Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
^ ^

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

1978. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R. România.S. cu completãri) .14 INTRODUCERE Fig.

Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. vest-pontic. Câmpia Dunãrii etc. etc.INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. 15 . prin urmare. Structura este definitã prin caracterul geografic. ii) pentru dealuri ºi câmpii. Maramureº. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. moldav. precipitaþii medii anuale). IV) foarte mare. rocã sau substrat. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. III) mare. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. ponto-sarmatic. III) specii endemice ºi rare. balcanic) (fig. tufãriºuri. panonic. II) moderatã. ºi. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. planuri de amenajament etc. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. EMERALD. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. luncã etc.) (fig. Dobrogea. dacic. fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). ecologic.). soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. în plus. Banat. 2000). culme. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. CORINE. 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. cercetãri. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). Corespondenþa cu sistemele de clasificare. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. Subcarpaþii Munteniei. getic. EUNIS). care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. Muntenia. Pentru pãduri. forme de relief (versant. danubian. Oltenia. climã (temperatura medie anualã. pe regiuni istorice (Moldova. pajiºti.). s-a utilizat denumirea consideratã validã. Carpaþii Meridionali. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. PALAEARCTIC HABITATS. platou. vale. utilizate la nivel european. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. Criºana. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. 2).

respectiv 24 de subclase. prin descrierea habitatelor din România. 1198/25. se poate afirma cã. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini. Pe subclase de habitate. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. Directiva Habitate). În concluzie. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv. IV) lista tipurilor de pãdure. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2. din Directiva Habitate. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. publicat în M. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). 1. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri.097/ 6. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România. corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic.2005). Un numãr de 173 de habitate. stepe. nr.11. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini.O. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor.12. turbãrii. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure. din cele descrise în lucrare. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. al României. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare. Partea I. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR.2005. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni. III) lista tipurilor de habitate.

induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. în parte a celor termofile-submezofile. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. din România. sunt redate în harta din figura 2. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. sudul ºi vestul României. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. în câmpiile ºi podiºurile din estul. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. temperat continental. în centrul teritoriului.3. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. în România clima. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. sudeuropene. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). Principala modificare. 4): • zona de stepã. temperat oceanic. • zona de silvostepã. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. Q. frainetto. Astfel. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). Q. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. se poate constata cã. 17 . Luând în considerare. Pe harta geograficã a Europei. la cel stepic. teritoriul României s-ar situa. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). Ca urmare. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). între altitudinile de 50 ºi 150 m. determinatã de creºterea altitudinii. Principalele unitãþi de relief. cerris. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. la altitudini mai mari. din preajma Carpaþilor. 3). În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. între altitudinile de 0 ºi 100 m. medioeuropene. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã.INTRODUCERE 1. între altitudinile de 100–300(400) m. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. ÎN CARE SE Dar. în majoritate. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. corelat. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. Abies alba ºi Picea abies). este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. în parte a celor mezofile.

2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R. România.18 INTRODUCERE Fig. 1978) .S.

1983) 19 . se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). Fig. • etajul pãdurilor nemorale. frainetto). • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. silvostepa se situeazã. Q. deasupra stepei zonale. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur).INTRODUCERE În Dobrogea. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. În cadrul zonei de silvostepã. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. În cadrul zonei de stepã. pedunculiflora). Q. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. • al pãdurilor de molid presubalpine. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). ca etaj. În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. dar puternic influenþat submediteraneean.

manuscris) .20 INTRODUCERE Fig. Doniþã. 4 Harta vegetaþiei României (dupã N.

clima are o nuanþã oceanicã. inferior. B: vest-est (dupã Chiþu. care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. mai temperat vara ºi mai cald toamna. clima este mai continentalã. în fiecare din aceste unitãþi. pe lângã habitate zonale. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. Carex curvula ºi Juncus trifidus.INTRODUCERE Fig. diferenþierea regionalã a climei. pentru cã trebuie avut în vedere cã. În partea de est a þãrii. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. al tufãriºurilor pitice de Salix. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. de rocã etc. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. clima are nuanþe submediteraneene. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. continental ºi cel submediteranean. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. pe fondul climatului stepic. Dar. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. precipitaþii mai puþine. în special prin regimul termic mai rece primãvara. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. 5). 21 . pe douã profile – A: nord-sud. deci în habitate. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. În partea de vest ºi de nord a României. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. din aceastã parte a þãrii. În partea de sud a României. influenþat submediteranean. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. existã ºi habitate intrazonale. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. dar cu douã maxime. condiþionate de climatul local. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. de exemplu între climatul est-european. de sol.

balcanic. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. ecologic importante. 6). În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. textura. În stepã. în România existã o mare varietate de specii. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. 22 . ponto-siberian. Trebuie avut în vedere cã. În funcþie de aºezarea geograficã. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. uscate vara). 8). din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. altaic. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). de la oligoterme la termofile. tauric. ale solurilor. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. sarmatic. ponto-panonic. anatolic) – estic. trebuie arãtat cã staþiunile. multe elemente sud-est europene (balcanice. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. caucazic. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. dezvoltate pe aluviuni. 7). ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. Din punct de vedere al rãspândirii. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. varietatea geologicã ºi pedologicã. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. existã soluri aluviale. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. În aceste condiþii geografice. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. continental (pontic. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. de la higrofile la xerofile. În lunci. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. alpinã (23%). stepicã (17 %). pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). arcto-alpin. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. Pe rocile acide (granite. taurice. dar în compunerea cãrora intrã. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. de la oligotrofe la eutrofe. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. granodiorite. caucaziene. conþinutul de schelet. subatlantic. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. diversitatea floristicã ºi faunisticã. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. mai mult sau mai puþin evoluate. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. subartic. structura. 2000). panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig.

mai profunde. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. în parte foarte acide. în subetajul superior.INTRODUCERE Fig. cu multã apã. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. pe stânci. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. Nardus stricta. în parte acide. sãrace ºi foarte acide. ºi pentru 23 .8t/an/ha. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. solurile sunt încã puþin profunde. la care. Alnus viridis. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. local Larix decidua. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. În subetajul superior. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). Juncus trifidus. productivitatea biocenozelor este scãzutã. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. cu apã multã. mezotrofe. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. a solurilor puþin profunde. cu apã multã. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. de cca 2-6 t/an/ha. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. 0. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. Juniperus sibirica. pe locul pãdurilor defriºate. Rhododendron myrtifolium. mezofilãhigrofilã. În acest etaj. numai în partea inferioarã a etajului. Pinus cembra. în întregime disponibilã. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. de cca. Briofitele au aici frecvenþa maximã. În etajul alpin. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. încã foarte rece. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. mezofile. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. 6t/an/ha. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. solurile. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. sunt încã sãrace în elemente nutritive. mezotrofã-oligotrofã. Festuca supina. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. Pe calcare. de cca. 8t/an/ha.

24 INTRODUCERE Fig. 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity. 2005) .

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

Relief: teren plan. C. Taraxacum bessarabicum. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Aster tripolium. Juncus gerardi. Halimione verrucifera. Artemisia santonicum. J. Popescu. Puccinellia limosa. Aster tripolium. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Popescu. Artemisia santonicum. Trifolium fragiferum. salina. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri.1. P = 450 mm. În micile depresiuni. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. cu concentraþia în sãruri mai mare.2. înalt de 30–40 cm. Sanda. L. Centaurium pulchellum. Carex distans.HAB: 15. Petrosimonia triandra. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. nisipuri maritime sãrãturate. Suaeda maritima. Cynodon dactylon. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Centaurium pulchellum. Salicornia europaea. maritimus. Rumex maritimus. Limonium gmelini. vaþii unde se acumuleazã apa. Carex distans. Popescu. Alte specii importante: Limonium gmelini. Nedelcu 1997. Clima: T = 11. Oroian 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Spergularia maritima. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aeluropus littoralis. aluviuni luto-nisipoase. Artemisia santonicum. Aeluropus littoralis. Aeluropus littoralis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior.A. Valoare conservativã: mare. Aeluropus littoralis. Salsola soda. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. ºi acoperirea de 70–80%. Halimione pedunculata. Cirsium alatum. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. Halimione pedunculata. salina. S. gmelini. Aeluropus littoralis. Literaturã selectivã: Popescu.50C. cu mici exca- 35 . Plantago tenuiflora. Stancu 2001. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Redactat: A. Juncus maritimus. Sanda.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Limonium bellidifolium. Sanda et Popescu 1992. Juncus gerardi. Suprafeþe: 10–15 ha. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Roci: nisipuri maritime. Spergularia salina. S. Limonium gmelini. Rumex maritimus. Chenopodium glaucum. Redactat: A. Aster tripolium. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Rosetti).222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Sanda. maritima. S. Soluri: soloneþuri în curs de formare. Popescu. Plantago maritima. Salicornia europaea.

A. în locurile neamenajate.5– 10. Delta Dunãrii (Caraorman. Suaeda maritima. Literaturã selectivã: Popescu et al. Gheorghe. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. P = 450 mm.HAB: 15. zahariadi. Plantago maritima.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999.HAB: 15. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 11. inclusiv Grindul Lupilor). Popescu.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Sfiºtofca). Popescu. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. Medicago falcata. iar în Deltã. Juncus littoralis.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. Grindul Chituc. Roci: nisipuri maritime. Rumex maritimus. P = 350–450 mm. Rosetti. Relief: teren plan. Sulina. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. Spergularia maritima. Roci: nisipuri maritime. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Gheorghe. la Sf. moderat sãrãturate. Lotus tenuis. Clima: T = 11– 10. Salicornia europaea. Plantago maritima. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. se întind pe zeci de ha.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae Slavnic 1948. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Stancu 2001. Alte specii importante: Juncus littoralis. Primul. cel mai înalt (50–70 cm). Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. Aeluropus littoralis. Samolus valerandi. cu concentraþie mare de sãruri. Chenopodium glaucum. Agrostis pontica. Redactat: A. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Trifolium fragiferum. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Carex divisa. Aster tripolium. Plantago coronopus. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. Medicago falcata. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. Sf. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. ^ Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Soluri: aluviale. Limonium gmelini. Spergularia maritima. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Suprafeþe: Pe litoral. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Letea dar mai ales la C. Plantago arenaria. Halimione verrucifera. Plantago coronopus. temporar bãltite. Limonium vulgare. Puccinellia limosa. Samolus valerandi. Argusia sibirica. 36 .1. 1997. cu mici ondulaþii de nisip. Artemisia santonicum.2. Valoare conservativã: moderatã. Juncus gerardi. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Daucus guttatus ssp. Spergularia maritima. Cynodon dactylon.50C. Agropyron elongatum. Daucus guttatus ssp.50 C. În zonele mai joase. Sanda. Carex distans. nisipuri fixate ºi semifixate. Aeluropus littoralis. zahariadi.

în Bãrãgan. Agrostis pontica. pannonicum. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Taraxacum bessarabicum. pannonicum. Popescu. Taraxacum bessarabicum.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Hordeum marinum. Sanda. Popescu et al. Juncus gerardi. înalt de 50–55 cm. Sanda. Popescu. Aster tripolium ssp. Sanda 1975. pannonicum. 1984. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. Alte specii importante: Juncus littoralis. Aster tripolium ssp. Clima: T = 10. Trifolium fragiferum. 1977. Roci: loess. Sonchus arvensis. Specii caracteristice: Carex distans. Puccinellia limosa. Taraxacum bessarabicum. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara.HAB: 15. speciile: Puccinellia limosa. ªerbãnescu 1965. Daucus guttatus ssp. Atriplex hastata. Agropyron elongatum. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Redactat: A. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Daucus guttatus ssp. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Popescu. Valoare conservativã: moderatã. Juncus gerardi. Þopa 1939. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Orchis laxiflora ssp. elegans. Stancu 2001. Trifolium repens. care împreunã realizeazã etajul superior. Literaturã selectivã: Popescu. Aster tripolium ssp. realizeazã etajul superior. Plantago lanceolata. zahariadi. Carex distans. Lythrum virgatum.2. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Centaurium spicatum. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. Nedelcu 1997. Plantago maritima. Pulicaria dysenterica. J. Carex distans. în puþine exemplare. Scorzonera cana. P = 450–500 mm. J. în sudul Moldovei. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Redactat: A. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. Teucrium scordium. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp.50C.1. orientalis. Trifolium fragiferum. Teucrium scordium. 37 . zahariadi. Cynodon dactylon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Juncus gerardi. Lycopus europaeus. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Juncus littoralis. Caricetum distantis Rapaics 1927. Medicao lupulina. Agropyron elongatum. Doltu 1980. maritimus. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. Taraxacum bessarabicum. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. orientalis. Popescu. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. gerardi. Gratiola officinalis. Centaurium spicatum. Hordeum marinum. care realizeazã o acoperire de 90–95%. orientalis ºi Carex distans. Holoschoenus vulgaris. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. Medicago lupulina. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum.

Hordeum marinum. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. tenuiflora. Puccinellia limosa. Cãlmãþui). Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. Roci: loess ºi depozite aluviale. Puccinellia limosa.2. Redactat: A. Moldova (sãrãturile de pe Jijia). Clima: T = 10. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Spergularia maritima. se instaleazã: Suaeda maritima. Specii caracteristice: Camphorosma anuua. Gypsophila muralis. Lepidium crassifolium. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Puccinellia distans. Chamomilla recutita. ªerbãnescu 1965. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara.HAB: 15. Artemisia santonicum. Sanda. Acorellus pannonicus.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Crypsis aculeatus. P = 500–550 mm. Juncus gerardi. 1978. P.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. Limonium gmelini. Artemisia santonicum. Poa bulbosa. Lepidium ruderale. 1984. Popescu. Bassia sedoides. Suaeda maritima. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Taraxacum bessarabicum. Atriplex littoralis. Literaturã selectivã: Pop I. Plantago maritima. cu concentraþie sporitã în sãruri. Buzãu. 10–15 ha în Moldova. Valoare conservativã: mare. Plantago lanceolata. Juncus gerardi. Crypsis aculeata.50C. Lepidium cartilagineum. Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. Atriplex hastata. 2002. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Petrosimonia triandra. tenuiflora. cernoziom levigat ºi sãrãturat. Popescu et al. Alte specii importante: Plantago maritima. lãcoviºti sãrãturate. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Cynodon dactylon. În microdepresiuni. Taraxacum bessarabicum.5–9. P. Spergularia maritima. Artemisia santonicum.1. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 .

Poa bulbosa. Popescu. Nedelcu 1997. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Spergularia maritima. pedunculata. Clima: T = 10. depozite salifere în Transilvania. Oltenia. Juncus gerardi.50C. 1980. Rãspândire: Câmpia Jijiei. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Bãile Sãrate – Turda. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp.5–9. Myosurus minimus. Salicornia europaea. P = 500–650 mm. Artemisia asutriaca. cernoziomuri sãrãturate. toate halofile. 39 . ªerbãnescu 1965. Bãrãgan. Atriplex littoralis. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Puccinellia distans. Camphorosma annua. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Roci: loess în Muntenia. Atriplex tatarica. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii.HAB: 15. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. Artemisia santonicum. Redactat: A. Limonium gmelini. Spergularia maritima. realizeazã etajul superior. Bassia sedoides. Bassia sedoides. Relief: teren plan cu mici denivelãri. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Artemisia santonicum. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: mare. Sanda.HAB: 15.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6. Cerinþele ecologice. Halimione verrucifera.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate. Petrosimonia triandra. împreunã cu: Artemisia santonicum. solodii. Puccinellia limosa. Alte specii importante: Suaeda maritima. Aeluropus littoralis. Atriplex littoralis. Scorzonera cana. Lepidium ruderale. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra. Lepidium ruderale.50C. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu et al. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. Limonium gmelini.5–9. înalt de circa 35 cm. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m.2. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Todor 1947–1948.1. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). Clima: T = 10. Specia dominantã. H. Soluri: soloneþuri. Salsola soda.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Atriplex littoralis. Puccinellia distans. P = 550–650 mm.

Agropyrum elongatum. Dianthus guttatus. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Clima: T = 11– 10. determinã ca cele douã specii. Artemisia santonicum ssp. Taraxacum bessarabicum. Cynodon dactylon.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Bassia hirsuta. Plantago maritima. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Redactat: A. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Valoare conservativã: mare. Heleochloa schoenoides. Soluri: solonceacuri. Þopa 1939. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Artemisia santonicum. salina. Valoare conservativã: moderatã. Popescu. S. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. Chenopodium glaucum. Heleochloa schoenoides. salina. Moldova. Dianthus guttatus. Cynodon dactylon. Artemisia santonicum ssp. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. P = 500–550 mm. Suaeda maritima. Atriplex tatarica. patens. Suaeda maritima. Trifolium fragiferum. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Juncus gerardi. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Atriplex littoralis. Literaturã selectivã: Popescu. Halimione pedunculata. Petrosimonia triandra. Festuca pseudovina. Delta Dunãrii. Agropyron elongatum. Artemisia santonicum. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Centaurium spicatum. Atriplex littoralis. Sanda 1977. Spergularia marina. Juncus gerardi. Camphorosma annua. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Aster tripolium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. Atriplex hastata. Spergularia maritima.2. Limonium bellidifolium. Juncus gerardi. Aeluropus littoralis. Stancu 2001. loess. Aeluropus littoralis. Salsola soda. Trifolium fragiferum. Popescu. Carex extensa. Sanda.1. Sanda. Alte specii importante: Aster tripolium. Roci: depozite salifere. Specii caracteristice: Limonium gmelini. nisipuri marine sãrãturate. patens. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Dobrogea. Aeluropus littoralis. Taraxacum bessarabicum. pannonicus.50C. Spergularia maritima. Bupleurum tenuissimum. S. Spergularia maritima. Oroian 1997.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Juncus gerardi.HAB: 15.

Taraxacum bessarabicum. Popescu. Relief: pante mediu înclinate. Carex distans. 1979– 1980. este rãspânditã în judeþul Buzãu.1. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. salina.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Roci: marne salifere. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. realizând. Spãtaru. Dianthus guttatus. 1980. Artemisia santonicum. Structura: vegetaþia este alcãtuitã.2. împreunã cu plantele mai sus menþionate.50C. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. Pop 2002. Aster tripolium. Doltu 1980. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. Suprafeþe: 2–3(5) ha. Bupleurum tenuissimum. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. Bupleurum tenuissimum. Puccinellia limosa. Clima: T = 10–9. Popescu. dar este bine reprezentat în zonã. în jurul vulcanilor noroioºi. Spergularia maritima. Popescu. Soluri: salifere. Stancu 2001. Lepidium latifolium. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. de Artemisia (maritima) santonicum. în principal. Scorzonera cana. Achillea setacea f. Muntenia (pãdurile Frasinu. Limonium gmelini. Sanda. Sanda. Festuca pseudovina.HAB: 15. Popescu. Redactat: A. S. hystrix. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi. Halimione verrucifera. Camphorosma annua. în codominanþã cu Artemisia santonicum. P = 450–500 mm. Atriplex tatarica. Hordeum marinum ssp. Trifolium angulatum. în zona vulcanilor noroioºi.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. uscate în timpul verii. Carex distans. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Redactat: A. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Sanda. 41 . R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. judeþul Buzãu).225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. salina. Festuca pseudovina. Nedelcu 1997. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Lepidium ruderale.HAB: 15. Taraxacum bessarabicum.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. Limonium gmelini.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Lepidium ruderale. Artemisia santonicum. 1959. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. Puccinellia limosa. Valoare conservativã: foarte mare. Lepidium latifolium.

Clima: T = 10. Ranunculus lateriflorus. Mentha pulegium. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. R. Roci: depozite aluviale. Dobrogea. Alopecurus pratensis. 1960. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis.2. Etajul inferior. Lysimachia nummularia. Trifolium fragiferum. cum sunt: Spergularia maritima. Gratiola officinalis. 1964. Ranunculetum sardoi (Oberd. P = 400–700(800) mm. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Buia et al. Trifolium arvense. Popescu.50C. Sanda. Rorippa sylvestris. Specii caracteristice: 42 . bine reprezentat. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Zingeria pisidica. în luncile râurilor. Alopecurus geniculatus. Juncus gerardi. Gratiola officinalis. Puccinellia distans.-Bl. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. în puþine exemplare. Spergularia rubra. Popescu. Consolida regalis. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. care atinge 30–35 cm înãlþime. 2002. Polygonum aviculare. Stancu 2001. Zingeria pisidica.5–90C. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. Beckmannia eruciformis. lateriflorus. Gypsophila muralis. Redactat: A. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. Pop 1968. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. realizeazã etajul superior. gleizate. soloneþuri. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. lãcoviºti salinizate. et Balas 1958. Rorippa kerneri. Lepidium latifolium. 1984. Roci: depozite salifere. Juncus gerardii.5–9. Alte specii importante: Carex melanostachya. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Valoare conservativã: mare. Ranunculus sardous. Aster tripolium.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. în general repente. Lysimachia nummularia. Al doilea etaj este format din plante scunde. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Plantago tenuiflora. Soluri: faeoziomuri. Trifolium fragiferum. cuprinde speciile: Carex praecox. Anthemis austriaca. Eleocharis palustris. Moldova. Clima: T = 10. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Taraxacum bessarabicum. 1957) Pass. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. Plantago major. Atriplex hastata. Ranunculus sardous. Agrostis stolonifera. nisipuri. lacoviºti. Soluri: salifere. Agrostis stolonifera. Alãturi de aceasta. Alisma lanceolatum. P = 500–600 mm.1. Puccinellia limosa. Popescu et al. Ranunculus sardous. Taraxacum bessarabicum. loessuri.HAB: 15. Aster tripolium.

Redactat: A. Rumex crispus. Barabaº 1998. Juncus gerardi. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Juncus bufonius. Þopa 1939. Rãspândire: Transilvania.2.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.1. Banat. Ranunculus sardous. Valoare conservativã: moderatã. Rorippa austriaca. P = 500–550 mm. Literaturã selectivã: Pop 1968. Dobrogea (Eforie). S. luvisoluri (crovurile din Muntenia). Artemisia santonicum.. Aeluropus littoralis. 1960. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. Bupleurum tenuissimum. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Literaturã selectivã: Popescu et al. Popescu. 2002.HAB: 15. salina.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Lotus tenuis. Piscu). Aster tripolium. Bupleurum tenuissimum. Clima: T = 10. Atriplex tatarica.5–9. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Sanda. Tâmbureºti. Rãspândire: Oltenia (Sadova. Popescu. Alte specii importante: Gypsophila muralis. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. Relief: microdepresiuni. Chenopodium glaucum. Lepidium ruderale. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Rumex stenophyllus. Agrostis stolonifera. Trifolium arvense. Trifolium fragiferum. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). Lepidium ruderale. soloneþuri. împreunã cu: Spergularia maritima. 1943. microdepresiuni. Heleochloa alopecuroides. Vicia villosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. crovuri. Puccinellia limosa. Redactat: A. 1984. Soluri: lãcoviºti. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Chamomilla recutita. Popescu. Muntenia. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. 43 . Artemisisa santonicum. Aeluropus littoralis.HAB: 15. Cerastium dubium. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. alopecuroides. Juncus gerardi. Lotus tenuis. pe terenuri slab sãrãturate. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. Taraxacum bessarabicum.50C. Artemisia santonicum. nisipuri. Moldova. Rumex maritimus. Trifolium fragiferum. 1984. Taraxacum bessarabicum. Popescu et al. Limonium gmelini. Roci: aluviuni. Aster sedifolius. Atriplex littoralis. H. Alte specii importante: Spergularia maritima.

înalt de 25–35 cm. Atriplex littoralis. Scorzonera laciniata. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. fragiferum. Plantago tenuiflora. realizând o acoperire de 50–60%. Suaeda maritima. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Dobrogea. Valoare conservativã: moderatã-mare. Soluri: soloneþuri. Vegetaþia este etajatã. Valoare conservativã: mare. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. Cerastium dubium. Plantago tenuiflora. Sanda et al. Heleochloa alopecuroides. Zingeria pisidica. Trifolium angulatum. Beckmannia eruciformis. Rãspândire: Muntenia. Beckmannia eruciformis. Juncus gerardi. Alãturi de specia dominantã. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Bupleurum tenuissimum. nisipuri marine. Artemisia santonicum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. Relief: plan cu mici concavitãþi. H. Halimione verrucifera. Clima: T = 11–100C. Myosurus minimus. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. de 500 pânã la 700–1000 m2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Roci: nisipuri. majoritatea halofile. Trifolium fragiferum. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Spergularia maritima. Artemisia santonicum. Puccinellia distans. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. speciile înalte depãºesc 80–100 cm.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. cernoziomuri sãrãturate. T. Sanda. Limonium gmelini. Agropyron elongatum. Puccinelia distans. solodii. Soluri: soloneþuri.50C. Camphorosma annua. P = 450–500 mm. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. retusum. Hordeum marinum. Cynodon dactylon.HAB: 15. Salicornia prostrata. Limonium gmelini.2. ªerbãnescu 1959. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse. 1978. ªerbãnescu 1965. Stratul inferior este mai bogat în specii. Roci: terenuri salifere. Gypsophila muralis. Doltu 1980. Alopecurus pratensis. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. 44 . pedunculata. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). Taraxacum bessarabicum. Zingeria pisidica. Juncus gerardi. Rorippa kerneri. Agropyron repens. Clima: T = 11–10. 1965. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Redactat: A. suprafeþele s-au diminuat foarte mult. în Oltenia. Juncus gerardi. bãltite în sezonul ploios. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. Literaturã selectivã: Popescu. Etajul superior. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. Halimione verrucifera. T. gleizate. loess în restul þãrii.1.5. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. Alte specii importante: Hordeum marinum. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Myosurus minimus. P = 450–550 mm.

Aster tripolium ssp. primãvara. Literaturã selectivã: Pop 2002. Literaturã selectivã: Pop 2002. Halimione (Obione) pedunculata. Alte specii importante: Petrosimonia triandra. Staþiuni: Altitudine: mici. Aeluropus littoralis. pannonicus. puternic sãrãturate. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. în Moldova. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Limonium gmelini. Limonium gmelini. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Chenopodium glaucum. Artemisia santonicum. Suaeda swards PAL. cu microdepresiuni.2. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Plantago tenuiflora. nisipuri sau loessuri. Halimione verrucifera. Suaeda maritima. de 3–4 m pânã la 200–250 m. Popescu et al.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Plantago schwarzenbergiana. Juncus gerardi. Relief: teren plan. Cryspis aculeatus.1. Acorellus pannonicus. Taraxacum bessarabicum. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. prostrata. Achillea collina. Aeluropus littoralis. Lotus tenuis. 1980. 1981. Trifolium fragiferum. Redactat: A. Bassia hirsuta. Þopa 1939. Atriplex littoralis. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Aster tripolium ssp. Salsola soda. Puccinellia distans. Popescu. Pauccinellia limosa. Suaeda maritima. pannonicus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. ªerbãnescu 1965. Alte specii importante: Camphorosma annua.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Redactat: A. Salicornia prostrata. maritima. Artemisia austraica. Plantago maritima. Popescu et al. T = 11.HAB: 15. Bassia hirsuta. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Taraxacum bessarabicum. Stancu 2001.11 Glasswort Salicornia. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Poa bulbosa. Specii caracteristice: Salicornia patula.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata. Etajul inferior. P = 400–450 mm. Popescu. Soluri: solonceacuri. Clima: conti- 45 . Puccinellia limosa. Bupleurum tenuissimum.5–100C. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Spergularia maritima. S. S. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. este realizat de speciile: Spergularia salina. nentalã. Popescu. Sanda. Valoare conservativã: mare. ªerbãnescu 1965. de cele mai multe ori întins pe sol. Roci: terenuri salifere. Halimione pedunculata.

Dianthus guttatus. Juncus gerardi. depozite aluviale. Popescu. P = 450–500 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera.1. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Salicornia prostrata. Clima: T = 10.50C. Camphorosma annua. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. Suaeda maritima. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. C. Petrosimonia triandra. Stratul superior.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). Þopa 1939. Camphorosma annua. Artemisia santonicum. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Agropyron elongatum. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. Valoare conservativã: mare. Din aceastã 46 . 1980. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Relief: terenuri plane. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Spergularia maritima. lãcoviºti soloneþizate. Literaturã selectivã: Pop 2002. Achillea setacea f. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. Aster tripolium.50C. Petrosimonia triandra. monspeliaca. de 30–35 cm. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Achillea setacea. Sanda.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Roci: loess. solonceacuri sulfato-sodice. Redactat: A.5–9. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Alte specii importante: Camphorma annua.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6.HAB: 15. în lunci. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha.2. Soluri: soloneþuri. salina. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. iar în Moldova maximum 4–5 ha. P = 500–550 mm. Puccinellia limosa. Popescu et al. cu mici adâncituri. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. Aster tripolium. Limonium gmelini. Puccinellia limosa. Clima: T = 10. soluri aluviale sãrãturate. Juncus gerardi. Nedelcu 1997. S. Scorzonera canna. Limonium gmelini. cu acoperirea de 60–70%.5–9. solonceacuri. Artemisia santonicum. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. este alcãtuit din: Halimione verrucifera. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Roci: loess. Kochia prostrata. Erysimum repandum. salina. Juncus gerardii. Popescu.

Popescu. Lotus tenuis. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). lãcoviºti. Cryspis aculeatus. Rumex maritimus. inclusiv pe litoral. Agrostis pontica. Aeluropus littoralis. Halimione pedunculata. ªerbãnescu 1970. Silene conica. Brãila.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Dobrogea. Triglochin palustris. spicatum. loessuri (Moldova). Daucus guttatus. 1984. 1980. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Scorzonera parviflora. inapte pentru agriculturã. Plantago maritima. Popescu. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Etajul inferior. Spergularia maritima. Literaturã selectivã: Popescu et al. este alcãtuit din Spergularia salina. S. Crypsis aculeata. P. Chenopodium glaucum. maritima. Juncus bufonius. Alte specii importante: Limonium gmelini. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. aluviuni (în Deltã). Plantago tenuiflora.HAB: 15. Plantago maritima. T = 11. Camphorosma annua. Juncus gerardi. Heleochloa schoenoides. Sanda. Trifolium fragiferum. Taraxacum bessarabicum. Cynodon dactylon. Suaeda maritima. S.2. Pholiurus pannonicus. ªerbãnescu 1965. Lepidium crassifolium. Centaurium pulchellum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Lepidium crassifolium. Clima: temperatã. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. ªerbãnescu 1965. Stancu 2001. Þopa 1939. lunca Jijiei. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. Centaurium pulchellum. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. lunca Iencii. Plantago maritima.1. Pop 2002. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Popescu et al. salina. Sanda. Moldova. Halimione pedunculata. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. Redactat: A. Hordeum histrix. Carex distans. Centaurium pulchellum. Dianthus guttatus. Popescu. P = 400–500 mm. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. lunca Jijiei). 47 . Hordeum hystrix. Þopa 1934. Artemisia santonicum. Moldova. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Barabaº 1998. Juncus gerardi. Puccinellia distans. Lotus tenuis. Roci: depozite lutoase. Halimione pedunculata. soloneþuri.5–100C. convoluta.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Plantago maritima. Limonium gmelini. Redactat: A. Cynodon dactylon. Lactuca tatarica. Popescu. Valoare conservativã: mare. Atriplex littoralis. Valoare conservativã: mare. bine reprezentat. C. Literaturã selectivã: Pop 2002. Alte specii importante: Agropyron elongatum.

Halimione pedunculata. P = 450–500 mm. Valoare conservativã: mare. Carex distans. L. Redactat: A. ªerbãnescu 1965.1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Limonium gmelini. Specii rare: Leuzea altaica.50C. Plantago maritima. sunt redate agriculturii. convoluta. Artemisia santonicum. Dobrogea. Delta Dunãrii. Muntenia (Câmpia Bãrãganului). S. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. salina. Salicornia prostrata etc. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Serratula bulgarica. moderat sãrãturate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. meyeri. Bolboschoenus maritimus.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. Nedelcu 1997. cu exces de umiditate. Juncus gerardi. Samolus valerandi. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. Aster tripolium. Speciile caracteristice: Plantago maritima. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Puccinellia limosa. Sanda. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Scorzonera laciniata.HAB: 15. Lepidium cartilagineum. Taraxacum bessarabicum. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum. Aster tripolium. prin drenaje ºi spãlãri. Popescu. Clima: T = 11–9. Todor 1947–1948. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. În Transilvania soluri gleice. deoarece. 1984. Scorzonera parviflora. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Puccinellia limosa.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. Moldova. Chenopodium glaucum. Literaturã selectivã: Popescu et al. Camphorosma annua. P. Crypsis aculeata. Chartolepis glatifolia. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã.2. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. Popescu. Plantago schwerzenbergiana.

Scorzonera austriaca var. Lepidium latifolium. Scorzonera cana. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. 1997. Carex distans. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cynodon dactylon. Oenanthe silaifolia. acestea fiind: Leuzea altaica. Peucedanum latifolium. Spãtaru. lãcoviºti sãrãturate. slab dezvoltat. Lotus corniculatus. Rorippa sylvestris. Clima: T = 10. Soluri: soloneþuri. Alte specii importante: Aster tripolium. Popescu.n) I. Juncus gerardi.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n.HAB: 15. Moldova. Hordeum histrix. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Aster tripolium ssp. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Agropyron elongatum. mucronata.5–100C. Festuca pratensis. 2–3 ha în judeþul Galaþi.1. Peucedanum latifolium. 49 . Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Specii caracteristice: Leuzea altaica. Sanda. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Redactat: A. Festuca pseudovina. fiind semnalate. Taraxacum bessarabicum. Scorzonera cana. Popescu et al. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Muntenia. Agropyron elongatum. Poa pratensis. Literaturã selectivã: Monah 2001. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Scorzonera austriaca var. mucronata. Scorzonera austriaca var. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). Taraxacum bessarabicum. Festuca pseudovina. Plantago schwarzenbergiana. Trifolium fragiferum. Puccinellia limosa. Puccinellia limosa.HAB: 15. mucronata sunt plante rare. mucronata. Carex distans. pannonicum. în bazinul inferior al Jijiei. depozite aluviale. ªerbãnescu 1965. Etajul inferior. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. Frasinu.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. Juncus gerardi.2.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. pânã în prezent numai din aceste locuri. Alopecurus pratensis. P = 450–500 mm. Hordeum histrix. Plantago schwarzenbergiana. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. Roci: loess. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. Lepidium latifolium. 1978. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). mucronata. Lotus tenuis.

Taraxacum bessarabicum. Alte specii importante: Carex distans. cu acoperire de pânã la 90%. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Suaeda maritima. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Taraxacum bessarabicum. Carex distans. Carex extensa.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. Taraxacum bessarabicum. Specii caracteristice: Iris halofila. Festuca pratensis. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. Dactylis glomerata. compressus. Stancu 2001. Camphorosma annua. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. este cea care realizeazã etajul superior. Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: mare. care alcãtuiesc etajul superior. Achillea setacea. În cadrul fitocenozelor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila. Artemisia santonicum. J. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Rãspândire: Banat. Daucus carota. Roci: aluviuni. Bromus commutatus. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. Scorzonera cana. Specii caracteristice: Juncus gerardi. Soluri: soloneþuri. pe terenurile slab sãrãturate. Relief: teren plat. Lotus tenuis. Etajul inferior este bine reprezentat. Muntenia (Bãrãgan). Clima: T = 10.HAB: 15. Literaturã: Popescu. Trifolium fragiferum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Plantago cornuti. nisipoase. Plantago media. Limonium gmelini. Festuca pratensis. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. Scorzonera cana. Puccinellia distans. înalt de 35 cm. Trifolium fragiferum. Lamium amplexicaule. Soluri: solonceacuri. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. P = 500 mm. Sanda et Doltu 1980. C.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. lãcoviºti sãrãturate. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. 50 . Moldova. Valoare conservativã: mare. Delta Dunãrii.2. ªerbãnescu 1965. Spergularia salina. Aster tripolium. înalt de aproximativ 40–45 cm. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Popescu.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Bassia sedoides. Redactat: A. P = 450–600 mm. Prodan 1939. Crypsis aculeata. Artemisia santonicum. Roci: depozite argilo-lutoase. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). nisipuri sãrãturate. nisipuri. Sanda. Clima: T = 11–9. divisa.5–100C. Camphorosma annua. Puccinellia distans. Cerastium dubium. Limonium gmelini. Dobrogea (zona litoralã). Agrostis stolonifera.50C.1. Rorippa sylvestris. S. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. uneori pe loessuri. Structura: Iris halofila. În stratul inferior. maritima. Trifolium retusum. Bassia sedoides. Crypsis aculeata. Agrostis stolonifera. Hordeum marinum. Dactylis glomerata.

Teucrium scordium. Suaeda maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. Taraxacum bessarabicum. Structura: Cele douã specii dominante. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. T. pannonicum. Juncus geradii. Acorellus pannonicus. Lunca Iencii.1. Dobreºti. Clima: T = 10. Taraxacum bessarabicum. Suaeda maritima. Acorellus pannonicus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Literaturã selectivã: Pop 2002. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Bupleurum tenuissimum. limosa. P = 450–500 mm.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. Popescu. Festuca pseudovina. Roci: loess. Spergularia maritima. cu mici excavaþii. Scorzonera parviflora. Agropyron elongatum. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. 2000. Puccinellia distans. Triglochin palustris.HAB: 15. Camphorosma annua. Alte specii importante: Plantago cornuti. Crypsis aculeata. Þopa 1939. Buzãu. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. 51 . maritima. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Redactat: A. are în componenþã speciile: Spergularia maritima.HAB: 15. Valoare conservativã: mare. Scorzonera parviflora. Agrostis stolonifera. Salicornia europaea. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. Muntenia (Caragele. Aster tripolium ssp. Brãila). Artemisia santonicum. realizeazã etajul superior al vegetaþiei.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6.50C. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Suaeda maritima. Plantago maritima. 1976. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. Juncus gerardi. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Scorzonera parviflora. Aster tripolium ssp. Trifolium fragiferum. jud. Popescu. înalt de 35–40 cm. Lotus tenuis. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Etajul inferior. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Aster tripolium ssp. Oltenia (Murta. ªerbãnescu 1965. Juncus bufonius. Trifolium fragiferum. Puccinellia limosa. nisipuri (în Oltenia). Relief: teren plat. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Lutu Alb. T. Sârbu et al. pannonicum. Camphorosma annua. Trifolium fragiferum. Redactat: A. Artemisia santonicum. jud.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. ªerbãnescu 1970. Sanda. pannonicum. palustris. bine reprezentat.2. Glavacioc). P. pannonicum.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. Trifolium fragiferum. Rãspândire: Transilvania. Þopa 1934.

Atriplex littoralis. Juncus gerardi. Clima: T = 10. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. lãcoviºti sãrãturate. 52 . Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Salicornia europaea (prostrata). Moldova. Dobrogea. Rãspândire: Muntenia. Structura: Planta dominantã. Aster tripolium. specie rarã în flora þãrii. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. P = 450–600 mm. Festuca pseudovina. Delta Dunãrii. Soluri: solonceacuri.50C. Polygonum maritimum. Bassia sedoides. în deltã: nisipuri maritime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. Poa bulbosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. P. Rumex maritimus. Lotus tenuis. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. nisipuri maritime în curs de fixare. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Sueda maritima. Clima: T = 10. retusum. Salicornia europaea. Cynodon dactylon. Atriplex tatarica. cu exces de umiditate. Scorzonera cana. Lactuca tatarica. Bassia sedoides. aluviuni. Popescu.50C. P = 450–600 mm. Scirpus triqueter. Trifolium fragiferum. Moldova de Nord. Puccinellia distans. Crypsis aculeata. Bolboschoenus maritimus. Redactat: A. Þopa 1939. T. Spergularia maritima. Juncus bufonius. ªerbãnescu 1965. În micile excavaþii. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Plantago tenuiflora. Trifolium fragiferum. Rumex maritimus. Puccinellia limosa. cernoziomuri sãrãturate. Alopecurus pratensis. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. Suprafeþe: Circa 40–50 ha.5–9. Suaeda maritima. ªerbãnescu 1965. Puccinellia distans. Myosurus minimus.5–9. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. O caracteristicã. Pholiurus pannonicus.1.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Cyperus fuscus. Valoare conservativã: moderatã. Limonium gmelini. estul Câmpiei Române. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex pseudocyperus. Valoare conservativã: moderatã. limosa.HAB: 15. Chenopodium glaucum. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. umede primãvara ºi uscate vara. Trifolium ornithopodioides. Roci: terenuri salifere. Carex distans. Atriplex hastata. Cerastium dubium. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. Polygonum amphibium. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. Alte specii importante: Spergularia maritima.2.

Scleranthus annuus.1. care realizeazã o acoperire relativ mare. umede în timpul primãverii. Gypsophila muralis. Popescu. Dobrogea ºi Moldova.HAB: 15. Alopecurus pratensis. Literaturã selectivã: Pop 2002. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Etajul superior este format din puþine specii. 200 m în Criºana. Redactat: A. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. Alopecurus pratensis. Sanda. Trifolium retusum. Taraxacum bessarabicum.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. 1980. Trifolium parviflorum. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Criºana. Lotus tenuis. Aster tripolium. Artemisia santonicum. lãcoviºti. Plantago tenuiflora. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Lolium perenne. P = 350–650 mm. Plantago tenuiflora. în mai micã mãsurã. 1984. Scorzonera cana. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina.2. Cynodon dactylon. Lepidium ruderale. Carex stenophylla. cu pH cuprins între 6. Sanda. Limonium gmelini.50C. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu et al. Atriplex tatarica. Scorzonera cana. Popescu 1973. 2002. cu reacþie bazicã. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Roci: depozite salifere. în Oltenia. Limonium gmelini. Scorzonera cana. Bromus hordeaceus.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. Popescu. EUNIS: E6. Artemisia santonicum. Popescu 1990. Plantago tenuiflora. 53 . Camomilla recutita.5–9. Cerastium dubium. Taraxacum bessarabicum.5–8. Literaturã selectivã: Pop 1968. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. 1991. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm. Achillea collina. Muntenia. Þopa 1939. Pãun et Popescu 1974. Scleranthus annuus. Valoare conservativã: moderatã. Clima: T = 11. Banat ºi. dar uscate în sezonul secetos. Kochia prostrata. Cerastium dubium. Redactat: A. Lepidium ruderale. Rãspândire: Transilvania. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Puccinellia limosa. Popescu et al. Puccinellia limosa. Lotus angustissimus. Specii caracteristice: Hordeum hystrix.

Clima: T = 10–9. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. cum sunt: Festuca pseudovina. Peucedanum officinale. Lotus angustissimus. Muntenia. Moldova. Peucedanum officinale.A. Muntenia. Aster tripolium. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Þopa 1939. Banat. Ranunculus pedatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945.1. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice.HAB: 15. Rorippa kerneri. P = 600–700 mm. Redactat: A: Popescu. patens. Taraxacum bessarabicum. Limonium gmelini. Todor 1948. Bupleurum tenuissimum. Artemisia santonicum. Sanda. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei.2. Nedelcu 1997. Bupleurum tenuissimum. umede primãvara. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Lotus angustissimus. Borhidi 1996. Carex stenophylla. Soluri: lãcoviºti. Roci: roci salifere. Trifolium fragiferum. Trifolium angulatum. 54 . Valoare conservativã: moderatã.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. Banat. Plantago schwerzenbergiana. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. în rest mai reduse. T. Limonium gmelini. loess în Moldova ºi Muntenia. Suprafeþe: Pe islazurile. soloneþuri slab sãrãturate.50C. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Popescu. Camphorosma annua. Literaturã selectivã: Pop 2002. Artemisia santonicum ssp. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Trifolium striatum. Trifolium fragiferum. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Rãspândire: Criºana. Myosurus minumus. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Hordeum hystrix. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Lotus tenuis. Moldova. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. Achillea setacea. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Criºana. patens.HAB: 15. Achillea setacea. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Rãspândire: Transilvania. Hordeum hystrix. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. striatum. Artemisia santonicum ssp. aride vara. Juncus gerardi.

Alopecurus pratensis. Achillea collina.50C. ªerbãnescu 1965. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Pâclele. Scorzonera cana.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. P. Puccinellia limosa. Festuca pseudovina. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. annua. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. Clima: T = 10. Lotus tenuis. P = 600–700 mm. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. micranthum. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Structura: Etajul superior. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. 1982.1. Achillea setacea. Popescu. Bupleurum tenuissimum. plantã foarte rarã în flora României. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Sanda. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. dominã Artemisia pontica. Rãspândire: Transilvania. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I.HAB: 15. Banat. Aster sedifolius. Pop 1968. Literaturã selectivã: Mititelu et al. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina.00C. cornuti. Artemisia santonicum. Camphorosma monspeliaca. Lotus corniculatus. Scorzonera cana. Pop 1968. Pop 2002. T. Roci: depozite solifere. Redactat: A.0–9. Scorzonera cana. Bupleurum tenuissimum.2. Plantago schwarzenbergiana. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. Valoare conservativã: mare. gleizate. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. Festuca pseudovina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. Achillea collina. Soluri: solonceacuri. Poa pratensis. Hordeum marinum. P = 400–500 mm. soluri gleice. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Popescu et Stancu 2001. Carex stenophylla. 55 . Lotus angustissimus. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Trifolium strictum. Aster linosyris. Potentilla argentea. Peucedanum officinale. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. Kochia prostrata. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. Specii rare: Nitraria schoberi. C. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). judeþul Buzãu. Erodium cicutarium. Valoare conservativã: mare. Peucedanum officinale. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. Arenaria serpyllifolia. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. Artemisia santonicum. Petrosimonia triandra. Criºana. Trifolium angulatum. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Roci: depozite salifere. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana.

Popescu. 1970. Chenopodium glaucum. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis.1. Plantago maritima.50C. Trifolium fragiferum. slab sãrãturate. Nedelcu 1997. mediteraneanã. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. Popescu et al. coronopus. numai pe litoralul Mãrii Negre. Cynodon dactylon. tabernaemontani. aluviuni 56 . Sonchus arvensis. în curs de fixare. Cynodon dactylon. În Delta Dunãrii. 2002. Pop 1968. pe nisipuri maritime. în puþine exemplare: Plantago maritima. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Juncus gerardi. Suprafeþe: 5–6 ha. Aster tripolium. Juncus gerardi. Substrat: nisipuri marine. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. Atriplex hastata. puþin rãspânditã în România. Popescu. nisipoase (în Delta Dunãrii). Redactat: A. la Sulina în fitocenoze mai apar. Bolboschoenus maritimus. Soluri: nisipuri umede. Spergularia media.2. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Puccinellia distans. Sanda. Delta Dunãrii. 1980. Schoenoplectus triqueter. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Popescu. Acorellus pannonicus. S. Redactat: A. P = 400 mm. Alte specii importante: Chenopodium glaucum.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. Literaturã selectivã: Morariu 1957. P. Valoare conservativã: mare. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Clima: T =11–10. 1997. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã.

Atriplex hastata. Popescu et Stancu 2001.HAB: 16. Gheorghe). Salsola kali ssp. Euphorbia sequierana. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. marine. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. euxina. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia.-Bl.50C. Sanda. 1936) Tx. de la Sulina pânã la Vama Veche.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Valoare conservativã: mare. Clima: T = 11– 10. Soluri: nisipuri nefixate. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. Eryngium maritimum. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. Suprafeþe: În zonele amenajate. bessarabicum. Salicornia prostrata. et De L.1. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. Agropyron junceum ssp. precum ºi Bromus tectorum.211 Embryonic dunes PAL. Gypsophila trichotoma. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. bessarabicum.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999.HAB: 16. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Sf.2. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. Secale sylvestre. inclusiv Grindul Chituc. Pe falezele mai înalte (Agigea. Popescu. Suaeda maritima. Salsola soda. Gheorghe. Crambe maritima. 1952.1. Cakile maritima. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. în lungul litoralului. 57 . Roci: depozite nisipoase.4.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2.12 Sand beach annual communities PAL. Relief: teren plat. Aeluropus littoralis.2. suprafeþele sunt de 300–500 m2. Crambe maritima. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Agropyretum juncei (Br. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Argusia sibirica. iar în Delta Dunãrii (Sf. Dunes CORINE: 16. euxina. Bromus tectorum. Atriplex hastata. Elymus sabulosus. se instaleazã Convolvului persicus. Centaurea arenaria. P = 400–500 mm. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. ruthenica. Polygonum maritimum. Bassia hirsuta. Polygonum maritimum. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Redactat: A.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Alte specii importante: Eryngium maritimum. Convolvulus lineatus. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor. Secale sylvestre.

Silene otitis. litoralul Mãrii Negre. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Alyssum hirsutum. Artemisia tschernieviana (arenaria).1. nisipuri maritime în deltã. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Thlaspi perfoliatum. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Astragalus varius. Alte specii importante: Centaurea arenaria. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. P = 400–500 mm. Roci: depozite nisipoase. Popescu. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. Oroian 1997. Gypsophila trichotoma. Secale sylvestre.: As. Redactat: A. 58 . Literaturã selectivã: Morariu 1957. Apera maritima. Salsola soda. Crambe maritima. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Eryngium maritimum. sãrãturate. Siderites montana. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Melica ciliata. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Artemisia tschernieviana (arenaria). Morariu 1959. Delta Dunãrii (Grindul Letea). Poa bulbosa. Elymus sabulosus. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Popescu.50C. Altitudine: 2–5 m. Sanda. Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Festuca beckeri. Etajul inferior. foarte uscate. Elymus sabulosus. Plantago arenaria. Relief: dune maritime. Centaurea arenaria. Salvia verticillata. euxina. Gypsophila trichotoma.2.HAB: 16. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. Valoare conservativã: foarte mare. Nedelcu 1997. Sanda. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Substrat: loess (la Agigea). Bromus tectorum. Scabiosa argentea. Staþiuni: Dune maritime semifixate. Agropyron junceum. Cakile maritima ssp. Astrodaucus littoralis. Doltu. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Plantago arenaria. Sanda. Seseli tortuosum. deficitare în apã. Ephedra distachya. Silene borysthenica. Medicago falcata. 1980. perene.50C. Popescu. Stachys patula. Popescu. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. Alãturi de speciile anuale. Euphorbia sequierana. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). Euphorbia sequierana. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Verbascum banaticum. Holoschoenus vulgaris. Clima: T = 11–10. P = 350–400 mm. Secale sylvestre. la Letea 10 ha. Agropyrum junceum.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Corispermum nitidum. Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. Secale sylvestre.n. Salvia aethiopis. Agropyron junceum. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Eryngium maritimum. Clima: T = 11– 10. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Bromus tectorum.

Clima: T = 110C. Elymus sabulosus. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. 59 . Popescu. recta. Agropyron pectiniforme.2. Redactat: A.HAB: 16. Euphorbia sequierana. Rãspândire: Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Marrubium peregrinum. Alte specii importante: Scabiosa argentea. Relief: dune maritime. Prodan 1939. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Secale sylvestre. S. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Specii endemice: Alyssum borzeanum. 1984. Dâmbul lui Bãlan). 1997. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. Stachys patula. Medicago falcata var. filifolia. Xeranthemum annum. Literaturã selectivã: Morariu 1959. Silene conica. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. Astragalus varius. Popescu et al. Hasmacul Mare. Ephedra distachya. Seseli tortuosum.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. Ephedra distachya. Carex colchica. Melica ciliata. P = 350–400 mm.1.

Onobrychis arenaria. Bromus tectorum. Medicago falcata. Tragopogon floccosus. Dianthus polymorphus. Centaurea arenaria. Relief: dune în diferite stadii. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Valoare conservativã: foarte mare. Euphorbia seguierana. Apera spica-venti ssp. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Sanda 1987. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Asperula setulosa. Euphorbia sequierana. 1997. Astragalus varius. Stachys nitens. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Syrenia canna. Tragopogon floccosus. Scabiosa argentea. Specii rare: Ephedra distachya. Achillea ochroleuca. Plantago arenaria. Ephedra distachya. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Seseli tortuosum. Soluri: nisipuri semifixate. Asperula setulosa. Aperetum maritimae Popescu et al. Clima: T = 11–100C. Gypsophila trichotoma. Elymus sabulosus. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. P = 400–550 mm. Corispermum nitidum. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Gypsophila paniculata. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Ephedra distachya. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. Helichrysum arenarium. Seseli tortuosum. Dianthus polymorphus. deficitare în apã. Asperula setulosa. Koeleria glauca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. maritima.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Linum austriacum. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare.1.HAB: 16. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Syrenia montana. Artemisia campestris. Popescu. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. 1980. Alte specii importante: Apera maritima. Koeleria glauca. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Roci: depozite nisipoase. 60 . Scabiosa argentea. Popescu. Carex colchica. Koeleria glauca. Redactat: A. Fumana procumbens. Syrenia montana. Gypsophila perfoliata. Corispermum nitidum. Dianthus polymorphus. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Kochia laniflora. 1980. Artemisia campestris.2.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Carex colchica. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. Literaturã selectivã: Popescu et al. Fumana procumbens. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar.

61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Calamagrostis epigeios. Asperula setulosa. Achillea ochroleuca. Secale sylvestre. Thymelaea passerina. Popescu.2.25 Dune thichets PAL. circa 2–3 ha. Syrenia cana.25 Dune thichets EUNIS: B1. Calamagrostis arundinacea. Letea. Minuartia viscosa. Koeleria glauca. 1973. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16. Soluri: nisipuri nefixate. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Syrenia cana. Redactat: A. Tragopogon floccosus. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Moldova (Hanu Conachi. Popescu. Astragalus virgatus. Altitudine: 5–80 m. Euphorbia sequierena. Apera maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare.HAB: 16. Chrysopogon gryllus. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse.1. paniculata. Substrat: nisipuri. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Festuca beckeri. Gypsophila paniculata. Bromus tectorum. G. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Festuca beckeri. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). deficitare în umiditate. Doltu 1980. Convolvulus persicus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima.5(110)–9. Asperula setulosa. Euphorbia seguierana. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Stachys nitens. P = 400–550 mm. Cynodon dactylon. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Valoare conservativã: foarte mare. Clima: T = 10. Holoschoenus vulgaris. Holoschoenus vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Artemisia campestris.50C. deficitare în umiditate. Apera maritima. Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Bromus tectorum. Convolvulus persicus. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum. jud. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Tragopogon floccosus. Sanda. Secale sylvestre. 1973. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Galaþi). Holoschoenus vulgaris. Sulina). Gypsophila trichotoma.

Orchis laxiflora ssp. Sonchus arvensis. elegans. Orchis laxiflora ssp.1. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Carex distans. Doltu 1980. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Centaurium pulchellum. Teucrium scordium. totalizând 8–10 ha. Festuca beckeri.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. 1980. Teucrium scordium. Agropyron junceum. Lythrum salicaria. de câte 500–1000 m2. Plantago maritima. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. Redactat: A.HAB: 16. Tx. Cynodon dactylon. Popescu.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Cynodon dactylon. Clima: T = 10. Cirsium alatum. Holoschoenus vulgaris. Agrostis pontica. Viola kitaibeliana. Festuca arundinacea.HAB: 16. Juncus maritimus. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. 1973. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. Plantago maritima. P = 400 mm. 1997. Centaurium pulchellum. între Mamaia ºi Nãvodari. littoralis. Samolus valerandii. elegans. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. 62 . Gypsophila trichotoma.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Samolus valerandi. Popescu. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. Sanda 1975. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. Specii rare: Tragopogon floccosus. littoralis. Taraxacum bessarabicum. Soluri: nisipuri sãrãturoase. Literaturã selectivã: Popescu. Cirsium alatum. Daucus guttatus ssp. Gypsophila trichotoma. Koch 1926. zahariadi.2. Popescu et al. Redactat: A. Agrostis pontica. Specii rare: Merendera sobolifera. Artemisia santonicum. Merendera sobolifera. Lythrum salicaria. Minuartia viscosa. Calamagrostis epigeios. Festuca arundinacea. Aster tripolium. de origine marinã.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Merendera sobolifera. Popescu. 1947 subas. 1922) W. J.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. Popescu et al. Mentha arvensis. Carex distans.2 Dunes CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Sanda.50C. Koeleria glauca. Substrat: nisipuri maritime. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile.

1980. Specii caracteristice: Carex 63 . Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Minuartia setacea. Roci: nisipuri maritime.5 m. Soluri: nisipuri în curs de fixare. Argusia sibirica. Euphorbia seguierana. acoperirea nedepãºind 75%. Specii caracteristice: Melilotus alba. Dianthus polymorphus. Stipa borysthenica ssp. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. Artemisia campestris. Artemisia campestris. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Popescu et al. Gheorghe. Secale sylvestre. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Relief: dune în curs de fixare. Etajul superior. Elymus sabulosus. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Secale sylvestre. Valoare conservativã: moderatã. Valoare conservativã: mare. de 45–50 cm. Roci: nisipuri maritime. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. realizând o acoperire de 60–70%. arenicola. Sf. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. dintre care menþionãm: Carex colchica. Holoschoenus vulgaris. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Polygonum arenarium. Clima: T = 11– 10. Salsola soda. Festuca beckeri ssp. Salsola soda. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. sabulosa. Silene conica.2. Corispermum marschallii. este realizat de: Scabiosa argentea. Alte specii importante: Elymus sabulosus.50C. Rãspândire: Delta Dunãrii. Gypsophila trichotoma. Popescu. Artemisia tschernieviana. Cynodon dactylon. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. pe dune maritime în curs de fixare. Syrenia montana.HAB: 16. Centaurea arenaria. Bromus tectorum. Festuca beckeri. Gypsophila perfoliata. Sonchus arvensis. Corispermum marschallii.1.2. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. Consolida regalis. Dunes CORINE: – PAL. P = 400–450 mm.50C. Scabiosa argentea.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. P = 350–500 mm. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. deficitare în umiditate. Literaturã: Popescu. Clima: T = 11– 10. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Suprafeþe: 40–50 ha. Sanda 1978. dar densitatea acestora este redusã. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Agrostis pontica. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Elymus sabulosus. Cakile maritima. Seseli arenarium. Secale sylvestre. Capul Midia) ca ºi la Sf. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Koeleria glauca. Sulina. Redactat: A. Helichrysum arenarium. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). Gheorghe). periodic spãlate de valurile puternice.

Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. orientalis. Holoschoenus vulgaris. Sanda. Doltu 1980. Asperula setulosa. Centaurea arenaria. Sanda. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Popescu. Helichrysum arenarium. arenosum Popescu et Sanda 1976). Minuartia setacea. Teucrium scordium. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Dianthus polymorphus ssp. Sanda 1976. Agrostis pontica. Popescu. Caraorman.HAB: 16.2. Popescu. Carex distans. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Calamagrostis epigeios. Syrenia montana. Popescu. Oroian 1997. Roci: nisipuri maritime. Lythrum virgatum. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Gypsophila trichotoma. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Structura: Specia dominantã. Clima: T = 11– 100C. Alte specii importante: Inula salicina. Cynodon dactylon.HAB: 16. Carex distans. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. orientalis. Agrostis pontica. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Cynodon dactylon. Syrenia montana.n. Literaturã selectivã: Popescu. Ephedra distachya. maritima. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.1. Fumana procumbens. Specii rare: Convolvulus persicus. Seseli arenarium. peste 1 metru înãlþime. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana. Oroian 1997. P = 350–450 mm. Valoare conservativã: moderatã. Doltu 1980. Festuca arundinacea ssp. bessarabicus. Lythrum virgatum. Holoschoenus vulgaris. Redactat: A.) Dihoru et Negrean 1976. iar în Delta Dunãrii. Artemisia tschernieviana. Scabiosa argentea. Polygonum arenarium. Sonchus arvensis.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. Rãspândire: Dobrogea. Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. Popescu.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Literaturã selectivã: Krausch 1965.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Potentilla reptans. Redactat: A. Teucrium scordium. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Sonchus arvensis. Sãrãturile. Sanda. Holoschoenus vulgaris.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate. Artemisia campestris. Festuca arundinacea ssp. Sanda. Popescu. 64 . R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Bromus tectorum.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. este plantã mare. Apera spica venti ssp. maritima.

Apera maritima. Clima: T = 11– 10. Petasites spurius dominã fitocenozele. Bromus tectorum. Ciotic. Relief: Dune maritime în curs de fixare. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Specii caracteristice: Petasites spurius. Sanda.2. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. Soluri: nisipuri sãrãturate. Bromus tectorum. 1987. Popescu. Alte specii importante: Secale sylvestre. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Barabaº 1998. Roci: nispuri maritime. Argusia sibirica. P = 350–400 mm. halacsyi. Valoare conservativã: moderatã. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. 65 . Apera maritima. 1998. Sfântu Gheorghe. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. Redactat: A. Popescu. Rumex dentatus ssp. Plantago arenaria. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Popescu et al. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune.50C. iar Argusia sibirica lipseºte.1. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. de origine marinã. Gypsophila trichotoma.

Utricularia vulgaris. în puþine exemplare. C. tomentosa. Myriophyllum spicatum. 1997. C. P = 450–550 mm.441 Chara carpets. Alisma plantago-aquatica.441 Chara carpets.442 Nitella carpets PAL.000–4. Staþiuni: Altitudine: 0. C. La suprafaþa apei se dezvoltã. Chara brauni.HAB: 22. nefixate cum sunt: Lemna minor. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii. Najas minor.141 Chara carpets.50C. Salvinia natans. Tolypella syncarpa. C. permanente. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. Relief: bazine acvatice permanente.2. Valoare conservativã: moderatã. argile. Lemna minor. gracilis. C. Charetum braunii Coriolan 1957. Azolla caroliniana. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. Substrat: depozite aluviale. Butomus umbellatus. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. Tolypella prolifera.2. Spirodela polyrhiza. Rãspândire: Bazinele acvatice. tomentosa. Suprafeþe: 2.5–40 m.1. EMERALD: 22. Redactat: A. canescens. cu acoperire de 40–60%. L.2. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . nisipuri. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. N. vulgaris. Lychnothamnus barbatus. L. Nitella gracilis. Ceratophyllum demersum.442 Nitella carpets EUNIS: C1. Nitella gracilis. Phragmites australis. fragilis.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22.000 m2 în deltã. 22. Popescu. din lunca Dunãrii. C. Tolypella syncarpa. Schoenoplectus palustris. C1. Clima: T = 11–10. Stancu 2001. Nitella gracilis. 1971. Lychnothamnus barbatus. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. Azolla caroliniana. Tolypelletum proliferae Krause 1969. Salvinia natans. Spirodela polyrhiza. fragilis. Literaturã selectivã: Coldea et al. Sanda. Specii caracteristice: Chara braunii.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. maritima. fragilis. trisulca. specii natante. luturi. C. Ranunculus trichophyllus. Chara aspera. Ionescu Venera 1976. Potamogeton pectinatus. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. 22. trisulca. Popescu.

Sunt fitocenoze heliofile. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967.2.411 Duckweed covers EUNIS: C1. P = 350–550 mm. Popescu et al. Oenanthe aquatica. Ceratophyllum demersum. Substrat: depozite aluviale. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. din Câmpia Munteniei. Oenanthe aquatica. Wolffia) covers PAL. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. Criº). Spirodela polyrhiza ºi olffia arrhiza W Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Azolla q caroliniana ºi A.415 Salvinia corvers PAL. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J. Alisma plantago-aquatica. Typha angustifolia. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. Sparganium erectum.000 ha. Marsilea uadrifolia. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. Nymphoides peltata. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. Trapa natans. Specii caracteristice: Lemna minor.HAB: 22. lunca ºi Delta Dunãrii.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Popescu. 1960. Tx. trisulca. Spirodela polyrhiza. 1997. Schoenoplectus lacustris.411 Duckweed (Lemna. trisulca. Lemno – Spirodeletum W. dar suficient de umede. apar izolat: Phragmites australis. pectinatus. 1997. Wolffia arrhiza. Butomus umbellatus. Azolla caroliniana. L. Alte specii importante: Salvinia natans. Spirodela. Lemna trisulca. lacuri. Myriophyllum spicatum. P. Typha latifolia. Lemnetum gibbae Miyavaki et J. L. Spirodela polyrhiza. Suprafeþe: 2–3. Clima: T = 11–100C. Myriophyllum spicatum.415 Salvinia covers CORINE: 22. 67 . Rãspândire: Ape puþin adânci. Aldrovanda vesiculosa. Komlodi 1959. Koch 1954. Spirodela polyrhiza. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. Câmpia vesticã (Timiº – Bega.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). Redactat: A. Potamogeton crispus. iazuri. P. Nedelcu 1967. Literaturã selectivã: Coldea et al. luturi. Phragmites australis.type vegetation EMERALD: 22. angustifolia. T. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. gibba. Utricularia vulgaris. nisipuri. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. trisulca. 1960. 1984. argile. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . bãlþi. 1967.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. sãrace în specii. Sagittaria sagittifolia. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii.HAB: 22. L. L. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi.2. În anii secetoºi. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. Tx.415 Salvinia covers EUNIS: C1. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum.

Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. puþin adânci. P = 550–600 mm. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W.2. Wolffia arrhiza. microdepresiuni cu apã permanentã.50C. Relief: bazine acvatice permanente.Tx 1974. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. Clima: T = 10. Substrat: loess. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 . Specii caracteristice: Azolla caroliniana. Nedelcu 1967. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. filiculoides. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. Azolla caroliniana. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. A. 2001. braþe obturate ale râurilor de câmpie. Azolla caroliniana. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. filiculoides. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. Mogoºoaia. Relief: teren plan. datoritã curenþilor de aer mai activi. argile. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. 1994. Alisma plantagoaquatica. puþin profunde. luturi.5-–100C. Clima: T = 11–9. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Alte specii importante: Ceratophyllum demersum.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. Myriophyllum spicatum. Utricularia vulgaris. Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Sagittaria sagittifolia. Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. Spirodela polyrhiza. canale cu apa foarte slab curgãtoare. însoþite de unele elemente foto-reofile. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. Cãldãruºani). Hippuris vulgaris. A. R. cu ape stagnante. ale bazinelor din zona de câmpie.41 Free floating vegetation PAL. Substrat: depuneri aluviale. Salvinia natans. nisipuri. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans.2. Typha angustifolia. Utricularia vulgaris. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. Literaturã selectivã: Coldea 1997. sau intrânduri. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. Lemna gibba. Ranunculus sceleratus. P= 450–650 mm. 1984. Redactat: A. Utricularia vulgaris. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. adesea reofile. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. Popescu et al. Sanda et al.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. cu temperatura medie anualã de +10.type vegetation EMERALD: 22.50C. semiumbrite. care dominã stratul natant. Spirodela polyrhyza.HAB: 22. Potamogeton pectinatus. Popescu. 1997.

Fitocenozele se prezintã rarefiate. Utricularia vulgaris. P.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. 22. Stratiotes aloides. Popescu et al. Spirodela polyrhiza. Timiº – Bega). Salvinia natans. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930. Nedelcu et al. T = 11–9. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. Redactat: A. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Salvinia natans. Popescu.HAB: 22. Specii caracteristice: Riccia fluitans. Stratiotes aloides. Butomus umbellatus. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: A.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. Utricularia vulgaris.50C.2. Ricciocarpus natans. 1976. Marsilea quadrifolia. Salvinia natans. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Phragmites australis. Alte specii importante: Trapa natans. 1994. Valoare conservativã: mare. P = 350–650 mm. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Literaturã selectivã: Gehu et al. Nuphar luteum. Stratiotes aloides.2. 1984. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Banat (Lugoj. Sagittaria sagittifolia.412 Frogbit rafts. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. Clima: 69 . Vallisneria spiralis. 1984. Ceratophyllum demersum. Formeazã fitocenoze compacte. Alisma plantago-aqautica. Lemna minor. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. Utricularia vulgaris. argile. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. Literaturã selectivã: Coldea et al.413 water soldier rafts EUNIS: C1. Utricularia vulgaris. angustifolia. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. T. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Lemna minor. Nedelcu 1973. Ceratophyllum demersum. adâncã de 40–50 cm. Potamogeton crispus. având o acoperire de circa 55–60%. Najas minor. Popescu. nisipuri. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat. Lemna minor. Potamogeton pectinatus.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. pectinatus. Wolffia arrhiza. Polygonum amphibium. Substrat: depozite aluviale. Popescu et al. Ricciocarpus natans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. 1997. Myriophyllum spicatum. Myriophyllum spicatum. Alte specii importante: Salvinia natans. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae.

Trapetum natantis V. Salvinia natans. Salvinia natans. Marsilea quadrifolia. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em.2. luturi. P. Trapa natans. perfoliatus. Banat. P. perfoliatus. P. Hydrocharis morsus-ranae. 1997. bãlþi. Polygonum amphibium. Ceratophyllum demersum. P. Najas marina. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. gramineus. Najas minor. Substrat: depozite aluviale. Kárpati 1963. Nymphaea alba.50C. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. Görs 1977. Sanda. Popescu et al. Ceratophyllum demersum. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Alte specii importante: Elodea canadensis. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. Clima: T = 11–9. lucens. Stancu 2001. Myriophyllum spicatum. Cristea. în luncile Siretului ºi Prutului. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. în ape permanente. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. 1984.HAB: 22. nisipuri. P = 350–650 mm. Elodeetum canadensis Eggler 1933.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Nymphaeetum albae Vollmar 1947.43 Rooted floating vegetation PAL. Koch 1926 Görs 1977. bogate în substanþe nutritive. La sfârºitul sezonului vegetativ. În perioada de antezã. Popescu. Trapa natans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. Valoare conservativã: moderatã. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. se dezvoltã în lacuri. P. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Redactat: A. Azolla caroliniana. perfoliatus. Nuphar luteum. P. Potametum natantis Soó 1927. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. contribuind la colmatarea acestora. gramineus. Ceratophyllum submersum. Vallisneria spiralis. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. L. P.HAB: 22. Koch 1926.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Pop. Moldova. Relief: bazine acvatice (lacuri. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. canale de colectare a apelor). Dobrogea. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. Oltenia. 70 . Elodea canadensis. bãlþi. Utricularia vulgaris. Rãspândire: Criºana. P. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. Nedelcu 1973. Myriophyllum spicatum.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. Popescu. Literaturã selectivã: Coldea et al.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Azolla filiculoides. gramineus. argile. Spirodela polyrhiza.2. Muntenia. lucens. trisulca. Hodiºan 2002. Lunca ºi Delta Dunãrii. Ceratophyllum demersum. Delta Dunãrii. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Lemna minor.

