Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
^ ^

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

1978. România.S. cu completãri) .14 INTRODUCERE Fig. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R.

Subcarpaþii Munteniei. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. etc. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. 15 . ii) pentru dealuri ºi câmpii. III) specii endemice ºi rare. cercetãri. Corespondenþa cu sistemele de clasificare. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. Oltenia. EMERALD. prin urmare. planuri de amenajament etc. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. IV) foarte mare. utilizate la nivel european. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). pe baza informaþiilor existente în diverse studii. Dobrogea. Pentru pãduri. EUNIS). ºi. III) mare. vale.INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). getic. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). s-a utilizat denumirea consideratã validã. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. 2000). Maramureº. în plus. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. balcanic) (fig. dacic. Structura este definitã prin caracterul geografic. climã (temperatura medie anualã. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. Banat. Criºana. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. CORINE. moldav. culme. platou. danubian.) (fig. Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã.). Câmpia Dunãrii etc. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. rocã sau substrat. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. vest-pontic. II) moderatã. tufãriºuri. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. PALAEARCTIC HABITATS. ecologic. pajiºti. precipitaþii medii anuale). având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. ponto-sarmatic. Muntenia. forme de relief (versant.). panonic. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. luncã etc. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. 2). fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. pe regiuni istorice (Moldova. Carpaþii Meridionali. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic.

respectiv 24 de subclase. Pe subclase de habitate. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. publicat în M.2005. 1. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare.097/ 6. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini.11. În concluzie. Partea I. din Directiva Habitate. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv. Un numãr de 173 de habitate. se poate afirma cã. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure. IV) lista tipurilor de pãdure. Directiva Habitate). corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România.2005). Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR.12. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. stepe. prin descrierea habitatelor din România. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . nr. al României. 1198/25. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. din cele descrise în lucrare.O. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. III) lista tipurilor de habitate. turbãrii. care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor).

în parte a celor termofile-submezofile. temperat oceanic. Principalele unitãþi de relief. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. corelat. la altitudini mai mari. din România. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. în România clima.INTRODUCERE 1. Principala modificare. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). din preajma Carpaþilor. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. 3). medioeuropene. sudul ºi vestul României. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. Ca urmare. cerris. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). la cel stepic. Pe harta geograficã a Europei. Astfel. în centrul teritoriului. ÎN CARE SE Dar.3. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. între altitudinile de 0 ºi 100 m. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. Abies alba ºi Picea abies). 17 . în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. în majoritate. Q. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. Q. • zona de silvostepã. în câmpiile ºi podiºurile din estul. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. între altitudinile de 100–300(400) m. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. Luând în considerare. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. teritoriul României s-ar situa. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. între altitudinile de 50 ºi 150 m. 4): • zona de stepã. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. se poate constata cã. determinatã de creºterea altitudinii. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. temperat continental. sudeuropene. în parte a celor mezofile. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. sunt redate în harta din figura 2. frainetto. iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei.

România. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.S.18 INTRODUCERE Fig. 1978) .

• a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. În cadrul zonei de silvostepã. Q. se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). frainetto). • etajul pãdurilor nemorale. În cadrul zonei de stepã. • al pãdurilor de molid presubalpine. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. pedunculiflora). • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. dar puternic influenþat submediteraneean. 1983) 19 . deasupra stepei zonale. În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. Fig. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. silvostepa se situeazã. ca etaj. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. Q. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.INTRODUCERE În Dobrogea.

Doniþã.20 INTRODUCERE Fig. 4 Harta vegetaþiei României (dupã N. manuscris) .

Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. continental ºi cel submediteranean. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. Dar. care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. B: vest-est (dupã Chiþu. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. de sol. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. pentru cã trebuie avut în vedere cã. deci în habitate. mai temperat vara ºi mai cald toamna. 21 . în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. precipitaþii mai puþine. dar cu douã maxime.INTRODUCERE Fig. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. În partea de est a þãrii. clima are nuanþe submediteraneene. de exemplu între climatul est-european. diferenþierea regionalã a climei. clima este mai continentalã. în special prin regimul termic mai rece primãvara. de rocã etc. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. condiþionate de climatul local. În partea de sud a României. din aceastã parte a þãrii. influenþat submediteranean. pe douã profile – A: nord-sud. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. inferior. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. în fiecare din aceste unitãþi. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. 5). În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. clima are o nuanþã oceanicã. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. pe fondul climatului stepic. al tufãriºurilor pitice de Salix. existã ºi habitate intrazonale. pe lângã habitate zonale. În partea de vest ºi de nord a României. Carex curvula ºi Juncus trifidus.

precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. dar în compunerea cãrora intrã. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. alpinã (23%). pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). În lunci. de la oligoterme la termofile. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. altaic. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. ecologic importante. dezvoltate pe aluviuni. uscate vara). diversitatea floristicã ºi faunisticã. taurice. subartic. granodiorite. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. anatolic) – estic. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. În aceste condiþii geografice. existã soluri aluviale. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. În stepã. Pe rocile acide (granite. tauric. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. balcanic. sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). subatlantic. În funcþie de aºezarea geograficã. caucaziene. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. textura. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. mai mult sau mai puþin evoluate. 8). Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. arcto-alpin. 6). caucazic. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. structura. stepicã (17 %). ale solurilor. ponto-panonic. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. sarmatic. în România existã o mare varietate de specii. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. de la higrofile la xerofile. conþinutul de schelet. varietatea geologicã ºi pedologicã. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. 7). ponto-siberian. multe elemente sud-est europene (balcanice. continental (pontic. 2000). Din punct de vedere al rãspândirii. trebuie arãtat cã staþiunile. Trebuie avut în vedere cã.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. de la oligotrofe la eutrofe. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. 22 .

pe stânci. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. În subetajul superior. Pinus cembra. 8t/an/ha. mezotrofã-oligotrofã. Alnus viridis. ºi pentru 23 . pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. Rhododendron myrtifolium. de cca. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. mezofile. în întregime disponibilã. în parte acide. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula.INTRODUCERE Fig. cu apã multã. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. a solurilor puþin profunde. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). solurile. în subetajul superior. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. În acest etaj. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. de cca. de cca 2-6 t/an/ha. sãrace ºi foarte acide.8t/an/ha. Nardus stricta. încã foarte rece. în parte foarte acide. cu multã apã. cu apã multã. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. local Larix decidua. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. solurile sunt încã puþin profunde. Juniperus sibirica. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. 0. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. 6t/an/ha. mezofilãhigrofilã. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. Pe calcare. În etajul alpin. Festuca supina. productivitatea biocenozelor este scãzutã. numai în partea inferioarã a etajului. Briofitele au aici frecvenþa maximã. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. sunt încã sãrace în elemente nutritive. Juncus trifidus. mai profunde. pe locul pãdurilor defriºate. la care. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. mezotrofe.

24 INTRODUCERE Fig. 2005) . 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

Aster tripolium. Sanda. Cynodon dactylon. Soluri: soloneþuri în curs de formare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. maritimus. Salicornia europaea. Trifolium fragiferum. Chenopodium glaucum. Alte specii importante: Limonium gmelini. gmelini. maritima. Aeluropus littoralis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Literaturã selectivã: Popescu. În micile depresiuni. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Juncus gerardi. Valoare conservativã: mare. Centaurium pulchellum. Plantago tenuiflora. Aeluropus littoralis. Sanda. Popescu. Juncus maritimus. Rumex maritimus. Rosetti). Plantago maritima. Centaurium pulchellum. Rumex maritimus. salina. Aeluropus littoralis. Popescu. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Halimione pedunculata. Salsola soda. Carex distans. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Salicornia europaea. Redactat: A. aluviuni luto-nisipoase. Sanda. Juncus gerardi. Aster tripolium. Limonium bellidifolium. P = 450 mm. Halimione pedunculata. Petrosimonia triandra. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Specii caracteristice: Limonium meyeri. L.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Nedelcu 1997. ºi acoperirea de 70–80%. Aeluropus littoralis. Puccinellia limosa. Aster tripolium. Sanda et Popescu 1992. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Limonium gmelini. înalt de 30–40 cm. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. C. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. Suprafeþe: 10–15 ha. Redactat: A. Oroian 1997. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. S. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Artemisia santonicum.50C. Valoare conservativã: moderatã. Artemisia santonicum. Stancu 2001. Cirsium alatum. Limonium gmelini. cu concentraþia în sãruri mai mare. Suaeda maritima. Artemisia santonicum.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. S. Roci: nisipuri maritime.1. Halimione verrucifera.2. Spergularia maritima.HAB: 15. salina.A. S. Popescu. Spergularia salina. nisipuri maritime sãrãturate. cu mici exca- 35 . Aeluropus littoralis. Clima: T = 11. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. Taraxacum bessarabicum. Relief: teren plan. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Carex distans. vaþii unde se acumuleazã apa. J.

Plantago maritima. Daucus guttatus ssp. Artemisia santonicum.A. Samolus valerandi. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. la Sf. Plantago coronopus. Juncus littoralis. Primul. Limonium vulgare. Plantago maritima. în locurile neamenajate. iar în Deltã. Alte specii importante: Juncus littoralis. Sanda. Grindul Chituc. Daucus guttatus ssp. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Relief: teren plan. Stancu 2001. inclusiv Grindul Lupilor).HAB: 15. Sf. Salicornia europaea. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Medicago falcata. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. zahariadi.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999.50C. moderat sãrãturate. Halimione verrucifera. Specii caracteristice: Carex divisa. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Aeluropus littoralis.2.HAB: 15. Artemisia santonicum. Plantago arenaria. zahariadi. Chenopodium glaucum. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Spergularia maritima. temporar bãltite. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Gheorghe. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. cu concentraþie mare de sãruri. cu mici ondulaþii de nisip. cel mai înalt (50–70 cm). Samolus valerandi. Trifolium fragiferum. Popescu. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. Rumex maritimus. Cynodon dactylon. Letea dar mai ales la C. P = 450 mm.1. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. Aster tripolium. În zonele mai joase. Valoare conservativã: moderatã. ^ Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Delta Dunãrii (Caraorman.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae Slavnic 1948. Sfiºtofca). 36 . Spergularia maritima. Carex distans. Suaeda maritima. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Plantago coronopus. Limonium gmelini. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. Literaturã selectivã: Popescu et al. Sulina. Redactat: A. Clima: T = 11. Lotus tenuis. Suprafeþe: Pe litoral. Juncus gerardi. Roci: nisipuri maritime. Agrostis pontica. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. Argusia sibirica. nisipuri fixate ºi semifixate. Soluri: aluviale.5– 10.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Gheorghe. Roci: nisipuri maritime. se întind pe zeci de ha. Rosetti. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Agropyron elongatum. Aeluropus littoralis. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. 1997. Clima: T = 11– 10. P = 350–450 mm.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. Popescu. Medicago falcata. Puccinellia limosa.50 C. Spergularia maritima.

Lycopus europaeus. Orchis laxiflora ssp. Juncus gerardi. Redactat: A. Aster tripolium ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Popescu et al. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. care realizeazã o acoperire de 90–95%. pannonicum. Agrostis pontica. Atriplex hastata. Popescu. Trifolium repens. Taraxacum bessarabicum.2. Trifolium fragiferum. Taraxacum bessarabicum. Plantago maritima. pannonicum. Hordeum marinum. zahariadi. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. J. Cynodon dactylon. elegans. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. Roci: loess. Daucus guttatus ssp. Nedelcu 1997. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Popescu. Teucrium scordium. Juncus gerardi. în Bãrãgan. care împreunã realizeazã etajul superior. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. Redactat: A. Plantago lanceolata. Taraxacum bessarabicum. Lythrum virgatum. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Doltu 1980. realizeazã etajul superior. Puccinellia limosa. Carex distans.HAB: 15.50C. Literaturã selectivã: Popescu. Teucrium scordium. orientalis. orientalis ºi Carex distans. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Gratiola officinalis. Caricetum distantis Rapaics 1927. Agropyron elongatum. în puþine exemplare. Agropyron elongatum. J.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster tripolium ssp. Popescu. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. P = 450–500 mm. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Clima: T = 10. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Juncus gerardi. gerardi. Valoare conservativã: moderatã. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Specii caracteristice: Carex distans. Daucus guttatus ssp. Stancu 2001. Holoschoenus vulgaris. Popescu. maritimus. Sonchus arvensis. Juncus littoralis. pannonicum. Sanda 1975. zahariadi. Þopa 1939. Centaurium spicatum. Medicago lupulina. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. Centaurium spicatum. Sanda. Scorzonera cana. Carex distans. Popescu. Sanda. Hordeum marinum. Pulicaria dysenterica. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. în sudul Moldovei. Trifolium fragiferum. Alte specii importante: Juncus littoralis. orientalis. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. 1977.1. Taraxacum bessarabicum. ªerbãnescu 1965. 1984. Medicao lupulina. 37 . speciile: Puccinellia limosa. Aster tripolium ssp. înalt de 50–55 cm.

1978. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). tenuiflora.1. Puccinellia limosa. Puccinellia limosa. P. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. Gypsophila muralis. Petrosimonia triandra. Artemisia santonicum.50C. Plantago lanceolata. Lepidium cartilagineum. P. Taraxacum bessarabicum.5–9. Atriplex hastata. Sanda. Crypsis aculeatus. Chamomilla recutita.2. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. Atriplex littoralis. Alte specii importante: Plantago maritima. Suaeda maritima. Puccinellia distans. Spergularia maritima. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Artemisia santonicum. se instaleazã: Suaeda maritima. Limonium gmelini. Popescu et al. Spergularia maritima. P = 500–550 mm. ªerbãnescu 1965. Cynodon dactylon. Popescu et al. Hordeum marinum. 1984. 2002. Crypsis aculeata. lãcoviºti sãrãturate. Cãlmãþui). Acorellus pannonicus. Lepidium ruderale. tenuiflora. Valoare conservativã: mare. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Juncus gerardi. cernoziom levigat ºi sãrãturat. Bassia sedoides. Literaturã selectivã: Pop I. Lepidium crassifolium. În microdepresiuni. Moldova (sãrãturile de pe Jijia).A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. Poa bulbosa. Popescu. Plantago maritima. Taraxacum bessarabicum. 10–15 ha în Moldova. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. Artemisia santonicum. Juncus gerardi. Redactat: A. Roci: loess ºi depozite aluviale. Specii caracteristice: Camphorosma anuua.HAB: 15. Buzãu. cu concentraþie sporitã în sãruri. Clima: T = 10. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m.

Bãile Sãrate – Turda. Sanda. Atriplex littoralis. Puccinellia limosa. Salsola soda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra. Aeluropus littoralis. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. Artemisia asutriaca. Myosurus minimus. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Limonium gmelini. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. cernoziomuri sãrãturate. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. Juncus gerardi. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Popescu. Atriplex tatarica. Puccinellia distans. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). Specia dominantã. Spergularia maritima. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. Rãspândire: Câmpia Jijiei. depozite salifere în Transilvania. 39 .2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Limonium gmelini. Bãrãgan. Salicornia europaea.5–9. Camphorosma annua. toate halofile. împreunã cu: Artemisia santonicum. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate. P = 500–650 mm. Clima: T = 10. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. solodii. Valoare conservativã: mare. Artemisia santonicum.HAB: 15. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri. Atriplex littoralis.50C. Lepidium ruderale. Petrosimonia triandra. Roci: loess în Muntenia. H. 1980. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Atriplex littoralis. ªerbãnescu 1965. Puccinellia distans. Etajul inferior este mai slab reprezentat. înalt de circa 35 cm. pedunculata. Alte specii importante: Suaeda maritima.HAB: 15. Popescu. Scorzonera cana. Halimione verrucifera. P = 550–650 mm.5–9. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Soluri: soloneþuri. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Todor 1947–1948.50C. Cerinþele ecologice. Oltenia. Bassia sedoides. Clima: T = 10. Nedelcu 1997. Redactat: A. Spergularia maritima.2. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Bassia sedoides.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Lepidium ruderale.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. realizeazã etajul superior. Artemisia santonicum.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.1. Literaturã selectivã: Popescu et al. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. Poa bulbosa. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda).

Alte specii importante: Aster tripolium. Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum. Juncus gerardi. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). Spergularia maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Chenopodium glaucum. Artemisia santonicum ssp. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Valoare conservativã: mare. salina. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. Heleochloa schoenoides. Clima: T = 11– 10. Salsola soda.HAB: 15. Juncus gerardi. pannonicus. Þopa 1939. Sanda. P = 500–550 mm. Sanda 1977. Taraxacum bessarabicum. Plantago maritima. Agropyrum elongatum. Trifolium fragiferum. Aeluropus littoralis. salina. Bassia hirsuta. Cynodon dactylon. Popescu. patens. Festuca pseudovina. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Oroian 1997. Camphorosma annua. Artemisia santonicum ssp. Atriplex tatarica. Bupleurum tenuissimum. Suaeda maritima. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Atriplex hastata.2.50C. Aeluropus littoralis. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Dianthus guttatus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Trifolium fragiferum. Juncus gerardi. Atriplex littoralis. Spergularia maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. determinã ca cele douã specii. Suaeda maritima. Specii caracteristice: Limonium gmelini. Literaturã selectivã: Popescu. Spergularia marina. S. Taraxacum bessarabicum. Petrosimonia triandra. Popescu. Dianthus guttatus. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. Carex extensa. loess. S. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Roci: depozite salifere. patens. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Redactat: A. Soluri: solonceacuri. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Moldova. Aster tripolium.1.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Limonium bellidifolium. nisipuri marine sãrãturate. Halimione pedunculata. Cynodon dactylon. Artemisia santonicum. Delta Dunãrii. Atriplex littoralis. Centaurium spicatum. Spergularia maritima. Agropyron elongatum. Popescu. Heleochloa schoenoides. Juncus gerardi. Stancu 2001.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Dobrogea. Valoare conservativã: moderatã. Sanda.

în jurul vulcanilor noroioºi. Hordeum marinum ssp. Sanda. Spergularia maritima.HAB: 15. Bupleurum tenuissimum. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. de Artemisia (maritima) santonicum. 1959. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Doltu 1980. Popescu. în zona vulcanilor noroioºi. uscate în timpul verii. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Lepidium ruderale. 41 . Popescu. Trifolium angulatum. Carex distans.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6.50C. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. Soluri: salifere. Lepidium latifolium. Sanda. 1980. Taraxacum bessarabicum. Sanda. este rãspânditã în judeþul Buzãu. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. Popescu. în principal. Lepidium latifolium. Puccinellia limosa. Suprafeþe: 2–3(5) ha.HAB: 15. salina. hystrix. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. Popescu. Scorzonera cana. Puccinellia limosa. dar este bine reprezentat în zonã. Limonium gmelini. Roci: marne salifere. Artemisia santonicum.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster tripolium. Camphorosma annua. Clima: T = 10–9. împreunã cu plantele mai sus menþionate. Redactat: A. Structura: vegetaþia este alcãtuitã. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Nedelcu 1997. Taraxacum bessarabicum. Muntenia (pãdurile Frasinu. Atriplex tatarica. salina. Limonium gmelini. Pop 2002. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. Spãtaru. judeþul Buzãu). pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. Stancu 2001. Festuca pseudovina. Halimione verrucifera.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979.2.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. 1979– 1980. Bupleurum tenuissimum. Achillea setacea f. Dianthus guttatus. Lepidium ruderale. Relief: pante mediu înclinate. Carex distans. S. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Redactat: A.1. Artemisia santonicum. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. Festuca pseudovina. realizând. P = 450–500 mm.

5–90C. Aster tripolium. 2002.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Pop 1968. realizeazã etajul superior. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. Gratiola officinalis. 1984. Eleocharis palustris. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Soluri: salifere. cum sunt: Spergularia maritima. Etajul inferior. Atriplex hastata. Al doilea etaj este format din plante scunde. Ranunculus lateriflorus.1. Consolida regalis. P = 500–600 mm. Gratiola officinalis. Alisma lanceolatum. Juncus gerardii. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1964. Redactat: A. Mentha pulegium.HAB: 15. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Ranunculus sardous. Ranunculus sardous. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. Agrostis stolonifera. care atinge 30–35 cm înãlþime. R.50C. Popescu. Moldova. Lysimachia nummularia. Rorippa kerneri. Lysimachia nummularia. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Valoare conservativã: redusã. Taraxacum bessarabicum. Plantago major. Clima: T = 10. Literaturã selectivã: Buia et al.2.-Bl. Popescu et al. lateriflorus. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. în luncile râurilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. Trifolium fragiferum. lãcoviºti salinizate. 1957) Pass. Zingeria pisidica. Popescu. Alopecurus pratensis. Aster tripolium. Anthemis austriaca. Polygonum aviculare. Juncus gerardi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. cuprinde speciile: Carex praecox. Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. bine reprezentat. Ranunculetum sardoi (Oberd. et Balas 1958. Puccinellia distans. 1960. Rorippa sylvestris. gleizate. Zingeria pisidica. Valoare conservativã: mare. în general repente. Alte specii importante: Carex melanostachya. Dobrogea. nisipuri. Plantago tenuiflora. Rãspândire: Câmpia Munteniei. soloneþuri. Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Clima: T = 10. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Specii caracteristice: 42 . Soluri: faeoziomuri. în puþine exemplare. Gypsophila muralis. Ranunculus sardous. Alopecurus geniculatus. Spergularia rubra. Stancu 2001. Trifolium fragiferum. Alãturi de aceasta. Roci: depozite aluviale. loessuri. lacoviºti. Taraxacum bessarabicum. Sanda. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Roci: depozite salifere.5–9. P = 400–700(800) mm. Trifolium arvense. Beckmannia eruciformis. Lepidium latifolium. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum.

Juncus gerardi.2. 1984. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). Muntenia.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Aster tripolium. Banat. Þopa 1939. Trifolium fragiferum. Limonium gmelini. Artemisia santonicum. 1960. Redactat: A. Roci: aluviuni. împreunã cu: Spergularia maritima. Literaturã selectivã: Pop 1968. 43 . soloneþuri. Redactat: A. Alte specii importante: Gypsophila muralis. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Rumex maritimus. Alte specii importante: Spergularia maritima. salina.. Popescu. Barabaº 1998. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Juncus gerardi. Vicia villosa. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. alopecuroides. S. Artemisisa santonicum. 1943. Taraxacum bessarabicum. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Cerastium dubium. Rumex crispus. Soluri: lãcoviºti. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. H. microdepresiuni.HAB: 15. Moldova. Chamomilla recutita. Aeluropus littoralis.50C. Aeluropus littoralis. Lepidium ruderale. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. Rumex stenophyllus. crovuri. Trifolium arvense. luvisoluri (crovurile din Muntenia). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. Ranunculus sardous. Heleochloa alopecuroides. Clima: T = 10. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. Rorippa austriaca. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon.5–9. Agrostis stolonifera. Relief: microdepresiuni. Lepidium ruderale. Lotus tenuis. Aster sedifolius. Popescu. Dobrogea (Eforie). Popescu. 2002. Atriplex tatarica. Sanda. Valoare conservativã: moderatã. Lotus tenuis. Popescu et al. Trifolium fragiferum. Artemisia santonicum. nisipuri. Tâmbureºti. Piscu). Rãspândire: Oltenia (Sadova. pe terenuri slab sãrãturate. 1984. Juncus bufonius. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Bupleurum tenuissimum. Taraxacum bessarabicum. Chenopodium glaucum. Rãspândire: Transilvania. Atriplex littoralis. Puccinellia limosa. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.1. Literaturã selectivã: Popescu et al. Bupleurum tenuissimum.HAB: 15. P = 500–550 mm.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg.

H. Scorzonera laciniata. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. ªerbãnescu 1959.HAB: 15. Alãturi de specia dominantã. Artemisia santonicum. Literaturã selectivã: Popescu. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. realizând o acoperire de 50–60%. Doltu 1980. Puccinellia distans. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Trifolium angulatum. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). Plantago tenuiflora. Juncus gerardi. Spergularia maritima. majoritatea halofile. pedunculata. Plantago tenuiflora. suprafeþele s-au diminuat foarte mult. P = 450–500 mm. Popescu. Alte specii importante: Hordeum marinum. Zingeria pisidica. Bupleurum tenuissimum. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. fragiferum. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. retusum.5. Soluri: soloneþuri. Atriplex littoralis. ªerbãnescu 1965. Heleochloa alopecuroides. T. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. loess în restul þãrii. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. Cynodon dactylon.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. cernoziomuri sãrãturate. Beckmannia eruciformis. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. nisipuri marine. Stratul inferior este mai bogat în specii. de 500 pânã la 700–1000 m2. bãltite în sezonul ploios. Salicornia prostrata. Myosurus minimus. Rorippa kerneri. Limonium gmelini.1.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. Relief: plan cu mici concavitãþi. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Artemisia santonicum. Juncus gerardi. în Oltenia. Valoare conservativã: mare. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. Clima: T = 11–10. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. Etajul superior. Roci: terenuri salifere. Trifolium fragiferum. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. Juncus gerardi. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. solodii. Dobrogea. Sanda et al. Beckmannia eruciformis. Vegetaþia este etajatã. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. Artemisia santonicum. înalt de 25–35 cm. Cerastium dubium. Rãspândire: Muntenia. Zingeria pisidica. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Halimione verrucifera. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Agropyron elongatum. Halimione verrucifera. Clima: T = 11–100C. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. 1978. Roci: nisipuri. P = 450–550 mm. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. Alopecurus pratensis. Hordeum marinum. Gypsophila muralis. Limonium gmelini. Suaeda maritima. 1965. Soluri: soloneþuri. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse. 44 . Agropyron repens. Camphorosma annua. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. gleizate. Puccinelia distans. Myosurus minimus. Valoare conservativã: moderatã-mare. T.50C.2.

Suaeda maritima.5–100C. Valoare conservativã: mare. Trifolium fragiferum. Halimione verrucifera.11 Glasswort Salicornia. Popescu. este realizat de speciile: Spergularia salina. prostrata. Plantago tenuiflora. Juncus gerardi. Popescu et al. Taraxacum bessarabicum. nentalã. Stancu 2001. Popescu. Atriplex littoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata. nisipuri sau loessuri. Roci: terenuri salifere. Poa bulbosa. Artemisia santonicum. Achillea collina. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. 1980. ªerbãnescu 1965. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Artemisia austraica.HAB: 15. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Aeluropus littoralis. S.2. Popescu et al. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. Acorellus pannonicus. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Bupleurum tenuissimum. Suaeda maritima. Sanda. Puccinellia distans. ªerbãnescu 1965. de cele mai multe ori întins pe sol. Salsola soda. Pauccinellia limosa.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Cryspis aculeatus. T = 11. Plantago schwarzenbergiana. Literaturã selectivã: Pop 2002. Taraxacum bessarabicum. 1981. pannonicus. Literaturã selectivã: Pop 2002. Halimione (Obione) pedunculata. primãvara. S. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Redactat: A. Suaeda swards PAL. pannonicus. Plantago maritima. Limonium gmelini.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Limonium gmelini. Bassia hirsuta. Staþiuni: Altitudine: mici. Specii caracteristice: Salicornia patula. Aeluropus littoralis. Bassia hirsuta. Þopa 1939. Aster tripolium ssp. P = 400–450 mm. Soluri: solonceacuri. Chenopodium glaucum.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Spergularia maritima. Aster tripolium ssp. Alte specii importante: Petrosimonia triandra. Halimione pedunculata. Etajul inferior. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Clima: conti- 45 . puternic sãrãturate. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. în Moldova. Salicornia prostrata. Redactat: A. de 3–4 m pânã la 200–250 m.1. Popescu. Alte specii importante: Camphorosma annua. maritima. cu microdepresiuni. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Puccinellia limosa. Relief: teren plan. Lotus tenuis.

1980. Artemisia santonicum. Salicornia prostrata. cu acoperirea de 60–70%. Scorzonera canna. Artemisia santonicum. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. Din aceastã 46 . Sanda.50C. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. Soluri: soloneþuri. Camphorosma annua. solonceacuri sulfato-sodice. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. Aster tripolium. Clima: T = 10. Redactat: A. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. Juncus gerardi. depozite aluviale.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Limonium gmelini. C. Kochia prostrata. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. Stratul superior. S. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Alte specii importante: Camphorma annua. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. Literaturã selectivã: Pop 2002. Valoare conservativã: mare. lãcoviºti soloneþizate. Dianthus guttatus. Roci: loess. Puccinellia limosa. Camphorosma annua. monspeliaca. Puccinellia limosa.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. Petrosimonia triandra. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Juncus gerardi. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Relief: terenuri plane. Popescu et al.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. salina.5–9. de 30–35 cm. Nedelcu 1997. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. Agropyron elongatum. solonceacuri. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Achillea setacea. salina. cu mici adâncituri.5–9.HAB: 15. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. iar în Moldova maximum 4–5 ha. Þopa 1939.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6. Suaeda maritima. Roci: loess. Juncus gerardii. Petrosimonia triandra. P = 450–500 mm.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. Limonium gmelini. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. în lunci. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. Spergularia maritima. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei).2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Erysimum repandum. Popescu. Clima: T = 10. Popescu. este alcãtuit din: Halimione verrucifera.50C. Aster tripolium. soluri aluviale sãrãturate. Achillea setacea f. P = 500–550 mm.

Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Halimione pedunculata. loessuri (Moldova). Plantago tenuiflora. lunca Iencii. aluviuni (în Deltã). Alte specii importante: Agropyron elongatum. Rumex maritimus. Suaeda maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Juncus gerardi. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Þopa 1939. Valoare conservativã: mare. Lotus tenuis. C. Spergularia maritima.1. Hordeum histrix. Limonium gmelini. este alcãtuit din Spergularia salina. ªerbãnescu 1965. Aeluropus littoralis. Triglochin palustris. Chenopodium glaucum. maritima.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. S. Halimione pedunculata. Popescu. Centaurium pulchellum. Lotus tenuis. Etajul inferior. Redactat: A. Centaurium pulchellum.HAB: 15. Puccinellia distans. Literaturã selectivã: Popescu et al. Þopa 1934. Pholiurus pannonicus. Scorzonera parviflora. Literaturã selectivã: Pop 2002. Popescu et al. convoluta. Stancu 2001. Popescu. ªerbãnescu 1965. Hordeum hystrix. Cynodon dactylon. Roci: depozite lutoase. Popescu. Alte specii importante: Limonium gmelini. Atriplex littoralis. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Moldova. inapte pentru agriculturã. Heleochloa schoenoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Juncus gerardi. Silene conica. Taraxacum bessarabicum. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. ªerbãnescu 1970. Juncus bufonius. Popescu. Daucus guttatus. Plantago maritima. Redactat: A. 1984. Artemisia santonicum. spicatum. salina. Lactuca tatarica. lunca Jijiei. Pop 2002. 47 . Sanda. Barabaº 1998. Carex distans. lãcoviºti. T = 11. bine reprezentat. Halimione pedunculata. Trifolium fragiferum. soloneþuri. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului.5–100C. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. Agrostis pontica. Moldova. S. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. lunca Jijiei). Sanda. Lepidium crassifolium. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. Lepidium crassifolium. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. Plantago maritima. Valoare conservativã: mare. Cynodon dactylon. Dobrogea. Brãila. Cryspis aculeatus.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. inclusiv pe litoral. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. P = 400–500 mm. Dianthus guttatus.2. Centaurium pulchellum. P. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). Plantago maritima. Crypsis aculeata. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Plantago maritima. Clima: temperatã. 1980. Camphorosma annua.

Dobrogea. deoarece. 1984. Scorzonera parviflora. Plantago maritima. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã.2. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). cu exces de umiditate. Puccinellia limosa. Scorzonera laciniata. Salicornia prostrata etc. convoluta. Puccinellia limosa. Lepidium cartilagineum. salina. Juncus gerardi. Clima: T = 11–9.HAB: 15. Chenopodium glaucum. Camphorosma annua. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. Redactat: A. Crypsis aculeata. Aster tripolium. moderat sãrãturate. Speciile caracteristice: Plantago maritima. prin drenaje ºi spãlãri. Plantago schwerzenbergiana. ªerbãnescu 1965. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . L. Carex distans. Nedelcu 1997. Halimione pedunculata.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. S. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927.50C. Aster tripolium. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Artemisia santonicum. Limonium gmelini. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. Valoare conservativã: mare.1. sunt redate agriculturii. Moldova. Sanda. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Muntenia (Câmpia Bãrãganului). Taraxacum bessarabicum. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu et al. Specii rare: Leuzea altaica. Popescu. meyeri. Chartolepis glatifolia. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. Todor 1947–1948. Delta Dunãrii. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. P = 450–500 mm. În Transilvania soluri gleice. Samolus valerandi. P. Bolboschoenus maritimus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Serratula bulgarica.

Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. Spãtaru. Trifolium fragiferum. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti.HAB: 15. Juncus gerardi. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Festuca pseudovina. Hordeum histrix. Scorzonera austriaca var. Popescu.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. Carex distans. Plantago schwarzenbergiana. Scorzonera cana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Poa pratensis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. depozite aluviale. Lepidium latifolium. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1997. Soluri: soloneþuri. lãcoviºti sãrãturate. Taraxacum bessarabicum. mucronata. Agropyron elongatum. Lotus corniculatus. Alte specii importante: Aster tripolium.2. Agropyron elongatum. Cynodon dactylon. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. mucronata sunt plante rare.n) I. 1978. Rãspândire: Muntenia. Festuca pratensis. Puccinellia limosa. Moldova.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. Aster tripolium ssp. ªerbãnescu 1965. Oenanthe silaifolia. Festuca pseudovina.5–100C. Roci: loess. Hordeum histrix. 2–3 ha în judeþul Galaþi. fiind semnalate. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului).1. Valoare conservativã: mare. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara. Lotus tenuis. în bazinul inferior al Jijiei. Puccinellia limosa. mucronata. Carex distans. Rorippa sylvestris. Clima: T = 10. Peucedanum latifolium. pannonicum. Scorzonera cana. Scorzonera austriaca var. Scorzonera austriaca var. Etajul inferior. Plantago schwarzenbergiana. Sanda. Peucedanum latifolium. slab dezvoltat. Specii caracteristice: Leuzea altaica. mucronata. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Redactat: A. Popescu et al. 49 . Lepidium latifolium. Alopecurus pratensis. P = 450–500 mm. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. pânã în prezent numai din aceste locuri. Taraxacum bessarabicum. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. Literaturã selectivã: Monah 2001. acestea fiind: Leuzea altaica. Frasinu. Juncus gerardi.HAB: 15. mucronata. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%.

se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Bromus commutatus. Carex distans. Crypsis aculeata. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. J. Limonium gmelini. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). Festuca pratensis. Relief: teren plat. Stancu 2001. Bassia sedoides.2. Plantago media. Muntenia (Bãrãgan). înalt de 35 cm. Literaturã: Popescu. nisipoase. Moldova. Soluri: solonceacuri. Artemisia santonicum. divisa. Clima: T = 11–9. Lotus tenuis. P = 500 mm.50C. Hordeum marinum. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. Sanda et Doltu 1980. înalt de aproximativ 40–45 cm. S. Specii caracteristice: Iris halofila. Valoare conservativã: mare. Soluri: soloneþuri. Crypsis aculeata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Cerastium dubium. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. pe terenurile slab sãrãturate. uneori pe loessuri. Scorzonera cana. P = 450–600 mm. lãcoviºti sãrãturate. Spergularia salina. Dactylis glomerata. ªerbãnescu 1965. Puccinellia distans. cu acoperire de pânã la 90%. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Festuca pratensis. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Lamium amplexicaule.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6.HAB: 15. Daucus carota. În cadrul fitocenozelor. Dobrogea (zona litoralã). Achillea setacea. Camphorosma annua. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Rorippa sylvestris. Popescu. nisipuri. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. Dactylis glomerata. Carex extensa. Taraxacum bessarabicum.1. Taraxacum bessarabicum. Redactat: A. maritima. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. Taraxacum bessarabicum. Structura: Iris halofila. Prodan 1939. Specii caracteristice: Juncus gerardi. Popescu. Bassia sedoides. Agrostis stolonifera. Camphorosma annua. Suaeda maritima. C.5–100C. Sanda. Trifolium retusum. Limonium gmelini.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. Roci: depozite argilo-lutoase. În stratul inferior. Alte specii importante: Carex distans. Agrostis stolonifera. Valoare conservativã: mare. 50 . este cea care realizeazã etajul superior. Roci: aluviuni. Clima: T = 10. Plantago cornuti. Etajul inferior este bine reprezentat.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. Delta Dunãrii. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Trifolium fragiferum. compressus. Scorzonera cana. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Artemisia santonicum. care alcãtuiesc etajul superior. Rãspândire: Banat. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila. nisipuri sãrãturate. Puccinellia distans. Aster tripolium.

Aster tripolium ssp. Spergularia maritima. Soluri: lãcoviºti sãrãturate.HAB: 15. Bupleurum tenuissimum. ªerbãnescu 1970.1. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Crypsis aculeata. Juncus gerardi. Agropyron elongatum. Acorellus pannonicus. jud.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Lutu Alb. Camphorosma annua. maritima. Trifolium fragiferum. 2000. Taraxacum bessarabicum. jud. ªerbãnescu 1965.2. Artemisia santonicum. Puccinellia distans. Plantago maritima. Oltenia (Murta. Sanda. Popescu. Salicornia europaea. T. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. 51 . Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. P = 450–500 mm. Glavacioc). Juncus geradii. pannonicum. Trifolium fragiferum. pannonicum. Þopa 1939. Valoare conservativã: mare.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. Brãila). nisipuri (în Oltenia). Camphorosma annua. Rãspândire: Transilvania. Alte specii importante: Plantago cornuti. Clima: T = 10.50C. Triglochin palustris. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Scorzonera parviflora. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. T. pannonicum. Etajul inferior.HAB: 15. Popescu. bine reprezentat. pannonicum. cu mici excavaþii. Taraxacum bessarabicum. Muntenia (Caragele. Suaeda maritima. Scorzonera parviflora. înalt de 35–40 cm. palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. Þopa 1934. Acorellus pannonicus. Suaeda maritima. Lotus tenuis. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Puccinellia limosa. Popescu. Agrostis stolonifera. Teucrium scordium. Trifolium fragiferum. Aster tripolium ssp. Structura: Cele douã specii dominante. Redactat: A.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Festuca pseudovina. Aster tripolium ssp.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Literaturã selectivã: Pop 2002. Redactat: A. Dobreºti. Artemisia santonicum. Juncus bufonius. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. Scorzonera parviflora. P. Trifolium fragiferum. limosa. Relief: teren plat. 1976. Buzãu. Suaeda maritima. Sârbu et al. Lunca Iencii. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Roci: loess.

Popescu. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. Structura: Planta dominantã. Sueda maritima. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Limonium gmelini. umede primãvara ºi uscate vara. cu exces de umiditate. Cerastium dubium. Carex pseudocyperus. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. aluviuni. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Aster tripolium. Salicornia europaea. Trifolium ornithopodioides. Clima: T = 10. Roci: terenuri salifere. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. ªerbãnescu 1965. Redactat: A. Plantago tenuiflora. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Bassia sedoides. Atriplex hastata.1. 52 . Bassia sedoides. O caracteristicã. Scirpus triqueter. lãcoviºti sãrãturate. În micile excavaþii. cernoziomuri sãrãturate. Rãspândire: Muntenia.5–9. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. specie rarã în flora þãrii. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Poa bulbosa. Dobrogea. Puccinellia distans.50C. nisipuri maritime în curs de fixare. Rumex maritimus. Carex distans. Soluri: solonceacuri. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Lactuca tatarica. Moldova. Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Polygonum maritimum. Moldova de Nord. limosa. Atriplex littoralis. Valoare conservativã: moderatã. Clima: T = 10.HAB: 15.50C. Alopecurus pratensis. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. Spergularia maritima. Pholiurus pannonicus. Juncus bufonius. Chenopodium glaucum. în deltã: nisipuri maritime.5–9. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. Þopa 1939. Festuca pseudovina. ªerbãnescu 1965. Valoare conservativã: moderatã. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. Lotus tenuis. P.2. Crypsis aculeata. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. Salicornia europaea (prostrata). Rumex maritimus. Scorzonera cana. Bolboschoenus maritimus. retusum. Puccinellia limosa. Trifolium fragiferum. estul Câmpiei Române. Atriplex tatarica. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Cynodon dactylon. P = 450–600 mm. T. P = 450–600 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. Suaeda maritima. Juncus gerardi. Myosurus minimus. Cyperus fuscus. Puccinellia distans. Polygonum amphibium. Alte specii importante: Spergularia maritima.

Popescu et al. umede în timpul primãverii. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate.2. Atriplex tatarica. Þopa 1939. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. dar uscate în sezonul secetos. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina. 1991.5–9. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Camomilla recutita. în Oltenia.HAB: 15. Scleranthus annuus. care realizeazã o acoperire relativ mare. cu reacþie bazicã. lãcoviºti. Etajul superior este format din puþine specii. Popescu. în mai micã mãsurã. Popescu 1990. Puccinellia limosa. Redactat: A. Limonium gmelini. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm. Pãun et Popescu 1974. Dobrogea ºi Moldova. Cynodon dactylon. Lotus tenuis.1. 53 . Rãspândire: Transilvania. Redactat: A.50C. Taraxacum bessarabicum. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. 1984. 1980. Artemisia santonicum. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Sanda. Plantago tenuiflora. Muntenia. Literaturã selectivã: Pop 1968. P = 350–650 mm. Banat ºi. Criºana. Roci: depozite salifere. Scorzonera cana. Kochia prostrata.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Limonium gmelini. Puccinellia limosa. Aster tripolium. Clima: T = 11. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Scleranthus annuus. Lepidium ruderale. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Scorzonera cana. 200 m în Criºana.5–8. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Plantago tenuiflora. Lotus angustissimus. Literaturã selectivã: Pop 2002. Sanda. Carex stenophylla. Alopecurus pratensis. EUNIS: E6. Gypsophila muralis. Popescu 1973. 2002. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Artemisia santonicum. Scorzonera cana. Valoare conservativã: moderatã. Plantago tenuiflora. Cerastium dubium. Popescu et al. Trifolium parviflorum. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Lepidium ruderale. Trifolium retusum. Popescu. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. Taraxacum bessarabicum. Achillea collina. Lolium perenne. Bromus hordeaceus. cu pH cuprins între 6. Cerastium dubium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Alopecurus pratensis.

Rãspândire: Criºana. Artemisia santonicum ssp. Trifolium fragiferum. Banat. T.HAB: 15. Lotus angustissimus. Artemisia santonicum ssp. Taraxacum bessarabicum. Achillea setacea. Þopa 1939. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Moldova. Achillea setacea.A. Limonium gmelini. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. patens. Todor 1948. Moldova. Clima: T = 10–9. Peucedanum officinale. aride vara. Bupleurum tenuissimum.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Peucedanum officinale. Rãspândire: Transilvania. Redactat: A: Popescu. Borhidi 1996.2. Trifolium striatum. Valoare conservativã: moderatã. Aster tripolium. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Suprafeþe: Pe islazurile.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. striatum. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. soloneþuri slab sãrãturate. Bupleurum tenuissimum. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Nedelcu 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. patens. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Juncus gerardi. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha.50C. Rorippa kerneri. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Limonium gmelini. loess în Moldova ºi Muntenia. umede primãvara. Literaturã selectivã: Pop 2002. Hordeum hystrix. Carex stenophylla. cum sunt: Festuca pseudovina. Trifolium angulatum. Soluri: lãcoviºti. Criºana. Camphorosma annua. Ranunculus pedatus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Hordeum hystrix. P = 600–700 mm. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. Myosurus minumus. Banat. Roci: roci salifere. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. în rest mai reduse. Muntenia. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Plantago schwerzenbergiana. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m. Sanda. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile.HAB: 15. Lotus angustissimus. Popescu. Artemisia santonicum. Lotus tenuis. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Trifolium fragiferum. Muntenia.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr.1. 54 .

Trifolium strictum. dominã Artemisia pontica. Achillea collina.0–9.HAB: 15. Valoare conservativã: mare. Arenaria serpyllifolia. Clima: T = 10. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). Potentilla argentea. 55 . Peucedanum officinale. Criºana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. Artemisia santonicum. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. Lotus angustissimus. Artemisia santonicum.1. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana. Bupleurum tenuissimum. annua. Pop 2002. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Festuca pseudovina. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. soluri gleice. Pop 1968. Sanda. Bupleurum tenuissimum. Banat. Specii rare: Nitraria schoberi.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. Valoare conservativã: mare. Kochia prostrata. Rãspândire: Transilvania. Pop 1968. Popescu. Scorzonera cana. Aster sedifolius. Popescu et Stancu 2001. Erodium cicutarium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. Structura: Etajul superior. Alopecurus pratensis. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. Hordeum marinum. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. P = 400–500 mm. Trifolium angulatum. judeþul Buzãu. C. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. Aster linosyris. Soluri: solonceacuri. ªerbãnescu 1965. P = 600–700 mm. Pâclele. cornuti. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Achillea collina. Camphorosma monspeliaca.2. plantã foarte rarã în flora României. Scorzonera cana. 1982. Achillea setacea. Roci: depozite salifere. P.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Festuca pseudovina.00C. Redactat: A. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Carex stenophylla. micranthum. Petrosimonia triandra. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. gleizate. Lotus corniculatus. Lotus tenuis. T. Scorzonera cana. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Plantago schwarzenbergiana.50C. Roci: depozite solifere. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. Peucedanum officinale. Poa pratensis. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Puccinellia limosa.

Redactat: A. puþin rãspânditã în România. Chenopodium glaucum.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. aluviuni 56 . Aster tripolium. slab sãrãturate. Cynodon dactylon. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Popescu. mediteraneanã. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. numai pe litoralul Mãrii Negre. Schoenoplectus triqueter. Bolboschoenus maritimus. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã.50C. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. Popescu. 2002. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Valoare conservativã: mare. Atriplex hastata. S. tabernaemontani. coronopus. Sonchus arvensis. Clima: T =11–10. Juncus gerardi. Redactat: A. În Delta Dunãrii. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Sanda. Trifolium fragiferum. P. la Sulina în fitocenoze mai apar. Substrat: nisipuri marine. Acorellus pannonicus. Soluri: nisipuri umede. Popescu et al. Popescu. Nedelcu 1997. Cynodon dactylon. Pop 1968. în curs de fixare. Delta Dunãrii.1. Juncus gerardi. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. nisipoase (în Delta Dunãrii).2. Puccinellia distans. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Suprafeþe: 5–6 ha. 1970. 1980. P = 400 mm. Spergularia media. Plantago maritima. pe nisipuri maritime. în puþine exemplare: Plantago maritima.

211 Embryonic dunes PAL.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1.HAB: 16. et De L. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. Sf. Gypsophila trichotoma. Redactat: A. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. euxina. Valoare conservativã: mare. ruthenica. Pe falezele mai înalte (Agigea. Relief: teren plat. Salicornia prostrata. Suprafeþe: În zonele amenajate. Popescu. Bassia hirsuta. Crambe maritima. Gheorghe). Secale sylvestre. Secale sylvestre. Crambe maritima. Euphorbia sequierana.4.1. Agropyretum juncei (Br. Polygonum maritimum.50C. Clima: T = 11– 10. precum ºi Bromus tectorum. Elymus sabulosus. 1936) Tx. Salsola soda.-Bl. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2. bessarabicum. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor. Popescu et Stancu 2001. Atriplex hastata. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. Atriplex hastata. Bromus tectorum. 1952. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Agropyron junceum ssp. suprafeþele sunt de 300–500 m2. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Roci: depozite nisipoase. euxina. Sanda. Centaurea arenaria.1. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. 57 . Gheorghe. iar în Delta Dunãrii (Sf. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Suaeda maritima. Salsola kali ssp. bessarabicum. inclusiv Grindul Chituc. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha.2. de la Sulina pânã la Vama Veche. Dunes CORINE: 16. în lungul litoralului.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Soluri: nisipuri nefixate. Aeluropus littoralis.2. Convolvulus lineatus. se instaleazã Convolvului persicus. P = 400–500 mm. Alte specii importante: Eryngium maritimum.HAB: 16. Cakile maritima. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977.12 Sand beach annual communities PAL. Eryngium maritimum. marine. Polygonum maritimum. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. Argusia sibirica.

: As. P = 400–500 mm. Oroian 1997. Secale sylvestre. Corispermum nitidum. la Letea 10 ha. Gypsophila trichotoma. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. Delta Dunãrii (Grindul Letea). Silene otitis. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Alte specii importante: Centaurea arenaria. Clima: T = 11–10. Poa bulbosa. Artemisia tschernieviana (arenaria).22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Popescu.1. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. deficitare în apã. Salvia aethiopis. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Holoschoenus vulgaris. Popescu. Nedelcu 1997. Astragalus varius. Apera maritima. Elymus sabulosus. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. nisipuri maritime în deltã. Thlaspi perfoliatum. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea).50C. Popescu. Siderites montana. Secale sylvestre. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Euphorbia sequierana. Valoare conservativã: foarte mare. Clima: T = 11– 10. Salsola soda. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Agropyrum junceum. Bromus tectorum. Salvia verticillata. Sanda. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. Ephedra distachya. Plantago arenaria. perene. Literaturã selectivã: Morariu 1957.2.HAB: 16. Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. P = 350–400 mm.n. litoralul Mãrii Negre. Alãturi de speciile anuale. sãrãturate. foarte uscate.50C. 1980. Agropyron junceum. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Doltu. Etajul inferior. Astrodaucus littoralis. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Euphorbia sequierana. Plantago arenaria. Secale sylvestre. Agropyron junceum.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Gypsophila trichotoma. Medicago falcata. Artemisia tschernieviana (arenaria). încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Centaurea arenaria. Seseli tortuosum. euxina. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Scabiosa argentea. Substrat: loess (la Agigea). Melica ciliata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. 58 . Alyssum hirsutum. Cakile maritima ssp. Staþiuni: Dune maritime semifixate. Verbascum banaticum. Silene borysthenica. Morariu 1959. Relief: dune maritime. Festuca beckeri. Bromus tectorum. Redactat: A. Roci: depozite nisipoase. Crambe maritima. Sanda. Popescu. Elymus sabulosus. Altitudine: 2–5 m. Eryngium maritimum. Sanda. Eryngium maritimum. Stachys patula.

Euphorbia sequierana.1. Silene conica.HAB: 16. Dâmbul lui Bãlan). Clima: T = 110C. Popescu et al. Redactat: A. Astragalus varius. P = 350–400 mm. Popescu. Elymus sabulosus. 59 . Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. Rãspândire: Delta Dunãrii. Seseli tortuosum.2. Alte specii importante: Scabiosa argentea. S. Xeranthemum annum. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Prodan 1939. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. Hasmacul Mare. Ephedra distachya. Agropyron pectiniforme. Stachys patula. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. 1997. Carex colchica. Relief: dune maritime. Secale sylvestre. 1984. filifolia. Medicago falcata var. Ephedra distachya. Specii endemice: Alyssum borzeanum. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Literaturã selectivã: Morariu 1959. Melica ciliata. Marrubium peregrinum. recta.

Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda 1987. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Linum austriacum. deficitare în apã. maritima. Bromus tectorum. Dianthus polymorphus. Asperula setulosa. Popescu. Elymus sabulosus. 1980. Artemisia campestris. Relief: dune în diferite stadii. Suprafeþe: Circa 20–30 ha.2. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. Asperula setulosa. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Alte specii importante: Apera maritima. Literaturã selectivã: Popescu et al. 60 . plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Apera spica-venti ssp. Koeleria glauca. Syrenia montana. Soluri: nisipuri semifixate. Specii rare: Ephedra distachya. Popescu. Tragopogon floccosus. Syrenia montana. Corispermum nitidum. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. Scabiosa argentea. Euphorbia seguierana. Astragalus varius. Plantago arenaria. Corispermum nitidum. Dianthus polymorphus. Roci: depozite nisipoase. Fumana procumbens. Ephedra distachya. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar.HAB: 16. Gypsophila perfoliata. Redactat: A. Valoare conservativã: foarte mare. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Clima: T = 11–100C. Ephedra distachya. Carex colchica. Seseli tortuosum. Stachys nitens.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Seseli tortuosum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. Gypsophila paniculata. Tragopogon floccosus. Onobrychis arenaria. 1997. Scabiosa argentea. Dianthus polymorphus. Fumana procumbens. Achillea ochroleuca. Carex colchica. Syrenia canna. 1980. Asperula setulosa. Kochia laniflora. Koeleria glauca. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Euphorbia sequierana. Medicago falcata. Helichrysum arenarium. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Centaurea arenaria. Artemisia campestris. Aperetum maritimae Popescu et al.1. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Gypsophila trichotoma. Koeleria glauca. P = 400–550 mm.

25 Dune thichets PAL. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16.HAB: 16. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Achillea ochroleuca. Thymelaea passerina.5(110)–9. Holoschoenus vulgaris.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Sulina). Redactat: A. Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Asperula setulosa. Apera maritima. Chrysopogon gryllus. Euphorbia sequierena. Secale sylvestre. Galaþi). 1973. Festuca beckeri. Calamagrostis epigeios. paniculata. Gypsophila paniculata. Holoschoenus vulgaris. Altitudine: 5–80 m. 1973. Doltu 1980. Syrenia cana. circa 2–3 ha. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Gypsophila trichotoma. Koeleria glauca. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Calamagrostis arundinacea. G. Letea. Festuca beckeri. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Cynodon dactylon. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare.50C. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum.2. Convolvulus persicus. deficitare în umiditate. Euphorbia seguierana. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Bromus tectorum. Tragopogon floccosus. Tragopogon floccosus. Astragalus virgatus. Soluri: nisipuri nefixate.25 Dune thichets EUNIS: B1.1. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. deficitare în umiditate. Syrenia cana. Artemisia campestris. Stachys nitens. Secale sylvestre. Substrat: nisipuri. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Popescu. Minuartia viscosa. Holoschoenus vulgaris. Convolvulus persicus. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Bromus tectorum. Moldova (Hanu Conachi. Clima: T = 10. P = 400–550 mm. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Apera maritima. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. Asperula setulosa. Popescu. jud.

Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Gypsophila trichotoma.HAB: 16. Substrat: nisipuri maritime. Cirsium alatum. 1997. Cynodon dactylon. Sanda.50C. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Holoschoenus vulgaris. Juncus maritimus. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. Merendera sobolifera. Agropyron junceum. Mentha arvensis.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Merendera sobolifera. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Redactat: A. J. Lythrum salicaria. Tx. Carex distans. Centaurium pulchellum. Doltu 1980. littoralis. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Redactat: A. littoralis.HAB: 16. Agrostis pontica. Teucrium scordium. Soluri: nisipuri sãrãturoase. elegans. Popescu. Cynodon dactylon. între Mamaia ºi Nãvodari. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. Centaurium pulchellum.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. zahariadi. totalizând 8–10 ha. Popescu et al. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. Gypsophila trichotoma. Festuca arundinacea. de origine marinã. Minuartia viscosa.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. Popescu. Samolus valerandi. elegans. 1947 subas.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R.1. P = 400 mm. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. Orchis laxiflora ssp. Festuca beckeri. Popescu. Specii rare: Merendera sobolifera. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. Lythrum salicaria. Clima: T = 10. Carex distans. Valoare conservativã: foarte mare. Artemisia santonicum. Viola kitaibeliana. Samolus valerandii. Daucus guttatus ssp. Cirsium alatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Festuca arundinacea. Sanda 1975. Plantago maritima. Agrostis pontica. Koeleria glauca. Orchis laxiflora ssp. de câte 500–1000 m2. Popescu et al. Literaturã selectivã: Popescu. Aster tripolium. Calamagrostis epigeios.2. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. 1980. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile.2 Dunes CORINE: – PAL. Koch 1926. 1922) W. Teucrium scordium. Specii rare: Tragopogon floccosus.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. 1973. Sonchus arvensis. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. 62 . Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Plantago maritima.

Popescu. acoperirea nedepãºind 75%.50C. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. Capul Midia) ca ºi la Sf. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. Redactat: A. Roci: nisipuri maritime.5 m.HAB: 16. dar densitatea acestora este redusã. Argusia sibirica. Holoschoenus vulgaris. Etajul superior. Euphorbia seguierana. deficitare în umiditate. Scabiosa argentea. P = 400–450 mm. Helichrysum arenarium. Silene conica. Stipa borysthenica ssp. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Roci: nisipuri maritime.1. Sf. Polygonum arenarium. Relief: dune în curs de fixare. Secale sylvestre. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Gheorghe. Gypsophila perfoliata. Artemisia campestris.2. Gheorghe). Cakile maritima. Festuca beckeri. Corispermum marschallii. sabulosa. periodic spãlate de valurile puternice. Suprafeþe: 40–50 ha. Soluri: nisipuri în curs de fixare.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Artemisia campestris. Agrostis pontica. Clima: T = 11– 10. 1980. Koeleria glauca. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Literaturã: Popescu. Salsola soda. dintre care menþionãm: Carex colchica. pe dune maritime în curs de fixare. Secale sylvestre. Elymus sabulosus. arenicola. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Specii caracteristice: Melilotus alba. Bromus tectorum. Syrenia montana. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Minuartia setacea. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Clima: T = 11– 10. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Sanda 1978. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Dianthus polymorphus. Popescu et al. Cynodon dactylon. este realizat de: Scabiosa argentea. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Artemisia tschernieviana. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. de 45–50 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. Elymus sabulosus.2. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Secale sylvestre. Specii caracteristice: Carex 63 . Sulina. Seseli arenarium. Consolida regalis. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Valoare conservativã: mare. Dunes CORINE: – PAL. P = 350–500 mm. Gypsophila trichotoma. Salsola soda.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Rãspândire: Delta Dunãrii. realizând o acoperire de 60–70%.50C. Sonchus arvensis. Centaurea arenaria. Festuca beckeri ssp. Corispermum marschallii.

Sonchus arvensis.2.HAB: 16.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. bessarabicus. Minuartia setacea. Sãrãturile. maritima. Centaurea arenaria. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. este plantã mare. Clima: T = 11– 100C. Teucrium scordium.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Alte specii importante: Inula salicina. Polygonum arenarium. 64 . Literaturã selectivã: Krausch 1965. Teucrium scordium. Redactat: A. Carex distans. maritima. Festuca arundinacea ssp. Bromus tectorum.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Caraorman. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. Asperula setulosa. Apera spica venti ssp. Sanda. Sanda. Lythrum virgatum. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Lythrum virgatum. Popescu. Carex distans. Syrenia montana. Sanda. iar în Delta Dunãrii. Doltu 1980. Artemisia tschernieviana.) Dihoru et Negrean 1976. Calamagrostis epigeios. Doltu 1980. Popescu. peste 1 metru înãlþime. Secale sylvestre. Popescu.HAB: 16. Artemisia campestris. arenosum Popescu et Sanda 1976). Specii rare: Convolvulus persicus. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Dianthus polymorphus ssp. Potentilla reptans. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Oroian 1997. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate. Festuca arundinacea ssp. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana. Literaturã selectivã: Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Popescu. orientalis. Seseli arenarium. Ephedra distachya. Valoare conservativã: moderatã. Popescu.1. Holoschoenus vulgaris. Agrostis pontica. Cynodon dactylon. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Helichrysum arenarium. Sanda 1976. Holoschoenus vulgaris. Holoschoenus vulgaris. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Roci: nisipuri maritime. Structura: Specia dominantã. Scabiosa argentea.n. Popescu.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. P = 350–450 mm. orientalis. Rãspândire: Dobrogea. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Fumana procumbens. Cynodon dactylon. Oroian 1997. Sanda. Agrostis pontica. Redactat: A. Gypsophila trichotoma. Syrenia montana. Sonchus arvensis.

Valoare conservativã: moderatã. de origine marinã. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. Plantago arenaria. Bromus tectorum. halacsyi. Clima: T = 11– 10. Gypsophila trichotoma. 1987. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune.50C.2. Argusia sibirica. Popescu. 1998. Apera maritima. Barabaº 1998. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. Sfântu Gheorghe. 65 . Soluri: nisipuri sãrãturate. Alte specii importante: Secale sylvestre. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Petasites spurius dominã fitocenozele. Popescu. Popescu et al. Relief: Dune maritime în curs de fixare. Redactat: A. Ciotic. Bromus tectorum. Rumex dentatus ssp. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. Apera maritima. P = 350–400 mm. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Specii caracteristice: Petasites spurius.1. iar Argusia sibirica lipseºte. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Roci: nispuri maritime. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m.

1971. Popescu.141 Chara carpets. cu acoperire de 40–60%. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. 22. tomentosa. Nitella gracilis. Literaturã selectivã: Coldea et al. Charetum braunii Coriolan 1957. Redactat: A. Ionescu Venera 1976.441 Chara carpets. Salvinia natans. C. specii natante. Salvinia natans. gracilis. C. Najas minor.2.HAB: 22. Myriophyllum spicatum. Tolypella prolifera.442 Nitella carpets PAL. Spirodela polyrhiza. Nitella gracilis. fragilis. permanente. Butomus umbellatus. C1. P = 450–550 mm. Popescu. maritima. C.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22. Utricularia vulgaris. Chara brauni.1. Rãspândire: Bazinele acvatice. EMERALD: 22. din lunca Dunãrii.442 Nitella carpets EUNIS: C1.441 Chara carpets. N. Spirodela polyrhiza.5–40 m. Relief: bazine acvatice permanente. Tolypella syncarpa. Azolla caroliniana. Suprafeþe: 2. nefixate cum sunt: Lemna minor. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . Substrat: depozite aluviale.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. Valoare conservativã: moderatã. Alisma plantago-aquatica. argile. C. trisulca. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. luturi. Sanda. C. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. Lychnothamnus barbatus. Nitella gracilis. 1997. L. L.2. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. nisipuri. Ranunculus trichophyllus. Azolla caroliniana. Chara aspera. C. Potamogeton pectinatus. Tolypella syncarpa. canescens. Tolypelletum proliferae Krause 1969.2. vulgaris. Ceratophyllum demersum. tomentosa. trisulca. Alte specii importante: Tolypella syncarpa.000 m2 în deltã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii.000–4.50C. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. Schoenoplectus palustris. La suprafaþa apei se dezvoltã. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. Staþiuni: Altitudine: 0. Stancu 2001. fragilis. 22. fragilis. C. Phragmites australis. Clima: T = 11–10. în puþine exemplare. Specii caracteristice: Chara braunii. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. Lychnothamnus barbatus. Lemna minor.

luturi. Trapa natans.000 ha. Clima: T = 11–100C. angustifolia. 67 . În anii secetoºi. Potamogeton crispus. 1984. P. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). Lemnetum gibbae Miyavaki et J. 1960. Spirodela polyrhiza. Spirodela polyrhiza. Specii caracteristice: Lemna minor. Oenanthe aquatica.415 Salvinia covers CORINE: 22. trisulca. Koch 1954. 1997. Myriophyllum spicatum. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. Azolla caroliniana. P = 350–550 mm. Wolffia) covers PAL. Phragmites australis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. Substrat: depozite aluviale.type vegetation EMERALD: 22. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Suprafeþe: 2–3.2. trisulca. Sagittaria sagittifolia. Myriophyllum spicatum. argile. Spirodela polyrhiza ºi olffia arrhiza W Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Popescu. 1967.415 Salvinia covers EUNIS: C1. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii.415 Salvinia corvers PAL. Alte specii importante: Salvinia natans. Azolla q caroliniana ºi A. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. 1960. Typha angustifolia. P. Typha latifolia. Tx. L.411 Duckweed (Lemna. nisipuri. Spirodela. Lemna trisulca. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. apar izolat: Phragmites australis. Butomus umbellatus. pectinatus. trisulca. Sunt fitocenoze heliofile. Rãspândire: Ape puþin adânci. L.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. gibba. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967. Literaturã selectivã: Coldea et al. Nedelcu 1967. Sparganium erectum. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J. Spirodela polyrhiza. Oenanthe aquatica. 1997. Lemno – Spirodeletum W. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. Komlodi 1959. Criº). Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Tx.HAB: 22. iazuri.411 Duckweed covers EUNIS: C1. Ceratophyllum demersum. bãlþi.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. L. Utricularia vulgaris. T. sãrace în specii. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans.HAB: 22. Aldrovanda vesiculosa.2. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. lunca ºi Delta Dunãrii. Popescu et al. dar suficient de umede. L. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. Wolffia arrhiza. din Câmpia Munteniei. Schoenoplectus lacustris. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. lacuri. Alisma plantago-aquatica. Marsilea uadrifolia. Redactat: A. Nymphoides peltata.

Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. Wolffia arrhiza. Lemna gibba. Salvinia natans. luturi. Nedelcu 1967. Hippuris vulgaris. Ranunculus sceleratus.50C.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. P= 450–650 mm. care dominã stratul natant. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. Substrat: loess.50C. Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. puþin adânci. Redactat: A. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. cu temperatura medie anualã de +10. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. Popescu. Utricularia vulgaris. Popescu et al.HAB: 22. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor. Sanda et al. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. Spirodela polyrhiza. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. Relief: bazine acvatice permanente.2. Azolla caroliniana. Literaturã selectivã: Coldea 1997. canale cu apa foarte slab curgãtoare. însoþite de unele elemente foto-reofile. semiumbrite. A. Substrat: depuneri aluviale. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. P = 550–600 mm. Azolla caroliniana. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. 1994. Sagittaria sagittifolia.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. Clima: T = 10. filiculoides. argile. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. Alisma plantagoaquatica. Utricularia vulgaris. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. microdepresiuni cu apã permanentã. 1984. cu ape stagnante. Cãldãruºani).Tx 1974.type vegetation EMERALD: 22. 1997. datoritã curenþilor de aer mai activi.2. Clima: T = 11–9. 2001. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. R. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Typha angustifolia. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. ale bazinelor din zona de câmpie. puþin profunde. filiculoides. Utricularia vulgaris. A.41 Free floating vegetation PAL. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). nisipuri. adesea reofile. Myriophyllum spicatum.5-–100C. Relief: teren plan. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. braþe obturate ale râurilor de câmpie. Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. sau intrânduri. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 . Mogoºoaia. Spirodela polyrhyza. Potamogeton pectinatus. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m.

Vallisneria spiralis. nisipuri. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Wolffia arrhiza. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat. Utricularia vulgaris. Literaturã selectivã: Gehu et al. Nuphar luteum. Nedelcu 1973.2. Nedelcu et al. Lemna minor. Marsilea quadrifolia. P. Spirodela polyrhiza. Myriophyllum spicatum. Stratiotes aloides. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. 1984. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Alisma plantago-aqautica. Lemna minor.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. argile.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL.2. Fitocenozele se prezintã rarefiate. Banat (Lugoj. Specii caracteristice: Riccia fluitans. Valoare conservativã: mare. Redactat: A. Ceratophyllum demersum. Ricciocarpus natans. 1997. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930. T. Formeazã fitocenoze compacte. Alte specii importante: Salvinia natans. Butomus umbellatus. Phragmites australis.HAB: 22. T = 11–9. Redactat: A. Literaturã selectivã: Coldea et al. 22. Popescu et al. Utricularia vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. Utricularia vulgaris. Potamogeton crispus. Utricularia vulgaris. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae. Salvinia natans. Popescu. 1976. adâncã de 40–50 cm. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Popescu et al. Sagittaria sagittifolia. având o acoperire de circa 55–60%.412 Frogbit rafts. pectinatus. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Alte specii importante: Trapa natans. Substrat: depozite aluviale. Clima: 69 . 1984. Salvinia natans. Ceratophyllum demersum. Timiº – Bega). Myriophyllum spicatum. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. angustifolia. Ricciocarpus natans. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Salvinia natans. Polygonum amphibium. 1994. Najas minor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. Potamogeton pectinatus. P = 350–650 mm. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Lemna minor.413 water soldier rafts EUNIS: C1. Stratiotes aloides. Stratiotes aloides. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae.50C.

Popescu et al. Vallisneria spiralis.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Hodiºan 2002. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Trapa natans. gramineus. P. gramineus. 1997. Polygonum amphibium. perfoliatus. Potametum natantis Soó 1927. Myriophyllum spicatum. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. Azolla filiculoides. bogate în substanþe nutritive. canale de colectare a apelor). Koch 1926. Substrat: depozite aluviale. în ape permanente. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. Pop. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. Najas minor. În perioada de antezã. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. Ceratophyllum demersum. bãlþi. Cristea. perfoliatus. Dobrogea. perfoliatus. Salvinia natans. lucens. Ceratophyllum demersum.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Valoare conservativã: moderatã. Lunca ºi Delta Dunãrii.43 Rooted floating vegetation PAL. 70 . canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Najas marina. contribuind la colmatarea acestora. lucens. Salvinia natans. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. Elodeetum canadensis Eggler 1933. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. Spirodela polyrhiza. Nymphaea alba. P. Redactat: A. P. trisulca.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Trapa natans. P = 350–650 mm. se dezvoltã în lacuri. Nedelcu 1973. Marsilea quadrifolia. Stancu 2001. Popescu. Banat. luturi. nisipuri. Delta Dunãrii. P. Ceratophyllum submersum. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. P. Moldova. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. Myriophyllum spicatum. Koch 1926 Görs 1977. Kárpati 1963. Trapetum natantis V. Hydrocharis morsus-ranae.2.HAB: 22. P. argile. Rãspândire: Criºana. Relief: bazine acvatice (lacuri. Muntenia. Alte specii importante: Elodea canadensis. Sanda. L. Görs 1977. Nuphar luteum. Clima: T = 11–9.50C.HAB: 22.2. în luncile Siretului ºi Prutului. Popescu. P. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Literaturã selectivã: Coldea et al. La sfârºitul sezonului vegetativ. Oltenia. Lemna minor. Azolla caroliniana. Ceratophyllum demersum. bãlþi. gramineus. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. Elodea canadensis.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. P. Utricularia vulgaris. 1984.

