Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
^ ^

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

cu completãri) . 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R.S. 1978. România.14 INTRODUCERE Fig.

precipitaþii medii anuale).).) (fig. Muntenia. CORINE. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. Criºana. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). danubian. PALAEARCTIC HABITATS. vale. utilizate la nivel european. tufãriºuri. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). în plus. 2). culme. getic. balcanic) (fig. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). Dobrogea. Oltenia. IV) foarte mare. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. 2000). Subcarpaþii Munteniei. pajiºti. Banat. ponto-sarmatic. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. moldav. dacic. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. etc. 15 . planuri de amenajament etc. Maramureº. EMERALD. II) moderatã. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. platou. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). ii) pentru dealuri ºi câmpii. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. III) mare. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. Câmpia Dunãrii etc. fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali.). care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. prin urmare.INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). III) specii endemice ºi rare. Structura este definitã prin caracterul geografic. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. pe regiuni istorice (Moldova. s-a utilizat denumirea consideratã validã. panonic. luncã etc. Corespondenþa cu sistemele de clasificare. forme de relief (versant. cercetãri. ºi. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. climã (temperatura medie anualã. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. Carpaþii Meridionali. 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. EUNIS). se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. Pentru pãduri. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. rocã sau substrat. ecologic. vest-pontic.

II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. stepe. care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv. IV) lista tipurilor de pãdure.2005. nr. În concluzie.12. Pe subclase de habitate. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini.2005). Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2.097/ 6. din cele descrise în lucrare. prin descrierea habitatelor din România. se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. se poate afirma cã. 1198/25. respectiv 24 de subclase. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. turbãrii. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri.11. Directiva Habitate). V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România.O. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare. Partea I. publicat în M. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . III) lista tipurilor de habitate. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. din Directiva Habitate. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. al României. corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. Un numãr de 173 de habitate. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). 1.

corelat. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. Luând în considerare. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. între altitudinile de 100–300(400) m. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. Astfel. din România. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. temperat oceanic. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. la cel stepic. ÎN CARE SE Dar. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. temperat continental. Q. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). • zona de silvostepã. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. 3). existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. frainetto. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. Q.3. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. medioeuropene. sudul ºi vestul României. sunt redate în harta din figura 2. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. Principalele unitãþi de relief. 17 . sudeuropene. Principala modificare. în România clima. în câmpiile ºi podiºurile din estul. Pe harta geograficã a Europei. cerris. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m).INTRODUCERE 1. teritoriul României s-ar situa. între altitudinile de 0 ºi 100 m. 4): • zona de stepã. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. în centrul teritoriului. Abies alba ºi Picea abies). induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. în majoritate. între altitudinile de 50 ºi 150 m. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. Ca urmare. se poate constata cã. iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. la altitudini mai mari. determinatã de creºterea altitudinii. în parte a celor termofile-submezofile. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. din preajma Carpaþilor. în parte a celor mezofile. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor.

S. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.18 INTRODUCERE Fig. România. 1978) .

1983) 19 . • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. Fig. În cadrul zonei de silvostepã. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. În cadrul zonei de stepã. pedunculiflora). • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. • etajul pãdurilor nemorale. • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris.INTRODUCERE În Dobrogea. • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. silvostepa se situeazã. dar puternic influenþat submediteraneean. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. deasupra stepei zonale. se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. ca etaj. iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). Q. În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). Q. frainetto). • al pãdurilor de molid presubalpine. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.

manuscris) . Doniþã. 4 Harta vegetaþiei României (dupã N.20 INTRODUCERE Fig.

continental ºi cel submediteranean. deci în habitate. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. Dar. În partea de est a þãrii. în special prin regimul termic mai rece primãvara. existã ºi habitate intrazonale. B: vest-est (dupã Chiþu. precipitaþii mai puþine. pe lângã habitate zonale. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. clima este mai continentalã. care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. de exemplu între climatul est-european. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. în fiecare din aceste unitãþi. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. condiþionate de climatul local. pe fondul climatului stepic. inferior. de sol. Carex curvula ºi Juncus trifidus. 21 . influenþat submediteranean. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. mai temperat vara ºi mai cald toamna. clima are o nuanþã oceanicã. pentru cã trebuie avut în vedere cã. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. dar cu douã maxime. din aceastã parte a þãrii. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. În partea de vest ºi de nord a României. al tufãriºurilor pitice de Salix. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. de rocã etc. diferenþierea regionalã a climei. În partea de sud a României. pe douã profile – A: nord-sud. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate.INTRODUCERE Fig. 5). clima are nuanþe submediteraneene.

Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. 2000). boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. trebuie arãtat cã staþiunile. În aceste condiþii geografice. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. sarmatic. ale solurilor. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. În funcþie de aºezarea geograficã. Din punct de vedere al rãspândirii. textura. Trebuie avut în vedere cã. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. caucazic. ecologic importante. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. dezvoltate pe aluviuni. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. de la higrofile la xerofile. conþinutul de schelet. sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. de la oligoterme la termofile. uscate vara). Pe rocile acide (granite. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. subatlantic. În lunci. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. 22 . Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. 7). nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. mai mult sau mai puþin evoluate. în România existã o mare varietate de specii. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. structura. 8). în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. subartic. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. ponto-siberian. alpinã (23%). structural asemãnãtoare celor din restul Europei. multe elemente sud-est europene (balcanice. arcto-alpin. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. varietatea geologicã ºi pedologicã. dar în compunerea cãrora intrã. taurice. anatolic) – estic. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). tauric. balcanic. existã soluri aluviale. În stepã. de la oligotrofe la eutrofe. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. diversitatea floristicã ºi faunisticã. continental (pontic. granodiorite.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. 6). caucaziene. stepicã (17 %). din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. ponto-panonic. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. altaic. pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice).

pe stânci. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. în parte foarte acide. 0. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. sãrace ºi foarte acide. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. în subetajul superior. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. cu apã multã. Pe calcare. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. mezotrofe. Nardus stricta. solurile. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. Briofitele au aici frecvenþa maximã. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). de cca. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. a solurilor puþin profunde. cu apã multã. încã foarte rece. la care. local Larix decidua. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. În acest etaj. în întregime disponibilã. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. productivitatea biocenozelor este scãzutã. ºi pentru 23 . În etajul alpin. În subetajul superior. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. Juniperus sibirica. cu multã apã. Juncus trifidus. de cca. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. mezotrofã-oligotrofã.INTRODUCERE Fig. sunt încã sãrace în elemente nutritive. 8t/an/ha. pe locul pãdurilor defriºate. Rhododendron myrtifolium. mezofilãhigrofilã.8t/an/ha. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. mai profunde. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. de cca 2-6 t/an/ha. în parte acide. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. Festuca supina. mezofile. Alnus viridis. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. numai în partea inferioarã a etajului. solurile sunt încã puþin profunde. 6t/an/ha. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. Pinus cembra.

2005) . 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.24 INTRODUCERE Fig.