Nymphoides peltata. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. Altitudine: 5–150 m. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha. Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. Ceratophyllum demersum. Clima: T = 10.2. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris. înainte de desecare.5–8). Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. Potamogeton natans. pectinatus. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã.2. În prezent.5– 9. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre.50C. P = 350–450 mm. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. unde ocupã suprafeþe relativ mari. Potamogeton crispus. Trapa natans. P.5–2 m). Valoare conservativã: mare.

cum sunt: Lemna minor. Nymphoides peltata. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. iar unele specii au dispãrut aproape complet. P. Redactat: A. Wolffia arrhiza. sudul Moldovei.HAB: 24. Spirodela polyrhiza. Clima: T = 10. Ranunculus trichophyllus. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. L. Hottonia palustris. Hydrocharis morsuranae. Sanda et al. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. Gehu 1961. 1998. Specii caracteristice: Nymphaea alba. Nuphar luteum. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. Nedelcu 1972. Popescu.2. 72 . Literaturã selectivã: Grigore 1971. Banat. ªtefan et al.HAB: 22. Wolffia arrhiza. Phragmites australis. Salvinia natans. Trapa natans. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Ceratophyllum demersum. 1997. Hippuris vulgaris.5–90C. Redactat: A. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. Literaturã selectivã: Coldea et al. Salvinia natans. Myriophyllum spicatum. Nuphar luteum. P = 450–600 mm. Polygonum amphibium. Typha angustifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. Popescu et al. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Hottonietum palustris R.5–2 ha. Ceratophyllum demersum. 1984. Elodea canadensis. spicatum.Tx 1937. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. L. Nymphoides peltata. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. Myriophyllum verticillatum. Nymphaea alba. 1995. Hottonia palustris.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. Hottonia palustris. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion.5 m. lunca ºi Delta Dunãrii. et al. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. Potamogeton crispus. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aqatilis ºi Hottonia palustris u Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. Alte specii importante: Potamogeton natans. Lemna minor.2. 1997. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. pectinatus. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. M. Popescu. trisulca. Valoare conservativã: mare. Spirodela polyrhiza. trisulca. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. Marsilea quadrifolia.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. 2001. Popescu A. Myriophyllum verticillatum. Rãspândire: Criºana.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947.

Clima: T = 9. Phragmites australis.2. neutre sau bazice (pH – 7. ssp. Butomus umbellatus. Popescu. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Stancu 2001. Redactat: A. Valoare conservativã: foarte mare. Sparganium erectum ssp. neglectum. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*).2. thermalis. Substrat: aluviuni recente. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense.5–8). thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). ºi exemplare rare de Phragmites australis. Sanda. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. Pistia stratiotes. thermalis se dezvoltã în apele calde. 73 .50C. Lacul Snagov. Nelumbo nucifera (31A0*). thermalis. Popescu. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. Literaturã selectivã: Borza 1963. care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. Bucureºti. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. P = 600–700 mm. Specii endemice: Nymphaea lotus var. Staþiuni: Altitudine: 150 m. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. cu temperaturã de 20–300C. Butomus umbellatus. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Specia dominantã Nymphaea lotus var. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. thermalis. Alisma plantago-aquatica. Sparganium erectum. neglectum. Alisma plantago-aquatica. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var.

Crypsis aculeata. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. Junus gerardi. P = 350– 700 mm. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. 1997. Spergularia maritima. Phragmites australis. Eleocharis uniglumis. Schoenoplectus tabernaemontani. Substrat: aluviuni. Popescu. Popescu. Alisma plantago-aquatica. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Eleocharis palustris. Banat. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3.32. Juncus gerardi. Schoenoplectus triqueter. Veronica anagalis-aquatica. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Aeluropus littoralis. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. Nedelcu 1972. Agrostis stolonifera. Structura: Etajul superior este alcãtuit. Muntenia. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Crypsis aculeatus. Aster tripolium. Valoare conservativã: redusã. Galium palustre. Popescu. Phragmites australis. Carex riparia. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Pop 1968. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). Agrostis stolonifera. Eleocharis palustris. nisipuri. Sanda 1977. Juncetum bufonii Felföld 1942. Aster tripolium. Schoenoplectus tabernaemontani.HAB: 22. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. Aster tripolium. Doltu. Galium palustre. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Schoenoplectus triqueter.50C. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat.2. 74 . Alte specii importante: Teucrium scordium.3 Amphibious communities PAL. Butomus umbellatus. Clima: T = 11–9. Aeluropus littoralis.2. Suaeda splendens. Stachys palustris. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Redactat: A. Glyceria maxima. Rorippa amphibia. Lycopus europaeus. Ranunculus sceleratus. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C. Lycopus europaeus. Carex distans. Ranunculus repens. cu rol important în structura fitocenozelor. Nedelcu 1973. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Suaeda maritima. totalizând peste 150–200 ha. Sanda. Mentha aquatica. 1984. Oltenia. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Literaturã selectivã: Coldea et al.HAB: 22. în cea mai mare parte.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Oenanthe aquatica. Stachys palustris. Moldova. Carex riparia.

75 . Popescu. Pulicaria vulgaris. Ranunculus lateriflorus. Lythrum hyssopifolium. Redactat: A. Specii caracteristice: Juncus bufonius. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Climã: continentalã. Drãgulescu 1995. În marea lor majoritate. Lunca ºi Delta Dunãrii. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. uneori slab salinizate. Gnaphalium uliginosum. pânã la mai multe ha. Centuncus (Anagallis) minimus. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. Lindernia procumbens. Lindernia procumbens. 1973. C. Cyperus glomeratus. Roci: depozite loesoide. Câmpia Românã. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Juncus compressus. Juncus bufonius. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Rãspândire: Câmpia Banatului. Elatine alsinastrum.HAB: 22. Soluri: aluviosoluri. Isolepis supina. T = 11–90C. Ranunculus pedatus. luturi. Radiola linoides. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Lindernia procumbens. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Eleocharis acicularis.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968.2. Clima: T = 10. Centaurium pulchellum. Gypsophila muralis. Eleocharis carniolica. Delta Dunãrii. Juncus bufonius. Grigore 1971. luto-nisipoase profunde. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. P = 350–550 mm. Elatine triandra. Lindernia procumbens. Trifolium fragiferum. Cyperus michelianus. Isolepis supina. Alte specii importante: Cyperus michelianus. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. Mititelu et Barabaº 1972. Gnaphalium uliginosum. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). Potentilla supina. P = 350–550 mm. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Lunca Dunãrii. Elatine triandra. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. flavescens. Isolepis supina. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Sol: brun de pãdure levigat. Centaurium pulchellum. argile. Ranunculus lateriflorus. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens.5–90C. Limosella aquatica. Juncus bufonius. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Cyperus flavescens. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Muntenia. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat. Valoare conservativã: moderatã. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Pop 1968. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m.32. Substrat: depozite aluviale. Coldea et al. Heleochloa alopecuroides. 1997.2. Peplis portula.

32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Timiº-Bega. Patt 1995). Mentha pulegium. Relief: teren plan. Alte specii importante: Elatine alsinastrum. Centaurium pulchellum. Stancu 2001. Substrat: depozite aluviale. Popescu. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Lindernia procumbens. Cyperus hamulosus. temporar inundate (3–4 luni pe an). Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2).HAB: 22. Sanda et Stancu 2001. Cyperus flavescens. Pop 1968. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Sanda. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Pulicaria vulgaris. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. Trifolium fragiferum. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Hypericum humifusum. Oberd. Popescu. Gnaphalium uliginosum. 1997. Coldea et al.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Drãgulescu 1995. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Popescu. Clima: T = 11–10. Mentha pulegium. Koch 1926 emend. Soluri: luvosoluri. Popescu et al. Junucs bufonius. Isolepis supina. Radiola linoides.50C. Marsilea quadrifolia. Redactat: A. Heleochloa alopecuroides. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice. 1984. Delta Dunãrii. Lythrum hyssopifolium. lunca Siretului. luto-argiloase. Potentilla supina.2. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Ranunculus lateriflorus. Cyperus michelianus.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. P = 350–550 mm. Ranunculus flammula. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. 1997. Specii caracteristice: Limosella aquatica. 1957. Peplis portula. Literaturã selectivã: Coldea et al. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. Redactat: A. Eleocharis carniolica. în cantitate apreciabilã. Lythrum thymifolia. Radiola linoides. 76 . Grigore 1971. gleiosoluri. Popescu. Eleocharis palustris. Gypsophila muralis. nisipoase. iar în locurile cu apã permanentã apare. Junucus bufonius. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Lindernia procumbens. Muntenia.2. Potentilla reptans. aluviosoluri. Cyperus fuscus.

Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Clima: T = 110C. Relief: ochiuri de apã sãratã. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia.2. Potamogeton pectinatus. Redactat: A. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Agigea. Zannichellietum pedicellatae Nordh. Pott 1992. Potamogeton pusillus. Turda. P = 400–450 mm. puþin adânci. Najas minor.2. Ape continentale (non-marine) (2) 2. Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre. microdepresiuni din lungul litoralului. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare.2. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. Ranunculus baudotii. Zannichellia pedicelata. Fitocenozele sunt sãrace. P = 350–600 mm.211 Tasselweed communities PAL. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus.HAB: 23. Potamogeton pectinatus. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu annichellia palustris ºi Z . Mangalia). pedicellata Z Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Staþiuni: Altitudine: 0–250 m.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Phragmites australis.2. Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre.211 Tasselweed communities PAL. Suprafeþe: 50–250 m2. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Ocna Sibiului). Todor 1948. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Prodan 1939. Dobrogea (Midia – Nãvodari). 77 . Oltenia (Slatina). Popescu. 1954 em. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. Moldova (Valea Bârladului). Structura: Speciile dominante Ruppia maritima.5–90C. Transilvania (SomeºeniCluj. Substrat: depozite salifere. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Bolboschoenus maritimus. Heleocharis uniglumis. Zannichellia palustris. nisipuri maritime sãrãturate. Alte specii importante: Zannichellia palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Clima: T = 10. în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. totalizând 4–5 ha.

Redactat: A. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Lemna minor. pedicellata. Najas minor.3–8). 1984. trisulca. Sparganium erectum. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. Redactat: A. Z. Potamogeton pectinatum. Potamogeton crispus. Butomus umbellatus.HAB: 23. Najas minor. Hodiºan 2002. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Dobrogea. Specii caracteristice: Najas marina. Typha latifolia. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. Structura: Specia dominantã Najas marina. 1986.2. 78 . Popescu. Butomus umbellatus. Alisma plantago-aquatica. Clima: T = 10. este o plantã hidrofilã. Literaturã selectivã: Popescu et. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. Suprafeþe: 20–30 ha. Z. Hydrocaris morsus-ranae. Câmpia Munteniei. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Nedelcu et al. pectinatus. nisipuri maritime (pe litoral). Z. Myriophyllum verticillatum. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). P. fixatã de substrat. Salvinia natans. Valoare conservativã: mare. Pop 1968. Najas minor. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile.2. Potamogeton pusillus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Alte specii importante: Najas minor. Ceratophyllum demersum. Myriophyllum spicatum. al. pedicellata. pusillus. Potamogeton trichodes. Substrat: depozite aluviale. Spirodela polyrhiza. Myriophyllum spicatum. Oenanthe aquatica). Delta Dunãrii. Potamogeton trichodes. Cristea. Schoenoplectus lacustris. Pop. Substrat: depozite salifere. Todor 1948. Grigore 1971. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. submersã. pedicellata. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Alisma lanceolatum. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Salvinia natans. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. lanceolatum. A. Sagittaria sagittifolia. Mititelu et Barabaº 1972.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. Spirodela polyrhiza. P.211 Tasselweed communities PAL. Ranunculus trichophyllus. Ranunculus trichophyllus. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. P = 450–500 mm.5–90C. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. L. Soran 1956. Popescu. Potamogeton pectinatus.

Phyteuma confusum.1939. Thamnolia vermicularis. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. 1981. Hieracium alpinum. însã cu tulpini scurte.2. Poa alpina. Alte specii importante: Carex curvula. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Geum montanum.3. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). Resmeriþã 1982. Ligusticum mutellina. xerofile. Vaccinium myrtillus. expuse la vânt. Csürös 1956. însumând < 10 ha. acidofile. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Potentilla ternata. oligotrofe. Puºcaru et al. 1962. Puºcaru-Soroceanu et al. Ghiºa 1940. Roci: silicioase. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Arenaria alpina. în etajul alpin. Borza 1934. Agrostis rupestris. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Specii caracteristice: Cetraria islandica. Geum montanum. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. 1956. Buia et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali. el se înalþã la 5 cm. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Festuca supina. P = 1350–1450 mm. et al. Sesleria coerulans.5). Campanula alpina. Avenula versicolor. ternata. et al. Boºcaiu 1971. Pulsatilla alba. Nardus stricta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. Anthemis carpatica. Suprafeþe: suprafeþe reduse. Rhododendron myrtifolium. gresii.1956). 2001. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . Carpaþii Meridionali. Oreochloa disticha. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Ligusticum mutellina. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Phyteuma confusum. Valoare conservativã: mare. Nardus stricta. între 35–85%. Minuartia sedoides. mozaicate. foarte acide (pH = 4–4. Vaccinium vitis-idaea.0– -1.1.411 Loiseleuria heaths PAL. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2. Acoperirea fitocenozei este variabilã.40C. Senecio carpaticus. Speciile de graminee dominante. Primula minima. Popescu G. Empetrum nigrum spp. Festuca supina. Syn. Luzula spicata.HAB: 31.3. arealele fiind reduse. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2.Loiseleurietum procumbentis Br.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . însorite. Loiseleuria procumbens. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. rar conglomerate. Hieracium alpinum. Relief: platouri. hermaphroditum. Juncus trifidus. culmi domoale.-Bl. Campanula alpina. Climã: T = 0. Phleum alpinum. precum Primula minima. Vaccinium gaultherioides. Antennaria dioica.

Leucanthemum waldsteinii. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Salicetum hastatae Buia et al.622 Subarctic willow brush PAL. cca. Rumex alpestris. total < 10 ha. Versanþi nordici. Specii endemice: Trisetum fuscum. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã. Total < 10 ha. subendemice ºi rare. Heracleum carpaticum. Cuprinde specii endemice. mai ales pe calcare. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. Nardus stricta. grisebachii. Alte specii importante: Calamagrostis villosa. Valoare conservativã: mare.00C. habitatul este rar întâlnit în România.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. higrofile.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. Festuca picta. Climã: T = 1. Viola biflora.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n.0– 0. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. pe grohotiºuri. având un rol antierozional bine cunoscut. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Veratrum album. cu mult material schelet. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. în etajul subalpin. Buia et al. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. Clima: T = 3. Chaerophyllum hirsutum. Geranium sylvaticum. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. scrub EMERALD: 31. Nardus stricta. Rãspândire: intrazonal. Trisetum fuscum. 1986. în etajul boreal. Soluri: superficiale. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã.n. Heracleum palmatum. Nardus stricta. 1991. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp.50C. calcifile. Festuca supina. poliþe sau jgheaburi. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Hypericum richeri ssp. Aconitum tauricum. Adenostyles alliariae.3.) Popescu et al.HAB: 31. Relief: vale 80 . stratul al doilea este format din ierburi. Oaºa). Festuca supina. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. 1962. stâncãrii umede. P = 1300– 1400 mm. Achillea distans. care realizeazã o acoperire de 80–100%. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. Senecio subalpinus. 100 m2. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng).62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. Trisetum fuscum.62 Willow (Salix) brush PAL. Campanula abietina. Specii caracteristice: Salix hastata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata.HAB: 31.2.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Suprafeþe: restrânse. la Tãrtãrãu. pante înclinate. Suprafeþe: suprafeþe mici. 1962).5 m înãlþime. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. P = 1050 mm.

Munþii Iezer-Pãpuºa. Relief: versanþi. Alte specii importante: Salix cinerea. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. Senecio subalpinus. Valea Olteþului. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. structuratã ca mlaºtinã. Nardus stricta.00C. Scirpus sylvaticus. Agrostis canina. Soluri: superficiale. Nardus stricta. Borza A. Carex echinata. Clima: T = 1. Valoare conservativã: mare. Godeanu. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). Munþii Semenic). Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria. Munþii Fãgãraº. Luzula sudetica. Juncus conglomeratus.0– -2.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. Roci: cristaline. Munþii Cãlimani. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. mezo-xerofile.2. Munþii Retezat. cu acoperire de 60–85%. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine.5). circumpolare ºi boreale. Sphagnum magellanicum. Scirpus sylvaticus. Deschampsia caespitosa. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991).0). Munþii Piatra Mare. cuprinsã în medie între 1. Stratul arbuºtilor este practic monodominant. Pedicularis palustris. gneisuri-granitogneisuri. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Munþii Parâng. Boºcaiu 1971 (Syn.HAB: 31. Munþii Bucegi. Literaturã selectivã: Popescu A. Cardamine pratensis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Munþii Sebeºului. Galium palustre. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Soluri: turbosoluri. Caltha palustris. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Înãlþimea stratului. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. litosoluri. Valeriana simplicifolia. Carex echinata. ecologic fiind oligoterme. Eriophorum vaginatum.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Munþii Bistriþei. Specii caracteristice: Salix bicolor. Deschampsia caespitosa. Þarcu. în medie.5 m.2–1. pe margine de râu.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2.: Rhodoretum kotschyi auct. Cãpãþânii. dar dominã Agrostis canina. Filipendula ulmaria. Carex rostrata. 1959. rom. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã. Cardamine impatiens. în etajul subalpin ºi alpin. cu aciditate moderatã (pH = 6. Cirsium rivulare. et al. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare.. 1986. Cirsium rivulare. Cardamine pratensis. oligobazice (V = 20–25%). Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. rankere ºi criptopodzoluri. Geum rivale. Suprafeþe: întinse > 10. depresionarã. zone vântuite. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. Carex fusca. Cernei. P = 1300–1450 mm. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Polygonum bistorta.7–5. Epilobium nutans. Geum rivale. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. Munþii Rodnei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Myosotis scorpioides. scheletice.3. mode- 81 .000 ha.

11 t. Loiseleuria procumbens. Pinus cembra. Lonicera caerulea. kotschy). Hylocomyum splendens. Vaccinium myrtillus. Melampyrum sylvaticum. Nardus stricta. precum: Potentilla ternata.51 t. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Deschampsia flexuosa. Homogyne alpina. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Geum montanum./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. Vaccinium gaultherioides. Homogyne alpina. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. Soldanella hungarica ssp. Dicranum scoparium.u. Luzula luzuloides. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Juniperus sibirica./ ha. Hylocomyum splendens.2. Loiseleuria procumbens. 82 . Campanula kladniana. Acoperirea 80–100%. Vaccinium gaultherioides. Campanula abietina. Anthoxanthum odoratum. Polytrichum juniperinum. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate. Luzula sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. major. Huperzia selago. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. Vaccinium myrtillus. Biomasa stratului arbustiv este de 10.s.3. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia. Carex atrata. Oxalis acetosella. Anthoxanthum odoratum.u. Lycopodium annotinum. Stratul ierburilor nu este distinct. Saxifraga paniculata. Vaccinium myrtillus. Pinus mugo. kotschy). Potentilla ternata. Vaccinium vitis-idaea. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. Fitocenoza este primarã. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. Calamagrostis villosa. Geum montanum. Avenula versicolor. Campanula serrata.s. Vaccinium vitis-idaea. Polytrichum juniperinum. Picea abies. Valoare conservativã: mare. Luzula luzuloides.

0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. P = 1250–1425 mm anual. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. Oxalis acetosella. 1962.HAB: 31. Hylocomium splendens. Soluri: humosiosoluri. conglomerate. Alnus viridis. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo. rom. Suprafeþe: Total > 50.461+F2. Specii caracteristice: Pinus mugo. Resmeriþã 1978. Mititelu et al. podzol.0– -0. Coldea 1995 (Syn. Pãun et Popescu G. 1989. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. oligotrofe. Sanda et al. în etajul subalpin. Carpaþii Meridionali.5 t / ha. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. em. Luzula luzuloides. 1977. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Calamagrostis villosa. Salix silesiaca. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor.2. Ribes petraeum.1975.561 Subalpine mountain pine scrub and 31. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. Ribes petraeum. Picea abies. 1986. în medie. prepodzol. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Stratul de jneapãn este de regulã compact.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2. Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). Dicranum scoparium.000 ha.. Buia et al. Clima: T = 3. Polytrichum juniperinum. oligobazice (13–19%). 1981. circuri glaciare. Luzula sylvatica. Sorbus aucuparia). Resmeriþã et Raþiu 1983. în rariºti.46 Carpathian Pinus mugo scrub. are o acoperire variabilã. Mihãilescu 2001. Rhododendron myrtifolium. platouri vânturate. cu schelet bogat. având o înãlþime de 25–30 cm. Coldea et Pânzaru 1986. 1956. cu înãlþime de 2–2.2–0.1–4.3. Coldea 1991. superficiale. 2. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. Juniperus sibirica. Horeanu et Viþalariu 1991.40 m la altitudini de peste 2200 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Chifu et al. Salix silesiaca. Speciile sunt oligoterme. Deschampsia flexuosa. Beldie 1967. Campanula abietina.20C în nord..00C în sud. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. Acoperirea generalã este de 90–100%. iar la limita inferioarã. Borza 1959. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Puºcaru et al. et al. roci eruptive. Pinus cembra. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Carpaþii Occidentali. 2001.8). Homogyne alpina. PuºcaruSoroceanu E. în general monodominant. Calamagrostis villosa. Alte specii importante: Juniperus sibirica. Acoperirea stratului este de 30–60%. higrofile. Boºcaiu 1971.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. F2. cu reacþie acidã (pH = 4. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). cu 9 ramuri la tufã în medie). acidofile. Popescu G. calcare.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL.5 (3.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. 83 . Sanda et Popescu 1988. Alexiu 1998.: Pinetum mugi carpaticum auct. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. et al. ajungând la 0. Coldea 1990. Buiculescu 1972. Rhododendron myrtifolium. Roci: ºisturi cristaline. dar pot apãrea sporadic. între 6. Sanda et Popescu 1988.

Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Polytrichum juniperinum. Clima: T = 5. Andromeda polyfolia.2. Vaccinium myrtillus. Coldea 1985. Alnus viridis. Dicranum scoparium. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. Hylocomium splendens. Silene nivalis. Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m.3. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Homogyne alpina. Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). Pãun et Popescu G. Carex pauciflora. Cicerbita alpina. Picea abies. Leucanthemum waldsteinii. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3. Alexiu 1998. Oxalis acetosella. 1987 non Hadác 1956). P = 1000–1050 mm. Roci: magmatice. 1990. Empetrum nigrum. 1989. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Pleurozium schreberi. acidofile. Melampyrum sylvaticum. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Puºcaru-Soroceanu E. Melampyrum silvaticum. Relief: zone montane depresionare.8–4. mezo-oligoterme. Hieracium alpinum. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . Coldea et Pânzaru 1986. Sanda et Popescu 1993.HAB: 31.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. Resmeriþã 1982.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. Valoare conservativã: mare. gresii ºi conglomerate. 1989. higrofite–mezo-higrofite. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. Luzula luzuloides. dilatata. Resmeriþã 1970. Luzula sylvatica. Poa media. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). Deschampsia flexuosa. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. Munþii Bihor). Sorbus aucuparia. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. acide. reprezentând limita esticã în Europa. oligotrofe. în mlaºtinile din etajul boreal. 1962. 1971. Oxycoccus palustris. 1981. urmat de Vaccinium vitis-idaea. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. Chifu et al. et al. Dryopteris carthusiana ssp.5).00C. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Dobrescu et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. habitatele sunt periclitate antropic. Buia et al. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant.

2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .3.

Campanula serrata. Alte specii importante: Campanula abietina.46 Bruckenthalia heaths PAL. cuprinzând specii relicte. 1936 (Syn. xero-mezofile. Roci: silicioase ºi calcaroase. Relief: versanþi montani sudici. Veratrum album. acidofile. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Andromeda polyfolia. Polytrichum juniperinum. Alnus viridis. 86 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Festuca supina. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. cu o reacþie acidã. Vaccinium vitis-idaea. Juniperus sibirica.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). P = 1150–1250 mm.. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã. Total < 10 ha. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31.p. Deschampsia flexuosa. Soldanella major. din Europa centralã.7–1. Carex pauciflora. 1962 p. as. 1956 n. Phleum alpinum ssp.n. Achillea distans. Empetrum nigrum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Picea abies. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Betula pendula. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. commutatum. Sphagnum russowii. însoriþi.30C. Vaccinium vitis-idaea. oligotrofe. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. Potentilla ternata). bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. Specii caracteristice: Pinus mugo.. Rumex arifolius. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Oxycoccus palustris.2. Eriophorum vaginatum. Viola biflora. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Valoare conservativã: mare. Bruckenthalia fiind o heliofilã. în etajul subalpin. Polytrichum strictum. Athyrium alpestre. Vaccinium myrtillus. Melampyrum sylvaticum.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. Literaturã selectivã: Pop et al. Potentilla ternata. as. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. bogate în schelet. Luzula sylvatica. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri.: Juniperetum intermediae Nyár.3. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. Clima: T = 1. Thymus balcanus. Homogyne alpina. Rhododendron myrtifolium. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. Sphagnum capillifolium. Suprafeþe: mici. Empetrum nigrum. cuprinzând însã câteva specii relictare. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. Calamagrostis villosa.HAB: 31. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. 1987. Geum montanum. Vaccinium myrtillus. Poa alpina. habitate rare. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Pinus mugo. Sphagnum magellanicum.

Specii caracteristice: Campanula abietina. habitate puþin rãspândite. la valori medii de 1. Leucanthemum waldsteinii.: Juniperetum nanae Soó 1928. Oxalis acetosella. Vaccinium gaultherioides. Luzula luzuloides. Orthilia secunda. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. Vaccinium gaultherioides. P = 1250–1400 mm. 2001. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Coldea et Pop 1988. Homogyne alpina. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. Carpaþii Occidentali. J.2. Geum montanum. Climã: T = 1. Deschampsia caespitosa.HAB: 31.3. Pinus cembra.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Drãgulescu 1995. Festuca supina. Alnus viridis.). Roci: silicioase.n. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. dupã defriºarea molidiºurilor. 87 . Betula pendula. major. Luzula sylvatica. 1956 n. pe prepodzoluri scheletice. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. speciile carpatice fiind bine reprezentate. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. nana). 1962. Polytrichum juniperinum.5–6. Loiseleuria procumbens. Soluri: rankere ºi rendzine. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. Potentilla ternata. Calamagrostis villosa. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. hermaphroditum. acidifile. Rhododendron myrtifolium.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Carex atrata. Vaccinium vitis-idaea. Bruckenthalia spiculifolia. Popescu G. Buia et al. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. dar se instaleazã ºi secundar. Valoare conservativã: mare. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. Biomasa ajunge. Vaccinium vitis-idaea. Lonicera caerulea.6–0. etajul subalpin ºi boreal. Total > 1000 ha. Deschampsia flexuosa. Cicerbita alpina. în etajul boreal. Pleurozium schreberii. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. protejate Emerald. Pinus cembra. Coldea 1991. communis ssp. Picea abies. Festuca supina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. În Munþii Cãlimani. Hylocomium splendens. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. nana. la stratul subarbustiv. Vaccinium myrtillus. Pinus mugo. Luzula sylvatica. mezo-xerofile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta.u.431 Juniperus nana scrub PAL. Campanula serrata. et al. Buiculescu 1972. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. nana).00C.6) dar secundar. cu înclinaþie medie ºi mare. Carpaþii Meridionali. Soldanella hungarica ssp. Sunt specii oligoterme. Picea abies.21 t ha s. ªerbãnescu 1961. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. Nardus stricta. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. oligotrofe. dar ºi pe calcare.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. Puºcaru-Soroceanu et al. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. Sanda et al.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. 31. Relief: vârfuri înalte. Huperzia selago. 1989. în timp ce în cei Meridionali. 1962. Agrostis rupestris. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Hylocomium splendens. acide. Mihãilescu 2001. Mititelu et al. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. expuºi la vânt puternic ºi rece.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Vaccinium vitis-idaea. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. Total: < 10 ha. 1977. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. Valoare conservativã: mare.4–4. 31. Buia et al. în special în Carpaþii Orientali. Raþiu et Gergely 1970. în etajul alpin ºi subalpin. la 10–15 cm. Resmeriþã 1982. La suprafaþa solului. Lycopodium annotinum. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Raþiu 1965. Csürös et al.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. mezo-xerofile. Juncus trifidus. regosol. 88 . Vaccinium vitis-idaea. culmi. umbriþi. versanþi mijlociu înclinaþi.3. Deschampsia caespitosa. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Soluri: ranker. foarte acide (pH = 4. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. Buiculescu 1972. Festuca supina. sãrace în humus. Picea abies. 1981. Coldea 1991. Coldea et Pânzaru 1986. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede.44 Empetrum – Vaccinium heaths. Kovács A. Resmeriþã 1970. Festuca supina.7). 1926 (Syn. Pleurozium schreberii. Alnus viridis. Nardus stricta. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971).2. 1986. cu umiditate mare.HAB: 31. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. Dicranum scoparium. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. Betula pendula.-Bl. 1989.6– -0. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. 1979. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Dihoru 1975. Simon 1966. Coldea et Pop 1988. P = 1250–1400 mm. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. Luzula luzuloides. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. Alexiu 1998. Roci: silicioase. Vaccinium vitis-idaea. Stratul de tufãriº caracteristic. asociatã cu Vaccinium myrtillus. Deschampsia flexuosa. Vaccinium myrtillus. rar în Carpaþii Occidentali. Polytrichum juniperinum. Dobrescu et al. 1962. Vaccinium myrtillus. Chifu et al. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. Boºcaiu 1971. Climã: T = 1.50C.

Resmeriþã 1974. Rumex alpestris. Chaerophyllum hirsutum. Hypericum richerii ssp. Leucanthemum waldsteinii. Ligusticum mutellina. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Rubus idaeus.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al.HAB: 31. Resmeriþã 1976. P = 1100–1400 m. Senecio nemorensis. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã.subass. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. Rumex arifolius. Cirsium waldsteinii. Deschampsia caespitosa. Achillea distans.1999. Agrostis rupestris. de cele din Alpi. Poa nemoralis. intrazonal. Dobrescu et al. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. Festuca supina. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. 1967. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. Soluri: protorankere. hornuri umede. apennina. superficiale ºi permanent umede. Avenula versicolor. Aconitum toxicum. Thamnolia vermicularis.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2.2. alnobetula). Hieracium alpinum. (Syn. Resmeriþã 1982. Vaccinium myrtillus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cetraria islandica. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Geum montanum. Deschampsia flexuosa. Veratrum album. 1989. Cetraria islandica. 1999.: Vaccinium gaultherioides.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959).4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Polytrichum alpinum. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). Alte specii importante: Oreochloa disticha.30 m. circuri glaciare. jgheaburi deschise. în etajul subalpin-boreal. Dihoru 1975. gresii. Chaerophyllum hirsutum. Carpaþii Meridionali. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. Festuca nigrescens. Dicranum scoparium. Thamnolia vermicularis. Relief: vâlcele. Literaturã selectivã: Coldea 1990. et al. Luzula luzuloides. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Carduus personatus. Poa alpina. ªtefan et al.2–0. Rosa pendulina. Primula minima. Campanula abietina.5–0. substratificat. 1962. Phleum alpinum. Vaccinium vitis-idaea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. margini de cascade. Leucanthemum waldsteinii. Popescu G. conglomerate.3. Salix silesiaca. 89 . Suprafeþe: 10–100 ha. Doronicum austriacum. Valoare conservativã: foarte mare. Roci: calcaroase. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. alnobetula). Salix caprea. Rhododendron myrtifolium. Salix silesiaca. arealele fiind foarte reduse. Boºcaiu 1971. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Potentilla ternata. Festuca pratensis ssp. între 1. Pulsatilla alba. dar ºi acide. Vicol et al. Saxifraga heucherifolia. Juniperus sibirica. Sârbu et al. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m.00C. Senecio subalpinus. Doronicum austriacum. Specii caracteristice + dif. Juncus trifidus. Aconitum tauricum. Campanula alpina.611 Alpine green alder scrub PAL. Climã: T = 3. Calamagrostis villosa. Heracleum palmatum. Horeanu et Viþalariu 1991. realizând 65–75% acoperire. Phyteuma confusum. Rumex alpestris. Antennaria dioica.

Rhododendron myrtifolium. Geranium sylvaticum. Sanda. Rhododendron myrtifolium. Luzula luzuloides. Pulmonaria filarskyana.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. Pinus mugo. Vaccinium myrtillus.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Juniperus sibirica. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Total > 50. Geum montanum. podzoluri alpine. criptopodzoluri. Vaccinium gaultherioides. Vaccinium vitis-idaea. Poa nemoralis. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. oligoterme. Picea abies. Bruckenthalia spiculifolia. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine.HAB: 31. erythranthema. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Valeriana tripteris. Fitocenoza este probabil secundarã. Rubus idaeus. Deschampsia flexuosa. Climã: T = 1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). Festuca supina. Polytrichum juniperinum. Buia et al. Stratul inferior. cu înclinare moderatã-mare (25–600). specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Athyrium distentifolium.6–5. Coldea 1990. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. 1979.6–0. Valeriana sambucifolia. Heracleum palmatum. Alexiu 1998. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Specii endemice: Trisetum fuscum. de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Genista oligosperma. Juniperus sibirica. Ranunculus platanifolius. Dobrescu et al. Popescu 1988. Soluri: rankere. Deschampsia caespitosa. Bruckenthalia spiculifolia. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta.4). Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. acidofile. Rosa pendulina. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cruciata glabra. 1962. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. cu exigenþe hidrice variabile.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Alte specii importante: Pinus mugo. Luzula luzuloides. Empetrum nigrum. Borza 1959. În general. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Pleurozium schreberii). 90 .50C. Rumex alpestris. Loiseleuria procumbens. Calamagrostis arundinacea. Buiculescu 1972. Polygonatum verticillatum.3. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. litosoluri. 1991. Phyteuma wagneri. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant.2. Coldea et Kovács 1969. 1962. Dihoru 1975. Huml et al. Thymus praecox. cu aciditate mare (pH = 4. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. Campanula serrata.000 ha. Chaerophyllum hirsutum. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. Vaccinium vitisidaea. Juniperus communis. 1989. Boºcaiu 1971. circumpolare ºi boreale. Suprafeþe: mari. P = 1250–1400 mm. Luzula luzuloides var. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Viola biflora.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. Specii caracteristice: Campanula abietina. oligotrofe. Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Myosotis sylvatica. Cicerbita alpina. Potentilla ternata.

Geum montanum. 1970).4–5. Coldea 1991. realizeazã o acoperire variabilã. ca urmare. Hylocomium splendens. oligotrofe. Oxalis acetosella. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. Resmeriþã 1970.: Nardo – Callunetum Csürös 1964. Suprafeþe: restrânse. 1989.8%). Buia et al.2 Dry heaths PAL.3–9. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. Campanula abietina. EUNIS: F4. Campanula serrata.5–1. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Buiculescu 1975. et al. habitate extinse primar ºi secundar.1). Resmeriþã 1976. xeromezofile. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. Relief: versanþi moderat înclinaþi. Luzula sylvatica. în etajul fagului ºi molidului. < 10 ha. Melampyrum sylvaticum. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. P = 1300 mm. 1971.HAB: 31. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. 1942. Ghiºa et al.2 European dry heaths CORINE: 31. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Nardus stricta. coame. foarte acid (pH = 4. major.80C.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. Dobrescu et al. Climã: T = 7.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. Valoare conservativã: redusã. Coldea 1990. 1962. Vicol et al. Raþiu 1965. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . Se asociazã în Carpaþi. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Polytrichum juniperinum. (Syn. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. Sanda et Popescu 1988. Pleurozium schreberii.2. Dihoru 1975. Todor et Culicã 1967. de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm.3. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. Popescu G. Calamagrostis villosa. bogat în humus (3. Raclaru 1967. Soluri: tip districambosol. acidofile. Soldanella hungarica ssp. rar Carpaþii Orientali. Sorbus aucuparia. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 2001. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. Deschampsia flexuosa. Roci: silicioase. acidofile. Festuca supina. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974.

1999.3. Hypochaeris uniflora. Resmeriþã et Csürös 1966. Specii caracteristice+ dif. Cytisus nigricans. Euphrasia stricta. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Anthoxanthum odoratum. Luzula luzuloides. Veronica officinalis). Arnica montana. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Luzula luzuloides. Carex pallescens. Agrostis capillaris. Festuca tenuifolia. Polygala vulgaris. Vaccinium vitis-idaea. bruckentalietosum. Campanula serrata. Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. Lycopodium clavatum. Bruckenthalia spiculifolia. Potentilla erecta. Sârbu et al. Leucorchis albida. Alchemilla glaucescens. Festuca rubra. arealele fiind relativ reduse. Hieracium pilosella.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31.HAB: 31. Hypericum maculatum. Campanula abietina. Agrostis capillaris. Vaccinium vitis-idaea. Raþiu et Cristea 1980. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. Csürös 1964. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Genistella (Genista) sagittalis. Anthoxanthum odoratum. 92 . Hodiºan 1969. 1999. Luzula campestris.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. subass. ªtefan et al. Antennaria dioica. Scorzonera rosea. Pop et al. Coldea 1991. Pop 1976. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.: Vaccinium myrtillus.2. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). 1969. Potentilla erecta. 1967 (Syn. Alte specii importante: Gentiana kochiana. 1970. Thymus pulegioides. Danthonia decumbens. Resmeriþã 1970. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. Festuca rubra.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. Hieracium pilosella. Carex ovalis. Hodiºan 1968. Hypericum maculatum. Hieracium lactucella. Alchemilla flabellata. Viola declinata. Salicetum capreae Schreier 1955. Nardus stricta. Valoare conservativã: moderatã. Ghiºa et al.

HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Urtica dioica. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. al pãdurilor de fag. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. în etajul nemoral al fagului. profunde sau cu schelet slab. 1997. roci silicioase. ºisturi cristaline. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Impatiens noli-tangere. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1946 (Syn. Coldea 1991.50C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Galeopsis speciosa.3. Betula pendula. Roci: diverse. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). Raþiu et Gergely 1985. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. Rubus hirtus. stadii succesionale antropizate. eutricambosoluri. Centaurium erythraea.: fit. Stachys sylvatica. Sambucus nigra. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. 1997. P = 850–1100 mm. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. gresii. Salix caprea. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . Myosotis arvensis. Carpaþii Occidentali. Suprafeþe: reduse. Rubus idaeus. Roci: conglomerate calcaroase. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã. Rubus idaeus. Urtica dioica.2. Popescu et al. criptopodzoluri. Chamaenerion angustifolium. marne-argiloase. dupã stadiul de evoluþie. Luzula luzuloides. cu regim hidric normal. Impatiens noli-tangere. Sanda et al. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. Sanda et Popescu 1988. Relief: pante mediu – înclinate. Cirsium vulgare. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Verbascum thapsus. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. în ochiuri de pãdure. Sambucus racemosa. Clima: T medie anualã = 7–3. Drãgulescu 1995. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. Fragaria vesca. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. P anuale = 800–1200 mm. Hypericum hirsutum. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Fragaria vesca. Betula pendula. total < 10 ha. Bromus ramosus. Calamagrostis arundinacea. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. Salix silesiaca. Suprafeþe: > 100 ha. Parascan et Danciu 1975. Carpaþii Meridionali. între 60–90%. gresii calcaroase marne. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. în etajul nemoral. Rubus hirtus. Salix silesiaca. Clima: T= 6. Soluri: districambosoluri.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Sârbu et al. Raþiu 1970.50C.5–4. 1977. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. Sãmãrghiþan 2001. Acoperirea variazã. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. Rumex acetosella. Soluri: eutricambosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. Valoare conservativã: redusã. cu mult material organic în descompunere. Sorbus aucuparia. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Gnaphalium sylvaticum. Raþiu et Resmeriþã 1972. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Pascal et Mititelu 1971.

50C. Fraxinus ornus. Rubus plicatus. Vincetoxicum hirundinaria. Juniperus communis ºi. Senecio sylvaticus. 1997. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Cirsium vulgare. dar stratificarea ei este foarte diferitã. Calamagrostis arundinacea. cu elemente xero-mezofile. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. Senecio fuchsii. Rubus hirtus. Juniperus communis. mezotermetermofile. Sesleria rigida. Urtica dioica. Acoperirea fitocenozei este de 100%. Atropa bella-donna. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. Clima: T = 7. Sãmãrghiþan 2001.2. Carex sylvatica. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Agrostis capillaris. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Valoare conservativã: redusã. Stachys alpina. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Achillea stricta. Rubus candicans. Asplenium ruta-muraria.5–4.5 m înãlþime. Parascan et Danciu 1975. Teucrium montanum. Calamagrostis epigeios.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Cytisus nigricans. Betula pendula. neutrofile-calcicole. Soluri: litosoluri. P = 800–1000 mm. Coldea 1990. de peste 2 m. Helictotrichon decorum. Brachypodium sylvaticum. Stratul ierburilor este foarte divers. Dihoru 1975. 80–90%. sporadic apar Picea abies. Oroian 1998. Râmeþ). Larix decidua. Galeopsis speciosa. Alte specii importante: Sambucus racemosa. Sorbus aucuparia. Fragaria vesca. Munþele Mare. Chamaenerion angustifolium. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Agrostis capillaris.3. Carex humilis. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. Salix caprea. Raþiu et Gergely 1976. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. Rhamnus saxatilis ssp.HAB: 31. Raþiu et Gergely 1972. Alte specii importante: Sesleria rigida. alãturi de Fragaria vesca. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. dupã vârsta comunitãþii constituite. Poa nemoralis. Populus tremula (juv. Gnaphalium sylvaticum. Luzula luzuloides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. Calamagrostis epigeios. Torilis japonica. Specii caracteristice: Rubus idaeus.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. rendzine puþin evoluate. Sambucus ebulus. Salix caprea sunt sporadice. abundând gramineele: Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. specie caracteristicã. Cardaminopsis arenosa. Thymus comosus. Suprafeþe: Total < 10 ha. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Rubus radula. Calamagrostis arundinacea. ajungând la 1–1. Hypericum hirsutum. dar ajung la înãlþimi mai mari. Sanda et al. Rubus suberectus. Specii caracteristice: Juniperus sabina. tinctoria. Raþiu et Resmeriþã 1972.). situatã în jurul buturugilor. 1977. Chamae- 94 . Pascal et Mititelu 1971. Roci: grohotiºuri calcaroase. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. mai numeroase sudice. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. Zanoschi 1974. Eupatorium cannabinum.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. Scãriþa-Belioara. ªtefan et al. stadii succesionale antropice. Carex sylvatica. Speciile lemnoase de Sambucus.

Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Dryopteris filix mas). Lonicera xylosteum. Pulmonaria rubra. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra. Laserpitium latifolium. Carlina vulgaris. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. în blocuri foarte mari. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris.3. Suprafeþe: < 10 ha. Specii endemice: Thymus comosus. Larix decidua.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. Rhamnus catharticus. heliofile. Roci: conglomerate. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Teucrium montanum. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Salix caprea. Fagus sylvatica. habitate cu areal restrâns. Helianthemum nummularium ssp. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. Salix silesiaca. Fagus sylvatica. obscurum. Helianthemum canum. habitate mai rare. Erysimum pannonicum. Solidago virgaurea. Campanula rapunculoides. Relief: 95 . Vincetoxicum hirundinaria. Picea abies. Helictotrichon decorum. Munþii Vlãdeasa). în etajul nemoral al fagului. Cardaminopsis arenosa. Athyrium filix-femina. umbritã. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.5–6.2. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Rosa pendulina. Dryopteris filix mas. Coldea 1991. Sedum telephium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. Fragaria vesca. Resmeriþã. incluzând specii endemice. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31.HAB: 31. Teucrium chamaedrys. Lonicera nigra. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. Dianthus spiculifolius. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Brachypodium pinnatum. Picea abies. Biscutella laevigata. Sedum maximum. Betula pendula. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Valoare conservativã: moderatã. Poa nemoralis. Angelica sylvestris. Asplenium ruta-muraria.00C. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. precum Betula pendula. Rosa pendulina. Cytisus nigricans. Lunaria rediviva. P = 850–950 mm. Corylus avellana. Lonicera nigra. saxicole. Soluri: superficiale. Athyrium filix-femina. Picea abies. Valoare conservativã: mare. Luzula luzuloides. Epilobium collinum. Glechoma hirsuta.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Clima: T = 6. Stachys recta. Symphytum cordatum. Fraxinus excelsior. Polystichum setiferum. Centaurea triumfetti. Polystichum setiferum. ªuteu 1970. Carex humilis. Dryopteris robertiana.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Csürös 1966. Csürös 1966.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Poa nemoralis. Salix caprea. Salix silesiaca. Fraxinus ornus. Cornus mas. Lunaria rediviva. xero-mezofile. Calamagrostis arundinacea.

5–5. Galeopsis speciosa. Dryopteris filix-mas. alte specii din flora de mull.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. Pulmonaria rubra. Rubus idaeus.2. în etajul fagului. Dryopteris filix-mas. 96 . Rãspândire: Carpaþii Orientali. saxatilis. Rosa pendulina. edificat de Corylus avellana intens dominant. Urtica dioica. ca: Poa nemoralis.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Alte specii importante: Spiraea crenata. Tilia cordata. europene. („gresie de Siriu” calcaroasã. Sorbus aucuparia. situate pe stâncãrii în curs de solificare. Specii caracteristice: Corylus avellana. însoriþi sau mai umbriþi (SE. Mercurialis perennis. Urtica dioica. 1962. 1944.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. ferigi: Asplenium trichomanes.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. CsürösKáptalan M. Brachypodium pinnatum. Evonymus verrucosus. Climã: T = 6. Hodiºan 1979. fuchsii. Rosa pendulina. Tilia cordata. bolovãnoase. Festuca rupicola ssp. pe stânci. Pulmonaria rubra. Soluri: superficiale. Spiraea chamaedryfolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Geranium robertianum.HAB: 31.50C. saxicole ºi forestiere. saxatilis. cu roca mamã la zi. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. Geranium robertianum. Valoare conservativã: mare. Salix silesiaca. Spiraea media. Calamagrostis arundinacea. Athyrium filix-femina. Suprafeþe: 10–100 ha. Fraxinus excelsior. Ribes uvacrispa. Acer pseudoplatanus. Stratul arbuºtilor este luxuriant.8C Hazel thickets PAL. Senecio nemorensis ssp. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana.3.HAB: 31. Athyrium filix-femina. Carpaþii Meridionali. Ribes uva-crispa. (Syn. Relief: versanþi stâncoºi. cenuºie).: Corylo – Tilietum Vida 1959. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Gergely I. E). Roci: calcaroase.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Mercurialis perennis. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE. Carpaþii Occidentali. Asplenium trichomanes. habitate restrânse ca areal. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Poa nemoralis. 1962. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. mezofile. Drãgulescu 1995. Sambucus nigra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. mezotermofile. P = 850–1000 mm. Rosa pimpinellifolia. Spiraea chamaedryfolia. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. instalate primar.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Ulmus glabra. Brachypodium pinnatum. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.

Pyrus pyraster. cu areal în curs de restrângere. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. Geranium robertianum. cel puþin la 0. mai ales în S. 1957). P = 850–900 mm. de 100%. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. Potentilla thuringiaca. Soluri: rendzinice. Sunt dominante Calamintha clinopodium. non Oberd. Peucedanum oreoselinum.3. Evonymus europaeus. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. Specii caracteristice: Spiraea crenata. Rhamnus tinctoria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata.4–0. habitat rar. Ligustrum vulgare. humifere. Specia citatã ºi în judeþele Cluj.5–5. Suprafeþe: > 100 ha. Cynanchum vincetoxicum.2. Roci: 97 . Corylus avellana. Crataegus monogyna. specie rarã. Geranium sanguineum. Anthemis tinctoria. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Rosa pimpinellifolia. Fragaria viridis. Climã: T = 6. Seseli varium. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Cotoneaster integerrimus. Alte specii importante: Rosa canina. Cytisus hirsutus. al pãdurilor de gorun-fag. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Anthemis tinctoria. Betonica officinalis. Aster amellus. mezoxerofile ºi xerofile. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cytisus hirsutus. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. într-un ochi de stepã.6 m. Suprafeþe: reduse. Arrhenatherum elatius. Galium mollugo. Berberis vulgaris. Geranium robertianum. Relief: versanþi stâncoºi.5–6. Gorj. Carduus candicans.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0. Cynanchum vincetoxicum. calcifile. Ligustrum vulgare.: Rubo-Coryletum auct. Valoare conservativã: foarte mare. P = 800–1000 mm. Calamintha clinopodium. Brachypodium sylvaticum. cu troficitate moderatã. Seseli varium. Viburnum lantana. Sedum maximum. Malus sylvestris.30C.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Tulcea. Phleum montanum. Ajuga genevensis. Teucrium chamaedrys. etajul gorunului. Arrhenatherum elatius. în etajul nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. sudice. Prunus spinosa. Jurinea nevelis. Euphorbia epithymoides.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Total: sub 10 ha. Hypericum perforatum.2 m. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia.8C Hazel thickets PAL. mediteraneenepontice. Genista tinctoria. Înãlþimea stratului este de 1–1.00C. rom. Evonymus verrucosus. Evonymus verrucosus.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Cornus sanguinea. Roci: calcaroase. Genista tinctoria. Teucrium chamaedrys. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. Ajuga genevensis. edificat de Spiraea crenata. Clima: T = 7. Rhamnus tinctoria. Fraxinus ornus. Galium mollugo.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Phleum montanum.

Poa nemoralis. Specii caracteristice: Corylus avellana. Aegopodium podagraria.2. Rosa canina. Aegopodium podagraria. eutrofe. Poa nemoralis. Alte specii importante: Crataegus monogyna. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Alnus glutinosa. Digitalis grandiflora. Clinopodium vulgare. slab acidofile. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Alnus incana. Mellitis grandiflora. Rosa canina sau Prunus spinosa. cu regim hidric normal. districambosoluri. Stachys officinalis. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. stratul ierburilor. Stellaria nemorum. Geranium phaeum. Soluri: eutricambosoluri. Acer campestre. continental-europene. Galium schultesii. Melampyrum bihariense. mezofile. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. Festuca gigantea. Urtica dioica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. Cynanchum vincetoxicum. Digitalis grandiflora. 98 . dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. Cynanchum vincetoxicum. Salvia glutinosa. Viburnum opulus. Brachypodium sylvaticum. în majoritate. Speciile componente sunt. mezotermofile. Evonymus europaeus. criptopodzol. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. Melampyrum bihariense. eurasiatice. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Alnus incana. dupã tãierea pãdurilor de gorun. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Anthriscus sylvestris. Geum urbanum. Populus tremula. Salvia glutinosa. Populus tremula. Vicia sylvatica. Prunus spinosa. Dactylis glomerata. în stadii intermediare. Frangula alnus. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Mellitis grandiflora. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna.3. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum.

non Moor 1967. Ballota nigra. Total < 10 ha. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. 1952 em. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. Soluri: eutricambosoluri.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Nepeta cataria. Stachys sylvatica. rom. Viola mirabilis. Literaturã selectivã: Popescu A. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 2000. Aegopodium podagraria. Alte specii importante: Clematis vitalba. et al. Sambucetum nigrae auct. Valoare conservativã: redusã. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia. 1968 (Syn. Sãmãrghiþan 2001. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Polygonatum latifolium. et Hoffim. Munteniei. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3.5–6. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31.HAB: 31. stadii succesionale antropizate. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. Galeopsis tetrahit. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. în etajul nemoral). Urtica dioica. 99 . Urtica dioica.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. 1967. Ballota nigra. sylvatica.2. Braºov). Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. et al. Galium aparine.00C.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd.HAB: 31. Helleborus purpurascens. Galeopsis tetrahit. Galium odoratum. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. umiditate alternativã. Helleborus purpurascens. Glechoma hederacea. Aegopodium podagraria. Pass. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). în luminiºuri. având un caracter mezoterm-mezofil. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Drãgulescu 1995.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Viola mirabilis. P = 750–850 mm. Specii caracteristice: Sambucus nigra. Alliaria petiolata. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. Climã: T = 7.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Borza 1959. Roci: acide sau calcaroase. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Arctium tomentosum. stadii succesionale antropizate. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã.

P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. Evonymus verrucosus.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Soluri: luvosoluri. Hieracium umbellatum. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat.00C. Viburnum lantana.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. Popescu et Sanda 2000. diversificat de multe dicotiledonate. Hypericum perforatum. bine extins în suprafaþã. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. Betula pendula. Prunus spinosa.HAB: 31. Festuca rubra. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea.2. Pteridium aquilinum. Vulpia myuros). Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Galium verum. Betonica officinalis. Valoare conservativã: redusã. Rosa canina. Prunus spinosa. cu acoperire de 100%. Viburnum lantana. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. Rosa canina. Fragaria vesca. Alnus glutinosa. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Myosotis sylvatica. un strat intermediar ca înãlþime. europene. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. protejat Emerald. Agrostis capillaris. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. Clima: T = 8. Dianthus armeria. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. Cytisus nigricans. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Crataegus monogyna. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Evonymus verrucosus. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. Sub aspect ecologic sunt mezoterme.5 m.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. petraea) sau carpineto-gorunetelor. Adeseori. 40–45%. Stratul ierburilor. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. dar cu participare redusã. Vulpia myuros. Roci: vulcanice ºi metamorfice. Rubus hirtus.5–6. Cornus sanguinea. central europene. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Ligustrum vulgare. Relief: versanþi cu înclinare medie. câmpia ºi podiºurile din 100 . Specii caracteristice: Crataegus monogyna. Alte specii importante: Carpinus betulus. petraea. Carpinus betulus). într-una forestierã. Agrostis capillaris. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. deºi prezent. Ligustrum vulgare. Total < 100 ha. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Rubus idaeus. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. Q.3. Clematis vitalba. Cornus sanguinea.

Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. iar biomasa suprateranã este de 74. 1981. pante însorite cu înclinare redusã. 101 . Asparagus verticillata. Speciile sunt. Dihoru et al. Pãun 1966. Q. habitate prioritare Emerald. Evonymus europaea. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. Literaturã selectivã: Mihai 1971. Prunus fruticosa. gresii. sunt termofile. Humulus lupulus. Bromus inermis. Agrimonia eupatoria. Sãmãrghiþan 2001. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Solurile: de tipuri variate. Popescu et al. Cornus sanguinea. Crataegus monogyna. Relief: depresiuni mici în câmpie. Mihai 1971. Phleum phleoides. xerofile. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Veronica chamaedrys. Valoare conservativã: moderatã. Aniþei L. se ridicã ºi pânã la 3. Cornus sanguinea sau Cornus mas. în general profunde. Poa angustifolia. cu hidratare deficitarã. pe locurile defriºate. chiar ºi în silvostepã. Evonymus verrucosus. cernoziomuri în silvostepã. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. Phleum phleoides. Borza 1959.3. eurasiatice. mai ales la sfârºitul verii. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. Horeanu 1981. 1973. Origanum vulgare. Schneider-Binder 1972. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Jasminum fruticans. Total > 10.5–2 m în silvostepã dar. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Crataegus monogyna. Calamintha clinopodium. Pop et al 1978. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. Poa bulbosa. alãturi de Prunus spinosa var. sau eutricambosoluri.000 ha. Asparagus verticilatus. unde pot apare Jasminum fruticans. Amygdalus nana. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. cu o acoperire de 100%. Q. Vicia tenuifolia. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). PaucãComãnescu et al.5–7. Clematis vitalba. 2004.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. Câmpia Românã. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. Dactylis glomerata. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. 2001. Specii caracteristice: Prunus spinosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. în majoritate. Agrimonia eupatoria. Dactylis glomerata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa. Agropyron repens. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. Calamintha clinopodium. Rosa gallica. Burduja et Horeanu 1969.1984.2. pedunculiflora. Rhamnus cathartica. Ligustrum vulgare. Teucrium chamaedrys. deosebit de dense. Clima: T = 10. Festuca valesiaca. neutre sau slab acide-alcaline. P = 400–800 mm anual. Structura: Fitocenozele se instaleazã. între culturi. Rosa canina. de obicei. Evonymus europaeus. Þara Oaºului. Rosa canina. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. în special în Dobrogea. mezotrofe. cu elemente mai numeroase sudice. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne.5 t/ha. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã. Raþiu et Gergely 1979. Pyrus pyraster. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. Poa bulbosa. Alte specii importante: Rubus caesius. Origanum vulgare. Bromus inermis. Productivitatea stratului arbustiv este de 3.50C. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. 1970. Agropyron repens. Poa angustifolia. de la 200–500 m2. Teucrium chamaedrys. Plantago media.66 t/ha/an material vegetal. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. Cornus mas. Popescu et Sanda 2000. Horeanu et Horeanu G.

8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. nu depãºeºte 1 m. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi.3. Clima: T = 4. Daphne mezereum. Teucrium montanum. P = 900–1200 mm. Suprafeþe: 20 ha. alcãtuit din aproape 80 de specii. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). Daphne blagayana. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m.2–3.2. împreunã cu Cotinus coggyria.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Cotoneaster nebrodensis.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. Teucrium chamaedrys. dacice ºi subendemice (7%). modificatã de curenþii calzi de la vest. Roci: calcare cenuºii.HAB: 31. Silene saxifraga. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Piatra Cloºanilor. Soluri: rendzinã negricioasã. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa. neutru-slab alcalin (pH = 6–7.40C. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. Sorbus borbasii. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. adesea numai în crãpãturile stâncilor. Cerastium banaticum. Relief: 102 . în etajul fagului.5). Stratul ierburilor este foarte divers. termofile. Geranium macrorrhizum.

lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. ca: Ceterach officinarum. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Daphne blagayana. expuse prelungit la soare. Sesleria filifolia. Carpinus orientalis. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Fraxinus ornus. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. serratifolia.0-–5. Literaturã selectivã: Maloº 1972. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.00C. Genista radiata. Genista radiata. Thesium bavarum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Valoare conservativã: mare. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Stipa pulcherrima. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Draba lasiocarpa. Teucrium chamaedrys. Moehringia muscosa. Cephalaria laevigata. SV. Asplenium ruta-muraria. Relief: versanþi abrupþi. Specii endemice: Sorbus borbasii. Sorbus borbasii.HAB: 31. Silene saxifraga. Bromus fibrosus. Helianthemum canum. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. Cephalaria laevigata. Cotinus coggyria. Festuca xanthina. Geranium macrorrhizum. Silene petraea. subtermofile. datorat compoziþiei floristice. Fraxinus ornus. P = 650–1050 mm. mezoxerofile. de 70–90%.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Roci: calcare. Suprafeþe: reduse. Dianthus henteri. Teucrium montanum. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. Specii endemice: Dianthus henteri. cu orientare S.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. este o fitocenozã cu aspect pionier. Clima: T = 10. Fraxinus ornus. Micromeria pulegium. Sorbus borbasii. Primula auricula ssp. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Ceterach officinarum. Draba lasiocarpa. Cu tot caracterul ei relictar. SE. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. calcifile. cu numeroase elemente sudice. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice.2. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Fraxinus ornus. Bromus fibrosus. Cerastium banaticum. Total < 100 ha. europene. de-a lungul apelor. cu acoperire de 40–60%. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Festuca xanthina. Sesleria filifolia. Micromeria pulegium. Daphne mezereum. Cotinus coggyria. în special în chei. habitat puþin extins.3. pereþi verticali stâncoºi. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. Helianthemum canum. Athamanta hungarica.

fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. expoziþie S ºi SV. Specii caracteristice: Sorbus dacica. Helictotrichon decorum. Staþiuni: Altitudine 1100 m. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). cu acoperire de 40%. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. subtermofilã. Thymus comosus. cristaline. calcifilã.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Aquilegia nigricans ssp. Viola joói. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. Sesleria rigida. Atragene alpina este prezentã. etajul fagului. dar vârfurile lor sunt uscate. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Corylus avellana. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Muntele Mare. ca Sesleria rigida. Helictotrichon decorum. xerofilã. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Valeriana tripteris.8B South-eastern deciduous thickets PAL. Viola joói. Campanula rapunculoides. Corylus avellana. Alte specii importante: Fagus sylvatica. Sorbus aucuparia. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. Roman N. intercalate cu stâncãrii calcaroase.3.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. Melampyrum bihariense. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. subscaposa. Suprafeþe: foarte restrânse. Melampyrum bihariense. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Sesleria rigida. Iris ruthenica. Mãgãlie 1970. Carex digitata. fixate sub acþiunea tufãriºului. Aconitum moldavicum. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. Literaturã selectivã: Gergely 1962.HAB: 31. 1974.00C. endemic tufãriºului. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. Valeriana tripteris. acestea dau un caracter local. Coronilla varia. Campanula rapunculoides. Coronilla varia. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Specii endemice: Sorbus dacica. pe stâncãrii. Atragene alpina. habitat endemic. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Carex humilis.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. subscaposa. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). Boºcaiu 1971. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). cu habitus de arbust. Climã: T = 5. Sorbus aucuparia. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Roci: grohotiºuri calcaroase. Valoare conservativã: foarte mare. Acer pseudoplatanus. < 10 ha. este specie endemicã. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. P = 900 mm. toþi de talie scundã. Iris ruthenica. mobile. 104 . Acer pseudoplatanus. Aconitum moldavicum. intens însorite.

Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964.3. Aremonia agrimonioides. Rosa canina. cu grosimi reduse. dar ºi unele specii nemorale. Primula veris. Evonymus verrucosus. Cardaminopsis arenosa. Polygonatum odoratum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. Piptatherum virescens. Clematis vitalba.20C. Cotinus coggygria. Campanula grossekii. Lithospermum purpureocaeruleum. Crataegus monogyna. termofile. SE. Asplenium trichomanes. cu multe specii sudice (26. habitat rar. Mercurialis perennis. Poa nemoralis. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Campanula persicifolia. pe stânci de mãrimi variabile. Fagopyrum convolvulus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Climã: T = 8. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Orchis mascula ssp. Silene italica. Mycelis muralis. Lamium galeobdolon. Lathyrus venetus. Dentaria bulbifera. Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. calcifile. Soluri: rendzine. Sorbus torminalis. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Rosa canina. Tilia platyphyllos. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Cornus mas. la limita între etajul gorunului / fagului. Fagopyrum convolvulus. Evonymus latifolia. Melica nutans. Corylus avellana.6%).HAB: 31. Lychnis coronaria. Roci: calcaroase. Arabis turrita. Isopyrum thalictroides. Galium schultesii. expoziþie sudicã. signifera. Galium mollugo.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. Geranium robertianum. Cardaminopsis arenosa. SV. Geranium robertianum. mezo-xerofile. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). Peia 1978. Cynanchum vincetoxicum. europene. uneori chiar absent. Staphylea pinnata. Polypodium vulgare. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Carex sylvatica. Evonymus verrucosus. Cornus sanguinea.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Brachypodium sylvaticum. Hedera helix. Arabis turrita.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. P = 750–825 mm. Carex brevicollis. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. Melica uniflora.2. iar celelalte specii sunt eurasiatice. Suprafeþe: Total < 10 ha. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Sedum maximum. Tilia cordata. Melittis melissophyllum. Rhamnus tinctoria. Campanula divergens. dintre care 31 sunt rare).8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Fraxinus ornus. Phyllitis scolopendrium. Scabiosa banatica. mai frecvent fiind 105 .0–7. Phyllitis scolopendrium. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Lathyrus vernus. Galanthus nivalis. Sedum maximum. bogate în humus. Quercus cerris. Habitusul lor este arborescent. cu numeroase ramuri. Polypodium vulgare.

Bujorean et al. gresii calcaroase. Physocaulis nodosa.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Valeriana officinalis. Viburnum lantana. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna. Pãun et al. între 6–8 m. Fraxinus ornus. Dianthus banaticus. Festuca valesiaca. P = 650–1050 mm. Galium erectum. Valoare conservativã: mare. Coronilla emerus.0–5. Peia 1981. xerotermofile. Brachypodium pinnatum. divergens.1975. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Fragaria viridis. imediat deasupra lor. Resmeriþã 1972. Echinops banaticus. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. Junglans regia. Juniperus communis. Sanda et Popescu 1972. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Tilia tomentosa. Sorbus cretica. Sorbus aria. Silene otites. Cytisus nigricans. Specii endemice: Sorbus borbasii. Boºcaiu 1971. Tamus communis.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. Cotoneaster nebrodensis. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. Corylus colurna.00C. Hypericum perforatum. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. calcifile ºi numeroase specii endemice. Roman 1974. marno-calcare intercalate. cu mult schelet. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Quercus dalechampii. Galium erectum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Satureja kitaibelii. Carpinus orientalis. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã.2. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. Brachypodium pinnatum. Syringa vulgaris. Viola hirta. Helleborus odorus. Myrrhoides nodosa. 10–100 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. Evonymus latifolia. Crataegus monogyna. Dianthus kitaibelii. 1970. Campanula alpina. în strat subþire dar continuu. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. 1971. Carpinus orientalis.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Stachys recta. Festuca valesiaca. în stratul arbustiv. Anthemis tinctoria. Sanda et Popescu 1991.3. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. Dianthus giganteus. Acer monspessulanum. Melittis melissophyllum. Ceterach officinarum. Melittis melissophyllum. Lithospermum purpureocaeruleum. Aster amellus. Defileul Dunãrii. Climã: T = 10. Cotinus coggygria. Hodiºan 1976. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Înãlþimea variazã 106 . Peia 1978. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Erysimum saxosum. Campanula sibirica ssp. Roci: calcare. modificatã microclimatic. Viburnum lantana. frecvente fiind Helleborus odorus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Sorbus cretica. Coronilla varia. Lithospermum purpureocaeruleum. Resmeriþã 1972 (Syn. Satureja kitaibelii. ªuteu et Faur 1976. fiind considerate codominante. Tilia tomentosa. Suprafeþe: restrânse. Fritillaria montana. Physocaulis nodosa. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Quercus cerris.HAB: 31. alãturi de care mai apar Sorbus aria. uneori faciesuri aparte. Fraxinus ornus.

Silene otites. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. Pyrus pyraster. Ononis columnae. Ligustrum vulgare. Coronilla scorpioides.HAB: 31. Opopanax bulgaricus. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. ajungând la 1. Cornus mas. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord. Carex hallerana. Câmpia Aradului. Orchis simia. xerofile. Achillea coarctata. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Ulmus minor sau Cornus mas. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina. habitat rar în România. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. Bothriochloa ischaemum.5–2 m înãlþime. Carpinus orientalis. Pyrus pyraster. Roci: calcaroase. Popescu 1999 (Syn. în silvostepã. Pyrus elaeagrifolia.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. Cerasus mahaleb. rendzine. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Crataegus monogyna. Dihoru 1970. periclitat.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. termofile. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. Podiºul Dobrogei de Sud. Teucrium polium. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Asparagus verticillatus. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cytisus nigricans. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Teucrium chamaedrys. Soluri: cernoziomuri superficiale. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). Satureja caerulea.8B33 Moesian Christ’s thorn brush. Alte specii importante: Jasminum fruticans. Ligustrum vulgare.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Paliurus spina-christi.3. Câmpia Burnazului. Fraxinus ornus. Dianthus giganteus. 107 . 1993. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Salvia ringens. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda.2. Achillea clypeolata. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb. mai rar de rariºti de pãduri. Koeleria gracilis. 31. Cotinus coggygria. Valoare conservativã: mare.HAB: 31. Teucrium polium. 1964) Mititelu et al. Genista sessilifolia. neutrofile. Ulmus minor.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Satureja caerulea. Teucrium chamaedrys.70C.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. Mehedinþi. pontice ºi balcanice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. Climã: T = 10. < 10 ha. Koeleria gracilis. Paeonia peregrina. Paeonia peregrina.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL.

însorite.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3.60C. culturi agricole. xerofile. Asparagus verticillatus. Roci: calcare. Podiºurile Dobrogei de Nord. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. Câmpia Banatului. Lithospermum purpurocaeruleum). Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. Crataegus monogyna. Asparagus verticilatus. Total < 10 ha. Carpinus orientalis).8–8. pajiºti uscate. Arcuº 1998. Piptatherum virescens. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Cornus sanguinea. Evonymus verrucosus. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Tanacetum corymbosum. Ferulago meoides. Ligustrum vulgare. termofile. habitat rar în România.HAB: 31. Braºov).2. în silvostepã ºi stepã. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Câmpia GãvanuBurdea. Rosa canina. Pyrus pyraster. Rhamnus tinctoria. secetã 108 . Literaturã selectivã: Mihai et al. cu expoziþie sudicã. Dictamnus albus. P = 400 mm. Tilia tomentosa. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. Soluri: cernoziomuri. Cotinus coggygria. sunt însoþite de Crataegus monogyna.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Rhamnus cathartica. în silvostepã. < 10 ha. Suprafeþe: 50–100 m2. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus. Cornus mas. Scutellaria altissima. Quercus pubescens. Climã: T = 10. Fraxinus ornus. Cornus mas. cu înclinaþie mare. Cerasus mahaleb. Dobrogea de Sud. Ulmus minor. P = 450–500 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans. Valoare conservativã: mare. îndeosebi. Podiºul Casimcea. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. Chrysopogon gryllus. Relief: pante stâncoase. 1994. Acer tataricum. Rosa canina.5–3 m. Bãrãganul Mostiºtei. Rhamnus cathartica. Convolvulus cantabrica. Lychnis coronaria. pontice ºi balcanice. calcifile. Ajuga laxmanni. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. din specii mediteraneene. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. în margini de pãdure. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Clima: T = 9. Fraxinus ornus. Tamus communis. Covasna. Crataegus monogyna.70C. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Carpinus orientalis. Tragopogon dubius. uneori superficiale pe rocã la zi. periclitat. Quercus cerris. Aradului. Se diferenþiazã în douã straturi.3.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. 1975. Dobrescu et al. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Relief: pante cu expoziþie SE. Bromus inermis. Depresiunea Braºov. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. 1981.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%. Vicia cracca. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. Piemontul Olteþului.2.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Podiºul Dobrogei de Sud. Rosa canina.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL.0–8. Podiºurile Moldovei de Sud. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. Thalictrum minus. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. Depresiunea Fãgãraº. Calamintha clinopodium. Dobrescu 1969. Galium mollugo. termofile. Bromus inermis. Rosa canina. Schneider-Binder Erika 1972. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. Amygdalus nana.HAB: 31. Prunus spinosa var. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Dactylis glomerata. Prunus spinosa var. Roci: marne argiloase. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Prunus spinosa var. 1969. Agrimonia eupatoria. Rhamnus cathartica. cu înclinaþie micã (5–100). fragmentar între alte tufãriºuri. Soluri: cernoziomuri. habitat rar în România. Valoare conservativã: mare. Mititelu D. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. Inula britannica.: Prunetum nanae Borza 1931. Bãrãganul Mostiºtei. hispida. tenuifolia. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile).241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn.60C. xerofile. Suprafeþe: 100–300 m2. Roci: loessuri. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Sanda et al 1980. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile.3. Coronilla varia. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. Depresiunea Sibiului. Nonea pulla. Relief: fragmentat. Ligustrum vulgare. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. periclitat. Evonymus verrucosus. Soluri: carbonatate. cernoziomuri carbonatice. Teucrium chamaedrys. Total < 100 ha. Origanum vulgare. protejat Emerald. hispida. Asparagus tenuifolius. Asparagus tenuifolius. Dactylis glomerata. dasyphylla. Elymus repens. xerofile. dasyphylla. termofile. cu înãlþimi mici de 109 . Inula britannica. SV. Clima: T = 10. E. Cornus mas. Vicia cracca ssp. Asparagus tenuifolius. E. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. Podiºul Dobrogei de Nord. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959).