În prezent. Potamogeton natans. unde ocupã suprafeþe relativ mari. Altitudine: 5–150 m.5– 9. Trapa natans.2. Clima: T = 10. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha. Valoare conservativã: mare. pectinatus. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. înainte de desecare. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. Ceratophyllum demersum. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã. Potamogeton crispus. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7.5–8). P.5–2 m). Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. Nymphoides peltata. P = 350–450 mm. Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris.2. Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre.50C.

P = 450–600 mm. Elodea canadensis. Ceratophyllum demersum. P. Myriophyllum verticillatum.HAB: 22. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. 2001.5–90C. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. M. Wolffia arrhiza. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. Hydrocharis morsuranae. Myriophyllum verticillatum. et al. Nymphoides peltata. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Hottonia palustris. Hottonia palustris. Nymphoides peltata.5 m.HAB: 24. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. Nedelcu 1972. Literaturã selectivã: Coldea et al. pectinatus. Banat. Redactat: A.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. Typha angustifolia. Marsilea quadrifolia. Lemna minor. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion. Nuphar luteum. Wolffia arrhiza.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Ranunculus trichophyllus. Nuphar luteum. Spirodela polyrhiza.2. Specii caracteristice: Nymphaea alba. Salvinia natans. Valoare conservativã: mare. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Spirodela polyrhiza. 1995. Hippuris vulgaris. L. lunca ºi Delta Dunãrii. Clima: T = 10.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. iar unele specii au dispãrut aproape complet. Literaturã selectivã: Grigore 1971. spicatum. sudul Moldovei. Myriophyllum spicatum. Potamogeton crispus. Popescu et al. 72 . Nymphaea alba. Alte specii importante: Potamogeton natans. trisulca. Hottonietum palustris R. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. Popescu. Substrat: aluviuni luto-nisipoase.5–2 ha. 1997. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. Ceratophyllum demersum. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. Polygonum amphibium. Trapa natans. cum sunt: Lemna minor. Hottonia palustris. Gehu 1961. ªtefan et al.2. Sanda et al. Salvinia natans. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. Popescu. L. 1997. 1984. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aqatilis ºi Hottonia palustris u Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. Redactat: A. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. Phragmites australis. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu A. Rãspândire: Criºana. trisulca. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. 1998.Tx 1937.

Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea.5–8). thermalis. Sanda. thermalis se dezvoltã în apele calde. ºi exemplare rare de Phragmites australis. 73 . neutre sau bazice (pH – 7. Butomus umbellatus. Sparganium erectum. Clima: T = 9. Specii endemice: Nymphaea lotus var. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). Phragmites australis. P = 600–700 mm. Lacul Snagov. Pistia stratiotes. care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. Stancu 2001. ssp. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var.2. Alisma plantago-aquatica. Specia dominantã Nymphaea lotus var. neglectum. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. thermalis. Literaturã selectivã: Borza 1963. Bucureºti. thermalis. Butomus umbellatus. Popescu.2. Sparganium erectum ssp. Valoare conservativã: foarte mare. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. Substrat: aluviuni recente. Nelumbo nucifera (31A0*). În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. Alisma plantago-aquatica. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). Staþiuni: Altitudine: 150 m. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Popescu. neglectum. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. cu temperaturã de 20–300C. Redactat: A.

Ranunculus sceleratus. Moldova. Oltenia. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Eleocharis palustris. Schoenoplectus triqueter. Schoenoplectus tabernaemontani. Junus gerardi. Juncus gerardi. Suaeda splendens. Ranunculus repens. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. Phragmites australis. Popescu. Rorippa amphibia.3 Amphibious communities PAL. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Aeluropus littoralis. Lycopus europaeus. Agrostis stolonifera. Nedelcu 1973. P = 350– 700 mm. Sanda 1977. Butomus umbellatus. Aster tripolium. Galium palustre. cu rol important în structura fitocenozelor. 1997. Suaeda maritima. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Agrostis stolonifera. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani.32. Oenanthe aquatica. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. totalizând peste 150–200 ha. Galium palustre. Carex distans. Veronica anagalis-aquatica. Popescu. Banat. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Pop 1968. Stachys palustris. Muntenia. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Carex riparia. 74 . Eleocharis palustris.2. Eleocharis uniglumis. în cea mai mare parte. 1984. Doltu. Crypsis aculeata. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii).50C.2. Spergularia maritima. Clima: T = 11–9. Schoenoplectus triqueter. Lycopus europaeus. Sanda. Popescu.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Substrat: aluviuni. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Alisma plantago-aquatica. Alte specii importante: Teucrium scordium.HAB: 22. Literaturã selectivã: Coldea et al. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Aeluropus littoralis. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Stachys palustris. Redactat: A. Carex riparia. Crypsis aculeatus. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans.HAB: 22. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Nedelcu 1972. nisipuri. Mentha aquatica. Structura: Etajul superior este alcãtuit. Juncetum bufonii Felföld 1942.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Schoenoplectus tabernaemontani. Aster tripolium. Phragmites australis. Glyceria maxima. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. Aster tripolium. Valoare conservativã: redusã.

Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Climã: continentalã. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Limosella aquatica. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Elatine alsinastrum. Cyperus glomeratus. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. Centaurium pulchellum. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Potentilla supina. Pop 1968. Sol: brun de pãdure levigat. Roci: depozite loesoide. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. P = 350–550 mm. Redactat: A. Gnaphalium uliginosum. T = 11–90C. Grigore 1971.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Gypsophila muralis. Pulicaria vulgaris. Juncus bufonius. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Peplis portula. 1997. Isolepis supina. Clima: T = 10.32. Cyperus flavescens. Ranunculus lateriflorus. Eleocharis acicularis. Lindernia procumbens. Elatine triandra. C. Elatine triandra. În marea lor majoritate. Centuncus (Anagallis) minimus. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Alte specii importante: Cyperus michelianus. Soluri: aluviosoluri. 1973. Rãspândire: Câmpia Banatului. Heleochloa alopecuroides. Lindernia procumbens. Lythrum hyssopifolium. Radiola linoides. 75 . Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Ranunculus lateriflorus. luturi. argile. Juncus bufonius.HAB: 22. Lindernia procumbens. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat.2. Eleocharis carniolica.5–90C. Lindernia procumbens. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Isolepis supina. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Popescu. Isolepis supina. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. luto-nisipoase profunde. Drãgulescu 1995. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. flavescens. Centaurium pulchellum. Cyperus michelianus. Mititelu et Barabaº 1972. P = 350–550 mm. Ranunculus pedatus. Juncus bufonius. Muntenia. Coldea et al. Valoare conservativã: moderatã. Lunca Dunãrii. Specii caracteristice: Juncus bufonius. Câmpia Românã. Delta Dunãrii. Juncus compressus. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). uneori slab salinizate. pânã la mai multe ha. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2.2. Lunca ºi Delta Dunãrii. Trifolium fragiferum. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Substrat: depozite aluviale. Gnaphalium uliginosum. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat.

Sanda. Isolepis supina. Clima: T = 11–10. 1984.HAB: 22. Lindernia procumbens. Grigore 1971. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Eleocharis carniolica. Muntenia. Stancu 2001. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. Specii caracteristice: Limosella aquatica. Delta Dunãrii. 1957. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Junucs bufonius. Gypsophila muralis. nisipoase. Radiola linoides. Ranunculus lateriflorus. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Cyperus fuscus. Timiº-Bega. Popescu. 1997. Marsilea quadrifolia. Heleochloa alopecuroides. aluviosoluri. Soluri: luvosoluri. Mentha pulegium. Potentilla reptans. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Pulicaria vulgaris. Redactat: A. Substrat: depozite aluviale. Popescu. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice. Centaurium pulchellum. Pop 1968. 1997.2. Relief: teren plan.2. 76 . Lindernia procumbens. Oberd. Radiola linoides. Patt 1995). lunca Siretului. temporar inundate (3–4 luni pe an). Sanda et Stancu 2001. Ranunculus flammula. Cyperus flavescens. iar în locurile cu apã permanentã apare. Hypericum humifusum. Cyperus michelianus. Popescu et al. Coldea et al. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Popescu. Potentilla supina. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. luto-argiloase.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Drãgulescu 1995. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. Cyperus hamulosus. Lythrum hyssopifolium. Mentha pulegium. Lythrum thymifolia. Junucus bufonius. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. gleiosoluri.50C. Trifolium fragiferum. Gnaphalium uliginosum. Peplis portula. Eleocharis palustris. Alte specii importante: Elatine alsinastrum.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. Redactat: A. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. în cantitate apreciabilã. Literaturã selectivã: Coldea et al. P = 350–550 mm. Koch 1926 emend.

Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. puþin adânci. Fitocenozele sunt sãrace. Moldova (Valea Bârladului). în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. P = 350–600 mm. Mangalia). 1954 em. Todor 1948.5–90C. Transilvania (SomeºeniCluj. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Ocna Sibiului). Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Potamogeton pusillus. P = 400–450 mm. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. Ranunculus baudotii. Staþiuni: Altitudine: 0–250 m.2. Potamogeton pectinatus.211 Tasselweed communities PAL. pedicellata Z Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Prodan 1939.2. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus.211 Tasselweed communities PAL. Turda. Suprafeþe: 50–250 m2. Oltenia (Slatina). Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Agigea. Phragmites australis. Clima: T = 10. Zannichellietum pedicellatae Nordh.2. 77 . totalizând 4–5 ha. Ape continentale (non-marine) (2) 2. Zannichellia pedicelata.HAB: 23. microdepresiuni din lungul litoralului. Zannichellia palustris. Heleocharis uniglumis. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Pott 1992. Redactat: A. Relief: ochiuri de apã sãratã. Substrat: depozite salifere. Potamogeton pectinatus. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. nisipuri maritime sãrãturate. Popescu. Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. Dobrogea (Midia – Nãvodari). Clima: T = 110C. Najas minor. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu annichellia palustris ºi Z . Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. Bolboschoenus maritimus. Alte specii importante: Zannichellia palustris.

Z. Todor 1948. Literaturã selectivã: Popescu et. Ceratophyllum demersum. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). Sagittaria sagittifolia. Najas minor. Butomus umbellatus. Specii caracteristice: Najas marina. Alisma plantago-aquatica. Potamogeton pectinatus.2. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. Redactat: A. Cristea. Z. P. Spirodela polyrhiza. Pop. Mititelu et Barabaº 1972. Potamogeton trichodes. lanceolatum. Câmpia Munteniei. Potamogeton crispus. Redactat: A. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. pusillus. Substrat: depozite aluviale.5–90C. Lemna minor. P. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. Typha latifolia. Alte specii importante: Najas minor. Ranunculus trichophyllus. Potamogeton pectinatum. Dobrogea. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Grigore 1971. Myriophyllum verticillatum. Salvinia natans.211 Tasselweed communities PAL. Delta Dunãrii. Structura: Specia dominantã Najas marina. Najas minor. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. Popescu.3–8). Suprafeþe: 20–30 ha. Myriophyllum spicatum. trisulca.HAB: 23. pedicellata. Butomus umbellatus. submersã. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. A. Substrat: depozite salifere. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Potamogeton pusillus. Popescu. P = 450–500 mm. pedicellata.2. Potamogeton trichodes. al. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). nisipuri maritime (pe litoral). Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. Pop 1968. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Clima: T = 10. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Schoenoplectus lacustris. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. Myriophyllum spicatum. 1984. pectinatus. Soran 1956. este o plantã hidrofilã. Hydrocaris morsus-ranae. 78 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Oenanthe aquatica). 1986. pedicellata. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Alisma lanceolatum. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Najas minor. Ranunculus trichophyllus. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. L. Z. Nedelcu et al. Hodiºan 2002. Salvinia natans. fixatã de substrat. Spirodela polyrhiza. Sparganium erectum.

sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). însã cu tulpini scurte.2. în etajul alpin. Speciile de graminee dominante. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Antennaria dioica. Arenaria alpina. Thamnolia vermicularis.5). TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2. ternata. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 .HAB: 31. Pulsatilla alba. Geum montanum. Puºcaru-Soroceanu et al.1939. între 35–85%. Acoperirea fitocenozei este variabilã. Ghiºa 1940. Csürös 1956.Loiseleurietum procumbentis Br. Syn. Festuca supina. Vaccinium gaultherioides. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. el se înalþã la 5 cm. Resmeriþã 1982. Puºcaru et al.1. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Rhododendron myrtifolium. Potentilla ternata. Juncus trifidus. însorite. Geum montanum. Carpaþii Meridionali. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Popescu G. Phleum alpinum. Vaccinium vitis-idaea. culmi domoale.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . Buia et al. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Relief: platouri. foarte acide (pH = 4–4. arealele fiind reduse. Minuartia sedoides. 1981. Nardus stricta.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Agrostis rupestris.3. 1956. et al. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. Campanula alpina. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. 2001. hermaphroditum. oligotrofe. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. Empetrum nigrum spp. Phyteuma confusum. precum Primula minima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. Campanula alpina. Boºcaiu 1971. Alte specii importante: Carex curvula.411 Loiseleuria heaths PAL. Valoare conservativã: mare.1956). acidofile.3. Anthemis carpatica. însumând < 10 ha. et al.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Primula minima. Luzula spicata. Loiseleuria procumbens. Ligusticum mutellina. Phyteuma confusum. Ligusticum mutellina. Vaccinium myrtillus. Nardus stricta. Roci: silicioase. Specii caracteristice: Cetraria islandica. Avenula versicolor.0– -1. Senecio carpaticus. Borza 1934. Poa alpina. expuse la vânt. Festuca supina. Hieracium alpinum. Oreochloa disticha. P = 1350–1450 mm.-Bl. xerofile. mozaicate. Hieracium alpinum.40C. gresii. 1962. Climã: T = 0. Rãspândire: Carpaþii Orientali. rar conglomerate. Sesleria coerulans. Suprafeþe: suprafeþe reduse.

pe grohotiºuri.622 Subarctic willow brush PAL. cu mult material schelet. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m.2.) Popescu et al. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. Specii endemice: Trisetum fuscum. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng).0– 0. 1962). poliþe sau jgheaburi. habitatul este rar întâlnit în România. cca.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. la Tãrtãrãu. Viola biflora. Festuca supina. Total < 10 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. mai ales pe calcare.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. Heracleum palmatum. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. 1991. având un rol antierozional bine cunoscut. Rãspândire: intrazonal. scrub EMERALD: 31. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. Festuca supina. Leucanthemum waldsteinii. Nardus stricta.50C. Clima: T = 3. Soluri: superficiale. 1962. higrofile. care realizeazã o acoperire de 80–100%. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. grisebachii. Suprafeþe: restrânse. Adenostyles alliariae. Climã: T = 1. Oaºa). R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Heracleum carpaticum.HAB: 31. 100 m2. Salicetum hastatae Buia et al. Rumex alpestris. Geranium sylvaticum. în etajul boreal.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. Aconitum tauricum. Relief: vale 80 . are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. pante înclinate. Trisetum fuscum. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. Buia et al. Achillea distans. stâncãrii umede. Campanula abietina. calcifile. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31.00C.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Senecio subalpinus. Veratrum album.62 Willow (Salix) brush PAL.5 m înãlþime. 1986. Nardus stricta. P = 1050 mm. Cuprinde specii endemice. Valoare conservativã: mare. subendemice ºi rare. Versanþi nordici. Suprafeþe: suprafeþe mici.n. total < 10 ha.3. Hypericum richeri ssp. stratul al doilea este format din ierburi.HAB: 31. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. Alte specii importante: Calamagrostis villosa. Chaerophyllum hirsutum. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. Specii caracteristice: Salix hastata. Nardus stricta. Festuca picta. P = 1300– 1400 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Coldea 1990. în etajul subalpin. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Trisetum fuscum.

pe margine de râu. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului. P = 1300–1450 mm. Stratul arbuºtilor este practic monodominant.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. zone vântuite. Caltha palustris.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Cernei. 1986. Literaturã selectivã: Popescu A.0). Relief: versanþi. Soluri: superficiale. Agrostis canina. depresionarã. Borza A.5). mode- 81 . Scirpus sylvaticus. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Þarcu. Luzula sudetica. în medie. 1959.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. mezo-xerofile.000 ha. Nardus stricta. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari. Myosotis scorpioides. Juncus conglomeratus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Munþii Piatra Mare. Carex rostrata. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. cuprinsã în medie între 1. în etajul subalpin ºi alpin. dar dominã Agrostis canina. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. Deschampsia caespitosa.7–5. Cãpãþânii. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Nardus stricta. Alte specii importante: Salix cinerea. Munþii Cãlimani. Valoare conservativã: mare. Carex echinata.0– -2. Suprafeþe: întinse > 10. Pedicularis palustris. Cardamine pratensis. Senecio subalpinus. Munþii Fãgãraº. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%).: Rhodoretum kotschyi auct. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria.2. Munþii Bucegi. gneisuri-granitogneisuri. Munþii Sebeºului. Valea Olteþului. circumpolare ºi boreale. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cirsium rivulare. et al. Godeanu. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea. Munþii Rodnei.5 m. Roci: cristaline.. Clima: T = 1. rom. Cardamine pratensis. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. Sphagnum magellanicum. rankere ºi criptopodzoluri.00C. Munþii Parâng. ecologic fiind oligoterme. Cardamine impatiens. Specii caracteristice: Salix bicolor. scheletice. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. structuratã ca mlaºtinã. Deschampsia caespitosa. Soluri: turbosoluri. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). Polygonum bistorta. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m. Carex echinata. Geum rivale. Scirpus sylvaticus. Valeriana simplicifolia. Epilobium nutans. Carex fusca. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Munþii Iezer-Pãpuºa. Înãlþimea stratului. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã. Munþii Retezat. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Munþii Semenic). Cirsium rivulare.3. Galium palustre. cu acoperire de 60–85%. Geum rivale. Filipendula ulmaria. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. oligobazice (V = 20–25%). litosoluri. cu aciditate moderatã (pH = 6. Boºcaiu 1971 (Syn. Eriophorum vaginatum. Munþii Bistriþei.2–1.HAB: 31. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar).

Calamagrostis villosa. major. Geum montanum. Lonicera caerulea. Campanula serrata. Fitocenoza este primarã. Vaccinium vitis-idaea. Vaccinium myrtillus. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Homogyne alpina. Geum montanum. Deschampsia flexuosa. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate.51 t. Biomasa stratului arbustiv este de 10. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Hylocomyum splendens. Vaccinium myrtillus. Luzula luzuloides. Potentilla ternata. kotschy)./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. Picea abies. Polytrichum juniperinum.2. Pinus mugo.s. 82 . Luzula luzuloides. Vaccinium myrtillus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Dicranum scoparium. Huperzia selago. Melampyrum sylvaticum. Pinus cembra. Vaccinium vitis-idaea. Hylocomyum splendens. Oxalis acetosella.u. Campanula abietina. Luzula sylvatica. Vaccinium gaultherioides. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. Valoare conservativã: mare. Saxifraga paniculata. precum: Potentilla ternata. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia. Soldanella hungarica ssp. Avenula versicolor. Homogyne alpina. Loiseleuria procumbens. Lycopodium annotinum. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta.11 t. Vaccinium gaultherioides. Acoperirea 80–100%. Anthoxanthum odoratum.s. Nardus stricta. Polytrichum juniperinum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile./ ha. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. Juniperus sibirica.3. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Loiseleuria procumbens. kotschy).u. Carex atrata. Stratul ierburilor nu este distinct. Campanula kladniana. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Anthoxanthum odoratum. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate.

se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. Buiculescu 1972. 1962. 1981. Ribes petraeum. Resmeriþã et Raþiu 1983. PuºcaruSoroceanu E. Ribes petraeum.: Pinetum mugi carpaticum auct. Salix silesiaca. 83 . Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. având o înãlþime de 25–30 cm. circuri glaciare. în etajul subalpin. dar pot apãrea sporadic. roci eruptive. prepodzol.1–4. Puºcaru et al. Calamagrostis villosa. Juniperus sibirica. Alte specii importante: Juniperus sibirica. Horeanu et Viþalariu 1991. Mititelu et al.5 (3. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. Chifu et al.0– -0. Speciile sunt oligoterme.46 Carpathian Pinus mugo scrub. Alnus viridis. Coldea 1991.461+F2. rom. Carpaþii Meridionali. Hylocomium splendens. podzol. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. Sorbus aucuparia).2–0. Calamagrostis villosa. cu reacþie acidã (pH = 4.2.. calcare. între 6.3.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. Coldea 1990.5 t / ha. Alexiu 1998.HAB: 31. în general monodominant.1975.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2. Pãun et Popescu G. în rariºti. Sanda et al. Acoperirea generalã este de 90–100%. oligobazice (13–19%). Mihãilescu 2001. Sanda et Popescu 1988. Borza 1959. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Homogyne alpina. Luzula sylvatica. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo. Specii caracteristice: Pinus mugo. Rãspândire: Carpaþii Orientali.561 Subalpine mountain pine scrub and 31. Luzula luzuloides. Buia et al. superficiale. 1986.8). acidofile.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. Deschampsia flexuosa. F2. conglomerate. Sanda et Popescu 1988.20C în nord.40 m la altitudini de peste 2200 m. cu înãlþime de 2–2. are o acoperire variabilã. Polytrichum juniperinum. et al. Coldea et Pânzaru 1986.. platouri vânturate. Soluri: humosiosoluri. 1989. în medie. Relief: versanþi puternic înclinaþi. 2. iar la limita inferioarã. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. Resmeriþã 1978. Campanula abietina. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor. Salix silesiaca. Pinus cembra. Boºcaiu 1971. Rhododendron myrtifolium. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. oligotrofe. ajungând la 0.000 ha. et al. 2001. Roci: ºisturi cristaline. Clima: T = 3. Oxalis acetosella.00C în sud. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. Stratul de jneapãn este de regulã compact.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. 1956. Picea abies. Popescu G. Rhododendron myrtifolium. cu 9 ramuri la tufã în medie). Coldea 1995 (Syn. cu schelet bogat. higrofile. Dicranum scoparium. Acoperirea stratului este de 30–60%. Beldie 1967. Carpaþii Occidentali. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. 1977. em. Suprafeþe: Total > 50.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. P = 1250–1425 mm anual.

Pleurozium schreberi. Puºcaru-Soroceanu E. 1989. Oxalis acetosella. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Hylocomium splendens. Homogyne alpina.00C. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. 1981. Alexiu 1998. Silene nivalis.3. Alnus viridis. Picea abies.8–4. Melampyrum silvaticum.2. Resmeriþã 1970. Dryopteris carthusiana ssp.5). Oxycoccus palustris. Munþii Bihor). acidofile. Luzula luzuloides. P = 1000–1050 mm. Andromeda polyfolia. 1990. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). Luzula sylvatica. Valoare conservativã: mare. Hieracium alpinum. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. Poa media. dilatata. oligotrofe. Boºcaiu 1971. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. Pãun et Popescu G. Roci: magmatice.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. 1987 non Hadác 1956). Resmeriþã 1982. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. Deschampsia flexuosa. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Buia et al. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3. higrofite–mezo-higrofite. Coldea 1985. Empetrum nigrum. Sorbus aucuparia. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. urmat de Vaccinium vitis-idaea. în mlaºtinile din etajul boreal. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). acide. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. Melampyrum sylvaticum. Carex pauciflora. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. Coldea et Pânzaru 1986. Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. Clima: T = 5. et al. Polytrichum juniperinum. Dobrescu et al. gresii ºi conglomerate. reprezentând limita esticã în Europa. Relief: zone montane depresionare. 1989.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . Vaccinium myrtillus. Chifu et al. Leucanthemum waldsteinii. 1962. Dicranum scoparium. 1971. habitatele sunt periclitate antropic.HAB: 31. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). mezo-oligoterme. Cicerbita alpina. Sanda et Popescu 1993.

3.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .

1956 n. Empetrum nigrum. Suprafeþe: mici. Alnus viridis. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. cu o reacþie acidã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Valoare conservativã: mare. commutatum. Alte specii importante: Campanula abietina. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. Sphagnum capillifolium. Veratrum album. as. Picea abies.30C. Athyrium alpestre. cuprinzând însã câteva specii relictare.2. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. însoriþi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Carex pauciflora.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Vaccinium vitis-idaea.7–1. bogate în schelet. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Total < 10 ha. as. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Literaturã selectivã: Pop et al. Viola biflora.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. Polytrichum strictum. Empetrum nigrum. Calamagrostis villosa. Vaccinium myrtillus. Deschampsia flexuosa. oligotrofe. Sphagnum magellanicum. acidofile. Homogyne alpina. Campanula serrata.HAB: 31. Pinus mugo. Specii caracteristice: Pinus mugo. 1987. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia.46 Bruckenthalia heaths PAL. Melampyrum sylvaticum. Achillea distans. Polytrichum juniperinum. Clima: T = 1. Festuca supina. Rhododendron myrtifolium. Vaccinium myrtillus. Relief: versanþi montani sudici. Potentilla ternata. Sphagnum russowii. P = 1150–1250 mm. Betula pendula. Juniperus sibirica.3. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. xero-mezofile. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã.n. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. 1936 (Syn. din Europa centralã. Vaccinium vitis-idaea. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. Rumex arifolius. Roci: silicioase ºi calcaroase. habitate rare. Geum montanum. cuprinzând specii relicte.: Juniperetum intermediae Nyár.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv.p. Potentilla ternata). Phleum alpinum ssp. Luzula sylvatica. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Eriophorum vaginatum. în etajul subalpin. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri. Poa alpina. Bruckenthalia fiind o heliofilã. 1962 p. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm.. Andromeda polyfolia. Oxycoccus palustris. Thymus balcanus.. 86 . Soldanella major.

Leucanthemum waldsteinii. Soluri: rankere ºi rendzine.: Juniperetum nanae Soó 1928.2.21 t ha s. Buiculescu 1972.6) dar secundar. la valori medii de 1. habitate puþin rãspândite. Vaccinium gaultherioides. Bruckenthalia spiculifolia. la stratul subarbustiv. Rhododendron myrtifolium. pe prepodzoluri scheletice. Total > 1000 ha. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. Climã: T = 1. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Picea abies. Luzula sylvatica. dupã defriºarea molidiºurilor. Oxalis acetosella. Coldea 1991. ªerbãnescu 1961. oligotrofe. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. În Munþii Cãlimani. Pinus cembra. Betula pendula.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Buia et al. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. 1956 n. nana). Campanula serrata. Festuca supina. Geum montanum. în etajul boreal. Alnus viridis. nana. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. Nardus stricta. mezo-xerofile. communis ssp. dar ºi pe calcare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Loiseleuria procumbens.u. Orthilia secunda. Sunt specii oligoterme. Polytrichum juniperinum. nana).3. Calamagrostis villosa.). Picea abies. Pinus cembra. Deschampsia flexuosa. 87 .5–6.HAB: 31. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. Carpaþii Occidentali. Potentilla ternata.n. Pleurozium schreberii. major. Valoare conservativã: mare. Hylocomium splendens. dar se instaleazã ºi secundar. Roci: silicioase. Carex atrata.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Carpaþii Meridionali. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. protejate Emerald. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. Vaccinium vitis-idaea. J.6–0. Specii caracteristice: Campanula abietina. acidifile. Pinus mugo.431 Juniperus nana scrub PAL. hermaphroditum. Popescu G. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. 2001. Deschampsia caespitosa. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. speciile carpatice fiind bine reprezentate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. 1962. Vaccinium gaultherioides.00C. Soldanella hungarica ssp. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Cicerbita alpina. et al. Biomasa ajunge. Vaccinium myrtillus. Luzula luzuloides. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. Homogyne alpina. etajul subalpin ºi boreal.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. Lonicera caerulea.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. cu înclinaþie medie ºi mare. Vaccinium vitis-idaea. Coldea et Pop 1988. P = 1250–1400 mm. Luzula sylvatica. Festuca supina. Drãgulescu 1995.

în etajul alpin ºi subalpin. Coldea 1991. 31.HAB: 31. Resmeriþã 1982. expuºi la vânt puternic ºi rece. Polytrichum juniperinum.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971). Buiculescu 1972. 1981.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. Total: < 10 ha. Simon 1966. Climã: T = 1. umbriþi. Festuca supina. Roci: silicioase.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Deschampsia flexuosa.2. Buia et al. Kovács A.3. Alnus viridis. 88 . Luzula luzuloides. Festuca supina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Boºcaiu 1971. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. 1986. Alexiu 1998. Huperzia selago. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. Vaccinium myrtillus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1962.4–4. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. în special în Carpaþii Orientali. Dicranum scoparium. Raþiu 1965.50C. Vaccinium myrtillus. Hylocomium splendens. La suprafaþa solului. Juncus trifidus. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. Agrostis rupestris. Puºcaru-Soroceanu et al. Vaccinium vitis-idaea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. versanþi mijlociu înclinaþi. Raþiu et Gergely 1970. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. Mihãilescu 2001. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. P = 1250–1400 mm. rar în Carpaþii Occidentali. Dihoru 1975. Vaccinium vitis-idaea.6– -0. 1989. Pleurozium schreberii. la 10–15 cm. Soluri: ranker. sãrace în humus. Chifu et al. culmi. Betula pendula. cu umiditate mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. Coldea et Pânzaru 1986. 1989. Valoare conservativã: mare. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. Lycopodium annotinum. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. Deschampsia caespitosa. Relief: vârfuri înalte. regosol. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Nardus stricta. Picea abies. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Stratul de tufãriº caracteristic. Resmeriþã 1970.7). Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. în timp ce în cei Meridionali.44 Empetrum – Vaccinium heaths. foarte acide (pH = 4. Mititelu et al. acide. Sanda et al.-Bl. mezo-xerofile. asociatã cu Vaccinium myrtillus. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede. 1979. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. 1926 (Syn. Vaccinium vitis-idaea. Dobrescu et al. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. 1977. Csürös et al. 1962. 31. Coldea et Pop 1988. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite.

30 m. Poa nemoralis.2. Juniperus sibirica. Campanula abietina. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Aconitum toxicum. Alte specii importante: Oreochloa disticha. gresii. Chaerophyllum hirsutum. Roci: calcaroase. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. (Syn. Phyteuma confusum. Sârbu et al. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Resmeriþã 1982. jgheaburi deschise. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. Ligusticum mutellina. Salix silesiaca. Horeanu et Viþalariu 1991. Rosa pendulina.: Vaccinium gaultherioides. Carpaþii Meridionali. Rumex alpestris. Hypericum richerii ssp. Festuca pratensis ssp. Relief: vâlcele. Doronicum austriacum. în etajul subalpin-boreal. hornuri umede. substratificat.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). Stratul ierburilor este bine dezvoltat. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Literaturã selectivã: Coldea 1990. Doronicum austriacum. Rhododendron myrtifolium. et al. dar ºi acide. superficiale ºi permanent umede. Vaccinium myrtillus. Thamnolia vermicularis. Boºcaiu 1971.subass. Aconitum tauricum. circuri glaciare. 1989. Geum montanum. de cele din Alpi. Dihoru 1975.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Climã: T = 3. Saxifraga heucherifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Salix silesiaca. Rubus idaeus. alnobetula). Cetraria islandica. arealele fiind foarte reduse. Heracleum palmatum. P = 1100–1400 m. Cirsium waldsteinii. Phleum alpinum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. 2001. Dobrescu et al. Agrostis rupestris. Deschampsia caespitosa.5–0. Leucanthemum waldsteinii. Resmeriþã 1974.2–0. Campanula alpina. alnobetula). între 1. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). Achillea distans. Salix caprea.HAB: 31. realizând 65–75% acoperire. Deschampsia flexuosa. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: protorankere. Dicranum scoparium. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). Rumex alpestris. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. intrazonal. Senecio subalpinus. ªtefan et al. Luzula luzuloides. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. margini de cascade. Hieracium alpinum. Potentilla ternata. 1967.00C. 1999. Rumex arifolius.3. 1962. Popescu G. Specii caracteristice + dif.1999. Pulsatilla alba. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Veratrum album.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. Festuca supina. apennina. Thamnolia vermicularis. Leucanthemum waldsteinii.611 Alpine green alder scrub PAL. Suprafeþe: 10–100 ha. Festuca nigrescens. Avenula versicolor. Juncus trifidus. Primula minima. Polytrichum alpinum. Resmeriþã 1976. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Senecio nemorensis. Chaerophyllum hirsutum. Vicol et al. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. conglomerate. Poa alpina. Cetraria islandica. Antennaria dioica. Carduus personatus. 89 . Vaccinium vitis-idaea. Calamagrostis villosa.

1979. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Empetrum nigrum. Climã: T = 1. oligotrofe. litosoluri. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus. cu exigenþe hidrice variabile. Specii endemice: Trisetum fuscum. Sanda.000 ha. Picea abies. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor.6–0. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. erythranthema. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. P = 1250–1400 mm. cu aciditate mare (pH = 4. Boºcaiu 1971. 1962. Potentilla ternata. Polytrichum juniperinum. Specii caracteristice: Campanula abietina. Stratul inferior. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Bruckenthalia spiculifolia. Coldea 1990. Viola biflora. Suprafeþe: mari. Rubus idaeus. Deschampsia flexuosa. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. oligoterme. Dobrescu et al. Myosotis sylvatica. Juniperus sibirica. 1991.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2.HAB: 31. acidofile. Popescu 1988. Total > 50.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Rhododendron myrtifolium.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Thymus praecox. Buiculescu 1972.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. Borza 1959. Festuca supina. criptopodzoluri. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. Geranium sylvaticum. 1989. Cicerbita alpina. Valeriana sambucifolia. Relief: versanþi montani semiînsoriþi.6–5. Pulmonaria filarskyana. Luzula luzuloides var.4). Deschampsia caespitosa. Huml et al. Soluri: rankere. Vaccinium vitisidaea.2. Poa nemoralis. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. cu înclinare moderatã-mare (25–600). Juniperus sibirica. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Ranunculus platanifolius. Polygonatum verticillatum. Cruciata glabra. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. Valeriana tripteris.50C. circumpolare ºi boreale. Luzula luzuloides. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Rhododendron myrtifolium. Heracleum palmatum. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). Pinus mugo. 90 . Pleurozium schreberii). În general. Coldea et Kovács 1969. Dihoru 1975. Juniperus communis. Campanula serrata. Vaccinium gaultherioides. Chaerophyllum hirsutum. Luzula luzuloides.3. Alte specii importante: Pinus mugo. podzoluri alpine. 1962. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. Loiseleuria procumbens. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. Vaccinium vitis-idaea. Genista oligosperma. Rosa pendulina. Buia et al. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. Bruckenthalia spiculifolia. Calamagrostis arundinacea. Phyteuma wagneri. Geum montanum. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. Vaccinium myrtillus. Athyrium distentifolium. Fitocenoza este probabil secundarã. Valoare conservativã: moderatã. Rumex alpestris. Alexiu 1998.

80C.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. Geum montanum.5–1.1).3. acidofile. Soluri: tip districambosol. acidofile.HAB: 31. < 10 ha. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. Campanula abietina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. 1989. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. foarte acid (pH = 4. Nardus stricta. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. Rãspândire: Carpaþii Occidentali.8%). Oxalis acetosella. Polytrichum juniperinum. Melampyrum sylvaticum. în etajul fagului ºi molidului. major. Coldea 1991. Dihoru 1975. habitate extinse primar ºi secundar. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1942. P = 1300 mm. xeromezofile.2 Dry heaths PAL. Valoare conservativã: redusã. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea.2 European dry heaths CORINE: 31. Coldea 1990. Campanula serrata. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31.3–9. 2001. Popescu G.2. Deschampsia flexuosa. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Se asociazã în Carpaþi. Ghiºa et al. Hylocomium splendens. (Syn. Raþiu 1965.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. Vicol et al.4–5. Suprafeþe: restrânse. Luzula sylvatica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. Climã: T = 7. Dobrescu et al. coame. bogat în humus (3. Raclaru 1967. Sanda et Popescu 1988. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. 1971. realizeazã o acoperire variabilã. Relief: versanþi moderat înclinaþi. Buia et al. oligotrofe. 1962. et al. EUNIS: F4. Resmeriþã 1976. rar Carpaþii Orientali. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. Sorbus aucuparia. ca urmare.: Nardo – Callunetum Csürös 1964. Todor et Culicã 1967. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. Calamagrostis villosa. Buiculescu 1975. Pleurozium schreberii. Soldanella hungarica ssp. Festuca supina. 1970). de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Roci: silicioase. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . Resmeriþã 1970.

Pop et al. Campanula serrata. Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. 1967 (Syn. Leucorchis albida. Salicetum capreae Schreier 1955. 1999.: Vaccinium myrtillus. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Vaccinium vitis-idaea. Hieracium lactucella. Csürös 1964.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Euphrasia stricta. Resmeriþã 1970.HAB: 31. Alte specii importante: Gentiana kochiana. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Viola declinata. 1970.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Raþiu et Cristea 1980. Lycopodium clavatum. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). Agrostis capillaris. Hypericum maculatum. Specii caracteristice+ dif. Carex pallescens. Arnica montana. Genistella (Genista) sagittalis. Pop 1976. Vaccinium vitis-idaea. Bruckenthalia spiculifolia. Potentilla erecta. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. bruckentalietosum. Festuca rubra. Anthoxanthum odoratum. Anthoxanthum odoratum. Valoare conservativã: moderatã.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. Scorzonera rosea. Hieracium pilosella.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Alchemilla flabellata. Luzula luzuloides. 92 . Resmeriþã et Csürös 1966. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Danthonia decumbens. Carex ovalis. Hodiºan 1968. Luzula campestris.3.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. Veronica officinalis). Cytisus nigricans. Campanula abietina. 1969. subass. Ghiºa et al. Nardus stricta. Hodiºan 1969. Agrostis capillaris. Hypericum maculatum. Hieracium pilosella. Alchemilla glaucescens. 1999. Sârbu et al. Festuca rubra. Antennaria dioica. Festuca tenuifolia. Hypochaeris uniflora. arealele fiind relativ reduse. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Luzula luzuloides. Polygala vulgaris. Potentilla erecta. ªtefan et al. Vaccinium myrtillus. Thymus pulegioides.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. criptopodzoluri. Fragaria vesca. Sârbu et al. 1977. Rubus idaeus. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975).3. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. în etajul nemoral. Popescu et al. Roci: diverse. Soluri: eutricambosoluri. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . între 60–90%. Centaurium erythraea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Raþiu et Gergely 1985. total < 10 ha.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Carpaþii Meridionali. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. 1997. 1997. P = 850–1100 mm. Sorbus aucuparia. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. profunde sau cu schelet slab. gresii calcaroase marne. Urtica dioica.: fit.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. P anuale = 800–1200 mm. Relief: pante mediu – înclinate. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. Roci: conglomerate calcaroase. Galeopsis speciosa. Carpaþii Occidentali. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Calamagrostis arundinacea. Raþiu et Resmeriþã 1972. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. Raþiu 1970. Pascal et Mititelu 1971. Soluri: districambosoluri.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. cu mult material organic în descompunere. Impatiens noli-tangere. Sambucus nigra. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. marne-argiloase. Clima: T= 6. Rubus idaeus. Sanda et al. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Coldea 1991. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã.50C. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Fragaria vesca. Suprafeþe: > 100 ha. gresii. Salix silesiaca. Valoare conservativã: redusã. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. cu regim hidric normal. Luzula luzuloides. Stachys sylvatica. Sãmãrghiþan 2001. stadii succesionale antropizate. Bromus ramosus. al pãdurilor de fag. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. roci silicioase. Chamaenerion angustifolium.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Suprafeþe: reduse. ºisturi cristaline. Sambucus racemosa. Rubus hirtus. Clima: T medie anualã = 7–3. eutricambosoluri. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. dupã stadiul de evoluþie. în etajul nemoral al fagului. Drãgulescu 1995. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. Salix caprea. Myosotis arvensis.5–4. Verbascum thapsus. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. Hypericum hirsutum. Sanda et Popescu 1988. Parascan et Danciu 1975. în ochiuri de pãdure. Gnaphalium sylvaticum. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Rumex acetosella. 1946 (Syn. Cirsium vulgare. Rubus hirtus. Betula pendula. Impatiens noli-tangere. Betula pendula. Salix silesiaca.50C. Acoperirea variazã. Urtica dioica.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. Helictotrichon decorum. Thymus comosus. Sesleria rigida. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. Raþiu et Resmeriþã 1972. tinctoria. Carex sylvatica. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. Calamagrostis arundinacea. Cirsium vulgare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Speciile lemnoase de Sambucus. Raþiu et Gergely 1976. Galeopsis speciosa. Atropa bella-donna. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Valoare conservativã: redusã. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. Raþiu et Gergely 1972. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. stadii succesionale antropice. Urtica dioica. Carex humilis. Fraxinus ornus. Suprafeþe: Total < 10 ha. neutrofile-calcicole. Soluri: litosoluri. cu elemente xero-mezofile. Luzula luzuloides. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. 1977.5–4.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31.).3. de peste 2 m. Poa nemoralis.2. alãturi de Fragaria vesca.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Sãmãrghiþan 2001. Teucrium montanum. dar stratificarea ei este foarte diferitã. Juniperus communis ºi. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Sambucus ebulus. Acoperirea fitocenozei este de 100%. ajungând la 1–1. Chamae- 94 . Eupatorium cannabinum. Specii caracteristice: Rubus idaeus. Rubus plicatus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Rubus hirtus. dupã vârsta comunitãþii constituite.50C. Fragaria vesca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. Salix caprea. Rubus suberectus. Clima: T = 7. Agrostis capillaris. Parascan et Danciu 1975. Cytisus nigricans.HAB: 31.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. Stachys alpina. Juniperus communis. Torilis japonica. Chamaenerion angustifolium. Populus tremula (juv. Asplenium ruta-muraria. Rubus radula. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. Sorbus aucuparia. sporadic apar Picea abies. Carex sylvatica. Gnaphalium sylvaticum. Cardaminopsis arenosa.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Alte specii importante: Sesleria rigida. mai numeroase sudice. Stratul ierburilor este foarte divers. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. Brachypodium sylvaticum. 1997. situatã în jurul buturugilor. Rubus candicans. ªtefan et al. Calamagrostis arundinacea. Salix caprea sunt sporadice. Achillea stricta. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Larix decidua. Sanda et al. Scãriþa-Belioara. Munþele Mare. Alte specii importante: Sambucus racemosa. Vincetoxicum hirundinaria. P = 800–1000 mm. Agrostis capillaris. Calamagrostis epigeios. rendzine puþin evoluate. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. Râmeþ). 80–90%. Coldea 1990. Roci: grohotiºuri calcaroase. Calamagrostis epigeios. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Pascal et Mititelu 1971. Rhamnus saxatilis ssp.5 m înãlþime. dar ajung la înãlþimi mai mari. mezotermetermofile. Betula pendula. Specii caracteristice: Juniperus sabina. Senecio sylvaticus. abundând gramineele: Poa nemoralis. specie caracteristicã. Zanoschi 1974. Hypericum hirsutum. Dihoru 1975. Oroian 1998. Senecio fuchsii. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%.

Cytisus nigricans. umbritã. Munþii Vlãdeasa).8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Cardaminopsis arenosa. Csürös 1966. Sedum maximum. Salix caprea. Rosa pendulina. habitate cu areal restrâns. Carex humilis. Dianthus spiculifolius. Valoare conservativã: mare. Athyrium filix-femina. Luzula luzuloides. Fraxinus ornus. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. Roci: conglomerate.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cornus mas. habitate mai rare. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Angelica sylvestris. Fragaria vesca. Salix caprea. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Pulmonaria rubra. Centaurea triumfetti. Calamagrostis arundinacea. Dryopteris filix mas). Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Helictotrichon decorum. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra. Fagus sylvatica. Larix decidua. Symphytum cordatum.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Teucrium montanum. Dryopteris filix mas. xero-mezofile. Salix silesiaca. Asplenium ruta-muraria. Picea abies. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Specii endemice: Thymus comosus. Lonicera nigra.2. Epilobium collinum. Glechoma hirsuta. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. Soluri: superficiale. Lunaria rediviva.5–6. precum Betula pendula. în etajul nemoral al fagului.HAB: 31. Valoare conservativã: moderatã. Erysimum pannonicum. Fraxinus excelsior. Rosa pendulina. Coldea 1991. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Helianthemum canum. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. P = 850–950 mm. Sedum telephium. Lonicera nigra. Solidago virgaurea. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. ªuteu 1970. Betula pendula.00C.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Poa nemoralis. Biscutella laevigata. Clima: T = 6. Lonicera xylosteum. Poa nemoralis. Lunaria rediviva. Fagus sylvatica. Carlina vulgaris.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia. Stachys recta. obscurum. Suprafeþe: < 10 ha. Athyrium filix-femina. în blocuri foarte mari. Campanula rapunculoides. Polystichum setiferum. Brachypodium pinnatum. Picea abies. Salix silesiaca. Polystichum setiferum. Resmeriþã. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Csürös 1966. Corylus avellana. incluzând specii endemice. heliofile. saxicole. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. Rhamnus catharticus.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Relief: 95 . Helianthemum nummularium ssp. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Laserpitium latifolium. Teucrium chamaedrys. Vincetoxicum hirundinaria. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Picea abies. Dryopteris robertiana.

Mercurialis perennis. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE. Rubus idaeus.8C Hazel thickets PAL. Spiraea chamaedryfolia. alte specii din flora de mull. Poa nemoralis. Dryopteris filix-mas. Soluri: superficiale. saxicole ºi forestiere. cenuºie). Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. Senecio nemorensis ssp.50C. ca: Poa nemoralis. ferigi: Asplenium trichomanes. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. Dryopteris filix-mas. Spiraea media. CsürösKáptalan M. Sambucus nigra. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Alte specii importante: Spiraea crenata. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1962. Athyrium filix-femina. Evonymus verrucosus.5–5. Athyrium filix-femina. Ulmus glabra. edificat de Corylus avellana intens dominant. Acer pseudoplatanus.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3.3. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Geranium robertianum. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. Relief: versanþi stâncoºi.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981. Pulmonaria rubra. Sorbus aucuparia.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Drãgulescu 1995. Brachypodium pinnatum. Galeopsis speciosa. saxatilis. Stratul arbuºtilor este luxuriant. Hodiºan 1979. (Syn. P = 850–1000 mm. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Brachypodium pinnatum. Ribes uva-crispa. pe stânci. Carpaþii Meridionali. Calamagrostis arundinacea. Festuca rupicola ssp. în etajul fagului. bolovãnoase. fuchsii. situate pe stâncãrii în curs de solificare.2. saxatilis. mezofile. Gergely I. Specii caracteristice: Corylus avellana. Rosa pendulina. Urtica dioica. Roci: calcaroase. Ribes uvacrispa. E). Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Climã: T = 6. europene. Urtica dioica. cu roca mamã la zi. Pulmonaria rubra. habitate restrânse ca areal. Mercurialis perennis. („gresie de Siriu” calcaroasã. Salix silesiaca. Suprafeþe: 10–100 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. însoriþi sau mai umbriþi (SE. Tilia cordata.: Corylo – Tilietum Vida 1959. Spiraea chamaedryfolia. Valoare conservativã: mare.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. 1944. Carpaþii Occidentali. Tilia cordata. instalate primar. Rosa pendulina.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. Asplenium trichomanes. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Fraxinus excelsior.HAB: 31. Rosa pimpinellifolia.HAB: 31. Geranium robertianum. 1962. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. mezotermofile. 96 .

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. Ligustrum vulgare. Relief: versanþi stâncoºi. în etajul nemoral.5–5. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. cu areal în curs de restrângere. mai ales în S. Galium mollugo. Soluri: rendzinice. Roci: 97 . Geranium robertianum. Hypericum perforatum.2 m.HAB: 31. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Galium mollugo. Geranium sanguineum.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Prunus spinosa. Seseli varium. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sedum maximum. într-un ochi de stepã. Evonymus verrucosus. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. mezoxerofile ºi xerofile. Cytisus hirsutus.6 m. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Roci: calcaroase. Genista tinctoria. Ajuga genevensis. Climã: T = 6. Cornus sanguinea.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0. non Oberd. Calamintha clinopodium. rom. Fragaria viridis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata. Total: sub 10 ha. Valoare conservativã: foarte mare. Geranium robertianum. Malus sylvestris.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. specie rarã. Ligustrum vulgare. Carduus candicans. sudice. Gorj. Cynanchum vincetoxicum. cel puþin la 0. Potentilla thuringiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Betonica officinalis. Evonymus europaeus. Specia citatã ºi în judeþele Cluj. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Rosa pimpinellifolia. P = 850–900 mm. humifere. de 100%. cu troficitate moderatã. Cytisus hirsutus. Specii caracteristice: Spiraea crenata.5–6. Tulcea. Arrhenatherum elatius. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Evonymus verrucosus. Suprafeþe: reduse.2. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Seseli varium. P = 800–1000 mm. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Genista tinctoria. Aster amellus. Euphorbia epithymoides. Cynanchum vincetoxicum.8C Hazel thickets PAL. Pyrus pyraster. Peucedanum oreoselinum. Suprafeþe: > 100 ha. Sunt dominante Calamintha clinopodium. Înãlþimea stratului este de 1–1. 1957). Rãspândire: În toþi Carpaþii României.: Rubo-Coryletum auct. Ajuga genevensis. Viburnum lantana. Rhamnus tinctoria. Brachypodium sylvaticum. etajul gorunului. Cotoneaster integerrimus.00C. mediteraneenepontice. Berberis vulgaris.30C. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. Corylus avellana. Fraxinus ornus. habitat rar. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. edificat de Spiraea crenata. Anthemis tinctoria. Jurinea nevelis. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Teucrium chamaedrys. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. Phleum montanum.4–0. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Rhamnus tinctoria.3. Crataegus monogyna. Clima: T = 7. Phleum montanum.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Arrhenatherum elatius. Alte specii importante: Rosa canina. Anthemis tinctoria. Teucrium chamaedrys. calcifile. al pãdurilor de gorun-fag.

Mellitis grandiflora. Soluri: eutricambosoluri. Prunus spinosa. Aegopodium podagraria. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Poa nemoralis. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Anthriscus sylvestris. Clinopodium vulgare.2. Speciile componente sunt. slab acidofile. Geranium phaeum. Stellaria nemorum. Galium schultesii. în stadii intermediare.3. Frangula alnus. Cynanchum vincetoxicum. eurasiatice. criptopodzol. Alnus glutinosa. Dactylis glomerata. mezotermofile. districambosoluri. Alnus incana. Salvia glutinosa. Melampyrum bihariense. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. Festuca gigantea. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. Geum urbanum. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. Melampyrum bihariense. Cynanchum vincetoxicum. Poa nemoralis. Mellitis grandiflora. Evonymus europaeus. dupã tãierea pãdurilor de gorun. în majoritate. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Acer campestre. Brachypodium sylvaticum. Populus tremula. mezofile. Viburnum opulus. Aegopodium podagraria. stratul ierburilor. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Rosa canina sau Prunus spinosa. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. Specii caracteristice: Corylus avellana. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. Salvia glutinosa. Digitalis grandiflora. Stachys officinalis. cu regim hidric normal. Vicia sylvatica. Rosa canina. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. Urtica dioica. Digitalis grandiflora. continental-europene. Populus tremula. 98 . eutrofe. Alnus incana.

Braºov). Galium aparine.3. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Viola mirabilis. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. 1967.HAB: 31. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). Polygonatum latifolium. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. în luminiºuri.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Aegopodium podagraria. 1968 (Syn. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Sambucetum nigrae auct. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Stachys sylvatica. rom. 1952 em. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. Roci: acide sau calcaroase. stadii succesionale antropizate. Urtica dioica. Total < 10 ha. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%. stadii succesionale antropizate. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. Galeopsis tetrahit. Helleborus purpurascens. Soluri: eutricambosoluri. Valoare conservativã: redusã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Munteniei. în etajul nemoral). P = 750–850 mm.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. sylvatica. Arctium tomentosum. 99 . Borza 1959. Alte specii importante: Clematis vitalba. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. umiditate alternativã. având un caracter mezoterm-mezofil. et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Ballota nigra. Glechoma hederacea. et al. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31.00C. Drãgulescu 1995. Alliaria petiolata. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. Aegopodium podagraria. non Moor 1967. Helleborus purpurascens.HAB: 31. Nepeta cataria. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. Galeopsis tetrahit. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. 2000. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. Galium odoratum.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia. Ballota nigra. Urtica dioica. Sãmãrghiþan 2001. Literaturã selectivã: Popescu A. Viola mirabilis. Climã: T = 7. Specii caracteristice: Sambucus nigra. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Pass.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd.5–6.2. et Hoffim.

Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. deºi prezent. Betonica officinalis. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. Pteridium aquilinum. Carpinus betulus). Agrostis capillaris. Q. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. Total < 100 ha. Ligustrum vulgare.5–6. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Prunus spinosa. Myosotis sylvatica. Galium verum. diversificat de multe dicotiledonate. 40–45%. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. Dianthus armeria. cu acoperire de 100%. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum. Cornus sanguinea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Cytisus nigricans. europene. Soluri: luvosoluri.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. dar cu participare redusã. Popescu et Sanda 2000. Evonymus verrucosus.00C. Rubus hirtus. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. Hypericum perforatum. Clima: T = 8. într-una forestierã. Clematis vitalba. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. Ligustrum vulgare. Hieracium umbellatum. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. Vulpia myuros). Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Festuca rubra. central europene. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. bine extins în suprafaþã. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. Stratul ierburilor.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. petraea. Alte specii importante: Carpinus betulus. Agrostis capillaris.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. petraea) sau carpineto-gorunetelor. un strat intermediar ca înãlþime. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. câmpia ºi podiºurile din 100 . Crataegus monogyna. Rosa canina.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. Cornus sanguinea. Rubus idaeus.3. Valoare conservativã: redusã. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. Betula pendula. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. Adeseori.5 m. Alnus glutinosa. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). Relief: versanþi cu înclinare medie. Roci: vulcanice ºi metamorfice.HAB: 31. Fragaria vesca. Prunus spinosa. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. Viburnum lantana. Evonymus verrucosus. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Rosa canina.2. protejat Emerald. Viburnum lantana. Vulpia myuros. Sub aspect ecologic sunt mezoterme.

Evonymus verrucosus.5 t/ha. Pyrus pyraster. Literaturã selectivã: Mihai 1971. Agropyron repens. Þara Oaºului. neutre sau slab acide-alcaline. Humulus lupulus. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna).3. între culturi. Horeanu 1981. Schneider-Binder 1972. Veronica chamaedrys.1984. unde pot apare Jasminum fruticans.000 ha. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Pop et al 1978. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. Dactylis glomerata. Festuca valesiaca. Bromus inermis. în general profunde. Asparagus verticilatus. Origanum vulgare. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Phleum phleoides. Vicia tenuifolia.2. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa.5–7. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. Agrimonia eupatoria. în majoritate. Alte specii importante: Rubus caesius. PaucãComãnescu et al.50C. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. cernoziomuri în silvostepã. deosebit de dense. Burduja et Horeanu 1969. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. Total > 10. sau eutricambosoluri. Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Asparagus verticillata. Sãmãrghiþan 2001.5–2 m în silvostepã dar. iar biomasa suprateranã este de 74. eurasiatice. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Speciile sunt. Q. pante însorite cu înclinare redusã. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. chiar ºi în silvostepã. Solurile: de tipuri variate. gresii. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Bromus inermis. 1973. de la 200–500 m2. Câmpia Românã. Calamintha clinopodium. Poa angustifolia. Ligustrum vulgare. Rosa gallica. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. Specii caracteristice: Prunus spinosa. Clematis vitalba. Crataegus monogyna. 101 . datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. sunt termofile. Rosa canina. Amygdalus nana. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. Crataegus monogyna. Origanum vulgare. Agrimonia eupatoria. Rhamnus cathartica. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. Plantago media. xerofile. Clima: T = 10. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. cu hidratare deficitarã. se ridicã ºi pânã la 3. în special în Dobrogea. Cornus mas. Dactylis glomerata. Aniþei L. Cornus sanguinea. Dihoru et al. Calamintha clinopodium. pedunculiflora. 2004. Valoare conservativã: moderatã. Raþiu et Gergely 1979. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Agropyron repens. Pãun 1966. cu o acoperire de 100%. Teucrium chamaedrys. Horeanu et Horeanu G. Evonymus europaea. mezotrofe. alãturi de Prunus spinosa var. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. Borza 1959. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. Evonymus europaeus. pe locurile defriºate. de obicei.66 t/ha/an material vegetal. Poa bulbosa. 1981. 1970. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. P = 400–800 mm anual. Phleum phleoides. Poa bulbosa. 2001. Poa angustifolia. Rosa canina. Jasminum fruticans. Teucrium chamaedrys. cu elemente mai numeroase sudice. Mihai 1971. habitate prioritare Emerald. Popescu et Sanda 2000. Relief: depresiuni mici în câmpie. mai ales la sfârºitul verii. Q. Prunus fruticosa. Productivitatea stratului arbustiv este de 3.

Cerastium banaticum. Cotoneaster nebrodensis.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. alcãtuit din aproape 80 de specii. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa. dacice ºi subendemice (7%). Sorbus borbasii. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Clima: T = 4. modificatã de curenþii calzi de la vest. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea.2–3.HAB: 31. nu depãºeºte 1 m. neutru-slab alcalin (pH = 6–7. împreunã cu Cotinus coggyria. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m.2. Teucrium chamaedrys. Stratul ierburilor este foarte divers. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. Teucrium montanum.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972.3. Geranium macrorrhizum. Daphne blagayana. P = 900–1200 mm. Daphne mezereum.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Roci: calcare cenuºii. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). termofile. în etajul fagului. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. adesea numai în crãpãturile stâncilor. Soluri: rendzinã negricioasã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi. Suprafeþe: 20 ha.5). Relief: 102 . Silene saxifraga.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Piatra Cloºanilor.40C.

Cu tot caracterul ei relictar. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Suprafeþe: reduse. expuse prelungit la soare. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Specii endemice: Dianthus henteri.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. cu orientare S. Draba lasiocarpa. Ceterach officinarum.HAB: 31.3.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Sorbus borbasii.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. pereþi verticali stâncoºi. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. SE. cu numeroase elemente sudice. Geranium macrorrhizum. Daphne blagayana. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. Fraxinus ornus. este o fitocenozã cu aspect pionier. Festuca xanthina. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Fraxinus ornus. Athamanta hungarica. Micromeria pulegium. în special în chei. Fraxinus ornus. Specii endemice: Sorbus borbasii. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. datorat compoziþiei floristice. Stipa pulcherrima. Bromus fibrosus. Cotinus coggyria. Silene saxifraga. P = 650–1050 mm. habitat puþin extins. Primula auricula ssp. Asplenium ruta-muraria. Helianthemum canum. Micromeria pulegium. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Cerastium banaticum. de 70–90%. calcifile. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Silene petraea. europene. Cotinus coggyria. Bromus fibrosus. Thesium bavarum. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.00C.2. Valoare conservativã: mare. Moehringia muscosa. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. Sesleria filifolia. Dianthus henteri. Teucrium montanum. de-a lungul apelor. cu acoperire de 40–60%. ca: Ceterach officinarum. subtermofile. Festuca xanthina. Cephalaria laevigata. Genista radiata. Total < 100 ha. Roci: calcare. Teucrium chamaedrys. Clima: T = 10. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. serratifolia. Daphne mezereum. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. mezoxerofile. Fraxinus ornus. Draba lasiocarpa. Carpinus orientalis. Helianthemum canum. Sesleria filifolia. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase.0-–5. Sorbus borbasii. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Relief: versanþi abrupþi. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Literaturã selectivã: Maloº 1972. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. Cephalaria laevigata. Genista radiata. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. SV.

intens însorite. Carex humilis. 104 . cristaline. Specii caracteristice: Sorbus dacica. ca Sesleria rigida. Iris ruthenica. Coronilla varia. Campanula rapunculoides. intercalate cu stâncãrii calcaroase. Thymus comosus. Acer pseudoplatanus.2. Melampyrum bihariense. Valoare conservativã: foarte mare. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. Specii endemice: Sorbus dacica. Corylus avellana. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. Valeriana tripteris. endemic tufãriºului.00C. Carex digitata. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). Melampyrum bihariense. Muntele Mare. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. toþi de talie scundã. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Staþiuni: Altitudine 1100 m. este specie endemicã. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Campanula rapunculoides. Mãgãlie 1970. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. Aconitum moldavicum. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. Boºcaiu 1971. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. subscaposa. Acer pseudoplatanus. P = 900 mm.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. Sorbus aucuparia. fixate sub acþiunea tufãriºului. mobile. Iris ruthenica. acestea dau un caracter local. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Viola joói. < 10 ha. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. pe stâncãrii. Coronilla varia. Atragene alpina este prezentã. Valeriana tripteris.8B South-eastern deciduous thickets PAL.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. Helictotrichon decorum. Suprafeþe: foarte restrânse.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Viola joói. cu habitus de arbust. expoziþie S ºi SV. subtermofilã. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã.HAB: 31. Roman N. Corylus avellana. habitat endemic. Sesleria rigida. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Alte specii importante: Fagus sylvatica. 1974. Climã: T = 5. xerofilã. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. dar vârfurile lor sunt uscate. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Aconitum moldavicum. Atragene alpina. Helictotrichon decorum. Sorbus aucuparia. subscaposa. etajul fagului. Sesleria rigida. calcifilã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Aquilegia nigricans ssp. Roci: grohotiºuri calcaroase. cu acoperire de 40%. Literaturã selectivã: Gergely 1962.

Lychnis coronaria. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Staphylea pinnata. Valoare conservativã: mare. Asplenium trichomanes. Cardaminopsis arenosa. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. cu numeroase ramuri. Lathyrus vernus. iar celelalte specii sunt eurasiatice. Isopyrum thalictroides. Geranium robertianum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Orchis mascula ssp. Poa nemoralis. Cotinus coggygria. Fagopyrum convolvulus. Corylus avellana.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Sorbus torminalis. expoziþie sudicã. SE. Arabis turrita. Polygonatum odoratum. Galium schultesii. Clematis vitalba. Silene italica. Polypodium vulgare. Melica nutans. Dentaria bulbifera.HAB: 31.0–7. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Galium mollugo. Cynanchum vincetoxicum. Fraxinus ornus. Phyllitis scolopendrium. Primula veris. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Rosa canina. Peia 1978. Rhamnus tinctoria. Evonymus latifolia. Scabiosa banatica. Roci: calcaroase. Rosa canina. bogate în humus. Sedum maximum. uneori chiar absent.2. pe stânci de mãrimi variabile. Evonymus verrucosus.20C. Polypodium vulgare. Mycelis muralis. mai frecvent fiind 105 . calcifile. Lamium galeobdolon.3. Campanula grossekii. dintre care 31 sunt rare). Cardaminopsis arenosa. Melittis melissophyllum. SV. Carex brevicollis. Aremonia agrimonioides. Lathyrus venetus. Tilia platyphyllos. Campanula divergens. Evonymus verrucosus. Suprafeþe: Total < 10 ha. Geranium robertianum. la limita între etajul gorunului / fagului. Alte specii importante: Syringa vulgaris. mezo-xerofile. Crataegus monogyna.6%). signifera.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. Phyllitis scolopendrium. Soluri: rendzine. europene. Specii caracteristice: Cornus mas. Mercurialis perennis. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. Habitusul lor este arborescent. Piptatherum virescens. P = 750–825 mm. Melica uniflora. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Campanula persicifolia. Galanthus nivalis.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. Brachypodium sylvaticum. Sedum maximum. Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. Quercus cerris. cu multe specii sudice (26. termofile. Lithospermum purpureocaeruleum. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. cu grosimi reduse. Carex sylvatica. Tilia cordata. Arabis turrita. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Cornus sanguinea. Climã: T = 8. Fagopyrum convolvulus.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. dar ºi unele specii nemorale. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). Hedera helix. habitat rar. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus.

Resmeriþã 1972. Galium erectum.3.2. Campanula alpina. 1971. ªuteu et Faur 1976. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. Sorbus cretica. fiind considerate codominante. Hypericum perforatum. Quercus cerris. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. Sorbus aria. Dianthus giganteus.0–5. Viola hirta. imediat deasupra lor. Satureja kitaibelii. Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. Melittis melissophyllum. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Pãun et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Coronilla emerus. Lithospermum purpureocaeruleum. Viburnum lantana. Festuca valesiaca. Peia 1978. Cytisus nigricans. Silene otites. Fritillaria montana. frecvente fiind Helleborus odorus. Cotinus coggygria. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Roci: calcare. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus.00C. în strat subþire dar continuu.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Carpinus orientalis.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. în stratul arbustiv. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. Stachys recta. Fraxinus ornus. Syringa vulgaris. Înãlþimea variazã 106 . Brachypodium pinnatum. marno-calcare intercalate. Resmeriþã 1972 (Syn. Ceterach officinarum. Junglans regia. Dianthus banaticus. Tilia tomentosa. Tilia tomentosa. Roman 1974. xerotermofile. uneori faciesuri aparte. divergens. Valoare conservativã: mare. Defileul Dunãrii. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Peia 1981. Suprafeþe: restrânse. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. între 6–8 m. Coronilla varia. Quercus dalechampii. Bujorean et al. Acer monspessulanum. 1970. Sanda et Popescu 1972. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. modificatã microclimatic. Aster amellus. Sorbus cretica. Evonymus latifolia. Climã: T = 10. Satureja kitaibelii.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Fraxinus ornus. Melittis melissophyllum.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Sanda et Popescu 1991. Crataegus monogyna. 10–100 ha. Hodiºan 1976. Dianthus kitaibelii. Anthemis tinctoria. Tamus communis. Lithospermum purpureocaeruleum. Fragaria viridis. Physocaulis nodosa. Erysimum saxosum. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Helleborus odorus. Galium erectum. Physocaulis nodosa.1975. Echinops banaticus. Campanula sibirica ssp. Juniperus communis. Corylus colurna. Festuca valesiaca. Viburnum lantana. Brachypodium pinnatum. Cotoneaster nebrodensis. Myrrhoides nodosa. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna. calcifile ºi numeroase specii endemice. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. cu mult schelet. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Specii endemice: Sorbus borbasii. P = 650–1050 mm.HAB: 31.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Carpinus orientalis. gresii calcaroase. Valeriana officinalis.

Ulmus minor sau Cornus mas. Opopanax bulgaricus. Asparagus verticillatus.8B33 Moesian Christ’s thorn brush. Satureja caerulea.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. 1993. Pyrus pyraster. Teucrium chamaedrys. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. Cerasus mahaleb.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. Pyrus elaeagrifolia.HAB: 31. ajungând la 1. Paeonia peregrina. Teucrium chamaedrys. Carex hallerana. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Dihoru 1970. Koeleria gracilis. Carpinus orientalis.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. < 10 ha. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. termofile. Mehedinþi. Teucrium polium. 107 .8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Silene otites. Podiºul Dobrogei de Sud. Dianthus giganteus.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. Roci: calcaroase. Câmpia Aradului. mai rar de rariºti de pãduri.3. Koeleria gracilis. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Climã: T = 10. rendzine. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Fraxinus ornus.5–2 m înãlþime. Ulmus minor. Câmpia Burnazului. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb. Satureja caerulea. Ononis columnae. Ligustrum vulgare. 31. pontice ºi balcanice. Pyrus pyraster.70C. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord. neutrofile. Coronilla scorpioides. Ligustrum vulgare. Paeonia peregrina. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Crataegus monogyna. Teucrium polium. 1964) Mititelu et al. Cornus mas. Valoare conservativã: mare. Paliurus spina-christi. Soluri: cernoziomuri superficiale. în silvostepã. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. Genista sessilifolia. Alte specii importante: Jasminum fruticans. habitat rar în România. Cotinus coggygria.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. Cytisus nigricans.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. Popescu 1999 (Syn. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Achillea coarctata. xerofile. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. periclitat. Achillea clypeolata.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.2. Orchis simia. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. Bothriochloa ischaemum. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. Salvia ringens.

< 10 ha. Valoare conservativã: mare. Cornus mas. Total < 10 ha. cu înclinaþie mare.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. secetã 108 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Tamus communis. Cornus mas. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. din specii mediteraneene.3. calcifile. cu expoziþie sudicã. 1994. Literaturã selectivã: Mihai et al. Acer tataricum. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Câmpia GãvanuBurdea. Cerasus mahaleb.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase. în margini de pãdure. Scutellaria altissima. Câmpia Banatului. Asparagus verticillatus. Quercus pubescens. Quercus cerris.70C. Soluri: cernoziomuri. în silvostepã ºi stepã. Clima: T = 9. periclitat. Bãrãganul Mostiºtei. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. pontice ºi balcanice. P = 400 mm. Fraxinus ornus. Aradului. uneori superficiale pe rocã la zi.5–3 m. îndeosebi. termofile. Covasna. Ligustrum vulgare. Tanacetum corymbosum. Tilia tomentosa. Ferulago meoides. Evonymus verrucosus. Lithospermum purpurocaeruleum).HAB: 31. Podiºurile Dobrogei de Nord. Fraxinus ornus. Carpinus orientalis). Dobrogea de Sud. Rosa canina. Roci: calcare. Pyrus pyraster. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Ulmus minor. sunt însoþite de Crataegus monogyna. Podiºul Casimcea. Rhamnus tinctoria. culturi agricole. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Carpinus orientalis.60C. Se diferenþiazã în douã straturi. Crataegus monogyna. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Arcuº 1998. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. xerofile. Convolvulus cantabrica. Rhamnus cathartica. Cotinus coggygria. Dictamnus albus. pajiºti uscate. Rhamnus cathartica. Suprafeþe: 50–100 m2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3. Crataegus monogyna. Relief: pante stâncoase. Chrysopogon gryllus.2. Lychnis coronaria. Asparagus verticilatus. habitat rar în România. Rosa canina. Climã: T = 10. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Piptatherum virescens. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã.8–8. Braºov). însorite. în silvostepã. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. Cornus sanguinea. Ajuga laxmanni. P = 450–500 mm. Tragopogon dubius. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL.