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

În micile depresiuni. maritima. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Chenopodium glaucum. maritimus. Taraxacum bessarabicum. înalt de 30–40 cm. Halimione pedunculata.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Limonium bellidifolium. Suprafeþe: 10–15 ha. Cirsium alatum. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Juncus gerardi. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Popescu.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Soluri: soloneþuri în curs de formare. ºi acoperirea de 70–80%.1. Clima: T = 11. Sanda. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Salicornia europaea. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Relief: teren plan. Halimione pedunculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Popescu. Aeluropus littoralis. cu mici exca- 35 .2. Aeluropus littoralis. Roci: nisipuri maritime. Halimione verrucifera. Sanda. Rumex maritimus. Popescu. Juncus gerardi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. S. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Aeluropus littoralis. Rumex maritimus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. Nedelcu 1997. S. Limonium gmelini. Centaurium pulchellum. Spergularia salina. Artemisia santonicum. gmelini. Aeluropus littoralis. Popescu. Puccinellia limosa. P = 450 mm. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Salicornia europaea. Artemisia santonicum. salina. Juncus maritimus. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. Petrosimonia triandra. salina.50C. Carex distans. C.HAB: 15. nisipuri maritime sãrãturate. L. Sanda. Sanda et Popescu 1992. Salsola soda. Aster tripolium. aluviuni luto-nisipoase. Aeluropus littoralis. Limonium gmelini. Popescu. Oroian 1997. Cynodon dactylon. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Stancu 2001. Plantago tenuiflora. Spergularia maritima. Aster tripolium. Carex distans. cu concentraþia în sãruri mai mare. Redactat: A. Alte specii importante: Limonium gmelini. Rosetti). S. Plantago maritima. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. Aster tripolium. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata.A. vaþii unde se acumuleazã apa. Valoare conservativã: moderatã. J. Redactat: A. Suaeda maritima. Trifolium fragiferum. Centaurium pulchellum.

R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. 1997. moderat sãrãturate. se întind pe zeci de ha. Medicago falcata. Alte specii importante: Juncus littoralis. Suprafeþe: Pe litoral. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Gheorghe. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Chenopodium glaucum.1.5– 10. Stancu 2001. Relief: teren plan. cel mai înalt (50–70 cm). Artemisia santonicum. zahariadi. Primul. Agropyron elongatum.50C.50 C. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Limonium gmelini. Specii caracteristice: Carex divisa. Carex distans. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Juncus littoralis. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Rumex maritimus. Sulina. zahariadi. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Sf. Plantago arenaria. 36 . Valoare conservativã: moderatã. Puccinellia limosa. Clima: T = 11– 10. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. Aster tripolium. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. Aeluropus littoralis. Roci: nisipuri maritime. Plantago maritima. Roci: nisipuri maritime. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2. Medicago falcata. temporar bãltite. Soluri: aluviale. Aeluropus littoralis. Spergularia maritima. P = 350–450 mm. Limonium vulgare. Samolus valerandi. Trifolium fragiferum. Plantago coronopus. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Clima: T = 11. Salicornia europaea. Rosetti. Spergularia maritima. Samolus valerandi.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae Slavnic 1948. Sfiºtofca). Literaturã selectivã: Popescu et al. inclusiv Grindul Lupilor). Redactat: A. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud.HAB: 15. Agrostis pontica. ^ Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Plantago coronopus. P = 450 mm. Popescu. Halimione verrucifera. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Artemisia santonicum. Grindul Chituc. în locurile neamenajate. iar în Deltã. la Sf. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Spergularia maritima. Cynodon dactylon. Daucus guttatus ssp. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje.A.HAB: 15.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. cu concentraþie mare de sãruri. Plantago maritima. Popescu. În zonele mai joase. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Suaeda maritima. Gheorghe. Juncus gerardi. Delta Dunãrii (Caraorman. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. nisipuri fixate ºi semifixate. Lotus tenuis. Sanda.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. vechi dune fixate sau microdepresiuni. cu mici ondulaþii de nisip. Argusia sibirica. Daucus guttatus ssp. Letea dar mai ales la C.

Daucus guttatus ssp. Roci: loess. Plantago maritima.1. Hordeum marinum. înalt de 50–55 cm. Valoare conservativã: moderatã. Carex distans. Taraxacum bessarabicum. 37 . nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. pannonicum. Pulicaria dysenterica. Lycopus europaeus. elegans. Popescu. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Popescu. zahariadi. Centaurium spicatum. Agrostis pontica. Aster tripolium ssp. Teucrium scordium. Plantago lanceolata. Lythrum virgatum. Caricetum distantis Rapaics 1927. Agropyron elongatum.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Aster tripolium ssp.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. J. Scorzonera cana. zahariadi. în Bãrãgan. Doltu 1980. Carex distans. orientalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. Redactat: A. Popescu. Taraxacum bessarabicum. Juncus gerardi. Puccinellia limosa. speciile: Puccinellia limosa. orientalis. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. pannonicum. maritimus. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Gratiola officinalis. orientalis ºi Carex distans. Sanda. Trifolium repens. în sudul Moldovei. Sanda. Juncus littoralis. pannonicum. Clima: T = 10. Literaturã selectivã: Popescu. Nedelcu 1997. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. gerardi. Popescu et al. Specii caracteristice: Carex distans.HAB: 15. Hordeum marinum. P = 450–500 mm. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Orchis laxiflora ssp. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Holoschoenus vulgaris.50C. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1984.2. Teucrium scordium. Agropyron elongatum. Þopa 1939. 1977. Trifolium fragiferum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. care împreunã realizeazã etajul superior. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Redactat: A. în puþine exemplare. care realizeazã o acoperire de 90–95%. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Cynodon dactylon. Popescu. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. J. Taraxacum bessarabicum. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. Centaurium spicatum. realizeazã etajul superior. ªerbãnescu 1965. Juncus gerardi. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Popescu. Juncus gerardi. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Alte specii importante: Juncus littoralis. Aster tripolium ssp. Stancu 2001. Medicago lupulina. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. Sanda 1975. Daucus guttatus ssp. Sonchus arvensis. Sanda. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Atriplex hastata. Medicao lupulina.

Taraxacum bessarabicum. cernoziom levigat ºi sãrãturat. 1978. Spergularia maritima. Chamomilla recutita.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. Limonium gmelini. P. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. Specii caracteristice: Camphorosma anuua. lãcoviºti sãrãturate. Moldova (sãrãturile de pe Jijia). Puccinellia limosa.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. 10–15 ha în Moldova. Artemisia santonicum.2. Hordeum marinum. se instaleazã: Suaeda maritima. Plantago maritima. Roci: loess ºi depozite aluviale. Spergularia maritima. Lepidium cartilagineum. Atriplex hastata. Taraxacum bessarabicum. Puccinellia limosa. tenuiflora. Gypsophila muralis. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m.5–9.50C. Artemisia santonicum. Popescu et al. Literaturã selectivã: Pop I. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Cynodon dactylon. Bassia sedoides. Acorellus pannonicus. Petrosimonia triandra. tenuiflora. Poa bulbosa. 1984. Cãlmãþui). Atriplex littoralis. Puccinellia distans.1. Juncus gerardi. P = 500–550 mm. Popescu et al. Plantago lanceolata. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Buzãu. Sanda. Lepidium crassifolium. Crypsis aculeata. Suaeda maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Artemisia santonicum. Redactat: A.HAB: 15. cu concentraþie sporitã în sãruri. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. 2002. În microdepresiuni. ªerbãnescu 1965. Alte specii importante: Plantago maritima. Clima: T = 10. Valoare conservativã: mare. P. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. Crypsis aculeatus. Lepidium ruderale. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. Juncus gerardi.