Aster amellus.2. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Bromus inermis. Literaturã selectivã: Coldea et al. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Dictamnus albus. Teucrium chamaedrys. Trifolium alpestre. ªuteu 1975. Bupleurum falcatum. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Suprafeþe: extrem de reduse.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970.3. Rosa canina. Alte specii importante: Prunus spinosa. 1966. 1981. Podiºul Covurluiului – Murgeni. Elymus hispidus. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. Zapodeni. Horeanu et Horeanu G. Potentilla thuringiaca. Cytisus austriacus. Crataegus monogyna. Schneider-Binder Erika 1972. fiind însoþit de Prunus spinosa. Soluri: rendzine. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Cynanchum vincetoxicum. Danciu 1970. depozite de loess. Depresiunea Rãdãuþi. incluse în protecþia Emerald. Linaria genistifolia. Specii caracteristice: 110 . Crataegus monogyna. Holboca). Cytisus albus. Tanacu. Verbascum lychnitis. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. habitate rare. Elymus repens.5 m. platouri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Sârbu et al. Clima: T = 10. Nepeta pannonica. Hypericum perforatum. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. specie arbustivã xerotermã. 1998. Podiºul Babadag. Elymus repens. Medgidia. Fragaria viridis. ªtefan cel Mare. Iris hungarica. Borza 1959. Pyrus pyraster. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Festuca valesiaca. Dactylis glomerata. Thalictrum minus. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. Elymus hispidus. Alyssum murale. kastanoziomuri. termofilã. Inula hirta. Neamþ). Relief: versanþi slab înclinaþi. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%.HAB: 31. Dactylis glomerata.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. Cristea et al.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Popescu et Sanda 2000. Teucrium chamaedrys. Origanum vulgare. Roci: calcaroase. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. ajungând în unele zone pânã la 1. Geranium sanguineum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. periclitate. Crasna). Medicago falcata. 1995. Festuca valesiaca. continentalã. Carex michelii. Raþiu et al.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Vicia tenuifolia. Rosa dumetorum. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. P = 420 mm. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Medicago falcata. Câmpia Buzãului – Galbenu. 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Rhamnus tinctoria. Total < 10 ha.70C. Veronica teucrium. Roman 1994.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Lithospermum purpureocaeruleum. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. sunt bine reprezentate. dupã defriºarea pãdurilor de fag.HAB: 31. Rosa canina. Elymus repens.5 m înãlþime. cu succesiune de marne. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia.8F Mixed scrub woodland PAL. Hippophaë rhamnoides.: Hippophaëtum Issler 1924). dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. periclitat de lucrãrile agricole. Festuca rupicola. Origanum vulgare. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. în fitocenoza maturã. Soluri: adesea puternic erodate. Rhamnus tinctoria.2 tufe/100 m2. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. Veronica jacquini. Rhamnus cathartica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Cytisus nigricans. Relief: colinar. fãrã orizont organic. Calamagrostis epigeios. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. suportã solurile erodate. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. habitat extrem de rar. este edificatã de specii nemorale. mezoterme.1 European wet heaths CORINE: 31. Ligustrum vulgare. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. Euphorbia amygdaloides. Total > 1000 ha. Cytisus nigricans. Acer campestre. nisipuri. gorun sau amestecuri. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. Acoperirea stratului este de 15–20%. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. Calamintha clinopodium. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. Stratul de arbuºti.3. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. Origanum vulgare. Bromus inermis. Clima: T = 10. alãturi de care. Brachypodium pinnatum. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice. Cornus sanguinea. Fagus 111 . preluvosoluri. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est). Carex humilis. Crataegus monogyna. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest.8–2. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. Clematis vitalba.5–5. Tussilago farfara. mai apar Frangula alnus. Roci: psamito-pelitice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. eutricambosoluri. Alte specii importante: Prunus spinosa. În stadii evoluate. Coronilla varia. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti. Acoperirea stratului este de 75–100%. argile nisipoase. Quercus petraea. Carex humilis.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn.50C ºi P = 600–850 mm anual. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. mezofile dar ºi mezoxerofile. Bothriochloa ischaemum.2. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. luvosoluri. Valoare conservativã: foarte mare. Dorycnium herbaceum.

2. Parascan. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tussilago farfara. stadii succesionale. Bothriochloa ischaemum. Valoare conservativã: redusã. Poa nemoralis. Poa angustifolia.). Festuca rupicola. Dorycnium herbaceum. Frangula alnus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Carpinus betulus (juv. Elymus repens. Evonymus verrucosus. ªtefan 1986. uneori plantaþii cu rol antierozional. Literaturã selectivã: N. Euphorbia amygdaloides. Viola reichenbachiana. 112 .3.). Rhamnus tinctoria. Cornus sanguinea. Danciu 1975.

Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. Coldea 1974. Pop et Hodiºan 1967. Clima: T = 7. Cheile Dâmboviþei. samusense (Simon. Cheile Runcu. P = 800–1200 mm. Alte specii importante: Alyssum repens. element carpato-balcanic. Munþii Trascãu. Aconitum anthora. Valea Cãlineºti. Sanda 2002. 1958). Pop et al. 1963). în regiunea montanã. Gergely 1967.3. Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. habitat endemic. 1996. 1991. Festuca xanthina. campestris.2. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Raþiu et al. 1939. Munþii Leaota. Bupleurum falcatum. 1939). Asperula capitata. Stipa eriocaulis. Munþii Lotru. Cheile Bulzeºti. Cheile Crãciuneºti. Alexiu 1998. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Pedicularis comosa ssp. 1997. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Sanda et al. Mihãilescu S. 113 .: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Gilãu. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Valoare conservativã: mare. Seseli rigidum. oltenicum (Ciurchea. biharicum (Csûrös. 1973. Centaurea atropurpurea.HAB 1999: 36. Saponaria bellidifolia. Conioselinum tataricum. Saxifraga marginata. buricium (Zólyomi. Coldea 1990. Sesleria rigida. Cheile Rudãriþei. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Specii endemice: Dianthus spiculifolius.3–8). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Pop 1971. Cheile Feneºului. Cheile Turului. Viola jooi. Dianthus petraeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. 2001. 1964. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. Fink 1977.8–30C. Coldea et al. Valea Someºului. Literaturã selectivã: Gergely 1957. Cheile Ordâncuºii. 1967. Edrainthus graminifolius. Helictotrichon decorum. rigida ºi Asperula capitala. Munþii Þarcu-Godeanu. Metaliferi. Morariu et al. Diaconescu F. 2001. Specii caracteristice: Asperula capitata. Seseli gracile. Mãgura Codlei. Cnidium silaifolium. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. 1984. 1970). Thymus comosus. Sanda et al. Munþii Bihorului. Munþii ScãriþaBelioara. Boºcaiu 1971. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. Munþii Bucegi. Anthericum ramosum.2. 1965).43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. CsürösKáptalan 1962. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2.3. Munþii Piatra Craiului. 1939. Primula columnae.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Centaurea triumfetii. 1966). Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. bucegicum (Beldie 1967). 1958). transsilvanicum (Zólyomi.

melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. versanþi însoriþi. Carduus glaucus. Primula veris ssp. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). ristice: Helictotrichon decorum. Coldea 1991. 1997.HAB: 34. Aster alpinus. Relief: stânci. Suprafeþe: 40–50 ha. Ranunculus oreophilus. de ordinul a 100 ha. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. Myosotis alpestris.2. Muntele Trascãu.HAB 1999: 34. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. Rãspândire: Colinele din Transilvania. Pedicularis comosa ssp. lângã Lacul Roºu.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. Stipa eriocaulis. Alyssum repens. 1964. P = 800–1150 mm. Cheile Feneº.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. columane.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Pop I. Cheile Runcu. Substrat: calcaros. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. Hodiºan 1965. Saponaria bellidifolia. Sesleria rigida. Muntenia. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Viola jooi. Sanda 2002. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Centaurea atropurpurea. Phyteuma orbiculare.3–3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL. 2001. 1960. Aconitum anthora. Clima: T = 7. Redactat: Simona Mihãilescu. 34. Suprafeþe: restrânse. campestris.50C. Valoare conservativã: mare. Minuartia verna. Moldova. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. Coldea et al. habitat endemic. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. ªuteu 1968. Seseli gracile. Biscutella laevigata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Erysimum witmannii.3. Cheile Râmeþ. Seseli rigidum. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Structura: Habitat mezo-heliofil. et al. Sanda et al. Anthericum ramosum. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Acinos alpinus. Thymus comosus. 114 . Dianthus spiculifolius. în regiunea colinarã ºi montanã. Gergely 1967. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. Fink 1977. seslerietosum rigidae Csûrös 1958. Centaurea reichenbachii.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Alte specii importante: Asperula capitata. Soluri: rendzine superficial.

Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Teucrium chamaedrys. A. septentrionale. Redactat: A. cu expoziþie sudicã. Vicia 115 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. slab acide. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. trichomanes. bogate în humus. Soluri: rendzine superficiale. scabra. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. Soluri: eutrisambosoluri. etajul superior. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. Genista januensis var. Brachypodium pinnatum. Agropyron repens. ruta-muraria. care dã o notã caracteristicã acestora. Banat ºi Transilvania. Popescu.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963). Genista januensis var.HAB: 34. Roci: calcare.3. Cardaminopsis arenosa. Oltenia. Melica ciliata. Stachys recta. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. Onobrychis viciifolia. P = 750–900 mm. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. Roci: marne ºi argile. Medicago falcata. Stipa pulcherrima. jacquinii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Jurinea mollis. Suprafeþe: Ocupã circa 230. A. bolovãniºuri calcaroase. spatulata. Acinos arvensis. Popescu. sud-esticã. Thymus comosus. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. 1956. Jurinea mollis. Relief: platouri. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Melica ciliata.2. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. Vincetoxicum hirundinaria. Sanda 1992. Artemisia campestris. Phleum montanum. Clima: T = 9–60C. deficitare în umiditate. Valoare conservativã: moderatã. Galium album. Poa pannonica ssp.9 Continental steppes CORINE: – PAL. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Veronica austriaca ssp. Peucedanum oreoselinum. Speciile caracteristice: Festuca pallens. Cystopteris fragilis. etc. Erysimum odoratum.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1. Luzula campestris. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. P = 700–850 mm. Botriochloa ischaemum. A. Sedum hispanicum. Seseli gracile.3–60C. Cynosurus cristatus. Vincetoxicum hirundinacea. înalt de 35–40 cm. valesiaca. A. Cruciata glabra. Cystopteris fragilis. Clima: T = 7. F. Festuca rupicola. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. spathulata. Phleum montanum. Muntenia. Stipa joannis. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Melica ciliata. Moehringia muscosa. Linum tenuifolium. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Acinos arvensis. sud-vesticã. Dobrogea. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. septentrionale. Sedum hispanicum. cu înãlþimea de 35–45 cm.

Trifolium campestre. Clima: T = 9. bogate în schelet. Cynosurus cristatus.0–6. rigidula. Relief: versanþi abrupþi. Alyssum desertorum. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Popescu. Helictotrichon decorum. Valoare conservativã: redusã în general. Draba lasiocarpa. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Alte specii importante: Achillea collina. Medicago orbicularis. F. poliþe. Prunella vulgaris. terenuri calcaroase. V.2. Salsola ruthenica. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). Specii caracteristice: Festuca rupicola. M. laciniata. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. setacea. Peucedanum austriacum. Dorycnium herbaceum. Munþii Bârsei. P.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. cu reacþie bazicã.HAB: 34. cracca. Euphorbia cyparissias. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. nutans. P = 650–800 mm. Bromus hordeaceus. lupulina. transsilvanicum. Chamaecytisus austriacus. Popescu. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. Campanula divergens. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Hypericum perforatum. Thymus comosus. Minuartia setacea ssp. Leontodon hispidus. Cynodon dactylon. M.3. Euphorbia cyparissias. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. Viola arvensis. banatica. Euphrasia salisburgenis. Seseli libanotis. Achillea millefolium. toate incluse în DH2.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. Munþii Apuseni. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. Poa angustifolia. Scleranthus annuus. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Koeleria macrantha. Cele câteva specii repente. Artemisia austriaca. Sanda 1992.00C. Medicago minima. Potentilla argentea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Lolium perenne.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Banat. Poa nemoralis. superficiale. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. Dianthus spiculifolius. Puºcaru-Soroceanu 1963. Lathyrus nissolia. Orlaya grandiflora. Dracocephalum austriacum. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. Stancu 2001. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. Trifolium montanum. Onobrychis viciifolia. cum sunt: Alyssum repens ssp. Braºov ºi Cluj). Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Poa bulbosa. Eryngium campestre. Dorycnium herbaceum. Mureº. A. Thymus comosus. Soluri: rendzine levigate. 116 . Botriochloa ischaemum. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. bine individualizat. Sanda. Salvia nemorosa. S. Fragaria viridis. Alyssum petraeum. Athamantha turbith ssp. valesiaca. Suprafeþe: 10–20 ha. Achillea setacea. hungarica. Literaturã selectivã: Popescu. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). Redactat: A. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Eryngium campestre.

D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974.50C. Etajul inferior este prezent. pe suprafeþe de 5–10 ha. calcicolam Moehringia muscosa. Stipa joannis. Thymus glabrescens. Astragalus monspessulanus. S. Leucanthemum vulgare. Popescu. cum sunt Dianthus spiculifolius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Chrysopogon gryllus. Chamaespartium sagittale. campestris.2. Lotus corniculatus. Inula ensifolia. herbaceum. P = 750–850 mm. deficitare în umiditate. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Trifolium montanum. Linum flavum. Helianthemum canum. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. serratifolia. Bistriþei. Athamantha turbith ssp. hungarica.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Popescu. Thymus comosus. Potentilla arenaria. Biscutella laevigata. Potentilla arenaria. Saxifraga paniculata. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). Alyssum repens ssp. Dorycnium pentaphyllum ssp. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. pe calcarele din Munþii Apuseni. Bupleurum diversifolium. împreunã cu puþine plante însoþitoare. Doltu 1977. Specii caracteristice: Carex humilis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Roci: calcare. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Helianthemum nummularium. Dealurile Sibiului. herbaceum. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. transsilvanicus. Soluri: faeoziomuri. Salvia pratensis. Viola joói.3. Seseli gracile. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. Cheile Turzii. Carex humilis. Suprafeþe: pajiºti. Cerastium arvense ssp. Briza media. Dorycnium pentaphyllum ssp. Clima: T = 8–6. Stipa joannis. Linum flavum. A. Poa nemoralis. Asperula cynanchica. Redactat: A. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. Lotus corniculatus. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. Dracocephalum austriacum. Dealurile 117 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Helictotrichon decorum. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. Pedicularis comosa ssp. Centaurea atropurpurea. Coldea 1991. Salvia pratensis. Achillea millefolium. dintre care amintim: Trifolium campestre. Sanda. Polygala major. Draba lasiocarpa. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. Peucedanum oreoselinum. Primula auricula ssp. austriaca. Koeleria macrantha. Centaurea pinnatifida. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana.HAB: 34.9 Continental steppes CORINE: – PAL. pannonica. Polygala major. Festuca valesiaca. grohotiºuri calcaroase fixate. Chamaespartium sagittale. Alte specii importante: Briza media. Rãspândire: Transilvania. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Salvia nutans. Helictotrichon decorum. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. sud-esticã. Salvia transsilvanica. Râpa Roºie (Alba). Koeleria macrantha. S. Echium russicum. rigidum. Danthonia alpina.

apar elemente de silvostepã. Popescu. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). Chamaecytisus albus. Helianthemum nummularium. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. F.). Jurinea mollis ssp. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca.HAB: 34. Adonis vernalis. rom. Valoare conservativã: moderatã.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Raþiu et al. Onobrychis viciifolia. Podiºul Târnavelor. rupicola. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Danthonia alpina. 1969. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). transsilvanica. Adonis vernalis. Dianthus carthusianorum. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. Koeleria macrantha. slab acide-neutre. Campanula sibirica. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. Clima: T = 8–60C. Campanula sibirica. Teucrium chamaedrys. Eryngium campestre. Stipetum stenophyllae Soó 1944. Agropyron intermedium. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. P = 700–800 mm. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. pinnatum. Carex humilis. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Soó 1944. rupicola. Csürös et al. Redactat: A. Silene otites. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Redactat: A. Puºcaru-Soroceanu 1963.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. Fragaria viridis. Literaturã selectivã: Gergely 1970. Muntenia (Dealurile Buzãului). Sanda 1992. 1953. Ferulago sylvatica.HAB: 34. Inula ensifolia.3. Soluri: faeoziomuri. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Specii caracteristice: Stipa stenophylla. Euphorbia cyparissias. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. Stachys recta. Inula hirta. Echium rossicum. Popescu. F. 118 . în zonele amintite. Galium verum. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S.9 Continental steppes CORINE: 34.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m.2. Polygala major. Popescu. Dictamnus albus. Rãspândire: Moldova. platouri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Morariu. Brachypodium pinnatum. Ghiºa 1941. Inula ensifolia. Scabiosa ochroleuca. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus.: Brometum erecti auct. Danciu 1977. Veronica spicata.

Specii caracteristice: Bromus erectus. Salvia pratensis. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Roci: calcare. Koeleria macrantha. Doltu 1976. Clima: T = 8–60C. lessingiana. S. Puºcaru-Soroceanu et al. P = 700–850 mm. Dactylis glomerata. S. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. Literaturã selectivã: Pázmány 1971. cernoziomuri erodate. Clima: T = 8. Brachypodium pinnatum. Dorycnium herbaceum. Brachypodium pinnatum. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. Trinia glauca.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Festuca rupicola. pulcherrima. Sanda.) 1947. Trifolium pratense. Speciile dominante sunt: Bromus erectus. P = 700–800 mm. Etajul inferior. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. Stellaria graminea. 119 . Dianthus carthusianorum. Asperula cynanchica. Toate aceste specii. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. Redactat: A.2. Euphrasia rostkoviana.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. S. Popescu. dar densitatea speciilor este mare. Trifolium montanum. Carlina vulgaris. în total. Popescu. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Rhinanthus rumelicus. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. Onobrychis viciifolia. 1963. Medicago lupulina. coame late. Relief: pante domoale. cu înãlþimea de pânã la 45–60. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). circa 50–60 ha în Transilvania. Onobrychis viciifolia. Anthylis vulneraria. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. Ocupã. Leucanthemum vulgare. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol.5–60C. Soluri: erodosoluri. S.3. Coronilla varia. însoriþi. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Medicago lupulina. cu sol profund ºi fertil. capillata. Podiºul Târnavelor. Pimpinella saxifraga. loess în Moldova. Achillea millefolium. Lotus corniculatus. E. Linum tenuifolium. este format din: Thymus pulegioides. preluvosoluri. realizând acoperirea de 90–95%. Rhinanthus rumelicus.n. Knautia arvensis. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. mai slab reprezentat. Lotus corniculatus. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. stricta. Hornungia petraea. Valoare conservativã: moderatã. Cephalaria uralensis. pulcherrima ºi S.HAB: 34. Soluri: eutricambosoluri.

ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). Trifolium campestre. P = 575–770 mm. Jurinea simonkaiana. Astragalus austriacus. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. Alyssum saxatile. 1992. Galiu album. Fragaria viridis. fruticosa.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn.. Inula ensifolia. Salvia austriaca. Scorzonera hispanica. de ordinul 1–10 ha. Cristea. Teucrium chamaedrys. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. Erysimum odoratum. Cheile Miniºului. Polygala major.3). Agropyron cristatum. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Rosa pimpinelifolia. Substrat: calcaros. abrupþi (50–550). Phleum phleoides. capillata. Relief: pereþii stâncoºi. calcicolum. S. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica.HAB 1999: 36. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. Doniþã et al. Popescu. în general. Saxifraga paniculata. Munþii Aninei. villosus. Cheile Caraºului. S. Veronica austriaca ssp. Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Clima: T = 10. Nepeta ucranica. Pop. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. S. Trifolium pratense. pulcherrima. pulcherrima. Alyssum desertorum. Sesleria filifolia. stepicã. F. cu puþine specii în compoziþia floristicã.2. A. Popescu et al. 1963. Potentilla argentea. Hodiºan 2002. Domin 1932). Cerastium arvense ssp. Danthonia alpina. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. Adonis vernalis.50C.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Jurinea mollis. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei.9–7. Koeleria macrantha. Puºcaru-Soroceanu et al. Peucedanum cervaria. Onobrychis viciifolia. Alte specii importante: Astragalus peterfii. Ceterach officinarum. Dictamus albus. dintre care menþionãm: Festuca rupicola. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. Medicago minima. Medicago falcata.3. S. P. valesiaca. Valea Ciclovei (Banat). Cephalaria uralensis. Aster linosyris. 1984. A. Salvia transsilvanica. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. Nepeta ucranica. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. pante însorite înclinate. jacquinii. Centaurea trinervia.6–7. Stachys recta. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Serratula radiata. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. Dianthus spiculifolius. Galium glaucum. Inula ensifolia. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. Acest tip de vegetaþie. Redactat: A. S. Salvia nutans. alyssoides. Suprafeþe: mici. Crambe tataria. pratensis. Beuºniþa-Cheile Nerei. Campanula 120 . joanis.

bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Lotus corniculatus. Athamantha turbith ssp. Chrysopogon gryllus. Centaurea atropurpurea. Vinca herbacea. Transilvania (Podiºul Târnavelor). Ceterach officinarum. Thymus pannonicus. Seseli gracile. Helianthemum nummularium. Stachys recta. Sanda 2002. 1970. habitat endemic. Melica ciliata. Cerastium banaticum. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. Knautia arvensis. et al. Dobrogea (Podiºul Babadag). Dorycnium herbaceum. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. Etajul mijlociu este. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Lotus corniculatus. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Rãspândire: Muntenia. Coldea 1991. Eryngium campestre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. Valoare conservativã: redusã. de asemenea. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Schrött et Purdelea L. Centaurea atropurpurea. Chondrilla juncea. Cephalaria laevigata. Coldea et al. Draba lasiocarpa.2. Salvia nutans. Sanda et al. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Carex humilis. Sateureja kitaibelii.HAB: 34. 1993.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Campanula sibirica ssp. Campanula sibirica. Acinos alpinus. Saxifraga marginata.5–80C. Sempervivum marmoreum. P = 550–650 mm.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Dihoru et al. 1997. 1963). hungarica. 1992. Centaurea biebersteinii. Botriochloa ischaemum. Jurinea mollis. Linum flavum. Alte specii: Seseli rigidum. Roci: loess în Muntenia. Suprafeþe: Circa 350 ha. Potentilla arenaria. Cerastium arvense ssp. divergens. 1997. Artemisia campestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. Alyssum repens. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Cruciata pedemontana. calcicolum. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Onobrychis viciifolia. Elytrigia (Bromus) intermedia. Viola arvensis. Relief: versanþi slab înclinaþi. În etajul inferior. Moehringia muscosa. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Festuca rupicola. Dianthus spiculifolius. Peia 1978. Dianthus petraeus. Polygala major. Schneider-Binder E. Clima: T = 10. Silene otites. Onobrychis viciifolia. Vicia lathyroides. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Alyssum petraeum. Redactat: Simona Mihãilescu.3. platouri. Cephalaria uralensis. 2001. 121 . 1973. Valoare conservativã: mare. Leontodon asper. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Draba aizoon. Erysimum comatum. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Thesium linophyllon. care depãºeºte 1 m înãlþime.

Redactat: A. Melica ciliata. 1992. Redactat: A. 1984. Stachys nites. Dorycnium herbaceum. perforatum. Crupina vulgaris. Popescu et al. Artemisia campestris. foarte uscate. Astragalus onobrychis. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Popescu. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Ephedra distachya. Melica ciliata. Hypericum elegans. Asperula cynanchica. Literaturã selectivã: Csürös. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. hispanicum. uºor pânã la mediu degradate. Astragalus onobrychis var. Doniþã et al. Relief: pante abrupte. Anthericum ramosum. Valerianella coronata. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. Schneider-Binder 1971. Minuartia glomerata. Gypsophila glomerata.HAB: 34. Schneider-Binder 1970. Knautia arvensis.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E.3. Koeleria macrantha. Specii rare: Fumana procumbens. Alyssum pulvinare. în bune condiþii. Alte specii importante: Onobrychis alba. P = 600–750 mm. Vinca herbacea. La Porþile de Fier. se dezvoltã. Salvia nutans. Roman 1974. Sedum album. Convolvulus cantabrica. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Stachys nitens. Erysimum comatum. Trifolium campestre. SchneiderBinder 1971. Cerastium banaticum. Fumana procumbens. specia endemicã Stipa danubialis. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. superficiale. H. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Orlaya grandiflora. Aceste fitocenoze se deosebesc. Soluri: 122 . Cerastium banaticum. S. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Clima: T = 10–80C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. Centaurea atropurpurea. banaticum. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). Stachys recta. Stipa eriocaulis. Erysimum comatum. în cadrul etajului superior. Cerastium banaticum. Niedermaier 1966. Roci: depozite calcaroase. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Jurinea glycacantha. Coronilla varia. Festuca pseudodalmatica. Teucrium montanum. Convolvulus cantabrica. Alyssum saxatile. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. Cerastium banaticum. Scabiosa ochroleuca. Stipa eriocaulis. Adonis vernalis. Literaturã selectivã: Popescu.2. Siderites montana. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Popescu. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. Valerianella coronata. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. Fumana procumbens. Senecio jacobea. Thymus pannonicus. ªtefureac 1976. Trifolium montanum.

Linaria genistifolia. Inula oculus-christi. Relief: pante foarte uºor înclinate. Festuca valesiaca. Soó 1964. 123 . Clisura Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Banat. Thymus pannonicus. Alyssum alyssoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Erodium cicutarium. în general.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34.312 Central European steppes grasslands PAL. 34. Orlaya grandiflora. Popescu. Chondrilla juncea. Puºcaru-Soroceanu et al. Cleistogene serotina. Echium vulgare. Alte specii importante: Tulipa hungarica. faeoziomuri. Teucrium montanum. Thymus comosus. Dorycnium herbaceum.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34.HAB: 34. Sanda 1992. teren plan.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Veronica orchidea. Nepeta nuda. Euphorbia cyparissias. Câmpia Aradului.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Eryngium campestre. Marrubium vulgare. Medicago minima. Potentilla argentea. Carduus acanthoides.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. Festuca valesiaca. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. P = 600–750 mm. 1992. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. Achillea millefolium. 1963. Agrostis capillaris.2. Dianthus armeria. Onobrychis viciifolia. Ornithogalum comosum. Linum austriacum.3. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola. Salvia pratensis. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Soluri: eutricambosoluri. Moldova.HAB: 34. Clima: T = 9. Literaturã selectivã: Doniþã et al.5–80C. înãlþimea fiind de 45–55 cm. Redactat: A. Festuca rupicola. Rãspândire: Banat. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania. Popescu.911 Pannonic loess steppes. cernoziomuri. Scabiosa ochroleuca. Achillea setacea. Lotus corniculatus. Melica ciliata.9 Continental steppic CORINE: 34. Oltenia. neutre. Dianthus armeria. Stipa capillata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Cleistogene serotina. Lathyrus sphaericus. Polygala major. Muntenia. Pimpinella saxifraga. deficitare în umiditate. Roci: depozite loessoide. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Cleistogene serotina. Asperula cynanchica. Botriochloa ischaemum. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Dobrogea. Medicago falcata.

1956. Scleranthus annuus. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Doniþã et al. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . Koeleria macrantha. Salvia aethiopis. Medicago minima. Asperula cynanchica.000 ha. arenaria.3. Satu Mare. marne. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. sud-esticã ºi sud-vesticã. Astragalus onobrychis. Cluj. Dianthus leptopetalus. Ranunculus illyricus. Medicago minima. jurineifolia. Popescu. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Agropyron cristatum. Medicago minima. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. Melica ciliata. P = 400–650 mm. Trifolium arvense. 1963.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Arenaria serpyllifolia. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. constituie etajul inferior al acestor pajiºti. în general. 1937) Pop 1977.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. din Dobrogea. Clima: T = 11. Popescu. Centaurea napulifera. Literaturã selectivã: Burduja et al. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp.5–80C. Phlomis pungens. Cheile Turzii – jud. Coronilla varia. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. alyssoides. Sanda 1992. Stipa capillata. Teucrium polium. C. Toate aceste specii. Seseli tortuosum. Redactat: A. Vaslui). Muntenia ºi sudul Moldovei. Taraxacum serotinum. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. Bombycilaena erecta. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. precum ºi altele.2. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. Poa angustifolia. Potentilla arenaria. Poa angustifolia. Medicago falcata. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. rutifolia ssp. deficitare în umiditate. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. iar în zona colinarã. P = 400– 800 mm. Centaurea arenaria. Botriochloa ischaemum. cu expoziþii variate.HAB: 34. Achillea setacea. Sol: cernoziom ciocolatiu. Valoare conservativã: redusã. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. Clima: T = 11–70C. mai puþin reprezentate.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Medicago orbicularis. Achillea setacea. arenaria (Carei – jud. judeþul Argeº). A. Alte specii importante: Stipa capillata. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. A. Puºcaru-Soroceanu et al. 1992. Relief: teren plan. Fãlciu – jud. Roci: loess. Botriochloa ischaemum. menþionate în DH2. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Relief: terenuri plane. Phleum phleoides. Suprafeþe: 15–20. Artemisia austriaca. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. Inula ensifolia. Taraxacum serotinum. ponticus.

Euphorbia seguierana. Potentilla argentea. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Dintre aceste plante. Popescu. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. Popescu. acoperirea medie 90–95%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Cleistogene serotina. Eryngium campestre. Achillea setacea. Ceratocarpus arenarius. Linaria genistifolia. Puºcaru-Soroceanu et al. Achillea ochroleuca. Bombycilaena erecta. Trigonella monspeliaca. faeoziomuri. pânã la moderat înclinate. Silene compacta. Allium saxatile. eutricambosoluri. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Teucrium polium. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%.50C. Artemisia austriaca. Cynodon dactylon. Minuartia viscosa.HAB: 34. Dihoru 1969. Valoare conservativã: redusã. jacquinii. Medicago minima. Festuca valesiaca. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. Podiºul Casimcei. repens. Redactat: A. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. roci granitice ieºite la suprafaþã. Galium humifusum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Soluri: castanoziomuri. S. P = 450–500 mm. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. Dianthus nardiformis. Chrysopogon gryllus. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. xerofile. Sedum sartorianum ssp. Asperula cynanchica. Bromus hordeaceus. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). M. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Stipa capillata.9 Continental steppes CORINE: – PAL. rupicola. cu expoziþii variate. Agropyron cristatum. Veronica austriaca ssp. A. cernoziomuri. Jurinea mollis. Trifolium campestre. Trifolium arvense. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Medicago lupulina. Taraxacum laevigatum. Chrysopogon gryllus. 125 . lessingiana. coarctata. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. Literaturã selectivã: Dihoru. Kochia prostrata. mai puþin nordice. Astragalus onobrychis.2. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. cernoziomuri. Centaurea rutifolia ssp. Achillea setacea.3. lupulina. Stachys angustifolia. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. Festuca valesiaca. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. faeoziomuri. Androsace maxima. A. Inula oculus-christi. Doniþã 1970. Ranunculus illyricus. F. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. Daucus guttatus. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. 1963. Galium humifusum. Thymus zygoides. Chrysopogon gryllus. Inula oculus-christi. Soluri: castanoziomuri. Salvia nutans. Relief: pante domoale. Munþii Mãcinului. Galium humifusum. Botriochloa ischaemum. Orlaya grandiflora. Artemisia austriaca. deficitare în umiditate. Podiºul Babadag. Adonis vernalis. jurineifolia. unde roca iese la suprafaþã. Sanda 1992. În zonele stâncoase. Astragalus onobrychis. Potentilla bornmuelleri. Psilurus aristatus. Clima: T = 11–8.

lithophila. Valoare conservativã: moderatã. Bombycilaena erecta.2. 1963. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Ornithogalum amphibolum. Popescu. Thymus zygoides. Silene compacta. Podiºul Babadag ºi Casimcei). Potentilla bornmuelleri. Clima: T = 10–8. Herniaria glabra. Allium saxatile. sudicã ºi vesticã. Suprafeþe: 50–100 ha. glareosa. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. Scleranthus perennis. Agropyron brandzae. hillebrandtii. P = 450–500 mm. Doniþã 1970. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. Sanda. uneori numai de 50–60%. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. Stachys angustifolia. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Roci: calcare. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Achillea leptophylla. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Sedum sartorianum ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Sanda 1988. Silene compacta. moschatum. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. dar realizeazã o acoperire slabã. Scorzonera mollis. Iris pumila. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. Literaturã selectivã: Dihoru. Trifolium arvense. Achillea coarctata. Popescu. Agropyron brandzae. Crocus chrysanthus. loess. Soluri: castanoziomuri. Dianthus nardiformis. Gypsophila glomerata. Bufonia tenuifolia. Chrysopogon gryllus.3. Dianthus pseudarmeria. Sempervivum zelleborii. Redactat: A. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). 126 . faeoziomuri. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Scleranthus perennis ssp. A. Cruciata pedemontana. Ornithogalum amphibolum. cernoziomuri. M. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Potentilla bornmuelleri. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Campanula romanica. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Paronychia cephalotes. Euphorbia nicaensis ssp.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Popescu. PuºcaruSoroceanu E.9 Continental steppes CORINE: – PAL. grisebachii. Stancu 2001.HAB: 34. Paeonia tenuifolia. Satureja caerulea. Psilurus aristatus. Scutellaria orientalis var. Euphorbia myrsinites. Muscari racemosum. Specii caracteristice: Festuca callieri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. et al.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. dichotomus. pinnatifida. Minuartia glomerata. sãrace în umiditate. Bupleurum apiculatum. Pimpinella tragium ssp. Festuca rupicola. Ranunculus illyricus. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Dianthus nardiformis. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. de regulã. Minuartia glomerata. Scorzonera mollis. Achillea ochroleuca. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei.

Artemisia austriaca. Jurinea mollis. Sanda 1992. Botriochloa ischaemum. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Literaturã selectivã: Dihoru. Dianthus pseudarmeria. Stipa capillata. Alte specii importante: Achillea setacea. A. Stipa capillata. leptophylla. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Asperula cynanchica. Botriochloa ischaemum. Popescu. Doniþã 1970. Redactat: A. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. Minuartia adenotricha. mai rar pe calcare (în Dobrogea). Literaturã selectivã: Dihoru. PuºcaruSoroceanu et al. Poa angustifolia. P = 350–450 mm. Asperula tenella. Medicago falcata. Teucrium polium. Festucion rupicolae. de talie medie ºi mare. Astragalus onobrychis. pectinatum.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. Salvia nemorosa ssp. Linum austriacum. Galium humifusum. Artemisa (caucasica) pseudomontana. Roci: loess. Koeleria lobata. Euphorbia nicaeensis. Horeanu 1976. Festuca valesiaca. Kochia prostrata. Achillea coarctata. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Popescu. Festuca valesiaca. Kochia prostrata. Satureja caerulea. Centaurea diffusa. Artemisia austriaca. Suprafeþe: 100–120 ha. Agropyron intermedium.911 Pannonic loess steppes. Teucrium polium. 127 . Seseli tortuosum. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Potentilla bornmuelleri. Specii endemice: Agropyron brandzae. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Koeleria macrantha. cu acoperire mare (circa 60–80%). Stipa capillata. Ornithogalum amphibolum. Medicago falcata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. Rãspândire: Dobrogea. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. Taraxacum serotinum. Alyssum montanum. Echium italicum. În cadrul fitocenozelor. Melica ciliata.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Festuca valesiaca. pectinatum.3. 34. tesquicola. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. cum sunt: Sempervivum zeleborii. Clima: T = 11–8. Valoare conservativã: mare. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Achillea coarctata.HAB: 34. Ceratocarpus arenarius.2. Muntenia ºi estul Banatului. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Onopordon tauricum. 1963. leptophylla. Sisymbrium orientale. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Popescu. Onobrychis gracilis. A. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Ranunculus illyricus. Redactat: A. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Coronilla varia. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Specii endemice: Agropyron brandzae.50C. Teucrium polium. Agropyron brandzae. Medicago falcata. Festuca valesiaca. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Asperula cynanchica. Toate aceste plante. Doniþã 1970. lithopilla. Kochia prostrata. Alyssum desertorum. Coronilla varia.

Dianthus pallens. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. Inula salicina. Koeleria macrantha. Stipa pulcherrima. Asperula cynanchica. Ferulago meoides. cu expoziþie sud-esticã.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). Chrysopogon gryllus. Achillea clypeolata. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. 1970) Sanda. Teucrium polium. sunt: Centaurea orientalis. Roci: calcare. Adonis vernalis. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Soluri: soluri rendzinice. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Phleum phleoides. Astragalus asper. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. Teucrium chamaedrys. Euphorbia nicaeensis ssp. Centaurea napulifera. Popescu 1999 (Syn. Adonis vernalis. S. Seseli campestre. Bibliografie: Dihoru. loess.2. sudul Moldovei. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. Polygala major. giganteus. Euphorbia nicaeensis. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. Festuca valesiaca. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. S. Redactat: A.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. Botriochloa ischaemum. Prunus tenella.9 Continental steppes CORINE: – PAL. dar ºi pantele uºor înclinate.50C.HAB: 34. Echinops ruthenicus. Koeleria macrantha. cernoziomuri. Salvia nemorosa ssp.3.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Podiºul Babadag). capillata. tesquicola. Scorzonera mollis. acestea realizând al treilea etaj. Inula ensifolia. Popescu. Phlomis tuberosa. Astragalus ponticus. Salvia nutans. Artemisia austriaca. Crupina vulgaris. Festuca valesiaca. Agropyron intermedium. de circa 100 cm. Astragalus ponticus. versanþi slab înclinaþi. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. Marrubium peregrinum. Doniþã 1970. Ferulago meoides.HAB: 34. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. Relief: platouri. D. Plantele înalte. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Salvia aethiopis. Ranunculus illyricus. Valoare conservativã: mare. sud-vesticã. Sanda 1992. 128 . în trei etaje. Ocupã terenurile plane. Dactylis glomerata. Puºcaru-Soroceanu et al. uneori bine individualizat. chamaedrys.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. P = 450–500 mm. Structura: Vegetaþia este stratificatã. cu vegetaþia degradatã. nicaeensis. T. Dobrogea. Popescu. Trinia multicaulis. Linosyris villosa. Ajuga laxmannii. dasyphylla. de 500–600 ha. Stipa ucrainica. Clima: T = 11–8. Dianthus pallens.

valesiaca. Lolium perenne. Euphorbia nicaeensis ssp. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. Structura: Habitat xerofil. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. minima. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. Buzãu. Festuca valesiaca. Ornithogalum amphibolum. Deºi numãrul speciilor componente este mare. Specia dominantã. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. Astragalus pseudoglaucus. Popescu. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. M. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. cernoziomuri. puþin rãspândit la noi. Staþiuni: Terenuri uscate. M. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. glareosa. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Siret) aluviosoluri. plantã xerofilã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. În luncile râurilor mari (Ialomiþa.9 Continental steppes CORINE: – PAL. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Valoare conservativã: redusã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. faeoziomuri. Rãspândire: Dobrogea. Altitudine: 5–10 m. La începutul verii. Lotus corniculatus. P = 400 mm. Goniolimon besserianum. Popescu.HAB: 34. Sanda. 129 . pseudovina. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Sanda. Relief: teren plan. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. Roci: loess. pe faleza Lacului Razelm. Poa bulbosa. Botriochloa ischaemum. Coronilla varia. Gagea callieri. Medicago minima. cenuºii.2. Bromus tectorum. minima. Euphorbia sequierana. F. Doltu 1980. Poa angustifolia. Taraxacum laevigatum. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. P = 400–750 mm. lupulina. Capul Doloºman. Relief: terenuri stâncoase. Agropyron cristatum.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Artemisia lerchiana. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. Potentilla bornmuelleri. E. Erodium cicutarium. F. Bupleurum apiculatum. Poa angustifolia. sequierana. Festuca pseudovaina. Androsace maxima. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Medicago lupulina. Poa angustifolia. Clima: T = 110C. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). M. Ceratocarpus arenarius. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. Stancu 2001. Minuartia viscosa. Popescu. Suprafeþe: Restrânse. Puºcaru-Soroceanu 1963. Poa bulbosa. Agropyron cristatum. Galium humifusum. Artemisia austriaca.3. Cynodon dactylon. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Euphorbia nicaeensis. Soluri: cernoziomuri. Medicago falcata. 4–5 ha. Koeleria lobata. castanoziomuri. Literaturã selectivã: Pop 1970. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. Cynodon dactylon. masiv. Soluri: castanoziomuri. Roci: calcare marnoase. Redactat: A. uneori chiar mai scãzutã. Clima: T = 11–80C. Taraxacum serotinum. care se menþine pânã toamna.

3. Koeleria lobata. Echinops ruthenicus.2. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Specii endemice: Agropyron brandzae. Festuca valesiaca. Minuartia viscosa. Androsace maxima. Salvia nutans. 130 . Thymus zygoides. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). glareosa. Ornithogalum amphibolum. Taraxacum serotinum. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. Euphorbia sequierana. Alyssum minutum. Goniolimon besserianum. Euphorbia nicaeensis ssp. Redactat: A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. Agropyron brandzae. Astragalus pseudoglaucus. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Koeleria lobata. Alte specii importante: Centaurea jankae. Teucrium polium.

Siderites montana.5–8.3. Alyssum alyssoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. cu mult schelet. Anthylis vulneraria. Aira caryophyllea. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. Roman 1974. Popescu. Valerianella pumila. Festuca rupicola. Stachys recta. Cephalaria uralensis. Thymus jankae.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. arvense.2. Verbascum phoeniceum. 34. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. Danthonia alpina. Clima: T = 10. Banat. Veronica austriaca ssp. Ferulago sylvatica. Doniþã et al. Crupina vulgaris. platouri. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Redactat: A. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda.3. Filipendula vulgaris. Medicago falcata. Rãspândire: Dealurile Olteniei.HAB: 34. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Fragaria viridis. Lotus corniculatus. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre.316 EUNIS: E1. Dianthus giganteus. cu frecvenþã micã. haynaldiana. Soluri: districambosoluri. Koeleria macrantha. Bromus riparius.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. P = 550–650 mm. Valoare conservativã: moderatã.50C. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare. Stachys recta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. în microdepresiunile. Dintre acestea. balcanice ºi ilirice. Crepis sancta. Campanula rapunculoides. Asperula cynanchica.3. Convolvulus cantabrica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. Danthonia alpina. Petrorhagia illirica ssp. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. T. Cleistogene serotina. etajul superior al fitocenozelor. Popescu 1999. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. jacquinii. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Orlaya grandiflora. unde procesul de solificare a fost favorizat. Verbascum lychnitis.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. Podiºul Mehedinþi. 1992. Bromus riparius. În acest etaj. Alãturi de specia dominantã mai apar. Achillea crithmifolia.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . Specii rare: Thymus jankae. speciile: Ferulago sylvatica. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Suprafeþe: 15–20 ha. Bromus riparius. Arenaria serpyllifolia. Briza media. Koeleria macrantha. Onobrychis alba. Polygala major. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Petrorhagia illirica ssp. haynaldiana. aproape singurã.

argile etc. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Hypericum perforatum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. ovina.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. Sedum acre. Thymus comosus. Alte aspecii importante: Rumex acetosella.3.HAB: 34. Redactat: A. Dasypyrum villosum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. Erysimum cuspidatum. annuum. Alyssum petraeum. Dobrogea. Xeranthemum cylindraceum. molinerii. Filago arvensis. Sanda. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. Popescu. Poa compressa. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Dasypyrum villosum. cu acumulãri de materiale organice. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. Ventenata dubia. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. Melica ciliata. Poa compressa. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. molinerii. Solul. Trifolium incarnatum ssp. Transilvania (Munþii Apuseni. Ventenata dubia. S. Speciile scunde. Aira capillaris. Vulpia myuros. Poa bulbosa. Aira capillaris. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Popescu. Sedum hispanicum.2.HAB: 34. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. Stancu 2001. în curs de fixare. luturi. Valea Someºului). sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Ventenata dubia. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Scleranthus annuus. Roman 1974. Medicago minima. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). Literaturã selectivã: Paucã 1941. sunt: Sedum acre. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). Festuca valesiaca. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. Trifolium incarnatum ssp. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. Trifolium arvense.5–80C. Scleranthus perennis. 132 . Achillea collina. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. Banat. Trifolium arvense. Clima: T = 10. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Valoarea conservativã: moderatã. Relief: pante slab înclinate. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. Oltenia. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. Vulpia myuros. Aegilops cylindrica. molinerii. F. S.

în principal. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. periodic inundate de apele torenþilor. acre. Petrorhagia saxifraga. Rumex acetosella. Sedum hispanicum. Clima: T = 11–9. Hieracium pilosella.2. Valoare conservativã: moderatã. S. Siderites montana. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. P = 400–650 mm. Alyssum petraeum. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. care are 15–20 cm înãlþime. Popescu. Thymus pulegioides. Schneider-Binder 1971. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros.00C. Popescu 1967. Veronica verna. Crupina vulgaris. Literaturã selectivã: Andrei. Soluri: nisipuri. Sedum acre. ºi perene Poa bulbosa. Polycnemum arvense.3. Jasione montana. Scleranthus annuus. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Redactat: A. Scleranthus annus. nisipuri grosiere. 133 . Relief: versanþi slab înclinaþi. Syntrichia ruralis. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Alyssum desertorum. Erophila verna. Cel de al doilea etaj. Sagina procumbens. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Sedum rubens. Structura: Vegetaþia este realizatã. Alyssum petraeum. Aira elegans. cel inferior. Medicago minima. Scabiosa columbaria. Sedum rubens. Satureja kitaibelii. Alte specii importante: Trifolium arvense. Racomitrium canescens etc. Roman 1974. Filago arvensis. Silene conica. Trifolium arvense. Alyssum petraeum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m.

Achillea schurii. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate. Morarul.3. Euphrasia salisburgensis. Festuca versicolor. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha.3. Erigeron uniflorus. conglomerate. Dryas octopetala. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. 134 . Munþii Retezat (Piule). Uneori habitatul se prezintã fragmentar. Onobrychis transsilvanica. Salix reticulata. Dianthus glacialis. în etajele subalpin ºi alpin. 1956) Coldea 1991(Syn. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Polygonum viviparum. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. Substrat: calcare.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. Gentiana nivalis. Leontopodium alpinum. Clima: T = 1. Specii endemice: Achillea schurii. Bãtrâna). Omu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). Valoare conservativã: mare. cu pH = 4.3. Oxytropis carpatica. Cocora.HAB 1999: 36. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Potentilla crantzii. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. Oxytropis carpatica. P = 1300–1450 mm. Minuartia gerardii. Obârºia.2. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. Piatra Arsã.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. Relief: creste ºi muchii. Cerastium alpinum ssp. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Festuca bucegiensis.8–5. Minuartia verna. Silene acaulis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Astragalus alpinus. Poa alpina. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Munþii Piatra Craiului. gresii. Festuca glacialis. Bucºoiu. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987.4. habitat endemic. Agrostis rupestris. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. fiind considerat ca un relict glaciar. Pedicularis verticillata. Elynetum myosuroides Puºcaru et al.0– -2. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. 1956. Primula minima. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. lanatum. Pedicularis verticillata etc. Munþii Fãgãraº.50C. Oxytropis halleri. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Agrostis alpina. vârfurile Baba Mare. Helianthemum alpestre. Carex atrata. Carex rupestris. Helianthemum alpestre.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Anthyllis alpestris. Caraiman. Minuartia verna. Coºtila.

1926 em. 1977. Sesleria coerulans. Juncus trifidus.2–4. Racomitrium lanuginosum. 1981. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv. dar o acoperire redusã.3. Vaccinium gaultherioides. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 1956 din Bucegi. Munþii Cibinului.341 Carex curvula grassland PAL. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. Sanda et al. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. Buia et al. În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp. Potentilla ternata. profilul solului este redus (10–20 cm). Rebra. Ligusticum mutellina. Puºcaru et al. Geum montanum. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. conglomerate. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. Safta 1943. Campanula alpina. Primula minima.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al.2. 1977 din Fãgãraº. Munþii Godeanu.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. primuletosum minimae Evd. Loiseleuria procumbens.50C. Festuca supina (diferenþialã geograficã). în etajele subalpin ºi alpin. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. Munþii Parâng. 1999: 36. Caricetum curvulae Brockm. Literaturã selectivã: Borza 1934. Piatra Albã. Valoare conservativã: redusã în general. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). Munþii Fãgãraº.1957 (Syn. Puzdra. Oberd. Phyteuma confusum. Ineuþ). Munþii IezerPãpuºa. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris. Csürös et 135 . Piscul Baciului).-Bl. Beldie 1967.-Jer. 1907). festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. P = 1350–1450 mm. Structura: Habitat primar. Pulsatilla alba. Puºcaru-Soroceanu et al. 2001. Clima: T = 0.HAB. Minuartia sedoides. Samoilã 1960. Specii caracteristice: Carex curvula. Avenula versicolor. Transilvania. Täuber 1987. Potentilla ternata. Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. Munþii Piatra Craiului (Vf. Oltenia. Polytrichum juniperinum. Thamnolia vermicularis. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. 1997. Gãrgãlãu. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Sanda 2002. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. Ghiºa 1940. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. Coldea 1991. Puºcaru et D. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. Hieracium alpinum. Senecio carpaticus. Hieracium alpinum. Munþii Þarcu. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. 1956. 1959. Munþii Retezat. Vaccinium myrtillus. Sesleria bielzii. Puºcaru et al. Ineu. Oreochloa disticha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Munþii Suhard. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). 1962.4). Vaccinium vitis-idaea.5– -2. Munþii Cãlimani. 1956. Primula minima are o prezenþã ridicatã. gelidus. Luzula spicata.

1982. Oltenia. Coldea et Pânzaru 1986. Substrat: gresii. Thamnolia vermicularis. Agrostis rupestris. Mihãilescu S. 1991. Sanda et al. cu caracter xerofil-oligoterm. 1962. Juncus trifidus. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. Munþii Cibinului. Puºcaru et D. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Redactat: Simona Mihãilescu. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. Campanula alpina. Festuca supina. Coldea et al. 2001.: Juncetum trifidi Buia et al. Valea Sadului.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Juncus trifidus Carex curvula. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. et al. Munþii Parâng. Valoare conservativã: redusã. Oreochloa disticha fiind sporadicã. Munþii Retezat. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. Ghiºa E. Coldea 1990.2–4. Hieracium alpinum. 1940. Sesleria coerulans. 36. vârfurile Pietrosul Mare. Munþii Þibleº. Primula minima. Avenula versicolor. Resmeriþã 1974. Empetrum nigrum ssp. Mihãilescu S. 1964. hermafroditum. Minuartia sedoides. 1981. Popescu G. Buhãiescu. 1962. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). 2001. 1997. P = 1300–1450 mm. de cele mai multe ori.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Polytrichum juniperinum. cu expoziþii variate. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. versanþi slab-puternic înclinaþi. Dicranum scoparium. Galaþiul. Puºcaru 1969. Vaccinium gaultherioides. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. conglomerate. Ineu).). Clima: T = 1– -2. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Momaia.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. expuse vânturilor. Omul. Potentilla ternata. Loiseleuria procumbens. Pulsatilla alba. Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Buia et al.HAB 1999: 36. Phyteuma confusum. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. Luzula spicata. 1976.3463 Carpathian Juncus trifidus swards. Relief: 136 .5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. Anieºul Mare. Munþii Giumalãu. 1927 (Syn. 1977. Structura: Habitat primar. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. Golgota. Resmeriþã 1974. Munþii Cãlimani. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Senecio carpaticus. Samoilã 1960. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. în etajele subalpin ºi alpin. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). 2005 (ined. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. 2001. Alexiu 1998.50C. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Borza 1934. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus.3.2.

Cristurean 2000. Mihãilescu S. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Popescu G. Sanda et al. 2001.). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. 1991. 1981. 137 .3. Coldea 1990. 1997. Coldea et al. 2001. Drãgulescu 1995. et al. Resmeriþã et Raþiu 1983. 2005 (ined.2. 1977.

Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P. airoides) prezintã o acoperire foarte mare.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Bãtrâna. chrysocraspeda). Bucºoiu. Relief: locuri 138 . Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. Vf. vârfurile Rebra. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). aurea ssp. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. Munþii Piatra Craiului. plane. seslerietosum Puºcaru et al. Munþii Godeanu. fiind considerat ca un relict glaciar. uneori chiar pe grohotiºuri fixate. Coºtila. Sesleria coerulans. chrysocraspeda). reavene pânã la uscate. Substrat: cristalin. Festuca supina Puºcaru et al. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957.3. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. P = 800 mm. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. Omu. 1956 se încadreazã. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. Valea Sebeºului. aurea ssp.0– -2.: Festucetum supinae Domin 1933. din Valea Sebeºului. nardetosum strictae Puºcaru et al. Muntele Ciucaº. hungarica (DH2). Valea Sadului. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Jepii Mici). 1959. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. Festucetum supinae Vicol et al. Caraiman. Prin practicarea pãºunatului intensiv. Gardina. vârfurile Baba Mare.1–4. ca sinonimã. foarte acide sau slab acide (pH = 4. habitat endemic. Vrancea). Beldie 1967 din Bucegi. As. 1959. Munþii Parâng. Jepii Mari. Primula minima. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. As. Clima: T = 3. Obârºia. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. Muntele Siriu.50C. Galaþiul. Puºcaru et D. Festuca supina (F. mai rar calcaros. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. asociaþia. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. Ciºa). Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. Phyteuma confusum. Munþii Þarcu. Polytrichum juniperinum.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. cu Dor. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Cormaia. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii Retezat. adeseori bogate în humus. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. Furnica. Piatra Arsã.HAB 1999: 36. Structura: Habitat alpin. Bãtrâna. Munþii Cernei. 1959. Morarul. Specii caracteristice: Potentilla ternata. airoides). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. hungarica.5).2. Cobãºel. 1971. Muntele Gârbova. Thamnolia vermicularis. 1956 din Bucegi. Oltenia. Festuca supina. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Munþii Fãgãraº. Vârfu Goru (jud. Cocora. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. poëtosum mediae Evd. puþin profunde pânã la superficiale. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. Munþii Iezer-Pãpuºa.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn.

R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Dihoru 1975. Luzula spicata.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn. Resmeriþã et Raþiu 1983. Coldea et al. Geum montanum. Nardus stricta. Alexiu 1998. Drãgulescu 1995. Sanda 2002. Campanula patula ssp. abietina.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. Corongiºul Mare. Buia et al. Popescu G. Juncus trifidus. Campanula serrata. Csürös et al. Carex curvula. 139 . Poa alpina.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Poa media. 1962. 2005 (ined. Mihãilescu S. Loiseleuria procumbens.2. Campanula alpina. Vf. Faþa Cãtinului. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). Todor et Culicã 1967. Festuca nigrescens. 1977. 2001. Pulsatilla alba. 2001. Boºcaiu 1971. Avenula versicolor. Puºcaru-Soroceanu 1981. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. Resmeriþã 1974. 1956. 1956. Minuartia sedoides.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. Viola declinata. 1959. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. 1997. Hieracium alpinum. 2004. Beldie 1967. Antennaria dioica. Sanda et al. Coldea 1990. Mihãiasa). Vf. et al. 2001. Vaccinium gaultherioides. Ligusticum mutellina.). Phleum alpinum. Mihãilescu S. 1956. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36.HAB 1999: 36. Oreochloa disticha.3.

la care se adaugã adesea Festuca saxatilis.). Mihãilescu S. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. 36. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Cerastium transsilvanicum. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Campanula cochleariifolia.2. Seseli libanotis.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. Structura: Habitat primar. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. 1997. Bucºoiu). Festuca violacea. Nigritella nigra.50C. conglomerate calcaroase.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. Thymus pulcherrimus. Sanda 2002. Suprafeþe: mari..: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp.HAB 1999: 36. Festucetum saxatilis subalpinum auct. Festuca amethystina. haynaldiana. Scabiosa lucida. Eritrichium nanum ssp. de ordinul 500–1000 ha. Helianthemum nummularium ssp. Cerastium alpinum. Coldea et al. 1981. Valoare conservativã: mare. Thlaspi dacicum. Oxytropis carpatica. Festuca saxatilis. Koeleria transsilvanica. Poa alpina. extraaxilare. Sesleria rigida ssp. Androsace lactea.4). Dryas octopetala. Thymus comosus. în etajele subalpin ºi alpin.3. Festuca saxatilis. Specii endemice: Achillea schurii.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Onobrychis transsilvanica. Soluri: rendzine bogate în humus. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. Jepii Mari. jankae. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Munþii Retezat. Sanda et al. Specii caracteristice: Festuca versicolor. Galium anisophyllon. Aster alpinus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor. Alyssum repens. Substrat: calcare. Thesium kernerianum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei.p. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. Dianthus tenuifolius. Colþii Morarului. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. Dianthus spiculifolius. Strunga. Minuartia verna. Dianthus tenuifolius. Carex semper- virens. Carduus kerneri. 1997. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967.6– -2. Calamintha alpina ssp. Anthyllis alpestris. Beldie 1967. tomentosum. Munþii Piatra Craiului. baumgateni. Festucetum flaccidae Coldea 1984. P = 1400–1450 mm. Potentilla crantzii. Linum perenne ssp. vârfurile Baba Mare. R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. cernuum. Coldea 1990. habitat endemic. Clima: T = -0. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Asperula capitata. Dianthus callizonus. 1956. Euphrasia salisburgensis. Hieracium villosum. 140 . Munþii Fãgãraº. Biscutella laevigata. Cerastium transsilvanicum. Sesleria bielzii. Caraiman. 2001. Sesleria rigida ssp.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. Puºcaru-Soroceanu et al. 1991. 1956. Redactat: Simona Mihãilescu. 1993. haynaldiana. Cerastium transsilvanicum. 2001. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre. Gypsophila petraea. Pedicularis verticillata. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. roman. Phyteuma orbiculare.

2001. Nechita et Mititelu 1996. Hieracium villosum. Turnu. Redactat: Simona Mihãilescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Cerastium arvense ssp. caricosum montanae ªtefurac 1941. Substrat: stânci calcaroase. tomentosum. carpatica. flaccida este dominantã. Sanda 2002. în Munþii Rodnei (Corongiº. Thlaspi dacicum. uneori chiar slab bazicã. Todor et Culicã 1967. Oltenia. Muntele Gârbova. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Dihoru 1975. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. Pop 1968. Munþii Fãgãraº. Sesleria rigida ssp. Festuca nitida ssp. Cruciata glabra. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. Helianthemum nummularium ssp. amintim: Dianthus tenuifolius. et al. 2001. Munþii Piatra Craiului. Phyteuma orbiculare. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Puºcaru-Soroceanu et al. Centaurea pinnatifida. Dianthus tenuifolius. Pop 1968 (Syn. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. Muntele Siriu. 1977. De asemenea. 141 . Potentilla crantzii. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Munþii Retezat. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Saca. Linum perenne ssp. Beldie 1967. Helianthemum nummularium ssp.4–6. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Sanda et al.0– -2. Carex atrata. Sesleria rigida ssp. Dianthus tenuifolius. 1981.3. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. dar în care Festuca nitida ssp. Fink 1977. P = 1100–1450 mm. seslerietosum bielzii I.50 C. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. saxatilis). seslerietosum haynaldianae I. ca însoþitoare ale grupãrii. Sanda et al. Carex sempervirens. Alyssum repens. Poa rehmanii. habitat endemic. Paucã et al. extraaxilare. Coldea 1984. Polygonum viviparum. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. 1936. Galium anisophyllon. Carex sempervirens. Coasta Netedã). haynaldiana. saxatilis ca specie edificatoare.2. Festuca versicolor. Festuca versicolor. Valoare conservativã: mare. flaccida. et Sanda 1989. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Onobrychis transsilvanica. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. 1991. Corongiºul Mic. Trisetum macrotrichum. Carduus kerneri. Muntele Hãºmaºu Mare. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Androsacea lactaea. rupicola ssp. Myosotis alpestris. Pedicularis verticillata. haynaldiana. Primula elatior ssp. Centaurea kotschyana. Nedeia Þãranului). Festuca flaccida. 1960. grandiflorum. Coldea et al. Trisetum fuscum. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. de regulã. Dianthus tenuifolius. 1956. Pop 1968 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. Muntele Postãvarul. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Raclaru 1967. În cadrul asociaþiei dominã. Munþii Ciucaº. extraaxilare. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). Koeleria transsilvanica. Popescu G. în etajele subalpin ºi alpin. Bartsia alpina. Relief: stãnci calcaroase însorite. Clima: T = 4. Alte specii importante: Sesleria bielzii. 1990.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). Polygonum viviparum. Popescu A. 1997. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. Munþii Rarãu. superficiale. Pop 1968. Scabiosa lucida. Soluri: rendzine. Festuca amethystine.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). Specii endemice: Dianthus spiculifolius.8). calcicolum. Corongiºul Mare.

2. Festuca airoides. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. ca însoþitoare mai frecvente. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4. Clima: T = 3. 1956. Dianthus tenuifolius. Polygonum viviparum.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn. habitat endemic.8–7. Valoare conservativã: mare. Potentilla ternata. Soluri: rendzine cu pH = 5. Festuca versicolor.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. Munþii Ciucului. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. Piatra Singuraticã.50 C.HAB 1999: 36. Structura: Habitat xerofil. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967).43 Stepped and garland grassland PAL. unde cantoneazã aceste fitocenoze. Specii caracteristice: Festuca amethystina. în etajele subalpin ºi alpin.: Cariceto-Festucetum amethystinae A. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. pe: Poa violacea. Agrostis rupestris. însoriþi. pe pante înclinate de 10–450. P = 1200–1450 mm. Munþii Fãgãraº. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Nyárády 1963). Festuca saxatilis. având. Suprafeþe: (> 100 ha). Biotopurile adãpostite de vânt. Munþii Rarãu. Dianthus tenuifolius.5. Poa nemoralis. Relief: versanþii calcaroºi. tomentosum. Alyssum repens. Bartsia alpina. Alte specii: Sesleria bielzii. Aster alpinus. Helianthemum nummularium ssp. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Substrat: calcaros. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Muntele Hãºmaºu Mare. Scorzonera rosea.3.2– -1. Calamintha alpina. Muntele Siriu. Trifolium repens. 142 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.

1963. 1956) Coldea 1978 (Syn. 1981.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. 1997. Resmeriþã 1985. Dihoru 1975. 1956. Festuca amethystine. PuºcaruSoroceanu et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri. E4. Potentilla thuringiaca. 1956. 2001. 143 . Raclaru 1967. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). Dianthus spiculifolius.3.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Primula elatior ssp.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. extraaxilare. Coldea 1991. Centaurea pinnatifida. calcicolum.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Beldie 1967. Coldea et al. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Linum perenne ssp. Nechita et Mititelu 1996. Poa rehmanii. Onobrychis transsilvanica. Andrei M. Koeleria transsilvanica. carpatica.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Cerastium arvense ssp. Sanda 2002. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. haynaldiana. Dianthus tenuifolius. Thlaspi dacicum. Centaurea kotschyana. Thymus pulcherrimus. Sanda et al.HAB 1999: 36. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Sesleria rigida ssp.

Alexiu 1998. et al. Hieracium aurantiacum. Alchemilla glaucescens. Carex ovalis. Stratul muºchilor – redus. menþionãm: Polytrichum commune.50C. Vrancea). Coldea 1987. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Hipochoeris uniflora. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. 1956. Nigritella rubra. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. Alte specii importante: Tozzia carpathica. platouri. în pajiºti pãtrund specii arbustive. 2001. Sanda 2002. Puºcaru et al. 1991. Soluri: disticambosoluri. Potentilla ternata. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. Mihãilescu S.0– -1. Euphrasia stricta. Geum montanum. Luzula sudetica. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . 2003–2005 (ined. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. Potentilla erecta. numãrul de specii este mic. Alchemilla flabellata. P = 950–1450 mm. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Geum montanum. Munþii Rodnei. 2001. Munþii Cãlimani. Munþii Piatra Craiului.2. Munþii Retezat. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. 1962. Thymus pulegioides. et al. Ligusticum mutellina. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). Raclaru 1967. Clima: T = 6. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. 2001. Thymus balcanus. Luzula campestris. Festuca nigrescens. dintre care: Vaccinium myrtillus. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Polytrichum juniperinum. Hieracium pillosela. Hypericum umbellatum. Munþii Gârbova. Todor et Culicã 1967. Poa media. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Danthonia decumbens. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Polygala vulgaris. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. Munþii Rarãu. Au fost descrise subasociaþia typicum. 1990. Relief: versanþi. Gentiana kochiana. Substrat: diferit. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. Oltenia. Munþii Iezer-Pãpuºa. Festuca nigrescens. Redactat: Simona Mihãilescu. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Sanda et al. Campanula serrata. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). Csürös 1963.3. Popescu G. Mihãilescu S. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Munþii Fãgãraº. Munþii Parâng. prezentã în etajul subalpin. 1999. Arnica montana.). Sârbu I. Antennaria dioica. Buia et al. PuºcaruSoroceanu 1981. caracteristice pentru Arrhenatheretea. Viola declinata. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Valoare conservativã: moderatã. Stratul ierbos – dominant. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin.5. Stratul arbustiv – foarte redus. Vaccinium vitis-idaea. care este întâlnitã în etajul montan superior.

Munþii Rarãu. prezentã în etajul subalpin. Oltenia. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. Munþii Parâng. dintre care: Vaccinium myrtillus. Euphrasia stricta. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. E4. Hylocomium splendens. Carex ovalis. Vf. Luzula campestris. Scorzonera rosea. slab aerate ºi acide pH = 3. Polytrichum juniperinum. Antennaria dioica.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Munþii Retezat. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Calluna vulgaris. Vaccinium vitis-idaea. versanþi. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Stratul arbustiv – foarte redus. Stratul muºchilor este redus.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Specii caracteristice: Viola declinata. dar cu o acoperire de pânã la 5%. Carex pallescens. Muntele Siriu.3.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Danthonia decumbens. Relief: platouri. 1962. iar numãrul de specii mic. Goru (Jud.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Nardus stricta. 145 . Nardus stricta. Muntele Gârbova. acidofil. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. Munþii Fãgãraº. menþionãm: Polytrichum commune. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Valea Sebeºului. P = 900–1400 mm. xerofil. Nardetum strictae alpinum Buia et al. Hieracium lactucella. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. Alchemilla flabellate. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate.HAB 1999: 36. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. Structura: Habitat oligotrof.6–4.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. habitat prioritar european. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. Hypochoeris uniflora. Munþii Iezer-Pãpuºa. Poa media. Polygala vulgaris. Leucorchis albida. Hypericum maculatum. Hieracium pilosella. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. Transilvania. sãrace în baze (5–10%). Pleurozium schreberi. Dicranum scoparium. Arnica montana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. Campanula serrata. Campanula abietina. Vrancea). Valoare conservativã: moderatã.2. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Vlãdeasa. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Clima: T = 6. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Potentilla erecta. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Substrat: acid. Geum montanum. Ligusticum mutellina. Vrancea). Au fost descrise subasociaþiile typicum.5. Munþii Piatra Craiului. Muntele Penteleu. Potentilla ternata. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Festuca nigrescens. Genista sagittalis.0–00C. Alchemilla glaucescens. Luzula sudetica. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%.