: Prunetum nanae Borza 1931. Rhamnus cathartica. dasyphylla. Prunus spinosa var. Suprafeþe: 100–300 m2. Prunus spinosa var. Dobrescu et al. Origanum vulgare. SV. Asparagus tenuifolius. Depresiunea Sibiului. Bãrãganul Mostiºtei. Schneider-Binder Erika 1972. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G.3. periclitat. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. Galium mollugo. cu înãlþimi mici de 109 . Cornus mas. Relief: pante cu expoziþie SE. Depresiunea Fãgãraº. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. Vicia cracca ssp. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Elymus repens. Bromus inermis.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Depresiunea Braºov. hispida. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Inula britannica. fragmentar între alte tufãriºuri. Piemontul Olteþului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile). Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. Prunus spinosa var. Relief: fragmentat. Bromus inermis. termofile. Mititelu D. Dactylis glomerata. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. xerofile.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Asparagus tenuifolius. Total < 100 ha.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Asparagus tenuifolius. Vicia cracca. dasyphylla.2. Rosa canina. 1981. E. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%. Sanda et al 1980.HAB: 31. Clima: T = 10. Soluri: carbonatate.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Soluri: cernoziomuri. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. Thalictrum minus. Roci: marne argiloase. habitat rar în România. E. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. Valoare conservativã: mare. Coronilla varia. Ligustrum vulgare. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Podiºul Dobrogei de Nord. Calamintha clinopodium. tenuifolia. Podiºul Dobrogei de Sud. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Amygdalus nana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. Agrimonia eupatoria. cu înclinaþie micã (5–100). R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Dactylis glomerata. Roci: loessuri. Nonea pulla. Inula britannica. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. protejat Emerald. hispida. 1969.60C. 1975. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. cernoziomuri carbonatice. Rosa canina. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. Evonymus verrucosus. xerofile. Podiºurile Moldovei de Sud. Dobrescu 1969. Teucrium chamaedrys. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase.0–8. termofile.

Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã.5 m. Dactylis glomerata. Clima: T = 10. Total < 10 ha. Podiºul Covurluiului – Murgeni. Elymus hispidus.3. ªtefan cel Mare. ajungând în unele zone pânã la 1. Sârbu et al. depozite de loess. Dactylis glomerata. Valoare conservativã: mare. Holboca). Elymus repens. Cytisus albus. 1981. Iris hungarica. incluse în protecþia Emerald. 1995. Rhamnus tinctoria. Popescu et Sanda 2000. Depresiunea Rãdãuþi. Verbascum lychnitis. Crasna). kastanoziomuri. Cristea et al. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Roman 1994. platouri. continentalã. Bupleurum falcatum. Câmpia Buzãului – Galbenu. Rosa canina.70C. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Pyrus pyraster. Inula hirta. Raþiu et al. Trifolium alpestre. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Medicago falcata. Borza 1959. Crataegus monogyna. Soluri: rendzine. Crataegus monogyna. Dictamnus albus. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Neamþ). Festuca valesiaca. Vicia tenuifolia. Carex michelii. ªuteu 1975. Zapodeni. Horeanu et Horeanu G. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. Veronica teucrium. Podiºul Babadag. Literaturã selectivã: Coldea et al. Origanum vulgare. fiind însoþit de Prunus spinosa. Teucrium chamaedrys. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Linaria genistifolia. Nepeta pannonica. Medicago falcata. habitate rare. Specii caracteristice: 110 . Cynanchum vincetoxicum.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Aster amellus.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Relief: versanþi slab înclinaþi. periclitate. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. Danciu 1970. Potentilla thuringiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Fragaria viridis. Festuca valesiaca. Thalictrum minus.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. 1998.2. Teucrium chamaedrys. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Cytisus austriacus. Roci: calcaroase. Elymus repens. P = 420 mm. 1966. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Alte specii importante: Prunus spinosa. Hypericum perforatum. termofilã.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Rosa dumetorum.HAB: 31. Schneider-Binder Erika 1972. specie arbustivã xerotermã. Geranium sanguineum. Elymus hispidus. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Medgidia. Suprafeþe: extrem de reduse. Bromus inermis. Tanacu. Alyssum murale.

5 m înãlþime. Total > 1000 ha. Clima: T = 10. Elymus repens. luvosoluri. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. Coronilla varia. nisipuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Lithospermum purpureocaeruleum. preluvosoluri.2 tufe/100 m2. Alte specii importante: Prunus spinosa. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. În stadii evoluate. Veronica jacquini. Cytisus nigricans. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. argile nisipoase. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. Stratul de arbuºti. Bothriochloa ischaemum. Calamagrostis epigeios. Acoperirea stratului este de 15–20%. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Cornus sanguinea. mezofile dar ºi mezoxerofile. Fagus 111 . cu desiºuri greu de strãbãtut (1. eutricambosoluri. Ligustrum vulgare. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. Dorycnium herbaceum.8–2. mezoterme. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus.2.5–5.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. Festuca rupicola. Relief: colinar. Soluri: adesea puternic erodate. Tussilago farfara. Carex humilis. Carex humilis. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. mai apar Frangula alnus. Bromus inermis. sunt bine reprezentate. gorun sau amestecuri.HAB: 31. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti. Origanum vulgare. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rosa canina. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. Acoperirea stratului este de 75–100%. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. dupã defriºarea pãdurilor de fag. habitat extrem de rar. Valoare conservativã: foarte mare. Acer campestre. Brachypodium pinnatum. Quercus petraea. Calamintha clinopodium. este edificatã de specii nemorale. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. Cytisus nigricans. suportã solurile erodate. Clematis vitalba. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. Rhamnus tinctoria. fãrã orizont organic. Roci: psamito-pelitice. Hippophaë rhamnoides. Euphorbia amygdaloides. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. Crataegus monogyna.3.: Hippophaëtum Issler 1924). Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est).8F Mixed scrub woodland PAL. Origanum vulgare.1 European wet heaths CORINE: 31. Rhamnus cathartica. în fitocenoza maturã.50C ºi P = 600–850 mm anual. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3. alãturi de care. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. cu succesiune de marne. periclitat de lucrãrile agricole. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice.

3. Festuca rupicola. 112 . Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. uneori plantaþii cu rol antierozional. ªtefan 1986. Bothriochloa ischaemum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Tussilago farfara.). Cornus sanguinea. Parascan. Danciu 1975. Euphorbia amygdaloides. Dorycnium herbaceum.). Elymus repens. Evonymus verrucosus. Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: N. Rhamnus tinctoria.2. Carpinus betulus (juv. Frangula alnus. Valoare conservativã: redusã. Poa nemoralis. stadii succesionale. Poa angustifolia.

bucegicum (Beldie 1967). oltenicum (Ciurchea. 1997. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Munþii Leaota. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Cheile Rudãriþei. Thymus comosus.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Munþii Trascãu. Metaliferi. biharicum (Csûrös. Raþiu et al. Aconitum anthora. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni.3–8). Coldea 1974. Helictotrichon decorum. 1996. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. 2001. Clima: T = 7. Munþii Lotru. Viola jooi. rigida ºi Asperula capitala. Sanda 2002. 1984. Munþii Þarcu-Godeanu. Anthericum ramosum. Centaurea triumfetii. Diaconescu F. Specii caracteristice: Asperula capitata. 1991. Cheile Ordâncuºii.2. Edrainthus graminifolius. Pop 1971. Literaturã selectivã: Gergely 1957. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Sesleria rigida. Morariu et al. Festuca xanthina. Gergely 1967. Conioselinum tataricum. 1973. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. 1967. element carpato-balcanic.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. 1939. Bupleurum falcatum. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Cheile Runcu. Primula columnae. Valoare conservativã: mare. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. CsürösKáptalan 1962. Munþii Piatra Craiului.8–30C. Alexiu 1998. Mãgura Codlei. Centaurea atropurpurea. 2001. Valea Someºului. Munþii Bucegi. 1939). 1964.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Seseli gracile. 1965).3. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. în regiunea montanã. Mihãilescu S. Asperula capitata. 1939. Alte specii importante: Alyssum repens. Boºcaiu 1971. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. Saponaria bellidifolia. habitat endemic. 1966). Coldea et al. Pop et Hodiºan 1967. Pop et al. 113 . Stipa eriocaulis. Cheile Crãciuneºti.3. Sanda et al. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. Redactat: Simona Mihãilescu. Fink 1977. P = 800–1200 mm. Cheile Turului. transsilvanicum (Zólyomi. 1963). R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Munþii Bihorului.2.HAB 1999: 36. Coldea 1990. Gilãu. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. Valea Cãlineºti. campestris. Cheile Bulzeºti. 1958). Saxifraga marginata. Dianthus petraeus. Cnidium silaifolium.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. 1970). Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Seseli rigidum. 1958). samusense (Simon. Cheile Dâmboviþei. Pedicularis comosa ssp. Munþii ScãriþaBelioara. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. buricium (Zólyomi. Cheile Feneºului.

Sanda 2002. Phyteuma orbiculare. Saponaria bellidifolia. seslerietosum rigidae Csûrös 1958. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Coldea 1991.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Erysimum witmannii. Cheile Feneº. ªuteu 1968. Alte specii importante: Asperula capitata.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Pedicularis comosa ssp. Sesleria rigida. Cheile Râmeþ. Fink 1977. Centaurea atropurpurea. 1964. Aster alpinus. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). în regiunea colinarã ºi montanã. Dianthus spiculifolius.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. 34. Suprafeþe: 40–50 ha. P = 800–1150 mm. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic.3–3. Literaturã selectivã: Csürös 1958. habitat endemic. 1997.50C. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Biscutella laevigata. Hodiºan 1965. Viola jooi. 1960. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum.HAB 1999: 34. Aconitum anthora. Seseli rigidum.2. Suprafeþe: restrânse. Carduus glaucus. Ranunculus oreophilus. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Stipa eriocaulis. Relief: stânci. Soluri: rendzine superficial. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. 114 . Primula veris ssp. Valoare conservativã: mare. Substrat: calcaros. ristice: Helictotrichon decorum. et al. Moldova. Muntenia. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. de ordinul a 100 ha. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. Seseli gracile. Cheile Runcu. Clima: T = 7. Coldea et al. Sanda et al. Minuartia verna. Centaurea reichenbachii. Acinos alpinus.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34.3. Anthericum ramosum. versanþi însoriþi. 2001. Thymus comosus. Gergely 1967. campestris. Structura: Habitat mezo-heliofil. Muntele Trascãu.HAB: 34. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. columane. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Rãspândire: Colinele din Transilvania. lângã Lacul Roºu. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Myosotis alpestris. Alyssum repens. Pop I.

1956. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. Acinos arvensis. P = 700–850 mm. Poa pannonica ssp. P = 750–900 mm. Melica ciliata. Acinos arvensis. Luzula campestris. spatulata. Popescu. Muntenia. etc. cu înãlþimea de 35–45 cm. Cardaminopsis arenosa. Vicia 115 . Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. cu expoziþie sudicã. Melica ciliata. sud-esticã. Cynosurus cristatus. bogate în humus.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963). Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. septentrionale. deficitare în umiditate.3–60C.3. Cruciata glabra. Galium album. Phleum montanum. Stipa joannis. septentrionale. valesiaca. Veronica austriaca ssp. jacquinii. care dã o notã caracteristicã acestora. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Erysimum odoratum. Speciile caracteristice: Festuca pallens. A. ruta-muraria. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. Festuca rupicola. Genista januensis var. Vincetoxicum hirundinacea. Sedum hispanicum. Moehringia muscosa. înalt de 35–40 cm. Stachys recta. Suprafeþe: Ocupã circa 230. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. Phleum montanum. A. Seseli gracile. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. Thymus comosus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Roci: calcare. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. A. Redactat: A. Genista januensis var. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. trichomanes.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Sedum hispanicum. Onobrychis viciifolia. Valoare conservativã: moderatã. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. Cystopteris fragilis. Medicago falcata. sud-vesticã. F. Soluri: rendzine superficiale. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. slab acide. Roci: marne ºi argile. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Clima: T = 9–60C. Linum tenuifolium. Oltenia. spathulata. Botriochloa ischaemum. Teucrium chamaedrys. Vincetoxicum hirundinaria. Stipa pulcherrima. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. Artemisia campestris. bolovãniºuri calcaroase. Jurinea mollis. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. Popescu.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. Melica ciliata. Jurinea mollis. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. Banat ºi Transilvania. Agropyron repens. Brachypodium pinnatum. etajul superior.2. Sanda 1992. Clima: T = 7. Relief: platouri. scabra. Soluri: eutrisambosoluri. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Peucedanum oreoselinum. A.HAB: 34. Cystopteris fragilis. Dobrogea.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1.

cum sunt: Alyssum repens ssp. Thymus comosus. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. Specii caracteristice: Festuca rupicola. hungarica. Salvia nemorosa. Campanula divergens. Fragaria viridis. bogate în schelet. Lolium perenne. Cele câteva specii repente. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. Redactat: A.HAB: 34. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Dorycnium herbaceum. S. Medicago minima. Dracocephalum austriacum. laciniata. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Trifolium campestre. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. setacea. Seseli libanotis. Onobrychis viciifolia. Salsola ruthenica. Euphorbia cyparissias. M. Banat. superficiale. Botriochloa ischaemum. P. Dianthus spiculifolius. Mureº. Alyssum desertorum. Draba lasiocarpa. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Prunella vulgaris. Euphorbia cyparissias. Literaturã selectivã: Popescu. Minuartia setacea ssp. Poa nemoralis. Leontodon hispidus. Poa bulbosa. F. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Stancu 2001. Sanda. Dorycnium herbaceum. nutans. Scleranthus annuus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Sanda 1992. Bromus hordeaceus. bine individualizat. Munþii Apuseni. transsilvanicum. Puºcaru-Soroceanu 1963. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. banatica. Munþii Bârsei.3. poliþe. Medicago orbicularis. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Achillea millefolium. V. Poa angustifolia.2. Valoare conservativã: redusã în general. Chamaecytisus austriacus. rigidula.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Clima: T = 9.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Suprafeþe: 10–20 ha. Braºov ºi Cluj). Lathyrus nissolia. Thymus comosus. Eryngium campestre. Orlaya grandiflora. valesiaca. Helictotrichon decorum. M. toate incluse în DH2. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. Hypericum perforatum. Alyssum petraeum. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. cracca. lupulina. Soluri: rendzine levigate. Eryngium campestre. 116 .0–6. Cynodon dactylon. Cynosurus cristatus. terenuri calcaroase. Achillea setacea. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Popescu. Popescu. A. Artemisia austriaca.00C. Peucedanum austriacum. Athamantha turbith ssp. Trifolium montanum. Relief: versanþi abrupþi. Viola arvensis. Koeleria macrantha. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. Euphrasia salisburgenis. cu reacþie bazicã. Alte specii importante: Achillea collina. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). Potentilla argentea. P = 650–800 mm.

rigidum. Rãspândire: Transilvania. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Dealurile Sibiului. Echium russicum. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. Specii caracteristice: Carex humilis. calcicolam Moehringia muscosa. Polygala major. Thymus glabrescens. Athamantha turbith ssp. Helianthemum nummularium. Roci: calcare. serratifolia.9 Continental steppes CORINE: – PAL.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Centaurea pinnatifida. Chamaespartium sagittale. Potentilla arenaria. Lotus corniculatus. Achillea millefolium. Cheile Turzii. Saxifraga paniculata. Polygala major.2. Salvia pratensis. Astragalus monspessulanus. Chamaespartium sagittale. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Leucanthemum vulgare. cum sunt Dianthus spiculifolius. Etajul inferior este prezent. sud-esticã. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Râpa Roºie (Alba). Asperula cynanchica. Primula auricula ssp. dintre care amintim: Trifolium campestre. Draba lasiocarpa. Popescu.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. A. Helianthemum canum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. deficitare în umiditate. Alyssum repens ssp. Alte specii importante: Briza media. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. Poa nemoralis. herbaceum. Linum flavum. Thymus comosus. pe suprafeþe de 5–10 ha. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Sanda. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Centaurea atropurpurea. S. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. Doltu 1977. Festuca valesiaca. austriaca. Helictotrichon decorum. Suprafeþe: pajiºti. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Trifolium montanum. Bistriþei. pannonica. Popescu. Carex humilis. Seseli gracile. Stipa joannis. Viola joói. Dorycnium pentaphyllum ssp.3. herbaceum. Salvia transsilvanica. Potentilla arenaria. transsilvanicus. Bupleurum diversifolium. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). Salvia pratensis.HAB: 34. Danthonia alpina. Dracocephalum austriacum. Briza media. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. Valoare conservativã: moderatã. Cerastium arvense ssp. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Coldea 1991. Linum flavum. Redactat: A. Chrysopogon gryllus. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Soluri: faeoziomuri. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. hungarica. Stipa joannis. Inula ensifolia. S.50C. Koeleria macrantha. grohotiºuri calcaroase fixate. pe calcarele din Munþii Apuseni. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Helictotrichon decorum. Pedicularis comosa ssp. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. P = 750–850 mm. Dorycnium pentaphyllum ssp. Biscutella laevigata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Lotus corniculatus. împreunã cu puþine plante însoþitoare. Dealurile 117 . Koeleria macrantha. Peucedanum oreoselinum. Salvia nutans. campestris. Clima: T = 8–6.

Eryngium campestre. Teucrium chamaedrys. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Danciu 1977. Adonis vernalis. Carex humilis. Muntenia (Dealurile Buzãului). P = 700–800 mm. Echium rossicum. Soó 1944. Csürös et al. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. 1953. Campanula sibirica. Popescu.2. Rãspândire: Moldova. 1969.9 Continental steppes CORINE: 34. Ghiºa 1941. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha.: Brometum erecti auct. F. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Dianthus carthusianorum. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Sanda 1992. transsilvanica. Raþiu et al. Veronica spicata.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Fragaria viridis. Silene otites. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. rupicola. Redactat: A. rom. Podiºul Târnavelor. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.HAB: 34. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Stipetum stenophyllae Soó 1944. Clima: T = 8–60C. Brachypodium pinnatum. Helianthemum nummularium. Campanula sibirica. Adonis vernalis. slab acide-neutre. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. Galium verum.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. apar elemente de silvostepã. 118 . Literaturã selectivã: Gergely 1970. Onobrychis viciifolia.). Inula ensifolia. Inula hirta. Popescu. Agropyron intermedium. rupicola. Ferulago sylvatica.3. Jurinea mollis ssp. Specii caracteristice: Stipa stenophylla. Euphorbia cyparissias. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Danthonia alpina.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. Scabiosa ochroleuca. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). platouri. Puºcaru-Soroceanu 1963. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Polygala major. Inula ensifolia. Dictamnus albus. în zonele amintite. Chamaecytisus albus.HAB: 34. Soluri: faeoziomuri. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. F. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Koeleria macrantha. Redactat: A. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Valoare conservativã: moderatã. pinnatum. Popescu. Morariu. Stachys recta.

3. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. Brachypodium pinnatum. pulcherrima. Trifolium pratense.n. Euphrasia rostkoviana. Lotus corniculatus. P = 700–800 mm. 1963. cu înãlþimea de pânã la 45–60. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Linum tenuifolium. S. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Trifolium montanum. Roci: calcare. este format din: Thymus pulegioides. stricta. Rhinanthus rumelicus. Leucanthemum vulgare. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. dar densitatea speciilor este mare. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. Dianthus carthusianorum. Stellaria graminea. S. realizând acoperirea de 90–95%. Salvia pratensis. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Koeleria macrantha. Coronilla varia. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Carlina vulgaris. E. Relief: pante domoale. Rhinanthus rumelicus. 119 . Clima: T = 8. capillata. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Knautia arvensis. Lotus corniculatus. S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. Medicago lupulina. Dactylis glomerata. Cephalaria uralensis.2. Clima: T = 8–60C. Specii caracteristice: Bromus erectus. P = 700–850 mm. Speciile dominante sunt: Bromus erectus. Soluri: eutricambosoluri. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. în total. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Toate aceste specii. Podiºul Târnavelor. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi.9 Continental steppes CORINE: – PAL. mai slab reprezentat. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. Ocupã. Hornungia petraea. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Sanda. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. Literaturã selectivã: Pázmány 1971.5–60C. Medicago lupulina.HAB: 34. însoriþi. Pimpinella saxifraga. Festuca rupicola. coame late. lessingiana. Popescu. Popescu. cu sol profund ºi fertil. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. Trinia glauca. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. Onobrychis viciifolia. circa 50–60 ha în Transilvania. loess în Moldova. pulcherrima ºi S.) 1947. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. S. Achillea millefolium. Dorycnium herbaceum.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. Asperula cynanchica. Doltu 1976. Soluri: erodosoluri. Brachypodium pinnatum. Puºcaru-Soroceanu et al. cernoziomuri erodate. Etajul inferior. Redactat: A. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. Anthylis vulneraria. Valoare conservativã: moderatã. preluvosoluri. Onobrychis viciifolia.

fruticosa. pante însorite înclinate. S. Hodiºan 2002. Munþii Aninei. Cristea. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. Medicago falcata. capillata. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. Koeleria macrantha. 1984. Dictamus albus. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. A. Centaurea trinervia. Pop. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Inula ensifolia.6–7. joanis. Domin 1932). plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. Valoare conservativã: moderatã. Nepeta ucranica. Alyssum saxatile. Trifolium pratense. Clima: T = 10.9–7. Salvia austriaca.3. Salvia transsilvanica. de ordinul 1–10 ha. villosus. Acest tip de vegetaþie. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. Beuºniþa-Cheile Nerei. pratensis. pulcherrima. A. Onobrychis viciifolia. Jurinea mollis. Cerastium arvense ssp. în general. Salvia nutans. Popescu. calcicolum. Trifolium campestre. Scorzonera hispanica. P.. 1992. stepicã. Saxifraga paniculata. Peucedanum cervaria. Nepeta ucranica. Erysimum odoratum. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier.HAB 1999: 36.50C. pulcherrima. S. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. Stachys recta. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. Relief: pereþii stâncoºi. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. Rosa pimpinelifolia. cu puþine specii în compoziþia floristicã. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). Puºcaru-Soroceanu et al. Doniþã et al. Potentilla argentea. Galium glaucum. Veronica austriaca ssp. P = 575–770 mm. Jurinea simonkaiana. Popescu et al. Dianthus spiculifolius. Astragalus austriacus.3). F. S. Medicago minima. dintre care menþionãm: Festuca rupicola.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. Sesleria filifolia. 1963. abrupþi (50–550). Crambe tataria. Alyssum desertorum. Teucrium chamaedrys. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii. Ceterach officinarum. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. Substrat: calcaros. Cephalaria uralensis. Phleum phleoides. Alte specii importante: Astragalus peterfii. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. Campanula 120 . Valea Ciclovei (Banat). Cheile Miniºului. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). Suprafeþe: mici. S. Redactat: A. Inula ensifolia. Agropyron cristatum. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. Adonis vernalis. Polygala major. Galiu album. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. alyssoides. valesiaca. Danthonia alpina. Aster linosyris. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. Serratula radiata. Fragaria viridis. Cheile Caraºului. S.2. jacquinii.

1993. hungarica.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Schrött et Purdelea L. Leontodon asper. Draba lasiocarpa. Viola arvensis. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. 1992. Valoare conservativã: mare. Thesium linophyllon. Coldea 1991. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Centaurea atropurpurea. Alyssum repens. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus.HAB: 34. Dianthus petraeus. Campanula sibirica ssp. Elytrigia (Bromus) intermedia. Melica ciliata. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. 1970. 1963). Acinos alpinus. Carex humilis. Moehringia muscosa. Salvia nutans. Linum flavum. Valoare conservativã: redusã. 1973. Alyssum petraeum. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Athamantha turbith ssp. Ceterach officinarum. Polygala major. Transilvania (Podiºul Târnavelor). Artemisia campestris. platouri. Dorycnium herbaceum. Lotus corniculatus. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Cerastium arvense ssp.2. Sateureja kitaibelii. Etajul mijlociu este. Stachys recta. Dobrogea (Podiºul Babadag). Seseli gracile. Cephalaria laevigata. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Onobrychis viciifolia.5–80C. care depãºeºte 1 m înãlþime. Campanula sibirica. 2001. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Saxifraga marginata. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. Sempervivum marmoreum. Onobrychis viciifolia. 121 . Sanda 2002. 1997. Relief: versanþi slab înclinaþi. Chrysopogon gryllus. Rãspândire: Muntenia. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Festuca rupicola. Schneider-Binder E. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. Potentilla arenaria. Helianthemum nummularium. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. Centaurea biebersteinii. divergens. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus.3. Roci: loess în Muntenia. Dianthus spiculifolius. 1997. Chondrilla juncea. În etajul inferior. Coldea et al. Cerastium banaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Botriochloa ischaemum. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. Lotus corniculatus. Dihoru et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Silene otites. Vinca herbacea. Cephalaria uralensis. Knautia arvensis. et al.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. de asemenea.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Cruciata pedemontana. Eryngium campestre. P = 550–650 mm. Suprafeþe: Circa 350 ha. Peia 1978. Jurinea mollis. calcicolum. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Sanda et al. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. habitat endemic. Erysimum comatum. Thymus pannonicus. Draba aizoon. Clima: T = 10. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Alte specii: Seseli rigidum. Vicia lathyroides. Centaurea atropurpurea.

Teucrium montanum. Koeleria macrantha. Relief: pante abrupte. în bune condiþii.2. Crupina vulgaris. Soluri: 122 . H. Redactat: A. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2).HAB: 34. Erysimum comatum. Stachys recta. Trifolium montanum. Stachys nites. în cadrul etajului superior. Cerastium banaticum. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Melica ciliata. Senecio jacobea. Stipa eriocaulis. 1992. foarte uscate. Siderites montana. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Valerianella coronata. Thymus pannonicus. Astragalus onobrychis var. Roci: depozite calcaroase. Knautia arvensis. Literaturã selectivã: Csürös. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. S. Salvia nutans. Melica ciliata. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Popescu et al. Hypericum elegans. Jurinea glycacantha. Centaurea atropurpurea. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. Schneider-Binder 1970. Cerastium banaticum. banaticum. Convolvulus cantabrica. Dorycnium herbaceum. Popescu. Astragalus onobrychis. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Doniþã et al. Roman 1974. Popescu. Aceste fitocenoze se deosebesc. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Literaturã selectivã: Popescu. Ephedra distachya. Anthericum ramosum. Asperula cynanchica. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. Alyssum pulvinare. hispanicum. La Porþile de Fier. Cerastium banaticum. Erysimum comatum. Valerianella coronata. Adonis vernalis. Specii rare: Fumana procumbens. Fumana procumbens. Redactat: A. P = 600–750 mm. superficiale. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. ªtefureac 1976. Orlaya grandiflora. Scabiosa ochroleuca. Niedermaier 1966. Convolvulus cantabrica. perforatum. uºor pânã la mediu degradate. Vinca herbacea. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. Sedum album. specia endemicã Stipa danubialis. Cerastium banaticum.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. Gypsophila glomerata. Fumana procumbens. Festuca pseudodalmatica. Clima: T = 10–80C. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Stipa eriocaulis. Coronilla varia. Minuartia glomerata. Alyssum saxatile. Artemisia campestris. 1984. Stachys nitens. Trifolium campestre. se dezvoltã. Schneider-Binder 1971. SchneiderBinder 1971. Alte specii importante: Onobrychis alba.

Linum austriacum. Ornithogalum comosum. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Relief: pante foarte uºor înclinate. Orlaya grandiflora. Festuca rupicola. Roci: depozite loessoide. Botriochloa ischaemum. Rãspândire: Banat. Salvia pratensis. Echium vulgare. Puºcaru-Soroceanu et al. Soluri: eutricambosoluri. Chondrilla juncea. Clima: T = 9. Carduus acanthoides. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania.HAB: 34. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Dobrogea.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34.3.5–80C. Eryngium campestre. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Polygala major. Erodium cicutarium. Medicago falcata. deficitare în umiditate.312 Central European steppes grasslands PAL. Moldova. Pimpinella saxifraga. Suprafeþe: Circa 40. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Festuca valesiaca. P = 600–750 mm. Achillea setacea. Linaria genistifolia. în general. Asperula cynanchica.HAB: 34. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Thymus comosus. înãlþimea fiind de 45–55 cm. Onobrychis viciifolia.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Scabiosa ochroleuca. Literaturã selectivã: Doniþã et al. neutre. Valoare conservativã: moderatã. Festuca valesiaca.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Veronica orchidea. Dianthus armeria. Muntenia. Alte specii importante: Tulipa hungarica.9 Continental steppic CORINE: 34. 34.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Oltenia. Potentilla argentea. Medicago minima. Stipa capillata. Câmpia Aradului. Nepeta nuda. Euphorbia cyparissias. Cleistogene serotina. Achillea millefolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Banat.911 Pannonic loess steppes.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. Soó 1964. Popescu. teren plan. Inula oculus-christi. 1963. Agrostis capillaris. Clisura Dunãrii. Popescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. cernoziomuri. 123 . În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. Sanda 1992. Dianthus armeria. Cleistogene serotina. Marrubium vulgare. Alyssum alyssoides. Specii caracteristice: Cleistogene serotina. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum.2. Melica ciliata. Thymus pannonicus. faeoziomuri. 1992. Teucrium montanum. Dorycnium herbaceum. Lotus corniculatus. Redactat: A. Lathyrus sphaericus.

Alte specii importante: Stipa capillata. Ranunculus illyricus.3. Teucrium polium. arenaria (Carei – jud. Centaurea napulifera.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist.5–80C. Dianthus leptopetalus. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp. Valoare conservativã: redusã. Artemisia austriaca. menþionate în DH2. alyssoides. arenaria. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. Poa angustifolia. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. ponticus. Arenaria serpyllifolia. Botriochloa ischaemum. Sanda 1992. Koeleria macrantha. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . Doniþã et al. Bombycilaena erecta.000 ha. Roci: loess. Trifolium arvense. Clima: T = 11–70C. precum ºi altele. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Popescu. Stipa capillata. Salvia aethiopis. Achillea setacea. Literaturã selectivã: Burduja et al. Cheile Turzii – jud. Satu Mare.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Vaslui). judeþul Argeº). Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. Seseli tortuosum. Scleranthus annuus. C. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Cluj. Phleum phleoides. jurineifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. Centaurea arenaria. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. în general. Redactat: A. rutifolia ssp. Relief: teren plan. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. Taraxacum serotinum. Clima: T = 11. Medicago minima. Puºcaru-Soroceanu et al. Sol: cernoziom ciocolatiu. 1963. Popescu. din Dobrogea. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Fãlciu – jud. iar în zona colinarã. A. Medicago orbicularis. 1937) Pop 1977. 1992. cu expoziþii variate. marne. Botriochloa ischaemum. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Poa angustifolia. Relief: terenuri plane. Achillea setacea. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. mai puþin reprezentate. deficitare în umiditate.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. Agropyron cristatum. 1956. Inula ensifolia. P = 400– 800 mm.2. Potentilla arenaria. P = 400–650 mm. constituie etajul inferior al acestor pajiºti. A. Coronilla varia.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Medicago falcata. Suprafeþe: 15–20. sud-esticã ºi sud-vesticã. Taraxacum serotinum. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. Phlomis pungens. Muntenia ºi sudul Moldovei. Asperula cynanchica.HAB: 34. Medicago minima. Astragalus onobrychis. Toate aceste specii. Melica ciliata. Medicago minima.

Jurinea mollis. M. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. S. Sanda 1992. mai puþin nordice. faeoziomuri. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei).3. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. Eryngium campestre. Literaturã selectivã: Dihoru. Podiºul Casimcei. acoperirea medie 90–95%. Festuca valesiaca. Achillea setacea. Chrysopogon gryllus. Potentilla bornmuelleri. deficitare în umiditate. Clima: T = 11–8. Artemisia austriaca.50C. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. A. Astragalus onobrychis. 1963. Podiºul Babadag. Minuartia viscosa. cernoziomuri. faeoziomuri. Festuca valesiaca. Silene compacta.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Relief: pante domoale. Inula oculus-christi. Trifolium campestre. Popescu. Chrysopogon gryllus. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Bombycilaena erecta. F. coarctata. Trigonella monspeliaca. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. Medicago minima. Euphorbia seguierana. Potentilla argentea. unde roca iese la suprafaþã. Stipa capillata. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). Centaurea rutifolia ssp. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%. Redactat: A. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. cernoziomuri. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. Linaria genistifolia. A. lupulina. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. Astragalus onobrychis. roci granitice ieºite la suprafaþã. eutricambosoluri. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. Psilurus aristatus. Teucrium polium. Taraxacum laevigatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Valoare conservativã: redusã. lessingiana. xerofile. Chrysopogon gryllus. pânã la moderat înclinate. Ranunculus illyricus. Adonis vernalis. Puºcaru-Soroceanu et al. Thymus zygoides.HAB: 34. Munþii Mãcinului. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. Cleistogene serotina. Dihoru 1969. Achillea ochroleuca. Cynodon dactylon.2. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. P = 450–500 mm. Salvia nutans. jacquinii. Daucus guttatus. Inula oculus-christi. Dianthus nardiformis. repens. Veronica austriaca ssp. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Achillea setacea. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Dintre aceste plante. Medicago lupulina. Botriochloa ischaemum. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Agropyron cristatum. Ceratocarpus arenarius. Androsace maxima. Asperula cynanchica. jurineifolia. Sedum sartorianum ssp. Stachys angustifolia. Artemisia austriaca. rupicola. 125 . Doniþã 1970. În zonele stâncoase. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Allium saxatile. Soluri: castanoziomuri. Galium humifusum. Orlaya grandiflora. Soluri: castanoziomuri. Galium humifusum. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. Trifolium arvense. Galium humifusum. Kochia prostrata. cu expoziþii variate. Bromus hordeaceus. Popescu.

Satureja caerulea. uneori numai de 50–60%. moschatum. Sempervivum zelleborii. Roci: calcare. 1963. Ranunculus illyricus. Minuartia glomerata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Potentilla bornmuelleri. Scutellaria orientalis var. glareosa. Paronychia cephalotes. dar realizeazã o acoperire slabã. Dianthus pseudarmeria. P = 450–500 mm. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. grisebachii. lithophila. dichotomus. Minuartia glomerata. Dianthus nardiformis. et al. Muscari racemosum. Bufonia tenuifolia. sudicã ºi vesticã. Clima: T = 10–8. Sanda. Agropyron brandzae. M. Paeonia tenuifolia. Agropyron brandzae. Soluri: castanoziomuri. Stancu 2001. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Valoare conservativã: moderatã. Ornithogalum amphibolum. Sanda 1988.9 Continental steppes CORINE: – PAL. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. Allium saxatile.HAB: 34. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). faeoziomuri. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Euphorbia nicaensis ssp. Scleranthus perennis ssp. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Sedum sartorianum ssp. Festuca rupicola. Trifolium arvense. Euphorbia myrsinites. Redactat: A. 126 . Dianthus nardiformis. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Specii caracteristice: Festuca callieri.3. cernoziomuri. Gypsophila glomerata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Bupleurum apiculatum. Psilurus aristatus. Thymus zygoides. Bombycilaena erecta. Silene compacta. Potentilla bornmuelleri. Popescu. Pimpinella tragium ssp. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Stachys angustifolia. Ornithogalum amphibolum. Scorzonera mollis. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Popescu. de regulã. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. PuºcaruSoroceanu E. Cruciata pedemontana. Iris pumila. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Popescu. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Podiºul Babadag ºi Casimcei). Literaturã selectivã: Dihoru. hillebrandtii. pinnatifida. Crocus chrysanthus. loess. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). Campanula romanica. Doniþã 1970. sãrace în umiditate. Achillea coarctata. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Chrysopogon gryllus.2. Achillea leptophylla. Scorzonera mollis. Silene compacta. Scleranthus perennis. Herniaria glabra. Achillea ochroleuca. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. A.50C. Suprafeþe: 50–100 ha.

Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. PuºcaruSoroceanu et al. Festuca valesiaca. Astragalus onobrychis. Koeleria lobata. mai rar pe calcare (în Dobrogea).9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. 34. Ornithogalum amphibolum. Roci: loess. cum sunt: Sempervivum zeleborii. Alyssum montanum. Festucion rupicolae. de talie medie ºi mare. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Poa angustifolia. Kochia prostrata. pectinatum. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Stipa capillata. Jurinea mollis. Salvia nemorosa ssp. Kochia prostrata. Ceratocarpus arenarius. leptophylla.911 Pannonic loess steppes. Horeanu 1976. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Doniþã 1970. Alte specii importante: Achillea setacea. Sanda 1992. Agropyron intermedium. Popescu. Stipa capillata. pectinatum. Asperula cynanchica. Popescu. Onopordon tauricum. Clima: T = 11–8. Popescu. Dianthus pseudarmeria. A. Medicago falcata. Satureja caerulea. Teucrium polium. 1963. Teucrium polium. Echium italicum. Festuca valesiaca. Specii endemice: Agropyron brandzae. Festuca valesiaca. Onobrychis gracilis. Kochia prostrata. Agropyron brandzae. Suprafeþe: 100–120 ha. Medicago falcata. Coronilla varia. Festuca valesiaca. Literaturã selectivã: Dihoru. Galium humifusum.50C. Asperula cynanchica. Rãspândire: Dobrogea. Seseli tortuosum. În cadrul fitocenozelor.3. Potentilla bornmuelleri. Artemisia austriaca. Asperula tenella. Coronilla varia. Artemisia austriaca. cu acoperire mare (circa 60–80%). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. P = 350–450 mm. 127 . Valoare conservativã: mare. Redactat: A. Achillea coarctata. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. Linum austriacum. A. Stipa capillata. Taraxacum serotinum. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Muntenia ºi estul Banatului.9 Continental steppes CORINE: – PAL. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. lithopilla. Alyssum desertorum. Centaurea diffusa. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Euphorbia nicaeensis. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Botriochloa ischaemum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. Minuartia adenotricha. Sisymbrium orientale.2. Ranunculus illyricus. Medicago falcata. Doniþã 1970. Specii endemice: Agropyron brandzae. Achillea coarctata. Koeleria macrantha. leptophylla. Melica ciliata. Toate aceste plante. Literaturã selectivã: Dihoru. Botriochloa ischaemum. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Teucrium polium.HAB: 34. tesquicola. Redactat: A. Artemisa (caucasica) pseudomontana.

921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. de circa 100 cm. Echinops ruthenicus.3. Teucrium polium. de 500–600 ha. Artemisia austriaca. Sanda 1992. dar ºi pantele uºor înclinate. Seseli campestre. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. Inula salicina. cu vegetaþia degradatã. Valoare conservativã: mare. S. Crupina vulgaris. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. sud-vesticã. chamaedrys. Popescu 1999 (Syn. Astragalus asper. cernoziomuri. Festuca valesiaca. Dianthus pallens. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. Scorzonera mollis. cu expoziþie sud-esticã. Puºcaru-Soroceanu et al. giganteus. Inula ensifolia. Dactylis glomerata.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. Phleum phleoides. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Teucrium chamaedrys. Redactat: A. Koeleria macrantha. Doniþã 1970. Polygala major.HAB: 34. Botriochloa ischaemum. versanþi slab înclinaþi. P = 450–500 mm. Bibliografie: Dihoru. Achillea clypeolata. Ranunculus illyricus.2. D. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Podiºul Babadag). Soluri: soluri rendzinice. nicaeensis. tesquicola. Structura: Vegetaþia este stratificatã. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). S. Clima: T = 11–8. Astragalus ponticus. Marrubium peregrinum. 128 . Koeleria macrantha. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Dianthus pallens. Festuca valesiaca. Salvia nemorosa ssp. sudul Moldovei. 1970) Sanda. Adonis vernalis. Euphorbia nicaeensis ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. Salvia aethiopis. sunt: Centaurea orientalis. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. Agropyron intermedium. capillata. Popescu. Prunus tenella. Ajuga laxmannii. Relief: platouri. loess. Phlomis tuberosa. acestea realizând al treilea etaj.HAB: 34. Adonis vernalis. Astragalus ponticus. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Ferulago meoides.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Ocupã terenurile plane. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Asperula cynanchica. Trinia multicaulis. Dobrogea.50C. în trei etaje. Salvia nutans.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. dasyphylla. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. T. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Popescu. Stipa ucrainica. Chrysopogon gryllus. Centaurea napulifera.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). Plantele înalte. Roci: calcare. Linosyris villosa. 1963. Ferulago meoides. Stipa pulcherrima. Euphorbia nicaeensis. uneori bine individualizat.

Cynodon dactylon. pe faleza Lacului Razelm. Popescu. Agropyron cristatum. Staþiuni: Terenuri uscate. castanoziomuri. cernoziomuri. cenuºii. pseudovina. 4–5 ha. Stancu 2001. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. P = 400 mm. Agropyron cristatum. Clima: T = 110C. Potentilla bornmuelleri. Soluri: cernoziomuri. Androsace maxima. Relief: terenuri stâncoase. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. faeoziomuri. Sanda. M. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. Festuca valesiaca. Soluri: castanoziomuri. Popescu. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. masiv. Relief: teren plan. minima. Erodium cicutarium. F. Specia dominantã.HAB: 34. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Deºi numãrul speciilor componente este mare. Medicago falcata. Literaturã selectivã: Pop 1970. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. Puºcaru-Soroceanu 1963. Artemisia austriaca. puþin rãspândit la noi. Gagea callieri. Medicago minima. sequierana. Buzãu. P = 400–750 mm. Cynodon dactylon. F. Medicago lupulina. minima. Bupleurum apiculatum. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Doltu 1980.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Galium humifusum. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. 129 . Redactat: A. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Poa angustifolia. Sanda. Altitudine: 5–10 m. care se menþine pânã toamna. valesiaca. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. Astragalus pseudoglaucus. Coronilla varia. Capul Doloºman. Bromus tectorum. Lotus corniculatus. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. Suprafeþe: Restrânse. Euphorbia sequierana.2. glareosa. Poa angustifolia. Poa bulbosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. Valoare conservativã: redusã.3. Minuartia viscosa. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. uneori chiar mai scãzutã.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. Lolium perenne. Taraxacum laevigatum. Clima: T = 11–80C. Euphorbia nicaeensis ssp. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. Botriochloa ischaemum. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. La începutul verii. Festuca pseudovaina. plantã xerofilã. Siret) aluviosoluri. lupulina. Koeleria lobata. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Roci: loess. M. Euphorbia nicaeensis. Ceratocarpus arenarius. Structura: Habitat xerofil. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. M. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. E. Taraxacum serotinum. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Popescu. Poa angustifolia. Poa bulbosa. Ornithogalum amphibolum. Roci: calcare marnoase. Rãspândire: Dobrogea. Goniolimon besserianum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Artemisia lerchiana.

Minuartia viscosa. Koeleria lobata. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Redactat: A.2. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Salvia nutans. Teucrium polium.3. Alte specii importante: Centaurea jankae. Astragalus pseudoglaucus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. Euphorbia nicaeensis ssp. Agropyron brandzae. Ornithogalum amphibolum. Thymus zygoides. Euphorbia sequierana. Festuca valesiaca. Echinops ruthenicus. Alyssum minutum. Goniolimon besserianum. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Androsace maxima. Taraxacum serotinum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. glareosa. 130 . Popescu. Koeleria lobata. Specii endemice: Agropyron brandzae.

Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Crupina vulgaris.5–8. Cephalaria uralensis. Polygala major. Cleistogene serotina. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. Valoare conservativã: moderatã. Veronica austriaca ssp. Festuca rupicola. Dianthus giganteus. Arenaria serpyllifolia. unde procesul de solificare a fost favorizat. Filipendula vulgaris. Convolvulus cantabrica. 34.HAB: 34. 1992. Suprafeþe: 15–20 ha. Alãturi de specia dominantã mai apar. haynaldiana. Thymus jankae. Bromus riparius. Alyssum alyssoides. Clima: T = 10. balcanice ºi ilirice. Orlaya grandiflora. Bromus riparius. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. Briza media. Popescu.316 EUNIS: E1. Verbascum lychnitis. Doniþã et al. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Fragaria viridis. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. speciile: Ferulago sylvatica. Alte specii importante: Dianthus giganteus.3. Petrorhagia illirica ssp. Koeleria macrantha. T. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972.3. Crepis sancta. Specii rare: Thymus jankae. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. Stachys recta. cu frecvenþã micã. Campanula rapunculoides. Soluri: districambosoluri. Valerianella pumila. jacquinii. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. arvense.3. haynaldiana. Roman 1974. Onobrychis alba. P = 550–650 mm. Medicago falcata. Aira caryophyllea. Koeleria macrantha. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. Ferulago sylvatica. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. etajul superior al fitocenozelor. Rãspândire: Dealurile Olteniei. cu mult schelet. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Popescu 1999.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. În acest etaj.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. Danthonia alpina. Bromus riparius. Dintre acestea. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. platouri.50C. Danthonia alpina. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . Lotus corniculatus. Podiºul Mehedinþi. Banat. în microdepresiunile. Petrorhagia illirica ssp. Anthylis vulneraria. aproape singurã. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. Asperula cynanchica.2. Achillea crithmifolia. Stachys recta. Verbascum phoeniceum. Siderites montana. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã.

Roman 1974. Clima: T = 10. Ventenata dubia. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. Redactat: A. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Banat. Poa compressa. ovina. Vulpia myuros. Scleranthus annuus. Trifolium arvense. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. Valea Someºului). Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. molinerii. Aira capillaris. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Hypericum perforatum. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. Melica ciliata. sunt: Sedum acre. Filago arvensis.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. Medicago minima. Vulpia myuros. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Ventenata dubia. Oltenia. Poa bulbosa. S. Trifolium incarnatum ssp. 132 . sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. în curs de fixare. annuum. Dasypyrum villosum. S. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. Alyssum petraeum. molinerii. Achillea collina. Sedum acre. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. molinerii. Festuca valesiaca. Solul. Ventenata dubia. Trifolium incarnatum ssp. Poa compressa. cu acumulãri de materiale organice. Popescu. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Sedum hispanicum. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. Scleranthus perennis. Erysimum cuspidatum. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã.HAB: 34. Valoarea conservativã: moderatã. Dobrogea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum.2. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971.5–80C. Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Thymus comosus. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). Trifolium arvense. Transilvania (Munþii Apuseni. Stancu 2001. Dasypyrum villosum. F. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. luturi. Sanda. argile etc. Speciile scunde.3. Xeranthemum cylindraceum. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Aira capillaris.HAB: 34. Relief: pante slab înclinate. Aegilops cylindrica. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL.

în principal. Redactat: A. Cel de al doilea etaj. nisipuri grosiere. Clima: T = 11–9. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Filago arvensis. Petrorhagia saxifraga. Alyssum petraeum. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Jasione montana. care are 15–20 cm înãlþime. 133 . P = 400–650 mm. ºi perene Poa bulbosa. Silene conica. Sedum rubens. Erophila verna. Structura: Vegetaþia este realizatã. Scabiosa columbaria. Crupina vulgaris. Rumex acetosella. Siderites montana. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi.00C. Sedum rubens. Valoare conservativã: moderatã. Thymus pulegioides. Soluri: nisipuri. Alyssum desertorum. Medicago minima. Trifolium arvense. Syntrichia ruralis. Alyssum petraeum. S. Sedum acre. Polycnemum arvense. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. Hieracium pilosella. Popescu 1967. Sagina procumbens. Alyssum petraeum.2. cel inferior. Satureja kitaibelii. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. Popescu. Racomitrium canescens etc. Relief: versanþi slab înclinaþi.3. Scleranthus annuus. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Literaturã selectivã: Andrei. Schneider-Binder 1971. periodic inundate de apele torenþilor. Roman 1974. Aira elegans. acre. Veronica verna. Scleranthus annus. Alte specii importante: Trifolium arvense. Sedum hispanicum.

reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. Minuartia verna. Bãtrâna). Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Oxytropis carpatica. gresii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides).HAB 1999: 36. Astragalus alpinus. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Coºtila. Munþii Piatra Craiului. Relief: creste ºi muchii. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Piatra Arsã. Bucºoiu.0– -2.50C. 1956) Coldea 1991(Syn. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Agrostis rupestris. Morarul. Gentiana nivalis. cu pH = 4. Carex rupestris. Munþii Retezat (Piule).8–5.42 Wind edge naked-rush swards PAL.3. Obârºia. Dryas octopetala. Carex atrata. Munþii Fãgãraº. Cocora. Substrat: calcare.4. Potentilla crantzii. Agrostis alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Clima: T = 1. Oxytropis carpatica. Achillea schurii. P = 1300–1450 mm. Elynetum myosuroides Puºcaru et al. Poa alpina. Primula minima. Pedicularis verticillata etc. conglomerate. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Festuca bucegiensis. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate. Oxytropis halleri. Erigeron uniflorus. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. Minuartia gerardii. Onobrychis transsilvanica. Euphrasia salisburgensis. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha.3. Uneori habitatul se prezintã fragmentar. habitat endemic. Festuca glacialis. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Polygonum viviparum. Cerastium alpinum ssp.2. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Leontopodium alpinum. lanatum. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. Dianthus glacialis. Festuca versicolor. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. Silene acaulis. Valoare conservativã: mare. Minuartia verna. vârfurile Baba Mare. Helianthemum alpestre. Helianthemum alpestre. în etajele subalpin ºi alpin. Salix reticulata. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. fiind considerat ca un relict glaciar. Specii endemice: Achillea schurii. Omu. 1956. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin.3. Pedicularis verticillata. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Caraiman. Anthyllis alpestris. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. 134 .425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4.

Caricetum curvulae Brockm.3. Valoare conservativã: redusã în general. Oreochloa disticha. Safta 1943. Munþii Cibinului. Munþii Cãlimani. Puºcaru et al. 1956 din Bucegi. Ineu. conglomerate. Sanda et al. Gãrgãlãu. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. Vaccinium gaultherioides. Transilvania. Structura: Habitat primar. Piatra Albã. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. Campanula alpina. gelidus. Racomitrium lanuginosum. Oltenia. Munþii Fãgãraº. Senecio carpaticus. Festuca supina (diferenþialã geograficã). 1977. În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp. Buia et al. P = 1350–1450 mm.2. 1907). Polytrichum juniperinum. profilul solului este redus (10–20 cm). 1959. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Puºcaru et al. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. Redactat: Simona Mihãilescu. primuletosum minimae Evd. Munþii IezerPãpuºa. Hieracium alpinum. Csürös et 135 . având o acoperire cuprinsã între 65–85%.341 Carex curvula grassland PAL. Coldea et al. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. Puºcaru-Soroceanu et al. Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. Coldea 1991. Rebra. 2001.50C. Ghiºa 1940. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). 1999: 36. Vaccinium myrtillus. Puzdra.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al. Ineuþ). Loiseleuria procumbens. Specii caracteristice: Carex curvula. 1956. Piscul Baciului). Pulsatilla alba. Sesleria coerulans. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii Piatra Craiului (Vf. Primula minima. Samoilã 1960. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1956.-Bl. Minuartia sedoides. Vaccinium vitis-idaea. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. Sanda 2002. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. Munþii Parâng. Oberd. Täuber 1987. Munþii Godeanu.4). Munþii Suhard. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. dar o acoperire redusã. Munþii Þarcu.5– -2. Beldie 1967. 1977 din Fãgãraº. Potentilla ternata.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Puºcaru et D. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. Munþii Retezat. 1962. Sesleria bielzii. Luzula spicata. Literaturã selectivã: Borza 1934. Phyteuma confusum.-Jer. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Thamnolia vermicularis. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris.1957 (Syn. Ligusticum mutellina. 1981. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Geum montanum. Potentilla ternata. Primula minima are o prezenþã ridicatã. 1926 em.2–4. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. Juncus trifidus.HAB. Clima: T = 0. Hieracium alpinum. Avenula versicolor.

Alexiu 1998. Oltenia. Luzula spicata. Senecio carpaticus.2–4. în etajele subalpin ºi alpin. 1962. Oreochloa disticha fiind sporadicã. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). Hieracium alpinum.50C.3463 Carpathian Juncus trifidus swards. Minuartia sedoides. Galaþiul. 1927 (Syn. 1962. hermafroditum. Thamnolia vermicularis. Valea Sadului. Clima: T = 1– -2. Munþii Retezat. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. 1940. Munþii Giumalãu. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. Vaccinium gaultherioides. Valoare conservativã: redusã. Samoilã 1960. 1981. Structura: Habitat primar. Munþii Parâng. Munþii Þibleº. Coldea et al. 2005 (ined. Pulsatilla alba. Momaia. Sesleria coerulans. Substrat: gresii.). Juncus trifidus. Golgota. 1964. Empetrum nigrum ssp. 1982. versanþi slab-puternic înclinaþi. Ineu). Redactat: Simona Mihãilescu. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. de cele mai multe ori. expuse vânturilor.2. Munþii Cãlimani. Buhãiescu. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. vârfurile Pietrosul Mare. Coldea et Pânzaru 1986. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Sanda et al. Campanula alpina. Festuca supina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Omul. Coldea 1990. Juncus trifidus Carex curvula. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Avenula versicolor. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. 2001. et al. Resmeriþã 1974. Puºcaru et D. Relief: 136 . Potentilla ternata.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. 1976. 1997. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. Loiseleuria procumbens.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. Buia et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. 1991. Phyteuma confusum.: Juncetum trifidi Buia et al. Dicranum scoparium. cu expoziþii variate. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. Puºcaru 1969. Primula minima. Mihãilescu S. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. P = 1300–1450 mm.3. cu caracter xerofil-oligoterm. Anieºul Mare. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Sanda 2002. 1977. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). Munþii Cibinului.HAB 1999: 36. Resmeriþã 1974. Vaccinium myrtillus. conglomerate. Popescu G. Literaturã selectivã: Borza 1934. Mihãilescu S. Agrostis rupestris. Boºcaiu 1971. Ghiºa E. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. 2001. 36. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Polytrichum juniperinum. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu).

Drãgulescu 1995. 2005 (ined. 1977. Sanda et al. 1997. Popescu G. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Coldea 1990. 137 .2.). Coldea et al. Resmeriþã et Raþiu 1983. 1991. Cristurean 2000. et al. 2001. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al.3. 1981. 2001. Mihãilescu S.

Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. Munþii Cernei. poëtosum mediae Evd. Clima: T = 3. Relief: locuri 138 . din Valea Sebeºului. Gardina. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. Vârfu Goru (jud. Bãtrâna. Vrancea). nardetosum strictae Puºcaru et al. asociaþia. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. foarte acide sau slab acide (pH = 4.5). Muntele Siriu.50C. Morarul. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Phyteuma confusum. Bãtrâna. cu Dor.2. Munþii Iezer-Pãpuºa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. Structura: Habitat alpin.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. hungarica. Sesleria coerulans. Valoare conservativã: mare. reavene pânã la uscate. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. Valea Sebeºului. airoides). hungarica (DH2). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Stratul lichenilor: Cetraria islandica.1–4. mai rar calcaros. Muntele Gârbova. As. Oltenia. 1956 se încadreazã. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. vârfurile Rebra. P = 800 mm. habitat endemic. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Obârºia. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. chrysocraspeda). As. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. Specii caracteristice: Potentilla ternata. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. Valea Sadului. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. ca sinonimã. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. Cobãºel. Coºtila.HAB 1999: 36. Munþii Piatra Craiului. Caraiman. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Cocora. Prin practicarea pãºunatului intensiv. Munþii Retezat. Galaþiul. 1971. Piatra Arsã. Puºcaru et D. în etajele subalpin ºi alpin. aurea ssp. plane. Munþii Parâng. Munþii Fãgãraº. puþin profunde pânã la superficiale. uneori chiar pe grohotiºuri fixate. Polytrichum juniperinum. Vf. fiind considerat ca un relict glaciar. chrysocraspeda).3. Furnica. aurea ssp. Thamnolia vermicularis. Muntele Ciucaº. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971. vârfurile Baba Mare. Beldie 1967 din Bucegi. Festuca supina (F. seslerietosum Puºcaru et al. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. Munþii Þarcu. Festucetum supinae Vicol et al. adeseori bogate în humus. 1956 din Bucegi. Substrat: cristalin. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. Festuca supina Puºcaru et al. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. 1959. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha).: Festucetum supinae Domin 1933. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). Jepii Mici). Jepii Mari. Munþii Godeanu. Ciºa). Cormaia. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. 1959. Primula minima. Festuca supina. 1959.0– -2. Bucºoiu.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Omu.

Loiseleuria procumbens. Coldea et al. Pulsatilla alba.HAB 1999: 36. Sanda 2002. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. Puºcaru-Soroceanu 1981. Dihoru 1975. Coldea 1990. Faþa Cãtinului.2. Poa media. Resmeriþã 1974. Redactat: Simona Mihãilescu. 1956. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. Nardus stricta. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. 1959. Popescu G.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. Vaccinium gaultherioides. Campanula patula ssp. 2005 (ined. Boºcaiu 1971. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). Resmeriþã et Raþiu 1983.). Minuartia sedoides. Carex curvula.3. Mihãilescu S. Geum montanum. Juncus trifidus. Ligusticum mutellina. Beldie 1967. Todor et Culicã 1967. 139 . 1956. Alexiu 1998. Campanula serrata. 2001. Viola declinata. 1956.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. abietina. 2001. 2001. Poa alpina. Drãgulescu 1995. Hieracium alpinum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. Mihãilescu S. Vf. Csürös et al. Festuca nigrescens.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. Phleum alpinum. Buia et al. Luzula spicata. 1997. Sanda et al. 1962.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn. Corongiºul Mare. 1977. 2004. et al. Mihãiasa). Avenula versicolor. Antennaria dioica. Oreochloa disticha. Vf. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Campanula alpina.

: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. Nigritella nigra. Helianthemum nummularium ssp. Caraiman. Clima: T = -0. Euphrasia salisburgensis. de ordinul 500–1000 ha. Jepii Mari. Minuartia verna. Alyssum repens. în etajele subalpin ºi alpin. Sesleria bielzii. Festuca amethystina. Linum perenne ssp. roman. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Munþii Retezat.4). 1956. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. Puºcaru-Soroceanu et al.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. Munþii Piatra Craiului.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. Soluri: rendzine bogate în humus. Galium anisophyllon. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Biscutella laevigata. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. Dryas octopetala. 1993. Potentilla crantzii. conglomerate calcaroase. Suprafeþe: mari. Dianthus tenuifolius. Cerastium transsilvanicum. Dianthus spiculifolius. Bucºoiu). Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Specii endemice: Achillea schurii. Munþii Fãgãraº. Androsace lactea. 1997. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Campanula cochleariifolia.. Festuca violacea. Specii caracteristice: Festuca versicolor. Sesleria rigida ssp. Thlaspi dacicum. Sesleria rigida ssp. Beldie 1967. Festucetum saxatilis subalpinum auct. Dianthus tenuifolius. Thymus pulcherrimus. baumgateni. 140 . 36.50C. Carex semper- virens. Structura: Habitat primar. Poa alpina.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. tomentosum. Koeleria transsilvanica. Festuca saxatilis.HAB 1999: 36. Mihãilescu S. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Carduus kerneri. Eritrichium nanum ssp. haynaldiana. Hieracium villosum. Cerastium transsilvanicum. Sanda 2002. 1981. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor. 2001. Sanda et al. Phyteuma orbiculare. Dianthus callizonus. 1991. Scabiosa lucida. Asperula capitata. Cerastium alpinum.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Gypsophila petraea. Substrat: calcare. 1997. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. Anthyllis alpestris. Aster alpinus. 2001. habitat endemic. Thymus comosus. Colþii Morarului. haynaldiana. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Festucetum flaccidae Coldea 1984.p.3. cernuum. Pedicularis verticillata. Seseli libanotis. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m.). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. Cerastium transsilvanicum. Valoare conservativã: mare. extraaxilare. R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. vârfurile Baba Mare. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre. Strunga. Calamintha alpina ssp.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Thesium kernerianum. Onobrychis transsilvanica.6– -2.2. P = 1400–1450 mm. Coldea 1990. Oxytropis carpatica. jankae. Festuca saxatilis. 1956.

sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Muntele Gârbova. Turnu. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Sanda 2002. Soluri: rendzine. Coldea 1984. 2001. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. habitat endemic. Carex sempervirens. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. Nechita et Mititelu 1996. extraaxilare. Nedeia Þãranului). 1956. et Sanda 1989. 1960. Sesleria rigida ssp.2. Cerastium arvense ssp. 2001. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Festuca nitida ssp. 1936. Dianthus tenuifolius. Thlaspi dacicum. Polygonum viviparum. P = 1100–1450 mm. Corongiºul Mic. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. Munþii Retezat. Alte specii importante: Sesleria bielzii.50 C. 1997. Helianthemum nummularium ssp. Muntele Postãvarul. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. Helianthemum nummularium ssp.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. Valoare conservativã: mare. Clima: T = 4. Polygonum viviparum. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Linum perenne ssp. Corongiºul Mare. Oltenia. calcicolum. Dianthus tenuifolius. carpatica. Myosotis alpestris. în etajele subalpin ºi alpin. Muntele Siriu.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. Galium anisophyllon. Alyssum repens. Cruciata glabra. seslerietosum bielzii I. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. în Munþii Rodnei (Corongiº.0– -2. grandiflorum. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: stânci calcaroase. Sanda et al. Pop 1968 (Syn. Muntele Hãºmaºu Mare. Sanda et al. Paucã et al. superficiale. saxatilis). Carex sempervirens. Trisetum macrotrichum.4–6. Trisetum fuscum. amintim: Dianthus tenuifolius. Scabiosa lucida. seslerietosum haynaldianae I. caricosum montanae ªtefurac 1941. Popescu G. Hieracium villosum. De asemenea. Festuca versicolor. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. flaccida este dominantã. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. extraaxilare. Munþii Fãgãraº. 1990. de regulã. haynaldiana. Festuca amethystine. tomentosum. Dihoru 1975. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. Potentilla crantzii. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. Coldea et al. Bartsia alpina. ca însoþitoare ale grupãrii. flaccida. Onobrychis transsilvanica. Sesleria rigida ssp. Raclaru 1967. dar în care Festuca nitida ssp. Centaurea kotschyana. saxatilis ca specie edificatoare. Pedicularis verticillata. Fink 1977. Pop 1968 (Syn. Pop 1968. Phyteuma orbiculare. Coasta Netedã). Centaurea pinnatifida. Androsacea lactaea. haynaldiana. Carex atrata. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6.8). Todor et Culicã 1967. Relief: stãnci calcaroase însorite. 1977. rupicola ssp. Munþii Piatra Craiului. Koeleria transsilvanica. et al. 1981. Primula elatior ssp. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. Dianthus tenuifolius. Saca. uneori chiar slab bazicã. Munþii Rarãu. Festuca flaccida. În cadrul asociaþiei dominã. Pop 1968. Carduus kerneri. 141 . Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.3. Festuca versicolor. Munþii Ciucaº. Puºcaru-Soroceanu et al. Beldie 1967. 1991. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. Poa rehmanii. Popescu A.

Calamintha alpina.2. Helianthemum nummularium ssp. Munþii Fãgãraº. P = 1200–1450 mm. în etajele subalpin ºi alpin.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4.5. Aster alpinus. Specii caracteristice: Festuca amethystina. Dianthus tenuifolius. Dianthus tenuifolius. Festuca airoides. Biotopurile adãpostite de vânt. 142 . Muntele Siriu. Alyssum repens. Bartsia alpina. Munþii Rarãu.2– -1. Suprafeþe: (> 100 ha). Munþii Ciucului. Piatra Singuraticã. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Trifolium repens. Valoare conservativã: mare. Alte specii: Sesleria bielzii. Soluri: rendzine cu pH = 5. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Substrat: calcaros. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.8–7. Scorzonera rosea. Structura: Habitat xerofil.3.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn. Agrostis rupestris. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967). însoriþi. tomentosum. 1956. având.50 C. Festuca versicolor. pe: Poa violacea. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice. Polygonum viviparum. unde cantoneazã aceste fitocenoze.HAB 1999: 36. pe pante înclinate de 10–450. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. Festuca saxatilis. Poa nemoralis. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36.: Cariceto-Festucetum amethystinae A. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Relief: versanþii calcaroºi. habitat endemic. ca însoþitoare mai frecvente. Potentilla ternata. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. Muntele Hãºmaºu Mare. Nyárády 1963).43 Stepped and garland grassland PAL. Clima: T = 3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri. 1963. Potentilla thuringiaca. Dianthus tenuifolius. Andrei M. Centaurea kotschyana. Koeleria transsilvanica. 143 . PuºcaruSoroceanu et al. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956. E4.3. Linum perenne ssp.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Poa rehmanii. Centaurea pinnatifida. Resmeriþã 1985. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. Dianthus spiculifolius. Redactat: Simona Mihãilescu. Festuca amethystine. Sesleria rigida ssp. 1981. extraaxilare. carpatica. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al.HAB 1999: 36. haynaldiana. Thymus pulcherrimus. Primula elatior ssp. Sanda 2002. Cerastium arvense ssp. 1997. 1956. Coldea 1991. Nechita et Mititelu 1996. Onobrychis transsilvanica. 1956) Coldea 1978 (Syn. Raclaru 1967. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Thlaspi dacicum. Sanda et al. calcicolum. Coldea et al. Dihoru 1975.2. Beldie 1967. 2001. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands.

habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. Thymus balcanus. Csürös 1963. Puºcaru et al. Hieracium aurantiacum. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. Clima: T = 6. Hypericum umbellatum. P = 950–1450 mm. care este întâlnitã în etajul montan superior. Au fost descrise subasociaþia typicum. Munþii Rodnei. Alchemilla flabellata. Poa media. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). 1962. Stratul arbustiv – foarte redus. Gentiana kochiana. Carex ovalis. Luzula campestris. Specii caracteristice: Scorzonera rosea.50C. platouri. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. 1999. Munþii Retezat. Todor et Culicã 1967. Luzula sudetica. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. Munþii Fãgãraº. 2003–2005 (ined. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. Campanula serrata. Soluri: disticambosoluri. Buia et al. Nigritella rubra. Munþii Cãlimani. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Polytrichum juniperinum. Munþii Parâng. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. Ligusticum mutellina. Suprafeþe: 1000–2000 ha. 2001. Hipochoeris uniflora. Hieracium pillosela. Sanda 2002. Munþii Piatra Craiului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea.). et al. et al. 2001. Alchemilla glaucescens. Munþii Rarãu. Arnica montana. Redactat: Simona Mihãilescu. Popescu G. Munþii Iezer-Pãpuºa. Coldea 1987.2. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Geum montanum. PuºcaruSoroceanu 1981. Munþii Gârbova. Raclaru 1967. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). caracteristice pentru Arrhenatheretea. Potentilla ternata.5. Vrancea). Stratul muºchilor – redus. Geum montanum. Antennaria dioica.3. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . Stratul ierbos – dominant. 1956. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Sanda et al. Vaccinium vitis-idaea. Alexiu 1998. Festuca nigrescens. Potentilla erecta. numãrul de specii este mic. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. Mihãilescu S. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. Polygala vulgaris. Oltenia. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile.0– -1. dintre care: Vaccinium myrtillus. Thymus pulegioides. Viola declinata. Danthonia decumbens. 1991. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Festuca nigrescens. Substrat: diferit. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Relief: versanþi. Mihãilescu S. 1990. Sârbu I. în pajiºti pãtrund specii arbustive. 2001. Valoare conservativã: moderatã. Euphrasia stricta. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. menþionãm: Polytrichum commune. prezentã în etajul subalpin.

Goru (Jud. Munþii Retezat. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Munþii Rarãu. Vrancea). Euphrasia stricta. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Munþii Piatra Craiului. Danthonia decumbens.2. dintre care: Vaccinium myrtillus. xerofil. Valea Sebeºului. Vaccinium vitis-idaea.0–00C. Hieracium pilosella. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. Poa media. Pleurozium schreberi. Antennaria dioica. Vlãdeasa. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. Clima: T = 6. Hylocomium splendens. Ligusticum mutellina. iar numãrul de specii mic. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Vf. versanþi. Leucorchis albida. prezentã în etajul subalpin. Potentilla ternata. Nardus stricta. Specii caracteristice: Viola declinata. Alchemilla flabellate. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. Hypericum maculatum. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Hieracium lactucella. Carex ovalis. Polytrichum juniperinum. Genista sagittalis. Munþii Parâng. Calluna vulgaris. P = 900–1400 mm. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate. Muntele Penteleu. Munþii Iezer-Pãpuºa. Polygala vulgaris.6–4. Vrancea). Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã.HAB 1999: 36. Munþii Fãgãraº. Stratul arbustiv – foarte redus. sãrace în baze (5–10%). Transilvania. Au fost descrise subasociaþiile typicum. slab aerate ºi acide pH = 3.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. 1962. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.3. Dicranum scoparium. E4. Potentilla erecta. Stratul muºchilor este redus. Nardetum strictae alpinum Buia et al. Luzula sudetica. Arnica montana. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Campanula abietina.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Substrat: acid. Muntele Gârbova.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Nardus stricta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. Scorzonera rosea. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Geum montanum. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Oltenia. Luzula campestris. Hypochoeris uniflora. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m.5. 145 . Relief: platouri. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Muntele Siriu. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). dar cu o acoperire de pânã la 5%. Carex pallescens. Campanula serrata. menþionãm: Polytrichum commune. acidofil. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Festuca nigrescens. Valoare conservativã: moderatã. Alchemilla glaucescens. habitat prioritar european. Structura: Habitat oligotrof. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36.