Poa bulbosa. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Aeluropus littoralis.50C. Salsola soda.50C. Puccinellia distans. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. toate halofile. Puccinellia distans. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate.1.2. Literaturã selectivã: Popescu et al. Bassia sedoides. Lepidium ruderale. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. înalt de circa 35 cm. Atriplex littoralis. Atriplex tatarica. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Atriplex littoralis. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Myosurus minimus. Bãrãgan. ªerbãnescu 1965. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. 39 . Nedelcu 1997. Sanda. Specia dominantã. Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. Redactat: A. Limonium gmelini.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6.5–9. pedunculata. Valoare conservativã: mare. Limonium gmelini. Spergularia maritima. realizeazã etajul superior. Petrosimonia triandra. Roci: loess în Muntenia. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Camphorosma annua. Soluri: soloneþuri. solodii. Bãile Sãrate – Turda. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Salicornia europaea. Alte specii importante: Suaeda maritima. 1980.5–9. cernoziomuri sãrãturate. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Bassia sedoides. H. Lepidium ruderale. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). Rãspândire: Câmpia Jijiei. Todor 1947–1948. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Clima: T = 10. Puccinellia limosa. P = 500–650 mm. Artemisia santonicum. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Halimione verrucifera. Cerinþele ecologice. P = 550–650 mm. Clima: T = 10. depozite salifere în Transilvania. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Popescu.HAB: 15. Juncus gerardi.HAB: 15. Popescu. Atriplex littoralis. Artemisia asutriaca.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Artemisia santonicum. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. Scorzonera cana.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. Spergularia maritima. Oltenia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra. împreunã cu: Artemisia santonicum.

Sanda. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Juncus gerardi. Petrosimonia triandra. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cynodon dactylon. Spergularia marina. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. Artemisia santonicum. Specii caracteristice: Limonium gmelini. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. S. Aeluropus littoralis. patens. Salsola soda. Juncus gerardi. Aeluropus littoralis. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Atriplex hastata. Valoare conservativã: mare. Centaurium spicatum. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Taraxacum bessarabicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Alte specii importante: Aster tripolium. Þopa 1939. Agropyrum elongatum.50C.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. determinã ca cele douã specii. Festuca pseudovina. Agropyron elongatum.2. Bupleurum tenuissimum. loess. Halimione pedunculata. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu. nisipuri marine sãrãturate. Bassia hirsuta. Aeluropus littoralis. Camphorosma annua. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Suaeda maritima. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Artemisia santonicum. Atriplex littoralis. Artemisia santonicum ssp. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Sanda. P = 500–550 mm. Aster tripolium. Soluri: solonceacuri. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). Juncus gerardi. Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Spergularia maritima. salina. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Oroian 1997. Dianthus guttatus. salina. Moldova. Popescu. S. Heleochloa schoenoides. Sanda 1977. pannonicus. Atriplex littoralis. Trifolium fragiferum. Plantago maritima. Suaeda maritima. Dobrogea. Dianthus guttatus. Trifolium fragiferum. Heleochloa schoenoides. Spergularia maritima. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Atriplex tatarica. Valoare conservativã: moderatã. Clima: T = 11– 10.HAB: 15. Carex extensa. Taraxacum bessarabicum. Artemisia santonicum ssp. Chenopodium glaucum. patens. Stancu 2001.1. Cynodon dactylon. Limonium bellidifolium. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. Roci: depozite salifere. Redactat: A. Spergularia maritima.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Juncus gerardi.

de Artemisia (maritima) santonicum. salina. realizând. Limonium gmelini. Bupleurum tenuissimum.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). în zona vulcanilor noroioºi. Clima: T = 10–9. Carex distans. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. Sanda. dar este bine reprezentat în zonã. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Lepidium ruderale. Muntenia (pãdurile Frasinu. Puccinellia limosa. Artemisia santonicum. Lepidium ruderale. S. Festuca pseudovina. Popescu.HAB: 15. Taraxacum bessarabicum. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Bupleurum tenuissimum. Aster tripolium. este rãspânditã în judeþul Buzãu. P = 450–500 mm. Popescu.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. Spergularia maritima.2. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Dianthus guttatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. 1979– 1980. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. Roci: marne salifere. 41 . Popescu. Scorzonera cana. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Trifolium angulatum.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Lepidium latifolium. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Nedelcu 1997. Atriplex tatarica. în principal. Festuca pseudovina. Soluri: salifere. Literaturã selectivã: Mititelu et al. salina. Carex distans. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania.1. Puccinellia limosa. Popescu. uscate în timpul verii. Lepidium latifolium. Achillea setacea f. Doltu 1980. Spãtaru. Hordeum marinum ssp. Valoare conservativã: foarte mare. împreunã cu plantele mai sus menþionate.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. Pop 2002. în jurul vulcanilor noroioºi. Camphorosma annua. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Sanda.50C. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. 1959. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Artemisia santonicum.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. Relief: pante mediu înclinate. Structura: vegetaþia este alcãtuitã. Redactat: A. judeþul Buzãu).HAB: 15. 1980. Taraxacum bessarabicum. Limonium gmelini. Halimione verrucifera. Redactat: A. hystrix. Stancu 2001. Suprafeþe: 2–3(5) ha. Sanda.

Valoare conservativã: redusã. Anthemis austriaca. lãcoviºti salinizate. 1964. Sanda. Agrostis stolonifera. Alopecurus pratensis. Ranunculus sardous. Pop 1968. realizeazã etajul superior. Beckmannia eruciformis. 2002. Popescu. Alisma lanceolatum. Aster tripolium. Specii caracteristice: 42 .1. soloneþuri. gleizate. 1960. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei.5–9. Plantago tenuiflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. Ranunculus sardous. în luncile râurilor. Consolida regalis. Redactat: A.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Polygonum aviculare. Lysimachia nummularia. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Alopecurus geniculatus. Juncus gerardi.5–90C. cuprinde speciile: Carex praecox. în puþine exemplare. Atriplex hastata. loessuri. Moldova. care atinge 30–35 cm înãlþime. Ranunculus lateriflorus. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Lysimachia nummularia. lacoviºti. Taraxacum bessarabicum. Lepidium latifolium. Gratiola officinalis. Plantago major. Trifolium fragiferum. Zingeria pisidica. Roci: depozite salifere. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1957) Pass. Rorippa sylvestris. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. P = 500–600 mm. et Balas 1958. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. Ranunculetum sardoi (Oberd. Al doilea etaj este format din plante scunde. Alãturi de aceasta. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Alte specii importante: Carex melanostachya. Dobrogea. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Clima: T = 10. Puccinellia distans.2. cum sunt: Spergularia maritima. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Taraxacum bessarabicum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. nisipuri. bine reprezentat. lateriflorus. Clima: T = 10. Gratiola officinalis. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. Juncus gerardii. Ranunculus sardous. Mentha pulegium. Soluri: faeoziomuri. Etajul inferior. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. Roci: depozite aluviale. P = 400–700(800) mm. Gypsophila muralis. Eleocharis palustris. Valoare conservativã: mare. Trifolium fragiferum. Zingeria pisidica. Trifolium arvense. Rorippa kerneri.50C. Agrostis stolonifera.HAB: 15. 1984. Aster tripolium. Literaturã selectivã: Buia et al. în general repente. Soluri: salifere. Stancu 2001. Puccinellia limosa. R. Popescu et al. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne.-Bl. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Spergularia rubra.