1977.00C. Resmeriþã 1963. 146 . bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. Sanda et al. 1999. Redactat: Simona Mihãilescu. Raclaru 1967. Munþii Parâng. Relief: versanþi. 1959. Dihoru 1975. Structura: Habitat mesotrof. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). Stratul ierbos-dominant. Mihãilescu S. 1963.). Munþii Fãgãraº.3. Gnaphalium supinum. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. 2001.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Puzdra. Munþii Retezat.2. Csürös et Resmeriþã 1970. Coldea 1987. 1956. Sanda 2002. Cãldarea Gropile. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. et al. 1999. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. 2001. 1990. în etajul subalpin. 1991. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Todor et Culicã 1967. 1962. Stratul arbustiv – foarte redus. et al. Resmeriþã et al. et al. 1956. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Soluri: humosiosoluri. Rebra. ªaua Anieº-Galaþiul. Vf. Alexiu 1998. Substrat: diferit. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Vf. P = 950–1450 mm. Suprafeþe: mici (100 ha). ªtefan N. Clima: T = 0. Hodiºan 1968. Cãldarea Buhãiescu). Raclaru 1967. 2001. Buia et al. 2003–2005 (ined.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Sârbu I. Buhãiescu. Puzdra. Munþii Rodnei (Faþa vf. platouri. Popescu G. dintre care: Vaccinium uliginosum. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus.7– -0. Puºcaru-Soroceanu 1981. Mihãilescu S. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.HAB 1999: 36.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al.

triviale. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. Hypochoeris uniflora. PuºcaruSoroceanu et al. 1991. Thlaspi dacicum. Hieracium aurantiacum. grisebachii. Munþii Retezat. ovirensis. Buia et al. Achillea stricta. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Alchemilla obtuse. Leontodon croceus. Achillea distans. Munþii Piatra Craiului. Pietrele Albe (Vlãdeasa).: Seslerietum heuflerianae auct. Sanda et Popescu 1996. 1981. Festuca nigrescens. Anthoxantum odoratum. Resmeriþã 1965). Plantago atrata.). Potentilla ternata. însoriþi sau cu expoziþie nordicã.1956. Redactat: Simona Mihãilescu.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). Campanula abietina. 1950. 1962 Resmeriþã 1975. Agrostis rupestris. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Antennaria dioica. Specii caracteristice: Poa media. Colþii Trascãului. Luzula multiflora. Campanula serrata. Hypericum richeri ssp. Pedicularis verticillata.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Euphrasia minima. Vaccinium uliginosum. rom. Substrat: 147 . Munþii Ciucaº. Coldea et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Relief: stânci calcaroase. Munþii Rarãu. versanþi diferiþi. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. 1956 (Syn. commutatum.5– -2. 1956. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. 2001. Cerastium fontanum ssp. Specii endemice: Lychnis nivalis. Alchemilla flabellate. Alchemilla xanthochlora. Muntele Postãvarul. în etajele subalpin ºi alpin. Alte specii: Nardus stricta. Veronica officinalis.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. Munþii Godeanu. Muntele Hãºmaºu Mare.50C. Clima: T = 2. Literaturã selectivã: Csürös et al. Munþii Þarcu.2. Geum montanum.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL.3. Sanda 2002. Munþii Vâlcanului. Alchemilla glabra. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Cardaminopsis halleri ssp. Phleum alpinum ssp. Sanda et al. Munþii Fãgãraº. P = 1200–1450 mm. Coldea 1990. 1956.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. Suprafeþe: 1000-2000 ha. Leuchoris albida. Veronica alpine. Avenula versicolor. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. 1997. Cheile Râmeþului. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei).HAB 1999: 36. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. brâne. Viola declinata.

Speciile componente. Festuca amethystine. haynaldiana. Carex sempervirens. Saxifraga moschata. Poa violacea. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Soluri: rendzine. Valoare conservativã: mare. tomentosum.8–7). Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. Astragalus frigidus. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile.2. Galium anisophyllum. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. Carex sempervirens. alãturi de care. habitat endemic. cu o reacþie neutrã (pH = 6. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. în diferite masive muntoase. în majoritatea lor. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Festuca saxatilis. precum: Carex sempervirens. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. haynaldiana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. haynaldiana. Helianthemum alpestre. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. Structura: Habitat mezoterm-heliofil.3. Carex sempervirens. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. Festuca saxatilis. Euphrasia salisburgensis. Pe lângã cele douã specii codominante. Dryas octopetala. constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. Saxifraga marginata. un rol important. Alyssum repens. Sesleria rigida ssp. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. Centaurea pinnatifida. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. Helianthemum nummularium ssp. Primula 148 . cu deosebire cã. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Sesleria heufleriana. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei.

Alyssum repens. calcicolum. Carduus kerneri. Maloº 1977. Coldea 1984.3. Boºcaiu 1971. cu constanþã ridicatã. În condiþii de umiditate ridicatã. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. se întâlneºte pe versanþii estici. 1997. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. bogate în schelet. 2005 (ined. 1991.). Koeleria transsilvanica. alãturi de care. 2001. Munþii Cibin. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus.43 Stepped and garland grassland PAL. 1990.5. Geranium coerulatum. pe grohotiºuri fixate. Sausurea alpina. Suprafeþe: mari. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Dianthus tenuifolius. 1956 (Syn. Munþii Rodnei. Astragalus frigidus. Sanda et al. Masivul Ceahlãu. Bartschia alpina. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. umbrite. Valoare conservativã: mare. Specii endemice: Centaurea pinnatifida.2. Anthyllis alpestris. Relief: stânci calcaroase însorite. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. 1977. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Redactat: Simona Mihãilescu. 2004. Beldie 1967. Sanda et al. Sanda 2002. adeseori slab înþelenite. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Mihãilescu S. Substrat: calcaros.50C. Onobrychis transsilvanica. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Gergely 1967. Bromus riparius ssp. Fink 1977. În evoluþie. Cerastium arvense ssp. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. 1993. Puºcaru-Soroceanu et al. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 2001. Cerastium transsilvanicum.8–7. habitat endemic. Androsace chamaejasme.HAB 1999: 36. P = 1200–1450 mm. Soluri: soluri rankere. Cerastium transsilvanicum. barcensis. Thlaspi dacicum. în unele cazuri. cu umiditate crescutã. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. Mihãilescu S. Munþii Parâng. Munþii Fãgãraº. Csürös et al. 1981. 1960. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. 1956. Trollius europaeus. Muntele Hãºmaºu Mare. Dianthus tenuifolius. Munþii Ciucaº. Poa rehmanii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. baumgarteni. 1958).43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Muntele Gârbova. la altitudini mai mari. Centaurea kotschyana. Biscutella laevigata. Munþii Rarãu. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. extraaxilare. 149 . realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. În Bucegi. Coldea et al. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Csürös 1963. Munþii Vâlcanului. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. Munþii Piatra Craiului. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. Carex sempervirens. Linum perenne ssp. Dianthus spiculifolius. Clima: T = 2. cu pH = 5. Structura: Habitat mozaicat. prezintã o acoperire semnificativã.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. 1956. Hedysarum hedysaroides. de ordinul 1000–2000 ha.0– -1. carpatica. Carex sempervirens. Potentilla thuringiaca. Hedysarum hedysaroides. Calamintha alpina ssp. Paucã et al. dar mai ales în locuri depresionale. Munþii Þarcu. Muntele Postãvaru.

Relief: versanþi slab însoriþi. Vf. Carduus kerneri. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. Puºcaru-Soroceanu et al. Helianthemum nummularium ssp. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. Trisetum fuscum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica. 1956. 2001. 1991.3. superficiale. 1956) Coldea 1990 (Syn. cu pH = 6. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Potentilla thuringiaca. Primula elatior ssp. Dianthus spiculifolius. 1956). Alchemilla palmata.50C. extraaxilare. Paucã et al. Dihoru 1975. Carduus kerneri. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Muntele Cailor). reavãne. Anthemis carpatica ssp. Cerastium transsilvanicum.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. Sanda 2002. habitat endemic. Negoiescu. Alte specii importante: Festuca versicolor. Sanda et al. pyrethriformis. Coldea et al. Centaurea kotschyana. Sanda et al. Festuca amethystine. Dianthus tenuifolius. Redactat: Simona Mihãilescu. Beldie 1967. 1981. Koeleria transsilvanica. Sesleria rigida ssp. et al. Valoare conservativã: mare. 1997. Calamintha baumgarteni. calcicolum. pe mici suprafeþe. P = 1200–1450 mm. Sesleria rigida ssp. 2001. 1977. Festuca amethystina. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu.7–7. Soluri: rendzine. Raclaru 1967. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. tomentosum. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Centaurea pinnatifida.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Fink 1977. Vf. Specii caracteristice: Festuca carpatica. Todor et Culicã 1967. Puzdrele. Corongiºul Mare. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. Alyssum repens. Clima: T = 3. Poa rehmanii. Cerastium arvense ssp. Festuca flaccida. Piatra Rea. Alyssum repens. 1960. Coldea 1990. haynaldiana. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp.HAB 1999: 37. Thlaspi dacicum. Onobrychis transsilvanica. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. Festuca saxatilis. carpatica. Suprafeþe: restrânse (100 ha). Alte specii: Sesleria bielzii. Nechita et Mititelu 1996. Linum perenne ssp.5– -1. Popescu G.2.

R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Alte specii importante: Asperula capitata. Biscutella laevigata. Crepis jacquinii. grandiflorum. Minuartia verna.HAB 1999: 34. 151 . Seseli gracile. Biscutella laevigata. Piatra Cloºani. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Bupleurum diversifolium.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br.2. hungarica. 2001. Myosostis alpestris. Scrophularia heterophylla ssp. Primula veris ssp.HAB 1999: 36.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. ºi versanþi abrupþi. Linum perenne ssp. Valoare conservativã: habitat endemic. pentru alianþa Seslerion rigidae. 1997. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Helianthemum nummularium ssp. Aster alpinus. Munþii Cernei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Centaurea kotschyana. Athamantha turbith ssp. Astragalus frigidus. Alyssum repens. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34.-Bl. Beldie 1967.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. Polygonum viviparum. 2001. Ranunculus thora. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Sanda 2002. P = 800 mm. Specii endemice: Thymus comosus. 1913. Anemone narcissiflora. Bartsia alpina. Redactat: Simona Mihãilescu. Sausurea discolor. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2. Primula elatior ssp.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Sanda et al.3. Soluri: rendzine. Phyteuma orbiculare. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Substrat: conglomerat calcaros. Phyteuma orbiculare. Ranunculus oreophilus. 1991. Myosotis alpestris. Viola jooi. 1956. PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. columnae. Munþii Þarcu-Godeanu. Hedysarum hedysaroides. Valea Jiului). Clima: T = 8–1. Seseli rigidum. Hieracium villosum. cu humus de tip mull. Coldea 1991. 1997.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. Sesleria rigida. laciniata. extraaxilare. Ranunculus oreophilus. Erysimum witmannii. 1993. Thymus pulcherrimus. Carduus glaucus.50C. Maloº 1973. Coldea et al. Sanda 2002. Pedicularis verticillata. Coldea et al. carpatica. Galium anisophyllon. Centaurea pinnatifida. Dianthus petraeus. Coldea 1990. Draba lasiocarpa. Saxifraga marginata. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. Poa rehmanii. Specii caracteristice: Festuca xanthina. Carex sempervirens. Scabiosa lucida. Sanda et al. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. Kobresia myosuroides. Soldanella hungarica ssp. Specii caracteristice: Salix herbacea. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine. Climã: T = 0.3.: Salicetum retusae Buia et al. Resmeriþa 1982. Plantago gentianoides.HAB: 36. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. cu tulpinile chiar îngropate.-Bl. arealele fiind reduse. Coldea 1990. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. Ranunculus crenatus. Sedum alpestre. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. variate. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Buia et al 1964. Alexiu 1998. Luzula alpinopilosa. Primula minima. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. chionohigrofile. puþin evoluate. în etajul alpin. dar nu depãºesc 10 cm. disparilis. Minuartia sedoides. 1991. Cerastium cerastoides. Munþii Fãgãraº). Speciile însoþitoare sunt mai înalte. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Boºcaiu 1971. versanþi N ºi NE. în etajul alpin. S. Relief: crio-nival. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. Chrysanthemum alpinum. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . Sanda 2001.2. Gnaphalium supinum. Valoare conservativã: mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. 1981. Juncus trifidus.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. Soldanella pusilla. cu mult schelet ºi hidratare în exces.12211 Alpide (Salix retusa. Lophozia wentzelii. 1962. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. P = 1350–1450 mm. Carpatii Meridionali. et al. Specii endemice: Poa granitica ssp. Carex curvula. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Kiaeria starkei. 1997. Puºcaru-Soroceanu E. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Veronica alpina. puternic acide. Poa supina. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. în consolidarea terenului. Festuca supina. faþã de cormofite. 1956). iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. S. Roci: acide. Agrostis rupestris.3– -2. hungarica. Soluri: humosiosoluri. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. Suprafeþe: total < 10 ha.50C. 1956. 1926 (Syn. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii.

P = 1250–1400 mm. rar platou. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. În diferitele variante. Clima: T = 1. între pajiºti alpine. Festuca supina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. Viola alpina. Soluri: protorendzine cu mult schelet. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. Polygonum viviparum. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. dintre speciile de ierburi se asociazã. Structura: Fitocenozã pionierã. Saxifraga androsacea. Rhododendron myrtifolium. Saxifraga paniculata.3). Primula minima. Salix reticulata. Silene acaulis.subass. Armeria alpina. Pedicularis oederi. Relief: versanþi N. ca specii diferenþiale ºi dominante. slab acide sau alcaline (pH = 6.: Salix retusa.3. conglomerate. în alte habitate. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. Silene acaulis. bogate în humus.0– -2. chionofile. haynaldiana. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. acoperite îndelung cu zãpadã. Roci: calcare jurasice. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. Salix reticulata.50C. Saxifraga aizoides.2. Specii caracteristice + dif.7–7. superficiale. Primula minima. (< 10 ha). pante înclinate (45–850). Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. Staþiuni: Altitudine 1800–2400. sau NV. fie Sesleria rigida ssp. Saxifraga 153 .

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. pseudotaraxacii. Leontodon montanus ssp. 1926. Puºcaru et al. Alte specii importante: Soldanella pusilla. 1956. haynaldiana. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi. 1981. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. 1926 (dupã Puºcaru. Puºcaru-Soroceanu et al. Draba fladnitzensis. Lloydia serotina. Rhododendron myrtifolium. Polygonum viviparum.1956 (Syn. Polygonum viviparum. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. Pedicularis verticillata. Beldie 1967. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. Resmeriþã 1976.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. Achillea schurii. Saxifraga aizoides. Sesleria rigida ssp. haynaldiana. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Anemone narcissiflora. Dianthus gelidus. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. oligoterme. Salicetum retuso-reticulatae Br. Poa molinerii ssp.-Bl. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. Primula minima. de regulã. Poa molinerii ssp. mozaicat distribuite între pajiºti. Alte specii importante: Salix reticulata. Festuca supina. mult timp înzãpezite. superficiale. calcifile. Schneider-Binder et Voik 1979.-Bl. Voik 1979. Primula minima. vânt puternic. Poa molinerii ssp. Carex sempervirens. Polygonum viviparum. Sedum alpestre. Staþiuni: Altitudine 1700–2200. glacialis.6–7) sau slab acidã. chionofile. expoziþie mai ales nordicã. Achillea schurii. Pedicularis verticillata.2. Saxifraga androsacea. Armeria alpina. Ranunculus oreophilus. Soluri: de tip rendzinic. Carpaþii Meridionali. cu reacþie neutrã (6. Bartsia alpina. Achillea schurii. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). Salix herbacea. 154 . Cerastium transsilvanicum. Specii endemice: Achillea schurii. P = 1250–1400 mm. Csürös 1957. conglomerate. Roci: calcaroase. frecvent.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. în etajul subalpin ºi alpin. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. Dryas octopetala. Climã: T = 1. Saxifraga oppositifolia.1969). Saxifraga oppositifolia.00C. Saxifraga paniculata. Luzula alpinopilosa. Stratificarea este foarte redusã.491 High montane Dryas mats PAL. Saxifraga aizoides. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. Sesleria rigida ssp. 10–15 cm înãlþime.3. Dryadetum octopetalae Br. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984).49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. Saxifraga androsacea.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. glacialis. Saxifraga aizoides. Bartsia alpina. Ierburile se înalþã. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Anemone narcissiflora. total < 10 ha.HAB: 31. bogate în humus. neutrofile. Sesleria coerulans. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii caracteristice: Dryas octopetala.5–0. Literaturã selectivã: Beldie 1967. glacialis. Lloydia serotina. pseudotaraxacii. Specii endemice: Achillea schurii. Leontodon montanus ssp. Ranunculus oreophilus.

1978. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sanda et al. 155 . Boºcaiu 1971. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare. Schneider-Binder et Voik 1979. Coldea 1990. Literaturã selectivã: Voik 1976. 1977. cuprinzând specii endemice ºi rare. Mihãilescu 2001. Nechita 2000.2.3. Pãun et Popescu G. Beldie 1967. 1991.

Saxifraga carpathica. Soluri: litosoluri organice. acoperire prelungitã cu zãpadã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. Avenula versicolor. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 156 . Poa granitica ssp. P = 1350–1450 mm.5– -2. Campanula alpina. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. mozaicate.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. Rhodiola rosea. Anthemis carpatica. Oreochloa disticha.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. Viola alpina. 1997. Primula minima. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Coldea 1985. poliþe la baza stâncilor. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Primula minima. Carex atrata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. cu conþinut organic redus. Soldanella hungarica ssp. total < 10 ha.2. Avenula versicolor. Luzula alpinopilosa. expoziþii umbrite. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin. Clima: T = 0. mai abundente fiind Polytrichum alpinum.3. disparilis. Relief: terenuri plane. vegetal are o acoperire mare. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Rhitidiadelphus triquetrus. oligoterme. Saxifraga pedemontana ssp. disparilis ºi Silene nivalis. Doronicum clusii. hungarica.00C. Roci: calcare. Carex atrata. hungarica sunt endemice în Carpaþi.HAB: 36. Festuca supina. Veronica baumgartenii.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Silene nivalis. Rhodiola rosea. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. Soldanella hungarica ssp. Valoare conservativã: foarte mare. Saxifraga aizoides. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Specii caracteristice + dif. Dryas octopetala. hungarica. Viola alpina. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. protorendzine. 1991. Festuca supina. Veronica baumgartenii. Salix herbacea. Polygonum viviparum. Polygonum viviparum. calcifile. Silene nivalis.12 Calcareous snow-patch communities PAL.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn.subass. cymosa. cu aciditate slabã. habitat endemic în Carpaþii Orientali. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp. Oreochloa disticha. chionofile. Campanula alpina.12 Calcareous snow-patch communities PAL. cuprinzând ºi alte specii endemice. 1919). kitaibeliana).

Saxifraga oppositifolia. Bartsia alpina. Soldanella pusilla.subass. Þarcu. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. Sunt prezente. P = 1350–1400 mm. Voik 1976. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Soluri: rendzine. Sesleria rigida ssp.0– -1. Ranunculus oreophilus. Carex atrata. Myosotis alpestris. Ranunculus oreophilus. Silene acaulis. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. Coldea 1993. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. poliþe cu orientare N. calcifil. cu humus mult. cu zãpadã persistentã. cu o dominanþã mai bunã.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Roci: calcare masive. habitat endemic. Myosotis alpestris. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. Carex atrata ºi Dryas octopetala. Lloydia serotina. chionofil. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. brâne. grego-calcare cretacice. protorendzine. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Saxifraga aizoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. circumpolare. Anemone narcissiflora. dar puþin reprezentatã cantitativ. 157 . Soldanella hungarica. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Godeanu). Soldanella pusilla este caracteristicã. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.3. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). Polygonum viviparum. care realizeazã o acoperire de 30–65%. Relief: terenuri plane. regim hidric excedentar. Dryas octopetala. Bartsia alpina.70C. cu caracter oligoterm. Primula minima. provenind în special din topirea zãpezii. kitaibeliana). Polygonum viviparum. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Silene acaulis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. kitaibeliana). Fãgãraº. Rhodiola rosea. 10 luni pe an. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Salix kitaibeliana. Veronica alpina. rãspândite în mozaic printre pajiºti. haynaldiana. Salix herbacea. Luzula alpinopilosa. NV. Rhodiola rosea.2. Oreochloa disticha. Clima: T = 1. Oreochloa disticha. Primula minima. total < 10 ha. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice + dif.

Coldea et al. Soluri: rendzine. Doronicum austriacum. Senecio nemorensis. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. litosol. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum. foliosoluri bogate în nitraþi. Boºcaiu 1971.3. Geranium sylvaticum. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Senecio subalpinus. Sanda 2002.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Leucanthemum waldsteinii. Suprafeþe: restrânse. Clima: T = 2.0– -1. Buhãescu).5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Carduus personata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. Coldea 1990.5. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. 2001. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. de ordinul a 10– 50 ha. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. Stellaria nemorum.Pãpuºa. Veratrum album. Chrysosplenium oppositifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. P = 1325–1450 mm.2. Heracleum sphondylium ssp. Athyrium distentifolium. Myosotis sylvatica. 1997. Saxifraga heucherifolia.HAB 1999: 37. Achillea distans. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Rumex alpestris. transsilvanicum.3. Literaturã selectivã: Borza A. Substrat: acid. Phleum alpinum.50C. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . Saxifraga heucherifolia. Alexiu 1998.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). Pulmonaria filarszkyana. în etajele subalpin ºi alpin. Valoare conservativã: redusã. ºi Adenostiletalia alliariae. Munþii Þarcu-Godeanu. 1934. Milium effusum. Munþii Retezat. Chaerophyllum hirsutum. Viola biflora. 1991.

Clima: T = 5.4– -1.2. Stratul ierbos este dominant. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat.3. Poa delyii. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Munþii Godeanu. etajele subalpin ºi alpin. Substrat: diferit. Heracleum sphondylium ssp. transsilvanicum.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Valea Zârnei–Valea Drãganului. Carpaþii Occidentali: Semenic. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Achillea distans.HAB 1999: 37. de ordinul a 100– 200 ha. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. P = 950–1450 mm. Soluri: coluviale umede. jgheaburi ºi hornuri umbrite. Stratul muºchilor este redus.00C. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br. menþionãm: Polytrichum commune. uneori la marginea pâraielor. 1950 din Alpi. numãrul de specii fiind mic. menþionãm: Alnus viridis. Suprafeþe: restrânse. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 . Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Phyteuma vagneri. Valea Sebeºului.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. în regiunea montanã.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). Structura: Stratul arbustiv este redus. Munþii Þarcu. Relief: vãi abrupte.-Bl. Salix silesiaca. care definesc aceste grupãri regionale. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.

Alte specii: Adenostyles alliariae. Suprafeþe: restrânse. Soluri: rendzine superficiale. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Coldea 1990. Aconitum tauricum. 1979. Aconitum toxicum.4–0. Athyrium distentifolium. grisebachii. de ordinul a 10– 100 ha. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Senecio nemorensis. Ranunculus platanifolius. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Raþiu et Gergely 1969. Heracleum sphondylium ssp. Doronicum austriacum. Pulmonaria filarszkyana. Sanda et al. Leucanthemum waldsteinii. 1991. Carduus personata. Valoare conservativã: redusã. Relief: vãi abrupte. Milium effusum. Munþii Godeanu. Alte specii importante: Aconitum tauricum. Polygonatum verticillatum. Stellaria nemorum.00C. 160 . Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Cirsium waldsteinii. Myosotis sylvatica.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. rom. Munþii Þarcu. Senecio nemorensis. Athyrium distentifolium. Boºcaiu 1971. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Achillea distans. Sanda 2002. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Substrat: diferit.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. Rumex alpestris. Saxifraga heucherifolia. Myosotis sylvatica. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. et Walas 1949 (Syn. Ranunculus platanifolius.). Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. Valeriana sambucifolia.3.2. Chaerophyllum hirsutum. Rumex alpestris. Cicerbita alpina. Literaturã selectivã: Borza 1946. Veratrum album. Clima: T = 5. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. transsilvanicum. Milium effusum. Doronicum austriacum. Valea Sebeºului. Festuca picta. Veratrum album. Raþiu et al. Saxifraga heucherifolia. Leucanthemum waldsteinii. 2001. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. P = 900–1425 mm. Geranium sylvaticum. Campanula abietina. Doronicum austriacum. Coldea et al. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Hypericum richeri ssp. Cirsium waldsteinii. Hypericum richeri ssp. scheletopietroase coluvionate cu humus. Calamagrostis villosa. Salix silesiaca. Mihãilescu S. Cicerbita alpina.HAB 1999: 37. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). Aconitum toxicum. Carpaþii Occidentali: Semenic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. Campanula abietina. 1997. Pulmonaria filarszkyana. Achillea distans. 2005 (ined. Tozzia alpina. Cirsium waldsteinii. 1959. grisebachii. Viola biflora. 1983. apennina.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Stellaria nemorum. Festuca pratensis ssp.). Carduus personata. Structura: Stratul arbustiv este redus. menþionãm: Alnus viridis. Viola biflora.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Geranium sylvaticum. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Myosotis sylvatica. Redactat: Simona Mihãilescu. Huml et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. transsilvanicum.

Munþii Parâng. P = 980–1425 mm. 1964. 2001. Coldea et al. 1997. Sanda 2002. Coldea 1990. Suprafeþe: mari. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Zanoschi 1974. 1944). 1991. Rumex alpinus. Literaturã selectivã: Borza 1959. Buia et al. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Boºcaiu 1971.5–0. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. 1998. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Fink 1977. Alexiu 1996. Pãun et Popescu G. Redactat: Simona Mihãilescu. Csürös et al. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Veratrum album ssp. Raþiu et Gergely I.HAB 1999: 37. dintre care amintim: Uritica dioica. Rumex obtusifolia. Clima: T = 4. 1997. Lamium maculatum. de ordinul a 1000– 5000 ha. Poa trivialis. Chenopodium bonushenricus. Munþii Ceahlãu. Plantago major. 1969. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Pascal et Mititelu 1971. Relief: 161 . unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. Valea Zârnei. Galeopsis tetrahit. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. terenuri plate. Poa supina. Alte specii importante: Poa supina. Valea Olteþului. 1981. Munþii Iezer-Pãpuºa. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. Munþii Fãgãraº.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Raþiu et Gergely 1969. Todor et Culicã 1967.00C. 1975. 1981. Todor et Culicã 1967) corr. Muntele Gârbova.3. 2001. Silene alba. lobelianum. Defileul Mureºului. Vicol et al. Substrat: diferit.-Bl. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. 1991. în general nitrofile. PuºcaruSoroceanu et al. Coldea (1986) 1990 (Syn. Sanda 2002. Carduus personata. Cherophyllum hirsutum.2. 1919 em. Munþii Retezat. Soluri: bogate în nitraþi. Puºcaru-Soroceanu et al. Chenopodietum subalpinum Br. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. 1971. Geranium phaeum. 1977. Achillea distans. Oltean et Dihoru 1986. Geum urbanum.. rom. Capsella bursapastoris. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Muntele Siriu. Glechoma hederacea. Bistriþa Aurie. Coldea et al. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1990. Beldie 1967. 2001.88 Alpine dock communities PAL. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. Oroian S. Poa annua.: Rumicetum alpini auct. 1962.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Dihoru 1975. Sanda et al. Sanda et al. 1956. Senecio rupestris. Sãmãrghiþan M. Valea Gurghiului.

Dihoru (1975). Literaturã selectivã: Grigore 1968. Chenopodium bonus-henricus.2. Malva neglecta.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. douã variante. Geranium pusillum. Stellaria media. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Staþiuni: tãieturi de pãdure. Redactat: Simona Mihãilescu. Cuscuta europaea. iar antropogen. în multe masive).HAB 1999: 37. pe terenurile de lângã sate.: Rumicetum obtusifolii auct. Veronica chamaedrys. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al. un grup mare de specii nitrofile.HAB 1999: 37. 1965). stâni.88 Alpine dock communities PAL. TimiºBega. Scrophularia scopolii. Substrat: diferit. rom. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Cirsium oleraceum.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. 2001. Capsella bursa-pastoris. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. Senecio nemorensis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila). unde se acumuleazã material organic. Alte specii importante: Urtica dioica. subalpinus. Plantago major. Muntele Siriu.: Petasitetum glabrati Morariu 1943).88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Carduus personata. Relief: vãi. Kulcz. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. 1926 (Syn. în general. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Taraxacum officinale. în etajul montan. Valoare conservativã: redusã. Clima: T = 4..50 C. Stellaria nemorum. Geum urbanum. P = 950–1200 mm. Poa supina. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor.3. Geranium robertianum. et Pawl. Se diferenþiazã dupã G. Trifolium repens. subalpinus. Cirsium boujartii. Altitudine: 950–1450 m. terenuri plane. Sanda 2002. Carduus acanthoides. Poa trivialis. Coldea 1985. La alcãtuirea asociaþiei participã. 162 . în lungul vãilor. Polygonum aviculare. Sanda et al. unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. Dihoru 1975.7–3. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. 1991.

Cheile Tiºiþei. Heracleum sphondylium. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic. Harghita Bãi. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. Achillea distans. Glechoma hederacea. Valea Iadului. Literaturã selectivã: Nyárády A. Aegopodium podagraria. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Munþii Ceahlãu.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. Petasitetum albae Dihoru 1975.8–4. Valea Feneºului. Muntele Siriu. rom.10C. în etajul montan. Relief: vãi. 2001. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. Altitudine: 550–1100 m. 1991. Muntele Siriu. în etajul fãgetelor. Valea Gurghiului. Poa trivialis. Valoare conservativã: redusã. Coldea 1990. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Urtica dioica.8144 Carpathian butterbur communities. 37. Dihoru 1975. Coldea et al. Silene dioica. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Munþii Harghita (Pârâul). Cruciata laevipes. Valea Chirui. 1997. Substrat: diferit. Staþiuni: semiumbrite. Munþii Piatra Craiului. Rumex obtusifolius. Senecio subalpinus. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Rumex alpinus. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum.: Petasitetum hybridi auct. Eupatorium cannabinum. Petasites albus. Lamium maculatum. în etajul montan mijlociu. ªtefan et al. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Defileul Mureºului. Muntele Postãvaru. Redactat: Simona Mihãilescu. Stâna de Vale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Bistriþa Aurie. Sanda et al. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967.. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. P = 800–1100 mm. de-a lungul pâraielor. Chaerophyllum hirsutum. Bistriþa Aurie. rom. Munþii Rodnei. Valea Oltului. Relief: vãi intramontane.50C. Sanda 2002. Suprafeþe: mari. Carduus personata.0–5. (1968) 1969. Clima: T = 5. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Valea Sebiºelului. Anthriscus sylvestris. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol. Cabana Mãdãraº. Geranium robertianum. Alte specii importante: Petasites hybridus. Geranium phaeum. Pãdurea Hoghiz.3. Clima: T = 7. Munþii Baraolt. Galium aparine. Bazinul Bistriþei. Substrat: 163 . Munþii Iezer-Pãpuºa. Valea Mraconiei.. Geum urbanum.3. Defileul Criºului Repede. P = 900–1200 mm. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei).HAB 1999: 37. 1997. Telekia speciosa. Bazinul Tazlãului. de ordinul a 1000 ha. Mohoº.2. Pascal et Mititelu 1971.

Popescu G. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Silene heuffelii. Coldea et al. Impatiens noli-tangere. 1973. Heracleum sphondylium. Redactat: Simona Mihãilescu. 1966. Anthriscus nitida. 1991. Achillea distans. Lamium maculatum. Alexiu 1996. Soluri: rendzine. iar pe Valea Crãpãtura. care formeazã pâlcuri constante.2. Danciu 1973. Orobanche fava. Eupatorium cannabinum. transsilvanicum. Campanula rapunculoides. Dihoru 1975. 2001. 1965. Caltha laeta. Silene alba. Carduus personata. Symphytum officinale. Alliaria petiolata. Myosotis scorpioides. Fink F. Poa trivialis. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Cruciata laevipes. 2001. Impatiens noli-tangere. Rumex obtusifoius. 1966. Coldea 1990. Filipendula ulmaria. Zanoschi V. Sãmãrghiþan M. Cirsium oleraceum. Chaerophyllum aromaticum. Sanda et al. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Chaerophyllum cicutaria. Glechoma hederacea. Petasites hybridus. menþionãm: Cardamine amara. Silene dioica. Alte specii importante: Aruncus dioicus. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. 1973. Mycelis muralis. 1981.3. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Petasites albus. Chaeropyllum hirsutum. Dihoru et al. Chelidonium majus. Anthriscus sylvestris. Hypericum acutum. Pop I. Scirpus sylvaticus. 1968. Raþiu et al. Equisetum maximum. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Rubus caesius. Literaturã selectivã: Raþiu I. 1998. Petasites albus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Scrophularia alata. Aegopodium podagraria. Raþiu et Gergely 1976. Geum urbanum. Valoare conservativã: redusã. Sanda 2002. 1984. În Siriu. Aconitum toxicum. 1977. 1983. Petasites hybridus. 1996. Carduus crispus. Resmeriþã et Raþiu I. Stellaria nemorum. et al. Geranium robertianum. soluri coluvionate ºi bogate în humus. Heracleum sphondylium ssp. Galium aparine. Pascal et Mititelu 1971. Beldie 1967. Geranium phaeum. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Chaerophyllum hirsutum. 1974. Oroian S. Hodiºan I. Urica dioica. 1974. 1997. Cirsium oleraceum. 1997a. Galeopsis tetrahit. Pulmoraria rubra.

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora.7 Humid tall fringes CORINE: 37. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Scirpus sylvaticus. Popescu. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Filipendula ulmaria. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. Myosotis scorpioides. Polemonium caeruleum. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Valoare conservativã: redusã. Specii rare: Ligularia sibirica. Cirsium oleraceum. Angelica sylvestris. Relief: versanþii vãilor. Cirsium rivularis.3. Equisetum palustre. Drãgulescu 1995. R. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã. Crepis paludosa. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Stancu 2001.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. bogate în substanþe nutritive. P = 650–800 mm.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris.2. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . Lychnis flos-cuculi. Scirpus sylvaticus. dintre care semnalãm: Caltha laeta. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%).5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. Coldea 1995-1996. Sanda. Juncus articulatus. Soluri: aluviale. Tx. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Geranium palustre. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Trolius europaeus. Angelica sylvestris. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. Cirsium oleraceum. Crepis paludosa. Mentha longifolia. Clima: T = 8–70C. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum.HAB: 37. Ranunculus acris. Schwich 1944. Geranium palustre. repens. Redactat: A. Alte specii importante: Angelica archangelica. Popescu. pseudo-gleice. 1937. Aceste plante realizeazã etajul superior. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte.

palustris. Sanda. reavãne ºi umede. Bârcã 1971 Redactat: A. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Popescu.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. 166 . Trifolium fragiferum. Carex hirta.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. Medicago lupulina.31 Purple moograss meadows PAL. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. Popescu. P. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. Clima: T = 9–70C. Poiana Rusacã. Braºov). Agrostis canina. afânate. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. effusus. Stachys officinalis. Stancu 2001. Rumex crispus. Rãspândire: Banat (Caransebeº). Juncus articulatus. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. Juncetum effusi Soó (1931) 1949.HAB: 37. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Festuca arundinacea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus.3.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. Literaturã selectivã: Pop et al. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Oenanthe silaifolia. Agrostis stolonifera. Gratiola officinale. Potentilla reptans.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Lysimachia nummularia. Roci: depozite aluviale. Fãgãraº. sardous. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Lotus corniculatus. J. Transilvania (Haþeg. Carex hirta. Alopecurus pratensis. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. cu acumulãri de material organic. Pe terenurile din jurul izvoarelor. 1953. unde solul este permanent umed. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. Bazinul Giurgeului. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Taraxacum officinale. Valoare conservativã: redusã. 1942. Agrostis canina. Prunella vulgaris. J. Agrostetum caninae Harg. Todor. Moldova. Ranunculus repens. J. effusus. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. Symphytum officinale. 2002.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951.HAB: 37. Alopecurus pratensis. R. Lythrum salicaria. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. Mentha longifolia. Alopecurus geniculatus. iar în jurul izvoarelor. dominate de Juncus inflexus ºi J. Poa trivialis. Soluri: aluviale.2. Gratiola officinale. Galium palustre. unde bãlteºte apa permanent. Ranunculus acris. gleice sau pseudogleice. Alte specii importante: Medicago lupulina. Structura: Fitocenozele. Gergely. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. Lolium perenne. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Carex vulpina. effusus. P = 650–750 mm. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Potentilla reptans.

plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime.3. Trolius europaeus. Cirsium rivulare. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. Dianthus superbus. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. Harghita). Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. P = 700–850 mm. Angelica sylvestris. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces. Botoºani) ºi Vad (jud.2. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. cu expoziþii variate. Lychnis flos-cuculi. Juncus conglomeratus. Clima: T = 9–80C. Roci: depozite lutoargiloase. cu pante foarte uºor înclinate. Soluri: brune luvice. Carex ova- 167 . brun acide de pantã. jud. LoznaDersca (jud. Serratula tinctoria. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. Braºov). Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. în numãr mare. Relief: depresiuni. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha.

euxina. la Letea. A. Carex pallescens. Valoare conservativã: moderatã. 168 . peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Solidago virgaurea. Lychnis flos-cuculi. P = 700–800 mm. Gentiana pneumonanthe. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Parnassia palustris. Galium boreale.3. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Transilvania (Depresiunea Vad). Potentilla erecta. Serratula tinctoria. Peucedanum rochelianum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Succisa pratensis. Alte specii importante: Luzula campestris. stolonifera. Specii caracteristice: Molinia coerulea. Stachys officinalis. Redactat: A. Nardus stricta. Danthonia decumbens. Carex ovalis. Gladiolus imbricatus. Peucedanum rochelianum. Popescu. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL.HAB*: 37. Agrostis stolonifera. Hypochoeris radicata. Vicia biennis. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Agrostis capillaris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Raþiu. Juncus conglomeratus. Achillea ptarmica. Literaturã selectivã: Buia 1963. Negrean 1976. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Elékes 1989. Molinia coerulea. În Delta Dunãrii. Festuca rubra. Popescu. Serratula tinctoria. Juncus conglomeratus. Juncus inflexus. Lathyrus pratensis. C.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Raþiu 1980. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Mititelu. Gergely. Stachys officinalis. Substrat acid. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Deschampsia caespitosa. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta.2. Dihoru. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Cirsium alatum.HAB-36 pentru habitatul descris. Juncus articulatus. Lathyrus pratensis. Ranunculus flammula. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Campanula patula. Juncus artatus.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. Soluri: luvosoluri gleice.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Juncus glaucus. ultima fiind specie rarã în flora României. Stachys officinalis. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Valoare conservativã: moderatã. Galium uliginosum. Molinia caerulea ssp. Clima: T = 8–70C. Gergely. Holoschoenus vulgaris. Rhinanthus glaber. Redactat: A. diferenþialã localã. Cirsium rivulare. Succisia pratensis. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Parnassia palustris. Moldovan 1977. Lysimachia nummularia. Stellaria graminea. Gentiana pneumonathe. ovalis. Lysimachia vulgaris.

Lathyrus pratensis. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . Trifolium pratense. Popescu. Cirsium canum. Rãspândire: Transilvania. Juncus conglomeratus.3. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Carum carvi. Clima: T = 8–6. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Taraxacum officinale. Redactat: A. Festuca pratensis. Valoare conservativã: redusã. repens. Ranunculus acris. bine dezvoltat. Alopecurus pratensis. Stancu 2001.HAB: 37. Juncus inflexus. Roci: depuneri aluviale. glei. P. Stratul inferior. Dactylis glomerata. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Alopecurus pratensis. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. în rest suprafeþe mici.50C. Lathyrus pratensis. Briza media. Festuca pratensis. Luzula campestris. Cynosurus cristatus. palustris. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. P = 700–800 mm. Rhinanthus angustifolius. Sanda. Myosotis scorpioides. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. J. Soluri: gleiosoluri. iar în Oltenia. Muntenia ºi Moldova. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. numai în zona colinarã. Literaturã selectivã: Pop 2002. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa.2. Briza media. Agrostis stolonifera. T. conglomeratus. Agrostis stolonifera. Stellaria graminea. Popescu. Alãturi de specia dominantã. Holcus lanatus. Alte specii importante: Phleum pratense. Trifolium pratense.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. Juncus conglomeratus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Equisetum palustre. soluri aluviale.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Trifolium hybridum. cu exces de umiditate. Poa trivialis.

Moldova. Agrostis capillaris. Ranunculus acris. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Trifolium dubium. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora. et Westhoff 1940) Schwik. Siss. Soluri: aluviale. Muntenia. J. Filipendula ulmaria.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Juncus bufonius. gleice ºi pseudogleice. Clima: T = 7. din Transilvania. Clima: T = 10. Ranunculus repens. Sanda. Lolium perenne. care atinge 1. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995.5–7. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. P = 700–950 mm. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Barabaº 1997. Centaurium erythrea. Poa pratensis.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont. Alte specii importante: Juncus inflexus. Moldova. Roci: silicioase. Roci: depozite luto-argiloase. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. P = 600–800 mm. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Soluri: luvosoluri slab gleizate. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Valeriana officinalis. Rumex crispus. în amestec cu: Lythrum salicaria. Festuca pratensis. Suprafeþe: cca 25–30 ha. Etajul inferior este 170 .414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Carex ovalis. Prunella vulgaris. bufonius. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Valoare conservativã: redusã. Koch 1926.HAB: 37.5–6. Plantago major. Juncus inflexus.HAB: 37. Popescu. Sagina procumbens. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Redactat: A. Taraxacum officinale. Potentilla anserina. Plantago media. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. 1973. Aceasta realizeazã etajul superior. Taraxacum officinale. Centaurium erythraea. Rumex crispus. Plantago major. 1944. Trifolium repens. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare.5–2 m.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Bellis perennis. Veronica serpyllifolia. Rãspândire: Locuri umede. Telekia speciosa. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. Epilobium parviflorum. este o plantã de talie mare.00C. uneori slab sãrãturate. Popescu. Chaerophyllum hirsutum. Alopecurus aequalis. Juncus bufonius. Muntenia. Holcus lanatus.3. Potentilla anserina.50C. Trifolium repens.

Valoare conservativã: redusã. Cãzãceanu. Popescu. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Muntenia. Barabaº 1997. Agropyron (Elymus) repens. Geranium palustre. Equisetum palustre. Trifolium fragiferum. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Trifolium fragiferum. repens. Caltha palustris. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Rorippa austriaca. Banat. Vrancea). Agrostis stolonifera. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. Suceava. Soluri: aluviosoluri.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. realizând pajiºtile de luncã. Festuca pratensis. Galega officinalis. Valoare conservativã: redusã. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Literaturã selectivã: Buia. Safta. Redactat: A. Lysimachia vulgaris. Valea Tiºiþei – jud. Barabaº 1997. Pãun. Specii rare: Cypripendium calceolus. Popescu. Rorippa sylvestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. Geranium palustre. Ranunculus repens. Eleocharis palustris. Festuca pratensis. cum sunt: Mentha longifolia. Equisetum palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. Rãvãruþ. Lychnis flos-cuculi. 171 . Drãgulescu 1995. Clima: T = 9–7. Popescu. Turenschi 1956. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Chaerophylum hirsutum. Trifolium repens. Alte specii importante: Crisium canum. Moldova. Lolium perenne. Daucus carota. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. Sanda. toate fiind specii de talie mijlocie. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. 1984.2. Dobrogea. Scirpus sylvaticus. oleraceum. Lysimachia nummularia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde.50C. Oltenia. Poa trivialis. Redactat: A. C. Popescu. Myosotis scorpioides.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Agrostis stolonifera. Potentilla reptans. Ranunculus acris. Poa pratensis. realizând etajul superior al fitocenozelor. Telekia speciosa. ªtefan. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Suprafeþe: În zonele joase. P = 550– 700 mm. ocupã suprafeþe de sute de ha. Chifu. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Crepis paludosa. Impatiens noli-tangere. Deschampsia caespitosa. cu valoare furajerã ridicatã. Pop 1960. Sanda. specii care indicã degradarea pajiºtilor.3. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. Scirpus sylvaticus. Rorippa sylvestris. gleiosoluri. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Structura: Specia caracteristicã. Alopecurus pratensis.HAB: 37. T. Lotus corniculatus. Potentilla reptans. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. Telekia speciosa. Chaerophyllum hirsutum. Mititelu 1971. Popescu et al. Alte specii importante: Poa trivialis. Agrostis stolonifera.

Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. luturi. Dobrogea. în total circa 300–400 ha.2. dintre care 172 . fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. P = 550–700 mm. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. pante foarte slab înclinate. tot timpul anului. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. Moldova. et Turenschi 1956. gleiosoluri. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. Muntenia. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37. terasele râurilor din câmpie.5–80C. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm.. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933.HAB: 37. Soluri: eutricambosoluri.3. Banat. Oltenia.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. nisipuri. Clima: T = 9. Roci: depozite aluviale.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. Cãzac. humico-gleice. pe islazuri. uºoare. Relief: teren plan.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv.

Juncus effusus. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Trifolium pratense. Poa pratensis. R. Dactylis glomerata. Leucanthemum vulgare. Alopecurus pratensis. Briza media.2. Agrostis capillaris.3. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Agrostis stolonifera. Alte specii importante: Poa palustris. Sanda. Nedelcu 1984. Juncus effusus. Agropyron repens. Galium palustre. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Taraxacum officinale. Alopecurus pratensis. Holcus lanatus. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Redactat: A. Festuca pratensis. Stellaria graminea. Trifolium repens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. Lysimachia nummularia. Specii caracteristice: Festuca pratensis. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Festuca pratensis. Popescu. Turenschi 1966. Galium palustre. Potentilla reptans. Carex hirta. acris. 173 . Doltu. Ranunculus repens. Popescu.

Leucanthemum vulgaris. Poa pratensis. Anthyllis vulneraria. Polygonum bistorta. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38.HAB: 38. Cerastium holosteoides. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. Silene vulgaris. 1963. Trifolium campestre. neutre pânã la slab acide. Sanda.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Toate acestea sunt prezente 174 .6. Redactat: A. PuºcaruSoroceanu et al. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. non Knapp 1951). Clima: T = 7–60C. Hypochaeris uniflora. Campanula glomerata. P = 700–800 mm. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. T. Trifolium pratensis. cu o acoperire de 80–95%. Roci: ºisturi. Dactylis glomerata. conglomerate. Luzula campestris. Knautia arvensis. Arrhenatherum elatius.3. Valoare conservativã: redusã. Anthoxanthum odoratum. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. Soluri: eutricambosoluri. Onobrychis viciifolia. Cerastium holosteoides. Leontodon autumnalis. Leucanthemum vulgare. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907. Holcus lanatus.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. Gymnadenia conopsea. Daucus carota. Popescu 1991. Popescu. montanum. rom. Carum carvi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Lotus corniculatus. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. Suprafeþe: Aproximativ 10. Dianthus carthusianorum. Festuca pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2.000 ha.3. Rumex acetosa. Phleum montanum.25 Continental meadows CORINE: 38. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Cynosurus cristatus.2. Cerastium holosteoides. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Onobrychis viciifolia. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Briza media.3 Montan hay meadows PAL. Alte specii importante: Agrostis capillaris. Festuca pratensis. Achillea millefolium.000–12. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. Lotus corniculatus.

Popescu. Rumex acetosella. Cerastium holosteoides. Doniþã et al. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi. Soluri: brune luvice. Campanula patula. P = 700–800 mm. Poa pratensis. Depresiunea Dornelor. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Roci: silicioase.2. Lotus corniculatus. ex Scherrer 1925. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. Festuca pratensis. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris. Clima: T = 8–6.50C. Redactat: A.HAB: 38. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Agrostis stolonifera. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Onobrychis viciifolia. pietriºuri.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. Trifolium pratense.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha.50C. P = 600–800 mm. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Leucanthe- 175 .3. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Relief: versanþi slab înclinaþi. Soluri: districambosoluri. este format din plante de talie mai micã. Stancu 2001. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Clima: T = 9–6. Salvia nemorosa. fertile. luvosoluri. Onobrychis viciifolia. Lolium perenne. Sanda.-Bl. Anthoxanthum odoratum.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Popescu. Suprafeþe: 15. Alte specii importante: Trifolium pratense.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Podiºul Mehedinþi. Phleum pratense. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. 1992. rata. expoziþii sudice. Leontodon autumnalis.000 ha.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. Podiºul Transilvaniei. estice. Trisetum flavescens. Obcinele Moldovei. Trifolium repens. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. Dactylis glomerata.HAB: 38. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. moderate în humus. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). Festuca rubra. Lotus corniculatus. brun-montane slab acid. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Alopecurus pratense. Cel de al doilea etaj. expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Campanula patula.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Hypochoeris radicata. Cynosurus cristatus. 176 . Anthoxanthum odoratum. Lotus corniculatus. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Knautia arvensis. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. 1973. Lolium perenne. Piminella saxifraga. Subcarpaþii Moldavi. Hodiºan 1968. Leucanthemum vulgare. 1978. Luzula campestris. Valoare conservativã: moderatã. Dactylis glomerata.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Pimpinella saxifraga. districambosoluri. Trisetum flavescens. Cerastium fontanum. Anthoxanthum odoratum. Popescu. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Agrostis capillaris. Anthoxanthim odoratum. Carex pallescens. Linum catharticum. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Rhinanthus minor.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Trifolium pratense. Chifu et al. Filipendula vulgaris. Pimpimella saxifraga. T. Campanula patula. aluviosoluri. Polygala vulgaris. Redactat: A. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Trifolium repens. Popescu. Luzula campestris. platouri. Cerastium holosteoides. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Carex ovalis. Cynosurus cristatus. Lotus corniculatus. Briza media. Medicago lupulina. Redactat: A. Suprafeþe: 500–600 ha. Cynosurus cristatus. Knautia arvensis. Mititelu et al. Specii caracteristice: Festuca rubra. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Anthoxanthum odoratum. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. Achillea millefolium. 1972. Valoare conservativã: redusã.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933.HAB: 38. Briza media. Daucus carota.2. Achillea millefolium. Holcus lanatus. Puºcaru-Soroceanu 1963. Trifolium campestre. dubium. Podiºul Transilvaniei. Soluri: eutricambosoluri. Euphorbia stricta. Puºcaru-Soroceanu 1963. Lotus corniculatus. Relief: pante moderat înclinate. Pimpinella saxifraga. Carum carvi. Galium mollugo. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. 1982. Substrat: slabmoderat acid. Literaturã selectivã: Burduja et al. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Dactylis glomerata. Trifolium pratense. P = 650–750 mm. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. Pastinaca sativa.0–70C. Clima: T = 9.3. Trifolium campestre. Lotus corniculatus. Daucus carota. Literaturã selectivã: Chifu et al. Agrostis capillaris. Stellaria graminea. Festuca pratensis.

Roci: variate. sylvatica). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. HAB: 41. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4. culmi.4. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. Soluri de tip eutricambosol. îndeosebi în Carpaþii Orientali. mezofite. în special fliº.1123. pânã la profunde.000 în Carpaþii Meridionali.000 ha. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. din care 375. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. în etajul nemoral. Climã: T = 5. Suprafeþe: circa 520. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . oligo-mezoterme. P = 750–950 mm. conglomerate. 33. oligo-mezotrofe. 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL.2. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. slab scheletice. fag (Fagus sylvatica ssp.60C.4.3–3. moderat – slab acide. PÃDURI (4) 2. platouri. luvosol. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). ºisturi cristaline.1. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. 25–30 pentru fag la 100 de ani.000 în Carpaþii Occidentali. 112.6.000 în Carpaþii Orientali. ulm de munte (Ulmus glabra). jilave. brad (Abies alba). mezo eubazice.

Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat.1323.4. Luzula luzuloides).HAB: 42. Carex pendula. Oxalis acetosella. brad (Abies alba) în proporþii variate. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. culmi. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Dicranum scoparium º.000 ha în Carpaþii Meridionali. Lonicera nigra º. umede. Fagus sylvatica ssp. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa.000 ha în Carpaþii Orientali. Rubus hirtus). scoruº (Sorbus aucuparia). Soluri: de tip districambosol.6. pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. creste.2. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. criptopodzol. Rosa pendulina.a. Impatiens noli-tangere.5–3. ± scheletice. Circaea lutetiana. Climã: T = 6. Suprafeþe: circa 220. Ribes petraeum. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Biriº. Valoare conservativã: moderatã. oligobazice. Lamium galebdolon. oligomezoterme. în etajul nemoral. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. Carex sylvatica. acide. Hylocomium splendens. oligo-mezotrofe. Literaturã selectivã: Coldea 1991. P = 850–1000 mm. vara: Cardamine impatiens. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. 90. prepodzol. mezofite. Symphytum cordatum. mijlociu profunde – superficiale. (100. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa.a. I.00C. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. primãvara: Allium ursinum. Rubus idaeus. dominant de 178 . fag (Fagus sylvatica ssp. Dentaria glandulosa. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). cu rare exemplare de Sambucus racemosa. în locuri umede. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Sanicula europaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Mercurialis perennis. Abies alba. Redactat: N. Doniþã et al. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). 1990. Lonicera xylosteum.000 ha.000 ha în Carpaþii Occidentali). Galium odoratum. Salvia glutinosa. 30. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL. sylvatica). Doniþã. Senecio nemorensis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Alte specii importante: Actaea spicata. Polygonatum multiflorum. Stachys sylvatica. sylvatica. Daphne mezereum. Geranium robertianum.

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Fagus sylvatica ssp. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. Oxalis acetosella. Fagus sylvatica ssp. Pulmonaria rubra. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Suprafeþe: reduse. 179 . Doniþã. Circaea lutetiana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. Abies alba. D. Veronica officinalis.a. Resmeriþã 1977. º. Deschampsia caespitosa. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. oligomezoterme. Doniþã et al. Paris quadrifolia. Gymnocarpium dryopteris. suprafeþe din preajma izvoarelor. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. mijlociu profunde acide. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). fag (Fagus sylvatica ssp. Sorbus aucuparia. Lamium galeobodolon. Biriº. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Symphytum cordatum. Boºcaiu 1971. Dicranum scoparium. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad.2. Dryopteris filix-mas. Poa nemoralis. Abies alba. Pteridium aquilinum. P = 850–1000 mm. Luzula luzuloides. oligo-mezotrofe. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. Rubus hirtus. Eurynchium striatum.00C. Literaturã selectivã: Soó 1964. Dryopteris dilatata. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Festuca drymeia. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Valoare conservativã: moderatã. vâlcele umede. Luzula luzuloides.4. Digitalis grandiflora. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Soluri de tip districambosol. Oxalis acetosella.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. Coldea 1990. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. 1990 Redactat: N. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Myosotis sylvatica. mai mult sau mai puþin gleizate. Senecio nemorensis. ude. Impatiens noli-tangere. 1990. Equisetum sylvaticum. Galium odoratum. Biriº. filix-mas.6. Vaccinium myrtillus). cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.HAB: 41. fag ºi brad. Chrysosplenium alternifolium. Climã: T = 6. 1991. 22–26 m pentru fag la 100 ani. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL.a. I. Galium schultesii. Doniþã et al. sylvatica. I. sylvatica. Roci: diferite. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Täuber 1987.5–3. Veronica urticifolia º. Stellaria nemorum. Lamium galeobdolon. oligo-mezobazice. Doniþã. Epilobium montanum. Doronicum austriacum. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. higrofite.

000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. moderat–slab acide. Climã: T = 7. roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice. mijlociu profunde–profunde.000 ha în Carpaþii Orientali.1 Beech forests CORINE: – PAL.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3.50C. carpen (Carpinus betulus). 115. mezo-eutrofe.000 ha în Carpaþii Meridionali. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). P = 850–950 mm. din care 152.4.7–4. în proporþiii diferite. mai rar frasin (Fraxinus excelsior). gresii calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol.000 ha în Carpaþii Occidentali. platouri. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 . slab scheletice. brad (Abies alba).2. Suprafeþe: circa 285. oligo-mezoterme. conglomerate. Roci: fliº.HAB: 41. districambosol. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. culmi. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. luvisol. jilave. mezo– eubazice. 18. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. mezofite. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. ulm de munte (Ulmus glabra). Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. sylvatica).

Milium effusum. Doniþã et al. Dicranum scoparium.4. Abies alba. Daphne mezereum.a. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Valoare conservativã: moderatã. 1990. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Coldea 1991. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Circaea lutetiana. Rubus hirtus). nigra.a. Veronica officinalis. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). Cardamine impatiens. Thuidium abietinum. Lamium galeobdolon. Symphytum cordatum. Oxalis acetosella. cu umiditate ridicatã a aerului. Doniþã. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Carex remota. S. pe versanþi umbriþi. Rubus idaeus. G. robertianum. Sambucus racemosa. Majanthemum bifolium º. Sanicula europaea. Dentaria bulbifera. Bromus benekeni. Dentaria glandulosa. Asarum europaeum. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Polygonatum multiflorum. Geranium phaeum. Galium odoratum. Biriº. compus din Hylocomium splendens. Literaturã selectivã: Täuber 1987. Actaea spicata. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Mercurialis perennis. Catharinea undulata º. Stellaria holostea. sylvatica. Asarum europaeum. Carex sylvatica. Crataegus monogyna. Stachys sylvatica. Redactat: N. Senecio nemorensis. Euphorbia amygdaloides. I. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Paris quadrifolia. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. Impatiens noli-tangere. 181 . Salvia glutinosa. Lonicera xylosteum. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina.2.

1968. culmi. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. Doniþã. Lamium galebdolon. Suprafeþe: probabil apreciabile. Poa nemoralis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Doniþã et al. Valoare conservativã: moderatã. Scrophularia nodosa. Galium odoratum). Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. Roci: ºisturi cristaline. Vaccinium myrtillus. Redactat: N. Soluri: de tip districambosol. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. sylvatica) ºi brad (Abies alba). cu diverse expoziþii. sau în petece de mãrimi diferite. Hieracium rotundatum (rar).1 Beech forests CORINE: PAL.5–4.4. P = 800–1000 mm. Sambucus racemosa.2. Abies alba. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). criptopodzol. mezotrofe.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3. Euphorbia amygdaloides. 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. Stratul arborilor. Oxalis acetosella. Climã: T = 6. mezobazice jilave.HAB: 41. mezoterme. Carex pilosa.1323.a. superficiale – mijlociu profunde. în proporþii diferite. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. dar puþin consemnate în amenajamente. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Viola reichenbachiana º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. roci eruptive ºi sedimentare acide. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). Rubus hirtus. moesiaca) cu Galium kitaibelianum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. mezofile. Lathyrus vernus. gneisuri. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Literaturã selectivã: Morariu et al. Coldea 1991. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Luzula luzuloides. I. Glechoma hirsuta. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Biriº. Alte specii: Calamagrostis arundinacea. luvisol. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani. mesteacãn (Betula pendula). sylvatica.1 Beech forests CORINE: – PAL.HAB: 41. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. 182 . * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp. în funcþie de luminã. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Pulmonaria rubra. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. 1990.00C.

Veronica chamaedris. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. oligotrofice. foarte rar în Carpaþii Orientali). ºisturi.4. mijlociu profundesuperficiale. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. rar molid (Picea abies). oligotrofice. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Climã: T = 8. Carpaþii Occidentali). Athyrium filix-femina. Pteridium aquilinum. hidric echilibrate. 1990. gneise silicioase. mezoterme. Fragaria vesca. oligobazice. Epilobium montanum. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp.2. Roci: acide. Digitalis grandiflora. Doniþã. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Biriº.00C. Gentiana asclepiadea.000 ha în Carpaþii Meridionali. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea). Climã: T = 6. 9. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.HAB: 41. versanþi foarte înclinaþi. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. creste culmi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Blechnum spicant). mijlociu profunde-superficiale. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Veronica officinalis. în etajul nemoral. Täuber 1987.). Stratul arbuºtilor.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. Lamium galeobdolon. Suprafeþe: reduse. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. granite. oligotrofe. ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. 40. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. din care 94.50C. oligobazice. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. foarte acide. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. pin silvestru (Pinus sylvestris).000 ha în Carpaþii Occidentali. mesteacãn (Betula pendula).000 ha (din care 20. Doniþã et al. Rubus hirtus. Calamagrostis arundinacea. circa 30. I.000 ha în Carpaþii Occidentali. Suprafeþe: circa 143. P = 700–1200 mm. 10.0–4. Carpaþii Orientali Nordici. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. frecvent cu expoziþii umbrite. coboarã local ºi sub 700 m.0–3. Poa nemoralis.000 ha în Carpaþii Meridionali. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Dentaria glandulosa. Vaccinium myrtillus. criptopodzol. Relief: creste înguste. Oxalis acetosella. Galium odoratum. Soó 1964.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. Dryopteris filix-mas.000 ha în Carpaþii Orientali. hidric echilibrate. scoruº (Sorbus aucuparia. Viola reichenbachiana. granite. 183 . Soluri: de tip podzol. Coldea 1991. fiind constituit din specii de Polytrichum. sylvatica). Stratul arborilor. sylvatica. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). Soluri: de tip podzol.1 Beech forests CORINE: – PAL. gneiºuri. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. P = 1000–1300 mm. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. foarte acide. Cruciata glabra. Valoare conservativã: moderatã. Roci: acide – ºisturi cristaline. mezofile. Redactat: N.

I. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 . dispersate între celelalte pãduri. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. Biriº.0–4. Oxalis acetosella. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). Saxifraga cuneifolia º. Luzula luzuloides. ude (înmlãºtinate). Stratul arbuºtilor.2. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). Climã: T = 7. Stratul arborilor. Alte specii importante: Anthenaria dioica. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp.4. oligotrofe. acide – slab acide.00C. în etajul nemoral. Soluri: de tip gleiosol. Redactat: N. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor.1 Beech forests CORINE: – PAL. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus.1D213. Dechampsia flexuosa. V. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Calamagrostis arundinacea. Täuber 1987. stagnosol. Valoare conservativã: mare. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). în parte Abies alba. mezotrofice. mezofite. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Brukenthalia spiculifolia. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. Lycopodium selago. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). Doniþã. mezooligoterme. Suprafeþe: reduse. P = 800–1100 mm. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). mezobazice. sylvatica. Roci: mai ales silicioase. de regulã.a. Literaturã selectivã: Soó 1962.HAB: 41. Specii caracteristice: –.

cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). coame. Resmeriþã 1977. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. mai rar brad (Abies alba). Veronica urticifolia º.1 Beech forests CORINE: – PAL. 120. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arborilor. mezoterme. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. P = 800–1200 mm. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Soluri: de tip eutricambosol. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei. soc roºu (Sambucus racemosa).a. Dryopteris dilatata. D. profunde-mijlociu profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. slab dezvoltat.2. higrofite. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. S. Leucanthemum waldsteinii). Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii.5–4. Stratul arbuºtilor. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.00C. I. eutrofice. slab-mediu acide. rare exemplare de Daphne mezereum. platouri. Stellaria nemorum. districambosol.000 în Carpaþii Orientali). mezofite. Dentaria glandulosa. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. rar acide. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. funduri de vãi. Rubus hirtus. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies).000 în Carpaþii Occidentali. Sambucus nigra. Lonicera xylosteum. cu diferite expoziþii. Senecio nemorensis. anin alb (Alnus incana).000 în Carpaþii Meridionali. Redactat: N. Biriº. ulm de munte (Ulmus glabra). Gymnocarpium dryopteris. Corylus avellana. filix-mas. mesteacãn (Betula pendula).000 ha (80. sylvatica). are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. Symphytum cordatum. eu-mezobazice. boreale ºi carpatice oligo.4. sylvatica. Alte specii importante: Athyrium filix-femina.HAB: 41. Spiraea chamaedri- 185 . Doronicum austriacum. mezotrofe. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. Coldea 1990. Täuber 1987. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Climã: T = 7. Ranunculus carpaticus. Doniþã. mezo-eutrofe.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. sylvatica). în etajul nemoral. Roci: bazice. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Luzula sylvatica. 100.6D21. 3327 Fãget cu Rubus hirtus. Suprafeþe: circa 300. caprifoi (Lonicera nigra). umede. intermediare. racemosa. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Oxalis acetosella.ºi mezoterme. Coldea 1991.

Dentaria glandulosa. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. Specii caracteristice: Symphytum cordatum.0–4.000 ha în Carpaþii Meridionali. Mercurialis perennis. gresii. Geranium robertianum. în funcþie de umbrire. Euphorbia amygdaloides. I.1968. plop tremurãtor (Populus tremula). Boºcaiu 1971. în regiunea de munte ºi. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. culmi. chiar calcaroase. Pulmonaria rubra. Stratul arborilor. Coldea 1991. slab – semischeletice. Anemone nemorosa. ºisturi cristaline. mezobazice.2.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. moesiaca la atitudini mici). mezofite. în etajul nemoral. poate domina Rubus hirtus.000 ha în Carpaþii Occidentali. Oxalis acetosella. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41.1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Stellaria nemorum º. sylvatica. brad (Abies alba) la altitudini mari. Mycelis muralis. Biriº. mezotrofe.000 ha. pe versanþii. Alte specii importante: Actaea spicata. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. gorun (Quercus petraea). Doniþã. Galium odoratum. roci eruptive.000 ha în Carpaþii Orientali. Literaturã selectivã: Beldie 1951. 1990. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). transsilvanica. ssp. Redactat: N. Vida 1963. pe dealurile înalte. carpen (Carpinus betulus). mezoterme. Pulmonaria rubra. conglomerate. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 .a. Lamium galeobdolon. Doniþã et al. sylvatica la altitudini mari. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. umbriþi cu microclimã mai umedã. Hepatica nobilis. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Climã: T = 8. Suprafeþe: circa 580. 4136 Fãget cu Festuca drymeia. Dentaria bulbifera. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. 155. Dentaria glandulosa. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum. reavãne. H. P = 700–1100 mm. Morariu et al. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m.50C. moderat acide.1D54. Valoare conservativã: mare. în parte.HAB: 41. Soluri: de tip districambosol. luvisol. Sanicula europaea. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Pãduri (4) folia. Dryopteris filix-mas.4. Athyrium filix-femina. mediu profunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. ulm (Ulmus glabra). Epilobium montanum. din care 280. Roci: variate. 145.

I. Biriº. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Corylus avellana. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . Pulmonaria obscura. Scrophularia nodosa. Lamium galeobdolon. ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. cu exemplare de Sambucus racemosa.a. nigra. 1990. Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Doniþã et al. Evonymus europaea. Stratul arbuºtilor. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Doniþã. Calamagrostis arundinacea.2.1968. Dentaria bulbifera. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. Euphorbia amygdaloides. Literaturã selectivã: Morariu et al. relativ slab dezvoltat. Carex pilosa. Coldea 1991. Lathyrus vernus. Pãduri (4) la altitudini mici.4. Alte specii importante: Galium odoratum. mai rar Rubus hirtus. S. moesiaca. Crataegus monogyna. Daphne mezereum º. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. Valoare conservativã: redusã. sylvatica. Viola reichenbachiana º.a. Poa nemoralis.

Viburnum lantana. pe roci calcaroase (Bucegi.). local Fraxinus ornus. Staphylea pinnata. betulus). Cernei. mezoterme. Climã: T = 7.1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. superficiale – mijlociu profunde. gresii calcaroase. marne. Vulcan. Cornus mas. eutrofe. P = 850–1100 mm. Retezat. promovatã de silvicultori. format din Daphne mezereum. Cornus sanguinea º. Valoare conservativã: moderatã.000 ha. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. pe grohotiºuri calcaroase 188 .0–5. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. mezofite. nemorale. Corylus avellana. platouri.HAB: 41. din care 20.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. Piatra Craiului.2. are acoperire de 80–100%.50C. Occidentali. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. Locvei. în etajul nemoral. cu orhidee. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. Soluri: rendzine tipice ºi cambice. în primãvara umede.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arbuºtilor. respectiv. Crataegus monogyna. în funcþie de acoperirea arboretului. sylvatica). de frasin (Fraxinus excelsior). prin extinderea bradului. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Suprafeþe: circa 48. cu mull – moder eubazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Godeanu. Pãdurea Craiului etc.1 Beech forests CORINE: – PAL. Melittis melissophyllum). constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Roci: calcaroase. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. dezvoltat variabil. terra-rossa. sau cu amestec de brad (Abies alba). Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. sorb de câmp (Sorbus torminalis). neutre-slab bazice. Stratul arborilor. Codru Muma. vara reavãne. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis.4.

compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus).a. Dentaria bulbifera. ssp. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Coldea 1975. Cephalanthera longifolia. Viola reichenbachiana º. Hepatica nobilis. platouri. Relief: 189 . slab-mediu acide. Lathyrus vernus. Almãj. Galium odoratum. Doniþã. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. Saxifraga heuffeli. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Viola reichenbachiana º. Epipactis helleborine. I. sylvatica). Corylus avellana. Euphorbia amygdaloides. Redactat: N. Sanicula europaea. Cernei). Coldea 1991. Redactat: N. Hepatica nobilis. E. 1966. sylvatica ºi ssp. P = 1000–1300 mm. Athyrium filix-femina. Climã: T = 7. Salvia glutinosa. culmi. 1990. Lamium galebdolon.a. Lamium galebdolon. cu specii ale florei de mull. Epipactis microphylla. Festuca drymeia. moesiaca. Galium odoratum. Circaea lutetiana.1 Beech forests CORINE: – PAL. Euphorbia amygdaloides. Moehringia trinervia. Pulmonaria officinalis. Oxalis acetosella. Symphytum tuberosum. Alte specii importante: Anemone nemorosa.5–4. în etajul nemoral. I. mezofile. Biriº. Stratul arbuºtilor. umede. Doniþã. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides. Roci: ºisturi.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. atrorubens. Sanicula europaea.2. Campanula ranunculoides. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Locvei. C. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. Dentaria bulbifera. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii.HAB: 41. Resmeriþã 1972. sylvatica. Pulmonaria officinalis. Crataegus monogyna. Potentilla micrantha. slab dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. eutricambosol. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. Asarum europaeum. Helleborus purpurascens. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. Asarum europaeum.50C. mezobazice.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu.000 ha. mezoterme. Stratul arborilor. Salvia glutinosa. roci calcaroase. moesiaca. Resmeriþã 1972. Mercurialis perennis. ssp. profunde-mijlociu profunde. mezotrofice. Semenic. Doniþã et al. Dryopteris filix-mas. Geranium robertianum. moesiaca. mezo-eutrofe.4. Coldea 1991. Carex pilosa. Biriº. rubra. Suprafeþe: circa 70. Sambucus nigra. Soluri de tip districambosol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.

mezofite.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. Roci: ºisturi silicioase. molase. cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). Genista tinctoria. Viburnum lantana º. Potentilla micrantha. reichenbachiana º. 190 . Dactylis polygama. Almãj. mezobazice. Stratul arbuºtilor. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Locvei). sylvatica.2. Stratul arborilor.00C.a. în etajul nemoral. Peia 1982. ssp. Specii caracteristice: Helleborus odorus. Valoare conservativã: foarte mare.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. Mehedinþi.HAB: 41. Cornus mas. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse.0–6. roci calcaroase. mezotrofice. P = 890–1100 mm. reavane-umede. moesiaca. I. profunde-mijlociu profunde. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). sorb de câmp (Sorbus torminalis). Literaturã selectivã: Schrött 1972. Galium odoratum. Redactat: N. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. mezo-euterme. Luzula luzuloides.4. Soluri: de tip districambosol. constituit din Crataegus monogyna. câteva mii de ha. Climã: T = 9. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. moesiaca ºi ssp. V. mediu acide. carpen (Carpinus betulus). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil.a.1 Beech forests CORINE: – PAL. eutricambosol. Viola hirta. Poa nemoralis. Lamium galebdolon. Biriº. mezotrofe. Cernei. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. balcanice. Corylus avellana. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. slab dezvoltat. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite.