Resmeriþã 1963. Relief: versanþi. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. et al. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus. Redactat: Simona Mihãilescu. 1990.). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1999.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. 1991. Popescu G. Vf. în etajul subalpin. Hodiºan 1968. Buia et al. 2001. 2001.HAB 1999: 36. Munþii Parâng. 1999. Raclaru 1967.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. 146 . Raclaru 1967. Todor et Culicã 1967. P = 950–1450 mm. Dihoru 1975. dintre care: Vaccinium uliginosum. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). ªaua Anieº-Galaþiul. Suprafeþe: mici (100 ha). Stratul arbustiv – foarte redus. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. Munþii Rodnei (Faþa vf.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. Sârbu I. Csürös et Resmeriþã 1970. Gnaphalium supinum. Mihãilescu S. ªtefan N.2. Puzdra. Resmeriþã et al. Clima: T = 0. Mihãilescu S. 1962. Cãldarea Gropile. Substrat: diferit. Puzdra. 1956. Stratul ierbos-dominant.7– -0. 2001. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. et al. et al. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. Munþii Fãgãraº. 1959. Alexiu 1998. Buhãiescu. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 1977.3. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Rebra. 1963. Sanda et al. Vf. Sanda 2002. Cãldarea Buhãiescu). Puºcaru-Soroceanu 1981. Coldea 1987.00C. platouri. Soluri: humosiosoluri. 2003–2005 (ined. Structura: Habitat mesotrof. Munþii Retezat. 1956.

1991. Specii caracteristice: Poa media. triviale. Hypochoeris uniflora. rom. brâne. Cardaminopsis halleri ssp. Munþii Ciucaº. Muntele Postãvarul. Alte specii: Nardus stricta. ovirensis. Resmeriþã 1965). Potentilla ternata. Hieracium aurantiacum. în etajele subalpin ºi alpin. Luzula multiflora. 1956 (Syn. Hypericum richeri ssp.HAB 1999: 36. Cerastium fontanum ssp. Redactat: Simona Mihãilescu.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. Veronica alpine. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. grisebachii. Alchemilla obtuse. Avenula versicolor. Colþii Trascãului. Munþii Godeanu.: Seslerietum heuflerianae auct. Coldea et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.2. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967.3. Coldea 1990. Munþii Fãgãraº. Pedicularis verticillata. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. 1997.50C. Alchemilla flabellate. Campanula abietina. Thlaspi dacicum. Achillea stricta. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Viola declinata.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Agrostis rupestris. Specii endemice: Lychnis nivalis.5– -2. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Alchemilla xanthochlora. Suprafeþe: 1000-2000 ha. 1956.). Substrat: 147 . 2001. Sanda et Popescu 1996. 1950. Munþii Rarãu. Leontodon croceus. Pietrele Albe (Vlãdeasa). Munþii Þarcu. Muntele Hãºmaºu Mare. Geum montanum.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. 1956. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. PuºcaruSoroceanu et al. Buia et al. 1981. Relief: stânci calcaroase. Veronica officinalis. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn.1956. commutatum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Cheile Râmeþului. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). Clima: T = 2. Literaturã selectivã: Csürös et al. versanþi diferiþi.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. 1962 Resmeriþã 1975. Euphrasia minima. Sanda et al. Alchemilla glabra. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Plantago atrata. Munþii Retezat. Festuca nigrescens. Campanula serrata. Munþii Piatra Craiului. Sanda 2002. Phleum alpinum ssp. Anthoxantum odoratum. Antennaria dioica. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Leuchoris albida. P = 1200–1450 mm. Achillea distans. Munþii Vâlcanului. Vaccinium uliginosum.

Astragalus frigidus. Sesleria rigida ssp. Poa violacea. cu o reacþie neutrã (pH = 6. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. Festuca saxatilis. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Carex sempervirens. în diferite masive muntoase. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. Carex sempervirens. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. Pe lângã cele douã specii codominante. Helianthemum alpestre. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. Alyssum repens. în majoritatea lor. Saxifraga moschata. haynaldiana ºi Carex sempervirens. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. Centaurea pinnatifida. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. Sesleria heufleriana.2. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. haynaldiana. tomentosum. Helianthemum nummularium ssp. un rol important. haynaldiana. precum: Carex sempervirens. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. Carex sempervirens. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Festuca saxatilis. habitat endemic. Dryas octopetala. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). Saxifraga marginata. Festuca amethystine. Euphrasia salisburgensis. Speciile componente. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. Primula 148 . constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Valoare conservativã: mare. Soluri: rendzine.8–7). Galium anisophyllum. cu deosebire cã. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. haynaldiana. alãturi de care. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia.3.

3. 1960. Mihãilescu S. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. Coldea 1984. Sanda 2002. cu umiditate crescutã. carpatica. 1977.43 Stepped and garland grassland PAL. Carex sempervirens. Mihãilescu S. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. Munþii Piatra Craiului. Carex sempervirens. 1990. Bartschia alpina. Munþii Rarãu. Boºcaiu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. Csürös et al. 2005 (ined. Astragalus frigidus.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Maloº 1977. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 2001. Dianthus spiculifolius. alãturi de care. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. Paucã et al. Fink 1977. Carduus kerneri. Biscutella laevigata. cu constanþã ridicatã.HAB 1999: 36.0– -1. Linum perenne ssp. P = 1200–1450 mm. Munþii Parâng. Clima: T = 2. Thlaspi dacicum. Calamintha alpina ssp. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. Cerastium transsilvanicum. Munþii Cibin. dar mai ales în locuri depresionale. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Relief: stânci calcaroase însorite. Hedysarum hedysaroides. Sausurea alpina. Trollius europaeus. 1997. Muntele Gârbova. adeseori slab înþelenite. Centaurea kotschyana. Potentilla thuringiaca. habitat endemic. Androsace chamaejasme. prezintã o acoperire semnificativã. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. Geranium coerulatum. Masivul Ceahlãu. 149 .2. în unele cazuri. 1956 (Syn.50C. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. 1991. Dianthus tenuifolius. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. de ordinul 1000–2000 ha. Poa rehmanii. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. barcensis. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Anthyllis alpestris. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. 2001.8–7. calcicolum. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. Puºcaru-Soroceanu et al. Beldie 1967. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. Munþii Þarcu.). 1958). Suprafeþe: mari. baumgarteni. 1956. umbrite. Gergely 1967. Coldea et al. Cerastium transsilvanicum. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. pe grohotiºuri fixate. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Koeleria transsilvanica. bogate în schelet. 1993. Hedysarum hedysaroides. Munþii Ciucaº. Sanda et al. 1981. cu pH = 5. Structura: Habitat mozaicat. Munþii Fãgãraº.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. se întâlneºte pe versanþii estici.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. la altitudini mai mari. În condiþii de umiditate ridicatã. extraaxilare. Valoare conservativã: mare. Onobrychis transsilvanica. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. Alyssum repens. Munþii Rodnei. Cerastium arvense ssp. Muntele Hãºmaºu Mare. În evoluþie. 1956. În Bucegi.5. Munþii Vâlcanului. 2004. Muntele Postãvaru. Soluri: soluri rankere. Bromus riparius ssp. Csürös 1963. Substrat: calcaros. Dianthus tenuifolius.

în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Helianthemum nummularium ssp. cu pH = 6. Todor et Culicã 1967. Coldea 1990. Fink 1977. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica. Potentilla thuringiaca. Anthemis carpatica ssp. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. 1991. 2001. 1956) Coldea 1990 (Syn. 2001. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. Valoare conservativã: mare. Carduus kerneri. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu. Nechita et Mititelu 1996. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Clima: T = 3.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. Alte specii: Sesleria bielzii. Alchemilla palmata. tomentosum. 1997.7–7. Sanda et al. Poa rehmanii.50C. Vf.3. Linum perenne ssp. Beldie 1967. Alyssum repens. pe mici suprafeþe. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. et al. Cerastium arvense ssp. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Dianthus spiculifolius. Trisetum fuscum. Puzdrele.2. Centaurea pinnatifida. Sanda 2002. haynaldiana. Specii caracteristice: Festuca carpatica. pyrethriformis. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Corongiºul Mare.HAB 1999: 37. în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. Raclaru 1967. Vf. Sesleria rigida ssp. Koeleria transsilvanica. Negoiescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Popescu G. P = 1200–1450 mm. Soluri: rendzine. Coldea et al. Sesleria rigida ssp. superficiale. Piatra Rea. Muntele Cailor).5– -1. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. Cerastium transsilvanicum. Alte specii importante: Festuca versicolor. 1981. Carduus kerneri. Dianthus tenuifolius. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. Festuca amethystine. Redactat: Simona Mihãilescu. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . Festuca flaccida. Dihoru 1975. Sanda et al. Thlaspi dacicum. Festuca saxatilis. Suprafeþe: restrânse (100 ha). Onobrychis transsilvanica. Festuca amethystina. Puºcaru-Soroceanu et al.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. extraaxilare. 1960. Calamintha baumgarteni. calcicolum. Paucã et al. carpatica. 1977. 1956. Centaurea kotschyana. Primula elatior ssp. Alyssum repens. 1956). reavãne. habitat endemic. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Relief: versanþi slab însoriþi.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al.

Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Linum perenne ssp. carpatica. Bartsia alpina. Valea Jiului). 1913. Alte specii importante: Asperula capitata. hungarica. 2001. ºi versanþi abrupþi. 1993. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. cu humus de tip mull. Ranunculus oreophilus. 2001. Crepis jacquinii. Poa rehmanii.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. Specii caracteristice: Festuca xanthina. Beldie 1967. Myosostis alpestris. Coldea 1991. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. extraaxilare. Soluri: rendzine. Carex sempervirens.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Munþii Þarcu-Godeanu. Polygonum viviparum.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Centaurea pinnatifida. Coldea et al.2. Seseli gracile. Biscutella laevigata. pentru alianþa Seslerion rigidae. Sanda 2002. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Minuartia verna. Athamantha turbith ssp. Galium anisophyllon. Sesleria rigida. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. laciniata. Ranunculus oreophilus.3. Dianthus petraeus. Ranunculus thora. 1997. columnae. Draba lasiocarpa.50C. Sanda et al. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Coldea 1990. Specii endemice: Thymus comosus.HAB 1999: 36. Carduus glaucus. P = 800 mm. Primula veris ssp.HAB 1999: 34. Sanda 2002. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). Munþii Cernei. Saxifraga marginata. Scabiosa lucida. Redactat: Simona Mihãilescu. Hedysarum hedysaroides. Centaurea kotschyana. Piatra Cloºani. 151 . Sausurea discolor. Viola jooi. Coldea et al. 1997.-Bl. Valoare conservativã: habitat endemic. Clima: T = 8–1. Hieracium villosum. Bupleurum diversifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. Alyssum repens. Seseli rigidum. Phyteuma orbiculare. Astragalus frigidus. Pedicularis verticillata. Aster alpinus.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. 1991. Erysimum witmannii. Phyteuma orbiculare. Biscutella laevigata. 1956. PAL. Myosotis alpestris. Thymus pulcherrimus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. grandiflorum. Maloº 1973.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. Primula elatior ssp. Scrophularia heterophylla ssp. Substrat: conglomerat calcaros. Anemone narcissiflora. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Helianthemum nummularium ssp.

1956. Sanda 2001. Resmeriþa 1982. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . S. arealele fiind reduse. 1981.2. 1997. Veronica alpina. Sedum alpestre.3. Juncus trifidus. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. Alexiu 1998. Carpatii Meridionali. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. Coldea 1990. Kobresia myosuroides. Soldanella hungarica ssp. cu mult schelet ºi hidratare în exces.: Salicetum retusae Buia et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1926 (Syn.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. Chrysanthemum alpinum. versanþi N ºi NE. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. Buia et al 1964. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. Lophozia wentzelii. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. Relief: crio-nival. et al. Roci: acide.HAB: 36. Soluri: humosiosoluri. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. Soldanella pusilla. Plantago gentianoides. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Boºcaiu 1971. Climã: T = 0. chionohigrofile. cu tulpinile chiar îngropate. Festuca supina. 1956). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. puþin evoluate. Gnaphalium supinum. 1962. variate. disparilis. Poa supina. puternic acide. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m.-Bl. 1991. Minuartia sedoides.12211 Alpide (Salix retusa. P = 1350–1450 mm. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. Cerastium cerastoides. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Puºcaru-Soroceanu E. în etajul alpin. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. S. Carex curvula. faþã de cormofite. Luzula alpinopilosa. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. în consolidarea terenului. Specii caracteristice: Salix herbacea. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã.50C. Suprafeþe: total < 10 ha. hungarica. Ranunculus crenatus. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. Specii endemice: Poa granitica ssp. Kiaeria starkei. Munþii Fãgãraº). Valoare conservativã: mare. Agrostis rupestris. dar nu depãºesc 10 cm. Primula minima. în etajul alpin. Speciile însoþitoare sunt mai înalte.3– -2.

haynaldiana. Polygonum viviparum. sau NV.subass. Salix reticulata. Rhododendron myrtifolium. Specii caracteristice + dif. ca specii diferenþiale ºi dominante. Roci: calcare jurasice. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. Armeria alpina. Staþiuni: Altitudine 1800–2400. pante înclinate (45–850). Saxifraga 153 . Clima: T = 1. între pajiºti alpine. fie Sesleria rigida ssp. slab acide sau alcaline (pH = 6. în alte habitate. Primula minima.: Salix retusa. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. conglomerate. Soluri: protorendzine cu mult schelet. acoperite îndelung cu zãpadã.3). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. În diferitele variante. (< 10 ha).0– -2. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. Primula minima. bogate în humus. superficiale. Silene acaulis. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. rar platou. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. Saxifraga androsacea.2. Pedicularis oederi. Relief: versanþi N. P = 1250–1400 mm. Saxifraga aizoides. chionofile.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. Silene acaulis. Festuca supina.50C. dintre speciile de ierburi se asociazã.7–7. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. Saxifraga paniculata. Salix reticulata. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. Structura: Fitocenozã pionierã. Viola alpina.

Polygonum viviparum. Saxifraga aizoides. Leontodon montanus ssp. Leontodon montanus ssp. vânt puternic. expoziþie mai ales nordicã. în etajul subalpin ºi alpin. Cerastium transsilvanicum. Roci: calcaroase. 10–15 cm înãlþime. Climã: T = 1.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. Ranunculus oreophilus. Saxifraga paniculata.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. Specii caracteristice: Dryas octopetala. glacialis. Pedicularis verticillata. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Sesleria rigida ssp. Schneider-Binder et Voik 1979. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. Staþiuni: Altitudine 1700–2200.-Bl. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. Dryadetum octopetalae Br. conglomerate. glacialis. haynaldiana. Lloydia serotina. Pedicularis verticillata. 1926 (dupã Puºcaru. Saxifraga oppositifolia. Specii endemice: Achillea schurii.00C. Lloydia serotina. cu reacþie neutrã (6. haynaldiana. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Festuca supina. 1981. Resmeriþã 1976. Saxifraga androsacea.6–7) sau slab acidã. Poa molinerii ssp. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. glacialis. Achillea schurii. 1956. oligoterme.3. Bartsia alpina. calcifile.5–0. Achillea schurii. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Saxifraga aizoides. bogate în humus. 1926. Salicetum retuso-reticulatae Br. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. Dianthus gelidus. Stratificarea este foarte redusã. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31.1969). Ranunculus oreophilus. superficiale. Salix herbacea. Polygonum viviparum. Poa molinerii ssp. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). pseudotaraxacii. 154 . Saxifraga androsacea. Puºcaru-Soroceanu et al.-Bl.1956 (Syn. Polygonum viviparum. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984). Voik 1979. frecvent. Anemone narcissiflora. Achillea schurii. Specii endemice: Achillea schurii. Soluri: de tip rendzinic. P = 1250–1400 mm.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31.HAB: 31. pseudotaraxacii. Ierburile se înalþã. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Draba fladnitzensis. Valoare conservativã: mare. Saxifraga aizoides. Saxifraga oppositifolia.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Sedum alpestre. Primula minima. Literaturã selectivã: Beldie 1967.2. mozaicat distribuite între pajiºti. Luzula alpinopilosa. Dryas octopetala. Csürös 1957. Beldie 1967. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. Armeria alpina. neutrofile. chionofile. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii.491 High montane Dryas mats PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. Sesleria coerulans. total < 10 ha. Primula minima. Alte specii importante: Salix reticulata. Rhododendron myrtifolium. Bartsia alpina. Poa molinerii ssp. Carex sempervirens. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Puºcaru et al. de regulã. mult timp înzãpezite. Carpaþii Meridionali. Sesleria rigida ssp. Anemone narcissiflora. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi.

Coldea 1990. 1991. 1977. Literaturã selectivã: Voik 1976. cuprinzând specii endemice ºi rare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare.2. Nechita 2000. Boºcaiu 1971. Sanda et al. Schneider-Binder et Voik 1979. 155 .3. 1978. Beldie 1967. Mihãilescu 2001. Pãun et Popescu G.

disparilis ºi Silene nivalis. Festuca supina. Specii caracteristice + dif. Poa granitica ssp. Rhitidiadelphus triquetrus. oligoterme. cu conþinut organic redus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. 156 . 1997. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Rhodiola rosea.2. total < 10 ha. Literaturã selectivã: Coldea 1985.12 Calcareous snow-patch communities PAL. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. Clima: T = 0.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. disparilis. protorendzine. Silene nivalis. Avenula versicolor. 1991. Veronica baumgartenii. Soldanella hungarica ssp.00C. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin. habitat endemic în Carpaþii Orientali. chionofile. Viola alpina. vegetal are o acoperire mare. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. P = 1350–1450 mm. Oreochloa disticha. poliþe la baza stâncilor. calcifile. Doronicum clusii. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. Campanula alpina. Roci: calcare. Primula minima. Relief: terenuri plane. hungarica. Polygonum viviparum. Valoare conservativã: foarte mare. Oreochloa disticha. Carex atrata. cuprinzând ºi alte specii endemice. Soluri: litosoluri organice. 1919). Campanula alpina.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Silene nivalis. cu aciditate slabã.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. Saxifraga carpathica. Anthemis carpatica. Salix herbacea. hungarica sunt endemice în Carpaþi. Avenula versicolor. cymosa. Carex atrata.3. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. Soldanella hungarica ssp. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. Saxifraga aizoides.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Dryas octopetala. expoziþii umbrite. Viola alpina. mozaicate.HAB: 36.5– -2. Saxifraga pedemontana ssp. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Primula minima. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Festuca supina. Veronica baumgartenii. acoperire prelungitã cu zãpadã. Rhodiola rosea. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp.subass. Luzula alpinopilosa. hungarica. Polygonum viviparum. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. kitaibeliana).

Carex atrata ºi Dryas octopetala. Luzula alpinopilosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. NV. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Voik 1976. Bartsia alpina. Sunt prezente. Myosotis alpestris. Dryas octopetala. Oreochloa disticha. Carex atrata. grego-calcare cretacice. Soldanella pusilla. chionofil. Sesleria rigida ssp.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Ranunculus oreophilus. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). Silene acaulis. Veronica alpina. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. protorendzine. dar puþin reprezentatã cantitativ. cu humus mult. habitat endemic. Þarcu. regim hidric excedentar. Primula minima. Specii caracteristice + dif. Relief: terenuri plane. rãspândite în mozaic printre pajiºti. Ranunculus oreophilus. Rhodiola rosea. poliþe cu orientare N. Salix kitaibeliana. haynaldiana. kitaibeliana). provenind în special din topirea zãpezii. Fãgãraº. Anemone narcissiflora. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. Myosotis alpestris. Coldea 1993.70C. Godeanu). total < 10 ha. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. Primula minima. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cu o dominanþã mai bunã. P = 1350–1400 mm. cu caracter oligoterm. Soldanella hungarica. Valoare conservativã: foarte mare. circumpolare. brâne. care realizeazã o acoperire de 30–65%. Salix herbacea.3. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Oreochloa disticha. Clima: T = 1. Polygonum viviparum. Saxifraga oppositifolia. Roci: calcare masive. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Silene acaulis. Rhodiola rosea. Lloydia serotina. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. Soldanella pusilla este caracteristicã. kitaibeliana). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. 10 luni pe an.subass. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. 157 . Saxifraga aizoides. Soluri: rendzine.2. calcifil.0– -1. cu zãpadã persistentã. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Bartsia alpina. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. Polygonum viviparum.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. Veratrum album. Phleum alpinum. Viola biflora.5.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Suprafeþe: restrânse. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. transsilvanicum. de ordinul a 10– 50 ha. Saxifraga heucherifolia. Leucanthemum waldsteinii. Senecio nemorensis. Coldea 1990. Heracleum sphondylium ssp. Milium effusum. Sanda et al. Geranium sylvaticum.50C. în etajele subalpin ºi alpin. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum.0– -1. litosol. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum. Clima: T = 2. Alexiu 1998. Chaerophyllum hirsutum. Doronicum austriacum. Soluri: rendzine. Coldea et al. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare.HAB 1999: 37. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . Valoare conservativã: redusã. Stellaria nemorum. Buhãescu).5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Athyrium distentifolium. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.3. 2001. ºi Adenostiletalia alliariae. Sanda 2002. P = 1325–1450 mm. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Boºcaiu 1971. Literaturã selectivã: Borza A. Myosotis sylvatica. Munþii Þarcu-Godeanu. 1934. foliosoluri bogate în nitraþi.Pãpuºa. Chrysosplenium oppositifolium.2.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Munþii Retezat. Redactat: Simona Mihãilescu. Carduus personata. Substrat: acid. Saxifraga heucherifolia. Rumex alpestris. Achillea distans. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã.3. Pulmonaria filarszkyana. Senecio subalpinus. 1997. 1991. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer.

Relief: vãi abrupte. etajele subalpin ºi alpin. Carpaþii Occidentali: Semenic.2.00C.-Bl. Soluri: coluviale umede. Suprafeþe: restrânse. Stratul muºchilor este redus. Valea Zârnei–Valea Drãganului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br. Achillea distans. menþionãm: Alnus viridis. 1950 din Alpi.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn. Substrat: diferit.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. de ordinul a 100– 200 ha. uneori la marginea pâraielor. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 . Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Stratul ierbos este dominant. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Structura: Stratul arbustiv este redus. Salix silesiaca.4– -1. P = 950–1450 mm. Munþii Þarcu.HAB 1999: 37. în regiunea montanã. Valea Sebeºului.3. numãrul de specii fiind mic. Munþii Godeanu. care definesc aceste grupãri regionale. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Poa delyii. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. transsilvanicum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Heracleum sphondylium ssp. Clima: T = 5. menþionãm: Polytrichum commune. Phyteuma vagneri. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. jgheaburi ºi hornuri umbrite.

Achillea distans. Cicerbita alpina. Stellaria nemorum. Saxifraga heucherifolia.). Milium effusum. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Munþii Þarcu. Festuca picta.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. 1991. Relief: vãi abrupte. Hypericum richeri ssp. Ranunculus platanifolius. Saxifraga heucherifolia. Milium effusum. Salix silesiaca. Cirsium waldsteinii. grisebachii. Campanula abietina. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Raþiu et Gergely 1969. Raþiu et al. Viola biflora. Cicerbita alpina.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. Tozzia alpina. Athyrium distentifolium. apennina.4–0. Senecio nemorensis. Geranium sylvaticum. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Stellaria nemorum. Munþii Godeanu.00C. Campanula abietina. Pulmonaria filarszkyana. Coldea 1990. Doronicum austriacum. Structura: Stratul arbustiv este redus. Calamagrostis villosa. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Sanda 2002. Aconitum toxicum. Pulmonaria filarszkyana. Alte specii: Adenostyles alliariae. Rumex alpestris. Carduus personata. Mihãilescu S. Carduus personata. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. Sanda et al. 160 .). Senecio nemorensis. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. Aconitum tauricum. Boºcaiu 1971. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Valea Sebeºului.HAB 1999: 37. Redactat: Simona Mihãilescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. 1997. Festuca pratensis ssp. Coldea et al. Leucanthemum waldsteinii. Doronicum austriacum.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. 1983. Veratrum album. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. Polygonatum verticillatum. Doronicum austriacum. Cirsium waldsteinii. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). Alte specii importante: Aconitum tauricum. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. Hypericum richeri ssp. Athyrium distentifolium. Myosotis sylvatica. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Geranium sylvaticum. Myosotis sylvatica. Huml et al. de ordinul a 10– 100 ha.2. Aconitum toxicum. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. grisebachii. Literaturã selectivã: Borza 1946. Achillea distans.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Valoare conservativã: redusã. P = 900–1425 mm. Valeriana sambucifolia. transsilvanicum. Myosotis sylvatica. 2005 (ined. et Walas 1949 (Syn. Rumex alpestris. Viola biflora. 1979. Cirsium waldsteinii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Ranunculus platanifolius. Clima: T = 5. Suprafeþe: restrânse. menþionãm: Alnus viridis. scheletopietroase coluvionate cu humus. Soluri: rendzine superficiale. 1959. transsilvanicum. Veratrum album. Carpaþii Occidentali: Semenic. Heracleum sphondylium ssp. rom. Substrat: diferit. Chaerophyllum hirsutum. 2001. Leucanthemum waldsteinii.

Relief: 161 . Redactat: Simona Mihãilescu. Poa annua. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Coldea (1986) 1990 (Syn. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. lobelianum. Pascal et Mititelu 1971. 2001. Beldie 1967. în general nitrofile. Coldea 1990. Munþii Retezat. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. terenuri plate. Muntele Siriu. Alte specii importante: Poa supina. Valea Zârnei.HAB 1999: 37. 1997. 1944). unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. Sãmãrghiþan M. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Chenopodietum subalpinum Br. Plantago major. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Rumex obtusifolia. 1998. Veratrum album ssp.88 Alpine dock communities PAL. 1997. Senecio rupestris. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. Munþii Fãgãraº. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.. Rumex alpinus. 1991. dintre care amintim: Uritica dioica. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. 1975. Oltean et Dihoru 1986. 1977. 2001. 1919 em. Boºcaiu 1971. PuºcaruSoroceanu et al. P = 980–1425 mm. de ordinul a 1000– 5000 ha. Galeopsis tetrahit. Capsella bursapastoris. Zanoschi 1974. Achillea distans. 1956. Oroian S. Soluri: bogate în nitraþi. 1981.: Rumicetum alpini auct. 1971. Cherophyllum hirsutum. rom. Valea Gurghiului. Valoare conservativã: redusã. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Sanda 2002. Substrat: diferit. 1964. 2001. 1969. Poa trivialis. Silene alba. Munþii Parâng. Poa supina. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.-Bl. Muntele Gârbova. Literaturã selectivã: Borza 1959. Defileul Mureºului. Puºcaru-Soroceanu et al. Sanda 2002. Suprafeþe: mari. Vicol et al. Alexiu 1996. Glechoma hederacea. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. Sanda et al.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense.3. Carduus personata. Csürös et al. 1981. 1991. Valea Olteþului. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939.00C. 1962. Sanda et al. Dihoru 1975. Pãun et Popescu G. Fink 1977. Coldea et al. Buia et al. Raþiu et Gergely 1969. Geranium phaeum. Clima: T = 4. Munþii Iezer-Pãpuºa. Bistriþa Aurie. Geum urbanum. Munþii Ceahlãu.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Raþiu et Gergely I. Redactat: Simona Mihãilescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. Todor et Culicã 1967. Lamium maculatum.5–0.2. Chenopodium bonushenricus. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. Coldea 1990. Coldea et al. Todor et Culicã 1967) corr.

3. douã variante.HAB 1999: 37. Literaturã selectivã: Grigore 1968. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. Polygonum aviculare. Stellaria nemorum. La alcãtuirea asociaþiei participã. în multe masive). Carduus personata. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al. 2001. în general. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor. în lungul vãilor. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. Poa supina. unde se acumuleazã material organic. Carduus acanthoides. Relief: vãi. Taraxacum officinale. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. TimiºBega. Altitudine: 950–1450 m.. Redactat: Simona Mihãilescu. Dihoru (1975). caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. Staþiuni: tãieturi de pãdure.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Scrophularia scopolii. Kulcz. Cuscuta europaea. Muntele Siriu. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. 1991. subalpinus.50 C. Malva neglecta. 1965).7–3. et Pawl.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. în etajul montan. 1926 (Syn. 162 . un grup mare de specii nitrofile. Geum urbanum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila). terenuri plane.2. Coldea 1985. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. Cirsium oleraceum.: Rumicetum obtusifolii auct. Sanda 2002. iar antropogen. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. Se diferenþiazã dupã G.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. rom. Stellaria media. Senecio nemorensis.88 Alpine dock communities PAL. Sanda et al. Chenopodium bonus-henricus. Substrat: diferit. Veronica chamaedrys. Poa trivialis. Clima: T = 4. Capsella bursa-pastoris.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Valoare conservativã: redusã. Geranium robertianum. stâni. Plantago major. unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. Dihoru 1975. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Alte specii importante: Urtica dioica.HAB 1999: 37. subalpinus. P = 950–1200 mm. Geranium pusillum. Trifolium repens. Cirsium boujartii. pe terenurile de lângã sate.

Defileul Criºului Repede.: Petasitetum hybridi auct. Literaturã selectivã: Nyárády A. Relief: vãi intramontane. Dihoru 1975. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). 37. Valea Gurghiului. Munþii Piatra Craiului. Harghita Bãi.8–4. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. în etajul montan. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967.3. Petasitetum albae Dihoru 1975. Glechoma hederacea.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Alte specii importante: Petasites hybridus. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. în etajul montan mijlociu. Achillea distans. Valea Chirui. Poa trivialis. P = 900–1200 mm. Eupatorium cannabinum. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Cheile Tiºiþei. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Stâna de Vale. Valea Feneºului. Rumex obtusifolius. Valea Sebiºelului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Aegopodium podagraria. Geranium phaeum.10C. Petasites albus. Clima: T = 5. 2001. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Geum urbanum.. Bistriþa Aurie. Valea Iadului. Heracleum sphondylium. Telekia speciosa.HAB 1999: 37. Galium aparine. Relief: vãi.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5.. Bazinul Tazlãului. Bazinul Bistriþei. Substrat: 163 . Urtica dioica. Coldea 1990. Muntele Siriu. Valea Mraconiei. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic. Mohoº. Staþiuni: semiumbrite. Muntele Postãvaru.50C. Muntele Siriu. Altitudine: 550–1100 m. de ordinul a 1000 ha. Clima: T = 7. Pascal et Mititelu 1971. 1997. Munþii Rodnei. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº. Senecio subalpinus. 1997. Valoare conservativã: redusã. Geranium robertianum. Munþii Baraolt. Pãdurea Hoghiz. Cabana Mãdãraº. Coldea et al. Sanda 2002. rom. Munþii Ceahlãu. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Munþii Harghita (Pârâul). P = 800–1100 mm. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. Cruciata laevipes. Anthriscus sylvestris. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Munþii Iezer-Pãpuºa. rom. Defileul Mureºului.2. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol. (1968) 1969. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Lamium maculatum. Substrat: diferit. Chaerophyllum hirsutum. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL.8144 Carpathian butterbur communities.3. ªtefan et al. în etajul fãgetelor. Silene dioica. de-a lungul pâraielor. Bistriþa Aurie. 1991. Valea Oltului. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure.0–5. Carduus personata. Rumex alpinus. Suprafeþe: mari. Sanda et al.

Geum urbanum. iar pe Valea Crãpãtura. Raþiu et al. Rumex obtusifoius. Scirpus sylvaticus. Galium aparine. Petasites hybridus. Chaerophyllum cicutaria. et al. Dihoru 1975. Galeopsis tetrahit. Soluri: rendzine. Glechoma hederacea. 1998. Pulmoraria rubra. Chaerophyllum aromaticum. 1991. Chaeropyllum hirsutum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Filipendula ulmaria. Silene dioica. Fink F. Petasites albus. Alliaria petiolata. Carduus personata. Hodiºan I. Lamium maculatum. Campanula rapunculoides. Silene alba. Petasites albus. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Geranium robertianum. Hypericum acutum. transsilvanicum. Valoare conservativã: redusã. 1968. 1973. Raþiu et Gergely 1976. Zanoschi V. Danciu 1973. Cirsium oleraceum.2. Popescu G. soluri coluvionate ºi bogate în humus. Cirsium oleraceum. 1974. Dihoru et al. Alexiu 1996. Poa trivialis. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Orobanche fava. 1966. Aconitum toxicum. 1983. Aegopodium podagraria. Anthriscus sylvestris. Literaturã selectivã: Raþiu I. Myosotis scorpioides. Caltha laeta. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Equisetum maximum. Eupatorium cannabinum. 1996. În Siriu. 1974. Symphytum officinale. 1997a. Impatiens noli-tangere. 1973. Sanda et al. Cruciata laevipes.3. Carduus crispus. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Scrophularia alata. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Sãmãrghiþan M. Resmeriþã et Raþiu I. Impatiens noli-tangere. Alte specii importante: Aruncus dioicus. 1997. Petasites hybridus. Coldea 1990. Beldie 1967. 1977. Mycelis muralis. 1984. Geranium phaeum. 2001. 2001. Oroian S. menþionãm: Cardamine amara. 1981. Anthriscus nitida. Pop I. Redactat: Simona Mihãilescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Chaerophyllum hirsutum. Heracleum sphondylium ssp. Achillea distans. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Pascal et Mititelu 1971. 1966. Chelidonium majus. Heracleum sphondylium. Urica dioica. Coldea et al. Sanda 2002. care formeazã pâlcuri constante. Silene heuffelii. Rubus caesius. 1965. Stellaria nemorum. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa.

Clima: T = 8–70C. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Equisetum palustre. Mentha longifolia. bogate în substanþe nutritive. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Filipendula ulmaria. Scirpus sylvaticus. Tx. P = 650–800 mm. Lychnis flos-cuculi. Stancu 2001. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Popescu. Crepis paludosa. Scirpus sylvaticus. Soluri: aluviale. Coldea 1995-1996. Juncus articulatus. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Geranium palustre. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. Cirsium oleraceum. repens. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Sanda. Geranium palustre.7 Humid tall fringes CORINE: 37. Angelica sylvestris. Specii rare: Ligularia sibirica. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Angelica sylvestris. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã. R. Relief: versanþii vãilor. Ranunculus acris. Popescu.3. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . Alte specii importante: Angelica archangelica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. Aceste plante realizeazã etajul superior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. Myosotis scorpioides. Trolius europaeus. Polemonium caeruleum. 1937. Valoare conservativã: redusã. Cirsium rivularis. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora.2. pseudo-gleice. Drãgulescu 1995.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. Schwich 1944. Cirsium oleraceum. Crepis paludosa. Redactat: A.HAB: 37.

Relief: terenuri plane sau uºor concave. Transilvania (Haþeg. Gratiola officinale. Poiana Rusacã. J. Alopecurus pratensis. Clima: T = 9–70C.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. Poa trivialis.31 Purple moograss meadows PAL. Bârcã 1971 Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Alopecurus geniculatus. Agrostetum caninae Harg. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. 166 . Lythrum salicaria. 1942. Symphytum officinale.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. J. cu acumulãri de material organic. Moldova. Oenanthe silaifolia. Agrostis canina.HAB: 37. Literaturã selectivã: Pop et al. Medicago lupulina. J. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. Gergely. Carex vulpina. gleice sau pseudogleice. Ranunculus repens. 2002. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Alte specii importante: Medicago lupulina. P = 650–750 mm. reavãne ºi umede. iar în jurul izvoarelor. unde bãlteºte apa permanent. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. Roci: depozite aluviale. Popescu. Agrostis canina. R. Trifolium fragiferum. Pe terenurile din jurul izvoarelor. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. Gratiola officinale. Braºov). Rumex crispus. Todor. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Sanda. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. effusus. Taraxacum officinale. Juncus articulatus. 1953. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Mentha longifolia. Soluri: aluviale. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. Lysimachia nummularia. sardous. Festuca arundinacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Structura: Fitocenozele.2. Agrostis stolonifera. Alopecurus pratensis. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. Stancu 2001. dominate de Juncus inflexus ºi J. Bazinul Giurgeului. Ranunculus acris. Carex hirta.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Rãspândire: Banat (Caransebeº). În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. Galium palustre. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. afânate. Popescu. palustris. Potentilla reptans. Stachys officinalis. Lotus corniculatus. Juncetum effusi Soó (1931) 1949. Lolium perenne. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. unde solul este permanent umed. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. effusus. P. effusus.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Prunella vulgaris. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. Carex hirta. Potentilla reptans. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Fãgãraº. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate.HAB: 37.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. Valoare conservativã: redusã.

Serratula tinctoria. Roci: depozite lutoargiloase. jud. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. cu pante foarte uºor înclinate. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. Juncus conglomeratus. Carex ova- 167 . în numãr mare. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. Relief: depresiuni.3. Botoºani) ºi Vad (jud. Clima: T = 9–80C. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces.2. brun acide de pantã. P = 700–850 mm. LoznaDersca (jud. Trolius europaeus. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. Lychnis flos-cuculi. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. Cirsium rivulare. Harghita). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. Soluri: brune luvice. cu expoziþii variate. Angelica sylvestris. Braºov). plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. Dianthus superbus.

Agrostis capillaris. Clima: T = 8–70C. Juncus articulatus. la Letea. Agrostis stolonifera. Serratula tinctoria. Carex ovalis. Lathyrus pratensis.HAB*: 37. Stachys officinalis. Galium boreale. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Campanula patula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. 168 . Gentiana pneumonanthe. ovalis. Galium uliginosum. P = 700–800 mm. Peucedanum rochelianum. Festuca rubra. Succisia pratensis. Gladiolus imbricatus. Literaturã selectivã: Buia 1963. Carex pallescens. stolonifera.HAB-36 pentru habitatul descris. Lysimachia nummularia. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Valoare conservativã: moderatã. C. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului).312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Danthonia decumbens. Alte specii importante: Luzula campestris. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Stellaria graminea. Lathyrus pratensis. Transilvania (Depresiunea Vad). Juncus artatus. Dihoru. Peucedanum rochelianum. Molinia coerulea. Ranunculus flammula. Succisa pratensis. Popescu. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Juncus glaucus. Parnassia palustris. Moldovan 1977. Lychnis flos-cuculi. Rhinanthus glaber. Cirsium alatum. Hypochoeris radicata. Deschampsia caespitosa. Juncus inflexus. Elékes 1989. Holoschoenus vulgaris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Redactat: A. Negrean 1976. euxina. Mititelu. Juncus conglomeratus.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. Lysimachia vulgaris. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Redactat: A. Parnassia palustris. Specii caracteristice: Molinia coerulea. Substrat acid. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. A. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Juncus conglomeratus. Popescu. Gentiana pneumonathe. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Solidago virgaurea.3. Cirsium rivulare. Raþiu 1980. Soluri: luvosoluri gleice. Stachys officinalis. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Gergely. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis.2. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Molinia caerulea ssp. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta. Stachys officinalis. diferenþialã localã. Achillea ptarmica.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. ultima fiind specie rarã în flora României. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Vicia biennis. Serratula tinctoria. Nardus stricta. Potentilla erecta. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. În Delta Dunãrii. Gergely. Raþiu.

Muntenia ºi Moldova. Trifolium pratense. T. Rhinanthus angustifolius. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Luzula campestris.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. Myosotis scorpioides. Juncus inflexus. Lathyrus pratensis. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. Festuca pratensis.50C. Redactat: A. soluri aluviale. Agrostis stolonifera. J. Sanda. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. iar în Oltenia. Rãspândire: Transilvania. Alte specii importante: Phleum pratense. Literaturã selectivã: Pop 2002. Stellaria graminea. Equisetum palustre. cu exces de umiditate. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . conglomeratus. glei. Stratul inferior. Dactylis glomerata. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. Roci: depuneri aluviale. Poa trivialis. Valoare conservativã: redusã. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. repens. Holcus lanatus. Alãturi de specia dominantã. P = 700–800 mm.2. Popescu. Carum carvi. Briza media. Clima: T = 8–6. Alopecurus pratensis.3. Festuca pratensis. Soluri: gleiosoluri. Staþiuni: Altitudine 300–700 m.HAB: 37. Taraxacum officinale. Cynosurus cristatus. P. Lathyrus pratensis. Ranunculus acris.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. în rest suprafeþe mici. Alopecurus pratensis. Briza media. bine dezvoltat. Stancu 2001. Juncus conglomeratus. Agrostis stolonifera. palustris. Trifolium pratense. Trifolium hybridum. numai în zona colinarã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Juncus conglomeratus. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. Cirsium canum. este realizat de speciile: Juncus articulatus.

Ranunculus acris. Filipendula ulmaria. Roci: depozite luto-argiloase. Bellis perennis. este o plantã de talie mare. P = 600–800 mm. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Potentilla anserina. Trifolium dubium. Aceasta realizeazã etajul superior. Juncus bufonius. Alte specii importante: Juncus inflexus. 1944. Clima: T = 10. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. Ranunculus repens. din Transilvania. Festuca pratensis. Soluri: aluviale. Plantago major. Roci: silicioase. Sagina procumbens. Muntenia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. J. gleice ºi pseudogleice. Poa pratensis. Centaurium erythrea. Potentilla anserina. uneori slab sãrãturate. Telekia speciosa. Muntenia. Rãspândire: Locuri umede. Taraxacum officinale. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. Juncus inflexus. Koch 1926.HAB: 37. Rumex crispus. Moldova. Prunella vulgaris.00C. Plantago major. Rumex crispus. Veronica serpyllifolia. bufonius. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. Etajul inferior este 170 . 1973. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. Trifolium repens.5–6.5–2 m. Moldova. Popescu. Siss. Valeriana officinalis. Clima: T = 7.50C. Alopecurus aequalis.2.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3.3.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m.5–7. Plantago media. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. Centaurium erythraea. Soluri: luvosoluri slab gleizate. în amestec cu: Lythrum salicaria. Popescu. Taraxacum officinale. et Westhoff 1940) Schwik. Agrostis capillaris.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont.HAB: 37. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. P = 700–950 mm. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Valoare conservativã: redusã.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Chaerophyllum hirsutum. care atinge 1. Carex ovalis. Lolium perenne. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Holcus lanatus. Suprafeþe: cca 25–30 ha. Epilobium parviflorum. Redactat: A. Barabaº 1997. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Trifolium repens. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Juncus bufonius.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. Ranunculus acris. Mititelu 1971.2. P = 550– 700 mm. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Muntenia. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Drãgulescu 1995. Lolium perenne. Valea Tiºiþei – jud. Potentilla reptans. Alte specii importante: Poa trivialis. Sanda. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Alte specii importante: Crisium canum. Scirpus sylvaticus. realizând pajiºtile de luncã. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Telekia speciosa. Impatiens noli-tangere. Geranium palustre. Popescu. Suprafeþe: În zonele joase. Barabaº 1997. Trifolium fragiferum. Valoare conservativã: redusã. Poa pratensis. cum sunt: Mentha longifolia. Eleocharis palustris. cu valoare furajerã ridicatã. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. Moldova. Equisetum palustre. Cãzãceanu. Redactat: A. Galega officinalis. Telekia speciosa. Caltha palustris. Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Lysimachia vulgaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Agrostis stolonifera. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata.50C. Agropyron (Elymus) repens. T. Alopecurus pratensis. Suceava. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Soluri: aluviosoluri. Myosotis scorpioides. Vrancea). Specii rare: Cypripendium calceolus. Pãun. Banat. Crepis paludosa. ocupã suprafeþe de sute de ha. Barabaº 1997. Scirpus sylvaticus. Popescu. Geranium palustre. Lysimachia nummularia. Chaerophylum hirsutum. Safta. Clima: T = 9–7. Deschampsia caespitosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. Rãvãruþ. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. Potentilla reptans. realizând etajul superior al fitocenozelor. Chaerophyllum hirsutum. Chifu. C. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Ranunculus repens. Daucus carota. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Sanda. gleiosoluri. Trifolium fragiferum. Rorippa sylvestris. Popescu. Turenschi 1956. Lychnis flos-cuculi. toate fiind specii de talie mijlocie. ªtefan.3. Rorippa sylvestris. Trifolium repens. Festuca pratensis. Redactat: A. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud.HAB: 37. Literaturã selectivã: Buia. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Poa trivialis. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Oltenia. Equisetum palustre. Lotus corniculatus. Pop 1960. 171 . Festuca pratensis. Structura: Specia caracteristicã. Agrostis stolonifera. 1984. Popescu et al. repens.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Rorippa austriaca. Valoare conservativã: redusã. oleraceum. Popescu. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. Dobrogea.

Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis.. humico-gleice. Dobrogea.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. luturi.HAB: 37. P = 550–700 mm. Clima: T = 9. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37. Moldova. Oltenia.3.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2.2. pante foarte slab înclinate. pe islazuri. Relief: teren plan. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Banat. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. în total circa 300–400 ha. uºoare. Soluri: eutricambosoluri. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. Cãzac. nisipuri. tot timpul anului. et Turenschi 1956. gleiosoluri.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv. Roci: depozite aluviale. terasele râurilor din câmpie. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933.5–80C. Muntenia. dintre care 172 .

Alopecurus pratensis. Alopecurus pratensis. Trifolium pratense. Festuca pratensis. Dactylis glomerata.2. 173 . Holcus lanatus. R. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Juncus effusus. Briza media. Stellaria graminea. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Potentilla reptans. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Festuca pratensis. Leucanthemum vulgare. Specii caracteristice: Festuca pratensis. Agrostis stolonifera. Doltu. Alte specii importante: Poa palustris. Lysimachia nummularia. Juncus effusus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis.3. Turenschi 1966. Ranunculus repens. Sanda. Popescu. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. Agrostis capillaris. Poa pratensis. Nedelcu 1984. Galium palustre. Trifolium repens. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Carex hirta. acris. Agropyron repens. Taraxacum officinale. Redactat: A. Galium palustre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis.

000–12.2. Suprafeþe: Aproximativ 10. Poa pratensis. Lotus corniculatus. conglomerate. Dactylis glomerata. Daucus carota. Holcus lanatus. Silene vulgaris. Cerastium holosteoides. Onobrychis viciifolia. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907. Onobrychis viciifolia.3 Montan hay meadows PAL. Leontodon autumnalis. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime.HAB: 38. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Gymnadenia conopsea. Toate acestea sunt prezente 174 . Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Achillea millefolium. 1963. Leucanthemum vulgaris. Redactat: A. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). Luzula campestris. rom. Anthyllis vulneraria. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. Phleum montanum. cu o acoperire de 80–95%. Lotus corniculatus. Soluri: eutricambosoluri.3. Valoare conservativã: redusã. Popescu. Leucanthemum vulgare. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. Knautia arvensis.25 Continental meadows CORINE: 38. PuºcaruSoroceanu et al. Roci: ºisturi. Anthoxanthum odoratum. non Knapp 1951).2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Polygonum bistorta.6. Popescu 1991. Dianthus carthusianorum.3. T. Festuca pratensis. Sanda. Carum carvi. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. Briza media. P = 700–800 mm. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. Hypochaeris uniflora. Cynosurus cristatus. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. Cerastium holosteoides. neutre pânã la slab acide. Arrhenatherum elatius. Festuca pratensis. Trifolium pratensis. Rumex acetosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Clima: T = 7–60C. Trifolium campestre.000 ha. Campanula glomerata. Cerastium holosteoides. Alte specii importante: Agrostis capillaris. montanum.

Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. Festuca rubra. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Sanda.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Stancu 2001.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. pietriºuri. Obcinele Moldovei. Lotus corniculatus.000 ha. moderate în humus. Podiºul Transilvaniei. Clima: T = 8–6. P = 700–800 mm. expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Dactylis glomerata. Depresiunea Dornelor. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. Lotus corniculatus. Soluri: brune luvice. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). ex Scherrer 1925. Leontodon autumnalis. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: A.HAB: 38. Agrostis stolonifera. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris. Anthoxanthum odoratum. P = 600–800 mm. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m.50C. rata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. Doniþã et al. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. luvosoluri. estice. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. Poa pratensis. Trifolium repens. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha. Roci: silicioase. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Leucanthe- 175 . Campanula patula.-Bl. Onobrychis viciifolia. Suprafeþe: 15. Popescu. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Soluri: districambosoluri. brun-montane slab acid.3. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. expoziþii sudice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Cerastium holosteoides. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. Salvia nemorosa.2.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. Cel de al doilea etaj. este format din plante de talie mai micã. Trifolium pratense.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Campanula patula. Onobrychis viciifolia. Alte specii importante: Trifolium pratense. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. Popescu. 1992. Clima: T = 9–6. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius. Trisetum flavescens. Alopecurus pratense. Rumex acetosella.50C. Lolium perenne. Podiºul Mehedinþi.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Phleum pratense. Festuca pratensis.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. fertile. Relief: versanþi slab înclinaþi.HAB: 38. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi.

Luzula campestris. Leucanthemum vulgare. Festuca pratensis. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Daucus carota. Filipendula vulgaris. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Pimpinella saxifraga. Puºcaru-Soroceanu 1963. Achillea millefolium. Campanula patula. Polygala vulgaris. Mititelu et al. Trifolium pratense. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Lotus corniculatus. Carex ovalis.0–70C. Rhinanthus minor. Redactat: A. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. P = 650–750 mm. Cerastium holosteoides. Trifolium campestre. Lolium perenne.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Anthoxanthum odoratum. Pimpinella saxifraga. Knautia arvensis. dubium. Linum catharticum. Popescu. Achillea millefolium. 1973. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Cynosurus cristatus. Carex pallescens. Popescu. Puºcaru-Soroceanu 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Redactat: A. Knautia arvensis. Luzula campestris. Briza media. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Hodiºan 1968. Carum carvi. Cynosurus cristatus. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. Medicago lupulina. 1982.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Substrat: slabmoderat acid. Agrostis capillaris.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL.HAB: 38. Trisetum flavescens. aluviosoluri. Valoare conservativã: moderatã. 1972. Galium mollugo. T. Daucus carota. Clima: T = 9. Anthoxanthum odoratum. Trifolium repens. Trifolium campestre. Lotus corniculatus. Anthoxanthum odoratum. Agrostis capillaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Cynosurus cristatus. Stellaria graminea.2.3. districambosoluri. Lotus corniculatus. Cerastium fontanum. Trifolium pratense. Relief: pante moderat înclinate. Dactylis glomerata. Soluri: eutricambosoluri. Specii caracteristice: Festuca rubra. Lotus corniculatus. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Podiºul Transilvaniei. 176 . Suprafeþe: 500–600 ha.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Chifu et al. Pimpimella saxifraga. platouri. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Holcus lanatus. Dactylis glomerata. Subcarpaþii Moldavi. Literaturã selectivã: Chifu et al. Pastinaca sativa. Briza media. Valoare conservativã: redusã. Euphorbia stricta. Anthoxanthim odoratum. 1978. Hypochoeris radicata. Literaturã selectivã: Burduja et al. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. Piminella saxifraga.

Climã: T = 5. în special fliº. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. slab scheletice. ulm de munte (Ulmus glabra). 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. mezofite. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula.1. brad (Abies alba).000 în Carpaþii Meridionali. 33. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). conglomerate. ºisturi cristaline. platouri. P = 750–950 mm. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies).4. 25–30 pentru fag la 100 de ani. îndeosebi în Carpaþii Orientali.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. HAB: 41. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. luvosol. PÃDURI (4) 2. Roci: variate. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. moderat – slab acide. în etajul nemoral.1123. oligo-mezoterme. fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica). oligo-mezotrofe. din care 375.000 în Carpaþii Orientali.2.60C. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . mezo eubazice. Suprafeþe: circa 520. Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies).4.6. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4. pânã la profunde.3–3. 112. culmi. Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. jilave. Soluri de tip eutricambosol.000 în Carpaþii Occidentali.

Doniþã. oligo-mezotrofe. brad (Abies alba) în proporþii variate. Sanicula europaea. Doniþã et al. fag (Fagus sylvatica ssp. în locuri umede. culmi. 30. primãvara: Allium ursinum. Circaea lutetiana. Carex sylvatica. Ribes petraeum. mijlociu profunde – superficiale. Abies alba. Impatiens noli-tangere.a. mezofite. Daphne mezereum. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Polygonatum multiflorum. Valoare conservativã: moderatã. Rubus hirtus). Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Soluri: de tip districambosol. (100. Hylocomium splendens.000 ha. Dicranum scoparium º. ± scheletice. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Salvia glutinosa. Lamium galebdolon. Carex pendula.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. vara: Cardamine impatiens.00C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Alte specii importante: Actaea spicata. Geranium robertianum. sylvatica). dominant de 178 . 18–24 m pentru fag la 100 de ani. scoruº (Sorbus aucuparia). Luzula luzuloides). Dentaria glandulosa. sylvatica. Biriº. Mercurialis perennis. prepodzol. acide. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. Stachys sylvatica. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. Oxalis acetosella. Fagus sylvatica ssp. oligomezoterme. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL.000 ha în Carpaþii Orientali. Climã: T = 6. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. I. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. 1990.6. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. oligobazice. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa.1323. Senecio nemorensis. în etajul nemoral.000 ha în Carpaþii Meridionali. 90. Rosa pendulina. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Lonicera nigra º.000 ha în Carpaþii Occidentali). P = 850–1000 mm. Rubus idaeus. Suprafeþe: circa 220. umede. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). creste. Symphytum cordatum.5–3. Lonicera xylosteum.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula).HAB: 42. criptopodzol. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. Galium odoratum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.2.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Roci: diferite. Paris quadrifolia. Dryopteris filix-mas. Veronica officinalis. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Doronicum austriacum. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: N. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã. Veronica urticifolia º. Circaea lutetiana. Oxalis acetosella.5–3. Doniþã. Poa nemoralis. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Chrysosplenium alternifolium. Galium odoratum. Luzula luzuloides. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. Abies alba. Biriº. Resmeriþã 1977. higrofite. Suprafeþe: reduse. Lamium galeobodolon.a. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. vâlcele umede. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Senecio nemorensis. Galium schultesii. Dryopteris dilatata. Sorbus aucuparia. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Pulmonaria rubra. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL.6. Epilobium montanum. oligo-mezotrofe. Digitalis grandiflora. Equisetum sylvaticum. Doniþã et al. Rubus hirtus. oligomezoterme. oligo-mezobazice. I. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. Stellaria nemorum. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. º.4.00C.2. Dicranum scoparium. 1991.a. Luzula luzuloides. Coldea 1990. 179 . Pteridium aquilinum. fag ºi brad. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Soluri de tip districambosol. 1990. Gymnocarpium dryopteris. ude. Deschampsia caespitosa. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. Doniþã et al. suprafeþe din preajma izvoarelor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Täuber 1987. Biriº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. Myosotis sylvatica. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Abies alba. Fagus sylvatica ssp. P = 850–1000 mm. sylvatica. Festuca drymeia.HAB: 41. Boºcaiu 1971. Vaccinium myrtillus). Alte specii importante: Athyrium filix-femina. I. Symphytum cordatum. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. Eurynchium striatum. Impatiens noli-tangere. mijlociu profunde acide. fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. sylvatica. Climã: T = 6. 1990 Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Oxalis acetosella. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). D. Fagus sylvatica ssp. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. mai mult sau mai puþin gleizate. filix-mas. Literaturã selectivã: Soó 1964. Lamium galeobdolon.

2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. mezo– eubazice. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse. mezofite. mijlociu profunde–profunde.000 ha în Carpaþii Occidentali. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. luvisol.7–4.HAB: 41. Climã: T = 7. din care 152. gresii calcaroase. conglomerate. P = 850–950 mm. 18. oligo-mezoterme.4. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Roci: fliº. mai rar frasin (Fraxinus excelsior).000 ha în Carpaþii Orientali.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. brad (Abies alba). jilave. în proporþiii diferite. ulm de munte (Ulmus glabra). roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. platouri.2. moderat–slab acide. sylvatica).1 Beech forests CORINE: – PAL. districambosol. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). culmi. 115. Suprafeþe: circa 285. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. slab scheletice.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.000 ha în Carpaþii Meridionali. Soluri: de tip eutricambosol. mezo-eutrofe.50C.000 ha. carpen (Carpinus betulus).

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. Impatiens noli-tangere. Thuidium abietinum. robertianum. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). Bromus benekeni. Dentaria glandulosa. Mercurialis perennis. Sambucus racemosa. Majanthemum bifolium º. Lonicera xylosteum. Senecio nemorensis. Catharinea undulata º. Veronica officinalis. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). Lamium galeobdolon. Symphytum cordatum. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Coldea 1991. Redactat: N. Salvia glutinosa.a. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Actaea spicata. Biriº.4. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Sanicula europaea. 1990. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. Euphorbia amygdaloides. Rubus hirtus). Circaea lutetiana. Abies alba. cu umiditate ridicatã a aerului. Crataegus monogyna. Doniþã et al. Daphne mezereum.2. Cardamine impatiens. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina. Carex sylvatica. Stellaria holostea. Asarum europaeum. Milium effusum. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Literaturã selectivã: Täuber 1987.a. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. nigra. Paris quadrifolia. Galium odoratum. Stachys sylvatica. Dicranum scoparium. pe versanþi umbriþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Geranium phaeum. Dentaria bulbifera. 181 . G. Doniþã. I. compus din Hylocomium splendens. Valoare conservativã: moderatã. Oxalis acetosella. Carex remota. Polygonatum multiflorum. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Rubus idaeus. sylvatica. S. Asarum europaeum.

Vaccinium myrtillus. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. culmi. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). Abies alba. Roci: ºisturi cristaline. Rubus hirtus. Stratul arborilor. criptopodzol. I. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. mesteacãn (Betula pendula). Scrophularia nodosa. Coldea 1991. Alte specii: Calamagrostis arundinacea. 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Sambucus racemosa. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. gneisuri. 1968. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Luzula luzuloides. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. compus din fag (Fagus sylvatica ssp.4. Valoare conservativã: moderatã. Literaturã selectivã: Morariu et al. dar puþin consemnate în amenajamente.HAB: 41. Oxalis acetosella. luvisol. sylvatica. Doniþã. Carex pilosa. sylvatica) ºi brad (Abies alba). Hieracium rotundatum (rar). moesiaca) cu Galium kitaibelianum. mezobazice jilave.2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. sau în petece de mãrimi diferite. Pulmonaria rubra. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. Poa nemoralis. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). Lamium galebdolon. Viola reichenbachiana º. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Doniþã et al. mezofile. superficiale – mijlociu profunde. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp. Redactat: N. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. Glechoma hirsuta. Biriº. cu diverse expoziþii. Euphorbia amygdaloides. Soluri: de tip districambosol.1323. roci eruptive ºi sedimentare acide. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. P = 800–1000 mm. 182 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. Climã: T = 6.HAB: 41.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Suprafeþe: probabil apreciabile.1 Beech forests CORINE: PAL. în funcþie de luminã. mezoterme.00C. Lathyrus vernus. în proporþii diferite. 1990.a. mezotrofe.5–4. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide. Galium odoratum). Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium.

4. Coldea 1991. foarte acide. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. gneise silicioase. 40. P = 700–1200 mm. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. mijlociu profunde-superficiale. Doniþã et al. Carpaþii Occidentali). ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. Pteridium aquilinum. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. Vaccinium myrtillus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. P = 1000–1300 mm. rar molid (Picea abies). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. gneiºuri. Redactat: N. Climã: T = 8.50C. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. hidric echilibrate. Climã: T = 6.000 ha în Carpaþii Orientali. fiind constituit din specii de Polytrichum. mijlociu profundesuperficiale. Viola reichenbachiana. Calamagrostis arundinacea. foarte acide.1 Beech forests CORINE: – PAL. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). Roci: acide – ºisturi cristaline. Doniþã. frecvent cu expoziþii umbrite. în etajul nemoral. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m.000 ha (din care 20. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Roci: acide. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. mesteacãn (Betula pendula). Galium odoratum. Biriº. Blechnum spicant). circa 30. pin silvestru (Pinus sylvestris). mezoterme. oligobazice.000 ha în Carpaþii Occidentali. ºisturi. 9. Stratul arbuºtilor. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. 10. Täuber 1987. Fragaria vesca. Gentiana asclepiadea. I. Soó 1964. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.00C. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. granite. coboarã local ºi sub 700 m. oligotrofice. Dryopteris filix-mas. din care 94. mezofile. 183 . versanþi foarte înclinaþi. oligotrofice. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea).000 ha. oligobazice. Digitalis grandiflora. Lamium galeobdolon. Stratul arborilor.000 ha în Carpaþii Meridionali. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Valoare conservativã: moderatã. creste culmi. hidric echilibrate. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. Rubus hirtus. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. 1990. Soluri: de tip podzol.). sylvatica. Carpaþii Orientali Nordici. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. scoruº (Sorbus aucuparia.0–4. Soluri: de tip podzol. Veronica officinalis. Veronica chamaedris. Relief: creste înguste. foarte rar în Carpaþii Orientali). Cruciata glabra. Athyrium filix-femina. sylvatica). Poa nemoralis.HAB: 41.000 ha în Carpaþii Occidentali.2. Suprafeþe: reduse.0–3. Epilobium montanum. Suprafeþe: circa 143.000 ha în Carpaþii Meridionali. criptopodzol. oligotrofe. Oxalis acetosella. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Dentaria glandulosa. granite.

cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). mezotrofice.HAB: 41. Stratul arborilor. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). mezofite. Literaturã selectivã: Soó 1962. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. Oxalis acetosella. Climã: T = 7. ude (înmlãºtinate).1D213. Valoare conservativã: mare. dispersate între celelalte pãduri. Luzula luzuloides. Calamagrostis arundinacea. Täuber 1987. oligotrofe.2. I. Suprafeþe: reduse. Saxifraga cuneifolia º. mezobazice. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. stagnosol. Soluri: de tip gleiosol. de regulã. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. V. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Biriº. Stratul arbuºtilor. Brukenthalia spiculifolia. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.a. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 .1 Beech forests CORINE: – PAL. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Lycopodium selago. Dechampsia flexuosa.00C. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor. mezooligoterme. Redactat: N. în etajul nemoral. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Specii caracteristice: –.0–4. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). P = 800–1100 mm. Roci: mai ales silicioase. în parte Abies alba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. sylvatica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus.4. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). Doniþã. acide – slab acide.

Rubus hirtus. eu-mezobazice. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Dentaria glandulosa.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. D. boreale ºi carpatice oligo. slab dezvoltat. sylvatica). Lonicera xylosteum. Veronica urticifolia º. caprifoi (Lonicera nigra). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei. anin alb (Alnus incana). Sambucus nigra. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). umede. S.000 în Carpaþii Occidentali. platouri. Stratul arborilor. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Doniþã. Täuber 1987. 100. Dryopteris dilatata. cu diferite expoziþii. Valoare conservativã: foarte mare. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). soc roºu (Sambucus racemosa). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Stratul arbuºtilor. Resmeriþã 1977. mezo-eutrofe.5–4. slab-mediu acide. Coldea 1990. Gymnocarpium dryopteris.1 Beech forests CORINE: – PAL. P = 800–1200 mm. rare exemplare de Daphne mezereum. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. I. mezotrofe. compus din fag (Fagus sylvatica ssp.6D21.000 ha (80. profunde-mijlociu profunde. Senecio nemorensis. sylvatica). districambosol.00C. Oxalis acetosella. mai rar brad (Abies alba). filix-mas.000 în Carpaþii Meridionali. eutrofice. Biriº. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. higrofite. în etajul nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. Soluri: de tip eutricambosol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. intermediare. funduri de vãi. Stellaria nemorum. mesteacãn (Betula pendula). mezofite.HAB: 41. Suprafeþe: circa 300. Coldea 1991. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.ºi mezoterme. Climã: T = 7. ulm de munte (Ulmus glabra). Ranunculus carpaticus. Redactat: N. Symphytum cordatum. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. rar acide. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. coame. Luzula sylvatica. Doronicum austriacum. 120. racemosa.a.000 în Carpaþii Orientali). Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Corylus avellana. mezoterme. Leucanthemum waldsteinii).2.4. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Roci: bazice. Spiraea chamaedri- 185 . 3327 Fãget cu Rubus hirtus. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).

000 ha în Carpaþii Meridionali. Dentaria glandulosa. ssp. Mercurialis perennis. Galium odoratum. Stellaria nemorum º. luvisol. Stratul arborilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Oxalis acetosella.000 ha în Carpaþii Occidentali. Roci: variate.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. Doniþã. în parte. ulm (Ulmus glabra). 1990.0–4. transsilvanica. Dentaria glandulosa. Anemone nemorosa. Lamium galeobdolon. 155. carpen (Carpinus betulus).2. mezoterme. P = 700–1100 mm. Dryopteris filix-mas. plop tremurãtor (Populus tremula). Vida 1963. poate domina Rubus hirtus. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.000 ha în Carpaþii Orientali. moesiaca la atitudini mici). Alte specii importante: Actaea spicata. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). Hepatica nobilis. Pulmonaria rubra. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. pe versanþii. Mycelis muralis. reavãne.4. Geranium robertianum. Boºcaiu 1971. Sanicula europaea. conglomerate. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Athyrium filix-femina.1968. chiar calcaroase. moderat acide. Pãduri (4) folia. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 . Pulmonaria rubra. pe dealurile înalte. sylvatica. sylvatica la altitudini mari. 4136 Fãget cu Festuca drymeia. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Epilobium montanum. brad (Abies alba) la altitudini mari. din care 280. în etajul nemoral. culmi.a. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.HAB: 41. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. roci eruptive. Specii caracteristice: Symphytum cordatum.1 Beech forests CORINE: – PAL. gresii. mezotrofe. mezofite. în funcþie de umbrire.000 ha. Climã: T = 8. Doniþã et al.50C. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Dentaria bulbifera. Literaturã selectivã: Beldie 1951. ºisturi cristaline. Morariu et al. Valoare conservativã: mare. 145. gorun (Quercus petraea). Euphorbia amygdaloides. Coldea 1991.1D54. H. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. mediu profunde. umbriþi cu microclimã mai umedã. în regiunea de munte ºi. Biriº. mezobazice. R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Redactat: N. Suprafeþe: circa 580. slab – semischeletice. Soluri: de tip districambosol.

relativ slab dezvoltat. Lathyrus vernus. Crataegus monogyna. S. Daphne mezereum º. cu exemplare de Sambucus racemosa. Evonymus europaea. Alte specii importante: Galium odoratum. Viola reichenbachiana º. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Valoare conservativã: redusã. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. nigra.a. Carex pilosa. Doniþã. Pulmonaria obscura. Coldea 1991. Biriº. Corylus avellana. 1990.4. Pãduri (4) la altitudini mici. Stratul arbuºtilor.2. I. mai rar Rubus hirtus. Luzula luzuloides.1968. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Euphorbia amygdaloides. Calamagrostis arundinacea. Dentaria bulbifera. moesiaca. Doniþã et al. Scrophularia nodosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni.a. Literaturã selectivã: Morariu et al. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Lamium galeobdolon. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. sylvatica. ssp.

1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. vara reavãne. Codru Muma. marne. sorb de câmp (Sorbus torminalis). betulus). paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Suprafeþe: circa 48. Corylus avellana. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. mezoterme.a. Stratul arborilor.50C. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. prin extinderea bradului. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format. Roci: calcaroase. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m.). gresii calcaroase. de frasin (Fraxinus excelsior). terra-rossa.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14.2. Vulcan. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. promovatã de silvicultori. Valoare conservativã: moderatã.1 Beech forests CORINE: – PAL. format din Daphne mezereum. Piatra Craiului. respectiv. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. în funcþie de acoperirea arboretului. Retezat. pe roci calcaroase (Bucegi. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. dezvoltat variabil. Crataegus monogyna. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis. nemorale. Staphylea pinnata. din care 20. Godeanu. P = 850–1100 mm.HAB: 41. Cornus mas. Locvei. Cornus sanguinea º. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia.0–5. în primãvara umede. mezofite. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Cernei. Climã: T = 7. Pãdurea Craiului etc. sylvatica). are acoperire de 80–100%. Occidentali.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. superficiale – mijlociu profunde. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. cu orhidee. pe grohotiºuri calcaroase 188 . sau cu amestec de brad (Abies alba). platouri.000 ha. cu mull – moder eubazice. local Fraxinus ornus. neutre-slab bazice. eutrofe. Viburnum lantana.4.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. în etajul nemoral. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. Stratul arbuºtilor. Soluri: rendzine tipice ºi cambice. Melittis melissophyllum).

moesiaca. în etajul nemoral.50C. Asarum europaeum. 1966. Galium odoratum.a. Mercurialis perennis. mezo-eutrofe. Lamium galebdolon. E. Epipactis helleborine. Resmeriþã 1972. Lathyrus vernus. Viola reichenbachiana º. Hepatica nobilis. roci calcaroase. Symphytum tuberosum. Semenic. Coldea 1991.HAB: 41. Helleborus purpurascens. Euphorbia amygdaloides. umede. Sanicula europaea. Resmeriþã 1972. moesiaca. Salvia glutinosa. Potentilla micrantha.a. Alte specii importante: Anemone nemorosa. profunde-mijlociu profunde. Redactat: N. culmi. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Doniþã.4. 1990. Oxalis acetosella. Almãj. Epipactis microphylla. sylvatica.2. I. mezotrofice. Corylus avellana. Redactat: N. Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. eutricambosol. cu specii ale florei de mull. Roci: ºisturi. platouri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Stratul arborilor. Carex pilosa. Euphorbia amygdaloides. Hepatica nobilis. I. Soluri de tip districambosol. Festuca drymeia. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Salvia glutinosa. Viola reichenbachiana º. Stratul arbuºtilor. Doniþã. Sambucus nigra. Pulmonaria officinalis. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides. Locvei. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. Valoare conservativã: mare. slab dezvoltat. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Alte specii importante: Anemone nemorosa. sylvatica ºi ssp. Suprafeþe: circa 70. slab-mediu acide. Geranium robertianum. Sanicula europaea. mezobazice. Campanula ranunculoides. Biriº. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Dentaria bulbifera. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. mezoterme. Relief: 189 . Coldea 1991. P = 1000–1300 mm. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Cephalanthera longifolia. Coldea 1975. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. mezofile. Dentaria bulbifera. sylvatica). rubra. atrorubens. Dryopteris filix-mas. Crataegus monogyna. Galium odoratum.1 Beech forests CORINE: – PAL.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. Circaea lutetiana.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. ssp. Moehringia trinervia. C. Saxifraga heuffeli. Cernei). Asarum europaeum. ssp. Athyrium filix-femina.5–4.000 ha. Biriº. Lamium galebdolon. moesiaca. Pulmonaria officinalis. Climã: T = 7.