Tâmbureºti. Lotus tenuis. Cerastium dubium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. Soluri: lãcoviºti. Heleochloa alopecuroides. 1943. Juncus gerardi. Bupleurum tenuissimum.. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Trifolium fragiferum. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. Aeluropus littoralis. Alte specii importante: Gypsophila muralis. Popescu. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha.1. luvisoluri (crovurile din Muntenia). Lepidium ruderale. Relief: microdepresiuni. Puccinellia limosa.5–9. Trifolium fragiferum. Juncus bufonius. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. împreunã cu: Spergularia maritima. Chenopodium glaucum. alopecuroides. 2002. Artemisisa santonicum. Valoare conservativã: moderatã.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. nisipuri. Trifolium arvense. Bupleurum tenuissimum. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Agrostis stolonifera. crovuri. Moldova. Lepidium ruderale. Rorippa austriaca. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului).HAB: 15. soloneþuri. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. Juncus gerardi. Atriplex littoralis. Þopa 1939. Vicia villosa. Literaturã selectivã: Popescu et al. 1960. Rãspândire: Oltenia (Sadova. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Redactat: A. Muntenia. S. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. Dobrogea (Eforie). salina. Chamomilla recutita. P = 500–550 mm.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. Aster tripolium. Rãspândire: Transilvania. pe terenuri slab sãrãturate. Popescu et al. Barabaº 1998. Popescu. 43 . Clima: T = 10. Sanda.2. Atriplex tatarica.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Alte specii importante: Spergularia maritima.HAB: 15. Artemisia santonicum. Roci: aluviuni. Lotus tenuis. Banat. Ranunculus sardous. Rumex crispus. Literaturã selectivã: Pop 1968. Piscu). microdepresiuni. Aster sedifolius. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Aeluropus littoralis. Taraxacum bessarabicum.50C. Rumex maritimus. Rumex stenophyllus. 1984. 1984. Popescu. Limonium gmelini. H. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Artemisia santonicum.

Doltu 1980. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. 1965. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Beckmannia eruciformis. Limonium gmelini. Gypsophila muralis. Valoare conservativã: moderatã-mare. Sanda. bãltite în sezonul ploios. Soluri: soloneþuri. Juncus gerardi. majoritatea halofile. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I.HAB: 15. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. Rãspândire: Muntenia. ªerbãnescu 1959. Roci: nisipuri. Vegetaþia este etajatã. Trifolium angulatum. Myosurus minimus. Roci: terenuri salifere. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. Bupleurum tenuissimum. Camphorosma annua. solodii. Alãturi de specia dominantã. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. Beckmannia eruciformis. Etajul superior. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. Scorzonera laciniata. Clima: T = 11–100C. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. Artemisia santonicum. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. Relief: plan cu mici concavitãþi. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. de 500 pânã la 700–1000 m2. gleizate. în Oltenia. nisipuri marine. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse.1. retusum. 1978. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Limonium gmelini. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol.5. Taraxacum bessarabicum. Halimione verrucifera. Suaeda maritima. Soluri: soloneþuri. înalt de 25–35 cm. Salicornia prostrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. pedunculata. Puccinelia distans. cernoziomuri sãrãturate. loess în restul þãrii. ªerbãnescu 1965.50C. Cynodon dactylon. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Zingeria pisidica. fragiferum. Alopecurus pratensis. realizând o acoperire de 50–60%. Heleochloa alopecuroides. Cerastium dubium. H. Juncus gerardi. Clima: T = 11–10. Agropyron elongatum. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. P = 450–500 mm. Artemisia santonicum. Hordeum marinum. Popescu. P = 450–550 mm. Atriplex littoralis. Alte specii importante: Hordeum marinum. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. T. Rorippa kerneri. Stratul inferior este mai bogat în specii. Literaturã selectivã: Popescu. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. suprafeþele s-au diminuat foarte mult.2. Agropyron repens. Plantago tenuiflora. Spergularia maritima. Puccinellia distans. Zingeria pisidica. Trifolium fragiferum. Redactat: A. T. 44 . Halimione verrucifera. Dobrogea. Plantago tenuiflora. Myosurus minimus. Juncus gerardi. Sanda et al.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Artemisia santonicum.

Limonium gmelini. Trifolium fragiferum. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Valoare conservativã: mare. Aeluropus littoralis. Popescu et al. Suaeda maritima. Redactat: A. Cryspis aculeatus.2. pannonicus. puternic sãrãturate. Roci: terenuri salifere. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Artemisia austraica. Aeluropus littoralis. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Halimione (Obione) pedunculata. 1980. este realizat de speciile: Spergularia salina. de cele mai multe ori întins pe sol. Suaeda maritima. Stancu 2001. Achillea collina. Lotus tenuis. Artemisia santonicum. Salsola soda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata. Juncus gerardi. P = 400–450 mm. 1981. Plantago schwarzenbergiana. Puccinellia distans. Plantago tenuiflora.5–100C. Popescu. Popescu. ªerbãnescu 1965. Atriplex littoralis.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Redactat: A. nisipuri sau loessuri. nentalã. Pauccinellia limosa. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Clima: conti- 45 . Sanda. Halimione pedunculata. Halimione verrucifera. Popescu et al. Acorellus pannonicus. Alte specii importante: Camphorosma annua. S. Plantago maritima. Limonium gmelini. Relief: teren plan. Aster tripolium ssp. prostrata. Bassia hirsuta.11 Glasswort Salicornia. în Moldova. maritima. Staþiuni: Altitudine: mici. Soluri: solonceacuri. Specii caracteristice: Salicornia patula. Þopa 1939. S. de 3–4 m pânã la 200–250 m. Literaturã selectivã: Pop 2002. Bupleurum tenuissimum. Popescu. Aster tripolium ssp. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. pannonicus.1. Etajul inferior. Puccinellia limosa. primãvara. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Alte specii importante: Petrosimonia triandra.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Spergularia maritima. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. Poa bulbosa. Bassia hirsuta. Chenopodium glaucum. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Salicornia prostrata. Taraxacum bessarabicum. Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Pop 2002.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6.HAB: 15. T = 11. ªerbãnescu 1965. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum. Suaeda swards PAL. cu microdepresiuni.

Achillea setacea f. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Puccinellia limosa. Camphorosma annua. Þopa 1939. Popescu. Sanda. este alcãtuit din: Halimione verrucifera. Juncus gerardi. Popescu et al. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Limonium gmelini.50C. Soluri: soloneþuri. Din aceastã 46 .HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. soluri aluviale sãrãturate. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. în Lunca Jijiei depozite aluviale. iar în Moldova maximum 4–5 ha. Puccinellia limosa. Redactat: A. salina. Erysimum repandum. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Clima: T = 10.1. Artemisia santonicum. Alte specii importante: Camphorma annua.5–9. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. cu acoperirea de 60–70%. Limonium gmelini.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Camphorosma annua. solonceacuri. P = 450–500 mm. Petrosimonia triandra. Stratul superior. Scorzonera canna. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. Kochia prostrata. Literaturã selectivã: Pop 2002. Clima: T = 10. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei.HAB: 15. Juncus gerardii. Relief: terenuri plane. salina.5–9. 1980. Roci: loess. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: mare. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale.2. Salicornia prostrata. Nedelcu 1997. S. Agropyron elongatum. lãcoviºti soloneþizate. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Juncus gerardi. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. în lunci. monspeliaca. Popescu. Achillea setacea. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Roci: loess. depozite aluviale. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. C. P = 500–550 mm. Artemisia santonicum. Suaeda maritima. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. Aster tripolium. cu mici adâncituri.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Dianthus guttatus. Petrosimonia triandra. Aster tripolium. de 30–35 cm. solonceacuri sulfato-sodice. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie.50C. Spergularia maritima.

