale. bolovãniºuri calcaroase. Peucedanum oreoselinum. care dã o notã caracteristicã acestora. Stipa joannis. Soluri: eutrisambosoluri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Jurinea mollis. Sedum hispanicum. spatulata. Agropyron repens. Sanda 1992. Onobrychis viciifolia. sud-esticã. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. Luzula campestris. Acinos arvensis. ruta-muraria. A. scabra. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Linum tenuifolium. Relief: platouri. Melica ciliata. Brachypodium pinnatum. etajul superior. slab acide. trichomanes. Muntenia. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Jurinea mollis. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. Clima: T = 9–60C. 1956. Roci: marne ºi argile.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Acinos arvensis. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. Dobrogea. valesiaca. F.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. sud-vesticã. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. cu expoziþie sudicã. Seseli gracile. Melica ciliata. etc. Festuca rupicola. Galium album. Vincetoxicum hirundinaria. Oltenia. Roci: calcare. Vicia 115 .HAB: 34. Botriochloa ischaemum. Genista januensis var. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. Cynosurus cristatus. Clima: T = 7. jacquinii. Popescu. A. Thymus comosus. Medicago falcata. Stachys recta. Veronica austriaca ssp. Poa pannonica ssp.2. înalt de 35–40 cm. deficitare în umiditate. spathulata. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963).3–60C. P = 750–900 mm. Phleum montanum. Artemisia campestris. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. cu înãlþimea de 35–45 cm. bogate în humus. Genista januensis var. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Phleum montanum. Cardaminopsis arenosa. septentrionale. Moehringia muscosa. Speciile caracteristice: Festuca pallens. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. Cruciata glabra. Sedum hispanicum. Stipa pulcherrima. Teucrium chamaedrys.3. Popescu. A. Redactat: A. Cystopteris fragilis. Banat ºi Transilvania. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. Suprafeþe: Ocupã circa 230. Valoare conservativã: moderatã. A. Erysimum odoratum. Cystopteris fragilis. Melica ciliata. Vincetoxicum hirundinacea. septentrionale. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate.

Peucedanum austriacum. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Euphorbia cyparissias. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. Euphrasia salisburgenis. transsilvanicum. Suprafeþe: 10–20 ha. Medicago minima. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. M. cu reacþie bazicã.HAB: 34. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Alte specii importante: Achillea collina. bogate în schelet. M. rigidula. valesiaca. Fragaria viridis. lupulina. Onobrychis viciifolia. Dorycnium herbaceum. Braºov ºi Cluj). Dorycnium herbaceum. Literaturã selectivã: Popescu. Achillea setacea. Potentilla argentea. Alyssum petraeum. S. Prunella vulgaris. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Trifolium campestre.3.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. Botriochloa ischaemum. Bromus hordeaceus. Mureº. Campanula divergens. Hypericum perforatum. Sanda. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. Banat. Artemisia austriaca. Cynodon dactylon.00C. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. 116 . Chamaecytisus austriacus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Viola arvensis. Poa bulbosa. Euphorbia cyparissias. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Leontodon hispidus. cracca. Redactat: A. Draba lasiocarpa. setacea. Lolium perenne. Cele câteva specii repente. F. Dianthus spiculifolius. Poa angustifolia. V. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). Sanda 1992. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Orlaya grandiflora. Thymus comosus. toate incluse în DH2. Puºcaru-Soroceanu 1963. Salvia nemorosa. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). Athamantha turbith ssp. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Soluri: rendzine levigate. banatica. Scleranthus annuus. Munþii Apuseni. Minuartia setacea ssp. Popescu. Alyssum desertorum. P. Valoare conservativã: redusã în general. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. A. superficiale. Medicago orbicularis. Koeleria macrantha. Stancu 2001. Salsola ruthenica.2. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima.0–6. Cynosurus cristatus. Trifolium montanum. Seseli libanotis. Dracocephalum austriacum. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. nutans. Specii caracteristice: Festuca rupicola.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Achillea millefolium. Eryngium campestre. hungarica. Munþii Bârsei. Lathyrus nissolia. terenuri calcaroase.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Popescu. Helictotrichon decorum. poliþe. Eryngium campestre. bine individualizat. Clima: T = 9. P = 650–800 mm. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Poa nemoralis. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. laciniata. cum sunt: Alyssum repens ssp. Relief: versanþi abrupþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Thymus comosus.

Roci: calcare. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. pe suprafeþe de 5–10 ha.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. austriaca. hungarica. Linum flavum. Centaurea pinnatifida. Alte specii importante: Briza media. Redactat: A. dintre care amintim: Trifolium campestre. dar puþine plante intrã în componenþa sa. S. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. Bistriþei. Potentilla arenaria. Lotus corniculatus. Viola joói. Popescu. Soluri: faeoziomuri. Briza media. Helianthemum canum. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Helictotrichon decorum. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Salvia pratensis. Dealurile 117 . Sanda. Achillea millefolium. Potentilla arenaria. Dorycnium pentaphyllum ssp. Trifolium montanum. Salvia transsilvanica. rigidum. calcicolam Moehringia muscosa. Helianthemum nummularium. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Poa nemoralis. campestris. Etajul inferior este prezent. Doltu 1977. Cerastium arvense ssp. Chrysopogon gryllus. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Bupleurum diversifolium. pe calcarele din Munþii Apuseni. Chamaespartium sagittale. S. Draba lasiocarpa. transsilvanicus. Danthonia alpina. A. Clima: T = 8–6. Echium russicum. Coldea 1991. Lotus corniculatus. Pedicularis comosa ssp. sud-esticã. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. deficitare în umiditate. Koeleria macrantha. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. Thymus glabrescens. Cheile Turzii.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Stipa joannis. Thymus comosus. Helictotrichon decorum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. serratifolia. Alyssum repens ssp. Linum flavum. cum sunt Dianthus spiculifolius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Salvia pratensis. Seseli gracile. împreunã cu puþine plante însoþitoare. Dealurile Sibiului. Asperula cynanchica.3. Inula ensifolia. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius.HAB: 34. Chamaespartium sagittale. Koeleria macrantha. Salvia nutans. Polygala major. Râpa Roºie (Alba). Rãspândire: Transilvania. Saxifraga paniculata.50C. Stipa joannis. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Athamantha turbith ssp.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Popescu. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Valoare conservativã: moderatã. Festuca valesiaca. herbaceum. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Suprafeþe: pajiºti. Primula auricula ssp. Leucanthemum vulgare. Centaurea atropurpurea. Astragalus monspessulanus. Specii caracteristice: Carex humilis.2. herbaceum. Biscutella laevigata. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. P = 750–850 mm. Dorycnium pentaphyllum ssp. Carex humilis. grohotiºuri calcaroase fixate. Dracocephalum austriacum. pannonica. Polygala major. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). Peucedanum oreoselinum.

Specii caracteristice: Stipa stenophylla. Danciu 1977. Inula ensifolia. Redactat: A. Veronica spicata. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Muntenia (Dealurile Buzãului). transsilvanica. platouri. Literaturã selectivã: Gergely 1970. Agropyron intermedium.HAB: 34. Campanula sibirica. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL.3. Inula ensifolia. F. Puºcaru-Soroceanu 1963. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Euphorbia cyparissias.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Soluri: faeoziomuri. Danthonia alpina. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. Soó 1944. Valoare conservativã: moderatã. Sanda 1992. Redactat: A. 1969. Stachys recta.2. Adonis vernalis. Chamaecytisus albus. slab acide-neutre. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. Carex humilis.HAB: 34. Ghiºa 1941. P = 700–800 mm. pinnatum. Campanula sibirica. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. Popescu. rom. rupicola. Helianthemum nummularium. Onobrychis viciifolia. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. 118 . apar elemente de silvostepã. Adonis vernalis. Popescu. Csürös et al. Suprafeþe: Circa 50–70 ha.9 Continental steppes CORINE: 34. 1953. Dictamnus albus. Raþiu et al. Silene otites.: Brometum erecti auct. Eryngium campestre. Rãspândire: Moldova. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Stipetum stenophyllae Soó 1944. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Morariu. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. Echium rossicum. Teucrium chamaedrys. Koeleria macrantha.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. F. Fragaria viridis. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. Dianthus carthusianorum. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.). Podiºul Târnavelor. Ferulago sylvatica. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Polygala major. rupicola. Clima: T = 8–60C. în zonele amintite. Scabiosa ochroleuca. Galium verum. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). Brachypodium pinnatum. Jurinea mollis ssp. Inula hirta.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. P = 700–850 mm. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Popescu. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Achillea millefolium. Knautia arvensis. lessingiana. Linum tenuifolium. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. mai slab reprezentat. Rhinanthus rumelicus. Lotus corniculatus. Cephalaria uralensis.n. Anthylis vulneraria. Asperula cynanchica. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Salvia pratensis. Sanda.HAB: 34. Trifolium pratense. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. Trifolium montanum. Stellaria graminea. Dianthus carthusianorum. Pimpinella saxifraga. Lotus corniculatus. Popescu. Brachypodium pinnatum. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. însoriþi. S. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Redactat: A.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. cu înãlþimea de pânã la 45–60. Onobrychis viciifolia. Trinia glauca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. Coronilla varia. realizând acoperirea de 90–95%. Rhinanthus rumelicus. P = 700–800 mm. Puºcaru-Soroceanu et al. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. Leucanthemum vulgare. pulcherrima ºi S. Doltu 1976. Medicago lupulina. S. dar densitatea speciilor este mare. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. S. Etajul inferior. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. Onobrychis viciifolia. E. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. Hornungia petraea. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. 119 . Alte specii importante: Festuca valesiaca. Specii caracteristice: Bromus erectus. Medicago lupulina. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. Literaturã selectivã: Pázmány 1971. capillata. Clima: T = 8. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. coame late. Soluri: erodosoluri. Valoare conservativã: moderatã. S. Euphrasia rostkoviana. cu sol profund ºi fertil. Ocupã. Podiºul Târnavelor. Soluri: eutricambosoluri. Clima: T = 8–60C.9 Continental steppes CORINE: – PAL. 1963. în total. Festuca rupicola. este format din: Thymus pulegioides. Koeleria macrantha.3. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. Relief: pante domoale. preluvosoluri. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. Toate aceste specii. Dorycnium herbaceum. circa 50–60 ha în Transilvania. cernoziomuri erodate. Speciile dominante sunt: Bromus erectus.) 1947. Roci: calcare. pulcherrima.2. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Brachypodium pinnatum. loess în Moldova. Dactylis glomerata. Carlina vulgaris.5–60C. stricta.

Munþii Aninei. 1963. Campanula 120 . S. Saxifraga paniculata. Onobrychis viciifolia. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. Popescu. Hodiºan 2002. Crambe tataria. Trifolium campestre. Valea Ciclovei (Banat). S. Clima: T = 10. Galiu album. abrupþi (50–550). Potentilla argentea. fruticosa. 1992. Veronica austriaca ssp. Cerastium arvense ssp. Phleum phleoides. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. Cheile Miniºului. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. jacquinii.6–7. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Relief: pereþii stâncoºi. Substrat: calcaros. Serratula radiata. valesiaca. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Erysimum odoratum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. Salvia austriaca. alyssoides. Astragalus austriacus. capillata. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. Alyssum desertorum. Cephalaria uralensis. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm.HAB 1999: 36. Polygala major. Fragaria viridis. A. F. de ordinul 1–10 ha. pulcherrima. Centaurea trinervia. Redactat: A. Alte specii importante: Astragalus peterfii.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. Salvia transsilvanica. calcicolum. Medicago falcata. Jurinea mollis. Koeleria macrantha. Medicago minima. Teucrium chamaedrys. P = 575–770 mm. Danthonia alpina. Dictamus albus. Galium glaucum. Inula ensifolia. Beuºniþa-Cheile Nerei. Agropyron cristatum. Sesleria filifolia. Rosa pimpinelifolia. Dianthus spiculifolius. Popescu et al. Adonis vernalis. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. A. 1984.. Jurinea simonkaiana. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. pante însorite înclinate. Suprafeþe: mici. Nepeta ucranica.50C. Inula ensifolia. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). joanis. Alyssum saxatile. Ceterach officinarum. Domin 1932).: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. Cheile Caraºului. pratensis. P. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. S. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. Peucedanum cervaria. în general. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. Salvia nutans. Trifolium pratense.3). stepicã. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei.9–7. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. Valoare conservativã: moderatã. S. villosus. Puºcaru-Soroceanu et al. Acest tip de vegetaþie. Nepeta ucranica. pulcherrima. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm.2. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). Cristea. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. dintre care menþionãm: Festuca rupicola.3. S. Doniþã et al. Aster linosyris. Scorzonera hispanica. Stachys recta. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Pop.

Moehringia muscosa. Cephalaria laevigata. În etajul inferior. Potentilla arenaria. Valoare conservativã: redusã. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Alyssum petraeum. Dianthus petraeus. Coldea 1991. în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al.2. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Melica ciliata. Silene otites. P = 550–650 mm. Seseli gracile. 1993. Clima: T = 10. Thesium linophyllon. Coldea et al. Centaurea atropurpurea. Festuca rupicola.HAB: 34.3. Lotus corniculatus. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Schrött et Purdelea L. Eryngium campestre. Roci: loess în Muntenia.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Alte specii: Seseli rigidum. Etajul mijlociu este. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Linum flavum. Chondrilla juncea. Salvia nutans. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Cerastium banaticum. Centaurea biebersteinii. 1963). Dianthus spiculifolius. Centaurea atropurpurea. Artemisia campestris. Alyssum repens. divergens. Stachys recta. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Campanula sibirica ssp. Sanda 2002. Cerastium arvense ssp. 1970. Helianthemum nummularium. Vicia lathyroides. Dobrogea (Podiºul Babadag). Valoare conservativã: mare. 2001. Leontodon asper. Redactat: Simona Mihãilescu. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Schneider-Binder E. Sateureja kitaibelii. 1997. Onobrychis viciifolia. habitat endemic. 1992. Viola arvensis. Athamantha turbith ssp. Campanula sibirica. Transilvania (Podiºul Târnavelor). Jurinea mollis. 1997. Lotus corniculatus. Chrysopogon gryllus. care depãºeºte 1 m înãlþime. de asemenea. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. et al. calcicolum.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Acinos alpinus. Elytrigia (Bromus) intermedia. Botriochloa ischaemum. hungarica. Rãspândire: Muntenia. Peia 1978. Dihoru et al.5–80C. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Ceterach officinarum. Vinca herbacea. 121 . Sanda et al. platouri. Polygala major. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. Suprafeþe: Circa 350 ha. Erysimum comatum. Knautia arvensis. Draba aizoon. Relief: versanþi slab înclinaþi. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Saxifraga marginata. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Thymus pannonicus.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Cephalaria uralensis. Sempervivum marmoreum. Draba lasiocarpa. 1973. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. Carex humilis. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Dorycnium herbaceum. Cruciata pedemontana. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Onobrychis viciifolia.

Vinca herbacea. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. Teucrium montanum. Schneider-Binder 1970. Trifolium montanum. Clima: T = 10–80C. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. foarte uscate. Thymus pannonicus. 1984. Valerianella coronata. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. uºor pânã la mediu degradate. Anthericum ramosum. superficiale. Senecio jacobea. se dezvoltã. 1992. H. Schneider-Binder 1971. hispanicum. Stipa eriocaulis. în bune condiþii. Erysimum comatum. Valerianella coronata. Convolvulus cantabrica. Cerastium banaticum. perforatum. Stachys nites. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). Specii rare: Fumana procumbens. Festuca pseudodalmatica. SchneiderBinder 1971. Asperula cynanchica. Cerastium banaticum. Relief: pante abrupte. Trifolium campestre. Ephedra distachya. Niedermaier 1966.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. Cerastium banaticum. Minuartia glomerata. Astragalus onobrychis.3. Cerastium banaticum. Melica ciliata. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Gypsophila glomerata. Koeleria macrantha. Orlaya grandiflora. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. Popescu. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Literaturã selectivã: Popescu. P = 600–750 mm. Popescu. ªtefureac 1976. Stachys nitens. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. Redactat: A. Artemisia campestris. Redactat: A. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Adonis vernalis.2. Siderites montana. Fumana procumbens. Roman 1974. specia endemicã Stipa danubialis. Jurinea glycacantha. Alyssum pulvinare.HAB: 34. Roci: depozite calcaroase. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Salvia nutans. Sedum album. Scabiosa ochroleuca. La Porþile de Fier. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Erysimum comatum. Alte specii importante: Onobrychis alba. Centaurea atropurpurea. în cadrul etajului superior. Knautia arvensis. banaticum. Convolvulus cantabrica. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. Coronilla varia. Fumana procumbens. Literaturã selectivã: Csürös. Alyssum saxatile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. Astragalus onobrychis var. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dorycnium herbaceum. Stachys recta. Stipa eriocaulis. Crupina vulgaris. Aceste fitocenoze se deosebesc. Popescu et al. Doniþã et al. Hypericum elegans. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Melica ciliata. Soluri: 122 . S.

Achillea setacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Roci: depozite loessoide.2. Scabiosa ochroleuca. Veronica orchidea. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. Banat. Cleistogene serotina. Inula oculus-christi.HAB: 34. Popescu. Lotus corniculatus. Moldova. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Festuca valesiaca. Soluri: eutricambosoluri. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Dianthus armeria. Thymus comosus. Chondrilla juncea. Clisura Dunãrii. Melica ciliata. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Dianthus armeria. Linaria genistifolia. Teucrium montanum. Marrubium vulgare. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie.9 Continental steppic CORINE: 34. Specii caracteristice: Cleistogene serotina. în general. Oltenia. Thymus pannonicus. Erodium cicutarium. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Medicago minima. deficitare în umiditate. Sanda 1992. Redactat: A. Salvia pratensis. Onobrychis viciifolia. Popescu. 1963. înãlþimea fiind de 45–55 cm. Muntenia. Rãspândire: Banat. Eryngium campestre. Câmpia Aradului.911 Pannonic loess steppes. Soó 1964. Relief: pante foarte uºor înclinate. Festuca rupicola. Botriochloa ischaemum. Dorycnium herbaceum. Orlaya grandiflora. Lathyrus sphaericus.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. faeoziomuri. Pimpinella saxifraga. Alyssum alyssoides. Festuca valesiaca. Asperula cynanchica. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Agrostis capillaris.312 Central European steppes grasslands PAL. 1992.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. Nepeta nuda. neutre.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Potentilla argentea. Linum austriacum. Achillea millefolium. Alte specii importante: Tulipa hungarica. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania.HAB: 34. Ornithogalum comosum. cernoziomuri.5–80C. Echium vulgare. Clima: T = 9. Stipa capillata. Carduus acanthoides. P = 600–750 mm.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963).9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Valoare conservativã: moderatã. 34. Medicago falcata.3. 123 . Cleistogene serotina. Dobrogea. Puºcaru-Soroceanu et al. Suprafeþe: Circa 40. Polygala major. teren plan. Euphorbia cyparissias.

Poa angustifolia. Popescu. Achillea setacea. Ranunculus illyricus. din Dobrogea. Agropyron cristatum. Asperula cynanchica.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Roci: loess.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Alte specii importante: Stipa capillata. mai puþin reprezentate. jurineifolia. Cluj. Stipa capillata. Medicago minima. Poa angustifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. cu expoziþii variate. sud-esticã ºi sud-vesticã.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Seseli tortuosum. Puºcaru-Soroceanu et al. Relief: teren plan. Trifolium arvense. Clima: T = 11. rutifolia ssp. Literaturã selectivã: Burduja et al. Bombycilaena erecta. Medicago minima. Astragalus onobrychis. Taraxacum serotinum. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. P = 400–650 mm. precum ºi altele. Teucrium polium. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. alyssoides. Potentilla arenaria. marne. Medicago orbicularis. Inula ensifolia. A.5–80C. 1956.2. Melica ciliata. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. Botriochloa ischaemum. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. Centaurea napulifera. Fãlciu – jud. Muntenia ºi sudul Moldovei. judeþul Argeº). constituie etajul inferior al acestor pajiºti. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Phlomis pungens. C. menþionate în DH2. Clima: T = 11–70C. Doniþã et al. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp. Artemisia austriaca. Medicago falcata. ponticus. Coronilla varia. 1937) Pop 1977. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. Arenaria serpyllifolia. A. iar în zona colinarã. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca.000 ha. arenaria (Carei – jud.3. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Relief: terenuri plane. Scleranthus annuus. Toate aceste specii. Popescu. P = 400– 800 mm. Dianthus leptopetalus. Koeleria macrantha. Cheile Turzii – jud. Satu Mare. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr.HAB: 34. Redactat: A. Salvia aethiopis. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. Valoare conservativã: redusã. Sol: cernoziom ciocolatiu. în general. Vaslui). 1963. Botriochloa ischaemum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. Medicago minima. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. Suprafeþe: 15–20. Sanda 1992.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. arenaria. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. Phleum phleoides. Achillea setacea. deficitare în umiditate. Centaurea arenaria. 1992. Taraxacum serotinum.

Allium saxatile. Dihoru 1969. Taraxacum laevigatum. Potentilla argentea. Astragalus onobrychis. Teucrium polium. roci granitice ieºite la suprafaþã. Clima: T = 11–8. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. Artemisia austriaca. Cynodon dactylon. Redactat: A. mai puþin nordice. Minuartia viscosa. Festuca valesiaca. Bromus hordeaceus. Jurinea mollis. Trigonella monspeliaca. faeoziomuri. Galium humifusum. eutricambosoluri. Orlaya grandiflora. jacquinii. faeoziomuri. P = 450–500 mm. Inula oculus-christi. A. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. Chrysopogon gryllus. xerofile. Inula oculus-christi. Puºcaru-Soroceanu et al. Dianthus nardiformis. Galium humifusum. Sanda 1992. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). Cleistogene serotina. 1963. Kochia prostrata. cernoziomuri. A. Euphorbia seguierana. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Centaurea rutifolia ssp. Soluri: castanoziomuri. Thymus zygoides. Trifolium campestre. Psilurus aristatus. M. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Medicago lupulina. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Botriochloa ischaemum. Soluri: castanoziomuri. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. Festuca valesiaca. cernoziomuri. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. coarctata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei. Dintre aceste plante. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului).2. Agropyron cristatum. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. lessingiana. jurineifolia. S. Podiºul Casimcei. În zonele stâncoase. F. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. Doniþã 1970. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor.50C. Stachys angustifolia. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. Medicago minima. Chrysopogon gryllus. Linaria genistifolia. Ranunculus illyricus. Chrysopogon gryllus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Silene compacta. Potentilla bornmuelleri. Popescu. Adonis vernalis. Sedum sartorianum ssp. acoperirea medie 90–95%. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Veronica austriaca ssp. Galium humifusum. Achillea ochroleuca. Podiºul Babadag. lupulina. cu expoziþii variate. rupicola. Valoare conservativã: redusã. 125 . repens. Eryngium campestre. pânã la moderat înclinate. deficitare în umiditate. Relief: pante domoale. unde roca iese la suprafaþã. Androsace maxima. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. Ceratocarpus arenarius. Astragalus onobrychis.HAB: 34. Trifolium arvense. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Achillea setacea. Salvia nutans. Bombycilaena erecta. Artemisia austriaca. Achillea setacea.3. Literaturã selectivã: Dihoru. Munþii Mãcinului. Popescu. Daucus guttatus. Stipa capillata. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. Asperula cynanchica.9 Continental steppes CORINE: – PAL.

Agropyron brandzae. Scleranthus perennis ssp. Popescu. Muscari racemosum.2. Chrysopogon gryllus. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Stachys angustifolia. Ornithogalum amphibolum. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Paeonia tenuifolia. uneori numai de 50–60%. Paronychia cephalotes. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). Sanda 1988. sãrace în umiditate. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). loess. Bupleurum apiculatum. M. Sanda. hillebrandtii. Scorzonera mollis. glareosa. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Suprafeþe: 50–100 ha. Sedum sartorianum ssp. Literaturã selectivã: Dihoru. Minuartia glomerata.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Scleranthus perennis. Herniaria glabra. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. 1963. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Roci: calcare. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Crocus chrysanthus. faeoziomuri. Pimpinella tragium ssp. Festuca rupicola. de regulã.3. Doniþã 1970. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. Achillea coarctata. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. Redactat: A. cernoziomuri. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. moschatum. grisebachii. Satureja caerulea. Allium saxatile.HAB: 34. Potentilla bornmuelleri. Stancu 2001. Valoare conservativã: moderatã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Ornithogalum amphibolum. pinnatifida. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. Valoare conservativã: moderatã ºi mare.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Dianthus nardiformis. Podiºul Babadag ºi Casimcei). dichotomus. 126 . Ranunculus illyricus. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Bombycilaena erecta. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Achillea ochroleuca. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). sudicã ºi vesticã. Euphorbia nicaensis ssp. Dianthus nardiformis. Silene compacta.50C. Scutellaria orientalis var. Achillea leptophylla. PuºcaruSoroceanu E. Silene compacta. dar realizeazã o acoperire slabã. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. Soluri: castanoziomuri. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Iris pumila. Minuartia glomerata. Trifolium arvense. P = 450–500 mm. Sempervivum zelleborii. lithophila. Potentilla bornmuelleri. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. A. Cruciata pedemontana. Agropyron brandzae. Dianthus pseudarmeria. Thymus zygoides. et al. Specii caracteristice: Festuca callieri. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. Bufonia tenuifolia. Campanula romanica. Popescu. Euphorbia myrsinites. Clima: T = 10–8. Psilurus aristatus. Scorzonera mollis. Gypsophila glomerata.

9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m.9 Continental steppes CORINE: – PAL. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Achillea coarctata. Festuca valesiaca. Echium italicum. de talie medie ºi mare. leptophylla. PuºcaruSoroceanu et al. 34. Popescu. 1963. Stipa capillata. Koeleria lobata. Linum austriacum. mai rar pe calcare (în Dobrogea). Sanda 1992. Jurinea mollis. Stipa capillata. Poa angustifolia. leptophylla. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Doniþã 1970. cum sunt: Sempervivum zeleborii. Teucrium polium. Redactat: A. Kochia prostrata. Valoare conservativã: mare. Medicago falcata. Asperula cynanchica. Artemisia austriaca. Stipa capillata. Medicago falcata.2. Coronilla varia. Galium humifusum. Clima: T = 11–8. Rãspândire: Dobrogea. Asperula tenella. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. pectinatum. Koeleria macrantha. Teucrium polium.HAB: 34. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. A. pectinatum. Euphorbia nicaeensis. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Ceratocarpus arenarius. Alte specii importante: Achillea setacea. Literaturã selectivã: Dihoru. Muntenia ºi estul Banatului. Potentilla bornmuelleri. Alyssum desertorum. Taraxacum serotinum. Seseli tortuosum. Astragalus onobrychis. 127 . Popescu. Popescu. Onobrychis gracilis. Festuca valesiaca. cu acoperire mare (circa 60–80%). pe terasele înalte ale Ialomiþei. Specii endemice: Agropyron brandzae. Alyssum montanum. Festuca valesiaca. Teucrium polium. Achillea coarctata. Horeanu 1976. Medicago falcata. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Toate aceste plante. Kochia prostrata. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Kochia prostrata. Redactat: A. Festucion rupicolae. Artemisa (caucasica) pseudomontana. Festuca valesiaca. Coronilla varia. Ornithogalum amphibolum. Minuartia adenotricha. Melica ciliata. lithopilla.911 Pannonic loess steppes. Sisymbrium orientale. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Botriochloa ischaemum. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Artemisia austriaca. Agropyron intermedium. Roci: loess. P = 350–450 mm. Satureja caerulea. Literaturã selectivã: Dihoru. A. Specii endemice: Agropyron brandzae. Onopordon tauricum. Doniþã 1970. În cadrul fitocenozelor. Suprafeþe: 100–120 ha.50C. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Asperula cynanchica.3. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Dianthus pseudarmeria. Ranunculus illyricus. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. Botriochloa ischaemum. Agropyron brandzae. Centaurea diffusa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. tesquicola. Salvia nemorosa ssp.

Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Asperula cynanchica. loess. P = 450–500 mm. 1963. Doniþã 1970. Popescu. tesquicola. Marrubium peregrinum. Stipa ucrainica. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan).2. Astragalus ponticus. Salvia nemorosa ssp. Artemisia austriaca. Polygala major. Plantele înalte. capillata. Ferulago meoides. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. versanþi slab înclinaþi. Dianthus pallens. Ocupã terenurile plane.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Popescu 1999 (Syn. Phlomis tuberosa. de circa 100 cm. Valoare conservativã: mare. Dianthus pallens. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. Trinia multicaulis. Linosyris villosa. 1970) Sanda. S. Structura: Vegetaþia este stratificatã. Astragalus ponticus. giganteus. Dactylis glomerata. Prunus tenella. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. cernoziomuri. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Crupina vulgaris. dar ºi pantele uºor înclinate. cu vegetaþia degradatã. Koeleria macrantha. sud-vesticã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. Centaurea napulifera. de 500–600 ha. Ajuga laxmannii. Seseli campestre. Soluri: soluri rendzinice. Achillea clypeolata. Teucrium polium. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. sudul Moldovei. Salvia nutans.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. Inula salicina. Sanda 1992. Popescu. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. uneori bine individualizat. Ferulago meoides. Phleum phleoides. Stipa pulcherrima. Salvia aethiopis.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1.50C. Echinops ruthenicus. Dobrogea. Adonis vernalis. chamaedrys.3. Clima: T = 11–8. Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. cu expoziþie sud-esticã. Euphorbia nicaeensis ssp. 128 . Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Chrysopogon gryllus. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. Puºcaru-Soroceanu et al. Euphorbia nicaeensis. acestea realizând al treilea etaj. Festuca valesiaca. sunt: Centaurea orientalis. Teucrium chamaedrys. nicaeensis.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Bibliografie: Dihoru. Inula ensifolia. Roci: calcare. Redactat: A. Botriochloa ischaemum. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. dasyphylla. în trei etaje. D.HAB: 34. Ranunculus illyricus. Agropyron intermedium. Podiºul Babadag). Scorzonera mollis. Astragalus asper. Relief: platouri. S.HAB: 34. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Koeleria macrantha.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. Adonis vernalis. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). T.

Bupleurum apiculatum. Medicago minima.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. Gagea callieri. Puºcaru-Soroceanu 1963. Galium humifusum. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. Redactat: A. Roci: loess. 4–5 ha. Medicago lupulina. Doltu 1980. cernoziomuri. faeoziomuri. Festuca pseudovaina. Ceratocarpus arenarius. Artemisia lerchiana. Buzãu. Potentilla bornmuelleri. Popescu. Ornithogalum amphibolum. Androsace maxima. Artemisia austriaca. 129 . Coronilla varia. lupulina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. Clima: T = 11–80C. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. Agropyron cristatum. Poa angustifolia. Cynodon dactylon. Clima: T = 110C. Astragalus pseudoglaucus. Soluri: cernoziomuri. puþin rãspândit la noi. Rãspândire: Dobrogea. castanoziomuri. pseudovina. E. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. care se menþine pânã toamna. Erodium cicutarium. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. Popescu. Roci: calcare marnoase. Botriochloa ischaemum. M. Popescu. Structura: Habitat xerofil. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. minima. Euphorbia sequierana. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Taraxacum serotinum. Alte specii importante: Festuca valesiaca.2. Lotus corniculatus. Koeleria lobata. Minuartia viscosa. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Lolium perenne. Specia dominantã. Medicago falcata. Agropyron cristatum. Siret) aluviosoluri. Sanda. Relief: teren plan. Deºi numãrul speciilor componente este mare. uneori chiar mai scãzutã. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%.3. pe faleza Lacului Razelm. Taraxacum laevigatum. Capul Doloºman. Sanda. Poa bulbosa. Festuca valesiaca. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. sequierana. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Specii caracteristice: Artemisia austriaca. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. glareosa. Goniolimon besserianum. valesiaca. La începutul verii. Euphorbia nicaeensis ssp. Cynodon dactylon. Staþiuni: Terenuri uscate. Bromus tectorum. F. Stancu 2001. cenuºii. Relief: terenuri stâncoase. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. M. plantã xerofilã. Poa angustifolia. Soluri: castanoziomuri. Altitudine: 5–10 m. P = 400–750 mm.9 Continental steppes CORINE: – PAL. M. Valoare conservativã: redusã. Poa bulbosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Poa angustifolia. Suprafeþe: Restrânse. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Literaturã selectivã: Pop 1970. F. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. masiv. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii.HAB: 34. minima. Euphorbia nicaeensis. P = 400 mm.

Alte specii importante: Centaurea jankae. Popescu. Salvia nutans. Teucrium polium. Ornithogalum amphibolum. Festuca valesiaca. Euphorbia sequierana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. Androsace maxima. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. 130 . Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Minuartia viscosa. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Taraxacum serotinum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. Agropyron brandzae. Goniolimon besserianum. Specii endemice: Agropyron brandzae. Koeleria lobata. Thymus zygoides. glareosa. Koeleria lobata.2. Redactat: A.3. Euphorbia nicaeensis ssp. Echinops ruthenicus. Alyssum minutum. Astragalus pseudoglaucus.

Cephalaria uralensis. P = 550–650 mm. Lotus corniculatus. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Verbascum phoeniceum.316 EUNIS: E1. Soluri: districambosoluri. Rãspândire: Dealurile Olteniei. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. Asperula cynanchica. Specii rare: Thymus jankae. T. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. Thymus jankae.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. Convolvulus cantabrica. Achillea crithmifolia.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. balcanice ºi ilirice. Popescu. Dintre acestea. Medicago falcata. Crupina vulgaris. Bromus riparius. în microdepresiunile.HAB: 34. Fragaria viridis. Alãturi de specia dominantã mai apar. Onobrychis alba. aproape singurã. Suprafeþe: 15–20 ha. Anthylis vulneraria. Arenaria serpyllifolia. Redactat: A. speciile: Ferulago sylvatica. Veronica austriaca ssp. Aira caryophyllea. Podiºul Mehedinþi. Clima: T = 10. Ferulago sylvatica. Valerianella pumila. Verbascum lychnitis. Doniþã et al. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. Banat. Festuca rupicola. Popescu 1999. Siderites montana. Danthonia alpina.2. etajul superior al fitocenozelor. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Roman 1974. Valoare conservativã: moderatã. Danthonia alpina. arvense. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. haynaldiana. Polygala major. Crepis sancta.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. Stachys recta. platouri. În acest etaj. Koeleria macrantha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2.5–8. Petrorhagia illirica ssp. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Cleistogene serotina.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Orlaya grandiflora.50C. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã.3. Filipendula vulgaris. Bromus riparius. Dianthus giganteus. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. unde procesul de solificare a fost favorizat. Alyssum alyssoides. Briza media. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . cu frecvenþã micã. cu mult schelet. Bromus riparius. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. 34.3. Koeleria macrantha. jacquinii. Petrorhagia illirica ssp. Campanula rapunculoides.3. Stachys recta. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. 1992. haynaldiana.

Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. Hypericum perforatum. Achillea collina. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Solul. Sedum hispanicum. molinerii. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Trifolium arvense. Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Sedum acre.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. molinerii.2. Festuca valesiaca. Redactat: A. Valea Someºului). Dasypyrum villosum. annuum. Sanda. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. Trifolium incarnatum ssp. ovina. Roman 1974. Aira capillaris. 132 .1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. Transilvania (Munþii Apuseni. Ventenata dubia. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. Popescu. Aira capillaris. cu acumulãri de materiale organice. Speciile scunde. Clima: T = 10. F. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. molinerii. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Popescu. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Banat.HAB: 34. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. S. argile etc.3. sunt: Sedum acre. Scleranthus perennis. Scleranthus annuus. Poa bulbosa. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. Filago arvensis. Xeranthemum cylindraceum. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. Ventenata dubia. Alyssum petraeum. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. luturi. Trifolium arvense. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. Vulpia myuros. S. Vulpia myuros. Dasypyrum villosum. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. Aegilops cylindrica. Melica ciliata. Thymus comosus. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Trifolium incarnatum ssp. Poa compressa. Ventenata dubia. Rãspândire: Pe coline din Transilvania.HAB: 34. Literaturã selectivã: Paucã 1941. în curs de fixare. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. Relief: pante slab înclinate.5–80C. Erysimum cuspidatum. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Dobrogea. Valoarea conservativã: moderatã. Poa compressa. Stancu 2001. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. Medicago minima. Oltenia.

nisipuri grosiere. Sedum acre. Silene conica.2. Alyssum petraeum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Literaturã selectivã: Andrei. Scleranthus annus. Thymus pulegioides. Filago arvensis. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros.00C. Crupina vulgaris. Erophila verna. S. Scleranthus annuus. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. care are 15–20 cm înãlþime. ºi perene Poa bulbosa. Redactat: A. Rumex acetosella.3. Popescu. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Veronica verna. Sagina procumbens. Schneider-Binder 1971. Petrorhagia saxifraga. Aira elegans. Cel de al doilea etaj. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Relief: versanþi slab înclinaþi. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. Alyssum desertorum. Alte specii importante: Trifolium arvense. Syntrichia ruralis. acre. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. în principal. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Medicago minima. Valoare conservativã: moderatã. Trifolium arvense. Racomitrium canescens etc. Clima: T = 11–9. Scabiosa columbaria. Sedum hispanicum. Jasione montana. Structura: Vegetaþia este realizatã. Polycnemum arvense. 133 . Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Roman 1974. P = 400–650 mm. Popescu 1967. Sedum rubens. periodic inundate de apele torenþilor. Soluri: nisipuri. Hieracium pilosella. cel inferior. Satureja kitaibelii. Sedum rubens. Siderites montana. Alyssum petraeum. Alyssum petraeum.

Specii endemice: Achillea schurii. Silene acaulis. Cerastium alpinum ssp. habitat endemic. Achillea schurii. Substrat: calcare.0– -2. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. Munþii Fãgãraº. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Omu. Onobrychis transsilvanica. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. conglomerate. Primula minima. Morarul. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin.HAB 1999: 36. Valoare conservativã: mare. Elynetum myosuroides Puºcaru et al.8–5. Potentilla crantzii. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Dryas octopetala. Alte specii importante: Minuartia sedoides.4. Minuartia gerardii. Gentiana nivalis. Minuartia verna. 1956) Coldea 1991(Syn. Caraiman. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. Salix reticulata. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Pedicularis verticillata etc. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. Clima: T = 1. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. Munþii Retezat (Piule). Oxytropis carpatica. 134 . vârfurile Baba Mare. Munþii Piatra Craiului. Relief: creste ºi muchii. Carex atrata. Pedicularis verticillata. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Festuca versicolor. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. gresii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). lanatum. Bãtrâna). Erigeron uniflorus. în etajele subalpin ºi alpin. Oxytropis carpatica. Uneori habitatul se prezintã fragmentar. Dianthus glacialis. Euphrasia salisburgensis. Festuca glacialis.3.2. cu pH = 4. Agrostis rupestris.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Anthyllis alpestris.3. Leontopodium alpinum. Helianthemum alpestre. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin.3. Poa alpina. 1956. Carex rupestris. P = 1300–1450 mm.50C. fiind considerat ca un relict glaciar. Oxytropis halleri. Minuartia verna. Agrostis alpina. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. Obârºia. Piatra Arsã. Helianthemum alpestre. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Bucºoiu. Festuca bucegiensis.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. Cocora. Astragalus alpinus. Coºtila. Polygonum viviparum.

Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic.-Jer. dar o acoperire redusã. Vaccinium gaultherioides. Luzula spicata. 1997.341 Carex curvula grassland PAL. Täuber 1987. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. P = 1350–1450 mm. Thamnolia vermicularis. Clima: T = 0. conglomerate. Puºcaru-Soroceanu et al. Coldea et al. 2001. Puºcaru et al. 1956 din Bucegi. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. Sanda et al. Oberd. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. 1956. în etajele subalpin ºi alpin. Vaccinium myrtillus. Oreochloa disticha. Gãrgãlãu. Ligusticum mutellina. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. Buia et al.2–4. Ghiºa 1940. În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp. Csürös et 135 . Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Sesleria bielzii. Ineuþ). Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. Puzdra. Phyteuma confusum. Potentilla ternata. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Festuca supina (diferenþialã geograficã). 1977 din Fãgãraº. Senecio carpaticus. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv. Avenula versicolor. Piscul Baciului). Munþii Suhard. Munþii Parâng. Piatra Albã. Beldie 1967. Hieracium alpinum. 1956.50C. primuletosum minimae Evd.5– -2. Munþii Godeanu. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. Redactat: Simona Mihãilescu. Vaccinium vitis-idaea. Loiseleuria procumbens. Geum montanum. Oltenia.3. gelidus. Safta 1943. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1962. Rebra. Puºcaru et al. Ineu. Literaturã selectivã: Borza 1934. Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. Polytrichum juniperinum. Munþii Cãlimani. 1977. profilul solului este redus (10–20 cm). Valoare conservativã: redusã în general. Potentilla ternata. 1926 em. Racomitrium lanuginosum. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris. Primula minima. 1981.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Specii caracteristice: Carex curvula.2. Primula minima are o prezenþã ridicatã. Minuartia sedoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Pulsatilla alba.HAB. 1959. Samoilã 1960.4). mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). 1907). Caricetum curvulae Brockm. 1999: 36. Munþii IezerPãpuºa. Transilvania. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). Juncus trifidus. Puºcaru et D. Munþii Retezat. Hieracium alpinum. Structura: Habitat primar.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al.-Bl. Munþii Cibinului. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn.1957 (Syn. Campanula alpina. Sesleria coerulans. Munþii Fãgãraº. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Munþii Þarcu. Sanda 2002. Munþii Piatra Craiului (Vf.

1982. Golgota. Puºcaru et D. 2005 (ined.2. Polytrichum juniperinum. 1927 (Syn. Munþii Þibleº. Munþii Giumalãu. Campanula alpina. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Alexiu 1998. Ineu).3. Momaia. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). versanþi slab-puternic înclinaþi. Clima: T = 1– -2. P = 1300–1450 mm.2–4. Juncus trifidus. Omul.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. Vaccinium gaultherioides. Sanda 2002. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha).3463 Carpathian Juncus trifidus swards. 1991. Relief: 136 . Potentilla ternata. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. 2001. 36. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. Coldea 1990. Phyteuma confusum. Thamnolia vermicularis. 2001. Resmeriþã 1974. Mihãilescu S. vârfurile Pietrosul Mare. Festuca supina. Loiseleuria procumbens. Munþii Parâng. Minuartia sedoides. conglomerate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. Redactat: Simona Mihãilescu. Sesleria coerulans. în etajele subalpin ºi alpin. cu caracter xerofil-oligoterm.HAB 1999: 36. Pulsatilla alba. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Vaccinium myrtillus. 1964. Valoare conservativã: redusã. Sanda et al. expuse vânturilor.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Valea Sadului. Substrat: gresii. hermafroditum. Galaþiul. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. Boºcaiu 1971. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. 2001. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. Empetrum nigrum ssp. de cele mai multe ori. Munþii Cibinului. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Luzula spicata. 1962. Hieracium alpinum. 1977.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. Literaturã selectivã: Borza 1934. 1962.: Juncetum trifidi Buia et al. Dicranum scoparium. Popescu G. Senecio carpaticus. Coldea et al. Samoilã 1960. Munþii Cãlimani. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. Structura: Habitat primar. Avenula versicolor. 1981. Buhãiescu. Buia et al. Anieºul Mare. Oltenia. Munþii Retezat. 1940. Puºcaru 1969. et al. Oreochloa disticha fiind sporadicã. Juncus trifidus Carex curvula. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. 1997. Mihãilescu S. Coldea et Pânzaru 1986. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. Resmeriþã 1974. cu expoziþii variate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. 1976. Agrostis rupestris. Primula minima.50C. Ghiºa E.).

3. 2001. 2005 (ined. Popescu G. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. 1991. Sanda 2002. 137 . Coldea 1990. 1981. Drãgulescu 1995. 1977.). Sanda et al. Mihãilescu S. Coldea et al. Resmeriþã et Raþiu 1983.2. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Cristurean 2000. 2001. et al.

Munþii Godeanu.HAB 1999: 36. Substrat: cristalin. poëtosum mediae Evd. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. Munþii Iezer-Pãpuºa. Muntele Ciucaº. Muntele Gârbova. Primula minima. Munþii Þarcu. Structura: Habitat alpin. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P. Caraiman. seslerietosum Puºcaru et al.3. 1959. Thamnolia vermicularis. hungarica (DH2). Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). ca sinonimã. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). Bucºoiu. Jepii Mari. Munþii Fãgãraº. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. 1956 din Bucegi. Coºtila. chrysocraspeda). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. aurea ssp. Cobãºel. Omu. nardetosum strictae Puºcaru et al. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m.1–4. Valoare conservativã: mare. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. Festucetum supinae Vicol et al. Polytrichum juniperinum.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. 1959. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Furnica.0– -2. Jepii Mici). Gardina. Vf. puþin profunde pânã la superficiale. vârfurile Rebra. Galaþiul. Relief: locuri 138 . Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Valea Sadului. airoides). Oltenia. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. As. Munþii Cernei. 1971. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. fiind considerat ca un relict glaciar. în etajele subalpin ºi alpin. Cocora. vârfurile Baba Mare. hungarica. Munþii Piatra Craiului. Specii caracteristice: Potentilla ternata. foarte acide sau slab acide (pH = 4. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. Munþii Retezat. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. Sesleria coerulans. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. Vârfu Goru (jud. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. plane. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. Obârºia. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. din Valea Sebeºului. chrysocraspeda). Valea Sebeºului. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. Munþii Parâng. Bãtrâna. reavene pânã la uscate. Morarul.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. Puºcaru et D. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Clima: T = 3. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. Muntele Siriu. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. cu Dor. Festuca supina. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Ciºa). Prin practicarea pãºunatului intensiv. adeseori bogate în humus. habitat endemic. Festuca supina (F. 1959. Piatra Arsã. asociaþia. mai rar calcaros.5). Beldie 1967 din Bucegi.2. As. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971. P = 800 mm. Bãtrâna. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. Festuca supina Puºcaru et al.: Festucetum supinae Domin 1933. Vrancea). 1956 se încadreazã. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P.50C. aurea ssp. Cormaia. Phyteuma confusum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. uneori chiar pe grohotiºuri fixate.

HAB 1999: 36. Poa media. Popescu G. Drãgulescu 1995. Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. Oreochloa disticha. Coldea et al. 2001.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. 2005 (ined. Viola declinata. Mihãiasa). Vf. Sanda et al. 2001. 139 . Puºcaru-Soroceanu 1981. Resmeriþã 1974. Buia et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. Alexiu 1998. Sanda 2002. Juncus trifidus. 1956. Resmeriþã et Raþiu 1983.3. Nardus stricta. 1977. Todor et Culicã 1967. et al. Minuartia sedoides. Campanula alpina. Geum montanum. Faþa Cãtinului. Campanula serrata.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Pulsatilla alba. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. 1956. 2004. Campanula patula ssp.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. 1956. 1997. Loiseleuria procumbens. Csürös et al. Mihãilescu S. Ligusticum mutellina. Luzula spicata. Carex curvula. 2001.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn. Vf. Beldie 1967. 1962. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Poa alpina. Festuca nigrescens. Corongiºul Mare. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). Dihoru 1975. Mihãilescu S. Vaccinium gaultherioides. Phleum alpinum.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al.). Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1959. abietina. Hieracium alpinum. Coldea 1990. Antennaria dioica. Avenula versicolor.

tomentosum. Coldea et al. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. Festuca amethystina. Scabiosa lucida. Festuca saxatilis. Onobrychis transsilvanica. Caraiman. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. 2001. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Oxytropis carpatica. Euphrasia salisburgensis. Festuca saxatilis.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor. Minuartia verna. Suprafeþe: mari. 2001. Sanda et al. 140 . Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. Seseli libanotis. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre. Alyssum repens. haynaldiana ºi Carex sempervirens. 1997.4). Colþii Morarului. Carduus kerneri.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. Dryas octopetala.3.50C. Redactat: Simona Mihãilescu. de ordinul 500–1000 ha. Biscutella laevigata. Linum perenne ssp. Dianthus spiculifolius. 1981.6– -2. 1956. Substrat: calcare. jankae.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. vârfurile Baba Mare. conglomerate calcaroase. Calamintha alpina ssp. Cerastium transsilvanicum. Eritrichium nanum ssp. 1993.HAB 1999: 36. Poa alpina. Bucºoiu). R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Cerastium alpinum. Thlaspi dacicum. Thymus pulcherrimus. Carex semper- virens. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Clima: T = -0. Sesleria rigida ssp. Gypsophila petraea. Jepii Mari. Festuca violacea.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. Helianthemum nummularium ssp. Koeleria transsilvanica. roman.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. Cerastium transsilvanicum. Valoare conservativã: mare. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. Androsace lactea. Cerastium transsilvanicum. Thesium kernerianum. Sesleria rigida ssp. Soluri: rendzine bogate în humus. haynaldiana. Specii endemice: Achillea schurii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. Festucetum flaccidae Coldea 1984. Phyteuma orbiculare. cernuum. Asperula capitata. baumgateni. Dianthus callizonus. Strunga. Munþii Retezat. Structura: Habitat primar. Sesleria bielzii. extraaxilare. Coldea 1990. Munþii Fãgãraº. Festucetum saxatilis subalpinum auct. 1991. Nigritella nigra. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. Campanula cochleariifolia. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.). Dianthus tenuifolius.2. Dianthus tenuifolius. 1956. Puºcaru-Soroceanu et al. Munþii Piatra Craiului.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. Potentilla crantzii. 1997. în etajele subalpin ºi alpin. Thymus comosus. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Hieracium villosum. Pedicularis verticillata. Beldie 1967.. habitat endemic. haynaldiana. Sanda 2002. Specii caracteristice: Festuca versicolor. P = 1400–1450 mm. Aster alpinus.p. 36. Galium anisophyllon. Mihãilescu S. Anthyllis alpestris.

Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Helianthemum nummularium ssp. Linum perenne ssp. saxatilis). Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. Munþii Fãgãraº. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Popescu A. haynaldiana. Coldea et al. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Soluri: rendzine.50 C. Popescu G. 1981. Cruciata glabra. Paucã et al. extraaxilare. uneori chiar slab bazicã. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. P = 1100–1450 mm. Alte specii importante: Sesleria bielzii. Festuca versicolor. flaccida este dominantã. calcicolum. 1997. Munþii Retezat. Carex atrata. habitat endemic. Hieracium villosum. seslerietosum bielzii I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. 1960. Redactat: Simona Mihãilescu. Pop 1968. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). Munþii Rarãu. et al. De asemenea. Beldie 1967. 1936. Bartsia alpina. extraaxilare. Valoare conservativã: mare. 1990. Sesleria rigida ssp. Festuca versicolor. Phyteuma orbiculare. Festuca amethystine. În cadrul asociaþiei dominã. Substrat: stânci calcaroase.2. Corongiºul Mic. în Munþii Rodnei (Corongiº. Sanda 2002. Turnu. Muntele Gârbova. saxatilis ca specie edificatoare. Sanda et al. Dianthus tenuifolius. Muntele Siriu. Trisetum macrotrichum. 1991. flaccida. 1956. seslerietosum haynaldianae I. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. Dianthus tenuifolius. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. Polygonum viviparum. Carex sempervirens. superficiale. Koeleria transsilvanica. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Munþii Piatra Craiului. carpatica. Pop 1968 (Syn. Munþii Ciucaº. Festuca flaccida. 2001. Helianthemum nummularium ssp. Festuca nitida ssp. Potentilla crantzii. Carduus kerneri. de regulã. Carduus kerneri ºi Achillea schurii.3.0– -2. Onobrychis transsilvanica.4–6. Poa rehmanii. Alyssum repens. Coasta Netedã). 1977. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. în etajele subalpin ºi alpin. Saca. grandiflorum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. 141 . Dianthus tenuifolius.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). Primula elatior ssp. tomentosum. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Nechita et Mititelu 1996. Clima: T = 4. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. amintim: Dianthus tenuifolius.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). Todor et Culicã 1967. Muntele Postãvarul. Thlaspi dacicum. Androsacea lactaea. Sesleria rigida ssp. Dihoru 1975. Scabiosa lucida. Puºcaru-Soroceanu et al. Centaurea pinnatifida. Fink 1977. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. Corongiºul Mare. haynaldiana. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Trisetum fuscum. Carex sempervirens. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. et Sanda 1989. Relief: stãnci calcaroase însorite. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Pop 1968. Raclaru 1967. ca însoþitoare ale grupãrii. Coldea 1984. Oltenia.8). Polygonum viviparum. Galium anisophyllon. Cerastium arvense ssp. Sanda et al. Pedicularis verticillata. Muntele Hãºmaºu Mare. Pop 1968 (Syn. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. rupicola ssp. Myosotis alpestris. caricosum montanae ªtefurac 1941. 2001. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. dar în care Festuca nitida ssp. Centaurea kotschyana. Nedeia Þãranului).