V. Galium odoratum. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Biriº. sylvatica. Genista tinctoria. Stratul arbuºtilor. Peia 1982. cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. moesiaca ºi ssp. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. moesiaca. I. slab dezvoltat. eutricambosol. Climã: T = 9.1 Beech forests CORINE: – PAL.2. mezo-euterme. 190 . reichenbachiana º. carpen (Carpinus betulus). Doniþã. câteva mii de ha. în etajul nemoral. mezobazice. Soluri: de tip districambosol. Redactat: N. balcanice. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Luzula luzuloides.00C. Roci: ºisturi silicioase. mezofite. Stratul arborilor. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. ssp. roci calcaroase. Mehedinþi. reavane-umede. mezotrofice. Lamium galebdolon. Poa nemoralis. Cornus mas. profunde-mijlociu profunde. mezotrofe. Corylus avellana.HAB: 41. mediu acide. constituit din Crataegus monogyna. Viola hirta.0–6. Literaturã selectivã: Schrött 1972. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. P = 890–1100 mm. Cernei. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse. Potentilla micrantha.a. Dactylis polygama. Almãj. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite. Viburnum lantana º.a. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Locvei). Valoare conservativã: foarte mare.4. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). molase.

Carex hallerana. Galium lucidum. Knautsia drymeia. câteva mii de ha. eubazice. hypoglossum. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. P = 900–1000 mm. în etajul nemoral. Laser trilobum. Alte specii importante: Asperula taurina. Ruscus aculeatus.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). Climã: T = 9–70C. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite.2. orientalis).HAB: 41. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. E. T. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. Calamintha sylvatica. dezvoltat variabil. Bupleurum praealtum. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. eutrofice. Suprafeþe: reduse. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. niger. Orchis simia. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. A. Rhamnus cathartica. Stratul arborilor. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. Arabis hirsuta. moesiaca. frecvent scheletice. compus. Carex pilosa.1 Beech forests CORINE: – PAL. Crataegus monogyna. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. în etajul nemoral. local Cotinus cogyria. Doniþã. 191 . are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. slab acide. Suprafeþe: reduse. L. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. Syringa vulgaris.HAB: 41. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). amygdaloides. Chamaecytisus ratisbonensis. de fag (Fagus sylvatica ssp. R. macrophyllum. în etajul superior. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. Cardaminopsis arenosa.4. Literaturã selectivã: Roman 1974. compus din Cornus mas.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Inula conyza. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). cretica. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. I. hidric echilibrate. Genista tinctoria. Aremonia agrimonoides.1 Beech forests CORINE: – PAL. Lilium martagon. câteva mii de ha. nigra. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Stratul arbuºtilor. Euphorbia polychroma. turrita. Sorbus mougeotii. G. Lathyrus venetus. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. Smyrnium perfoliatum) etc. mijlociu profundeprofunde. odoratum. C. Tanacetum corymbosum. F. Redactat: N. Campanula persicifolia. S. Fritillaria tenella. Biriº.

în etajul superior. Galium odoratum.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus din Corylus avellana.4. Stratul arbuºtilor. moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). procurens. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. relativ umede. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Poa nemoralis. Geranium robertianum. Crataegus monogyna. Asarum europaeum etc). Stratul arborilor. 192 . Epipactis atrorubens. Arabis turrita. Coldea 1991. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice.50C. litosol. superficiale – mijlociu profunde. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Suprafeþe: de ordinul a 10. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Salvia glutinosa. P = 800–1200 mm. Soluri: de tip rendzinã. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. slab dezvoltat. Scutellaria altissima. Stratul arbuºtilor. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. Cystopteris fragilis. eubazice. Clima: T = 9–70C. Biriº. Pulmonaria officinalis. Viola reichenbachiana º. eutrofice.2. Cornus sanguinea. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.a. tei (Tilia platyphyllos). Asarum europaeum). Spiraea chamaedrifolia. Stratul arborilor. Doronicum columnae. P = 900–1000 mm. Gymnocarpium robertiana. dominat de Geranium macrorrhizum. Silene heuffeli. compus. Clima: T = 8–4. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Redactat: N. Dryopteris robertiana. Peltaria alliacea. Brachypodium sylvaticum. carpen (Carpinus betulus). eubazice permanent umede. Lychnis coronaria. Melittis melissophyllum. Dactylis polygama. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. frasin (Fraxinus excelsior). din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Valoare conservativã: foarte mare. Polystichum lobatum. Roci: calcare. slab dezvoltat. Mercurialis perennis. Daphne mezereum. Seseli libanotis. Corylus avellana. Sambucus nigra. frasin (Fraxinus excelsior). Soluri: de tip rendzinã. în etajul nemoral.HAB: 41. Crataegus monogyna. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. Evonymus europaeus. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. Evonymus verrucosus. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. compus. Saxifraga heuffeli. compus din Ribes uva–crispa.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. superficiale– mijlociu profunde. Asplenium trichomanes. scheletice. în etajul superior. carpen (Carpinus betulus). Roci: calcare. Helleborus odorus. umbriþi. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus).1 Beech forests CORINE: – PAL. I. eutrofice. întotdeauna umbriþi. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Potentilla micrantha. Doniþã. A. din fag (Fagus sylvatica ssp. Rosa pendulina. Sedum maximum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre).

Salvia glutinosa. Sanicula europaea. Mercurialis perennis. compus din Sambucus nigra. Hepatica nobilis. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Actaea spicata. Moehringia muscosa. dominat de Lunaria rediviva. Mercurialis perennis. Cornus sanguinea. 193 . Redactat: N. Athyrium filix-femina. Stachys sylvatica. Poa nemoralis. screes and ravines EMERALD: !41. compus. Biriº. ulm de munte (Ulmus glabra). Doronicum columnae. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). umbrite. Impatiens nolitangere. transilvanica. paltin (Acer pseudoplatanus). carpen (Carpinus betulus). Dryopteris filixmas. Oxalis acetosella. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. Campanula persicifolia.2. Carex sylvatica.HAB: 41.4. Asplenium trichomanes. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. puþin profunde. Evonymus europaeus. Helleborus purpurascens. Rubus hirtus. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. eubazice. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Lamium galebdolon. Aconitum moldavicum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Moehringia muscosa. molid (Picea abies). sylvatica) uneori brad (Abies alba). D. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. Stratul arborilor. Polypodium vulgare. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Crataegus monogyna. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Dryopteris filix-mas. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. Brachypodium sylvaticum.4642. Doniþã. chei în masivele calcaroase. Circaea lutetiana.a. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. Dentaria glandulosa. în parte ºisturi. Cystopteris fragilis. bine dezvoltat. Corylus avellana. bulbifera. Lilium martagon. Lunaria rediviva. Euphorbia amygdaloides. Geranium phaeum. de ordinul a câteva mii de ha. Geranium robertianum. Symphytum cordatum º. Pulmonaria rubra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. Ulmus glabra. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Dentaria glandulosa. eutrofice. Polystichum setiferum. Suprafeþe: reduse. Isopyrum thalictroides. Cystopteris fragilis. I. Roci: în general calcaroase. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). Clima: T = 7–50C. Melica uniflora. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Relief: vãi înguste. Senecio neumorensis. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. Cardamine impatiens. Soluri: în formare humifere. Primula columnae. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în cheile. Fraxinus excelsior. Polystichum aculeatum. în etajul superior. umede. Hordelymus europaeus. Myosotis sylvatica. Lamium galebdolon. anin negru (Alnus glutinosa). Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. P = 850–1000 mm.A464. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. Helleborus purpurascens. H. Sanicula europaea.

Redactat: N.1 Beech forests CORINE: – PAL. Melampyrum bihariense. 1990. Dentaria bulbifera). culmi. Crocus heuffelianus. Cerasus avium. Rãspândire: în toate dealurile peri. nisipuri. Roci: 194 . pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. la altitudini peste 700 m. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. Suprafeþe: circa 585. Bromus benekenii º. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Sanda et al. moesiaca cu frecvenþa mare. Valoare conservativã: redusã. Stellaria nemorum. P = 650–850 mm. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. 80. posibil Erythronium dens-canis. marne. Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mezo-eutrofe.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. frainetto). paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mezofile. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus. Climã: T = 9. Mercurialis perennis. ssp. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. minor). I. frasin (Fraxinus excelsior). Stratul arbuºtilor. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. Literaturã selectivã: Paucã 1941. cu dezvoltare variabilã. iar diseminat gorun (Quercus petraea). chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. slab acide. 2001.1D224. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.0–6.4. moesiaca ºi ssp. platouri. gresii calcaroase. 30. calcare.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. Carpinus betulus. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus).000 ha. Carex pilosa. iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. Dactylis polygama. Doniþã. Stellaria holostea. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. Soluri: de tip eutricambosol. tei pucios (Tilia cordata). luvosol. Staphylea pinnata. este compus din Corylus avellana. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. din care 290. Crataegus monogyna. cireº (Cerasus avium).HAB: 41. Stellaria holostea. Silene heuffeli. sylvatica cu frecvenþã mai micã. Specii caracteristice: nu sunt. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Asarum europaeum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Biriº. cu dezvoltare variabilã.a. Stachys sylvatica. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. eubazice. Doniþã et al. nemorale ºi balcanice. sylvatica). în etajul nemoral. ºisturi (la munte). umede.00C. eutrofice.000 în Podiºul Transilvaniei. Sambucus nigra º.ºi intra carpatice. Tilia cordata. U. ulm (Ulmus glabra. profunde. în general molase (alternanþe de argile. Pãduri (4) Salvia glutinosa. Stratul arborilor. mezoterme. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. 180. Evonymus europaeus. pietriºuri). Ranunculus auricomus.a.2.

mezoterme. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Pulmonaria officinalis. ssp. 195 . moesiaca. frasin (Fraxinus excelsior).l. Crataegus monogyna.4. hidric echilibrate. sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. mezofile. Lathyrus vernus. Euphorbia amygdaloides.1D221. Ghiºa et al. în locuri umede. tei pucios (Tilia cordata). mai rar gorun (Quercus petraea s. Specii caracteristice: Carex pilosa. mezo-eutrofe. ssp. 40. Primula vulgaris. Dentaria bulbifera. Lamium galeobdolon. Lathyrus niger). Galium schultesii. paltin de câmp (Acer platanoides). cu expoziþii diferite. Hodiºan 1966. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Ligustrum vulgare. Alte specii importante: Anemone nemorosa. eubazice. Rãspândire: în toate dealurile peri. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. Dactylis polygama. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. moesiaca. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Stratul arborilor. Doniþã. Milium effusum. platouri. Viola reichenbachiana. Campanula persicifolia. sylvatica. Sanicula euopaea. Carex digitata. cu elemente din flora de mull. Roci: molase (argile. A. 1971. nemorosa. Stratul arbuºtilor.HAB: 41. Doniþã et al. cireº (Prunus avium). C. plop tremurãtor (Populus tremula). Galium odoratum. Lamium galebdolon.2. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. Soluri: de tip luvosol. nisipuri. Climã: T = 9.00C.6D22. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides.000 ha în Transilvania.1 Beech forests CORINE: – PAL. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa.a. jugastru (Acer campestre). slab acide. în etajul nemoral. în funcþie de acoperirea arboretului.000 în dealurile estice. Redactat: N. Carpinus betulus. marne. solul este acoperit cu Allium ursinum. Carex sylvatica.000 ha (22. cer (Quercus cerris). Asarum europaeum. Pulmonaria oficinalis. Campanula persicifolia. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. Brachypodium sylvaticum. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. primãvara. Galium odoratum. Literaturã selectivã: Paucã 1941. 58. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Dactylis polygama. compus din Corylus avellana. Valoare conservativã: redusã. Evonymus europaeus º. sylvatica). dezvoltat variabil. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). Lathyrus vernus. profunde.). pietriºuri). Suprafeþe: circa 160. ulm (Ulmus glabra). în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. I. Asarum europaeum. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. 1990. Biriº. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B.0–6. Coldea 1975.000 în dealurile vestice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. eutrofice. Poa nemoralis. Pãduri (4) hallersteinii). Mercurialis perennis. restul în dealurile din preajma Carpaþilor). Primula vulgaris. Cornus sanguinea. Melica uniflora. preluvosol. P = 600–750 mm.

1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. F. bulbifera. Viola reichenbachiana º. eubazice. orientalis. C. D. frasin (Fraxinus excelsior. I. Corydalis solida. Clima: T = 9. Stachys sylvatica. Sanicula europaea. Glecoma hirsuta. Viburnum lantana. Carex pilosa. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. 2001. Roci: marne. C. ranunculoides. Ivan et al. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.50C.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. Circaea lutetiana. Anemone nemorosa. Suprafeþe: circa 25. în etajul nemoral. C. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). hidric optimale. D. Soluri: de tip eutricambosol. sylvatica. L. compus din Corylus avellana. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. Sambucus nigra. Carex brevicollis. din fag (Fagus sylvatica ssp. în etajul superior. Doniþã et al. Biriº. paltin (Acer platanoides). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. 1971. brevicollis. Literaturã selectivã: Beldie 1951. faeoziom. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. stejar pedunculat (Quercus robur). Isopyrum thalictroides. Coldea 1991. Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. A. Ligustrum vulgare. quinquefolia. umbriþi. Platanthera bifolia. jugastru (Acer campestre). Cornus mas. Dentaria glandulosa. Stratul arborilor. venetus. platouri. T. Evonymus verrucosus. cireº (Prunus avium). Doniþã. cordata). Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. Lathyrus vernus. Valoare conservativã: mare. Stellaria holostea. slab dezvoltat. Redactat: N. moesiaca cu exemplare de F. compus. 1990. plop tremurãtor (Populus tremula).).2. Coldea 1975. Mercurialis perennis. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Stellaria media. Crataegus monogyna. platyphyllos. gresii calcaroase.HAB: 41. 1992. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. eutrofice. Gymnocarpium robertianum. Viola reichenbachiana. T. Redactat: N. C. Lamium galeobdolon. Brachypodium sylvaticum. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. Ajuga reptans.5–7.000 ha. Doniþã. marschaliana. Biriº. paltin (Acer pseudoplatanus). Paris quadrifolia. gorun (Quercus petraea). sanguinea. Stellaria holostea etc. Salvia glutinosa.a. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. Resmeriþã 1979. coriariaefolia). slab acide. I. sorb de câmp (Sorbus torminalis). balcanice ºi caucaziene. digitata. Asarum europaeum. Ghiºa et al. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). 196 . Tilia tomentosa. F. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. Stratul arbuºtilor. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Pulmonaria officinalis.4. P = 500–600 mm. luturi. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. Veronica chamaedris. liane: Hedera helix.1 Beech forests CORINE: – PAL. profunde. Sanda et al.

Melampyrum nemorosum. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . Tilia tomentosa. tei (Tilia tomentosa). cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior).a. Brachypodium sylvaticum. Anthriscus sylvestris. Clima: T = 10. hidric echilibrate. Asarum europaeum. spinossima. Alte specii importante: Asperula taurina. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Redactat: N. umbriþi. Viburnum lantana. Poa nemoralis. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. Melica uniflora.1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. carpen (Carpinus betulus). Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani. Peltaria alliacea. Fritillaria orientalis. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. iar. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. alun turcesc (Corylus colurna). eubazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica.1 Beech forests CORINE: – PAL. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Roci: calcare. Ligustrum vulgare. eutricambosol profunde-mijlociu profunde.6D52. Corylus colurna. Arabis turrita.1 Beech forests CORINE: – PAL. Moehringia trinervia. Coronilla varia. Thalictrum aquilegifolium. Viola reichenbachiana º. Biriº. Suprafeþe: câteva sute de ha. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. Knautia drymeia. de la slab la puternic înclinaþi. Rosa pendulina. moesiaca). Dentaria bulbifera. Valoare conservativã: foarte mare.2. I. C. mojdrean (Fraxinus ornus). Campanula rapunculoides. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice. 1955) Borh. eutrofice. Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Potentilla micrantha. Lathyrus venetus. persicifolia. Dactylis polygama. Euphorbia amygdaloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.4. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. Doniþã. P = 700–900 mm. Scutellaria altissima. Specii caracteristice: Corylus colurna. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled.HAB: 411D12. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. scoruº (Sorbus domestica). în etajul nemoral. R. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. Stratul arborilor. Soluri: de tip rendzinã. slab acide-neutre.HAB: 41. în etajul inferior.6D12. Stellaria nemorum. Relief: versanþi. Stratul arbuºtilor.5–90C.

acide. Potentilla micrantha. I.000 ha). 1970.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. scheletice. Deschampsia flexuosa. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. mezotrofice. slab dezvoltat. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. mezobazice.ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. câteva sute de ha. Valoare conservativã: foarte mare. ssp. Rãspândire: pe toate dealurile peri. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. P = 800–850 mm. depozite lutoargiloase. Calamagrostis arundinacea. cireº (Prunus avium). ºisturi cristaline. Galium bailloni.a. Roci: gneise. Veronica bachofeni.2. mezobazice. Coldea et A. Roci: variate. Stratul arbuºtilor. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. polycarpa. petraea. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). T. Doniþã. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. mai mult umbrite la altitudini mici. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Suprafeþe: reduse. dalechampii).5–70C. Primula columnae º.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. Suprafeþe: circa 45. în etajul superior. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. hidric echilibrate. slabmoderat acide. tei (Tilia cordata rar T. Quercus petraea. profunde-mijlociu profunde. în etajul nemoral. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). mai ales în sudul þãrii (35. Clima: T = 9–60C. Luzula luzuloides. sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. în etajul nemoral. jugastru (Acer campestre) º. Pop 1988. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Galium bailloni. Soluri: de tip districambosol. marne. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. P = 600–800 mm. Redactat: N. Biriº. Literaturã selectivã: Sanda et al. moesiaca).HAB: 41. Stratul arborilor. mijlociu profunde-superficiale. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. din gorun (Quercus petraea. Stratul arborilor. tomentosa). ssp.000 ha. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Clima: T = 8. Coldea 1991. mezo-oligobazice. ssp.4.a. molase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. compus.

în funcþie de umbrire. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea). dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. I. Asarum europaeum. Brachypodium sylvaticum.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. Stellaria holostea). Biriº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). verrucosus. Luzula luzuloides. Viola reichenbacjiana. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Literaturã selectivã: Doniþã et al.a. Euphorbia amygdaloides. uneori Acer tataricum. dezvoltat variabil.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lathyrus niger. E. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Lamium galeobdolon. Genista tinctoria. Redactat: N. Rãspândire: în toate dealurile peri. Scrophularia nodosa. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria. în etajul nemoral. Pulmonaria officinalis. L. Evonymus europaeus.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.4. Dactylis polygama. venetus. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Cornus sanguinea.2. Specii caracteristice: – . Ligustrum vulgare. Alte specii importante: Ajuga reptans. compus din Corylus avellana. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 .HAB: 41. Bromus benekeni º. Rosa canina.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Doniþã. Stratul arbuºtilor. Stellaria holostea. Valoare conservativã: moderatã. Crataegus monogyna. 1992.

ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lamium galeobdolon. eutrofice. gresii calcaroase. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. sanguinea. dezvoltat variabil. dalechampii). Stratul arborilor. Valoare conservativã: moderatã. platouri. calcaroase. luvosol. hidric optimale. tei (Tilia cordata. preluvosol. L. 1990. jugastru (Acer campestre). R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). Soluri: de tip eutricambosol. C. Cornus mas. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus din Corylus avellana. Crataegus monogyna. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. Dealurile Dorohoiului). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. verrucosus. E. coame.). Sambucus nigra. hidric optimale. fag (Fagus sylvatica). Stratul arborilor. Lathyrus vernus. Melica uniflora. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. genevensis. sylvatica. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. T. eubazice. eutrofice. niger.HAB: 41. Doniþã. Mercurialis perennis. slab acide. Alte specii importante: Ajuga reptans. Roci: variate mai ales molase. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Evonymus europaeus. petraea. în etajul superior. Suprafeþe: circa 26. Literaturã selectivã: Coldea 1975.a. în funcþie de umbrã. Ligustrum vulgare. sorb de câmp (Sorbus torminalis). pãr (Pyrus pyraster). Clima: T = 9–80C. 200 . Liane: Hedera helix. depozite luto-argiloase.000 în Podiºul Transilvaniei). Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. slab acide. platyphyllos. Staphylea pinnata. în etajul nemoral. din gorun (Quercus petraea. Brachypodium sylvaticum. gresii. I. Doniþã et al. cu diferite expoziþii. reichenbachiana º. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. A. coame. Bromus benekeni.000 ha. T. platanoides). Euphorbia amygdaloides. V. odorata.000 ha (din care 47. faeoziom. ssp. compus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). Redactat: N.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. marne. A. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. platouri. Dactylis polygama. P = 600–800 mm. Clima: T = 9–60C. Convallaria majalis. Stellaria holostea etc. Milium effusum.4. paltini (Acer pseudoplatanus. cu expoziþii diferite. profunde. P = 600–700 mm. Roci: marne.2. Geranium robertianum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. mãr (Malus sylvestris). Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Viola mirabilis. profunde. eubazice. Dentaria bulbifera. V. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Galium odoratum. Biriº. tomentosa). Clematis vitalba. Soluri: de tip eutricambosol. Sanicula europaea. Stratul arbuºtilor.

Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. din gorun (Quercus petraea ssp. ranunculoides. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). V. A. slab acide. eutrofice. Polygonatum multiflorum.2. platouri. Sambucus nigra. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). Viola mirabilis. Ivan et al.a. I. Allium ursinum. Salvia glutinosa.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. 1992. Asarum europaeum. reichenbachiana º. Ranunculus auricomus. frasin (Fraxinus excelsior). profunde. 1990. solida. Mercurialis perennis. luvosol. Stellaria holostea). vãi largi. carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. Melica uniflora. în etajul superior. Cornus sanguinea. Carpinus betulus. în etajul superior.000 ha. C. Rosa canina. Corydalis cava. Adoxa moschatellina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. Galanthus nivalis. Lathyrus vernus. Sanicula europaea. din gorun (Quercus petraea ssp. Stratul arborilor. bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. Lamium galeobdolon. Clima: T = 9–7. tei (Tilia tomentosa.HAB: 41. Suprafeþe: circa 60. Carex pilosa. mãr (Malus sylvestris). R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). jugastru (Acer campestre). Biriº. compus din Corylus avellana. Stachys sylvatica. 201 . iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). sylvatica). nemorale ºi caucaziene. platanoides). Convallaria majalis. Actaea spicata. Scilla bifolia. în etajul nemoral.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. petraea). Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. petraea. ulm (Ulmus glabra). Literaturã selectivã: Doniþã et al. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). tei pucios (Tilia cordata). în flora estivalã: Ajuga reptans. Stratul arborilor. Redactat: N. Ranunculus ficaria. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Fraxinus excelsior. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Circaea lutetiana. discontinuu din cauza umbrei. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m.50C. A. cu diferite expoziþii. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Roci: marne. plop tremurãtor (Populus tremula). Dentaria bulbifera. Pulmonaria officinalis. Evonymus europaeus. eutricambosol. Tilia cordata. cireº (Prunus avium). Specii caracteristice: – . Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). paltini (Acer pseudoplatanus. Pãduri (4) compus. C.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1.4. eubazice. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. P = 500–650 mm. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Staphyllea pinnata. compus. Dactylis polygama. Doniþã. sylvatica. V. Euphorbia amygdaloides. pãr (Pyrus pyraster). tei argintiu. sorb (Sorbus torminalis). Valoare conservativã: mare. culmi late. odorata.

eubazice. profunde. Polygonatum multiflorum. A. Viola mirabilis. A. Doniþã et al. Euphorbia amygdaloides. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Carex sylvatica. Carpinus betulus. Stratul arbuºtilor. 1990. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. Mercurialis perennis. frasini (Fraxinus excelsior. Roci: molase. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. Doniþã. mãr (Malus sylvestris).2. Ajuga reptans. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. cireº (Prunus avium). P. Pãduri (4) T.000 ha în sud. odorata. cu expoziþii diverse. platyphyllos). 62. dominat de flora de mull (Galium odoratum. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Salvia glutinosa.50C.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. latifolium. Asarum europaeaum. T.000 ha. platouri. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. paltin (Acer platanoides. dalechampii). ulmi (Ulmus glabra. Dactylis polygama. compus. Fraxinus excelsior. Tilia tomentosa. Sanicula europaea. genevensis. gresii calcaroase. V. V. Ivan et al. Bromus benekeni. în general dezvoltat variabil. funduri de vãi. Staphyllea pinnata.a. Scutellaria altissima. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973.A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Redactat: N. pseudoplatanus). Stachys sylvatica. P = 800–1000 mm. Sambucus nigra. cireº (Prunus avium). minor). din care 43. Crataegus monogyna º. Biriº. jugastru (Acer campestre). V. Clima: T = 9. T. pseudoplatanus). Arum orientale. din gorun (Quercus petraea ssp. 202 . Suprafeþe: circa 160. Dentaria quinquefolia). Lathyrus venetus. sorb de câmp (Sorbus torminalis). iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). tei (Tilia tomentosa mai rar T. Melica uniflora. Dentaria bulbifera. pilosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). reichenbachiana. Stratul arborilor. Corylus avellana. Brachypodium sylvaticum.5–6. este compus din Cornus mas. eutrofice. cordata). paltini (Acer platanoides. Alte specii importante: Allium ursinum. Soluri: de tip eutricambosol. frasin (Fraxinus excelsior). Stellaria holostea). slab acide. petraea. ssp. la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. cordata. C. coame. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. marne. pãr (Pyrus pyraster). hirta. 1992.4. în etajul nemoral.HAB: 41. 55. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: moderatã.000 ha în vest. platyphyllos. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Scrophularia nodosa. Ranunculus auricomus. hidric optimale. F. A. Dentaria quinquefolia. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m.000 ha Podiºul Transilvaniei. Specii caracteristice: Carex brevicollis. U. sanguinea.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. coriariaefolia). în etajul superior. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. I. C. moesiaca). cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis.

R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. U.a. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. mãr (Malus sylvestris). în dealurile vestice. Paris quadrifolia. cireº (Prunus avium). Cornus sanguinea. în etajul nemoral. Galium odoratum. Isopyrum thalictroides. genevensis. Scrophularia nodosa º. Carpinus betulus (Fagus sylvatica).50C. mai mult umbrite. Rosa canina. P = 650–800 mm. Ivan et al. Valoare conservativã: moderatã. depozite lutoase. Q. 50. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp.a. toate speciile de tei în restul teritoriului. Evonymus europaeus. 1990. pilosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Stratul arbuºtilor. moesiaca). în flora estivalã: Arum maculatum. Galanthus nivalis.2. Dactylis polygama. C. Roci: molase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Fraxinus excelsior. L. Pulmonaria officinalis. ssp. Soluri: de tip eutricambosol. Anemone nemorosa. pãr (Pyrus pyraster). Suprafeþe: circa 196. cu expoziþii diferite. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. Geranium robertianum. latifolium. din care 80. gresii. Ajuga reptans. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Doniþã.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. P. Allium ursinum. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. sorb de câmp (Sorbus torminalis). robur). profunde. frainetto). Tilia tomentosa. Carex sylvatica. Corydalis cava. ssp. Polygonatum multiflorum. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. Moehringia trinervia. petraea. Astragalus glycyphyllos. sylvatica). Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. Lamium galeobdolon. jugastru (Acer campestre). Stellaria holostea). stejar pedunculat (Quercus robur). Rãspândire: în toate dealurile României. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. Scilla bifolia. Clima: T = 10. marne. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. Staphylea pinnata. I.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). solida. dezvoltat variabil. moesiaca.000 în sudul României. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Biriº. Euphorbia amygdaloides.000 în vestul ºi 30. hidric optimale. Cornus mas. Crataegus laevigata º. plop tremurãtor 203 .000 în centrul. cer. dalechampii). lutoase. A. Aposeris foetida.4. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina.000 ha în estul. Lathyrus vernus. 1992.000 ha. Dentaria bulbifera. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. Mercurialis perennis. Lilium martagon. gârniþã (Quercus cerris. funduri largi de vãi. Sanicula europaea. Redactat: N. compus din Corylus avellana. 36. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. tei (Tilia cordata) în nord. Stratul arborilor. Asarum europaeum. venetus. eutrofice.5–7. C. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eubazice. Podiºul Transilvaniei.

Stratul arbuºtilor.HAB: 41. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster.a. minor). Allium ursinum. Biriº. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. Lamium galebdolon. Specii caracteristice: – . Crataegus monogyna. C. Doniþã et al. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. Sanicula europaea. solida. Paris quadrifolia. Lathyrus vernus. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. sylvatica. º. A. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. Sambucus nigra. C. Valoare conservativã: moderatã. Doniþã.a. Asarum europaeum. Millium effusum. Anemone nemorosa. bogatã Corydalis cava. U. Cornus sanguinea. Rhamnus cathartica º.a.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. verrucosus. L. Dentaria bulbifera. niger. Ajuga reptans. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41.7A151. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Malus sylvestris). Ficaria verna. bine dezvoltat. Galanthus nivalis.8713. în etajul nemoral. 204 . Ligustrum vulgare. Brachypodium sylvaticum. compus din Corylus avellana. Campanula rapunculoides. Isopyrum thalictroides. Carex pilosa. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. slab dezvoltat. Redactat: N. ulmi (Ulmus glabra. sorb (Sorbus torminalis). I. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. E. Stellaria holostea. Pãduri (4) (Populus tremula).4. Dactylis polygama.. Acer platanoides). Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. Mercurialis perennis. mai frecvent în sudul ºi vestul României. ranunculoides. 1990. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. Morariu et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. paltini (Acer pseudoplatanus. Evonymus europaeus. Alte specii importante: în flora vernalã. Convallaria majalis. pe lângã speciile dominante. genevensis. Bromus benekeni º. iar în flora estivalã. A.

exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. cireº (Prunus avium). P = 700–900 mm. Biriº.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941.000 ha în Transilvania. polycarpa. Rãspândire: în toatã þara. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. sanguinea. Melica uniflora. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). în special silicioase. ssp.4. 59. moesiaca). sylvatica). Specii caracteristice: Festuca drymeia. Roci: variate. Stratul arborilor. mezobazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Genista tinctoria. mai mult sau mai puþin întinse. dalechampii.a.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. carpen (Carpinus betulus). rar. Stratul ierburilor ºi 205 . sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. ssp. din gorun (Quercus petraea ssp. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. Soluri: de tip districambosol. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. 1970. Poa nemoralis. hidric deficitare. Stratul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Morariu et al.2. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. în petece.HAB: 41. Dentaria bulbifera. Lamium galeobdolon. gresii silicioase. oligotrofice. Glechoma hirsuta. criptopodzol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. de regulã repezi. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). compus. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. acide. I.000 ha. Doniþã. oligobazice. hidric echilibrate. compus din Crataegus monogyna. ºi de Luzula luzuloides. alte roci acide. Rosa canina. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. rar chiar Vaccinium myrtillus.000 ha. Roci: molase. expoziþii mai mult însorite. în etajul nemoral. Doniþã et al. Cornus mas. Ligustrum vulgare. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196. polycarpa). Suprafeþe: circa 60. sorb (Sorbus torminalis). 78. frecvent scheletice. Calamagrostis epigeios. C. de regulã însoriþi. Valoare conservativã: moderatã. Clima: T = 9–70C. de regulã slab dezvoltat. compus din Crataegus monogyna. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. din care 59. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Veronica officinalis. mijlociu profunde. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. superficale–mijlocii profunde. Relief: versanþi repezi. P = 700–900 mm. Clima: T = 9–70C. Euphorbia amygdaloides.000 ha în sud. Ligustrum vulgare º. 1990. acide. frecvent scheletice. în etajul superior. neuniform dezvoltat. petraea). Stratul arbuºtilor. Evonymus verucosus. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. mezotrofice.000 ha în vest ºi nord. dominat de Festuca drymeia. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Galium schultesii. creste. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Geum urbanum. Alte specii importante: Asperula odorata.

rar mesteacãn (Betula pendula). nigricans. Genista tinctoria.HAB: 41. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. sylvatica). officinalis.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. în etajul nemoral. G. versanþi repezi cu expoziþii diferite. 1990. rare exemplare de Sorbus aucuparia.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. P = 700–900 mm. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Dealurile Tazlãului). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Clima: T = 8–70C. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Redactat: N. Dactylis polygama. Galium cruciata. superficiale pânã la mijlociu profunde. foarte acide. Valoare conservativã: moderatã. Relief: creste. Veronica chamaedris. Stratul arborilor. polycarpa). mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. V. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Literaturã selectivã: Paucã 1941.4. oligobazice. pilosella. pilosa. Resmeriþã 1974. C. H. hidric echilibrate. Specii caracteristice: Cytisus nigricans. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. de ordinul a câteva mii de ha. oligotrofice. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. I. alte roci foarte acide. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Hieracium umbellatum.2. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . Doniþã et al. Soluri: de tip podzol. criptopodzol. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. petraea ºi ssp. Biriº. Deschampsia flexuosa. uneori scheletice. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. Roci: gresii silicioase. prepodzol. hirsutus). Poa nemoralis. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. Doniþã.

Valoare conservativã: foarte mare. Cruciata glabra. mezobazice. Literaturã selectivã: Morariu et al. 1970.2. Biriº. compus din Polytrichum sp.7–0. Suprafeþe: circa 180.000 ha din care 110. acide. Stratul arborilor. Calamagrostis epigeios. europaeus. Majanthemum bifolium. Brachypodium sylvaticum. mezotrofice.1990. polycarpa. cerris. mojdrean (Fraxinus ornus). R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. jugastru (Acer campestre). compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Rumex acetosella. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum).7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum. Poa nemoralis. L. mijlociu profunde-profunde. gresii. cireº (Prunus avium). în parte scheletice. Clima: T = 10–7.HAB: 41. Bruckenthalia spiculifolia. cerris) în proporþii diferite. Hieracium umbellatum. Vaccinium vitis-idaea. pilosa. Doniþã. Stratul muºchilor fragmentar. Roci: molase. Pyrus pyraster).000 ha în sudul României. ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Q. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Alte specii importante: Ajuga genevensis. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). culmi. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . Soluri: de tip preluvosol.000 în vestul ºi 70. etc. luto-argiloase. tufuri vulcanice. Dactylis polygama. în general variabil dezvoltat. Deschampsia flexuosa. Veronica officinalis. moesiaca). mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. în etajul nemoral. României. laevigata. P = 700–900 mm. Redactat: N. andezite. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. H. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41.50C. Ligustrum vulgare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Valoare conservativã: moderatã. C. Chamaecytisus albus. marne. dalechampii. paltin (Acer platanoides). Crataegus monogyna. sabaudum. Alte specii importante: Anthennaria dioica.4. uneori ºi carpen. ºi cer (Q. Melampyrum pratense. fag (Fagus sylvatica ssp. Evonymus verrucosus. are acoperire de 0.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. hidric echilibrate. petraea). Specii caracteristice: – . Viburnum lantana. E. Doniþã et al. I. Staþiuni: Altitudini 200–600 m. Stratul arbuºtilor. compus din Cornus mas. Luzula luzuloides. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis).

Brachypodium sylvaticum. ssp. Dactylis polygama. Redactat: N. V. I. Digitalis grandiflora. Soluri: de tip luvosol. preluvosol mijlociu profundeprofunde. Lithospermum purpurocoeruleum. Vincetoxicum hirundinaria. 1992. Glechoma hirsuta. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. Viola hirta. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Redactat: N. Doniþã. Evonymus europaeus. Clima: T = 10–90C. dalechampii). Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Specii caracteristice: Helleborus odorus. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). Roci: calcare. Lychnis coronaria. Stratul arbuºtilor. sorb de câmp (Sorbus torminalis). R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Carex pilosa. Munþii Almãj. bine dezvoltat. mezotrofice. I. Tanacetum corymbosum. de ordinul câtorva mii de ha. Alte specii importante: Galium odoratum. Tamus communis. 1990. Ivan et al. venetus. Lathyrus venetus. Melittis melissophyllum. Carex pilosa. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. Tamus communis. P. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. pe alocuri ºisturi cristaline. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Poa angustifolia.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Biriº.a. ssp. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Campanula persicifolia. Suprafeþe: reduse. R. Galium mollugo. polycarpa. Lychnis coronaria. 1992. conþine Cornus mas. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). T. Festuca heterophylla. P = 800–900 mm.2. Biriº. Doniþã et al. platouri. Luzula luzuloides. divulsa. Sedum cepaea. în etajul nemoral. Relief: 208 . Sedum maximum. officinalis. carpen (Carpinus betulus). Ivan et al. Doniþã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Lythospermum purpurocoeruleum. mezobazice. Piptatherum virescens. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. Vicia cassubica. culmi. nemoralis.HAB: 41. Veronica chamaedris. paltin (Acer pseudoplatanus). Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. Dactylis polygama. Asperula taurina. Pulmonaria officinalis. Potentilla micrantha. austriacus. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. mojdrean (Fraxinus ornus). Ruscus aculeatus. Primula acaulis. Ligustrum vulgare. cordata). Pãduri (4) Ch. Literaturã selectivã: Soó 1957.4. Lathyrus niger. pe alocuri cu schelet. Dognecei).7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. º. hypoglossum. moesiaca). verrucosus. Locvei. Valoare conservativã: foarte mare. C. Lamium galeobdolon. E. L.

Stratul arbuºtilor. 1992. Melica uniflora. hidric deficitare. scheletice. Clima: T = 10–80C. Stratul arborilor. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Carpinus orientalis. ssp.000 ha. Specii caracteristice: – . eutrofice. este compus mai ales din Cornus mas. uneori ºi Cotinus coggygria. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). ssp. Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. circa 10. Fraxinus ornus. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Brachypodium sylvaticum. Piptatherum virescens.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Potentilla micrantha. Poa nemoralis. Redactat: N. Sedum maximum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. mijlociu profunde. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. în special în Dobrogea de Nord. uneori tei (Tilia tomentosa).HAB: 41.4. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. Polygonatum latifolium. Doniþã. Myrrhoides nodosa. P = 500–600 mm. Viola hirta. dalechampii. Veronica chamaedris. ssp. Evonymus verrucosus. culmi. coriariaefolia numai în Dobrogea). cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Ivan et al. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. însoriþi. dalechampii). compus din gorun (Quercus petraea. Defileul Dunãrii).HAB: 41. Vincetoxicum hirundinaria.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lathyrus niger. rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. venetus.2. Suprafeþe: restrânse. I. Crataegus monogyna. polycarpa. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. în etajul 209 . jugastru (Acer campestre). mojdrean (Fraxinus ornus). L. Valoare conservativã: foarte mare. polycarpa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. Tamus communis (în vest). Biriº. dezvoltat suficient.

Corylus avellana. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. Potentilla micrantha. Doniþã. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. reichenbachiana. Acer campestre. div. tei argintiu (Tilia tomentosa). Viola suavis etc.). cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur).7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Poa nemoralis.2. Stratul arbuºtilor este fragmentar. Crataegus monogyna. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. A. dezvoltat variabil. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. pentagyna.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1.4. eutrofice. hidric echilibrate (reavãne). Clima: T = 10–90C. Stratul arborilor. Galium odoratum). Viola hirta.000 ha. Brachypodium sylvaticum. petraea). vãi adãpostite. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Astragalus glycyphyllos.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). în partea inferioarã a etajului nemoral. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Dactylis polygama. de regulã umbriþi. Clima: T = 10–90C. Ligustrum vulgare. Corydalis solida. Lithospermum purpurocoeruleum. eubazice. frasin (Fraxinus excelsior). V. platanoides. Bromus benekeni. Tilia cordata. Carex digitata. mai dezvoltat în luminiºuri. Carpinus betulus. Dentaria bulbifera). carpen (Carpinus betulus). mai ales în Dobrogea.000 ha. dalechampii. Sanda et al. Crataegus pentagyna. compus din Cornus mas. Pulmonaria obscura. Scrophularia nodosa.HAB: 41. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice.a. Soluri: de tip eutricambosol profunde. Fraxinus ornus. I. Ulmus glabra. Biriº. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. Tilia tomentosa. Lapsana communis. Hedera helix. P = 500–600 mm. 2001. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. Melica uniflora. circa 6. Alte specii importante: Arum orientale. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. C. în 210 . Fraxinus excelsior. Mercurialis ovata. compus din gorun (Quercus petraea ssp. C. P = 500–600 mm. Sorbus torminalis. divulsa. Glecoma hirsuta. Viburnum lantana º. Ajuga reptans. Polygonatum latifolium.). Redactat: N. Suprafeþe: restrânse. Pãduri (4) nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Geum urbanum. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. Valoare conservativã: ridicatã. platouri. Suprafeþe: circa 20. ssp.

eubazice. dalechampii.4. platyphyllos). Piptatherum virescens º. dalechampii). Arum orientale. iar în cea estivalã. Dactylis polygama. 2001. Lithospermum purpurocoeruleum. Pãduri (4) funcþie de altitudine. frasini (Fraxinus excelsior. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. slab dezvoltat. coriariaefolia. Valoare conservativã: foarte mare. bogate în humus ºi schelet calcaros. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Roci: calcaroase. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). frasini (Fraxinus excelsior. Soluri: de tip rendzinã. în etajul nemoral. compus mai ales din Cornus mas. Poa nemoralis.a. Relief: cumpene înguste. Tilia tomentosa. ornus).5–90C.HAB: 41. Stratul arborilor. T. hidric deficitare. circa 1. petraea). Potentilla micrantha. tomentosa).a. Hedera helix. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. Acer campestre. Roci: gresii calcaroase. mai rar stejar brumãriu (Q. Acer platanoides. superficiale. Polygonatum latifolium. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). Fraxinus excelsior.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. pedunculiflora).7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. Doniþã. Bromus benekeni.2.a. mijlociu profunde pânã la superficiale. Viburnum lantana. tei (Tilia tomentosa. rar Sorbus torminalis. Sorbus torminalis. Viola hirta. Evonymus verrucosus. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. specii sudice (Mercurialis ovata. ornus). de regulã scheletice. pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene. I. Acer campestre. puternic 211 . Clinopodium vulgare. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Melica uniflora. Clima: T = 10. F. Brachypodium silvaticum. este compus din Cornus mas. F. eutrofice. tei (Tilia platyphyllos. Sanda et al. F. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Evonymus verrucosus º. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. Glecoma hirsuta. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Viburnum lantana º. P = 500–600 mm. coriariaefolia. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani. Vincetoxicum hirundinaria. Stratul arbuºtilor. relativ slab dezvoltatã. Biriº. eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. Geum urbanum. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Stratul arbuºtilor. Redactat: N.). F. Stratul arborilor. T. hidric deficitare în timpul verii. Suprafeþe: restrânse. uneori acoperite cu un strat subþire de loess. puternic înclinaþi. ssp. în etajul pãdurilor mezofile. Alte specii: Arabis turrita. eubazice.500 ha.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

Stratul arbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. I. profunde. Glechoma hirsuta. C. Ornithogalum flavescens. Pyrus pyraster). pilosa. angustifolia. Scute- llaria altissima. F. Dentaria bulbifera. paltin de câmp (Acer platanoides). cordata. Valoare conservativã: ridicatã. Geum urbanum. Euphorbia amygdaloides. pentagyna. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. 1992. Corylus avellana. C.50C. C. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. T. Ligustrum vulgare. Carpinus betulus. Pulmonaria officinalis. P = 550–700. A. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). marne. versanþi slab înclinaþi. eutricambosoluri. Festuca gigantea. Lamium galeobdolon. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . Doniþã. Salvia glutinosa. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. Carex sylvatica. taurina. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. Redactat: N. în locuri umede Allium ursinum. Biriº. Podiºul Central Moldovenesc. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Stachys sylvatica. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. Evonymus europaeus. Viburmun lantana. Geranium phaeum. eutrofice. Tilia tomentosa. jugastru (Acer campestre).5–8. Asperula odorata. Rubus caesius º. A. sanguinea. compus. Relief: câmpie planã. Stratul arborilor. reavãn-umede. Geranium robertianum. ulm (Ulmus minor).2. platouri. Doniþã ºi colab. Soluri: preluvosoluri. Scrophularia nodosa. F. verucosus. gresii calcaroase. Crataegus monogyna. Mercurialis perennis. Suprafeþe: circa 50. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Arum orientale. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. în etajul superior. Substraturi: loessuri. compus din Cornus mas. E.a. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). Dihoru 1976. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. Climã: T = 9. platyphyllos). Staphylea pinnata. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. excelsior).000 ha. Aegopodum podagraria. Fraxinus excelsior. slab acide. eubazice. Circaea lutetiana.4. T.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

tenella. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . în Moldova de sud. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Literaturã selectivã: Morariu 1944. Sedum maximum.a. Cotinus coggygria. Stratul arborilor. Carex michelii. Euphorbia polychroma. Doniþã et al. Betonica officinalis. Teucrium chamaedris. Melica altissima. Doniþã. Roci: depozite loessoide. Poa angustifolia. Viola hirta º. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. iar în poieni de Festuca valesiaca. EMERALD: !41. Dictamnus albus. Staþiuni: Altitudini 15–200 m. de regulã. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. are acoperire variabilã.2. Nepeta panonica. Brachypodium sylvaticum. P = 400–450 mm. compus din Crataegus monogyna. puternic dezvoltat. Redactat: N. Prunus spinosa. Tanacetum corymbosum. Festuca rupicola. E. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). A. Vicia tenuifolia. Evonymus verrucosus. eubazice. Chrysopogon gryllus. hidric deficitare în timpul verii. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). Clima: T = 11–100C. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Viburnum lantana. Thalictrum minus. Stratul arbuºtilor. Trifolium alpestre. Quercus pubescens.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. Polygonatum latifolium. Coronilla varia. europaeus. 1990. Cornus mas.HAB: 41. Quercus cerris. în zona de silvostepã. A. bogate în humus. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. Inula hirta. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili.000 ha din care 31. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. profunde. Stipa capillata.000 ha în Câmpia Dunãrii. Galium verum. Vincetoxicum hirundinaria. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. mojdrean (Fraxinus ornus). în Dobrogea ºi sudul Moldovei. Dactylis polygama. în Dobrogea. Suprafeþe: circa 49. Potentilla argentea. Rosa canina. C. Specii caracteristice: – . vãi late. officinalis. jugastru (Acer campestre). Glechoma hirsuta. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Ligustrum vulgare. Fragaria viridis. I. tataricum – Q. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. platouri.4. Biriº. Geum urbanum. Filipendula vulgaris. Rhamnus catharticus. eutrofice. glomerata. slab acide. poienit.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. verticillatus. pentagyna.76221 Pontic A. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului).7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. D. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. Valoare conservativã: foarte mare.

Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. Stipa joannis. pubescens). Stratul arborilor. Glecoma hirsuta). origini de vãi largi. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. F. Carex michelli. Sambucus nigra. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. Acer tataricum. Koeleria pyramidata. Redactat: N. circa 3.000 ha. Sorbus torminalis. Fraxinus excelsior. Doniþã et al. Biriº. Prunus spinosa. 230 . Moldova de sud). Centaurea stenolepis. eutrofice. Soluri: de tip faeziom. suavis. Festuca rupicola. P. Rhamnus cathartica. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. Valoare conservativã: mare. Pãduri (4) stejar pufos (Q. tenella. Evonymus verrucosus. Podiºul Dobrogei. Pulmonaria mollis. E. tomentosa. eubazice. Doniþã. V. Viola hirta. Viburnum lantana. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. Achillea neilreichii. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. pulcherrima.76833 Dobrogean Q. în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa.2. profundemijlociu profunde. S. A. tei argintiu (Tilia tomentosa). Ligustrum vulgare. S. Rosa canina. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). la limita interioarã a zonei de silvostepã. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. Fragaria viridis. Filipendula vulgaris. Poa angustifolia. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. EMERALD: !41.4. 1992. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. hidric deficitare. pãr (Pyrus pyraster). Ivan et al. Brachypodium sylvaticum. Roci: straturi groase de loess. cu exemplare de Acer campestre. puternic dezvoltat. Dactylis polygama. Asperula cynanchica. dar ºi caucaziene. europaeus. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. Relief: versanþi slab înclinaþi. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. procera). jugastru (Acer campestre).7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. hirta º.5–90C.HAB: 41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. local Cotinus coggygria. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. umbriþi. valesiaca. 1990. Stratul arbuºtilor. jordanii. Chrysopogon gryllus. ulmi (Ulmus minor. Vinca herbacea. Veratrum nigrum.a. Phlomis tuberosa. Clima: T = 10. verticillatus. capillata. pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. compus Crataegus monogyna. Literaturã selectivã: Borza 1937. C. U. de regulã. Vincetoxicum hirundinaria. Suprafeþe: reduse. mojdrean (Fraxinus ornus). V. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). I. platouri. bogate în humus. Viola suavis. Teucrium chamaedris. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. V. P = 450–600 mm.

în zona de silvostepã. Danubian Q. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. Tilia tomentosa. Viola reichenbachiana etc. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. Corylus avellana. Lithospermum purpurocoeruleum.a. Vincetoxicum hirundinaria. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster).7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. pe lângã graminee. Paeonia peregrina. pedunculiflora-Q.). I. Suprafeþe: restrânse. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. Veratrum nigrum. Redactat: N. Bupleurum praealtum. pedunculiflora). slab acide. V. eutrofice. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Clematis vitalba. Myrroides nodosa.a. Prunus spinosa. eubazice. Bromus benekeni º. ulm (Ulmus minor. iar cea de varã. dezvoltat variabil.2. Soluri: de tip faeoziom. procera). hirta. Biriº. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). profunde. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Geum urbanum. Stratul arborilor. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. iar în etajul inferior. 231 . R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. Evonymus europaeus º. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. Climã: T = 11–100C. P = 450–475 mm. Roci: depozite loessoide fine. Crataegus monogyna. Brachypodium sylvaticum. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. hidric deficitare în timpul verii. câteva sute de ha. Valoare conservativã: foarte mare.HAB: 41. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei. luto-argiloase. are acoperire variabilã. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. caucaziene ºi continentale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din Crataegus monogyna. Viola jordanii. Q. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Ornithogalum fimbriatum). Doniþã. Dactylis polygama. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. EMERALD: !41. jugastru (Acer campestre). în rariºte 20–40%. Ligustrum vulgare. U. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. vãi largi. Specii caracteristice: – . Verbascum phoeniceum. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970.7A228.4.

rom. Evonymus verrucosus. în etajul nemoral.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Glechoma hirsuta. Stratul arborilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Roci: calcaroase. E. verrucosus. Stipa pennata. Valoare conservativã: foarte mare. D.50C. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. uneori cer (Q. glomerata. adesea cu roca la suprafaþã. Brachypodium sylvaticum. Crataegus monogyna. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. Betonica officinalis. compus din Cornus mas. Carex michelii. polycarpa). Arum orientale. 1969. Fragaria viridis. Polygonatum latifolium. stejar pedunculat (Q. cerris). Pãduri (4) Rhamnus cathartica. Asparagus tenuifolius. Suprafeþe: circa 1.2. robur). Podiºul Secaºelor). Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. Clima: T = 8–4. Podiºul Târnavelor. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. Doniþã et al. dar pe alocuri ºi Q. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Stratul arbuºtilor. Doronicum hungaricum. Alte specii importante: Adonis vernalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. C. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Dactylis polygama.4. Viburnum lantana. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Campanula sibirica. Rosa canina. Prunus spinosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Phlomis tuberosa. ambele subetaje. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. 1990. sanguinea. Corylus avellana.HAB: 41.. hidric deficitare în timpul verii. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Vincetoxicum hirundinaria. P = 650–900 mm. Evonymus europaeus. Specii caracteristice: Carex humilis. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. dacica. local Sorbus cretica. pedunculiflora. eutrofice. Viola hirta º. I. Poa angustifolia. Redactat: N. Ramnus cathartica. eubazice. Doniþã. având sub masiv ca specii frecvente. Ligustrum vulgare. uneori Cornus mas. are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. Allium montanum. petraea ssp.a. pubescens EMERALD: !41. Q. Carex humilis). superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. Heracleum sphondylium.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Biriº.000 ha în vestul ºi centrul României. virgiliana). Tipuri de ecosisteme: – 232 . S. Sambucus nigra. Ligustrum vulgare. Soluri: de tip rendzinã. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte.

Stachys recta. eutrofice. frecvent este poienit. în zona de silvostepã.5–100C. Calamintha acinos. Thalictrum minus. superficiale. Stratul arbuºtilor. Festuca rupicola. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. Piptatherum virescens. Seseli gracile. Soluri: de tip rendzinã. sudice. compus. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene.4. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens.2. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani. Brachypodium pinnatum.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Galium dasypodum. Fragaria viridis. Doniþã. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum. Asparagus verticillatus. Polygonatum odoratum. Pulmonaria molissima. bogate în humus. P = 450–500 mm. Iris pumila. Clima: T = 10. elaeagrifolia. Staþiuni: Altitudine 100–200 m. Galium dasypodum. exclusiv. Vicia tenuifolia. Leucanthemum corymbosum. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. 233 . 1962. Moldova de sud). P. Doniþã. Verbascum phlomoides. T. Vinca herbacea. Stratul arborilor. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. Sorbus domestica. Poa angustifolia. dezvoltat variabil. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. Pãduri (4) ricum ramosum. ruthenica. Carex michelii. Astragalus glycyphyllos. Linum flavum.a.000 ha. Doricnium herbaceum. întotdeauna puternic dezvoltat. Inula ensifolia. semischeletice. Biriº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.a. Bromus inermis º. Vincetoxicum hirundinaria º. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. Galium mollugo. montanum. Roci: în general calcaroase. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. însoriþi. Cotinus coggygria. Lathyrus niger. Biriº. hidric puternic deficitare. Vincetoxicum hirundinaria. în general mici. Redactat: N. cu asociaþii stepice în poieni. I. Veratrum nigrum. Valoare conservativã: foarte mare. Fraxinus ornus. Filipendula vulgaris. cu acoperire pânã la 100%. eubazice. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Dactylis glomerata. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster.HAB: 41. Dictamnus albus. circa 8. platouri. vara Lithospermum purpurocoeruleum. I. Serratula tinctoria. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. I. Suprafeþe: restrânse. Literaturã selectivã: Gergely 1960. Lathyrus niger. Sedum maximum. Galium verum. Pulsatilla montana. Trifolium alpestre. compus din specii xerofile.

HAB: 41. specii sudice (Paeonia peregrina. mijlociu profunde. 1971. Brachypodium sylvaticum. Fraxinus ornus.2. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Cotinus coggygria º. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. versanþi slab înclinaþi. pubescens). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Climã: T = 10. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. Melica uniflora. compus din stejar pufos (Q. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. Pyrus pyraster. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Carex michelii. et al. Cotino-Quercetum pubescentis Zol.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii. Relief: platouri.a. în etajul nemoral. Lithospermum purpurocoeruleum. Vinca herbacea º. în etajul pãdurilor submediteraneene. 234 .5–100C. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. Stratul arborilor.a. verticillatus. scheletice. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. format din Cornus mas. Doniþã et al. Poa nemoralis.HAB: 41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Suprafeþe: circa 6. Valoare conservativã: foarte mare. Mercurialis ovata. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). Roci: calcaroase ºi loess. Redactat: N. I. Piptatherum virescens º. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). Boºcaiu et al. Dactylis polygama. Tanacetum corymbosum. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. P = 450–500 mm. Carpinus orientalis. 1958. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Acer campestre. Crataegus monogyna.). Doniþã. eutrofice.4. 1990. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. Thlaspi perfoliatum. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. Polygonatum latifolium. Carex hallerana. hidric deficitare. Fragaria viridis.a. mai ales însoriþi. Veratrum nigrum. A. Vincetoxicum hirundinaria. Teucrium chamaedris. Biriº.000 ha. eubazice. Geum urbanum. Rãspândire: în Dobrogea.

1971. Doniþã. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). Climã: T = 11. Clima: T = 11. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens.4. Polygonatum latifolium. Cotinus coggygria. gârniþã (Quercus frainetto).a. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. dalechampii). superficialemijlociu profunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Roci: calcare. scheletice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Valoare conservativã: foarte mare.000 ha. I.5–10. dalechampii. Tanacetum corymbosum. Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. virgiliana. hidric optimale. slab acide eubazic. Acanthus longifolius. stâncoºi. P = 750–800 mm. Q. Tamus communis. virgiliana). cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Alte specii importante: Achillea coarctata. Potentilla micrantha. Q. însoriþi. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. eubazice. P = 700–800 mm. Boºcaiu et al.50C. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Crataegus monogyna. 235 . Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Roman 1974. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. în etajul nemoral. are acoperire variabilã.a.HAB: 44.2. ssp. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp.5–110C. compus din Cornus mas. Carduus candicans. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Echinops banaticus. Hypericum perforatum. Carex hallerana. eutrofice. Soluri: de tip litosol. Tilia cordata). ulm (Ulmus minor). Dictamnus albus. jugastru (Acer campestre). bine dezvoltat. viºin turcesc (Prunus mahaleb). Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. câteva zeci de ha. Evonymus verrucosus. iar în etajul inferior. rar tei (Tilia tomentosa). Orchis simia. superficiale. polycarpa). Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. Roci: calcaroase. Laser trilobum. Biriº. Coronilla elegans. Lithospermum purpurocoeruleum. Geranium sanguineum. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. bogat în specii submediteraneene. sorb (Sorbus domestica). gorun (Quercus petraea ssp. scheletice. Stratul arbuºtilor. Syringa vulgaris. Fragaria viridis. Stratul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. Stratul arborilor. Stratul arborilor. Suprafeþe: foarte restrânse.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. carpen (Carpinus betulus). bine dezvoltat. º. hidric deficitare vara. mojdrean (Fraxinus ornus). eutrofice. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). rendzinã. Vincetoxicum hirundinaria º. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.

4. Genista tinctoria.50C. Achillea collina. Lunaria annua. Literaturã selectivã: Roman 1974. Juglans regia. Specii caracteristice: Betula pendula. Brachypodium sylvaticum. Leucanthemum macrophyllum. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Soluri: psamosoluri. Rubus tomentosus. Asperula cynanchica. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. Agrostis capillaris (A. Potentilla cinerea. Arum orientale. Covasna). Festuca rupicola.a. Parietaria officinalis. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Substrat: nisipuri. Myrrhoides nodosa. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha).HAB 1999: 41. Melica uniflora. Acanthus longifolius. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Valoare conservativã: mare.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud.a. Euphorbia cyparissias. Syringa vulgaris. º. Cruciata pedemontana. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Artemisia campestris. pH = 5. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m.). Carex caryophyllea. spinulosa. situate în rariºtile de pãdure. Clima: T = 7. Doniþã. tenuis). I. Campanula grossekii. 236 . Dactylis polygama. Valoare conservativã: foarte mare. Agrostis capillaris (A. Calamintha vulgaris. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. dezvoltat. Alium fuscum. având o acoperire de pânã la 75%. Potentilla argentea. Koeleria macrantha.5. Alte specii: Medicago falcata. Salvia nemorosa. Sedum acre. habitat endemic. Symphytum tuberosum º. Tamus communis. Ferulago heuffeli. Rhamnus tinctoria. Poa nemoralis. 2004 (ined. Linum austriacum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Helianthemum nummularium. Veronica prostata. Sedum acre. P = 750 mm. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula.8–7. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. tenuis). Cotinus coggygria. Thymus pannonicus. Elymus repens. Dianthus cartusianorum. Ruscus hypoglossum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis.2. Lolium perenne. Redactat: N. Centaurea apiculata ssp. Trifolium montanum. Lythospermum purpurocoeruleum. Biriº. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat.

4. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .2.

4. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. vitis-idaea. gneisuri.2. oligobazice. umede.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL.2. Dryopteris expansa. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Alnus viridis (pe versanþi umezi). foarte acide. Bruckenthalia spiculifolia. Retezat. Salix silesiaca. oligotrofe. Calamagrostis villosa. Stratul arborilor.a. vãi largi. ienupãr pitic (Juniperus sibirica).4. dominat de Vaccinium myrtillus. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Pãduri (4) 2. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. superficiale–mijlociu profunde. Campanula abietina. Clima: T = 2–00C. mezofite. culmi. bine dezvoltat. de ordinul sutelor de ha. Strei. scoruº (Sorbus aucuparia). Deschampsia flexuosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.HAB: 42. frecvent scheletice. oligoterme. cu participarea speciilor V. Homogyne alpina. Soldanella hungarica. P= 1300–1400 mm. în partea inferioarã a etajului subalpin.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. Soluri de tip podzol ºi prepodzol. Viola declinata º. glaciare. Suprafeþe: reduse. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . cu expoziþii diferite. Fãgãraº). cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. Roci: ºisturi cristaline.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. Huperzia sellago. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. Stratul arbuºtilor. arbori în grupe de câteva exemplare. frecvent. Luzula sylvatica. Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari.

Stratul arborilor. Juniperus sibirica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Redactat: N. I. Campanula abietina. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. Pinus cembra. Roca: ºisturi cristaline. oligobazice. superficiale-mijlociu profunde. Suprafeþe: reduse. Saxifraga cuneifolia.a. Fragaria vesca. V.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. Potentilla chrysocraspeda etc. Alte specii importante: Athyrium distentifolium.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. mezofite. Coldea et Pop 1988. oligoterme. Melampyrum sylvaticum. Homogyne alpina.a. Alnus viridis (pe versanþi umezi). gaultherioides. Cãlimani).2. Pinus mugo. scoruº (Sorbus aucuparia). în partea inferioarã a etajului subalpin. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Relief: 239 . Pânzaru 1986. Melampyrum sylvaticum. Calamagrostis villosa. culmi. umede. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium. Doniþã.4. Clima: T = 3–10C. Huperzia sellago. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare. Biriº. Larix decidua (local). Coldea 1991. Soluri de tip podzol. de la 10–12 m. P = 1100–1200 mm. versanþi puternic–mediu înclinaþi. vitis-idaea. V. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Doniþã. Coldea 1991. I. Luzula luzuloides. Pinus mugo. Viola declinata º. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. andezite. Festuca nigrescens. Juniperus sibirica. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. foarte acide. Pinus cembra. Redactat: N. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice.HAB: 42. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. 1986.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Luzula sylvatica. Oxalis acetosella. Suhard. Soldanella hungarica. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Rubus idaeus º. Oxalis acetosella. frecvent scheletice. Dryopteris expansa. oligotrofe. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. Ribes petraeum. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. glaciare. Valoare conservativã: foarte mare. de ordinul sutelor de ha. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. Luzula luzuloides. prepodzol. Mititelu et al. Salix silesiaca. mai rar zâmbru (Pinus cembra). vãi largi. Lonicera caerulea. Biriº. Deschampsia flexuosa. Literaturã selectivã: Coldea et.

Cindrel. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Carpaþii Orientali. Rodnei. Fãgãraº. Lonicera nigra. P = 900–1400 mm. Retezat.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. Ciucaº.000 în 240 . 7.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3. oligotrofe. culmi. mezofite. cu diferite expoziþii.000 în Carpaþii Meridionali.).21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. Roci: silicioase ºi calcaroase.2. Suprafaþa ocupatã: 43. Þarcu. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. Cãpãþãnii. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. Relief: creste. Rosa pendulina º. versanþi puternic înclinaþi. ªurianu. Vlãdeasa. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). andosol. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice.a. Soluri: prepodzol. Parâng. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp. Rãspândire: Munþii Þibleº. Lotrului. umede. foarte acide. Bucegi.4.50C. Rubus idaeus. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). în etajul boreal. 11. superficiale-mijlociu profunde. Penteleu. oligoterme. podzol. Stratul arborilor. Godeanu.0–1. Clima: T = 3. oligobazice. Ceahlãu.000 în Carpaþii Occidentali). Cãlimani. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. criptopodzol.000 ha (25.HAB: 42. Harghitei. compus exclusiv din molid (Picea abies).

oligoterme. oligotrofe. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. scheletice. Sorbus aucuparia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mijlociu profunde. arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. major. Ribes petraeum. L. R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. Biriº. compus din Juniperus sibirica. Luzula luzuloides. Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii.2. 1990. Bândiu.HAB: 42. sylvatica. Salix silesiaca. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). P = 900– 1200 mm. Doniþã. Roci: conglomerate calcaroase. Valoare conservativã: foarte mare. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . V. mezofile. Rubus idaeus. creste. Bucegi. Literaturã selectivã: Coldea. Calamagrostis villosa. mediu-slab acide. sau micã. Dryopteris expansa. calcare. Gymnocarpium dryopteris. I. Lamium galeobdolon). Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm). fag (Fagus sylvatica). Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. dezvoltat variabil. Doniþã 1988. vitis-idaea. Senecio nemorensis. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp. Meridionali (masivele Ciucaº. Wagner 1998. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus. Redactat: N. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. bine dezvoltat. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. Climã: T = 2.5–1. Rumex alpinus. Soluri: de tip litosol. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). Stratul arborilor. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare.a. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula.50C. zâmbru (Pinus cembra). rar. Viola declinata º. mai rar Pinus mugo. Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). Stratul arbuºtilor. Homogyne alpina. Deschampsia flexuosa). Deschampsia caespitosa.4. brad (Abies alba).35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. stâncãrii.

Doniþã. Rhitidiadelphus triquetrus º. tufuri andezitice. mezofite.0–5. Hylocomium splendens. andosol. Luvisol (brun luvic). cu expoziþii diferite. Homogyne alpina. acide-slab acide. Valeriana montana º.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25.000 în Carpaþii Occidentali. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud.000 în Carpaþii Orientali. Bl. Poa nemoralis. I. 40. cu Dicranum scoparium. andezite.2. Oxalis acetosella. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. mezo-eutrofe. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Dryopteris carthusianorum. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. Stratul arbuºtilor. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). din care 220. Rubus idaeus. Chrysanthemum rotundifolium. Carduus personata. Climã: T = 3. Moneses uniflora. sylvatica. conglomerate. oligoterme. 242 .00C. profunde. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. Melampyrum sylvaticum.a. Stratul arborilor. Luzula luzuloides. mai rar ºisturi silicioase. Ranunculus carpaticus. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua. Athyrium distentifolium.a. Biriº. Calamagrostis arundinacea. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. gresii calcaroase. Soldanella hungarica. L. Redactat: N. Sambucus racemosa. Phleum alpinum. Plagiochila asplenioides. Roci: fliº marno-gresos. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv.000 ha.4.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. în etajul boreal. fag (Fagus sylvatica). umede. Soluri: districambisol (brun acid). Literaturã selectivã: Beldie 1967. compus exclusiv din molid (Picea abies). are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. Suprafeþe: circa 285. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. mezobazice. Fragaria vesca.HAB: 42. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). Campanula abietina. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. coame. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. Coldea 1991. ulm de munte (Ulmus glabra).

superficiale. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.). Lamium galeobdolon. Lycopodium annotinum. mai ales în golurile din arboret. P = 900–1000 mm în nord. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. Valoare conservativã: moderatã. Stellaria nemorum. oligotrofe. Fragaria vesca. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: prepodzol.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl.50C. 243 . 1990. cu Oxalis acetosella. major. Moneses uniflora. Pãduri (4) Ribes petraeum.HAB: 42. Rubus hirtus. Alte specii: Athyrium filix-femina. versanþi puternic înclinaþi. Soldanella hungarica. Doniþã. Bl. et Br.4. în etajul boreal. 1256 Molidiº cu Vaccinium. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. Gentiana asclepiadea. umede. cu expoziþii diferite. dezvoltat în pete. Daphne mezereum. oligoterme. puternic dezvoltat. Rubus idaeus. Mercurialis perennis. Suprafeþe: circa 88. Homogyne alpina. oligobazice. are acoperire mai redusã (50–80%). Biriº. Dryopteris filix-mas. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. sylvatica. L. dominat de specii de Calamagrostis. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. Spiraea chamaedrifolia etc. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. Huperzia sellago. criptopodzol. neuniform. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. Climã: T = 4. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. Roci: silicioase. Stratul arborilor. Senecio nemorensis. Silene heuffeli). Spiraea chamaedrifolia etc. mezofite. Lonicera nigra. Lonicera nigra.000 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. Dentaria glandulosa. Calamagrostis villosa. la altitudini mai mici. Literaturã selectivã: Coldea 1991.000 ha). 1200–1400 mm în sud. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Oxalis acetosella.2. Luzula luzuloides. Campanula abietina. I. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. Dryopteris filix-mas. Doniþã et al. scheletice. Relief: creste. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. scoruº (Sorbus aucuparia). Campanula abietina. Gentiana asclepiadea. Luzula luzuloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cu amestec de brad (Abies alba).000 ha) ºi Orientali (31. Fragaria vesca. Deschampsia flexuosa. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. Redactat: N. culmi. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani.5–1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Homogyne alpina. puternic acide. podzol. Polygonatum verticillatum. C. Alte specii importante: Athyrium filixfemina.000 ha). arundinacea. Valoare conservativã: moderatã.

oligotrofe. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium. et Br.4. slab pânã la semischeletice. Stratul arborilor. Climã: T = 4. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Doniþã.000 în Carpaþii Orientali. mai rar fliº. P = 900–950 mm în nord. mezofilehigrofile. gresii silicioase. Roci: ºiºturi cristaline. 32. oligoterme. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991. umede. mai frecvent umbriþi. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium.2. Bl.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl.000 ha din care 39. 1. 1400–1800 m în sud. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . Suprafeþe: circa 72. mezo-oligobazice. uºoare. I. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. profunde – mijlociu profunde.50C. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. Doniþã et al. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. 1000–1200 m în sud. mai frecvent în Carpaþii Orientali. roci euptive acide ºi intermediare. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. Biriº. în etajul boreal.000 ha în Carpaþii Occidentali.000 ha în Carpaþii Meridionali. Redactat: N. 1990.HAB: 42.4–3. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale.

acide. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. oligoterme. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. mezofite. uºoare. Valoare conservativã: moderatã. Thuidium tamariscinum. Lonicera nigra. 245 . scheletice. permanent umede dar drenate. Ptilium crista – castrensis.000 în Carpaþii Orientali. în etajul boreal. compus exclusiv din molid (Picea abies). Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord.0–2. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. podzoluri. Rosa pendulina. Eurynchium striatum. 1000–1200 m în sud.HAB: 42.000 în Carpaþii Meridionali. cu moder fin. granite).4. mijlociu – submijlociu profunde. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Redactat: N. Soldanella hungarica. Vaccinium myrtillus. mesteacãn (Betula pendula). Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. L.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. P = 900–1000 mm în nord. slab dezvoltat. Stratul muºchilor. sau cu amestec de brad (Abies alba). oligobazice.000 ha din care 10. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. luzuloides.000 în Carpaþii Occidentali. Literaturã selectivã: Coldea 1991. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). Bl. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. Oxalis acetosella. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Climã: T = 4. 1990. et Br. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. Doniþã et al. Hylocomium splendens (dominant). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. Doniþã. scoruº (Sorbus aucuparia). gnaisuri. Biriº. Suprafeþe: circa 49. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.2. bine dezvoltat. Polytrichum commune. Mnium punctatum. Luzula sylvatica. Majanthemum bifolium. Specii caracteristice: – . oligotrofe. I. Stratul arborilor. Soluri: prepodzoluri. Alte specii importante: Lycopodium annotinum.00C. 12. 1000–1200 mm în sud. 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). 17.