P. Barabaº 1998.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. T = 11. Pop 2002. Spergularia maritima. Lepidium crassifolium. Lepidium crassifolium. Cryspis aculeatus. Sanda. 1984. bine reprezentat. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. aluviuni (în Deltã). Plantago maritima. lunca Jijiei). Pholiurus pannonicus. Stancu 2001. Atriplex littoralis. C. Moldova. P = 400–500 mm. Rumex maritimus. Chenopodium glaucum. S. loessuri (Moldova). Literaturã selectivã: Popescu et al. Artemisia santonicum. Moldova. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. ªerbãnescu 1965. Popescu. lunca Iencii. inclusiv pe litoral. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. Camphorosma annua. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Halimione pedunculata.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Scorzonera parviflora. Valoare conservativã: mare. Lactuca tatarica. Literaturã selectivã: Pop 2002. Juncus gerardi. S. Valoare conservativã: mare. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa.5–100C. Popescu. Lotus tenuis. Popescu et al. maritima. Alte specii importante: Agropyron elongatum. Cynodon dactylon. Juncus bufonius. Brãila. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. spicatum. Carex distans. Centaurium pulchellum. Hordeum hystrix. ªerbãnescu 1970. Alte specii importante: Limonium gmelini. salina. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. Centaurium pulchellum.2. Suaeda maritima. 1980. Triglochin palustris. ªerbãnescu 1965. Silene conica. Aeluropus littoralis. Redactat: A. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). Plantago maritima. Daucus guttatus. Limonium gmelini. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Halimione pedunculata. Popescu. lunca Jijiei. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. este alcãtuit din Spergularia salina. convoluta. Puccinellia distans. Redactat: A. Agrostis pontica. Popescu. Etajul inferior. Sanda. Juncus gerardi. Hordeum histrix. Clima: temperatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. soloneþuri. lãcoviºti. Taraxacum bessarabicum. inapte pentru agriculturã. Lotus tenuis.HAB: 15. 47 . Plantago maritima. Roci: depozite lutoase. Heleochloa schoenoides. Plantago tenuiflora. Dianthus guttatus. Crypsis aculeata. Trifolium fragiferum. Cynodon dactylon. Plantago maritima. Centaurium pulchellum. Þopa 1939. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. Dobrogea. Halimione pedunculata. Þopa 1934.1. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice.

Speciile caracteristice: Plantago maritima. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum. Bolboschoenus maritimus. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima.HAB: 15. S. Lepidium cartilagineum. Clima: T = 11–9. Artemisia santonicum. deoarece. P = 450–500 mm. Aster tripolium. meyeri. Scorzonera parviflora. L. 1984.50C. Valoare conservativã: mare. Specii rare: Leuzea altaica.1. Chartolepis glatifolia. Chenopodium glaucum. Puccinellia limosa. Moldova. cu exces de umiditate. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Carex distans. prin drenaje ºi spãlãri. Plantago maritima. Literaturã selectivã: Popescu et al. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Halimione pedunculata.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Puccinellia limosa. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). ªerbãnescu 1965. Serratula bulgarica. Samolus valerandi. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. Delta Dunãrii. Redactat: A. salina. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Salicornia prostrata etc. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. În Transilvania soluri gleice. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Popescu. Limonium gmelini. Popescu. Scorzonera laciniata. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Aster tripolium. P.2. Plantago schwerzenbergiana. sunt redate agriculturii. Sanda. Juncus gerardi. convoluta. Camphorosma annua. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. Dobrogea. Taraxacum bessarabicum. Todor 1947–1948. Nedelcu 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. Crypsis aculeata. Muntenia (Câmpia Bãrãganului). moderat sãrãturate. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis.

Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Scorzonera cana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. Cynodon dactylon. mucronata. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. ªerbãnescu 1965. Oenanthe silaifolia. Spãtaru. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). Popescu et al. acestea fiind: Leuzea altaica. Alopecurus pratensis. Peucedanum latifolium. slab dezvoltat. mucronata. Carex distans. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Taraxacum bessarabicum. Scorzonera austriaca var. Plantago schwarzenbergiana. Rãspândire: Muntenia.HAB: 15.5–100C. Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Monah 2001. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Valoare conservativã: mare. depozite aluviale.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. fiind semnalate. Etajul inferior. Poa pratensis. Scorzonera austriaca var. P = 450–500 mm. Lepidium latifolium. Specii caracteristice: Leuzea altaica.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. 2–3 ha în judeþul Galaþi. lãcoviºti sãrãturate. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Sanda. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. în bazinul inferior al Jijiei.n) I.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. Plantago schwarzenbergiana. Lepidium latifolium. pânã în prezent numai din aceste locuri. Rorippa sylvestris. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). Trifolium fragiferum. Juncus gerardi. Lotus tenuis. 1978. Moldova. Scorzonera cana. Redactat: A.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. mucronata. Festuca pratensis. 49 . Hordeum histrix. Agropyron elongatum. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Frasinu. mucronata. Festuca pseudovina. pannonicum. Scorzonera austriaca var. Aster tripolium ssp. Soluri: soloneþuri. Juncus gerardi. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara. mucronata sunt plante rare. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. Puccinellia limosa. Puccinellia limosa. Clima: T = 10.1.HAB: 15. Peucedanum latifolium.2. Alte specii importante: Aster tripolium. 1997. Hordeum histrix. Popescu. Festuca pseudovina. Carex distans. Agropyron elongatum. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Roci: loess. Lotus corniculatus.

Crypsis aculeata. Muntenia (Bãrãgan). Puccinellia distans. Bassia sedoides. Rorippa sylvestris. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. Relief: teren plat. Festuca pratensis. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: mare. uneori pe loessuri. Artemisia santonicum. cu acoperire de pânã la 90%. Hordeum marinum. Plantago cornuti. Taraxacum bessarabicum. Taraxacum bessarabicum. Bromus commutatus.50C. nisipuri. Lamium amplexicaule. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Camphorosma annua. Carex distans. Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: Iris halofila. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Agrostis stolonifera. Redactat: A. Scorzonera cana. lãcoviºti sãrãturate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). În cadrul fitocenozelor. Spergularia salina. ªerbãnescu 1965. J.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. Moldova. Bassia sedoides. Dactylis glomerata. nisipoase.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923.2.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. P = 500 mm. Roci: depozite argilo-lutoase. compressus. Trifolium fragiferum. Scorzonera cana. Roci: aluviuni. În stratul inferior. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. Alte specii importante: Carex distans. Puccinellia distans. Stancu 2001. Dobrogea (zona litoralã). Aster tripolium. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Achillea setacea. Artemisia santonicum. C. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. Structura: Iris halofila. Sanda. Dactylis glomerata. Plantago media. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. Prodan 1939. Rãspândire: Banat. Trifolium retusum. nisipuri sãrãturate. maritima. Etajul inferior este bine reprezentat. Suaeda maritima. Lotus tenuis.HAB: 15. Limonium gmelini. Specii caracteristice: Juncus gerardi. Crypsis aculeata. P = 450–600 mm. Delta Dunãrii. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Festuca pratensis.1. este cea care realizeazã etajul superior. Valoare conservativã: mare. Sanda et Doltu 1980. Literaturã: Popescu. Daucus carota. divisa. care alcãtuiesc etajul superior.5–100C. pe terenurile slab sãrãturate. 50 . Soluri: solonceacuri. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Taraxacum bessarabicum. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. Limonium gmelini. Trifolium fragiferum. înalt de aproximativ 40–45 cm. Popescu. Soluri: soloneþuri. Camphorosma annua. înalt de 35 cm. Popescu. Carex extensa. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Clima: T = 10. Cerastium dubium. S. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Clima: T = 11–9.