Biotopurile adãpostite de vânt. ca însoþitoare mai frecvente.5. pe pante înclinate de 10–450. habitat endemic. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice.50 C. Alyssum repens. Poa nemoralis.8–7. Specii caracteristice: Festuca amethystina. Polygonum viviparum. Clima: T = 3. Trifolium repens. Muntele Hãºmaºu Mare. tomentosum. Potentilla ternata. Alte specii: Sesleria bielzii. Valoare conservativã: mare. Calamintha alpina.HAB 1999: 36.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn. Munþii Fãgãraº. Structura: Habitat xerofil. 142 . Scorzonera rosea. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Muntele Siriu. pe: Poa violacea. Soluri: rendzine cu pH = 5. 1956.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. P = 1200–1450 mm. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Piatra Singuraticã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Substrat: calcaros.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4. Munþii Rarãu.43 Stepped and garland grassland PAL. Festuca saxatilis.2– -1. Helianthemum nummularium ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Agrostis rupestris. Relief: versanþii calcaroºi. Nyárády 1963).: Cariceto-Festucetum amethystinae A. având.3. Festuca airoides. în etajele subalpin ºi alpin. Dianthus tenuifolius. Aster alpinus. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Suprafeþe: (> 100 ha). Munþii Ciucului. Festuca versicolor. unde cantoneazã aceste fitocenoze. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. Dianthus tenuifolius. Bartsia alpina. însoriþi.2. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967).

in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Primula elatior ssp. 1981. Cerastium arvense ssp. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.HAB 1999: 36. haynaldiana. Thlaspi dacicum. calcicolum. Nechita et Mititelu 1996. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960).3. Resmeriþã 1985. carpatica.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al. E4. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Coldea et al. 1963. Andrei M. 1956. 1956) Coldea 1978 (Syn. Centaurea pinnatifida.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. 1956. Sesleria rigida ssp. Potentilla thuringiaca. Linum perenne ssp. Festuca amethystine.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Dianthus tenuifolius. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Raclaru 1967. PuºcaruSoroceanu et al.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Onobrychis transsilvanica. Beldie 1967. Dihoru 1975. Coldea 1991. Koeleria transsilvanica. Dianthus spiculifolius. 1997. Poa rehmanii.2. Sanda et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. Thymus pulcherrimus. extraaxilare. 143 . R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Sanda 2002. Centaurea kotschyana.

Hipochoeris uniflora. Potentilla ternata. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Mihãilescu S.3. Carex ovalis. 1962. Geum montanum. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . Oltenia. Hypericum umbellatum. 1991. Buia et al. platouri. Thymus pulegioides. 1990. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. 2001.). Stratul arbustiv – foarte redus. Vaccinium vitis-idaea. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Gentiana kochiana. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. care este întâlnitã în etajul montan superior. Munþii Rodnei. Csürös 1963.50C. menþionãm: Polytrichum commune. Nigritella rubra. Munþii Piatra Craiului. Ligusticum mutellina. Alexiu 1998. 1956. caracteristice pentru Arrhenatheretea. 2001. et al. Stratul muºchilor – redus. dintre care: Vaccinium myrtillus. Mihãilescu S. Todor et Culicã 1967. Polygala vulgaris. et al.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Vrancea). Campanula serrata. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. 2001. Thymus balcanus. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor.0– -1. Stratul ierbos – dominant. Festuca nigrescens. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Euphrasia stricta. Geum montanum. Luzula campestris. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Munþii Iezer-Pãpuºa. Munþii Cãlimani. Au fost descrise subasociaþia typicum. Soluri: disticambosoluri. Munþii Parâng. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. Sanda 2002. Danthonia decumbens. Puºcaru et al. Valoare conservativã: moderatã. 1999. prezentã în etajul subalpin. Potentilla erecta. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Viola declinata. Raclaru 1967. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. Munþii Fãgãraº. Popescu G. Antennaria dioica. Hieracium pillosela. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. 2003–2005 (ined. PuºcaruSoroceanu 1981. Alchemilla glaucescens. Munþii Rarãu. Festuca nigrescens. Luzula sudetica. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Clima: T = 6. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Polytrichum juniperinum. Relief: versanþi. Sanda et al. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%.2. Sârbu I. Poa media. numãrul de specii este mic. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: diferit. Munþii Retezat. Munþii Gârbova. Hieracium aurantiacum. Alchemilla flabellata. Arnica montana. Coldea 1987. P = 950–1450 mm. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin.

Dicranum scoparium. Vlãdeasa. Leucorchis albida. în pajiºti pãtrund specii arbustive.3. dintre care: Vaccinium myrtillus. Vf. xerofil. Valea Sebeºului.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Carex pallescens. Stratul arbustiv – foarte redus. Munþii Parâng. Goru (Jud. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. Au fost descrise subasociaþiile typicum. Alchemilla glaucescens. Euphrasia stricta. Transilvania. habitat prioritar european. Valoare conservativã: moderatã. Pleurozium schreberi. P = 900–1400 mm. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. versanþi. Hieracium pilosella. Geum montanum. slab aerate ºi acide pH = 3. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. 145 .2. Potentilla ternata. Muntele Penteleu. Clima: T = 6. Nardus stricta. Oltenia.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. 1962. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Danthonia decumbens. Munþii Iezer-Pãpuºa. Polytrichum juniperinum. Vaccinium vitis-idaea. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Festuca nigrescens. prezentã în etajul subalpin. Genista sagittalis. Campanula serrata. Potentilla erecta. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Munþii Fãgãraº. Arnica montana. menþionãm: Polytrichum commune. Scorzonera rosea. dar cu o acoperire de pânã la 5%.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Luzula sudetica. Munþii Rarãu. Muntele Gârbova.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Calluna vulgaris. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Specii caracteristice: Viola declinata. Hypochoeris uniflora. Campanula abietina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata.5.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului.0–00C. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate. Substrat: acid. sãrace în baze (5–10%). Nardus stricta. E4. Polygala vulgaris. Munþii Piatra Craiului. Hylocomium splendens. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Ligusticum mutellina. iar numãrul de specii mic. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. Vrancea). Muntele Siriu. Stratul muºchilor este redus. Suprafeþe: 1000–2000 ha. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Carex ovalis. acidofil. Munþii Retezat. Alchemilla flabellate. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã.HAB 1999: 36. Vrancea). Hypericum maculatum. Poa media.6–4. Luzula campestris. Antennaria dioica. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. Hieracium lactucella. Structura: Habitat oligotrof. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Nardetum strictae alpinum Buia et al. Relief: platouri.

2. Sârbu I. 2001. Sanda 2002. Mihãilescu S.HAB 1999: 36. Csürös et Resmeriþã 1970.). Alexiu 1998. 1963. Suprafeþe: mici (100 ha). Munþii Rodnei (Faþa vf. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. Soluri: humosiosoluri. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Raclaru 1967. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã).31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. et al. dintre care: Vaccinium uliginosum. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. Munþii Retezat. Sanda et al. Gnaphalium supinum. P = 950–1450 mm. Substrat: diferit.00C. 1991. 1999.7– -0. Puzdra. Puºcaru-Soroceanu 1981. 146 . Resmeriþã 1963. Structura: Habitat mesotrof. Dihoru 1975. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus. 2001. în etajul subalpin. ªtefan N. Relief: versanþi. 1956. Vf. Munþii Parâng. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Raclaru 1967. platouri. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. Resmeriþã et al. Coldea 1987. Stratul ierbos-dominant. în pajiºti pãtrund specii arbustive. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. Stratul arbustiv – foarte redus. et al. Puzdra. Rebra. Hodiºan 1968. Buia et al. 1959. 1977.3. Redactat: Simona Mihãilescu. 2003–2005 (ined. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Cãldarea Gropile. Vf. Todor et Culicã 1967.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. 1999.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Clima: T = 0. 2001. et al. Cãldarea Buhãiescu). 1956. Buhãiescu. 1990. Mihãilescu S. Popescu G. 1962. Munþii Fãgãraº. ªaua Anieº-Galaþiul.

HAB 1999: 36. Euphrasia minima. Pedicularis verticillata. Sanda et Popescu 1996. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. 1956. Munþii Ciucaº. Literaturã selectivã: Csürös et al. Potentilla ternata. Leuchoris albida. 1950.50C. 1956 (Syn. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Achillea distans. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). Munþii Godeanu. Resmeriþã 1965). Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Alchemilla glabra. Thlaspi dacicum. Festuca nigrescens. Munþii Fãgãraº. Leontodon croceus. Specii caracteristice: Poa media. Suprafeþe: 1000-2000 ha. 1997.: Seslerietum heuflerianae auct. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. Muntele Hãºmaºu Mare. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. 1956. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Veronica alpine. Avenula versicolor. Viola declinata. Geum montanum. Cardaminopsis halleri ssp.2. grisebachii. Agrostis rupestris. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. Veronica officinalis. Hypericum richeri ssp. Buia et al.1956. rom. Antennaria dioica. Campanula serrata. Achillea stricta. Munþii Piatra Craiului. Substrat: 147 . Colþii Trascãului. Redactat: Simona Mihãilescu. versanþi diferiþi. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. 2001.3. Sanda 2002. triviale. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Cerastium fontanum ssp. Plantago atrata.). Coldea 1990. ovirensis. Alchemilla obtuse. Munþii Þarcu. Relief: stânci calcaroase. în etajele subalpin ºi alpin.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). Hieracium aurantiacum. Munþii Retezat. Anthoxantum odoratum. brâne. Hypochoeris uniflora. Clima: T = 2. Alchemilla xanthochlora. commutatum. Vaccinium uliginosum. Campanula abietina. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Alte specii: Nardus stricta. PuºcaruSoroceanu et al.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL. Munþii Rarãu. P = 1200–1450 mm. 1991. 1962 Resmeriþã 1975. Coldea et al.5– -2. Luzula multiflora. Cheile Râmeþului. Pietrele Albe (Vlãdeasa). Sanda et al. Muntele Postãvarul. Munþii Vâlcanului. Alchemilla flabellate. 1981. Phleum alpinum ssp. Specii endemice: Lychnis nivalis.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al.

Saxifraga marginata. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros.2. Carex sempervirens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). cu o reacþie neutrã (pH = 6. Festuca amethystine. Speciile componente.8–7). Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. haynaldiana. Sesleria rigida ssp. tomentosum. Dryas octopetala. alãturi de care. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. Primula 148 . Astragalus frigidus. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. Valoare conservativã: mare. un rol important. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Helianthemum alpestre. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. Carex sempervirens. Carex sempervirens. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. Sesleria heufleriana. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. Centaurea pinnatifida. Euphrasia salisburgensis. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. Pe lângã cele douã specii codominante. haynaldiana. Festuca saxatilis. Helianthemum nummularium ssp. cu deosebire cã. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Festuca saxatilis. în majoritatea lor. Saxifraga moschata. precum: Carex sempervirens.3. haynaldiana. Poa violacea. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Soluri: rendzine. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. habitat endemic. constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Galium anisophyllum. în diferite masive muntoase. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Alyssum repens.

Paucã et al. Cerastium transsilvanicum. Mihãilescu S. alãturi de care.50C. Structura: Habitat mozaicat. 1956. Alyssum repens.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Geranium coerulatum. Centaurea kotschyana. Dianthus tenuifolius. 1990. 1960. Sanda 2002. carpatica. cu pH = 5. Trollius europaeus. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. Munþii Rodnei. Sausurea alpina.2. Carex sempervirens. Munþii Fãgãraº. Biscutella laevigata.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. Coldea et al. Sanda et al. Puºcaru-Soroceanu et al. Coldea 1984. Redactat: Simona Mihãilescu. Masivul Ceahlãu. Suprafeþe: mari. Cerastium arvense ssp. 1997. la altitudini mai mari. Beldie 1967. P = 1200–1450 mm. Carduus kerneri. bogate în schelet. în unele cazuri. Cerastium transsilvanicum. Csürös 1963. 1977. Valoare conservativã: mare. cu constanþã ridicatã. În condiþii de umiditate ridicatã. 1981. Potentilla thuringiaca. Munþii Vâlcanului. Substrat: calcaros. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Fink 1977. Hedysarum hedysaroides. Bartschia alpina.HAB 1999: 36. Carex sempervirens. Anthyllis alpestris. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. Hedysarum hedysaroides. Munþii Piatra Craiului. adeseori slab înþelenite. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Mihãilescu S. Muntele Postãvaru. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. Maloº 1977. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. Munþii Cibin. Muntele Gârbova. Munþii Þarcu. Astragalus frigidus. Munþii Ciucaº. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. Androsace chamaejasme. Soluri: soluri rankere. În evoluþie.0– -1. Boºcaiu 1971. Munþii Rarãu. umbrite. Thlaspi dacicum.3. Sanda et al. Onobrychis transsilvanica. Csürös et al. Gergely 1967. Muntele Hãºmaºu Mare. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. de ordinul 1000–2000 ha. cu umiditate crescutã. barcensis. dar mai ales în locuri depresionale. Relief: stânci calcaroase însorite. Munþii Parâng.5. Bromus riparius ssp. 1956 (Syn. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. 149 . extraaxilare. habitat endemic. 2005 (ined. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. se întâlneºte pe versanþii estici.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. baumgarteni.43 Stepped and garland grassland PAL. 1956. Koeleria transsilvanica. 1958). pe grohotiºuri fixate. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. Specii caracteristice: Sesleria bielzii.8–7.). 2004. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. 1991. Dianthus spiculifolius. 1993. Clima: T = 2. în etajele subalpin ºi alpin inferior. prezintã o acoperire semnificativã. calcicolum. În Bucegi. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. Dianthus tenuifolius. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Calamintha alpina ssp. Poa rehmanii. 2001. Linum perenne ssp.

8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Carduus kerneri. Dianthus tenuifolius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica. Vf. în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. Koeleria transsilvanica. Calamintha baumgarteni. Nechita et Mititelu 1996. Beldie 1967. Popescu G. Primula elatior ssp. Festuca amethystina.5– -1.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. Anthemis carpatica ssp. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Clima: T = 3. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. reavãne. tomentosum. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . habitat endemic. P = 1200–1450 mm. 2001. Alte specii importante: Festuca versicolor. Centaurea pinnatifida. haynaldiana. Carduus kerneri. Dianthus spiculifolius. calcicolum. Alte specii: Sesleria bielzii.HAB 1999: 37. Puzdrele. Suprafeþe: restrânse (100 ha). Trisetum fuscum. Linum perenne ssp. Puºcaru-Soroceanu et al. 1981. 1977. 1997. superficiale. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. Specii caracteristice: Festuca carpatica. 2001. Cerastium transsilvanicum.3. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. cu pH = 6. Muntele Cailor).50C.7–7. Sanda et al. Coldea 1990. Fink 1977. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Potentilla thuringiaca. Valoare conservativã: mare. pe mici suprafeþe. Alyssum repens. Redactat: Simona Mihãilescu. 1991. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Dihoru 1975. Todor et Culicã 1967. Piatra Rea.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. et al. 1956. Centaurea kotschyana. Cerastium arvense ssp. Sanda et al. Alchemilla palmata. Festuca flaccida. Poa rehmanii. Soluri: rendzine. Paucã et al. Negoiescu. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. Raclaru 1967. carpatica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu. Relief: versanþi slab însoriþi. Helianthemum nummularium ssp. 1956) Coldea 1990 (Syn. Vf. pyrethriformis. 1956). extraaxilare. Festuca saxatilis. Onobrychis transsilvanica. Festuca amethystine. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. Sanda 2002. 1960. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Alyssum repens.2. Corongiºul Mare. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Sesleria rigida ssp. Coldea et al. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. Thlaspi dacicum. Sesleria rigida ssp.

Ranunculus oreophilus. PAL. Coldea et al. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Scrophularia heterophylla ssp. 2001. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. P = 800 mm. Thymus pulcherrimus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Ranunculus oreophilus. Seseli gracile. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Poa rehmanii. Munþii Þarcu-Godeanu. Carduus glaucus. Erysimum witmannii. Suprafeþe: restrânsã (100 ha).1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2. 1913. Munþii Cernei. Hieracium villosum. Specii endemice: Thymus comosus. Valoare conservativã: habitat endemic. Pedicularis verticillata. Sanda 2002. Clima: T = 8–1. Saxifraga marginata. 1993. 1997. pentru alianþa Seslerion rigidae. Sanda et al. Draba lasiocarpa. Sausurea discolor. Phyteuma orbiculare. Alyssum repens.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. Helianthemum nummularium ssp. Myosotis alpestris. Seseli rigidum. Linum perenne ssp. Coldea 1991. Scabiosa lucida. carpatica. Aster alpinus. laciniata. Galium anisophyllon. Dianthus petraeus. Ranunculus thora. Piatra Cloºani. Primula veris ssp. Primula elatior ssp. Maloº 1973. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. grandiflorum. 1991.HAB 1999: 34.-Bl.2. ºi versanþi abrupþi. Athamantha turbith ssp. Minuartia verna. Astragalus frigidus. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. Sanda et al. 151 . Phyteuma orbiculare. Substrat: conglomerat calcaros. Bartsia alpina. cu humus de tip mull. Viola jooi. columnae. Hedysarum hedysaroides. Valea Jiului). R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Carex sempervirens. Redactat: Simona Mihãilescu. Soluri: rendzine. Centaurea pinnatifida. Redactat: Simona Mihãilescu.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. extraaxilare. Specii caracteristice: Festuca xanthina.3. Beldie 1967. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina.HAB 1999: 36.50C. 1956. Biscutella laevigata. Sanda 2002. 1997. Crepis jacquinii. 2001. Coldea 1990. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Bupleurum diversifolium. Coldea et al.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Myosostis alpestris. Alte specii importante: Asperula capitata. Sesleria rigida. Biscutella laevigata. Centaurea kotschyana. hungarica. Anemone narcissiflora. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Polygonum viviparum.

cu tulpinile chiar îngropate.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. Kiaeria starkei. Lophozia wentzelii. versanþi N ºi NE. Festuca supina. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. Munþii Fãgãraº). Sedum alpestre. Soluri: humosiosoluri. Soldanella hungarica ssp. dar nu depãºesc 10 cm. disparilis. puþin evoluate. Ranunculus crenatus. Carpatii Meridionali. Puºcaru-Soroceanu E. Specii caracteristice: Salix herbacea. P = 1350–1450 mm. 1981. S. Coldea 1990. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. 1997. Kobresia myosuroides. Alexiu 1998. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. Chrysanthemum alpinum. faþã de cormofite. 1956). reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. arealele fiind reduse. Veronica alpina. S. 1926 (Syn. et al.3. 1991. în etajul alpin. Valoare conservativã: mare. Gnaphalium supinum. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Suprafeþe: total < 10 ha. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Luzula alpinopilosa.12211 Alpide (Salix retusa. Juncus trifidus. hungarica. în consolidarea terenului. Minuartia sedoides. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Buia et al 1964.-Bl. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Climã: T = 0. puternic acide. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. Poa supina. Agrostis rupestris. Roci: acide.50C.: Salicetum retusae Buia et al. chionohigrofile. Primula minima. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi.3– -2. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine.2. Sanda 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. 1962. Soldanella pusilla. Plantago gentianoides. variate. Relief: crio-nival.HAB: 36. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956. Specii endemice: Poa granitica ssp. Carex curvula. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Boºcaiu 1971. în etajul alpin. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. Resmeriþa 1982.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. cu mult schelet ºi hidratare în exces. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. Cerastium cerastoides.

3). superficiale. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. Primula minima. Rhododendron myrtifolium. bogate în humus.7–7. Structura: Fitocenozã pionierã. sau NV. Salix reticulata. Roci: calcare jurasice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat.0– -2. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. haynaldiana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. rar platou.subass.2. Silene acaulis. Festuca supina. Saxifraga 153 . Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. Viola alpina. în alte habitate. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. între pajiºti alpine.50C. Saxifraga aizoides. slab acide sau alcaline (pH = 6. pante înclinate (45–850). Silene acaulis. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. Pedicularis oederi. chionofile. P = 1250–1400 mm. Specii caracteristice + dif. ca specii diferenþiale ºi dominante. Soluri: protorendzine cu mult schelet. dintre speciile de ierburi se asociazã.: Salix retusa. Clima: T = 1. acoperite îndelung cu zãpadã. fie Sesleria rigida ssp. Primula minima. Relief: versanþi N. (< 10 ha). Saxifraga paniculata. conglomerate. Armeria alpina. În diferitele variante. Polygonum viviparum. Staþiuni: Altitudine 1800–2400.3. Saxifraga androsacea. Salix reticulata.

vânt puternic. Poa molinerii ssp. Achillea schurii. neutrofile. frecvent. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. cu reacþie neutrã (6. Sedum alpestre. Soluri: de tip rendzinic. Specii caracteristice: Dryas octopetala. în etajul subalpin ºi alpin. chionofile.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. Saxifraga aizoides. Primula minima. Sesleria rigida ssp. 154 . Saxifraga paniculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Primula minima. Ierburile se înalþã. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Sesleria rigida ssp. conglomerate. Dianthus gelidus. Festuca supina. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. total < 10 ha. Pedicularis verticillata. haynaldiana. Polygonum viviparum. Saxifraga androsacea.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al.5–0. mozaicat distribuite între pajiºti.2. Pedicularis verticillata. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Lloydia serotina.1969). Carex sempervirens. glacialis. Saxifraga aizoides. 10–15 cm înãlþime. glacialis.-Bl. Resmeriþã 1976. Leontodon montanus ssp. 1981. Saxifraga aizoides. Polygonum viviparum. Anemone narcissiflora. pseudotaraxacii. P = 1250–1400 mm. Beldie 1967. Polygonum viviparum. Achillea schurii. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984). uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi. Valoare conservativã: mare. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. Specii endemice: Achillea schurii. Csürös 1957. Leontodon montanus ssp. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. calcifile.-Bl. Ranunculus oreophilus. Draba fladnitzensis.3. Salicetum retuso-reticulatae Br. Rhododendron myrtifolium. Saxifraga oppositifolia. glacialis. Poa molinerii ssp. 1926 (dupã Puºcaru. Bartsia alpina. Poa molinerii ssp. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Specii endemice: Achillea schurii.1956 (Syn. expoziþie mai ales nordicã. mult timp înzãpezite. pseudotaraxacii.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. 1926. Ranunculus oreophilus. Anemone narcissiflora. Salix herbacea. Sesleria coerulans. Achillea schurii. Dryas octopetala. Puºcaru et al. Puºcaru-Soroceanu et al. superficiale. Luzula alpinopilosa. Schneider-Binder et Voik 1979.491 High montane Dryas mats PAL. Stratificarea este foarte redusã. Cerastium transsilvanicum. Saxifraga oppositifolia. Lloydia serotina.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. Staþiuni: Altitudine 1700–2200.00C. oligoterme. de regulã. bogate în humus. Roci: calcaroase. Bartsia alpina. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii.6–7) sau slab acidã. Alte specii importante: Salix reticulata. Saxifraga androsacea. Armeria alpina. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). Carpaþii Meridionali. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Voik 1979. 1956.HAB: 31. Dryadetum octopetalae Br. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. Climã: T = 1. haynaldiana.

Literaturã selectivã: Voik 1976. Sanda et al. Pãun et Popescu G. Boºcaiu 1971. Coldea 1990. Mihãilescu 2001. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 155 . 1978. 1991.2. cuprinzând specii endemice ºi rare. Beldie 1967. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare. Schneider-Binder et Voik 1979.3. 1977. Nechita 2000.

Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. protorendzine. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. Clima: T = 0.00C. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp. 1997. Doronicum clusii. cu conþinut organic redus. Soluri: litosoluri organice. Festuca supina. Festuca supina. Campanula alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Literaturã selectivã: Coldea 1985. Luzula alpinopilosa.12 Calcareous snow-patch communities PAL. cymosa. Primula minima. Oreochloa disticha.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. Anthemis carpatica. Saxifraga pedemontana ssp. Primula minima. calcifile. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. Salix herbacea. Saxifraga carpathica. Carex atrata. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Rhodiola rosea. P = 1350–1450 mm. Avenula versicolor.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa.HAB: 36. habitat endemic în Carpaþii Orientali.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. hungarica. mozaicate. 156 . Viola alpina. 1919). oligoterme. Saxifraga aizoides. Veronica baumgartenii. Oreochloa disticha.5– -2. cu aciditate slabã. Specii caracteristice + dif. Silene nivalis. Polygonum viviparum. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. Viola alpina. Carex atrata.subass. Dryas octopetala. Rhitidiadelphus triquetrus. Silene nivalis. 1991. Soldanella hungarica ssp. Roci: calcare. kitaibeliana).2. disparilis. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Soldanella hungarica ssp. poliþe la baza stâncilor. Relief: terenuri plane. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.3. chionofile. cuprinzând ºi alte specii endemice. total < 10 ha. Poa granitica ssp. acoperire prelungitã cu zãpadã. Campanula alpina.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Rhodiola rosea. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. expoziþii umbrite. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Avenula versicolor. Veronica baumgartenii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. vegetal are o acoperire mare. Valoare conservativã: foarte mare. hungarica sunt endemice în Carpaþi. hungarica. Polygonum viviparum. disparilis ºi Silene nivalis. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp.

Polygonum viviparum. Myosotis alpestris. Bartsia alpina. Soldanella hungarica. Voik 1976. Myosotis alpestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Ranunculus oreophilus. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. Coldea 1993. Saxifraga aizoides. grego-calcare cretacice. Saxifraga oppositifolia. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Soldanella pusilla este caracteristicã. kitaibeliana). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat.0– -1. Clima: T = 1. Oreochloa disticha. habitat endemic.70C. Bartsia alpina. Primula minima. Godeanu). dar puþin reprezentatã cantitativ. cu humus mult. Rhodiola rosea. Salix kitaibeliana. cu zãpadã persistentã. protorendzine. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm.subass. NV. calcifil. cu caracter oligoterm. Polygonum viviparum. P = 1350–1400 mm. Carex atrata ºi Dryas octopetala.3. kitaibeliana). rãspândite în mozaic printre pajiºti. Specii caracteristice + dif. 10 luni pe an. Valoare conservativã: foarte mare.2. chionofil. Roci: calcare masive. 157 . care realizeazã o acoperire de 30–65%. Soldanella pusilla. Luzula alpinopilosa. Fãgãraº. Silene acaulis. regim hidric excedentar. Sesleria rigida ssp. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Salix herbacea. circumpolare. poliþe cu orientare N. haynaldiana. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). Anemone narcissiflora. Relief: terenuri plane. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Soluri: rendzine. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. Lloydia serotina. Rhodiola rosea. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Carex atrata. Silene acaulis. cu o dominanþã mai bunã. total < 10 ha. Ranunculus oreophilus. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. provenind în special din topirea zãpezii. Dryas octopetala. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Veronica alpina. Primula minima. brâne. Þarcu. Sunt prezente. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Oreochloa disticha.

Viola biflora. Myosotis sylvatica. Soluri: rendzine. Redactat: Simona Mihãilescu. P = 1325–1450 mm. Athyrium distentifolium. Carduus personata. Senecio subalpinus.3. Boºcaiu 1971. Saxifraga heucherifolia. Stellaria nemorum. 1997.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Sanda et al. Saxifraga heucherifolia. Chrysosplenium oppositifolium. Alexiu 1998. Achillea distans.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Senecio nemorensis. Sanda 2002.Pãpuºa. 2001. Doronicum austriacum.0– -1. Valoare conservativã: redusã. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Phleum alpinum. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Buhãescu). Literaturã selectivã: Borza A. Clima: T = 2. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Chaerophyllum hirsutum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Munþii Retezat.5. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum.2. ºi Adenostiletalia alliariae. Coldea 1990.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. Suprafeþe: restrânse. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii Þarcu-Godeanu. foliosoluri bogate în nitraþi. 1991. Heracleum sphondylium ssp. litosol. Milium effusum. transsilvanicum. Geranium sylvaticum.50C.HAB 1999: 37. Veratrum album. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. Rumex alpestris.3. 1934. Pulmonaria filarszkyana. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . de ordinul a 10– 50 ha. Coldea et al. Leucanthemum waldsteinii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). Substrat: acid.

transsilvanicum. Suprafeþe: restrânse. Munþii Godeanu. Soluri: coluviale umede.HAB 1999: 37. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. uneori la marginea pâraielor. Valea Sebeºului. în regiunea montanã.4– -1. Salix silesiaca.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). etajele subalpin ºi alpin. Munþii Þarcu. Stratul muºchilor este redus. care definesc aceste grupãri regionale. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. P = 950–1450 mm. menþionãm: Polytrichum commune. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br. Structura: Stratul arbustiv este redus. Stratul ierbos este dominant. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.-Bl. de ordinul a 100– 200 ha. Poa delyii. Valea Zârnei–Valea Drãganului. jgheaburi ºi hornuri umbrite. Achillea distans. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 .8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn.3. 1950 din Alpi. Clima: T = 5. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. Substrat: diferit. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Phyteuma vagneri.00C. numãrul de specii fiind mic.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Carpaþii Occidentali: Semenic. menþionãm: Alnus viridis.2. Relief: vãi abrupte. Heracleum sphondylium ssp.

Substrat: diferit. Veratrum album. Valea Sebeºului. grisebachii. Suprafeþe: restrânse. transsilvanicum. Viola biflora. 1959.). Boºcaiu 1971. Alte specii importante: Aconitum tauricum. rom. Ranunculus platanifolius. et Walas 1949 (Syn. Alte specii: Adenostyles alliariae. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Myosotis sylvatica. Doronicum austriacum. 1991.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Cirsium waldsteinii. Munþii Godeanu. Cirsium waldsteinii. Athyrium distentifolium. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Cirsium waldsteinii. Saxifraga heucherifolia. Chaerophyllum hirsutum. scheletopietroase coluvionate cu humus. Geranium sylvaticum. Festuca pratensis ssp. 1997. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. transsilvanicum. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Carpaþii Occidentali: Semenic. Leucanthemum waldsteinii. Hypericum richeri ssp. menþionãm: Alnus viridis. Valeriana sambucifolia. Calamagrostis villosa. Relief: vãi abrupte. 1979. Literaturã selectivã: Borza 1946. Aconitum toxicum. Cicerbita alpina. Sanda 2002. Pulmonaria filarszkyana. Ranunculus platanifolius. Campanula abietina. apennina. Sanda et al. Structura: Stratul arbustiv este redus.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. Milium effusum. Polygonatum verticillatum. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Achillea distans. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. Rumex alpestris. Aconitum tauricum. Clima: T = 5. Soluri: rendzine superficiale. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. Geranium sylvaticum. Pulmonaria filarszkyana.HAB 1999: 37. Salix silesiaca. Athyrium distentifolium. Valoare conservativã: redusã. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Heracleum sphondylium ssp. Senecio nemorensis. Rumex alpestris. Stellaria nemorum. Myosotis sylvatica. de ordinul a 10– 100 ha. Raþiu et al. Hypericum richeri ssp. Saxifraga heucherifolia. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. Veratrum album. Aconitum toxicum. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. 1983. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Milium effusum. 2005 (ined. Senecio nemorensis. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Tozzia alpina.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. Huml et al.2. Carduus personata. Raþiu et Gergely 1969. Stellaria nemorum. Mihãilescu S. 160 . Cicerbita alpina. Achillea distans. Myosotis sylvatica. Campanula abietina. Carduus personata. P = 900–1425 mm.3.). grisebachii.4–0. Leucanthemum waldsteinii. Doronicum austriacum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Coldea et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Doronicum austriacum. Redactat: Simona Mihãilescu.00C. Festuca picta. 2001. Coldea 1990. Munþii Þarcu. Viola biflora.

Valoare conservativã: redusã.88 Alpine dock communities PAL. Rumex obtusifolia. Fink 1977. Veratrum album ssp. Boºcaiu 1971. Beldie 1967. Rumex alpinus. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Poa trivialis. Relief: 161 . Plantago major. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. 1977.00C. Vicol et al. 1991. Munþii Iezer-Pãpuºa.HAB 1999: 37. 1964. 1956. în general nitrofile. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. Suprafeþe: mari. Todor et Culicã 1967) corr. 1975. Raþiu et Gergely I. Clima: T = 4. Coldea et al. 1981. 1971. PuºcaruSoroceanu et al. Lamium maculatum. lobelianum. Pascal et Mititelu 1971. Zanoschi 1974. Buia et al. 1997. Valea Gurghiului. Substrat: diferit. terenuri plate. Todor et Culicã 1967. Bistriþa Aurie. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. Coldea et al. Geranium phaeum. Galeopsis tetrahit. Raþiu et Gergely 1969. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Oltean et Dihoru 1986. 1991. Defileul Mureºului. Poa supina. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Chenopodietum subalpinum Br. 2001. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. Literaturã selectivã: Borza 1959. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Valea Zârnei.-Bl. Coldea 1990. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Muntele Siriu. Munþii Ceahlãu. 1981. rom. Sanda 2002. Poa annua. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. Chenopodium bonushenricus. Carduus personata. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Silene alba. Munþii Fãgãraº. Oroian S. dintre care amintim: Uritica dioica. Alte specii importante: Poa supina. Pãun et Popescu G. Muntele Gârbova. Puºcaru-Soroceanu et al. Senecio rupestris.2. Munþii Parâng. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. P = 980–1425 mm. 1962. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. Cherophyllum hirsutum. Valea Olteþului. 1969. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.5–0. Alexiu 1996. Dihoru 1975. Glechoma hederacea. Achillea distans. 1944). Munþii Retezat. Sanda et al. Geum urbanum.3. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Sanda 2002..: Rumicetum alpini auct. Csürös et al. de ordinul a 1000– 5000 ha. 2001. 1919 em. 1997. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Capsella bursapastoris. 2001. Soluri: bogate în nitraþi. Coldea (1986) 1990 (Syn. 1998. Redactat: Simona Mihãilescu. Sãmãrghiþan M. Coldea 1990.

81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5.2. unde se acumuleazã material organic. Sanda 2002. Sanda et al. Stellaria nemorum. Trifolium repens.7–3. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. Geranium pusillum.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al. Poa trivialis. subalpinus. Chenopodium bonus-henricus. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Dihoru (1975). Staþiuni: tãieturi de pãdure. Polygonum aviculare. Carduus acanthoides. 1965). Literaturã selectivã: Grigore 1968. Relief: vãi. Veronica chamaedrys. Cuscuta europaea. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. Kulcz. Capsella bursa-pastoris.. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Clima: T = 4. Coldea 1985. Poa supina. Cirsium oleraceum. 1926 (Syn. Valoare conservativã: redusã. în multe masive). Se diferenþiazã dupã G. Redactat: Simona Mihãilescu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila). subalpinus. stâni. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.HAB 1999: 37. 162 . Malva neglecta. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. în lungul vãilor. Muntele Siriu. terenuri plane. rom. Dihoru 1975. Geranium robertianum.: Rumicetum obtusifolii auct. et Pawl. 2001.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer.HAB 1999: 37. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor.88 Alpine dock communities PAL. iar antropogen. Cirsium boujartii. Taraxacum officinale. Geum urbanum. douã variante. Scrophularia scopolii. Alte specii importante: Urtica dioica.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). P = 950–1200 mm. în etajul montan. La alcãtuirea asociaþiei participã. pe terenurile de lângã sate. în general. Substrat: diferit.50 C. Senecio nemorensis.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. Stellaria media. un grup mare de specii nitrofile. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. Carduus personata. Altitudine: 950–1450 m. 1991. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri.3. Plantago major. TimiºBega.

: Petasitetum hybridi auct. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. Defileul Mureºului. Coldea et al. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Cruciata laevipes.. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Munþii Ceahlãu. Anthriscus sylvestris.3. Poa trivialis. Valea Gurghiului. Valea Feneºului. Cabana Mãdãraº. Munþii Baraolt.8–4. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Rumex obtusifolius. Sanda et al. Relief: vãi. Heracleum sphondylium. Pascal et Mititelu 1971. 2001. Munþii Rodnei. Munþii Piatra Craiului. Relief: vãi intramontane. Senecio subalpinus. în etajul montan mijlociu. Munþii Harghita (Pârâul). de ordinul a 1000 ha. Glechoma hederacea. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Clima: T = 5. în etajul montan. Urtica dioica. Petasitetum albae Dihoru 1975. Stâna de Vale. Valoare conservativã: redusã. 37.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. de-a lungul pâraielor. Redactat: Simona Mihãilescu.8144 Carpathian butterbur communities. Altitudine: 550–1100 m. ªtefan et al.. rom. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Munþii Iezer-Pãpuºa. Sanda 2002. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol.0–5. Galium aparine. Bistriþa Aurie. Dihoru 1975. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. Bazinul Bistriþei.3. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic. Alte specii importante: Petasites hybridus. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. 1997. Achillea distans. Eupatorium cannabinum. Cheile Tiºiþei. 1997. Petasites albus. Staþiuni: semiumbrite. Valea Iadului. Aegopodium podagraria. P = 900–1200 mm.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. Muntele Siriu. (1968) 1969. Lamium maculatum. Rumex alpinus. în etajul fãgetelor. Literaturã selectivã: Nyárády A. Coldea 1990. Chaerophyllum hirsutum. Pãdurea Hoghiz. Suprafeþe: mari. Geranium robertianum. rom. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Muntele Siriu. Geranium phaeum.HAB 1999: 37. Valea Chirui. Valea Oltului. Silene dioica. Defileul Criºului Repede. Harghita Bãi.2. Bistriþa Aurie. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Geum urbanum. Substrat: diferit. Mohoº. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº. Carduus personata. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. Telekia speciosa. Bazinul Tazlãului. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.50C.10C. P = 800–1100 mm. Substrat: 163 . Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Clima: T = 7. Valea Sebiºelului. Valea Mraconiei. 1991. Muntele Postãvaru.

Cruciata laevipes. Silene heuffelii. menþionãm: Cardamine amara. Symphytum officinale. Stellaria nemorum. Rubus caesius. 1968. Danciu 1973. Dihoru et al. Chaerophyllum aromaticum. Scirpus sylvaticus. Sãmãrghiþan M. Coldea et al. Heracleum sphondylium ssp. 1973. Soluri: rendzine. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Carduus crispus. Lamium maculatum. Dihoru 1975. et al. Hodiºan I. Sanda 2002. Mycelis muralis. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Campanula rapunculoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Urica dioica. Redactat: Simona Mihãilescu. Chelidonium majus. Poa trivialis. Anthriscus nitida. care formeazã pâlcuri constante. Chaerophyllum cicutaria. Hypericum acutum. 1998. Silene dioica. Popescu G. 1966. Orobanche fava. Myosotis scorpioides. 1974. Geum urbanum. Alliaria petiolata. Equisetum maximum.3. Impatiens noli-tangere. Resmeriþã et Raþiu I. Geranium robertianum. Aegopodium podagraria. Literaturã selectivã: Raþiu I. 2001. Carduus personata. Cirsium oleraceum. 1974. Pulmoraria rubra. 1977. 1973. Galium aparine. Valoare conservativã: redusã. 1983. Sanda et al. 1991. Filipendula ulmaria. Beldie 1967. Eupatorium cannabinum. Geranium phaeum. 1997. Achillea distans. Raþiu et Gergely 1976. Aconitum toxicum. Anthriscus sylvestris. Caltha laeta. 1997a. Impatiens noli-tangere. Silene alba. Cirsium oleraceum. Heracleum sphondylium. Fink F. Oroian S. Rumex obtusifoius. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. Chaerophyllum hirsutum. Coldea 1990. 1981. Alte specii importante: Aruncus dioicus. În Siriu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Chaeropyllum hirsutum. transsilvanicum. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Pascal et Mititelu 1971. Raþiu et al. Zanoschi V. iar pe Valea Crãpãtura. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea.2. soluri coluvionate ºi bogate în humus. Alexiu 1996. 1965. Specii caracteristice: Telekia speciosa. 1984. Petasites albus. Galeopsis tetrahit. 1966. Pop I. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Scrophularia alata. Glechoma hederacea. Petasites albus. Petasites hybridus. 2001. Petasites hybridus. 1996.

Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. Angelica sylvestris. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. Redactat: A. 1937. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. Angelica sylvestris. Mentha longifolia. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Cirsium oleraceum. Crepis paludosa. Polemonium caeruleum.3. Valoare conservativã: redusã. Tx. Juncus articulatus. Coldea 1995-1996. Trolius europaeus.HAB: 37. Scirpus sylvaticus. Relief: versanþii vãilor. Scirpus sylvaticus. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. Schwich 1944. Geranium palustre.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R.7 Humid tall fringes CORINE: 37. repens. bogate în substanþe nutritive.2. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. Popescu. Specii rare: Ligularia sibirica. P = 650–800 mm. Clima: T = 8–70C. Cirsium oleraceum. Ranunculus acris.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. pseudo-gleice. Lychnis flos-cuculi. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora. Cirsium rivularis. Stancu 2001. Popescu. Crepis paludosa. Equisetum palustre. Soluri: aluviale. R. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Filipendula ulmaria. Alte specii importante: Angelica archangelica. Myosotis scorpioides. Geranium palustre. Drãgulescu 1995. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Aceste plante realizeazã etajul superior. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Sanda. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris.

Alopecurus geniculatus. Lythrum salicaria. Carex hirta. Gergely. effusus. Structura: Fitocenozele.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. dominate de Juncus inflexus ºi J. unde bãlteºte apa permanent. Alopecurus pratensis.3. Rumex crispus. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. sardous. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. Agrostetum caninae Harg. Lolium perenne.HAB: 37. Medicago lupulina. Juncetum effusi Soó (1931) 1949.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. Pe terenurile din jurul izvoarelor. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Mentha longifolia. Sanda. Carex hirta. effusus. Lysimachia nummularia. Potentilla reptans. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. Moldova. P = 650–750 mm. Gratiola officinale. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. Potentilla reptans. 1942. Soluri: aluviale. Galium palustre. Rãspândire: Banat (Caransebeº). Clima: T = 9–70C. Stachys officinalis. Literaturã selectivã: Pop et al. unde solul este permanent umed. Ranunculus acris.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Popescu. gleice sau pseudogleice. effusus. Prunella vulgaris.2. Braºov).3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. J. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. Stancu 2001. Juncus articulatus. Bârcã 1971 Redactat: A. Agrostis canina. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Ranunculus repens. J. Transilvania (Haþeg. Carex vulpina. 1953. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. Popescu. Symphytum officinale. Taraxacum officinale. Agrostis canina. Gratiola officinale. Lotus corniculatus. Alte specii importante: Medicago lupulina. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate. palustris. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. reavãne ºi umede. Bazinul Giurgeului. Roci: depozite aluviale. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina.HAB: 37. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Todor. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. Trifolium fragiferum. iar în jurul izvoarelor. Alopecurus pratensis. J. Oenanthe silaifolia. Poiana Rusacã. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. Agrostis stolonifera. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. P. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Fãgãraº.31 Purple moograss meadows PAL. Festuca arundinacea. Poa trivialis. cu acumulãri de material organic. 166 . R. Valoare conservativã: redusã. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. 2002. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. afânate.

Harghita). Lychnis flos-cuculi. Relief: depresiuni. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. Botoºani) ºi Vad (jud. Juncus conglomeratus. Carex ova- 167 . LoznaDersca (jud. Trolius europaeus. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m.3. Soluri: brune luvice. Angelica sylvestris. Cirsium rivulare. Braºov). Roci: depozite lutoargiloase. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. cu pante foarte uºor înclinate. brun acide de pantã. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces. cu expoziþii variate.2. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. Serratula tinctoria. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. P = 700–850 mm. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. în numãr mare. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. jud. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. Clima: T = 9–80C. Dianthus superbus.

* În acest caz nu s-a folosit codul PAL. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Literaturã selectivã: Buia 1963. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. diferenþialã localã. Gentiana pneumonanthe. Redactat: A. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Deschampsia caespitosa. Molinia caerulea ssp. Campanula patula. Agrostis capillaris. Carex ovalis. Cirsium rivulare. Danthonia decumbens. Valoare conservativã: moderatã. la Letea. Ranunculus flammula.HAB*: 37. Negrean 1976. Holoschoenus vulgaris. Parnassia palustris.3. Juncus articulatus. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Lysimachia nummularia. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Lychnis flos-cuculi. Stachys officinalis. Achillea ptarmica. Raþiu. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Vicia biennis.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. Rhinanthus glaber. Raþiu 1980. Gergely. Carex pallescens. Peucedanum rochelianum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Alte specii importante: Luzula campestris. Gladiolus imbricatus. Galium uliginosum. Juncus inflexus. Solidago virgaurea. Molinia coerulea. Lysimachia vulgaris. Stachys officinalis. Elékes 1989. Lathyrus pratensis. P = 700–800 mm. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Clima: T = 8–70C. Parnassia palustris. Alte specii importante: Angelica sylvetris. ultima fiind specie rarã în flora României. ovalis. Serratula tinctoria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. A. 168 . Juncus artatus. Succisia pratensis.HAB-36 pentru habitatul descris. Nardus stricta.2. Valoare conservativã: moderatã. În Delta Dunãrii. Juncus conglomeratus. Galium boreale. stolonifera. Juncus glaucus. Festuca rubra. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Stachys officinalis. Redactat: A. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. euxina. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Peucedanum rochelianum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Gergely. Popescu. Lathyrus pratensis. Transilvania (Depresiunea Vad). Stellaria graminea. Serratula tinctoria. C. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: Molinia coerulea. Soluri: luvosoluri gleice.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Juncus conglomeratus. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Cirsium alatum. Succisa pratensis. Moldovan 1977. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Gentiana pneumonathe.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta. Potentilla erecta. Substrat acid. Popescu. Mititelu. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Dihoru. Hypochoeris radicata.

3. Rhinanthus angustifolius. glei.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. Carum carvi. cu exces de umiditate. Stellaria graminea. Lathyrus pratensis. Popescu. Cynosurus cristatus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. J. Luzula campestris. Cirsium canum. Agrostis stolonifera. Alãturi de specia dominantã. iar în Oltenia. Equisetum palustre. Ranunculus acris. Soluri: gleiosoluri. Festuca pratensis. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. Literaturã selectivã: Pop 2002. Briza media. P.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. soluri aluviale. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . Trifolium pratense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Dactylis glomerata. P = 700–800 mm. Juncus conglomeratus. Festuca pratensis. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. Poa trivialis. T. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Holcus lanatus. bine dezvoltat.HAB: 37. numai în zona colinarã. Muntenia ºi Moldova.50C. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Clima: T = 8–6.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. Alopecurus pratensis. conglomeratus. în rest suprafeþe mici. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Roci: depuneri aluviale. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Briza media. Agrostis stolonifera. Alte specii importante: Phleum pratense. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Juncus conglomeratus. Juncus inflexus. Taraxacum officinale. Lathyrus pratensis. repens. Redactat: A. Popescu. Stancu 2001. Rãspândire: Transilvania. Myosotis scorpioides.2. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. palustris. Trifolium pratense. Sanda. Trifolium hybridum. Alopecurus pratensis. Valoare conservativã: redusã. Stratul inferior.

716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Filipendula ulmaria. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Trifolium dubium. Taraxacum officinale. Valoare conservativã: redusã. Soluri: aluviale. Clima: T = 7.5–7. Suprafeþe: cca 25–30 ha. Siss. Bellis perennis. et Westhoff 1940) Schwik.HAB: 37.50C. Popescu. Sanda. Telekia speciosa. din Transilvania. Trifolium repens.3. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Aceasta realizeazã etajul superior. Rumex crispus.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Prunella vulgaris. Ranunculus acris. Redactat: A. Carex ovalis. Clima: T = 10. bufonius. Popescu. Moldova. în amestec cu: Lythrum salicaria.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Juncus bufonius. P = 700–950 mm. Moldova. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. uneori slab sãrãturate. Taraxacum officinale. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Muntenia.2. Roci: silicioase. Etajul inferior este 170 . Alte specii importante: Juncus inflexus. Veronica serpyllifolia. Muntenia. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis.HAB: 37. Juncus inflexus. P = 600–800 mm. Alopecurus aequalis. Lolium perenne. Chaerophyllum hirsutum. Agrostis capillaris. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont.00C. Plantago major. Sagina procumbens. gleice ºi pseudogleice. Plantago major. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. J. Juncus bufonius. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. este o plantã de talie mare. Roci: depozite luto-argiloase. Valeriana officinalis. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Poa pratensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. Soluri: luvosoluri slab gleizate. Epilobium parviflorum. Festuca pratensis. Holcus lanatus. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Rumex crispus. Barabaº 1997. 1973. Rãspândire: Locuri umede. Centaurium erythraea. Plantago media. care atinge 1. Potentilla anserina. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora. Trifolium repens. Ranunculus repens. Potentilla anserina.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Centaurium erythrea. 1944.5–6.5–2 m. Koch 1926.

Caltha palustris. Popescu. P = 550– 700 mm. Myosotis scorpioides. Popescu. Structura: Specia caracteristicã.2. Sanda. oleraceum. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Rorippa sylvestris. Safta. Rorippa sylvestris. Valoare conservativã: redusã. Sanda. realizând pajiºtile de luncã. Alopecurus pratensis.HAB: 37. Lolium perenne. Clima: T = 9–7. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Turenschi 1956. Suprafeþe: În zonele joase. Barabaº 1997. Popescu et al. Barabaº 1997.3. Rorippa austriaca. Eleocharis palustris. Valea Tiºiþei – jud. C. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. Suceava. Lychnis flos-cuculi. toate fiind specii de talie mijlocie. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Festuca pratensis. Banat. Literaturã selectivã: Buia. Valoare conservativã: redusã.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Chaerophyllum hirsutum. Specii rare: Cypripendium calceolus. Popescu.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Trifolium repens. Agropyron (Elymus) repens. Geranium palustre. Crepis paludosa. Soluri: aluviosoluri. repens. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Telekia speciosa. Drãgulescu 1995. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. Equisetum palustre. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. Alte specii importante: Crisium canum. Potentilla reptans. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Scirpus sylvaticus. Daucus carota. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. Mititelu 1971. Ranunculus repens. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Rãvãruþ. Galega officinalis. Agrostis stolonifera. T. Trifolium fragiferum. ocupã suprafeþe de sute de ha. Equisetum palustre. Ranunculus acris. Lysimachia vulgaris. Redactat: A. Deschampsia caespitosa. Potentilla reptans. Agrostis stolonifera. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. Dobrogea. Geranium palustre. Chifu. Muntenia. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. realizând etajul superior al fitocenozelor. Oltenia. Alte specii importante: Poa trivialis. cum sunt: Mentha longifolia. Lotus corniculatus.50C. Trifolium fragiferum. Redactat: A. Vrancea). cu valoare furajerã ridicatã. 171 . Impatiens noli-tangere. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. gleiosoluri. Popescu. Cãzãceanu. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Scirpus sylvaticus. ªtefan. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. Poa trivialis. Chaerophylum hirsutum. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Telekia speciosa. Agrostis stolonifera. Lysimachia nummularia. Pop 1960. 1984. Poa pratensis. Moldova. Festuca pratensis. Pãun.