Orchis simia. de fag (Fagus sylvatica ssp. Fritillaria tenella. Arabis hirsuta. slab acide. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. Suprafeþe: reduse. amygdaloides. F.4. Stratul arbuºtilor. Calamintha sylvatica. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. A. Redactat: N. cretica. Alte specii importante: Asperula taurina. moesiaca. Campanula persicifolia. Suprafeþe: reduse. Syringa vulgaris. C. local Cotinus cogyria. mijlociu profundeprofunde. Literaturã selectivã: Roman 1974.1 Beech forests CORINE: – PAL. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). I. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. Ruscus aculeatus. eutrofice. Genista tinctoria. Carex hallerana. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. Galium lucidum. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Aremonia agrimonoides. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. P = 900–1000 mm. nigra. dezvoltat variabil. în etajul nemoral. orientalis). Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Sorbus mougeotii. frecvent scheletice. în etajul nemoral. compus din Cornus mas. Knautsia drymeia. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. turrita. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. T.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). L. eubazice. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Rhamnus cathartica.2. Doniþã. Chamaecytisus ratisbonensis. Biriº. Bupleurum praealtum.1 Beech forests CORINE: – PAL. câteva mii de ha. Cardaminopsis arenosa. Tanacetum corymbosum. Crataegus monogyna. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). R. Smyrnium perfoliatum) etc. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. macrophyllum. S.HAB: 41. Lathyrus venetus. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. Climã: T = 9–70C. niger. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. hypoglossum. compus. Euphorbia polychroma. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 191 . Inula conyza.HAB: 41. în etajul superior. Stratul arborilor. Laser trilobum. Carex pilosa. G. E. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. hidric echilibrate. câteva mii de ha. Lilium martagon. odoratum.

scheletice. Stratul arbuºtilor.HAB: 41. Helleborus odorus. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). în etajul superior. Dactylis polygama. Gymnocarpium robertiana. Doniþã. compus. Potentilla micrantha. în etajul superior. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Cornus sanguinea. Cystopteris fragilis. Asarum europaeum etc). cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. superficiale– mijlociu profunde. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. Corylus avellana. eubazice. I. eubazice permanent umede. Soluri: de tip rendzinã. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. Polystichum lobatum. Stratul arborilor.2. compus din Ribes uva–crispa. compus. Scutellaria altissima. Evonymus verrucosus. Clima: T = 9–70C. Epipactis atrorubens. frasin (Fraxinus excelsior). Relief: versanþi puternic înclinaþi. slab dezvoltat.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Crataegus monogyna. Dryopteris robertiana. slab dezvoltat. superficiale – mijlociu profunde. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. frasin (Fraxinus excelsior). Suprafeþe: de ordinul a 10. Peltaria alliacea. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Soluri: de tip rendzinã. carpen (Carpinus betulus).000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Brachypodium sylvaticum. Arabis turrita. Clima: T = 8–4. Saxifraga heuffeli. Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. carpen (Carpinus betulus). R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. dominat de Geranium macrorrhizum. din fag (Fagus sylvatica ssp. Spiraea chamaedrifolia. Seseli libanotis. Coldea 1991. eutrofice. A. Evonymus europaeus.a. Poa nemoralis. Lychnis coronaria. Asarum europaeum). Roci: calcare. moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). 192 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. P = 800–1200 mm. Crataegus monogyna. compus din Corylus avellana. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. procurens. Daphne mezereum. Mercurialis perennis. Stratul arbuºtilor. Doronicum columnae. Rosa pendulina. P = 900–1000 mm. Salvia glutinosa. Galium odoratum. Asplenium trichomanes. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus).1 Beech forests CORINE: – PAL. Valoare conservativã: foarte mare. în etajul nemoral. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. umbriþi. relativ umede. Redactat: N. Melittis melissophyllum. Biriº. litosol. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides.50C. tei (Tilia platyphyllos). Geranium robertianum. Stratul arborilor. întotdeauna umbriþi. Sedum maximum. Roci: calcare. Silene heuffeli. eutrofice. Pulmonaria officinalis. Viola reichenbachiana º. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.

bine dezvoltat. Myosotis sylvatica. Rubus hirtus. Cornus sanguinea. eubazice. Cardamine impatiens. H. Geranium robertianum. molid (Picea abies). în cheile. în parte ºisturi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Pulmonaria rubra. Helleborus purpurascens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. Sanicula europaea. Doronicum columnae. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Hordelymus europaeus. transilvanica. Circaea lutetiana. Euphorbia amygdaloides. dominat de Lunaria rediviva. Moehringia muscosa.4. Dryopteris filix-mas. Relief: vãi înguste. P = 850–1000 mm. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. Melica uniflora. paltin (Acer pseudoplatanus). vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. ulm de munte (Ulmus glabra). Dentaria glandulosa. Senecio neumorensis. Lilium martagon. Fraxinus excelsior. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. 193 . Lamium galebdolon. Poa nemoralis. umede. Primula columnae. Crataegus monogyna. anin negru (Alnus glutinosa). Alte specii importante: Actaea spicata.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. Dryopteris filixmas. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. Corylus avellana. Impatiens nolitangere. de ordinul a câteva mii de ha. compus. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.A464. carpen (Carpinus betulus). compus din Sambucus nigra. screes and ravines EMERALD: !41. Mercurialis perennis. Moehringia muscosa. Mercurialis perennis.HAB: 41. Soluri: în formare humifere. Asplenium trichomanes. Clima: T = 7–50C. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. Salvia glutinosa. Helleborus purpurascens. eutrofice. Isopyrum thalictroides. Stachys sylvatica. Biriº. Lunaria rediviva. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. Polystichum aculeatum. în etajul nemoral. D. în etajul superior. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. Symphytum cordatum º. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Cystopteris fragilis. Aconitum moldavicum. Polystichum setiferum. Ulmus glabra. Suprafeþe: reduse. Polypodium vulgare. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. bulbifera. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). puþin profunde. Oxalis acetosella. Hepatica nobilis. Alte specii importante: Athyrium filix-femina.a. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull.2. Lamium galebdolon. sylvatica) uneori brad (Abies alba). R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). Stratul arbuºtilor. Roci: în general calcaroase. Brachypodium sylvaticum. Dentaria glandulosa. Cystopteris fragilis. Carex sylvatica.4642. umbrite. Athyrium filix-femina. Evonymus europaeus. Doniþã. Geranium phaeum. Redactat: N. Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. chei în masivele calcaroase. Sanicula europaea. Stratul arborilor. Campanula persicifolia. Valoare conservativã: foarte mare. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare.

iar diseminat gorun (Quercus petraea).000 în Podiºul Transilvaniei. mezoterme.ºi intra carpatice. gresii calcaroase. cu dezvoltare variabilã. Carpinus betulus. Stellaria holostea. sylvatica). Specii caracteristice: nu sunt. 2001. Melampyrum bihariense. Sanda et al. în general molase (alternanþe de argile. Stellaria nemorum.2. P = 650–850 mm. eubazice. Mercurialis perennis. Roci: 194 . Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. Valoare conservativã: redusã. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. 180. sorb de câmp (Sorbus torminalis). iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. Staphylea pinnata. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. mezofile. Crataegus monogyna. Suprafeþe: circa 585. Soluri: de tip eutricambosol. marne. Literaturã selectivã: Paucã 1941. culmi. Biriº. paltin de munte (Acer pseudoplatanus).0–6. sylvatica cu frecvenþã mai micã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. din care 290. 30. calcare.a. moesiaca cu frecvenþa mare. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Rãspândire: în toate dealurile peri. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus.a. Silene heuffeli.HAB: 41. eutrofice. 80.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. cu dezvoltare variabilã. Sambucus nigra º. Tilia cordata. tei pucios (Tilia cordata). Dactylis polygama. moesiaca ºi ssp. Stachys sylvatica. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. ulm (Ulmus glabra.1D224. Carex pilosa. umede. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. la altitudini peste 700 m.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. platouri. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. Cerasus avium. Asarum europaeum. luvosol. slab acide. Stratul arborilor. U. Ranunculus auricomus. posibil Erythronium dens-canis. frainetto).000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. Pãduri (4) Salvia glutinosa. nisipuri.00C. profunde. minor). Cornus sanguinea. cireº (Cerasus avium). Redactat: N. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. nemorale ºi balcanice. frasin (Fraxinus excelsior). Crocus heuffelianus. ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). Evonymus europaeus. Climã: T = 9. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41.4. Bromus benekenii º. este compus din Corylus avellana. pietriºuri). Doniþã. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. 1990. Dentaria bulbifera). ºisturi (la munte). mezo-eutrofe. Doniþã et al. Stellaria holostea.000 ha. ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL.

frasin (Fraxinus excelsior). în etajul nemoral. nemorosa. Primula vulgaris. Primula vulgaris. C. Soluri: de tip luvosol. Melica uniflora. sylvatica. P = 600–750 mm. ssp. Carpinus betulus. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. nisipuri. Campanula persicifolia. Hodiºan 1966. Asarum europaeum. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. moesiaca. cer (Quercus cerris). jugastru (Acer campestre). Viola reichenbachiana. tei pucios (Tilia cordata). Redactat: N. Roci: molase (argile. Dactylis polygama. sylvatica. Evonymus europaeus º. Pulmonaria oficinalis. ssp. Biriº. Lathyrus vernus. paltin de câmp (Acer platanoides). în locuri umede. plop tremurãtor (Populus tremula). Dentaria bulbifera. Pãduri (4) hallersteinii). 1990. Campanula persicifolia.1D221. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. mezo-eutrofe. 58. Lathyrus vernus.). Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. Dactylis polygama. preluvosol. Stratul arbuºtilor. sylvatica). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Ghiºa et al. Valoare conservativã: redusã.000 în dealurile estice. Galium schultesii.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. eutrofice. restul în dealurile din preajma Carpaþilor).6D22. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). primãvara. Specii caracteristice: Carex pilosa. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. 1971. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. cireº (Prunus avium). Poa nemoralis.00C. Doniþã.l.0–6. mezofile. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Rãspândire: în toate dealurile peri.000 ha în Transilvania.000 în dealurile vestice.2. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii.1 Beech forests CORINE: – PAL. Galium odoratum. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. Ligustrum vulgare. Brachypodium sylvaticum. Lamium galeobdolon. Doniþã et al. Galium odoratum. compus din Corylus avellana. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. Stratul arborilor. Sanicula euopaea. platouri. Mercurialis perennis. I. ulm (Ulmus glabra). cu expoziþii diferite.4. în funcþie de acoperirea arboretului. Suprafeþe: circa 160. 195 . slab acide. Lathyrus niger). Carex digitata. mai rar gorun (Quercus petraea s. Milium effusum. dezvoltat variabil. mezoterme.000 ha (22. Pulmonaria officinalis. Carex sylvatica. Cornus sanguinea. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B. pietriºuri). Coldea 1975. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Lamium galebdolon. Literaturã selectivã: Paucã 1941. hidric echilibrate. Climã: T = 9. A. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. profunde. solul este acoperit cu Allium ursinum. cu elemente din flora de mull.a. Asarum europaeum. Euphorbia amygdaloides. 40. eubazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. moesiaca. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m.HAB: 41. marne.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. sylvatica. digitata. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. Redactat: N. Platanthera bifolia. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. orientalis. Crataegus monogyna.000 ha. Ajuga reptans. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.HAB: 41. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Stellaria media. Sanicula europaea. marschaliana. jugastru (Acer campestre). Ivan et al. T. D. moesiaca cu exemplare de F. brevicollis. Isopyrum thalictroides. P = 500–600 mm. A. balcanice ºi caucaziene. C. Lathyrus vernus. eutrofice. Salvia glutinosa. Valoare conservativã: mare. Biriº. Stratul arbuºtilor. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). L.a. 1971. hidric optimale. Sambucus nigra. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. eubazice. compus din Corylus avellana. Viburnum lantana. C. Coldea 1975. Evonymus verrucosus. ranunculoides. Anemone nemorosa. Doniþã. gresii calcaroase. bulbifera. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. Literaturã selectivã: Beldie 1951. în etajul superior. plop tremurãtor (Populus tremula). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. platyphyllos. D. 1990. F. Viola reichenbachiana º. Glecoma hirsuta. Pulmonaria officinalis. Biriº. Soluri: de tip eutricambosol. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). liane: Hedera helix. Brachypodium sylvaticum. Dentaria glandulosa. Suprafeþe: circa 25. Cornus mas. Redactat: N. umbriþi. luturi. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. slab dezvoltat. Stachys sylvatica. Stellaria holostea etc. faeoziom. sorb de câmp (Sorbus torminalis).1 Beech forests CORINE: – PAL. frasin (Fraxinus excelsior.5–7. quinquefolia. stejar pedunculat (Quercus robur). Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. în etajul nemoral. Circaea lutetiana. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.50C.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. paltin (Acer pseudoplatanus). Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. profunde. Clima: T = 9. Mercurialis perennis. din fag (Fagus sylvatica ssp.). C. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. 1992. sanguinea. venetus.4. Coldea 1991. Stellaria holostea. Ligustrum vulgare. gorun (Quercus petraea). F. Ghiºa et al. Veronica chamaedris. Corydalis solida. cordata). Lamium galeobdolon. 2001. I. Carex pilosa. I. Gymnocarpium robertianum. Sanda et al.2. Tilia tomentosa. Doniþã et al. C. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. 196 . Viola reichenbachiana. Asarum europaeum. Doniþã. Resmeriþã 1979. coriariaefolia). Roci: marne. Paris quadrifolia. slab acide. T. Stratul arborilor. platouri. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. compus. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. cireº (Prunus avium). Carex brevicollis. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. paltin (Acer platanoides).

Lathyrus venetus. Clima: T = 10. Relief: versanþi. Corylus colurna. mojdrean (Fraxinus ornus).a. Viburnum lantana. Dactylis polygama. 1955) Borh. R.1 Beech forests CORINE: – PAL.HAB: 411D12. spinossima. Fritillaria orientalis. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. iar. Anthriscus sylvestris. Asarum europaeum.6D12. Brachypodium sylvaticum. Roci: calcare.5–90C. slab acide-neutre. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. Stratul arborilor. Redactat: N. Rosa pendulina. Stellaria nemorum. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Potentilla micrantha. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. Thalictrum aquilegifolium. carpen (Carpinus betulus). dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). în etajul nemoral. Peltaria alliacea. Campanula rapunculoides. alun turcesc (Corylus colurna). scoruº (Sorbus domestica). Dentaria bulbifera. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eutrofice. în etajul inferior.4. I. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Soluri: de tip rendzinã. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani.1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. Tilia tomentosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene.6D52. Ligustrum vulgare. Viola reichenbachiana º. Melampyrum nemorosum. Alte specii importante: Asperula taurina. Biriº. hidric echilibrate. Valoare conservativã: foarte mare. Scutellaria altissima. persicifolia. Specii caracteristice: Corylus colurna. moesiaca). Euphorbia amygdaloides. P = 700–900 mm. de la slab la puternic înclinaþi. C. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva sute de ha. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Knautia drymeia. eubazice. umbriþi. Arabis turrita. Melica uniflora. Coronilla varia.1 Beech forests CORINE: – PAL.HAB: 41. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. Doniþã.2. Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. tei (Tilia tomentosa). Moehringia trinervia. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. Stratul arbuºtilor. Poa nemoralis.

fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Stratul arbuºtilor. Rãspândire: pe toate dealurile peri. Galium bailloni. Redactat: N. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Pop 1988.000 ha. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. slab dezvoltat.HAB: 41. profunde-mijlociu profunde. mai mult umbrite la altitudini mici.5–70C. marne. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea).000 ha). Doniþã. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. scheletice.. Stratul arborilor. ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Stratul arborilor. Coldea 1991. Potentilla micrantha.ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . câteva sute de ha.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Coldea et A. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. mezo-oligobazice. petraea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa.4. molase. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. slabmoderat acide.a. T. P = 600–800 mm. Soluri: de tip districambosol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Clima: T = 8. Valoare conservativã: foarte mare. Quercus petraea. cireº (Prunus avium). polycarpa. dalechampii). în etajul nemoral. mezotrofice. ºisturi cristaline. compus. sylvatica. hidric echilibrate. ssp. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Primula columnae º. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: gneise.a. tomentosa). tei (Tilia cordata rar T. Luzula luzuloides. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. I. mezobazice. ssp. Biriº. Suprafeþe: circa 45. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. mijlociu profunde-superficiale. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).2. Clima: T = 9–60C. acide. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. 1970. în etajul superior. Deschampsia flexuosa. P = 800–850 mm. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. depozite lutoargiloase. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. în etajul nemoral. Calamagrostis arundinacea. mezobazice. jugastru (Acer campestre) º. moesiaca). Veronica bachofeni. din gorun (Quercus petraea. Roci: variate. Galium bailloni. mai ales în sudul þãrii (35. Literaturã selectivã: Sanda et al. Suprafeþe: reduse. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp.

Lathyrus niger. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea). dezvoltat variabil. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. în funcþie de umbrire. venetus. I. Specii caracteristice: – . Doniþã.2. Valoare conservativã: moderatã. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.4. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. 1992. Euphorbia amygdaloides.a. Genista tinctoria. Stratul arbuºtilor. Crataegus monogyna.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. în etajul nemoral. Dactylis polygama. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria. Biriº. Evonymus europaeus. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Stellaria holostea. Rosa canina. Alte specii importante: Ajuga reptans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). compus din Corylus avellana.HAB: 41. Luzula luzuloides. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Rãspândire: în toate dealurile peri. Redactat: N. verrucosus. Ligustrum vulgare. Brachypodium sylvaticum. Scrophularia nodosa. Bromus benekeni º. Stellaria holostea). fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Cornus sanguinea. Viola reichenbacjiana. Pulmonaria officinalis. Lamium galeobdolon. uneori Acer tataricum. Asarum europaeum. L.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. E.

genevensis. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. tomentosa). P = 600–800 mm. Euphorbia amygdaloides. depozite luto-argiloase. Doniþã et al. sanguinea. Milium effusum. fag (Fagus sylvatica). Convallaria majalis. Lamium galeobdolon. profunde. C. în etajul superior. Suprafeþe: circa 26. platanoides). Sanicula europaea. Evonymus europaeus. calcaroase. Dealurile Dorohoiului). Soluri: de tip eutricambosol. în funcþie de umbrã. verrucosus. Literaturã selectivã: Coldea 1975. hidric optimale. Stratul arborilor. gresii. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). paltini (Acer pseudoplatanus. Geranium robertianum. odorata. Soluri: de tip eutricambosol. slab acide. Sambucus nigra. Stellaria holostea etc. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. coame. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii.4.000 în Podiºul Transilvaniei).a. ssp. coame. eubazice. marne. compus. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Liane: Hedera helix. Clima: T = 9–60C. Valoare conservativã: moderatã. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. Clima: T = 9–80C.HAB: 41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Ligustrum vulgare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi.000 ha (din care 47. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Melica uniflora. petraea. Viola mirabilis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. cu diferite expoziþii. Clematis vitalba. faeoziom. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. tei (Tilia cordata. hidric optimale. eubazice.000 ha. T. sylvatica.). Alte specii importante: Ajuga reptans. Dactylis polygama. Roci: marne. Brachypodium sylvaticum. I. V. luvosol. niger. preluvosol. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. sorb de câmp (Sorbus torminalis). L. Dentaria bulbifera. Cornus mas. profunde. 1990. slab acide. E. cu expoziþii diferite. A. din gorun (Quercus petraea. platyphyllos. Lathyrus vernus. dezvoltat variabil. Bromus benekeni. Crataegus monogyna. Biriº. T. mãr (Malus sylvestris). 200 . platouri. P = 600–700 mm. Roci: variate mai ales molase. eutrofice. eutrofice. Mercurialis perennis. Stratul arborilor. Stratul arbuºtilor. reichenbachiana º. pãr (Pyrus pyraster). V. Galium odoratum. Redactat: N.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. platouri. gresii calcaroase. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). A.2. în etajul nemoral. jugastru (Acer campestre). compus din Corylus avellana. Staphylea pinnata. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. Doniþã. ssp. dalechampii).

HAB: 41. Mercurialis perennis. ulm (Ulmus glabra). Euphorbia amygdaloides. Actaea spicata. Roci: marne. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. mãr (Malus sylvestris). frasin (Fraxinus excelsior). platouri. Redactat: N.50C. Allium ursinum. în etajul superior. Salvia glutinosa. discontinuu din cauza umbrei. în etajul nemoral. Lathyrus vernus. în etajul superior. sylvatica). compus din Corylus avellana. în flora estivalã: Ajuga reptans. sylvatica. Melica uniflora. Stratul arborilor. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). Scilla bifolia. Tilia cordata. V. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. Lamium galeobdolon. Carpinus betulus. pãr (Pyrus pyraster). Convallaria majalis. odorata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Literaturã selectivã: Doniþã et al. platanoides).A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stellaria holostea). jugastru (Acer campestre). bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. Stachys sylvatica. Doniþã.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. Sambucus nigra. tei argintiu. Ivan et al. Viola mirabilis. tei (Tilia tomentosa. Sanicula europaea. 1992. sorb (Sorbus torminalis). 1990. Evonymus europaeus. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). ranunculoides. eutricambosol. petraea. Polygonatum multiflorum. Dentaria bulbifera. luvosol. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Ranunculus ficaria.2. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). nemorale ºi caucaziene. vãi largi.4. C. plop tremurãtor (Populus tremula). eutrofice. paltini (Acer pseudoplatanus. reichenbachiana º.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. eubazice. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). gresii calcaroase depozite lutoargiloase. Rosa canina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). culmi late. 201 . din gorun (Quercus petraea ssp. Circaea lutetiana. Carex pilosa. cireº (Prunus avium). Specii caracteristice: – . slab acide. C. Stratul arborilor. Suprafeþe: circa 60. profunde. Adoxa moschatellina. I. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Cornus sanguinea. solida. Clima: T = 9–7. Pãduri (4) compus. din gorun (Quercus petraea ssp. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Fraxinus excelsior. carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. compus. P = 500–650 mm.a. Asarum europaeum. tei pucios (Tilia cordata). V. Ranunculus auricomus. Biriº. A. cu diferite expoziþii. Valoare conservativã: mare. Galanthus nivalis. A. Dactylis polygama.000 ha. Corydalis cava. Pulmonaria officinalis. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. petraea). Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Staphyllea pinnata.

genevensis.000 ha. platyphyllos. Lathyrus venetus. Sambucus nigra. sorb de câmp (Sorbus torminalis). coriariaefolia). Ranunculus auricomus. cireº (Prunus avium).50C. 55. frasini (Fraxinus excelsior. paltin (Acer platanoides. Dentaria quinquefolia. Stratul arbuºtilor. Viola mirabilis. frasin (Fraxinus excelsior). Stratul arborilor. în etajul nemoral. I. odorata. Soluri: de tip eutricambosol. jugastru (Acer campestre). U. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. minor). pilosa. din gorun (Quercus petraea ssp. hidric optimale. 1992.HAB: 41. Redactat: N. Salvia glutinosa. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. 1990. Biriº. dominat de flora de mull (Galium odoratum. Dentaria bulbifera. tei (Tilia tomentosa mai rar T. coame. funduri de vãi. Bromus benekeni. profunde. Euphorbia amygdaloides. cu expoziþii diverse. cordata). ulmi (Ulmus glabra. Doniþã. Fraxinus excelsior.a. Mercurialis perennis.000 ha în vest. platouri.000 ha Podiºul Transilvaniei. Sanicula europaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). moesiaca). Stellaria holostea). P. Scrophularia nodosa. eutrofice. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Dentaria quinquefolia). Polygonatum multiflorum. Ivan et al. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Pãduri (4) T. pseudoplatanus). dalechampii). este compus din Cornus mas. V. slab acide. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). platyphyllos). A. cireº (Prunus avium). Carex sylvatica. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. hirta. C. Suprafeþe: circa 160. Staphyllea pinnata. Valoare conservativã: moderatã.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). Roci: molase. latifolium. 62. T. eubazice. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. P = 800–1000 mm. marne. sanguinea. Doniþã et al. în etajul superior. Melica uniflora.000 ha în sud. F. Arum orientale. din care 43. Ajuga reptans. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stachys sylvatica. Brachypodium sylvaticum. C. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani.5–6. Tilia tomentosa. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Scutellaria altissima. Carpinus betulus.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. 202 . fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. Crataegus monogyna º. petraea. Alte specii importante: Allium ursinum. paltini (Acer platanoides. pãr (Pyrus pyraster). Dactylis polygama. T. Asarum europaeaum. A. Corylus avellana. A.4. pseudoplatanus). cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. V. cordata. Clima: T = 9. reichenbachiana. compus. Specii caracteristice: Carex brevicollis.2. mãr (Malus sylvestris). gresii calcaroase. la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. V. ssp. în general dezvoltat variabil. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.

C. ssp. moesiaca. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Doniþã. Paris quadrifolia. Carex sylvatica. dezvoltat variabil. Biriº. Astragalus glycyphyllos. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. Valoare conservativã: moderatã.000 ha. eubazice. moesiaca). Lamium galeobdolon. Stratul arborilor. 1990. Tilia tomentosa. P.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. funduri largi de vãi. Suprafeþe: circa 196. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Pulmonaria officinalis. în etajul nemoral. I. Redactat: N. Dentaria bulbifera.000 în vestul ºi 30. Q. Crataegus laevigata º. Asarum europaeum. Euphorbia amygdaloides.000 în sudul României. Galium odoratum. în dealurile vestice. Ajuga reptans. eutrofice. 50. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. stejar pedunculat (Quercus robur). Stratul arbuºtilor.50C. depozite lutoase.000 în centrul. Evonymus europaeus. sorb de câmp (Sorbus torminalis).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Aposeris foetida. Fraxinus excelsior. 1992. gresii. Moehringia trinervia. Roci: molase. jugastru (Acer campestre). plop tremurãtor 203 . lutoase. Lathyrus vernus. tei (Tilia cordata) în nord. hidric optimale. din care 80. 36. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. solida. Allium ursinum. gârniþã (Quercus cerris.4. mãr (Malus sylvestris). Cornus mas. robur).2. Scrophularia nodosa º. Staphylea pinnata. toate speciile de tei în restul teritoriului. mai mult umbrite. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. cer. Podiºul Transilvaniei. profunde. P = 650–800 mm.5–7. cu expoziþii diferite. U. A. venetus. Polygonatum multiflorum.a. ssp.000 ha în estul. Corydalis cava. Ivan et al. Scilla bifolia. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. petraea. Stellaria holostea). în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Sanicula europaea. Isopyrum thalictroides. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina. Mercurialis perennis. Rosa canina. Galanthus nivalis. pilosa. Soluri: de tip eutricambosol. marne. în flora estivalã: Arum maculatum. pãr (Pyrus pyraster). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.a. Rãspândire: în toate dealurile României. Geranium robertianum. latifolium. genevensis. Lilium martagon. L. Clima: T = 10. frainetto). Dactylis polygama. dalechampii). Anemone nemorosa. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). C. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. sylvatica). R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. compus din Corylus avellana. cireº (Prunus avium). Cornus sanguinea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea.

Morariu et al. Sambucus nigra. Dentaria bulbifera. iar în flora estivalã. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). Lathyrus vernus. Doniþã. 1990. Ficaria verna.. E. A. Doniþã et al. minor). U. Carex pilosa. bogatã Corydalis cava.a. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. C. Malus sylvestris).7A151. genevensis. niger. Ajuga reptans. Isopyrum thalictroides. în etajul nemoral. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Rhamnus cathartica º. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. paltini (Acer pseudoplatanus. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. A.a. ulmi (Ulmus glabra. sylvatica. Allium ursinum. Pãduri (4) (Populus tremula). L. C. pe lângã speciile dominante. Cornus sanguinea. Acer platanoides). Stratul arbuºtilor. slab dezvoltat. Ligustrum vulgare. º. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. Bromus benekeni º.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Paris quadrifolia. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Stellaria holostea. Brachypodium sylvaticum. verrucosus. Asarum europaeum. ranunculoides. Crataegus monogyna. Galanthus nivalis. Mercurialis perennis. Lamium galebdolon. compus din Corylus avellana.4. Alte specii importante: în flora vernalã. Specii caracteristice: – .8713. Anemone nemorosa. Convallaria majalis.2. 204 . Campanula rapunculoides. I. Millium effusum. Valoare conservativã: moderatã. mai frecvent în sudul ºi vestul României. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Sanicula europaea. Biriº.HAB: 41. bine dezvoltat. Dactylis polygama. Evonymus europaeus. sorb (Sorbus torminalis). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Redactat: N. solida.a. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara.

ºi de Luzula luzuloides. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Doniþã et al. Rãspândire: în toatã þara. frecvent scheletice. Stratul arborilor.2. Stratul arbuºtilor. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. de regulã repezi. neuniform dezvoltat. P = 700–900 mm. în etajul superior. acide. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). I. din gorun (Quercus petraea ssp. Euphorbia amygdaloides. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. superficale–mijlocii profunde. Genista tinctoria. de regulã însoriþi. mezotrofice. Valoare conservativã: moderatã. Ligustrum vulgare º.000 ha în sud. Geum urbanum. acide. Galium schultesii.000 ha în vest ºi nord. Poa nemoralis. mezobazice. Evonymus verucosus. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. oligotrofice.4. polycarpa. Rosa canina. rar. Roci: variate. Suprafeþe: circa 60. carpen (Carpinus betulus). rar chiar Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Morariu et al. dominat de Festuca drymeia. compus. expoziþii mai mult însorite. Soluri: de tip districambosol. hidric echilibrate. în special silicioase. din care 59. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m.000 ha. petraea). oligobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Calamagrostis epigeios. Alte specii importante: Asperula odorata. C. 1990. Lamium galeobdolon. polycarpa). pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Clima: T = 9–70C. P = 700–900 mm. creste. în petece. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. alte roci acide. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. 78. sorb (Sorbus torminalis). ssp. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). hidric deficitare. 1970. Glechoma hirsuta. Stratul arbuºtilor. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Biriº. mijlociu profunde. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. mai mult sau mai puþin întinse. Relief: versanþi repezi. compus din Crataegus monogyna. Dentaria bulbifera.a. în etajul nemoral. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. cireº (Prunus avium). Specii caracteristice: Festuca drymeia. sylvatica).5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. criptopodzol.000 ha în Transilvania. Ligustrum vulgare. Veronica officinalis. Melica uniflora. dalechampii. de regulã slab dezvoltat. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. ssp. Clima: T = 9–70C. Doniþã.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. Roci: molase. Redactat: N.HAB: 41. Stratul ierburilor ºi 205 . compus din Crataegus monogyna.000 ha. sanguinea. moesiaca). frecvent scheletice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196. Cornus mas. gresii silicioase. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. 59.

sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. versanþi repezi cu expoziþii diferite. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. 1990. prepodzol. Dactylis polygama. polycarpa). mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã.2. P = 700–900 mm. Doniþã. Veronica chamaedris. Stratul arborilor. Poa nemoralis. I. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Dealurile Tazlãului).571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. pilosella. foarte acide. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. petraea ºi ssp.HAB: 41. alte roci foarte acide. Soluri: de tip podzol. uneori scheletice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). rare exemplare de Sorbus aucuparia. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. Roci: gresii silicioase. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Genista tinctoria. rar mesteacãn (Betula pendula). G. superficiale pânã la mijlociu profunde.4. oligotrofice. Resmeriþã 1974. C. Deschampsia flexuosa. officinalis. criptopodzol. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. în etajul nemoral. Specii caracteristice: Cytisus nigricans. de ordinul a câteva mii de ha. Clima: T = 8–70C. Redactat: N. Relief: creste. H. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris).5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. V. nigricans. hirsutus). Biriº. Valoare conservativã: moderatã. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. sylvatica). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. hidric echilibrate. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. pilosa. oligobazice. Galium cruciata. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . Doniþã et al. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Hieracium umbellatum.

în etajul nemoral. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). Veronica officinalis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. Valoare conservativã: foarte mare. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Brachypodium sylvaticum. Soluri: de tip preluvosol. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. Doniþã et al. Valoare conservativã: moderatã. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . Cruciata glabra.HAB: 41. în parte scheletice. P = 700–900 mm. Roci: molase.50C.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Q. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. 1970. compus din Polytrichum sp. pilosa. Pyrus pyraster). Deschampsia flexuosa.000 ha în sudul României. Crataegus monogyna. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. petraea). etc. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. Hieracium umbellatum. Suprafeþe: circa 180. Rumex acetosella.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Viburnum lantana. are acoperire de 0. H. tufuri vulcanice. E. dalechampii. Biriº. Stratul muºchilor fragmentar. paltin (Acer platanoides). Stratul arbuºtilor. C. gresii. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. în general variabil dezvoltat. luto-argiloase. andezite. Luzula luzuloides. L. cerris) în proporþii diferite. mezotrofice. hidric echilibrate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. mijlociu profunde-profunde.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum. Stratul arborilor. moesiaca).2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica).000 în vestul ºi 70.4. sabaudum. acide. cireº (Prunus avium). Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. Evonymus verrucosus. ºi cer (Q. Bruckenthalia spiculifolia. Alte specii importante: Anthennaria dioica. Vaccinium vitis-idaea. Calamagrostis epigeios. compus din Cornus mas. marne. culmi. Redactat: N. cerris. jugastru (Acer campestre). României. ssp. Melampyrum pratense. Literaturã selectivã: Morariu et al. polycarpa. I. Alte specii importante: Ajuga genevensis. Chamaecytisus albus. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Staþiuni: Altitudini 200–600 m. mezobazice. uneori ºi carpen. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Doniþã. Dactylis polygama. europaeus. Majanthemum bifolium. Clima: T = 10–7.1990. Ligustrum vulgare. Specii caracteristice: – . fag (Fagus sylvatica ssp. laevigata.7–0. Poa nemoralis. mojdrean (Fraxinus ornus). compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp.000 ha din care 110.

Sedum cepaea. Lithospermum purpurocoeruleum. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. pe alocuri ºisturi cristaline. Digitalis grandiflora. 1992. Carex pilosa. Sedum maximum. Alte specii importante: Galium odoratum. Pulmonaria officinalis. Dognecei). Ligustrum vulgare. Festuca heterophylla.4. mezotrofice. Specii caracteristice: Helleborus odorus. în etajul nemoral. officinalis. dalechampii). sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. moesiaca). Lythospermum purpurocoeruleum. Pãduri (4) Ch. divulsa. Soluri: de tip luvosol. conþine Cornus mas. verrucosus. Luzula luzuloides. Tamus communis. Doniþã. Literaturã selectivã: Soó 1957. Veronica chamaedris. I. P = 800–900 mm. Munþii Almãj. Dactylis polygama. Piptatherum virescens. venetus. ssp. R. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. º. Tamus communis. Galium mollugo. Biriº. Ruscus aculeatus. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). Glechoma hirsuta. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Poa angustifolia. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Redactat: N. Tanacetum corymbosum. L. austriacus.a. culmi. polycarpa. Dactylis polygama. Clima: T = 10–90C.2. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Primula acaulis. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Biriº. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. E. Doniþã et al. Carex pilosa. Evonymus europaeus. ssp. mojdrean (Fraxinus ornus). platouri. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. hypoglossum. Redactat: N. pe alocuri cu schelet.HAB: 41. paltin (Acer pseudoplatanus). Doniþã. Relief: 208 . Locvei.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. I.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. Potentilla micrantha. T. 1990. Viola hirta. bine dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Stratul arbuºtilor. Suprafeþe: reduse. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. nemoralis. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Melittis melissophyllum. P. V. Campanula persicifolia. Asperula taurina. Lamium galeobdolon. C. preluvosol mijlociu profundeprofunde. Brachypodium sylvaticum. Lychnis coronaria. carpen (Carpinus betulus). Ivan et al. Ivan et al. Vincetoxicum hirundinaria. cordata). de ordinul câtorva mii de ha. Lathyrus venetus. Roci: calcare. Vicia cassubica. 1992. Lathyrus niger. Lychnis coronaria. mezobazice.

Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. Vincetoxicum hirundinaria. Poa nemoralis. Lathyrus niger. în etajul 209 . Doniþã. Stratul arborilor. Specii caracteristice: – . Tamus communis (în vest). coriariaefolia numai în Dobrogea). Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. eutrofice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. compus din gorun (Quercus petraea. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Sedum maximum. Polygonatum latifolium. Stratul arbuºtilor. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. în special în Dobrogea de Nord. ssp. Potentilla micrantha.2. L. 1992. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). I. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. este compus mai ales din Cornus mas. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. Piptatherum virescens. mojdrean (Fraxinus ornus). Ivan et al. Fraxinus ornus.000 ha. uneori ºi Cotinus coggygria.4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. Brachypodium sylvaticum. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). dalechampii. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). Crataegus monogyna. culmi. polycarpa. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. P = 500–600 mm. Biriº. Melica uniflora. Valoare conservativã: foarte mare. dezvoltat suficient. Carpinus orientalis. polycarpa. venetus. circa 10.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Clima: T = 10–80C. însoriþi. rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi.HAB: 41. dalechampii). Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Evonymus verrucosus. hidric deficitare. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. Suprafeþe: restrânse. scheletice. Viola hirta. Myrrhoides nodosa. Redactat: N. Defileul Dunãrii).HAB: 41. ssp. uneori tei (Tilia tomentosa). jugastru (Acer campestre). mijlociu profunde. Veronica chamaedris. ssp.

Doniþã. carpen (Carpinus betulus). Bromus benekeni. Polygonatum latifolium. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Viola suavis etc.000 ha. divulsa. de regulã umbriþi. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. mai ales în Dobrogea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. I. mai dezvoltat în luminiºuri.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Stratul arborilor. circa 6. platanoides. în 210 . pentagyna. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi.). Corydalis solida. C. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41.HAB: 41. Glecoma hirsuta. Dentaria bulbifera). Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Geum urbanum. în partea inferioarã a etajului nemoral. Corylus avellana.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Lapsana communis. Carex digitata. Tilia cordata. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. compus din Cornus mas. platouri. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii.a. Sorbus torminalis. P = 500–600 mm. Ajuga reptans. Carpinus betulus. Galium odoratum). P = 500–600 mm. Hedera helix. Poa nemoralis. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. Valoare conservativã: ridicatã. Melica uniflora. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Pãduri (4) nemoral. Redactat: N.000 ha. ssp. dalechampii. Crataegus pentagyna. Biriº. Clima: T = 10–90C. Brachypodium sylvaticum. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Fraxinus ornus. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. Sanda et al. Ulmus glabra. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. C. tei argintiu (Tilia tomentosa). Tilia tomentosa. Lithospermum purpurocoeruleum.4. Fraxinus excelsior. Scrophularia nodosa. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Crataegus monogyna. Astragalus glycyphyllos. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 2001.2. div.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. frasin (Fraxinus excelsior). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. Dactylis polygama. Soluri: de tip eutricambosol profunde. petraea). A. hidric echilibrate (reavãne). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: restrânse. Acer campestre. Ligustrum vulgare. Mercurialis ovata. eubazice. Viola hirta. V. reichenbachiana. vãi adãpostite. Potentilla micrantha.). Suprafeþe: circa 20. eutrofice. Pulmonaria obscura. Viburnum lantana º. Alte specii importante: Arum orientale. dezvoltat variabil. Stratul arbuºtilor este fragmentar. Clima: T = 10–90C.

specii sudice (Mercurialis ovata.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. rar Sorbus torminalis. Stratul arborilor. Viburnum lantana. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. ornus). coriariaefolia. Alte specii: Arabis turrita. petraea). în etajul pãdurilor mezofile. tomentosa). Pãduri (4) funcþie de altitudine. Acer campestre. mijlociu profunde pânã la superficiale. Melica uniflora. Arum orientale. Potentilla micrantha. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. F. platyphyllos). Relief: cumpene înguste. Clinopodium vulgare. Geum urbanum. coriariaefolia. Soluri: de tip rendzinã. slab dezvoltat. tei (Tilia platyphyllos. Glecoma hirsuta. Polygonatum latifolium. circa 1. Tilia tomentosa. Stratul arbuºtilor. frasini (Fraxinus excelsior. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Evonymus verrucosus º. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. Stratul arbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus mai ales din Cornus mas. Brachypodium silvaticum. Viola hirta. iar în cea estivalã. Vincetoxicum hirundinaria. Clima: T = 10. tei (Tilia tomentosa. Doniþã. Acer platanoides. relativ slab dezvoltatã. Fraxinus excelsior. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani. de regulã scheletice. dalechampii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). superficiale. Valoare conservativã: foarte mare. eubazice. F. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. mai rar stejar brumãriu (Q.). cu participarea speciilor Crataegus monogyna. eubazice. Bromus benekeni. ssp. Viburnum lantana º. F. Piptatherum virescens º. T. Roci: calcaroase. Hedera helix. hidric deficitare în timpul verii. eutrofice. pedunculiflora). Lithospermum purpurocoeruleum. este compus din Cornus mas. Stratul arborilor.4.500 ha. Sanda et al. puternic înclinaþi. Acer campestre. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%).a. ornus). are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani.5–90C. frasini (Fraxinus excelsior. Suprafeþe: restrânse. eutrofice. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Poa nemoralis. Roci: gresii calcaroase. P = 500–600 mm. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Evonymus verrucosus. dalechampii. I.HAB: 41. puternic 211 . T. hidric deficitare. 2001. Biriº. Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. uneori acoperite cu un strat subþire de loess.a. compus din gorun (Quercus petraea ssp. F. pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene.2.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. Sorbus torminalis.a. Dactylis polygama. în etajul nemoral. bogate în humus ºi schelet calcaros. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

F. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. pentagyna. Staphylea pinnata. Substraturi: loessuri. F. Glechoma hirsuta. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. sanguinea. eubazice. Dihoru 1976. Corylus avellana. Scrophularia nodosa. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Geranium robertianum. ulm (Ulmus minor). Suprafeþe: circa 50. Stratul arborilor. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Ligustrum vulgare. Staþiuni: Altitudine 100–450 m.5–8.a. Redactat: N. eutrofice. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. Circaea lutetiana. Dentaria bulbifera. E.000 ha. Salvia glutinosa. Pulmonaria officinalis. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Euphorbia amygdaloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Lamium galeobdolon. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . versanþi slab înclinaþi. paltin de câmp (Acer platanoides). Stachys sylvatica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Doniþã. C. P = 550–700. Geranium phaeum.2. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. compus din Cornus mas. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. în locuri umede Allium ursinum. Asperula odorata. jugastru (Acer campestre). eutricambosoluri.4. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Ornithogalum flavescens. platyphyllos). compus. Carpinus betulus. Soluri: preluvosoluri. excelsior). reavãn-umede.50C. angustifolia. Scute- llaria altissima. 1992. Stratul arbuºtilor. platouri. Mercurialis perennis. pilosa. A. Climã: T = 9. Doniþã ºi colab. Geum urbanum. Crataegus monogyna. în etajul superior. Carex sylvatica. Biriº. Fraxinus excelsior. Tilia tomentosa. Pyrus pyraster). Aegopodum podagraria. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. Festuca gigantea. taurina. C. marne. C. Arum orientale. A. Rubus caesius º. I. cordata. T. profunde. slab acide. Evonymus europaeus. Podiºul Central Moldovenesc. T. verucosus. gresii calcaroase. Viburmun lantana. Relief: câmpie planã. Valoare conservativã: ridicatã. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus).

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

Geum urbanum. E. Quercus pubescens. Suprafeþe: circa 49. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. Filipendula vulgaris. Cotinus coggygria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Staþiuni: Altitudini 15–200 m. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. profunde. vãi late. în Dobrogea. I. Coronilla varia. în zona de silvostepã. Viola hirta º. officinalis. jugastru (Acer campestre).7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. slab acide. Ligustrum vulgare. Cornus mas. în Moldova de sud. Sedum maximum. glomerata. eubazice. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). eutrofice. Stratul arbuºtilor. Clima: T = 11–100C. Viburnum lantana. Betonica officinalis. Carex michelii. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . D. Teucrium chamaedris. Glechoma hirsuta. Rhamnus catharticus. Inula hirta. iar în poieni de Festuca valesiaca. Redactat: N. 1990. compus din Crataegus monogyna. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. tenella. Stratul arborilor. de regulã. Valoare conservativã: foarte mare. Melica altissima.HAB: 41. verticillatus. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. Doniþã. Specii caracteristice: – . Biriº. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic).000 ha în Câmpia Dunãrii. Euphorbia polychroma. Galium verum. Quercus cerris.2. Dictamnus albus. Vicia tenuifolia. Poa angustifolia.76221 Pontic A. Potentilla argentea.000 ha din care 31. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. Thalictrum minus. Prunus spinosa.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Rosa canina. Evonymus verrucosus. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. tataricum – Q. europaeus. Polygonatum latifolium. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. hidric deficitare în timpul verii. Brachypodium sylvaticum. P = 400–450 mm. Trifolium alpestre.4. Doniþã et al. Stipa capillata. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. pentagyna. A. A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. are acoperire variabilã. Vincetoxicum hirundinaria.a. Fragaria viridis. Chrysopogon gryllus. platouri. bogate în humus. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. C. Dactylis polygama. Festuca rupicola. Tanacetum corymbosum. Literaturã selectivã: Morariu 1944. Roci: depozite loessoide. EMERALD: !41. poienit. Nepeta panonica. mojdrean (Fraxinus ornus). puternic dezvoltat.

76833 Dobrogean Q. pulcherrima. Pãduri (4) stejar pufos (Q. F. dar ºi caucaziene. platouri. mojdrean (Fraxinus ornus). Fraxinus excelsior. compus Crataegus monogyna. U. local Cotinus coggygria. Filipendula vulgaris.HAB: 41. profundemijlociu profunde. Stratul arborilor. capillata. Valoare conservativã: mare.a. Brachypodium sylvaticum. V. jugastru (Acer campestre). subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Rhamnus cathartica. Fragaria viridis. E. ulmi (Ulmus minor. europaeus. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. Doniþã et al. Podiºul Dobrogei. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. Asperula cynanchica. Chrysopogon gryllus. pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. V. I. circa 3. de regulã. Festuca rupicola. tei argintiu (Tilia tomentosa). Teucrium chamaedris. 1992. valesiaca. S. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. origini de vãi largi. Roci: straturi groase de loess. pubescens). Ligustrum vulgare. Suprafeþe: reduse. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. bogate în humus. Stipa joannis. Achillea neilreichii.4. Soluri: de tip faeziom. Pulmonaria mollis. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. Veratrum nigrum. Stratul arbuºtilor. tenella. Carex michelli. Doniþã. 230 . Viola hirta. eutrofice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). Biriº. S. Literaturã selectivã: Borza 1937. V. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. Koeleria pyramidata. Viburnum lantana.000 ha. cu exemplare de Acer campestre. Relief: versanþi slab înclinaþi. P = 450–600 mm. jordanii. Clima: T = 10.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Evonymus verrucosus. Sambucus nigra. Rosa canina. EMERALD: !41. Prunus spinosa. Redactat: N. la limita interioarã a zonei de silvostepã. procera). verticillatus. Phlomis tuberosa. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. A. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. suavis. Centaurea stenolepis. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. Dactylis polygama. Moldova de sud). arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). puternic dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. Ivan et al. Acer tataricum. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. hirta º. P. Poa angustifolia. 1990. umbriþi. C. pãr (Pyrus pyraster). R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. hidric deficitare. Sorbus torminalis. tomentosa. eubazice. Viola suavis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Vincetoxicum hirundinaria. Glecoma hirsuta). Vinca herbacea.5–90C.2.

profunde. Myrroides nodosa.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Vincetoxicum hirundinaria. Evonymus europaeus º. iar în etajul inferior. are acoperire variabilã. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. Prunus spinosa. P = 450–475 mm. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. Soluri: de tip faeoziom. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). U. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. Brachypodium sylvaticum.HAB: 41. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. dezvoltat variabil. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970.4. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Ligustrum vulgare. caucaziene ºi continentale. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei.7A228. Crataegus monogyna. câteva sute de ha.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. slab acide. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus.a. Tilia tomentosa. pe lângã graminee. Stratul arborilor. iar cea de varã. hirta. Climã: T = 11–100C. eubazice. Biriº. hidric deficitare în timpul verii. Corylus avellana.2. Q. compus din Crataegus monogyna.). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. în zona de silvostepã. V. Roci: depozite loessoide fine. Viola jordanii. Dactylis polygama. în rariºte 20–40%. 231 . Bupleurum praealtum. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. Ornithogalum fimbriatum). Danubian Q. Redactat: N. jugastru (Acer campestre). Specii caracteristice: – . Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. Geum urbanum. eutrofice. Veratrum nigrum. Paeonia peregrina. Lithospermum purpurocoeruleum. vãi largi. Doniþã. luto-argiloase. EMERALD: !41. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. Verbascum phoeniceum. pedunculiflora). Clematis vitalba. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. procera). Bromus benekeni º. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. Valoare conservativã: foarte mare. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. Viola reichenbachiana etc. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. ulm (Ulmus minor. pedunculiflora-Q. I. Suprafeþe: restrânse.

pubescens EMERALD: !41. Carex humilis). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arborilor. Podiºul Secaºelor). Carex michelii. stejar pedunculat (Q.HAB: 41.000 ha în vestul ºi centrul României. 1969. Vincetoxicum hirundinaria. Redactat: N. Alte specii importante: Adonis vernalis. Ramnus cathartica. E. polycarpa). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Valoare conservativã: foarte mare. Betonica officinalis. are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. având sub masiv ca specii frecvente. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. Rosa canina. Stratul arbuºtilor. virgiliana). dacica. Viburnum lantana. Arum orientale. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster).2. Corylus avellana. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. compus din Cornus mas.50C. Sambucus nigra. dar pe alocuri ºi Q. 1990. I. pedunculiflora. Phlomis tuberosa.4. sanguinea. uneori cer (Q. Brachypodium sylvaticum. Ligustrum vulgare. Heracleum sphondylium. robur). Valoare conservativã: foarte mare. Podiºul Târnavelor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Dactylis polygama.. P = 650–900 mm. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. Campanula sibirica. Roci: calcaroase. Evonymus verrucosus. adesea cu roca la suprafaþã. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. C. glomerata. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Doniþã et al. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Poa angustifolia. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). eutrofice. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Biriº. petraea ssp.a. uneori Cornus mas. ambele subetaje. Pãduri (4) Rhamnus cathartica. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. Soluri: de tip rendzinã. local Sorbus cretica. Tipuri de ecosisteme: – 232 . superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. Fragaria viridis. Ligustrum vulgare. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. Viola hirta º. verrucosus. Allium montanum. Clima: T = 8–4. Glechoma hirsuta. cerris). Specii caracteristice: Carex humilis. în etajul nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Asparagus tenuifolius. Doronicum hungaricum. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. rom. Doniþã. Q. Crataegus monogyna. Suprafeþe: circa 1. D. S. Prunus spinosa. hidric deficitare în timpul verii. Polygonatum latifolium. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. eubazice. Evonymus europaeus. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. Stipa pennata.

Bromus inermis º. cu acoperire pânã la 100%. compus. însoriþi. Polygonatum odoratum. Sorbus domestica. eubazice. Roci: în general calcaroase. Pulmonaria molissima. Dictamnus albus. Galium dasypodum. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Stratul arbuºtilor. Serratula tinctoria. Lathyrus niger. montanum.a. frecvent este poienit. 1962. Filipendula vulgaris. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna. Piptatherum virescens. Galium mollugo. compus din specii xerofile. Leucanthemum corymbosum. Brachypodium pinnatum. Pulsatilla montana. Galium verum. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. eutrofice. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. ruthenica. Biriº. Asparagus verticillatus. Doricnium herbaceum. Suprafeþe: restrânse. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. T. în general mici. în zona de silvostepã. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani. Dactylis glomerata. exclusiv. Verbascum phlomoides. Redactat: N. Trifolium alpestre. Fraxinus ornus. platouri. Lathyrus niger. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Seseli gracile. elaeagrifolia.a. Staþiuni: Altitudine 100–200 m. P = 450–500 mm. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. sudice.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum. P. Thalictrum minus. Biriº. Soluri: de tip rendzinã. Redactat: N. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Vicia tenuifolia. superficiale. Vinca herbacea. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. întotdeauna puternic dezvoltat.HAB: 41. I. Clima: T = 10.5–100C. I. Linum flavum.000 ha. Stachys recta. Sedum maximum. Stratul arborilor. Valoare conservativã: foarte mare. Moldova de sud). Doniþã.2. Festuca rupicola. Veratrum nigrum. Pãduri (4) ricum ramosum. Fragaria viridis. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. hidric puternic deficitare. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Calamintha acinos. 233 . Doniþã. Vincetoxicum hirundinaria º. Poa angustifolia.4. cu asociaþii stepice în poieni. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Cotinus coggygria. Literaturã selectivã: Gergely 1960. Astragalus glycyphyllos. Iris pumila. Inula ensifolia. dezvoltat variabil. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. I. Specii caracteristice: Galium dasypodum. bogate în humus. semischeletice. circa 8. Vincetoxicum hirundinaria. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. vara Lithospermum purpurocoeruleum. Carex michelii.

în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. Roci: calcaroase ºi loess.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. Stratul arborilor. 1958.a. Doniþã et al. et al.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. Melica uniflora. Boºcaiu et al. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Cotinus coggygria º. Cotino-Quercetum pubescentis Zol.2.000 ha. eutrofice. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii.a. eubazice. Acer campestre.a. Doniþã. Relief: platouri. Mercurialis ovata.4. verticillatus. Crataegus monogyna. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. Climã: T = 10. Lithospermum purpurocoeruleum. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Carex hallerana. 1990. mijlociu profunde. 234 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. I. compus din stejar pufos (Q. Dactylis polygama. Teucrium chamaedris. Piptatherum virescens º. Poa nemoralis. Geum urbanum. Redactat: N.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41. Thlaspi perfoliatum. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Biriº. Rãspândire: în Dobrogea. Fraxinus ornus. în etajul nemoral. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure.). specii sudice (Paeonia peregrina. mai ales însoriþi. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1971. scheletice. în etajul pãdurilor submediteraneene. Valoare conservativã: foarte mare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. Pyrus pyraster. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. Fragaria viridis. A.HAB: 41. Polygonatum latifolium. P = 450–500 mm. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41.5–100C. Suprafeþe: circa 6. Tanacetum corymbosum. hidric deficitare. Vincetoxicum hirundinaria. Carpinus orientalis. Brachypodium sylvaticum. format din Cornus mas. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). versanþi slab înclinaþi. pubescens). Vinca herbacea º. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). Veratrum nigrum. Carex michelii.

hidric deficitare vara. Stratul arbuºtilor. eutrofice. Lithospermum purpurocoeruleum. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. 1971. superficiale. dalechampii). Specii caracteristice: Echinops banaticus.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. Acanthus longifolius. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. Dictamnus albus. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Cotinus coggygria. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. are acoperire variabilã. rar tei (Tilia tomentosa).2.5–10. gârniþã (Quercus frainetto).50C. însoriþi.a. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. Vincetoxicum hirundinaria º. Suprafeþe: foarte restrânse. dalechampii. Carduus candicans. Q. compus din Cornus mas. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Syringa vulgaris. Boºcaiu et al. bine dezvoltat. bine dezvoltat. Climã: T = 11. scheletice. Literaturã selectivã: Jakucs 1961.a. Orchis simia. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. Geranium sanguineum. Biriº. Stratul arborilor. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). Alte specii importante: Achillea coarctata. jugastru (Acer campestre). Stratul arborilor. Fragaria viridis. în etajul nemoral. virgiliana. bogat în specii submediteraneene.000 ha.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. slab acide eubazic.5–110C. scheletice. Doniþã. ssp. gorun (Quercus petraea ssp.4. 235 . P = 700–800 mm. Q. ulm (Ulmus minor). Stratul arbuºtilor. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. eubazice. Evonymus verrucosus. viºin turcesc (Prunus mahaleb). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 11. Tamus communis. sorb (Sorbus domestica). Coronilla elegans. Soluri: de tip litosol. Tilia cordata). hidric optimale. Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. superficialemijlociu profunde. Hypericum perforatum. Roci: calcaroase. Redactat: N. polycarpa). cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. stâncoºi. virgiliana). Potentilla micrantha. Carex hallerana. Polygonatum latifolium. P = 750–800 mm. rendzinã. câteva zeci de ha.HAB: 44. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. I. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Roman 1974. Laser trilobum. º. Roci: calcare. iar în etajul inferior. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. carpen (Carpinus betulus). eutrofice. mojdrean (Fraxinus ornus). are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. Crataegus monogyna.

Potentilla argentea. 2004 (ined. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). P = 750 mm. Cruciata pedemontana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Clima: T = 7. spinulosa. Leucanthemum macrophyllum. Artemisia campestris. Rhamnus tinctoria. Acanthus longifolius. Redactat: N. Redactat: Simona Mihãilescu. Ruscus hypoglossum. Cotinus coggygria. I.2.5. Poa nemoralis. Alium fuscum. Covasna). Carex caryophyllea.4. Dianthus cartusianorum. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Thymus pannonicus. tenuis). Juglans regia. Festuca rupicola. situate în rariºtile de pãdure. Koeleria macrantha. Achillea collina. Potentilla cinerea. Sedum acre. habitat endemic. Salvia nemorosa. Linum austriacum. Myrrhoides nodosa. Parietaria officinalis. Alte specii: Medicago falcata. pH = 5. Agrostis capillaris (A. având o acoperire de pânã la 75%. Centaurea apiculata ssp.50C.HAB 1999: 41. Substrat: nisipuri. Ferulago heuffeli.8–7. Dactylis polygama. Arum orientale. Lythospermum purpurocoeruleum. Euphorbia cyparissias. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. dezvoltat. º. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Genista tinctoria. 236 . Campanula grossekii. Rubus tomentosus. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Tamus communis. Sedum acre. Asperula cynanchica. Veronica prostata. tenuis). Helianthemum nummularium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis.).a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Melica uniflora. Lunaria annua. Syringa vulgaris. Trifolium montanum. Symphytum tuberosum º. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. Valoare conservativã: mare. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Doniþã.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud.a. Soluri: psamosoluri. Brachypodium sylvaticum. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Elymus repens. Agrostis capillaris (A. Specii caracteristice: Betula pendula. Biriº. Calamintha vulgaris. Lolium perenne.

4. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .2.

Homogyne alpina. Salix silesiaca. glaciare. Stratul arborilor. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). ienupãr pitic (Juniperus sibirica). frecvent. de ordinul sutelor de ha. mezofite. superficiale–mijlociu profunde. Strei. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). culmi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Luzula sylvatica. Clima: T = 2–00C. Soluri de tip podzol ºi prepodzol. foarte acide. Alnus viridis (pe versanþi umezi).HAB: 42. arbori în grupe de câteva exemplare. Roci: ºisturi cristaline. oligobazice. Campanula abietina.2.2. cu expoziþii diferite. Suprafeþe: reduse. oligotrofe. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. Dryopteris expansa. mai rar zâmbru (Pinus cembra). cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. Pãduri (4) 2. dominat de Vaccinium myrtillus. Stratul arbuºtilor. umede. oligoterme. Bruckenthalia spiculifolia. Viola declinata º. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Deschampsia flexuosa. Calamagrostis villosa. frecvent scheletice. în partea inferioarã a etajului subalpin. Fãgãraº).35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. cu participarea speciilor V.a. gneisuri. Huperzia sellago.4.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. vãi largi. vitis-idaea. Soldanella hungarica. Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. scoruº (Sorbus aucuparia).4. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. bine dezvoltat. P= 1300–1400 mm. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Retezat.

Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. vitis-idaea. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. glaciare. Biriº. V. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. P = 1100–1200 mm.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Suhard. Deschampsia flexuosa. în partea inferioarã a etajului subalpin. Soldanella hungarica.HAB: 42. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. I. Juniperus sibirica. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Salix silesiaca. Luzula luzuloides. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Doniþã. Huperzia sellago. Campanula abietina. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: N. Coldea 1991. Melampyrum sylvaticum. oligobazice. umede. Coldea et Pop 1988. Pinus cembra. Biriº. Clima: T = 3–10C. Juniperus sibirica. Viola declinata º. Roca: ºisturi cristaline.4. Saxifraga cuneifolia. versanþi puternic–mediu înclinaþi. Oxalis acetosella. Luzula luzuloides. Cãlimani). Fragaria vesca. prepodzol.a. gaultherioides. Lonicera caerulea. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. V. andezite. Rubus idaeus º. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Relief: 239 . Potentilla chrysocraspeda etc. mezofite. foarte acide. Stratul arborilor. I. 1986. vãi largi. de ordinul sutelor de ha. Soluri de tip podzol. frecvent scheletice. Ribes petraeum. Doniþã. Mititelu et al.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. Alnus viridis (pe versanþi umezi).2. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Pinus mugo. Coldea 1991. Suprafeþe: reduse. Alte specii importante: Anthenaria dioica. oligotrofe. de la 10–12 m. Luzula sylvatica. Literaturã selectivã: Coldea et. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. superficiale-mijlociu profunde. Oxalis acetosella. Pânzaru 1986. Larix decidua (local). culmi. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Melampyrum sylvaticum. Festuca nigrescens. Homogyne alpina. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare.a. Pinus mugo. Dryopteris expansa. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Calamagrostis villosa. oligoterme. Pinus cembra. scoruº (Sorbus aucuparia).

7. Vlãdeasa. Harghitei. Bucegi. Rosa pendulina º. Penteleu. oligoterme. Cãlimani. mezofite. foarte acide.HAB: 42. Stratul arborilor.000 în Carpaþii Meridionali. umede. Rubus idaeus. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. Rãspândire: Munþii Þibleº. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp. andosol. ªurianu. Suprafaþa ocupatã: 43.000 în Carpaþii Occidentali). Godeanu.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella.4. oligotrofe.0–1. Roci: silicioase ºi calcaroase. Cindrel. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp.a. cu diferite expoziþii. Ceahlãu. compus exclusiv din molid (Picea abies). 11. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv.000 ha (25. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Þarcu. Rodnei. Parâng.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. Retezat. podzol.000 în 240 . poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. P = 900–1400 mm. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). versanþi puternic înclinaþi. Relief: creste. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. Ciucaº. Lotrului. oligobazice. criptopodzol. Fãgãraº. Carpaþii Orientali.). culmi. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia).21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3. Lonicera nigra. Clima: T = 3. în etajul boreal. Cãpãþãnii. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m.50C. Soluri: prepodzol. superficiale-mijlociu profunde.

mezofile. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies).35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. Rumex alpinus. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. Wagner 1998. Dryopteris expansa. Redactat: N. major. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. calcare. Soluri: de tip litosol. Valoare conservativã: foarte mare. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. Stratul arbuºtilor. Doniþã. Biriº.50C.5–1. L. mai rar Pinus mugo. I. P = 900– 1200 mm. brad (Abies alba). V. sau micã. Bucegi. Calamagrostis villosa. scheletice. stâncãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Ribes petraeum. Roci: conglomerate calcaroase. zâmbru (Pinus cembra). Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. vitis-idaea. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm). oligotrofe. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . Meridionali (masivele Ciucaº.a. Lamium galeobdolon). Homogyne alpina.4. Sorbus aucuparia. Bândiu. Doniþã et al. creste. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Senecio nemorensis. Viola declinata º. bine dezvoltat. Stratul arborilor. Rubus idaeus. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Coldea. rar. 1990.HAB: 42. sylvatica. Luzula luzuloides. Deschampsia flexuosa). Doniþã 1988. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. mediu-slab acide. fag (Fagus sylvatica). oligoterme. Deschampsia caespitosa. Salix silesiaca. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus.2. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. Gymnocarpium dryopteris. mijlociu profunde. arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Climã: T = 2. dezvoltat variabil. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. compus din Juniperus sibirica.

Luvisol (brun luvic). Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. Coldea 1991. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua. gresii calcaroase.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. Carduus personata. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Climã: T = 3. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. Calamagrostis arundinacea. Luzula luzuloides. Hylocomium splendens. Poa nemoralis. Stratul arborilor.000 ha. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Ranunculus carpaticus. Biriº. Sambucus racemosa.00C. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). oligoterme. în etajul boreal. acide-slab acide. conglomerate. tufuri andezitice.2. I. 242 . Chrysanthemum rotundifolium. din care 220. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Doniþã. mezobazice. andezite. fag (Fagus sylvatica). ulm de munte (Ulmus glabra). Homogyne alpina. andosol. Oxalis acetosella. Fragaria vesca. Bl.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. Stratul arbuºtilor. Redactat: N. Suprafeþe: circa 285.0–5. mezofite. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. profunde. Plagiochila asplenioides. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. compus exclusiv din molid (Picea abies). cu expoziþii diferite.000 în Carpaþii Orientali.a. Valeriana montana º. Phleum alpinum. umede. Melampyrum sylvaticum.4. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. 40. Dryopteris carthusianorum. cu Dicranum scoparium. Roci: fliº marno-gresos. Campanula abietina. Moneses uniflora. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. Rubus idaeus. sylvatica. coame. Soldanella hungarica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice.a. Athyrium distentifolium. mai rar ºisturi silicioase. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. mezo-eutrofe. Rhitidiadelphus triquetrus º.000 în Carpaþii Occidentali.HAB: 42. L. Soluri: districambisol (brun acid). sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia).

et Br. oligoterme. Roci: silicioase. umede. neuniform. Luzula luzuloides. Homogyne alpina. Oxalis acetosella. mai ales în golurile din arboret. I. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. Bl. Pãduri (4) Ribes petraeum. L. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. Lycopodium annotinum. Valoare conservativã: moderatã. 1990. scheletice. dominat de specii de Calamagrostis. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. 243 . Climã: T = 4. Lamium galeobdolon. culmi. versanþi puternic înclinaþi. Valoare conservativã: moderatã.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Deschampsia flexuosa. sylvatica. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). major. Dentaria glandulosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Suprafeþe: circa 88. Daphne mezereum.000 ha). Calamagrostis villosa. dezvoltat în pete. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. cu amestec de brad (Abies alba). P = 900–1000 mm în nord. Soluri: prepodzol. Dryopteris filix-mas. scoruº (Sorbus aucuparia). R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Campanula abietina. Campanula abietina.). oligotrofe. Spiraea chamaedrifolia etc. Stratul arborilor. Dryopteris filix-mas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. C. Polygonatum verticillatum. Senecio nemorensis. cu Oxalis acetosella. Relief: creste. la altitudini mai mici.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Homogyne alpina. Gentiana asclepiadea. puternic acide. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. puternic dezvoltat. Mercurialis perennis. Alte specii: Athyrium filix-femina.2. podzol. arundinacea. Lonicera nigra. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum.000 ha) ºi Orientali (31.5–1. Doniþã et al. Spiraea chamaedrifolia etc. 1256 Molidiº cu Vaccinium. Stellaria nemorum. Gentiana asclepiadea. Rubus idaeus.50C. Lonicera nigra. cu expoziþii diferite. oligobazice. Huperzia sellago. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. în etajul boreal. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. mezofite. Rubus hirtus. criptopodzol. Soldanella hungarica.000 ha). Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. Fragaria vesca. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Literaturã selectivã: Coldea 1991.4. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. 1200–1400 mm în sud. Biriº. Moneses uniflora. Luzula luzuloides. superficiale. Fragaria vesca. Doniþã. are acoperire mai redusã (50–80%). Silene heuffeli).HAB: 42.000 ha.

uºoare.2. oligotrofe. mai frecvent în Carpaþii Orientali. Suprafeþe: circa 72. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. 1400–1800 m în sud. Bl. în etajul boreal. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. Doniþã.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. et Br. Stratul arborilor.50C. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. oligoterme. slab pânã la semischeletice. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti.000 ha în Carpaþii Occidentali.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. 1000–1200 m în sud. mezofilehigrofile.000 în Carpaþii Orientali. Roci: ºiºturi cristaline. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale.4. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului. profunde – mijlociu profunde. 32. 1. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. 1990. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. mezo-oligobazice.000 ha în Carpaþii Meridionali. P = 900–950 mm în nord. Climã: T = 4. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991.000 ha din care 39. Doniþã et al. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . gresii silicioase. mai rar fliº. umede. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. roci euptive acide ºi intermediare. Biriº. mai frecvent umbriþi.HAB: 42. Redactat: N.4–3. I.

Specii caracteristice: – . Vaccinium myrtillus. Climã: T = 4. et Br. permanent umede dar drenate. slab dezvoltat. Literaturã selectivã: Coldea 1991. P = 900–1000 mm în nord. acide. Biriº. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Stratul muºchilor.HAB: 42. Alte specii importante: Lycopodium annotinum. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. granite). 17. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. mezofite. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. bine dezvoltat. Eurynchium striatum. 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. Thuidium tamariscinum. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. 12. luzuloides. Lonicera nigra. oligobazice. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. Suprafeþe: circa 49.2. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Rosa pendulina. Oxalis acetosella. Doniþã et al. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 1000–1200 m în sud. oligotrofe. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. Doniþã. scoruº (Sorbus aucuparia). Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). sau cu amestec de brad (Abies alba). Hylocomium splendens (dominant). 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. gnaisuri. L. scheletice.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. podzoluri. 1000–1200 mm în sud. mijlociu – submijlociu profunde. Majanthemum bifolium. mesteacãn (Betula pendula). Soluri: prepodzoluri. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. Stratul arborilor. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.000 ha din care 10.00C. Polytrichum commune.4. Mnium punctatum. Luzula sylvatica. Valoare conservativã: moderatã.000 în Carpaþii Occidentali.0–2. Soldanella hungarica.000 în Carpaþii Orientali. în etajul boreal. Bl. Redactat: N. oligoterme.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. 245 . Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. uºoare. compus exclusiv din molid (Picea abies). cu moder fin. Ptilium crista – castrensis. I.000 în Carpaþii Meridionali.

brad (Abies alba). P = 1000–1300 mm. Veronica urticaefolia. filix-femina. Literaturã selectivã: Wraber 1962. Suprafeþe: mici. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Myosotis sylvatica. pe vâlcele umede. în petece de mãrimi diferite. Muºchi: Dicranum scoparium. Doniþã. Doniþã et al. Coldea 1991. Paris quadrifolia. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Stellaria nemorum.4. Roci: mai ales roci silicioase. Rubus idaeus. Soldanella hungarica. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). Campanula abietina. Literaturã selectivã: Coldea 1991. D. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. de tip Hylocomiun. Alte specii: Athyrium distentifolium. Chrysosplenium alternifolium. Senecio nemorensis. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Sorbus aucuparia. A. Symphytum cordatum. Soluri: de tip gleisol. Senecio nemorensis. nu acoperã complet solul. Adenostyles kerneri. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. mezobazice.50C. Biriº. Stratul muºchilor: variabil.0–1. Redactat: N. Oxalis acetosella. 246 . Dryopteris dilatata. oligoterme. Doniþã. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). Valoare conservativã: mare. mezotrofe. ude (înmlãºtinate). Valeriana tripteris. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Biriº. higrofite. sylvatica). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. I. Ranunculus carpaticus. Oxalis acetosella. 1990. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. filix-mas. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Alte specii importante: Aconitum toxicum. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. Polytrichum juniperinum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.HAB: 42. Campanula abietina. Hylocomium splendens. 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. Deschampsia flexuosa. carpatice. 1990. Raþiu 1967. dominat de Luzula sylvatica.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. Luzula luzuloides. acide-slab acide. Rhitidiadelphus triquetrus. Boºcaiu 1971. Moneses uniflora. stagnosol. filix-femina. Clima: T = 3. sylvatica).a. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. Athyrium distentifolium. Hieracium rotundatum. A.2. pe lângã izvoare. Dryopteris dilatata. Pleurozium schreberi. Homogyne alpina. Doniþã et al. în etajul boreal. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Redactat: N. Valoare conservativã: foarte mare. P. commune. de regulã bine dezvoltat. Stratul arbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doronicum austriacum. I. Pãduri (4) Rubus idaeus. Vaccinium myrtillus. Vaccinium myrtillus º.