Lutu Alb. 51 . bine reprezentat. Puccinellia limosa. cu mici excavaþii. palustris. Juncus bufonius.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Roci: loess. Trifolium fragiferum. Scorzonera parviflora. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Acorellus pannonicus. Buzãu. Bupleurum tenuissimum.50C. Camphorosma annua. Puccinellia distans. Rãspândire: Transilvania. Lunca Iencii. Spergularia maritima. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. pannonicum. ªerbãnescu 1965. Dobreºti. Trifolium fragiferum. Þopa 1934. Lotus tenuis. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. Valoare conservativã: mare. ªerbãnescu 1970. Scorzonera parviflora. Etajul inferior. Suaeda maritima. T. jud. Teucrium scordium. Crypsis aculeata. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. Popescu. Suaeda maritima. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Acorellus pannonicus. Agrostis stolonifera.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Trifolium fragiferum. Triglochin palustris. Muntenia (Caragele. Redactat: A. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. Sanda. nisipuri (în Oltenia). Literaturã selectivã: Pop 2002. Sârbu et al. Suaeda maritima. 1976.1.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. maritima. 2000. Juncus gerardi. Aster tripolium ssp. Aster tripolium ssp. limosa. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. pannonicum. Oltenia (Murta.HAB: 15. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Agropyron elongatum. Trifolium fragiferum. Þopa 1939. Redactat: A. P = 450–500 mm. Taraxacum bessarabicum. Scorzonera parviflora. Camphorosma annua. pannonicum. Festuca pseudovina.HAB: 15. Structura: Cele douã specii dominante. Taraxacum bessarabicum. Aster tripolium ssp.2. Juncus geradii. Clima: T = 10. Relief: teren plat. Artemisia santonicum. Artemisia santonicum. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Plantago maritima. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Popescu. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Salicornia europaea. Glavacioc). Brãila). Alte specii importante: Plantago cornuti. jud. înalt de 35–40 cm. Popescu. P. T.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. pannonicum.

Trifolium fragiferum. P. Poa bulbosa.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. O caracteristicã.2. Delta Dunãrii. Popescu. Atriplex littoralis. Juncus bufonius. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. Cerastium dubium. lãcoviºti sãrãturate. aluviuni. Roci: terenuri salifere. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Structura: Planta dominantã. ªerbãnescu 1965. Spergularia maritima.HAB: 15. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Atriplex tatarica. Salicornia europaea. Scorzonera cana. P = 450–600 mm. Limonium gmelini. estul Câmpiei Române. Lactuca tatarica. ªerbãnescu 1965. Dobrogea. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. Rumex maritimus. Polygonum maritimum. Bassia sedoides.50C. Bolboschoenus maritimus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. Cyperus fuscus. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Moldova de Nord. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Salicornia europaea (prostrata). nisipuri maritime în curs de fixare. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse.5–9. În micile excavaþii. Suaeda maritima. cernoziomuri sãrãturate. Carex distans.1. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus.5–9. cu exces de umiditate. Pholiurus pannonicus. Crypsis aculeata. retusum. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Myosurus minimus. Valoare conservativã: moderatã. Cynodon dactylon. Aster tripolium. Puccinellia distans. Valoare conservativã: moderatã. Trifolium fragiferum.50C. Carex pseudocyperus. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. în deltã: nisipuri maritime. Soluri: solonceacuri. Þopa 1939. limosa. Puccinellia limosa. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Bassia sedoides. Sueda maritima. Scirpus triqueter. 52 . Rãspândire: Muntenia. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. umede primãvara ºi uscate vara. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. Lotus tenuis. Polygonum amphibium. Atriplex hastata. Trifolium ornithopodioides. Juncus gerardi. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. Festuca pseudovina. Puccinellia distans. T. Chenopodium glaucum. Alopecurus pratensis. Rumex maritimus. Clima: T = 10. Alte specii importante: Spergularia maritima. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. Plantago tenuiflora. Clima: T = 10. Moldova. P = 450–600 mm. Redactat: A. specie rarã în flora þãrii.

Limonium gmelini. Muntenia.50C. Roci: depozite salifere. Achillea collina. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Taraxacum bessarabicum.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. 1991. EUNIS: E6. Plantago tenuiflora. Alopecurus pratensis. Scleranthus annuus. Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Camomilla recutita. Sanda. Literaturã selectivã: Pop 2002. Artemisia santonicum. 1984. Sanda. Popescu et al. Kochia prostrata. Popescu 1990. Redactat: A. Popescu et al. lãcoviºti. 53 .HAB: 15.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. Literaturã selectivã: Pop 1968. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. Scleranthus annuus. Lolium perenne. Gypsophila muralis. Lepidium ruderale. Aster tripolium. Scorzonera cana. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Taraxacum bessarabicum.5–9.1. Puccinellia limosa. Cerastium dubium. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. în Oltenia. Artemisia santonicum. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. 1980. Rãspândire: Transilvania. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. Plantago tenuiflora. Scorzonera cana. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Bromus hordeaceus. Pãun et Popescu 1974. Atriplex tatarica. umede în timpul primãverii.2. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. Scorzonera cana. Carex stenophylla. Cynodon dactylon. în mai micã mãsurã. Lepidium ruderale. cu reacþie bazicã. Popescu 1973. Popescu. Dobrogea ºi Moldova. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Valoare conservativã: moderatã. Trifolium retusum. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lotus angustissimus.5–8. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina. cu pH cuprins între 6. dar uscate în sezonul secetos. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Popescu. 2002. Alopecurus pratensis. Limonium gmelini. Criºana. Cerastium dubium. Trifolium parviflorum. Etajul superior este format din puþine specii. Plantago tenuiflora. Redactat: A. Lotus tenuis. P = 350–650 mm. Banat ºi. 200 m în Criºana. Clima: T = 11. Þopa 1939. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Specii caracteristice: Hordeum marinum. care realizeazã o acoperire relativ mare.

cum sunt: Festuca pseudovina. striatum. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Ranunculus pedatus. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile. Rãspândire: Criºana.1. Myosurus minumus. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. Literaturã selectivã: Pop 2002. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Moldova. Valoare conservativã: moderatã. loess în Moldova ºi Muntenia. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Suprafeþe: Pe islazurile. Artemisia santonicum ssp. soloneþuri slab sãrãturate. Redactat: A: Popescu.HAB: 15. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. Lotus tenuis. Lotus angustissimus. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei. Banat. Hordeum hystrix. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. 54 . Muntenia.A. Rorippa kerneri. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp. Carex stenophylla. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Nedelcu 1997. Lotus angustissimus. Peucedanum officinale. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m. Taraxacum bessarabicum. aride vara. Popescu. Criºana. Juncus gerardi. Trifolium fragiferum. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Artemisia santonicum ssp. Muntenia.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Banat.HAB: 15. Achillea setacea. Sanda. Bupleurum tenuissimum. Rãspândire: Transilvania. Trifolium angulatum. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. umede primãvara. P = 600–700 mm. Achillea setacea. Peucedanum officinale. Plantago schwerzenbergiana.2. Bupleurum tenuissimum. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Camphorosma annua. patens.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Borhidi 1996. Hordeum hystrix. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. în rest mai reduse. Soluri: lãcoviºti. Todor 1948. Limonium gmelini. Trifolium fragiferum. Limonium gmelini.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Artemisia santonicum. Clima: T = 10–9. patens. Aster tripolium. Þopa 1939. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. Moldova. Trifolium striatum. Roci: roci salifere. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina.50C.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. T.