HAB: 37.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. et Turenschi 1956. Muntenia.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL.5–80C. pe islazuri. dintre care 172 . fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Oltenia.. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. terasele râurilor din câmpie. în total circa 300–400 ha. humico-gleice. pante foarte slab înclinate.2. Soluri: eutricambosoluri. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. Clima: T = 9. Dobrogea. uºoare. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. luturi.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Roci: depozite aluviale. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. Relief: teren plan. tot timpul anului. nisipuri. P = 550–700 mm. Moldova. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. Cãzac. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. gleiosoluri. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37. Banat.3.

Doltu. Agrostis capillaris. Poa pratensis. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. R. Nedelcu 1984. Turenschi 1966. Popescu. Sanda. Specii caracteristice: Festuca pratensis.3. Galium palustre. Galium palustre. Agrostis stolonifera. Briza media.2. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Trifolium repens. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Popescu. Alopecurus pratensis. Taraxacum officinale. Carex hirta. Festuca pratensis. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Alopecurus pratensis. Redactat: A. Agropyron repens. Ranunculus repens. Valoare conservativã: moderatã. Juncus effusus. Dactylis glomerata. Festuca pratensis. Leucanthemum vulgare. 173 . Juncus effusus. Alte specii importante: Poa palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Holcus lanatus. Trifolium pratense. Stellaria graminea. Lysimachia nummularia. acris. Potentilla reptans.

Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). Silene vulgaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Cynosurus cristatus. neutre pânã la slab acide. Leucanthemum vulgaris.HAB: 38. Cerastium holosteoides. Popescu 1991.6.3. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. PuºcaruSoroceanu et al. Trifolium campestre. Luzula campestris. Soluri: eutricambosoluri. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. non Knapp 1951). Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Sanda. Knautia arvensis. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Cerastium holosteoides.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907. Holcus lanatus.25 Continental meadows CORINE: 38. montanum. P = 700–800 mm. Toate acestea sunt prezente 174 . rom. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. Campanula glomerata. cu o acoperire de 80–95%. Cerastium holosteoides. 1963. conglomerate. Daucus carota. Festuca pratensis. Onobrychis viciifolia. Alte specii importante: Agrostis capillaris. Suprafeþe: Aproximativ 10. T.3 Montan hay meadows PAL. Trifolium pratensis. Leontodon autumnalis. Dactylis glomerata.000–12. Rumex acetosa. Polygonum bistorta. Gymnadenia conopsea. Lotus corniculatus.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Clima: T = 7–60C. Anthyllis vulneraria. Hypochaeris uniflora. Achillea millefolium. Popescu.000 ha. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m.2. Anthoxanthum odoratum. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Valoare conservativã: redusã. Poa pratensis. Roci: ºisturi. Dianthus carthusianorum.3. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. Redactat: A. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. Festuca pratensis. Leucanthemum vulgare. Phleum montanum. Briza media. Carum carvi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Onobrychis viciifolia. Arrhenatherum elatius. Lotus corniculatus.

000 ha. Phleum pratense. Lotus corniculatus. Salvia nemorosa. Anthoxanthum odoratum. moderate în humus. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Leucanthe- 175 . Festuca rubra. Trifolium repens. Trisetum flavescens. Valoare conservativã: moderatã. Alopecurus pratense. Clima: T = 8–6. Depresiunea Dornelor. Obcinele Moldovei. Redactat: A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. rata. Popescu.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Relief: versanþi slab înclinaþi. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. 1992. Cerastium holosteoides. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br.2. Soluri: brune luvice. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Agrostis stolonifera. expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Trifolium pratense. brun-montane slab acid. expoziþii sudice. Lolium perenne. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. Roci: silicioase.50C. P = 600–800 mm.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. Suprafeþe: 15. Onobrychis viciifolia. estice. luvosoluri. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Podiºul Mehedinþi. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). Literaturã selectivã: Chifu 1995. pietriºuri. Poa pratensis. Dactylis glomerata. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius. ex Scherrer 1925. Lotus corniculatus. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris.HAB: 38.50C. Stancu 2001.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL.-Bl.HAB: 38. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Cel de al doilea etaj. Alte specii importante: Trifolium pratense. Leontodon autumnalis.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi.3. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Rumex acetosella. Onobrychis viciifolia. P = 700–800 mm. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. fertile. Doniþã et al. Soluri: districambosoluri. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. Sanda. Podiºul Transilvaniei. Festuca pratensis. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris. Campanula patula. este format din plante de talie mai micã. Clima: T = 9–6. Popescu. Campanula patula. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii.

Relief: pante moderat înclinate. dubium. Substrat: slabmoderat acid. Briza media. Pimpinella saxifraga. Suprafeþe: 500–600 ha. Achillea millefolium. Puºcaru-Soroceanu 1963. P = 650–750 mm. Lotus corniculatus. Euphorbia stricta. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Soluri: eutricambosoluri. Clima: T = 9. 1982. Lotus corniculatus. Lotus corniculatus. 1978. Galium mollugo. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Pimpimella saxifraga. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. 1973. Cynosurus cristatus. Redactat: A. Leucanthemum vulgare. Rhinanthus minor. Carex ovalis. Agrostis capillaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Agrostis capillaris. Trifolium campestre. Pimpinella saxifraga. Trisetum flavescens. aluviosoluri. Daucus carota. Holcus lanatus. Popescu. Hypochoeris radicata. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. Luzula campestris. districambosoluri. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Polygala vulgaris. Filipendula vulgaris. Popescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. T. Lolium perenne.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Subcarpaþii Moldavi. Anthoxanthim odoratum.0–70C.2. Cerastium holosteoides. Briza media. Redactat: A. Trifolium repens. Knautia arvensis. Pastinaca sativa. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens.3. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Specii caracteristice: Festuca rubra. Literaturã selectivã: Burduja et al. Cynosurus cristatus.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. Carum carvi.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Medicago lupulina. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Dactylis glomerata. Trifolium pratense. Valoare conservativã: redusã. Knautia arvensis. Chifu et al.HAB: 38. Cynosurus cristatus. Podiºul Transilvaniei. Hodiºan 1968. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Daucus carota. Dactylis glomerata. platouri. Luzula campestris. Trifolium campestre. Anthoxanthum odoratum. Mititelu et al. Valoare conservativã: moderatã. Anthoxanthum odoratum. Linum catharticum. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Anthoxanthum odoratum. Campanula patula. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Piminella saxifraga. Literaturã selectivã: Chifu et al. Stellaria graminea. Trifolium pratense. Lotus corniculatus. Puºcaru-Soroceanu 1963. 176 . R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Cerastium fontanum. Festuca pratensis. Carex pallescens. 1972. Achillea millefolium.

Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL.000 ha.6. în special fliº. mezo eubazice. Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies).60C. sylvatica).000 în Carpaþii Orientali. HAB: 41.4. Climã: T = 5. culmi. ºisturi cristaline. oligo-mezoterme. 25–30 pentru fag la 100 de ani.000 în Carpaþii Occidentali. PÃDURI (4) 2. 112. platouri. pânã la profunde. mezofite. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . moderat – slab acide.1123.2. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. din care 375. slab scheletice.1. 33. luvosol. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. oligo-mezotrofe. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. jilave. brad (Abies alba). Soluri de tip eutricambosol. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). îndeosebi în Carpaþii Orientali. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. Roci: variate. 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. fag (Fagus sylvatica ssp. conglomerate. Suprafeþe: circa 520. în etajul nemoral.3–3. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4.000 în Carpaþii Meridionali. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). P = 750–950 mm.4. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. ulm de munte (Ulmus glabra).

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. oligomezoterme. 1990. scoruº (Sorbus aucuparia). Salvia glutinosa.00C. Redactat: N. Stachys sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Luzula luzuloides).2. în locuri umede. Polygonatum multiflorum. Symphytum cordatum. Suprafeþe: circa 220. Dicranum scoparium º. criptopodzol. Geranium robertianum. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. sylvatica. I. ± scheletice. Alte specii importante: Actaea spicata. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. Rubus idaeus. Rubus hirtus). oligobazice. Circaea lutetiana. Soluri: de tip districambosol. Climã: T = 6. Lamium galebdolon. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat.000 ha în Carpaþii Occidentali).000 ha în Carpaþii Meridionali. Oxalis acetosella. mijlociu profunde – superficiale.6. Carex pendula. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. vara: Cardamine impatiens. Rosa pendulina. Abies alba. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Sanicula europaea. prepodzol. Doniþã et al. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Lonicera xylosteum. Fagus sylvatica ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. Senecio nemorensis. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Lonicera nigra º. mezofite. Daphne mezereum. Doniþã. 90. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 42. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. Impatiens noli-tangere.4. Galium odoratum.a. 30. Carex sylvatica. Hylocomium splendens. Biriº.a. fag (Fagus sylvatica ssp. acide. Mercurialis perennis.000 ha în Carpaþii Orientali. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL.5–3. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). (100.1323. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. oligo-mezotrofe. P = 850–1000 mm. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. brad (Abies alba) în proporþii variate. culmi. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. Dentaria glandulosa. creste. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. umede.000 ha. în etajul nemoral. Ribes petraeum. dominant de 178 . primãvara: Allium ursinum. sylvatica). pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus.

Stellaria nemorum. oligomezoterme. P = 850–1000 mm.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4.HAB: 41.4. Paris quadrifolia. I. higrofite. Vaccinium myrtillus).2. Sorbus aucuparia. Valoare conservativã: moderatã. oligo-mezotrofe. Equisetum sylvaticum. Dicranum scoparium. Veronica officinalis. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. oligo-mezobazice. Luzula luzuloides.5–3. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. º. suprafeþe din preajma izvoarelor. D. Fagus sylvatica ssp. Dryopteris filix-mas. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii.00C. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Epilobium montanum. Literaturã selectivã: Coldea 1991. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. filix-mas. Oxalis acetosella. Pteridium aquilinum. Digitalis grandiflora. Circaea lutetiana. Oxalis acetosella. Rubus hirtus. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Roci: diferite. 1990. Dryopteris dilatata. Doniþã. Abies alba. Chrysosplenium alternifolium. Coldea 1990. Pulmonaria rubra. Resmeriþã 1977. Lamium galeobdolon. Literaturã selectivã: Soó 1964. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Galium odoratum. Climã: T = 6. fag (Fagus sylvatica ssp. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral.6. Valoare conservativã: foarte mare. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. 179 . Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). Gymnocarpium dryopteris. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Doronicum austriacum. Abies alba. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Doniþã et al. 1991. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Luzula luzuloides. Eurynchium striatum. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Doniþã et al.a. Lamium galeobodolon.a. Myosotis sylvatica. Galium schultesii. mijlociu profunde acide. Suprafeþe: reduse. Soluri de tip districambosol. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. sylvatica. 1990 Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. vâlcele umede. Täuber 1987. sylvatica. Deschampsia caespitosa. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Festuca drymeia. Doniþã. Impatiens noli-tangere. Poa nemoralis. Fagus sylvatica ssp. Senecio nemorensis. Biriº. Boºcaiu 1971. Symphytum cordatum. I. Biriº. fag ºi brad. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. ude. Redactat: N. Veronica urticifolia º. mai mult sau mai puþin gleizate.

roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice. jilave. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. mezofite. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus.000 ha. mai rar frasin (Fraxinus excelsior). Climã: T = 7. în proporþiii diferite. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp.50C. districambosol.7–4.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3.HAB: 41. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. Soluri: de tip eutricambosol. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse.4. culmi. mezo– eubazice. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 . P = 850–950 mm. luvisol. 115.000 ha în Carpaþii Occidentali. slab scheletice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. carpen (Carpinus betulus). Roci: fliº.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. platouri. mezo-eutrofe. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.1 Beech forests CORINE: – PAL. ulm de munte (Ulmus glabra). Suprafeþe: circa 285. 18. conglomerate. sylvatica).000 ha în Carpaþii Meridionali. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). oligo-mezoterme. mijlociu profunde–profunde.2. moderat–slab acide. din care 152.000 ha în Carpaþii Orientali. gresii calcaroase. brad (Abies alba).

Geranium phaeum. Stachys sylvatica. pe versanþi umbriþi. Polygonatum multiflorum. Euphorbia amygdaloides. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Asarum europaeum. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Impatiens noli-tangere.4. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina. Sambucus racemosa. Valoare conservativã: moderatã. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Daphne mezereum. Asarum europaeum. Bromus benekeni. Stellaria holostea. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Biriº. Veronica officinalis. Literaturã selectivã: Täuber 1987. Crataegus monogyna. Doniþã et al. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Majanthemum bifolium º. Milium effusum. Thuidium abietinum. Rubus idaeus. Paris quadrifolia.2. Lonicera xylosteum. Carex remota. Redactat: N. Sanicula europaea. Symphytum cordatum. Salvia glutinosa. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Dentaria bulbifera. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). sylvatica. Oxalis acetosella. Doniþã. Mercurialis perennis. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. Galium odoratum. Cardamine impatiens. compus din Hylocomium splendens. Catharinea undulata º. Abies alba. Actaea spicata. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Carex sylvatica. 1990. 181 .a. Senecio nemorensis. Dentaria glandulosa. Rubus hirtus). nigra. G. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Circaea lutetiana. Coldea 1991. Lamium galeobdolon. 22–30 m pentru fag la 100 de ani.a. Dicranum scoparium. S. cu umiditate ridicatã a aerului. robertianum.

Hieracium rotundatum (rar). sau în petece de mãrimi diferite. Roci: ºisturi cristaline. Abies alba. Lamium galebdolon. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Coldea 1991. dar puþin consemnate în amenajamente. 182 . Suprafeþe: probabil apreciabile. Redactat: N.a. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. cu diverse expoziþii. Carex pilosa. Pulmonaria rubra. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Vaccinium myrtillus. Rubus hirtus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. mezobazice jilave. mesteacãn (Betula pendula). mezotrofe.4. Sambucus racemosa. Stratul arborilor. Soluri: de tip districambosol.HAB: 41. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. luvisol. Galium odoratum). îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide.1 Beech forests CORINE: PAL. sylvatica) ºi brad (Abies alba). moesiaca) cu Galium kitaibelianum. P = 800–1000 mm.2. Specii caracteristice: Festuca drymeia. culmi. superficiale – mijlociu profunde. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. 1990.1323. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). roci eruptive ºi sedimentare acide. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. Biriº. în funcþie de luminã. Glechoma hirsuta. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia.5–4. Euphorbia amygdaloides. mezofile.HAB: 41. I. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Literaturã selectivã: Morariu et al.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. în proporþii diferite. gneisuri.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp. 1968. Alte specii: Calamagrostis arundinacea. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. mezoterme. Oxalis acetosella.1 Beech forests CORINE: – PAL. Lathyrus vernus. Doniþã. Scrophularia nodosa. Climã: T = 6. 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. sylvatica. Poa nemoralis. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Valoare conservativã: moderatã. Viola reichenbachiana º. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani.00C. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). Doniþã et al. criptopodzol.

Cruciata glabra. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Athyrium filix-femina. Vaccinium myrtillus. coboarã local ºi sub 700 m. Stratul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Beldie 1951.1 Beech forests CORINE: – PAL. mezofile. I. Doniþã. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali.000 ha în Carpaþii Occidentali. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. din care 94. versanþi foarte înclinaþi. oligobazice. 183 . Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. 1990. Coldea 1991.). 10. fiind constituit din specii de Polytrichum. mesteacãn (Betula pendula). Soluri: de tip podzol. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. Dryopteris filix-mas. Poa nemoralis. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Relief: creste înguste. Rubus hirtus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Blechnum spicant). 9. Carpaþii Occidentali). Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m.HAB: 41. oligotrofe. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Valoare conservativã: moderatã. scoruº (Sorbus aucuparia. Veronica chamaedris. P = 700–1200 mm. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Soó 1964. gneise silicioase. Suprafeþe: circa 143. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã.2. Suprafeþe: reduse. foarte acide. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. 40.000 ha. Carpaþii Orientali Nordici. Epilobium montanum. oligotrofice. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). Roci: acide. granite. Oxalis acetosella. pin silvestru (Pinus sylvestris).000 ha în Carpaþii Meridionali. Galium odoratum. Pteridium aquilinum. granite. circa 30. mijlociu profunde-superficiale. Doniþã et al.000 ha (din care 20.0–4. Stratul arborilor. Täuber 1987. rar molid (Picea abies). sylvatica.000 ha în Carpaþii Meridionali.0–3. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. foarte rar în Carpaþii Orientali). Gentiana asclepiadea. Lamium galeobdolon. Digitalis grandiflora. Calamagrostis arundinacea. Dentaria glandulosa. criptopodzol. oligobazice. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. gneiºuri. mezoterme. ºisturi. hidric echilibrate. mijlociu profundesuperficiale. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull.50C. frecvent cu expoziþii umbrite. oligotrofice. Climã: T = 6.4. Climã: T = 8. Redactat: N. sylvatica). Soluri: de tip podzol. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. foarte acide. creste culmi. Viola reichenbachiana.000 ha în Carpaþii Occidentali. Fragaria vesca. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea). Biriº. în etajul nemoral. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp.00C. Roci: acide – ºisturi cristaline. ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. hidric echilibrate.000 ha în Carpaþii Orientali. Veronica officinalis. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. P = 1000–1300 mm.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium.

HAB: 41. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. P = 800–1100 mm. Redactat: N. Literaturã selectivã: Soó 1962. Climã: T = 7. Oxalis acetosella. Stratul arborilor. Luzula luzuloides.0–4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Valoare conservativã: mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. I. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris).a. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 . acide – slab acide.1D213. mezooligoterme.2. Suprafeþe: reduse. Alte specii importante: Anthenaria dioica.00C. Lycopodium selago. de regulã. Specii caracteristice: –. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). ude (înmlãºtinate). Doniþã.1 Beech forests CORINE: – PAL. Calamagrostis arundinacea. Täuber 1987. stagnosol. în parte Abies alba. mezotrofice. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). dispersate între celelalte pãduri. mezobazice. în etajul nemoral. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. oligotrofe. V. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m).4. Roci: mai ales silicioase. Dechampsia flexuosa. Stratul arbuºtilor. Saxifraga cuneifolia º. Brukenthalia spiculifolia. Soluri: de tip gleiosol. mezofite. Biriº. sylvatica.

100. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. Roci: bazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. funduri de vãi. platouri. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mezofite.000 în Carpaþii Occidentali. anin alb (Alnus incana). soc roºu (Sambucus racemosa). Stratul arbuºtilor. Oxalis acetosella. Täuber 1987. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Doniþã.ºi mezoterme. mezoterme. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Doronicum austriacum. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei. ulm de munte (Ulmus glabra). Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mai rar brad (Abies alba). higrofite.1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul arborilor. Soluri: de tip eutricambosol. caprifoi (Lonicera nigra). districambosol. paltin de munte (Acer pseudoplatanus).000 ha (80. mesteacãn (Betula pendula). Gymnocarpium dryopteris.4. Redactat: N. mezotrofe. racemosa. Veronica urticifolia º. Biriº.2. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). Valoare conservativã: foarte mare. Rubus hirtus. rare exemplare de Daphne mezereum. coame.HAB: 41. slab-mediu acide. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Corylus avellana. profunde-mijlociu profunde. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii. eu-mezobazice. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. sylvatica).6D21. intermediare. Coldea 1991. mezo-eutrofe. rar acide. Spiraea chamaedri- 185 . Alte specii importante: Athyrium filix-femina.a.000 în Carpaþii Orientali). umede. Luzula sylvatica. Dentaria glandulosa. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Dryopteris dilatata. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. S.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. Sambucus nigra. Leucanthemum waldsteinii). filix-mas. sylvatica). Ranunculus carpaticus. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. Lonicera xylosteum. slab dezvoltat. Climã: T = 7. 3327 Fãget cu Rubus hirtus. boreale ºi carpatice oligo. P = 800–1200 mm. Symphytum cordatum. D. în etajul nemoral. cu diferite expoziþii. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii.000 în Carpaþii Meridionali. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Stellaria nemorum. eutrofice. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). Senecio nemorensis. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41.00C. 120. Resmeriþã 1977. Coldea 1990. I. sylvatica.5–4. Suprafeþe: circa 300.

plop tremurãtor (Populus tremula). Valoare conservativã: mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Oxalis acetosella. Pulmonaria rubra. brad (Abies alba) la altitudini mari. 155. gresii. Boºcaiu 1971. Pulmonaria rubra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. conglomerate. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. sylvatica. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).000 ha în Carpaþii Orientali. Suprafeþe: circa 580. 4136 Fãget cu Festuca drymeia.50C. Redactat: N. poate domina Rubus hirtus. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. roci eruptive.000 ha în Carpaþii Occidentali. pe dealurile înalte. ssp. gorun (Quercus petraea). Sanicula europaea. Alte specii importante: Actaea spicata. Doniþã et al. carpen (Carpinus betulus). I. culmi. sylvatica la altitudini mari. Epilobium montanum. Vida 1963. moderat acide. Dryopteris filix-mas. din care 280. mezotrofe. ºisturi cristaline. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. H. Soluri: de tip districambosol. 1990. Dentaria bulbifera. Coldea 1991. chiar calcaroase. Galium odoratum. transsilvanica. Athyrium filix-femina. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). Anemone nemorosa. umbriþi cu microclimã mai umedã.0–4. Roci: variate. Climã: T = 8. Mercurialis perennis. mezofite.1 Beech forests CORINE: – PAL. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. P = 700–1100 mm. Stellaria nemorum º.000 ha în Carpaþii Meridionali.2. luvisol. Specii caracteristice: Symphytum cordatum. în parte. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum. moesiaca la atitudini mici).HAB: 41. Biriº. Geranium robertianum. Literaturã selectivã: Beldie 1951. pe versanþii. în regiunea de munte ºi. reavãne. Euphorbia amygdaloides. mediu profunde. Dentaria glandulosa.4. ulm (Ulmus glabra). în funcþie de umbrire. Lamium galeobdolon.a. mezoterme. Stratul arborilor.1D54. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 . Morariu et al. Hepatica nobilis. slab – semischeletice. Mycelis muralis. Dentaria glandulosa. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Pãduri (4) folia. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. în etajul nemoral.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. 145.000 ha. mezobazice.1968. R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Doniþã. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima.

Luzula luzuloides. sylvatica. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . Euphorbia amygdaloides. Crataegus monogyna. Viola reichenbachiana º. Lathyrus vernus. ssp. mai rar Rubus hirtus. Doniþã. S. Carex pilosa. Corylus avellana.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. nigra. relativ slab dezvoltat. Dentaria bulbifera. 1990. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani.1968. Pãduri (4) la altitudini mici. Stratul arbuºtilor. Pulmonaria obscura. Daphne mezereum º. Alte specii importante: Galium odoratum. Poa nemoralis.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. moesiaca. Literaturã selectivã: Morariu et al. Valoare conservativã: redusã. I. Biriº. Calamagrostis arundinacea. Evonymus europaea. cu exemplare de Sambucus racemosa. Lamium galeobdolon. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã.a. Doniþã et al. Scrophularia nodosa. Coldea 1991.a.

Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. Godeanu. Vulcan.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. cu orhidee. nemorale. în primãvara umede. Soluri: rendzine tipice ºi cambice. Corylus avellana.a. Stratul arborilor. Cernei.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. sau cu amestec de brad (Abies alba). Cornus sanguinea º. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Roci: calcaroase. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. vara reavãne.50C. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. local Fraxinus ornus.000 ha. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). neutre-slab bazice.4. format din Daphne mezereum. cu mull – moder eubazice.1 Beech forests CORINE: – PAL. de frasin (Fraxinus excelsior).2. Retezat. mezofite. P = 850–1100 mm. Climã: T = 7. marne. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Stratul arbuºtilor. Valoare conservativã: moderatã.). în etajul nemoral. Staphylea pinnata. Suprafeþe: circa 48. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Crataegus monogyna. dezvoltat variabil. respectiv.HAB: 41.0–5. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. pe grohotiºuri calcaroase 188 . betulus). eutrofe. gresii calcaroase. din care 20. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis. Codru Muma. mezoterme. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. în funcþie de acoperirea arboretului. Occidentali. Locvei. superficiale – mijlociu profunde. Melittis melissophyllum). terra-rossa. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Piatra Craiului. Viburnum lantana. sylvatica). prin extinderea bradului. platouri.1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. Pãdurea Craiului etc. promovatã de silvicultori. Cornus mas. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. are acoperire de 80–100%. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. pe roci calcaroase (Bucegi.

Suprafeþe: circa 70. Semenic. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Pulmonaria officinalis. Biriº. Festuca drymeia. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). Hepatica nobilis.4. Geranium robertianum. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. Coldea 1991. 1966. culmi. Helleborus purpurascens. Doniþã. E. umede. moesiaca.50C. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides. slab dezvoltat. Crataegus monogyna. Galium odoratum. Epipactis microphylla. Lathyrus vernus. Epipactis helleborine. Lamium galebdolon. P = 1000–1300 mm. Valoare conservativã: mare. Symphytum tuberosum. Coldea 1991. profunde-mijlociu profunde.a.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. mezotrofice. ssp. Dryopteris filix-mas. Dentaria bulbifera. Soluri de tip districambosol. sylvatica ºi ssp.a. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca. Viola reichenbachiana º. Doniþã et al. Asarum europaeum. ssp. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. Climã: T = 7. Resmeriþã 1972. Stratul arbuºtilor. Carex pilosa. platouri. mezoterme. mezo-eutrofe. Alte specii importante: Anemone nemorosa. I. Sanicula europaea. Potentilla micrantha. rubra. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Corylus avellana. Galium odoratum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Doniþã. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Moehringia trinervia. Almãj. Resmeriþã 1972. Relief: 189 . Euphorbia amygdaloides. Euphorbia amygdaloides. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Sambucus nigra. Locvei. eutricambosol. Redactat: N. în etajul nemoral. sylvatica. Athyrium filix-femina. moesiaca.2. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. Salvia glutinosa. Roci: ºisturi.HAB: 41. Asarum europaeum. Saxifraga heuffeli. Pulmonaria officinalis. Coldea 1975. Biriº. atrorubens. sylvatica). roci calcaroase. C. Dentaria bulbifera. Viola reichenbachiana º.1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul arborilor. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. I. mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Oxalis acetosella. cu specii ale florei de mull. mezofile.000 ha. Salvia glutinosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. Redactat: N. Circaea lutetiana.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. Cephalanthera longifolia. Sanicula europaea. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. Mercurialis perennis. Cernei). Campanula ranunculoides. Lamium galebdolon. slab-mediu acide.5–4. Hepatica nobilis. 1990.

slab dezvoltat. Roci: ºisturi silicioase. Galium odoratum. carpen (Carpinus betulus).a. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Dactylis polygama. balcanice. Redactat: N. mezofite. Corylus avellana.0–6. Genista tinctoria.2. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. V. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). mezotrofice. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. Literaturã selectivã: Schrött 1972. roci calcaroase. moesiaca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. ssp. Mehedinþi.1 Beech forests CORINE: – PAL. sylvatica. profunde-mijlociu profunde. Stratul arborilor. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Potentilla micrantha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). mezobazice. Doniþã. Stratul arbuºtilor. mezotrofe. I. Soluri: de tip districambosol. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse. molase. moesiaca ºi ssp.a. câteva mii de ha.HAB: 41. Poa nemoralis. reichenbachiana º. reavane-umede. Viola hirta. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. Lamium galebdolon. mezo-euterme. mediu acide. Luzula luzuloides. în etajul nemoral. eutricambosol. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Valoare conservativã: foarte mare. 190 . constituit din Crataegus monogyna. Almãj. Locvei). Cernei. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Climã: T = 9. Peia 1982. P = 890–1100 mm.00C. Viburnum lantana º. Cornus mas.4. Biriº. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite.

Orchis simia. Aremonia agrimonoides. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Lilium martagon. Arabis hirsuta. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. Doniþã. Tanacetum corymbosum. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. 191 . Suprafeþe: reduse. dezvoltat variabil. în etajul nemoral. local Cotinus cogyria. Carex pilosa. T. G. câteva mii de ha. Syringa vulgaris. Laser trilobum. Galium lucidum. cretica. Campanula persicifolia. frecvent scheletice. moesiaca. amygdaloides.2. Stratul arbuºtilor. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: N. Bupleurum praealtum. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. hypoglossum. A. câteva mii de ha. turrita. slab acide. Biriº. mijlociu profundeprofunde. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. compus din Cornus mas. în etajul superior. P = 900–1000 mm. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Ruscus aculeatus.HAB: 41. Sorbus mougeotii. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Genista tinctoria.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Carex hallerana.1 Beech forests CORINE: – PAL. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. niger. Rhamnus cathartica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Lathyrus venetus. nigra. Suprafeþe: reduse. orientalis). de fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arborilor.4. C. macrophyllum. Fritillaria tenella.1 Beech forests CORINE: – PAL. Cardaminopsis arenosa. L. Alte specii importante: Asperula taurina.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. eubazice. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. F. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Knautsia drymeia. Smyrnium perfoliatum) etc. I. S. E. Calamintha sylvatica. Inula conyza. R.HAB: 41. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). Climã: T = 9–70C. în etajul nemoral. Euphorbia polychroma. eutrofice. Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Chamaecytisus ratisbonensis. odoratum. Literaturã selectivã: Roman 1974. compus. hidric echilibrate.

superficiale – mijlociu profunde. întotdeauna umbriþi. Helleborus odorus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.a. eutrofice. Saxifraga heuffeli. Scutellaria altissima. compus din Corylus avellana. P = 800–1200 mm. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Geranium robertianum. Coldea 1991. Relief: versanþi puternic înclinaþi. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). compus. Biriº. relativ umede. în etajul nemoral. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arborilor. Cystopteris fragilis. Gymnocarpium robertiana. litosol. eutrofice. Crataegus monogyna. Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. tei (Tilia platyphyllos). Dryopteris robertiana. în etajul superior. Clima: T = 9–70C. Asarum europaeum etc). I. Roci: calcare. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Sedum maximum. Potentilla micrantha. 192 . P = 900–1000 mm. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi.HAB: 41. eubazice permanent umede. Pulmonaria officinalis. Stratul arbuºtilor. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Seseli libanotis. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. superficiale– mijlociu profunde. Stratul arbuºtilor. Crataegus monogyna. A. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din Ribes uva–crispa. eubazice. Stratul arborilor. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. Epipactis atrorubens. Salvia glutinosa. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa.50C. Polystichum lobatum. procurens. Doronicum columnae.2. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Soluri: de tip rendzinã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. frasin (Fraxinus excelsior). carpen (Carpinus betulus). Spiraea chamaedrifolia. Evonymus verrucosus. Poa nemoralis. Doniþã. Evonymus europaeus. compus.1 Beech forests CORINE: – PAL. scheletice. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Galium odoratum. Soluri: de tip rendzinã. Rosa pendulina. în etajul superior. Asarum europaeum). Arabis turrita. moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Melittis melissophyllum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Peltaria alliacea. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. carpen (Carpinus betulus). Clima: T = 8–4. Cornus sanguinea. Corylus avellana. din fag (Fagus sylvatica ssp. Dactylis polygama. Roci: calcare. Lychnis coronaria. Asplenium trichomanes. frasin (Fraxinus excelsior). slab dezvoltat. Suprafeþe: de ordinul a 10. Silene heuffeli. Mercurialis perennis.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti.4. slab dezvoltat. umbriþi. Valoare conservativã: foarte mare. Viola reichenbachiana º. Daphne mezereum. Brachypodium sylvaticum. Redactat: N.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. dominat de Geranium macrorrhizum.

Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m.a. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). compus. Cornus sanguinea. Sanicula europaea. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. Aconitum moldavicum. Melica uniflora. Alte specii importante: Actaea spicata. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. bine dezvoltat. Impatiens nolitangere.4642. Soluri: în formare humifere. Dentaria glandulosa. Crataegus monogyna. umbrite. în etajul superior. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. în cheile. Ulmus glabra. umede. Relief: vãi înguste. eubazice. Mercurialis perennis. Dentaria glandulosa. Fraxinus excelsior.2. 193 . Valoare conservativã: foarte mare. Roci: în general calcaroase. în etajul nemoral. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Suprafeþe: reduse. Evonymus europaeus. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. Geranium phaeum. Stratul arbuºtilor. Isopyrum thalictroides. dominat de Lunaria rediviva. Oxalis acetosella. Lunaria rediviva. Clima: T = 7–50C. chei în masivele calcaroase. molid (Picea abies). Polystichum setiferum. transilvanica. Doronicum columnae. ulm de munte (Ulmus glabra). Brachypodium sylvaticum. sylvatica) uneori brad (Abies alba). Rubus hirtus. Cystopteris fragilis.HAB: 41. Redactat: N. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Poa nemoralis. eutrofice. Athyrium filix-femina.A464. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. H. Primula columnae. Asplenium trichomanes. Circaea lutetiana. Moehringia muscosa. Sanicula europaea. I. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Lamium galebdolon. Cystopteris fragilis. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Euphorbia amygdaloides. Helleborus purpurascens. Cardamine impatiens. paltin (Acer pseudoplatanus). D. Stratul arborilor. Myosotis sylvatica. puþin profunde. Corylus avellana. Helleborus purpurascens. Symphytum cordatum º. carpen (Carpinus betulus). Stachys sylvatica. Mercurialis perennis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Geranium robertianum. Polystichum aculeatum. Campanula persicifolia. Biriº. bulbifera. anin negru (Alnus glutinosa). Lamium galebdolon. Hepatica nobilis. Dryopteris filixmas. Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. de ordinul a câteva mii de ha. Carex sylvatica. în parte ºisturi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Polypodium vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). Lilium martagon. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. screes and ravines EMERALD: !41. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. compus din Sambucus nigra. P = 850–1000 mm. Salvia glutinosa.4. Hordelymus europaeus. Senecio neumorensis. Doniþã. Moehringia muscosa. Pulmonaria rubra. Dryopteris filix-mas.

mezofile. moesiaca ºi ssp. nemorale ºi balcanice. Sambucus nigra º. sylvatica).0–6. slab acide. iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. ulm (Ulmus glabra. 80. luvosol. P = 650–850 mm.1 Beech forests CORINE: – PAL. frainetto). Pãduri (4) Salvia glutinosa. din care 290. profunde. Stellaria holostea. Melampyrum bihariense. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. Suprafeþe: circa 585. Crataegus monogyna. mezoterme. Doniþã.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. Mercurialis perennis. Stellaria holostea. Silene heuffeli. Specii caracteristice: nu sunt. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. gresii calcaroase. U. 2001. la altitudini peste 700 m. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii.000 ha. platouri. Stratul arbuºtilor. Dactylis polygama. Dentaria bulbifera). Tilia cordata. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. mezo-eutrofe. 180. 1990. Climã: T = 9. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). Valoare conservativã: redusã. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. eubazice. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. eutrofice. Rãspândire: în toate dealurile peri. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Roci: 194 . nisipuri. pietriºuri). sylvatica cu frecvenþã mai micã. sorb de câmp (Sorbus torminalis). cireº (Cerasus avium). marne. Cerasus avium. Soluri: de tip eutricambosol.4. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. Cornus sanguinea. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. în etajul nemoral. umede. frasin (Fraxinus excelsior). posibil Erythronium dens-canis. cu dezvoltare variabilã. 30. ssp. Stratul arborilor. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. moesiaca cu frecvenþa mare. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. iar diseminat gorun (Quercus petraea).2. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus. Redactat: N.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. Staphylea pinnata. Doniþã et al. I. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.ºi intra carpatice. Literaturã selectivã: Paucã 1941. cu dezvoltare variabilã. în general molase (alternanþe de argile.a. ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. Carex pilosa.1D224.HAB: 41. culmi.000 în Podiºul Transilvaniei. ºisturi (la munte). calcare. Evonymus europaeus. minor). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Bromus benekenii º. tei pucios (Tilia cordata). Sanda et al.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Crocus heuffelianus. este compus din Corylus avellana.00C. Asarum europaeum. Biriº. Stellaria nemorum. Stachys sylvatica. Ranunculus auricomus. Carpinus betulus. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Milium effusum. Carex digitata. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. pietriºuri). Viola reichenbachiana. Pãduri (4) hallersteinii). R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Alte specii importante: Anemone nemorosa. ssp. restul în dealurile din preajma Carpaþilor). Valoare conservativã: redusã. Pulmonaria officinalis. profunde. Stratul arbuºtilor. Carex sylvatica. Doniþã et al.000 ha (22.000 ha în Transilvania. Biriº. mezoterme. ssp. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. Dactylis polygama. Campanula persicifolia. ulm (Ulmus glabra). Crataegus monogyna. în locuri umede. mezo-eutrofe. Lamium galebdolon.000 în dealurile vestice. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida.l. Coldea 1975. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera.a. sylvatica. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. C. plop tremurãtor (Populus tremula). Doniþã. eutrofice. tei pucios (Tilia cordata). Lathyrus vernus. 1971. Galium odoratum. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B.HAB: 41.6D22. Climã: T = 9. Dactylis polygama. Mercurialis perennis. mai rar gorun (Quercus petraea s. jugastru (Acer campestre). paltin de câmp (Acer platanoides). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. cu expoziþii diferite. moesiaca. Primula vulgaris.00C. marne. platouri. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. Brachypodium sylvaticum. Galium schultesii.0–6. nisipuri. I. Lathyrus niger). moesiaca. frasin (Fraxinus excelsior). solul este acoperit cu Allium ursinum. Ligustrum vulgare. Specii caracteristice: Carex pilosa. Roci: molase (argile. 40. dezvoltat variabil. Ghiºa et al. Galium odoratum. cireº (Prunus avium). sylvatica). nemorosa. sorb de câmp (Sorbus torminalis). P = 600–750 mm. Euphorbia amygdaloides. eubazice. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus).000 în dealurile estice. Soluri: de tip luvosol. în funcþie de acoperirea arboretului. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Campanula persicifolia. cu elemente din flora de mull. sylvatica. Resmeriþã 1977: Coldea 1991.1D221. Primula vulgaris. mezofile. Sanicula euopaea. Asarum europaeum. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. A. slab acide. Suprafeþe: circa 160. în etajul nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa.2. Melica uniflora. 58. Hodiºan 1966. hidric echilibrate. Asarum europaeum. 1990. Literaturã selectivã: Paucã 1941. compus din Corylus avellana. Stratul arborilor. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. Lathyrus vernus. 195 . Pulmonaria oficinalis. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Rãspândire: în toate dealurile peri. cer (Quercus cerris).). Evonymus europaeus º. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. primãvara. Redactat: N. Lamium galeobdolon. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. Carpinus betulus. preluvosol. Dentaria bulbifera. Cornus sanguinea.4.

slab acide. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Doniþã. Roci: marne. Suprafeþe: circa 25. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. cordata). marschaliana. faeoziom. Clima: T = 9. Soluri: de tip eutricambosol. 196 . luturi. 2001. Platanthera bifolia. Doniþã et al. brevicollis. 1971. P = 500–600 mm. Ivan et al. C. A. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Viburnum lantana. Viola reichenbachiana º. Crataegus monogyna. eubazice. hidric optimale. Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. profunde. Isopyrum thalictroides.1 Beech forests CORINE: – PAL. din fag (Fagus sylvatica ssp.a. Sanda et al. 1992. platyphyllos. bulbifera. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. Valoare conservativã: mare. C. Sambucus nigra. platouri. Anemone nemorosa. Stachys sylvatica. Coldea 1991. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Coldea 1975. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. Stratul arborilor. Biriº. venetus. Lamium galeobdolon. liane: Hedera helix. frasin (Fraxinus excelsior.4. Carex pilosa. Circaea lutetiana. sorb de câmp (Sorbus torminalis). foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. sanguinea. coriariaefolia). Glecoma hirsuta. digitata. C. F. balcanice ºi caucaziene. Brachypodium sylvaticum. cireº (Prunus avium). în etajul nemoral. Asarum europaeum.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. Stratul arbuºtilor. Pulmonaria officinalis. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). Stellaria holostea etc. gresii calcaroase. C. jugastru (Acer campestre). stejar pedunculat (Quercus robur).50C. Dentaria glandulosa. quinquefolia. Mercurialis perennis. Resmeriþã 1979. Ghiºa et al. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Lathyrus vernus. Ajuga reptans. sylvatica. moesiaca cu exemplare de F. orientalis.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. gorun (Quercus petraea). 1990. paltin (Acer pseudoplatanus). I. Corydalis solida. Ligustrum vulgare. slab dezvoltat. Veronica chamaedris. Redactat: N. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. eutrofice. Paris quadrifolia. Biriº. Salvia glutinosa. F. umbriþi.HAB: 41. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. T. L. Doniþã. T. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. Stellaria holostea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Evonymus verrucosus. Stellaria media. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. D. Cornus mas. ranunculoides. plop tremurãtor (Populus tremula). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Viola reichenbachiana. D.5–7. Sanicula europaea. compus. Gymnocarpium robertianum.).2. Tilia tomentosa. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. Carex brevicollis. în etajul superior. I. paltin (Acer platanoides). compus din Corylus avellana. Redactat: N.

Dentaria bulbifera. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. Brachypodium sylvaticum. iar. Alte specii importante: Asperula taurina.HAB: 411D12.4. C. Moehringia trinervia.1 Beech forests CORINE: – PAL. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. Potentilla micrantha. Viola reichenbachiana º. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Campanula rapunculoides. Asarum europaeum. mojdrean (Fraxinus ornus). Suprafeþe: câteva sute de ha. în etajul inferior. Coronilla varia. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Specii caracteristice: Corylus colurna. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. eubazice.5–90C.1 Beech forests CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. Poa nemoralis. scoruº (Sorbus domestica). în etajul nemoral. Arabis turrita. Biriº. hidric echilibrate. Roci: calcare. Rosa pendulina. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. 1955) Borh. Thalictrum aquilegifolium. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. P = 700–900 mm.2. umbriþi. spinossima.6D52. moesiaca). alun turcesc (Corylus colurna). paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Scutellaria altissima. Redactat: N. Soluri: de tip rendzinã. R. Doniþã. Knautia drymeia. Stratul arborilor. Anthriscus sylvestris. Melampyrum nemorosum. slab acide-neutre. Peltaria alliacea. persicifolia. Lathyrus venetus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Euphorbia amygdaloides. Tilia tomentosa. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice.HAB: 41. Relief: versanþi. Ligustrum vulgare.6D12. Viburnum lantana. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. carpen (Carpinus betulus). Dactylis polygama.a. Fritillaria orientalis. I. de la slab la puternic înclinaþi. Corylus colurna. eutrofice. Stellaria nemorum. Clima: T = 10. Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Valoare conservativã: foarte mare. tei (Tilia tomentosa). cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Melica uniflora. Stratul arbuºtilor.1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1.

T. cireº (Prunus avium). Suprafeþe: circa 45. Clima: T = 9–60C. molase. Suprafeþe: reduse. ssp. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. Clima: T = 8. Primula columnae º.2. Potentilla micrantha. mezotrofice. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. din gorun (Quercus petraea. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. mezo-oligobazice. Quercus petraea. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Deschampsia flexuosa. mai mult umbrite la altitudini mici. Roci: variate. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). tomentosa). ºisturi cristaline. depozite lutoargiloase. Rãspândire: pe toate dealurile peri. mezobazice. Coldea 1991. Luzula luzuloides. sylvatica.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. Roci: gneise. scheletice. P = 800–850 mm. Stratul arborilor. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. marne. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.a. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat.000 ha). mezobazice. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. slab dezvoltat. Stratul arbuºtilor. câteva sute de ha. în etajul nemoral. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Veronica bachofeni.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. profunde-mijlociu profunde. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. Pop 1988.ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. polycarpa. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. ssp. moesiaca). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. dalechampii). subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. jugastru (Acer campestre) º. Valoare conservativã: foarte mare. Galium bailloni. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite.. compus. mai ales în sudul þãrii (35. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. P = 600–800 mm. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. hidric echilibrate.4. Soluri: de tip districambosol.HAB: 41. tei (Tilia cordata rar T. Stratul arborilor. mijlociu profunde-superficiale. slabmoderat acide. Literaturã selectivã: Sanda et al. 1970. I. Biriº. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite.5–70C. acide. Calamagrostis arundinacea. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . petraea. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în etajul superior. ssp. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. în etajul nemoral.a. Doniþã. Coldea et A.000 ha. Galium bailloni.

fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. Evonymus europaeus. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 41. Bromus benekeni º. Ligustrum vulgare. Alte specii importante: Ajuga reptans. I. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria. venetus. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Stratul arbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Asarum europaeum. Dactylis polygama.2. 1992.a. în etajul nemoral. Rosa canina. Pulmonaria officinalis. Stellaria holostea. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea).2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. Luzula luzuloides.4. Cornus sanguinea. Stellaria holostea). Biriº. în funcþie de umbrire. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Viola reichenbacjiana.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Genista tinctoria. compus din Corylus avellana. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). L. Lathyrus niger. Scrophularia nodosa. Specii caracteristice: – . Crataegus monogyna. Rãspândire: în toate dealurile peri. Euphorbia amygdaloides. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã. Redactat: N. dezvoltat variabil. E. Literaturã selectivã: Doniþã et al. uneori Acer tataricum. Brachypodium sylvaticum. verrucosus. Lamium galeobdolon.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani.

Literaturã selectivã: Coldea 1975. Geranium robertianum.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Lamium galeobdolon. Doniþã et al. sanguinea. gresii. Stellaria holostea etc.000 în Podiºul Transilvaniei). Soluri: de tip eutricambosol. odorata. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m.HAB: 41.). Lathyrus vernus. Viola mirabilis. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. în etajul nemoral. L. niger. V. Redactat: N. ssp. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). compus. Sanicula europaea. 200 .2. calcaroase. Evonymus europaeus. eutrofice. platouri. Dentaria bulbifera. Sambucus nigra. mãr (Malus sylvestris). slab acide. cu expoziþii diferite. P = 600–800 mm. tomentosa). Cornus mas. paltini (Acer pseudoplatanus. sylvatica. Bromus benekeni. Euphorbia amygdaloides. Liane: Hedera helix. Mercurialis perennis. marne. în etajul superior.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. preluvosol. Biriº. Alte specii importante: Ajuga reptans. slab acide. Brachypodium sylvaticum. Stratul arbuºtilor. P = 600–700 mm. Clematis vitalba. gresii calcaroase. cu diferite expoziþii. Suprafeþe: circa 26. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). platanoides). I. A. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. Convallaria majalis. Dactylis polygama. Ligustrum vulgare. V. genevensis.4. E. platouri. reichenbachiana º. 1990. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor. dezvoltat variabil. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Clima: T = 9–60C. verrucosus. petraea. A. Crataegus monogyna. compus din Corylus avellana. Milium effusum. sorb de câmp (Sorbus torminalis). luvosol. Stratul arborilor. Valoare conservativã: moderatã. Soluri: de tip eutricambosol. din gorun (Quercus petraea.000 ha (din care 47. eubazice. dalechampii). Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. profunde. fag (Fagus sylvatica). profunde. Clima: T = 9–80C. faeoziom. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. jugastru (Acer campestre). Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. platyphyllos. Dealurile Dorohoiului). C. Doniþã. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. hidric optimale. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. pãr (Pyrus pyraster). tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. ssp. Staphylea pinnata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). depozite luto-argiloase. hidric optimale. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). în funcþie de umbrã. eutrofice.000 ha. tei (Tilia cordata. Roci: variate mai ales molase. Melica uniflora. coame. T. eubazice. Roci: marne. T. Galium odoratum.a. coame.

Euphorbia amygdaloides. Dactylis polygama. Lamium galeobdolon.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. Stellaria holostea). iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Carex pilosa. Staphyllea pinnata. sylvatica). compus din Corylus avellana. Actaea spicata. mãr (Malus sylvestris). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. petraea. din gorun (Quercus petraea ssp. C. cu diferite expoziþii.50C. platanoides). Polygonatum multiflorum. Stratul arborilor. pãr (Pyrus pyraster). la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. Scilla bifolia. cireº (Prunus avium). Roci: marne. solida. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. nemorale ºi caucaziene. A. reichenbachiana º. frasin (Fraxinus excelsior). Convallaria majalis. Literaturã selectivã: Doniþã et al.HAB: 41. bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. P = 500–650 mm. Tilia cordata. Pãduri (4) compus. Evonymus europaeus. V. eutricambosol. Doniþã. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. discontinuu din cauza umbrei. în etajul superior. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Sambucus nigra. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Viola mirabilis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. eutrofice. Redactat: N. odorata.a. Stratul arborilor. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Sanicula europaea. Galanthus nivalis. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). Corydalis cava. în etajul superior. tei argintiu. Adoxa moschatellina. Ranunculus auricomus. I. slab acide. Valoare conservativã: mare. 1990. Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. vãi largi. carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. compus. Cornus sanguinea. Asarum europaeum. tei pucios (Tilia cordata). fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Ranunculus ficaria. Clima: T = 9–7. A. 201 .A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. profunde. ulm (Ulmus glabra). R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). în etajul nemoral. Melica uniflora. Ivan et al. Mercurialis perennis. Carpinus betulus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). în flora estivalã: Ajuga reptans. C. tei (Tilia tomentosa. Fraxinus excelsior. Salvia glutinosa. Biriº. paltini (Acer pseudoplatanus. platouri. luvosol. Specii caracteristice: – . V. Circaea lutetiana. Suprafeþe: circa 60. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Lathyrus vernus.000 ha. Rosa canina. jugastru (Acer campestre). sylvatica. din gorun (Quercus petraea ssp. Pulmonaria officinalis. ranunculoides. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.2. culmi late. petraea). 1992. Allium ursinum. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. eubazice. sorb (Sorbus torminalis). plop tremurãtor (Populus tremula).4. Stachys sylvatica. Dentaria bulbifera.