Doniþã et al. Rubus idaeus. Vaccinium myrtillus. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Doniþã et al. Sorbus aucuparia.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. mezobazice. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Roci: mai ales roci silicioase. Valoare conservativã: mare. Senecio nemorensis. în petece de mãrimi diferite. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). Doniþã. Deschampsia flexuosa.4. 1990. Adenostyles kerneri. oligoterme. de tip Hylocomiun. I. de regulã bine dezvoltat. Luzula luzuloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Oxalis acetosella. Biriº. Dryopteris dilatata. Literaturã selectivã: Wraber 1962. Veronica urticaefolia. A. Hylocomium splendens. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Polytrichum juniperinum. Pãduri (4) Rubus idaeus. nu acoperã complet solul.a.0–1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. Chrysosplenium alternifolium. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). filix-femina. stagnosol. Alte specii importante: Aconitum toxicum. P. Campanula abietina. Soldanella hungarica.2. Biriº. Homogyne alpina. 1990. sylvatica). Alte specii: Athyrium distentifolium. Ranunculus carpaticus. Athyrium distentifolium. Hieracium rotundatum. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). I. Muºchi: Dicranum scoparium. Boºcaiu 1971. Coldea 1991. mezotrofe. P = 1000–1300 mm. Valeriana tripteris. ude (înmlãºtinate). sylvatica). 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. Vaccinium myrtillus º. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. carpatice. Doniþã. D. acide-slab acide. Senecio nemorensis. commune. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. filix-mas. brad (Abies alba). pe vâlcele umede. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. 246 . Suprafeþe: mici. Moneses uniflora. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). Literaturã selectivã: Coldea 1991. Raþiu 1967. Myosotis sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. dominat de Luzula sylvatica. filix-femina. Campanula abietina. Clima: T = 3. Dryopteris dilatata. A. Stratul arbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. higrofite. Symphytum cordatum. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: de tip gleisol. Stellaria nemorum. Doronicum austriacum.50C. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. pe lângã izvoare.HAB: 42. în etajul boreal. Redactat: N. Redactat: N. Stratul muºchilor: variabil. Pleurozium schreberi. Oxalis acetosella. Paris quadrifolia. Rhitidiadelphus triquetrus.

Roci: variate. Suprafeþe: circa 6. Clima T = 6. Literaturã selectivã: Coldea 1991. wulfianum. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Roci: în mare parte fliº. depresiuni. profundemijlociu profunde.000 de ha. strictum. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. umede.HAB: 42. mesteacãn (Betula pendula. S. higrofite. squarrosum. Soluri: de tip eutricambosol. extrem oligobazice. are acoperire redusã.8–2. I. Soluri: turbosoluri. culmi late. Stratul muºchilor este gros. palustre. Suprafeþe: circa 100. restul în Munþii Apuseni. puþin în Carpaþii Occidentali (6. P = 800–1300 mm. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.60C.000 de ha). Sphagnum girgensohnii. V. Polytrichum. acoperã complet solul.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. russowii. Doniþã. Melampyrum sylvaticum.0–4. S. de 40–70%. 247 .2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. Biriº. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum. vitis-idaea. umede-ude (înmlãºtinate). P. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. în etajul boreal. platouri.000 ha). Eriophorum vaginatum. ticum. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã. Doniþã et al. Polytrichum comune. Compoziþie floristicã: Bazania triloba. B. eu-mezobazice. în parte scheletice. Climã: T = 5. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. Vaccinium myrtillus. Stratul arbuºtilor lipseºte. recurvum. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. Deschampsia flexuosa. S. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. Oxycoccus microcarpus. P = 800–1200 mm.000 ha. S. slabmoderat acide. cu expoziþii în general umbrite. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. relativ dezvoltat. Stratul arborilor. foarte acide. 1990. terase.000). oligoterme.2. în etajul nemoral. Relief: versanþi cu pante medii-mici. de tip Vaccinium. cu specii de Sphagnum. pubescens). districambosol.4. Valoare conservativã: foarte mare.00C. S. în general acide.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. oligotrofe.HAB: 42. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. eu-mezotrofice.

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Lamium galeobdolon.4. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). Symphytum cordatum. ulm de munte (Ulmus glabra). iar. Doniþã. în proporþii diferite. Täuber 1987. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). Borhidi 1971. în majoritate în Carpaþii Orientali (6. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Rubus hirtus. Lonicera xylosteum. Mercurialis perenis. Carex sylvatica. Stratul arbuºtilor. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Milium effusum.000 ha. Dryopteris filix-mas. de ordinul 7. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa. Biriº. Dentaria glandulosa. Salvia glutinosa. Redactat: N. în etajul nemoral. Suprafeþe: restrânse. Galium odoratum. Doniþã et al. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Sanicula europaea. Literaturã selectivã: Soó 1964.HAB: 42. Senecio nemorensis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. Geranium robertianum. Euphorbia amygdaloides. Viola reichenbachiana º. fag (Fagus sylvatica). 248 . Coldea 1991. acoperirea de 80–100%. Athyrium filix-femina. dezvoltat variabil în funcþie de luminã.a.2. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. I. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). 1990.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Picea abies.000 ha). Rosa pendulina. în amestec. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. Stratul arborilor.

Biriº. neutre în orizonturile cu schelet. Symphytum cordatum. Relief: platouri. mezofite. sylvatica). Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. hidric echilibrate. Myosotis sylvatica. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mezo-eubazice. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. P = 950–1300. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã. Sambucus nigra. Rosa pendulina. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. Literaturã selectivã: Doniþã et al.4. Staþiuni: 1200–1600 m. racemosa.50C. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. în etajul boreal. 1990. oligomezoterme. 249 . uneori larice (Larix decidua). slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. fãrã schelet sau slab scheletice.. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. terase. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. rar fag (Fagus sylvatica ssp. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. Alte specii: Carex remota. S. Valoare conservativã: foarte mare. mezofile. greu permeabile.50C. Petasites hybridus. soluri de tip redzinic.a. Suprafeþe: reduse. coame. Dentaria glandulosa). mesteacãn (Betula pendula).2. format din Corylus avellana. scoruº (Sorbus aucuparia). Piatra Craiului. Stratul arbuºtilor. Stratul arborilor. sylvatica). marne. superficiale-mijlociu profunde. brad (Abies alba). Sorbus dacica. Redactat: N. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Lonicera nigra. Roci: calcaroase. prepodzol. luvosol. pe calcare (Ceahlãu. Stratul arborilor. culmi late. Climã: T = 7. Salix silesiaca.5– 1. Stachys sylvatica º. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Oxalis acetosella. Apuseni). oligomezobazice. moderat-slab acide în orizontul superior. oligo-mezoterme. Equisetum sp. Salvia glutinosa. Retezat. scheletice. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. P = 700–900 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). Lotrului. compus din molid (Picea abies).HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. 26–33 pentru brad la 100 de ani. Soluri de tip eutricambiosol. Doniþã. Chrysosplenium alternifolium. Ciucaº. moderat – puternic acide. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. profunde. I. ude.0–4. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. gresii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Abies alba. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. Clima: T = 4. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. oligo-mezotrofe.

Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. Dicranum scoparium.a. platouri. mari ºi expoziþii diferite.50C. Mercurialis perennis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Fragaria vesca.). acide. din care 6.000 de ha. º. Carex sylvatica. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum. Relief: versanþi cu înclinãri. Viola biflora. Stratul arborilor. umede. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. P = 900–1200 mm.2. rar culmi. Soluri: de tip podzol.500 în Carpaþii Occidentali.500 de ha în Carpaþii Meridionali. Valoarea conservativã: moderatã. Doniþã. la altitudini mari ºi Pinus mugo. 6000 în Carpaþii Orientali. Primula leucophylla. Stratul arbuºtilor lipseºte. Anemone rannunculoides.HAB: 42. oligotrofice. Huperzia selago. Clima: T = 4. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Polytrichum formosum. 1990. Redactat: N. prepodzol. Luzula luzuloides. 2. iar în amestec brad (Abies alba). mijlociu profundesuperficiale. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Astrantia major. etc. Doniþã et al. în general. Cortusa matthioli. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. Literaturã selectivã: Coldea 2002. Tortella tortuosa. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. Oxalis acetosella. scoruº (Sorbus aucuparia).25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. Specii caracteristice: Doronicum columnae. Thalictrum aquilegiifolium. Mnium undulatum. Campanula abietina. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. Suprafeþe: circa 15. Homogyne alpina. Asplenium viride. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. oligobazice. Vaccinium myrtilus. Saxifraga rotundifolia. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. Galium album º. Euphorbia amygdaloides.a. Lamium galeobdolon. Alte specii importante: Polystichum aculeatum.4. Cystopteris fragilis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. Geranium robertianum. Vaccinium myrtillus. Stratul muºchilor.5–3. Dentaria glandulosa. Stellaria nemorum. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum. 250 .

Fagus sylvatica. Rubus hirtus. Dryopteris dilatata. I. C.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. D. Stellaria nemorum. Biriº. Oxalis acetosella. Huperzia selago. Lamium galeobdolon. Fragaria vesca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Melampyrum sylvaticum. Doniþã et al.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. Senecio nemorensis. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Lycopodium annotinum. Hieracium rotundatum. Redactat: N.4. Polygonatum verticillatum. A. Epilobium montanum. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare.HAB: 42. distentifolia. Doniþã.2. Gentiana asclepiadea. 1990. 251 . Veronica urticifolia. Calamagrostis arundinacea. filix-mas.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Coldea 1991. villosa. Specii caracteristice. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº).

Lonicera xylosteum.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. gorun (Quercus petraea). Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Helictotrichon decorum. alte roci acide. exclusiv. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. criptopodzol. Roci: calcare. Spiraea chamedrifolia. frecvent cu stânci la suprafaþã. Saxifraga paniculata. Clima: T = 7–40C. dominat de Sesleria rigida. Thymus comosus. Poa nemoralis. Valoare conservativã: foarte mare. Fragaria vesca. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu).4. Hieracium bifidum. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. I. Suprafeþe: circa 9. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. D. Veronica chamaedris. Soluri: de tip rendzinã. din pin silvestru (Pinus sylvestris). Bupleurum falcatum. expoziþii însorite. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. însoriþi. superficiale– mijlociu profunde.a. Rhamnus cathartica. P = 800–1000 mm. carthusianorum. cu posibile deficite temporare. Rosa pendulina. Calamagrostis arundinacea. Knautia dipsacifolia. Cotoneaster integerima. Euphorbia amygdaloides. izolat. neutre. hidric echilibrate. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Vaccinium myrtillus. Coldea 1991. oligobazice. Roci: gresii silicioase. în etajul superior. Stratul arborilor. Clima: T = 7–50C. mesteacãn (Betula pendula). scoruº (Sorbus aucuparia). puternic acide. eutrofice.HAB: 42. în etajele nemoral ºi boreal. Soluri: de tip podzol. vitis-idaea º. Suprafeþe: câteva sute de ha. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. în etajul nemoral. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). Tanacetum vulgare. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. frecvent scheletice. Melampyrum sylvaticum. profunde-mijlociu profunde. Hepatica nobilis. Euphorbia salisburgensis. Stratul arborilor. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. Dianthus spiculifolius. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. oligotrofice.5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. compus. Asperula capitata. Campanula persicifolia. din pin silvestru (Pinus 252 . Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. V. compus. P = 900–1000 mm.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963.2. Scabiosa columbaria. Biriº. Corylus avellana.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. Orthilia secunda. Redactat: N. culmi. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. eubazice hidric echilibrate. Specii caracteristice: Sesleria rigida. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica).

Stratul 253 . Valoare conservativã: foarte mare. Suprafeþe: foarte reduse. P = 1000–1100 mm.HAB: 42. Athyrium filix-femina.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. oligotrofice. mesteacãn (Betula pendula). molid (Picea abies). Veronica urticaefolia. Doniþã et al. scheletice. V. Biriº. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. brad (Abies alba).4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Anthennaria dioica. Doniþã. Soluri: de tip podzol.4. 1990. oligobazice. Pãduri (4) sylvestris). criptopodzol. Campanula abietina.2. are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Hypnum cupresiforme. Poa nemoralis. Calluna vulgaris. în etajul nemoral. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). câteva zeci de ha. Roci: gneise. Cladonia sp. superficiale. Calluna vulgaris. Leucobrium glaucum. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. Oxalis acetosella. vitis idaea º. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Dryopteris filix-mas. hidric optimale. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. foarte acide. boreale ºi balcanice. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.a. ºisturi. Coldea 1991. Deschampsia flexuosa. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). dominat de Vaccinium myrtillus. Calamagrostis arundinacea. cu Leucodon sciuroides. Clima: T = 5–30C. I. Stratul de muºchi ºi licheni. Polypodium vulgare. Vaccinium myrtillus. Luzula luzuloides. Gentiana asclepiadea. Monotropa hypopitys.

Valoare conservativã: foarte mare. Brachypodium pinnatum. hidric echilibrate. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: calcare. molid (Picea abies). Digitalis grandiflora. Deschampsia flexuosa. Specii caracteristice: Genista radiata. Valoare conservativã: foarte mare. Vaccinium myrtillus. în etajul nemoral. stâncãrii. Betula pendula. Pop 1988. eutrofice. Literaturã selectivã: Coldea et A. Sorbus cretica. Alte specii importante: Arabis hirsuta.662 Banat pine forest EUNIS: G3. scheltice. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. Specii caracteristice: Daphne blagayana. Stratul arbuºtilor. tomentosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Asperula capitata. divergens. Luzula luzuloides.HAB: 42. Iris ruthenica. banatica. brad (Abies alba). cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Bruckenthalia spiculifolia. Rhamnus saxatilis. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. borbasii. Alte specii: Achillea distans. compus din Cotoneaster integerrima. Redactat: N. Cornus mas. dominat de Carex humilis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. 254 . conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. Pãduri (4) arborilor. cu posibile deficite vara. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). Sesleria rigida. Ceterach officinarum. Hieracium bifidum. Biscutella laevigata. Relief: versanþi abrupþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Cotinus coggygria. C.2. Clima: T = 9–70C. Juniperus communis. alun turcesc (Corylus colurna). Dianthus petraeus. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Campanula kladniana. local Syringa vulgaris. Coldea 1991. Soluri: de tip rendzinã. format din specii acidofile.a. Stratul arborilor. slab dezvoltat. în etajul superior. vitis idaea º. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. superficiale. Doniþã. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. compus. Cytisus hirsutus. Rãspândire: în Munþii Cernei. S. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Festuca xanthina. însoriþi. I. C. gorun (Quercus petraea). are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). V. P = 900–1100 mm.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. Biriº. eubazice. tei (Tilia platyphyllos). slab dezvoltat.4. Calamagrostis arundinacea. Anthemis carpatica. Genista janensis.

S. Viola hirta º.a.4. Redactat: N. Coldea 1991. 1990. rigiditum. Libanotis montana. Doniþã. Scabiosa banatica. Doniþã et al. Pãduri (4) Hypericum rochelii. Seseli gracile. Teucrium montanum.2. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. I. Biriº.

Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. brad (Abies alba).HAB: 44. Literaturã selectivã: Coldea 1991. scheletice. Impatiens noli-tangere. Climã: T = 7. sub formã de pietriºuri. Prunus padus. I. calcaroase ºi silicioase. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Dryopteris filix-mas. superficiale.a. P = 800–1200 mm. Alnion incanae. Pãduri (4) 2. Carex remota. Stellaria nemorum. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. Redactat: N. Tussilago farfara º. Cardamine impatiens.4.3. Roci: variate. mezotrofice. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. Doniþã. P. Alte specii importante: Angelica sylvestris. Corylus avellana. Chaerophyllum hirsutum. Lonicera xylosteum. în etajul boreal. boreale. Relief: lunci montane înguste. Suprafeþe: circa 4. obiºnuit puternic dezvoltat. fag (Fagus sylvatica). Doniþã et al. Athyrium filix-femina. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). Specii caracteristice: Telekia speciosa. Biriº. Festuca gigantea.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana.5–20C. kablikianus. 1990. Geranium phaeum. 256 . gleiosol. acide. Ranunculus repens. mezobazice. compus din Salix triandra. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali.4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Circaea lutetiana. Soluri: de tip litosol. Stachys sylvatica. Cirsium oleraceum. permanent umede-ude. Myosotis sylvatica. Salvia glutinosa. versanþi umeziþi de izvoare.a.2. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Glechoma hederacea.000 ha. nisipuri grosiere. Aegopodium podagraria. Petasites hybridus. Oxalis acetosella. Mentha longifolia. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul arborilor. Matteuccia struthiopteris..

4. Crataegus monogyna. Stellaria nemorum. Viburnum opulus. Galium aparine. Brachypodium sylvaticum. Impatiens noli-tangere. 257 . ulm (Ulmus laevis). 1990.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Bidens tripartita. Glecoma hederacea. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. Soluri: de tip aluviosol. compus din Frangula alnus. Salvia glutinosa.HAB: 44. Solanum dulcamara. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Sambucus ebulus. Eupatorium canabinum.HAB: 44.ºi intracarpatice. Clima: T = 10–7.2. alba). Rãspândire: în luncile râurilor. Lamium galebdolon. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. plop negru ºi alb (Populus nigra. Myosotis palustris. Carex remota. eutrofice. Sambucus nigra. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. P. Tussilago farfara º. Redactat: N. Matteucia struthiopteris. S.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. frecvent liana Humulus lupulus. Circaea lutetiana. P = 600–900 mm. frecvent scheletice. umed-ude.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Doniþã et al. sanguinea. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Specii caracteristice: Alnus glutinosa. din care 2. Ranunculus repens. jugastru (Acer campestre). Relief: terase joase ºi maluri de râuri. superficiale-mijlociu profunde. Biriº. sãlcii (Salix fragilis. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. eu-mezobazice. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Stratul arbuºtilor. Corylus avellana.50C. Doniþã. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). dezvoltat variabil. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. în etajul nemoral.000 ha. Geranium robertianum. Mentha longifolia. Alnion incanae. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. alba). din toate regiunile de dealuri peri. Stratul arborilor. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Ficaria verna.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. Literaturã selectivã: Coste 1980. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Petasites albus. I.a. Suprafeþe: circa 4.

Argeº. elongata. P. C. permanent ude.50C. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia). Suprafeþe: circa 2. Rãspândire: în toatã România. P = 500-700 mm. Sambucus nigra. ambele subzone.000 ha din care 1.2234. rar. Polygonum hydropiper. Solanum dulcamara. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”).).HAB: 44. Olt. Suprafeþe: circa 40.434. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Symphytum officinalis. În trecut. frasini (Fraxinus sp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare.) ºi ulmi (Ulmus sp.2. Corylus avellana.000 ha din care 24. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare.43. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. în luncile râurilor mari. Valoare conservativã: foarte mare. I. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. Siret. Staþiuni: Altitudini 15–150 m. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. Doniþã et al. Climã: T = 11–9. C. Viburnum opulus. Someº. Galium palustre. Hottonia palustris.0–9. Specii caracteristice: Carex elongata. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale.000 în sud. paniculata.a). Fraxinus excelsior or F. Galeopsis speciosa. Caltha palustris. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. Roci: argile aluviale. Biriº.000 ha în vestul României. Literaturã selectivã: Soó 1963.000 ha în est ºi 8. eubazice. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Ranunculus repens. de 20–22 m la 100 de ani. în mlaºtini din lunci (Jiu. U.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. Stratul arborilor. mite.4. Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago. mai rar inundabile din 258 . Timiº. profunde. acutiformis. în ambele subzone.50C. Relief: terase înalte plane. º. C. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. Stellaria aquatica.a. Clima: T = 11. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. Peucedanum palustre. ce coboarã din Carpaþi (Prut. Evonymus europaeus).000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. riparia. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. Salix cinerea. minor. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. Cornus sanguinea. Câlniºtea etc. eutrofice. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. în zona pãdurilor de stejar. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine.a. Redactat: N. În sud ºi est. Doniþã. 8. Jiu. paniculata º. P = 500–700 mm. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). 1990. Soluri: de tip gleiosol. în locuri umede cu specii de Carex (C. C. Mureº.

T. umede. pietriºuri. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº).365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. cordata). Soluri: de tip aluviosol.4. stejar pedunculat (Quercus robur). Stratul arborilor.HAB: 44. fragilis). hirsuta. Circaea lutetiana. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. Suprafeþe: circa 5. Physalis alkekengi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Populus nigra). Doniþã. Prunus spinosa. Carex pilosa. Alnion incanae. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). reichenbachiana º. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. în etajul nemoral. Geranium phaeum. dezvoltat variabil. eutrofice. mezobazice. Impatiens noli-tangere.2.a. Pyrus pyraster. cu dominarea speciilor Rubus caesius. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. I. în parte. Doniþã et al.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. Glechoma hederacea. mijlociu-profunde. pallisae). 1990. umede. Aegopodium podagraria. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. în etajul superior. nisipoase.000 ha. nemorale. Sambucus nigra. Stratul arbuºtilor. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. V. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. S. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Ulmus laevis (Populus alba). Lysimachia nummularia. Specii caracteristice: – . P = 450–600 mm. rar Acer tataricum. Biriº. Polygonatum latifolium. în zona pãdurilor de stejari. lutos argiloase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. nemorale. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani.a. profunde. Dactylis polygama. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Roci: aluviuni diverse. ambele subzone ºi. Geum urbanum. Lygustrum vulgare º. Malus sylvestris. Coryllus avellana. mai rar în Lunca Dunãrii. ulm (Ulmus laevis). Pãduri (4) luncile marilor râuri. Frangula alnus. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. din stejar pedunculat (Quercus robur). U. compus din Cornus 259 . Salvia glutinosa. Crataegus monogyna. mai rar plopi (Populus alba. gleizate în adâncime. Stratul arbuºtilor. carpen (Carpinus betulus). Stratul arborilor. uneori scheletice. Eupatorium canabinum. anin negru (Alnus glutinosa). Viola odorata. Solanum dulcamara. sãlcii (Salix alba. eubazice. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. Clima: T = 11–100C. aluviosol. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. Fraxinus angustifolia. mezotrofice. Festuca gigantea. toate în sudul României. compus. G. minor). are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. iar în etajul inferior Acer campestre. Redactat: N. ulmi (Ulmus laevis. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Galium aparine.

Viburnum opulus. P = 400–600 mm. rar. frasin (Fraxinus angustifolia). Galium aparine. 2001. Literaturã selectivã: Doniþã et al.000 ha. Liane prezente Vitis sylvestris. Lysimachia nummularia. Valoare conservativã: foarte mare. mezotrofice-eutrofice. Specii caracteristice: – . în zona pãdurilor de stejar. º. dud (Morus alba) º. Rosa canina. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. mezobazice. Stratul arbuºtilor.HAB: 44. Evonymus europaeus. ulm (Ulmus laevis). Amorpha fruticosa. Alte specii importante: Agrostis stolonifera.a.. ambele subzone. Crataegus monogyna. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate. Althaea officinalis. Clima: T = 11. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra. Eupatorium canabinum. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. Galium aparine. Ranunculus repens. Doniþã I. Suprafeþe: circa 48. º. Physalis alkekengi.a. Prunus spinosa.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. Redactat: N. salcie (Salix alba).a. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. Lycopus europaeus. compus din Cornus sanguinea. profunde. Valoare conservativã: foarte mare. nigra). 1990. Cicuta virosa. de regulã foarte dezvoltat. Glechoma hederacea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Specii caracteristice: – . Melandrium album. Rorippa sylvestris. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. vulgaris. Lysimachia nummularia. Sambucus nigra.a. Soluri: de tip aluviosol. º. Sanda et al. Evonymus europaeus. Doniþã. L. Biriº. Humulus lupulus. Sambucus nigra. Literaturã selectivã: Soó 1957. I. Biriº. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Liane: Clematis vitalba. 260 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. Scutellaria galericulata. în zona de silvostepã ºi de stepã. Doniþã et al. Sanda et al. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Stratul arborilor. Symphytum officinalis. compus din plop alb (Populus alba). 1990. Calystegia sepium. Redactat: N. 2001. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.4. Agrostis stolonifera. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Ranunculus repens. nisipoase. Solanum dulcamara. Vitis sylvestris. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. Pãduri (4) sanguinea. stejar pedunculat (Quercus robur). Lycopus europaeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. Aegopodium podagraria.5–100C.2. umede. Alte specii importante: Althaea officinalis. Clematis vitalba.

mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. relativ argiloase. umede-ude. Suprafeþe: circa 12. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. compus exclusiv din salcie (Salix alba). mezotrofice. Soluri: de tip aluviosol. lutosargiloase. Rãspândire: în toate luncile din România. plopi (Populus alba.000 ha. 261 . Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine. în zona pãdurilor de stejar. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. mai ales în Lunca Dunãrii.4. aproape toate în sudul României. eumezobazice.2.5–100C. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. are acoperire de 100% în tinereþe.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em. afluente.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Stratul arborilor. profunde. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. mai rar Populus nigra). sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis).HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. P = 400–600 mm. Roci: aluviuni. rar anin negru (Alnus glutinosa). zona de silvostepã ºi zona de stepã. Clima: T = 11.

Staþiuni: Altitudini 0–100 m. Frangula alnus. L. Equisetum palustre. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Stratul arborilor. Lythrum salicaria. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. 1966 Doniþã et al. în zona pãdurilor de stejar.4. Stachys palustris. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. 1990. Doniþã et al. Scutellaria galericulata º. Soluri: de tip aluviosol. Redactat: N. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. are acoperire de 100% la vârste tinere. Bidens tripartitus. Doniþã. Iris pseudacorus. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). 1992.HAB: 44. P = 350–550 mm. Olt. Calystegia sepium. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Someº). Lycopus europaeus. Stellaria aquatica º. permanent ude-umede. Biriº.a. Glechoma hederacea.000 ha. iar.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Specii caracteristice: – . mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. Lycopus exaltatus. nigra).a. mezotrofice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Climã: T = 12. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite.a. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. plopi (Populus alba. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. neutre. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. º. pe râurile interioare. Viburnum opulus. Galium palustre. Mentha aquatica. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Equisetum arvense. gleizate. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. vulgaris. Biriº. Specii caracteristice: – . Mureº. Lysimachia nummularia. Valoare conservativã: mare.2. I. Polygonum hydropiper. Roci: aluviuni argiloase. Suprafeþe: circa 23. P. Ivan et al. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Lycopus europaeus.5–100C. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. 262 . Literaturã selectivã: Soó 1957. mai rar anin negru (Alnus glutinosa).66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Bidens tripartita. Eupatorium cannabinum. Solanum dulcamara. 1990. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. Siret. Redactat: N. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. dominat de Polygonum hidropiper. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Valoare conservativã: mare. I. Solanum dulcamara. Sium latifolium. Myosotis scorpioides. Jiu. Doniþã. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. mijlociu profunde.

66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. eubazice. rar Populus alba. Malus sylvestris). pallisae). Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q.5–100C. iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Suprafeþe: reduse. rar inundabile. profunde. Salix alba. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. compus. U.HAB: 44. gleizate în profunzime. dud (Morus alba). din luncã. Stratul arborilor. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Stratul arbuºtilor. laevis). are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. cu posibile deficite în timpul verii. câteva mii de ha.4. luto-argiloase. Clima: T = 11. P = 400–500 mm. în etajul superior. slab acidneutre. ulmi (Ulmus minor. eutrofice. Relief: terase. aluviosol.2. hidric echilibrate. jugastru (Acer campestre). Soluri: de tip eutricambosol. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. corcoduº (Prunus cerasifera). în zona de silvostepã ºi zona de stepã.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. frasin (Fraxinus angustifolia. 263 . pedunculiflora). F. Roci: aluviuni luto-argiloase.

Stratul arborilor. tenuifolius. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.6–1. Vincetoxicum hirundinaria. Brachypodium sylvaticum. sepium. Literaturã selectivã: Simon 1960. eutrofice. Alte specii importante: Althaea officinalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. E. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. 264 . Calystegia. Iris pseudacorus. compus. canescens). pallisae. Clematis vitalba. Redactat: N. Rhamnus catharticus. P. Biriº. Glechoma hederaceea. Q.HAB: 44. iar în etajul inferior din Malus sylvestris. Soluri: de tip psamosol. pedunculiflora. Valoare conservativã: foarte mare. Cornus sanguinea. Staþiuni: Altitudini 3–5 m. Doniþã et al. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. F. în locuri joase Carex acutiformis.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. Vitis sylvestris. Carex michelii.2. Q. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. C. Liane: Periploca graeca. umed-reavãne. pallisae. Solanum dulcamara. Redactat: N. Eupatorium cannabinum.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Q. tomentosa. Doniþã et al. Literaturã selectivã: Simon 1960. Polygonatum latifolium. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. Humulus lupulus. Roci: nisip cochilifer. liane: Vitis sylvestris.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. verrucosus. Frangula alnus. 1990. Fraxinus angustifolia. Ligustrum vulgare. Berberis vulgaris. Stratul arbuºtilor. slab humifere. Biriº. Leonurus cardiaca. compus din Crataegus monogyna.a. profunde. Suprafeþe: circa 1600 de ha. Convallaria majalis. Valoare conservativã: foarte mare. P. Symphytum officinalis. pedunculiflora. între dunele de nisip. Evonymus europaeus. Galium rubioides. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. eubazice. Dactylis polygama. pallisae). F. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Doniþã. Rhamnus cathartica. Populus alba. plopi (Populus alba. P = 350–450 mm. Specii caracteristice: – . compus din Crataegus monogyna. Prunus spinosa. Glechoma hederacea. dominat de Rubus caesius. Clematis vitalba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Pãduri (4) bine dezvoltat. Fraxinus angustifolia. Geum urbanum. I. Asparagus officinalis. 1990.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. Doniþã. Lysimachia vulgaris. Ligustrum vulgare. Krausch 1965. în etajul superior. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Phragmites australis º. Specii caracteristice: – . în zona de stepã. A. Symphytum officinalis º. F. Pyrus pyraster. tremula. pedunculiflora).a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. frasini (Fraxinus angustifolia.5– 110C. Brachypodium sylvaticum. Hedera helix. cu apa freaticã la 0. puþin adânci (1–2 m).) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.2 m.) ºi frasini (Fraxinus sp. puternic dezvoltat. Clima: T = 11.

HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1.5– 110C. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene. frasini (Fraxinus sp. compus din stejar pedunculat (Quercus robur). umed-ude. Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Staþiuni: Altitudini 0–5 m. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. plopi (Populus alba. localizat pe fundul depresiunii. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã. cu participarea Fraxinus pallisae. Soluri: de tip psamosol. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. 265 . bogate în humus. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. tremula). Suprafeþe: circa 250 ha. eubazice. pe margini.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960). profunde. din Delta Dunãrii. Climã: T = 11. eutrofice.4. P = 350–450 mm.2. mai rar. în zona de stepã.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.). Quercus penduculiflora. anin negru (Alnus glutinosa). P. Roci: nisip cochilifer. Stratul arborilor.

R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. dominat de Vaccinium myrtillus. Stachys palustris. Carex acutiformis. compus din rariºti de molid (Picea abies). higrofite. S. I. palustre. capillifolium). Specii caracteristice: S. strictum. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. Convallaria majalis. Glechoma hederacea.HAB: 44. wulfianum. Scutellaria galericulata º. Coldea 1991. Doniþã. Soluri: histosoluri. Oxycoccus microcarpus.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. gros. Stratul arbuºtilor.00C. Poa trivialis. S. Stratul arborilor. russowii. Calystegia sepium. Relief: depresiuni. Suprafeþe: reduse. Doniþã et al. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). 1990. dominat de specii de Sphagnum (S. Lucina etc. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. S. I. au acoperire de 10–20%. Periploca graeca. echinata. Humulus lupulus. Carex canescens. B. 266 . Calamagrostis arundinacea º. vitis-idaea. Pop 1960. recurvum. Biriº. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. C. P. S. Frangula alnus º. Alte specii importante: Orthilia secunda. S. Huperzia sellago. Specii caracteristice: – . Symphytum officinale. Doronicum austriacum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. russowii. S. uneori mai mult. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. Myosotis sylvatica. S. Pleurozium schreberi. în locurile cele mai joase. Pãduri (4) cus nigra. din Munþii Parâng. Heracleum sphondylium.4. pentru tinov: S. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. mai rar versanþi slab înclinaþi. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. Redactat: N. alãturi de care frecvent apare V. P = 950–1200 mm.a. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: I. Climã: T = 5. din Munþii Apuseni ºi alte masive. Fraxinus angustifolia. Krausch 1965. Substrat: turbã acidã.a. Literaturã selectivã: Simon 1960.a. palustre. Lycopodium annotinum. Liane: Vitis sylvestris. Pinus sylvestris. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. squarrosum.A.). oligotrofe. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. S. quinquefolium. Alnus glutinosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. platouri. oligoterme.a. Crataegus monogyna. Doniþã. Crepis paludosa.5–3. Polytrichum commune. rossowii. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. Populus alba. nana). wulfianum. squarrosum. câteva mii de ha. Galium rubioides. Cornus sanguinea. S. Calispogea sphagnicola º. Biriº. bine dezvoltat. ªtefureac 1977. Stratul muºchilor. Lysimachia nummularia. Coronilla varia. Redactat: N.2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius.

Structura: Syringa josikaea.50C. Carex brizoides. Clima: T = 7. endemit carpatic. 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. 267 .8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al.2. Cu toate acestea.8–7.5. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. cu pH = 5. Soluri: districambosoluri umede.4. în vãi. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. Dipsacus pilosus. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Substrat: acid. P = 800–900 mm.0–5. Stellaria nemorum. Angelica sylvestris. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. ajungând la o acoperire de pânã la 75%. 1953).HAB 1999: 31. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Valea Aleului). 1938 em. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. Relief: vãi montane înguste. Fiind situat la limita fãgetelor. Oberd. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m.

Agrostis canina. unde ea este dominanta.50C. Mihãilescu S. silicioase sau calcaroase.2. Carex rostrata. Lamium galeobdolon. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. Cardamine impatiens. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Dryopteris filix-mas. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. Rãspândire: Carpaþii Orientali.5–4. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. Geranium robertianum. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). Redactat: Simona Mihãilescu. oligoterme. Are o înãlþime redusã. de 50–70%. Stratul arborilor este scund. Pãduri (4) filix-femina. Galium schultesii. cu multe relicte. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. în marginea turbãriilor (zonele de lagg). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. specii de graminee. compacte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. Relief: zone montane depresionare. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. Valoare conservativã: mare. Luzula sylvatica). unde turba este subþire. mezo ºi higrofile. Galeobdolon luteum. dar ºi pe cele drenate. Juncus effusus. Eriophorum vaginatum. Suprafeþe: < 10 ha. Sanda et al. Soluri: histosoluri. numai sporadic. Roci: diverse.). Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. 2005 (ined. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. Luci). R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1984. Mai sunt prezente. cu exces de umiditate. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. de 10–20 cm. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . habitat endemic în Munþii Apuseni. dar însoþeste numai alte dominante. în pâlcuri. 2001. Raþiu et al. Vaccinium vitisidaea. Alnus incana.4.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. Specii caracteristice: Syringa josikaea. Clima: T = 7. Alte specii: Salvia glutinosa. P = 600–1050 mm. Literaturã selectivã: Coldea 1994.

Staþiuni: Altitudini: 400–850 m.: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. de la 10–75%. Carex canescens. Pãduri (4) 30–65%. Lepidozia reptans. nisipuri. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. Tetraphis pellucida. Riparian willow formations CORINE: 44. Dryopteris carthusiana. Pohlia nutans. Suprafeþe: 10–100 ha. Agrostis canina. în Carpaþii Orientali. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Pleurozium schreberi. Carpaþii Occidentali. Literaturã selectivã: Coldea et al. Roci: aluviuni grosiere. 1997. Polytrichum strictum. Cystopteris montana. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. în special dupã revãrsãri. Sphagnum magellanicum.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. Luzula sylvatica. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã. Empetrum nigrum. Sphagnum capillifolium. P = 750–850 mm. Vacinium myrtillus. Rãspândire: intrazonal pe vãi. Structura: Fitocenoza este instalatã primar.2. Subcarpaþii Moldovei. Eriophorum vaginatum.111 Willow-tamarisk brush PAL. Valoare conservativã: foarte mare. Dicranum scoparium. Juncus effusus. Alte specii importante: Pinus sylvestris.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. Polytrichum commune. Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. Climã: T = 8–60C. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). Picea abies.HAB 1999: 44. Sphagnum centrale. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. Vaccinium vitis-idaea. cu specii relictare. Polytrichum strictum. Sanda. cu regim trofic ºi hidric alternant.4. ªtefãnuþ 2004. glutinosa). Relief: albia majorã a râurilor de munte. Peucedanum palustre. Sphagnum magellanicum. Carpaþii Meridionali. habitate rare. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Carex rostrata. Sphagnum capillifolium. Oxalis acetosella. Sphagnum russowii. Sphagnum centrale. argile. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens.

Mentha longifolia. Saponaria officinalis.50–0. 1984. împreunã cu Trifolium pratense. Dactylis glomerata. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. Lycopus europaeus. Salix elaeagnos. Ranunculus repens. Glechoma hederacea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Salix fragilis. Alnus incana. D. Valoare conservativã: mare. habitate protejate Emerald. Alnus incana. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Drãgulescu 1995.50 m. Tussilago farfara. ªuteu 1972. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica.2. Agrostis stolonifera. Ardelean 1981. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Tussilago farfara. Paucã-Comãnescu 2004. cu înþelenire redusã. N. Lycopus europaeus. Sanda et al. Fagus sylvatica. Lysimachia nummularia. Mititelu et col. 1987. Literaturã selectivã: Coldea 1990.50–2. 1970. Trifolium pratense. la 0. Festuca pratensis. iar înãlþimea variazã între 0. ªtefan et al. Specii caracteristice: Salix purpurea. D. Aegopodium podagraria. Salix triandra. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. Myricaria germanica. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens.4. Fagus sylvatica. Humulus lupulus. existând un al doilea strat. Sporadic. Agrostis stolonifera. fiind frecvent distrus de viituri. Cirsium oleraceum. 270 . Aegopodium podagraria. Acoperirea stratului este de 40–75%. încã bine reprezentate în România. Mititelu.75 m. 1997. 1977. fiind asociat cu Salix purpurea. Epilobium dodonaei. Raþiu et al. inferior. Alnus glutinosa. Barabaº 1975. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%. Dihoru 1975. Pázmány 1969. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. Calamagrostis pseudophragmites.20 cm. Calystegia sepium. Fink 1977.

ca ºiruri de tufe. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. foarte aproape de cursul apelor. Heracleum sphondylium. Morus alba. Alnus incana. 271 . Roci: sedimentare. Moldova Veche. Valoare conservativã: mare. în special Salix purpurea. încã bine reprezentate în România. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). 1971. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Arctium tomentosum. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Myosoton aquaticum. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. de tipul prundiºului. Populus nigra. Mititelu et al. 1992. de obicei peste loess.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Distribuþia fitocenozei. Salix viminalis. Mititelu et al. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol.2. Aniþei 2001. Calamagrostis pseudophragmites. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. eu-mezotrofe. Petasites hybridus. În Moldova. Relief: vãi largi. Pojejena). Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. Cirsium oleraceum. Mititelu et al.HAB 1999: 44. dar ºi Salix fragilis.50C. Reynoutria japonica. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Artemisia vulgaris. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Amorpha fruticosa. de regulã de cca 1 m. 1987. Dihoru et al. habitate protejate Emerald. Troficitate variabilã. 1992. Eupatorium cannabinum. Rubus caesius. P = 550–850 mm.8–6. pornind de la 2–3 m. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. Drãgulescu 1995. Suprafeþe: > 100 ha. Salix alba sau Alnus incana. Galeopsis speciosa. Saponaria officinalis. Câmpia Românã ºi Olteniei. Alte specii importante: Salix alba. Artemisia absinthium. Buzãu. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Cucubalus baccifer. Alnus glutinosa. Urtica dioica. argilei. Calystegia sepium. Salix purpurea. Urtica dioica. Dubova. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Arctium tomentosum. dar ele acoperã un alt strat. Prahova.4. Salicetum triandroviminalis (Tx. Angelica sylvestris. Todor et al. 1973. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Artemisia vulgaris. Cirsium arvense. 1993. Helianthus decapetalus. Înãlþimea acestora este mare. Mititelu et al. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Rãspândire: intrazonal. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. Csürös et al. Syn. Sãmãrghiþan 2001. Valea Argeºului). este totdeauna primarã ºi pionierã. cel puþin în aceste fitocenoze. Angelica sylvestris. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. mezoterme. 1931) Lohm 1952. Bârlad. Artemisia absinthium. Rudbekia laciniata. Siret). Angelica palustris. Valea Bahlui. Doniþã ºi col. Echinocystis lobata. 1968. 1970. Chaerophyllum bulbosum.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. cu terasele inferioare late.121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Dihoru 1975. Humulus lupulus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra.121 Almond willow-osier scrub PAL. în funcþie de depunerile postinundare. Valea Someºului). nisipului. Climã: T = 9. Specii caracteristice: Salix triandra. Cirsium arvense. Salix fragilis. dominantã fiind Salix triandra.

112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br.00C. slab hidrofile. în Delta Dunãrii. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). Moor. Suprafeþe: > 100 ha. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3. nisipuri.: Calamagrostio epigei. nisipuri sãrace. dune marine.2. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. P = 500-800 mm anual. cu o succesiune de marne. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. de-a lungul râurilor. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct. Non.6-7. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. 272 . argile.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al.4. argile nisipoase.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Climã: T = 10. uneori salinizate. rom. Câmpia Moldovei ºi Munteniei. euritrofe. Delta Dunãrii. Rãspândire: Subcarpaþii. Roci: psamito-pelitice.-Bl. prundiºuri.HAB 1999: 44.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. cu tendinþe oligotrofe. et Volk 1940 Syn.

Chamaenerion dodonei. uneori la mai mult de 50 cm. et Mititelu D. ªtefan N. Gypsophila trichotoma. Rosa canina. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. Gypsophila trichotoma. Campanula sibirica. 1994. Carpinus betulus (juv. Pimpinella saxifraga. Agrostis solonifera. în Delta Dunãrii.). Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. ierburile cresc înalte. Clematis vitalba. Asperula cynachica. Cornus sanguinea. Agrostis solonifera. 1994. Bupleurum falcatum. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. Convolvulus persicus.4. Thymus pulegioides. Costicã M. Teucrium chamaedrys. Convolvulus persicus. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. Carex digitata. Bupleurum falcatum. Cãlin G.2. Crataegus monogyna. 273 . Dianthus polymorphus. încã bine reprezentate în România. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. Fraxinus excelsior (juv. et al. Galium verum. 1986. Danciu 1975. Agrimonia eupatoria. între 30–80%. Burduja et al. Salvia nemorosa. Sanguisorba minor. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Teucrium scordium. Parascan. Salix purpurea. în timp ce. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Salix eleagnos (S. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie.). În Delta Dunãrii. Berberis vulgaris. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. Este dominat de: Carex digitata. Teucrium chamaedrys. Dihorul et Negrean 1969. În perioadele umede ale anului. Sanguisorba minor. Asperula cynanchica. ajungând la 30 cm. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Euphorbia seguieriana. Teucrium scordium.1971. habitate protejate Emerald.. incana) Salix purpurea. Dianthus polymorphus. Rubus caesius. Valoare conservativã: mare. ajungând pânã la 80%.

mai ales ssp. – Zelinka 1952. Salix triandra. Suprafeþe: > 100 ha. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Relief – vãi montane. Myosoton aquaticum. Salix alba. Lycopus europaeus. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . înãlþimea variazã. Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Poa nemoralis. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. specii. Roci: sedimentare din material grosier. Eºelniþa. diseminate. 1930) Tschou 1946 Syn. Galium rivale.1 Riparian willow formations CORINE: 44. triandra. Alte specii importante: Salix fragilis. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. Rubus caesius. Mentha longifolia. Cirsium oleraceum. alba. Potentilla anserina. Wendelbg. Celelalte specii de Salix (viminalis.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. Salix viminalis. Stratul ierburilor este în general sãrac. Saponaria officinalis. Valea Dunãrii la Orºova. înguste. cel puþin temporar. în zonele lor mai largi.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. Lunca Oltului. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. P = 750–850 mm. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. Soluri: protosoluri. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m.2. în etajul nemoral (al fagului / gorunului). umede. mezoterme. Specii caracteristice: Salix purpurea. Valea Sadului. Potentilla anserina. Ranunculus repens. Salix eleagnos. Symphytum officinale. purpurea. dar cel mai mult variazã acoperirea. Agrostis stolonifera. Alnus incana. fragilis) participã în proporþii mai mici. Aegopodium podagraria.-Bl. Carpaþii Occidentali.HAB 1999: 44.4. mezoterme ºi eu-mezotrofe. prundiºuri-nisipuri. Equisetum arvense. Mentha longifolia. Salicetum purpureae Soó 1934. Humulus lupulus. Calamagrostis pseudophragmites. 50–70 cm. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Ranunculus repens. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. cu puþine. aluviosoluri cu troficitate variabilã. Symphytum officinale. Salix caprea. de-a lungul cursurilor de apã. Rãspândire: intrazonal.122 Mediterranean purple willow scrub PAL. între 10–70%. Lycopus europaeus. Agrostis stolonifera. Aegopodium podagraria. Alnus glutinosa). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. Eupatorium cannabinum. Carpaþii Meridionali. Clima: T = 9–60C. Alnus glutinosa.

Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. Viburnum opulus. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. Soluri: aluvial turboase. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn. Lonicera nigra. Roci: depozite sedimentare. Juniperus communis. Lythrum salicaria.4. Calamagrostis canescens. 1992. Valoare conservativã: mare. Betula pubescens.5–6. Polemonium caeruleum). Lysimachia vulgaris. Urtica dioica. Evonymus nanus. vãi montane. Spiraea salicifolia. încã bine reprezentate în România. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. Thalictrum aquilegifolium. Scirpus sylvaticus. sectorul N. Relief: depresiuni. Impatines nolitangere. Equisetum sylvaticum. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Specii caracteristice: Salix cinerea. Mititelu et al. Telekia speciosa.50C. Alnus incana.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Csürös et al. Deschampsia caespitosa. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. 1968.: Salix cinerea ass. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . ca în salicetele tipice de zãlog. P = 700–825 mm. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Ranunculus repens. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. în stadiu de nuieliº. apare Alnus incana. Aconitum toxicum. Suprafeþe: > 100 ha. cu umiditate mai redusã. Lonicera nigra. Evonymus nanus. Solanum dulcamara. 1974. Zólyomi 1931. Salix cinerea. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. dupã speciile dominante. Dryopteris filix-mas. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. Padus racemosa. Betula pubescens. 1984.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. Viburnum opulus. Juniperus communis. Ionescu et al. Între dunele din Câmpia Nirului. Myosotis palustris.HAB 1999: 44. mezotrofe.2. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Filipendula ulmaria. habitate protejate Emerald. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Spiraea salicifolia. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Ribes nigrum. Ribes nigrum. Myosotis palustris. 1987.921 Grey willow scrub PAL. între 2-4 m. Poa trivialis. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Polemonium caeruleum. Raþiu et al. Ajuga reptans. Viburnum opulus. Filipendula ulmaria. Lathyrus pratensis. Iris pseudacorus. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. Mititelu 1970. Galium palustre. Lupu 1979. Drãgulescu 1995. Frangula alnus. ajungând la 1 m înãlþime. Evonymus nanus). Climã: T = 7. Frangula alnus. mezotermofile. Angelica sylvestris. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Evonymus nanus. Angelica sylvestris. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Lycopus europaeus. Doniþã et al. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. acidofile. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali.

squarrosum. acidofile. P = 800–900 mm.HAB 1999: 44. alãturi de edificator. Karácsonyi 1980. 2001. În stratul ierburilor sunt dominante. 1989. 276 . gresii calcaroase de Siriu. Majoritatea speciilor sunt higrofile. Aniþei Liliana. 1984. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. Dihoru 1975. Voºlobeni). Climã: T = 8. Populus tremula.9 Alder.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. mlaºtini eu-mezotrofe. aspen. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. de 90%.2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Poa trivialis. Rãspândire: intrazonal. willow. Relief: depresiuni pe vãi montane. Picea abies. swamp wood CORINE: 44. Dobrescu 1981. Soluri: turboase. Siriu. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S. în etajul nemoral. total < 10 ha. Acoperirea asociaþiei. mezoterme. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. Galium palustre. Salix fragilis. Dihoru 1965. Suprafeþe: reduse. Sanda et al 1980. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. 1968. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. Molinia caerulea. Gergely et al. Carex elongata. terasa râului Sadu.50C. dã un aspect compact. Raþiu et al.4. S. Roci: diferite ºisturi. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. Lupaºcu Angela 1999. Myosotis palustris. acide. oak. Ularu et Parascan 1970. Sãmãrghiþan 2001.0–6. flexuosum).

21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn. Dihoru 1975. Staþiuni: Altitudine 10–400 m.5 (3–4 m). Carex contigua. Athyrium filix-femina. Rubus caesius. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Picea abies. pe canale naturale sau sãpate. mezoterme ºi moderat acidofile. Prin desecarea terenurilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Stratiotes aloides. pânã la suprafaþa apei. Brachythecium rutabulum. Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. Carex acutiformis. Salix fragilis. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). Pãduri (4) Eriophorum gracile. Molinia caerulea.HAB 1999: (44. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. Ceratophyllum demersum. Rãspândire: intrazonal. Equisetum fluviatile. Cornus sanguinea.8–1. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Leptodyctium riparium. Carex elongata. Crataegus monogyna. P = 550–750 mm. Valoare conservativã: moderatã. Sphagnum fallax. Galium palustre. Mnium undulatum. Equisetum fluviatile. Crataegus rhipidophylla. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Înãlþimea stratului este de 3–3. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Salix triandra. Drãgulescu 1995. Hydrocharis morsus-ranae. 1968. Populus tremula.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Prunus spinosa. Plagiothecium ruthei. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. frecvent pânã la suprafaþã. Varianta deltaicã a habitatului. Poa trivialis. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Roci: sedimentare. Eriophorum gracile. în anii cu exces hidric. Calamagrostis canescens. Chamaenerion dodonei. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Specii caracteristice: Salix cinerea. Myosotis palustris. Peucedanum palustre. iar acoperirea ajunge la 80–90%. Carex riparia. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Câmpia Românã (Neajlov). Soluri: protosoluri aluviale. Suprafeþe: 10–100 ha.4. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. Carex pseudocyperus. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. Ophioglossum vulgatum. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. Filipendula ulmaria. Sphagnum squarrosum. dupã loc.2. Rorippa amphibia. Thelypteris palustris. Listera ovata. Sphagnum warnstorfii. Chamaenerion dodonei.5 m. Berula erecta. diverse ferigi. soluri aluviale cu apa freaticã. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass.0–8. 1956. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.50C. Climã: T = 11. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. ^ 277 . de-a lungul canalelor. areale restrânse.921 PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Coldea 1991. Delta Dunãrii. Raþiu Fl. Lysimachia nummularia. Relief: în câmpie. cu excepþia deltei. Sphagnum flexuosum. Amblystegium juratzkanum. alãturi de care se pot dezvolta. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. Poa palustris.

Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. în condiþii protejate. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9.5 m. uºor salinizate. litoralul mãrii Negre. mai ales Populus alba. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. Carex riparia. Câmpia Siretului. Lysimachia vulgaris. Valoare conservativã: redusã. Hydrocharis morsus-ranae. canalelor. Solanum dulcamara.HAB 1999: 44. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. iar în tufãriºurile rare.50C.5 m–1 m.2. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. tufele variind între 273–16 kg.4. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). P = 400–500 mm. 278 . în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Phragmites australis. mezo-higrofile. Climã: T = 10–10. Crataegus monogyna. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. marginea canalelor.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. Angelica sylvestris. alcaline. Ranunculus repens. Humulus lupulus. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. intrazonal. Rubus caesius. Rorippa amphibia. Ceratophyllum demersum. pe aluviuni. Stratiotes aloides. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. de-a lungul apelor. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare. Covurluiului. Câmpia Românã. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. de-a lungul râurilor. Cornus sanguinea. Thalictrum lucidum. biomasa este de 14–18 kg / ha. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. pionier. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Delta Dunãrii. Rãspândire: Câmpia Olteniei. Pod. Filipendula ulmaria. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime. Prunus spinosa. sunt mezoterme.5 m ºi pot ajunge la 6–6. Thelypteris palustris. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. acoperirea poate fi de 70–80%. Symphytum officinale. Popescu et al. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Cornus sanguinea ºi specii de arbori. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. Lunca Buzãului.813 Tamarisk thickets PAL. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. ºi este edificatã de specii eurasiatice. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. Alte specii importante: Veronica longifolia. Galium mollugo. Suprafeþe: > 1000 ha. Carex acutiformis. 2004. Lythrum salicaria. Rosa canina. Crataegus rhipidophylla. Berula erecta. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. Paucã-Comãnescu et al. 1997. sãrace. Carex contigua. Structura: Fitocenoza este instalatã primar.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Roci: depozite aluvionare.

Solanum dulcamara. Populus alba. De remarcat este faptul cã. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Rosa canina. dar unele exemplare se ridicã la 1. Polygonum aviculare. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Mentha longifolia. Solanum dulcamara. Mentha longifolia. Stellaria palustris. Melilotus officinalis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Calystegia sepium. habitate protejate Emerald. Trifolium fragiferum. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. Polygonum aviculare.2. Lotus tenuis. cu excepþia gramineelor amintite. Cornus sanguinea.4. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. Hippophaë rhamnoides. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. Althea officinalis. Lappula squarrosa. Althea officinalis. de obicei ºi abundentã. Potentilla reptans.5 m (Althea officinalis). pe râurile interioare. Stellaria palustris. Rhamnus cathartica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. Cynanchum acutum. Cynodon dactylon. Elymus repens. 279 . se întâlnesc constant. Paucã-Comãnescu et al 1997. încã bine reprezentate în þarã. Lappula squarrosa. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Valoare conservativã: mare. Calamagrostis epigeios.

Roman N. Lithrum salicaria. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. subas. terase inferioare. Cucubalus baccifer. Alte specii importante: Rubus caesius. din câmpie. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa. Oltenia. Salix triandra. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cirsium arvense. Salix purpurea. Saponaria officinalis. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Soluri: aluviosoluri. 1968. în raport cu depunerile apelor mari. Suprafeþe: > 50 ha. 1974. sau chiar albia minorã a pâraielor. chiar negativã fiind un stadiu invaziv.4. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. cu ape temporare. Cucubalus baccifer. Symphytum officinale.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. în extindere invazivã.2.50C. troficitate variabilã. Salix purpurea. Stachys sylvatica. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. Ecologic. Transilvania. Climã: T = 10. ca mai în toate cenozele de lunci. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. 280 . Polygonum lapathifolium. Rãspândire: intrazonal. dominã specii higrofile. Polygonum lapathifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. fragmentarã pe 200–400 mp. protosol aluvionar. P = 500–800 mm.HAB 1999: – EUNIS: F9. Saponaria officinalis.6–7. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. Lithrum salicaria. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. mezoterme eu-mezotrofe. Relief: vãi largi. amorphosum fruticosae Borza 1954. Valoare conservativã: redusã. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Stachys sylvatica. Salix triandra. Literaturã selectivã: Csürös et al. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%.

2. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum.: Eriophoro-Sphagnetum auct. Suprafeþe: zeci de ha. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Sphagnum fuscum. Piciorul Galaþiului. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2. a speciei Pinus mugo. Drosera rotundifolia.5. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. Aulacomnium palustre. Andromeda polifolia. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Sphagnum angustifolium. Sphagnum fallax. Bodoc. Valea Sadului. Pinus mugo. dacica.2–5). în unele staþiuni. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice.5– -3. Clima: T = 5. ridges and lawns EUNIS: D1.1. Oxycoccus palustris. P = 950–1400 mm. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Carex pauciflora. Muntele Siriu.5. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m.11 Bog hummocks. iar cele din etajul subalpin ºi alpin. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). în care menþionãm prezenþa. Munþii Harghitei. Puzdra Micã.HAB 1999: 51. Carex 281 .1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. Valoare conservativã: foarte mare. roman). Vrancea). Alte specii importante: Carex nigra ssp. Stâna de Vale. mezooligotrofe. Plantago gentianoides. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Oxycoccus microcarpus. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). Substrat: turbã de 1–3 m. Empetrum nigrum. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Sphagnum capillifolium. Lacul Frumos – Mosoroasa.50C. Sphagnum rubellum. dacica. Munþii ÞarcuGodeanu. Stratul arborescent. habitat prioritar. Comandãu. Specii caracteristice: Sphagnum fallax.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. ridges and lawns PAL. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. menþionãm: Polytrichum strictum. Neagra Broºtenilor. Munþii Retezat. Sphagnum magellanicum. Fitocenozele etajului montan. Sphagnum subsecundum.11 Bog hummocks. Lacul Negru (jud. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Relief: terenuri plane. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum.

5–4. Soluri: histosoluri.5. molhaºul Cãpãþâna. Redactat: Simona Mihãilescu. Izbucul Mare. Coldea et Plãmadã 1989. Comandãu. Luci. mlaºtina Izvoarele. Dihoru 1975. Poiana Stampei. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. Sanda 2002. ªtefureac 1969. în regiunea montanã. Boºcaiu et al. 1972. 1968). Harghita. Juncus filiformis. Mohoº. Substrat: turbã de 3–6 m.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al. Boºcaiu 1971. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. Coldea 1990. 1991.5–2. Pop I.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. P = 950–1300 mm. Bodoc. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Munþii Bistriþei.2. Carex rostrata. Lunca Neagra-Broºtenilor. 282 . oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Danciu et Kovács A.HAB 1999: 51. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia. Munþii Vrancei. 1986. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata.11 Bog hummocks. ridges and lawns EUNIS: D1. ridges and lawns PAL. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. Coldea et al. Sârbu I.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. et al. 1997. Empetrum nigrum. Relief: terenuri plane. Luzula sudetica. Clima: T = 5.8). Raþiu O. et al.5%). Sanda et al. Drosera rotundifolia. Bihor. 1997. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa. 1977. 1979. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. Drãgulescu 1995. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum.11 Bog hummocks. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. a speciei Pinus sylvestris. 1997.00C.400 ha). Literaturã selectivã: Borza 1934. 1965. Carex canescens. 2001. în unele staþiuni. Lungu L.

Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . Literaturã selectivã: Raþiu O. Aulacomnium palustre. Polytrichum strictum. Coldea et Plãmadã 1989. Sanda et al.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Sanda 2002. Sphagnum fuscum. Sphagnum angustifolium. Lungu 1977. 1997. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. Carex pauciflora. et Moldovan 1972. habitat prioritar. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. 1979. inexistente în Carpaþii României. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. Sphagnum fallax. 1987. Pop I. Oxycoccus palustris. Coldea et al. Sphagnum capilifolium. et al.2. 1997. Valoare conservativã: foarte mare. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Spre deosebire de cenozele din Germania. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. Pinus sylvestris. 2001. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. Oxycoccus microcarpus. Coldea 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. Sphagnum rubellum. Carex echinata. Danciu et Kovács A.

Carex acutiformis. Berula erecta. Gergely. Eleocharis palustris. nisipuri. Lysimachia nummularia. Phalaridetum arundinaceae (W. T.5. Dobrescu 1981. Catabrosa aquatica. C.5–60C. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. Sparganium neglectum. Bidens tripartipa. Lythrum salicaria.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3.HAB: 53. L. Substrat: depozite aluviale. Galium palustre. gleiosoluri. Potentilla reptans. G. Catabrosa aquatica.2.5. Clima: T = 10. Phalaris arundinacea. plicata. Poa palustris. plicata. Leersia oryzoides.2. Etajul mijlociu este. G. Moldova. Structura: Speciile dominante. P = 350–700. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. Schoenoplectus tabernaemontani. Berula erecta. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. malul apelor. trisulca etc. Raþiu 1973. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Leersia oryzoides. Trifolium repens. Iris pseudacorus. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Leersia oryzoides. Stachys palustris. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. 284 . acolo unde apa este în exces tot timpul anului. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Agrostis stolonifera. Phragmites australis. Alisma plantago-aquatica. Lycopus europaeus. înalte de 80–110 cm. Mentha aquatica. crovuri. Muntenia. Veronica anagalisaquatica. Lemna minor. Popescu. însorite. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. Banat. de asemenea. Ranunculus flammula. Ranunculus repens. Ranunculus repens.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. Valoare conservativã: moderatã. Oenanthe aquatica. ªtefan 1995. Soluri: aluviosoluri. pietriºuri. Leersia oryzoides. Mentha aquatica. Carex vulpina. Literaturã selectivã: Coldea 1971.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. Sparganium erectum ssp. riparia. Koch) Libbert 1931. Sanda. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. angustifolia. Eleocharis palustris. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Phragmites australis. neglectum. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. Phalaris arundinacea. Nedelcu 1972. Popescu 1973. Redactat: A. Veronica beccabunga. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Juncus effusus. Typha latifolia. Juncus articulatus. Schoenoplectus lacustris. Rumex crispus. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. realizeazã o acoperire de 70–85%. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. Phalaris arundinacea. Lycopus europaeus.

plicata. Sârbu 1978.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã. Popescu et al.5. Medicago lupulina.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. Moldova. Valoare conservativã: moderatã. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Relief: teren plan. Ranunculus repens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Phragmites australis. Galium palustre. de regulã. Substrat: depozite aluviale. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Berula erecta. Trifolium repens. Alopecurus aequalis. Banat.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950. Popescu. Potentilla reptans. Literaturã selectivã: Grigore 1971. lanceolatum. Bolboschoenus maritimus. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. A. Bolboschoenus maritimus. Oenanthe silaifolia.2. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. Dintre plantele scunde. Carex riparia. Rumex hydrolapathum. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. P = 350–700 mm. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Lysimachia nummularia. Lysimachia nummularia. Carex hirta. 1971. periodic inundate. Veronica beccabunga. Glyceria fluitans. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Scutellaria galericulata. Muntenia. Typha angustifolia. Myosotis scorpioides. Phleum pratense. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. Poa palustris. Câmpia Românã (în bazi- 285 . care participã în cadrul etajului inferior. 1973. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Nedelcu 1972. G. În perioadele secetoase. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. fragiferum. Alopecurus pratensis. Mentha aquatica.HAB: 53. etajul mijlociu al fitocenozelor. Redactat: A. luvosoluri. când terenurile se zvântã. Galium palustre. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Oenanthe silaifolia. Myosotis scorpioides. în zona de câmpie din Transilvania. interfluviul Timiº – Bega. Oltenia. Phragmites australis. Ranunculus sceleratus.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. Lythrum salicaria. menþionãm: Potentilla reptans. vulpina. Butomus umbellatus. T. Phalaris arundinacea. C. Clima: T = 11–70C.HAB: 53. Alisma plantago-aquatica. Mititelu 1973. Alte specii importante: Carex riparia. Alisma plantago-aquatica. Poa trivialis. Lythrum salicaria. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Rãspândire: Luncile râurilor. Lycopus europaeus.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3.

000 m. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . Stachys palustris. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Sanda. Schoenoplectus lacustris. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Valoare conservativã: moderatã. gleiosoluri. Polygonum amphibium. ªtefan et al.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. 1995. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53. Typha angustifolia. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Iris pseudacorus. Sparganium erectum. Popescu. Ranunculus lingua. în regiunile menþionate. Berula erecta. 1984.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Mihai 1971. Moldova (bazinul Baºeului). Polygonum amphibium. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Lycopus europaeus.. Soluri: luvosoluri. Alisma plantago-aquatica. Agrostis stolonifera. Alisma plantago aquatica. Sparganium erectum. Glyceria maxima. Lythrum salicaria. Solanum dulcamara.50C. Lythrum salicaria. Lunca ºi Delta Dunãrii. Lycopus europaeus. Rorippa amphibia. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. Lycopus europaeus. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Clima: T = 11–9. Delta Dunãrii. Clima: T = 11–10.5. Typha angustifolia. Rorippa amphibia. Eleocharis palustris. Phragmites australis. Relief: microdepresiuni. Alisma plantago-aquatica. Popescu et al. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre.2. Bolboschoenus maritimus. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Oenanthe aquatica.50C. Stancu 2001. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Literaturã selectivã: Grigore 1971. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum. Pop 1968. Eleocharis palustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). Bolboschoenus maritimus. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica.HAB: 53. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Bolboschoenus maritimus. Redactat: A. Mentha aquatica. Substrat: depozite aluviale. P = 350–700 mm. dintre care au fost identificate: Sium latifolium.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. bazine acvatice permanente. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Popescu. Bolboschoenus maritimus. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Câmpia Munteniei. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Carex vulpina. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. P = 350–600 mm. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Stachys palustris. Stachys palustris. Galium palustre. Myosotis scorpioides. Galium palustre.

Oenanthe aquatica.2. Redactat: A. Altitudine: 0–250 m. Suprafeþe: 500 ha. Myosotis scorpioides. Gehu. Stachys palustris. Myriophyllum spicatum. Berula erecta. Sanda.8 m) fiind 287 . Lysimachia vulgaris. Agrostis stolonifera. C.5. Lysimachia nummularia. Popescu. Nedelcu 1984. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: A. Typhetum latifoliae G. Mentha aquatica. Mentha aquatica. Clima: T = 10. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse. Galium palustre. Alisma plantago-aquatica. Mentha aquatica.50C. 1997. Iris pseudodacorus. Popescu. Sanda. Stancu 2001. parviflorum. T.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. Berula erecta. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Etajul inferior este slab reprezentat. Sium latifolium. cantonate la marginea bazinelor acvatice. speciile semnalate sunt: Galium palustre. Alte specii importante: Epilobium hirsutum.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. latifolia. T. latifolia. Glyceria maxima. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. Lang. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. 1984.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Alisma plantago-aquatica. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. P = 350–600 mm.5–9. Nasturtium officinale. Lycopus europaeus. Marsilea quadrifolia. Roman.8–7. T. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Butomus umbellatus. Doltu.2). Literaturã selectivã: Coldea et al. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Schoenoplectus lacustris. 1973. Popescu et al. Najas marina. Rumex hydrolapathum. Glyceria fluitans. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. Veronica beccabunga. Valoare conservativã: redusã. Iris pseudacorus. cu densitate ºi acoperire mare. Lycopus europaeus. Alte specii importante: Phragmites australis. Solanum dulcamara. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Symphytum officinale. Scutellaria galericulata. Blanchard 1994. Sparganium erectum. uºor alcalinã (pH = 6. Popescu. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. Ranunculus lingua. Spirodela polyrhiza. râurile interioare din toatã þara. Lythrum salicaria. Bolboschoenus maritimus.HAB: 53. Pop 1962. E. Vallisneria spiralis. Alisma plantago-aquatica. Ceratophyllum demersum. Galium palustre. Glyceria maxima. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei.5–0. Substrat: depozite aluviale.231/232 Typha latifolia/T. riparia. Epilobium hirsutum. ªtefan 1995. Polygonum hydropiper. Carex acutiformis. Stachys palustris. Specii caracteristice: Sparganium erectum. Popescu. Myosotis scorpioides.