Achillea collina. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. plantã foarte rarã în flora României. Aster sedifolius. Achillea setacea. Artemisia santonicum. Potentilla argentea. Trifolium strictum. Kochia prostrata.50C. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Banat. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Peucedanum officinale. judeþul Buzãu. Alopecurus pratensis. Soluri: solonceacuri. Erodium cicutarium. Bupleurum tenuissimum. Popescu. Aster linosyris. Hordeum marinum. gleizate. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. Trifolium angulatum. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. Roci: depozite salifere. Festuca pseudovina. P = 600–700 mm. Lotus corniculatus. Lotus angustissimus. Scorzonera cana. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. Clima: T = 10. Lotus tenuis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. Pop 1968.2. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. Valoare conservativã: mare. Specii rare: Nitraria schoberi.00C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. ªerbãnescu 1965. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. annua. Poa pratensis. soluri gleice. Redactat: A. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. Scorzonera cana. Rãspândire: Transilvania. Puccinellia limosa. Scorzonera cana. P. Roci: depozite solifere. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi.1. Criºana.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. P = 400–500 mm. cornuti. Popescu et Stancu 2001. Camphorosma monspeliaca. 1982. Achillea collina. Festuca pseudovina. Carex stenophylla. 55 . Structura: Etajul superior. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana.HAB: 15. T. Plantago schwarzenbergiana. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Bupleurum tenuissimum. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. micranthum. Petrosimonia triandra. Pop 1968.0–9. Sanda. C. Pâclele. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Arenaria serpyllifolia. Valoare conservativã: mare. Artemisia santonicum. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. dominã Artemisia pontica. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. Peucedanum officinale. Pop 2002.

în curs de fixare. Popescu et al. slab sãrãturate. Juncus gerardi. Trifolium fragiferum. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Substrat: nisipuri marine. Pop 1968.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957.50C. Juncus gerardi. 2002. coronopus. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Delta Dunãrii. P = 400 mm. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. Popescu. Nedelcu 1997. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. În Delta Dunãrii. 1970. tabernaemontani. Sanda. mediteraneanã. nisipoase (în Delta Dunãrii). pe nisipuri maritime. P. Chenopodium glaucum. puþin rãspânditã în România. aluviuni 56 . Bolboschoenus maritimus. Spergularia media. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Cynodon dactylon. numai pe litoralul Mãrii Negre. Cynodon dactylon. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. Aster tripolium. Popescu. Suprafeþe: 5–6 ha. Schoenoplectus triqueter. Redactat: A.1. Atriplex hastata. Soluri: nisipuri umede. Clima: T =11–10. Redactat: A. Puccinellia distans. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. 1980. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. 1997. Acorellus pannonicus. în puþine exemplare: Plantago maritima.2. Popescu. Plantago maritima. Valoare conservativã: mare. Sonchus arvensis. S. la Sulina în fitocenoze mai apar.

Argusia sibirica. Dunes CORINE: 16. bessarabicum. Relief: teren plat. Redactat: A. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Sf.1.2. Soluri: nisipuri nefixate. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. inclusiv Grindul Chituc. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Elymus sabulosus. se instaleazã Convolvului persicus. Sanda. în lungul litoralului. Polygonum maritimum. precum ºi Bromus tectorum. Pe falezele mai înalte (Agigea. Secale sylvestre. Convolvulus lineatus.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. Atriplex hastata. P = 400–500 mm. et De L.12 Sand beach annual communities PAL.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. Popescu et Stancu 2001. Gheorghe). Suaeda maritima. suprafeþele sunt de 300–500 m2. marine. 1936) Tx.HAB: 16. de la Sulina pânã la Vama Veche. 1952.211 Embryonic dunes PAL. Crambe maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2. Secale sylvestre. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor.HAB: 16. Agropyretum juncei (Br.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Centaurea arenaria. Salicornia prostrata. Euphorbia sequierana. euxina. Eryngium maritimum. Atriplex hastata. ruthenica. euxina. Roci: depozite nisipoase. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. Polygonum maritimum.4. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Salsola kali ssp. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975.2. Suprafeþe: În zonele amenajate. iar în Delta Dunãrii (Sf. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. Alte specii importante: Eryngium maritimum. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Gheorghe. Aeluropus littoralis.1. bessarabicum.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. Agropyron junceum ssp. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Gypsophila trichotoma.50C. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. Clima: T = 11– 10.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1. Cakile maritima. Popescu. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. Bassia hirsuta. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. 57 .-Bl. Crambe maritima. Salsola soda. Bromus tectorum.

Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Salvia aethiopis. nisipuri maritime în deltã. Euphorbia sequierana. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Silene borysthenica. Doltu. Gypsophila trichotoma. 1980. foarte uscate. Clima: T = 11–10. Substrat: loess (la Agigea). Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Nedelcu 1997. Euphorbia sequierana. Gypsophila trichotoma. Seseli tortuosum.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Secale sylvestre. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Agropyron junceum. la Letea 10 ha.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Popescu. Eryngium maritimum. Agropyron junceum.1. Clima: T = 11– 10. Sanda. euxina.: As. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. Valoare conservativã: foarte mare. Centaurea arenaria. Etajul inferior. Altitudine: 2–5 m. Delta Dunãrii (Grindul Letea). deficitare în apã. Festuca beckeri. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. Agropyrum junceum. P = 400–500 mm. Cakile maritima ssp. Alte specii importante: Centaurea arenaria. Bromus tectorum. Secale sylvestre.50C. Verbascum banaticum. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Medicago falcata. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Astrodaucus littoralis. Stachys patula. Popescu. Siderites montana. Secale sylvestre. Silene otitis. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea).n. perene. Roci: depozite nisipoase. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Elymus sabulosus. Plantago arenaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Staþiuni: Dune maritime semifixate. Plantago arenaria. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Scabiosa argentea.2. Salsola soda. Sanda. Ephedra distachya.50C. Poa bulbosa. Melica ciliata. Popescu. Sanda.HAB: 16. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Popescu. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. 58 . Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Thlaspi perfoliatum. litoralul Mãrii Negre. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Oroian 1997. Salvia verticillata. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Eryngium maritimum. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Astragalus varius. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. P = 350–400 mm. Morariu 1959. Corispermum nitidum. Holoschoenus vulgaris. Artemisia tschernieviana (arenaria). Crambe maritima. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Elymus sabulosus. Alãturi de speciile anuale. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Alyssum hirsutum. sãrãturate. Bromus tectorum. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Relief: dune maritime. Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Apera maritima. Artemisia tschernieviana (arenaria). Redactat: A.