Scutellaria altissima. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. Crataegus monogyna º.50C. Scrophularia nodosa. I. Stratul arbuºtilor. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. Dactylis polygama. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. coame. coriariaefolia). P. 1992. Dentaria bulbifera. Staphyllea pinnata. în etajul nemoral. Pãduri (4) T. frasin (Fraxinus excelsior). compus. pilosa. paltini (Acer platanoides. 55. tei (Tilia tomentosa mai rar T. T. V. profunde. reichenbachiana. eutrofice. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Melica uniflora. mãr (Malus sylvestris). Asarum europaeaum. din gorun (Quercus petraea ssp. A. cireº (Prunus avium).A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. cireº (Prunus avium). cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. jugastru (Acer campestre). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.000 ha Podiºul Transilvaniei.000 ha. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip eutricambosol. Corylus avellana. 202 . platyphyllos. Lathyrus venetus. funduri de vãi. Doniþã. Ajuga reptans. minor). Clima: T = 9. în general dezvoltat variabil.2. Arum orientale. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Euphorbia amygdaloides. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. dominat de flora de mull (Galium odoratum. hidric optimale. Viola mirabilis. Valoare conservativã: moderatã. V. Dentaria quinquefolia. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. sanguinea. Stachys sylvatica. pseudoplatanus). platouri. marne. latifolium. Tilia tomentosa. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). sorb de câmp (Sorbus torminalis). paltin (Acer platanoides. Salvia glutinosa. moesiaca). Bromus benekeni. pãr (Pyrus pyraster).2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. eubazice. Carpinus betulus. Suprafeþe: circa 160. A. Stratul arborilor. Polygonatum multiflorum. cordata. în etajul superior. Ranunculus auricomus. pseudoplatanus). din care 43. frasini (Fraxinus excelsior. Dentaria quinquefolia). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). odorata. Mercurialis perennis. 1990. Ivan et al. ssp. U. 62. Doniþã et al. platyphyllos). Carex sylvatica. Roci: molase. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).HAB: 41. este compus din Cornus mas. F. hirta.4.5–6. genevensis. Sanicula europaea. Redactat: N. P = 800–1000 mm. C. A. T. Biriº. gresii calcaroase.000 ha în sud. Alte specii importante: Allium ursinum. cordata). dalechampii). Sambucus nigra. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). cu expoziþii diverse. Fraxinus excelsior. slab acide. Brachypodium sylvaticum.a. C. V. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Specii caracteristice: Carex brevicollis. petraea.000 ha în vest. ulmi (Ulmus glabra. Stellaria holostea). la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp.

Isopyrum thalictroides.2. jugastru (Acer campestre). genevensis. din care 80. compus din Corylus avellana. robur). Evonymus europaeus. stejar pedunculat (Quercus robur). moesiaca. în flora estivalã: Arum maculatum. L. 50. petraea. latifolium. Galanthus nivalis. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.000 ha. Polygonatum multiflorum. lutoase. eubazice. solida. U. marne. tei (Tilia cordata) în nord. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Ajuga reptans. cireº (Prunus avium). Carex sylvatica.50C. mãr (Malus sylvestris). plop tremurãtor 203 . 36. venetus. Rãspândire: în toate dealurile României. moesiaca). cu expoziþii diferite. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. în dealurile vestice. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. gârniþã (Quercus cerris. depozite lutoase. Corydalis cava. Pulmonaria officinalis. pilosa. Roci: molase. Cornus sanguinea. Staphylea pinnata. mai mult umbrite. Fraxinus excelsior. P = 650–800 mm.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). Redactat: N. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. Dactylis polygama.000 în sudul României. A. cer. Stratul arbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Ivan et al.000 în vestul ºi 30. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Podiºul Transilvaniei.4. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. Cornus mas. Sanicula europaea. Scrophularia nodosa º. Stellaria holostea). minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. hidric optimale. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). C. Valoare conservativã: moderatã. Rosa canina. gresii. ssp. Allium ursinum.a. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica). pãr (Pyrus pyraster). Stratul arborilor. Scilla bifolia. Moehringia trinervia. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. Aposeris foetida.000 în centrul. I. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. frainetto). Euphorbia amygdaloides. Dentaria bulbifera. Astragalus glycyphyllos. Q. Geranium robertianum. Tilia tomentosa. Anemone nemorosa. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina. Lilium martagon. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. eutrofice. ssp. funduri largi de vãi. 1992. Asarum europaeum. Paris quadrifolia. Galium odoratum. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Doniþã. Lamium galeobdolon. C. Soluri: de tip eutricambosol.5–7. Clima: T = 10. 1990. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. profunde.a. Suprafeþe: circa 196. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Mercurialis perennis. dezvoltat variabil. în etajul nemoral. toate speciile de tei în restul teritoriului. P. Biriº. dalechampii). Lathyrus vernus. Crataegus laevigata º.000 ha în estul. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei.

ulmi (Ulmus glabra. Ligustrum vulgare. Crataegus monogyna. Ficaria verna. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Acer platanoides). sylvatica. Dentaria bulbifera. Isopyrum thalictroides. bogatã Corydalis cava. Malus sylvestris). L. Sambucus nigra. Cornus sanguinea.7A151. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. C. Millium effusum. Morariu et al.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. compus din Corylus avellana.a.4. Doniþã et al. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. Lamium galebdolon. U.a. niger. 1990.. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. ranunculoides. E. Galanthus nivalis. º. paltini (Acer pseudoplatanus.HAB: 41.2. Alte specii importante: în flora vernalã. Lathyrus vernus. Anemone nemorosa. Bromus benekeni º. Pãduri (4) (Populus tremula). iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). Dactylis polygama. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. Stellaria holostea.a. slab dezvoltat. solida. sorb (Sorbus torminalis). Convallaria majalis. Paris quadrifolia. în etajul nemoral. Brachypodium sylvaticum. 204 . Mercurialis perennis. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. A. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Stratul arbuºtilor. Ajuga reptans. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. A. Biriº. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. Evonymus europaeus. Doniþã. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. C. Allium ursinum. I. pe lângã speciile dominante. iar în flora estivalã. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. mai frecvent în sudul ºi vestul României. Sanicula europaea. Rhamnus cathartica º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Campanula rapunculoides. Redactat: N. Asarum europaeum. Specii caracteristice: – . Valoare conservativã: moderatã. Carex pilosa. genevensis. bine dezvoltat.8713. verrucosus. minor).

sylvatica). Literaturã selectivã: Morariu et al. I. în etajul superior. 78. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp.000 ha în Transilvania. compus din Crataegus monogyna. creste. Lamium galeobdolon. Genista tinctoria. P = 700–900 mm. Evonymus verucosus. dominat de Festuca drymeia.000 ha. Specii caracteristice: Festuca drymeia. polycarpa.a. Ligustrum vulgare. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Stratul arborilor. moesiaca). acide.2. sorb (Sorbus torminalis). Galium schultesii. alte roci acide. în petece. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Doniþã et al. din care 59. Dentaria bulbifera. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Clima: T = 9–70C. cireº (Prunus avium). dalechampii. mai mult sau mai puþin întinse. de regulã însoriþi. Euphorbia amygdaloides. Geum urbanum. în etajul nemoral. Doniþã. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. hidric deficitare. Roci: molase. Redactat: N. neuniform dezvoltat. Clima: T = 9–70C. frecvent scheletice. sanguinea. Relief: versanþi repezi. mijlociu profunde. frecvent scheletice. ºi de Luzula luzuloides. Roci: variate. Valoare conservativã: moderatã. în special silicioase. Cornus mas. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Alte specii importante: Asperula odorata. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196.000 ha în vest ºi nord. compus. Melica uniflora. mezobazice. petraea). Rãspândire: în toatã þara.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. criptopodzol. Soluri: de tip districambosol. Glechoma hirsuta. Poa nemoralis. din gorun (Quercus petraea ssp. Ligustrum vulgare º.HAB: 41. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Biriº.000 ha în sud. carpen (Carpinus betulus). Relief: versanþi cu diferite înclinãri. mezotrofice. compus din Crataegus monogyna. rar. oligobazice. gresii silicioase.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. Stratul ierburilor ºi 205 . are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. hidric echilibrate. de regulã repezi.4. acide. P = 700–900 mm. Veronica officinalis. 1990. Stratul arbuºtilor. Suprafeþe: circa 60. C. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol.000 ha. 59. Stratul arbuºtilor. rar chiar Vaccinium myrtillus. Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. polycarpa). 1970. ssp. Calamagrostis epigeios. superficale–mijlocii profunde. de regulã slab dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. oligotrofice. ssp. expoziþii mai mult însorite.

pilosa. pilosella. Poa nemoralis. Galium cruciata.HAB: 41.2. polycarpa). Resmeriþã 1974. nigricans. Doniþã et al. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). P = 700–900 mm. Specii caracteristice: Cytisus nigricans. Genista tinctoria. Clima: T = 8–70C. rare exemplare de Sorbus aucuparia. superficiale pânã la mijlociu profunde. H. criptopodzol. în etajul nemoral. hirsutus). Stratul arborilor. Veronica chamaedris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). petraea ºi ssp. hidric echilibrate. oligobazice.4. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. Biriº. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. Doniþã. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. uneori scheletice. Dealurile Tazlãului). Dactylis polygama. Deschampsia flexuosa. Redactat: N. mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. 1990. I. sylvatica). compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. versanþi repezi cu expoziþii diferite. C. oligotrofice. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. rar mesteacãn (Betula pendula). alte roci foarte acide. Hieracium umbellatum. G. V. foarte acide. Soluri: de tip podzol. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. prepodzol. de ordinul a câteva mii de ha.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Valoare conservativã: moderatã. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. officinalis. Roci: gresii silicioase. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . Relief: creste.

Specii caracteristice: Calluna vulgaris. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). compus din Cornus mas. Doniþã et al. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris.000 ha în sudul României. uneori ºi carpen. E. Specii caracteristice: – . compus din Polytrichum sp. dalechampii.2. ssp. fag (Fagus sylvatica ssp. 1970. Poa nemoralis. Luzula luzuloides. sabaudum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. pilosa. Brachypodium sylvaticum. Roci: molase. mezotrofice. Ligustrum vulgare. Valoare conservativã: moderatã. în etajul nemoral. Valoare conservativã: foarte mare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. cerris) în proporþii diferite. tufuri vulcanice. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). culmi. europaeus. Hieracium umbellatum. Evonymus verrucosus. României.7–0. cerris. Vaccinium vitis-idaea. Clima: T = 10–7. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. luto-argiloase. Alte specii importante: Anthennaria dioica. Biriº. Calamagrostis epigeios. Doniþã. marne.1990. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Literaturã selectivã: Morariu et al. Stratul arbuºtilor. Soluri: de tip preluvosol. în general variabil dezvoltat. mijlociu profunde-profunde. laevigata. I. Stratul arborilor. andezite. Majanthemum bifolium. Suprafeþe: circa 180. Stratul muºchilor fragmentar. hidric echilibrate. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. ºi cer (Q. cireº (Prunus avium). Dactylis polygama. acide. Cruciata glabra. Crataegus monogyna. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. C. paltin (Acer platanoides). moesiaca). Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica).HAB: 41. P = 700–900 mm. Q. Viburnum lantana.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. are acoperire de 0. Rumex acetosella. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . Bruckenthalia spiculifolia.000 în vestul ºi 70. mojdrean (Fraxinus ornus). Redactat: N.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini 200–600 m. Melampyrum pratense. Pyrus pyraster). Veronica officinalis.000 ha din care 110. mezobazice. în parte scheletice. H. etc. gresii. Deschampsia flexuosa. Alte specii importante: Ajuga genevensis.50C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. L. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis).7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum.4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Chamaecytisus albus. jugastru (Acer campestre). polycarpa. petraea).

ssp. mojdrean (Fraxinus ornus). 1992. Soluri: de tip luvosol.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. Poa angustifolia. paltin (Acer pseudoplatanus). hypoglossum. Viola hirta. Vincetoxicum hirundinaria. cordata). pe alocuri ºisturi cristaline.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Veronica chamaedris. Ligustrum vulgare. Lathyrus niger.HAB: 41. Sedum maximum. Potentilla micrantha. Lamium galeobdolon. Clima: T = 10–90C. I. carpen (Carpinus betulus). Ruscus aculeatus.4. Munþii Almãj. Carex pilosa. P = 800–900 mm. austriacus. Valoare conservativã: foarte mare. în etajul nemoral. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). polycarpa. moesiaca). Primula acaulis. conþine Cornus mas. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. Dactylis polygama. C. venetus. P. Biriº. Lychnis coronaria. Doniþã et al. R. V. Dognecei). are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. I. Literaturã selectivã: Soó 1957. Digitalis grandiflora. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Locvei. Relief: 208 . Lathyrus venetus. mezotrofice. ssp. Pulmonaria officinalis. culmi. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Piptatherum virescens. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. platouri. Ivan et al. dalechampii). Doniþã. verrucosus. preluvosol mijlociu profundeprofunde. Redactat: N. º. Stratul arbuºtilor. Suprafeþe: reduse. de ordinul câtorva mii de ha. bine dezvoltat.2. Biriº. 1990. T. Ivan et al. Carex pilosa. divulsa. Campanula persicifolia. Tamus communis. Lythospermum purpurocoeruleum. Tanacetum corymbosum. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. Sedum cepaea. Lychnis coronaria. Melittis melissophyllum. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). Roci: calcare. nemoralis. Tamus communis. Alte specii importante: Galium odoratum. Lithospermum purpurocoeruleum. Glechoma hirsuta. Evonymus europaeus. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Festuca heterophylla. L. Brachypodium sylvaticum. Vicia cassubica. Dactylis polygama. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. pe alocuri cu schelet. Pãduri (4) Ch. officinalis.a. 1992. Galium mollugo. mezobazice. E. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Asperula taurina. Doniþã. Luzula luzuloides. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41.

Viola hirta. însoriþi. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Carpinus orientalis. Brachypodium sylvaticum. Biriº.4. Ivan et al. Redactat: N. uneori ºi Cotinus coggygria. Suprafeþe: restrânse. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Defileul Dunãrii). eutrofice. culmi. Clima: T = 10–80C.000 ha. compus din gorun (Quercus petraea. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. Potentilla micrantha. Stratul arborilor. polycarpa. Myrrhoides nodosa. ssp. Fraxinus ornus. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. ssp. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). Sedum maximum. hidric deficitare. Stratul arbuºtilor. Piptatherum virescens. dezvoltat suficient. dalechampii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. P = 500–600 mm. Evonymus verrucosus. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius.2. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. 1992. Polygonatum latifolium. mijlociu profunde. Tamus communis (în vest). Melica uniflora. Lathyrus niger. Veronica chamaedris. în etajul 209 . Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. coriariaefolia numai în Dobrogea). ssp. rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi.HAB: 41. L. circa 10. Crataegus monogyna. venetus. cãrpiniþã (Carpinus orientalis).76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. Valoare conservativã: foarte mare. în special în Dobrogea de Nord. I. scheletice. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. Vincetoxicum hirundinaria. este compus mai ales din Cornus mas. jugastru (Acer campestre). Poa nemoralis.HAB: 41. uneori tei (Tilia tomentosa). polycarpa. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. mojdrean (Fraxinus ornus). dalechampii). Specii caracteristice: – . Doniþã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene.

Glecoma hirsuta. Corydalis solida. Dentaria bulbifera). Brachypodium sylvaticum. Clima: T = 10–90C. C.). Mercurialis ovata. Suprafeþe: restrânse. Valoare conservativã: ridicatã. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. mai ales în Dobrogea. carpen (Carpinus betulus). Dactylis polygama. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. Polygonatum latifolium. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. hidric echilibrate (reavãne).a. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. Redactat: N. Bromus benekeni. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. platanoides. Pulmonaria obscura. Crataegus monogyna. Hedera helix. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. dezvoltat variabil. Crataegus pentagyna. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Soluri: de tip eutricambosol profunde. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. dalechampii. Ligustrum vulgare. pentagyna. reichenbachiana. Viola suavis etc. Corylus avellana. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Fraxinus ornus. frasin (Fraxinus excelsior). Biriº. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea).). Ulmus glabra. C.4. Stratul arbuºtilor este fragmentar. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. P = 500–600 mm. I. Galium odoratum). Doniþã. A. div. divulsa. Carex digitata. Lapsana communis.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. de regulã umbriþi. în 210 . subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. circa 6. ssp. platouri. în partea inferioarã a etajului nemoral. Astragalus glycyphyllos. Scrophularia nodosa.000 ha. vãi adãpostite. tei argintiu (Tilia tomentosa). tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41.HAB: 41. P = 500–600 mm. Clima: T = 10–90C. Suprafeþe: circa 20. mai dezvoltat în luminiºuri. Carpinus betulus. Alte specii importante: Arum orientale. eubazice.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1.000 ha. petraea). Tilia tomentosa. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Viburnum lantana º. Viola hirta. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. compus din Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Sorbus torminalis. Stratul arborilor. Ajuga reptans.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Pãduri (4) nemoral. Acer campestre. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Lithospermum purpurocoeruleum. Geum urbanum. Poa nemoralis. eutrofice. Fraxinus excelsior. V. Potentilla micrantha.2. 2001. Tilia cordata. Sanda et al. Melica uniflora.

Acer campestre. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina.HAB: 41. compus mai ales din Cornus mas. P = 500–600 mm. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Roci: calcaroase. ssp. Piptatherum virescens º. Roci: gresii calcaroase. slab dezvoltat. dalechampii. Melica uniflora.a. platyphyllos). Stratul arborilor. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. specii sudice (Mercurialis ovata. relativ slab dezvoltatã. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. superficiale. Pãduri (4) funcþie de altitudine. coriariaefolia. frasini (Fraxinus excelsior. uneori acoperite cu un strat subþire de loess. T. în etajul pãdurilor mezofile. în etajul nemoral. compus din gorun (Quercus petraea ssp. mai rar stejar brumãriu (Q. bogate în humus ºi schelet calcaros. Viburnum lantana º. T. Evonymus verrucosus. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. Tilia tomentosa. Redactat: N. Bromus benekeni. 2001. frasini (Fraxinus excelsior. tomentosa). rar Sorbus torminalis.5–90C. pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene. Lithospermum purpurocoeruleum. Hedera helix. Clima: T = 10. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. Stratul arbuºtilor. F. Doniþã. F. Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum.4. Stratul arborilor. F. Arum orientale. pedunculiflora). Acer platanoides. I. Biriº. Viburnum lantana. Sorbus torminalis. eutrofice. Soluri: de tip rendzinã. Valoare conservativã: foarte mare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Dactylis polygama. puternic înclinaþi. compus din gorun (Quercus petraea ssp. de regulã scheletice. cãrpiniþa (Carpinus orientalis).a. este compus din Cornus mas.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). eubazice.500 ha. Suprafeþe: restrânse. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). ornus). Glecoma hirsuta. petraea). Potentilla micrantha. Polygonatum latifolium. Relief: cumpene înguste. Geum urbanum. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi.a. hidric deficitare în timpul verii. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani. Fraxinus excelsior.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. Vincetoxicum hirundinaria. dalechampii). coriariaefolia. puternic 211 . Viola hirta.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Evonymus verrucosus º. eubazice. F. mijlociu profunde pânã la superficiale. circa 1. eutrofice. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). ornus). Poa nemoralis. iar în cea estivalã.). Acer campestre. Clinopodium vulgare. hidric deficitare. Sanda et al. Stratul arbuºtilor. Brachypodium silvaticum. Alte specii: Arabis turrita. tei (Tilia tomentosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. tei (Tilia platyphyllos.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

Circaea lutetiana. Geranium robertianum. I.2. Rubus caesius º. Stratul arborilor. Lamium galeobdolon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur.50C. Stratul arbuºtilor. eubazice. Stachys sylvatica.a. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Soluri: preluvosoluri. jugastru (Acer campestre). Climã: T = 9. în locuri umede Allium ursinum. platouri. Doniþã ºi colab. Ornithogalum flavescens. Scute- llaria altissima. Valoare conservativã: ridicatã. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . sanguinea. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. marne. Pulmonaria officinalis. C. profunde. A. T. Aegopodum podagraria. Carpinus betulus. Carex sylvatica. F. Relief: câmpie planã.000 ha. P = 550–700. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). Suprafeþe: circa 50. Fraxinus excelsior. Arum orientale. Euphorbia amygdaloides. în etajul superior. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. Scrophularia nodosa. Doniþã. 1992. C. Podiºul Central Moldovenesc. Crataegus monogyna. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). taurina. Evonymus europaeus. Ligustrum vulgare. Biriº. F. verucosus. Glechoma hirsuta.4. compus. pilosa. reavãn-umede. Tilia tomentosa. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. slab acide. Asperula odorata. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. Staphylea pinnata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Geranium phaeum. excelsior). Salvia glutinosa. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. angustifolia. T. Mercurialis perennis. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Dihoru 1976. versanþi slab înclinaþi. Corylus avellana. pentagyna. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. compus din Cornus mas. Substraturi: loessuri. E. gresii calcaroase. Redactat: N. Viburmun lantana.5–8. ulm (Ulmus minor). Geum urbanum. eutrofice. paltin de câmp (Acer platanoides). C. eutricambosoluri. platyphyllos). Pyrus pyraster). Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Festuca gigantea. cordata. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. A. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. Dentaria bulbifera.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

officinalis. Thalictrum minus. Clima: T = 11–100C.a. pentagyna. iar în poieni de Festuca valesiaca. Inula hirta. vãi late. hidric deficitare în timpul verii. Stratul arbuºtilor. Sedum maximum. în zona de silvostepã. în Dobrogea. Vincetoxicum hirundinaria. bogate în humus. Potentilla argentea. glomerata. Brachypodium sylvaticum. de regulã. D. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. eutrofice. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. EMERALD: !41. Quercus pubescens. Biriº. Trifolium alpestre. Chrysopogon gryllus. Fragaria viridis. Dactylis polygama. Valoare conservativã: foarte mare. Stipa capillata. Prunus spinosa. are acoperire variabilã. C.4. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). Melica altissima. Poa angustifolia. Filipendula vulgaris. în Moldova de sud. Euphorbia polychroma. Literaturã selectivã: Morariu 1944. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. mojdrean (Fraxinus ornus). pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Glechoma hirsuta.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. 1990. verticillatus. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. Galium verum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Roci: depozite loessoide. Doniþã.2. Ligustrum vulgare. A. eubazice. tenella. europaeus. Viola hirta º. Specii caracteristice: – . Carex michelii. A. E.000 ha în Câmpia Dunãrii. Nepeta panonica. Stratul arborilor. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. Rosa canina.76221 Pontic A. Teucrium chamaedris. Viburnum lantana. compus din Crataegus monogyna. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). jugastru (Acer campestre). P = 400–450 mm. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum.HAB: 41. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. Betonica officinalis. Suprafeþe: circa 49. I.000 ha din care 31. poienit. profunde. Doniþã et al. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. platouri. Cotinus coggygria. Quercus cerris. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. Geum urbanum. Evonymus verrucosus. Tanacetum corymbosum. Cornus mas. tataricum – Q.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Redactat: N. compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . Staþiuni: Altitudini 15–200 m. Dictamnus albus. Polygonatum latifolium. Vicia tenuifolia. slab acide. Festuca rupicola.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. Rhamnus catharticus. Coronilla varia. puternic dezvoltat. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea.

Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. Vincetoxicum hirundinaria. eubazice. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. Festuca rupicola. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). Rhamnus cathartica. Doniþã. Valoare conservativã: mare. Brachypodium sylvaticum. Ivan et al. ulmi (Ulmus minor. europaeus. S. profundemijlociu profunde. suavis. tenella. pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. Redactat: N. Literaturã selectivã: Borza 1937. EMERALD: !41. 230 . eutrofice. Sorbus torminalis. V. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. Sambucus nigra. Phlomis tuberosa. Poa angustifolia. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Achillea neilreichii. capillata. S. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Vinca herbacea. pãr (Pyrus pyraster).000 ha. în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. Moldova de sud). hidric deficitare. platouri. jugastru (Acer campestre). jordanii. Doniþã et al. mojdrean (Fraxinus ornus). Dactylis polygama. tomentosa. umbriþi. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. I. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. Fragaria viridis. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. local Cotinus coggygria. dar ºi caucaziene. de regulã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. tei argintiu (Tilia tomentosa). pubescens).HAB: 41. Prunus spinosa. Acer tataricum. Soluri: de tip faeziom.a. Evonymus verrucosus. V. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. cu exemplare de Acer campestre. Teucrium chamaedris. A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. E. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Roci: straturi groase de loess. 1992. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. Asperula cynanchica. Filipendula vulgaris. Stipa joannis. Suprafeþe: reduse.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. la limita interioarã a zonei de silvostepã.76833 Dobrogean Q.4. valesiaca. Podiºul Dobrogei. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. Ligustrum vulgare. hirta º. compus Crataegus monogyna. pulcherrima. verticillatus. origini de vãi largi. Clima: T = 10.2. U. procera). constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. Pulmonaria mollis. Viburnum lantana. Viola suavis. 1990. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum.5–90C. Pãduri (4) stejar pufos (Q. Relief: versanþi slab înclinaþi. circa 3. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. Fraxinus excelsior. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. F. Centaurea stenolepis. bogate în humus. Stratul arbuºtilor. P. Carex michelli. Chrysopogon gryllus. Viola hirta. P = 450–600 mm. Rosa canina. Stratul arborilor. Glecoma hirsuta). puternic dezvoltat. Veratrum nigrum. Biriº. Koeleria pyramidata. C. V.

V. vãi largi. Q. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. Specii caracteristice: – . Lithospermum purpurocoeruleum.a. eutrofice. Bupleurum praealtum. Doniþã. Stratul arborilor. Roci: depozite loessoide fine. U. Redactat: N. Viola reichenbachiana etc.HAB: 41. pedunculiflora-Q. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. Valoare conservativã: foarte mare. Prunus spinosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din Crataegus monogyna. ulm (Ulmus minor. eubazice. în rariºte 20–40%. Brachypodium sylvaticum. hirta. jugastru (Acer campestre). Veratrum nigrum. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). caucaziene ºi continentale.2. câteva sute de ha. în zona de silvostepã.a. Biriº.). slab acide. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970. dezvoltat variabil. Vincetoxicum hirundinaria. Evonymus europaeus º. luto-argiloase. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. Viola jordanii. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. procera). robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. Ornithogalum fimbriatum). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. Suprafeþe: restrânse.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Crataegus monogyna. Dactylis polygama. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. Ligustrum vulgare. Paeonia peregrina. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. Geum urbanum.4. P = 450–475 mm. pedunculiflora). Clematis vitalba. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. I. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei. Bromus benekeni º. Danubian Q.7A228. Corylus avellana. Verbascum phoeniceum. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. pe lângã graminee. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. hidric deficitare în timpul verii. 231 . EMERALD: !41. Soluri: de tip faeoziom. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. profunde. Tilia tomentosa. iar în etajul inferior. iar cea de varã. Myrroides nodosa. are acoperire variabilã. Climã: T = 11–100C. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster).

uneori Cornus mas. C. Crataegus monogyna. Viola hirta º. Evonymus europaeus. stejar pedunculat (Q. Carex humilis). are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. Stratul arbuºtilor. glomerata. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). pedunculiflora. Stratul arborilor. ambele subetaje. Tipuri de ecosisteme: – 232 .000 ha în vestul ºi centrul României. Rosa canina. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Ligustrum vulgare. compus din Cornus mas. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). virgiliana).7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Alte specii importante: Adonis vernalis. D. S. Doniþã et al. Campanula sibirica. Biriº. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. Dactylis polygama. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice.HAB: 41. polycarpa). Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. I. E. Doniþã. local Sorbus cretica. pubescens EMERALD: !41. în etajul nemoral. Podiºul Secaºelor). Brachypodium sylvaticum. petraea ssp.. Heracleum sphondylium. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. Arum orientale. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. dar pe alocuri ºi Q. eutrofice. Viburnum lantana. cerris). Sambucus nigra. uneori cer (Q. 1969. Stipa pennata. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. Phlomis tuberosa. adesea cu roca la suprafaþã. Betonica officinalis. Evonymus verrucosus. Soluri: de tip rendzinã. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Clima: T = 8–4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dacica. Polygonatum latifolium.50C. Valoare conservativã: foarte mare. Pãduri (4) Rhamnus cathartica. sanguinea.2. P = 650–900 mm. Specii caracteristice: Carex humilis. Doronicum hungaricum. Vincetoxicum hirundinaria. Asparagus tenuifolius. eubazice. rom. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Prunus spinosa.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. Carex michelii. Glechoma hirsuta. robur). compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. Ramnus cathartica. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. Poa angustifolia. având sub masiv ca specii frecvente. Corylus avellana. Redactat: N. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. verrucosus. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Allium montanum.a. 1990. Ligustrum vulgare. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Roci: calcaroase. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. Fragaria viridis. Podiºul Târnavelor. hidric deficitare în timpul verii. Q. Valoare conservativã: foarte mare. Suprafeþe: circa 1.4.

exclusiv. Polygonatum odoratum. cu acoperire pânã la 100%. I. Stratul arborilor. Carex michelii. Literaturã selectivã: Gergely 1960. ruthenica. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. vara Lithospermum purpurocoeruleum. Doniþã. cu asociaþii stepice în poieni.000 ha. Bromus inermis º. Galium verum. în general mici. Doricnium herbaceum. Doniþã.HAB: 41. P = 450–500 mm. Redactat: N. frecvent este poienit. elaeagrifolia. Festuca rupicola. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pulmonaria molissima. Poa angustifolia. 233 . circa 8.a. eutrofice. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Sorbus domestica. Dactylis glomerata. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Redactat: N. Specii caracteristice: Galium dasypodum. compus din specii xerofile. Moldova de sud). superficiale.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum. semischeletice. Thalictrum minus. bogate în humus. platouri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Stachys recta. întotdeauna puternic dezvoltat. P. Pãduri (4) ricum ramosum. Piptatherum virescens. Fraxinus ornus. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna. Pulsatilla montana. Galium mollugo. Biriº. T. Calamintha acinos. Iris pumila.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Valoare conservativã: foarte mare. Sedum maximum. eubazice. Verbascum phlomoides.a. în zona de silvostepã. I. Biriº. Brachypodium pinnatum. montanum. Galium dasypodum. I. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. pânã la începutul verii Paeonia peregrina.4. Filipendula vulgaris. Lathyrus niger. Soluri: de tip rendzinã. Roci: în general calcaroase. Astragalus glycyphyllos. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. sudice. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani.5–100C. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. Leucanthemum corymbosum. Lathyrus niger. Inula ensifolia. Vincetoxicum hirundinaria º. hidric puternic deficitare. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. 1962. Dictamnus albus. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. Staþiuni: Altitudine 100–200 m. Veratrum nigrum. Stratul arbuºtilor. însoriþi. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. compus. dezvoltat variabil. Linum flavum.2. Clima: T = 10. Vicia tenuifolia. Serratula tinctoria. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. Asparagus verticillatus. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. Fragaria viridis. Trifolium alpestre. Vinca herbacea. Vincetoxicum hirundinaria. Cotinus coggygria. Suprafeþe: restrânse. Seseli gracile.

73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. Doniþã. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). scheletice. Cotino-Quercetum pubescentis Zol. Redactat: N. Valoare conservativã: foarte mare.000 ha. Climã: T = 10.5–100C. format din Cornus mas. specii sudice (Paeonia peregrina.HAB: 41. Fraxinus ornus. eubazice. I. 1971. Lithospermum purpurocoeruleum. A. Teucrium chamaedris.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. compus din stejar pufos (Q. Geum urbanum. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. Pyrus pyraster. Tanacetum corymbosum. eutrofice. Acer campestre. Rãspândire: în Dobrogea. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Specii caracteristice: Paeonia peregrina.2.4. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. Stratul arborilor. Veratrum nigrum. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. Vinca herbacea º. Carex michelii.a. Crataegus monogyna. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii. Piptatherum virescens º. pubescens). et al. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%).). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Cotinus coggygria º. Suprafeþe: circa 6. Fragaria viridis. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Relief: platouri. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Melica uniflora. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. 1958. în etajul pãdurilor submediteraneene. în etajul nemoral. Biriº. Dactylis polygama. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. P = 450–500 mm.HAB: 41. Poa nemoralis.a. Polygonatum latifolium. Carex hallerana. Roci: calcaroase ºi loess. Vincetoxicum hirundinaria. hidric deficitare.a. 1990. Carpinus orientalis. Brachypodium sylvaticum. 234 .73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. verticillatus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Boºcaiu et al. mai ales însoriþi. versanþi slab înclinaþi. Thlaspi perfoliatum. mijlociu profunde. Mercurialis ovata. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Doniþã et al.

de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani.50C. eubazice. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. gorun (Quercus petraea ssp. Doniþã. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m.5–110C. sorb (Sorbus domestica). Crataegus monogyna. dalechampii). Roci: calcare. Acanthus longifolius.4. Evonymus verrucosus. Stratul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.2. Vincetoxicum hirundinaria º. scheletice. în etajul nemoral. Tanacetum corymbosum. eutrofice. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. rar tei (Tilia tomentosa). gârniþã (Quercus frainetto). scheletice. cãrpiniþã (Carpinus orientalis).a. º. Laser trilobum.a. Orchis simia. Geranium sanguineum. Soluri: de tip litosol. Carduus candicans. Stratul arborilor. hidric optimale. superficiale. Redactat: N. Clima: T = 11. Roci: calcaroase. polycarpa). Coronilla elegans.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. Q. Boºcaiu et al. hidric deficitare vara. virgiliana). bine dezvoltat. compus din Cornus mas. 1971. eutrofice. Syringa vulgaris. slab acide eubazic. Polygonatum latifolium. Tamus communis. jugastru (Acer campestre). P = 700–800 mm. Carex hallerana. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Biriº. Suprafeþe: foarte restrânse. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. Dictamnus albus. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). iar în etajul inferior. Roman 1974. are acoperire variabilã. Q. mojdrean (Fraxinus ornus). virgiliana. Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. stâncoºi. bogat în specii submediteraneene. Tilia cordata). Climã: T = 11. I.5–10. viºin turcesc (Prunus mahaleb).HAB: 44.000 ha. bine dezvoltat. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: foarte mare. ulm (Ulmus minor). superficialemijlociu profunde. ssp. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. dalechampii. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Achillea coarctata. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). Lithospermum purpurocoeruleum. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Echinops banaticus. Cotinus coggygria. 235 . Stratul arborilor. rendzinã. câteva zeci de ha. P = 750–800 mm. Hypericum perforatum. Fragaria viridis. carpen (Carpinus betulus). Potentilla micrantha. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. însoriþi. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene.

Acanthus longifolius. Potentilla cinerea. Agrostis capillaris (A. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Asperula cynanchica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. Cotinus coggygria. º.5. Juglans regia. situate în rariºtile de pãdure. tenuis). Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Roman 1974. Veronica prostata. Dactylis polygama. Campanula grossekii. Redactat: N. Agrostis capillaris (A. Specii caracteristice: Betula pendula.a. Doniþã. 2004 (ined. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. Covasna). Ferulago heuffeli. Soluri: psamosoluri. Rhamnus tinctoria. Linum austriacum. Salvia nemorosa. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Calamintha vulgaris. Symphytum tuberosum º.a.2. Genista tinctoria.). Brachypodium sylvaticum. Elymus repens.8–7. Festuca rupicola. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Substrat: nisipuri. Lunaria annua. Potentilla argentea. dezvoltat. Arum orientale. spinulosa. Achillea collina. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. Euphorbia cyparissias. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. 236 . Artemisia campestris. Alium fuscum. Trifolium montanum. Ruscus hypoglossum. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Valoare conservativã: mare. habitat endemic. Clima: T = 7. Cruciata pedemontana. Alte specii: Medicago falcata. tenuis). Parietaria officinalis.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud.HAB 1999: 41. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Syringa vulgaris. Centaurea apiculata ssp. Myrrhoides nodosa. P = 750 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa nemoralis. Leucanthemum macrophyllum. Melica uniflora. Biriº. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. Lolium perenne. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Thymus pannonicus. Dianthus cartusianorum. Carex caryophyllea. Sedum acre. pH = 5.4. Helianthemum nummularium. având o acoperire de pânã la 75%. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat. Koeleria macrantha. Lythospermum purpurocoeruleum. Rubus tomentosus.50C. I. Sedum acre. Tamus communis.

4.2. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .

de ordinul sutelor de ha. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. P= 1300–1400 mm. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Deschampsia flexuosa. R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Fãgãraº).2. Clima: T = 2–00C. oligotrofe. Pãduri (4) 2. cu participarea speciilor V. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Soluri de tip podzol ºi prepodzol. Salix silesiaca. foarte acide. Luzula sylvatica. oligobazice. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. umede. cu expoziþii diferite. Calamagrostis villosa. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). oligoterme. vitis-idaea. Bruckenthalia spiculifolia. Suprafeþe: reduse. Roci: ºisturi cristaline. culmi.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. dominat de Vaccinium myrtillus. Stratul arbuºtilor. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . Campanula abietina. Stratul arborilor. frecvent scheletice.a. frecvent. Soldanella hungarica. gneisuri. Viola declinata º. bine dezvoltat. Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Huperzia sellago.2. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. mezofite.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. superficiale–mijlociu profunde. Retezat. Strei.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.4. vãi largi. Dryopteris expansa. Homogyne alpina. glaciare. scoruº (Sorbus aucuparia).HAB: 42. în partea inferioarã a etajului subalpin. arbori în grupe de câteva exemplare. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice.

a. Relief: 239 . I. Pinus mugo. Doniþã. vitis-idaea. în partea inferioarã a etajului subalpin. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. Coldea 1991. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. scoruº (Sorbus aucuparia). prepodzol. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare. Pinus mugo. Viola declinata º. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Huperzia sellago. Clima: T = 3–10C. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. Calamagrostis villosa. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Campanula abietina. Oxalis acetosella. Roca: ºisturi cristaline. Suhard. Valoare conservativã: foarte mare. Saxifraga cuneifolia. Luzula luzuloides.a. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Festuca nigrescens. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Lonicera caerulea. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Biriº. versanþi puternic–mediu înclinaþi. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Luzula luzuloides. Potentilla chrysocraspeda etc. Deschampsia flexuosa. Coldea 1991. Melampyrum sylvaticum. Juniperus sibirica. frecvent scheletice. vãi largi. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Pinus cembra. Melampyrum sylvaticum.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. I. andezite. Biriº. de la 10–12 m. de ordinul sutelor de ha. Pânzaru 1986. Suprafeþe: reduse. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Juniperus sibirica.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Alte specii importante: Anthenaria dioica. Cãlimani). cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium.2. foarte acide. Pinus cembra. Soldanella hungarica. P = 1100–1200 mm. Fragaria vesca. gaultherioides. Salix silesiaca. culmi. oligoterme. Dryopteris expansa. V. Doniþã. umede. Larix decidua (local). Redactat: N.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. 1986. Stratul arborilor. Soluri de tip podzol. superficiale-mijlociu profunde. Rubus idaeus º. mezofite. Mititelu et al.HAB: 42. oligobazice. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. Literaturã selectivã: Coldea et. oligotrofe. Luzula sylvatica. Ribes petraeum. V. Homogyne alpina.4. Coldea et Pop 1988. glaciare. Oxalis acetosella.

umede. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. Þarcu.HAB: 42. Relief: creste. podzol. criptopodzol.000 în Carpaþii Occidentali). cu diferite expoziþii. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Clima: T = 3. Lonicera nigra. versanþi puternic înclinaþi. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. Retezat. Bucegi. Lotrului. Cãlimani. Stratul arborilor. Roci: silicioase ºi calcaroase.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. superficiale-mijlociu profunde.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3. compus exclusiv din molid (Picea abies). Vlãdeasa.2. 7. Penteleu. culmi. Ciucaº. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv.). Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. Carpaþii Orientali. în etajul boreal. foarte acide. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. Cãpãþãnii. Fãgãraº. mezofite. Harghitei.4. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp. andosol. Rubus idaeus. Soluri: prepodzol. Parâng. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia).000 în Carpaþii Meridionali.50C. Rodnei. Suprafaþa ocupatã: 43. oligoterme.000 ha (25.a. Rãspândire: Munþii Þibleº. P = 900–1400 mm. Cindrel. oligobazice. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. Godeanu. oligotrofe. ªurianu. Rosa pendulina º. 11. Ceahlãu. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis).0–1.000 în 240 .

mijlociu profunde. sylvatica.35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium.HAB: 42. 1990. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. L. creste. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. calcare. mai rar Pinus mugo. scheletice.a. Stratul arbuºtilor. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. dezvoltat variabil. Gymnocarpium dryopteris. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm). Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. paltin de munte (Acer pseudoplatanus).2. P = 900– 1200 mm. Lamium galeobdolon). Luzula luzuloides. Dryopteris expansa. Deschampsia flexuosa). Deschampsia caespitosa. Roci: conglomerate calcaroase. bine dezvoltat. Calamagrostis villosa. rar. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Viola declinata º. Doniþã et al. stâncãrii.5–1. Rumex alpinus. Meridionali (masivele Ciucaº. R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. Bucegi. Salix silesiaca. major. Bândiu. V. Homogyne alpina. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). Literaturã selectivã: Coldea. vitis-idaea.4. Valoare conservativã: foarte mare. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. Rubus idaeus. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Doniþã 1988. compus din Juniperus sibirica. brad (Abies alba). arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Sorbus aucuparia. zâmbru (Pinus cembra). mezofile. Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). I. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . fag (Fagus sylvatica). dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. Redactat: N. mediu-slab acide. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip litosol. Wagner 1998. Ribes petraeum. oligoterme. Doniþã. Stratul arborilor. Biriº. Senecio nemorensis.50C. Climã: T = 2. oligotrofe. sau micã.

paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Dryopteris carthusianorum. conglomerate. Moneses uniflora. Valeriana montana º.a.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. I. Stratul arbuºtilor. Soldanella hungarica. Carduus personata.000 ha. Plagiochila asplenioides. sylvatica. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. gresii calcaroase.a. Poa nemoralis. Doniþã. Campanula abietina. cu expoziþii diferite. Soluri: districambisol (brun acid). Roci: fliº marno-gresos. Sambucus racemosa. Fragaria vesca. cu Dicranum scoparium. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua.000 în Carpaþii Occidentali. Climã: T = 3. Redactat: N. din care 220. L. Biriº. mezo-eutrofe.0–5.HAB: 42. Ranunculus carpaticus. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. Luvisol (brun luvic). compus exclusiv din molid (Picea abies). Phleum alpinum. ulm de munte (Ulmus glabra). Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. coame. andosol. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. Melampyrum sylvaticum. Coldea 1991. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. Chrysanthemum rotundifolium. mai rar ºisturi silicioase. Stratul arborilor. Homogyne alpina. Athyrium distentifolium.4. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. profunde. 242 . oligoterme. umede. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica.000 în Carpaþii Orientali. în etajul boreal. Calamagrostis arundinacea. Rhitidiadelphus triquetrus º. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv.00C. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. andezite. 40. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). Hylocomium splendens. Bl. mezofite. Rubus idaeus.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. mezobazice. Oxalis acetosella. Suprafeþe: circa 285. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). fag (Fagus sylvatica). 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Luzula luzuloides. tufuri andezitice.2. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Beldie 1967. acide-slab acide.

la altitudini mai mici.000 ha) ºi Orientali (31.2.). are acoperire mai redusã (50–80%). Calamagrostis villosa. umede.HAB: 42. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. Campanula abietina.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. puternic dezvoltat. mai ales în golurile din arboret. et Br. major. I. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. Dryopteris filix-mas.000 ha). L. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 1256 Molidiº cu Vaccinium. C. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. Lamium galeobdolon. Suprafeþe: circa 88. criptopodzol.4. Fragaria vesca. puternic acide. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. 243 . Rubus idaeus. Dryopteris filix-mas. scheletice. Soldanella hungarica. Spiraea chamaedrifolia etc. Lonicera nigra. Roci: silicioase. Moneses uniflora. culmi. Homogyne alpina.000 ha). arundinacea. în etajul boreal. oligotrofe. mezofite. Mercurialis perennis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Daphne mezereum.000 ha. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. podzol. Pãduri (4) Ribes petraeum. Doniþã. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. cu Oxalis acetosella. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Rubus hirtus. Oxalis acetosella. Lycopodium annotinum. Stratul arborilor. 1200–1400 mm în sud. Dentaria glandulosa. superficiale. sylvatica. oligobazice. Lonicera nigra. Redactat: N. Deschampsia flexuosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. Luzula luzuloides. Climã: T = 4. versanþi puternic înclinaþi. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. Alte specii importante: Athyrium filixfemina.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. Gentiana asclepiadea. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. Homogyne alpina. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Doniþã et al.5–1. Valoare conservativã: moderatã. cu expoziþii diferite. Campanula abietina. Luzula luzuloides. P = 900–1000 mm în nord. Stellaria nemorum. Spiraea chamaedrifolia etc. Relief: creste. Literaturã selectivã: Coldea 1991. cu amestec de brad (Abies alba). dominat de specii de Calamagrostis. 1990. Polygonatum verticillatum. Biriº. Soluri: prepodzol. Huperzia sellago. scoruº (Sorbus aucuparia). neuniform. Silene heuffeli). Gentiana asclepiadea. Alte specii: Athyrium filix-femina. Valoare conservativã: moderatã. Senecio nemorensis.50C. Fragaria vesca. dezvoltat în pete. oligoterme. Bl. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.

000 ha în Carpaþii Meridionali.50C. mai frecvent umbriþi.HAB: 42. Doniþã et al. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. în etajul boreal. 1000–1200 m în sud. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . mai rar fliº. mai frecvent în Carpaþii Orientali. Stratul arborilor. gresii silicioase. uºoare. mezofilehigrofile. slab pânã la semischeletice. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium.000 ha în Carpaþii Occidentali. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.000 în Carpaþii Orientali. et Br. 1990.4. oligoterme. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium.2. profunde – mijlociu profunde. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. 32. Doniþã. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991. Roci: ºiºturi cristaline. Suprafeþe: circa 72. 1400–1800 m în sud. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. umede. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale.000 ha din care 39. Climã: T = 4. Bl.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. mezo-oligobazice. oligotrofe. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului. P = 900–950 mm în nord. roci euptive acide ºi intermediare. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. I.4–3. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Redactat: N.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. Biriº. 1. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului.

1000–1200 m în sud. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. L. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). Suprafeþe: circa 49.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. oligoterme.00C. sau cu amestec de brad (Abies alba).21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. Ptilium crista – castrensis. scheletice. Stratul muºchilor. 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Doniþã. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. Biriº. Lonicera nigra. în etajul boreal.000 în Carpaþii Occidentali.000 în Carpaþii Orientali. Eurynchium striatum. permanent umede dar drenate. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Rosa pendulina.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. Doniþã et al. Climã: T = 4. acide. Oxalis acetosella. Specii caracteristice: – . Vaccinium myrtillus. P = 900–1000 mm în nord.0–2. Stratul arborilor. I. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. Redactat: N. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.000 în Carpaþii Meridionali. Valoare conservativã: moderatã. Mnium punctatum. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). Roci: roci acide (ºisturi silicioase.000 ha din care 10. luzuloides. cu moder fin. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. compus exclusiv din molid (Picea abies). Literaturã selectivã: Coldea 1991. uºoare. Bl. 245 . scoruº (Sorbus aucuparia). granite). slab dezvoltat. gnaisuri. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. Luzula sylvatica. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. Alte specii importante: Lycopodium annotinum. Thuidium tamariscinum. 12. oligotrofe. et Br. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. Soldanella hungarica. Hylocomium splendens (dominant). mijlociu – submijlociu profunde. Polytrichum commune. podzoluri. mezofite. Soluri: prepodzoluri. bine dezvoltat. Majanthemum bifolium. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord.2.HAB: 42. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 1000–1200 mm în sud. oligobazice. mesteacãn (Betula pendula). 17. 1990.

Symphytum cordatum. Homogyne alpina. Deschampsia flexuosa. Hieracium rotundatum. 1990. Redactat: N. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. Rubus idaeus. în etajul boreal. Chrysosplenium alternifolium. Redactat: N. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). brad (Abies alba). dominat de Luzula sylvatica. Polytrichum juniperinum. de tip Hylocomiun. 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. P = 1000–1300 mm. mezobazice. Oxalis acetosella. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Athyrium distentifolium. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Moneses uniflora.2. filix-femina. Valoare conservativã: mare. Paris quadrifolia. stagnosol. Soluri: de tip gleisol. Literaturã selectivã: Wraber 1962.50C. Veronica urticaefolia. Campanula abietina. Senecio nemorensis.HAB: 42. Vaccinium myrtillus º. mezotrofe. Alte specii: Athyrium distentifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. D.a. higrofite. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. A. Alte specii importante: Aconitum toxicum. Boºcaiu 1971. Valeriana tripteris. Raþiu 1967. Adenostyles kerneri. Vaccinium myrtillus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. de regulã bine dezvoltat. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Doniþã. Suprafeþe: mici.0–1. în petece de mãrimi diferite. Soldanella hungarica. 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Stratul muºchilor: variabil. Doniþã et al. Sorbus aucuparia. I. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). sylvatica). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. P. Doniþã et al. filix-mas. Muºchi: Dicranum scoparium. carpatice. Stratul arbuºtilor. Biriº. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Campanula abietina. filix-femina. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Myosotis sylvatica. acide-slab acide. oligoterme. ude (înmlãºtinate). A. I. pe vâlcele umede. Hylocomium splendens. Stellaria nemorum. Valoare conservativã: foarte mare. Pãduri (4) Rubus idaeus. Dryopteris dilatata. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor.4. Roci: mai ales roci silicioase. Rhitidiadelphus triquetrus. Pleurozium schreberi. Biriº. nu acoperã complet solul. Ranunculus carpaticus. Senecio nemorensis. commune. pe lângã izvoare. Oxalis acetosella. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). Dryopteris dilatata. 246 .21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. sylvatica). Clima: T = 3. Coldea 1991. Doronicum austriacum. Luzula luzuloides.

în general acide. cu expoziþii în general umbrite. Relief: versanþi cu pante medii-mici. Roci: variate. slabmoderat acide. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Coldea 1991. P = 800–1300 mm.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Stratul arborilor. eu-mezobazice. Soluri: turbosoluri. Biriº. Oxycoccus microcarpus. are acoperire redusã. relativ dezvoltat. umede-ude (înmlãºtinate). în etajul nemoral. 1990. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. 247 .4. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. S.000 ha). depresiuni.000 de ha. Clima T = 6. Polytrichum comune. Climã: T = 5. Melampyrum sylvaticum. Vaccinium myrtillus. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum. wulfianum.2. de tip Vaccinium.2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm.000). strictum. pubescens).0–4. B. Redactat: N. culmi late. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.60C. cu specii de Sphagnum. de 40–70%. higrofite. Sphagnum girgensohnii. S. Deschampsia flexuosa. terase. V. Compoziþie floristicã: Bazania triloba. profundemijlociu profunde. Suprafeþe: circa 6. Suprafeþe: circa 100. puþin în Carpaþii Occidentali (6. Doniþã. oligotrofe. districambosol. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). I. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Valoare conservativã: foarte mare. recurvum. eu-mezotrofice.000 de ha). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Eriophorum vaginatum. extrem oligobazice. oligoterme.000 ha.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. Roci: în mare parte fliº. russowii. umede. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. restul în Munþii Apuseni. mesteacãn (Betula pendula. vitis-idaea. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. S.HAB: 42. în parte scheletice. P. palustre. acoperã complet solul. squarrosum. ticum. Polytrichum. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.8–2. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. S. în etajul boreal. Doniþã et al. S. Stratul arbuºtilor lipseºte. Stratul muºchilor este gros. foarte acide. P = 800–1200 mm. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.00C. platouri. Soluri: de tip eutricambosol.HAB: 42.

HAB: 42. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. acoperirea de 80–100%.000 ha). Salvia glutinosa.a. Biriº. Rubus hirtus. Borhidi 1971. Milium effusum. în majoritate în Carpaþii Orientali (6. Täuber 1987. Viola reichenbachiana º. iar. Senecio nemorensis. Picea abies. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Suprafeþe: restrânse.2. I. în proporþii diferite. Dryopteris filix-mas. Stratul arborilor.4. fag (Fagus sylvatica). Lonicera xylosteum. Doniþã et al. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). Doniþã. Rosa pendulina. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa. Redactat: N. Coldea 1991. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. în amestec. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 1990. Lamium galeobdolon.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Galium odoratum. de ordinul 7. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Euphorbia amygdaloides. Dentaria glandulosa. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Geranium robertianum. Mercurialis perenis. Carex sylvatica. Symphytum cordatum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. 248 . Sanicula europaea. Athyrium filix-femina.000 ha. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). dezvoltat variabil în funcþie de luminã. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Soó 1964. ulm de munte (Ulmus glabra).