2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .

50C.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53. Alisma plantago-aquatica. luturi. Phalaris arundinacea. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. Moldova. Rãspândire: Transilvania. Juncus gerardi.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Specii caracteristice: Typha laxmannii. Eleocharis palustris. bium hirsutum. 1984. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: A. Substrat: depozite aluviale. Clima: T = 11–90C. 1997. Bolboschoenus maritimus. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. Lycopus europaeus. puternic încãlzite în timpul verii. Popescu. Oenanthe aquatica. Schoenoplectus tabernaemontani. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. Agrostis pontica. Dobrogea. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. Rorippa amphibia. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. Banat.5–9.. Beckmannia eruciformis. Nedelcu 1967. specia caracteristicã fiind în expansiune. P = 550–600 mm. Muntenia. loessoide.2. Sparganium erectum. Bolboschoenus maritimus. Oltenia. Clima: T = 10.HAB: 53. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. Rãspândire: Câmpia Românã. Suprafeþe: 50–60 ha. canale. parviflorum. 289 .133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Relief: ºanþuri. Epilobium hirsutum. Myosotis scorpioides. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Typha angustifolia. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. Literaturã selectivã: Coldea et al. E. Galium palustre.HAB: 53. Lythrum salicaria. Substrat: depozite aluviale. Typha angustifolia. Eleocharis palustris. nisipuri.5.13 Reedmace Typha beds PAL. P = 350–700 mm.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL. Oenanthe aquatica. Popescu et al.5–8). Myriophyllum spicatum. Alisma plantago-aquatica. Ocupã suprafeþe relativ mici. Moldova.

În etajul mijlociu. Wolffia arrhiza etc. Rorippa amphibia.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Cladium mariscus. Specii caracteristice: Glyceria maxima. Substrat: organic. Glyceria fluitans.2. Typha angustifolia. T. Popescu. Thypha angustifolia. Poa palustris. Symphytum officinale. Sium latifolium.HAB: 53. Rumex hydrolapathum. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. Lysimachia vulgaris. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. Rumex hydrolapathum. Sparganium erectum.5.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. Speciile de talie micã. Stachys palustris. Schoenoplectus lacustris. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Valoare conservativã: moderatã. Lythrum salicaria. Relief: teren plan. Galium palustre. în puþine exemplare. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. lãcoviºti. Ranunculus lingua. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. Phragmites australis. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Polygonum lapathifolium.: Phragmitetum natans Borza 1960.50C. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. Oenanthe aquatica. Carex riparia. Stachys palustris.5–2 m. Glyceria maxima. Bolboschoenus maritimus. Cicuta virosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Lycopus europaeus. Pop 1968. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. Butomus umbellatus. Phalaris arundinacea. Delta Dunãrii. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. Dobrescu 1970. Rorippa amphibia. Nedelcu 1972. Irirs pseudacorus. Bolboschoenus maritimus. Redactat: A. P = 350–550 mm.111 Flooted Phragmites beds PAL. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m.5 m2. Mititelu et Barabaº 1971. Gergely et Raþiu 1973. de 1. Phragmites australis. Carex acutiformis. Popescu et Sanda 1974. Cicuta virosa. Marsilea quadrifolia. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea. Butomus umbellatus.5–3. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. care alcãtuiesc etajul inferior. Oenanthe aquatica. Clima: T = 11–10. T. Myosotis scorpioides. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. latifolia. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Typha latifolia. 1995). Lemna minor. Eleocharis palustris. Mentha aquatica. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris.5 m). luto-argiloase. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Ranunculus lingua. Stachys palustris. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. latifolia. Alisma plantago-aquatica. sunt: 290 . Carex elata. Lycopus europaeus. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Spirodela polyrhiza.

Galium palustre.5. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Typha angustifolia. T. Lemna minor. Sium latifolium. Specii caracteristice: Phragmites australis. Glyceria maxima. ªtefan et al. Specii caracteristice: Phragmites australis. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. Alisma plantago-aquatica. T. Typha angustifolia.5–5. Sanda. Carex riparia. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. cu înãlþime de pânã la 3 m. cu indivizi viguroºi. Fitocenozele sunt compacte. Typha angustifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Iris pseudacorus. Eleocharis palustris. Carex acutiformis. Rorippa amphibia. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza.000 ha. latifolia. Suprafeþe: 4. latifolia. Acorus calamus. Butomus umbellatus. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Thelypteris palustris. Popescu. Salvinia natans. Spirodela polyrhiza. Koch 1926. Polygonum hydropiper. Hydrocharis morsus-ranae. Oenanthe aquatica. Stachys palustris. Popescu. Ranunculus lingua. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest. Literaturã selectivã: Coldea et al. Delta Dunãrii. Grigore 1971. Lemna minor. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. Nedelcu 1984. Un numãr relativ mare. Scutellaria galericulata. Nedelcu 1967. Clima: T = 10. 291 . Literaturã selectivã: Dobrescu 1970.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. Popescu. Rumex hydrolapathum. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Carex riparia.HAB: 53. Nymphaea candida. Schoenoplectus lacustris.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Rumex hydrolapathum.5–9. Iris pseudacorus. Rumex hydrolapathum. Ranunculus lingua. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. Popescu et Sanda 1974.50C. Ranunculus lingua.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare.8). Lycopus europaeus.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Marsilea quadrifolia. Thelypteris palustris. Redactat: A. P = 350–550 mm. Schoenoplectus lacustris. ªtefan 1995. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Carex elata. 1997. Lemna trisulca. Oenanthe aquatica.2. Substrat: depozite aluviale. Mentha aquatica. Stachys palustris. Stachys palustris. Bolboschoenus maritimus. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. 1995. Glyceria maxima. Oenanthe aquatica. Valoare conservativã: moderatã. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. Redactat: A. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Mentha aquatica.

Mentha aquatica. Rorippa sylvestris.5. Lysimachia vulgaris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. Eleocharis palustris. C. C. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. Caricetum rostratae Rübel 1912. Oltenia. Lathyrus palustris. acoperirea poate atinge 95–100%. gracilis. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. C.21 Large Carex beds PAL. aluviale. Senecio paludosa. Lycopus europaeus. Moldova. C. C. depresiuni cu exces de umiditate. argile.2. Delta Dunãrii. Caricetum acutiformis Eggler 1933. rostrata. Lythrum salicaria. Substrat: depozite 292 . C. P = 350–750 mm.5–60C. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania. Relief: teren plan. rostrata. C.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. pante uºor înclinate. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. Clima: T = 10. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. paniculata. cu reacþie slab acidã.HAB: 53. Epilobium hirsutum. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. Alisma lanceolatum. Peucedanum palustre. nisipuri. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. uneori. Soluri: gleiosoluri. Alisma plantagoaquatica. Equisetum palustre. Muntenia. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. riparia ºi C. Galium palustre. soluri gleice cu exces de umiditate. acutiformis. elata. Banat. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua.

C. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Popescu. Aeluropus littoralis. Butomus umbellatus. Alisma plantago-aquatica.2. Lythrum salicaria. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. Stancu 2001. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. cum sunt: Suaeda maritima. C. Clima: T = 11–100C. nisipuri. Carex distans. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. Valoare conservativã: moderatã. Spergularia maritima. Lythrum virgatum. humilis. Eleocharis palustris. alcãtuieºte etajul superior înalt. rostrata. Rorippa sylvestris. 293 . Lycopus exaltatus. Crypsis aculeata. acutiformis. Structura: Specia dominantã. C. humilis. acutiformis. Galium palustre. Prezenþa a numeroase specii halofile. S. humilis.5. 1984. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Lathyrus palustris. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.5). Alte specii importante: Juncus gerardi. Spergularia maritima. Peucedanum palustre. Equisetum palustre. splendens. Stachys palustris. Senecio paludosus. Phragmites australis. Aster tripolium. Neajlov. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. Specii caracteristice: Carex elata. splendens. Carex distans. Mentha aquatica. C. de 1. Butomus umbellatus. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Caraorman. Raþiu 1971. Schoenoplectus tabernaemontani. Redactat: A. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%.3–1. Stachys palustris. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. Ranunculus lingua. Câmpul Chiliei. Popescu et al. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. Cicuta virosa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Buzãu. Popescu. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic.112 Dry Phragmites beds PAL. C. Sãrãturile. Alopecurus arundinaceus. Aster tripolium. C. Redactat: A. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. în Deltã. Scutellaria galericulata. virgatum. riparia. L. Phragmites asutralis ssp. luturi. Aster tripolium. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. Substrat: depozite aluviale. Lysimachia vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Oenanthe silaifolia. Literaturã selectivã: Coldea 1997. S. Poa palustris.HAB: 53.5 mm.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. Grigore 1971. P = 350–550 mm. Lycopus europaeus. Crypsis aculeata. Sanda. Popescu. riparia. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Morariu 1964. în lunca Dunãrii. Siret. Aeluropus littoralis. gracilis. Lycopus exaltatus. Gergely et Raþiu 1973. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp.

Ranunculus sceleratus. Plantele mai scunde. Chlorocyperus glomeratus. Popescu.5.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. aluviosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. nisipuri ºi luturi. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. din Banat. Bidens tripartita. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic.52. Bidens tripartita. Polygonum hydropiper. P. lapathifolium. Chenopodium polyspermum. Redactat: A. Veronica anagalis-aquatica. Chlorocyperus glomeratus. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Oroian 1997. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Transilvania. Bidens cernua. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. Polygonum lapathifolium. Alopecurus aequalis. Chenopodium botrys. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. Clima: T = 11– -80C. Symphytum officinale. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Echinochloa crus-galli. Mentha arvensis. Substrat: depozite aluviale. Popescu. hydropiper. Bidens frondosa. Alte specii importante: Rorippa austriaca. care este mai slab reprezentat. Tx 1950. hydropiper. Rumex palustris. B. Specii caracteristice: Bidens tripartita. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. Rumex palustris. Pop 1968. Soluri: gleiosoluri. cum sunt: Alopecurus aequalis. P.HAB: 24. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. P = 350–650 mm. Valoare conservativã: redusã. 294 . Literaturã selectivã: Grigore 1971. Chenopodium polyspermum. Rorippa austriaca. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. frondosa.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Sanda.2. Câmpia Dunãrii. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. P. Dobrogea ºi Delta Dunãrii.

Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 1. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. Juncus filiformis. Dactylorhiza maculata. Munþii Godeanu. Calliergon stramineum. Boºcaiu et al. Munþii Fãgãraº. Sphagnum subsecundum. Relief: terenurile înmlãºtinite. Coldea 1990. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. în etajul subalpin ºi alpin. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Substrat: acid. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carex echinata. Coldea et Plãmadã 1980. Polytrichum strictum.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2.42 Black-white-star sedge fens PAL. 1972. P= 1300–1450 mm.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54.5. cu Carex nigra ssp. Pseudorchis frivaldii.: Caricetum dacicae Buia et al. Coldea et al. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. Dactylorhiza cordigera. Munþii Retezat. bogat în material organic pânã la 87. 1972. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Alte specii importante: Agrostis canina. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Plantago gentianoides.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. Eriophorum scheuchzeri. acide. în care. eu-mezotrofe. Literaturã selectivã: Borza 1934.2. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Carex canescens. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. 1991. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . Aulacomnium palustre. Eriophorum angustifolium. Mlaºtini.3. Plantago gentianoides. ªtiol.5. Munþii Parâng. Drepanocladus fluitans. Structura: Sub aspect sindinamic. 1977. Sphagnum recurvum.HAB 1999: 1999: 54. turbãrii. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. Sphagnum teres.7%. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m.22 Carex nigra. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. 1962). Sanda et al. dacica. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1972 (Syn. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. Sanda 2002. Comarum palustre.8. Valoare conservativã: mare. Tarniþa la Cruce).0– -20C. dacica. Carex rostrata. Carex canescens. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973). Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. 1997. Munþii Þarcu. Polytrichum commune. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Resmeriþã 1973. 1997.

Coldea et Plãmadã 1980. Carex canescens. Campylium stellatum. cu acoperire pânã la 30%. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici.4 Acidic fens CORINE: 54. Philonotis fontana. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. în etajele subalpin ºi alpin. Carex canescens ºi Epilobium palustre.). puternic acide (pH = 5–5. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum. 2001. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. Juncus castaneus. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu.4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm. Valoare conservativã: mare. K ºi Na. P = 1300–1400 mm.2. Sub aspect microclimatic. dacica. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. Carex nigra ssp. Sanda et al. Substrat: turbã. bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 .7– -0. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Clima: T = 0. Sanda 2002. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. Juncus triglumis.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. 2005 (ined. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Coldea 1990. Cãldarea glaciarã Gropi).211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn. Literaturã selectivã: Coldea et al. Epilobium palustre. Tarniþa la Cruce.5.80C. Redactat: Simona Mihãilescu. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. Cãldarea Buhãiescu Mare. Lacul Lala. Mihãilescu S. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. 1977. Soluri: histosoluri. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha). 1991. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. 1997. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944).3). Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus.HAB 1999: 54.

Triglochin palustre. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m.9–5. K ºi Na. Raþiu F. 1987. Calliergon stramineum. 1997. Izbuc). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. Juncus articulatus. ªtiol). 75%. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Raclaru 1970.80C. Ligularia sibirica.22 Carex nigra. Sphagnum recurvum.2 – -0. Munþii Cãlimani. Juncus filiformis. Pedicularis palustris. Stellaria uliginosa. Sphagnum warnstorfii. Agrostis canina. Pop I.HAB 1999: 54. Munþii Godeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Lungu 1971. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. Relief: terenuri plane. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). • drepanocladetosum (Resm. Juncus alpinus. Munþii Þarcu. 1977. acide (pH = 4.2. Resmeriþã 1973. 1971. Vrancea). situate la diferite altitudini. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. 1998. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale. Depresiunea Trascãului. Rebra. Calla palustris. 1966. Munþii Gurghiu. Comarum palustre. Gergely I.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973. Carex canescens. Clima: T = 7. 1965 non Zólyomi 1931). Carex nigra ssp. Raþiu F. Ularu 1971. Carex canescens. Munþii Rarãu. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Carex echinata. Literaturã selectivã: Raþiu 1966.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca. Boºcaiu et al. Coldea 1973. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974.5. Carex magellanica. Sârbu et al. Lacul Negru (Jud. Alte specii importante: Pedicularis limnogena.p.6). Redactat: Simona Mihãilescu. Depresiunea Giurgeului.). Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Rotunda-Preluc. 1997. 1937. et al. Sphagnum subsecundum. P = 825–1400 mm. Valea Ieduþului. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Stellaria palustris. Menyanthes trifoliata. Oroian S. Sphagnum teres. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Pedicularis sceptrum-carolinum. 1972. Sub aspect sindinamic. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Dicranum bonjeanii. Eriophorum angustifolium. Vf. 1973) Coldea 1981 (Syn. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. Cardamine amara. Soluri: histosoluri.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. dacica. Coldea et al. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. Veronica scutellata. Specii caracteristice: Carex rostrata. Munþii Retezat. Camptothecium nitens. et Boºcaiu 1967. Munþii Bistriþei. Defileul Mureºului. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Substrat: turbã. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Drepanocladus fluitans.

Coldea et al.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Vâlcelele.5. Comarum palustre. înalt de 10–30 cm. 2001.5 Transition mires CORINE: 54. Munþii Baraolt. Perºani. Depresiunea Bilbor. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice.7–7). În circ glaciar. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. 298 . Sanda et al. Eriophorum angustifolium. Swertia perennis. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Literaturã selectivã: Coldea 1990. de ordinul 500–1000 ha. Depresiunea Trascãu. sibiricum. Suprafeþe: mari. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Valea Remeþului. Munþii Rarãu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. 1991. Menyanthes trifoliata. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. Clima: T = 1. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. Speciile edificatoare. Suprafeþe: circa 1 ha. conferã caracterul regional al vegetaþiei. în etajul subalpin. Alte specii importante: Carex echinata. Bistriþa Aurie. Luzula sudetica. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. slab înclinat. Valea Morii. Valea Rebra. endemic în Carpaþii Sud-Estici.5 Transition mires PAL. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Sanda 2002.HAB 1999: 54. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Defileul Mureºului. Relief: fund de vale. Carex dioica. Munþii Gilãu (Valea Runcului). Feneº. Valea Sadului. Depresiunea Giurgeului. Munþii Bistriþei. sibiricum. Valea Gurghiului. Substrat: bazic. Parnassia palustris.2 Rich fens CORINE: 54.2 Rich fens PAL. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum.HAB 1999: 54. Munþii Þarcu-Godeanu. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54.2. Carpaþii Occidentali: Întregalde. ssp.00C. Soluri: histosoluri profunde. habitat prioritar EMERALD. Valoare conservativã: foarte mare. dacica. Târnava Mare. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Piatra Craiului. P = 1300 mm. Munþii Ceahlãu.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna. Carex nigra ssp. în regiunea montanã ºi colinarã. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. Swertia perennis. Carex rostrata. 1997.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. Buhãiescu. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Muntele Plopiº. Valea Iadului.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. Carex limosa. Vf. Munþii Plopiº. Mânãstireni.

Juncus compressus. Dactylorhiza incarnata. Clima: T = 7. Drãgulescu 1995. et al. Sãmãrgiþan M. Diaconescu F. Schoenus nigricans. Pascal 1973. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. Bistriþa Aurie. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Raþiu O. Hodiºan 1966. Valea Jiului. Deschampsia caespitosa. et al. Substrat: În unele situaþii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Valeriana simplicifolia. Mihãilescu S. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Tofiledia calyculata. 1978. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Depresiunea Bârsei. bogate în substanþe organice (58.00C. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. Mihãilescu S. Sanda 2002. Salix rosmarinifolia. Carex davalliana. habitat prioritar EMERALD. ªuteu 1973. Molinia caerulea. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului.8).0–1. nigra. 1998. Csürös-Káptalan M. 2001. Munþii Cãlimani. Pinguicula vulgaris. Zanoschi 1971.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. Dactylorhiza maculata. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Literaturã selectivã: Pop E. Gymnadenia conopsea. Carex panicea. Relief: locuri plane. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. Munþii Rarãu. Carex distans. Carex appropinquata. Valea Runcu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). 1965. Blysmus compressus. Raclaru 1970. Lungu 1971. Redactat: Simona Mihãilescu.2 Rich fens CORINE: 54. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 299 . Valoare conservativã: mare.2. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre. Páll 1965. Camptothecium nitens. Epipactis palustris. 1962.6–70. Succisa pratensis. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. 1997. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Boºcaiu 1971. Carex gracilis. P = 750–1000 mm.2F Middle European flat sedge fens PAL. 1960. Campylium stellatum. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Sanda et al. Carex lepidocarpa. Coldea 1991. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. Juncus effusus.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. 1997. Eriophorum latifolium. Raþiu F. Lychnis floscuculi). Gergely 1966. Danciu 1974. Coldea 1973. Coldea et al. Coldea 1977. eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Coldea 1978. Soluri: histosoluri gleice. Oroian S. Depresiunea Bilbor. 2001. Juncus inflexus.).HAB 1999: 54. Parnassia palustris.8–6. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. Kovács et Coldea 1967. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului.5. 2005 (ined. 1973. Swertia perennis. 2001. 1983. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Ularu 1972. 1972.

5 %). Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. 1956. P = 750–1100 mm. Dactylorhiza maculata. Sanda et al. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Swertia perennis. specificã mlaºtinilor de mare altitudine.5–1. Carex diandra. Carex echinata. Coldea 1991.5 Transition mires PAL. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. Coldea 1973. Valoare conservativã: foarte mare. Pedicularis sceptrum-carolinum. Ligularia sibirica. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. Juncus articulatus. Carex flava. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926.2. 300 .5 Transition mires CORINE: 54.0–1. Substrat: bazic. Pedicularis palustris.HAB 1999: 54. nigra. Alte specii importante: Juncus compressus. uneori cu acoperiri mari. Redactat: Simona Mihãilescu. Soluri: gleice. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. nisipoase.00C. Soluri: histosoluri. P= 1200–1300 mm. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54.5). habitat prioritar EMERALD. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. Clima: T = 3.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m. Sanda 2002. Defileul Mureºului. Substrat: acid. habitat prioritar EMERALD. Puºcaru et al. Triglochin palustre. Coldea et Plãmadã 1980. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Drepanocladus revolvens. Carex panicea. 1997. Specii caracteristice: Blysmus compressus. Clima: T = 7. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha). Raclaru 1970. Carex nigra ssp. Blysmus compressus. Carex distans. Valeriana simplicifolia. Philonotis calcarea.5. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Eriophorum angustifolium. Relief: terenuri plane. Pascal 1973. 2001. Gymnadenia conopsea.00C. Epipactis palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Sphagnum warnstorfii. Se remarcã. cu o reacþie bazicã (pH = 7.2). Vrancea).5–8.5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Juncus inflexus. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Pinguicula vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Sphagnum warnstorfii. bogate în substanþe organice (18–44. Relief: terenuri plane în depresiuni. Juncus effusus. Lacul Negru (Jud. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Coldea et al. Stratul muºchilor dominant. Carex serotina). R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977.

Sphagnum contortum.80C.0–4. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). în regiunea montanã. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Coldea 1973. Coldea et al. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. 1991. Soluri: histosoluri cu pH = 3. Munþii Rodnei (ªtiol). Stratul ierbos este slab dezvoltat. Redactat: Simona Mihãilescu.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. 2001. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. et al. 301 . 1991. Carex canescens. Izvoarele.2.HAB 1999: 54. Sanda et al. Munþii Gilãu. Scheuchzeria palustris. 1982. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa.54 Mud sedge swards PAL. Carex rostrata. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm.5 Transition mires CORINE: 54. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. în zona molidului. Harghita (Vlaschinez. 1977. Coldea et al. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Coldea 1990. Rhynchospora alba. Drosera rotundifolia. Staþiuni: Habitat oligotrof.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973).5–4. Agrostis canina. Sanda et al. Pop I. 1998. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. cristalin. Sârbu I. Carex pauciflora. andezite. Mohoº.-Bl. 1997. 1997. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. 1997. gresie.4. 1987. habitat prioritar EMERALD. depresiuni montane. Carex lepidocarpa. Comarum palustre. Coldea et Marchievici 1978. uneori cu acoperiri mari. Empetrum nigrum. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. 2001. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. 1921 (Syn. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. ocupând suprafeþe mici în tinoave. Eriophorum gracile.5. Valoare conservativã: foarte mare. Raþiu O. Oroian S. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Eriophorum angustifolium. Carex serotina. Coldea et Plãmadã 1980. Clima: T = 6. Sphagnum cuspidatum este dominant. Speciile Scheuchzeria palustris. Relief: terenuri plane. Oxycoccus palustris. Eriophorum vaginatum. înalt de 12–30 cm. Sanda et al. Sanda 2002. iezere. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). Substrat: acid. Calliergon straminaeum. 1960. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Bodoc). Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). Specii caracteristice: Carex limosa. Menyanthes trifoliata. Andromeda polifolia. Carex chordorrhyza. P = 925–1100 mm. Polytrichum strictum. Coldea et Plãmadã 1970. 1997. et Moldovan 1972. et al. 1997. Literaturã selectivã: Pop E. Munþii Maramureºului. Raþiu O. Stratul muºchilor este dominant. Oxycoccus microcarpus. et al.

oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54.HAB 1999: 54. Substrat: acid. înalt de 10–20 cm. Cãlãþele). Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia.2. Structura: Habitat tipic oligotrof. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4.6 Beak-sedge quaking bogs PAL. 302 . Koch 1926. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. Stratul ierbos este dezvoltat. Carex limosa. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã.2) ºi conþinut ridicat în azot total. Rhynchospora alba. open. • caricetosum echinatae Coldea 1981. acid peat and sands. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. 1923) Dierssen et Reichelt 1988. Clima: T = 7–50C. P = 700–1050 mm. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor).2–5.5. menþionãm: Drosera rotundifolia. Soluri: histosoluri.3H Wet. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54.

Munþii Bistriþei.0–3. depresiuni montane. menþionãm: Spagnum cuspidatum.00C. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. 1991. mlaºtina Blejoaia.4 Acidic fens CORINE: 54. Andromeda polifolia. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m. Sanda 2002. Clima: T = 7. Sanda et al. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Munþii Cãlimani.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Sphagnum cuspidatum. Sphagnum magellanicum. 2001. Depresiunea Dornelor. spre a cãror grupãri evolueazã. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. Coldea 1981. Redactat: Simona Mihãilescu. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. Conþinutul în materie organicã este variabil (35.2.: Caricetum stellulatae Csürös et al. Valoare conservativã: foarte mare. Valea Sebeºului. Juncus alpinus. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. în regiunea montanã ºi subalpinã. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Coldea et al. Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. Eriophorum gracile. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci.5%). 1997. Stratul muºchilor este dominant. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. Carex fusca ºi Agrostis canina. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. Lacul Negru (Jud. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Specii caracteristice: Rhynchospora alba. Substrat: acid. Menþionãm cã. Oxycoccus microcarpus. Valea Ieduþului). Carex lepidocarpa. Scheuchzeria palustris. habitat prioritar. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. 1977. Izbucul Mare.4 Acidic fens PAL. Munþii Harghitei. Munþii Þarcu. Carex limosa. Comandãu. Sanda et al. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. 303 . Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Soluri: histosoluri.22 Carex nigra. Menyanthes trifoliata. uneori cu acoperiri mari. Carex canescens. Eriophorum vaginatum. Empetrum nigrum. Sphagnum contortum. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor.HAB 1999: 54. 1956.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. Carex lepidocarpa. Carex diandra. Vrancea).: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942).4–82. • nardetosum strictae Lupºa 1971. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Munþii Gilãu. Depresiunea Giurgeului. 1980. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. P = 850–1200 mm. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. în stratul ierbos. Alte specii importante: Carex nigra. Polytrichum strictum.2). Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis.

Pedicularis sceptrum-carolinum. Juncus alpinus. în regiunea montanã. 1997. acide (pH = 6– 6. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx. Carex canescens. Valeriana simplicifolia. depresiuni montane. Juncus conglomeratus. Munþii Rarãu. 1970. Sphagnum recurvum. Drepanocladus fluitans. Boºcaiu 1971. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Comandãu. având o umiditate ridicatã. nigra. Depresiunea Ciucului. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Þarcu. Depresiunea Giurgeului. Munþii Gurghiu. (1937) 1952 (Syn. Stratul ierbos. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. Sârbu et al.2). Defileul Mureºului. este înalt de 10–20 cm. Juncus effusus. 1915). Carex echinata.4 Acidic fens CORINE: 54. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S. 1987. P= 750–1025 mm. • subas. bazinul Bistriþei Aurii. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Dactylorhiza maculata. Coldea et al. • subas.2.HAB 1999: 54. Eriophorum scheuchzeri.50C.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). Carex rostrata. fusca). bine dezvoltat. Sphagnum warnstorfii. Coldea et Plãmadã 1970. Juncus effusus. bazinul Gheorghieni. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. 1997. Raþiu F. Literaturã selectivã: Borza 1959.4 Acidic fens PAL. Raþiu F. Drepanocladus vernicosus. Carex magellanica. Carex rostrata. Structura: Pajiºtile higrofile. Aulacomnium palustre. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. nigra (C. Substrat: acid. 1972. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. Drepanocladus revolvens. Alte specii importante: Carex canescens. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. Raþiu 1972 non Br. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. (Cristiºor). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp.22 Carex nigra.-Bl. Carex stellulata. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Raþiu O. Sphagnum subsecundum. Calliergon stramineum. Danciu et Kovács 1979. Aulacomnium palustre. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. et al. et al. Ligularia sibirica. Specii caracteristice: Carex echinata. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Menyanthes trifoliata. Agrostis canina. fusca). Pedicularis palustris.5–4. Carex canescens. 1986. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. 1982. Trifolium hybridum). acutifolium). nigra. Agrostis canina. Coldea 1973.5. Carex nigra ssp. Munþii Bistriþei 304 . Munþii Harghitei. et Boºcaiu 1967. Specii caracteristice: Carex nigra ssp.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Lungu 1971. nigra. Sphagnum teres. nigra (= C. Pop I. Clima: T = 7. Eriophorum angustifolium. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Pedicularis limnogena.: Caricetum fuscae F.

Danciu 1972. Relief: depresiuni intramontane. Dactylorhiza incarnata. 1957 (Syn. 305 . Comarum palustre. 1988. Oberd. Camptothecium nitens. 1997. Dactylorhiza maculata. în regiunea montanã. Sanda et al. Coldea 1981. uneori cu acoperiri mari. Remetea. 2001. 1998.5.1–7.2. 1977. 1974. Carex serotina. Carex dioica. Sanda 2002. Clima: T = 7. Bryum pseudotriquetrum. 1991. Valeriana simplicifolia. 1972.1973. Sphagnum subsecundum. Substrat: bazic. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Menyanthes trifoliata. non Soó 1963). R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. Comarum palustre.p. Valeriana simplicifolia. Dicranum bonjeanii. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. Coldea et al. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. Raclaru 1970.5–5. Ligularia sibirica. Calliergon stramineum. Danciu et Kovács 1979. Sphagnum warnstorfii. Ligularia sibirica. Gergely et Raþiu F. Gergely et Raþiu F. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra.9). 1991. Pascal 1973. Soluri: histosoluri. Equisetum fluviatile. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Juncus articulatus. Stellaria palustris. Galium palustre. Pedicularis palustris. 1997. 1973. Structura: Habitat mezotrof. Coldea et Plãmadã 1970. Redactat: Simona Mihãilescu. Drepanocladus ventricosus. Sphagnum angustifolium. Alte specii importante: Carex nigra. Bilbor. 1977. Kovacs A. 1973. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. Stratul muºchilor este dominant.5 Transition mires CORINE: 54. Mlaºtina Racu. 1970. Literaturã selectivã: Raþiu F.80C. Sanda 2002. Pedicularis sceptrum-carolinum. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn. P= 8250–1075 mm. Coldea 1990. 2001. Oroian S. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. Menyanthes trifoliata. Coldea et al. Sphagnum teres. Sanda et al. Eriophorum latifolium.HAB 1999: 54. 1932 em. 1972. Coldea et al. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. Specii caracteristice: Carex diandra. Gergely et al. Saxifraga hirculus. Ozunca. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. 1977. Drepanocladus revolvens. terenuri cu exces de umiditate. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. Raþiu F. 1997.p. Mlaºtina Joseni. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Carex rostrata.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. Sphagnum recurvum. Eriophorum angustifolium. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. înalt de 10-30 cm.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. habitat prioritar EMERALD. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. Trighlochin palustre. Pedicularis palustris.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p. et Gergely 1979. Lungu 1971. Stratul ierbos este dezvoltat.5 Transition mires PAL. Carex dioica. Veronica scutellata. Sâncrãieni). Eriophorum angustifolium. Redactat: Simona Mihãilescu.

Epipactis palustris. Pedicularis sceptrum-carolinum. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. Dactylorhiza maculata. Eriophorum latifolium.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. 1988. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere. Pedicularis palustris.5.1).21 Black bog-rush fens PAL. Redactat: Simona Mihãilescu.8–8. Trifolium pratense. Dactylorhiza incarnata. Gergely et Raþiu F. cu un conþinut redus în materii organice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7.2 Rich fens CORINE: 54. Carex hostiana. Soluri: mlãºtinoase. Alte specii importante: Carex flava. Lotus siliquosus. 1977. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene.: Schoenetum nigricantis Pop et al. Valoare conservativã: foarte mare. Carex distans. 1962. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. în depresiuni intramontane. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Primula farinosa. Molinia caerulea. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Sanda 2002. Primula farinosa. Lotus corniculatus. Agrostis stolonifera. 1997. Eriophorum angustifolium. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. bogate în carbonat de calciu. Acrocladium cuspidatum. ca: Briza media. habitat prioritar EMERALD. Au fost descrise subasociaþiile: • typicum Smarda 1961 ºi ^ R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Liparis loeselii. 1974. Codlea. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. Medicago lupulina.HAB 1999: 54.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. Sântimbru). în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2).134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Clima: T = 7. Specii caracteristice: Carex davalliana. Valeriana simplicifolia. Sanda et al. Schoenus nigricans.3–6. gleiosoluri. Literaturã selectivã: Ularu 1971. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. Parnassia palustris. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. Polygala amarella. 1997.70C. în prezent.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). 2001. Trifolium repens. Valea Gârcinului). Coldea 1991.2.2 Rich fens CORINE: 54. Relief: terenuri plane consolidate. Dumbrãviþa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice. Sesleria uliginosa. 306 . Carex dioica. 1957 (Syn. pe suprafeþe periferice. Gergely et al. Depresiunea Runcu. Coldea et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. Festuca pratensis. mici depresiuni. P = 825–850 mm.2 Rich fens PAL. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Carex panicea.HAB 1999: 54.

Hãrman. Sesleria uliginosa. Coldea et al. Morariu 1964. P = 750–900 mm. Pinguicula vulgaris.1–31. Alte specii importante: Molinia caerulea. barcensis. Gymnadenia conopsea. în depresiuni intramontane. care le diferenþiazã de habitatele din Germania.0–6. Literaturã selectivã: Pop I. Prejmer). Epipactys palustris. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Eleocharis quinqueflora. Carex flava. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Liparis loeselii. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Juncus articulatus. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). înalt de 15–30 cm. Primula farinosa.4 %).50C. Salix rosmarinifolia. Ularu et Danciu 1968. Parnassia palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Euphrasia hirtella. Clima: T = 7. 307 . Staþiuni: Altitudini: 550–620 m.2. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Triglochin palustre. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Eriophorum latifolium. Carex panicea. Soluri: mlãºtinoase. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Swertia perennis. Csürös-Káptalan 1965. Eriophorum angustifolium. Substrat: bazic. Drepanocladus intermedium. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Specie endemicã: Armeria maritima ssp. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata. Valeriana simplicifolia. Ligularia sibirica. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Drosera anglica. Stratul ierbos este dominant. 1962. Carex davalliana. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin.5. cum sunt Campylium stellatum. Parascan et Danciu 1976. Polygala amarella.1). Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. Carex hostiana. Carex appropinquata. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. Bryum pseudotriquetrum. et al. Coldea 1991.5–8. uneori cu acoperire foarte mare. Carex lepidocarpa. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Tofieldia calyculata. Structura: Din punct de vedere floristic.

Polygala amarella.9%).5. Clima: T = 70C. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. Substrat: molhaºe. Sanda 2002. P= 700–750 mm. Sanda et al. Mihãilescu S.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971. cu un conþinut variat în materii organice (9. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Curcubãta Mare.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Relief: terenuri plane. în etajele alpin inferior ºi subalpin. Pinguicula vulgaris. Ularu et Cardaºol 1979. caracteristice: Sesleria uliginosa.HAB 1999: 54. Munþii Godeanu. Coldea et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Alte specii importante: Molinia caerulaea.). Stupini). specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex davalliana. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6. 1997. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997.2 Rich fens CORINE: 54. Hãrman. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul).2. Coldea 1991. Carex hostiana. Munþii Cindrelului.1 Springs CORINE: 54. et Walas 1949 (Syn.2). Eriophorum latifolium. Primula farinosa. Munþii Fãgãraº. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Bod. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum).8–8. 2003-2004 (ined. Valeriana simplicifolia.11 Soft water springs PAL. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Phragmites australis. Coldea et Plãmadã 1977. Gymnadenia conopsea. uliginosa). În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa.2 Rich fens PAL. 2003-2004 (ined. turboase.). 308 . Valoare conservativã: foarte mare.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Munþii Þarcu. Epipactis palustris.HAB 1999: 54. 2001. Mihãilescu S.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. Soluri: mlãºtinoase. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997. habitat prioritar EMERALD. Parnassia palustris. 2001.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. Parascan et Danciu 1976. Carex flava. Munþii Retezat. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S.2–64. Schoenus nigricans. Salix rosmarinifolia. Carex distans.

1996. Chrysosplenium alternifolium. Coldea 1990. 1977 (Syn.HAB 1999: 54. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. Stratul muºchilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. Alexiu 1998. Epilobium alsinifolium.12 Hard water springs CORINE: 54. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m.6– -1. cu caracter hidrohigrofil. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). Sanda et al. uneori cu acoperiri mari. Drãgulescu 1995. Silene pusilla. Alte specii importante: Caltha laeta. jilav umede pânã la ude.2. Bryum pseudotriquetrum. Saxifraga aizoides. Brachythecium rivulare. Plãmadã 1974. Boºcaiu et al. Viola biflora.1221 Hard water bryophyte springs. Stellaria nemorum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha). Clima: T = 3. 1972.5. Cardamine amara. Chrysosplenium alpinum.). Epilobium nutans.8). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. pe versanþi slab înclinaþi.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. 309 . 2001. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor).0–6. Hulm et al. P = 1100–1450 mm. Chrysosplenium alpinum.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. 1979. Aconitum tauricum. Juncus triglumis. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. pânã la 50%.30C. 1949. 1997.12 Hard water springs PAL. Saxifraga heucherifolia.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Mihãilescu S. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. 1991. Scapania undulata. Puºcaru-Soroceanu 1981. Coldea et al. 1957) Th. Cardamine opizii. înalt de 12–15 cm. Deschampsia caespitosa. Redactat: Simona Mihãilescu. Veratrum album. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Relief: vãi subalpine. 1998. Substrat: acid sau bazic. Valoare conservativã: redusã. 54. Chaerophyllum hirsutum. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv. 2005 (ined. Sanda 2002. Voik 1976. Swertia punctata. Müller 1961 (Syn.

Saxifraga stellaris. Vf. Chrysosplenium alternifolium. Coldea et al. Bryum pseudotriquetrum. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Lungu 1981. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. Relief: vãi montane ºi subalpine. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor.5– -1. Stratul muºchilor este dominant. Specii endemice: Achillea schurii. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi).3. Sanda et al. Stellaria nemorum. 2001. Bryum pseudotriquetrum. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). Munþii Rodnei (Piatra Rea. Clima: T = 3.2. pH = 7–7. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Crepis paludosa. Stratul ierbos este slab dezvoltat. 1977. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. 310 . În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. Viola biflora. 1956. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Valea Lala). Rebra. Cochlearia pyrenaica. 1997. Corongiºul Mare. hidrisoluri eu-mezobazice. Epilobium nutans. habitat prioritar. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. 1997. Cardamine amara. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. Izvorul Fântânii. 1991. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Saxifraga aizoides. Achillea schurii. Coldea 1990. Sanda et al. Literaturã selectivã: Puºcaru D. Deschampsia caespitosa.5. Silene pusilla. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: Silene pusilla. ªtefureac 1972. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. BãtrânaFundul Râpilor. Beldie 1967. înalt de 12–30 cm. calcare. Mihãilescu S. P = 950–1425 mm. Soluri: eutricambosoluri. Pinguicula vulgaris. Valea Gãºeþel-Valea Rebra.). Caltha laeta. Sanda 2002. 2005 (ined. Valoare conservativã: foarte mare. Epilobium alsinifolium. Substrat: bazic. Chrysosplenium alpinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. Philonotis calcarea. et al. Cratoneuron filicinum.50C. Cratoneuron filicinum. Chaerophyllum hirsutum.

P = 1100–1400 mm. Sanda 2002. Glyceria nemoralis.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. Clima: T = 4. Calthetum palustris Borza 1963 n.3–5. Cardamine amara. în etajul subalpin. pânã la 70%.).: Calthetum laetae Krajina 1933. Structura: Habitat fontinal. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. 1977. Aconitum tauricum. Munþii Fãgãraº. Munþii Piatra Craiului. Coldea et al.). Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. Munþii Retezat.2. pH = 4. 1976. 1981.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Mihãilescu S. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m.n. Munþii Godeanu. Epilobium nutans. Coldea 1990. Sanda et al. Carex echinata. Philonotis fontana. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Chaerophyllum hirsutum. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. Angelica sylvestris.1. cu profil scurt (15–25 cm). Puºcaru-Soroceanu et al. Cardamine opizii. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. 1997. 2001. Munþii Þarcu.0–0. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . 2001. ºisturi cristaline. 1972. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Resmeriþã 1970. 1991. 1997. Cetãþile Rãdesei). Veratrum album. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.1 Springs CORINE: 54. Silene pusilla. Deschampsia caespitosa. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Crepis paludosa. Valoare conservativã: redusã. Specii caracteristice: Philonotis seriata. Mihãilescu S. Relief: vãi subalpine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. Munþii Cindrelului. Viola biflora. Drãgulescu 1995. Boºcaiu et al. Soluri: hidrisoluri.HAB 1999: 54.5. În fitocenoze. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: acid. Philonotis seriata. Sanda et Popescu A. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Stellaria nemorum.00C. 2005 (ined. Stellaria uliginosa. Scapania undulata. Veronica beccabunga.11 Soft water springs PAL. pe terenuri înclinate. dacica. menþionãm în special pe Philonotis seriata. bine aprovizionate în apã. slab accidentate. Epilobium alsinifolium. Chrysosplenium alternifolium.

2001.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. 2004 (ined. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum.12 Hard water springs PAL. Cãldarea Galaþiul. Sanda et al.: Saxifragetum aizoidis auct.12 Hard water springs CORINE: 54. Caltha laeta. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. pârâul Pintu MicPuzdrele. Chaerophyllum hirsutum. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. Soluri: eutricambosoluri.5–1. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Cratoneuron filicinum. Obârºia Hidegului). Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Deschampsia caespitosa. 1991.00C. Doronicum carpaticum. habitat prioritar. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Cãldarea Anieºul Mare. Doronicum carpaticum. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. În Retezat. Saxifraga aizoides. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Pinguicula vulgaris. Adeseori. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 5. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum. Substrat: calcare. rom. Mihãilescu S.HAB 1999: 54. Vf. Epilobium nutans. Relief: vãi montane. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Olos 1982. Crepis paludosa. 1977. Specii endemice: Achillea schurii. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . în jurul apelor (circa 100 ha). Munþii Þarcu (Vf. Viola biflora.8–7. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971).1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Silene pusilla.2. endemic în Carpaþii sud-estici. cu pH = 6. Sanda 2002. Stellaria nemorum. Corongiºul Mare. Epilobium alsinifolium. umede. înalt de 15–30 cm. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. în regiunea montanã. Coldea 1990. Bryum pseudotriquetrum. Valea Cobãºel. Philonotis calcarea. Doronicum carpaticum. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935. Cormaia.). Munþii Retezat. 1993. Cardamine amara. P = 1000–1350 mm. Cabana Puzdrele. Sadoveanu. Sanda et al. Suprafeþe: restrânse. Stratul ierbos este dominant.5. realizeazã o acoperire între 35–55%.1. Groapa Bistrei. Muntele Cailor). Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Chrysosplenium alternifolium.

2005 (ined. Valoare conservativã: redusã. ºisturi cristaline sau bazic.2. Stratul muºchilor este dominant.1 Springs CORINE: 54. P = 1200–1350 mm. Ulterior a fost semnalatã de A. Coldea et al. 1991.). Doronicum carpaticum. Deschampsia caespitosa. unde are o largã rãspândire. Substrat: acid.1926 descrisã din Alpi. Clima: T = 3. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Saxifraga heucherifolia. 1977.5. 1923. acoperire mare de pânã la 60%. 1997. Specie endemicã: Doronicum carpaticum.HAB 1999: 54. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. Altitudini: 1440–1860 m. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. cu profil scurt (15–25 cm). Soluri: hidrisoluri mezobazice. Munþii Retezat. Aconitum tauricum. înalt de 10–30 cm. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). Cratoneuron commutatum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.11 Soft water springs PAL. în locuri adãpostite de vânturi.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Munþii Godeanu. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. Chrysosplenium alpinum. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. Epilobium alsinifolium. Sanda et al. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. Specie caracteristicã: Cardamine opizi. Relief: vãi montane.50C.0–1. Coldea 1990. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Chrysosplenium alternifolium. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Voik W. Philonotis seriata. Munþii Þarcu. Sanda et al. Caltha laeta. pH = 5. Epilobium nutans. în etajul subalpin. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. Silene pusilla. Viola biflora. 1976. Chaerophyllum hirsutum. menþionãm speciile: Philonotis seriata. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. Stellaria nemorum.5–7. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. Redactat: Simona Mihãilescu. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . Borza (1934) din Retezat. Stratul ierbos este bine reprezentat. Mihãilescu S.-Bl. Sanda 2002. 1997. 2001. Brachythecium rivulare. Doronicum carpaticum. bine aprovizionate în apã.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al.

Coldea 1978. Boºcaiu 1967. 1976. Deschampsia caespitosa. 2005 (ined.. Clima: T = 8.. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Munþii Þarcu. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Literaturã selectivã: Borza 1959. Munþii Cindrelului. Brachythecium rivulare. Valoare conservativã: moderatã. Bistriþa Aurie. Valea Ieduþului.0–6.2. Carex remota. Munþii Cibinului.5. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Oroian S. Glyceria nemoralis. Epilobium alsinifolium. 2001 (syn. (Valea Iadului. Mihãilescu S. Saxifraga heucherifolia. Alte specii importante: Saxifraga stellaris.). 2001. Muntele Postãvaru. Valea Drãganului).HAB 1999: 54. Muntele Siriu. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior.0–3. Resmeriþã 1970. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. 1998. Pascal. Raþiu O. Valea Sebiºelului). Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Mititelu 1971. Sãmãrghiþan M. Muntele Vlãdeasa. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Drãgulescu 1995c. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. 1991. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Cardamine amara. Odatã cu creºterea altitudinii. Philonotis seriata. Popescu G. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. geogr. Lunca Berhinii. jilav umede pânã la ude. 1981. Impatiens noli-tangere. Sanda et al. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Dihoru 1975. Boºcaiu 1971. Munþii Retezat. Sanda 2002. et Sãlãgeanu 1971. Munþii Plopiº. 1983. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Beldie. Fink 1977.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Tozzia alpina.11 Soft water springs PAL. Sanda et al.8). pânã la 40%. P = 800–1200 mm. Munþii Harghitei. Epilobium palustre. Crepis paludosa. et al. Mihãilescu S. Munþii Godeanu. Chrysosplenium alpinum. 1998. 1981. 2001. Dihoru 1967. Redactat: Simona Mihãilescu. Raþiu O. în regiunea montanã. Chaerophyllum hirsutum. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. Raþiu O. 314 . Stratul ierbos este bine dezvoltat. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. Valea Gurghiului). Epilobium nutans.10C.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Gergely I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. 2001. Substrat: acid sau bazic. circaeetosum lutetianae Mass 1959.1 Springs CORINE: 54. menþionãm: Philonotis seriata. Munþii Piatra Craiului. Munþii Fãgãraº. Munþii Bistriþei. Caltha laeta. Philonotis fontana. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. Specie endemicã: Barbarea lepuznica. 1977. Altitudini: 500–1550 m. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului. Raþiu O. Munþii Parângului. var. Stellaria uliginosa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Muntele Govora. Structura: Habitat sciafil fontinal. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. înalt de 12–15 cm. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Puºcaru-Soroceanu et al. Stellaria nemorum.

Soluri: hidrisoluri.50C. Valea Azuga). Glyceria nemoralis. et Sanda 1993. cu umiditate ridicatã. Silene pusilla. Glyceria nemoralis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. în regiunea montanã.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. Sanda et al. et al. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. Calthetum palustris Borza 1934.HAB 1999: 54. Popescu A. Epilobium nutans. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului). 2001. pH = 6.HAB 1999: 54.1 Springs CORINE: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Caltheto – Ranunculetum (Resm. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha).: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Defileul Mureºului. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. ºisturi cristaline. 1971) Resm. 1994). 15–30 cm înãlþime. Crepis paludosa. Clima: T = 6–5. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. 1977. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Substrat: acid. Epilobium palustre.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. Veronica beccabunga. Rumex obtusifolius.11 Soft water springs PAL. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. Sanda et al. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. Rumex sanguineus. Poa trivialis. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Valoare conservativã: redusã.11 Soft water springs PAL. Stellaria nemorum. Clima: 315 . Stellaria nemorum. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. în microdepresiuni. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha).5. Relief: vãi montane.1 Springs CORINE: 54. Coldea 1991. Valea Gurghiului. Altitudini: 500–950 m. Muntele Siriu. în regiunea montanã. Ranunculus repens. Mysotis scorpioides.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. Carex sylvatica.2. Epilobium palustre. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota. Stratul ierbos este dominant. Cardamine pratensis. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº.11 Soft water springs EUNIS: C2. P = 950–1000 mm. 1997. et Raþiu 1978).

2001. Specii caracteristice: Carex remota. Coldea 1978. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. Sanda et al. Stratul ierbos este dominant. Coldea et al. P = 800–925 mm. Redactat: Simona Mihãilescu.60C. 2001. Structura: Habitat din lungul pâraielor. Chrysosplenium alternifolium. Stellaria uliginosa. Alte specii importante: Ligularia sibirica. 1977. pH = 5–6. Crepis paludosa. înalt de 10–20 cm. Sanda 2002.0–5. Chaerophyllum hirsutum. Cardamine amara. Brachythecium rivulare. Caltha laeta. Epilobium palustre. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. 1974. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. Lupaºcu 1999. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. 1997. ºisturi cristaline sau slab bazic. Oroian S. Substrat: acid. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã.2. Cratoneuron commutatum. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. cu profil scurt. Relief: vãi montane. 1991. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. bine aprovizionate cu apã. indicã un proces de gleizare a solului. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. Soluri: hidrisoluri mezobazice. 1998. Sãmãrghiþan M. 1997. Dihoru 1975. Sanda et al.5. 316 . Glyceria nemoralis. Doronicum austriacum.

Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. Primula minima. Bucºoiu. Þigãneºti). Specii caracteristice: Silene acaulis. Cerastium alpinum ssp.6. Valoare conservativã: mare. Dianthus glacialis. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.6. Coldea et al.11 Alpine siliceous screes. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. Ligusticum mutellinoides. Dryas octopetala. 1956. Puºcaru et al.00C. disparilis. Coldea 1991. Carex curvula. Specii endemice: Festuca bucegiensis. Juncus trifidus. Sanda et al. Beldie 1967). Luzula spicata. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 36. 1956. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. Sanda 2002. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Carex fuliginosa. Nyár1964). A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. Minuartia sedoides. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. Minuartia sedoides. Alte specii importante: Poa granitica ssp. P = 800 mm. disparilis (DH2). Campanula alpina.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. în etajul alpin inferior. plantele acoperind neuniform substratul. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m. 1956 (Syn. Euphrasia minima. Erigeron uniflorus. Clima: T = -2. 2001. Coºtila.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Acoperirea vegetalã este de 40–60%. Munþii Fãgãraº. Beldie 1967.2. et A. GROHOTIºURI. Omu.HAB 1999: 61. Structura: Habitat particular. Potentilla ternata. Substrat: silicios. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). Minuartia gerardii. Elyna myosuroides. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. Morarul. Festuca supina. gresii conglomeratice.1. Androsace chamaejasme. Redactat: Simona Mihãilescu. Nyár. lanatum. Obârºia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. Puºcaru et al.I. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete.: Festucetum glacialis Prodan 1939. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã). Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . Festuca glacialis. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha). Minuartia sedoides. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. Arenaria ciliata. Armeria alpina.31 Alpine siliceous screes. Potentilla crantzii. E4. Scara. Hieracium alpinum. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. 1956. Veronica bellidioides. 1997. Festucetum glacialis carpaticum E.

Capra). Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare. Vf. Silene (Lychnis) nivalis. Coldea et al. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. Pietrosul Mare. Poa nyárádyana. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. Csürös I.HAB 1999: 61.6. Vânturariþa). Vioreanu. 1934.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). Doronicum clusii. 1959. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. cu reacþie puternic acidã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Munþii Retezat. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Literaturã selectivã: Borza et al. Buia et al.116 Painted fescue screes EUNIS: H2.2. 1981. Soluri: litosoluri slab evoluate. P = 1300–1450 mm. Oslea. Sanda 2002. Specii caracteristice: Festuca picta. bogate în pietriº detritic. 1964. Arabis alpina.50C. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. Poa laxa. grisebachii. vârfurile Piatra Albã. 1997.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Doronicum carpaticum. grohotiºuri silicioase. în etajele subalpin ºi alpin. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. Rebra. 2001. Leontodon croceus. Vf. Senecio carniolicus. pH = 4. Saxifraga carpathica. Clima: T = 1. Puºcaru-Soroceanu et al. pe terenuri unde este prezent habitatul. 318 . Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. Hypericum richeri ssp. Grohotiºuri. et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. Poa delyii.5– -2. Puzdra. Galaþiul). Cãlþun. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul.3–4. Gãrgãlãu. Sanda et al.6. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. Specii endemice: Achillea schurii. Coldea 1990. 1991. Suprafeþe: mari (100–500 ha).

cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Valoare conservativã: mare. P = 1450 mm. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp.HAB 1999: 61. Alte specii: Saxifraga ascendens. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. 319 . Cardaminopsis arenosa ssp. 1991.0– -20C. Sanda et al. Poa deylii. cymosa. Doronicum clusii. habitat endemic. Cardamine resedifolia. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. Anieºul Mare).2. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga carpathica. borbásii. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate.6. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Poa laxa. Structura: Habitat sciafil. Clima: T = -1. în etajul alpin. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Saxifraga moschata. Oxyria dygina. Piatra Albã. 1997. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Puzdra. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Sanda 2002. Stratul ierbos: speciile edificatoare. Luzula spicata. cymosa ºi Saxifraga carpathica. Veronica baumgartenii. Anieºul Mic. Coldea et al. 2001. Substrat: silicios. Saxifraga oppositifolia. Grohotiºuri. Saxifraga pedemontana ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2.

speciile: Saxifraga bryoides. Clima: T = -0.. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. Omul.-Bl. 1937. Sokol.. Pietrosul. 1928. specia caracteristicã Oxyria digyna. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu. Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani. Grohotiºuri.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. et al. grohotiºuri silicioase. Culmea Ciºa. rom. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha).n. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. et Wall. cymosa.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes. populeazã.0– -0. et al. Achillea schurii. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. Saxifraga pedemontana ssp. Sokol. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. În compoziþia floristicã se semnaleazã. Structura: Habitat chionofil. 1928. împreunã cu alte specii.. Capra). 1926). Substrat: ºisturi cristaline. sub pereþii stâncoºi. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. Br. Cãlþun.2. Specii caracte- 320 . Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. Veronica baumgarteni. P= 1300–1450 mm. Soluri: litosoluri. rezultat al colonizãrii primare. Sokol.50C. contracta. Momaia. 61.: Oxyrietum dyginae auct.) Csürös 1957). Munþii Cernei. Piatra Albã). Saxifraga carpathica. Relief: versanþi înclinaþi. habitat endemic. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. Munþii Retezat (Muntele Custura). Suprafeþe: restrânse. Et Wall. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al. et Wall. în etajele subalpin ºi alpin. 1937 (Syn. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. Munþii Godeanu. Cerastium cerastioides. acoperã terenul neuniform. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. Saxifraga oppositifolia.6.HAB 1999: 61. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. cymosa.. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. Alchemilla hybrida. În stratul ierbos. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Arabis alpina. Munþii Þarcu. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. cu frecvenþã mare. 1928 (Syn. Poa cenisia ssp. non. În Carpaþi. care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna. pe versanþii circurilor glaciare. Valoare conservativã: mare. grohotiºurile mobile. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. 1956 cunoscutã din Bucegi.

cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Specii endemice: Achillea schurii. 1993. Luzula alpino-pilosa. 2001. Veronica baumgarteni. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Judele. Veronica baumgarteni. 1977. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga moschata. habitat endemic. Doronicum carpaticum. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Pãpuºa.2.5– -1.50C. 1991. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. Saxifraga hieraciifolia.6. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. Saxifraga androsacea. Sedum alpestre. Geum reptans. contracta. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Gruiul. Pe de altã parte. Peleaga. Boºcaiu 1971. P = 1350–1450 mm. Valoare conservativã: mare. Redactat: Simona Mihãilescu.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Taraxacum alpinum. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. ce vegeteazã în condiþii extreme. Oxyria dygina. Poa cenisia ssp. Poa psychrophila. Specii caracteristice: Silene acaulis. Silene acaulis. Coldea et al. 1977. 1978. Poa laxa. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Alte specii importante: Poa laxa. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Sanda et al. Gentiana frigida. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Cystopteris regia. în etajul alpin. 1978. cymosa. granite. Bucura. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Doronicum clusii. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Festuca picta. Chrysanthemum alpinum. Sanda et al. Cardamine resedifolia.HAB 1999: 61. Silene (Lychnis) nivalis. Pietrele). Soldanella pusilla. Saxifraga bryoides. Poa cenisia ssp. Soldanella pusilla. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Coldea 1991.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Clima: T = -0. Soldanella pusilla. cymosa. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Soluri: litosoluri scheletice. Luzula spicata. Chrysanthemum alpinum. Veronica baumgarteni. 1993. borbásii. Sanda 2002. contracta. Trisetum fuscum. Luzula spicata. 1997. Poa deylii. Muchia Ascuþitã. Structura: Habitat crio-nival. Arabis alpina. Saxifraga ascendens. Coldea et al. Alchemilla hybrida. Doronicum carpaticum. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). Senecio carniolicus. Saxifraga carpatica. 1997. Coldea 1990. Substrat: micaºisturi. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. Grohotiºuri. Ranunculus crenatus. 2001. Gnaphalium supinum. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. Cardaminopsis arenosa ssp. 321 .

alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. În stratul ierbos. P = 1300 mm. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. 322 .HAB 1999: 61. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. Soluri: scheletice. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. calcaros. Substrat: bazic.0– -1. Anieº. Structura: Habitat pionier. calcicolum. fapt relevat. pH = 5. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior.6. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. Munþii Þarcu. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae.8–7. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. Gãrgãlãu. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.2. rendzine. amfibolite ºi ºisturi sericitoase. deschis. Munþii Godeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). alãturi de Saxifraga moschata. Grohotiºuri.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. Clima: T = 0. Pietrosul). apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. calcicolum.2. conglomerate calcaroase.50C.

1991. Viola biflora.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Arabis alpina. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Ineu). Hutchinsia alpina ssp. Coldea 1990. Saxifraga ascendens. brevicaulis.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Saxifraga androsacea. calcicolum. în etajul subalpin ºi alpin. Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Saxifraga aizoides. Saxifraga bryoides. Doronicum carpaticum. Rhodiola rosea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. Poa laxa (P. 323 . Parnassia palustris.2. calcicolum. Luzula spicata. Sanda et al. Saxifraga hieraciifolia. Cardaminopsiss arenosa. Munþii Fãgãraº. Veronica baumgartenii. tremula). Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967).HAB 1999: 61. Alte specii importante: Galium anisophyllon. Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. 1997. Beldie 1967. 2001. Sanda 2002. Valoare conservativã: mare. habitat endemic. 1997.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn.6. Oxyria dygina. Coldea et al. Saxifraga moschata. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Saxifraga carpatica. Saxifraga stellaris.

sãracã în specii. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. În stratul ierbos. Coldea et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). pH = 6–7.0– -1. sciafil. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. Alte specii importante: Arabis alpina. Substrat: calcare cristaline. se remarcã prin prezenþa. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Structura: Habitat pionier. Saxifraga moschata. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. tremula). Luzula spicata. Sanda et al. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Specii endemice: Achillea schurii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. Coldea et Pânzaru 1986. Sanda 2002. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. Papver coronasancti-stephani. Soluri: scheletice.50C. habitat endemic. Doronicum carpaticum.1997. Coldea 1990. Artemisia eriantha. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. flaccida. Rhodiola rosea. Doronicum carpaticum. mezofil care prezintã o acoperire redusã.2. Saxifraga bryoides. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 . 2001. Doronicum carpaticum. Compoziþie floristicã. 1991. Grohotiºuri. localizate în circuri glaciare. P = 1300–1450 mm.5. rendzine. Poa alpina. amfibolite. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa laxa (P. Festuca nitida ssp. uneori abundentã. Papaver coronasancti-stephani. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. Thymus pulcherrimus.6. Silene acaulis. Saxifraga aizoides. 1997. Galium anisophyllon. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. Oxyria dygina. Veronica baumagrtenii. Clima: T = 0. Dianthus glacialis. Saxifraga ascendens.

în etajul subalpin ºi alpin inferior. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Munþii Cãpãþânei (Buila. Vânturariþa). rom. Munþii Retezat. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare). 1977 (Syn. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate. litosoluri.242 East Carpathian calcareous screes.HAB 1999: 61. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 .50C. Munþii Þarcu. Clima: T = 0. Grohotiºuri.6. Saxifraga moschata. Munþii Godeanu. conglomerate.7– -1. 61.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Substrat: bazic pânã la slab acide. Soluri: scheletice.: Rumicetum scutati auct. S. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil. În stratul ierbos. P = 1300–1450 mm. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha).). alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides.

Poa cenisia ssp. 1993. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. habitat endemic. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Cerastium lerchenfeldianum. Poa molinerii. Pãun et Popescu G. Soldanella pusilla. 1990. 1979. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Voik et Schneider E. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. Saxifraga androsacea. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Ranunculus oreophilus. Redactat: Simona Mihãilescu. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Grohotiºuri. Saxifraga paniculata.1997. 1997. Polystichum lonchitis. 1991. 1977. Oxyria dygina. Myosotis alpestris. Alte specii importante: Acinos alpinus. Senecio rupestris.. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Galium anisophyllon. Saxifraga bryoides. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Alyssum repens. Luzula spicata. Saxifraga stellaris. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Coldea G. Galium album. 1978. ovirensis. Viola biflora. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Voik 1976. Valoare conservativã: mare. Saxifraga bryoides. Veronica baumgartenii. Saxifraga carpatica. Parnassia palustris. Gnaphalium supinum. în stratul ierbos. Poa alpina. tremula). Coldea et al. etc. Hutchinsia alpina ssp. Chrysanthemum alpinum. Prin coluvionarea grohotiºurilor. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.2. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Doronicum carpaticum. Thymus pulcherrimus. calcicolum. Senecio rupestris. Arabis alpina. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. În unele grupãri. Sanda 2002. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin.. Cenozele de pe grohotiºuri. Poa laxa (= P. brevicaulis. Polystichum lonchitis. Înfiriparea unor specii. Dianthus glacialis. contracta.6. Cerastium arvense ssp. În cadrul acestei subasociaþii. Viola alpina. Epilobium anagallidifolium. Sanda et al. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. etc. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. Doronicum carpaticum. Cardaminopsis halleri ssp. Saxifraga ascendes. Cystopteris regia. Boºcaiu et al. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978.

Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. Anthemis carpatica.HAB 1999: 61. La Zaplaz. Saxifraga heucherifolia. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Saxifraga oppositifolia. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Galium album etc. prin resturile organice descompuse. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. Galium anisophyllum. Padina Popii. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. Substrat: calcaros. Grohotiºuri. 1956. E. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. cu o acoperire slabã. Piatra Craiului Micã). Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. Polygonum viviparum etc. Structura: Habitat pionier. speciile caracteristice Linaria alpina. corona sanctistephani). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. rendzine. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. Ranunculus oreophylus. Täuber et Coldea 1977 (Syn. 1956. Androsace lactea. Doronicum columnae. Clima: T = 1. de ordinul a 10–100 ha. Marele Grohotiº. Poa alpina. et al.5. conglomerate calcaroase. Vf. Soluri scheletice. 1996. În afara celor douã caracteristici. 1956. Primula elatior. Suprafeþe: mici. alpinum ssp. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. în etajul subalpin. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. Umerii Pietrei Craiului. Senecio rupester. 1996. Valea Arpãºelului). corona sanctistephani. Habitatul are o acoperire micã. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Aconitum hosteanum.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al.6. de pânã la 25 %. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . Padina Lãncii. Aceste specii pioniere.80C. pH = 6–7. fãrã o întindere prea mare. Ascuþit. Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2.5– -0. P = 1300–1400 mm. În Piatra Craiului Micã. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. et al. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. Festuca saxatilis. Puºcaru et al.2. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. Papaver corona sanctistephani (P. În stratul ierbos. Puºcaru et al. Myosotis alpestris. Senecio rupestris.

44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. Rumex scutatus. 1977. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Galium lucidum. Onobrychis transsilvanica.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Viola biflora. Doronicum columnae. Coldea 1991. Androsace obtusifolia. falcata. 1997.6. Grohotiºuri. Cerastium transsilvanicum. Arabis alpina. Boºcaiu M. Myosotis alpestris. 1997. 1981. Alte specii importante: Galium lucidum. habitat endemic. Mihãilescu S. baumgarteni. Sedum atratum. Poa alpina. Galium anisophyllum. Redactat: Simona Mihãilescu. Senecio rupestris. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). et al. Mihãilescu S. Saxifraga aizoides. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. Valoare conservativã: mare. Cerastium transsilvanicum. Viola alpina. brevicaulis. Dianthus callizonus. Hutchinsia alpina ssp. Coldea et al. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. Alyssum repens. 2001. Thymus pulcherrimus. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. 1956. Sanda et al. taxon caracteristic al asociaþiei. et al. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani.HAB 1999: 61.2. Poa molinerii. Literaturã selectivã: Csürös I.). Silene acaulis. 2004 (ined. Papver corona-sancti-stephani. 1997-1998. Ligusticum mutellina. Acinos alpinus. Calamintha alpina ssp. Linaria alpina.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. Dianthus spiculifolius. Draba lasiocarpa. 328 . Thymus comosus. 2001. Saxifraga ascendens. Myosotis alpestris. Sanda 2002. Puºcaru-Soroceanu et al. Doronicum carpaticum. Sedum alpestre. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. Saxigraga moschata. Boºcaiu et al.

Mihãilescu S. Soluri scheletice. Redactat: Simona Mihãilescu. Persistenþa zãpezii. Ranunculus oreophilus. dar ºi brânele acestora.00C. rendzine. 2001. În stratul ierbos. Poa alpina. Rhodiola rosea. Silene acaulis. Specii endemice: Achillea schurii. Alyssum repens. Munþii Rarãu. Cerastium arvense ssp. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. 1987.6. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). habitat endemic. Rhodiola rosea. Senecio rupestris.5–1. Munþii Hãºmaº. Poa laxa (P. Sanda et al. pânã primãvara târziu. Munþii Godeanu. Galium anisophyllon. Munþii Bucegi. ce se realizeazã în timpul iernii. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. Coldea 1990. Cheile Bicazului. Sanda 2002. Boºcaiu 1971. calcaros. Coldea et al. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Munþii Þarcu. Poa molinerii. Substrat: bazic. Saxifraga paniculata. Galium lucidum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Specii caracteristice: Acinos alpinus. calcicolum. Alte specii importante: Saxifraga moschata. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Literaturã selectivã: Beldie 1967.2. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. Thymus pulcherrimus. Cerastium cerastoides. Poa alpina. Senecio rupestris. Grohotiºuri. P = 1100–1350 mm. Polystichum lonchitis. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Clima: T = 3.1997. Mititelu et al. Acumulãrile de zãpadã. Poa tremula. tremula). Arabis alpina. Saxifraga ascendens. conglomerate calcaroase. Relief: coaste însorite. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Papaver corona-sancti-stephani. Valoare conservativã: mare. cãldãri glaciare bine luminate. 1991. Cardaminopsis arenosa. Nechita et Mititelu 1996. 2001. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Moehringia pendula.

50C. Cardaminopsis arenosa ssp.2. Saxifraga paniculata. Cystopteris fragilis. 1977. Grohotiºuri. vechi. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. Mihãilescu S. Polystichum lonchitis. pH = 5. Valoare conservativã: mare. Melica ciliata. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. Galium lucidum. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar.6. Origanum vulgare. Popescu 1999 (Syn.p. 2001. Coldea et al.). Sanda et al. Alte specii importante: Senecio rupestris. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. Relief: fundul vãilor intramontane. 1977. Sedum fabaria. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. 1991. Sedum fabaria. Arabis alpina. Cenozele descrise din Piatra Craiului. P = 750–1200 mm. Clima: T = 9–2. Soluri: scheletice. Gymnocarpium robertianum. Boºcaiu et Täuber F. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Coldea G. Moehringia pendula. Galium album (= G. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. În stratul ierbos. mai ales datoritã factorului antropic. Parietaria officinalis. Galium album.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. Geranium lucidum. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha).8–7. 2001. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. 330 . Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã.1997. Poa nemoralis. Munþii Cernei. Asplenium trichomanes. Substrat: calcaros.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. borbásii. pe pante abrupte semi-umbrite. fixate. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Sanda et al. în ultimii 20 de ani. Structura: Habitat saxicol. Asplenium ruta-muraria. Valea Seacã). Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. bolovãniºuri masive. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. erectum). Asplenium viride. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. Munþii Godeanu. Lamium garganicum. Geranium robertianum. Moehringia muscosa. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). Munþii Þarcu. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. foarte bogate în humus. Vincetoxicum hirundinaria. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. habitat endemic.