R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. relativ dezvoltat. Polytrichum.000 de ha). umede. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. profundemijlociu profunde. 1990. are acoperire redusã. Sphagnum girgensohnii. P = 800–1200 mm. cu expoziþii în general umbrite.000). Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. I. palustre. Vaccinium myrtillus. în etajul nemoral. Biriº.0–4. S. Literaturã selectivã: Coldea 1991. de tip Vaccinium. Compoziþie floristicã: Bazania triloba. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum. 247 . Soluri: turbosoluri. de 40–70%. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 42. squarrosum. eu-mezotrofice. umede-ude (înmlãºtinate). Suprafeþe: circa 100. puþin în Carpaþii Occidentali (6. ticum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. oligoterme. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. Clima T = 6.HAB: 42.000 de ha. Roci: variate. restul în Munþii Apuseni. terase. Stratul muºchilor este gros. în parte scheletice.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Polytrichum comune. P = 800–1300 mm.2. platouri. vitis-idaea. Suprafeþe: circa 6. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. B. acoperã complet solul. Melampyrum sylvaticum.000 ha). S. Doniþã et al. Oxycoccus microcarpus. eu-mezobazice. S. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). pubescens). foarte acide. Doniþã. Redactat: N. higrofite. S. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. Eriophorum vaginatum. Deschampsia flexuosa. Roci: în mare parte fliº.000 ha. slabmoderat acide. russowii. Valoare conservativã: foarte mare. cu specii de Sphagnum. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. P. Stratul arborilor. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. Climã: T = 5. culmi late. mesteacãn (Betula pendula. districambosol. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Relief: versanþi cu pante medii-mici. extrem oligobazice.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6.8–2. V. în etajul boreal. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. oligotrofe. wulfianum. depresiuni. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã.00C. strictum. în general acide.60C. Soluri: de tip eutricambosol. S.2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. Stratul arbuºtilor lipseºte. majoritatea în Carpaþii Orientali (88.4. recurvum.

2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. acoperirea de 80–100%. Biriº. I. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. Redactat: N. Doniþã. Stratul arbuºtilor. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. iar. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Täuber 1987. 248 . în amestec. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Picea abies. Milium effusum. Rosa pendulina. Dryopteris filix-mas. de ordinul 7. Rubus hirtus. Borhidi 1971.HAB: 42. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). Geranium robertianum.000 ha). Stratul arborilor. Lonicera xylosteum. Symphytum cordatum. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). în etajul nemoral.000 ha. Lamium galeobdolon. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa. Euphorbia amygdaloides. Viola reichenbachiana º. Coldea 1991. Literaturã selectivã: Soó 1964. Salvia glutinosa. fag (Fagus sylvatica). Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. Senecio nemorensis. în majoritate în Carpaþii Orientali (6. 1990.4. ulm de munte (Ulmus glabra). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. Galium odoratum. Mercurialis perenis. Carex sylvatica. Suprafeþe: restrânse.2. Dentaria glandulosa.a. Athyrium filix-femina. în proporþii diferite. Doniþã et al.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Sanicula europaea.

slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. prepodzol. Alte specii: Carex remota. sylvatica). soluri de tip redzinic. format din Corylus avellana. scoruº (Sorbus aucuparia). I. pe calcare (Ceahlãu. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. uneori larice (Larix decidua). Stratul arborilor. Valoare conservativã: foarte mare. P = 950–1300.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. neutre în orizonturile cu schelet. Staþiuni: 1200–1600 m. Stratul arbuºtilor.2. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. ude. Stratul arborilor. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. 249 . Sorbus dacica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. Climã: T = 7. mezofile. marne. Apuseni). superficiale-mijlociu profunde. oligo-mezoterme. Lonicera nigra. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). Piatra Craiului. oligo-mezotrofe. Lotrului. 1990. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Equisetum sp. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. S. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). oligomezoterme. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. Doniþã. gresii. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. racemosa. sylvatica).4. Soluri de tip eutricambiosol. compus din molid (Picea abies). profunde.. Salvia glutinosa. moderat-slab acide în orizontul superior. Sambucus nigra. terase. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. Oxalis acetosella. Petasites hybridus. Biriº. 26–33 pentru brad la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. culmi late. fãrã schelet sau slab scheletice. Relief: platouri. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. hidric echilibrate. Retezat. Stachys sylvatica º. Myosotis sylvatica.0–4. în etajul boreal. Rosa pendulina. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. mezo-eubazice. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. Symphytum cordatum. greu permeabile. Ciucaº. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. Redactat: N. mezofite. scheletice. Clima: T = 4. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. Salix silesiaca.5– 1.a. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m. luvosol. rar fag (Fagus sylvatica ssp. coame. mesteacãn (Betula pendula). rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). brad (Abies alba). are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. Dentaria glandulosa). oligomezobazice. moderat – puternic acide.50C. Roci: calcaroase. Abies alba. Chrysosplenium alternifolium. P = 700–900 mm. de ordinul câtorva zeci de mii de ha.50C. Suprafeþe: reduse.

Vaccinium myrtilus. Geranium robertianum. Tortella tortuosa.4. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. Cortusa matthioli. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. Galium album º. Thalictrum aquilegiifolium. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Campanula abietina.2. la altitudini mari ºi Pinus mugo.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. Stratul arborilor. oligobazice. Stellaria nemorum. Anemone rannunculoides. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. Valoarea conservativã: moderatã. Mnium undulatum. Oxalis acetosella. scoruº (Sorbus aucuparia).).a.5–3.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. Huperzia selago. Lamium galeobdolon. Stratul muºchilor. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. din care 6. Luzula luzuloides. P = 900–1200 mm. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Dentaria glandulosa. Suprafeþe: circa 15. rar culmi. Relief: versanþi cu înclinãri.HAB: 42. umede. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. Saxifraga rotundifolia.a. platouri. Soluri: de tip podzol. Astrantia major. Cystopteris fragilis. 2. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. prepodzol. Asplenium viride.000 de ha. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 4. Primula leucophylla. Redactat: N. Fragaria vesca. iar în amestec brad (Abies alba). Polytrichum formosum. mijlociu profundesuperficiale. Specii caracteristice: Doronicum columnae. Doniþã et al. Doniþã. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum.500 de ha în Carpaþii Meridionali. 250 .50C. Euphorbia amygdaloides. în general. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. acide. Dicranum scoparium. mari ºi expoziþii diferite.500 în Carpaþii Occidentali. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. º. etc. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum. 1990. Literaturã selectivã: Coldea 2002. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal. 6000 în Carpaþii Orientali. Stratul arbuºtilor lipseºte. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Carex sylvatica. Mercurialis perennis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. Homogyne alpina. Vaccinium myrtillus. oligotrofice. Viola biflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.

Lycopodium annotinum. Hieracium rotundatum. Lamium galeobdolon. Huperzia selago. Oxalis acetosella. Epilobium montanum. Melampyrum sylvaticum. Polygonatum verticillatum.2. 1990. C. Redactat: N. villosa. Senecio nemorensis. Doniþã et al. filix-mas. Biriº. Dryopteris dilatata.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. I.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Veronica urticifolia.4. distentifolia. D. Calamagrostis arundinacea. Gentiana asclepiadea. A. Coldea 1991. Doniþã. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). Stellaria nemorum. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Specii caracteristice. Rubus hirtus. Fagus sylvatica. 251 . Fragaria vesca. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL.HAB: 42. Alte specii importante: Athyrium filix-femina.

Roci: gresii silicioase. Helictotrichon decorum. Roci: calcare. Fragaria vesca. alte roci acide. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica).HAB: 42. Hieracium bifidum. în etajul nemoral. eubazice hidric echilibrate. Stratul arborilor. Suprafeþe: câteva sute de ha. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Hepatica nobilis. în etajul superior. Asperula capitata. oligotrofice. Melampyrum sylvaticum. Suprafeþe: circa 9.4. profunde-mijlociu profunde. Biriº. culmi. puternic acide. Calamagrostis arundinacea. Clima: T = 7–50C. Scabiosa columbaria. Spiraea chamedrifolia. Tanacetum vulgare. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. Corylus avellana. superficiale– mijlociu profunde. scoruº (Sorbus aucuparia). din pin silvestru (Pinus sylvestris). compus. criptopodzol. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. Poa nemoralis. I. Rosa pendulina. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. Orthilia secunda. Euphorbia amygdaloides. neutre. exclusiv.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. Thymus comosus. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. Doniþã. din pin silvestru (Pinus 252 . Rhamnus cathartica.a.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Vaccinium myrtillus. P = 900–1000 mm. Soluri: de tip podzol. gorun (Quercus petraea). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.2. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. carthusianorum.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). Specii caracteristice: Sesleria rigida. Knautia dipsacifolia. dominat de Sesleria rigida. expoziþii însorite. în etajele nemoral ºi boreal. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. eutrofice. frecvent scheletice. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Bupleurum falcatum. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Redactat: N. oligobazice. izolat. Veronica chamaedris. Lonicera xylosteum. Valoare conservativã: foarte mare. mesteacãn (Betula pendula).5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. P = 800–1000 mm. Saxifraga paniculata. Soluri: de tip rendzinã. vitis-idaea º. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. însoriþi. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Dianthus spiculifolius. cu posibile deficite temporare. Campanula persicifolia. Stratul arborilor. Euphorbia salisburgensis. Clima: T = 7–40C. Cotoneaster integerima. hidric echilibrate. D. V. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. Coldea 1991. frecvent cu stânci la suprafaþã. compus. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. Relief: versanþi cu înclinãri diferite.

Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. în etajul nemoral. Monotropa hypopitys. Soluri: de tip podzol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. hidric optimale. Dryopteris filix-mas. 1990. Vaccinium myrtillus. V. Pãduri (4) sylvestris). scheletice. Doniþã et al. criptopodzol. cu Leucodon sciuroides. Stratul de muºchi ºi licheni. Clima: T = 5–30C. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). Oxalis acetosella. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Doniþã. molid (Picea abies). Campanula abietina. ºisturi. Anthennaria dioica. superficiale. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. mesteacãn (Betula pendula). vitis idaea º. Luzula luzuloides. are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. câteva zeci de ha.HAB: 42. Gentiana asclepiadea.2. Leucobrium glaucum. Deschampsia flexuosa. Calluna vulgaris. dominat de Vaccinium myrtillus. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Stratul 253 .5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. Roci: gneise. Redactat: N. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). foarte acide. P = 1000–1100 mm. Athyrium filix-femina. Poa nemoralis. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Suprafeþe: foarte reduse. Calamagrostis arundinacea. Biriº. I. oligotrofice. Veronica urticaefolia. Valoare conservativã: foarte mare. brad (Abies alba). oligobazice.4. Coldea 1991.a. Hypnum cupresiforme. boreale ºi balcanice.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Polypodium vulgare. Cladonia sp. Calluna vulgaris.

Ceterach officinarum. Doniþã. în etajul nemoral. scheltice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene.2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eutrofice. gorun (Quercus petraea). Literaturã selectivã: Coldea et A. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. local Syringa vulgaris. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Soluri: de tip rendzinã. hidric echilibrate. Relief: versanþi abrupþi. Specii caracteristice: Genista radiata. dominat de Carex humilis. C. format din specii acidofile. S. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). conþine specia caracteristicã Daphne blagayana.662 Banat pine forest EUNIS: G3. stâncãrii. Pãduri (4) arborilor. molid (Picea abies). cu posibile deficite vara. tei (Tilia platyphyllos). iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus).66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. Cytisus hirsutus. însoriþi. Cornus mas. în etajul superior. P = 900–1100 mm. Clima: T = 9–70C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Hieracium bifidum. Genista janensis. divergens. Bruckenthalia spiculifolia. Specii caracteristice: Daphne blagayana. banatica. Sesleria rigida. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. superficiale.a. Stratul arbuºtilor. Festuca xanthina. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Juniperus communis. Cotinus coggygria. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. Roci: calcare. Dianthus petraeus. Coldea 1991. 254 . V. Biriº. Anthemis carpatica. compus.4. slab dezvoltat. C. alun turcesc (Corylus colurna).562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. compus din Cotoneaster integerrima. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. Asperula capitata. Betula pendula. Redactat: N. slab dezvoltat. Campanula kladniana. Alte specii importante: Arabis hirsuta. Brachypodium pinnatum. Pop 1988. Iris ruthenica. vitis idaea º. Digitalis grandiflora. borbasii. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Vaccinium myrtillus. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. Rhamnus saxatilis. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Sorbus cretica. Alte specii: Achillea distans. eubazice. tomentosa.HAB: 42. Stratul arborilor. Deschampsia flexuosa. brad (Abies alba). Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. I. Rãspândire: în Munþii Cernei. Valoare conservativã: foarte mare. Luzula luzuloides. Calamagrostis arundinacea. Biscutella laevigata.

Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . Doniþã et al.2. Doniþã.4. Scabiosa banatica. Libanotis montana. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972.a. rigiditum. Biriº. Seseli gracile. S. I. Viola hirta º. Pãduri (4) Hypericum rochelii. Coldea 1991. Redactat: N. 1990. Teucrium montanum.

Petasites hybridus. Alte specii importante: Angelica sylvestris. brad (Abies alba). acide.000 ha. în etajul boreal. Ranunculus repens.HAB: 44. Roci: variate. Chaerophyllum hirsutum. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. Corylus avellana.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. Relief: lunci montane înguste. Festuca gigantea. Matteuccia struthiopteris. kablikianus. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. permanent umede-ude. Prunus padus.a.4. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. Dryopteris filix-mas. Climã: T = 7. Aegopodium podagraria. Glechoma hederacea. Pãduri (4) 2. superficiale. Stachys sylvatica. P. Athyrium filix-femina. Biriº. Redactat: N. Geranium phaeum. sub formã de pietriºuri. Doniþã et al. mezobazice. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. mezotrofice. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Stellaria nemorum. nisipuri grosiere. calcaroase ºi silicioase.3. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. Cirsium oleraceum. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m.a. Lonicera xylosteum. Mentha longifolia. P = 800–1200 mm. Salvia glutinosa. 1990. 256 .2. Stratul arborilor. scheletice. Impatiens noli-tangere. Doniþã. Tussilago farfara º. Alnion incanae..214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. Suprafeþe: circa 4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. boreale. Cardamine impatiens. Circaea lutetiana.4. obiºnuit puternic dezvoltat. compus din Salix triandra. gleiosol. Oxalis acetosella. Valoare conservativã: foarte mare. fag (Fagus sylvatica). versanþi umeziþi de izvoare. Myosotis sylvatica.5–20C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. I. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Soluri: de tip litosol. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Carex remota. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali.

Doniþã et al. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: foarte mare. superficiale-mijlociu profunde. Stratul arborilor. alba). Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri.50C. umed-ude. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. jugastru (Acer campestre).4. Crataegus monogyna. eutrofice. plop negru ºi alb (Populus nigra. Salvia glutinosa. Stellaria nemorum. Myosotis palustris.000 ha. Suprafeþe: circa 4.HAB: 44. 1990. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. S.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. sãlcii (Salix fragilis.a. Biriº. sanguinea. Rãspândire: în luncile râurilor. Brachypodium sylvaticum. Clima: T = 10–7. P.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. Solanum dulcamara. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Stratul arbuºtilor. Carex remota. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Ficaria verna. alba). compus din Frangula alnus. Glecoma hederacea. Redactat: N. 257 . frecvent liana Humulus lupulus. Eupatorium canabinum. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. Corylus avellana. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. Galium aparine. frecvent scheletice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip aluviosol. Geranium robertianum. Literaturã selectivã: Coste 1980.ºi intracarpatice. Tussilago farfara º. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. din toate regiunile de dealuri peri. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. din care 2.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Alnion incanae. Ranunculus repens. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. în etajul nemoral. Circaea lutetiana. Sambucus ebulus. Bidens tripartita.2. Impatiens noli-tangere. Petasites albus. Specii caracteristice: Alnus glutinosa. Doniþã. eu-mezobazice. Viburnum opulus. Lamium galebdolon. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Sambucus nigra. ulm (Ulmus laevis). Mentha longifolia.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). Matteucia struthiopteris. dezvoltat variabil. P = 600–900 mm.HAB: 44.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus.

Clima: T = 11. în locuri umede cu specii de Carex (C. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. paniculata º.HAB: 44. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. Ranunculus repens. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. Rãspândire: în toatã România. de 20–22 m la 100 de ani.434. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. Redactat: N. Someº. Fraxinus excelsior or F. Symphytum officinalis. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine.000 ha în vestul României. Câlniºtea etc. I.000 în sud.50C. mite. Timiº.50C. frasini (Fraxinus sp. Staþiuni: Altitudini 15–150 m. Cornus sanguinea. C. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. ce coboarã din Carpaþi (Prut. Literaturã selectivã: Soó 1963. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. mai rar inundabile din 258 .000 ha din care 1. Solanum dulcamara. în zona pãdurilor de stejar. Siret. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. rar. Viburnum opulus. Soluri: de tip gleiosol. Olt. Stratul arborilor. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. Specii caracteristice: Carex elongata. Roci: argile aluviale. Suprafeþe: circa 40. 8. riparia. eubazice.) ºi ulmi (Ulmus sp. eutrofice. În trecut. 1990. Salix cinerea. Doniþã et al. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Corylus avellana.000 ha în est ºi 8. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Relief: terase înalte plane. paniculata. în luncile râurilor mari. Suprafeþe: circa 2. Sambucus nigra.2234.43. profunde. Evonymus europaeus). Climã: T = 11–9. C. º.). Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago. Peucedanum palustre. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia).2.000 ha din care 24. în ambele subzone. Mureº. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). acutiformis.a). permanent ude. Doniþã.4. Valoare conservativã: foarte mare. P. Caltha palustris.a. Polygonum hydropiper. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. P = 500-700 mm.0–9. în mlaºtini din lunci (Jiu. Galeopsis speciosa. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Jiu. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium. Galium palustre. ambele subzone. elongata. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare. În sud ºi est. Biriº. P = 500–700 mm. minor. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. U. Argeº.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. C.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. C.a. Stellaria aquatica. Hottonia palustris.

compus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dezvoltat variabil. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. cordata). Alte specii: Brachypodium sylvaticum. Lygustrum vulgare º. ulmi (Ulmus laevis. Stratul arborilor. Festuca gigantea. Frangula alnus. uneori scheletice. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. iar în etajul inferior Acer campestre. Dactylis polygama. S. Viola odorata. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. Glechoma hederacea.a. în etajul superior. Galium aparine. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. Geum urbanum. mezobazice. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). mai rar plopi (Populus alba. umede. anin negru (Alnus glutinosa). Geranium phaeum. minor). are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. nemorale.000 ha. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. compus din Cornus 259 . aluviosol. Stratul arbuºtilor. sãlcii (Salix alba. Roci: aluviuni diverse. mijlociu-profunde. U. fragilis). are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. mezotrofice. toate în sudul României. reichenbachiana º. pietriºuri. pallisae). în etajul nemoral. ulm (Ulmus laevis). Malus sylvestris. Soluri: de tip aluviosol. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. Crataegus monogyna. Fraxinus angustifolia. Valoare conservativã: moderatã. nisipoase. stejar pedunculat (Quercus robur).HAB: 44. Impatiens noli-tangere. hirsuta. Ulmus laevis (Populus alba). în zona pãdurilor de stejari. mai rar în Lunca Dunãrii. 1990. Salvia glutinosa. Sambucus nigra. Stratul arborilor. V. cu dominarea speciilor Rubus caesius.a. Populus nigra). Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. Biriº.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Redactat: N. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). eubazice. Physalis alkekengi. profunde. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. gleizate în adâncime. rar Acer tataricum. ambele subzone ºi. Coryllus avellana.4. T. umede.2. Carex pilosa. Doniþã. Specii caracteristice: – . Stratul arbuºtilor. Prunus spinosa. Alnion incanae. nemorale. din stejar pedunculat (Quercus robur). Clima: T = 11–100C. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. lutos argiloase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. eutrofice. Pyrus pyraster. P = 450–600 mm. Suprafeþe: circa 5. Lysimachia nummularia. Eupatorium canabinum. Doniþã et al. Circaea lutetiana. Pãduri (4) luncile marilor râuri. Polygonatum latifolium. Aegopodium podagraria. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. carpen (Carpinus betulus). în parte.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. G. Solanum dulcamara. I.

Biriº. Alte specii importante: Agrostis stolonifera.HAB: 44. Rosa canina. Lysimachia nummularia. ambele subzone. dud (Morus alba) º. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44.a. în zona de silvostepã ºi de stepã. º. vulgaris.5–100C. Prunus spinosa. 260 . Alte specii importante: Althaea officinalis. nisipoase. Soluri: de tip aluviosol.a. Doniþã I. I. Stratul arbuºtilor. Doniþã. compus din plop alb (Populus alba).6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1.a.2. mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Suprafeþe: circa 48. în zona pãdurilor de stejar. Redactat: N. Sambucus nigra. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Specii caracteristice: – . Ranunculus repens. Physalis alkekengi. 1990. Glechoma hederacea. Humulus lupulus. 2001. Solanum dulcamara. Clima: T = 11. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1990. Valoare conservativã: foarte mare. Eupatorium canabinum. Symphytum officinalis. Stratul arborilor. Galium aparine. Scutellaria galericulata. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. nigra).365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Melandrium album. Sanda et al. º. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. 2001. Viburnum opulus. rar. Literaturã selectivã: Soó 1957. Agrostis stolonifera. mezotrofice-eutrofice.4. frasin (Fraxinus angustifolia). Evonymus europaeus. Doniþã et al. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. compus din Cornus sanguinea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. Biriº.000 ha. Clematis vitalba. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Lycopus europaeus. Pãduri (4) sanguinea. Crataegus monogyna. Vitis sylvestris. Evonymus europaeus. L. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. Valoare conservativã: foarte mare. Amorpha fruticosa. Lysimachia nummularia. salcie (Salix alba). Specii caracteristice: – . are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. P = 400–600 mm. Redactat: N. Lycopus europaeus. Cicuta virosa. Calystegia sepium. ulm (Ulmus laevis). Liane prezente Vitis sylvestris. profunde. Sanda et al. stejar pedunculat (Quercus robur). Althaea officinalis.. Ranunculus repens. umede. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra. de regulã foarte dezvoltat. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Liane: Clematis vitalba. Galium aparine.a. º. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Rorippa sylvestris. Aegopodium podagraria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. Sambucus nigra.

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. afluente. Suprafeþe: circa 12. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. compus exclusiv din salcie (Salix alba). Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. eumezobazice. relativ argiloase.2. are acoperire de 100% în tinereþe. lutosargiloase. 261 . Roci: aluviuni.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em. P = 400–600 mm. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. Clima: T = 11.4.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Rãspândire: în toate luncile din România. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. profunde. mai rar Populus nigra). mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. în zona pãdurilor de stejar.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1.000 ha. umede-ude. plopi (Populus alba.5–100C. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine. zona de silvostepã ºi zona de stepã. mai ales în Lunca Dunãrii. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). mezotrofice. rar anin negru (Alnus glutinosa). Stratul arborilor. aproape toate în sudul României. Soluri: de tip aluviosol.

1966 Doniþã et al. Siret. Scutellaria galericulata º. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. mezobazice. Mureº. Bidens tripartitus. are acoperire de 100% la vârste tinere. Bidens tripartita. 1992. în zona pãdurilor de stejar. Polygonum hydropiper.000 ha. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Stratul arborilor. Redactat: N.5–100C. vulgaris. permanent ude-umede. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). plopi (Populus alba. Olt. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. Lycopus europaeus. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Calystegia sepium. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Eupatorium cannabinum. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. pe râurile interioare. Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Lysimachia nummularia. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. I. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. º. Equisetum palustre. Iris pseudacorus. P.a. P = 350–550 mm. gleizate. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Frangula alnus. dominat de Polygonum hidropiper. 1990. Stellaria aquatica º. Myosotis scorpioides. Solanum dulcamara. Stachys palustris. iar. Someº). mijlociu profunde. Lycopus exaltatus. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Sium latifolium. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. Viburnum opulus. Ivan et al. Equisetum arvense. nigra). Biriº. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. Lycopus europaeus. Doniþã et al.4. Valoare conservativã: mare. Solanum dulcamara.2. Suprafeþe: circa 23. mezotrofice. Redactat: N. Specii caracteristice: – . Staþiuni: Altitudini 0–100 m. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.a.HAB: 44. Biriº. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. Mentha aquatica. Literaturã selectivã: Soó 1957. L. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba.a. Valoare conservativã: mare. 262 . 1990. Lythrum salicaria. Climã: T = 12. Soluri: de tip aluviosol. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. Jiu.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. I. Glechoma hederacea. Literaturã selectivã: Doniþã et al. neutre. Roci: aluviuni argiloase. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Specii caracteristice: – . Galium palustre. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire.

Roci: aluviuni luto-argiloase. eubazice.HAB: 44. pedunculiflora). frasin (Fraxinus angustifolia. Salix alba. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului).2. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Clima: T = 11. Malus sylvestris). rar Populus alba. Soluri: de tip eutricambosol. Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. câteva mii de ha.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. F. profunde. Stratul arborilor. pallisae). 263 . are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. hidric echilibrate. iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). P = 400–500 mm. slab acidneutre. Stratul arbuºtilor. rar inundabile. dud (Morus alba). jugastru (Acer campestre). luto-argiloase. aluviosol. U. compus.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. eutrofice. Suprafeþe: reduse. gleizate în profunzime. din luncã. laevis). în etajul superior. cu posibile deficite în timpul verii.4. ulmi (Ulmus minor. Relief: terase. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. corcoduº (Prunus cerasifera). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene.5–100C.

Hedera helix. Rhamnus catharticus. pedunculiflora). Fraxinus angustifolia. Stratul arborilor. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. tomentosa. Asparagus officinalis. Glechoma hederaceea. Symphytum officinalis.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Carex michelii. Literaturã selectivã: Simon 1960.a. Cornus sanguinea. F. Liane: Periploca graeca. puþin adânci (1–2 m). R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. Doniþã et al. Iris pseudacorus. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Humulus lupulus. cu apa freaticã la 0. Convallaria majalis. Calystegia. Clematis vitalba. Valoare conservativã: foarte mare. P = 350–450 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Ligustrum vulgare. Polygonatum latifolium. Berberis vulgaris. Biriº. Prunus spinosa. 1990. canescens). pallisae. Specii caracteristice: – . Frangula alnus. P. slab humifere. Fraxinus angustifolia. Q. Ligustrum vulgare. pallisae.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. compus din Crataegus monogyna.5– 110C. F. frasini (Fraxinus angustifolia. compus. Soluri: de tip psamosol.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Redactat: N. eubazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. I. Pyrus pyraster. liane: Vitis sylvestris. Brachypodium sylvaticum. Q. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. F. plopi (Populus alba. Populus alba. tremula. Symphytum officinalis º. verrucosus. în locuri joase Carex acutiformis. Brachypodium sylvaticum. Specii caracteristice: – . Leonurus cardiaca. Dactylis polygama. compus din Crataegus monogyna. între dunele de nisip.2. P. Lysimachia vulgaris. sepium. profunde. Vitis sylvestris. Eupatorium cannabinum. 1990. Redactat: N.4. C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: foarte mare. Galium rubioides. Doniþã. Clima: T = 11. în zona de stepã. Roci: nisip cochilifer. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. pedunculiflora. Evonymus europaeus. Doniþã. dominat de Rubus caesius. pedunculiflora. eutrofice. Alte specii importante: Althaea officinalis.6–1. Stratul arbuºtilor. Doniþã et al. Pãduri (4) bine dezvoltat. Clematis vitalba. I. Glechoma hederacea. tenuifolius. 264 . Geum urbanum.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. Suprafeþe: circa 1600 de ha. iar în etajul inferior din Malus sylvestris. Q.2 m. Solanum dulcamara. Phragmites australis º. Krausch 1965. umed-reavãne. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Simon 1960. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Rhamnus cathartica. E. puternic dezvoltat. pallisae).) ºi frasini (Fraxinus sp. Biriº. A.HAB: 44. în etajul superior. Staþiuni: Altitudini 3–5 m.

Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp.5– 110C. localizat pe fundul depresiunii. eubazice. Soluri: de tip psamosol. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. umed-ude. Climã: T = 11. compus din stejar pedunculat (Quercus robur). Suprafeþe: circa 250 ha.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini 0–5 m.2. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. P. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. 265 . cu participarea Fraxinus pallisae. tremula). anin negru (Alnus glutinosa). pe margini. Roci: nisip cochilifer.). din Delta Dunãrii.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã.4.HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. P = 350–450 mm. Stratul arborilor.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene. Quercus penduculiflora. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. mai rar. eutrofice. profunde. în zona de stepã. frasini (Fraxinus sp. plopi (Populus alba. bogate în humus.

Calamagrostis arundinacea º.a.00C. P = 950–1200 mm. Pinus sylvestris.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL.a. Stachys palustris. ªtefureac 1977. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. alãturi de care frecvent apare V. Valoare conservativã: foarte mare. higrofite. în locurile cele mai joase. bine dezvoltat. Stratul arbuºtilor. pentru tinov: S. Soluri: histosoluri.a. Coldea 1991. P.5–3. S. palustre. 1990. Lycopodium annotinum. Carex canescens.A. Polytrichum commune.). Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. uneori mai mult.HAB: 44. echinata. Redactat: N. Crepis paludosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. Crataegus monogyna. Oxycoccus microcarpus. mai rar versanþi slab înclinaþi. I. nana). reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita.4. Literaturã selectivã: Simon 1960. Convallaria majalis. Frangula alnus º. Fraxinus angustifolia. Krausch 1965. Pãduri (4) cus nigra. rossowii. Scutellaria galericulata º. wulfianum. Calystegia sepium. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Alnus glutinosa. au acoperire de 10–20%. Specii caracteristice: S. Biriº. gros. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. Heracleum sphondylium.a. S. palustre. Doniþã. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. Carex acutiformis. Glechoma hederacea. Redactat: N.2. din Munþii Apuseni ºi alte masive. Stratul muºchilor. russowii. Doniþã et al. platouri. Liane: Vitis sylvestris. quinquefolium. Galium rubioides. strictum. Literaturã selectivã: I. capillifolium). Huperzia sellago. S. Alte specii importante: Orthilia secunda. Climã: T = 5. Calispogea sphagnicola º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. dominat de Vaccinium myrtillus. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. S. C. Relief: depresiuni. S. câteva mii de ha. Myosotis sylvatica. B. squarrosum. Coronilla varia. Stratul arborilor. Lucina etc. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. Humulus lupulus. S. Pop 1960. Cornus sanguinea. Lysimachia nummularia. R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. Biriº. dominat de specii de Sphagnum (S. Periploca graeca. oligoterme. I. Specii caracteristice: – . wulfianum. Symphytum officinale. Doniþã. oligotrofe. S. Suprafeþe: reduse. Pleurozium schreberi. 266 . recurvum. Substrat: turbã acidã. compus din rariºti de molid (Picea abies). S. Populus alba. russowii. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). vitis-idaea. Doronicum austriacum. squarrosum. Poa trivialis. din Munþii Parâng. S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur.

Valea Aleului).8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al. Clima: T = 7. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. Oberd. 1938 em.4. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. Fiind situat la limita fãgetelor.8–7.0–5. endemit carpatic. în vãi. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului.5. 1953). 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. Cu toate acestea. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. Angelica sylvestris. Relief: vãi montane înguste.HAB 1999: 31. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL.50C. Carex brizoides. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m. Dipsacus pilosus. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. 267 . Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Substrat: acid. P = 800–900 mm.2. ajungând la o acoperire de pânã la 75%. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. Structura: Syringa josikaea. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Stellaria nemorum. Soluri: districambosoluri umede. cu pH = 5.

Raþiu et al. dar ºi pe cele drenate. Are o înãlþime redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. Eriophorum vaginatum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale.2. habitat endemic în Munþii Apuseni. compacte. Pãduri (4) filix-femina. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. silicioase sau calcaroase. Suprafeþe: < 10 ha. P = 600–1050 mm. în marginea turbãriilor (zonele de lagg). Rãspândire: Carpaþii Orientali. numai sporadic. Agrostis canina. Roci: diverse. Galium schultesii.4. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. Geranium robertianum. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 2001. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens.). Literaturã selectivã: Coldea 1994. Alte specii: Salvia glutinosa. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. cu exces de umiditate. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. unde turba este subþire.50C.5–4. Lamium galeobdolon. Valoare conservativã: mare. dar însoþeste numai alte dominante. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). Cardamine impatiens. 1984. Specii caracteristice: Syringa josikaea. cu multe relicte. Alnus incana. Juncus effusus. de 10–20 cm. Clima: T = 7. unde ea este dominanta. Luzula sylvatica). Galeobdolon luteum. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. mezo ºi higrofile. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . în pâlcuri. Carex rostrata. Dryopteris filix-mas. Sanda et al. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. de 50–70%. Luci). Stratul arborilor este scund. Mai sunt prezente. Relief: zone montane depresionare. 2005 (ined. specii de graminee. Vaccinium vitisidaea.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Mihãilescu S. Redactat: Simona Mihãilescu. Soluri: histosoluri. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. oligoterme.

mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. ªtefãnuþ 2004. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. Suprafeþe: 10–100 ha. Roci: aluviuni grosiere.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. de la 10–75%. în special dupã revãrsãri. Sphagnum centrale. Lepidozia reptans. Carex canescens. Sphagnum capillifolium. Vacinium myrtillus. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. nisipuri. cu specii relictare. Sphagnum magellanicum. Polytrichum strictum. Valoare conservativã: foarte mare. Subcarpaþii Moldovei. Vaccinium vitis-idaea. Sphagnum centrale.HAB 1999: 44. Pleurozium schreberi. Riparian willow formations CORINE: 44. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. habitate rare. Sanda. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 . Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. Eriophorum vaginatum. Juncus effusus. Peucedanum palustre. Climã: T = 8–60C. Pohlia nutans. Polytrichum commune. Carpaþii Meridionali.4. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. Empetrum nigrum. Relief: albia majorã a râurilor de munte. Picea abies. Sphagnum russowii. Cystopteris montana. în Carpaþii Orientali. Luzula sylvatica. Carex rostrata.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn.2. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. argile. Carpaþii Occidentali. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã. Oxalis acetosella. Polytrichum strictum. Dicranum scoparium. Sphagnum capillifolium. Dryopteris carthusiana. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. Tetraphis pellucida. Rãspândire: intrazonal pe vãi. Pãduri (4) 30–65%. Sphagnum magellanicum. P = 750–850 mm. glutinosa).: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. Literaturã selectivã: Coldea et al. Agrostis canina.111 Willow-tamarisk brush PAL. Alte specii importante: Pinus sylvestris. 1997. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). cu regim trofic ºi hidric alternant.

Sanda et al. Mentha longifolia. Myricaria germanica. Agrostis stolonifera.50–0. Dihoru 1975. 270 . Aegopodium podagraria. Tussilago farfara. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. Lysimachia nummularia. Valoare conservativã: mare. Barabaº 1975. 1970. existând un al doilea strat. Fagus sylvatica. Festuca pratensis. Dactylis glomerata. Pázmány 1969. Humulus lupulus. 1987.50–2. Tussilago farfara. cu înþelenire redusã.2. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%.4. iar înãlþimea variazã între 0. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. fiind frecvent distrus de viituri. N. Calystegia sepium. Lycopus europaeus. Lycopus europaeus. Raþiu et al. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens. Sporadic.20 cm. Fagus sylvatica. Alnus incana. inferior. Salix elaeagnos. Salix triandra. Acoperirea stratului este de 40–75%. Alnus glutinosa. Alnus incana. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Epilobium dodonaei. Glechoma hederacea. încã bine reprezentate în România. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. Agrostis stolonifera. împreunã cu Trifolium pratense. D. Cirsium oleraceum. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. Paucã-Comãnescu 2004. ªuteu 1972. habitate protejate Emerald. Literaturã selectivã: Coldea 1990. 1997. Calamagrostis pseudophragmites.50 m. Saponaria officinalis. Specii caracteristice: Salix purpurea. ªtefan et al. Aegopodium podagraria. fiind asociat cu Salix purpurea. Ardelean 1981. Ranunculus repens. Salix fragilis. Fink 1977. Drãgulescu 1995. Mititelu et col. Mititelu. D. 1977. la 0. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. Trifolium pratense. 1984.75 m.

Valea Bahlui. Mititelu et al. Calystegia sepium.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Pojejena). Artemisia vulgaris. în special Salix purpurea. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. Sãmãrghiþan 2001. Angelica sylvestris. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. Arctium tomentosum. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. În Moldova. Arctium tomentosum. Galeopsis speciosa. Chaerophyllum bulbosum. Prahova. 1987. P = 550–850 mm. 1970. Rãspândire: intrazonal. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. Salix fragilis. Moldova Veche. Petasites hybridus. 1992. Todor et al. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol. Alnus incana. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Siret). la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. 1993. Eupatorium cannabinum. Valea Argeºului). Calamagrostis pseudophragmites. Humulus lupulus. Specii caracteristice: Salix triandra. Reynoutria japonica. ca ºiruri de tufe. de obicei peste loess. Amorpha fruticosa. Artemisia absinthium. 1992. Rudbekia laciniata. încã bine reprezentate în România. Salix alba sau Alnus incana. 1931) Lohm 1952. Myosoton aquaticum. cel puþin în aceste fitocenoze. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. argilei. Urtica dioica. Populus nigra. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Roci: sedimentare. mezoterme. Salicetum triandroviminalis (Tx. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. Alnus glutinosa. Dubova.2. Climã: T = 9. eu-mezotrofe. Distribuþia fitocenozei. Buzãu. 1968.121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929.8–6. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Valoare conservativã: mare. dar ele acoperã un alt strat. 1973.4. Heracleum sphondylium. Suprafeþe: > 100 ha. habitate protejate Emerald.1 Riparian willow formations CORINE: 44. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. Doniþã ºi col. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). în câmpie este codominantã Salix viminalis. Aniþei 2001. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. Salix viminalis. Dihoru et al. cu terasele inferioare late. Relief: vãi largi. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. Drãgulescu 1995. Csürös et al. Echinocystis lobata. Cirsium arvense. Angelica sylvestris. Mititelu et al. Mititelu et al. Valea Someºului). nisipului. 1971. dominantã fiind Salix triandra. Troficitate variabilã. Angelica palustris. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Alte specii importante: Salix alba.121 Almond willow-osier scrub PAL. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. Artemisia vulgaris. Syn. Saponaria officinalis. foarte aproape de cursul apelor. Helianthus decapetalus. Înãlþimea acestora este mare. Câmpia Românã ºi Olteniei. dar ºi Salix fragilis. în funcþie de depunerile postinundare. pornind de la 2–3 m. Artemisia absinthium. Cirsium oleraceum.50C. Bârlad. Cirsium arvense. Morus alba. 271 . Cucubalus baccifer. Salix purpurea. este totdeauna primarã ºi pionierã. Mititelu et al. de tipul prundiºului. Dihoru 1975. de regulã de cca 1 m. Urtica dioica.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Rubus caesius.HAB 1999: 44. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii.

de-a lungul râurilor. Rãspândire: Subcarpaþii.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. P = 500-800 mm anual. Roci: psamito-pelitice. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. nisipuri. Moor.: Calamagrostio epigei. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3. uneori salinizate.2. în Delta Dunãrii. dune marine. slab hidrofile.6-7.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Delta Dunãrii. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct.-Bl. cu o succesiune de marne. cu tendinþe oligotrofe. argile nisipoase. Câmpia Moldovei ºi Munteniei. euritrofe. 272 .00C. Non. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. nisipuri sãrace.4. Climã: T = 10. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã.HAB 1999: 44. et Volk 1940 Syn.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). rom. prundiºuri.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. argile. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). Suprafeþe: > 100 ha.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. et al.1971.2. Dianthus polymorphus. Campanula sibirica.). ajungând pânã la 80%. ierburile cresc înalte. în Delta Dunãrii. Salix purpurea. Sanguisorba minor.4. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. Sanguisorba minor. Gypsophila trichotoma. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. 1986. 1994. incana) Salix purpurea. ajungând la 30 cm. Salix eleagnos (S. Carpinus betulus (juv. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. Este dominat de: Carex digitata. Clematis vitalba. Bupleurum falcatum. Costicã M. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. Crataegus monogyna. habitate protejate Emerald. Berberis vulgaris. Cornus sanguinea. Rubus caesius. Carex digitata. ªtefan N. Galium verum. Valoare conservativã: mare. Parascan. Thymus pulegioides. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. În Delta Dunãrii. uneori la mai mult de 50 cm. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. Teucrium chamaedrys. în timp ce. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Burduja et al. Asperula cynachica. Chamaenerion dodonei. Cãlin G. Agrostis solonifera. 273 . În perioadele umede ale anului. Teucrium chamaedrys. Convolvulus persicus. Bupleurum falcatum. Convolvulus persicus. Asperula cynanchica. Rosa canina. Pimpinella saxifraga. Alte specii importante: Ligustrum vulgare.. Agrostis solonifera.). Dihorul et Negrean 1969. Dianthus polymorphus. Euphorbia seguieriana. Salvia nemorosa. încã bine reprezentate în România. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. Agrimonia eupatoria. Teucrium scordium. 1994. Danciu 1975. Gypsophila trichotoma. Fraxinus excelsior (juv. Teucrium scordium. et Mititelu D. între 30–80%.

Salix caprea. mai ales ssp. Mentha longifolia. Soluri: protosoluri. Symphytum officinale. de-a lungul cursurilor de apã. Suprafeþe: > 100 ha. Poa nemoralis. Rubus caesius. Salix eleagnos. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Alnus glutinosa). prundiºuri-nisipuri. Specii caracteristice: Salix purpurea. Wendelbg. Eupatorium cannabinum. diseminate. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. Stratul ierburilor este în general sãrac. Clima: T = 9–60C. Salix alba. Ranunculus repens. Carpaþii Meridionali. alba. purpurea.4. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. Cirsium oleraceum. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . Mentha longifolia. specii. Salix triandra. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. dar cel mai mult variazã acoperirea. Aegopodium podagraria. Valea Sadului. fragilis) participã în proporþii mai mici. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. înãlþimea variazã. Aegopodium podagraria. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. Saponaria officinalis. – Zelinka 1952. Rãspândire: intrazonal. triandra. Potentilla anserina.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.2. cel puþin temporar. umede. în etajul nemoral (al fagului / gorunului). 50–70 cm. Lycopus europaeus. Equisetum arvense. Salicetum purpureae Soó 1934. Valea Dunãrii la Orºova.-Bl. Relief – vãi montane. Myosoton aquaticum. Galium rivale. P = 750–850 mm. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. Celelalte specii de Salix (viminalis. Carpaþii Occidentali. Agrostis stolonifera. mezoterme ºi eu-mezotrofe. Symphytum officinale. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Lycopus europaeus.1 Riparian willow formations CORINE: 44.HAB 1999: 44.122 Mediterranean purple willow scrub PAL. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Lunca Oltului. în zonele lor mai largi. mezoterme. Alte specii importante: Salix fragilis. între 10–70%. Calamagrostis pseudophragmites. înguste. Agrostis stolonifera. aluviosoluri cu troficitate variabilã. Eºelniþa. Salix viminalis. cu puþine. Alnus incana. 1930) Tschou 1946 Syn. Alnus glutinosa. Humulus lupulus. Roci: sedimentare din material grosier. Ranunculus repens. Potentilla anserina. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile.

specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Roci: depozite sedimentare. Lysimachia vulgaris. 1984. Valoare conservativã: mare. Viburnum opulus. Viburnum opulus. Ranunculus repens. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Lupu 1979. Padus racemosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Juniperus communis. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. vãi montane. Deschampsia caespitosa. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. Specii caracteristice: Salix cinerea. cu umiditate mai redusã.2. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali. Drãgulescu 1995. Angelica sylvestris.5–6.921 Grey willow scrub PAL. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn. P = 700–825 mm. Polemonium caeruleum.: Salix cinerea ass. Frangula alnus. Myosotis palustris. Evonymus nanus. între 2-4 m. Lycopus europaeus. Aconitum toxicum. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. Ribes nigrum. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. mezotrofe. Lonicera nigra. Dryopteris filix-mas. Thalictrum aquilegifolium. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Lonicera nigra. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. Raþiu et al. Betula pubescens. mezotermofile. în stadiu de nuieliº. Iris pseudacorus. Spiraea salicifolia. Calamagrostis canescens. Telekia speciosa. Doniþã et al. sectorul N. Filipendula ulmaria. Myosotis palustris. Equisetum sylvaticum. Filipendula ulmaria. Zólyomi 1931. dupã speciile dominante. ajungând la 1 m înãlþime. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. Spiraea salicifolia. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Polemonium caeruleum). Mititelu 1970. Evonymus nanus.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. Galium palustre. habitate protejate Emerald.50C. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Salix cinerea.4. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. 1968. Suprafeþe: > 100 ha. Solanum dulcamara. Lythrum salicaria. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Între dunele din Câmpia Nirului. Alnus incana. Ionescu et al. 1987. Scirpus sylvaticus. Evonymus nanus. Relief: depresiuni. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. încã bine reprezentate în România. Betula pubescens. Ajuga reptans.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Urtica dioica. Ribes nigrum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. 1974. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . Evonymus nanus). Csürös et al. Frangula alnus. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. ca în salicetele tipice de zãlog. Poa trivialis. Climã: T = 7. Mititelu et al. Juniperus communis. acidofile. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. Soluri: aluvial turboase. Angelica sylvestris. Lathyrus pratensis. Viburnum opulus. Impatines nolitangere. 1992. apare Alnus incana.HAB 1999: 44.

mezoterme. Dobrescu 1981. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Populus tremula. Relief: depresiuni pe vãi montane. aspen. Carex elongata. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S.0–6. total < 10 ha. Climã: T = 8. Lupaºcu Angela 1999.50C. 1989. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. willow. 1968. acide. alãturi de edificator. 1984. Ularu et Parascan 1970. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Siriu. flexuosum). P = 800–900 mm. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. Majoritatea speciilor sunt higrofile. gresii calcaroase de Siriu. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. Gergely et al. 276 . swamp wood CORINE: 44. mlaºtini eu-mezotrofe. Galium palustre. Karácsonyi 1980. Aniþei Liliana. în etajul nemoral. Roci: diferite ºisturi. Acoperirea asociaþiei.4.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. Poa trivialis. Sãmãrghiþan 2001.2. Sanda et al 1980. Dihoru 1975. Soluri: turboase. Salix fragilis.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9.HAB 1999: 44. Molinia caerulea. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. S. dã un aspect compact. oak. Raþiu et al. squarrosum.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. 2001. Suprafeþe: reduse. Picea abies. de 90%. În stratul ierburilor sunt dominante. Rãspândire: intrazonal. Myosotis palustris.9 Alder. Voºlobeni). acidofile. Dihoru 1965. terasa râului Sadu.

0–8. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. în anii cu exces hidric. Plagiothecium ruthei. Crataegus rhipidophylla. Rorippa amphibia. Poa trivialis. soluri aluviale cu apa freaticã.8–1. Ophioglossum vulgatum. Thelypteris palustris. Amblystegium juratzkanum. Galium palustre. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Sphagnum flexuosum. Mnium undulatum. Pãduri (4) Eriophorum gracile. Peucedanum palustre. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Stratiotes aloides. dupã loc. Carex acutiformis. Rãspândire: intrazonal. Chamaenerion dodonei.5 (3–4 m). Sphagnum fallax. 1968. Ceratophyllum demersum. Coldea 1991. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. iar acoperirea ajunge la 80–90%. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Carex riparia. Carex elongata. Climã: T = 11. Brachythecium rutabulum. alãturi de care se pot dezvolta. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. Câmpia Românã (Neajlov). Lysimachia nummularia. Athyrium filix-femina. Crataegus monogyna. Molinia caerulea. Eriophorum gracile.5 m. Relief: în câmpie.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Raþiu Fl. Varianta deltaicã a habitatului. Myosotis palustris. Chamaenerion dodonei. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. P = 550–750 mm. Carex contigua. Filipendula ulmaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Rubus caesius. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. pe canale naturale sau sãpate. Dihoru 1975.921 PAL. Leptodyctium riparium. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Înãlþimea stratului este de 3–3.HAB 1999: (44. pânã la suprafaþa apei. Valoare conservativã: moderatã. Drãgulescu 1995. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). Sphagnum squarrosum. Sphagnum warnstorfii. Equisetum fluviatile.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. Picea abies. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. Suprafeþe: 10–100 ha. Cornus sanguinea. Salix triandra. Calamagrostis canescens. Listera ovata. Salix fragilis.2. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. diverse ferigi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. mezoterme ºi moderat acidofile. de-a lungul canalelor. frecvent pânã la suprafaþã.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn.50C. Prunus spinosa. Berula erecta. Equisetum fluviatile. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. Specii caracteristice: Salix cinerea. ^ 277 . loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. areale restrânse. Populus tremula. Poa palustris. Hydrocharis morsus-ranae. 1956. Carex pseudocyperus. Roci: sedimentare. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. Delta Dunãrii. cu excepþia deltei. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. Prin desecarea terenurilor.4. Soluri: protosoluri aluviale.

acoperirea poate fi de 70–80%. biomasa este de 14–18 kg / ha. în condiþii protejate. intrazonal. Delta Dunãrii.5 m. Suprafeþe: > 1000 ha. Climã: T = 10–10. Staþiuni: Altitudine 0–150 m.5 m–1 m. Prunus spinosa. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%.813 Tamarisk thickets PAL. Phragmites australis. Berula erecta. Galium mollugo. Valoare conservativã: redusã. ce formeazã desiºuri de nepãtruns.5 m ºi pot ajunge la 6–6. Alte specii importante: Veronica longifolia. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Paucã-Comãnescu et al. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. alcaline. 2004. 278 . Angelica sylvestris. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%).4. Stratiotes aloides. de-a lungul râurilor. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. Crataegus monogyna. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Popescu et al. Câmpia Siretului. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. mezo-higrofile. pionier. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. Lythrum salicaria. 1997. sãrace. P = 400–500 mm. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. Carex acutiformis.2. tufele variind între 273–16 kg.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. Ceratophyllum demersum. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. Rãspândire: Câmpia Olteniei. Symphytum officinale. litoralul mãrii Negre. mai ales Populus alba. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. Câmpia Românã.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9. Rubus caesius. Pod. Rorippa amphibia. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. ºi este edificatã de specii eurasiatice. Rosa canina. Lysimachia vulgaris. Lunca Buzãului. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. de-a lungul apelor. Solanum dulcamara. Covurluiului. canalelor. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Crataegus rhipidophylla. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Thalictrum lucidum. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. Carex contigua. Humulus lupulus. uºor salinizate. Filipendula ulmaria. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Hydrocharis morsus-ranae. iar în tufãriºurile rare. Carex riparia. Cornus sanguinea.HAB 1999: 44. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. sunt mezoterme. Ranunculus repens. Roci: depozite aluvionare. Cornus sanguinea ºi specii de arbori.50C. pe aluviuni. marginea canalelor. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. Thelypteris palustris. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Polygonum aviculare. Trifolium fragiferum. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Paucã-Comãnescu et al 1997. Calystegia sepium. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. încã bine reprezentate în þarã. Calamagrostis epigeios. Rhamnus cathartica. Cynanchum acutum. Polygonum aviculare. Stellaria palustris. Solanum dulcamara. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Stellaria palustris. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. Cynodon dactylon. De remarcat este faptul cã. se întâlnesc constant. Elymus repens. Potentilla reptans. dar unele exemplare se ridicã la 1. habitate protejate Emerald. de obicei ºi abundentã. Cornus sanguinea. Althea officinalis. Lotus tenuis. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Populus alba. Althea officinalis. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Lappula squarrosa. pe râurile interioare. Mentha longifolia.4.5 m (Althea officinalis). dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Mentha longifolia. cu excepþia gramineelor amintite. Solanum dulcamara. Hippophaë rhamnoides.2. Melilotus officinalis. Rosa canina. Lappula squarrosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. 279 . Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon.

P = 500–800 mm. Alte specii importante: Rubus caesius. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Transilvania. Suprafeþe: > 50 ha. 280 . cu ape temporare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. 1968. amorphosum fruticosae Borza 1954. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi.4. subas. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. Polygonum lapathifolium. troficitate variabilã. Salix triandra. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. Saponaria officinalis. în raport cu depunerile apelor mari. Salix purpurea. Soluri: aluviosoluri. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. Cirsium arvense. Saponaria officinalis. din câmpie. Staþiuni: Altitudine 20–500 m.2. Literaturã selectivã: Csürös et al.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Roman N. dominã specii higrofile. Ecologic. Relief: vãi largi.6–7. Lithrum salicaria. Lithrum salicaria. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. 1974. ca mai în toate cenozele de lunci. în extindere invazivã. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa. fragmentarã pe 200–400 mp.50C. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Symphytum officinale. mezoterme eu-mezotrofe. Stachys sylvatica. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. chiar negativã fiind un stadiu invaziv. Cucubalus baccifer.HAB 1999: – EUNIS: F9. Cucubalus baccifer. Polygonum lapathifolium. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. Stachys sylvatica. protosol aluvionar. Valoare conservativã: redusã. Salix triandra. Salix purpurea. Oltenia. terase inferioare. Rãspândire: intrazonal. Climã: T = 10. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. sau chiar albia minorã a pâraielor.

Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice. Comandãu. Stâna de Vale. Oxycoccus microcarpus. Valea Sadului. roman). Plantago gentianoides. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. în unele staþiuni. Fitocenozele etajului montan. ridges and lawns PAL. Puzdra Micã. Sphagnum capillifolium. Lacul Negru (jud. Clima: T = 5. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). Lacul Frumos – Mosoroasa. Sphagnum magellanicum. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum.2–5).1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. Neagra Broºtenilor. în care menþionãm prezenþa. Pinus mugo. Bodoc. Sphagnum subsecundum.1.50C. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Drosera rotundifolia. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia.HAB 1999: 51. Oxycoccus palustris. a speciei Pinus mugo. Aulacomnium palustre. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Munþii Harghitei. Specii caracteristice: Sphagnum fallax.11 Bog hummocks. habitat prioritar. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. Empetrum nigrum. Sphagnum angustifolium.: Eriophoro-Sphagnetum auct. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Sphagnum fallax. Vrancea).5– -3. Suprafeþe: zeci de ha. Andromeda polifolia. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Valoare conservativã: foarte mare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. Munþii ÞarcuGodeanu. Carex pauciflora. Munþii Retezat. dacica. ridges and lawns EUNIS: D1. menþionãm: Polytrichum strictum. dacica. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m. Relief: terenuri plane. iar cele din etajul subalpin ºi alpin. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. Sphagnum fuscum.5. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2. Sphagnum rubellum.5. Substrat: turbã de 1–3 m. Carex 281 . Piciorul Galaþiului. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. P = 950–1400 mm. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Muntele Siriu. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum.2. Stratul arborescent. mezooligotrofe.11 Bog hummocks.

Sanda et al. et al. Bihor. Relief: terenuri plane. Dihoru 1975. molhaºul Cãpãþâna.2. Pop I.11 Bog hummocks.HAB 1999: 51. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. Empetrum nigrum.5–2.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. Soluri: histosoluri. în regiunea montanã. 1997. Juncus filiformis. Luci. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98. Munþii Vrancei.5–4. Lunca Neagra-Broºtenilor. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia. Carex canescens. Sârbu I. Clima: T = 5.00C. 282 . P = 950–1300 mm. Literaturã selectivã: Borza 1934. Coldea et Plãmadã 1989.8). 1968). ªtefureac 1969. Izbucul Mare.400 ha). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Danciu et Kovács A. 1997. Raþiu O.5%). Boºcaiu 1971. 1972. ridges and lawns PAL. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. Carex rostrata. în unele staþiuni. Munþii Bistriþei.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al.5.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Bodoc. Lungu L. Coldea 1990. Drãgulescu 1995. Drosera rotundifolia. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. Poiana Stampei.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Redactat: Simona Mihãilescu. Comandãu. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. Boºcaiu et al. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Harghita. 1991.11 Bog hummocks. et al. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. 2001. ridges and lawns EUNIS: D1. Sanda 2002. 1979. Coldea et al. 1986. mlaºtina Izvoarele. a speciei Pinus sylvestris. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum. 1965. Mohoº. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa. 1997. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. Luzula sudetica. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. 1977. Substrat: turbã de 3–6 m.

Danciu et Kovács A. Oxycoccus palustris. Aulacomnium palustre. Sphagnum angustifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Redactat: Simona Mihãilescu. Sphagnum capilifolium. Literaturã selectivã: Raþiu O.5. et al. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. Pinus sylvestris. Valoare conservativã: foarte mare. Sanda 2002. Coldea et al. Carex echinata. Coldea 1991. Lungu 1977. Oxycoccus microcarpus. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. Sanda et al. Pop I. inexistente în Carpaþii României. 1987. et Moldovan 1972. Spre deosebire de cenozele din Germania. habitat prioritar. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. Polytrichum strictum. Sphagnum rubellum. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Coldea et Plãmadã 1989. Carex pauciflora. 1979. Sphagnum fallax. 1997.2. 1997. 2001. Sphagnum fuscum.

Phalaris arundinacea. Trifolium repens. Raþiu 1973. Leersia oryzoides. Lysimachia nummularia. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. T. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. pietriºuri. 284 .5–60C. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Moldova. Phragmites australis. Leersia oryzoides. Agrostis stolonifera. Koch) Libbert 1931. P = 350–700. Potentilla reptans. Carex acutiformis. Galium palustre. realizeazã o acoperire de 70–85%. Muntenia.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. Leersia oryzoides.5. Sparganium erectum ssp. Ranunculus flammula. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. L. Schoenoplectus lacustris. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Carex vulpina. Nedelcu 1972. Oenanthe aquatica. riparia. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. Berula erecta. C. Lycopus europaeus. Juncus articulatus. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. Lycopus europaeus.HAB: 53. Lemna minor. Juncus effusus. Rumex crispus. G. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. Alisma plantago-aquatica. Lythrum salicaria. trisulca etc. Eleocharis palustris. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Redactat: A. Leersia oryzoides. Clima: T = 10. Structura: Speciile dominante. Popescu 1973. Ranunculus repens. înalte de 80–110 cm. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. plicata. crovuri. Sparganium neglectum. Soluri: aluviosoluri. Mentha aquatica. Poa palustris. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. malul apelor. Mentha aquatica. Schoenoplectus tabernaemontani. Bidens tripartipa. Veronica beccabunga. plicata. Sanda. neglectum.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Banat. Typha latifolia. Phalaris arundinacea. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior.2. gleiosoluri. ªtefan 1995. Popescu. Catabrosa aquatica. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. Phragmites australis. Eleocharis palustris. Iris pseudacorus. Substrat: depozite aluviale.2. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. Berula erecta. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. însorite. de asemenea. nisipuri. G. Dobrescu 1981. Phalaridetum arundinaceae (W. Gergely. angustifolia. Veronica anagalisaquatica. Ranunculus repens.5. Stachys palustris. Phalaris arundinacea. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Catabrosa aquatica. Etajul mijlociu este.

Poa palustris.HAB: 53. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. Popescu et al. Myosotis scorpioides. Carex hirta. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. Glyceria fluitans. Phalaris arundinacea. Phragmites australis. C. fragiferum. Oenanthe silaifolia. menþionãm: Potentilla reptans. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. Rãspândire: Luncile râurilor. În perioadele secetoase. Butomus umbellatus. Alte specii importante: Carex riparia. Berula erecta. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Phleum pratense. Lythrum salicaria. Mentha aquatica.5. Bolboschoenus maritimus. Oenanthe silaifolia. 1973. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Alisma plantago-aquatica. Muntenia. Veronica beccabunga. când terenurile se zvântã.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. plicata. Medicago lupulina. Scutellaria galericulata. etajul mijlociu al fitocenozelor. Lysimachia nummularia. Moldova. Lythrum salicaria. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL. Câmpia Românã (în bazi- 285 . în zona de câmpie din Transilvania. Popescu. Ranunculus sceleratus. Banat. G. Alopecurus pratensis. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. Carex riparia. Bolboschoenus maritimus. Trifolium repens. Relief: teren plan.HAB: 53. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã. P = 350–700 mm. Specii caracteristice: Eleocharis palustris.2. interfluviul Timiº – Bega. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. Clima: T = 11–70C. Lysimachia nummularia. Nedelcu 1972. Oltenia. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Valoare conservativã: moderatã. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Poa trivialis. Typha angustifolia. periodic inundate. Galium palustre. Ranunculus repens. 1971. Sârbu 1978. de regulã. Alisma plantago-aquatica.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950. vulpina. Lycopus europaeus. care participã în cadrul etajului inferior. Myosotis scorpioides. Dintre plantele scunde. Rumex hydrolapathum. T. Potentilla reptans. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Alopecurus aequalis. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. luvosoluri. Mititelu 1973. Substrat: depozite aluviale. lanceolatum. A.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. Phragmites australis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Galium palustre.

Stachys palustris. Schoenoplectus lacustris. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Ranunculus lingua. Delta Dunãrii. Valoare conservativã: moderatã. Eleocharis palustris. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. bazine acvatice permanente.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. Polygonum amphibium. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Galium palustre. Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Lythrum salicaria. Phragmites australis. ªtefan et al. Oenanthe aquatica. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001. Galium palustre. Typha angustifolia. Alisma plantago-aquatica. Soluri: luvosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. Rorippa amphibia. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . Polygonum amphibium. 1995. Sanda. Lunca ºi Delta Dunãrii.5. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre. Solanum dulcamara. Myosotis scorpioides. Bolboschoenus maritimus. Bolboschoenus maritimus.50C.. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). Alisma plantago aquatica. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Iris pseudacorus. Pop 1968.50C. Bolboschoenus maritimus. Mihai 1971. Carex vulpina. Popescu. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Bolboschoenus maritimus. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%.HAB: 53. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. Lycopus europaeus. gleiosoluri. Eleocharis palustris.000 m. Glyceria maxima. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum. Stachys palustris. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Berula erecta. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Typha angustifolia. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Clima: T = 11–9. Sparganium erectum. Câmpia Munteniei. Mentha aquatica. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Popescu et al. Substrat: depozite aluviale. Lycopus europaeus. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Sparganium erectum. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. P = 350–600 mm. Clima: T = 11–10. Rorippa amphibia. P = 350–700 mm. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. 1984. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Popescu. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53. Stancu 2001. Lycopus europaeus. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Stachys palustris. Moldova (bazinul Baºeului). Relief: microdepresiuni. Lythrum salicaria. Alisma plantago-aquatica. în regiunile menþionate.2. Redactat: A.

231/232 Typha latifolia/T. Glyceria maxima. riparia. Carex acutiformis. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. Sium latifolium. Lythrum salicaria. Valoare conservativã: moderatã. latifolia. Galium palustre. Gehu. Vallisneria spiralis. Iris pseudodacorus. Nedelcu 1984. Redactat: A. Specii caracteristice: Sparganium erectum. Butomus umbellatus.5–9. parviflorum. Myriophyllum spicatum. Popescu. Polygonum hydropiper. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. Typhetum latifoliae G. Bolboschoenus maritimus. Alisma plantago-aquatica. Galium palustre. Mentha aquatica. Glyceria maxima. Sanda. Berula erecta. Valoare conservativã: redusã.8–7. T. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. latifolia. Mentha aquatica. Lycopus europaeus. Sanda. 1984. Doltu. Oenanthe aquatica. Stachys palustris. P = 350–600 mm.8 m) fiind 287 . Spirodela polyrhiza. speciile semnalate sunt: Galium palustre. Mentha aquatica. Stancu 2001.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Nasturtium officinale. Marsilea quadrifolia. Sparganium erectum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. cantonate la marginea bazinelor acvatice. Etajul inferior este slab reprezentat. ªtefan 1995. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. 1973.5–0. Alisma plantago-aquatica. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Alisma plantago-aquatica.2. Lang. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Suprafeþe: 500 ha. Lysimachia nummularia. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. Redactat: A. Agrostis stolonifera. Popescu. Literaturã selectivã: Coldea et al. Popescu. Epilobium hirsutum. Berula erecta. Najas marina. Stachys palustris. Substrat: depozite aluviale. Clima: T = 10.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Popescu et al.50C. Lysimachia vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. Ceratophyllum demersum. Alte specii importante: Phragmites australis.2). 1997. Altitudine: 0–250 m. Ranunculus lingua. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. râurile interioare din toatã þara. Lycopus europaeus. Glyceria fluitans. Schoenoplectus lacustris. Pop 1962. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Scutellaria galericulata. Rumex hydrolapathum. C.HAB: 53.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53.5. cu densitate ºi acoperire mare. uºor alcalinã (pH = 6. Symphytum officinale. Myosotis scorpioides. Veronica beccabunga. Roman. Iris pseudacorus. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Solanum dulcamara. T. T. Myosotis scorpioides. E. Popescu. Blanchard 1994. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse.

Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .2.5.

nisipuri.. Specii caracteristice: Typha laxmannii. Substrat: depozite aluviale. loessoide.HAB: 53.50C. Galium palustre.5.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. P = 350–700 mm. Agrostis pontica. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22.5–9. Ocupã suprafeþe relativ mici. Redactat: A. Rãspândire: Câmpia Românã. Substrat: depozite aluviale. Rãspândire: Transilvania. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. bium hirsutum.HAB: 53. Clima: T = 10. Suprafeþe: 50–60 ha.2. Eleocharis palustris. Rorippa amphibia. Eleocharis palustris. P = 550–600 mm. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Dobrogea. Alisma plantago-aquatica. Banat. Sparganium erectum. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Beckmannia eruciformis. Clima: T = 11–90C. Nedelcu 1967. Typha angustifolia. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. Bolboschoenus maritimus. Moldova. Alisma plantago-aquatica. Popescu et al. Lythrum salicaria. Moldova. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931.5–8). Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Muntenia. Oenanthe aquatica. Typha angustifolia. Juncus gerardi.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Oenanthe aquatica. E. 1997. 1997. Lycopus europaeus. Epilobium hirsutum. Myosotis scorpioides.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. luturi. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. 1984. parviflorum.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL. Bolboschoenus maritimus. Popescu. canale. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. Relief: ºanþuri. puternic încãlzite în timpul verii.13 Reedmace Typha beds PAL. Schoenoplectus tabernaemontani. Oltenia. Phalaris arundinacea. Literaturã selectivã: Coldea et al. 289 . Myriophyllum spicatum. Valoare conservativã: moderatã. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. specia caracteristicã fiind în expansiune.

1995). P = 350–550 mm. Substrat: organic. Lycopus europaeus. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. care alcãtuiesc etajul inferior. Thypha angustifolia. Bolboschoenus maritimus. Poa palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima.: Phragmitetum natans Borza 1960. luto-argiloase. Mentha aquatica. Polygonum lapathifolium. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. Butomus umbellatus.5–3. Speciile de talie micã. Sium latifolium. latifolia. Rorippa amphibia. Popescu. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. Specii caracteristice: Glyceria maxima. Pop 1968. Phragmites australis. Nedelcu 1972. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. Typha latifolia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. latifolia.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Dobrescu 1970. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. T. Rumex hydrolapathum.5 m). Oenanthe aquatica. Butomus umbellatus. Typha angustifolia. Rumex hydrolapathum. Carex riparia. Cladium mariscus. Stachys palustris.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. în puþine exemplare.2. lãcoviºti. Symphytum officinale. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Marsilea quadrifolia. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Wolffia arrhiza etc. Stachys palustris. Glyceria maxima. Spirodela polyrhiza. Stachys palustris. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea. sunt: 290 . Phalaris arundinacea. Popescu et Sanda 1974. Lysimachia vulgaris. Lemna minor. Carex acutiformis. Relief: teren plan. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m.111 Flooted Phragmites beds PAL. Gergely et Raþiu 1973. Rorippa amphibia. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. În etajul mijlociu. Carex elata. Phragmites australis. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. Cicuta virosa. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Lycopus europaeus.HAB: 53. Cicuta virosa. Ranunculus lingua. Galium palustre. Irirs pseudacorus. Schoenoplectus lacustris. Valoare conservativã: moderatã. Delta Dunãrii.5. Mititelu et Barabaº 1971. Glyceria fluitans. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov.50C. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Ranunculus lingua. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Oenanthe aquatica.5–2 m. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. Redactat: A. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Lythrum salicaria. Alisma plantago-aquatica. Bolboschoenus maritimus.5 m2. Myosotis scorpioides. T. de 1. Eleocharis palustris. Sparganium erectum. Clima: T = 11–10. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii.