P = 700–900 mm. coame. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Equisetum sp. prepodzol. Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii: Carex remota.a.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. S. uneori larice (Larix decidua). mesteacãn (Betula pendula). terase. Suprafeþe: reduse. Oxalis acetosella. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Chrysosplenium alternifolium. greu permeabile. profunde. Relief: platouri. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Lotrului. format din Corylus avellana. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). sylvatica). superficiale-mijlociu profunde. fãrã schelet sau slab scheletice. în etajul boreal. 249 . sylvatica). slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. Stratul arbuºtilor. Myosotis sylvatica. mezofite. I. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Piatra Craiului. Stratul arborilor. mezo-eubazice. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã.4. Soluri de tip eutricambiosol.2. Stachys sylvatica º. Stratul arborilor.0–4. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. Apuseni). culmi late. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. oligomezoterme. racemosa. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. oligomezobazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Climã: T = 7. brad (Abies alba). neutre în orizonturile cu schelet. Biriº. Dentaria glandulosa). Symphytum cordatum. Petasites hybridus. rar fag (Fagus sylvatica ssp. ude. Roci: calcaroase. hidric echilibrate. Retezat. scheletice. Staþiuni: 1200–1600 m. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). moderat – puternic acide. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m. compus din molid (Picea abies). Clima: T = 4. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. 26–33 pentru brad la 100 de ani. soluri de tip redzinic. moderat-slab acide în orizontul superior. Sorbus dacica. Redactat: N. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. Salix silesiaca. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. 1990. Salvia glutinosa. luvosol. marne. P = 950–1300. oligo-mezoterme. Abies alba. Doniþã.5– 1. pe calcare (Ceahlãu.. oligo-mezotrofe. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. scoruº (Sorbus aucuparia). dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. Sambucus nigra.50C. Rosa pendulina. Lonicera nigra.50C. mezofile. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. Ciucaº. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. gresii.

oligobazice. 250 . Doniþã et al. Literaturã selectivã: Coldea 2002. din care 6. Stratul arbuºtilor lipseºte. Dicranum scoparium. mari ºi expoziþii diferite. 2. la altitudini mari ºi Pinus mugo. platouri. în general. Tortella tortuosa. umede. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. Polytrichum formosum.500 în Carpaþii Occidentali. Astrantia major. 1990.a. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. P = 900–1200 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Primula leucophylla. Stratul muºchilor. Luzula luzuloides. oligotrofice. Vaccinium myrtilus. Redactat: N. Dentaria glandulosa. º. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula.4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. rar culmi. Oxalis acetosella. Galium album º. Mercurialis perennis. Specii caracteristice: Doronicum columnae. Carex sylvatica. Asplenium viride. Fragaria vesca. prepodzol. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum. Lamium galeobdolon. Stratul arborilor. Homogyne alpina. Anemone rannunculoides. Campanula abietina. Vaccinium myrtillus. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum.5–3.50C. Thalictrum aquilegiifolium. Viola biflora. Saxifraga rotundifolia. iar în amestec brad (Abies alba). compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. etc. Euphorbia amygdaloides. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m.a.HAB: 42. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. mijlociu profundesuperficiale. 6000 în Carpaþii Orientali. Doniþã. acide. Relief: versanþi cu înclinãri. Cortusa matthioli.).2.000 de ha. Stellaria nemorum. Valoarea conservativã: moderatã.500 de ha în Carpaþii Meridionali. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. scoruº (Sorbus aucuparia). Geranium robertianum. Clima: T = 4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. Cystopteris fragilis. Huperzia selago. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. Soluri: de tip podzol. Suprafeþe: circa 15. Mnium undulatum.

distentifolia. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). villosa.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3.HAB: 42. Doniþã. Coldea 1991. Melampyrum sylvaticum. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. I. Senecio nemorensis. Veronica urticifolia.2. Fragaria vesca. 1990. Fagus sylvatica. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Doniþã et al. filix-mas. Calamagrostis arundinacea. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Rubus hirtus. Polygonatum verticillatum.4. D. Dryopteris dilatata. Lamium galeobdolon. Redactat: N.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Specii caracteristice. 251 . Lycopodium annotinum. Gentiana asclepiadea. Biriº. Epilobium montanum. Oxalis acetosella. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Huperzia selago. Hieracium rotundatum. A. Stellaria nemorum.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. expoziþii însorite. Poa nemoralis. Euphorbia amygdaloides. compus. Rosa pendulina. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. Lonicera xylosteum. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). Bupleurum falcatum. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. Valoare conservativã: foarte mare. Orthilia secunda. Soluri: de tip podzol. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. Knautia dipsacifolia. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. alte roci acide. Scabiosa columbaria. Rhamnus cathartica. Veronica chamaedris. culmi. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m.5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. exclusiv. Dianthus spiculifolius. Melampyrum sylvaticum.HAB: 42. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Euphorbia salisburgensis. eubazice hidric echilibrate. Asperula capitata. Soluri: de tip rendzinã. Hieracium bifidum. gorun (Quercus petraea). profunde-mijlociu profunde. în etajul nemoral. în etajele nemoral ºi boreal.2. neutre. Cotoneaster integerima. din pin silvestru (Pinus sylvestris). vitis-idaea º. Tanacetum vulgare. Thymus comosus. cu posibile deficite temporare. Relief: versanþi cu înclinãri diferite.a. Fragaria vesca. eutrofice. V. frecvent scheletice. Roci: gresii silicioase. Stratul arborilor. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). însoriþi. Calamagrostis arundinacea. Helictotrichon decorum. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. D. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). superficiale– mijlociu profunde. criptopodzol.4. izolat. Stratul arborilor. Specii caracteristice: Sesleria rigida. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. mesteacãn (Betula pendula). I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. compus. Vaccinium myrtillus. hidric echilibrate. oligobazice. dominat de Sesleria rigida. Spiraea chamedrifolia. din pin silvestru (Pinus 252 . scoruº (Sorbus aucuparia). Doniþã. Roci: calcare. Suprafeþe: circa 9. P = 800–1000 mm. Campanula persicifolia. frecvent cu stânci la suprafaþã. P = 900–1000 mm. Redactat: N. Relief: versanþi puternic înclinaþi. carthusianorum. Corylus avellana. oligotrofice. Clima: T = 7–50C. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Biriº. puternic acide. Clima: T = 7–40C. Saxifraga paniculata.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Suprafeþe: câteva sute de ha. în etajul superior. Hepatica nobilis. Coldea 1991.

criptopodzol. în etajul nemoral. hidric optimale. Athyrium filix-femina. cu Leucodon sciuroides. Gentiana asclepiadea.a. Poa nemoralis. oligotrofice. Doniþã et al.4. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). câteva zeci de ha. Suprafeþe: foarte reduse. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. Polypodium vulgare. Hypnum cupresiforme. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. foarte acide.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Calluna vulgaris.2. Anthennaria dioica. dominat de Vaccinium myrtillus. Dryopteris filix-mas. Veronica urticaefolia. V. Luzula luzuloides. Doniþã. Valoare conservativã: foarte mare. Vaccinium myrtillus. Roci: gneise. vitis idaea º. Biriº. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42.HAB: 42. P = 1000–1100 mm. Stratul de muºchi ºi licheni. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. ºisturi. scheletice. superficiale. Monotropa hypopitys. Oxalis acetosella. mesteacãn (Betula pendula). Calamagrostis arundinacea. Stratul 253 . molid (Picea abies). Leucobrium glaucum. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. 1990. brad (Abies alba). Campanula abietina.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). Clima: T = 5–30C. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Coldea 1991. Deschampsia flexuosa. are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Cladonia sp. oligobazice. boreale ºi balcanice.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. Calluna vulgaris. I. Soluri: de tip podzol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pãduri (4) sylvestris). Redactat: N. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973.

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. P = 900–1100 mm. molid (Picea abies).662 Banat pine forest EUNIS: G3. Biscutella laevigata. Pãduri (4) arborilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. Stratul arborilor. Cornus mas. Roci: calcare. Soluri: de tip rendzinã. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). alun turcesc (Corylus colurna). C. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Alte specii: Achillea distans. compus. Asperula capitata. Cotinus coggygria. tei (Tilia platyphyllos). Calamagrostis arundinacea.4.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. eutrofice. slab dezvoltat. Pop 1988. stâncãrii. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. în etajul superior. Luzula luzuloides. Specii caracteristice: Genista radiata. Festuca xanthina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Juniperus communis. Alte specii importante: Arabis hirsuta. Iris ruthenica. Specii caracteristice: Daphne blagayana. conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. eubazice. Vaccinium myrtillus. însoriþi. cu posibile deficite vara. vitis idaea º. dominat de Carex humilis. Valoare conservativã: foarte mare. hidric echilibrate. S. tomentosa. banatica) care nu formeazã un strat încheiat.2. Valoare conservativã: foarte mare. Betula pendula. 254 . compus din Cotoneaster integerrima. banatica. Literaturã selectivã: Coldea et A. Deschampsia flexuosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Stratul arbuºtilor. Biriº. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). V. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Ceterach officinarum. divergens. superficiale. Brachypodium pinnatum. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m.HAB: 42. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp.a. în etajul nemoral. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. Sesleria rigida. Rhamnus saxatilis. Redactat: N. Coldea 1991. I. local Syringa vulgaris. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). gorun (Quercus petraea). R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. scheltice. Doniþã. Cytisus hirsutus. Hieracium bifidum. Clima: T = 9–70C. Genista janensis. format din specii acidofile. Relief: versanþi abrupþi. Dianthus petraeus. Sorbus cretica. Anthemis carpatica. borbasii. slab dezvoltat. Rãspândire: în Munþii Cernei. Digitalis grandiflora. Campanula kladniana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. brad (Abies alba). Bruckenthalia spiculifolia. C.

2. I. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. Redactat: N. Doniþã et al. Biriº. Coldea 1991. rigiditum.4. Teucrium montanum.a. Doniþã. Scabiosa banatica. S. Libanotis montana. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . Viola hirta º. Pãduri (4) Hypericum rochelii. Seseli gracile. 1990.

Soluri: de tip litosol. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Circaea lutetiana.2. Relief: lunci montane înguste. Roci: variate. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. boreale. Specii caracteristice: Telekia speciosa. 1990. Dryopteris filix-mas. Doniþã et al. Carex remota. Impatiens noli-tangere. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat.a. Matteuccia struthiopteris. Tussilago farfara º.. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Biriº. Stellaria nemorum.a. Salvia glutinosa. P. Aegopodium podagraria. nisipuri grosiere. Stratul arborilor. Chaerophyllum hirsutum. superficiale. în etajul boreal. brad (Abies alba). Suprafeþe: circa 4. Alnion incanae. Petasites hybridus. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani.HAB: 44. Athyrium filix-femina. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. Oxalis acetosella. permanent umede-ude. I.5–20C. 256 . compus din Salix triandra. P = 800–1200 mm. Redactat: N. Geranium phaeum. mezobazice. Doniþã. Glechoma hederacea.4. fag (Fagus sylvatica). Cardamine impatiens.000 ha. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. versanþi umeziþi de izvoare. calcaroase ºi silicioase. Corylus avellana. Mentha longifolia. scheletice. Myosotis sylvatica. Climã: T = 7. mezotrofice. Cirsium oleraceum. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. Lonicera xylosteum. Prunus padus. Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Angelica sylvestris. Festuca gigantea. gleiosol.3. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. sub formã de pietriºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. Pãduri (4) 2. obiºnuit puternic dezvoltat.4.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia. Ranunculus repens. acide. Stachys sylvatica. kablikianus.

Biriº. sanguinea. S. Corylus avellana. umed-ude. 257 . Literaturã selectivã: Coste 1980.HAB: 44. Sambucus ebulus. Valoare conservativã: foarte mare. Matteucia struthiopteris. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Eupatorium canabinum.a. alba). în etajul nemoral. Stratul arborilor. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. P. Galium aparine. alba). ulm (Ulmus laevis). Mentha longifolia.000 ha. dezvoltat variabil. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. frecvent scheletice. Impatiens noli-tangere.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm.ºi intracarpatice. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. I. Tussilago farfara º. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. Glecoma hederacea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Petasites albus. Doniþã. Ranunculus repens. Specii caracteristice: Alnus glutinosa.50C. Carex remota. Crataegus monogyna. frecvent liana Humulus lupulus. Bidens tripartita. plop negru ºi alb (Populus nigra. Rãspândire: în luncile râurilor. P = 600–900 mm. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. 1990. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. Circaea lutetiana. Solanum dulcamara. Stratul arbuºtilor. Ficaria verna. Redactat: N.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus.4. compus din anin negru (Alnus glutinosa).2. superficiale-mijlociu profunde.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. Lamium galebdolon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. eutrofice. din care 2. eu-mezobazice. Soluri: de tip aluviosol. Salvia glutinosa.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. Suprafeþe: circa 4. Clima: T = 10–7. compus din Frangula alnus. Alnion incanae. Doniþã et al. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia).HAB: 44. din toate regiunile de dealuri peri. Stellaria nemorum. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Geranium robertianum. Myosotis palustris. Brachypodium sylvaticum. jugastru (Acer campestre). Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. Sambucus nigra. Viburnum opulus. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. sãlcii (Salix fragilis.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL.

Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. rar. Clima: T = 11. Mureº. Doniþã. Solanum dulcamara. Câlniºtea etc. Timiº. Fraxinus excelsior or F.2234. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. Sambucus nigra. Olt. riparia. Viburnum opulus. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. 8.2. în locuri umede cu specii de Carex (C.000 ha în vestul României. permanent ude.000 ha din care 1. compus din anin negru (Alnus glutinosa). I. ambele subzone.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine.4.HAB: 44.a). Corylus avellana. Hottonia palustris. Siret.) ºi ulmi (Ulmus sp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa.000 ha din care 24.000 ha în est ºi 8. C. Symphytum officinalis. paniculata º. Polygonum hydropiper. ce coboarã din Carpaþi (Prut. de 20–22 m la 100 de ani. Salix cinerea. în luncile râurilor mari. P = 500-700 mm. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. Rãspândire: în toatã România. Suprafeþe: circa 40. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44.50C. minor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Specii caracteristice: Carex elongata. Biriº. mite. în mlaºtini din lunci (Jiu. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium. Staþiuni: Altitudini 50–150 m.50C. în ambele subzone. În trecut.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). P = 500–700 mm. mai rar inundabile din 258 .0–9. C. Valoare conservativã: foarte mare. în zona pãdurilor de stejar. acutiformis. C. Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago.a. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. frasini (Fraxinus sp. C. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. Literaturã selectivã: Soó 1963.43. Caltha palustris.). Staþiuni: Altitudini 15–150 m. Peucedanum palustre. Galium palustre.a. º. eutrofice. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). Someº. Relief: terase înalte plane. eubazice. 1990. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. Jiu. Galeopsis speciosa. În sud ºi est. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL. profunde. Doniþã et al. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. Suprafeþe: circa 2. Climã: T = 11–9. Evonymus europaeus). Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare. Argeº. U. Stellaria aquatica. Cornus sanguinea. Roci: argile aluviale. P. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. elongata. paniculata. Ranunculus repens. Stratul arborilor.434. Soluri: de tip gleiosol. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine.000 în sud. Redactat: N.

nisipoase. eubazice. Viola odorata. ulmi (Ulmus laevis. umede. Prunus spinosa. Stratul arbuºtilor. Alnion incanae. Stratul arborilor. eutrofice. Polygonatum latifolium.a. Eupatorium canabinum. cu dominarea speciilor Rubus caesius. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). Physalis alkekengi. profunde. Geranium phaeum. Festuca gigantea.000 ha. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pãduri (4) luncile marilor râuri. Malus sylvestris. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Staþiuni: Altitudini 50–300 m.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. pietriºuri. 1990. uneori scheletice. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. pallisae). Lygustrum vulgare º. ambele subzone ºi. dezvoltat variabil. Circaea lutetiana. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. Doniþã. reichenbachiana º. în parte. Biriº. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. mijlociu-profunde. compus din Cornus 259 . Doniþã et al.4. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). S. Impatiens noli-tangere. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Solanum dulcamara. Clima: T = 11–100C.2. mezobazice. iar în etajul inferior Acer campestre. I. mai rar plopi (Populus alba. sãlcii (Salix alba. anin negru (Alnus glutinosa).a. aluviosol. Stratul arborilor. Pyrus pyraster. Stratul arbuºtilor. Sambucus nigra. nemorale. Crataegus monogyna. ulm (Ulmus laevis). Glechoma hederacea. în etajul superior. U. hirsuta. lutos argiloase. P = 450–600 mm. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Roci: aluviuni diverse. are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. T. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. mai rar în Lunca Dunãrii. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. carpen (Carpinus betulus). Dactylis polygama. cordata). Ulmus laevis (Populus alba). Specii caracteristice: – . V. în etajul nemoral. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Galium aparine. Aegopodium podagraria.HAB: 44. mezotrofice. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. nemorale. rar Acer tataricum. umede. din stejar pedunculat (Quercus robur). în zona pãdurilor de stejari. gleizate în adâncime. fragilis). Fraxinus angustifolia. Lysimachia nummularia. Populus nigra).365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. Suprafeþe: circa 5. minor). Salvia glutinosa. compus. G. stejar pedunculat (Quercus robur). Carex pilosa. Frangula alnus. Valoare conservativã: moderatã. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. Geum urbanum. Redactat: N. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. Coryllus avellana. Soluri: de tip aluviosol. toate în sudul României.

365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Relief: grinduri de mal din luncile mari. º. Stratul arbuºtilor. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. I. Alte specii importante: Althaea officinalis. Lysimachia nummularia.. ulm (Ulmus laevis). Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate. Physalis alkekengi. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare. profunde. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Liane prezente Vitis sylvestris.a. dud (Morus alba) º. Glechoma hederacea. Vitis sylvestris. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. Doniþã et al. Althaea officinalis. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra.a.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Evonymus europaeus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã. Prunus spinosa. P = 400–600 mm. 1990. Biriº. º. Literaturã selectivã: Soó 1957. Sanda et al. Clima: T = 11. Agrostis stolonifera. Lycopus europaeus. mezobazice. Galium aparine. Sambucus nigra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus din Cornus sanguinea. Melandrium album. vulgaris. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Doniþã I. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. Rosa canina. nisipoase. Suprafeþe: circa 48. ambele subzone. compus din plop alb (Populus alba). Specii caracteristice: – . Evonymus europaeus.a.HAB: 44. Galium aparine. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani.5–100C. nigra). Scutellaria galericulata. Rorippa sylvestris. Liane: Clematis vitalba.2. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. Calystegia sepium. frasin (Fraxinus angustifolia). stejar pedunculat (Quercus robur). Valoare conservativã: foarte mare. rar. salcie (Salix alba). º. Solanum dulcamara. Lycopus europaeus. Aegopodium podagraria. Clematis vitalba.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. Cicuta virosa. în zona pãdurilor de stejar. mezotrofice-eutrofice. Biriº. în zona de silvostepã ºi de stepã. Amorpha fruticosa. Symphytum officinalis. Specii caracteristice: – . de regulã foarte dezvoltat. Viburnum opulus. Lysimachia nummularia. Ranunculus repens. Stratul arborilor.000 ha. 2001. Literaturã selectivã: Doniþã et al.a. Eupatorium canabinum. L. Sambucus nigra.4. 2001. 1990. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. umede. Crataegus monogyna. Humulus lupulus. 260 . Ranunculus repens. Redactat: N. Pãduri (4) sanguinea. Redactat: N. Soluri: de tip aluviosol. Sanda et al.

000 ha. mai ales în Lunca Dunãrii. plopi (Populus alba. mezotrofice. Roci: aluviuni. Stratul arborilor.4. în zona pãdurilor de stejar.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. lutosargiloase. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. P = 400–600 mm. rar anin negru (Alnus glutinosa).1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em. mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Suprafeþe: circa 12. umede-ude. zona de silvostepã ºi zona de stepã. Rãspândire: în toate luncile din România. 261 . are acoperire de 100% în tinereþe. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari.2.5–100C. mai rar Populus nigra). relativ argiloase. profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. aproape toate în sudul României. eumezobazice. compus exclusiv din salcie (Salix alba).66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. afluente. Soluri: de tip aluviosol. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Clima: T = 11.

000 ha. I. Equisetum arvense. Doniþã. Calystegia sepium. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Suprafeþe: circa 23. Redactat: N. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. Valoare conservativã: mare. dominat de Polygonum hidropiper. Galium palustre. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Redactat: N. Jiu. Mentha aquatica. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. gleizate. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Siret.5–100C. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). Scutellaria galericulata º. I. 1992. pe râurile interioare. în zona pãdurilor de stejar.a. Equisetum palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. iar. neutre. Viburnum opulus. Olt. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. 1990. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. Stellaria aquatica º.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Doniþã et al. mezotrofice. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Solanum dulcamara. Bidens tripartitus. Literaturã selectivã: Soó 1957. Literaturã selectivã: Doniþã et al.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: – . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mijlociu profunde. Lythrum salicaria.HAB: 44. Sium latifolium. Stratul arborilor. vulgaris. plopi (Populus alba. Soluri: de tip aluviosol. 1966 Doniþã et al. mezobazice. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. Biriº. Lycopus europaeus. Bidens tripartita. Iris pseudacorus. Doniþã.4. Lysimachia nummularia. Myosotis scorpioides. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. are acoperire de 100% la vârste tinere. 262 .a. Climã: T = 12. Eupatorium cannabinum. nigra). Someº). Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Ivan et al. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. permanent ude-umede.a. Staþiuni: Altitudini 0–100 m. 1990.2. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Lycopus europaeus. Solanum dulcamara. P. Mureº. P = 350–550 mm. Biriº. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. Polygonum hydropiper. Lycopus exaltatus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. Glechoma hederacea. Roci: aluviuni argiloase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Frangula alnus. L. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). º. Specii caracteristice: – . Stachys palustris.

laevis).66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. 263 . ulmi (Ulmus minor. în zona de silvostepã ºi zona de stepã.HAB: 44.4. Stratul arborilor. gleizate în profunzime. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. P = 400–500 mm. slab acidneutre. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). Clima: T = 11. Roci: aluviuni luto-argiloase. aluviosol. Suprafeþe: reduse. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. jugastru (Acer campestre). eutrofice.5–100C. luto-argiloase. F. eubazice. Stratul arbuºtilor. pedunculiflora). pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. dud (Morus alba). frasin (Fraxinus angustifolia. Salix alba. rar inundabile. compus. U. pallisae).2. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Malus sylvestris). iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). profunde. din luncã. corcoduº (Prunus cerasifera). pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Relief: terase. câteva mii de ha. Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. hidric echilibrate. rar Populus alba. în etajul superior.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. cu posibile deficite în timpul verii. Soluri: de tip eutricambosol.

iar în etajul inferior din Malus sylvestris. în zona de stepã. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. Humulus lupulus. Cornus sanguinea. plopi (Populus alba. Valoare conservativã: foarte mare. Pãduri (4) bine dezvoltat. Biriº. pedunculiflora. Brachypodium sylvaticum. Doniþã et al. puþin adânci (1–2 m). liane: Vitis sylvestris. Doniþã.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. canescens). Staþiuni: Altitudini 3–5 m. Prunus spinosa.HAB: 44. Vitis sylvestris. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. sepium. F. Stratul arborilor. Symphytum officinalis. Alte specii importante: Althaea officinalis. cu apa freaticã la 0. Iris pseudacorus. Roci: nisip cochilifer. Calystegia. Glechoma hederaceea. Populus alba. între dunele de nisip. verrucosus. Q. E. Specii caracteristice: – . Specii caracteristice: – . I. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. pallisae. P = 350–450 mm. tenuifolius.2.4. Ligustrum vulgare. slab humifere. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Doniþã et al. Fraxinus angustifolia.5– 110C.a. Asparagus officinalis. umed-reavãne. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Vincetoxicum hirundinaria. compus din Crataegus monogyna.) ºi frasini (Fraxinus sp. eutrofice. I. eubazice. 1990. Soluri: de tip psamosol. pedunculiflora.6–1. Berberis vulgaris. Hedera helix. Clematis vitalba.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Polygonatum latifolium. 1990. A. tomentosa. Krausch 1965. pallisae. P. Leonurus cardiaca. Biriº. Glechoma hederacea. profunde. Doniþã. Dactylis polygama. Rhamnus catharticus. Geum urbanum. Phragmites australis º. Brachypodium sylvaticum. F. Evonymus europaeus. Frangula alnus. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. Fraxinus angustifolia. Q. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. puternic dezvoltat. compus. Ligustrum vulgare. Liane: Periploca graeca. Stratul arbuºtilor. Carex michelii. în etajul superior. Clima: T = 11. Rhamnus cathartica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Valoare conservativã: foarte mare. Q.2 m. compus din Crataegus monogyna. F. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. 264 . Eupatorium cannabinum. P. pedunculiflora). Symphytum officinalis º. Convallaria majalis. Galium rubioides. Pyrus pyraster. Solanum dulcamara. Lysimachia vulgaris. dominat de Rubus caesius. C. Redactat: N. Literaturã selectivã: Simon 1960. pallisae). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Literaturã selectivã: Simon 1960. Suprafeþe: circa 1600 de ha. în locuri joase Carex acutiformis.a. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Redactat: N. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Clematis vitalba. frasini (Fraxinus angustifolia. tremula.

compus din stejar pedunculat (Quercus robur). Stratul arborilor.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. plopi (Populus alba. Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp.). localizat pe fundul depresiunii. din Delta Dunãrii. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani.HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. anin negru (Alnus glutinosa). compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. frasini (Fraxinus sp. tremula). P. Roci: nisip cochilifer. P = 350–450 mm. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene. Soluri: de tip psamosol. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia).2. cu participarea Fraxinus pallisae.5– 110C. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. eubazice. profunde.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960). Suprafeþe: circa 250 ha. în zona de stepã. eutrofice. bogate în humus. umed-ude.4. Staþiuni: Altitudini 0–5 m. mai rar. 265 . pe margini. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. Quercus penduculiflora. Climã: T = 11.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã.

R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44.A. Lysimachia nummularia. Glechoma hederacea. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. Liane: Vitis sylvestris. Biriº. Suprafeþe: reduse. I. Alnus glutinosa. Specii caracteristice: S. Stratul arborilor.a. Relief: depresiuni. quinquefolium. capillifolium). au acoperire de 10–20%. Coldea 1991. higrofite. squarrosum. russowii. S. Doniþã. squarrosum. Humulus lupulus. mai rar versanþi slab înclinaþi. Stachys palustris. Crataegus monogyna. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. echinata. I.HAB: 44. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Symphytum officinale. Krausch 1965. vitis-idaea.2. din Munþii Apuseni ºi alte masive. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. Crepis paludosa. S. Redactat: N. palustre. Valoare conservativã: foarte mare. wulfianum.5–3. Literaturã selectivã: I. S. Literaturã selectivã: Simon 1960. oligoterme. P.00C. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. strictum. Frangula alnus º. câteva mii de ha. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. Doronicum austriacum. Pop 1960. uneori mai mult. Polytrichum commune. Stratul muºchilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. S. oligotrofe. Calispogea sphagnicola º. Stratul arbuºtilor. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. S.4. Pleurozium schreberi. nana). 1990. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). Fraxinus angustifolia. Climã: T = 5. S. Cornus sanguinea. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. Calystegia sepium. Populus alba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. dominat de specii de Sphagnum (S. S.a. ªtefureac 1977. Alte specii importante: Orthilia secunda. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. wulfianum. Pãduri (4) cus nigra. B. în locurile cele mai joase. Coronilla varia. palustre. P = 950–1200 mm. Doniþã. Convallaria majalis. recurvum. rossowii. Calamagrostis arundinacea º. Lycopodium annotinum. pentru tinov: S. platouri. Soluri: histosoluri. S. dominat de Vaccinium myrtillus. Lucina etc. Huperzia sellago. Pinus sylvestris. Doniþã et al. Specii caracteristice: – . Poa trivialis. bine dezvoltat. C. compus din rariºti de molid (Picea abies). Heracleum sphondylium. din Munþii Parâng. Biriº.). Oxycoccus microcarpus.a.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. Carex canescens. Scutellaria galericulata º. Carex acutiformis. russowii. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. Periploca graeca.a. Myosotis sylvatica. alãturi de care frecvent apare V. gros. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Substrat: turbã acidã. 266 . Galium rubioides. S. Redactat: N.

Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL. Carex brizoides. Dipsacus pilosus. Stellaria nemorum. Fiind situat la limita fãgetelor. în vãi. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. endemit carpatic. Soluri: districambosoluri umede. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. 267 . Staþiuni: Altitudine: 490–830 m.8–7.0–5. P = 800–900 mm. ajungând la o acoperire de pânã la 75%. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Relief: vãi montane înguste. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului.50C.5. 1953).HAB 1999: 31. 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. Valea Aleului). Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Substrat: acid. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. Structura: Syringa josikaea. Cu toate acestea.8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al. Clima: T = 7. cu pH = 5. Angelica sylvestris. 1938 em.2.4. Oberd. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon.

50C. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. Lamium galeobdolon. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. habitat endemic în Munþii Apuseni. cu multe relicte. numai sporadic. Are o înãlþime redusã. compacte. Carex rostrata. de 50–70%. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. Raþiu et al. Agrostis canina. Clima: T = 7. Luzula sylvatica). unde ea este dominanta. Suprafeþe: < 10 ha. Vaccinium vitisidaea. Literaturã selectivã: Coldea 1994. Mai sunt prezente. cu exces de umiditate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. Alnus incana.2. în pâlcuri. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. P = 600–1050 mm.). Galium schultesii. 2005 (ined. Eriophorum vaginatum. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. Dryopteris filix-mas. Stratul arborilor este scund. Relief: zone montane depresionare. Juncus effusus. mezo ºi higrofile. Specii caracteristice: Syringa josikaea. 1984. Geranium robertianum. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.5–4. Mihãilescu S. Redactat: Simona Mihãilescu. Luci).HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933.4. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. Valoare conservativã: mare. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). Cardamine impatiens. silicioase sau calcaroase. dar însoþeste numai alte dominante. Galeobdolon luteum. Alte specii: Salvia glutinosa. Soluri: histosoluri. Pãduri (4) filix-femina. Sanda et al. dar ºi pe cele drenate. de 10–20 cm. unde turba este subþire. 2001. specii de graminee. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. oligoterme. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . în marginea turbãriilor (zonele de lagg). Roci: diverse.

cu specii relictare. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Sphagnum magellanicum. Lepidozia reptans.111 Willow-tamarisk brush PAL. Luzula sylvatica. Empetrum nigrum. Agrostis canina. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Literaturã selectivã: Coldea et al. Polytrichum strictum. habitate rare.: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. glutinosa). Pãduri (4) 30–65%.2. argile. de la 10–75%. Pleurozium schreberi. Oxalis acetosella. Roci: aluviuni grosiere. Polytrichum commune. 1997.4. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. Sphagnum centrale.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. Sphagnum magellanicum. Carpaþii Meridionali. Vacinium myrtillus. Rãspândire: intrazonal pe vãi. ªtefãnuþ 2004. Alte specii importante: Pinus sylvestris. cu regim trofic ºi hidric alternant. Polytrichum strictum. P = 750–850 mm. Suprafeþe: 10–100 ha. Pohlia nutans. Sphagnum capillifolium. Vaccinium vitis-idaea.HAB 1999: 44. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. Picea abies. Dryopteris carthusiana. Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. Sphagnum capillifolium. Carex rostrata. Cystopteris montana. Dicranum scoparium. Juncus effusus. Sphagnum centrale.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. Peucedanum palustre. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sanda. Eriophorum vaginatum. nisipuri. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Valoare conservativã: foarte mare. Carpaþii Occidentali. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Riparian willow formations CORINE: 44. Tetraphis pellucida. în Carpaþii Orientali. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 . în special dupã revãrsãri. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Sphagnum russowii. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. Subcarpaþii Moldovei. Relief: albia majorã a râurilor de munte. Carex canescens. Climã: T = 8–60C. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44.

ªtefan et al. împreunã cu Trifolium pratense. Agrostis stolonifera. Lysimachia nummularia. Epilobium dodonaei. Salix fragilis. Lycopus europaeus. Festuca pratensis. Mentha longifolia. Glechoma hederacea. Ardelean 1981. Drãgulescu 1995. Calystegia sepium. Barabaº 1975. Fink 1977. fiind asociat cu Salix purpurea. 1987. 1970. 1997.50–2. Lycopus europaeus. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. 1984. Mititelu et col.20 cm. Sanda et al.50 m. Alnus glutinosa. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Humulus lupulus. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. Aegopodium podagraria. Tussilago farfara. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. inferior. Sporadic. Acoperirea stratului este de 40–75%. Tussilago farfara. Myricaria germanica. Valoare conservativã: mare. Mititelu. încã bine reprezentate în România.2. Cirsium oleraceum. Fagus sylvatica. Dihoru 1975. ªuteu 1972. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0.50–0. Dactylis glomerata. Alnus incana. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. existând un al doilea strat. D. Pázmány 1969. cu înþelenire redusã. D. Fagus sylvatica.4. iar înãlþimea variazã între 0. 270 . Specii caracteristice: Salix purpurea. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens. habitate protejate Emerald. Saponaria officinalis. Agrostis stolonifera.75 m. 1977. Salix triandra. N. Aegopodium podagraria. Salix elaeagnos. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. Trifolium pratense. Ranunculus repens. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. Paucã-Comãnescu 2004. Raþiu et al. la 0. fiind frecvent distrus de viituri. Alnus incana. Calamagrostis pseudophragmites. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%.

Siret).121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. Saponaria officinalis. 1970. Todor et al. 1968. Calamagrostis pseudophragmites. Mititelu et al. Câmpia Românã ºi Olteniei. Rubus caesius. 1971. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. habitate protejate Emerald. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt.121 Almond willow-osier scrub PAL. Suprafeþe: > 100 ha. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. dar ele acoperã un alt strat. argilei. Angelica sylvestris. Specii caracteristice: Salix triandra. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. Moldova Veche. Reynoutria japonica.2. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. Mititelu et al. Artemisia absinthium. Artemisia vulgaris. Populus nigra. cu terasele inferioare late. Bârlad. Climã: T = 9. Artemisia vulgaris. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol. 1973. ca ºiruri de tufe. Buzãu. Cirsium oleraceum. Arctium tomentosum. este totdeauna primarã ºi pionierã. dar ºi Salix fragilis.121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Pojejena). În Moldova. Valea Argeºului). de tipul prundiºului.50C. Salix purpurea. Rãspândire: intrazonal. Salix fragilis. Dubova. Morus alba. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. 1992. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. de obicei peste loess. 1993. în funcþie de depunerile postinundare. 1992. Salicetum triandroviminalis (Tx. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. Calystegia sepium. Cirsium arvense. 1987. Syn. Myosoton aquaticum. Humulus lupulus. Urtica dioica. Galeopsis speciosa. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Doniþã ºi col. Echinocystis lobata.4. încã bine reprezentate în România. Valea Someºului). în special Salix purpurea. Alte specii importante: Salix alba. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Heracleum sphondylium. P = 550–850 mm. Mititelu et al. Valoare conservativã: mare. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea.8–6. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). foarte aproape de cursul apelor. Artemisia absinthium. Rudbekia laciniata. Arctium tomentosum.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Urtica dioica. eu-mezotrofe. Prahova. Roci: sedimentare. nisipului. mezoterme. Cucubalus baccifer. Alnus glutinosa. Valea Bahlui. cel puþin în aceste fitocenoze. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Angelica palustris. Aniþei 2001. Înãlþimea acestora este mare. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. Dihoru 1975. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. Dihoru et al. Troficitate variabilã. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. pornind de la 2–3 m. Mititelu et al. Alnus incana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. Distribuþia fitocenozei. 1931) Lohm 1952. de regulã de cca 1 m. Chaerophyllum bulbosum. Salix alba sau Alnus incana. Csürös et al. dominantã fiind Salix triandra. Cirsium arvense. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sãmãrghiþan 2001. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. Angelica sylvestris.HAB 1999: 44. Amorpha fruticosa. Relief: vãi largi. Drãgulescu 1995. 271 . Eupatorium cannabinum. Helianthus decapetalus. Petasites hybridus. Salix viminalis.

euritrofe.2. et Volk 1940 Syn.4.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. uneori salinizate.1 Riparian willow formations CORINE: 44. rom.HAB 1999: 44. dune marine. cu o succesiune de marne.6-7. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. Non.00C. Rãspândire: Subcarpaþii. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. cu tendinþe oligotrofe. slab hidrofile. P = 500-800 mm anual.-Bl. Climã: T = 10. argile nisipoase. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. argile. Roci: psamito-pelitice.: Calamagrostio epigei. Suprafeþe: > 100 ha. 272 . Câmpia Moldovei ºi Munteniei. Moor. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. în Delta Dunãrii.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. nisipuri sãrace. nisipuri. Delta Dunãrii. prundiºuri. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. de-a lungul râurilor. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene.

Sanguisorba minor. Teucrium scordium. Bupleurum falcatum. et Mititelu D. Dianthus polymorphus. Carex digitata. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. Dianthus polymorphus. Cãlin G. uneori la mai mult de 50 cm. 1994. ªtefan N. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. Clematis vitalba.4. Cornus sanguinea. Costicã M. între 30–80%. Campanula sibirica. 1994. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. încã bine reprezentate în România. 1986. Burduja et al. Agrimonia eupatoria. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. Teucrium chamaedrys. Agrostis solonifera. Salvia nemorosa.2. Salix purpurea. Agrostis solonifera.1971. Convolvulus persicus. ajungând pânã la 80%. 273 .).). Dihorul et Negrean 1969. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. Rosa canina. Gypsophila trichotoma. Berberis vulgaris. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. Galium verum. în timp ce. Carpinus betulus (juv. Fraxinus excelsior (juv. Chamaenerion dodonei. Gypsophila trichotoma.. Salix eleagnos (S. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Bupleurum falcatum. Rubus caesius. Asperula cynanchica. Teucrium chamaedrys. În perioadele umede ale anului. Pimpinella saxifraga. ierburile cresc înalte. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. et al. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Sanguisorba minor. Thymus pulegioides. incana) Salix purpurea. în Delta Dunãrii. În Delta Dunãrii. Euphorbia seguieriana. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. Parascan. ajungând la 30 cm. Crataegus monogyna. Este dominat de: Carex digitata. Asperula cynachica. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. Danciu 1975. Teucrium scordium. habitate protejate Emerald. Convolvulus persicus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Aegopodium podagraria. Salix caprea. Alnus incana. în zonele lor mai largi. specii. Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Rubus caesius. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. Potentilla anserina. între 10–70%. Symphytum officinale. Salix triandra. Specii caracteristice: Salix purpurea. Ranunculus repens. Humulus lupulus.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. alba. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. Suprafeþe: > 100 ha. Lycopus europaeus. Potentilla anserina. Carpaþii Occidentali. mezoterme. fragilis) participã în proporþii mai mici. Salix alba. Eºelniþa. umede. Galium rivale. prundiºuri-nisipuri. Rãspândire: intrazonal. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . de-a lungul cursurilor de apã. Calamagrostis pseudophragmites. Cirsium oleraceum.HAB 1999: 44.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Alte specii importante: Salix fragilis. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Lycopus europaeus. Alnus glutinosa. Lunca Oltului. Symphytum officinale. diseminate. Poa nemoralis. Aegopodium podagraria. aluviosoluri cu troficitate variabilã. – Zelinka 1952. Salix eleagnos. Agrostis stolonifera.122 Mediterranean purple willow scrub PAL. înguste. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Celelalte specii de Salix (viminalis. Valea Sadului. 50–70 cm. Salicetum purpureae Soó 1934. triandra. Agrostis stolonifera. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. mai ales ssp. Roci: sedimentare din material grosier. Salix viminalis. cel puþin temporar. Carpaþii Meridionali. Myosoton aquaticum. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. Stratul ierburilor este în general sãrac.2. Mentha longifolia.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. Ranunculus repens. 1930) Tschou 1946 Syn. Soluri: protosoluri. purpurea. Eupatorium cannabinum. Saponaria officinalis. Relief – vãi montane. Equisetum arvense. Valea Dunãrii la Orºova. în etajul nemoral (al fagului / gorunului). Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. Wendelbg. dar cel mai mult variazã acoperirea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. înãlþimea variazã. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. Clima: T = 9–60C. P = 750–850 mm. Mentha longifolia. mezoterme ºi eu-mezotrofe. Alnus glutinosa). cu puþine.4.-Bl. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana.

Polemonium caeruleum.HAB 1999: 44. Mititelu et al. Viburnum opulus. vãi montane.921 Grey willow scrub PAL. Scirpus sylvaticus. între 2-4 m. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Dryopteris filix-mas. Doniþã et al.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Frangula alnus. Myosotis palustris. 1968. Zólyomi 1931. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. Lonicera nigra. Lonicera nigra. Evonymus nanus. Angelica sylvestris. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. Frangula alnus. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Specii caracteristice: Salix cinerea. Equisetum sylvaticum. Juniperus communis. habitate protejate Emerald. Filipendula ulmaria. 1992. Urtica dioica. Spiraea salicifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Viburnum opulus. Alnus incana. Viburnum opulus. Drãgulescu 1995. Deschampsia caespitosa. Evonymus nanus). Lysimachia vulgaris. Evonymus nanus. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. ajungând la 1 m înãlþime. Padus racemosa. Ionescu et al. cu umiditate mai redusã. Lupu 1979.4. Thalictrum aquilegifolium. Calamagrostis canescens. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Roci: depozite sedimentare. Filipendula ulmaria. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. Solanum dulcamara. Relief: depresiuni.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia.: Salix cinerea ass. 1984.5–6. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. Valoare conservativã: mare. Poa trivialis. Myosotis palustris. sectorul N. Csürös et al.50C. acidofile. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . în stadiu de nuieliº. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Lathyrus pratensis. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Evonymus nanus. ca în salicetele tipice de zãlog. 1987. Aconitum toxicum. Betula pubescens. Lycopus europaeus. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Mititelu 1970. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. Ribes nigrum. Lythrum salicaria. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Juniperus communis. mezotrofe. Între dunele din Câmpia Nirului. Iris pseudacorus.2. 1974. Impatines nolitangere. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali. Ranunculus repens. Climã: T = 7. Polemonium caeruleum). R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Ajuga reptans. dupã speciile dominante. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. P = 700–825 mm. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: > 100 ha. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. apare Alnus incana. mezotermofile. Spiraea salicifolia. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. Raþiu et al. încã bine reprezentate în România. Betula pubescens. Galium palustre. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn. Soluri: aluvial turboase. Salix cinerea. Telekia speciosa. Angelica sylvestris. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Ribes nigrum.

flexuosum). Sãmãrghiþan 2001.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9. Karácsonyi 1980. Lupaºcu Angela 1999.9 Alder. aspen. mezoterme. willow. Populus tremula. Dihoru 1975. Sanda et al 1980. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. P = 800–900 mm.2.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. 1984. 1989. dã un aspect compact. Ularu et Parascan 1970. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44.50C. Dobrescu 1981. Voºlobeni). gresii calcaroase de Siriu. Galium palustre. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Molinia caerulea.0–6. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S. Raþiu et al. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. oak. Relief: depresiuni pe vãi montane. Majoritatea speciilor sunt higrofile. acide.HAB 1999: 44. 1968. În stratul ierburilor sunt dominante. de 90%. alãturi de edificator. Gergely et al. mlaºtini eu-mezotrofe.4. Myosotis palustris. Aniþei Liliana. acidofile. swamp wood CORINE: 44. Rãspândire: intrazonal. terasa râului Sadu. Soluri: turboase.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. în etajul nemoral. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. total < 10 ha. Roci: diferite ºisturi. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. Poa trivialis. Dihoru 1965. Climã: T = 8. 2001. Siriu. Picea abies. Carex elongata. squarrosum. 276 . Suprafeþe: reduse. Acoperirea asociaþiei. Salix fragilis. S. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

Relief: în câmpie.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Poa trivialis. Salix triandra. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Carex pseudocyperus. Rorippa amphibia. Specii caracteristice: Salix cinerea. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1956. Roci: sedimentare. Stratiotes aloides. ^ 277 . Crataegus monogyna. Plagiothecium ruthei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Prunus spinosa. Brachythecium rutabulum.50C. de-a lungul canalelor. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Sphagnum fallax. Myosotis palustris. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Cornus sanguinea. Molinia caerulea. Athyrium filix-femina. Galium palustre. Raþiu Fl. Rubus caesius. Hydrocharis morsus-ranae. dupã loc. Berula erecta. Delta Dunãrii. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius.4. Suprafeþe: 10–100 ha. Poa palustris.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn. P = 550–750 mm. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). diverse ferigi.0–8. Valoare conservativã: moderatã. frecvent pânã la suprafaþã. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Sphagnum squarrosum. Leptodyctium riparium. Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. Sphagnum flexuosum.HAB 1999: (44. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Filipendula ulmaria. Calamagrostis canescens. Crataegus rhipidophylla. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana. cu excepþia deltei. Salix fragilis. pe canale naturale sau sãpate.5 (3–4 m).8–1. Ophioglossum vulgatum. Equisetum fluviatile. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. Sphagnum warnstorfii. Câmpia Românã (Neajlov). Coldea 1991. Lysimachia nummularia. iar acoperirea ajunge la 80–90%. Equisetum fluviatile. Climã: T = 11. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. Prin desecarea terenurilor. Thelypteris palustris. Amblystegium juratzkanum.2. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. Dihoru 1975. în anii cu exces hidric. pânã la suprafaþa apei. Drãgulescu 1995. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. Carex elongata. Peucedanum palustre. Mnium undulatum. mezoterme ºi moderat acidofile. soluri aluviale cu apa freaticã. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Carex acutiformis. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. alãturi de care se pot dezvolta. Chamaenerion dodonei. Carex contigua. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. Chamaenerion dodonei. Carex riparia. Ceratophyllum demersum. Picea abies. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Listera ovata.5 m. Varianta deltaicã a habitatului. 1968. Eriophorum gracile. Soluri: protosoluri aluviale. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. Populus tremula. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. areale restrânse. Pãduri (4) Eriophorum gracile. Înãlþimea stratului este de 3–3.921 PAL. Rãspândire: intrazonal.

iar în tufãriºurile rare. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. Lythrum salicaria. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. tufele variind între 273–16 kg. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. marginea canalelor. Thelypteris palustris. Carex acutiformis. de-a lungul râurilor. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. Thalictrum lucidum. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Popescu et al. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Berula erecta. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Pod. Crataegus rhipidophylla. Suprafeþe: > 1000 ha.4.5 m ºi pot ajunge la 6–6. sunt mezoterme. Rorippa amphibia. Ranunculus repens. Delta Dunãrii. Climã: T = 10–10. Stratiotes aloides. Câmpia Românã. Valoare conservativã: redusã. Cornus sanguinea. Hydrocharis morsus-ranae.2. mai ales Populus alba. intrazonal. Rubus caesius.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9. acoperirea poate fi de 70–80%. Crataegus monogyna. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. 2004.5 m–1 m. Lysimachia vulgaris. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979.5 m. Lunca Buzãului. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. Câmpia Siretului. ºi este edificatã de specii eurasiatice. de-a lungul apelor. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. Roci: depozite aluvionare. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare.813 Tamarisk thickets PAL. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. pe aluviuni. litoralul mãrii Negre. alcaline. Alte specii importante: Veronica longifolia. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. Phragmites australis. Galium mollugo. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. Rosa canina. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. Filipendula ulmaria.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. Carex riparia. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. Ceratophyllum demersum. Cornus sanguinea ºi specii de arbori. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. 1997.HAB 1999: 44.50C. sãrace. Angelica sylvestris. Covurluiului. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. biomasa este de 14–18 kg / ha. uºor salinizate. canalelor. P = 400–500 mm.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Symphytum officinale. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. Humulus lupulus. pionier. Paucã-Comãnescu et al. 278 . Prunus spinosa. mezo-higrofile. în condiþii protejate. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). Solanum dulcamara. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime. Carex contigua. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. Rãspândire: Câmpia Olteniei.

încã bine reprezentate în þarã. Cornus sanguinea. habitate protejate Emerald. Elymus repens. Trifolium fragiferum. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. dar unele exemplare se ridicã la 1. Lappula squarrosa. Paucã-Comãnescu et al 1997. Stellaria palustris. pe râurile interioare. Mentha longifolia. Mentha longifolia. Rosa canina. Cynanchum acutum. Calamagrostis epigeios. Stellaria palustris. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Cynodon dactylon. Lotus tenuis. Calystegia sepium. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. Lappula squarrosa. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Hippophaë rhamnoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul.2. Potentilla reptans. Solanum dulcamara.4.5 m (Althea officinalis). de obicei ºi abundentã. Populus alba. se întâlnesc constant. Althea officinalis. Polygonum aviculare. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Melilotus officinalis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. De remarcat este faptul cã. Rhamnus cathartica. cu excepþia gramineelor amintite. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Valoare conservativã: mare. Solanum dulcamara. 279 . Polygonum aviculare. Althea officinalis.

Saponaria officinalis. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1974. Stachys sylvatica. Relief: vãi largi. mezoterme eu-mezotrofe. Ecologic. P = 500–800 mm. Rãspândire: intrazonal. dominã specii higrofile. cu ape temporare. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Transilvania. Cucubalus baccifer. terase inferioare.4. troficitate variabilã. Climã: T = 10.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. fragmentarã pe 200–400 mp. în raport cu depunerile apelor mari. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. Roman N.2. protosol aluvionar. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Symphytum officinale. Alte specii importante: Rubus caesius. Polygonum lapathifolium.HAB 1999: – EUNIS: F9. amorphosum fruticosae Borza 1954. Suprafeþe: > 50 ha. Salix triandra. din câmpie. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. Polygonum lapathifolium. Soluri: aluviosoluri. sau chiar albia minorã a pâraielor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. Saponaria officinalis. 280 . cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice.6–7. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Salix purpurea. Stachys sylvatica. ca mai în toate cenozele de lunci. 1968. Cirsium arvense. Literaturã selectivã: Csürös et al. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra.50C. Valoare conservativã: redusã. Oltenia. Lithrum salicaria. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. în extindere invazivã. Cucubalus baccifer. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. Salix purpurea. chiar negativã fiind un stadiu invaziv. subas. Lithrum salicaria. Salix triandra. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa.

Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). Empetrum nigrum. Substrat: turbã de 1–3 m. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). Comandãu. ridges and lawns PAL. Fitocenozele etajului montan. Drosera rotundifolia. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. Bodoc. Carex pauciflora. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. a speciei Pinus mugo. Vrancea). Carex 281 . Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Piciorul Galaþiului. menþionãm: Polytrichum strictum. Sphagnum rubellum. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. Stratul arborescent. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. Sphagnum subsecundum. habitat prioritar. ridges and lawns EUNIS: D1.11 Bog hummocks. Sphagnum angustifolium.50C. iar cele din etajul subalpin ºi alpin.5. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. dacica. Valea Sadului. Munþii ÞarcuGodeanu. în care menþionãm prezenþa. în unele staþiuni. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Puzdra Micã. Clima: T = 5. Suprafeþe: zeci de ha. Andromeda polifolia. Munþii Harghitei.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51.HAB 1999: 51. Pinus mugo. mezooligotrofe.1. Neagra Broºtenilor. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Munþii Retezat. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m. Oxycoccus palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Plantago gentianoides. Muntele Siriu. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Oxycoccus microcarpus. Sphagnum capillifolium.2–5). dacica. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia. Lacul Negru (jud.2. Sphagnum magellanicum. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. Sphagnum fallax. Lacul Frumos – Mosoroasa.5. Stâna de Vale.11 Bog hummocks.5– -3. roman). Specii caracteristice: Sphagnum fallax. Relief: terenuri plane. P = 950–1400 mm. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Valoare conservativã: foarte mare. Sphagnum fuscum.: Eriophoro-Sphagnetum auct. Aulacomnium palustre. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice.