Cheile Dâmboviþei). Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Geranium robertianum. Grohotiºuri. saxatilis. Gymnocarpium robertianum.0–3. Crãciuneºti. Specii endemice: Campanula carpatica. Valea Iadului. Festuca rupicola var. Viola jóoi. Hieracium pilosella. majoranifolius. Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Silene heuffelii. la altitudine de peste 1000 m (4). Habitat pionier. Teucrium montanum. Luzula luzuloides. etc.8–7. Valea Ascunsã. Habitat termofil. Festuca cinerea. Acinos alpinus.5. Senecio rupestris. Viola jóoi. Sedum hispanicum. Salvia verticillata. de la poalele stâncilor (2).50C. Thymus comosus. 331 . creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. în fitocenozele de Galium album. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. Valoare conservativã: mare. Cystopteris fragilis. Habitat termofil. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. P = 700–1100 mm. Cnidium silaifolium. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. Râmeþ. Geranium robertianum. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. cu procent avansat de solificare (1). de pãdure ºi chiar de pajiºti. Cheile Cheii. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. Cardaminopsis arenosa. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. Cytisus nigricans. Melica ciliata. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Cheile Runcului). (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Fragaria vesca. habitat endemic. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. Poa nemoralis. Prezenþa. În afarã de specia caracteristicã. Galium album. Verbascum lychnitis. dubia. semifixate. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Cardaminopsis arenosa ssp. Masivul Grohot.6. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. pH = 5. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. Specii caracteristice: Thymus comosus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. Orlaya grandiflora. maximum. Valea Sighiºtelului. Vincetoxicum hirundinaria. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. cuprinzând plante de stâncãrii. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Origanum vulgare. Sedum album. fiind o grupare pionierã. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Sanguisorba minor.2. Poa nemoralis. Soluri: litosoluri. Muntele Scãriþa-Belioara. Phyllitis scolopendrium. Moehringia muscosa. Lamium maculatum. la baza stâncilor. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. borbásii. Sedum telephium ssp. Tãlmaciu-Podul Olt. Asplenium trichomanes. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. Alte specii importante: Erysimum odoratum. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. Substrat: grohotiºuri mãrunte. pe grohotiºurile mãrunte. Silene nutans ssp. Origanum vulgare. Vadu Criºului. Minuartia verna.

Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). Geranium lucidum. Sanda et al. ªuteu ªt. Feneº. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). În unele grupãri. Milium effusum etc. Muntele ScãriþaBelioara. Sambucus nigra. 1968. slab închegate. Sanda et al. Munþii Gilãului. Dihoru 1975. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. Valea Iadului. Moehringia muscosa. Coldea et al. Stratul ierbos. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. 1971. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. Raþiu O. Galium lucidum.1997. Dihoru et al. Gymnocarpium robertianum. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. În sens evolutiv. Senecio rupestris. Structura: Habitat heterogen. Literaturã selectivã: Csürös ªt. borbásii.0–4. 1967. Circaea lutetiana. 1966). Boºcaiu et al. ªuteu et Faur 1977. Coldea G. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. 1958. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Bihor. Raþiu O. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. Coldea et al. Valea Ascunsã. Pop I. Geum urbanum. 1964.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. 1971. Pop I. 1969. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. 1996. Galium album. Lunaria rediviva. Origanum vulgare. 1977. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Mycelis muralis. Soluri: litosoluri. Asplenium trichomanes. Vadu Criºului. Pop I. Parietaria officinalis. Grohotiºuri. Pop I. 1997. ªuteu ªt. 1991. Hodiºan I. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat endemic. et al. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. 1964. 1973. ªuteu ªt. P = 750–1100 mm. Lamium maculatum. Poa nemoralis. Râmeþ. Sanda 2002. 1969. Vincetoxicum hirundinaria. Masivul Grohot. 1973. Boºcaiu et al. 1970. Valoare conservativã: mare. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. 1984. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. mai rar. Alexiu 1998. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. et al.00C. cum sunt: Urtica dioica. Schneider-Binder E. Phyllitis scolopendrium. De remarcat în compoziþia floristicã. 1968. 1971. Sanda 2002. fixate din locurile umbrite. Cardamine bulbifera. et al. et Hodiºan 1963. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. et Hodiºan I.2. Geranium robertianum.6. 1984. Pop I. grosiere ºi. Sanda et al. Melica ciliata. 1966. Clima: T = 9. et Faur N. 332 . Relief: versanþi înclinaþi. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. Cucubalus baccifer. Diaconescu F. 1966. 2001. Specia caracteristicã. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile.

1937. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Sanda et al. Silene vulgaris. Sanda 2002. în regiunea montanã. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. et al. Clima: T = 7–50C. Redactat: Simona Mihãilescu. Achnatherum calamagrostis. Suprafeþe: mici (10–100 ha).6. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. borbasii. Specii endemice: Thymus comosus. Csürös 1958. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Coldea et al. Galeopsis ladanum. H2. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Arabis alpina. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Geranium robertianum. Thymus comosus. 2001. Cardaminopsis arenosa ssp. Alexiu 1998. Munþii Scãriþa-Belioara. Grohotiºuri. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. Munþii Þarcu. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum. Moehringia muscosa.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. Senecio rupestris. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Csürös et Csürös-Káptalan M. pe terenurile puternic luminate. Tussilago farfara etc.1997. Parietria officinalis. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. Melica ciliata. Salvia glutinosa. Valea Iadului. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. 1937 (Syn. Teucrium montanum.61 Peri-Alpine thermophilous screes. 1984. Valeriana officinalis. Galium album. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Raþiu O. Vincetoxicum hirundinaria. P = 850–1100 mm. ristice grohotiºurilor. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%.HAB 1999: 61. Tx. Coldea 1991. Festuca rubra. Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. incl. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990.2.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Pe lângã speciile caracte- 333 . Munþii Cernei. Munþii Godeanu. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. Cheile Cheii). 1937. Cheile Dâmboviþei. Boºcaiu 1971. Káptalan 1966). 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Origanum vulgare.

Asplenium trichomanes. Parietaria officinalis. P = 800 mm. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. borbásii. 1918. Balcani unde au un areal optim. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 . Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Lamium garganicum. Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis.1997. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). Specii endemice: Silene nutans ssp. Lamium bithynicum. Substrat: calcaros. Festuca xanthina. Clima: T = 7. Sanda et al. Melica ciliata. flavescens.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Redactat: Simona Mihãilescu. Thymus comosus. Valoare conservativã: redusã. Geranium robertianum. Soluri: litosoluri. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. în regiunea colinarã. Teucrium montanum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Origanum vulgare. Sanda 2002.2. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). cu înclinare de 35–400. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. Alyssum petraeum. Galium album. Parietaria erecta.80C.-Bl. Coldea 1991. 2001. Thymus comosus. descris din Alpi. Galium purpureum. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Melica ciliata var.6. Grohotiºuri. dubia. Poa nemoralis. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Arabis procurrens. Structura: Habitat termofil.HAB 1999: 61. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Cardaminopsis arenosa.311 Rough-grass screes EUNIS: H2.

6. Voik 1976. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967). Stratul ierbos este bine dezvoltat. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota).2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3.HAB 1999: 62.0– -1. Festuca supina. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Clima: T = 3. Literaturã selectivã: Schneider E. Soluri: Clima: T = 2. 335 .HAB 1999: 62. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu.2. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Soluri: superficiale cu pH = 5. Relief: fisuri de stânci.5– -2. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. P = 1350–1450 mm. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Munþii Piatra Craiului. Munþii Hãºmaº. Grimmnia apocarpa. Valoare conservativã: mare.5–5. Primula minima. Coldea 1991. 1997. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m. cu pereþi aproape verticali (80–900). Substrat: silicios.00C. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. moderat umede. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. habitat endemic carpatic. 2001. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). Festuca supina. Alte specii importante: Veronica baumgartenii. P = 800 mm. Juncus trifidus. Sanda 2002.00C. Campanula alpina. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica.8. Structura: Habitatul rupicol.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. screes and sands CORINE: 62. Valeriana tripteris. în etajele subalpin ºi alpin. Juncus trifidus. 1956 (Syn.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago.6. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Masivul Ceahlãu. Grohotiºuri. Specie endemicã: Silene dinarica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Coldea et al.2.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. et Voik 1976.

numai în abruptul Jepilor Mici. Campanula carpatica. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne. 2001. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. Saxifraga mutata ssp. Lloydia serotina.HAB 1999: 62. Erysimum witmannii ssp. Draba kotschyi. Mihãilescu S.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Sanda 2002. Asplenium ruta-muraria. 2001. transsilvanicum. Dianthus spiculifolius. în etajul alpin superior. Saxifraga moschata. 1997. Eritrichium nanum ssp.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. Trisetum alpestre. Redactat: Simona Mihãilescu. Alyssum repens. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Cardaminopsis arenosa. arachnoidea. Coldea 1990. Poa nemoralis. cu expoziþie sudicã sau esticã. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. habitat endemic. 336 . Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Cystopteris regia. jankae ºi Viola alpina. 1991. Androsace lactaea. Grohotiºuri. Valoare conservativã: mare. Pe culmile mai înalte.2. Saxifraga paniculata. Substrat: conglomerate. Täuber. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Silene zawadzkii. În stratul ierbos. demissa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. Specii caracteristice: Artemisia eriantha.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Eritrichium nanum ssp. dubia. Coldea et al. Sanda et al. Laserpitium latifolium. Kernera saxtilis. Coldea 1977. intervin oligotermele Saxifraga moschata. În schimb.6. Campanula cochleariifolia. Gypsophila petraea. transsilvanicum. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. lipsind speciile saxicole mezoterme. Nechita et Mititelu 1996. calcare jurasice. Structura: Habitat xero-heliofil. Erysimum witmannii ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. Beldie 1967. jankae. grupãrile sunt sãrãcite. Campanula kladniana. Asplenium trichomanes. screes and sands CORINE: 62. Silene nutans ssp.

: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al.2.00C. habitat endemic carpatic. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. Clima: T = 1. Draba 337 . Coldea 1991. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. în etajul subalpin.. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Literaturã selectivã: Boºcaiu et al.5– -0. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii.0– -0. diferenþialã.HAB 1999: 62. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Soluri: superficiale cu pH = 5. cu expoziþii nordice. relictar. et Wal.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Dintre însoþitoarele mai frecvente. Structura: Habitat casmofit. 1977. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. xero-heliofil. Pawl. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Coldea et al.5–5. care deþin o constanþã ridicatã. Redactat: Simona Mihãilescu. în etajul subalpin. caracteristicã ºi Juncus trifidus. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. Grohotiºuri. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. Valoare conservativã: mare. minuta. Este o grupare deschisã. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus. Soluri: proto-rendzine. Sanda et al. P = 1300–1400 mm. Festuca supina. Faþa Retezatului). Muchia Ascuþitã. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. Valoare conservativã: mare. Juncus trifidus. Substrat: granite. Structura: Habitat rupicol. 1956 (Syn. P = 1300–1425 mm.8.00C. la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. 2001. 1997.6. Sanda 2002. Agrostis rupestris. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). 1935. habitat endemic. Alte specii importante: Campanula kladniana. Valea Judelui. Draba kotschyi. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. Clima: T = 1. Lacul Ana. Solidago virgaurea ssp.

Dianthus henteri. Clima: T = 2. Structura: În Parâng. Kernera saxatilis. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi. Rhabdoweisia fugas.5–5.HAB 1999: 62. Bisericile din Bulz). Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile. Custura Mãtaniei. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Saxifraga pedemontana ssp. Boºcaiu et al. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Valoare conservativã: redusã. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii endemice: Achillea schurii. Androsace lactaea. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Dianthus tenuifolius. Gypsophila petraea. Sanda et al. Doronicum carpaticum. Saxifraga pedemontana ssp. screes and sands CORINE: 62. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. pe roci dure. în stratul ierbos. Alyssum repens Trisetum alpestre. pH = 5. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Borhidi 1958.8. 2001. Beldie 1967. et Walas 1937) Simon 1958. Coldea et al. Saxifraga luteoviridis. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. în etajul subalpin. Coldea 1991. 1977.0–0. Vf. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. Polypodium vulgare. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. cymosa. Sanda 2002. care prezintã o constanþã ridicatã. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. Coldea et al. Festuca supina. demissa.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Saxifraga mutata ssp. 1997. Coldea 1991. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri. Sanda 2002. 2001. P = 1250–1350 mm. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. Literaturã selectivã: Simon 1958. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Piga din Baicu.6. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Saxifraga paniculata. Substrat: acid. Relief: stâncãrii abrupte. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Poa nemoralis. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. Grimmia ovalis. Pawl. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. 338 . Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Juncus trifidus. Sanda et al. Campanula carpatica.50C. 1997.

speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. P = 800–1300 mm.6. Campanula carpatica. Valeriana montana. în regiunea montanã. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Munþii Þarcu. În stratul ierbos. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978). Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . Munþii Godeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Beldie 1967. Munþii Hãºmaºul Mic. datoritã apelor de infiltraþie. Clima: T = 7. Zólyomi 1931. Popescu et Doltu 1977. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd.50C. Cortusa matthioli. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Munþii Cernei. Structura: Habitat sciafil. Munþii Rarãu. Munþii Iezer-Pãpuºa. Substrat: calcare. Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Soluri: superficiale. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Munþii Suhard. Munþii Piatra Craiului. Saxifraga cuneifolia.5–0. calcaroºi cu Cystopteris fragilis. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica.2. (1936) 1949 (Syn. Grohotiºuri.

Poa rehmanii. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. habitat endemic. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Carex brachystachys. Valeriana tripteris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Soluri: rendzine. Cystopteris regia. Pietrosul. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. Moehringia muscosa. Valoare conservativã: mare. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Mihãilescu S. Grohotiºuri. Sanda et al. Campanula kladniana. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Ctenidium molluscum. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. 2001. Literaturã selectivã: Diaconescu F. Silene dubia. Coldea et al. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850.70C. 1997. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Poa nemoralis. brâne. habitat endemic. mai slab înclinate dar însorite. Asplenium trichomanes. Cortusa matthioli. Valeriana tripteris. Sanda 2002. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Saxifraga paniculata. 1977. Valeriana montana. Polypodium vulgare. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Relief: creste. Gypsophila petraea. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Asplenium trichomanes. menþionãm Ctenidium molluscum. Substrat: calcaros. Coldea 1991. Polypodium vulgare. Sanda et al. Nechita et Mititelu 1996. În stratul ierbos. Cystopteris fragilis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Poa rehmanii.2. Asplenium ruta-muraria. 1997. Cystopteris fragilis. 1997. Clima: T = 4. Hepatica transsilvanica. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Corongiº). P = 1250–1350 mm. dubia. 340 . Sanda et al. Sedum maximum. Cardaminopsis arenosa. Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Thymus comosus. Specii caracteristice: Asplenium viride. Saxifraga paniculata. Sedum maximum. Alexiu 1998. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: Asplenium viride. stânci calcaroase. Saxifraga corymbosa. Specii endemice: Aconitum moldavicum.6. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. 1973. 1991.5–0. Campanula carpatica. Asplenium ruta-muraria. 2001. Moehringia muscosa. Gymnocarpium robertianum. Sedum hispanicum. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii endemice: Silene nutans ssp.

speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%. Saxifraga luteoviridis. Androsace lactaea.HAB 1999: 62. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2. abrupte. Campanula cochleriifolia.6. Gypsophila petraea. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia. Grohotiºuri.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977.2. P = 1375 mm. Asplenium trichomanes. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. ombrogene ºi umede. Androsace lactaea. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. Cystopteris fragilis. În stratul ierbos. Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Kernera saxatilis. Carex sempervirens. Asplenium viride. Saxifraga mutata ssp. Structura: Habitat rupicol. habitat endemic. Soluri: rendzine.5–0. Clima: T = 1.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Munþii Piatra Craiului. înclinate (75–850).70C. demissa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Substrat: calcaros. screes and sands CORINE: 62.

Munþii Bihor. Asplenium viride. Soluri: rendzine. Thymus pulcherrimus. Substrat: calcare. 1997. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. dubia. Galium purpureum. Biscutella laevigata. Munþii Piatra Craiului. Asplenium ruta-muraria.2. habitat endemic. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. Mihãilescu S. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. Saxifraga cuneifolia. Sesleria rigida ssp. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Relief: stânci. proprii substratului calcaros. Haynaldiana. Sanda 2002. 2001. Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Asperula capitata. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. Literaturã selectivã: Fink 1977. P = 700–1300 mm. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Redactat: Simona Mihãilescu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. 1966 (Syn. Teucrium chamaedrys. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Coldea 1991. Melica ciliata. Masivul Curãturi. Saxifraga mutata ssp. Melica ciliata. Erysimum witmannii ssp. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Grohotiºuri. quadrivalens). Sighiºtel. Coldea et al. Cheile Ordâncuºei. Cheile Cibului. Vânturariþa). Arenaria serpyllifolia.00C. Munþii Leaota. Teucrium montanum. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). 342 . Saxifraga paniculata. Valea Iadului. Valoare conservativã: mare. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Cheile Feneºului. Phyteuma orbiculare. Ctenidium molluscum. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Festuca versicolor. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Leontopodium alpinum. Cardaminopsis arenosa. Ceterach officinarum. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. Clima: T = 9. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Stratul muscinal este bine reprezentat.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. Bãcâia.0–1. Sedum hispanicum. Aster alpinus. Sanda et al. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). fiind cuprins între 50–90%. transsilvanicum. Vadu Criºului. Munþii Cãpãþâniei (Buila. Poa nemoralis. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. 2001. versanþi cu pietriºuri. coarctata). Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. N. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Moehringia muscosa.6. demissa Silene nutans ssp.

8–7. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. Galium kitaibelianum. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. Coldea et al. et al. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). dubia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. pH = 5. Redactat: Simona Mihãilescu. Cisnãdioara. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Polypodium vulgare. Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Valea OltuluiTurnu Roºu.HAB 1999: 62. Boºcaiu et al. Vrancea). 1997.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. coziane). Literaturã selectivã: Csürös 1958. 1997. Cheile Miniºului). În stratul ierbos. Valeriana tripteris. Valea Sebeºului). trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1967. fragmentat.50C. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Seseli rigidum. Knautia dumetorum.6. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens. Clima: T = 2. bivalens) au un rol preponderent.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Poa nemoralis. Pop I. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. Specii endemice: Campanula carpatica. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. Thymus comosus. Diaconescu 1973. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Mihãilescu S. Boºcaiu 1970. Hodiºan 1965. ªtefan et al. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. Substrat: ºisturi cristaline. 2001.2. Sedum maximum. Valea Sadului. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. 1984. bailloni). Silene flavescens. Saxifraga cuneifolia. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. în regiunea montanã. Jovibarba heuffelii. Raþiu O. Symphyandra wanneri. Valea Râmeþului. et Hodiºan 1959. Hieracium pavichii. Valea Cãlimãneºti. Geranium macrorrhizum.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. Munþii Retezat. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. quadrivalens). Valea Iadului. 2001. Valea 343 .5. 1963. Valea Drãganului. Sanda et al. Sempervivum zeleborii. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). Grohotiºuri. Asplenium trichomanes ssp. 1966. Sebiºelului. 1997. Alexiu 1998. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Structura: Habitat rupicol. Silene nutans ssp. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. Epilobium collinum. N. trichomanes. P = 1250 mm. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Festuca rupicola (var. Sanda 2002.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. Valoare conservativã: mare. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase.6. Grohotiºuri.2. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 .

Coldea 1991. et al. sciafil. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. 1970. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Polypodium vulgare. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Sedum hispanicum. Galium kitaibelianum. 1977. Sedum maximum. dubia.8–7. Peia P. Diaconescu 1973.5. 1972. Geranium lucidum. P = 800 mm. Valoare conservativã: redusã. Thymus comosus. 1997. Asplenium viride. 1976. Coldea et al. pionier. 1995. sunt prezente numeroase briofite. Isothecium myurum var. Structura: Habitat rupicol. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. tot timpul anului. fragmentat. Dicranum scoparium. În Defileul Criºului Repede. Neckera besseri. Asplenium trichomanes. Drãgulescu 1988. et al. Sârbu et al. 1978. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Valeriana tripteris. Borza et Boºcaiu 1967.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Saxifraga paniculata. Boºcaiu 1970. Sanda et Popescu A. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1997. Valeriana tripteris. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. Literaturã selectivã: Borza 1959. Cheile Miniºului. Hypnum cupressiforme. Veronica bachofenii. Sanda et al. ªuteu 1968. Eºelniþa.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Schneider-Binder E. Asplenium ruta-muraria. Alte specii importante: Poa nemoralis. Schneider-Binder E. Asplenium ruta-muraria. Soluri: superficiale cu pH = 5. 345 .2. 1999. Dianthus henteri. scabridum ºi Asplenium trichomanes.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Substrat: ºisturi cristaline. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Defileul Criºului Repede. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Epilobium collinum. 1984. Asplenium viride. Redactat: Simona Mihãilescu. 1966. Specii endemice: Campanula carpatica. Grohotiºuri. Sanda et al. Sanda 2002. Ctenidium molluscum. Asplenium septentrionale. Sanda 2002. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Moehringia muscosa. Sempervivum schlehanii. Stratul muscinal: În general. 2001. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Sârbu et al. scabridum. Raþiu O. Neckera complanata. Literaturã selectivã: Raþiu O. Sedum maximum. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). dubia. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Sanda et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. Cystopteris fragilis. Ceterach officinarum. Specii endemice: Silene nutans ssp. 1976. Ciurchea 1970. Clima: T = 2.HAB 1999: 62. 2001. Moehringia muscosa. Cystopteris fragilis.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Geranium robertianum. În Cheile Miniºului. Silene nutans ssp. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã.

gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al.2. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m. subliniem prezenþa. În stratul ierbos. în etajul subalpin. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. Relief: stânci cu pereþi verticali. Clima: T = 3.50C. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. pH = 6. Substrat: calcare moderat umede.6. Structura: Habitat rupicol deschis. a speciilor endemice. Prin specia edificatoare Gypsophila petraea. 1956 din Munþii Bucegi.5.8–7.HAB 1999: 62.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. în numãr mare.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. ªaua Crãpãturii).0–1. Grohotiºuri. P = 1200–1300 mm. screes and sands CORINE: 62. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).

Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). haynaldiana. demissa. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu. 1997.0–2. Mihãilescu S. Gypsophila petraea. 1977. Sanda et al. Rarãu. Poa nemoralis. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. Androsace villosa ssp. Specii endemice: Achillea schurii. Munþii Rodnei. ulterior. realizeazã 347 . Grohotiºuri. demissa. diferitã de asociaþia descrisã de B. în regiunea montanã. Substrat: calcare. Hãºmaº. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Structura: Habitat rupicol. Soluri: proto-rendzinic. 2001. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. habitat endemic carpatic. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. demissa. Pawlowschi 1937 din Tatra. În stratul ierbos. Masivul Ceahlãu (?). pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. 1937) Pawl.6. Coldea et al. Saxifraga mutata ssp. Relief: stânci însorite. Valoare conservativã: mare. Silene zawadzkii. xero-heliofil.00C. Carex sempervirens. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Draba haynaldii. Rodnei. Este amintitã. et Walas 1949 (Syn. Helianthemum alpestre. Asplenium ruta-muraria. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. Munþii Rarãu. Cu certitudine. Coldea 1991. P = 1000–1250 mm. Munþii Hãºmaº.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. Alte specii: Saxifraga luteoviridis. Sanda 2002. screes and sands CORINE: 62.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. Saxifraga paniculata. Clima: T = 5. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. arachnoidea. jankae. Androsace lactaea. Eritrichium nanum ssp. Campanula kladniana.HAB 1999: 62.

1997. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Silene nutans ssp. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. P = 1325 mm. habitat endemic. Coldea 1977. Coldea 1991. Asplenium viride. Crepis jacquinii. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp.0–2. SchneiderBinder E. Eritrichium nanum ssp. Poa laxa. Alyssum repens.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Specii endemice: Campanula carpatica. Thymus comosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. dubia. Erigeron uniflorus. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Coldea 1990.2. 1987. xero-heliofil.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. Nechita et Mititelu 1996. 2001. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. Sanda et al. Poa nemoralis. et Voik 1977. Reprezintã un omolog. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Clima: T = 3.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. Structura: Habitat saxicol. considerat balcanic. Leontopodium alpinum. rocheliana ºi Gypsophila petraea. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. habitat endemic. Coldea et al. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. În stratul ierbos. Coldea et Pânzaru 1987.HAB 1999: 62. Artemisia eriantha. Asplenium rutamuraria.6. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. Cardaminopsis arenosa. Campanula kladniana. Grohotiºuri. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe. Mititelu et al. Kernera saxatilis. 348 . Thymus pulcherrimus. Cystopteris fragilis. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Substrat: calcaros. Silene zawadzkii. screes and sands CORINE: 62. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. Sanda 2002. stâncãrii. Puºcaru-Soroceanu et al. Redactat: Simona Mihãilescu. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. Asplenium trichomanes. Soluri: superficiale. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre.50C. Saxifraga paniculata. jankae. haynaldiana. 1977. Trisetum alpestre. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Täuber.

Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m.5–5. Sanda 2002. Androsace lactea. 2001. Specii endemice: Androsace villosa ssp. rocheliana. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. cu pH = 4. bazalte. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. Cystopteris fragilis. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha).2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Valoare conservativã: redusã. jankae.00C. andezite. Sanda 2002. Coldea 1991. Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. Substrat: ºisturi cristaline. 1250 mm. Coldea et al. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Asplenium viride. Coldea 1991. Drãgulescu 1988.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Thymus comosus. Grohotiºuri. Clima: T = 6.HAB 1999: 62. 1997. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E.5–3. Hedwigia ciliata. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Relief: fisuri de stânci acide. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. În stratul ierbos. Asplenium septentrionale.2. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. Kernera saxatilis. cu pereþi aproape verticali (50–900). rocheliana. Soluri: litosoluri. 1975. Campanula kladniana. Gypsophila petraea. diferenþiindu-l de cel similar.8. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. Coldea et al.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. Munþii Cãlimani.6. 2001. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Munþii Cibinului. Asplenium trichomanes. Structura: Habitat sciafil. Sanda et al. prezent în Europa Centralã. Tx. Poa nemoralis. Specii endemice: Silene nutans ssp. Eritrichium nanum ssp. Sanda et al. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Polypodium vulgare. Saxifraga paniculata. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. Oligotrichum hercynicum. arachnoidea. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. 1977. Jovibarba heuffelii. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: Sedum maximum. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. P = 850– 349 . dubia. Cardaminopsis arenosa. în regiunea montanã. 1993. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Saxifraga paniculata. granite.

în etajul colinar. Grohotiºuri.0–4. Structura: Habitat calcifil. Cleanþul Ilovei. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). Substrat: calcaros. stânci calcaroase. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa. Valea Þesnei.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. termofil.6.90C.HAB 1999: 62. Piatra Cloºani. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . Clima: T = 11. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. Soluri: rendzine superficiale.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. abrubþi ºi umbriþi. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Relief: pereþii stâncoºi. P = 750–1200 mm.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978. Cazanele Dunãrii.

Edraianthus graminifolius. Ciuceava Frasinului). Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. Valoare conservativã: mare. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Sedum album. Sanda et al.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. 2001. Sedum hispanicum. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. Asplenium trichomanes. Sanda 2002. 1939. Cardaminopsis arenosa. 1969. în etajul montan. Sedum maximum. quadrivalens. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. SchneiderBinder E. 1997. petraea. Clima: T = 9. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Suprafeþe: mici (1 ha). 1931. Micromeria pulegium. et al. Ciucevelor (Cheia Bedinei. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. habitat endemic. Poa nemoralis. Saxifraga paniculata. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. 2001. care conferã caracterul regional al habitatului. Schneider-Binder E. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp. adeseori. Grohotiºuri. hungarica. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Asplenium ruta-muraria. ambele fiind considerate. habitat endemic. Sanda 2002. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Maloº 1973. Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. Draba lasiocarpa. Redactat: Simona Mihãilescu. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã.HAB 1999: 62. P = 800–1150 mm. Cystopteris fragilis. Asplenium trichomanes ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1991. Moehringia muscosa. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. Substrat: calcaros.5–4. Sanda et al. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Coldea et al. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. Poa nemoralis. 1970. Sedum maximum. Coldea 1991. petraea. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. Dianthus petraeus. Cheia Prisãcinei. petraea. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Athamantha turbith ssp.6. Dianthus kitaibelii. 1997. Alte specii importante: Micromeria pulegium. Ceterach officinarum. Polypodium vulgare.50C. Saxifraga paniculata. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. Soluri: superficiale.

Munþii Gilãu. Grohotiºuri. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. Sanda et al. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Specii caracteristice: Tortula muralis. Sedum hispanicum. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. Clima: T = 8.HAB 1999: 62. 1997. Alte specii importante: Poa nemoralis.2. În sudul þãrii. 1941. Festuca rupicola ssp. dubia. Ctenidium molluscum. Mãgura-Tg. Cystopteris fragilis. Sanda 2002. Transilvania. Alyssum saxatile. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. Sedum maximum. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. Tx. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Schneider-Binder E. În cadrul asociaþiei. Paucã A. Soluri: superficiale. Structura: Habitat heliofil. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. în regiunea montanã. Munþii Piatra Craiului. Nechita et Mititelu 1996. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). 352 . Polypodium vulgare. 1938. Valeriana tripteris. Moehringia muscosa. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. 1937). în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Resmeriþã (1969) 1970.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. Asplenium trichomanes. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Ocna. saxatilis.50C. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. în regiunea montanã. Coldea 1991.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. Asplenium x adulterinum. Cardaminopsis arenosa. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. Substrat: calcare. Munþii Cibinului. Piatra Singuraticã. Saxifraga paniculata.HAB 1999: 62. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. P = 900 mm. Munþii Trascãu. Mihãilescu S. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. 2001. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. Silene nutans ssp. 2001. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966.: Tortulo-Asplenietum Tx. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.6. Bicãjel. Specii endemice: Campanula carpatica.5–6. Piatra Bulzului. 1937 (Syn. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. 1969. Stratul muºchilor este bine reprezentat.

75–5. habitat endemic. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. fragmentat. P = 750–850 mm. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. în regiunea colinarã. În locuri cu înclinaþie mai micã. 1977). Staþiuni: Altitudine: 450–650 m. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. Jovibarba heuffelii. 2001. identificate de noi în (Sanda. Stratul ierbos. 1968. Valoare conservativã: mare. Asplenium ruta-muraria. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. Asplenium septentrionale. Solul: litosol superficial cu pH = 4. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. Epilobium collinum. Doltu. Poa nemoralis.20C. Alte specii: Veronica bachofenii.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. Structura: Habitat rupicol. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. Sedum maximum. fragmentat. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. Literaturã selectivã: Paucã A. Cardaminopsis arenosa. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. Fitocenozele. Schneider-Binder E.HAB 1999: 62. 1941. Relief: zone piemontane. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. Popescu. dubia. Silene nutans ssp. Polypodium vulagre. Cystopteris fragilis. Clima: T = 8. Asplenium x adulterinum. Structura: Habitat sciafil. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. Coldea et al. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Clima: T = 8. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . Substrat: roci silicioase. 1972. Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). Coldea 1991. cu pH = 4. P = 770 mm. specific Carpaþilor româneºti.0–6.75–5. 1997. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). Redactat: Simona Mihãilescu. Mititelu et Barabaº 1972.4–6. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. Sanda et al. Jovibarba heuffelii.6. Thymus comosus. Substrat: acid.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului. Asplenium cuneifolium. Asplenium trichomanes. Specii endemice: Silene nutans ssp. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. Solul: litosol superficial. Sanda 2002. Valea Sadului.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã.50C.2. Maria Ciuchea. Grohotiºuri. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. sunt speciile dacice: Silene dubia. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). dubia.

1969. Clima: T = 10. Asplenium trichomanes. Coldea et al. Sanda et al. Alte specii importante: Asplenium septentrionale.HAB 1999: 62. 1997. 1995. Coldea 1991. Asplenium rutamuraria. Sanda et al. Drãgulescu 1988. P = 600–770 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. dubia.2. Eºelniþa.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1977. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Mihãilescu S.9–6. Grohotiºuri. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. în regiunea colinarã. habitat endemic. Veronica bachofenii.6. Specii endemice: Silene nutans ssp. apoi. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Sedum hispanicum. Thymus comosus. Defileul Criºului Repede. Poa nemoralis. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). Cheile Miniºului. 2001. Valoare conservativã: mare. 2001. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Sedum maximum.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Relief: 354 .70C.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Sanda 2002.

screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Specii endemice: 355 . Valoare conservativã: redusã. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. sub bolþile sãpate în stâncã. Isothecium myurum var. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m.6. Ctenidium molluscu. Alte specii importante: Poa nemoralis. Moehringia muscosa. habitat endemic. et al. 2001. În Cheile Miniºului. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. Stratul muscinal: în general. Grohotiºuri. Ceterach officinarum. Literaturã selectivã: Raþiu O. iar temperatura. sciafil. dubia. Asplenium trichomanes. Redactat: Simona Mihãilescu. Valeriana tripteris. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Mnium longirostre Isothecium myurum var.8–7. Specii caracteristice: Campanula crassipes. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. 1978. Erysimum comatum. Stratul ierbos. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. abrupþi ºi însoriþi. Schneider-Binder E. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. Alte specii importante: Alyssym petraeum.2. în timpul verii. Geranium robertianum. Dicranum scoparium. Clima: T = 11. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. Hypnum cupressiforme.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. et al. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. 1970.HAB 1999: 62. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. fragmentat. Neckera complanata. Asplenium ruta-muraria. 1966. Stratul ierbos. Substrat: calcaros. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. pionier. pH = 5. 1970.00C. condiþii pedo-ecologice precare. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Sesleria filifolia. În Cazanele Dunãrii. În Defileul Criºului Repede. Relief: pereþii stâncoºi. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). Structura: Habitat rupicol. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Geranium lucidum. sunt prezente numeroase briofite. Asplenium viride. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum.5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. Neckera besseri. Sârbu I. mai scãzutã. 1997. Sanda et al. Seseli rigidum. Specii endemice: Silene nutans ssp. Valoare conservativã: mare. Sempervivum schlehanii. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. P = 750 mm. Sedum maximum. Sanda 2002. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. pendente. scabridum. Cystopteris fragilis. Ceterach officinarum. Peia P.

356 . Poa nemoralis. 1971. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. Stratul ierbos. Silene nutans ssp. ca mãsuri de salvare. Sanda 2002. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). Asplenium trichomanes. Sedum maximum. 1969. Sempervivum zelebori. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia. transplantarea în staþiunea Ripiceni. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. Soluri: litosoluri. Clima: T = 9. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Schivereckia podolica.50C. 1997. în 1978. Alte specii importante: Alyssum saxatile. Polypodium vulgare. Substrat: calcaros. habitat endemic. Asplenium rutamuraria. Linum uninerve. Coldea et al. 1997. Valeriana tripteris. recifale. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Coldea et al. Cystopteris fragilis. Valoare conservativã: mare.6. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. et al. au o acoperire de 25–45%. care colonizeazã roci calcaroase. s-a propus. Pânzaru 1997. Coldea 1991. 1972.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. Botoºani). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). Horeanu 1978. P = 500 mm. Suprafeþe: mici.2. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. Sanda et al. 1997. ca specii edificatoare. Valea Prutului. 1–12 m2 (circa 1 ha). Schiverekia podolica (Bess.) Andrz. 2001. Cardaminopsis arenosa. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. Sanda 2002. Grohotiºuri. xerofil. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. 1971. Structura: Habitat pionier. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. Relief: versanþi cu înclinare mare. Sanda et al. 1997.

Luzula alpino-pilosa. 1926. argilonisipos. Soldanella pusilla. Specii caracteristice: Arenaria biflora. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Luzula alpino-pilosa. Nardus stricta.HAB 1999: 36. ca edificatori principali ai acestor cenoze. Sanda et al. Coldea 1991.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. Ranunculus crenatus. Grohotiºuri. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora. se remarcã: Gnaphalium supinum. Sanda 2002. 1997. Ciortea ºi Negoiu). Munþii Þarcu – Godeanu. 357 . Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. Literaturã selectivã: Voik 1976.2. Substrat: silicios. acide (pH = 5. P = 1200–1450 mm. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Poa alpina. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). de ordinul a 1 ha. Valoare conservativã: redusã. Sedum alpestre.-Bl. Clima: T = 3– -2. pe lângã Arenaria biflora. Poa alpina.HAB 1999: 36. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. 2001. Specii endemice: Achillea schurii.3). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu.6. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. Veronica alpina. Suru. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. în etajele subalpin ºi alpin.50C. Relief: bolovãniºuri.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. ªaua Ciºa-Omul. Redactat: Simona Mihãilescu. În stratul ierbos. Saxifraga stellaris. Coldea et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2.6.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. Structura: Habitat pionier. Cãldarea Sãratã.3. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4.

Peleaga. 1991. Valea Sadului. Luzula alpino-pilosa. P = 1300–1450 mm. Coldea 1990. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Oligotrichum hercynicum. 1926 (Syn. Redactat: Simona Mihãilescu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe.HAB 1999: 36. grohotiºuri semifixate. Polytrichum juniperinum. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. care se dezvoltã pe pietriºuri. Clima: T = 0. Gruniu.6– -2. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. Munþii Þarcu – Godeanu. frecvent. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare. Structura: Habitat pionier. grohotiºuri silicioase înclinate. Ranunculus crenatus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. acide (pH = 4. în etajul subalpin. în majoritatea masivelor. are totuºi un conþinut humic bogat. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. Sanda et al. Altitudine: 1900–2270 m. Cerastium cerastoides.0– -2. în etajul alpin. Poa deylii ºi 358 . Soldanella hungarica ssp. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Kiaeria falcata.6. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. Piatra Albã). instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã.: Luzuletum spadicae Br. Pholia commutata. Carex pyrenaica. Buhãescu Mic. Valea Sadului. Poa deylii.2. 1981. Festuca picta. în Bucegi. Pãpuºa. Pholia cuccullata. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. 1956. Coldea et al. Munþii Fãgãraº. deºi este superficial. Valoare conservativã: redusã. Se asociazã. Plantago gentianoides. lipsite de sporogoane. menþionãm: Salix herbacea.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4.00C.8).-Bl. Substrat: silicios. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. Gnaphalium supinum.00C. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. 2001. datoritã solului care. Clima: T = -0. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. acide. Cercetãrile. Soldanella pusilla. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum. Momaia. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Relief: pante moderate. Soluri: litosoluri superficiale. Drãgulescu 1995. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. de ordinul a 1 ha. Anthelia juratzkana. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea. Cãldarea Bila). Suprafeþe: mici (1–4 m2).-Bl. Primula minima sau Carex curvula. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. Puºcaru-Soroceanu et al. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. Sanda 2002. Suprafeþe: mici. Alte specii importante: Salix herbacea. Grohotiºuri. de ordinul la 1 ha. 1997. care. hungarica. Sedum alpestre. P = 1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Veronica alpine. 1926 retezaticum Borza 1934). Bucura). Substrat: silicios.

Obârºia Radeºului. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985.50C. Saxifraga stellaris. Cerastium cerastoides. Kiaeria falcata. (Syn. Veronica alpina. Soldanella hungarica ssp. hungarica. Anieº. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Munþii Retezat (Lacul Galeº. 2001. Relief: terenuri microdepresionare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. Chrysanthemum alpinum. Valoare conservativã: redusã. în timp ce în Carpaþii Meridionali. 1997. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Kiaeria starkei. Gnaphalium supinum. Poa deylii.6. Valea Slãveiului. Plantago gentianoides. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. specia Ranunculus crenatus este dominantã. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). circuri glaciare. Nardus stricta. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. hungarica.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Substrat: acid. Valoare conservativã: redusã. Structura: Habitat pionier. Literaturã selectivã: Borza 1934. spadicea). înzãpezite timp îndelungat. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Resmeriþã 1976. având o acoperire de pânã la 40%.7– -1. Mt. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). chiono-petrofil. versanþii adãpostiþi de vânturi. prezente în unele grupãri.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). În stratul ierbos. Drãgulescu 1995. Bucura. acide (pH = 5. Epilobium anagallidifolium. Anthelia juratzkana. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. menþionãm: Geum montanum. Rebra.3). Carex pyrenaica. Soldanella pusilla. Sedum alpestre. Ineu. în etajele subalpin ºi alpin. Coldea 1990. 359 . Dintre speciile diferenþiate. Sedum alpestre. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). Buta. În Munþii Rodnei. Lacul Zãnoaga. Alte specii importante: Salix herbacea. Sanda et al.2. Plantago gentianoides. Munþii Þarcu – Godeanu. Soldanella pusilla este absentã. Clima: T = 0. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. Specii endemice: Lychnis nivalis. Ligusticum mutellina.HAB 1999: 36. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Gãrgãlãu). Ranunculus crenatus. Grohotiºuri. Valea Pietrele. Zãnoaga). Veronica alpina. Soldanella pusilla. Kiaeria falcata. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. P = 1300–1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Sanda 2002.

Voik 1976. Nardus stricta. Cerastium cerastoides. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. Geum montanum. Chrysanthemum alpinum. Luzula alpino-pilosa. Redactat: Simona Mihãilescu. Sedum alpestre.2. Alexiu 1998. Sanda 2002. Mihãilescu S. Gnaphalium supinum. hungarica. Carex pyrenaica.). Sanda et al. Grohotiºuri. 1997. Arenaria biflora. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. hungarica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Resmeriþã 1976. Soldanella hungarica ssp. Alte specii importante: Salix herbacea. Polytrichum sexangulare. Primula minima. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 .6. Chrysosplenium alpinum. Coldea et al. 2005 (ined.

Soluri: litosoluri superficiale. Substrat: diferit. Gnaphalium supinum. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum. vârfurile Ineu. În stratul ierbos. Clima: T = 1. 361 . Luzula alpinopilosa. Tãul Negru).HAB 1999: 36. P = 1200–1400 mm. Sanda et al.2. Galaþiul. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Munþii Retezat (Albele. vârfurile Anieº. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985. Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m.HAB 1999: 36. Substrat: silicios. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. Cãldarea Gãrgãlãului. Soluri: litosoluri superficiale. Resmeriþã 1976. de ordinul a 10 ha. Corongiº). Grohotiºuri. Relief: microdepresiuni. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Veronica alpina.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. Clima: T = 2. de ordinul 1–10 ha. Anthelia juratzkana. Sedum alpestre. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Soldanella pusilla.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. Piule). Cerastium cerastoides. Drãgãºanu. Rebra). Suprafeþe: mici. în primele faze ale colonizãrii. P = 1250–1425 mm. Suprafeþe: mici. Munþii Þarcu-Godeanu.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. Cãldarea Bila.6. Poa supina. Specii caracteristice: Nardus stricta. Ranunculus crenatus. Bucura. 1957. Structura: Habitat chionofil.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. 2001. hungarica. Sanda 2002. Kiaeria starkei. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. Soldanella hungarica ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Plantago gentianoides. Coldea 1990. Coldea et al. îndepãrtate prin denudarea solului. Deºi. 1997. în etajele subalpin ºi alpin inferior. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale.0– -0. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Munþii Retezat).50C. în etajul subalpin. Gnaphalium supinum. Corongiº. argilonisipos.5– -0.60C. Relief: cãldãri glaciare.

Soldanella pusilla. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. În stratul muscinal. Saxifraga stellaris. Carex pyrenaica. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Gnaphalium supinum.6. Redactat: Simona Mihãilescu. Nardus stricta. Primula minima. Coldea 1985. Sanda et al. 362 . Specii caracteristice: Poa supina. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Epilobium anagallidifolium. Nardus stricta. hungarica. Alchemilla glaucescens. 1993. Alexiu 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. cu caracter mezo-higrofil. Veronica alpina. Resmeriþã 1976. Sanda 2002. Coldea et al. 1997. respectiv: Gnaphalium supinum. Kiaeria starkei. Salix herbacea. Geum montanum. Plantago gentianoides. Valoare conservativã: moderatã. Cerastium cerastoides. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Specii endemice: Silene nivalis. Cerastium cerastoides. Grohotiºuri. Taraxacum alpinum.2. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. 2001. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Oligotrichum hercynicum. Sedum alpestre. Luzula alpino-pilosa. În stratul ierbos. Soldanella hungarica ssp. Sedum alpestre. Chrysanthemum alpinum.

50C. Grohotiºuri.6. Sanda. periodic. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt.HAB: 64. Carex supina.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Alte specii importante: Colchicum arenarium. Koeleria glauca. dune nisipoase. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979. spulberate de vânt. Scabiosa argentea. Hieracium echioides. Banat. Doltu 1980. Alyssum montanum. Onosma arenarium. Sanda.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. Popescu. Dianthus pontederae. Popescu. gmelini.2. Scabiosa argentea. 363 . R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. Anthemis ruthenica. Roci: nisipuri continentale. Redactat: A. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973). Erysimum diffusum. Clima: T = 11–9. Koeleria glauca. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. fitocenozele. Corynephorus canescens. Stancu 2001. Relief: teren plan sau cu denivelãri. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale.: Festucetum vaginatae subas.4. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Euphorbia seguerana. hungarica. Specii caracteristice: Festuca vaginata. din punct de vedere chimic. P = 600–700 mm. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. Corynephorus canescens. Onosma arenarium. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Dianthus pontederae. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Alyssum montanum ssp.HAB: 64. Popescu. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Festuca vaginata. Mollugo cerviana. Dune de nisip continentale (64) supina. Spergula pentandra. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana. Koeleria glauca. Valoare conservativã: foarte mare.6.11 Inland dune pioneer grassland PAL. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m.

Delta Dunãrii (Letea). Astragalus virgatus. arenicola. Gypsophila perfoliata. Helichrysum arenarium.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Balta Verde. Thymelaea passerina. Anthemis ruthenica. Achillea ochroleuca. Dianthus polymorphus. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Valoare conservativã: moderatã. Tragopogon floccosus. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. Veronica praecox. Rãspândire: Nisipurile continentale. Helichrysum arenarium. Sanda 1976. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Relief: teren plan. Silene conica. Hanu Conachi (jud. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Syrenia montana. din punct de vedere chimic. ce alcãtuiesc al doilea etaj. P = 600–700 mm. Carex colchica. Speciile mai scunde. Medicago falcata. Asperula setulosa. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Silene thymifolia. Specii rare: Ephedra distachya. Alte specii importante: Silene conica. 1973. Izvoarele. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. Syrenia cana. Redactat: A. P = 350–600 mm. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica.6. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Viola hymetia. Onobrychis arenaria. Astragalus virgatus. Grohotiºuri. Scabiosa argentea. Syrenia montana. Clima: T = 11. Polygonum arenarium. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Koeleria glauca. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. În 364 . Polygonum arenarium.2. arenicola. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Soluri: nisipuri nefixate. Suprafeþe: 15–50 ha. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Koeleria glauca.5–90C. Galaþi). Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Fumana procumbens. Syrenia cana. Polygonum arenarium. Fumana procumbens. Astragalus virgatus.HAB: 64.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Popescu. dune nisipoase. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Medicago falcata. Roci: dune nisipoase continentale. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Kochia laniflora. Apera maritima. Festuca beckeri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Kochia laniflora. Bromus tectorum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). pânã la nisipuri fixate. Stipa botrysthenica. cu acumulãri de material organic. Literaturã selectivã: Mititelu et al.50C. Popescu. Euphorbia seguierana. Valoare conservativã: mare. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. Tribulus terrestis. Scabiosa argentea. Ephedra distachya. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Mollugo cerviana. Delta Dunãrii 10–15 ha. Centaurea arenaria. Stachys patula. Plantago arenaria. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Clima: T = 11–9.

Calafat). Popescu. Gypsophila perfoliata. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Doltu 1980.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. Silene borysthenica.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. 34.2. Erysimum diffusum. Achillea ochroleuca. Silene otites ssp. Literaturã selectivã: Popescu. Centaurea arenaria. Achillea ochroleuca.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. Sanda.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al.715 Pannonic dune closed grasslands. Corispermum marschallii. Literaturã selectivã: Borza 1963. Redactat: A. parviflora. Corispermum nitidum. spulberate de vânt. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Clima: T = 110C. Carex liparocarpos. Popescu. Polygonum arenarium. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Redactat: A. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. 1960) Popescu. Centaurea arenaria.HAB: 64. periodic. Sanda. Suprafeþe: 30-40 ha.6. Chondrilla juncea. Scabiosa argentea. Grohotiºuri. Bromus tectorum. Doltu 1980. Kochia laniflora. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Stancu 2001. Specii caracteristice: Plantago arenaria. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. Popescu. Astragalus onobrychis. neutre pânã la slab acide. P = 450–600 mm.HAB: 64. Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Polygonum arenarium. Euphorbia seguierana. Popescu. Viola kitaibeliana. Sanda 1987. Plantago arenaria. Bromus tectorum. Tribulus terrestris. Tragopogon floccosus. Erigeron canadensis. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Viola kitaibeliana. Sanda. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Peucedanum arenarium. Alte specii importante: Tragus racemosus. Valoare conservativã: foarte mare. datoritã faptului cã nisipurile sunt. 34. Stancu 2001.715 Pannonic dune closed grasslands. 365 . Apera maritima. Sanda. Achillea ochroleuca. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria. Popescu.

Grohotiºuri. Secale sylvestre.5–110C. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Sanda. în cea mai mare parte. vernale. din specii anuale. Tragus racemosus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). P = 400–550 mm. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Plantago arenaria. Popescu et al.2. Silene conica. Clima: T = 9. Literaturã selectivã: Popescu. 366 . Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Corispermum nitidum. 1997. Redactat: A. Kochia laniflora. Scabiosa ochroleuca. Doltu 1980. Polygonum arenarium. Viola hymettia. Substrat: nisipuri continentale. Polygonum arenarium. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Silene conica. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Tragus racemosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum.6. neutre pânã la slab acide. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Scabiosa ochroleuca. Sanda. Corispermum nitidum. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. Popescu. Popescu. Stancu 2001. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Corispermum marschallii. Secale sylvestre. Valoare conservativã: mare.

datoritã absenþei luminii. Carpaþii Occidentale. Decu and Juberthie. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. 1993. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. cu arealul redus la câteva peºteri. Lascu. uneori la una singurã. Fauna subteranã.6. 1989. 1994. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole.2. Cristea 1983. Carpaþii Meridionali. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia. majoritatea endemice. de la 5–1500 m. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Valoare conservativã: foarte mare. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa.6.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. 2004. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. Staþiuni: Altitudini: diferite.5. Sârbu et Popa. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri. Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. 1992. Structura: „Flora” subteranã. Substrat: predominant calcaros.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. Negrea et al. Dobrogea (Movile). Lascu &. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). Grohotiºuri. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara.

0–5. Nepeta cataria. Daucus carota. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. P = 450–1000 mm. nisipuri. Dobrogea. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. et Ana. Stancu 2001. Sanda.HAB: 87. Glechoma hederacea. Verbena officinalis.2. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. Verbena officinalis. Cirsium arvense. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. E. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Cardaria draba. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943.1. Clima: T = 11. Leonurus marrubiastrum. Leonurus cardiaca. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. Eragrostis minor. în lungul cãilor de comunicaþii. Ballota nigra. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. Maria Coroi 1998. Moldova). Conium maculatum.00C. Taraxacum officinale. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. Valoare conservativã: redusã. fiind alcãtuit din speciile. Cardaria draba. Popescu.7. Etajul inferior este mai slab reprezentat.7. Geum urbanum. Popescu. Cynodon dactylon. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Roci: pietriºuri. Agropyron repens. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. pilosa. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 .2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M. Redactat: A. Muntenia. Capsella bursa pastoris. Carduus acanthoides. Agropyron repens. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. Relief: teren plan. Oltenia. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Conium maculatum.

Popescu. Sanda. Agropyron repens. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978. în Oltenia. Descurania sophia. Artemisia vulgaris. O.7. Morariu 1943. Muntenia. Soluri: cernoziomuri. C. Dobrogea ºi Moldova.50C. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Datura 369 . O. hamulosus. Soluri: cernoziomuri. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. Verbascum thapsus. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. Centaurea calcitrapa. Cirsium lanceolatum. Clima: T = 10. cum. P = 450–650 mm. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. uneori slab sãrãturate. et al. Marrubium praecox. Agropyron repens. Roci: depozite loessoide. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. Ballota nigra. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. loessuri. Valoare conservativã: redusã.HAB: 87. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943.2.5–90C. Staþiuni: terenuri plane.Bl. Clima: T = 10. Verbena officinalis. Stancu 2001. Morariu 1967. 1936. Popescu. Artemisietum annuae Morariu 1943. P = 450–600 mm. Chamomilla recutita. Onopordum acanthium. Carduus nutans. Stellaria media. soluri nisipo-lutoase. 1927. Roci: depozite lutoase.HAB: 87. deficitare în umiditate.5–4 ha. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. acanthoides. Lolium perenne. Verbascum thapsus. Cirsium lanceolatum. Artemisia absinthium.5–9. Chenopodium album. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. tauricum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. tauricum. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Alte specii importante: Arctium lappa. Suprafeþe: de la 0. C. Arctium lappa. Carduetum nutantis Sãvul. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. Structura: Onopordon acanthium. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. O. Descurania sophia. Carduus nutans.2. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). solstitialis. C.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. nisipuri aluviale. cu precãdere. Redactat: A. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. Arctium lappa.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Biol. veget. 38: 45–51. CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
^ ^ ^
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

. de Biol. 1956.. 47(2): 119–135. 1947. Cluj-Napoca. GOIA I. CRISTEA V. 1994. II(1–2): 303–328. Stud. RUSU I.. Bot.. 1990. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. NAGY F. Roumanie). Contrib. 1(2): 138–146. 1953. CSÜRÖS ª. Revue Roum. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Contrib. CRISTEA V. de Biol.. 28: 171–176. GOIA I. Bot. Berlin. Cluj-Napoca. 1970. Stud.. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud. Contrib.. POP I. Cluj-Napoca. Bistriþa-Nãsãud).) Trin.. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp.. Horti Buc.. CRISTUREAN I. CSÜRÖS ª. Bot. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. 1974. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Nat.. ºi Cerc. Horti Buc.. 28(2): 87–91. Sibiu. 133–157. 2000. Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. 481 . Cluj.. Bot.. 7(1–4): 33–56. Oradea: 727–733.. CRISTEA V. de Biol. Bucureºti. Seria Biol. Seria ªti. veget. Bucureºti. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat. CRISTEA V. Sér. CSÜRÖS ª. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. Muz. Biol. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara. Nat. ClujNapoca.. 1976. 137–143. POP A. CRISTEA V. 1968. Biol. 1976. de Biol. 1994.. Bucureºti. dobrogene. ClujNapoca. Universitá degli studi di Camerino. Cluj-Napoca.. Nat. Cluj. 15(1): 71–90. Stud. Universitá degli studi di Camerino. CRISTEA V. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. HODIªAN I. 79–80. ºi Cerc. 1980–1993. 17–23. K. Contrib... 1979.. în sud-vestul României. AVRÃMUÞ O.. Cluj-Napoca. Bot. Contrib. Termeszéttud. CRISTEA V. 23: 161–187.. Biol.. Bucureºti. de Biol. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. Alba). Secþ. Analele Univ. Agron.. ºi Geograf.. CRISTEA V.. MITITELU D. GROZA G. Bot.. Geol.. -var Babes és Bolyai. ªti. Acta Bot. BabaºBolyai... Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane.. Seria Biol. Trifolium lupinaster L. Bucureºti. CSÜRÖS ª. 1998... CSÜRÖ-KÁPTALAN M. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. 1957. CSÜRÖS ª. 105–114.. Stud... ºi Cerc. Cluj-Napoca.. ARSENE G. PAP S. 1968.... GROZA G.. XVII: 203–212. végét.. 4(3): 145–151. albiflorum Ser. veget. Stud. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. Studia Univ... CRISTEA V. 1993. AVRÃMUÞ O.. de Biol. PREDA M. Cluj-Napoca. Centenar Muzeal Orãdean. 5(2): 219–235. CRISTUREAN I... Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). Kozl. Contrib. Stud. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. 1981. Cluj-Napoca. Bot.. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”.. Horti Buc.. GÃLAN P. Bot. Roumanie)... 1951.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor.. 1995.... Contrib. 133–140. ºi Comunic. Cluj-Napoca. 1956... Cluj-Napoca. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. CRISTUREAN I. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. Bucureºti.. 1964. ºi Cerc. ºi Comunic. Acta Bot. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor. COSTE I. CSÜRÖS ª. CSÜRÖS ª... Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud. 2(1–2): 127–143. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes. Stud. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali). Bot. Sibiu). Bul. 1958. 1976. Ocrot. Bot. 1983. de Biol. 79–80. CRISTEA V. Nat. 1963. veget. CSÜRÖS ª. ªti. 1975–1976: 289–296. în a doua staþiune din þarã. 117–123. NAGY-TOTH F. 33–37. Contrib. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj... 1956. GROZA G. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului... DRÃGULESCU C. Contrib. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. ªti. 1976. Contrib. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. Stud.Bibliografie COSTE I.. ªti. 313–325. Contrib.. IONESCU-ÞECULESCU V.. de ªti. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L.. COSTICà M. Seria Biol. Bot. Archiv für Naturschultz.. CSÜRÖS ª. 1991–1992: 31–36.. Bucureºti. 1977.. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). 1999.. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara.. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). var. ºi Cerc. Stud. Brukenthal. CSÜRÖS ª. 1968: 245–279. 1983. 45(2): 207–217. 1992. Bacãu). Bacãu. BECHIª EMILIA. ºi Cerc. Bucureºti. FURDUI E.. 7(1–4): 29–32. CRISTEA V... 1983. Muz.... Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien).. CRISTEA V. Cluj-Napoca. 7(1–4): 57–77. Acta Bolyaiana. Seria Biol. CRISTUREAN I. Bihor). CSÜRÖS ª. Egyet. ºi Cerc... CSÜRÖS ª. 1972. 2: 105–128. Cluj-Napoca. CSÜRÖS ª.G. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani.. I. Acta Bot. COSTE I. CRISTUREAN I. COSTE L. Cluj-Napoca. 13: 55–60.

Bucureºti. 2000... 1965. 1970. Cuza” Iaºi.. DIHORU G. Secþ. Acad. Serie nouã. Iaºi. Council of Europe. 1961–1962 (2): 949–961.. 13(1): 19–30. 21(3): 197–203. 1969. 1973. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei. ºi Cerc. 1969.. „Al.. Stud... DANCIU M. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului.) P. Bot. Ed. 14(1): 147–158. A classification of Palearctic habitats. II. Seria C. Covasna). CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Inst. Nat. Polit. SPÂRCHEZ Z. Biol. Cluj-Napoca.. Analele ªti. DEVILLERS-TERSCHUREN. Serie nouã. 1976. Ser.. ANDREI M. ODANGIU A. 1968. Seria B... Bot. CSÜRÖS ª... Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã.a. 131–150. DIACONESCU F.. 1960.S. 16(2): 333–345. 223–232.S. Vaslui). Univ. HODIªAN I.. 1963. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R.. DANCIU M.a. Polit. Deltei Dunãrii. 1966. Nat..R.. 277–312. Iaºi. DAMIAN I. DIHORU G. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca... „Al.. Univ.). ANDREI M. Inst.. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu.. 193–201. Biol. Ocrot. J. Bot.I.. Bucureºti.. ClujNapoca. I.. B. Cuza” Iaºi. DOBRESCU C. 1972. II-a. Nat. 1970... Contrib. DIHORU G.. POP I. Seria Bot. GERGELY I.I.. Înveliºul vegetal din muntele Siriu.. Braºov... Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. 1985. ÞUCRA I. 14: 129–134. 1962. 17(1): 35–44. Beauv. Bucureºti. 1968. 2: 7–15. DIHORU G. Bucureºti. II... NIEDERMAIER K.. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. 149–173. Serie nouã. Seria Bot. 1970. Acta Bot... 482 . KOVÁCS A. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate.. NEGREAN G. DIHORU G.. Biol. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). Bucureºti. Cluj-Napoca.. Polit. Braºov. Tulcea. 1979. 1963. Horti Buc. Seria Bot... Stud. 19(2): 465–474. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt. ªti.S. Seria Bot. Bot.. Bucureºti. Bucureºti. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. Bot..I. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi. Secþ. Bot. Înconj. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.. 1971. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. DOBRESCU C. Iaºi. Horti Buc. Biol. 2: 423–424.. Bot. „Al.. R. Braºov. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. 12: 117–120. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. Ocrot..Bibliografie CSÜRÖS ª. Ser. Biol. 175–189. Contrib...a. Acad. Secþ. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt. DIHORU G. Bucureºti. Cuza” Iaºi.. Biol. 1970.R. ºi Cerc.I. DOBRESCU C. Contrib. 1975. Stud.. 1975. Cluj-Napoca. Inst. NEGREAN G. Braºov. 1957. Univ. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. DIHORU G. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. Biol. Muz. 1973. 1972–1973: 353–423..... 1971. 1968: 207–214. Econ. CSÜRÖS ª. 1962. Vegetatio. Cluj-Napoca. „Al. NEGREAN G. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. din Transilvania. CSÜRÖS ª.R.. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). 1997. Cuza” Iaºi. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti.. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. Bucureºti. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. Bucureºti. 1999. 1965. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. Iaºi. Analele ªti. Cuza” Iaºi. Horti Buc. Analele ªti. 5: 101–118.a. 141–159. Studia Univ. Peuce.. R... Contrib... Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. DANCIU M. 1972. Acta Bot. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. Contrib. DANCIU M. II. 9(2): 167–184. Biol. Braºov. Lucr. II.. Med. DIHORU G. PAP S. DIHORU G. Stud. 19(2): 407–410. 28: 161–163. 1969. DIHORU G. CSÜRÖS ª. „Al. Biol.. Bot. din R. Acta Bot. Babeº-Bolyai.-Forest. Serie nouã. Dealurile Tohani... BAVARU A. CSÜRÖS ª. no. Bucureºti. CRISTUREAN I. 1973. DANCIU M..I. Univ. RESMERIÞà I. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud.S. Nature and Environment. Univ.. Horti Buc. DEVILLERS P. 1973. 3: 19–55. Analele ªti. Bul. Contrib. 27(1): 3–8. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. DOBRESCU C.. Cluj-Napoca. Ed. Serie nouã. 13(6): 301–318. 249–262. Bul. 24(2): 83–94. 78. GERGELY I.R. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. Bul.... Acta Bot. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. ºi Cerc. Contrib. DONIÞà N.. Secþ. DOBRESCU C. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota. Biol. Secþ. Cluj-Napoca. 15: 123–131.. Med. Iaºi.. ºi Cerc. Înconj. CRISTUREAN I. Strasbourg. DIHORU G. Univ. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. Contrib. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca.. Bucureºti..

1994. 1990.I. Muz.a. Serie nouã. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud. „Al. Analele ªti. Serie nouã.. ªti. ºi Amenajãri Silvice. Univ. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi. 30: 52–54. Stud. SANDA V. DOBRESCU C... Med. Bucureºti.. Cuza” Iaºi. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. DIHORU G.a. Contrib. Univ. Biol. Ed. 13–21. Brukenthal. ºi Comunic. Iaºi. Vol. PAUCÃCOMÃNESCU M.. IVAN D. Ministerul Apelor. POPESCU A. 111–120. BÂNDIU C.. 1985. 37–88.. Biol. Biol. Bucureºti.. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului. Fitosociologia.I. Biol. 1985: 109–140. DOLTU M. Secþ. (coordonator). SANDA V. VIÞALARIU G. 1969. SANDA V. 1995b.. Rev.. 1977. ªti. 1966.. Bucureºti. DOBRESCU C. Stud. 1974.. Fac. DRÃGULESCU C. POPESCU A. 1992. DOBRESCU C.I. Wooden Vegetation.... Vegetaþia alpinã (98–108 p. DRÃGULESCU C.. FINK H. 1995a. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. DOLTU M. ªti. Nat. Brukenthal.. Vegetaþia Carpaþilor. ºi ed. A study of the geography. 1983. Serie nouã. Analele ªti. Stud. 1987. de Ocrot. Piteºti. CHIFU T. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). ªti. Iaºi. ROMAN N. DRÃGULESCU C.Bibliografie DOBRESCU C. COLDEA G. Iaºi. et al. Iaºi. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. Cuza” Iaºi. 1990. 2. 34(1–2): 39–43. Secþ. DIHORU G.. CHIRIÞà C... Bot. Delta Dunãrii. Bucureºti. în R. ale Inst.. „Al.. Studii ºi Comunic. Anal. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi. DOBRESCU C. Stud. (145–165 p. de Biol. Sér. 1986. DRÃGULESCU C. ºi Comunic. DOBRESCU C.. ºi Med. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova. 1990. LAZÃR M. Analele ªti. 407 p. Univ. 24: 315–362.. Analele ªti. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România.. DOBRESCU C.a. Biol. Pãd.. Brukenthal. de Biol. Bacãu. ºi Comunic. Stud. „Al... Tehnicã Agricolã. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). DONIÞà N.). ªti. Biol. Ed.. ale Inst. 1994. Univ. de Cerc. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº..I. Înconj... Nat. Constant. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. DRÃGULESCU C. Cuza” Iaºi. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. 18(1): 127–144. Sibiu. II. The vegetation from the Someº (Szamos) valley.a. 33: 25–28. 7: 73–80.-M. Nat. 6(1): 11–20. DONIÞÃ. Ed. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. SANDA V.a. Iaºi. ªti. Stud. BOULLET V.. VIÞALARIU G. BOªCAIU N. 1994.. II.. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc... Asociaþii de salcie (Salix alba L.a.. Biogeografia României. Seria Biol. DONIÞà N.I. Contribuþii fitocenologice din Moldova. Sibiu. KOVÁCS ATT. DOLTU M. 1970. EFTIMIE E.) din luncile Câmpiei Române. Suceava. „Al. 1961. Secþ. 18(4): 341–353. Univ. fizicã. 24: 73–89. 23: 197–219. Stapfia. PASCAL P. ªti. Analele ªti.I..... 1985.I. 1981. 1989. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov. STÃNESCU V. POPESCU A. IVAN D. 1997. Nat. de Cerc. 1981. Serie nouã. DONIÞà N.). KOVÁCS ATT. DONIÞà N. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p. X. V: 383–393. Seria Bot. Bucureºti.. Univ.). Bucureºti... Muz. Inst. Bucureºti. Seria Biol. Nat. II. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. Sibiu).. 47–111. Pajiºtile din Carpaþii României. 1995c.... DOBRESCU C.. 1972.. Bucureºti. Muz. Iaºi.. 38(1): 28–37. . II. Contrib. ÞOPA E. 390 p. DRÃGULESCU C. Biol. 25: 87–151. DONIÞà N. Ocrot. Obiective de ocrotirea naturii.. 1969. MITITELU D. Argessis. VIÞALARIU G.. Bul. ºi Cerc.. Secþ. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. II. végét. „Al.. Cluj-Napoca. Landsmuseum Linz. Tiscia monograph series. ºtiinþificã. Serie nouã. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave.. Biol. Biol. 129–136.. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor.. N. Tehnicã Agricolã. Bucureºti DRÃGHICI B. Univ. Secþ. „Al. 15(1): 165–179. Analele ªti. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. ºi Comunic. Pãd. 1980. Ed. Iaºi. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România. Muz. 1979. în sudul Transilvaniei.. Înconj. Cuza” Iaºi.. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. 6(4): 383–390. KOVÁCS ATT. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O.. Sibiu. II. Bot. 88(11): 592–599. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului. Cuza” Iaºi.I. ºi Cerc.... DRÃGULESCU C. DRÃGULESCU C. Revue Roum. DOBRESCU C. Nat. Lucr. 1979. Cuza” Iaºi. DONIÞà N. Secþ. 24–26. Sibiu).. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten)..I. Sibiu.I. Constanþa). 370 p.. Stud.. Univ. The Maros/Mureº River Valley... 27: 12–18. II. ICPDD Tulcea. DOBRESCU C... GHENCIU V.. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România.O. Serie nouã. 20(1):145–154. GÉHU J. MITITELU D.. 1973. ºi Comunic. Secþ.. Cluj-Napoca..a. „Al. 483 . ªti. Piteºti. Vegetaþia României... The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. Nat. veget. ªti. Cuza” Iaºi.. Cãlinescu. Muz. Serie nouã. Analele ªti. Bucureºti.. POPESCU A.

. Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud. Horti Buc. 5: 335–346... 1980.. 484 . Bot.... Timiºoara. 1969. Contrib.. Bot. Contrib.. GERGELY I. 1970. Timiºoara.. Bot. Bot.. Inst. 1988.. Contrib. GERGELY I. Bot. ºi Cerc. 1974. 25–36.. HOREANU C. KISGYÖRGY BLANCA. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº. Studia Univ. GHIªA E. Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului... Contrib. Bot. 2: 9–20. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba. reg. 13: 221–229. Cluj-Napoca. Bot. 1967. Biol... Hunedoara). FAUR N. ClujNapoca. Cluj-Napoca. ªti. Bot. Rev.. HODIªAN I. KOVÁCS A. Teza de doctorat.. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud. RESMERIÞÃ I.. Bul. Asociaþii de Helictotrichon decorum din R. GERGELY I. Ceretele ca tip de pãdure. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud. de Biol. Ser. 2: 9–22. Agron. 1970.. 21(1–2): 56–67. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni.. HODIªAN I. 221–229. GROZA G. 11(2): 255–267.. 1968. Biol. GHIªA E. Contrib... GERGELY I. Cluj-Napoca. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Cluj-Napoca. Peuce. Stud. GRIGORE S. Cluj-Napoca. Bot. România. RAÞIU F... GERGELY I. 20–30. Bucureºti.. 1964. GERGELY I. 23(1): 13–45. HODIªAN V. HODIªAN I.Bibliografie GEORGESCU C. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã. Acta Bot... Bot. Ceretele poienite. Cluj-Napoca. HODIªAN V. Pãd. Cluj-Napoca.. Cluj-Na