ªtefan 1995. Eleocharis palustris. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Substrat: depozite aluviale. Sium latifolium. Valoare conservativã: moderatã. Carex elata. Suprafeþe: 4. latifolia. Oenanthe aquatica.5. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Grigore 1971. Thelypteris palustris. Salvinia natans. Schoenoplectus lacustris. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest. Clima: T = 10.5–5.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. latifolia. Ranunculus lingua. Redactat: A. Typha angustifolia. 1995. Fitocenozele sunt compacte. Glyceria maxima. Literaturã selectivã: Coldea et al.5–9. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. Popescu. Mentha aquatica. Oenanthe aquatica. Nedelcu 1967. Specii caracteristice: Phragmites australis. cu înãlþime de pânã la 3 m. Nymphaea candida. Redactat: A. Popescu. Polygonum hydropiper.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. Stachys palustris. 291 . au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. Scutellaria galericulata. Mentha aquatica. Carex riparia. ªtefan et al.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. 1997. Galium palustre. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. Carex acutiformis. Iris pseudacorus. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. Lycopus europaeus. Lemna trisulca. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Lemna minor.50C. Rorippa amphibia. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Hydrocharis morsus-ranae.HAB: 53. Ranunculus lingua. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Spirodela polyrhiza. Nedelcu 1984. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Un numãr relativ mare. Alisma plantago-aquatica. Typha angustifolia.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Rumex hydrolapathum. Popescu. Butomus umbellatus. Carex riparia.8).2. Thelypteris palustris. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. Marsilea quadrifolia. Rumex hydrolapathum. Rumex hydrolapathum.000 ha. Lemna minor. Oenanthe aquatica. Delta Dunãrii. Koch 1926. Glyceria maxima. cu indivizi viguroºi. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Typha angustifolia. Specii caracteristice: Phragmites australis. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Stachys palustris. Popescu et Sanda 1974. Iris pseudacorus. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. Acorus calamus. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. T. Stachys palustris. Bolboschoenus maritimus. T. Ranunculus lingua. Schoenoplectus lacustris. P = 350–550 mm.

riparia ºi C. Alisma plantagoaquatica.5. depresiuni cu exces de umiditate. Senecio paludosa. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. Lysimachia vulgaris. Lathyrus palustris. soluri gleice cu exces de umiditate. Epilobium hirsutum. Lycopus europaeus. acutiformis. C. Relief: teren plan. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. Moldova. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. Substrat: depozite 292 . Eleocharis palustris. uneori. rostrata. C. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania.2. Alisma lanceolatum. nisipuri. Mentha aquatica.21 Large Carex beds PAL. C. Soluri: gleiosoluri. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. cu reacþie slab acidã. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.5–60C. Clima: T = 10. Galium palustre. Oltenia. P = 350–750 mm. Caricetum acutiformis Eggler 1933. Delta Dunãrii. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. argile. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. Rorippa sylvestris. Equisetum palustre. C. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. C. pante uºor înclinate. C. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. acoperirea poate atinge 95–100%. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. Muntenia. elata.HAB: 53. Lythrum salicaria. Caricetum rostratae Rübel 1912. gracilis. rostrata. Banat. aluviale. C. Peucedanum palustre. paniculata.

Valoare conservativã: moderatã. Popescu. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Redactat: A. Stachys palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. riparia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Ranunculus lingua. humilis. Caraorman.112 Dry Phragmites beds PAL. Sãrãturile. C. Schoenoplectus tabernaemontani. Spergularia maritima. humilis. Carex distans. Aeluropus littoralis. C. Phragmites asutralis ssp. L. Stachys palustris. Câmpul Chiliei. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi.2. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Carex distans. humilis. Mentha aquatica. Redactat: A. Raþiu 1971. Lythrum virgatum. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. de 1.5. riparia. Clima: T = 11–100C. în lunca Dunãrii. splendens. Poa palustris. C. S. Morariu 1964. Sanda. Crypsis aculeata.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Peucedanum palustre. Popescu et al. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Spergularia maritima. Phragmites australis. acutiformis. luturi. Senecio paludosus. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. splendens. Aster tripolium. Crypsis aculeata. Rorippa sylvestris. Specii caracteristice: Carex elata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. Butomus umbellatus. Lythrum salicaria. Cicuta virosa. S. acutiformis. Aster tripolium. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. Siret. Lycopus europaeus. Lysimachia vulgaris. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Lathyrus palustris.5 mm. cum sunt: Suaeda maritima. alcãtuieºte etajul superior înalt. Grigore 1971. C. Aeluropus littoralis. P = 350–550 mm. C. Alopecurus arundinaceus. 1984. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani.HAB: 53. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Neajlov. rostrata. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%.3–1. nisipuri. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. Alisma plantago-aquatica. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima.5). Buzãu. în Deltã. C. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. Popescu. Lycopus exaltatus. Alte specii importante: Juncus gerardi. Aster tripolium. virgatum. Oenanthe silaifolia. Popescu. gracilis. Galium palustre. 293 . Substrat: depozite aluviale. Eleocharis palustris. Lycopus exaltatus. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Stancu 2001. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. Scutellaria galericulata. Prezenþa a numeroase specii halofile. Structura: Specia dominantã. Equisetum palustre. Gergely et Raþiu 1973. Butomus umbellatus.

Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. Alopecurus aequalis. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Mentha arvensis.52. Bidens frondosa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Sanda. hydropiper. P = 350–650 mm. Pop 1968. Redactat: A. lapathifolium. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Bidens cernua. Plantele mai scunde. Polygonum lapathifolium. Specii caracteristice: Bidens tripartita. Bidens tripartita. Echinochloa crus-galli.HAB: 24. cum sunt: Alopecurus aequalis. Câmpia Dunãrii. Clima: T = 11– -80C. Polygonum hydropiper. Chenopodium polyspermum. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Chlorocyperus glomeratus. B. Transilvania. P. Literaturã selectivã: Grigore 1971. P. Bidens tripartita. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. Substrat: depozite aluviale. Alte specii importante: Rorippa austriaca. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului.2.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Soluri: gleiosoluri. P. Chlorocyperus glomeratus. Oroian 1997. nisipuri ºi luturi. Rumex palustris. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. Rorippa austriaca.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. Symphytum officinale. Popescu. Rumex palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium.5. Ranunculus sceleratus. hydropiper. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic. Chenopodium botrys. 294 . din Banat. care este mai slab reprezentat. Tx 1950. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. frondosa. Valoare conservativã: redusã. Veronica anagalis-aquatica. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. Popescu. Chenopodium polyspermum. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. aluviosoluri.

izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn.8. Coldea et al. Plantago gentianoides. Coldea 1990. Valoare conservativã: mare. 1977. Tarniþa la Cruce). pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. Mlaºtini. Comarum palustre. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. în care. Munþii Godeanu. bogat în material organic pânã la 87. Eriophorum scheuchzeri. 1997. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. Drepanocladus fluitans. Polytrichum commune. dacica. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. Resmeriþã 1973. Munþii Parâng. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. Pseudorchis frivaldii. Munþii Retezat. Relief: terenurile înmlãºtinite. 1991.2. acide. Sphagnum teres. Literaturã selectivã: Borza 1934. Eriophorum angustifolium. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. 1972 (Syn. Polytrichum strictum.7%. 1997. Carex canescens. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. P= 1300–1450 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. 1972. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Clima: T = 1.5.0– -20C. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . turbãrii.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. Boºcaiu et al.42 Black-white-star sedge fens PAL. Sphagnum recurvum. dacica. Coldea et Plãmadã 1980.22 Carex nigra. ªtiol. Sanda 2002.3. Carex canescens. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. în etajul subalpin ºi alpin. Alte specii importante: Agrostis canina. Munþii Fãgãraº. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Dactylorhiza cordigera. cu Carex nigra ssp. Aulacomnium palustre. Structura: Sub aspect sindinamic. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1962). Carex echinata. Juncus filiformis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2.: Caricetum dacicae Buia et al. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973). Dactylorhiza maculata. Substrat: acid. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Plantago gentianoides. Calliergon stramineum. Sphagnum subsecundum. 2001. eu-mezotrofe.HAB 1999: 1999: 54. Redactat: Simona Mihãilescu.5. Munþii Þarcu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. 1972.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. Sanda et al. Carex rostrata. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Carex canescens ºi Epilobium palustre. Substrat: turbã. Clima: T = 0. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. Epilobium palustre. cu acoperire pânã la 30%. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Coldea et al.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. dacica. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana. Soluri: histosoluri. Coldea et Plãmadã 1980. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Juncus castaneus. Cãldarea glaciarã Gropi). 1991. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m.7– -0. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). Sanda et al.2. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. P = 1300–1400 mm. Mihãilescu S. Lacul Lala. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 1997.5. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. Cãldarea Buhãiescu Mare. Coldea 1990. 2005 (ined.HAB 1999: 54. Philonotis fontana. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum. 1977. Juncus triglumis. Campylium stellatum.80C. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 . cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. în etajele subalpin ºi alpin. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha). 2001. Carex canescens. Sub aspect microclimatic. puternic acide (pH = 5–5.4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2.).3). bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. K ºi Na.4 Acidic fens CORINE: 54. Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie. Carex nigra ssp. Tarniþa la Cruce.

Ularu 1971. Substrat: turbã. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Agrostis canina. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Menyanthes trifoliata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. Valea Ieduþului. Depresiunea Trascãului. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. et Boºcaiu 1967. dacica. Carex magellanica. 75%. Juncus articulatus. Raþiu F. Munþii Rarãu. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Munþii Þarcu. Sphagnum warnstorfii. Ligularia sibirica. 1965 non Zólyomi 1931). Lacul Negru (Jud. Munþii Cãlimani. Calliergon stramineum.2. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. Boºcaiu et al. 1972. Raþiu F. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. 1998. Clima: T = 7. Rotunda-Preluc. Munþii Bistriþei. Juncus alpinus. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Stellaria palustris. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). 1987. Cardamine amara. Defileul Mureºului. 1966. Juncus filiformis. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Carex canescens. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire.p. 1977.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. situate la diferite altitudini. Sphagnum subsecundum. Munþii Retezat. Gergely I. ªtiol). Drepanocladus fluitans. Comarum palustre. 1997. Sârbu et al. Depresiunea Giurgeului. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Carex canescens. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. Sub aspect sindinamic. Stellaria uliginosa. et al. Oroian S. Resmeriþã 1973. Vrancea). 1971. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Carex nigra ssp.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973.). la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. P = 825–1400 mm. Sphagnum teres. 1937.6). Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 .22 Carex nigra. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Munþii Gurghiu. Eriophorum angustifolium. Lungu 1971. acide (pH = 4. 1997.HAB 1999: 54.9–5. Raclaru 1970. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Coldea et al. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Pedicularis palustris.80C. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. Dicranum bonjeanii. Relief: terenuri plane. Camptothecium nitens. Pop I. Sphagnum recurvum. Veronica scutellata.5. Rebra. Alte specii importante: Pedicularis limnogena. Coldea 1973. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale. Calla palustris. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. Specii caracteristice: Carex rostrata.2 – -0. Vf. 1973) Coldea 1981 (Syn. K ºi Na. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca. Pedicularis sceptrum-carolinum. Soluri: histosoluri. Triglochin palustre. • drepanocladetosum (Resm. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Izbuc). Munþii Godeanu. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã. Carex echinata.

Coldea et al.HAB 1999: 54. 1991.5 Transition mires PAL. 1997. Munþii Rarãu. sibiricum. P = 1300 mm. Carex rostrata. habitat prioritar EMERALD. în regiunea montanã ºi colinarã. Carex nigra ssp. Suprafeþe: mari. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. ssp. în etajul subalpin.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Sanda et al. Valea Iadului.2 Rich fens PAL. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. Munþii Baraolt. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Munþii Plopiº. sibiricum. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Defileul Mureºului. 298 . Valea Rebra. Valea Gurghiului. Feneº. Valea Morii. Depresiunea Trascãu. Vâlcelele. Sanda 2002.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. Valea Remeþului. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: Carex echinata. 2001. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Bistriþa Aurie. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice.5. Depresiunea Giurgeului. Swertia perennis. Parnassia palustris. conferã caracterul regional al vegetaþiei. Valea Sadului. Substrat: bazic. Relief: fund de vale. Vf. Carex limosa. Comarum palustre. slab înclinat. Eriophorum angustifolium. Munþii Bistriþei. Munþii Gilãu (Valea Runcului). Munþii Piatra Craiului. înalt de 10–30 cm. Munþii Þarcu-Godeanu. dacica. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.00C. Swertia perennis. Menyanthes trifoliata. Clima: T = 1. Buhãiescu. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. Suprafeþe: circa 1 ha.2. Mânãstireni. pot realiza o acoperire de pânã la 65%.7–7). Muntele Plopiº. Carex dioica. Speciile edificatoare.5 Transition mires CORINE: 54.HAB 1999: 54. Munþii Ceahlãu. Depresiunea Bilbor. Luzula sudetica. Soluri: histosoluri profunde. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza.2 Rich fens CORINE: 54. de ordinul 500–1000 ha. În circ glaciar. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Perºani. Carpaþii Occidentali: Întregalde. Literaturã selectivã: Coldea 1990. endemic în Carpaþii Sud-Estici. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. Valoare conservativã: foarte mare. Târnava Mare.

Raþiu F. Lungu 1971. Juncus compressus.8–6. Coldea 1978. Raclaru 1970. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. Carex gracilis. Sanda 2002. Pascal 1973. 1997. 1960. eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. ªuteu 1973.6–70. Coldea 1973. Zanoschi 1971. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Carex panicea. Substrat: În unele situaþii.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Clima: T = 7. Csürös-Káptalan M. Munþii Rarãu.5. Juncus effusus. 2001. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. Mihãilescu S. Valea Runcu. 2005 (ined. Swertia perennis. Gymnadenia conopsea. Tofiledia calyculata. Carex davalliana. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977. Gergely 1966. Juncus inflexus. Danciu 1974. Dactylorhiza incarnata.2 Rich fens CORINE: 54.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. Drãgulescu 1995.0–1. Boºcaiu 1971. Kovács et Coldea 1967. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre.HAB 1999: 54. P = 750–1000 mm. Carex distans. Camptothecium nitens. Lychnis floscuculi). Carex appropinquata. Ularu 1972. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. Dactylorhiza maculata. Coldea et al. Stratul muºchilor este bine reprezentat. 1983. Literaturã selectivã: Pop E. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. Valea Jiului. bogate în substanþe organice (58.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. Hodiºan 1966. Coldea 1991. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Schoenus nigricans. Páll 1965. 1972. Eriophorum latifolium.2. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. Depresiunea Bilbor. Valeriana simplicifolia.8). habitat prioritar EMERALD. 2001. 299 . Valoare conservativã: mare. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. Epipactis palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava.00C. Salix rosmarinifolia. Soluri: histosoluri gleice. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. 1998. Carex lepidocarpa.2F Middle European flat sedge fens PAL. Parnassia palustris. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. Oroian S. Sanda et al. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Raþiu O. et al. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). Blysmus compressus. Coldea 1977. Diaconescu F. Campylium stellatum. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Relief: locuri plane. et al. 1962. Redactat: Simona Mihãilescu. 1973. Munþii Cãlimani. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1997. 1978. Molinia caerulea. 2001. Pinguicula vulgaris. 1965. Sãmãrgiþan M. nigra. Deschampsia caespitosa.). Succisa pratensis. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Mihãilescu S. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. Depresiunea Bârsei. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. Bistriþa Aurie.

Carex echinata. Ligularia sibirica. bogate în substanþe organice (18–44. Pedicularis sceptrum-carolinum. Sanda et al. Puºcaru et al. Specii caracteristice: Blysmus compressus. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Philonotis calcarea. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.00C. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. Alte specii importante: Juncus compressus. Blysmus compressus. Valoare conservativã: foarte mare. nisipoase. Clima: T = 7. Pinguicula vulgaris. 2001.HAB 1999: 54. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Carex serotina). Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m.5–8. Juncus articulatus.00C.5–1.5 %). Coldea et al.5). Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. 1997. 300 .2).51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. Carex distans. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Carex flava. Sanda 2002. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Substrat: bazic. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa.5 Transition mires CORINE: 54. Valeriana simplicifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Se remarcã. cu o reacþie bazicã (pH = 7. nigra. Coldea et Plãmadã 1980. P = 750–1100 mm. Carex diandra. Eriophorum angustifolium. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha).5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Stratul muºchilor dominant. Soluri: gleice. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. habitat prioritar EMERALD. Clima: T = 3. P= 1200–1300 mm. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Coldea 1991. Coldea 1973. Juncus inflexus. Lacul Negru (Jud.2. specificã mlaºtinilor de mare altitudine. Soluri: histosoluri. uneori cu acoperiri mari. Pascal 1973. Redactat: Simona Mihãilescu. Sphagnum warnstorfii. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Carex nigra ssp. Gymnadenia conopsea. Relief: terenuri plane în depresiuni. Epipactis palustris. Juncus effusus.5. Substrat: acid. habitat prioritar EMERALD. 1956.5 Transition mires PAL. Pedicularis palustris. Dactylorhiza maculata. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. Swertia perennis.0–1. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Defileul Mureºului. Drepanocladus revolvens.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926. Triglochin palustre. Relief: terenuri plane. Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. Raclaru 1970. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Sphagnum warnstorfii. Carex panicea. Vrancea).

Sanda 2002.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. Mohoº. 1977. Sârbu I. 1991. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). habitat prioritar EMERALD. Carex canescens. et al. înalt de 12–30 cm. andezite. P = 925–1100 mm. Oxycoccus microcarpus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. depresiuni montane. Calliergon straminaeum. ocupând suprafeþe mici în tinoave. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm. Staþiuni: Habitat oligotrof. Soluri: histosoluri cu pH = 3. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Relief: terenuri plane. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Raþiu O. Sanda et al. Raþiu O. Menyanthes trifoliata. Coldea 1990.54 Mud sedge swards PAL. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice.-Bl. gresie. Polytrichum strictum. Speciile Scheuchzeria palustris. în regiunea montanã. Sanda et al. Coldea et Plãmadã 1970. 1987. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%.2.0–4. Eriophorum vaginatum. Munþii Rodnei (ªtiol). et Moldovan 1972.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). Valoare conservativã: foarte mare. 1997. Specii caracteristice: Carex limosa. uneori cu acoperiri mari. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. Carex rostrata. Agrostis canina. Literaturã selectivã: Pop E. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %. cristalin. et al. 1991. Coldea et al. Stratul muºchilor este dominant. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. Munþii Gilãu. 1921 (Syn.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. 301 . Bodoc). Oroian S.5 Transition mires CORINE: 54. Clima: T = 6. 1982. Carex chordorrhyza. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei).80C. Sphagnum contortum. Coldea et Marchievici 1978. 1998. Pop I. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. Literaturã selectivã: Coldea 1973. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. Eriophorum gracile. în zona molidului. Carex pauciflora. 1960. 1997. Coldea et Plãmadã 1980. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Redactat: Simona Mihãilescu. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. Carex serotina. Carex lepidocarpa. Eriophorum angustifolium. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata).HAB 1999: 54.5–4.5. Rhynchospora alba. Empetrum nigrum. Redactat: Simona Mihãilescu.4. Munþii Maramureºului. Andromeda polifolia. Scheuchzeria palustris. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Sanda et al. Harghita (Vlaschinez. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. 2001. Coldea et al. 1997. iezere. 2001. Sphagnum cuspidatum este dominant. et al. Comarum palustre. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Substrat: acid. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. 1997. Oxycoccus palustris. 1997. Drosera rotundifolia. Izvoarele.

Stratul ierbos este dezvoltat. Structura: Habitat tipic oligotrof. Rhynchospora alba.2) ºi conþinut ridicat în azot total. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã.3H Wet. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54.2–5. P = 700–1050 mm.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. 1923) Dierssen et Reichelt 1988. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4. Carex limosa. Cãlãþele). open. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha.5. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m.6 Beak-sedge quaking bogs PAL. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. • caricetosum echinatae Coldea 1981. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. Clima: T = 7–50C. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). Soluri: histosoluri. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald.2. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. Koch 1926. înalt de 10–20 cm. Substrat: acid. menþionãm: Drosera rotundifolia. acid peat and sands.HAB 1999: 54. 302 .

Oxycoccus microcarpus. 1977. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Carex lepidocarpa. mlaºtina Blejoaia.0–3. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Vrancea). Izbucul Mare. Lacul Negru (Jud. Eriophorum vaginatum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. 1997. Menyanthes trifoliata. Sanda et al. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%.4 Acidic fens CORINE: 54. Alte specii importante: Carex nigra. Valea Sebeºului. în regiunea montanã ºi subalpinã. Sphagnum contortum. Munþii Harghitei. Eriophorum gracile. 1991. Specii caracteristice: Rhynchospora alba. Munþii Bistriþei.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). menþionãm: Spagnum cuspidatum. Munþii Gilãu. • nardetosum strictae Lupºa 1971. Carex fusca ºi Agrostis canina.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Munþii Cãlimani. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 2001. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu.: Caricetum stellulatae Csürös et al. spre a cãror grupãri evolueazã. Scheuchzeria palustris. Andromeda polifolia. Depresiunea Giurgeului. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. Munþii Þarcu. depresiuni montane. Coldea et al.5%). Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice.2. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor. 1980.22 Carex nigra. P = 850–1200 mm. Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. 1956.5. Carex diandra. Juncus alpinus. Coldea 1981. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m. uneori cu acoperiri mari. în stratul ierbos. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. Conþinutul în materie organicã este variabil (35. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Clima: T = 7. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. 303 . Substrat: acid. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.HAB 1999: 54. Polytrichum strictum. Empetrum nigrum. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. Carex lepidocarpa. Sphagnum magellanicum. Stratul muºchilor este dominant. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. Sanda 2002. Carex limosa. Comandãu. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. Menþionãm cã.4–82.2). Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. Sphagnum cuspidatum.00C. Valoare conservativã: foarte mare. Depresiunea Dornelor. Valea Ieduþului). Carex canescens. Soluri: histosoluri. habitat prioritar.4 Acidic fens PAL.

cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Carex canescens. Alte specii importante: Carex canescens. fusca). Carex rostrata. Raþiu O. Redactat: Simona Mihãilescu. Ligularia sibirica. Specii caracteristice: Carex echinata. Sphagnum teres. Juncus alpinus. Defileul Mureºului. Agrostis canina. Aulacomnium palustre. 1970. Danciu et Kovács 1979. • subas. 1982. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Sphagnum subsecundum. Juncus conglomeratus. nigra. Munþii Bistriþei 304 . Pedicularis palustris. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. (1937) 1952 (Syn. acutifolium). Boºcaiu 1971. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. Drepanocladus fluitans. 1997. 1915). este înalt de 10–20 cm.5–4. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Aulacomnium palustre. Juncus effusus. Munþii Þarcu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº.HAB 1999: 54. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Carex nigra ssp. Lungu 1971.22 Carex nigra.2). Coldea et al. 1987. având o umiditate ridicatã. Calliergon stramineum. Comandãu. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Valeriana simplicifolia. Menyanthes trifoliata. Drepanocladus revolvens. et al.4 Acidic fens CORINE: 54. (Cristiºor). Sphagnum recurvum. depresiuni montane.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Literaturã selectivã: Borza 1959. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. acide (pH = 6– 6. nigra. Carex canescens.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). Depresiunea Giurgeului. Munþii Harghitei. Carex magellanica. et Boºcaiu 1967. Carex rostrata. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Clima: T = 7. 1986.-Bl. et al. Pop I. Agrostis canina. bazinul Gheorghieni. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. nigra (C. Juncus effusus. Munþii Gurghiu. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx.2. Raþiu F. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Eriophorum scheuchzeri. Sârbu et al. nigra. Stratul ierbos. Substrat: acid. Raþiu F. 1972. nigra (= C. Eriophorum angustifolium. Pedicularis limnogena. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Coldea 1973. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. Carex echinata. Depresiunea Ciucului. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. în regiunea montanã.4 Acidic fens PAL. bazinul Bistriþei Aurii. Munþii Rarãu. Carex stellulata. 1997. Sphagnum warnstorfii. Dactylorhiza maculata. • subas. Drepanocladus vernicosus.: Caricetum fuscae F. Pedicularis sceptrum-carolinum. Structura: Pajiºtile higrofile. fusca). Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. Coldea et Plãmadã 1970. P= 750–1025 mm. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Raþiu 1972 non Br. bine dezvoltat. Trifolium hybridum).5.50C. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca.

Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Danciu 1972. Sphagnum teres. Ozunca. Alte specii importante: Carex nigra.p. 1977. Drepanocladus revolvens. 1973. Coldea et al. Clima: T = 7. 1998. Galium palustre. Sâncrãieni).5 Transition mires PAL. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Veronica scutellata. Saxifraga hirculus. Sphagnum recurvum. Carex rostrata. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). Menyanthes trifoliata. Mlaºtina Joseni. Coldea et al. 1970.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p. Gergely et Raþiu F. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. Relief: depresiuni intramontane. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. 1973.5. Camptothecium nitens. 2001. Gergely et al. Pedicularis palustris. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Raclaru 1970. Menyanthes trifoliata.80C. Coldea et al. 305 . Sanda et al. Stellaria palustris. Coldea 1990. Pedicularis palustris. Sphagnum angustifolium. non Soó 1963). Sanda 2002. Valeriana simplicifolia.2.5 Transition mires CORINE: 54. Lungu 1971.5–5.1–7. Substrat: bazic. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. Raþiu F. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni.HAB 1999: 54. et Gergely 1979. Eriophorum angustifolium. 1972. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Oroian S. Oberd. Mlaºtina Racu. 1977. Valeriana simplicifolia. Bryum pseudotriquetrum. 1991. Carex dioica. Coldea 1981. Drepanocladus ventricosus. Pascal 1973. 1957 (Syn. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn. Carex dioica.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. înalt de 10-30 cm. Specii caracteristice: Carex diandra. Dactylorhiza maculata. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. Comarum palustre. 1991. 2001. 1997. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. Juncus articulatus. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. Trighlochin palustre. Sphagnum subsecundum.9). 1997.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Eriophorum latifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. Gergely et Raþiu F. Bilbor. Ligularia sibirica. Sphagnum warnstorfii. Coldea et Plãmadã 1970. Comarum palustre. Equisetum fluviatile. 1988. uneori cu acoperiri mari. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. Stratul muºchilor este dominant. Carex serotina. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. Eriophorum angustifolium. 1972. Sanda 2002. 1977. Stratul ierbos este dezvoltat.1973. Redactat: Simona Mihãilescu. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. Sanda et al. P= 8250–1075 mm. habitat prioritar EMERALD. Kovacs A. 1997. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7.p. Pedicularis sceptrum-carolinum. Calliergon stramineum. Structura: Habitat mezotrof. Literaturã selectivã: Raþiu F. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra. CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). Dicranum bonjeanii. Remetea. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. Dactylorhiza incarnata. Danciu et Kovács 1979. terenuri cu exces de umiditate. Ligularia sibirica. 1932 em. 1974. în regiunea montanã. Soluri: histosoluri.

Molinia caerulea. Coldea 1991. în depresiuni intramontane.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4.2 Rich fens CORINE: 54. Parnassia palustris. Gergely et al. Carex dioica. mici depresiuni. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Pedicularis sceptrum-carolinum. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. 1962. Clima: T = 7.HAB 1999: 54. 1997. Lotus siliquosus.5. 1974.3–6. Sântimbru). Dactylorhiza incarnata. Sanda 2002. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.21 Black bog-rush fens PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii. Liparis loeselii.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Medicago lupulina. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. 1957 (Syn.8–8. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. 306 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. cu un conþinut redus în materii organice. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene. Gergely et Raþiu F. Valea Gârcinului). Carex hostiana. Lotus corniculatus.1).2. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. Trifolium repens. Carex distans. bogate în carbonat de calciu. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. gleiosoluri. Specii caracteristice: Carex davalliana. Trifolium pratense. ca: Briza media. Sanda et al. Coldea et al. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. 1997. habitat prioritar EMERALD. Depresiunea Runcu. Festuca pratensis. pe suprafeþe periferice. Soluri: mlãºtinoase. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere.2 Rich fens CORINE: 54. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Epipactis palustris. Primula farinosa. Relief: terenuri plane consolidate.70C. Valeriana simplicifolia. Sesleria uliginosa. 1988. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Dumbrãviþa. Dactylorhiza maculata. P = 825–850 mm.HAB 1999: 54.2 Rich fens PAL. Agrostis stolonifera. 1977.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. Eriophorum latifolium. Valoare conservativã: foarte mare. în prezent. Eriophorum angustifolium. Au fost descrise subasociaþiile: • typicum Smarda 1961 ºi ^ R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Literaturã selectivã: Ularu 1971. Codlea. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). Schoenus nigricans. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Acrocladium cuspidatum. Alte specii importante: Carex flava. Primula farinosa.: Schoenetum nigricantis Pop et al. Polygala amarella. Pedicularis palustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. Carex panicea.

Literaturã selectivã: Pop I. Liparis loeselii. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Pinguicula vulgaris. Primula farinosa. Tofieldia calyculata. Hãrman. Coldea et al. Sesleria uliginosa. Ularu et Danciu 1968. Carex panicea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Coldea 1991. Carex lepidocarpa. uneori cu acoperire foarte mare. Swertia perennis. Ligularia sibirica. Prejmer). Eriophorum angustifolium. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Parnassia palustris. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. cum sunt Campylium stellatum. Csürös-Káptalan 1965. barcensis. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. Carex flava. Carex hostiana. Eriophorum latifolium. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. et al. Soluri: mlãºtinoase. 1962.5. Polygala amarella. Juncus articulatus. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. în depresiuni intramontane. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Carex davalliana. Carex appropinquata.50C.1). Eleocharis quinqueflora.1–31.4 %). Structura: Din punct de vedere floristic. Triglochin palustre. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Specie endemicã: Armeria maritima ssp. Alte specii importante: Molinia caerulea. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). Salix rosmarinifolia. Stratul ierbos este dominant. Bryum pseudotriquetrum. Clima: T = 7.5–8. Euphrasia hirtella.0–6. P = 750–900 mm. 307 . prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Substrat: bazic. înalt de 15–30 cm. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. Morariu 1964.2. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata. Parascan et Danciu 1976. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. Gymnadenia conopsea. Valeriana simplicifolia. Drepanocladus intermedium. Epipactys palustris. Drosera anglica.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S. Sanda 2002. Primula farinosa. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. Epipactis palustris. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997.11 Soft water springs PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. P= 700–750 mm. Carex flava. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. Pinguicula vulgaris.).2). Coldea et Plãmadã 1977. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Schoenus nigricans. Carex distans. Curcubãta Mare. Parnassia palustris. 1997. Gymnadenia conopsea. Substrat: molhaºe. Polygala amarella. turboase.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Clima: T = 70C.8–8. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Stupini). R5415 Mlaºtini sud-est carpatice.5. Munþii Godeanu. Hãrman.2 Rich fens CORINE: 54. Mihãilescu S. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. caracteristice: Sesleria uliginosa. Literaturã selectivã: Morariu 1967. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. Redactat: Simona Mihãilescu.2–64. Eriophorum latifolium. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Munþii Cindrelului. Relief: terenuri plane.2. habitat prioritar EMERALD. cu un conþinut variat în materii organice (9. Ularu et Cardaºol 1979. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6. Salix rosmarinifolia. Sanda et al. 308 . în etajele alpin inferior ºi subalpin.HAB 1999: 54.HAB 1999: 54. uliginosa).2 Rich fens PAL.). Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum). în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul). Valeriana simplicifolia. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Carex davalliana. 1997. Carex hostiana.9%). Alte specii importante: Molinia caerulaea.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. Coldea 1991. Parascan et Danciu 1976. Bod. Munþii Fãgãraº. Valoare conservativã: foarte mare. 2001. Phragmites australis. 2003-2004 (ined.1 Springs CORINE: 54. Mihãilescu S. Sanda 2002. Soluri: mlãºtinoase. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. et Walas 1949 (Syn. Munþii Retezat.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Munþii Þarcu. 2003-2004 (ined. Coldea et al. 2001. Sanda et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer.

Chrysosplenium alpinum. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Plãmadã 1974.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. Veratrum album. Puºcaru-Soroceanu 1981. Drãgulescu 1995. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha).6– -1.12 Hard water springs CORINE: 54. 1979. pânã la 50%. Coldea 1990. 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. Chrysosplenium alternifolium.HAB 1999: 54. Mihãilescu S. pe versanþi slab înclinaþi. Silene pusilla. Relief: vãi subalpine.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Juncus triglumis. 2001. Swertia punctata.2. 1957) Th. 2005 (ined. Voik 1976. Valoare conservativã: redusã. Sanda 2002.30C. Substrat: acid sau bazic. 1972. Saxifraga aizoides. 309 . Sanda et al. Stratul muºchilor. Clima: T = 3. cu caracter hidrohigrofil. Müller 1961 (Syn.0–6. jilav umede pânã la ude. Scapania undulata. înalt de 12–15 cm. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). 1977 (Syn. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv.12 Hard water springs PAL. Boºcaiu et al. 1996. Cardamine opizii. Cardamine amara. Saxifraga heucherifolia. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. Chaerophyllum hirsutum. Deschampsia caespitosa. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. Epilobium alsinifolium.8).). 1991. Viola biflora. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. uneori cu acoperiri mari. Bryum pseudotriquetrum.1221 Hard water bryophyte springs. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Alexiu 1998. Redactat: Simona Mihãilescu. Epilobium nutans. Coldea et al. Brachythecium rivulare. Hulm et al. Alte specii importante: Caltha laeta. Aconitum tauricum. Stellaria nemorum. P = 1100–1450 mm. 1997. Chrysosplenium alpinum. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m.5. 1949. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. 54.

Saxifraga aizoides. Beldie 1967. Epilobium nutans. Bryum pseudotriquetrum. 1956. Viola biflora. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. Stellaria nemorum. hidrisoluri eu-mezobazice. Cratoneuron filicinum. Sanda 2002. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Sanda et al. Saxifraga stellaris. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). Rebra. ªtefureac 1972. Valea Gãºeþel-Valea Rebra. Substrat: bazic. 2005 (ined. Philonotis calcarea. Crepis paludosa. 310 . 1997. P = 950–1425 mm. Coldea 1990.2. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. BãtrânaFundul Râpilor.5– -1. Specii endemice: Achillea schurii. Lungu 1981. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. 1991. Munþii Rodnei (Piatra Rea. 1977. Vf. Soluri: eutricambosoluri. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierbos este slab dezvoltat. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. Cochlearia pyrenaica. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Stratul muºchilor este dominant. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Epilobium alsinifolium. Valea Lala). Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum.50C. Chaerophyllum hirsutum. Clima: T = 3. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. Chrysosplenium alternifolium. Alte specii importante: Silene pusilla.). Deschampsia caespitosa. 2001. Chrysosplenium alpinum. Pinguicula vulgaris. înalt de 12–30 cm. Coldea et al. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%.3. pH = 7–7. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. calcare. Mihãilescu S. Literaturã selectivã: Puºcaru D. habitat prioritar.5. Corongiºul Mare. Achillea schurii. et al. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1997. Cratoneuron filicinum. Silene pusilla. Redactat: Simona Mihãilescu. Cardamine amara. Bryum pseudotriquetrum. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Relief: vãi montane ºi subalpine. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). Izvorul Fântânii. Caltha laeta.

indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Philonotis fontana. Carex echinata. menþionãm în special pe Philonotis seriata. 1976. 1997. În fitocenoze. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. Deschampsia caespitosa. Munþii Retezat.: Calthetum laetae Krajina 1933. 2005 (ined. Relief: vãi subalpine.0–0. cu profil scurt (15–25 cm). Munþii Cindrelului. Chrysosplenium alternifolium. Sanda et Popescu A. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.HAB 1999: 54. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m. Scapania undulata. Mihãilescu S. în etajul subalpin. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . pânã la 70%. Epilobium alsinifolium. Coldea 1990.11 Soft water springs PAL. slab accidentate. Munþii Fãgãraº. Resmeriþã 1970. Angelica sylvestris.1. 2001.n. Stellaria uliginosa. Calthetum palustris Borza 1963 n. pe terenuri înclinate. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.). Crepis paludosa. Specii caracteristice: Philonotis seriata. 1997. Epilobium nutans. Substrat: acid. Valoare conservativã: redusã. Cardamine amara. Sanda et al.00C. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. 1981.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. dacica. Redactat: Simona Mihãilescu. Glyceria nemoralis. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. 1991. 1972. pH = 4. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Aconitum tauricum. Sanda 2002.). Veratrum album. 1977. Clima: T = 4.1 Springs CORINE: 54. Stellaria nemorum. Philonotis seriata. Puºcaru-Soroceanu et al. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Cardamine opizii. P = 1100–1400 mm. Structura: Habitat fontinal. Silene pusilla. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Veronica beccabunga. Coldea et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. ºisturi cristaline. Drãgulescu 1995. Chaerophyllum hirsutum.2.3–5. 2001. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54.5. Boºcaiu et al. Cetãþile Rãdesei).11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. Munþii Godeanu. Munþii Piatra Craiului. Soluri: hidrisoluri. bine aprovizionate în apã. Munþii Þarcu. Viola biflora. Mihãilescu S.

2004 (ined. Doronicum carpaticum. realizeazã o acoperire între 35–55%. Epilobium nutans. Groapa Bistrei. Pinguicula vulgaris. Crepis paludosa. Bryum pseudotriquetrum. Muntele Cailor). Philonotis calcarea.: Saxifragetum aizoidis auct. în regiunea montanã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum. Caltha laeta. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Cãldarea Galaþiul. Substrat: calcare. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. Obârºia Hidegului). P = 1000–1350 mm. Cormaia. cu pH = 6.12 Hard water springs CORINE: 54. Clima: T = 5. Relief: vãi montane. Sanda et al. rom. Chaerophyllum hirsutum. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum. Cãldarea Anieºul Mare. Stellaria nemorum.HAB 1999: 54.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2.2. înalt de 15–30 cm. Coldea 1990. Corongiºul Mare.1. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935. pârâul Pintu MicPuzdrele. Stratul ierbos este dominant. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Sanda 2002. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Specii endemice: Achillea schurii. Munþii Retezat. Deschampsia caespitosa.5–1. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . Mihãilescu S. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Cabana Puzdrele. În Retezat. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). Adeseori. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Silene pusilla. Valea Cobãºel. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Valoare conservativã: foarte mare. Cardamine amara. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 1977. habitat prioritar. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. endemic în Carpaþii sud-estici. Cratoneuron filicinum.8–7.00C. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Sanda et al. în jurul apelor (circa 100 ha). Viola biflora.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. umede.12 Hard water springs PAL. Doronicum carpaticum. 1993. 1991. Chrysosplenium alternifolium. Suprafeþe: restrânse. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Sadoveanu. Soluri: eutricambosoluri. 2001.). Munþii Þarcu (Vf. Saxifraga aizoides. Redactat: Simona Mihãilescu. Doronicum carpaticum.5. Epilobium alsinifolium. Vf. Olos 1982.

bine aprovizionate în apã. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. Stratul muºchilor este dominant. Chrysosplenium alternifolium. Sanda et al. Voik W. 2005 (ined. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. pH = 5. Aconitum tauricum. cu profil scurt (15–25 cm).0–1. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. 1923. Borza (1934) din Retezat. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Cratoneuron commutatum. Munþii Godeanu. Substrat: acid. unde are o largã rãspândire.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Deschampsia caespitosa. Caltha laeta. menþionãm speciile: Philonotis seriata. Saxifraga heucherifolia.). Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. acoperire mare de pânã la 60%.5. Altitudini: 1440–1860 m. 1977.-Bl. 1997. Coldea 1990. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 2001.HAB 1999: 54. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. Doronicum carpaticum. Viola biflora. în locuri adãpostite de vânturi.50C. Stellaria nemorum. P = 1200–1350 mm.11 Soft water springs PAL. înalt de 10–30 cm. 1997.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al.1 Springs CORINE: 54. Stratul ierbos este bine reprezentat. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . Silene pusilla. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Munþii Þarcu. Sanda et al.2. Chaerophyllum hirsutum. în etajul subalpin. Epilobium nutans. 1976. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). Philonotis seriata. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin.5–7.1926 descrisã din Alpi. Mihãilescu S. Clima: T = 3. Ulterior a fost semnalatã de A. Brachythecium rivulare. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. Coldea et al. Munþii Retezat. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. Specie caracteristicã: Cardamine opizi. Epilobium alsinifolium. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. ºisturi cristaline sau bazic. Chrysosplenium alpinum. Doronicum carpaticum. Valoare conservativã: redusã. Relief: vãi montane. 1991.

Stellaria nemorum. Carex remota. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. Cardamine amara. Odatã cu creºterea altitudinii. Munþii Plopiº.10C. menþionãm: Philonotis seriata. 1991.. Valea Ieduþului. Valea Sebiºelului). Tozzia alpina. Epilobium alsinifolium. Structura: Habitat sciafil fontinal. 1983. Stellaria uliginosa. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Puºcaru-Soroceanu et al.0–6. 2005 (ined. Epilobium palustre. Munþii Fãgãraº. Mititelu 1971. 2001. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. 1998. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Pascal. 314 . Valea Gurghiului). Sanda et al. Munþii Þarcu.8). Munþii Retezat. Sãmãrghiþan M. Raþiu O. Brachythecium rivulare. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. în regiunea montanã. Drãgulescu 1995c. Sanda et al. 1981. Munþii Godeanu. Philonotis fontana. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Gergely I. Boºcaiu 1967.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Coldea 1978. Munþii Cibinului. Bistriþa Aurie. Munþii Harghitei. Valoare conservativã: moderatã. Caltha laeta. et Sãlãgeanu 1971. Substrat: acid sau bazic. Fink 1977. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. pânã la 40%. Mihãilescu S.11 Soft water springs PAL. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. Chrysosplenium alpinum. Saxifraga heucherifolia.2. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Raþiu O. 2001 (syn. Lunca Berhinii. Dihoru 1975. Valea Drãganului). Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Muntele Postãvaru. Crepis paludosa. Clima: T = 8. Literaturã selectivã: Borza 1959. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Specie endemicã: Barbarea lepuznica.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Raþiu O.HAB 1999: 54. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari.5. Muntele Siriu. Glyceria nemoralis. Muntele Govora. Muntele Vlãdeasa. (Valea Iadului. Chaerophyllum hirsutum.0–3. Munþii Bistriþei. P = 800–1200 mm. Deschampsia caespitosa. 1977. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior. Philonotis seriata. 1981. et al.1 Springs CORINE: 54. 2001. 1976. Beldie. Epilobium nutans.). Impatiens noli-tangere. Sanda 2002. var. Altitudini: 500–1550 m. Munþii Cindrelului. Popescu G. 1998. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Raþiu O. Oroian S. Munþii Parângului. geogr. Redactat: Simona Mihãilescu. Resmeriþã 1970. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Boºcaiu 1971. Munþii Piatra Craiului. jilav umede pânã la ude. Mihãilescu S.. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. înalt de 12–15 cm. 2001. Dihoru 1967.

1 Springs CORINE: 54. Rumex obtusifolius. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. Crepis paludosa.50C. Silene pusilla. P = 950–1000 mm. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. Rumex sanguineus. Epilobium nutans.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2.HAB 1999: 54. Epilobium palustre. et al.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Altitudini: 500–950 m. Stratul ierbos este dominant. Glyceria nemoralis. 1971) Resm. cu umiditate ridicatã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. 1997. Sanda 2002.HAB 1999: 54. Glyceria nemoralis. Calthetum palustris Borza 1934. în microdepresiuni. Soluri: hidrisoluri. 1977. Mysotis scorpioides. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. Stellaria nemorum. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere.11 Soft water springs EUNIS: C2. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. în regiunea montanã. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Valea Azuga).11 Soft water springs PAL. Popescu A. Defileul Mureºului. Relief: vãi montane. Substrat: acid. Carex sylvatica. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet.11 Soft water springs PAL.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Caltheto – Ranunculetum (Resm. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. ºisturi cristaline. Sanda et al.5. Coldea 1991. Muntele Siriu. Poa trivialis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului). 2001. Veronica beccabunga. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. Redactat: Simona Mihãilescu.2. Valoare conservativã: redusã. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº. Valea Gurghiului. Epilobium palustre. pH = 6. Clima: T = 6–5. Stellaria nemorum. 15–30 cm înãlþime. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota. et Raþiu 1978). în regiunea montanã. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. 1994). Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha).1 Springs CORINE: 54. Clima: 315 . Sanda et al.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. Ranunculus repens. et Sanda 1993. Cardamine pratensis.

60C. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. 1991. 316 . sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. 1974. ºisturi cristaline sau slab bazic. bine aprovizionate cu apã. Brachythecium rivulare. 1997. Epilobium palustre. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). Substrat: acid. Relief: vãi montane. Coldea 1978. Chrysosplenium alternifolium. Oroian S. P = 800–925 mm. Stellaria uliginosa. Sanda et al. Stratul ierbos este dominant. Coldea et al. 1977. Caltha laeta.0–5. Structura: Habitat din lungul pâraielor.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. înalt de 10–20 cm. Glyceria nemoralis. Cardamine amara. Lupaºcu 1999. cu profil scurt. Crepis paludosa. indicã un proces de gleizare a solului. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. Dihoru 1975. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. Sanda 2002. Specii caracteristice: Carex remota. 2001. Cratoneuron commutatum. Chaerophyllum hirsutum. Doronicum austriacum. Sanda et al. Sãmãrghiþan M. 1997.2. pH = 5–6. Redactat: Simona Mihãilescu. 1998. 2001. Soluri: hidrisoluri mezobazice. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. Alte specii importante: Ligularia sibirica. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion.

Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m.11 Alpine siliceous screes.: Festucetum glacialis Prodan 1939. 1997. Juncus trifidus. Sanda et al. Potentilla crantzii. 1956. Ligusticum mutellinoides. Armeria alpina. E4. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . P = 800 mm.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. Structura: Habitat particular. Coldea 1991. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã).1. Festuca glacialis. lanatum. GROHOTIºURI. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). 1956. Coºtila. Minuartia sedoides. Omu. Morarul. Clima: T = -2. Coldea et al. Minuartia sedoides. gresii conglomeratice. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Specii endemice: Festuca bucegiensis. Obârºia. Valoare conservativã: mare. Minuartia gerardii.31 Alpine siliceous screes. disparilis (DH2). 2001. Beldie 1967. Nyár1964). 36. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.HAB 1999: 61. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. Festucetum glacialis carpaticum E. Dianthus glacialis. Euphrasia minima. Munþii Fãgãraº. Minuartia sedoides. Primula minima. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Luzula spicata. Carex fuliginosa. Festuca supina. Campanula alpina. Acoperirea vegetalã este de 40–60%.6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis. Cerastium alpinum ssp.00C. Puºcaru et al. Elyna myosuroides. Dryas octopetala. Nyár. Potentilla ternata. Specii caracteristice: Silene acaulis.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Arenaria ciliata. Veronica bellidioides. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: silicios. Scara. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. Erigeron uniflorus. în etajul alpin inferior. 1956. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã.2. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. Alte specii importante: Poa granitica ssp. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. Puºcaru et al. Sanda 2002.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. et A. Hieracium alpinum. disparilis. plantele acoperind neuniform substratul. 1956 (Syn. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. Carex curvula. Androsace chamaejasme. Bucºoiu. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2.I. Beldie 1967). Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha).6. Þigãneºti).

Sanda et al. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. P = 1300–1450 mm. Capra). Doronicum carpaticum. grohotiºuri silicioase. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. Senecio carniolicus.6. 1981.6. Galaþiul). Soluri: litosoluri slab evoluate. Poa delyii.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. Oslea. Pietrosul Mare. Vf. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. Clima: T = 1. Hypericum richeri ssp. Suprafeþe: mari (100–500 ha). Rebra. 1959. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. 1997. Buia et al. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. Poa nyárádyana. Vf.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). Gãrgãlãu. Coldea 1990. Literaturã selectivã: Borza et al.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. 1991. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. 2001. Sanda 2002. Doronicum clusii. Cãlþun. Vioreanu. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. 1934. Arabis alpina. Specii caracteristice: Festuca picta. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. et al. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Specii endemice: Achillea schurii. cu reacþie puternic acidã. Csürös I. Munþii Retezat.5– -2. Silene (Lychnis) nivalis.50C. Puzdra. pe terenuri unde este prezent habitatul. Poa laxa. Puºcaru-Soroceanu et al.3–4. vârfurile Piatra Albã. bogate în pietriº detritic. 1964. Vânturariþa). Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Leontodon croceus. Coldea et al. în etajele subalpin ºi alpin. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. 318 . Saxifraga carpathica. grisebachii. pH = 4. Alte specii importante: Veronica baumgarteni.HAB 1999: 61.

P = 1450 mm. Cardaminopsis arenosa ssp.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. Poa deylii. borbásii. Puzdra. Anieºul Mic. Saxifraga moschata. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Piatra Albã. 319 . Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Substrat: silicios. Anieºul Mare). Structura: Habitat sciafil. Sanda et al. Literaturã selectivã: Coldea 1990.HAB 1999: 61. 1997. Coldea et al. Clima: T = -1. Saxifraga pedemontana ssp. Alte specii: Saxifraga ascendens. Poa laxa. habitat endemic. Luzula spicata. Sanda 2002. Doronicum clusii. Redactat: Simona Mihãilescu. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. Cardamine resedifolia. Grohotiºuri. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.6.0– -20C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. în etajul alpin. Saxifraga carpathica. 2001.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. 1991. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate. Stratul ierbos: speciile edificatoare. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin. Valoare conservativã: mare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. Saxifraga oppositifolia. Oxyria dygina. cymosa. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica.2. Veronica baumgartenii. cymosa ºi Saxifraga carpathica. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae.

Munþii Retezat (Muntele Custura). Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. Alchemilla hybrida.HAB 1999: 61.n. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. Culmea Ciºa. Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp. cu frecvenþã mare. în etajele subalpin ºi alpin. Sokol. Munþii Cernei. contracta.2. 1956 cunoscutã din Bucegi. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al. Piatra Albã). Structura: Habitat chionofil. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice. non. 1928. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. Achillea schurii. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Clima: T = -0. Relief: versanþi înclinaþi. Capra). Substrat: ºisturi cristaline. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. În Carpaþi. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. Munþii Godeanu. 1928 (Syn.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al.. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. acoperã terenul neuniform. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. 1937 (Syn. Poa cenisia ssp. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. 1928. În stratul ierbos.) Csürös 1957).. Sokol. 1926). Suprafeþe: restrânse. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Arabis alpina. Saxifraga oppositifolia. 1937. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. grohotiºuri silicioase. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl.: Oxyrietum dyginae auct. Valoare conservativã: mare.6. et al. populeazã. et Wall. cymosa. specia caracteristicã Oxyria digyna. În compoziþia floristicã se semnaleazã. 61. împreunã cu alte specii.50C. Omul. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). Saxifraga carpathica.. sub pereþii stâncoºi.-Bl. Pietrosul. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu. rom. rezultat al colonizãrii primare. Cerastium cerastioides. pe versanþii circurilor glaciare. Soluri: litosoluri. Cãlþun. Br. grohotiºurile mobile. Munþii Þarcu. et Wall. Et Wall. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani. habitat endemic. Sokol. P= 1300–1450 mm. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. Specii caracte- 320 . cymosa.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes. Grohotiºuri. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. Momaia. speciile: Saxifraga bryoides. Saxifraga pedemontana ssp.. Veronica baumgarteni. et al.0– -0.

sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. P = 1350–1450 mm.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Festuca picta. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Soldanella pusilla. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Senecio carniolicus. Cardaminopsis arenosa ssp. granite. Alchemilla hybrida. 1993. Saxifraga moschata. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Trisetum fuscum.5– -1. Coldea 1990. ce vegeteazã în condiþii extreme. Sanda 2002. Boºcaiu 1971. Poa psychrophila. 321 . 1993. Geum reptans. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Redactat: Simona Mihãilescu. în etajul alpin. 2001. Oxyria dygina. Saxifraga androsacea. Saxifraga ascendens. Pe de altã parte.2. Veronica baumgarteni. Specii caracteristice: Silene acaulis. borbásii. Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Poa laxa. cymosa. Bucura. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Gruiul. Arabis alpina. Specii endemice: Doronicum carpaticum.50C. cymosa. 2001. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. Doronicum clusii. 1997. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. Doronicum carpaticum. Soldanella pusilla. Veronica baumgarteni. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. contracta. Coldea et al. Saxifraga hieraciifolia. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Sanda et al. habitat endemic. Chrysanthemum alpinum. Poa cenisia ssp.6. Saxifraga bryoides. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Specii endemice: Achillea schurii. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Judele. Gentiana frigida. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Ranunculus crenatus. Soldanella pusilla. Sanda 2002. Clima: T = -0. Valoare conservativã: mare. Cystopteris regia. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Sedum alpestre. 1977.HAB 1999: 61. Poa laxa. Muchia Ascuþitã. Poa deylii. Taraxacum alpinum. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Structura: Habitat crio-nival. 1978. Peleaga. Silene acaulis. 1978. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. Grohotiºuri. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. 1977. Gnaphalium supinum. 1997. Luzula alpino-pilosa. Veronica baumgarteni. Soluri: litosoluri scheletice. Pãpuºa. Chrysanthemum alpinum. Poa cenisia ssp. Pietrele). Silene (Lychnis) nivalis. Luzula spicata. 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. Saxifraga carpatica. Coldea 1991. Cardamine resedifolia. Substrat: micaºisturi. Luzula spicata. contracta. Coldea et al.

Munþii Þarcu.0– -1. Soluri: scheletice. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. P = 1300 mm. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. calcicolum. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Pietrosul). alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. pH = 5. Clima: T = 0. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. În stratul ierbos. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. Gãrgãlãu. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990.8–7. calcaros. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. Substrat: bazic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. rendzine.6.2.50C. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. 322 .2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2.2. Grohotiºuri. Structura: Habitat pionier. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior.HAB 1999: 61. amfibolite ºi ºisturi sericitoase. alãturi de Saxifraga moschata. conglomerate calcaroase. calcicolum. Anieº. fapt relevat. deschis. Munþii Godeanu. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides.

1991. tremula). Saxifraga hieraciifolia. Beldie 1967. Sanda et al. Hutchinsia alpina ssp. 323 . Parnassia palustris. habitat endemic. Sanda 2002. Coldea 1990. Saxifraga carpatica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Viola biflora. Ineu). calcicolum. Saxifraga androsacea. Veronica baumgartenii. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. Saxifraga aizoides. Arabis alpina. Oxyria dygina. Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Grohotiºuri. Saxifraga stellaris.HAB 1999: 61. Luzula spicata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Rhodiola rosea. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). în etajul subalpin ºi alpin. Poa laxa (P. 2001. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Saxifraga moschata. Saxifraga bryoides. Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Galium anisophyllon. 1997.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Coldea et al. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Redactat: Simona Mihãilescu.6. brevicaulis. calcicolum.2. Cardaminopsiss arenosa. 1997. Munþii Fãgãraº. Saxifraga ascendens. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla.

flaccida.0– -1. În stratul ierbos. Coldea et al. localizate în circuri glaciare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). Thymus pulcherrimus. Soluri: scheletice. 1991.50C. se remarcã prin prezenþa. 2001. Coldea et Pânzaru 1986. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. Clima: T = 0. habitat endemic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. Valoare conservativã: mare. Substrat: calcare cristaline.5. Saxifraga ascendens. 1997. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. Saxifraga moschata. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. sãracã în specii. amfibolite. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. Redactat: Simona Mihãilescu. Oxyria dygina. Papaver coronasancti-stephani. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. Compoziþie floristicã. pH = 6–7. Silene acaulis. Alte specii importante: Arabis alpina. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 . Saxifraga aizoides. P = 1300–1450 mm. Galium anisophyllon. Artemisia eriantha. Veronica baumagrtenii.6. Coldea 1990. Luzula spicata. Structura: Habitat pionier. sciafil. rendzine. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Poa laxa (P. Dianthus glacialis. Doronicum carpaticum.1997. uneori abundentã. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Papver coronasancti-stephani. Sanda et al. Doronicum carpaticum. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. Grohotiºuri. Rhodiola rosea. mezofil care prezintã o acoperire redusã. tremula).2. Festuca nitida ssp. Sanda 2002. Specii endemice: Achillea schurii. Poa alpina. Saxifraga bryoides. Doronicum carpaticum.

alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. P = 1300–1450 mm. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate.HAB 1999: 61.2. Saxifraga moschata.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. Grohotiºuri. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. conglomerate. Clima: T = 0. Munþii Þarcu. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al.). litosoluri.7– -1. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Soluri: scheletice. S. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m.6. Munþii Retezat. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). 61. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil. În stratul ierbos. Munþii Godeanu. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Munþii Cãpãþânei (Buila. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 . alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.50C.: Rumicetum scutati auct.242 East Carpathian calcareous screes. 1977 (Syn. Vânturariþa). în etajul subalpin ºi alpin inferior. rom. Substrat: bazic pânã la slab acide. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare).44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl.

Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Valoare conservativã: mare. tremula). Luzula spicata. habitat endemic. Doronicum carpaticum. Saxifraga paniculata. Coldea et al. Doronicum carpaticum. Saxifraga androsacea. Voik et Schneider E. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Poa alpina. Viola biflora. Veronica baumgartenii. Galium anisophyllon. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. Galium album. Polystichum lonchitis. 2001. 1978. Gnaphalium supinum. Sanda et al. Prin coluvionarea grohotiºurilor. 1990. Poa laxa (= P. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Arabis alpina. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. calcicolum. Epilobium anagallidifolium. Alyssum repens. Cenozele de pe grohotiºuri. În unele grupãri. Saxifraga bryoides. 1993. brevicaulis. Poa cenisia ssp. ovirensis. Sanda 2002. 1991. Senecio rupestris. Grohotiºuri. Parnassia palustris. Polystichum lonchitis. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Coldea G. Redactat: Simona Mihãilescu. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Cerastium arvense ssp. Cardaminopsis halleri ssp. Înfiriparea unor specii. Myosotis alpestris. Saxifraga bryoides.. Viola alpina. Saxifraga carpatica. Soldanella pusilla. 1997. Pãun et Popescu G. 1979. În cadrul acestei subasociaþii. Saxifraga ascendes. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. în stratul ierbos. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla.1997. Alte specii importante: Acinos alpinus. Boºcaiu et al. Voik 1976. etc. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Ranunculus oreophilus. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. Thymus pulcherrimus. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. etc. contracta. Saxifraga stellaris.6. Dianthus glacialis. Cystopteris regia. Oxyria dygina. 1977. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Cerastium lerchenfeldianum.. Hutchinsia alpina ssp. Chrysanthemum alpinum.2. Senecio rupestris. Poa molinerii.

Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile.5. Substrat: calcaros. conglomerate calcaroase. Senecio rupestris. rendzine. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. Soluri scheletice.HAB 1999: 61. E. Saxifraga heucherifolia. Valea Arpãºelului). fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. Androsace lactea. Myosotis alpestris. Habitatul are o acoperire micã. Senecio rupester. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. alpinum ssp. Puºcaru et al. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 .80C. fãrã o întindere prea mare. corona sanctistephani). Festuca saxatilis. Grohotiºuri. et al.5– -0. 1996. Doronicum columnae. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida.2. Poa alpina. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. speciile caracteristice Linaria alpina. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. Padina Popii. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. În afara celor douã caracteristici. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. Marele Grohotiº. Puºcaru et al. 1956. Polygonum viviparum etc. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. în etajul subalpin. et al. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. Vf. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. P = 1300–1400 mm. Anthemis carpatica. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Padina Lãncii. Galium album etc. Saxifraga oppositifolia. 1996. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. Clima: T = 1.6. 1956. pH = 6–7. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. Structura: Habitat pionier. prin resturile organice descompuse. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. Täuber et Coldea 1977 (Syn. Aconitum hosteanum. Ranunculus oreophylus. Umerii Pietrei Craiului. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). cuprinzând specii adaptate acestor condiþii.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al. 1956. Galium anisophyllum. La Zaplaz. de ordinul a 10–100 ha. În Piatra Craiului Micã. corona sanctistephani. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. Papaver corona sanctistephani (P. În stratul ierbos. Primula elatior. Suprafeþe: mici. Piatra Craiului Micã). Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. Aceste specii pioniere. cu o acoperire slabã. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. de pânã la 25 %. Ascuþit.

Mihãilescu S. Poa alpina. Myosotis alpestris. 1956. Sanda 2002. Viola biflora. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. 1977. Puºcaru-Soroceanu et al. Linaria alpina. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. 2001.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Senecio rupestris. Androsace obtusifolia. Valoare conservativã: mare. falcata. 2001. Viola alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. 1997-1998.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. Thymus pulcherrimus. Dianthus callizonus. Ligusticum mutellina. Saxigraga moschata. Coldea 1991. Galium lucidum. Arabis alpina. Doronicum columnae. Cerastium transsilvanicum. Thymus comosus. Sanda et al. Sedum atratum. Calamintha alpina ssp. 1981. Saxifraga ascendens. Coldea et al. taxon caracteristic al asociaþiei. Saxifraga aizoides. Alte specii importante: Galium lucidum. Papver corona-sancti-stephani. Hutchinsia alpina ssp. Onobrychis transsilvanica. 2004 (ined. Draba lasiocarpa.). Doronicum carpaticum. et al. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Acinos alpinus. Poa molinerii. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. habitat endemic. Galium anisophyllum. Alyssum repens. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Rumex scutatus. et al. 1997. Myosotis alpestris. baumgarteni. Mihãilescu S.6. 328 .2. Silene acaulis. Literaturã selectivã: Csürös I. brevicaulis. Sedum alpestre. Dianthus spiculifolius. Boºcaiu M.HAB 1999: 61. Boºcaiu et al.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. Cerastium transsilvanicum. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Grohotiºuri. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum.

Cheile Bicazului. Galium lucidum. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Rhodiola rosea. Sanda et al. conglomerate calcaroase. Grohotiºuri. Saxifraga ascendens. Munþii Þarcu. Boºcaiu 1971. 1997. tremula). Senecio rupestris. calcicolum. Cerastium arvense ssp. Cerastium cerastoides. 2001. Soluri scheletice. 1987. Poa tremula. Thymus pulcherrimus. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Persistenþa zãpezii. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. Nechita et Mititelu 1996. Coldea et al. habitat endemic. Ranunculus oreophilus. calcaros. Poa alpina. 2001. rendzine. Silene acaulis.2. dar ºi brânele acestora. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Moehringia pendula. Rhodiola rosea. Poa molinerii. Poa laxa (P. În stratul ierbos. Munþii Godeanu. Sanda 2002. Munþii Bucegi.6. Substrat: bazic. Senecio rupestris. Coldea 1990. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. Saxifraga paniculata. Clima: T = 3.1997. Specii endemice: Achillea schurii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Specii caracteristice: Acinos alpinus.5–1. Galium anisophyllon. cãldãri glaciare bine luminate. pânã primãvara târziu. Poa alpina. Alyssum repens. Relief: coaste însorite. Valoare conservativã: mare.00C. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Cardaminopsis arenosa. Mihãilescu S. Munþii Hãºmaº. Polystichum lonchitis. ce se realizeazã în timpul iernii. Acumulãrile de zãpadã. Mititelu et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Munþii Rarãu. 1991. Literaturã selectivã: Beldie 1967. P = 1100–1350 mm. Alte specii importante: Saxifraga moschata. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. Papaver corona-sancti-stephani. Arabis alpina.

Parietaria officinalis. Sanda et al. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). Coldea G.p. Relief: fundul vãilor intramontane. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Asplenium ruta-muraria. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. Boºcaiu et Täuber F. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. bolovãniºuri masive. Galium lucidum. Arabis alpina. Valoare conservativã: mare. Substrat: calcaros. Munþii Þarcu.1997. Soluri: scheletice. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Grohotiºuri. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. Clima: T = 9–2. Structura: Habitat saxicol. pH = 5. Poa nemoralis. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. Lamium garganicum. Galium album (= G. Moehringia pendula. habitat endemic. Cystopteris fragilis. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. în ultimii 20 de ani. Geranium lucidum. Popescu 1999 (Syn. Galium album. Vincetoxicum hirundinaria. erectum). 1991. Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. foarte bogate în humus. Munþii Godeanu. 1977. 330 . Gymnocarpium robertianum. fixate. P = 750–1200 mm.). Cardaminopsis arenosa ssp. Mihãilescu S. Coldea et al. Moehringia muscosa. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.8–7. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl.2. Sedum fabaria. Asplenium trichomanes. Munþii Cernei. Redactat: Simona Mihãilescu. Polystichum lonchitis. În stratul ierbos. 1977.6. Geranium robertianum. Saxifraga paniculata. borbásii. pe pante abrupte semi-umbrite. Valea Seacã). populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. 2001. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. Alte specii importante: Senecio rupestris. Sanda 2002. Sanda et al. Origanum vulgare.50C. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. vechi. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. Sedum fabaria. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Asplenium viride. mai ales datoritã factorului antropic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. Melica ciliata.

Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Galium album. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. fiind o grupare pionierã. Verbascum lychnitis. saxatilis. la baza stâncilor. Origanum vulgare. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. Geranium robertianum. Geranium robertianum. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. Sedum album.5. Hieracium pilosella. Specii caracteristice: Thymus comosus. semifixate. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Valoare conservativã: mare. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. la altitudine de peste 1000 m (4). Sedum telephium ssp. Vadu Criºului. Origanum vulgare. Acinos alpinus. P = 700–1100 mm. pH = 5. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. Muntele Scãriþa-Belioara. 331 . Cnidium silaifolium. Gymnocarpium robertianum. Viola jóoi. habitat endemic. Festuca rupicola var. Crãciuneºti. Cheile Dâmboviþei). Luzula luzuloides. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. Vincetoxicum hirundinaria. Fragaria vesca.2. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys.0–3. Thymus comosus. În afarã de specia caracteristicã. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Cheile Runcului). Habitat pionier.8–7. Viola jóoi.6. Salvia verticillata. Sedum hispanicum. cu procent avansat de solificare (1). Silene nutans ssp. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Valea Iadului. Teucrium montanum.50C. Habitat termofil. majoranifolius. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Râmeþ. Minuartia verna. Poa nemoralis. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. Orlaya grandiflora. de la poalele stâncilor (2). Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Festuca cinerea. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. pe grohotiºurile mãrunte. Valea Sighiºtelului. Cytisus nigricans. Substrat: grohotiºuri mãrunte. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. Sanguisorba minor. Prezenþa. Tãlmaciu-Podul Olt. în fitocenozele de Galium album. Phyllitis scolopendrium. maximum. Cystopteris fragilis. Moehringia muscosa. dubia. Lamium maculatum. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Habitat termofil. Alte specii importante: Erysimum odoratum. Melica ciliata. de pãdure ºi chiar de pajiºti. Valea Ascunsã. Specii endemice: Campanula carpatica. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. Cardaminopsis arenosa ssp. etc. Senecio rupestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. Grohotiºuri. cuprinzând plante de stâncãrii. Silene heuffelii. Cheile Cheii. Poa nemoralis. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. Asplenium trichomanes. Cardaminopsis arenosa. borbásii. Masivul Grohot. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. Soluri: litosoluri.

1958. În sens evolutiv. Pop I. 2001. 1971. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Geum urbanum. Boºcaiu et al. Geranium robertianum. 1971. Poa nemoralis. ªuteu et Faur 1977. Dihoru et al. et al. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. et Faur N. 1969. Munþii Gilãului. Mycelis muralis. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. Vadu Criºului. Alexiu 1998. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. Muntele ScãriþaBelioara. Coldea et al. Boºcaiu et al. Redactat: Simona Mihãilescu.2. 1969. 1966. Sanda et al. Galium album. 1984. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. 1973. Milium effusum etc. Lamium maculatum. ªuteu ªt. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). Phyllitis scolopendrium. Galium lucidum. Stratul ierbos. P = 750–1100 mm. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. Feneº. et al. 1970. Coldea G. Coldea et al. Hodiºan I. Raþiu O. ªuteu ªt. Valoare conservativã: mare. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. 1968. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. 1971. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. Pop I. 1964. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. 1991. habitat endemic.1997. mai rar. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. 1967. Lunaria rediviva. Sambucus nigra. et Hodiºan I. Structura: Habitat heterogen. Parietaria officinalis. grosiere ºi. Specia caracteristicã. Coldea 1991. 1997. Gymnocarpium robertianum. Melica ciliata. 1996. Dihoru 1975.6. Asplenium trichomanes. Sanda et al. Valea Iadului. Raþiu O. Valea Ascunsã. fixate din locurile umbrite. Senecio rupestris. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Munþii Bihor. Redactat: Simona Mihãilescu. borbásii. În unele grupãri. 1968. Cucubalus baccifer. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Sanda 2002. 1966. Schneider-Binder E.00C. Pop I. Literaturã selectivã: Csürös ªt. Relief: versanþi înclinaþi. 1966). 2001. Masivul Grohot. Diaconescu F. Sanda et al. Cardamine bulbifera. Origanum vulgare. 1964. Circaea lutetiana. Soluri: litosoluri. 1984. Grohotiºuri. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. 1973. et Hodiºan 1963. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. 1977. slab închegate. 332 .HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Vincetoxicum hirundinaria. Moehringia muscosa. et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. ªuteu ªt. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. De remarcat în compoziþia floristicã. Sanda 2002. cum sunt: Urtica dioica. Pop I. Râmeþ. Clima: T = 9.0–4. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Geranium lucidum. Pop I.

Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. Vincetoxicum hirundinaria. Cheile Dâmboviþei. Arabis alpina. 2001. Silene vulgaris. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. Achnatherum calamagrostis. Káptalan 1966).6. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. Raþiu O. Csürös 1958. Festuca rubra. Teucrium montanum. Csürös et Csürös-Káptalan M. Alexiu 1998. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. Sanda 2002. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. 1937 (Syn. Origanum vulgare. Parietria officinalis. 1937.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Galium album. Clima: T = 7–50C.HAB 1999: 61. Coldea et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. 1937. Munþii Scãriþa-Belioara. borbasii. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. Moehringia muscosa. Sanda et al. Valoare conservativã: redusã. Valea Iadului. Valeriana officinalis. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. Salvia glutinosa. Boºcaiu 1971. et al. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m.2.1997. Thymus comosus. 1966. Galeopsis ladanum. Cardaminopsis arenosa ssp. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. H2. Alte specii importante: Geranium robertianum.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. în regiunea montanã. Tussilago farfara etc. Munþii Þarcu. Coldea 1991. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. Pe lângã speciile caracte- 333 . Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Grohotiºuri. ristice grohotiºurilor. Munþii Godeanu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. incl. Munþii Cernei. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. Senecio rupestris. 1984. Redactat: Simona Mihãilescu.61 Peri-Alpine thermophilous screes. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Specii endemice: Thymus comosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Cheile Cheii). Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Suprafeþe: mici (10–100 ha). P = 850–1100 mm. Melica ciliata. Tx. pe terenurile puternic luminate. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum.