00C. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. Dihoru 1975. et al. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. 1977. ridges and lawns EUNIS: D1. 1997. ªtefureac 1969. mlaºtina Izvoarele. Coldea et Plãmadã 1989. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Redactat: Simona Mihãilescu. a speciei Pinus sylvestris. 1979. în unele staþiuni.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Coldea et al. Sanda et al.8).400 ha).5. Boºcaiu 1971. Clima: T = 5. Bihor. Relief: terenuri plane. 1997. Mohoº. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa. Luzula sudetica. Izbucul Mare.2. Sârbu I. Juncus filiformis. Munþii Vrancei. Drosera rotundifolia. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia. 1991. 1965. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. Poiana Stampei. molhaºul Cãpãþâna. în regiunea montanã. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. Empetrum nigrum. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98. Soluri: histosoluri. Comandãu. et al. Substrat: turbã de 3–6 m. Lunca Neagra-Broºtenilor. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice.HAB 1999: 51. Sanda 2002. 1972. Carex rostrata. Luci. 2001. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Danciu et Kovács A. Munþii Bistriþei. Boºcaiu et al.11 Bog hummocks. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. Pop I.5–2. 1968). Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm.5%).1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. 1986. ridges and lawns PAL. Raþiu O. Bodoc. P = 950–1300 mm. Harghita. Drãgulescu 1995. 282 . 1997. Lungu L. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi.5–4.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum. Literaturã selectivã: Borza 1934. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. Coldea 1990. Carex canescens.11 Bog hummocks.

inexistente în Carpaþii României. et Moldovan 1972. Redactat: Simona Mihãilescu. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Aulacomnium palustre. Lungu 1977. Sphagnum rubellum. Pop I. Sphagnum fuscum. Carex pauciflora. Carex echinata. habitat prioritar. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. Sphagnum angustifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Coldea 1991. Sanda 2002. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum.5. 1997. Coldea et al. Polytrichum strictum. Danciu et Kovács A. Sphagnum capilifolium. 1979.2. 1987. 2001. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . Sanda et al. Coldea et Plãmadã 1989. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. Pinus sylvestris. 1997. Spre deosebire de cenozele din Germania. Oxycoccus microcarpus. Sphagnum fallax. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Raþiu O. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. et al. Oxycoccus palustris.

Gergely. Juncus articulatus. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. Carex acutiformis. Sparganium erectum ssp. realizeazã o acoperire de 70–85%. Berula erecta. Phalaris arundinacea. Ranunculus flammula. Nedelcu 1972. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. neglectum. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Lycopus europaeus. gleiosoluri. Schoenoplectus lacustris. malul apelor. Oenanthe aquatica.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. Lythrum salicaria. Leersia oryzoides. Bidens tripartipa. G. Phragmites australis. Soluri: aluviosoluri.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. Schoenoplectus tabernaemontani. Phalaris arundinacea. T. Phalaridetum arundinaceae (W. Lysimachia nummularia. Rumex crispus. angustifolia. Ranunculus repens. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. nisipuri. Veronica anagalisaquatica. Agrostis stolonifera. Phragmites australis. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Clima: T = 10. Trifolium repens. Veronica beccabunga. Eleocharis palustris. de asemenea. ªtefan 1995. Structura: Speciile dominante. Phalaris arundinacea.2. Mentha aquatica. Raþiu 1973.5. trisulca etc. Sanda. Leersia oryzoides. Catabrosa aquatica. Popescu 1973. Lycopus europaeus. Moldova. Eleocharis palustris. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. Juncus effusus. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. C. G. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Sparganium neglectum. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. înalte de 80–110 cm. Iris pseudacorus. Berula erecta.2. 284 . Alisma plantago-aquatica.5–60C. Redactat: A. P = 350–700. Muntenia. Typha latifolia. Poa palustris. Leersia oryzoides. riparia. L. Valoare conservativã: moderatã. Substrat: depozite aluviale. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Leersia oryzoides. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. Mentha aquatica. Dobrescu 1981. Lemna minor. Stachys palustris. Etajul mijlociu este. Catabrosa aquatica. Banat. Carex vulpina. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. crovuri. Potentilla reptans. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. însorite. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Galium palustre. Ranunculus repens. plicata.5. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania.HAB: 53. plicata. pietriºuri. Koch) Libbert 1931.

vulpina. luvosoluri.HAB: 53. Poa palustris. Phalaris arundinacea. Potentilla reptans. Alopecurus aequalis. Lysimachia nummularia.2. Carex riparia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Câmpia Românã (în bazi- 285 . Mentha aquatica. Medicago lupulina. În perioadele secetoase.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Phragmites australis. Rumex hydrolapathum. când terenurile se zvântã.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950. Galium palustre. Mititelu 1973. Literaturã selectivã: Grigore 1971. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Bolboschoenus maritimus. Rãspândire: Luncile râurilor. de regulã. Phragmites australis. interfluviul Timiº – Bega. Ranunculus repens.5. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Veronica beccabunga. 1971. Myosotis scorpioides. Relief: teren plan. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. Oenanthe silaifolia. plicata. C. Lysimachia nummularia. în zona de câmpie din Transilvania. Alopecurus pratensis. Scutellaria galericulata. menþionãm: Potentilla reptans. Valoare conservativã: moderatã. lanceolatum. Bolboschoenus maritimus. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. Butomus umbellatus. Substrat: depozite aluviale. Lycopus europaeus. T. Ranunculus sceleratus. Oltenia. Glyceria fluitans. Typha angustifolia. Berula erecta.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. A. Clima: T = 11–70C.HAB: 53. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. P = 350–700 mm. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Dintre plantele scunde. Lythrum salicaria. Nedelcu 1972. Redactat: A. Phleum pratense. Banat. 1973. Alisma plantago-aquatica. Alte specii importante: Carex riparia. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Galium palustre. Oenanthe silaifolia. etajul mijlociu al fitocenozelor. Popescu et al. Sârbu 1978. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. care participã în cadrul etajului inferior. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. Lythrum salicaria. Alisma plantago-aquatica. periodic inundate. Muntenia. Carex hirta. fragiferum.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. G. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. Myosotis scorpioides.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã. Trifolium repens. Poa trivialis. Moldova.

Schoenoplectus lacustris. Alisma plantago-aquatica.50C. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). în regiunile menþionate. P = 350–700 mm. Lycopus europaeus. Redactat: A. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. Stancu 2001. Câmpia Munteniei. Myosotis scorpioides. Eleocharis palustris. Typha angustifolia. Polygonum amphibium. Iris pseudacorus. Berula erecta. Oenanthe aquatica. Lycopus europaeus. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001. Bolboschoenus maritimus. Valoare conservativã: moderatã. Moldova (bazinul Baºeului).143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL.HAB: 53. Galium palustre. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum.. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . Lythrum salicaria.000 m.2. Lycopus europaeus. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. Solanum dulcamara. Mihai 1971. Popescu et al. Clima: T = 11–10. Carex vulpina. Clima: T = 11–9. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53. Agrostis stolonifera. ªtefan et al. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. Bolboschoenus maritimus. Popescu. Alisma plantago aquatica.50C. Galium palustre. Typha angustifolia. gleiosoluri. Rorippa amphibia. Pop 1968. Stachys palustris. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Mentha aquatica. P = 350–600 mm. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Relief: microdepresiuni. 1984. Delta Dunãrii. Substrat: depozite aluviale. Bolboschoenus maritimus. Glyceria maxima. Ranunculus lingua. Lythrum salicaria. Alisma plantago-aquatica. Lunca ºi Delta Dunãrii. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. bazine acvatice permanente.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Stachys palustris. Sparganium erectum. Sparganium erectum. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Phragmites australis. Polygonum amphibium. Stachys palustris. Popescu. Rorippa amphibia. Bolboschoenus maritimus. Soluri: luvosoluri. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Eleocharis palustris. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. 1995.5. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice.

Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Glyceria maxima. Bolboschoenus maritimus. Lysimachia nummularia. Agrostis stolonifera. Lang. T.5–9. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. Myriophyllum spicatum. Galium palustre. Roman. Blanchard 1994. Veronica beccabunga. Mentha aquatica. Valoare conservativã: moderatã.5–0. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1984. Alisma plantago-aquatica. Popescu. Valoare conservativã: redusã. Oenanthe aquatica. latifolia. Alte specii importante: Phragmites australis. uºor alcalinã (pH = 6. Nasturtium officinale.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. Polygonum hydropiper. Myosotis scorpioides. Scutellaria galericulata.50C. ªtefan 1995. C. parviflorum. Stancu 2001. Berula erecta. Iris pseudodacorus. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. Typhetum latifoliae G. riparia. Berula erecta.2). angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. Popescu. Ranunculus lingua. Gehu. Alisma plantago-aquatica. Glyceria fluitans. Altitudine: 0–250 m. latifolia.5. Alisma plantago-aquatica. E. Sium latifolium. speciile semnalate sunt: Galium palustre. 1973. cu densitate ºi acoperire mare. râurile interioare din toatã þara. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse. Glyceria maxima.231/232 Typha latifolia/T. Ceratophyllum demersum. Etajul inferior este slab reprezentat. Redactat: A. Schoenoplectus lacustris. T. Popescu.2. 1997. Rumex hydrolapathum. Lysimachia vulgaris. Najas marina. Lythrum salicaria. Nedelcu 1984.8–7.8 m) fiind 287 . Sanda. Popescu et al. Mentha aquatica. Spirodela polyrhiza. Ocupã ape cu adâncime micã (0.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Marsilea quadrifolia. P = 350–600 mm. Butomus umbellatus. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. Specii caracteristice: Sparganium erectum. Vallisneria spiralis. Redactat: A.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Lycopus europaeus. Doltu. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. cantonate la marginea bazinelor acvatice. T. Symphytum officinale. Solanum dulcamara. Clima: T = 10. Popescu. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. Pop 1962. Myosotis scorpioides. Stachys palustris. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Epilobium hirsutum. Lycopus europaeus. Mentha aquatica. Suprafeþe: 500 ha. Substrat: depozite aluviale. Carex acutiformis. Iris pseudacorus.HAB: 53. Galium palustre. Stachys palustris. Sanda. Sparganium erectum.

Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .2.5.

Bolboschoenus maritimus.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53. Clima: T = 11–90C. Ocupã suprafeþe relativ mici. Popescu. Nedelcu 1967. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. canale. Lycopus europaeus. Agrostis pontica. Myosotis scorpioides. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. Oltenia. Alisma plantago-aquatica. nisipuri. Specii caracteristice: Typha laxmannii. Alisma plantago-aquatica. Relief: ºanþuri. Valoare conservativã: moderatã. Bolboschoenus maritimus. Myriophyllum spicatum.HAB: 53. 1997. E. Epilobium hirsutum. P = 350–700 mm. Clima: T = 10. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. loessoide. specia caracteristicã fiind în expansiune. 289 . Galium palustre. Banat. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. Lythrum salicaria.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. 1984. Beckmannia eruciformis. Moldova. Dobrogea. luturi. Muntenia. P = 550–600 mm.5–8). Phalaris arundinacea. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Suprafeþe: 50–60 ha. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Popescu et al. 1997.13 Reedmace Typha beds PAL. Literaturã selectivã: Coldea et al. Oenanthe aquatica. Moldova. puternic încãlzite în timpul verii. Oenanthe aquatica. Rorippa amphibia. Sparganium erectum.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL. Rãspândire: Câmpia Românã. Rãspândire: Transilvania. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Juncus gerardi. Schoenoplectus tabernaemontani.5. bium hirsutum.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3.5–9.50C.HAB: 53.2. Eleocharis palustris. Eleocharis palustris.. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. Typha angustifolia. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931. Typha angustifolia. parviflorum. Substrat: depozite aluviale. Substrat: depozite aluviale.

5 m2.111 Flooted Phragmites beds PAL. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Phragmites australis. Lycopus europaeus. în puþine exemplare. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. Myosotis scorpioides. Mititelu et Barabaº 1971. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea. Dobrescu 1970. Carex acutiformis. Valoare conservativã: moderatã. În etajul mijlociu.5–3. Clima: T = 11–10. Ranunculus lingua. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Phragmites australis. Stachys palustris. latifolia. Oenanthe aquatica.5. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. T. Carex riparia. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Lycopus europaeus. 1995).111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. Cicuta virosa. Cladium mariscus.2. P = 350–550 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. Wolffia arrhiza etc. Spirodela polyrhiza. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Bolboschoenus maritimus. Relief: teren plan. Rorippa amphibia. Thypha angustifolia. Phalaris arundinacea. Schoenoplectus lacustris. Stachys palustris. Pop 1968. Symphytum officinale. Stachys palustris. Sparganium erectum. Typha latifolia. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. Glyceria maxima. luto-argiloase. care alcãtuiesc etajul inferior. lãcoviºti.5 m). Speciile de talie micã. Oenanthe aquatica. Butomus umbellatus. Cicuta virosa.5–2 m. Mentha aquatica. T. Bolboschoenus maritimus.HAB: 53. Alisma plantago-aquatica. Lysimachia vulgaris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. Ranunculus lingua. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. Delta Dunãrii. Popescu. Galium palustre. Popescu et Sanda 1974. Polygonum lapathifolium. latifolia. Redactat: A. Butomus umbellatus. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Marsilea quadrifolia. Nedelcu 1972. de 1. sunt: 290 . Carex elata. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Specii caracteristice: Glyceria maxima. Gergely et Raþiu 1973. Lythrum salicaria. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Substrat: organic. Sium latifolium. Poa palustris. Glyceria fluitans. Irirs pseudacorus.50C. Rumex hydrolapathum. Rumex hydrolapathum. Typha angustifolia. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Eleocharis palustris. Rorippa amphibia. Lemna minor.: Phragmitetum natans Borza 1960.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn.

Carex riparia. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Stachys palustris.HAB: 53. Thelypteris palustris. 291 . Glyceria maxima. Valoare conservativã: moderatã. latifolia. Thelypteris palustris. Polygonum hydropiper.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. 1997. 1995. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Oenanthe aquatica. Sanda. Substrat: depozite aluviale. Mentha aquatica. Grigore 1971.5–5.5–9. Oenanthe aquatica. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Rorippa amphibia. Ranunculus lingua. Koch 1926. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. Redactat: A. Clima: T = 10. Popescu. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Ranunculus lingua. Lemna minor. Stachys palustris.5. Valoare conservativã: moderatã. Nymphaea candida. ªtefan et al. Typha angustifolia. Alisma plantago-aquatica. Schoenoplectus lacustris. Sium latifolium. Mentha aquatica. Butomus umbellatus. Glyceria maxima. Delta Dunãrii. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Scutellaria galericulata. Acorus calamus. Specii caracteristice: Phragmites australis. Typha angustifolia. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. Popescu. cu indivizi viguroºi. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Salvinia natans. Hydrocharis morsus-ranae. 1997. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest. Iris pseudacorus. Specii caracteristice: Phragmites australis. P = 350–550 mm. Ranunculus lingua. Carex riparia.2. Lycopus europaeus. Schoenoplectus lacustris. Fitocenozele sunt compacte. Marsilea quadrifolia. Spirodela polyrhiza. cu înãlþime de pânã la 3 m. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Bolboschoenus maritimus. Nedelcu 1984. Iris pseudacorus. Oenanthe aquatica. Nedelcu 1967.50C. Carex acutiformis. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. Popescu. Lemna minor. ªtefan 1995. latifolia. Rumex hydrolapathum. Rumex hydrolapathum.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. Stachys palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. Carex elata. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. T. Galium palustre. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus.000 ha. Literaturã selectivã: Coldea et al. Popescu et Sanda 1974. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Eleocharis palustris. Rumex hydrolapathum. T. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Suprafeþe: 4.8). Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Lemna trisulca. Un numãr relativ mare. Alte specii importante: Typha angustifolia.

depresiuni cu exces de umiditate. Lycopus europaeus. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. Lathyrus palustris. C. Galium palustre. Banat. Rorippa sylvestris. elata.5–60C. argile. C. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. Mentha aquatica.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. C. paniculata. riparia ºi C. soluri gleice cu exces de umiditate. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. P = 350–750 mm. Delta Dunãrii. gracilis. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm.2. cu reacþie slab acidã. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. C. Caricetum acutiformis Eggler 1933. Peucedanum palustre. Senecio paludosa. acoperirea poate atinge 95–100%. C. acutiformis. Moldova. Epilobium hirsutum. nisipuri. rostrata. Alisma plantagoaquatica. Equisetum palustre. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. Eleocharis palustris.HAB: 53. Clima: T = 10. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. C. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. Alisma lanceolatum.5. Lysimachia vulgaris. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. Caricetum rostratae Rübel 1912. aluviale. rostrata. Relief: teren plan. Lythrum salicaria. uneori. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania.21 Large Carex beds PAL. C. Oltenia. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. Muntenia. Soluri: gleiosoluri. pante uºor înclinate. Substrat: depozite 292 .

Scutellaria galericulata. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. Specii caracteristice: Carex elata.112 Dry Phragmites beds PAL. Lythrum virgatum. Carex distans. Raþiu 1971. Poa palustris. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Spergularia maritima. riparia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. în lunca Dunãrii. Prezenþa a numeroase specii halofile. Siret. Popescu et al. C. Spergularia maritima. Butomus umbellatus. Peucedanum palustre. C. C.5). Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. Aeluropus littoralis. Equisetum palustre.HAB: 53. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. Crypsis aculeata. humilis. Ranunculus lingua. P = 350–550 mm. Stancu 2001. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. Alte specii importante: Juncus gerardi. Caraorman. Crypsis aculeata. Carex distans. Grigore 1971. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Rorippa sylvestris. Stachys palustris. Aster tripolium. 1984. Popescu. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. Cicuta virosa. Buzãu. L. Alisma plantago-aquatica. riparia. nisipuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. în Deltã. Sanda. Aeluropus littoralis. Mentha aquatica. virgatum. Lycopus europaeus. Neajlov. Valoare conservativã: moderatã.5 mm. Redactat: A. Phragmites australis. Popescu. rostrata. splendens. Structura: Specia dominantã. splendens. Aster tripolium. humilis. Phragmites asutralis ssp. Senecio paludosus. Aster tripolium. Alopecurus arundinaceus. alcãtuieºte etajul superior înalt. Literaturã selectivã: Coldea 1997. S. Sãrãturile. Butomus umbellatus. Galium palustre.3–1. Redactat: A. humilis. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. Gergely et Raþiu 1973. Lathyrus palustris. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Câmpul Chiliei. Oenanthe silaifolia. C. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. Lysimachia vulgaris.2. C. Lycopus exaltatus. gracilis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Stachys palustris. Clima: T = 11–100C. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. 293 . Lycopus exaltatus. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%. C. S. Morariu 1964. Eleocharis palustris. cum sunt: Suaeda maritima.5. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. acutiformis. acutiformis. de 1.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Schoenoplectus tabernaemontani. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. Lythrum salicaria. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. luturi. Substrat: depozite aluviale. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Popescu.

P. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic. Popescu. Ranunculus sceleratus. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Bidens cernua. Soluri: gleiosoluri. P = 350–650 mm. Bidens frondosa. Oroian 1997. Literaturã selectivã: Grigore 1971. hydropiper. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Veronica anagalis-aquatica. care este mai slab reprezentat. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Polygonum lapathifolium. Chlorocyperus glomeratus. lapathifolium. hydropiper. Specii caracteristice: Bidens tripartita. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Sanda. Chenopodium polyspermum. Câmpia Dunãrii. Rumex palustris. Tx 1950. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. cum sunt: Alopecurus aequalis. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. Rumex palustris. Popescu. Bidens tripartita. B. Clima: T = 11– -80C.2. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. Polygonum hydropiper. Symphytum officinale. aluviosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. Mentha arvensis. Rorippa austriaca. Alopecurus aequalis. Alte specii importante: Rorippa austriaca. Chenopodium polyspermum. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis.52. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. 294 . Chenopodium botrys. Valoare conservativã: redusã. Plantele mai scunde. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. Transilvania. P. nisipuri ºi luturi. Pop 1968. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. frondosa. Echinochloa crus-galli.5. Bidens tripartita.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Substrat: depozite aluviale. Redactat: A. P. Chlorocyperus glomeratus. din Banat.HAB: 24.

R5401 Turbãrii sud-est carpatice. Mlaºtini. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Literaturã selectivã: Borza 1934.5. în care. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Juncus filiformis. Munþii Parâng. Calliergon stramineum. Coldea et al. 1972. Sanda et al. 1962). Plantago gentianoides. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. Munþii Þarcu. Aulacomnium palustre. dacica.42 Black-white-star sedge fens PAL.HAB 1999: 1999: 54. eu-mezotrofe. 1991. Coldea et Plãmadã 1980. Structura: Sub aspect sindinamic.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. Coldea 1990. Tarniþa la Cruce).3. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. acide. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . Carex echinata. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Boºcaiu et al. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. Clima: T = 1. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Carex rostrata. Substrat: acid. Dactylorhiza maculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. cu Carex nigra ssp. Alte specii importante: Agrostis canina. Valoare conservativã: mare. Carex canescens. Pseudorchis frivaldii. Sphagnum teres.7%.5. Eriophorum scheuchzeri. 1997. Comarum palustre. Eriophorum angustifolium. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Polytrichum commune. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. turbãrii.22 Carex nigra. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. Resmeriþã 1973. Dactylorhiza cordigera. ªtiol. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973).8.2. P= 1300–1450 mm. Plantago gentianoides. Carex canescens. 1972. Polytrichum strictum. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. 2001. bogat în material organic pânã la 87. Munþii Fãgãraº. Munþii Godeanu.: Caricetum dacicae Buia et al. dacica. 1972 (Syn. Sphagnum subsecundum. Relief: terenurile înmlãºtinite.0– -20C. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. 1977.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. 1997. Sphagnum recurvum. în etajul subalpin ºi alpin. Munþii Retezat. Drepanocladus fluitans. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus.

4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. Carex canescens.5. Mihãilescu S. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. K ºi Na. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca. Juncus triglumis. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Substrat: turbã. Philonotis fontana. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. Redactat: Simona Mihãilescu. cu acoperire pânã la 30%. Campylium stellatum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana. Epilobium palustre. Cãldarea glaciarã Gropi). Carex canescens ºi Epilobium palustre. Sanda 2002. dacica. Valoare conservativã: mare. Juncus castaneus. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm. Clima: T = 0.80C.3). P = 1300–1400 mm.4 Acidic fens CORINE: 54. Sanda et al. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha). Sub aspect microclimatic. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. 2005 (ined. 2001.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn. Carex nigra ssp. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie.2. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. 1991. 1977. în etajele subalpin ºi alpin. 1997.HAB 1999: 54. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 . Lacul Lala. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Soluri: histosoluri. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. Coldea 1990.7– -0. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice.). habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. puternic acide (pH = 5–5. Cãldarea Buhãiescu Mare. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. Tarniþa la Cruce. Coldea et Plãmadã 1980. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial.

HAB 1999: 54. 1973) Coldea 1981 (Syn. Clima: T = 7. Rotunda-Preluc. 1972. Resmeriþã 1973. 1965 non Zólyomi 1931).: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973. • drepanocladetosum (Resm. Valea Ieduþului.22 Carex nigra. Munþii Godeanu. Relief: terenuri plane. P = 825–1400 mm. Eriophorum angustifolium. Veronica scutellata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. 1977. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. Triglochin palustre. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. Izbuc). Soluri: histosoluri. Raclaru 1970. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. Drepanocladus fluitans. Juncus filiformis. Camptothecium nitens. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Rebra. et al. Sârbu et al. Gergely I.2 – -0. Oroian S. ªtiol). Munþii Retezat. Calla palustris. Carex magellanica.2. Lacul Negru (Jud. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca. Vf. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. Munþii Gurghiu. Munþii Bistriþei. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Dicranum bonjeanii. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. Raþiu F. Pop I. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Comarum palustre. Cardamine amara. Coldea 1973. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. Juncus alpinus. Defileul Mureºului. Sphagnum teres. Pedicularis palustris. 1997. Carex echinata. Carex canescens. Carex canescens. Agrostis canina.6). Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. 1971. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. 1966. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã. Stellaria uliginosa. Depresiunea Trascãului. Sub aspect sindinamic. et Boºcaiu 1967.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. 1987. K ºi Na. Juncus articulatus. 75%. Munþii Rarãu. Vrancea). dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%.). 1937. Alte specii importante: Pedicularis limnogena. Sphagnum subsecundum. Ularu 1971.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. acide (pH = 4. Depresiunea Giurgeului. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Stellaria palustris. Pedicularis sceptrum-carolinum. dacica. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Carex nigra ssp.p. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale. Boºcaiu et al. Calliergon stramineum.80C. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Raþiu F. Redactat: Simona Mihãilescu. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Ligularia sibirica. Sphagnum recurvum. Munþii Cãlimani. 1998. situate la diferite altitudini. Lungu 1971. Munþii Þarcu. Coldea et al. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL.5. Sphagnum warnstorfii.9–5. Substrat: turbã. 1997. Menyanthes trifoliata. Specii caracteristice: Carex rostrata.

2001. Parnassia palustris.7–7). în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. 1997. habitat prioritar EMERALD. Munþii Rarãu. Eriophorum angustifolium. Vf. Suprafeþe: mari. Swertia perennis. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. Valea Morii. Defileul Mureºului. Depresiunea Bilbor. Swertia perennis. Perºani. Munþii Þarcu-Godeanu.HAB 1999: 54. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. dacica. ssp.2 Rich fens PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. Valea Gurghiului.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. Munþii Ceahlãu. slab înclinat.5 Transition mires CORINE: 54. Alte specii importante: Carex echinata. Relief: fund de vale. 298 . Munþii Baraolt. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Menyanthes trifoliata. Valea Iadului. În circ glaciar. Depresiunea Giurgeului. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Coldea et al. Vâlcelele. P = 1300 mm.2 Rich fens CORINE: 54. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Carpaþii Occidentali: Întregalde. Valea Sadului.2. Valea Rebra. endemic în Carpaþii Sud-Estici. Clima: T = 1. Sanda et al. Carex nigra ssp. 1991.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. Substrat: bazic. Mânãstireni. Bistriþa Aurie. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Munþii Gilãu (Valea Runcului). Târnava Mare. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Carex dioica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. Munþii Bistriþei. Munþii Plopiº.5 Transition mires PAL. Luzula sudetica.5.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Depresiunea Trascãu. Carex limosa. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza.HAB 1999: 54. Muntele Plopiº. Speciile edificatoare. Carex rostrata. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. conferã caracterul regional al vegetaþiei. Feneº. sibiricum. Soluri: histosoluri profunde. Comarum palustre. Buhãiescu. în regiunea montanã ºi colinarã.00C. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Valea Remeþului. Munþii Piatra Craiului. de ordinul 500–1000 ha.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. înalt de 10–30 cm. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Suprafeþe: circa 1 ha. în etajul subalpin. sibiricum.

Salix rosmarinifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. Campylium stellatum. Sãmãrgiþan M.). Swertia perennis. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Carex lepidocarpa. Munþii Cãlimani. 2001. Diaconescu F. Valea Jiului. Mihãilescu S. habitat prioritar EMERALD. Stratul muºchilor este bine reprezentat.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Valeriana simplicifolia. Molinia caerulea. Csürös-Káptalan M. Camptothecium nitens. Coldea 1973. Clima: T = 7.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Ularu 1972. Raclaru 1970. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. P = 750–1000 mm. Juncus inflexus.2 Rich fens CORINE: 54. Dactylorhiza maculata. Lungu 1971. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. Danciu 1974. nigra. Oroian S. Depresiunea Bilbor. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. Sanda et al. Soluri: histosoluri gleice. 1972. Coldea et al.8–6. 1998. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. Juncus effusus. Succisa pratensis. 1997. 2001. 1983. 1973. Substrat: În unele situaþii. 1978. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977.2F Middle European flat sedge fens PAL. Tofiledia calyculata. Kovács et Coldea 1967.HAB 1999: 54. Parnassia palustris. Deschampsia caespitosa. Blysmus compressus. Dactylorhiza incarnata.8). Literaturã selectivã: Pop E.6–70. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice.00C. Lychnis floscuculi). 1962. Carex gracilis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. Coldea 1991. Schoenus nigricans. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. Hodiºan 1966. Relief: locuri plane. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Carex panicea. Munþii Rarãu. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. bogate în substanþe organice (58. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. Raþiu O.5. Drãgulescu 1995. 1997. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. Carex davalliana. Gymnadenia conopsea. Gergely 1966. et al. 2005 (ined. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). ªuteu 1973. Mihãilescu S. Alte specii importante: Carex nigra ssp. 1965.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. 299 . Carex appropinquata. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Boºcaiu 1971. Bistriþa Aurie. Coldea 1978. Valoare conservativã: mare. Pascal 1973. Páll 1965. 1960. Zanoschi 1971. Eriophorum latifolium. Raþiu F. Pinguicula vulgaris. Coldea 1977. Juncus compressus. Valea Runcu. et al. Epipactis palustris. 2001. Carex distans. Depresiunea Bârsei.0–1. Sanda 2002.2. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa.0–1. Carex flava. Dactylorhiza maculata. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. 1956. Puºcaru et al. Coldea et al. Juncus effusus.00C. 2001.HAB 1999: 54. Substrat: acid.2). Valeriana simplicifolia. Swertia perennis. bogate în substanþe organice (18–44. Blysmus compressus. Triglochin palustre. Se remarcã.00C. Coldea et Plãmadã 1980. Carex distans. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Ligularia sibirica. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa.5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa.2. Juncus articulatus. Juncus inflexus. habitat prioritar EMERALD. P = 750–1100 mm. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Soluri: gleice. Valoare conservativã: foarte mare. nisipoase. cu o reacþie bazicã (pH = 7. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Lacul Negru (Jud. Pedicularis sceptrum-carolinum. nigra.5). Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. Epipactis palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Redactat: Simona Mihãilescu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. 300 . Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. Pinguicula vulgaris. Clima: T = 3.5 Transition mires PAL.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926.5–1. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha). Stratul muºchilor dominant. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Carex diandra. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Soluri: histosoluri. Philonotis calcarea. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. Pascal 1973. P= 1200–1300 mm. Carex serotina). Vrancea). Drepanocladus revolvens.5–8. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Pedicularis palustris. Sanda 2002.5 Transition mires CORINE: 54. Carex panicea. Specii caracteristice: Blysmus compressus. Sphagnum warnstorfii. Alte specii importante: Juncus compressus.5 %). Eriophorum angustifolium. habitat prioritar EMERALD. Substrat: bazic. Raclaru 1970. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m. Relief: terenuri plane.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2.5. 1997. Carex nigra ssp. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Relief: terenuri plane în depresiuni. Gymnadenia conopsea. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Sanda et al. Defileul Mureºului. Carex echinata. Clima: T = 7. Coldea 1991. specificã mlaºtinilor de mare altitudine. uneori cu acoperiri mari. Sphagnum warnstorfii. Coldea 1973.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. ocupând suprafeþe mici în tinoave.HAB 1999: 54.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). înalt de 12–30 cm.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. et al. Comarum palustre. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm. Munþii Gilãu. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. Sanda et al. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. 1921 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. uneori cu acoperiri mari. andezite. gresie. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. Valoare conservativã: foarte mare. et Moldovan 1972. Specii caracteristice: Carex limosa. Carex serotina. Rhynchospora alba. în regiunea montanã. în zona molidului. Menyanthes trifoliata. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion.2. Literaturã selectivã: Coldea 1973. Mohoº. Oxycoccus palustris. Sphagnum contortum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. cristalin.5. Stratul muºchilor este dominant. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Sphagnum cuspidatum este dominant. depresiuni montane. Sârbu I. P = 925–1100 mm. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. Munþii Rodnei (ªtiol). Raþiu O. Coldea et Marchievici 1978.54 Mud sedge swards PAL. 1997. Munþii Maramureºului. Coldea et Plãmadã 1980. Eriophorum gracile. Oxycoccus microcarpus. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Coldea et al.0–4. Eriophorum angustifolium. 1991. 1991. Coldea et al. Raþiu O. Empetrum nigrum. Carex chordorrhyza. Carex canescens.4. 2001. Soluri: histosoluri cu pH = 3. 1977. et al. habitat prioritar EMERALD. Substrat: acid. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. 1987. 1998. 1997. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. 1997. Altitudini: 800–1100 (1580) m. 2001. Literaturã selectivã: Pop E. 1997. Scheuchzeria palustris. Carex lepidocarpa. 301 . Andromeda polifolia. Sanda et al. 1960. Speciile Scheuchzeria palustris. Bodoc). Harghita (Vlaschinez. 1982. Coldea et Plãmadã 1970.5 Transition mires CORINE: 54. Carex pauciflora. Polytrichum strictum. Relief: terenuri plane. Drosera rotundifolia. Agrostis canina. Sanda 2002. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). iezere.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc).-Bl. Calliergon straminaeum. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. Sanda et al. Staþiuni: Habitat oligotrof. Oroian S.5–4. Coldea 1990.80C. Eriophorum vaginatum. Carex rostrata. 1997. Izvoarele. Clima: T = 6. Pop I. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). Redactat: Simona Mihãilescu.

Soluri: histosoluri. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. 1923) Dierssen et Reichelt 1988.5. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald. 302 .2. P = 700–1050 mm.3H Wet. Carex limosa. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). acid peat and sands. Cãlãþele).6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54. • caricetosum echinatae Coldea 1981. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. Substrat: acid. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase. Stratul ierbos este dezvoltat. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice.HAB 1999: 54. open. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia.6 Beak-sedge quaking bogs PAL. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4. Koch 1926. Clima: T = 7–50C. Structura: Habitat tipic oligotrof.2) ºi conþinut ridicat în azot total.2–5. Rhynchospora alba. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. înalt de 10–20 cm.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. menþionãm: Drosera rotundifolia.

Carex lepidocarpa. Sphagnum contortum. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. Scheuchzeria palustris. Sphagnum cuspidatum. Stratul muºchilor este dominant. Substrat: acid. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. Vrancea). speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. Andromeda polifolia. Munþii Cãlimani. Clima: T = 7. Munþii Bistriþei. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. 1977.4–82. 1997. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. 1980. Valoare conservativã: foarte mare. Comandãu. Sanda et al.4 Acidic fens CORINE: 54. spre a cãror grupãri evolueazã. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci.5%). Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. Empetrum nigrum. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. 2001. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. Lacul Negru (Jud. Conþinutul în materie organicã este variabil (35. Oxycoccus microcarpus. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. Eriophorum gracile. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m. Valea Sebeºului. Menyanthes trifoliata.2.HAB 1999: 54. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Carex canescens. Munþii Gilãu.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942).4 Acidic fens PAL. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.2). ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. Juncus alpinus. uneori cu acoperiri mari. depresiuni montane. Munþii Þarcu. Munþii Harghitei. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena.: Caricetum stellulatae Csürös et al. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). în stratul ierbos.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex limosa. Depresiunea Dornelor. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carex lepidocarpa. mlaºtina Blejoaia. Polytrichum strictum. Carex fusca ºi Agrostis canina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. Eriophorum vaginatum. menþionãm: Spagnum cuspidatum. Coldea et al. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. P = 850–1200 mm. 303 . Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. Menþionãm cã. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn.22 Carex nigra. în regiunea montanã ºi subalpinã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Valea Ieduþului). Depresiunea Giurgeului. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Carex diandra. Coldea 1981. Alte specii importante: Carex nigra.00C. Soluri: histosoluri. Specii caracteristice: Rhynchospora alba. Sanda et al. 1956. 1991. Izbucul Mare. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor.5.0–3. Sanda 2002. habitat prioritar. Sphagnum magellanicum. • nardetosum strictae Lupºa 1971.

Munþii Þarcu. Clima: T = 7. Aulacomnium palustre. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Raþiu F. Calliergon stramineum. Redactat: Simona Mihãilescu. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Eriophorum scheuchzeri. Structura: Pajiºtile higrofile. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx. Carex echinata. Danciu et Kovács 1979.4 Acidic fens CORINE: 54. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Drepanocladus fluitans. 1915). Trifolium hybridum). Pedicularis palustris. fusca). bazinul Bistriþei Aurii. Relief: terenuri plane sau slab înclinate.HAB 1999: 54. P= 750–1025 mm. 1987. nigra (= C. Raþiu 1972 non Br. Lungu 1971. Pedicularis sceptrum-carolinum.2). Substrat: acid. et al. (Cristiºor). Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. (1937) 1952 (Syn. 1982. Depresiunea Giurgeului. în regiunea montanã. Comandãu. având o umiditate ridicatã. • subas. nigra. Carex canescens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Boºcaiu 1971. Alte specii importante: Carex canescens.2. Juncus effusus. Sphagnum subsecundum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. Carex stellulata. Munþii Harghitei. este înalt de 10–20 cm. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat.5–4. bazinul Gheorghieni. Carex rostrata. Defileul Mureºului. Stratul ierbos. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Pedicularis limnogena.50C. et al. Drepanocladus vernicosus. Munþii Rarãu.-Bl. Coldea 1973. Carex nigra ssp. Specii caracteristice: Carex echinata. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. depresiuni montane. Dactylorhiza maculata. bine dezvoltat. Literaturã selectivã: Borza 1959. Menyanthes trifoliata. Aulacomnium palustre. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S. Juncus alpinus.4 Acidic fens PAL. 1997. Depresiunea Ciucului. Carex magellanica. Juncus conglomeratus. Sphagnum warnstorfii. Carex canescens. Carex rostrata. acutifolium). nigra. Valeriana simplicifolia. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.22 Carex nigra. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Eriophorum angustifolium. Raþiu O. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. 1972. Pop I. 1970. Sphagnum recurvum. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. nigra.: Caricetum fuscae F. • subas. Sârbu et al. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. Raþiu F. 1986.5. Sphagnum teres. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. Juncus effusus. Munþii Gurghiu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. Coldea et Plãmadã 1970. fusca). 1997. nigra (C.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Munþii Bistriþei 304 . Drepanocladus revolvens. acide (pH = 6– 6. Agrostis canina. et Boºcaiu 1967. Agrostis canina. Ligularia sibirica. Coldea et al. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice.

R5412 Mlaºtini sud-est carpatice.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Comarum palustre. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. Camptothecium nitens. Menyanthes trifoliata. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. Trighlochin palustre.p. Bryum pseudotriquetrum. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p. Gergely et al.1–7. Dactylorhiza incarnata. Galium palustre. 1972. Lungu 1971. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%.5. în regiunea montanã. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Gergely et Raþiu F. Ligularia sibirica. Pedicularis sceptrum-carolinum. Saxifraga hirculus. Raþiu F. Juncus articulatus. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. Menyanthes trifoliata. et Gergely 1979. 1932 em. Oberd. 2001.9). Sanda 2002.80C. 1988. Mlaºtina Racu. Sâncrãieni). Gergely et Raþiu F. Raclaru 1970. Carex serotina. Sphagnum recurvum. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Stellaria palustris. Calliergon stramineum.5–5. Dactylorhiza maculata. 1977. 1973. Coldea et al. Carex rostrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra. Eriophorum angustifolium. Stratul muºchilor este dominant. terenuri cu exces de umiditate. 1977. 1991. Sanda 2002. Mlaºtina Joseni. non Soó 1963). Stratul ierbos este dezvoltat. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Pascal 1973. Dicranum bonjeanii. 1973. 1970. Drepanocladus revolvens. habitat prioritar EMERALD. Eriophorum angustifolium. Clima: T = 7. CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). Sphagnum angustifolium.2. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54.1973. P= 8250–1075 mm. 1977. 1997. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. Coldea et al. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. 2001.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Carex dioica. 1957 (Syn. Soluri: histosoluri. Specii caracteristice: Carex diandra. Kovacs A. Sanda et al. Veronica scutellata. Eriophorum latifolium. 1974. Pedicularis palustris.5 Transition mires CORINE: 54.p. Sphagnum subsecundum. 1972. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitat mezotrof. Bilbor. Valeriana simplicifolia. 1997. Relief: depresiuni intramontane. Ligularia sibirica.5 Transition mires PAL. Carex dioica. Alte specii importante: Carex nigra. Danciu 1972. Equisetum fluviatile. Sanda et al. Valeriana simplicifolia. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. Coldea et Plãmadã 1970. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). 1991. Oroian S. 1997. Coldea 1990. Ozunca. Remetea. uneori cu acoperiri mari. Danciu et Kovács 1979. Sphagnum warnstorfii.HAB 1999: 54. Literaturã selectivã: Raþiu F. 305 . Coldea 1981. Substrat: bazic. înalt de 10-30 cm. Drepanocladus ventricosus. 1998. Sphagnum teres. Comarum palustre. Pedicularis palustris.

Valeriana simplicifolia. Carex hostiana. mici depresiuni. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977.8–8.HAB 1999: 54. Primula farinosa. Dactylorhiza incarnata.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Primula farinosa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice. 1988. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. Carex dioica.21 Black bog-rush fens PAL.3–6. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere. pe suprafeþe periferice. Carex panicea. Sanda 2002. Gergely et Raþiu F. Sesleria uliginosa.HAB 1999: 54. bogate în carbonat de calciu. Soluri: mlãºtinoase. Dactylorhiza maculata. Medicago lupulina. ca: Briza media. Eriophorum latifolium. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). Relief: terenuri plane consolidate. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Eriophorum angustifolium. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha.2 Rich fens PAL. Acrocladium cuspidatum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii.5. Literaturã selectivã: Ularu 1971. Gergely et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. Pedicularis palustris. Valoare conservativã: foarte mare. Festuca pratensis. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. Agrostis stolonifera. gleiosoluri. Alte specii importante: Carex flava. Specii caracteristice: Carex davalliana. Lotus corniculatus. Polygala amarella. Sanda et al. Liparis loeselii. Trifolium repens. Sântimbru). Trifolium pratense. Schoenus nigricans.2 Rich fens CORINE: 54.: Schoenetum nigricantis Pop et al. în prezent.2 Rich fens CORINE: 54. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. Dumbrãviþa.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. cu un conþinut redus în materii organice. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m.2.1). P = 825–850 mm. 306 . 1997. Parnassia palustris. Coldea 1991. Carex distans. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. Coldea et al. în depresiuni intramontane. Molinia caerulea. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Au fost descrise subasociaþiile: • typicum Smarda 1961 ºi ^ R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Depresiunea Runcu. 1957 (Syn. 1974. Epipactis palustris. Codlea. 1977.70C. habitat prioritar EMERALD. 1997. Clima: T = 7.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. Lotus siliquosus. 2001. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Redactat: Simona Mihãilescu. 1962. Valea Gârcinului). Pedicularis sceptrum-carolinum.

Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Gymnadenia conopsea.5. Pinguicula vulgaris. Morariu 1964. Primula farinosa. Literaturã selectivã: Pop I. în depresiuni intramontane. Clima: T = 7.0–6. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. Carex flava. Coldea et al. Salix rosmarinifolia. Valeriana simplicifolia.4 %).5–8. Carex appropinquata. Soluri: mlãºtinoase. cum sunt Campylium stellatum. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. Eriophorum latifolium. Parnassia palustris. Ularu et Danciu 1968. Specie endemicã: Armeria maritima ssp. 307 . Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Substrat: bazic. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Drepanocladus intermedium. Coldea 1991. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Euphrasia hirtella. Triglochin palustre. Ligularia sibirica.2. Carex davalliana.1–31. barcensis. et al.1). Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Sesleria uliginosa. Eriophorum angustifolium. Csürös-Káptalan 1965. Carex lepidocarpa. Drosera anglica. Hãrman. Swertia perennis. Stratul muºchilor este bine reprezentat. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata.50C. Eleocharis quinqueflora. Polygala amarella. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Carex hostiana. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Tofieldia calyculata. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Bryum pseudotriquetrum. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. Carex panicea. Liparis loeselii. Stratul ierbos este dominant. Alte specii importante: Molinia caerulea. P = 750–900 mm. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. 1962. Juncus articulatus. Prejmer). Parascan et Danciu 1976. Structura: Din punct de vedere floristic. uneori cu acoperire foarte mare. Epipactys palustris. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. înalt de 15–30 cm.

Munþii Cindrelului. Eriophorum latifolium.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Munþii Þarcu.8–8.11 Soft water springs PAL. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. turboase. Salix rosmarinifolia. Stupini).2 Rich fens PAL.9%). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997. Redactat: Simona Mihãilescu.). Clima: T = 70C. Parnassia palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6.2 Rich fens CORINE: 54. Coldea et al. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Sanda 2002. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul). Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Soluri: mlãºtinoase.1 Springs CORINE: 54. 2003-2004 (ined. Bod. Coldea 1991. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997. Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum). Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. Curcubãta Mare. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl.5. Valoare conservativã: foarte mare. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. Epipactis palustris. Carex distans.HAB 1999: 54. Polygala amarella. Primula farinosa. et Walas 1949 (Syn. Substrat: molhaºe.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Hãrman. cu un conþinut variat în materii organice (9. Carex flava. uliginosa). în etajele alpin inferior ºi subalpin. 1997. 1997. Carex davalliana. Pinguicula vulgaris. Alte specii importante: Molinia caerulaea. Coldea et Plãmadã 1977. 308 . Sanda et al. habitat prioritar EMERALD. 2003-2004 (ined.2). 2001. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. P= 700–750 mm. 2001. Gymnadenia conopsea.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer.2–64. Valeriana simplicifolia. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. Munþii Retezat. Mihãilescu S. Relief: terenuri plane. Redactat: Simona Mihãilescu.2.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971. Phragmites australis. Carex hostiana.HAB 1999: 54. Parascan et Danciu 1976. Munþii Godeanu. Ularu et Cardaºol 1979. Mihãilescu S.). caracteristice: Sesleria uliginosa. Schoenus nigricans. Munþii Fãgãraº. Sanda et al.

Saxifraga heucherifolia. Drãgulescu 1995. Voik 1976. Epilobium alsinifolium.12 Hard water springs PAL. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. 1997. 1977 (Syn. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Juncus triglumis. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). Müller 1961 (Syn. Chrysosplenium alternifolium. Swertia punctata. pânã la 50%.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. 1972. Puºcaru-Soroceanu 1981. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Substrat: acid sau bazic. Cardamine opizii. Chrysosplenium alpinum. Stratul muºchilor. 1979.1221 Hard water bryophyte springs. 1991. Hulm et al. Coldea et al. Plãmadã 1974. 1957) Th. Chrysosplenium alpinum.8). Relief: vãi subalpine. Saxifraga aizoides. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv.0–6. Deschampsia caespitosa.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris.30C. Cardamine amara. Scapania undulata. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha).5.2. Clima: T = 3.12 Hard water springs CORINE: 54. jilav umede pânã la ude. Silene pusilla. Redactat: Simona Mihãilescu. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m.). Sanda et al. pe versanþi slab înclinaþi.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris. Alexiu 1998. Valoare conservativã: redusã. 1949.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Aconitum tauricum.6– -1. Viola biflora. 54. Epilobium nutans. Bryum pseudotriquetrum. înalt de 12–15 cm. Veratrum album. 1998. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. 2001. Boºcaiu et al. Mihãilescu S. Brachythecium rivulare. cu caracter hidrohigrofil. Stellaria nemorum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 1996. P = 1100–1450 mm. 309 . Sanda 2002. uneori cu acoperiri mari. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. Alte specii importante: Caltha laeta. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. Chaerophyllum hirsutum. 2005 (ined. Coldea 1990.HAB 1999: 54.

Mihãilescu S. et al. Vf. Saxifraga stellaris. Cratoneuron filicinum. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m.50C. Corongiºul Mare. Alte specii importante: Silene pusilla. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Epilobium alsinifolium. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%.). Specii endemice: Achillea schurii. Chrysosplenium alpinum. Chrysosplenium alternifolium. 2005 (ined. Bryum pseudotriquetrum. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. Bryum pseudotriquetrum. Achillea schurii. Valoare conservativã: foarte mare. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Cochlearia pyrenaica. Sanda et al. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Crepis paludosa. 1991. Relief: vãi montane ºi subalpine. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. Coldea 1990. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. înalt de 12–30 cm. Literaturã selectivã: Puºcaru D.3. Saxifraga aizoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. Beldie 1967. Stellaria nemorum. 1977. Chaerophyllum hirsutum. Valea Lala).5– -1. calcare.2. BãtrânaFundul Râpilor. hidrisoluri eu-mezobazice. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. 1997. Soluri: eutricambosoluri. 1997. Munþii Rodnei (Piatra Rea. Caltha laeta. pH = 7–7.5. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Sanda 2002. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). Epilobium nutans. Sanda et al. Substrat: bazic. P = 950–1425 mm. habitat prioritar. Cratoneuron filicinum. 1956. Lungu 1981. Rebra. Pinguicula vulgaris. Philonotis calcarea. Viola biflora. Clima: T = 3. Valea Gãºeþel-Valea Rebra. Deschampsia caespitosa. 310 . Stratul muºchilor este dominant. ªtefureac 1972. Coldea et al. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. Cardamine amara. Izvorul Fântânii. Silene pusilla.

Veratrum album. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. bine aprovizionate în apã. Sanda et al.5. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). pe terenuri înclinate. 1972. Chaerophyllum hirsutum. Epilobium alsinifolium. Chrysosplenium alternifolium. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. pH = 4. Viola biflora. Calthetum palustris Borza 1963 n. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%.: Calthetum laetae Krajina 1933. P = 1100–1400 mm.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. Scapania undulata. Munþii Retezat. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. Mihãilescu S. Crepis paludosa. Clima: T = 4. 1976. Silene pusilla. Munþii Piatra Craiului. Cardamine amara. Cardamine opizii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. Resmeriþã 1970. Sanda 2002. Mihãilescu S. Valoare conservativã: redusã. Deschampsia caespitosa. Boºcaiu et al. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Carex echinata. 2001. dacica.n. Munþii Fãgãraº. Specii caracteristice: Philonotis seriata. 2001. Epilobium nutans. 1997. 2005 (ined. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Coldea et al. Coldea 1990. Munþii Godeanu.). Munþii Þarcu. Puºcaru-Soroceanu et al. 1997. în etajul subalpin. 1991.2. 1977.00C. slab accidentate. Soluri: hidrisoluri. menþionãm în special pe Philonotis seriata. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. Philonotis seriata. Philonotis fontana.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Angelica sylvestris. pânã la 70%. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Munþii Cindrelului. Sanda et Popescu A. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Drãgulescu 1995.).HAB 1999: 54. În fitocenoze. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m. Substrat: acid.1 Springs CORINE: 54. cu profil scurt (15–25 cm).1. Redactat: Simona Mihãilescu.3–5.0–0. Glyceria nemoralis. Stellaria nemorum. ºisturi cristaline. Structura: Habitat fontinal. Cetãþile Rãdesei). Aconitum tauricum. Veronica beccabunga. 1981.11 Soft water springs PAL. Stellaria uliginosa. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Relief: vãi subalpine.