Melica ciliata. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 .80C. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Geranium robertianum. Alyssum petraeum.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Structura: Habitat termofil. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Galium purpureum. dubia. Cardaminopsis arenosa. Poa nemoralis. Coldea 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. cu înclinare de 35–400. flavescens.HAB 1999: 61. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Festuca xanthina. Arabis procurrens. Melica ciliata var. Asplenium trichomanes. Thymus comosus. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. Sanda et al. Origanum vulgare. borbásii.-Bl. descris din Alpi. Teucrium montanum. 2001. Lamium bithynicum. P = 800 mm. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha).2. Sanda 2002. Balcani unde au un areal optim.6. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. Galium album. Coldea et al.1997. Soluri: litosoluri. Thymus comosus. 1918. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. Lamium garganicum. Substrat: calcaros. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Specii endemice: Silene nutans ssp. Valoare conservativã: redusã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). în regiunea colinarã. Clima: T = 7. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Parietaria erecta. Grohotiºuri. Parietaria officinalis. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice.311 Rough-grass screes EUNIS: H2. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis.

2. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Coldea 1991. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana. Munþii Hãºmaº. cu pereþi aproape verticali (80–900).: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967). Relief: fisuri de stânci.2. Alte specii importante: Veronica baumgartenii. Campanula alpina. Sanda 2002. Structura: Habitatul rupicol. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al. 1956 (Syn. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Juncus trifidus. 335 . Substrat: silicios. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Soluri: Clima: T = 2. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago. screes and sands CORINE: 62. Voik 1976.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Festuca supina. Festuca supina. Clima: T = 3.6.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. 2001. Literaturã selectivã: Schneider E. Sanda et al. Grohotiºuri. Masivul Ceahlãu. 1997. Valoare conservativã: mare.0– -1.5–5. habitat endemic carpatic.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Specie endemicã: Silene dinarica.HAB 1999: 62.2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Coldea et al. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Munþii Piatra Craiului. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota).HAB 1999: 62.00C. Juncus trifidus.8. moderat umede. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Soluri: superficiale cu pH = 5.6.00C. Valeriana tripteris. Redactat: Simona Mihãilescu. în etajele subalpin ºi alpin.5– -2. Grimmnia apocarpa. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. P = 800 mm. et Voik 1976.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). P = 1350–1450 mm. Primula minima.

Pe culmile mai înalte. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Campanula kladniana. Coldea et al. Saxifraga paniculata. Trisetum alpestre. Asplenium ruta-muraria. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. 336 . Kernera saxtilis. Specii endemice: Androsace villosa ssp. 1997. Asplenium trichomanes. demissa. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. Silene nutans ssp. Eritrichium nanum ssp. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne. Laserpitium latifolium. screes and sands CORINE: 62. Mihãilescu S. Silene zawadzkii. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. intervin oligotermele Saxifraga moschata. Grohotiºuri. Täuber. Coldea 1977. Valoare conservativã: mare. Structura: Habitat xero-heliofil. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice.2. Erysimum witmannii ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. Alyssum repens. în etajul alpin superior. Gypsophila petraea. transsilvanicum. calcare jurasice. Campanula cochleariifolia. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. arachnoidea. Coldea 1990. 2001. Cardaminopsis arenosa. cu expoziþie sudicã sau esticã. Lloydia serotina. jankae.HAB 1999: 62. Saxifraga moschata. Saxifraga mutata ssp. Androsace lactaea. Campanula carpatica. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. Substrat: conglomerate. 1991. Nechita et Mititelu 1996. Redactat: Simona Mihãilescu. Dianthus spiculifolius.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. lipsind speciile saxicole mezoterme. habitat endemic. Sanda et al. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. Draba kotschyi. transsilvanicum.6. dubia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. Poa nemoralis. numai în abruptul Jepilor Mici. Erysimum witmannii ssp. 2001. În schimb. Sanda 2002.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. grupãrile sunt sãrãcite. Cystopteris regia. jankae ºi Viola alpina. Eritrichium nanum ssp. În stratul ierbos.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Beldie 1967.

relictar. Solidago virgaurea ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Lacul Ana.8.2. Agrostis rupestris. diferenþialã. P = 1300–1425 mm. 1956 (Syn. 1977. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. Sanda 2002. Dintre însoþitoarele mai frecvente. P = 1300–1400 mm. Grohotiºuri. Draba kotschyi. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. xero-heliofil. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus. minuta.5– -0. 2001. 1997. habitat endemic carpatic.00C. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. Structura: Habitat rupicol. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. Clima: T = 1. Coldea et al. Sanda et al. în etajul subalpin. Coldea 1991.5–5. Draba 337 . care deþin o constanþã ridicatã.0– -0. Substrat: granite. Structura: Habitat casmofit. Valea Judelui. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL.6. 1935. cu expoziþii nordice.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Clima: T = 1. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). în etajul subalpin. la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia.. Muchia Ascuþitã. Valoare conservativã: mare. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). Valoare conservativã: mare. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile.00C. Soluri: proto-rendzine. caracteristicã ºi Juncus trifidus.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. habitat endemic. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Soluri: superficiale cu pH = 5.HAB 1999: 62. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. et Wal. Faþa Retezatului). Este o grupare deschisã. Pawl. Alte specii importante: Campanula kladniana. Festuca supina. Juncus trifidus.

Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Vf. Pawl. Saxifraga pedemontana ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Coldea et al. Substrat: acid. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. Kernera saxatilis. demissa. 2001. Sanda et al. Doronicum carpaticum. Coldea 1991.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3.6. screes and sands CORINE: 62. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Structura: În Parâng. Specii endemice: Achillea schurii. Saxifraga paniculata. Grimmia ovalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Saxifraga pedemontana ssp. Saxifraga mutata ssp. în stratul ierbos. Saxifraga luteoviridis. Piga din Baicu. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. în etajul subalpin.5–5. Custura Mãtaniei. Sanda 2002. Campanula carpatica. Sanda et al. et Walas 1937) Simon 1958.0–0. Poa nemoralis. care prezintã o constanþã ridicatã. Beldie 1967. Literaturã selectivã: Simon 1958. Coldea et al.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. Alyssum repens Trisetum alpestre. 338 . Literaturã selectivã: Borhidi 1958. 1997. Juncus trifidus. Relief: stâncãrii abrupte. pe roci dure. Clima: T = 2. Bisericile din Bulz). Festuca supina. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. cymosa. Androsace lactaea.2. pH = 5. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. 2001. Polypodium vulgare. Rhabdoweisia fugas. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri. Dianthus henteri. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. 1977. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Sanda 2002. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Gypsophila petraea. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. P = 1250–1350 mm. Boºcaiu et al. 1997. Dianthus tenuifolius. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi.50C. Valoare conservativã: redusã. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu.8.HAB 1999: 62. Coldea 1991. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic.

Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. Structura: Habitat sciafil. Munþii Hãºmaºul Mic. Munþii Suhard. Valeriana montana. (1936) 1949 (Syn. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978). Cortusa matthioli.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Munþii Piatra Craiului. Munþii Þarcu. Munþii Cernei.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. Popescu et Doltu 1977. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Munþii Iezer-Pãpuºa. Clima: T = 7. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Campanula carpatica.6. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota. datoritã apelor de infiltraþie.50C.5–0. În stratul ierbos. Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. calcaroºi cu Cystopteris fragilis. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Beldie 1967. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Munþii Rarãu.2. Grohotiºuri. Zólyomi 1931. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. P = 800–1300 mm. Soluri: superficiale. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. Saxifraga cuneifolia. Substrat: calcare. în regiunea montanã. Munþii Godeanu.

Valeriana montana. Campanula kladniana. Gypsophila petraea.2. Sedum hispanicum. Valoare conservativã: mare. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. Cystopteris fragilis. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. dubia.6. Silene dubia. Clima: T = 4. Thymus comosus. Specii caracteristice: Asplenium viride. Polypodium vulgare. habitat endemic. Sanda et al. Substrat: calcaros. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. Polypodium vulgare. Pietrosul. Grohotiºuri. Asplenium trichomanes. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Alexiu 1998. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Sanda et al. Cystopteris regia. Corongiº). habitat endemic. Hepatica transsilvanica. 340 . în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Campanula carpatica. Moehringia muscosa. Valoare conservativã: mare. Sedum maximum. Sanda 2002. 1973. Alte specii importante: Asplenium viride. Mihãilescu S. Sanda 2002. Coldea et al. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. 2001.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Saxifraga paniculata. 1997. Sedum maximum. Asplenium trichomanes. Valeriana tripteris. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Sanda et al. Poa nemoralis. Cardaminopsis arenosa. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. Nechita et Mititelu 1996. Ctenidium molluscum. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Soluri: rendzine.5–0. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Boºcaiu 1971. Saxifraga corymbosa. Literaturã selectivã: Diaconescu F. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. menþionãm Ctenidium molluscum. Redactat: Simona Mihãilescu. Asplenium ruta-muraria. Poa rehmanii. Saxifraga paniculata. Gymnocarpium robertianum.70C. Specii endemice: Aconitum moldavicum. Relief: creste. Asplenium ruta-muraria. Valeriana tripteris. stânci calcaroase. 1977. 2001. În stratul ierbos. P = 1250–1350 mm. mai slab înclinate dar însorite. Cortusa matthioli. Cystopteris fragilis. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. brâne. 1991. Specii endemice: Silene nutans ssp. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Carex brachystachys. Moehringia muscosa. Poa rehmanii. Coldea 1991. 1997.

Structura: Habitat rupicol. Valoare conservativã: mare. Kernera saxatilis. Saxifraga mutata ssp.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Carex sempervirens. Asplenium viride. Soluri: rendzine. Androsace lactaea. Munþii Piatra Craiului. abrupte. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. demissa. înclinate (75–850). În stratul ierbos. Substrat: calcaros. Poa nemoralis.5–0. screes and sands CORINE: 62. ombrogene ºi umede. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. Gypsophila petraea. Clima: T = 1. Saxifraga luteoviridis. Grohotiºuri. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 .HAB 1999: 62. Cystopteris fragilis. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%.6. Campanula cochleriifolia. Asplenium trichomanes. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii. P = 1375 mm.2. Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Androsace lactaea.70C. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia. habitat endemic. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2.

în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Cheile Feneºului. Sanda et al. Vânturariþa). Sanda 2002. Valoare conservativã: mare. Ceterach officinarum. Arenaria serpyllifolia. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. N. Teucrium montanum. Teucrium chamaedrys. Erysimum witmannii ssp. P = 700–1300 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Cãpãþâniei (Buila. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. Poa nemoralis. Aster alpinus. Clima: T = 9. Saxifraga mutata ssp. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album. Gradul de acoperire al speciilor este variabil.2. Coldea et al. Moehringia muscosa. fiind cuprins între 50–90%. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. Relief: stânci. 2001. transsilvanicum. Saxifraga paniculata. 1997. dubia. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Cheile Ordâncuºei. Haynaldiana. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. Asplenium ruta-muraria. 1966 (Syn. Sedum hispanicum. quadrivalens). 2001. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. Melica ciliata. Grohotiºuri. proprii substratului calcaros.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. versanþi cu pietriºuri. coarctata). Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Vadu Criºului. Galium purpureum.0–1. Thymus pulcherrimus. Bãcâia. Sesleria rigida ssp. Phyteuma orbiculare. Munþii Bihor. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. Cheile Cibului. Ctenidium molluscum. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Masivul Curãturi. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada).6. demissa Silene nutans ssp. Stratul muscinal este bine reprezentat. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Literaturã selectivã: Fink 1977. Substrat: calcare.00C. Soluri: rendzine. Coldea 1991. Asperula capitata. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. habitat endemic. Sighiºtel. Biscutella laevigata. Melica ciliata.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Munþii Leaota. Mihãilescu S. Munþii Piatra Craiului. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. Cardaminopsis arenosa. Valea Iadului. Festuca versicolor. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Leontopodium alpinum. Saxifraga cuneifolia. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Asplenium viride. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. 342 .

Literaturã selectivã: Csürös 1958. dubia. Saxifraga cuneifolia. Polypodium vulgare. Cheile Miniºului). În stratul ierbos. 1967. et Hodiºan 1959. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. în regiunea montanã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. bailloni). Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. Hieracium pavichii.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. et al.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. Boºcaiu 1970. 1997. P = 1250 mm. 1963. 2001. Coldea 1991. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1966. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. fragmentat. 1984. Valea Râmeþului. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. Sanda 2002. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). Valea Drãganului. Mihãilescu S. 1997. Silene nutans ssp. trichomanes. Pop I. Festuca rupicola (var.5. Sanda et al.2. Valea Sebeºului). Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Diaconescu 1973. Munþii Retezat. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. Grohotiºuri. cea diploidã fiind proprie substratului silicios.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Seseli rigidum. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. Structura: Habitat rupicol. Coldea et al. Substrat: ºisturi cristaline. quadrivalens). departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. N. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Hodiºan 1965. bivalens) au un rol preponderent. Valea 343 . Cisnãdioara. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Raþiu O. Valea Sadului.8–7. 1997. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. Silene flavescens. 2001. pH = 5. Valea OltuluiTurnu Roºu. Galium kitaibelianum. Alexiu 1998. Sempervivum zeleborii. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). Symphyandra wanneri. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. Vrancea).6. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Valea Iadului. Geranium macrorrhizum. Jovibarba heuffelii. Boºcaiu et al. Poa nemoralis. Valea Cãlimãneºti.HAB 1999: 62. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. coziane).50C. Thymus comosus. Valeriana tripteris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. Specii endemice: Campanula carpatica. Valoare conservativã: mare. Sedum maximum. Redactat: Simona Mihãilescu. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens. Sebiºelului. ªtefan et al. Asplenium trichomanes ssp. Epilobium collinum. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. Clima: T = 2. Knautia dumetorum.

în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 . Grohotiºuri.6.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase.

Dianthus henteri.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Diaconescu 1973. tot timpul anului. Silene nutans ssp. În Cheile Miniºului. Valoare conservativã: redusã.5. Thymus comosus. 1984. Hypnum cupressiforme. Sanda et al. 1976. Moehringia muscosa. Epilobium collinum. dubia. fragmentat. Boºcaiu 1970. Sedum maximum. Alte specii importante: Poa nemoralis. Polypodium vulgare. Asplenium viride. Schneider-Binder E. Borza et Boºcaiu 1967. Clima: T = 2. Literaturã selectivã: Raþiu O. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.2. Coldea 1991. Cheile Miniºului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. P = 800 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã. Grohotiºuri. Isothecium myurum var. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. dubia. Coldea et al. 1970. Sanda et Popescu A. 1978. În Defileul Criºului Repede. scabridum. sunt prezente numeroase briofite. Specii endemice: Silene nutans ssp. et al. Ciurchea 1970. Cystopteris fragilis. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Ceterach officinarum. sciafil. scabridum ºi Asplenium trichomanes. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Eºelniþa. Structura: Habitat rupicol. Sedum hispanicum. Geranium robertianum. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. pionier. Sanda 2002. Sanda et al. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Asplenium ruta-muraria. Stratul muscinal: În general. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Asplenium ruta-muraria. Saxifraga paniculata. Redactat: Simona Mihãilescu. Neckera besseri. 2001. Sârbu et al.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Valeriana tripteris. Cystopteris fragilis.HAB 1999: 62. Sanda 2002. Specii endemice: Campanula carpatica. 1972. Valeriana tripteris. Schneider-Binder E. Soluri: superficiale cu pH = 5. Literaturã selectivã: Borza 1959. Ctenidium molluscum. Moehringia muscosa. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Raþiu O. et al. Substrat: ºisturi cristaline. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. 1995. Neckera complanata. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. 1997. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. ªuteu 1968. Sedum maximum. Peia P. Geranium lucidum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. 345 . 1966.50C. Asplenium septentrionale. Defileul Criºului Repede. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Asplenium viride.6. 1999. Sanda et al. 1976. Galium kitaibelianum. 1997. Asplenium trichomanes.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Dicranum scoparium. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Sârbu et al. 2001.8–7. Drãgulescu 1988. Sempervivum schlehanii. Veronica bachofenii. 1977.

15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã. ªaua Crãpãturii). Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. Substrat: calcare moderat umede. subliniem prezenþa.2. În stratul ierbos.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). în numãr mare. pH = 6. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. 1956 din Munþii Bucegi. P = 1200–1300 mm. în etajul subalpin.0–1.HAB 1999: 62. screes and sands CORINE: 62. a speciilor endemice. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Relief: stânci cu pereþi verticali.50C. Prin specia edificatoare Gypsophila petraea.5.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. Grohotiºuri. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . Structura: Habitat rupicol deschis. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m.8–7.6. Clima: T = 3. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al.

Silene zawadzkii. et Walas 1949 (Syn. Munþii Rarãu. Cu certitudine.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. Este amintitã. Helianthemum alpestre. haynaldiana.HAB 1999: 62. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Eritrichium nanum ssp. realizeazã 347 . dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. Clima: T = 5. habitat endemic carpatic. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Draba haynaldii. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Sanda 2002. P = 1000–1250 mm. Munþii Rodnei. demissa. Specii endemice: Achillea schurii. Munþii Hãºmaº. demissa. Pawlowschi 1937 din Tatra. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. Gypsophila petraea. În stratul ierbos. Asplenium ruta-muraria. Rarãu. ulterior. Soluri: proto-rendzinic. Androsace villosa ssp. demissa. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. 1937) Pawl. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. Campanula kladniana. 1977. Coldea et al. Alte specii: Saxifraga luteoviridis.00C. Saxifraga paniculata. Saxifraga mutata ssp. arachnoidea. Relief: stânci însorite. screes and sands CORINE: 62. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. Hãºmaº. Structura: Habitat rupicol. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Coldea 1991.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Carex sempervirens. jankae.2. xero-heliofil. Substrat: calcare. 1997. Mihãilescu S. Valoare conservativã: mare. Androsace lactaea. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3.0–2. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. Masivul Ceahlãu (?).6. 2001. diferitã de asociaþia descrisã de B. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. în regiunea montanã.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. Rodnei. 2001. Grohotiºuri. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu.

habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp. jankae. Sanda 2002. Poa laxa. Nechita et Mititelu 1996. haynaldiana. habitat endemic. Structura: Habitat saxicol. Coldea 1990. Soluri: superficiale. Campanula kladniana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. et Voik 1977. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Artemisia eriantha. 1997. Erigeron uniflorus. Thymus comosus.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu.50C. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. Sanda et al. Substrat: calcaros. 2001.6. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. habitat endemic. Coldea 1991. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. 348 . screes and sands CORINE: 62. Asplenium trichomanes. stâncãrii. Puºcaru-Soroceanu et al. Trisetum alpestre. Clima: T = 3.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Specii endemice: Campanula carpatica.HAB 1999: 62. Redactat: Simona Mihãilescu. 1987. SchneiderBinder E. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Silene nutans ssp. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. P = 1325 mm. considerat balcanic.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Poa nemoralis. Cardaminopsis arenosa. Grohotiºuri. Asplenium rutamuraria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. Leontopodium alpinum. Coldea et al.2. Saxifraga paniculata.0–2. xero-heliofil. Reprezintã un omolog. Valoare conservativã: mare. Alyssum repens. dubia. Coldea et Pânzaru 1987. Eritrichium nanum ssp. Silene zawadzkii. Asplenium viride. În stratul ierbos. Crepis jacquinii. Thymus pulcherrimus. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. Täuber. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. rocheliana ºi Gypsophila petraea. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. Mititelu et al. Kernera saxatilis. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Cystopteris fragilis. 1977. Coldea 1977. Specii caracteristice: Silene zawadzkii.

Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. Sanda et al. Munþii Cibinului. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. Grohotiºuri. Sanda 2002. în regiunea montanã. Sanda 2002. Poa nemoralis. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. Redactat: Simona Mihãilescu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Valoare conservativã: redusã. Asplenium viride. Gypsophila petraea. Coldea 1991. cu pereþi aproape verticali (50–900). Munþii Cãlimani.6. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). prezent în Europa Centralã.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Jovibarba heuffelii.8. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. P = 850– 349 . cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Alte specii importante: Sedum maximum. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. arachnoidea. În stratul ierbos. Sanda et al. Kernera saxatilis. Eritrichium nanum ssp. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. 2001. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Hedwigia ciliata.HAB 1999: 62. Campanula kladniana. jankae. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. 2001. andezite. bazalte.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Relief: fisuri de stânci acide. Androsace lactea. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. dubia.00C. Saxifraga paniculata. Redactat: Simona Mihãilescu.5–3. Saxifraga paniculata. Tx. 1993. 1997. Cardaminopsis arenosa.2. granite. Specii endemice: Silene nutans ssp. Cystopteris fragilis. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului.5–5. Drãgulescu 1988. 1250 mm. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m. Polypodium vulgare. 1997. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. Coldea et al. Asplenium septentrionale. Oligotrichum hercynicum. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Thymus comosus. Coldea et al. rocheliana. Substrat: ºisturi cristaline. diferenþiindu-l de cel similar. Clima: T = 6. Coldea 1991. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Asplenium trichomanes. Soluri: litosoluri. cu pH = 4. 1975. rocheliana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. 1977. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Structura: Habitat sciafil.

Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978. Soluri: rendzine superficiale. Substrat: calcaros.HAB 1999: 62. Structura: Habitat calcifil. Cazanele Dunãrii.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. Cleanþul Ilovei.0–4. abrubþi ºi umbriþi. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Grohotiºuri. în etajul colinar. P = 750–1200 mm. Clima: T = 11. Piatra Cloºani. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa.90C.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Valea Þesnei.2. Relief: pereþii stâncoºi. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. stânci calcaroase. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. termofil.6.

Poa nemoralis. 2001.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Sanda 2002.HAB 1999: 62. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Sanda et al. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. Draba lasiocarpa. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Redactat: Simona Mihãilescu.50C. Sanda 2002. Coldea et al. Asplenium ruta-muraria. care conferã caracterul regional al habitatului. 2001. Athamantha turbith ssp. hungarica. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. Substrat: calcaros. petraea. petraea.2. 1939. Grohotiºuri. ambele fiind considerate. quadrivalens. habitat endemic. Cystopteris fragilis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Coldea 1991. Clima: T = 9. Sedum album. Coldea 1991. Ceterach officinarum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. Micromeria pulegium. Asplenium trichomanes. P = 800–1150 mm. Sedum maximum. Saxifraga paniculata. Suprafeþe: mici (1 ha). Asplenium trichomanes ssp. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. Saxifraga paniculata. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. adeseori. Redactat: Simona Mihãilescu. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Dianthus petraeus. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. 1969. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. Schneider-Binder E. Sedum hispanicum. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. petraea. Cardaminopsis arenosa. Moehringia muscosa. 1997. în etajul montan. Polypodium vulgare. Maloº 1973. Soluri: superficiale.6. Valoare conservativã: mare. Ciucevelor (Cheia Bedinei. 1997.5–4.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. Alte specii importante: Micromeria pulegium. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp. Ciuceava Frasinului). Dianthus kitaibelii. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . Edraianthus graminifolius. Sedum maximum. 1931. habitat endemic. Coldea et al. Poa nemoralis. Sanda et al. SchneiderBinder E. 1970. Cheia Prisãcinei. et al.

În sudul þãrii. Cystopteris fragilis. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma. Nechita et Mititelu 1996. dubia. Sanda 2002.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3.HAB 1999: 62. Redactat: Simona Mihãilescu.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. Structura: Habitat heliofil. Munþii Gilãu. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis.6. Ctenidium molluscum.: Tortulo-Asplenietum Tx. 1997. saxatilis. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. în regiunea montanã. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. în regiunea montanã. Tx. Specii caracteristice: Tortula muralis. Moehringia muscosa. Asplenium x adulterinum. Paucã A. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. Mãgura-Tg. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966. Munþii Piatra Craiului. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. 1941. Ocna.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1969. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Polypodium vulgare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. 352 . Sanda et al. Clima: T = 8. Coldea 1991. Substrat: calcare. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). Specii endemice: Campanula carpatica.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. 1937 (Syn. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. 2001. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. 2001. P = 900 mm. Valeriana tripteris. Soluri: superficiale. Resmeriþã (1969) 1970. Cardaminopsis arenosa.50C. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. Alyssum saxatile. Alte specii importante: Poa nemoralis. Festuca rupicola ssp. Valoare conservativã: redusã.2.HAB 1999: 62. Grohotiºuri. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Stratul muºchilor este bine reprezentat.5–6. Piatra Bulzului. 1937). În cadrul asociaþiei. Saxifraga paniculata. Bicãjel. Mihãilescu S. Sedum maximum. Munþii Trascãu. Silene nutans ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. Transilvania. Munþii Cibinului. Schneider-Binder E.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. Piatra Singuraticã. Sedum hispanicum. 1938. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. Asplenium trichomanes.

Maria Ciuchea. Asplenium septentrionale. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. Asplenium trichomanes. Asplenium ruta-muraria. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. Structura: Habitat rupicol.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. În locuri cu înclinaþie mai micã.6.2. 1977). fragmentat. Thymus comosus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). Schneider-Binder E.HAB 1999: 62. fragmentat. 1997. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã.20C. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Silene nutans ssp. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. Grohotiºuri. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. dubia. Poa nemoralis. Specii endemice: Silene nutans ssp. P = 770 mm. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . cu pH = 4. 1941. Alte specii: Veronica bachofenii. Clima: T = 8. în regiunea colinarã.0–6. Jovibarba heuffelii. Cardaminopsis arenosa.50C. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). 1968. Mititelu et Barabaº 1972. Structura: Habitat sciafil. Fitocenozele.4–6. identificate de noi în (Sanda. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. sunt speciile dacice: Silene dubia. Doltu. habitat endemic.75–5. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 2001. Clima: T = 8. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Paucã A. Asplenium x adulterinum. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m. Valea Sadului. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. dubia. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. Sanda et al. Sedum maximum. Popescu. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. Relief: zone piemontane. Redactat: Simona Mihãilescu. specific Carpaþilor româneºti. Substrat: roci silicioase. Epilobium collinum.75–5. Substrat: acid. P = 750–850 mm. Coldea et al.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. Cystopteris fragilis. Solul: litosol superficial. Sanda 2002. Polypodium vulagre. Stratul ierbos. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. Asplenium cuneifolium. 1972. Solul: litosol superficial cu pH = 4. Coldea 1991. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. Jovibarba heuffelii.

1995.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Mihãilescu S. Poa nemoralis. 1997.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Redactat: Simona Mihãilescu. P = 600–770 mm. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Grohotiºuri. Clima: T = 10. apoi. Valoare conservativã: mare. Thymus comosus. Asplenium rutamuraria.2. Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha).9–6. 1969. dubia. Eºelniþa.HAB 1999: 62. Relief: 354 .70C. 1977. Coldea 1991.6. 2001. Drãgulescu 1988.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Sanda et al. Defileul Criºului Repede. Veronica bachofenii. Sedum hispanicum. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Sedum maximum. Asplenium trichomanes. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. Cheile Miniºului. în regiunea colinarã. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Sanda 2002. habitat endemic. Alte specii importante: Asplenium septentrionale. Specii endemice: Silene nutans ssp. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. 2001. Sanda et al.

Cystopteris fragilis. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. Seseli rigidum. Mnium longirostre Isothecium myurum var. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Clima: T = 11. Valoare conservativã: redusã. Substrat: calcaros. Asplenium trichomanes. sunt prezente numeroase briofite. Valeriana tripteris. 1970. Schneider-Binder E. 1978. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Hypnum cupressiforme. Geranium lucidum. 2001.8–7. Structura: Habitat rupicol. Ceterach officinarum. P = 750 mm. sub bolþile sãpate în stâncã. Sanda 2002. fragmentat. 1997. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). În Cheile Miniºului. Sârbu I. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Stratul ierbos. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum. în timpul verii. Stratul ierbos. Neckera complanata. Moehringia muscosa. Neckera besseri. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. pendente. Ceterach officinarum. abrupþi ºi însoriþi. Sesleria filifolia. 1970. Specii caracteristice: Campanula crassipes. pionier. Redactat: Simona Mihãilescu. Sedum maximum.5. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Geranium robertianum.HAB 1999: 62. Sanda et al. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Asplenium viride. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Stratul muscinal: în general. 1966. pH = 5.00C. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Sempervivum schlehanii. Ctenidium molluscu. Alte specii importante: Alyssym petraeum. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. scabridum. scabridum ºi Asplenium trichomanes. dubia. iar temperatura. Isothecium myurum var. Erysimum comatum. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. sciafil. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Grohotiºuri. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. condiþii pedo-ecologice precare.6. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. habitat endemic. Specii endemice: Silene nutans ssp. În Defileul Criºului Repede. În Cazanele Dunãrii. Valoare conservativã: mare.2. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. Specii endemice: 355 . et al. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Peia P. mai scãzutã. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Relief: pereþii stâncoºi. Literaturã selectivã: Raþiu O. Dicranum scoparium. Alte specii importante: Poa nemoralis. Asplenium ruta-muraria.

Structura: Habitat pionier. Sanda et al. 1–12 m2 (circa 1 ha). Cardaminopsis arenosa. Linum uninerve. s-a propus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. et al. 1997. Botoºani). Clima: T = 9. Asplenium trichomanes. 1971. Poa nemoralis. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. dubia. în 1978. Silene nutans ssp. habitat endemic. Cystopteris fragilis. 1972. Specii caracteristice: Schivereckia podolica. Asplenium rutamuraria. Sanda et al. Alte specii importante: Alyssum saxatile. Sanda 2002. 356 . Relief: versanþi cu înclinare mare. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E.50C. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. Schiverekia podolica (Bess. Valoare conservativã: mare. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. Coldea 1991. Coldea et al. ca mãsuri de salvare. recifale. Valea Prutului. care colonizeazã roci calcaroase. Coldea et al. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. 1997. xerofil. Sempervivum zelebori. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Soluri: litosoluri.) Andrz. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici. Valeriana tripteris.6. 1971. Horeanu 1978. Grohotiºuri. ca specii edificatoare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al.2. 1997. Polypodium vulgare. Sanda 2002. transplantarea în staþiunea Ripiceni. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. 1997. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. 2001. Stratul ierbos. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Pânzaru 1997. 1969. Redactat: Simona Mihãilescu. Sedum maximum. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. au o acoperire de 25–45%. P = 500 mm. Substrat: calcaros.

P = 1200–1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. Sanda 2002. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. ca edificatori principali ai acestor cenoze. Substrat: silicios. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). Poa alpina.3. Grohotiºuri.6. Suru. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. pe lângã Arenaria biflora. acide (pH = 5. 357 . Structura: Habitat pionier. Sanda et al. Poa alpina.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). 1926.HAB 1999: 36. Relief: bolovãniºuri. În stratul ierbos.2.50C. Saxifraga stellaris. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Luzula alpino-pilosa. argilonisipos.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. Luzula alpino-pilosa. Nardus stricta. de ordinul a 1 ha. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. se remarcã: Gnaphalium supinum. Valoare conservativã: redusã. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii Þarcu – Godeanu. Specii caracteristice: Arenaria biflora. Veronica alpina.HAB 1999: 36. Literaturã selectivã: Voik 1976. Ciortea ºi Negoiu). Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. 1997.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. Cãldarea Sãratã.-Bl. ªaua Ciºa-Omul. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. Coldea 1991. Sedum alpestre. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Clima: T = 3– -2. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. Coldea et al.6. Ranunculus crenatus.3). Specii endemice: Achillea schurii. 2001. Soldanella pusilla. Redactat: Simona Mihãilescu.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora.

Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Soluri: litosoluri superficiale. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. Soldanella hungarica ssp. Peleaga. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. Alte specii importante: Salix herbacea. Primula minima sau Carex curvula. Altitudine: 1900–2270 m. Relief: pante moderate. Valea Sadului. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). 1926 (Syn. Gnaphalium supinum. Cãldarea Bila).1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. Carex pyrenaica. care. Momaia. Soldanella pusilla. Sanda et al. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea. de ordinul a 1 ha. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Poa deylii. Drãgulescu 1995.-Bl. 1926 retezaticum Borza 1934). Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Gruniu. hungarica. grohotiºuri semifixate. Clima: T = -0. acide (pH = 4. Oligotrichum hercynicum.HAB 1999: 36.00C. Substrat: silicios. în Bucegi. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Suprafeþe: mici (1–4 m2).2. Luzula alpino-pilosa.6– -2. Pholia cuccullata. Festuca picta. Pholia commutata. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. datoritã solului care. 1991. menþionãm: Salix herbacea. 1997. în etajul alpin. în etajul subalpin. Buhãescu Mic. Valea Sadului. P = 1450 mm. deºi este superficial. Substrat: silicios. Se asociazã. Veronica alpine. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. de ordinul la 1 ha. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. Clima: T = 0. Munþii Fãgãraº. Polytrichum juniperinum. are totuºi un conþinut humic bogat. Pãpuºa. P = 1300–1450 mm. Piatra Albã). Poa deylii ºi 358 . cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. Cerastium cerastoides.00C. Cercetãrile. 2001. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. Valoare conservativã: redusã. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil.8). în majoritatea masivelor.0– -2. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Ranunculus crenatus. Munþii Þarcu – Godeanu.: Luzuletum spadicae Br. Suprafeþe: mici. Puºcaru-Soroceanu et al. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum. 1956.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. Structura: Habitat pionier. Anthelia juratzkana. Coldea 1990. Plantago gentianoides. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. Kiaeria falcata. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. Bucura). Sedum alpestre. lipsite de sporogoane.-Bl. care se dezvoltã pe pietriºuri. grohotiºuri silicioase înclinate. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. Sanda 2002. frecvent. acide. 1981. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. Grohotiºuri.

care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. 2001. Obârºia Radeºului. Valea Pietrele. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Cerastium cerastoides. Coldea 1990. 359 . Veronica alpina. înzãpezite timp îndelungat. spadicea). circuri glaciare. chiono-petrofil. În stratul ierbos.3). Dintre speciile diferenþiate. Nardus stricta. Soldanella hungarica ssp. Poa deylii. Valoare conservativã: redusã. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Soldanella pusilla.2. Relief: terenuri microdepresionare.HAB 1999: 36. Valea Slãveiului. Carex pyrenaica. în etajele subalpin ºi alpin. Lacul Zãnoaga. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Grohotiºuri. Anthelia juratzkana. Specii endemice: Lychnis nivalis. Kiaeria falcata. Structura: Habitat pionier.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Epilobium anagallidifolium.7– -1. Veronica alpina.50C.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Munþii Þarcu – Godeanu. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Soldanella pusilla este absentã. Soldanella pusilla. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. Redactat: Simona Mihãilescu. Plantago gentianoides. În Munþii Rodnei. Ineu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. Ranunculus crenatus. Substrat: acid. Literaturã selectivã: Borza 1934. Saxifraga stellaris. (Syn. Sanda 2002. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Ligusticum mutellina. specia Ranunculus crenatus este dominantã. Chrysanthemum alpinum. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Sanda et al. P = 1300–1450 mm. Kiaeria falcata.6. având o acoperire de pânã la 40%. Kiaeria starkei. Anieº. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). Sedum alpestre. Mt. Drãgulescu 1995. hungarica. hungarica. în timp ce în Carpaþii Meridionali. Coldea et al.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). Gnaphalium supinum. Alte specii importante: Salix herbacea. Sedum alpestre. Gãrgãlãu). Clima: T = 0. Plantago gentianoides. acide (pH = 5. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. prezente în unele grupãri. versanþii adãpostiþi de vânturi. 1997. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Buta. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Rebra. Bucura. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. Resmeriþã 1976. Zãnoaga). ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). Munþii Retezat (Lacul Galeº. Valoare conservativã: redusã. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp. menþionãm: Geum montanum. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985.

Geum montanum. 2001. Polytrichum sexangulare. Coldea et al. Grohotiºuri. Sanda 2002. Sedum alpestre. Voik 1976. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp.6. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. hungarica. 1997. Gnaphalium supinum.2. Chrysanthemum alpinum. Nardus stricta. Soldanella hungarica ssp. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Primula minima. Resmeriþã 1976. Chrysosplenium alpinum. Arenaria biflora. Luzula alpino-pilosa. Alexiu 1998. Mihãilescu S. 2005 (ined.). Carex pyrenaica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Cerastium cerastoides. hungarica. Alte specii importante: Salix herbacea.

Deºi.50C. Resmeriþã 1976. Ranunculus crenatus. Corongiº. Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. Veronica alpina.0– -0. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului.5– -0. Suprafeþe: mici. Substrat: silicios. Rebra). Munþii Þarcu-Godeanu. de ordinul 1–10 ha. Cerastium cerastoides. Alte specii importante: Soldanella pusilla. 361 . Munþii Retezat).1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Relief: microdepresiuni.60C. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum. Galaþiul. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa.HAB 1999: 36. Bucura. Coldea 1990.HAB 1999: 36. vârfurile Ineu. Specii caracteristice: Nardus stricta. Cãldarea Bila.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. Tãul Negru). În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Structura: Habitat chionofil. 1957. Anthelia juratzkana. Soluri: litosoluri superficiale. Cãldarea Gãrgãlãului. În stratul ierbos. Piule). Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. 1997. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Poa supina.2. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. Luzula alpinopilosa.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. vârfurile Anieº. Suprafeþe: mici. Sedum alpestre. Gnaphalium supinum. P = 1200–1400 mm. Substrat: diferit. Plantago gentianoides. Relief: cãldãri glaciare. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda et al. Clima: T = 2.6. Coldea et al. de ordinul a 10 ha. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. în primele faze ale colonizãrii. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Munþii Retezat (Albele. Sanda 2002. Kiaeria starkei. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Soldanella hungarica ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. hungarica. Valoare conservativã: redusã. 2001. în etajul subalpin. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Gnaphalium supinum.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). Grohotiºuri. P = 1250–1425 mm. Soluri: litosoluri superficiale. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985. Corongiº). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. argilonisipos. Drãgãºanu. îndepãrtate prin denudarea solului. Clima: T = 1.

Oligotrichum hercynicum. Cerastium cerastoides. Epilobium anagallidifolium. 362 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Kiaeria starkei. Primula minima. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. În stratul muscinal. Specii caracteristice: Poa supina. Alchemilla glaucescens.2. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. Nardus stricta. Luzula alpino-pilosa. cu caracter mezo-higrofil. În stratul ierbos. Coldea et al. Geum montanum. Gnaphalium supinum. Veronica alpina. 1993. Sedum alpestre. Coldea 1985. 2001. Sanda et al. Resmeriþã 1976. Soldanella pusilla. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: moderatã. hungarica. Specii endemice: Silene nivalis. Taraxacum alpinum. Carex pyrenaica. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. Sedum alpestre. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Salix herbacea.6. Chrysanthemum alpinum. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Alexiu 1998. Saxifraga stellaris. Sanda 2002. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Cerastium cerastoides. respectiv: Gnaphalium supinum. Plantago gentianoides. 1997. Soldanella hungarica ssp. Nardus stricta.

Grohotiºuri. Festuca vaginata. gmelini. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Onosma arenarium.4. Popescu. Stancu 2001. Popescu. Koeleria glauca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. periodic. Sanda. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt. Valoare conservativã: foarte mare.: Festucetum vaginatae subas. P = 600–700 mm.6. Carex supina. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Mollugo cerviana.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1. Sanda. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. Hieracium echioides. Scabiosa argentea. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979. Specii caracteristice: Festuca vaginata. Scabiosa argentea. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973). Clima: T = 11–9. fitocenozele. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana. Doltu 1980. Anthemis ruthenica. Banat. Dune de nisip continentale (64) supina.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn.11 Inland dune pioneer grassland PAL. Popescu. Euphorbia seguerana. Corynephorus canescens.HAB: 64. spulberate de vânt. dune nisipoase. Alyssum montanum ssp. Koeleria glauca. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. din punct de vedere chimic.50C. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Erysimum diffusum. Roci: nisipuri continentale. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). 363 .6.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Onosma arenarium. Corynephorus canescens. Dianthus pontederae. hungarica. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. Alyssum montanum. Koeleria glauca. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Alte specii importante: Colchicum arenarium.HAB: 64. Redactat: A. Dianthus pontederae. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp.2. Spergula pentandra.

Polygonum arenarium. Izvoarele. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare.6. Redactat: A. Mollugo cerviana.50C. Grohotiºuri. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. Alte specii importante: Silene conica. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Specii rare: Ephedra distachya. Syrenia montana. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Ephedra distachya. Astragalus virgatus. Valoare conservativã: mare. Apera maritima. Popescu. Soluri: nisipuri nefixate. Stachys patula. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Silene conica. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Veronica praecox. Achillea ochroleuca.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Suprafeþe: 15–50 ha. Polygonum arenarium. Valoare conservativã: moderatã. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. arenicola. Asperula setulosa. Centaurea arenaria. Syrenia cana. Dianthus polymorphus. Fumana procumbens. Rãspândire: Nisipurile continentale. Kochia laniflora. Euphorbia seguierana. Astragalus virgatus. P = 350–600 mm. Polygonum arenarium. Viola hymetia. Festuca beckeri. Onobrychis arenaria. Tribulus terrestis. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Helichrysum arenarium. Bromus tectorum. Clima: T = 11–9. Plantago arenaria. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Popescu.5–90C. Hanu Conachi (jud. Syrenia montana. P = 600–700 mm. din punct de vedere chimic. Delta Dunãrii (Letea). Sanda 1976. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Fumana procumbens. Roci: dune nisipoase continentale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Astragalus virgatus. Scabiosa argentea. Scabiosa argentea. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. 1973. Thymelaea passerina.HAB: 64. Balta Verde.2. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Koeleria glauca. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Clima: T = 11. Tragopogon floccosus. Stipa botrysthenica. Gypsophila perfoliata. Silene thymifolia. Delta Dunãrii 10–15 ha. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Relief: teren plan sau cu denivelãri. dune nisipoase. Galaþi). Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Kochia laniflora. pânã la nisipuri fixate. Medicago falcata. Speciile mai scunde. ce alcãtuiesc al doilea etaj. Koeleria glauca.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. Anthemis ruthenica. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Syrenia cana. arenicola. Relief: teren plan. În 364 . Medicago falcata. Carex colchica. Helichrysum arenarium. cu acumulãri de material organic.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1.

Silene otites ssp. Sanda. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Popescu. Stancu 2001. Sanda. Bromus tectorum. Viola kitaibeliana. Achillea ochroleuca. Tragopogon floccosus. Carex liparocarpos. Centaurea arenaria. Tribulus terrestris. Peucedanum arenarium. Stancu 2001. P = 450–600 mm. Polygonum arenarium. Doltu 1980.715 Pannonic dune closed grasslands. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. 365 .2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Sanda 1987. Sanda. Specii caracteristice: Plantago arenaria.2. Erigeron canadensis. Doltu 1980. 34. Corispermum marschallii.6. Euphorbia seguierana. Popescu. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Achillea ochroleuca. Polygonum arenarium.HAB: 64. Gypsophila perfoliata. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Borza 1963. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Suprafeþe: 30-40 ha. Chondrilla juncea. Clima: T = 110C. Kochia laniflora. Bromus tectorum. 34. Silene borysthenica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. datoritã faptului cã nisipurile sunt. Erysimum diffusum. Centaurea arenaria. Sanda. parviflora. Scabiosa argentea. Popescu. periodic. Achillea ochroleuca. Plantago arenaria. Corispermum nitidum. Redactat: A. Popescu. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: A. Alte specii importante: Tragus racemosus. Calafat). Viola kitaibeliana. Apera maritima.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. neutre pânã la slab acide. Astragalus onobrychis.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. 1960) Popescu. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. spulberate de vânt. Popescu. Secale sylvestre.HAB: 64. Literaturã selectivã: Popescu. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare.715 Pannonic dune closed grasslands. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Relief: teren plan cu dune nisipoase.

Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Viola hymettia.6. Popescu. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. Valoare conservativã: mare. Doltu 1980. din specii anuale. Literaturã selectivã: Popescu. Secale sylvestre. Grohotiºuri. Plantago arenaria. Polygonum arenarium. 366 . Silene conica. Sanda. Secale sylvestre. Corispermum marschallii. Sanda. 1997. Corispermum nitidum. Tragus racemosus. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. neutre pânã la slab acide. vernale. Stancu 2001. Tragus racemosus. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Popescu. Scabiosa ochroleuca. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Popescu et al. Scabiosa ochroleuca.2. Substrat: nisipuri continentale. Redactat: A. Polygonum arenarium. Clima: T = 9. Silene conica. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare.5–110C. în cea mai mare parte. Kochia laniflora. P = 400–550 mm. Corispermum nitidum. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre.

cu arealul redus la câteva peºteri. Structura: „Flora” subteranã. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). a fost Portal de intrare în peºterã 367 . Staþiuni: Altitudini: diferite. Substrat: predominant calcaros. Lascu. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa. 1992. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. Ciupercile: existã puþine studii efectuate.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. Lascu &. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia. 1989.5. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. Carpaþii Occidentale.6. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Dobrogea (Movile). datoritã absenþei luminii. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri. Negrea et al. Grohotiºuri. 1994. Valoare conservativã: foarte mare. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. de la 5–1500 m. Fauna subteranã. 2004. Cristea 1983. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. 1993.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. majoritatea endemice.6. uneori la una singurã. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. Sârbu et Popa. Carpaþii Meridionali. Decu and Juberthie.2.

Popescu.2. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Cardaria draba. Carduus acanthoides. Daucus carota. pilosa. Oltenia. Leonurus marrubiastrum. et Ana. Verbena officinalis. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. Leonurus cardiaca. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Nepeta cataria. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . P = 450–1000 mm. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. Verbena officinalis. E. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. în lungul cãilor de comunicaþii. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943. Relief: teren plan. fiind alcãtuit din speciile. Agropyron repens.0–5. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Popescu. Moldova). Clima: T = 11. Capsella bursa pastoris. Conium maculatum. Taraxacum officinale. Stancu 2001. Conium maculatum.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M.HAB: 87. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.00C.7. Cynodon dactylon. Muntenia. Ballota nigra. Agropyron repens. Cirsium arvense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. Cardaria draba. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. nisipuri. Sanda. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. Roci: pietriºuri.7. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Glechoma hederacea. Maria Coroi 1998. Eragrostis minor.1. Dobrogea. Redactat: A. Geum urbanum.

Arctium lappa. nisipuri aluviale. Suprafeþe: de la 0. Morariu 1943. Carduus nutans. deficitare în umiditate. Popescu. Popescu. uneori slab sãrãturate. Soluri: cernoziomuri. loessuri. Agropyron repens.2. Lolium perenne. Descurania sophia. C. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. Structura: Onopordon acanthium. Arctium lappa. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. C. O. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. soluri nisipo-lutoase. Redactat: A.5–9. P = 450–650 mm. Staþiuni: terenuri plane. Soluri: cernoziomuri. Cirsium lanceolatum. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943.Bl. Carduetum nutantis Sãvul. Carduus nutans. 1927. Centaurea calcitrapa. tauricum. Chamomilla recutita. et al. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. acanthoides. Chenopodium album.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. hamulosus. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. solstitialis. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. Alte specii importante: Arctium lappa. Marrubium praecox. cum. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978. Artemisia vulgaris. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. Stancu 2001. Muntenia. Cirsium lanceolatum. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. Verbascum thapsus. Descurania sophia. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. Morariu 1967. în Oltenia. Artemisia absinthium. Clima: T = 10. Sanda.HAB: 87. Datura 369 . Valoare conservativã: redusã. O. Roci: depozite loessoide. O. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Verbascum thapsus.7. P = 450–600 mm. Clima: T = 10. 1936. Artemisietum annuae Morariu 1943. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium.50C. Stellaria media. cu precãdere.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Agropyron repens. tauricum. Ballota nigra. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. Onopordum acanthium.5–90C.HAB: 87.2.5–4 ha. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). C. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. Roci: depozite lutoase. Dobrogea ºi Moldova. Verbena officinalis.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Biol. veget. 38: 45–51. CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
^ ^ ^
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

1963. ºi Geograf. K. Bacãu). Muz. GROZA G. CSÜRÖS ª. CSÜRÖS ª. POP I. CSÜRÖS ª. CSÜRÖS ª... Cluj-Napoca.. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1983.. Bot.. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. CSÜRÖS ª. Termeszéttud. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes. ARSENE G... dobrogene.. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. CRISTEA V. 1974. Acta Bot. Contrib. 23: 161–187. 1981. Contrib. ºi Cerc. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor. COSTE I.. 28: 171–176.. Bucureºti. végét.. Cluj-Napoca. Bucureºti... 17–23. 7(1–4): 57–77. Seria ªti... La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. Berlin... 1979. Biol. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. CRISTUREAN I. 1(2): 138–146. 1990. CRISTUREAN I... 1977... COSTICà M. Cluj-Napoca. 1994.. Ocrot. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L. 1983. Roumanie). albiflorum Ser. Bucureºti. CRISTUREAN I. veget. Horti Buc. 105–114.. de Biol. 1968: 245–279. CSÜRÖS ª. Nat. de Biol. 2: 105–128. 1993. GOIA I. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor. Brukenthal. 1991–1992: 31–36.. DRÃGULESCU C. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. Alba)... 1968. în sud-vestul României. Horti Buc.. 15(1): 71–90.. Stud. CSÜRÖS ª. Secþ. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali). ºi Cerc. RUSU I. NAGY F. Contrib. Contrib. var. CRISTEA V. 133–140. Contrib. Bucureºti. de ªti. Bucureºti. ºi Comunic... 1956. de Biol. CRISTEA V. Cluj-Napoca. 1947. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României.) Trin.. CRISTEA V. CRISTEA V. Stud. COSTE L. 1953.. ºi Cerc. Stud. 1992. Kozl.. 1980–1993. FURDUI E. Cluj-Napoca. 79–80. Stud. Biol. 1958.. 1998. ClujNapoca. 1976.G. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara. Bucureºti. 1972. Bot. Centenar Muzeal Orãdean. Acta Bolyaiana. Universitá degli studi di Camerino. Oradea: 727–733. Bucureºti. IONESCU-ÞECULESCU V.. 1956.. Biol. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. Sér.. Cluj-Napoca. Bihor). GOIA I. ºi Cerc. 1995. 1956. veget. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara. Sibiu).. 1951... BECHIª EMILIA. în a doua staþiune din þarã. veget.. ºi Cerc. 13: 55–60. XVII: 203–212. CSÜRÖ-KÁPTALAN M. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. 7(1–4): 29–32. Cluj. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. 2(1–2): 127–143. CSÜRÖS ª. Contrib. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului.. Contrib.. Bot. CRISTEA V. Bot.. Cluj-Napoca. de Biol. Acta Bot. Contrib. PREDA M. COSTE I. 4(3): 145–151. Seria Biol. 1976. Trifolium lupinaster L.... 79–80. 1957. Bot. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud.. 1964. 313–325. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat. 1975–1976: 289–296... ªti. Bot. Stud.. Nat. 2000. 117–123.. CRISTEA V. Contrib. Universitá degli studi di Camerino. 481 ... CSÜRÖS ª.. Horti Buc. GROZA G. CSÜRÖS ª. BabaºBolyai. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. ClujNapoca. ºi Cerc. Analele Univ. Bot.. Revue Roum. ºi Cerc. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. Cluj-Napoca.. CSÜRÖS ª.. 47(2): 119–135. I.Bibliografie COSTE I. ªti. -var Babes és Bolyai. AVRÃMUÞ O. CRISTEA V. MITITELU D.. Stud. Cluj. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat).. POP A. CRISTEA V... Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. ªti. Stud.. CRISTEA V. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. Cluj-Napoca. Bistriþa-Nãsãud).... II(1–2): 303–328. 1976. Nat. Seria Biol.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1994.. Cluj-Napoca. 45(2): 207–217.. NAGY-TOTH F. Cluj-Napoca. 1976. Bul. Cluj-Napoca. 1968. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud.. CRISTEA V. Egyet..... Roumanie). HODIªAN I. GÃLAN P. Agron. 1983. Bot. AVRÃMUÞ O.. de Biol.. Nat. Studia Univ. de Biol.. Seria Biol. de Biol.. 1999. Stud. GROZA G. 1970.. ºi Comunic... CSÜRÖS ª. Bucureºti. Stud. CRISTUREAN I.. Bot. Acta Bot. Bot. CSÜRÖS ª. ªti. Muz. Geol. 7(1–4): 33–56. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). Bacãu. Sibiu. 137–143. CRISTEA V. 28(2): 87–91. 33–37. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. Cluj-Napoca... Seria Biol. 5(2): 219–235. 133–157. Bot.. CRISTUREAN I. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien).. Contrib. Contrib. Archiv für Naturschultz. PAP S. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa).

1985. II. Acta Bot.. CSÜRÖS ª. Serie nouã. „Al. 149–173. Stud... Ser. 14(1): 147–158. Horti Buc. 482 . 1971. DANCIU M. DOBRESCU C. Deltei Dunãrii. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului.. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. Nat. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei. Nat. DEVILLERS-TERSCHUREN. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni).. Biol. CRISTUREAN I. „Al. Acta Bot. 193–201. Biol.I. Iaºi. Inst.. NEGREAN G. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt. 1972–1973: 353–423. A classification of Palearctic habitats. Bucureºti. Bot. Cuza” Iaºi. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota.. 1969. 175–189. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara.. no. ANDREI M. DANCIU M... DIHORU G. 3: 19–55. DIHORU G. DANCIU M. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud. DEVILLERS P. „Al.. 1968: 207–214. Iaºi. Bucureºti... Analele ªti. GERGELY I. Biol. 1962.. Bucureºti... Univ. DANCIU M... Bucureºti. 13(6): 301–318. 277–312. DOBRESCU C. Studia Univ. 1965. DIHORU G.. 15: 123–131. Bot. Iaºi. Serie nouã. 28: 161–163. DIHORU G. ODANGIU A..-Forest..a... Horti Buc. 2: 423–424. Univ. Tulcea. Analele ªti. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. 1971. 19(2): 465–474. Bot. 1968..a.a. 1969. Bucureºti. 12: 117–120. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. Bul. 24(2): 83–94. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. CSÜRÖS ª. Contrib. Cluj-Napoca. Braºov.. Peuce.. Bucureºti. Braºov. Acta Bot. DOBRESCU C. 21(3): 197–203.. Contrib. Analele ªti. Muz.. 1969. Nat. Stud.. ÞUCRA I. DOBRESCU C. Acad. POP I. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. B... 1962.. „Al. Secþ.. 1963. Stud.. 1973... Horti Buc. ºi Cerc. Bucureºti. PAP S. Lucr. DIHORU G. 1973. Econ. NIEDERMAIER K. BAVARU A. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului.). 1970. Cluj-Napoca. ªti. Acta Bot.. 1965. Braºov. CSÜRÖS ª. Bot.. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi. Ed. Cluj-Napoca. 1966.. Analele ªti.I. 1975. ClujNapoca. 1975. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. din Transilvania. 1963. Bot. Seria B. Bul. 1979.. KOVÁCS A. DIHORU G. Contrib. 1973. 1968..Bibliografie CSÜRÖS ª. Inst. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. Bucureºti. Ser. Cuza” Iaºi. 2000. 17(1): 35–44.R. Secþ. 1960. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). din R. ºi Cerc.... 1961–1962 (2): 949–961. Univ. 16(2): 333–345. Cluj-Napoca. Vaslui).. Secþ.. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R.. Seria Bot. DIHORU G. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1972. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. Vegetatio. 1957.. 1970. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt.I. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.R.I. 14: 129–134. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. DANCIU M. Cluj-Napoca.S. 1970. I. 9(2): 167–184.I. Biol... Babeº-Bolyai. 131–150... DOBRESCU C. Biol. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. Univ.. 2: 7–15. 27(1): 3–8. Serie nouã. Braºov.S. Council of Europe. Contrib. 1997.. Ed.. Bot. 1973. Contrib.R.....S. Nature and Environment. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. Bot. II. Serie nouã.. Biol. 78. Univ. Dealurile Tohani. II. R. Înveliºul vegetal din muntele Siriu..R. Bucureºti. Seria Bot. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca. Secþ. CRISTUREAN I. NEGREAN G. 1972.S.. ºi Cerc... Cluj-Napoca. Inst.. 13(1): 19–30. Iaºi. ANDREI M. Biol. Iaºi. Cluj-Napoca. Cuza” Iaºi. 19(2): 407–410. DIHORU G. Bucureºti.. Stud. Polit. II-a.) P. NEGREAN G. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. J. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. 223–232. Contrib. Contrib. DIHORU G. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. Horti Buc. Strasbourg. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate. Seria Bot.. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti... Contrib. Med. DIHORU G. 5: 101–118. GERGELY I. Ocrot. Bucureºti. CSÜRÖS ª. RESMERIÞà I. Ocrot. HODIªAN I. Bul. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. 141–159. Biol. 1976. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. Bot.. Seria C. ºi Cerc... CSÜRÖS ª. R. DIACONESCU F. Braºov. Acad.. Beauv.. Biol.. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. Polit. DAMIAN I. DONIÞà N.. II.. „Al. 249–262. Serie nouã. DIHORU G. Cuza” Iaºi. Înconj. Secþ. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. Med. Înconj. SPÂRCHEZ Z. Bucureºti.. Covasna). Cluj-Napoca. Univ. Polit.. Biol. Seria Bot. 1999. 1970.a... Cuza” Iaºi.

Stud.. N. Cuza” Iaºi. de Cerc. Analele ªti. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului. Bucureºti. LAZÃR M. CHIFU T. Bucureºti. ªti. Analele ªti. Vegetaþia Carpaþilor. BOªCAIU N. IVAN D. Univ. 38(1): 28–37. 129–136. Secþ. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi. Serie nouã. 1981. POPESCU A.. ºi Comunic. SANDA V. Analele ªti. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România.. Lucr. Nat.. DRÃGULESCU C. Muz. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi. 1985. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov. Seria Biol. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Serie nouã.. Nat. Înconj. DOBRESCU C. Argessis. 1995b.. BOULLET V. 6(4): 383–390. Brukenthal. 1973. DOLTU M. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia.I. Cuza” Iaºi. Muz.I. EFTIMIE E. Analele ªti.. 27: 12–18..a... 1969. Vegetaþia României. FINK H... ªti. Iaºi.. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. VIÞALARIU G. 13–21. 1979. Asociaþii de salcie (Salix alba L. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova. ºi ed.I. Univ. 15(1): 165–179. Vol. veget. II. Secþ. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. KOVÁCS ATT.I. 1981. Iaºi.a.a.. ºi Comunic. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. în sudul Transilvaniei. 24: 73–89. 390 p. 1985. Sibiu).. 1992. 1979. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. Muz.. Biol.. Bucureºti. Stud. GÉHU J. DRÃGULESCU C. Biol. Biol....... „Al. BÂNDIU C.. 1985: 109–140. COLDEA G.. DOBRESCU C. Bucureºti. Cuza” Iaºi. ªti. Serie nouã. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud.. 1990. Univ.. 1990. VIÞALARIU G. II. Analele ªti. ºi Comunic. DOLTU M.. Nat. ºi Cerc.. POPESCU A. A study of the geography. Secþ. Studii ºi Comunic. DRÃGULESCU C. Contrib. GHENCIU V. Ocrot. ROMAN N. 25: 87–151. Univ. DOBRESCU C. 1995c... „Al. DONIÞà N. 30: 52–54. Analele ªti.. 483 . Pajiºtile din Carpaþii României. 1961. ºi Amenajãri Silvice. V: 383–393. 33: 25–28. Iaºi. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România. DOBRESCU C. 1983.. Muz. Serie nouã. „Al.I. Tiscia monograph series.Bibliografie DOBRESCU C. Secþ. Med. Biol. SANDA V. Sér. Fac. Stud. DONIÞà N. Bucureºti. fizicã. de Biol. 18(1): 127–144. „Al. SANDA V.. STÃNESCU V. Univ.a. PAUCÃCOMÃNESCU M. Iaºi. The Maros/Mureº River Valley. Contribuþii fitocenologice din Moldova. KOVÁCS ATT.-M. 20(1):145–154. 34(1–2): 39–43. Sibiu.. DOBRESCU C. 2. DONIÞà N. Cluj-Napoca. 24–26. 1990. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). 23: 197–219. DOLTU M. II. Sibiu.). ªti. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. Cuza” Iaºi.I.. Brukenthal. Anal.. VIÞALARIU G. 47–111... Secþ.. 407 p. Sibiu. Muz.. Ministerul Apelor. Iaºi. Bot. ÞOPA E. Rev. 1994.I. Bul. Seria Biol. Stud. 1969. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p.). Sibiu). Ed.. Iaºi. Obiective de ocrotirea naturii.... ºi Comunic. X. Landsmuseum Linz. ale Inst. 7: 73–80. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Bot. de Cerc.). IVAN D. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc. ºtiinþificã.I. II.a. 111–120. Piteºti.. PASCAL P. II. Cãlinescu. Pãd.. Cuza” Iaºi.. Revue Roum. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului.. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). DONIÞà N. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România.I. Pãd. DOBRESCU C. Biol. Suceava.. 1989.. Contrib. Cluj-Napoca... ªti. 1997. végét. (coordonator). Inst. Nat. II. Înconj. DOBRESCU C... Serie nouã. ºi Cerc. „Al.. ªti. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº.. Secþ.. Biol. Cuza” Iaºi. DIHORU G. în R. Stud. ºi Comunic. ale Inst. „Al. Serie nouã.. de Biol. MITITELU D. SANDA V. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. Piteºti.. Constant..) din luncile Câmpiei Române. Secþ. 1980. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. „Al. Ed. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. DIHORU G. DOBRESCU C. Tehnicã Agricolã. 1974. 1995a. 1977. Nat. Bucureºti. Biol.O. Bucureºti.. Univ. DONIÞà N. DOBRESCU C. KOVÁCS ATT. 1987. Serie nouã. POPESCU A. The vegetation from the Someº (Szamos) valley. et al.... Brukenthal. ªti. Stud. Sibiu.I.. DRÃGULESCU C.. DRÃGULESCU C. Biol. 1966. DONIÞÃ. 6(1): 11–20.a. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. DRÃGULESCU C. ICPDD Tulcea. Iaºi. MITITELU D. 37–88. Vegetaþia alpinã (98–108 p. Stapfia. Tehnicã Agricolã. ªti. Univ. 1994. ºi Med. 24: 315–362. de Ocrot.. 1972. Delta Dunãrii. Nat. DONIÞà N. ªti. Ed. Cuza” Iaºi.. Bucureºti.. POPESCU A. Stud. 1970. 1994. Univ. Biogeografia României. Analele ªti. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). DRÃGULESCU C.. II. Biol.. .. (145–165 p.. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). Bacãu..a. Nat. Ed.. 18(4): 341–353... Fitosociologia... Wooden Vegetation. 370 p. Bucureºti. Constanþa). CHIRIÞà C. Seria Bot. 88(11): 592–599. Bucureºti DRÃGHICI B. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor.. 1986. DRÃGULESCU C.

. Horti Buc... Cluj-Napoca. Asociaþii de Helictotrichon decorum din R. Hunedoara). Flora ºI vegetaþia mlaºtinii „Rãbufnitoarea” (munþii Turiei – Judeþul Covasna).C. 1969. 11: 471–491. ºi Cerc.. Asociaþii stepice montane din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Bucureºti. Cluj-Napoca. 8(1–2): 95–131. HOREANU C. HODIªAN V. 89–142. 53(8–9): 444–457. ºi al Muz. HODIªAN I. Studii de vegetaþie pe „Colþii Trascãului”. Bot. 5: 335–346. Contrib. GHIªA E. Cluj-Napoca. Bot. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud. Contrib.. 2: 785–796. GHIªA E. Rev. Ser. Ceretele ca tip de pãdure. Agron.. 207–221. II. Cluj – Napoca.. 1970... Hunedoara). 20–30. RAÞIU O. Studia Univ. 167–181. 484 . Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului. HODIªAN I. 1980. Bot.C. 1962. Bot. Muz. Contrib. POP I. GHIªA E. GRIGORE S... Bot. 2: 9–22. MOLDOVAN I. 1988. Cluj-Napoca: 195–202.. GHIªA E. 1970.. ªUTEU ª.. ClujNapoca.. Cluj-Napoca. Rev. Stud. 53(10–1)1: 505–518. Contrib.. Contrib.. Grãd. GERGELY I. Asociaþii praticole de luncã din interfluviu Timiº-Bega. 1972... 1961–1962. Cluj-Napoca... Pãd. Bucureºti. Biol. Contrib.C. 131–143. RAÞIU O. Agron. la Timiºoara. 1973. Pãdurile de rãºinoase de pe Valea Feneºului (raion Alba. Tulcea. 23(1): 13–45. 1980. reg. Seria Bot. HODIªAN V. Alba).. BistriþaNãsãud). GERGELY I. Cluj-Napoca.. Bot. Cercetãri asupra as... Pajiºti de stâncãrii din partea nordicã a munþiilor Trãscãului. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº. Biol... Biol.. reg.. Bot. Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud. Pajiºtile mezofile din depresiunea Trãscãului.S.. Babeº-Bolyai. Bucureºti. Bot. Cluj-Napoca. GERGELY I... Deltei Dunãrii. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd.. Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud.. 21(1–2): 56–67.. KISGYÖRGY BLANCA. Bot. HODIªAN I. Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega. Contrib. GHIªA E. 145–150. Contrib. Bucureºti. 143–165... 125–131.. Bot. I. GERGELY I. ºi Cerc.. Cercetãri fitocenologice în Munþii Zarandului. Lucr. Bot. Alba).. CIURCHEA M. 221–229. România. Lucr. GROZA G. 25–36. 1969. Cluj-Napoca. Ceretele poienite.. 1960. Flora ºi vegetaþia Munþilor Dognecei.. 263–298. Cluj-Napoca. 1976. Contrib. Babeº – Bolyai.. Biol.. Timiºoara.. HODIªAN I. HODIªAN I. 1974.. RESMERIÞà I. Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei perturbate din depresiunea inferioarã a Ciucului (Jud.. Satu Mare). ºi al Muz. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. 209–230.. 13: 221–229.. Contrib. GERGELY I. 1941. de Biol. România. la Timiºoara. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba. 25–51. I. Contrib. 1967. GRIGORE S. Bot. Hunedoara). Cluj–Napoca. Cluj-Napoca. 1940. Contrib. HODIªAN V.. 2: 9–20. Timiºoara. Grãd. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete. Bot. Ser. Inst. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud. Bot..Bibliografie GEORGESCU C. 12: 193–209. 1968.. 1963. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului.111–121.. HOBORKA... Hunedoara). Cluj-Napoca. Contrib. Contrib. 1979. Contrib. Vegetaþia halofilã din Câmpia de divagare Timiº-Bega. Ceretele încheiate.S. Acta Bot... 1966. Inst. 1966. Bot. reg. Cluj-Napoca. Ceretele ca tip de pãdure. HODIªAN I. FAUR N. Cluj-Napoca. Cercetãri de vegetaþie pe valea Ribiþei (jud. Studia Univ. 1989. ªti. 1976. HODIªAN I. Bot. Agron. Contrib. 1941. Bot. Contrib. 1965. Cluj-Napoca. Bot. 1941. 1964.) în regiunea Cluj. Bot. GRIGORE S. RAÞIU F. 1967. 2: 57–67.. Bistriþa-Nãsãud). RAÞIU F.. 1977. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã. 225–228.. Cluj-Napoca.. ClujNapoca... KOVÁCS A. HODIªAN I. Bucureºti. Contrib.. Cluj-Napoca. Ser. ªti. Contrib.. Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zona de interfluviu Timiº-Bega. 1970. Babeº-Bolyai. GEORGESCU C. Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului. ClujNapoca. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni. GRIGORE S. 130–144. Cercetãri de vegetaþie în masivul Vãii Caselor (jud.. 53(4): 192–204. GEORGESCU C. 1974. GERGELY I. GERGELY I. 185–190. ClujNapoca. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în Transilvania. Stud. HODIªAN I. Contrib. 20(3–4): 127–141. Alba). Cluj-Napoca. Inst. ºi Cerc. Bul. Cluj-Napoca.. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba. Studia Univ. HODIªAN I.. Teza de doctorat.. Bot. Cluj-Napoca.. Univ. 207–219. Stud.. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud... Bot.. Vegetaþia pajiºtilor xerofile din Podiºul Casimcea (Dobrogea). ªti. 1970. Timiºoara. Bot. GERGELY I.. HODIªAN I. 1957. Aspecte de vegetaþie de pe valea Someºului Rece (munþii Gilãu). GERGELY I. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R.. Rev.. GERGELY I.. 11(2): 255–267.. GERGELY I. 1968. Lucr. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud. GERGELY I. POP I. 1960. Pãd. 1973. 1: 25–31. Pãd.. SPÂRCHEZ Z. Babeº-Bolyai.. Harghita). 1971.. GERGELY I. 1941. Bul.. Bot. Cluj-Napoca. de Biol. GERGELY I. Bot. 95–104. GROZA G. Contrib... Peuce. Bot.

Suceava). Bucureºti... 1978. Bot. Satu Mare. 36(2): 113–119.. Flora ºi vegetaþia Munþilor Bodoc. KOVÁCS ATT. Flora ºi vegetaþia munþilor Bodoc (jud.. POPESCU A. 314 p.. Mestecãniºul de la Reci ºi vegetaþia acestuia (raion Sf. Bucureºti. Ocrot.al. Contrib. Nat. Muz. DRÃGAN-BULARDA M. O staþiune cu Sphagnum pe nisipurile continentale din câmpia Nirului. 361–383.. Nat. Limnologica.. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. de Ocrot. Biol. 1981. 1979. ºi Cerc. Cluj-Napoca.. Cercetãri biocenologice în pãdurea Mãnãºtur-Cluj. Botoºani. Med. HOREANU G. P.. JAKUCS. Bot. 1992. Iaºi. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.. Bucureºti. Med. 24(3): 189–198. Contrib. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþiei terenurilor de interdune din Câmpia Nirului. Corson). Stud. ºi Cerc. Nat. 3(3).. Aluta. Braºov). PRACH K.. Berlin.. Stud. Seria Biol. 25(1): 33–42. 1972. Culegere de Studii ºi arti