Cormaia. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Specii endemice: Achillea schurii. Adeseori. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Crepis paludosa. Cardamine amara. Cabana Puzdrele. Deschampsia caespitosa.5. Stratul ierbos este dominant.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. Cãldarea Galaþiul. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Substrat: calcare. Obârºia Hidegului). Epilobium nutans. Viola biflora. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum. realizeazã o acoperire între 35–55%. în regiunea montanã. înalt de 15–30 cm. Munþii Retezat. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.8–7. Sanda et al. 1977. Cãldarea Anieºul Mare. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. 1991. Coldea 1990. Philonotis calcarea. Doronicum carpaticum. Suprafeþe: restrânse. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). Sanda et al. 1993. În Retezat. Caltha laeta. rom. Groapa Bistrei.1. Bryum pseudotriquetrum. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Chrysosplenium alternifolium. 2001. Sanda 2002. Cratoneuron filicinum. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. P = 1000–1350 mm. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Clima: T = 5. Relief: vãi montane. Sadoveanu.HAB 1999: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. pârâul Pintu MicPuzdrele. Valea Cobãºel. endemic în Carpaþii sud-estici. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Stellaria nemorum.00C. Corongiºul Mare.5–1. Soluri: eutricambosoluri. Epilobium alsinifolium.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. Pinguicula vulgaris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum. 2004 (ined.12 Hard water springs PAL. Silene pusilla. Vf. umede.). habitat prioritar. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935.: Saxifragetum aizoidis auct. în jurul apelor (circa 100 ha). Doronicum carpaticum.2. Mihãilescu S. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: foarte mare. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. cu pH = 6.12 Hard water springs CORINE: 54. Doronicum carpaticum. Munþii Þarcu (Vf. Chaerophyllum hirsutum. Olos 1982. Muntele Cailor). Saxifraga aizoides.

11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Borza (1934) din Retezat. Philonotis seriata. Stellaria nemorum. Caltha laeta. Stratul ierbos este bine reprezentat. Saxifraga heucherifolia. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.50C. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii.HAB 1999: 54. Munþii Retezat. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. înalt de 10–30 cm. Chrysosplenium alternifolium. 1923. 2005 (ined.1 Springs CORINE: 54. unde are o largã rãspândire. Relief: vãi montane. acoperire mare de pânã la 60%.). Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). 1976. Brachythecium rivulare. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . Epilobium alsinifolium. în etajul subalpin. Munþii Godeanu. 1997. pH = 5. Specie caracteristicã: Cardamine opizi. menþionãm speciile: Philonotis seriata. Munþii Þarcu. Epilobium nutans. 1991. Doronicum carpaticum. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. Cratoneuron commutatum.0–1.-Bl. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Mihãilescu S. Coldea et al. 1977. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. Sanda 2002. P = 1200–1350 mm. 2001. Chrysosplenium alpinum. Chaerophyllum hirsutum.5. Viola biflora. Silene pusilla. Sanda et al.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al. Aconitum tauricum. Valoare conservativã: redusã.11 Soft water springs PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Sanda et al.1926 descrisã din Alpi. Ulterior a fost semnalatã de A. Substrat: acid. Deschampsia caespitosa. Coldea 1990. Clima: T = 3. Doronicum carpaticum.5–7. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. bine aprovizionate în apã.2. Voik W. Soluri: hidrisoluri mezobazice. în locuri adãpostite de vânturi. ºisturi cristaline sau bazic. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. Stratul muºchilor este dominant. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. cu profil scurt (15–25 cm). Altitudini: 1440–1860 m. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. Redactat: Simona Mihãilescu.

Literaturã selectivã: Borza 1959. Saxifraga heucherifolia. 2001 (syn. Chrysosplenium alpinum. Specie endemicã: Barbarea lepuznica. Stratul ierbos este bine dezvoltat.2. Pascal. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Glyceria nemoralis. Valoare conservativã: moderatã. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Munþii Retezat. Bistriþa Aurie. Sãmãrghiþan M. Raþiu O.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.HAB 1999: 54. 1977. Dihoru 1967. 1981. 1976. Munþii Fãgãraº. P = 800–1200 mm. Puºcaru-Soroceanu et al. Carex remota. 1991. Altitudini: 500–1550 m. Stellaria nemorum. Crepis paludosa. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Valea Gurghiului).1 Springs CORINE: 54. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Impatiens noli-tangere. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Oroian S. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Munþii Godeanu. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. Structura: Habitat sciafil fontinal. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului).0–6.).0–3. Epilobium nutans. Valea Ieduþului. Muntele Vlãdeasa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Mititelu 1971. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Boºcaiu 1967. jilav umede pânã la ude. Muntele Siriu. Clima: T = 8. Philonotis seriata. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. Muntele Govora. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. Lunca Berhinii. 2001. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. 1998. Dihoru 1975. et Sãlãgeanu 1971. Tozzia alpina. Sanda et al. 1981. Coldea 1978. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Raþiu O. Epilobium alsinifolium. 1983.. (Valea Iadului. Munþii Cibinului. Substrat: acid sau bazic. Resmeriþã 1970. Valea Drãganului). Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. Stellaria uliginosa.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Chaerophyllum hirsutum. geogr.5. Boºcaiu 1971.. 2005 (ined. Cardamine amara. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. Deschampsia caespitosa. menþionãm: Philonotis seriata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Sanda 2002. înalt de 12–15 cm. Odatã cu creºterea altitudinii. pânã la 40%. Raþiu O.11 Soft water springs PAL. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Muntele Postãvaru. Philonotis fontana. Gergely I. Mihãilescu S.8). Munþii Plopiº. Munþii Þarcu. Munþii Piatra Craiului. et al. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Valea Sebiºelului). Drãgulescu 1995c. 2001. Munþii Parângului. Raþiu O. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. Caltha laeta. Munþii Harghitei. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior. Beldie. Brachythecium rivulare. 1998. în regiunea montanã. var. Epilobium palustre. Sanda et al. Mihãilescu S. Fink 1977. Popescu G.10C. 314 . Munþii Cindrelului. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). 2001. Munþii Bistriþei. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al.

Veronica beccabunga.11 Soft water springs PAL. Caltheto – Ranunculetum (Resm. Stellaria nemorum. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. pH = 6.2. Defileul Mureºului. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha).11 Soft water springs EUNIS: C2. ºisturi cristaline. Muntele Siriu.HAB 1999: 54. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. et al. Valea Azuga). Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor.50C. Silene pusilla. Epilobium palustre. Redactat: Simona Mihãilescu.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. Ranunculus repens. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului).HAB 1999: 54. et Raþiu 1978). Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. Popescu A. P = 950–1000 mm.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. 15–30 cm înãlþime. Sanda et al. Mysotis scorpioides. cu umiditate ridicatã. 1997. Soluri: hidrisoluri. în microdepresiuni. Epilobium palustre. Clima: 315 . 1971) Resm. Stratul ierbos este dominant.1 Springs CORINE: 54. Calthetum palustris Borza 1934. Poa trivialis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. în regiunea montanã. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. Carex sylvatica.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. Clima: T = 6–5.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2. Epilobium nutans. 1994). Coldea 1991. Substrat: acid. et Sanda 1993. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. Relief: vãi montane. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Sanda 2002. Crepis paludosa. Glyceria nemoralis. Altitudini: 500–950 m. în regiunea montanã. Rumex obtusifolius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. Valoare conservativã: redusã. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota.1 Springs CORINE: 54. Glyceria nemoralis.5. Stellaria nemorum. 1977. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha). Cardamine pratensis. Valea Gurghiului. Sanda et al. 2001. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.11 Soft water springs PAL. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. Rumex sanguineus. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga.

Dihoru 1975. indicã un proces de gleizare a solului. Coldea et al. 2001. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. 316 . ºisturi cristaline sau slab bazic. 1997. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. 1991.0–5. înalt de 10–20 cm. Sanda et al.2. 2001. Chrysosplenium alternifolium. Crepis paludosa. Epilobium palustre. Relief: vãi montane. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. Substrat: acid. Oroian S. Caltha laeta.60C. Brachythecium rivulare. Sanda et al. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum.5. Doronicum austriacum. Lupaºcu 1999. Glyceria nemoralis. Stratul ierbos este dominant. Cratoneuron commutatum. cu profil scurt. Alte specii importante: Ligularia sibirica. P = 800–925 mm. Sãmãrghiþan M. Structura: Habitat din lungul pâraielor. 1998. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. Redactat: Simona Mihãilescu. Chaerophyllum hirsutum. Sanda 2002. 1977. bine aprovizionate cu apã. 1974. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Specii caracteristice: Carex remota. Stellaria uliginosa. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). Cardamine amara. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. pH = 5–6. Coldea 1978. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. 1997. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8.

Armeria alpina. Festucetum glacialis carpaticum E. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. Potentilla crantzii. Specii caracteristice: Silene acaulis. Minuartia gerardii. 1997. Bucºoiu. 1956. disparilis (DH2). Dianthus glacialis. Ligusticum mutellinoides. Minuartia sedoides. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. Redactat: Simona Mihãilescu. Nyár. Clima: T = -2. Androsace chamaejasme.00C. Morarul. et A.: Festucetum glacialis Prodan 1939. 1956. Sanda et al.6. Alte specii importante: Poa granitica ssp. Puºcaru et al. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Sanda 2002. Arenaria ciliata. Minuartia sedoides. în etajul alpin inferior. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã). Puºcaru et al. Juncus trifidus. Þigãneºti). 2001. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. Substrat: silicios. Primula minima. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Carex curvula. Carex fuliginosa. GROHOTIºURI. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis.11 Alpine siliceous screes. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . Campanula alpina. Valoare conservativã: mare. Elyna myosuroides. Hieracium alpinum. P = 800 mm. Festuca supina. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. Potentilla ternata. Festuca glacialis. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. Euphrasia minima. gresii conglomeratice. Specii endemice: Festuca bucegiensis. Beldie 1967). Nyár1964). 1956 (Syn. Coldea et al. Obârºia. plantele acoperind neuniform substratul.2. Acoperirea vegetalã este de 40–60%. Coºtila. Cerastium alpinum ssp. 1956. Omu. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp.1. Minuartia sedoides. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. disparilis. 36. Veronica bellidioides.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha).425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). lanatum. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete.I. Dryas octopetala. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m.31 Alpine siliceous screes. Munþii Fãgãraº. E4. Erigeron uniflorus. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã.6. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Scara.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. Beldie 1967. Luzula spicata.HAB 1999: 61. Structura: Habitat particular.

1991.3–4. Munþii Retezat. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. 2001. Vioreanu. Coldea 1990. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. 1964. 1981. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare. cu reacþie puternic acidã. pe terenuri unde este prezent habitatul. vârfurile Piatra Albã. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. Poa nyárádyana. Csürös I. Doronicum carpaticum. Cãlþun.6. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). grohotiºuri silicioase. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. în etajele subalpin ºi alpin. Grohotiºuri. Soluri: litosoluri slab evoluate. Gãrgãlãu. Literaturã selectivã: Borza et al.HAB 1999: 61. Puºcaru-Soroceanu et al. P = 1300–1450 mm. Oslea. Sanda 2002. 1997.5– -2. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. Hypericum richeri ssp. bogate în pietriº detritic.50C. Vânturariþa). Buia et al. Pietrosul Mare. Poa laxa. Sanda et al. Doronicum clusii. Vf. Clima: T = 1. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm.6. Specii caracteristice: Festuca picta. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. Leontodon croceus. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. Galaþiul). Suprafeþe: mari (100–500 ha). 318 . Puzdra. Arabis alpina. pH = 4. 1934. Vf. Silene (Lychnis) nivalis. Relief: versanþi cu înclinare diferitã.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Rebra. Coldea et al. Poa delyii. Specii endemice: Achillea schurii. Senecio carniolicus.2. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. grisebachii. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. Saxifraga carpathica. Capra).31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. et al. 1959.

11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Alte specii: Saxifraga ascendens. Poa laxa. Substrat: silicios. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. Valoare conservativã: mare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. 1991. cymosa.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. 319 . cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Cardaminopsis arenosa ssp. Veronica baumgartenii. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Sanda et al. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. 1997. Clima: T = -1. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Sanda 2002.HAB 1999: 61. cymosa ºi Saxifraga carpathica. 2001. Oxyria dygina. Anieºul Mare). Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae. Puzdra. Luzula spicata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp. Coldea et al. P = 1450 mm. Grohotiºuri. Saxifraga moschata. Saxifraga carpathica. Cardamine resedifolia.0– -20C. habitat endemic. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Saxifraga oppositifolia. în etajul alpin. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica.2. Anieºul Mic. Structura: Habitat sciafil. Stratul ierbos: speciile edificatoare. Saxifraga pedemontana ssp. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Piatra Albã. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate. borbásii. Poa deylii. Doronicum clusii. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin.

sub pereþii stâncoºi. Capra). Pietrosul.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes. 1937 (Syn. cymosa. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani. Munþii Cernei. Valoare conservativã: mare. contracta. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. non. 1956 cunoscutã din Bucegi. et Wall. P= 1300–1450 mm. Sokol.2. et Wall.. 1928 (Syn. În compoziþia floristicã se semnaleazã. Relief: versanþi înclinaþi. Clima: T = -0. Poa cenisia ssp.: Oxyrietum dyginae auct. Soluri: litosoluri.. speciile: Saxifraga bryoides. acoperã terenul neuniform. grohotiºurile mobile. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. Saxifraga oppositifolia. Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. Veronica baumgarteni. În Carpaþi.. 1928. populeazã. Saxifraga carpathica.) Csürös 1957).. Alchemilla hybrida. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. Cãlþun. rom. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.-Bl. Saxifraga pedemontana ssp.0– -0. împreunã cu alte specii. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. et al. Suprafeþe: restrânse. Munþii Retezat (Muntele Custura).HAB 1999: 61.n. 1926). Specii caracte- 320 . Sokol. grohotiºuri silicioase. Substrat: ºisturi cristaline. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. Munþii Godeanu. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. rezultat al colonizãrii primare. Et Wall. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. cymosa.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2. în etajele subalpin ºi alpin. Cerastium cerastioides. Br. Omul. et al. Achillea schurii. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. Sokol. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. Culmea Ciºa.50C. Munþii Þarcu. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. Piatra Albã). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice. pe versanþii circurilor glaciare. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al. Arabis alpina. 1928.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. specia caracteristicã Oxyria digyna. 1937. În stratul ierbos. Momaia. care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna. cu frecvenþã mare. 61. habitat endemic. Structura: Habitat chionofil. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii.6. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. Grohotiºuri. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha).

2. Veronica baumgarteni. Sanda et al. Specii caracteristice: Silene acaulis. Silene (Lychnis) nivalis. Oxyria dygina. Saxifraga hieraciifolia. Gnaphalium supinum. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Bucura. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. 321 . Poa deylii. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Poa laxa. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. Luzula alpino-pilosa. Saxifraga androsacea. habitat endemic. Sanda 2002. cymosa. Saxifraga carpatica. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. Chrysanthemum alpinum. Silene acaulis. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). Gentiana frigida. Trisetum fuscum. 1978. P = 1350–1450 mm. 1997. Festuca picta. Cystopteris regia. 1993. Coldea 1991. Coldea 1990. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Valoare conservativã: mare. contracta. Pe de altã parte. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Soluri: litosoluri scheletice. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. Cardaminopsis arenosa ssp. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Poa laxa. Ranunculus crenatus. Gruiul. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. ce vegeteazã în condiþii extreme. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Doronicum carpaticum. Arabis alpina. Saxifraga bryoides. Clima: T = -0.5– -1. Soldanella pusilla. Poa psychrophila. Judele. Soldanella pusilla. Substrat: micaºisturi. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Sedum alpestre. 1993. Redactat: Simona Mihãilescu. Peleaga. Cardamine resedifolia.HAB 1999: 61. Sanda 2002. cymosa. Pietrele). Poa cenisia ssp. Taraxacum alpinum. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. granite. Veronica baumgarteni. Doronicum clusii. Structura: Habitat crio-nival. Soldanella pusilla. Pãpuºa. Senecio carniolicus. Luzula spicata. Veronica baumgarteni. Boºcaiu 1971. Specii endemice: Achillea schurii. Sanda et al. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. Alchemilla hybrida. Doronicum carpaticum. contracta. 1978. Coldea et al. Geum reptans. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Saxifraga moschata. Luzula spicata. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Redactat: Simona Mihãilescu.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. 1991.50C. Coldea et al. Muchia Ascuþitã. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Saxifraga ascendens. 1977. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. în etajul alpin.6. 1977. Poa cenisia ssp. Grohotiºuri. Chrysanthemum alpinum. borbásii. 1997.

calcicolum.0– -1. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.2. amfibolite ºi ºisturi sericitoase. alãturi de Saxifraga moschata. În stratul ierbos. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior. Gãrgãlãu. 322 . apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. calcicolum. Soluri: scheletice. deschis.HAB 1999: 61. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. Munþii Þarcu. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. Clima: T = 0.2. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. Substrat: bazic.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. Munþii Godeanu. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp.8–7. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. Anieº. conglomerate calcaroase. Pietrosul).50C. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. fapt relevat.6. calcaros. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Grohotiºuri. pH = 5. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. P = 1300 mm. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. rendzine. Structura: Habitat pionier.

44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Hutchinsia alpina ssp. Saxifraga bryoides. Sanda 2002. calcicolum. Redactat: Simona Mihãilescu. Veronica baumgartenii. Parnassia palustris. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Specii endemice: Doronicum carpaticum. 323 . Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. habitat endemic. 2001. Saxifraga stellaris. Doronicum carpaticum. tremula). Saxifraga androsacea. Viola biflora.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Rhodiola rosea. Poa laxa (P. Munþii Fãgãraº. Alte specii importante: Galium anisophyllon. în etajul subalpin ºi alpin. Luzula spicata. Saxifraga ascendens. Saxifraga hieraciifolia. Beldie 1967. Saxifraga aizoides. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1997. Arabis alpina. 1997. Saxifraga carpatica. Ineu).1991.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Oxyria dygina. brevicaulis.6.2.HAB 1999: 61. Grohotiºuri. Saxifraga moschata. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Coldea et al. Valoare conservativã: mare. Coldea 1990. calcicolum. Sanda et al. Cardaminopsiss arenosa.

1997. Compoziþie floristicã. Valoare conservativã: mare.6. Oxyria dygina. Specii endemice: Achillea schurii. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Alte specii importante: Arabis alpina. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. Sanda et al. Papaver coronasancti-stephani.5.1997. Luzula spicata. Structura: Habitat pionier. localizate în circuri glaciare. Coldea 1990. rendzine. Artemisia eriantha. Dianthus glacialis. Saxifraga bryoides. amfibolite. Poa alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. 1991. În stratul ierbos. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. Rhodiola rosea. Veronica baumagrtenii. Substrat: calcare cristaline. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. Poa laxa (P. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). se remarcã prin prezenþa. Doronicum carpaticum. Silene acaulis. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. uneori abundentã.50C. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. Festuca nitida ssp. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Papver coronasancti-stephani. Galium anisophyllon. tremula). pH = 6–7. Doronicum carpaticum. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 . Sanda 2002. Clima: T = 0. Thymus pulcherrimus. mezofil care prezintã o acoperire redusã. flaccida. P = 1300–1450 mm. habitat endemic. Saxifraga moschata. Soluri: scheletice. Saxifraga ascendens. Saxifraga aizoides. Coldea et al.2. Doronicum carpaticum. Redactat: Simona Mihãilescu.0– -1. Coldea et Pânzaru 1986. Grohotiºuri. sciafil. sãracã în specii.

Clima: T = 0. Soluri: scheletice.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m.HAB 1999: 61. Vânturariþa).7– -1.6.242 East Carpathian calcareous screes. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. 1977 (Syn. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. P = 1300–1450 mm.: Rumicetum scutati auct. Munþii Cãpãþânei (Buila. 61. Munþii Þarcu.). rom. alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. în etajul subalpin ºi alpin inferior. Substrat: bazic pânã la slab acide. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate. S. În stratul ierbos. conglomerate. Saxifraga moschata.50C.2. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 . Munþii Retezat. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). litosoluri. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Munþii Godeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare). Grohotiºuri.

Cerastium lerchenfeldianum. calcicolum. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. Pãun et Popescu G. Epilobium anagallidifolium.2. Valoare conservativã: mare. Parnassia palustris. 1997. Saxifraga androsacea. tremula). Poa cenisia ssp. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. 2001. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Redactat: Simona Mihãilescu. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. etc. Voik et Schneider E. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Galium anisophyllon. Ranunculus oreophilus. Saxifraga carpatica. Senecio rupestris. contracta. Galium album. Voik 1976. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Polystichum lonchitis. Cardaminopsis halleri ssp. 1977. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. Gnaphalium supinum. Poa laxa (= P. Saxifraga stellaris. Prin coluvionarea grohotiºurilor. Alte specii importante: Acinos alpinus. Myosotis alpestris. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. Sanda et al. în stratul ierbos. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. Thymus pulcherrimus. Veronica baumgartenii. Luzula spicata. ovirensis. Cystopteris regia. Doronicum carpaticum. Poa alpina. Viola alpina.. Alyssum repens. Oxyria dygina. Poa molinerii. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Boºcaiu et al. Soldanella pusilla. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 1993. 1979. 1990. brevicaulis. Senecio rupestris. Cenozele de pe grohotiºuri. În unele grupãri. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Saxifraga bryoides.6.. Coldea G. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Arabis alpina. Doronicum carpaticum. Viola biflora. Saxifraga ascendes. Cerastium arvense ssp. 1991. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Saxifraga paniculata. Saxifraga bryoides. Hutchinsia alpina ssp. Coldea et al. Polystichum lonchitis. Sanda 2002. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Înfiriparea unor specii. În cadrul acestei subasociaþii.1997. etc. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Chrysanthemum alpinum. habitat endemic. 1978. Dianthus glacialis.

1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. Primula elatior. de pânã la 25 %.80C. E.6. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. Senecio rupester. Festuca saxatilis. Papaver corona sanctistephani (P. Puºcaru et al. 1956. Täuber et Coldea 1977 (Syn. Clima: T = 1. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. În afara celor douã caracteristici. Habitatul are o acoperire micã. cu o acoperire slabã. Valea Arpãºelului). rendzine. Senecio rupestris. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. Saxifraga oppositifolia. Aceste specii pioniere. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. Aconitum hosteanum. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. Ascuþit. Vf. Substrat: calcaros. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al. 1996. Soluri scheletice. În Piatra Craiului Micã. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. corona sanctistephani). corona sanctistephani.5– -0. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Umerii Pietrei Craiului. pH = 6–7. de ordinul a 10–100 ha. 1956. conglomerate calcaroase. La Zaplaz. 1996. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. et al. Androsace lactea. fãrã o întindere prea mare. Puºcaru et al. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. Saxifraga heucherifolia. speciile caracteristice Linaria alpina.2. Marele Grohotiº. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. et al. Grohotiºuri. Galium anisophyllum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. Poa alpina. Ranunculus oreophylus. Polygonum viviparum etc. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. Suprafeþe: mici.5. Galium album etc. în etajul subalpin. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii. alpinum ssp. Piatra Craiului Micã). Structura: Habitat pionier. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. 1956. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. P = 1300–1400 mm.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al. Anthemis carpatica. prin resturile organice descompuse. Myosotis alpestris. În stratul ierbos. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. Padina Lãncii. Padina Popii.HAB 1999: 61. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. Doronicum columnae. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum.

6. Myosotis alpestris. Puºcaru-Soroceanu et al. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxigraga moschata.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Silene acaulis. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. et al. Thymus comosus. Boºcaiu M. Onobrychis transsilvanica. Ligusticum mutellina. Cerastium transsilvanicum. Alte specii importante: Galium lucidum. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 2004 (ined. 1981. Poa molinerii. Dianthus callizonus.). 1956. Galium lucidum. 1977. Arabis alpina. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). Hutchinsia alpina ssp. brevicaulis. Androsace obtusifolia. et al. falcata. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. Sanda et al. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. habitat endemic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. Poa alpina. Sanda 2002. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. Boºcaiu et al. baumgarteni. taxon caracteristic al asociaþiei. Coldea 1991. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. Literaturã selectivã: Csürös I. Doronicum carpaticum. Linaria alpina. Thymus pulcherrimus. Coldea et al. Saxifraga aizoides. Sedum alpestre. Mihãilescu S. 1997. 2001. Alyssum repens. Mihãilescu S. Myosotis alpestris. 328 . Valoare conservativã: mare. Dianthus spiculifolius.HAB 1999: 61. Viola biflora. Papver corona-sancti-stephani. Saxifraga ascendens.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. Acinos alpinus. Senecio rupestris.2. Calamintha alpina ssp. Grohotiºuri. Draba lasiocarpa. Doronicum columnae. 1997-1998. Cerastium transsilvanicum. Rumex scutatus. Viola alpina. Galium anisophyllum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. Sedum atratum. 1997.

Persistenþa zãpezii. cãldãri glaciare bine luminate. Munþii Þarcu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Specii endemice: Achillea schurii. În stratul ierbos. Clima: T = 3. Mititelu et al. dar ºi brânele acestora. Rhodiola rosea. Thymus pulcherrimus. Grohotiºuri.00C. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. Sanda 2002. Specii caracteristice: Acinos alpinus. habitat endemic. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. Poa alpina. Saxifraga ascendens. Sanda et al. Cerastium cerastoides. Poa molinerii.6.1997. Poa alpina. Polystichum lonchitis. pânã primãvara târziu. Ranunculus oreophilus. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Substrat: bazic. Coldea et al. 1987. Boºcaiu 1971. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. ce se realizeazã în timpul iernii. Galium lucidum. 1991. tremula). Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Relief: coaste însorite. Acumulãrile de zãpadã. Poa laxa (P. Munþii Godeanu. 2001. calcaros. Arabis alpina. Alte specii importante: Saxifraga moschata. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. Moehringia pendula. calcicolum. Munþii Rarãu. P = 1100–1350 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Nechita et Mititelu 1996. rendzine. Soluri scheletice. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . 2001. conglomerate calcaroase. Papaver corona-sancti-stephani. Munþii Hãºmaº. Saxifraga paniculata. Alyssum repens. Munþii Bucegi. Mihãilescu S. Rhodiola rosea.2. Galium anisophyllon.5–1. Poa tremula. Coldea 1990. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. 1997. Senecio rupestris. Cheile Bicazului. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Cardaminopsis arenosa. Silene acaulis. Senecio rupestris. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Cerastium arvense ssp.

Sanda 2002. 1977. Structura: Habitat saxicol. Valoare conservativã: mare. Gymnocarpium robertianum. Sanda et al.50C. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Cystopteris fragilis. Melica ciliata. Relief: fundul vãilor intramontane. Galium album. Origanum vulgare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m.2.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. 1977. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Substrat: calcaros. foarte bogate în humus. Redactat: Simona Mihãilescu. Asplenium viride. Geranium robertianum. Munþii Cernei. Munþii Godeanu. Alte specii importante: Senecio rupestris. pH = 5. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. Sedum fabaria.8–7. În stratul ierbos. Clima: T = 9–2. Valea Seacã). Arabis alpina. bolovãniºuri masive. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. erectum). Moehringia pendula. Grohotiºuri. Galium album (= G. în ultimii 20 de ani. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). Cardaminopsis arenosa ssp. Saxifraga paniculata.). Sedum fabaria.1997. Poa nemoralis.p. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Mihãilescu S. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. Coldea G. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. 330 .HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. Polystichum lonchitis. Galium lucidum. Coldea et al. Sanda et al. Lamium garganicum. 1991. habitat endemic. borbásii. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. Popescu 1999 (Syn. Parietaria officinalis. Moehringia muscosa. Soluri: scheletice. Asplenium ruta-muraria. pe pante abrupte semi-umbrite. Asplenium trichomanes. mai ales datoritã factorului antropic. P = 750–1200 mm. vechi. 2001. Munþii Þarcu.6. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. Boºcaiu et Täuber F. Geranium lucidum. fixate. Vincetoxicum hirundinaria. 2001.

Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Cardaminopsis arenosa. Fragaria vesca. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. Silene heuffelii. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. Valea Iadului. Sanguisorba minor. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. cuprinzând plante de stâncãrii. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. Substrat: grohotiºuri mãrunte. Viola jóoi. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Cheile Dâmboviþei). Poa nemoralis. maximum. Viola jóoi.8–7. borbásii. Festuca rupicola var. Salvia verticillata. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. Vincetoxicum hirundinaria. Sedum album. Silene nutans ssp. Râmeþ. Vadu Criºului.5. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Cheile Runcului). Phyllitis scolopendrium. la altitudine de peste 1000 m (4). Prezenþa. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. Soluri: litosoluri. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia.50C. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). Lamium maculatum. Cystopteris fragilis. Habitat termofil. Thymus comosus. Cnidium silaifolium. Moehringia muscosa. Crãciuneºti. Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Geranium robertianum. Specii endemice: Campanula carpatica. Gymnocarpium robertianum. Geranium robertianum. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Specii caracteristice: Thymus comosus. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Senecio rupestris. de pãdure ºi chiar de pajiºti. la baza stâncilor. Origanum vulgare. Hieracium pilosella. Tãlmaciu-Podul Olt. Cytisus nigricans.0–3. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. de la poalele stâncilor (2). Cardaminopsis arenosa ssp. Valea Sighiºtelului. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. semifixate. Luzula luzuloides. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Melica ciliata. Sedum telephium ssp. Orlaya grandiflora. Teucrium montanum. Habitat termofil. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. Asplenium trichomanes. Muntele Scãriþa-Belioara. cu procent avansat de solificare (1). majoranifolius. Masivul Grohot. 331 . Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. Valoare conservativã: mare. În afarã de specia caracteristicã. Grohotiºuri. Habitat pionier.2. Galium album. saxatilis. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. dubia. Alte specii importante: Erysimum odoratum. Verbascum lychnitis. etc. pH = 5. fiind o grupare pionierã. Sedum hispanicum. Origanum vulgare. pe grohotiºurile mãrunte. Festuca cinerea. în fitocenozele de Galium album. Acinos alpinus. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Valea Ascunsã. habitat endemic. Minuartia verna. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. P = 700–1100 mm.6. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. Cheile Cheii.

mai rar. et Faur N. Coldea 1991. 1971. 1997. et al. 1991. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. ªuteu ªt. 1969. 1969. Boºcaiu et al. Munþii Gilãului. Geranium robertianum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Sanda et al. Specia caracteristicã. Grohotiºuri.6. În sens evolutiv. Sambucus nigra.1997. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. Valoare conservativã: mare. 1964. 1966). Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Cardamine bulbifera. Galium album. Boºcaiu et al. Masivul Grohot. Pop I. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. cum sunt: Urtica dioica. Melica ciliata. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. 2001. Geum urbanum. Lamium maculatum. 1966. Diaconescu F. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. 1996. habitat endemic. et Hodiºan I. Muntele ScãriþaBelioara. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. 1973. Dihoru 1975. Sanda 2002. Cucubalus baccifer. 1977. Asplenium trichomanes. 1984. Redactat: Simona Mihãilescu. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. Munþii Bihor. 1973. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). slab închegate. fixate din locurile umbrite. Alexiu 1998. Vincetoxicum hirundinaria. Milium effusum etc. Raþiu O. Vadu Criºului. et Hodiºan 1963. 1970. Soluri: litosoluri. Galium lucidum. Pop I. ªuteu ªt. Sanda et al. Pop I. Origanum vulgare. Clima: T = 9. Sanda 2002. ªuteu et Faur 1977. 1984. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. Schneider-Binder E. Coldea et al. Hodiºan I. Mycelis muralis.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. 1958. Phyllitis scolopendrium. Poa nemoralis. Dihoru et al. Structura: Habitat heterogen. Raþiu O. 1967. Lunaria rediviva. 1968. Feneº. borbásii. et al. 332 . Valea Ascunsã. Relief: versanþi înclinaþi. Redactat: Simona Mihãilescu. Parietaria officinalis. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. ªuteu ªt. Moehringia muscosa. P = 750–1100 mm. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). 1964. 1968. 1966. Pop I.2. Literaturã selectivã: Csürös ªt. De remarcat în compoziþia floristicã. 1971. 2001. Coldea G. Stratul ierbos.00C. 1971. Valea Iadului. Senecio rupestris.0–4. Râmeþ. et al. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Sanda et al. În unele grupãri. Pop I. grosiere ºi. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. Coldea et al. Geranium lucidum. Gymnocarpium robertianum. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. Circaea lutetiana. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis.

1966. 2001. Tussilago farfara etc. Cheile Cheii). Munþii Godeanu. Salvia glutinosa. Csürös 1958. Parietria officinalis. Alexiu 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Munþii Cernei. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Munþii Scãriþa-Belioara. borbasii. incl. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Silene vulgaris. Sanda et al. Boºcaiu 1971. Melica ciliata. Valoare conservativã: redusã. H2. Alte specii importante: Geranium robertianum. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. 1937 (Syn. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. pe terenurile puternic luminate. 1937. Galeopsis ladanum. Teucrium montanum. Csürös et Csürös-Káptalan M. Valea Iadului. Vincetoxicum hirundinaria. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Cardaminopsis arenosa ssp. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. Raþiu O.2. Achnatherum calamagrostis. P = 850–1100 mm.1997. Pe lângã speciile caracte- 333 . stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Grohotiºuri.6. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Káptalan 1966). 1937. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Coldea et al. Valeriana officinalis. Thymus comosus. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. Munþii Þarcu. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. Coldea 1991.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. 1984. Cheile Dâmboviþei. Tx. et al. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Suprafeþe: mici (10–100 ha). Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. Festuca rubra. Redactat: Simona Mihãilescu.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. în regiunea montanã. Clima: T = 7–50C. Origanum vulgare.HAB 1999: 61. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Arabis alpina. 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. Specii endemice: Thymus comosus. ristice grohotiºurilor.61 Peri-Alpine thermophilous screes. Galium album. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. Moehringia muscosa. Senecio rupestris. Sanda 2002.

Galium album. descris din Alpi. Cardaminopsis arenosa. 1918. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Festuca xanthina. Alyssum petraeum. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Asplenium trichomanes.-Bl. Melica ciliata var. borbásii. 2001. Thymus comosus. Melica ciliata. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m.1997. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. Poa nemoralis. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. Structura: Habitat termofil. Soluri: litosoluri. Geranium robertianum. cu înclinare de 35–400.2. Thymus comosus. Balcani unde au un areal optim. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Valoare conservativã: redusã. Lamium garganicum. Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Parietaria officinalis. Sanda 2002. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). P = 800 mm. Specii endemice: Silene nutans ssp. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Grohotiºuri. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). Coldea 1991. în regiunea colinarã. flavescens. Lamium bithynicum. dubia. Parietaria erecta.80C. Galium purpureum. Coldea et al. Sanda et al. Clima: T = 7. Substrat: calcaros.HAB 1999: 61. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. Redactat: Simona Mihãilescu.311 Rough-grass screes EUNIS: H2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. Origanum vulgare. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 .6. Teucrium montanum. Arabis procurrens.

: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967).5– -2. Munþii Piatra Craiului. Valeriana tripteris. cu pereþi aproape verticali (80–900). Substrat: silicios. Clima: T = 3. Primula minima. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. 2001. Valoare conservativã: mare. Specie endemicã: Silene dinarica. în etajele subalpin ºi alpin inferior.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Coldea et al. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Soluri: Clima: T = 2. Soluri: superficiale cu pH = 5.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m. Grimmnia apocarpa.2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Munþii Hãºmaº.5–5.00C.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976.HAB 1999: 62. Festuca supina. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62.0– -1. Grohotiºuri. Stratul ierbos este bine dezvoltat. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Sanda 2002. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Sanda et al. Voik 1976. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana. Campanula alpina. Redactat: Simona Mihãilescu. Juncus trifidus. moderat umede.8. 1956 (Syn.6. Coldea 1991. Juncus trifidus. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari.6. 1997. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). screes and sands CORINE: 62. Relief: fisuri de stânci. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota). R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica. Festuca supina. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m. în etajele subalpin ºi alpin.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Structura: Habitatul rupicol. 335 .15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. P = 1350–1450 mm. P = 800 mm.2. Literaturã selectivã: Schneider E. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago.00C.HAB 1999: 62. Alte specii importante: Veronica baumgartenii.2. Masivul Ceahlãu. et Voik 1976. habitat endemic carpatic.

1991. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne. Specii endemice: Androsace villosa ssp. grupãrile sunt sãrãcite. Redactat: Simona Mihãilescu. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. Cardaminopsis arenosa. screes and sands CORINE: 62. arachnoidea. Coldea et al. Substrat: conglomerate. Beldie 1967. Asplenium ruta-muraria. demissa. habitat endemic. Nechita et Mititelu 1996. Mihãilescu S. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. transsilvanicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha.6. Eritrichium nanum ssp. jankae ºi Viola alpina. Erysimum witmannii ssp. Asplenium trichomanes. Erysimum witmannii ssp. calcare jurasice. Kernera saxtilis. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. intervin oligotermele Saxifraga moschata. Grohotiºuri. Sanda et al. Draba kotschyi. Trisetum alpestre. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. Campanula cochleariifolia.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. Gypsophila petraea. numai în abruptul Jepilor Mici. Alyssum repens. Saxifraga moschata. Täuber. Eritrichium nanum ssp. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. cu expoziþie sudicã sau esticã. jankae.HAB 1999: 62. Pe culmile mai înalte. Poa nemoralis. Silene nutans ssp.2. Androsace lactaea. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. În stratul ierbos. Coldea 1977. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. Lloydia serotina. în etajul alpin superior. Campanula kladniana.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Campanula carpatica. Coldea 1990. Silene zawadzkii. transsilvanicum. 336 . Saxifraga paniculata. lipsind speciile saxicole mezoterme. Cystopteris regia. Structura: Habitat xero-heliofil. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. 1997. Laserpitium latifolium. Saxifraga mutata ssp. Sanda 2002. În schimb. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. 2001. 2001.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. dubia. Dianthus spiculifolius.

00C. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. care deþin o constanþã ridicatã.HAB 1999: 62. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile. Dintre însoþitoarele mai frecvente. 1977. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Pawl. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. Coldea et al. 2001. 1997. Faþa Retezatului). Muchia Ascuþitã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. diferenþialã. Structura: Habitat casmofit. xero-heliofil. caracteristicã ºi Juncus trifidus. et Wal. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. în etajul subalpin.6. Structura: Habitat rupicol.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. habitat endemic carpatic. Lacul Ana. 1935. Draba kotschyi. Grohotiºuri. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Redactat: Simona Mihãilescu. Este o grupare deschisã. P = 1300–1425 mm. Valea Judelui.0– -0. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Solidago virgaurea ssp. în etajul subalpin. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. Valoare conservativã: mare. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. Soluri: superficiale cu pH = 5. Agrostis rupestris. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Soluri: proto-rendzine. Juncus trifidus. 1956 (Syn. Clima: T = 1. cu expoziþii nordice. relictar. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Coldea 1991.5–5. Sanda 2002. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii. Draba 337 . Alte specii importante: Campanula kladniana. habitat endemic.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al.5– -0. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).2. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. minuta. Clima: T = 1.8. Sanda et al. Substrat: granite.. Valoare conservativã: mare. P = 1300–1400 mm.00C. Festuca supina.

Pawl. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. 338 .8. Clima: T = 2. Sanda et al. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana. 1997. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. et Walas 1937) Simon 1958. Dianthus henteri. Coldea 1991. Festuca supina. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. pH = 5. Alyssum repens Trisetum alpestre. Dianthus tenuifolius.50C. Redactat: Simona Mihãilescu. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. screes and sands CORINE: 62. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m.2. Gypsophila petraea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi.5–5. Saxifraga luteoviridis. Beldie 1967. Valoare conservativã: redusã. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri.0–0. Sanda 2002. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu. Coldea et al. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Kernera saxatilis. Piga din Baicu. care prezintã o constanþã ridicatã. 1977. 1997. Specii endemice: Achillea schurii. Coldea 1991. Saxifraga paniculata. Saxifraga pedemontana ssp. Grimmia ovalis.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Coldea et al. în stratul ierbos. Literaturã selectivã: Simon 1958. 2001.HAB 1999: 62. Redactat: Simona Mihãilescu. Androsace lactaea. 2001. Doronicum carpaticum. cymosa. Sanda 2002. Substrat: acid.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. Structura: În Parâng.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Polypodium vulgare.6. Boºcaiu et al. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. în etajul subalpin. Poa nemoralis. Saxifraga mutata ssp. Rhabdoweisia fugas. Juncus trifidus. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. P = 1250–1350 mm. pe roci dure. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Sanda et al. Campanula carpatica. Grohotiºuri. Relief: stâncãrii abrupte. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. Bisericile din Bulz). Saxifraga pedemontana ssp. Custura Mãtaniei. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile. demissa. Vf.

în regiunea montanã. Structura: Habitat sciafil. Cortusa matthioli. Munþii Godeanu. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Campanula carpatica. Valeriana montana.50C. Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. Zólyomi 1931. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . Munþii Suhard. În stratul ierbos. Munþii Iezer-Pãpuºa. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978). calcaroºi cu Cystopteris fragilis.5–0. Substrat: calcare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Munþii Piatra Craiului.6. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. Popescu et Doltu 1977. Grohotiºuri.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. Saxifraga cuneifolia. Munþii Rarãu.2. datoritã apelor de infiltraþie. Beldie 1967. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. P = 800–1300 mm. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Clima: T = 7. Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. (1936) 1949 (Syn. Soluri: superficiale. Munþii Cernei. Munþii Þarcu. Munþii Hãºmaºul Mic. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil.

Cystopteris fragilis. Saxifraga corymbosa. Silene dubia. Pietrosul. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. 1997. Moehringia muscosa.2. Specii endemice: Aconitum moldavicum. Corongiº). Sanda 2002. Sedum maximum. 340 . Sedum hispanicum. 1997. 2001. 2001. Sanda et al. Carex brachystachys. brâne. Polypodium vulgare. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Asplenium trichomanes. Asplenium ruta-muraria. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Sanda et al. P = 1250–1350 mm. Specii endemice: Silene nutans ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. Redactat: Simona Mihãilescu. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Soluri: rendzine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Gypsophila petraea. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Saxifraga paniculata. 1977. Coldea et al. Sanda et al. mai slab înclinate dar însorite. Poa rehmanii.70C. Sanda 2002. Poa rehmanii. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Valeriana tripteris. Campanula carpatica. Nechita et Mititelu 1996. Mihãilescu S. Asplenium trichomanes.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990.6. stânci calcaroase. Boºcaiu 1971. Valoare conservativã: mare. Polypodium vulgare. Clima: T = 4. Cystopteris regia. Relief: creste. Cystopteris fragilis.5–0. Redactat: Simona Mihãilescu. Cardaminopsis arenosa. Cortusa matthioli. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. În stratul ierbos. Hepatica transsilvanica. dubia. Gymnocarpium robertianum. Ctenidium molluscum. Grohotiºuri. 1973. Substrat: calcaros. Valoare conservativã: mare. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Literaturã selectivã: Coldea 1990. 2001. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. 1997. Asplenium ruta-muraria. Alte specii importante: Asplenium viride. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Thymus comosus. Poa nemoralis. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. Campanula kladniana. habitat endemic. Valeriana tripteris. Moehringia muscosa. Literaturã selectivã: Diaconescu F. Saxifraga paniculata. 1991. Alexiu 1998. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Valeriana montana. Coldea 1991. menþionãm Ctenidium molluscum. Specii caracteristice: Asplenium viride. Sedum maximum. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. habitat endemic.

Saxifraga luteoviridis. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia. Cystopteris fragilis. În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. Structura: Habitat rupicol. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia. Poa nemoralis. Campanula cochleriifolia. Androsace lactaea. Carex sempervirens. Asplenium viride. P = 1375 mm.70C.6. demissa. Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Munþii Piatra Craiului.HAB 1999: 62. Valoare conservativã: mare. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . Substrat: calcaros. Clima: T = 1. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m.5–0. abrupte. Asplenium trichomanes.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Androsace lactaea. înclinate (75–850). Kernera saxatilis.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. habitat endemic.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2.2. Gypsophila petraea. Saxifraga mutata ssp. În stratul ierbos. screes and sands CORINE: 62. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii. Soluri: rendzine. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). ombrogene ºi umede. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Grohotiºuri.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. Sedum hispanicum. Valoare conservativã: mare. Galium purpureum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. Sanda 2002. Aster alpinus. Coldea 1991. Mihãilescu S. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Redactat: Simona Mihãilescu. Asperula capitata. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. 2001. P = 700–1300 mm. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. Munþii Bihor. Vadu Criºului. versanþi cu pietriºuri. Cheile Ordâncuºei. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. habitat endemic. 1997. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album.0–1. Asplenium ruta-muraria. Sighiºtel. Arenaria serpyllifolia. Cheile Cibului.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. Biscutella laevigata. Saxifraga cuneifolia. dubia. Melica ciliata. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa.00C. Substrat: calcare. 1966 (Syn. 342 . Cardaminopsis arenosa. Moehringia muscosa. Teucrium chamaedrys. Sanda et al. Phyteuma orbiculare. Saxifraga mutata ssp. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada).6. Bãcâia. Munþii Piatra Craiului. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Valea Iadului. Festuca versicolor. Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. N. Leontopodium alpinum. Grohotiºuri. Munþii Leaota. Cheile Feneºului. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. fiind cuprins între 50–90%. Sesleria rigida ssp. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Asplenium viride. Poa nemoralis. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. 2001. Ctenidium molluscum. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Haynaldiana. Munþii Cãpãþâniei (Buila. demissa Silene nutans ssp. Clima: T = 9.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Melica ciliata. Literaturã selectivã: Fink 1977. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. Masivul Curãturi. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. transsilvanicum. Coldea et al. Soluri: rendzine. Saxifraga paniculata. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Erysimum witmannii ssp. coarctata). Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Stratul muscinal este bine reprezentat. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. proprii substratului calcaros. quadrivalens). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Teucrium montanum. Thymus pulcherrimus. Relief: stânci. Ceterach officinarum.2. Vânturariþa). trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Gradul de acoperire al speciilor este variabil.

Symphyandra wanneri.5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn.8–7. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. 2001. trichomanes. Coldea 1991. În stratul ierbos. Valoare conservativã: mare. ªtefan et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. 1966. Specii endemice: Campanula carpatica.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Cisnãdioara.50C. Silene nutans ssp. Thymus comosus. Mihãilescu S. Vrancea). Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Sedum maximum.HAB 1999: 62. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). 1967. Valea Iadului. Sebiºelului. Pop I. 1997. Sanda 2002. 1963. Structura: Habitat rupicol. Substrat: ºisturi cristaline. P = 1250 mm. fragmentat. Valea Sebeºului). trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Polypodium vulgare. 2001. Valea Sadului. Asplenium trichomanes ssp. bailloni).2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Valeriana tripteris. Alexiu 1998. Geranium macrorrhizum. Seseli rigidum. et al.6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. Knautia dumetorum. Festuca rupicola (var. Sempervivum zeleborii. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. N. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Hodiºan 1965.2. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens. bivalens) au un rol preponderent. Valea Râmeþului. Clima: T = 2. Boºcaiu 1970. pH = 5. Poa nemoralis. Grohotiºuri. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Valea Cãlimãneºti. în regiunea montanã. Boºcaiu et al. Diaconescu 1973. Hieracium pavichii. Munþii Retezat. Galium kitaibelianum. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. quadrivalens).: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. Cheile Miniºului). trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. 1997. et Hodiºan 1959. Jovibarba heuffelii. Epilobium collinum. Valea Drãganului. Coldea et al. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. 1984. Raþiu O. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. coziane). Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. Valea 343 . dubia. Valea OltuluiTurnu Roºu. Saxifraga cuneifolia. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. 1997. Silene flavescens. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus.

6.2. Grohotiºuri. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 . stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase.

Sanda et al. Literaturã selectivã: Raþiu O. dubia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Neckera besseri. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã. Sanda 2002. Clima: T = 2. Geranium lucidum. Sanda 2002. Galium kitaibelianum. Asplenium viride. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Thymus comosus. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. 1976. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1972. Raþiu O. Silene nutans ssp. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. 1984. Veronica bachofenii. sunt prezente numeroase briofite. Sanda et al. ªuteu 1968. Asplenium ruta-muraria. 1995. 1997. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Drãgulescu 1988. Valeriana tripteris. pionier. Coldea 1991. Substrat: ºisturi cristaline. Cheile Miniºului. Valeriana tripteris. Sanda et Popescu A. fragmentat. Diaconescu 1973. 1970. Soluri: superficiale cu pH = 5. Moehringia muscosa.5. Asplenium viride. Dicranum scoparium.HAB 1999: 62. În Cheile Miniºului. Specii endemice: Silene nutans ssp. Neckera complanata. Defileul Criºului Repede. Geranium robertianum. Ciurchea 1970. Structura: Habitat rupicol. 1997. 345 . R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: redusã. Peia P. Sempervivum schlehanii. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. 1966. Ctenidium molluscum. Alte specii importante: Poa nemoralis. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m.8–7. tot timpul anului. Epilobium collinum. scabridum. Stratul muscinal: În general. Polypodium vulgare. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. sciafil. 1976. Sedum hispanicum. Sârbu et al. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. et al. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Hypnum cupressiforme. Cystopteris fragilis. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia. et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Sedum maximum. Sedum maximum. Literaturã selectivã: Borza 1959. Moehringia muscosa.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Eºelniþa. Asplenium ruta-muraria. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. Boºcaiu 1970. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1999. Cystopteris fragilis. Saxifraga paniculata. 2001. 1977. Schneider-Binder E. Asplenium trichomanes. Mnium longirostre Isothecium myurum var. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. 1978. Schneider-Binder E. În Defileul Criºului Repede. Specii endemice: Campanula carpatica. Borza et Boºcaiu 1967. Asplenium septentrionale. Coldea et al. Sârbu et al. Sanda et al.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Isothecium myurum var. Grohotiºuri. Dianthus henteri. 2001.50C. Ceterach officinarum.6. P = 800 mm.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963.2.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. 1956 din Munþii Bucegi. Substrat: calcare moderat umede.HAB 1999: 62. în numãr mare. subliniem prezenþa. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m. Prin specia edificatoare Gypsophila petraea. a speciilor endemice. P = 1200–1300 mm.6. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . pH = 6. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. în etajul subalpin. În stratul ierbos. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al.0–1.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Clima: T = 3. Structura: Habitat rupicol deschis. ªaua Crãpãturii).50C.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL.2. Grohotiºuri. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã. screes and sands CORINE: 62. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.8–7. Relief: stânci cu pereþi verticali.5.

xero-heliofil. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. Munþii Rarãu. Coldea 1991.6. Valoare conservativã: mare. Draba haynaldii. ulterior. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. Substrat: calcare. Hãºmaº. Gypsophila petraea. Munþii Hãºmaº. Relief: stânci însorite. Munþii Rodnei. 2001. demissa. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. arachnoidea. 1977. jankae. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. diferitã de asociaþia descrisã de B. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. habitat endemic carpatic. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu.HAB 1999: 62. Coldea et al. Soluri: proto-rendzinic. Structura: Habitat rupicol.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. Cu certitudine. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. Alte specii: Saxifraga luteoviridis. Androsace lactaea. demissa. Mihãilescu S. screes and sands CORINE: 62. Saxifraga mutata ssp.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. demissa. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). 2001. Carex sempervirens.0–2. Masivul Ceahlãu (?). Sanda et al. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. Specii endemice: Achillea schurii. Saxifraga paniculata. Androsace villosa ssp. Eritrichium nanum ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. et Walas 1949 (Syn. Rarãu. haynaldiana. realizeazã 347 . et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Helianthemum alpestre. Campanula kladniana. P = 1000–1250 mm. 1997.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Sanda 2002. Rodnei. Grohotiºuri. Poa nemoralis. Asplenium ruta-muraria. Pawlowschi 1937 din Tatra.00C.2. Silene zawadzkii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. 1937) Pawl. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. în regiunea montanã. În stratul ierbos. Este amintitã. Clima: T = 5. Redactat: Simona Mihãilescu.

Täuber. jankae.50C. Leontopodium alpinum. 1987. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Valoare conservativã: mare. Substrat: calcaros. Asplenium trichomanes. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Artemisia eriantha. 348 . rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Poa laxa. P = 1325 mm. considerat balcanic. screes and sands CORINE: 62. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. dubia.6. Structura: Habitat saxicol. Campanula kladniana. et Voik 1977.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. Reprezintã un omolog. Asplenium rutamuraria. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Puºcaru-Soroceanu et al. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. habitat endemic. Soluri: superficiale.2. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Alte specii importante: Gypsophila petraea. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. În stratul ierbos. Saxifraga paniculata. Asplenium viride. rocheliana ºi Gypsophila petraea. haynaldiana. Silene zawadzkii. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Cystopteris fragilis. Grohotiºuri. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. Eritrichium nanum ssp. xero-heliofil. Trisetum alpestre. Crepis jacquinii. Nechita et Mititelu 1996. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp.HAB 1999: 62. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et Pânzaru 1987. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. Coldea et al. Kernera saxatilis. Coldea 1990. Thymus comosus. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. SchneiderBinder E. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. 1977. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. Erigeron uniflorus. Specii endemice: Campanula carpatica. Thymus pulcherrimus. Poa nemoralis. 1997. 2001.0–2. Sanda 2002. Coldea 1977. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. Cardaminopsis arenosa. Silene nutans ssp. Clima: T = 3. habitat endemic. Alyssum repens. Mititelu et al. Coldea 1991. stâncãrii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL.

Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. Asplenium septentrionale. Jovibarba heuffelii. 1997. Specii endemice: Silene nutans ssp. 1250 mm. Hedwigia ciliata. Gypsophila petraea. Saxifraga paniculata. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp.00C. dubia. cu pereþi aproape verticali (50–900). 1997. Alte specii importante: Sedum maximum. Clima: T = 6. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. Relief: fisuri de stânci acide. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. bazalte. 2001. Thymus comosus. în regiunea montanã. Cardaminopsis arenosa. Coldea et al. 2001.5–5. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m. cu pH = 4. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. diferenþiindu-l de cel similar. Soluri: litosoluri. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. Eritrichium nanum ssp. Coldea 1991. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Drãgulescu 1988. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. 1975. Androsace lactea. Saxifraga paniculata.5–3. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Kernera saxatilis. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Redactat: Simona Mihãilescu. Asplenium viride. Coldea et al. Munþii Cibinului. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului.HAB 1999: 62. 1977.8. Coldea 1991. Munþii Cãlimani. Sanda et al. Campanula kladniana. Cystopteris fragilis.2. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. granite. andezite.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Structura: Habitat sciafil. P = 850– 349 . Polypodium vulgare. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa nemoralis.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. jankae. Sanda 2002. prezent în Europa Centralã. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. rocheliana.6. Sanda 2002. În stratul ierbos. Tx. 1993. Asplenium trichomanes. Sanda et al. rocheliana. Grohotiºuri. Oligotrichum hercynicum. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Substrat: ºisturi cristaline. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. arachnoidea.

1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Substrat: calcaros. termofil. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978. în etajul colinar. Relief: pereþii stâncoºi. Clima: T = 11.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. Soluri: rendzine superficiale.2.90C. P = 750–1200 mm. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Piatra Cloºani. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Cazanele Dunãrii.0–4. Valea Þesnei.6. abrubþi ºi umbriþi. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. Grohotiºuri. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa.HAB 1999: 62. stânci calcaroase. Structura: Habitat calcifil. Cleanþul Ilovei.

Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. Saxifraga paniculata. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. Sanda et al. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. et al. Draba lasiocarpa. quadrivalens. Coldea et al. adeseori. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. Cystopteris fragilis. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. Cardaminopsis arenosa.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Polypodium vulgare. în etajul montan. Micromeria pulegium. SchneiderBinder E. Moehringia muscosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Clima: T = 9. Dianthus kitaibelii. 1939. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Dianthus petraeus. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice.2. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. P = 800–1150 mm. ambele fiind considerate.HAB 1999: 62. Sanda et al. Athamantha turbith ssp. Substrat: calcaros. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Sedum hispanicum. Sedum maximum. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. 1969. 1931. Poa nemoralis. 1997. Sedum maximum. 2001. petraea. Poa nemoralis. Sanda 2002. Soluri: superficiale. Asplenium trichomanes ssp. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Coldea et al. habitat endemic. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Alte specii importante: Micromeria pulegium. Coldea 1991. Coldea 1991. Ciuceava Frasinului).2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. 1970. 2001. petraea. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sedum album.5–4. petraea. Ciucevelor (Cheia Bedinei. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Asplenium ruta-muraria. Saxifraga paniculata. Maloº 1973. Schneider-Binder E. habitat endemic. Cheia Prisãcinei. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. Grohotiºuri. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Asplenium trichomanes. Sanda 2002. Suprafeþe: mici (1 ha). totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. care conferã caracterul regional al habitatului. hungarica. Ceterach officinarum. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952).6.50C. Edraianthus graminifolius. Valoare conservativã: mare. 1997. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. Redactat: Simona Mihãilescu.

Structura: Habitat heliofil. Grohotiºuri. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. saxatilis. Mãgura-Tg. Piatra Bulzului. Bicãjel. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Munþii Trascãu. în regiunea montanã. Ocna. În cadrul asociaþiei. Valoare conservativã: redusã. 1938. 2001. Clima: T = 8. Stratul muºchilor este bine reprezentat.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Paucã A. Sanda 2002.6. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Moehringia muscosa. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. Sanda et al. Sedum maximum.5–6.HAB 1999: 62. Asplenium x adulterinum. Tx. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. 352 . înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966. Substrat: calcare. Mihãilescu S. Saxifraga paniculata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie.50C. Schneider-Binder E. Resmeriþã (1969) 1970. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. Soluri: superficiale. 1937 (Syn. Valeriana tripteris. În sudul þãrii. 1969. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Ctenidium molluscum. 1937). 1941. Specii endemice: Campanula carpatica. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. Nechita et Mititelu 1996. Munþii Cibinului. Silene nutans ssp. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Cystopteris fragilis. Cardaminopsis arenosa. 1997. în regiunea montanã. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. Sedum hispanicum. 2001. Munþii Piatra Craiului. Piatra Singuraticã. Transilvania. Alte specii importante: Poa nemoralis. Alyssum saxatile. Coldea 1991.: Tortulo-Asplenietum Tx. dubia. Polypodium vulgare. Specii caracteristice: Tortula muralis. Munþii Gilãu. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. Asplenium trichomanes. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. P = 900 mm.2.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Festuca rupicola ssp.HAB 1999: 62.

1968. Solul: litosol superficial cu pH = 4. Mititelu et Barabaº 1972. 2001. Valoare conservativã: mare. cu pH = 4.2. Asplenium x adulterinum.75–5. fragmentat. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis.4–6. Fitocenozele. Genista janensis ºi Veronica bachofenii.75–5. Sanda 2002. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. Coldea et al. Clima: T = 8. Structura: Habitat rupicol. Grohotiºuri. 1972. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. Popescu. în regiunea colinarã. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. Valea Sadului. habitat endemic. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. Stratul ierbos. Poa nemoralis. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. Clima: T = 8. Structura: Habitat sciafil. Sanda et al. Asplenium trichomanes. Maria Ciuchea. Literaturã selectivã: Paucã A. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). specific Carpaþilor româneºti. Jovibarba heuffelii.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. sunt speciile dacice: Silene dubia. 1941. Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Coldea 1991. identificate de noi în (Sanda. Substrat: acid. Schneider-Binder E. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Sedum maximum. Jovibarba heuffelii.0–6. Cystopteris fragilis. Silene nutans ssp.20C. fragmentat. În locuri cu înclinaþie mai micã. P = 750–850 mm. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. Polypodium vulagre.6. Substrat: roci silicioase. Asplenium ruta-muraria. Thymus comosus. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia. Relief: zone piemontane. Epilobium collinum. Specii endemice: Silene nutans ssp.HAB 1999: 62.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969.50C. dubia. Doltu. Alte specii: Veronica bachofenii.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. P = 770 mm. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului. Solul: litosol superficial. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei. Asplenium septentrionale. Asplenium cuneifolium. 1997. 1977). 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. Cardaminopsis arenosa. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m.

2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1995.70C. 1997. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Poa nemoralis. Asplenium trichomanes. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Specii endemice: Silene nutans ssp. dubia. apoi. Eºelniþa. 2001.6. Sanda et al. Sedum maximum. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Coldea 1991. Veronica bachofenii. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. 1977. Coldea et al. în regiunea colinarã.9–6. 2001. Clima: T = 10. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Defileul Criºului Repede.2.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). Drãgulescu 1988. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. Thymus comosus. Relief: 354 . 1969. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Sedum hispanicum. Cheile Miniºului. Sanda et al. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Valoare conservativã: mare. habitat endemic.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Grohotiºuri.HAB 1999: 62. Sanda 2002. P = 600–770 mm. Mihãilescu S. Alte specii importante: Asplenium septentrionale. Asplenium rutamuraria. Redactat: Simona Mihãilescu.

iar temperatura. Structura: Habitat rupicol. Asplenium viride. 1978. Specii endemice: 355 .00C. 2001. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. scabridum ºi Asplenium trichomanes. 1997. În Cazanele Dunãrii. sub bolþile sãpate în stâncã.2. habitat endemic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. pionier. scabridum. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. P = 750 mm. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Schneider-Binder E. Isothecium myurum var. Erysimum comatum. Sârbu I. Moehringia muscosa. condiþii pedo-ecologice precare. abrupþi ºi însoriþi. et al. dubia. Sanda 2002. pendente. Stratul ierbos. Cystopteris fragilis.8–7. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean.HAB 1999: 62. Literaturã selectivã: Raþiu O. Alte specii importante: Poa nemoralis. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Asplenium trichomanes. În Cheile Miniºului. Sesleria filifolia. în timpul verii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Ctenidium molluscu. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Specii endemice: Silene nutans ssp. Substrat: calcaros. Valoare conservativã: mare. Sanda et al. Stratul muscinal: în general. Specii caracteristice: Campanula crassipes. Neckera besseri. Sedum maximum. 1970. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Alte specii importante: Alyssym petraeum. Sempervivum schlehanii. Ceterach officinarum. 1970. mai scãzutã. Geranium robertianum. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Seseli rigidum. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. Valeriana tripteris. Hypnum cupressiforme.5. Clima: T = 11. Ceterach officinarum. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). Stratul ierbos. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. Peia P. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Geranium lucidum. Dicranum scoparium. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. pH = 5.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. fragmentat.6. sunt prezente numeroase briofite. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Relief: pereþii stâncoºi. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Neckera complanata. et al. sciafil. Valoare conservativã: redusã. Asplenium ruta-muraria. 1966. În Defileul Criºului Repede.

2. 1997. Relief: versanþi cu înclinare mare. Cardaminopsis arenosa. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. xerofil. 1971. dubia. et al. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. Alte specii importante: Alyssum saxatile. P = 500 mm. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Horeanu 1978. Pânzaru 1997. Silene nutans ssp. Schiverekia podolica (Bess. 1997. recifale. Sanda et al. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Linum uninerve. Sanda 2002. transplantarea în staþiunea Ripiceni. care colonizeazã roci calcaroase. Coldea et al. Clima: T = 9. 1971. Coldea 1991. Polypodium vulgare. habitat endemic. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). Grohotiºuri. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. 356 . 1997. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. Asplenium rutamuraria. 1969. Asplenium trichomanes. Sedum maximum. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. Sanda 2002. Sempervivum zelebori. ca mãsuri de salvare. Stratul ierbos. Specii caracteristice: Schivereckia podolica.6. Soluri: litosoluri.50C. Suprafeþe: mici. în 1978. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1972. au o acoperire de 25–45%. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. Valea Prutului. Valoare conservativã: mare. Coldea et al. Valeriana tripteris. s-a propus. Redactat: Simona Mihãilescu. Botoºani). Poa nemoralis. 1–12 m2 (circa 1 ha). Substrat: calcaros. Structura: Habitat pionier. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. 1997. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). 2001. ca specii edificatoare. Redactat: Simona Mihãilescu. Cystopteris fragilis.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al.) Andrz.

acide (pH = 5.6. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. de ordinul a 1 ha. Coldea et al. Relief: bolovãniºuri.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. În stratul ierbos. Specii endemice: Achillea schurii. 357 . Soldanella pusilla. Veronica alpina. Clima: T = 3– -2. P = 1200–1450 mm. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. Munþii Þarcu – Godeanu. Saxifraga stellaris. Coldea 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm).6. Valoare conservativã: redusã. ªaua Ciºa-Omul. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. Sedum alpestre. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Substrat: silicios. Luzula alpino-pilosa.HAB 1999: 36. 1997.50C. Structura: Habitat pionier.HAB 1999: 36.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4.2. argilonisipos. în etajele subalpin ºi alpin. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). Ciortea ºi Negoiu). Luzula alpino-pilosa. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Suru. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Ranunculus crenatus. Literaturã selectivã: Voik 1976. Grohotiºuri. Poa alpina. Specii caracteristice: Arenaria biflora.3. Sanda 2002.-Bl. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora. Cãldarea Sãratã. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. 2001. Nardus stricta. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. ca edificatori principali ai acestor cenoze.3). se remarcã: Gnaphalium supinum. 1926.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline. Poa alpina. pe lângã Arenaria biflora. Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda et al.

Suprafeþe: mici (1–4 m2). care.: Luzuletum spadicae Br. Relief: pante moderate. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. deºi este superficial.2. Coldea 1990. Plantago gentianoides. de ordinul la 1 ha. grohotiºuri silicioase înclinate. Momaia. 1981. 1956. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm).6– -2. Sanda et al. Valoare conservativã: redusã. Gnaphalium supinum. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). datoritã solului care. Polytrichum juniperinum. în majoritatea masivelor. Pholia cuccullata. Buhãescu Mic. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. lipsite de sporogoane. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Pãpuºa. Structura: Habitat pionier. frecvent. Kiaeria falcata. Primula minima sau Carex curvula. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1926 (Syn. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. care se dezvoltã pe pietriºuri.-Bl. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Coldea et al. 1997.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. grohotiºuri semifixate. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura.6. Piatra Albã). Alte specii importante: Salix herbacea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Redactat: Simona Mihãilescu. în Bucegi.HAB 1999: 36. 1926 retezaticum Borza 1934). Sedum alpestre. Munþii Þarcu – Godeanu. Altitudine: 1900–2270 m.00C.8). 1991.-Bl. Sanda 2002. Veronica alpine. Valea Sadului. Oligotrichum hercynicum. acide (pH = 4. Gruniu. în etajul alpin. Ranunculus crenatus. Pholia commutata. Cercetãrile. Drãgulescu 1995. Soldanella hungarica ssp. Bucura). Clima: T = -0. Anthelia juratzkana. 2001. acide. P = 1450 mm. Peleaga. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. Poa deylii. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea. Puºcaru-Soroceanu et al. Munþii Fãgãraº. Grohotiºuri. Poa deylii ºi 358 . Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. Valea Sadului. Festuca picta. Luzula alpino-pilosa. în etajul subalpin. de ordinul a 1 ha. menþionãm: Salix herbacea. Soluri: litosoluri superficiale. Cerastium cerastoides. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. Substrat: silicios. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. P = 1300–1450 mm. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate.00C. hungarica. are totuºi un conþinut humic bogat. Soldanella pusilla. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. Substrat: silicios. Clima: T = 0. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. Suprafeþe: mici. Cãldarea Bila). Se asociazã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare.0– -2. Carex pyrenaica.

Sanda et al. Valoare conservativã: redusã. Nardus stricta. În Munþii Rodnei. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. având o acoperire de pânã la 40%. Kiaeria falcata. Carex pyrenaica. spadicea). Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Soldanella pusilla. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Grohotiºuri. Ineu. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Epilobium anagallidifolium. Veronica alpina. 1997.2.6. specia Ranunculus crenatus este dominantã. În stratul ierbos. Cerastium cerastoides. Drãgulescu 1995. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. acide (pH = 5. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. Kiaeria starkei. înzãpezite timp îndelungat. Saxifraga stellaris. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Sanda 2002. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Valea Pietrele. Rebra. chiono-petrofil.HAB 1999: 36. 2001. P = 1300–1450 mm. Coldea et al. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. circuri glaciare. Zãnoaga). prezente în unele grupãri. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha.3). Alte specii importante: Salix herbacea. în etajele subalpin ºi alpin. Dintre speciile diferenþiate. Substrat: acid. Redactat: Simona Mihãilescu. Ligusticum mutellina. Soldanella hungarica ssp. Coldea 1990. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m.7– -1. Plantago gentianoides. Obârºia Radeºului.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). Valea Slãveiului. Lacul Zãnoaga. Plantago gentianoides. Valoare conservativã: redusã.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Sedum alpestre. Soldanella pusilla. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. Specii endemice: Lychnis nivalis. Buta. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Kiaeria falcata. Clima: T = 0. în timp ce în Carpaþii Meridionali. Gnaphalium supinum. 359 . Literaturã selectivã: Borza 1934. Gãrgãlãu). care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. Anieº. Munþii Retezat (Lacul Galeº. Munþii Þarcu – Godeanu. menþionãm: Geum montanum. Veronica alpina. Anthelia juratzkana. Soldanella pusilla este absentã. hungarica. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). Poa deylii. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Chrysanthemum alpinum. Mt. Resmeriþã 1976. (Syn. Ranunculus crenatus. Relief: terenuri microdepresionare. hungarica. Sedum alpestre. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp.50C. Structura: Habitat pionier. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. versanþii adãpostiþi de vânturi. Bucura.

2. Geum montanum. Redactat: Simona Mihãilescu. Chrysanthemum alpinum. Cerastium cerastoides. Carex pyrenaica. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. Nardus stricta. Soldanella hungarica ssp. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 .6. Coldea et al. 2005 (ined. Grohotiºuri. 1997. hungarica. Sedum alpestre. Luzula alpino-pilosa. Primula minima. Voik 1976. Alexiu 1998. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Polytrichum sexangulare. Sanda et al. Gnaphalium supinum. Chrysosplenium alpinum. Sanda 2002. 2001.). Arenaria biflora. Resmeriþã 1976. Mihãilescu S. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. Alte specii importante: Salix herbacea. hungarica.

Cãldarea Gãrgãlãului. Substrat: diferit. Deºi. Soluri: litosoluri superficiale. Corongiº.2. vârfurile Ineu. în etajul subalpin. în etajele subalpin ºi alpin inferior. 361 . Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. vârfurile Anieº. Piule). Cerastium cerastoides. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: mici. Relief: microdepresiuni.HAB 1999: 36. Structura: Habitat chionofil.HAB 1999: 36. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Gnaphalium supinum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. Grohotiºuri. Sedum alpestre.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. 1997. Cãldarea Bila. Coldea 1990.0– -0. P = 1200–1400 mm. Sanda 2002. argilonisipos. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Resmeriþã 1976. Clima: T = 1. P = 1250–1425 mm. Alte specii importante: Soldanella pusilla. de ordinul 1–10 ha. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Corongiº). Specii caracteristice: Nardus stricta. 1957. în primele faze ale colonizãrii. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Bucura. Tãul Negru). îndepãrtate prin denudarea solului.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Substrat: silicios. Kiaeria starkei. Munþii Retezat (Albele. Poa supina. Drãgãºanu. de ordinul a 10 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta.5– -0. Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici. hungarica. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985.6. Anthelia juratzkana.60C. Veronica alpina. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Clima: T = 2.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). Soluri: litosoluri superficiale. Relief: cãldãri glaciare. Soldanella hungarica ssp. Luzula alpinopilosa. Valoare conservativã: redusã. Munþii Retezat). Rebra). Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. În stratul ierbos. Sanda et al. Munþii Þarcu-Godeanu.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. Coldea et al. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. Gnaphalium supinum. Plantago gentianoides. 2001. Ranunculus crenatus.50C. Galaþiul. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum.

Specii endemice: Silene nivalis. Coldea 1985. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Geum montanum. Alchemilla glaucescens. Chrysanthemum alpinum. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Veronica alpina. Oligotrichum hercynicum. Primula minima. Nardus stricta. Plantago gentianoides. cu caracter mezo-higrofil. Soldanella pusilla. Gnaphalium supinum. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Taraxacum alpinum. Carex pyrenaica. Kiaeria starkei. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Cerastium cerastoides. 362 . În stratul muscinal. Salix herbacea. Grohotiºuri. Valoare conservativã: moderatã. Resmeriþã 1976. Luzula alpino-pilosa. 2001. Sanda et al. Specii caracteristice: Poa supina. Cerastium cerastoides. Saxifraga stellaris. Alexiu 1998. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. În stratul ierbos. respectiv: Gnaphalium supinum. Soldanella hungarica ssp. Epilobium anagallidifolium.2. Coldea et al. Nardus stricta. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. Sedum alpestre. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Sedum alpestre. hungarica.6. 1993. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea.

Relief: teren plan sau cu denivelãri.6. Roci: nisipuri continentale. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. Banat.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. Alyssum montanum. Doltu 1980. Clima: T = 11–9.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. hungarica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. Corynephorus canescens. Grohotiºuri.2. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana. Dianthus pontederae. fitocenozele.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. Dune de nisip continentale (64) supina. Onosma arenarium. Koeleria glauca. Stancu 2001. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. 363 . Onosma arenarium. Festuca vaginata. Scabiosa argentea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Spergula pentandra. Erysimum diffusum.11 Inland dune pioneer grassland PAL. Popescu. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Corynephorus canescens. Dianthus pontederae. Specii caracteristice: Festuca vaginata. Mollugo cerviana. Alyssum montanum ssp.HAB: 64. Scabiosa argentea. Alte specii importante: Colchicum arenarium. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979.: Festucetum vaginatae subas. gmelini.HAB: 64. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973). Staþiuni: Altitudine: 100–250 m.4. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). dune nisipoase. spulberate de vânt. Hieracium echioides. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Valoare conservativã: foarte mare. Popescu. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt. Koeleria glauca. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda. Redactat: A. din punct de vedere chimic. P = 600–700 mm. Popescu. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. periodic.50C. Carex supina. Anthemis ruthenica. Koeleria glauca. Euphorbia seguerana. Sanda.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1.6.

Euphorbia seguierana. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Silene conica. Grohotiºuri. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Syrenia cana. Carex colchica. Onobrychis arenaria. Stachys patula. P = 600–700 mm. Kochia laniflora. În 364 . Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1.50C.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Alte specii importante: Silene conica. Specii rare: Ephedra distachya. ce alcãtuiesc al doilea etaj. arenicola. Valoare conservativã: moderatã. Festuca beckeri. Gypsophila perfoliata. din punct de vedere chimic. Viola hymetia. Redactat: A. Centaurea arenaria.HAB: 64. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. P = 350–600 mm. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Plantago arenaria. Mollugo cerviana. Polygonum arenarium. Bromus tectorum. dune nisipoase. 1973. cu acumulãri de material organic. Fumana procumbens.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Clima: T = 11–9. Suprafeþe: 15–50 ha. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Silene thymifolia. Delta Dunãrii 10–15 ha. Scabiosa argentea. Veronica praecox. Asperula setulosa. Scabiosa argentea. Soluri: nisipuri nefixate. Syrenia montana.5–90C. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Tribulus terrestis. Astragalus virgatus. Kochia laniflora. Syrenia montana. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Stipa botrysthenica.2. Anthemis ruthenica. Fumana procumbens. Koeleria glauca. Delta Dunãrii (Letea). Syrenia cana. Roci: dune nisipoase continentale. Dianthus polymorphus. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. arenicola. Astragalus virgatus. Polygonum arenarium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Polygonum arenarium. pânã la nisipuri fixate. Rãspândire: Nisipurile continentale. Astragalus virgatus. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Relief: teren plan. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Medicago falcata. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Sanda 1976.6. Helichrysum arenarium. Popescu. Valoare conservativã: mare. Medicago falcata. Thymelaea passerina. Achillea ochroleuca. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Koeleria glauca. Galaþi). Tragopogon floccosus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Speciile mai scunde. Popescu. Clima: T = 11. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Izvoarele. Ephedra distachya. Hanu Conachi (jud. Apera maritima. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. Helichrysum arenarium. Balta Verde.

Popescu. Popescu. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Alte specii importante: Tragus racemosus. Silene borysthenica. Bromus tectorum. Popescu. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Tribulus terrestris. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime.715 Pannonic dune closed grasslands. Chondrilla juncea. 365 . Clima: T = 110C. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Tragopogon floccosus. parviflora.HAB: 64. 34. Bromus tectorum.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Erigeron canadensis. Achillea ochroleuca. Grohotiºuri. P = 450–600 mm.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. 1960) Popescu. Polygonum arenarium.HAB: 64. Centaurea arenaria. Stancu 2001. Suprafeþe: 30-40 ha. Sanda. Sanda 1987. datoritã faptului cã nisipurile sunt. Astragalus onobrychis. Achillea ochroleuca. spulberate de vânt.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1.6. Redactat: A. Stancu 2001. neutre pânã la slab acide. Redactat: A. Literaturã selectivã: Popescu. Scabiosa argentea. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Peucedanum arenarium.2. Doltu 1980. Plantago arenaria. Doltu 1980. Centaurea arenaria. Euphorbia seguierana. Gypsophila perfoliata. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria. Corispermum nitidum. Corispermum marschallii. Viola kitaibeliana. Sanda. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Specii caracteristice: Plantago arenaria. Calafat). Popescu. Valoare conservativã: foarte mare. Sanda. Secale sylvestre. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. periodic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Viola kitaibeliana. Achillea ochroleuca.715 Pannonic dune closed grasslands. Polygonum arenarium. Apera maritima. Carex liparocarpos. Popescu. Silene otites ssp. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda. Kochia laniflora. Literaturã selectivã: Borza 1963. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. 34. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Erysimum diffusum.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1.

Scabiosa ochroleuca. 1997. vernale. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Sanda. Kochia laniflora. Redactat: A. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Corispermum nitidum. Sanda. Corispermum marschallii. 366 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Literaturã selectivã: Popescu. Popescu. Valoare conservativã: mare. neutre pânã la slab acide.6. Clima: T = 9. Viola hymettia. Grohotiºuri. Polygonum arenarium. în cea mai mare parte. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Doltu 1980. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. Substrat: nisipuri continentale. Tragus racemosus. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Tragus racemosus. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare.2. Popescu et al. Silene conica. Polygonum arenarium. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Secale sylvestre. din specii anuale. Scabiosa ochroleuca. Plantago arenaria. Corispermum nitidum. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Stancu 2001. Secale sylvestre.5–110C. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Silene conica. P = 400–550 mm.

1994. cu arealul redus la câteva peºteri. 2004. Structura: „Flora” subteranã. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri.6.5.6. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. datoritã absenþei luminii. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. majoritatea endemice. Decu and Juberthie.2. Carpaþii Occidentale. Fauna subteranã. uneori la una singurã. Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. Substrat: predominant calcaros. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Grohotiºuri. Lascu. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia. Lascu &. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. Carpaþii Meridionali. Sârbu et Popa. Staþiuni: Altitudini: diferite. Negrea et al. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa. 1989. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). a fost Portal de intrare în peºterã 367 .4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. de la 5–1500 m. Valoare conservativã: foarte mare. 1992. Dobrogea (Movile).HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. Cristea 1983. 1993.

Valoare conservativã: redusã. Verbena officinalis. Popescu.7. E. Cardaria draba. Verbena officinalis. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. Redactat: A. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. Popescu.1. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. Carduus acanthoides. pilosa. Clima: T = 11. Sanda.HAB: 87. Leonurus cardiaca. Daucus carota. Muntenia.0–5. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Cirsium arvense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate.00C. Relief: teren plan. Roci: pietriºuri. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat.2. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã.7. Dobrogea. Eragrostis minor. Nepeta cataria. Maria Coroi 1998. Moldova). Cynodon dactylon. Agropyron repens. Leonurus marrubiastrum. Capsella bursa pastoris. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. nisipuri. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. Glechoma hederacea. Oltenia. Agropyron repens. et Ana. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. Conium maculatum. P = 450–1000 mm. Geum urbanum. Stancu 2001.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Conium maculatum. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. Taraxacum officinale. fiind alcãtuit din speciile. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . Ballota nigra. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943. în lungul cãilor de comunicaþii. Cardaria draba.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. et al. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. Lolium perenne. Popescu. cum. Roci: depozite loessoide. Onopordum acanthium. O. O. Verbena officinalis. Carduus nutans. Valoare conservativã: redusã. Popescu. Artemisia absinthium. Artemisia vulgaris. Verbascum thapsus. cu precãdere. P = 450–650 mm. în Oltenia. Redactat: A. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. Clima: T = 10. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. Ballota nigra. 1936. acanthoides. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). Morariu 1943.5–9. P = 450–600 mm. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. Stellaria media. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. tauricum.5–4 ha. Centaurea calcitrapa. nisipuri aluviale. Carduetum nutantis Sãvul. Chenopodium album. Stancu 2001. Agropyron repens. Carduus nutans. Alte specii importante: Arctium lappa. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943.2. soluri nisipo-lutoase. C. Cirsium lanceolatum. Roci: depozite lutoase. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. hamulosus. Arctium lappa. Verbascum thapsus. Soluri: cernoziomuri. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. 1927. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Onopordon acanthium. C. Dobrogea ºi Moldova. tauricum. Marrubium praecox. Datura 369 . Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. Muntenia. Clima: T = 10. Descurania sophia.HAB: 87. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Artemisietum annuae Morariu 1943.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã.5–90C.2. deficitare în umiditate. Descurania sophia. solstitialis. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966.HAB: 87. O. Chamomilla recutita. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. C. Soluri: cernoziomuri. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. uneori slab sãrãturate. Morariu 1967.7. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Agropyron repens. loessuri. Suprafeþe: de la 0. Staþiuni: terenuri plane.Bl. Arctium lappa.50C. Sanda. Cirsium lanceolatum.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Biol. veget. 38: 45–51. CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
^ ^ ^
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

.. Bistriþa-Nãsãud). 1947. AVRÃMUÞ O. Cluj-Napoca. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat.. Trifolium lupinaster L... CSÜRÖS ª. FURDUI E. de Biol. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane. HODIªAN I. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania.. 1974. 133–140. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. 1(2): 138–146. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. CRISTEA V. 1951. CSÜRÖS ª. Studia Univ. Bacãu). ªti... Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. 1983. Biol.. Nat. ªti.. 1983. Stud. Cluj. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud).. GROZA G. Archiv für Naturschultz. Bul. Agron. Bot. CSÜRÖS ª.. Contrib. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). Bucureºti.. 33–37. BabaºBolyai.. 2000. 5(2): 219–235.. RUSU I. Revue Roum. 1991–1992: 31–36. Egyet.. Stud.. 4(3): 145–151. Contrib. CRISTEA V. 1995. Nat. Cluj-Napoca. CRISTEA V. CSÜRÖS ª. 1957. Cluj-Napoca. Roumanie). 28(2): 87–91.. NAGY F. BECHIª EMILIA. Bucureºti. Contrib. Stud. PREDA M. Seria Biol. Cluj-Napoca. 1999. Geol. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 79–80. Bucureºti. Alba). Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. 1976. Bot.. 1993. XVII: 203–212. în a doua staþiune din þarã. CSÜRÖS ª. ARSENE G. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes.. AVRÃMUÞ O.. POP A. Cluj-Napoca. Bucureºti. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara. 137–143. 1983. 47(2): 119–135. Seria Biol. Roumanie). Stud. Seria ªti. Stud. Sér. Contrib. de Biol. Analele Univ. 1970. de Biol.... ºi Cerc. ºi Comunic... Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. de Biol. Biol. Bot. DRÃGULESCU C. dobrogene... IONESCU-ÞECULESCU V. 23: 161–187. ClujNapoca. 1994... Acta Bot.. 1975–1976: 289–296. Contrib... Bucureºti. ClujNapoca. veget. K.. 117–123. 105–114.. CRISTEA V. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L.. 2(1–2): 127–143. 7(1–4): 57–77. 2: 105–128. Bucureºti. Cluj-Napoca. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. Contrib. Berlin. CSÜRÖS ª. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara. Acta Bot. ºi Cerc.. Oradea: 727–733... Seria Biol. Biol. Acta Bot. ºi Cerc. CSÜRÖS ª. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. PAP S. CRISTEA V.. 1976. 1968. CSÜRÖS ª. Acta Bolyaiana. 1956. CSÜRÖS ª. Stud.G. Bot. 28: 171–176.. MITITELU D. COSTICà M. Contrib. ºi Geograf. 45(2): 207–217.. CSÜRÖS ª. 1998.. ºi Cerc... Bot.. 7(1–4): 33–56. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. Bot. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud.. Muz. 1976. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. 1977.) Trin. Cluj. 1981. Stud.... CSÜRÖS ª. Cluj-Napoca.. CRISTEA V. 313–325. 1964. 1990. Bot.. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. ºi Cerc. 1956. Kozl.. Termeszéttud. var. Brukenthal. NAGY-TOTH F. Bucureºti. Bihor). Sibiu. I. veget.. Bot.. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. CRISTUREAN I. veget.. Horti Buc.Bibliografie COSTE I. 1992. Sibiu). GOIA I.. Cluj-Napoca. 133–157. COSTE I. CRISTEA V.. Universitá degli studi di Camerino. de Biol. Cluj-Napoca. albiflorum Ser. Contrib. 7(1–4): 29–32. CRISTUREAN I. 1972. ªti. ºi Comunic. CRISTEA V.. GROZA G. 79–80. Horti Buc. ºi Cerc. CRISTUREAN I. CRISTEA V. 1963. CRISTEA V... CSÜRÖS-KÁPTALAN M.. Bucureºti. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. Stud.. Contrib... 1968. 481 . Ocrot.. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. -var Babes és Bolyai.. CRISTUREAN I. Bacãu. 1953. GOIA I.. 13: 55–60. 1994. COSTE I.. de Biol.. Seria Biol. Horti Buc. CSÜRÖ-KÁPTALAN M.. 1956.. II(1–2): 303–328. Cluj-Napoca. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni.. GÃLAN P.. ªti... Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor. Nat. ºi Cerc. Centenar Muzeal Orãdean. CRISTEA V. Cluj-Napoca. 1980–1993. Contrib. POP I. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali). végét. Bot. Cluj-Napoca. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. CSÜRÖS ª. COSTE L. CSÜRÖS ª. 15(1): 71–90.. de ªti.... Nat. Bot. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud.. Bot. GROZA G. 1976. CRISTUREAN I. CRISTEA V. Stud... Secþ.. 1968: 245–279. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. 1958. Muz. Universitá degli studi di Camerino.. Cluj-Napoca. Contrib. de Biol. 17–23.. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien). 1979. în sud-vestul României.

Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii.. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. no.. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. CSÜRÖS ª. ºi Cerc. 1973. CSÜRÖS ª. Cuza” Iaºi. Contrib. Nat. Secþ. Biol. 1962. „Al. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. Biol. Studia Univ. 1970. Econ.S.. Bot. Babeº-Bolyai. R.. Stud. NEGREAN G. 482 . Inst. A classification of Palearctic habitats. Secþ. Braºov.). Iaºi.R.. Beauv... NIEDERMAIER K. Seria Bot.. 19(2): 465–474. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L.. Acta Bot. 1966. DIHORU G. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca.. Ser. Contrib. Serie nouã. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. Bucureºti. ºi Cerc. Iaºi.. 1965. Stud. Bucureºti. Analele ªti. Univ. Bucureºti. 28: 161–163. 24(2): 83–94. 1961–1962 (2): 949–961. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti. 1970... Bot.. DOBRESCU C. 17(1): 35–44. Polit. Univ.. Acta Bot.. Bot. Analele ªti. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. Lucr. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). Biol. Strasbourg. Univ. 5: 101–118. Vaslui). Cluj-Napoca... DIHORU G.. Bot.. Bucureºti. 78.. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei.. J. NEGREAN G.. ªti. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota. Înconj. Iaºi. Bot. Dealurile Tohani.. DIHORU G.... Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. Contrib. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. DANCIU M. 14: 129–134. Stud. DOBRESCU C. 223–232. Cluj-Napoca. POP I. „Al. Serie nouã. Contrib. Stud.. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. CSÜRÖS ª. 1963.I.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. ANDREI M.. Serie nouã.. DEVILLERS P. Cuza” Iaºi. Contrib. CSÜRÖS ª. Secþ. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa. Seria Bot. Înconj. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R. Contrib. 14(1): 147–158. Inst. Ocrot.... Polit... 1973. 1969. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. „Al. Horti Buc. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). DIHORU G. Nature and Environment. Braºov. Bul.I... 1972–1973: 353–423. 1971. Bucureºti. Braºov. Bucureºti. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt..a. 149–173..Bibliografie CSÜRÖS ª. Polit.. HODIªAN I. Med. Acta Bot. Council of Europe. DANCIU M. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud... CSÜRÖS ª. Cluj-Napoca. Muz. Serie nouã. DONIÞà N. Secþ. Nat.. 1972. DIHORU G. Bucureºti. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. I.. Contrib.I. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Biol. Bucureºti. Bucureºti. 1975. Analele ªti. Deltei Dunãrii. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. 141–159.) P.R. Inst. 15: 123–131. DOBRESCU C. Bul. 2: 7–15. Biol. 1968. DOBRESCU C. GERGELY I. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi. 277–312. 1976. Secþ. Univ. 3: 19–55. Bucureºti.a. „Al. 1965.. 1973.. II.S. DANCIU M.. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate. „Al. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. 21(3): 197–203. Bucureºti.. Cuza” Iaºi... Vegetatio. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. 1962. 13(1): 19–30.. Biol. DIHORU G. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. Med. din R. 1957. SPÂRCHEZ Z. 27(1): 3–8. Înveliºul vegetal din muntele Siriu.-Forest. 2: 423–424. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Acad. Braºov. Seria B.. Ser. 193–201. DIHORU G. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis.... Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. 249–262. Serie nouã. 1963.S. din Transilvania. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt.R.a.. ºi Cerc. Univ. 1975. Peuce..a. NEGREAN G. Ed.. Acta Bot. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. Cluj-Napoca. 1972. 1999. B. Biol. DIACONESCU F. GERGELY I... Seria Bot.. Bot. CRISTUREAN I. 131–150. CRISTUREAN I. Iaºi. Seria Bot. R. 1997. Cuza” Iaºi. Iaºi. Horti Buc.. 1973. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt. Nat. 13(6): 301–318. ClujNapoca. 1969. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. Horti Buc. DANCIU M. Acad. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. Cluj-Napoca. Braºov. 1960. 1970. 1969. 19(2): 407–410. Biol. Analele ªti. DIHORU G. DIHORU G. DIHORU G. Biol.. 1985.. 2000. DAMIAN I. Biol. Seria C. Bul. ÞUCRA I. Tulcea.. 1968. Ocrot.. 175–189.I. DEVILLERS-TERSCHUREN. Contrib. 9(2): 167–184.. 1979.S... II. Horti Buc. Univ.. 16(2): 333–345. Bucureºti. Cluj-Napoca.. ºi Cerc.. ODANGIU A. 12: 117–120. DOBRESCU C... Covasna). BAVARU A.I. 1971. 1968: 207–214.. Ed. Bot. II. DIHORU G.R. Cuza” Iaºi.... Cluj-Napoca. RESMERIÞà I. II. DANCIU M. Cluj-Napoca. ANDREI M. KOVÁCS A. II-a.. Bot. PAP S. 1970..

. Iaºi. Cuza” Iaºi.I. Biol.. 1985.. 111–120. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc. DOBRESCU C. DOBRESCU C. 1992. KOVÁCS ATT. Univ. Biol. DOBRESCU C. POPESCU A. Landsmuseum Linz. 24–26. Bucureºti.a. ªti. Cuza” Iaºi. ICPDD Tulcea. 20(1):145–154. Contrib. Vol. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor. în sudul Transilvaniei. Secþ.. DONIÞà N.. 1980. Tehnicã Agricolã. 1986. Stud. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi... Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. ªti. DOLTU M. 23: 197–219. II... Iaºi. Nat. Înconj. Pãd. IVAN D. végét. ªti. POPESCU A. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului. Brukenthal. Iaºi.. Wooden Vegetation.. 1990. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. 1979. Nat. Pajiºtile din Carpaþii României. „Al. Muz. Biol.. CHIRIÞà C. 1995c. Vegetaþia alpinã (98–108 p. Univ. II. Stapfia. Univ.. (coordonator). ale Inst. Secþ. Anal. Argessis. 1985. ªti. fizicã. ºi Comunic. DONIÞÃ. Sibiu. IVAN D. DONIÞà N. SANDA V. Muz. Analele ªti.. Vegetaþia Carpaþilor. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). Ocrot. ºi ed. Stud. 1987. POPESCU A. 15(1): 165–179.. Constanþa). Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. Piteºti. Biol... Fitosociologia. Secþ. 24: 73–89. Bucureºti. SANDA V. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov.. Contrib. Nat. ale Inst. 1969. DONIÞà N. Cuza” Iaºi. Serie nouã. Bacãu. ºtiinþificã. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). DOBRESCU C. DOLTU M. Bul. 27: 12–18. Tiscia monograph series.. VIÞALARIU G.. ºi Cerc. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului.. 18(4): 341–353.. DONIÞà N. Serie nouã. 1990. 1977.. CHIFU T. DOBRESCU C. 47–111. 1966. Muz.. PASCAL P. DRÃGULESCU C. 370 p.. ºi Comunic. DOBRESCU C.a.. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. DIHORU G. Serie nouã. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. 390 p. X. BOªCAIU N. Bucureºti. de Biol. MITITELU D. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud... Biol. Delta Dunãrii. Secþ. Cãlinescu. 1974. LAZÃR M. „Al. DRÃGULESCU C. Înconj. Tehnicã Agricolã. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România. SANDA V. 1995b. în R.. Iaºi. Sibiu). Univ.. Studii ºi Comunic. N. Stud.. 1981.). Iaºi.. Cluj-Napoca. 483 . Bucureºti. Secþ. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Inst. 1994. de Cerc. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. 7: 73–80. The Maros/Mureº River Valley. Biol. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi. BOULLET V. 38(1): 28–37. DRÃGULESCU C. FINK H. ªti. 1969. 407 p. 1995a. Muz.. Biol. Ministerul Apelor.a.I. Stud. ºi Comunic. . Bucureºti DRÃGHICI B. „Al. Pãd. Nat. Cuza” Iaºi.. 34(1–2): 39–43.. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. Constant... Analele ªti. ºi Amenajãri Silvice. ºi Cerc. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O.I. Ed. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. Nat.. Seria Biol. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. POPESCU A. Brukenthal. Univ.I.. Piteºti. 6(4): 383–390. II. ªti.. Lucr.I. VIÞALARIU G..). ªti. Cuza” Iaºi. ROMAN N.. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. Bucureºti. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România.a... Bot. DRÃGULESCU C. II. de Cerc. DIHORU G. DRÃGULESCU C.. ÞOPA E. ªti. II. 1970.. Brukenthal.. (145–165 p. DONIÞà N. DOLTU M. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). Suceava. Univ. DOBRESCU C. veget. KOVÁCS ATT. SANDA V. DONIÞà N..I. 6(1): 11–20.. Secþ. Analele ªti. de Ocrot. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud. Analele ªti. 129–136. Univ. Ed.. II. DOBRESCU C. Biol. 2. Biogeografia României.. 1979..I. Iaºi. Cluj-Napoca. ºi Med. Analele ªti.. 1989. Bucureºti. DRÃGULESCU C. 1973.. Contribuþii fitocenologice din Moldova. 1985: 109–140. Nat.O. The vegetation from the Someº (Szamos) valley. Rev. ºi Comunic. ªti... GHENCIU V. 1994. 30: 52–54. 24: 315–362... „Al.. Fac. Bucureºti.... Biol.. DOBRESCU C. Stud. Seria Bot... 1981. Bucureºti. Cuza” Iaºi... Stud. Serie nouã. BÂNDIU C. „Al. Ed. Stud.Bibliografie DOBRESCU C. 13–21. Obiective de ocrotirea naturii.a. Serie nouã.). Analele ªti. VIÞALARIU G.. Muz.a. Univ. „Al. KOVÁCS ATT. DRÃGULESCU C. DRÃGULESCU C. MITITELU D. 1961..a..I. A study of the geography. STÃNESCU V. PAUCÃCOMÃNESCU M. Analele ªti. Asociaþii de salcie (Salix alba L. Seria Biol. V: 383–393. GÉHU J. 1997. COLDEA G. Secþ. Iaºi. ºi Comunic. Serie nouã. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p. Bot. Med. 1972.. Sibiu. 25: 87–151. de Biol. II. Sér.. et al. Sibiu... Cuza” Iaºi. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). 37–88. 1994. EFTIMIE E. Serie nouã.. Ed. Vegetaþia României. Bucureºti. Revue Roum.. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova. 18(1): 127–144. Sibiu).) din luncile Câmpiei Române. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº.. Nat.. Sibiu.I. 88(11): 592–599. „Al. 33: 25–28..I...-M. 1983. 1990.

HODIªAN I. Cluj-Napoca.. 263–298. ClujNapoca.. Ceretele ca tip de pãdure.. Inst. Ser. Biol. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni. HODIªAN V. Muz. SPÂRCHEZ Z. Stud. 131–143. Rev. 1974.. ªti. România. GERGELY I. la Timiºoara. 1970. Inst. HODIªAN I.. Studia Univ. Contrib. Bot. GERGELY I. 209–230.. Pãd. 1968. GHIªA E. reg... GRIGORE S.. Contrib. Cluj-Napoca. Contrib.. Contrib. Bucureºti. Cercetãri fitocenologice în Munþii Zarandului. 95–104. Bucureºti. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud. Bot.. Ser.. Bot. Ceretele încheiate... 1973. 53(8–9): 444–457. 1980. 2: 785–796. Babeº-Bolyai. 1989.. 130–144. ºi Cerc.. reg. Bot. Cluj-Napoca.. Alba). Flora ºI vegetaþia mlaºtinii „Rãbufnitoarea” (munþii Turiei – Judeþul Covasna). GHIªA E. Ceretele ca tip de pãdure.. de Biol. Horti Buc. 185–190... Harghita). Agron. Contrib. Asociaþii praticole de luncã din interfluviu Timiº-Bega.. Cluj-Napoca.. 89–142. Grãd. 1941. la Timiºoara. Cluj-Napoca. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R... Tulcea. 1988.. Cluj-Napoca. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd.. 1969. Lucr... Bot.. HODIªAN I. 207–219. Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului.C.. Bot. Bot. GEORGESCU C. Deltei Dunãrii.. Agron. Cluj-Napoca. Contrib. Cluj–Napoca. Aspecte de vegetaþie de pe valea Someºului Rece (munþii Gilãu). ªUTEU ª.. Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba. reg. 484 . GROZA G.. Ceretele poienite. KISGYÖRGY BLANCA. 1969. Bot. Alba).. Contrib. 1973. GERGELY I. 12: 193–209.. Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului.. GERGELY I. 1941. Hunedoara). MOLDOVAN I.... GERGELY I.. ClujNapoca.. GROZA G. HODIªAN I. 8(1–2): 95–131.. 1961–1962.. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba. 5: 335–346. Cluj-Napoca.. Satu Mare). 145–150. 2: 57–67. 1963. ºi al Muz. Bot. Bucureºti.. Cluj-Napoca: 195–202. Hunedoara). Bot. Vegetaþia halofilã din Câmpia de divagare Timiº-Bega. 1941. GERGELY I... Contrib. Studii de vegetaþie pe „Colþii Trascãului”. I. Peuce.. GRIGORE S. GERGELY I.. Cluj-Napoca... Bot. HODIªAN I... Asociaþii de Helictotrichon decorum din R.. Contrib. Contrib. Bot. Bot. Contrib. Cercetãri asupra as.. Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei perturbate din depresiunea inferioarã a Ciucului (Jud. Cluj-Napoca.. Studia Univ.. ºi al Muz. GERGELY I. 2: 9–22. 1957. Bot... RAÞIU O.. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud. GRIGORE S. Cercetãri de vegetaþie pe valea Ribiþei (jud. Cluj-Napoca.. POP I. HOREANU C. HODIªAN V. Contrib.C. HODIªAN I.. HOBORKA. Bot. GERGELY I. Cluj-Napoca. 1: 25–31. Ser. 143–165. FAUR N. 20(3–4): 127–141. 1966.S. Pãd. RAÞIU F. Grãd.. Bistriþa-Nãsãud).. Cluj – Napoca. Seria Bot. de Biol. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã.. 1970. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.. 13: 221–229. Bot. 53(4): 192–204. ClujNapoca. Cluj-Napoca.. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului. 167–181. 25–36. 11(2): 255–267.. Contrib. 1974. Cluj-Napoca. Bot. 1970. Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega. Contrib. Bot. Cluj-Napoca. 1970. Cluj-Napoca. 2: 9–20. 1940. Timiºoara. Babeº-Bolyai. Bot. 1972.. 20–30. Contrib. Studia Univ. 1965. 225–228. HODIªAN I. Bot. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în Transilvania. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete. Contrib. Pajiºtile mezofile din depresiunea Trãscãului. CIURCHEA M. 1962. 1976... ªti. 1964. Biol... Cluj-Napoca. 1968. Cluj-Napoca. GERGELY I. ºi Cerc. 25–51. Bucureºti. Asociaþii stepice montane din partea nordicã a munþilor Trãscãului. GHIªA E. 221–229. Babeº-Bolyai.. 1967. Bucureºti. RAÞIU F. Bot. Bot. Cercetãri de vegetaþie în masivul Vãii Caselor (jud. Hunedoara).Bibliografie GEORGESCU C.. Cluj-Napoca. 1967. Biol. Bot.. Teza de doctorat. Contrib. Agron.. Inst. GERGELY I. 207–221. HODIªAN V. 1971. Contrib.. 1980..) în regiunea Cluj. Rev. 21(1–2): 56–67.. GEORGESCU C. 23(1): 13–45. Bot. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº. Pãdurile de rãºinoase de pe Valea Feneºului (raion Alba. Vegetaþia pajiºtilor xerofile din Podiºul Casimcea (Dobrogea). I. GERGELY I. HODIªAN I. HODIªAN I. Biol. ªti. GERGELY I. Bot.. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud. RESMERIÞà I. 1966. Contrib. II.. Rev. HODIªAN I. Lucr. Lucr. Bul. Stud. Timiºoara. GRIGORE S. Pãd. HODIªAN I. Univ. Flora ºi vegetaþia Munþilor Dognecei.C. GHIªA E. 1977. România. KOVÁCS A. Pajiºti de stâncãrii din partea nordicã a munþiilor Trãscãului. 1960.111–121. 1960. 125–131. Acta Bot.. Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zona de interfluviu Timiº-Bega. Babeº – Bolyai. 1979. BistriþaNãsãud). Contrib. POP I. 11: 471–491.. 1976. Hunedoara). GHIªA E. GERGELY I. Alba). Contrib. 53(10–1