22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. Clima: T = 110C. Specii endemice: Alyssum borzeanum. Alte specii importante: Scabiosa argentea. 59 . Elymus sabulosus. Xeranthemum annum. Literaturã selectivã: Morariu 1959. Rãspândire: Delta Dunãrii. Relief: dune maritime. Astragalus varius. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Dâmbul lui Bãlan). Agropyron pectiniforme. Redactat: A. P = 350–400 mm. Silene conica. Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Ephedra distachya. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Medicago falcata var. Ephedra distachya. Euphorbia sequierana. recta. S. Prodan 1939. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. 1997. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. filifolia. Marrubium peregrinum. Seseli tortuosum. 1984.1. Hasmacul Mare.2. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic.HAB: 16. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. Popescu et al. Melica ciliata. Stachys patula. Popescu. Carex colchica.

Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. Popescu. Ephedra distachya. 1980. Seseli tortuosum. Onobrychis arenaria. Artemisia campestris. maritima. Carex colchica. Roci: depozite nisipoase. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Medicago falcata. Literaturã selectivã: Popescu et al. Fumana procumbens. 1980. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei.2. Euphorbia sequierana. Scabiosa argentea. Relief: dune în diferite stadii. Seseli tortuosum. Syrenia canna.HAB: 16. Koeleria glauca. Stachys nitens. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Centaurea arenaria. Plantago arenaria. Specii rare: Ephedra distachya. 1997. 60 .132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Koeleria glauca. Redactat: A.1. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Valoare conservativã: foarte mare. Apera spica-venti ssp. Sanda 1987. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Astragalus varius. Asperula setulosa.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Gypsophila trichotoma. Scabiosa argentea. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. P = 400–550 mm. Dianthus polymorphus. Gypsophila perfoliata. deficitare în apã. Alte specii importante: Apera maritima. Dianthus polymorphus. Carex colchica. Koeleria glauca. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Bromus tectorum. Soluri: nisipuri semifixate. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Fumana procumbens. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Linum austriacum. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Kochia laniflora. Elymus sabulosus. Tragopogon floccosus. Corispermum nitidum. Syrenia montana. Clima: T = 11–100C. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dianthus polymorphus. Helichrysum arenarium. Corispermum nitidum. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Asperula setulosa. Syrenia montana. Achillea ochroleuca. Gypsophila paniculata. Artemisia campestris. Tragopogon floccosus. Ephedra distachya. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Popescu. Asperula setulosa. Aperetum maritimae Popescu et al. Euphorbia seguierana.

Tragopogon floccosus. Holoschoenus vulgaris. paniculata. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. jud. Apera maritima. Convolvulus persicus. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). P = 400–550 mm. Gypsophila trichotoma. Bromus tectorum. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Tragopogon floccosus. Gypsophila paniculata. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Calamagrostis arundinacea. Festuca beckeri. Bromus tectorum. Calamagrostis epigeios. Syrenia cana. Letea. Secale sylvestre. Euphorbia seguierana. Koeleria glauca. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16. Valoare conservativã: foarte mare. Convolvulus persicus. Asperula setulosa. Popescu. Holoschoenus vulgaris. circa 2–3 ha. Galaþi).25 Dune thichets EUNIS: B1. Moldova (Hanu Conachi. Secale sylvestre.HAB: 16. Sanda. Substrat: nisipuri. Doltu 1980. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Chrysopogon gryllus. Thymelaea passerina. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Clima: T = 10.5(110)–9. Redactat: A. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Artemisia campestris. Holoschoenus vulgaris.2. Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Syrenia cana. Soluri: nisipuri nefixate. 1973. deficitare în umiditate. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Astragalus virgatus. Popescu. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Minuartia viscosa. Euphorbia sequierena. Literaturã selectivã: Mititelu et al.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum.25 Dune thichets PAL.1. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. Cynodon dactylon. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Altitudine: 5–80 m. Achillea ochroleuca. deficitare în umiditate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. G. Stachys nitens. Apera maritima. Festuca beckeri. Sulina). 1973. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Asperula setulosa.

Literaturã selectivã: Mititelu et al. Popescu.HAB: 16. Gypsophila trichotoma. Doltu 1980. Popescu. Agrostis pontica. littoralis. Orchis laxiflora ssp. Popescu et al. Koeleria glauca. zahariadi. Sanda. Tx. Aster tripolium. de origine marinã. Valoare conservativã: foarte mare. elegans. Orchis laxiflora ssp. 1980. Redactat: A. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Soluri: nisipuri sãrãturoase.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. J. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. Plantago maritima. Lythrum salicaria. Cynodon dactylon. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. 1997. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. Festuca beckeri. Alte specii importante: Artemisia santonicum.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Literaturã selectivã: Popescu. Minuartia viscosa. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. littoralis. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. Clima: T = 10. de câte 500–1000 m2. Sonchus arvensis. Popescu et al.2. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. Centaurium pulchellum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Specii rare: Merendera sobolifera. Popescu. Festuca arundinacea. Agropyron junceum. Daucus guttatus ssp. Teucrium scordium. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Plantago maritima. Calamagrostis epigeios. Samolus valerandi.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Artemisia santonicum. Koch 1926. Festuca arundinacea. Taraxacum bessarabicum.50C. Lythrum salicaria.1. Merendera sobolifera. Samolus valerandii. Cynodon dactylon. P = 400 mm. 62 .4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Specii rare: Tragopogon floccosus. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. totalizând 8–10 ha. Cirsium alatum. Carex distans. între Mamaia ºi Nãvodari.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. Viola kitaibeliana.HAB: 16. Mentha arvensis. 1922) W. Cirsium alatum. Holoschoenus vulgaris. elegans. Carex distans. 1973. Agrostis pontica. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. Sanda 1975. 1947 subas.2 Dunes CORINE: – PAL. Gypsophila trichotoma. Substrat: nisipuri maritime. Merendera sobolifera. Centaurium pulchellum. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. Juncus maritimus. Redactat: A. Teucrium scordium.

Literaturã: Popescu. Dunes CORINE: – PAL. Centaurea arenaria. Polygonum arenarium. Bromus tectorum. deficitare în umiditate. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Corispermum marschallii.1.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. P = 400–450 mm. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha.HAB: 16. Popescu. dar densitatea acestora este redusã. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. realizând o acoperire de 60–70%. Salsola soda. de 45–50 cm. Sonchus arvensis. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Minuartia setacea. Agrostis pontica. Consolida regalis. acoperirea nedepãºind 75%. Valoare conservativã: moderatã. Elymus sabulosus. Artemisia tschernieviana. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Koeleria glauca.50C.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Secale sylvestre. este realizat de: Scabiosa argentea.2. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Secale sylvestre. Holoschoenus vulgaris. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Cakile maritima. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. periodic spãlate de valurile puternice. Seseli arenarium. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). Artemisia campestris. Specii caracteristice: Melilotus alba. Valoare conservativã: mare. Roci: nisipuri maritime. dintre care menþionãm: Carex colchica. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Helichrysum arenarium. Popescu et al. Stipa borysthenica ssp. Rãspândire: Delta Dunãrii. Euphorbia seguierana. Soluri: nisipuri în curs de fixare. Festuca beckeri ssp. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã.5 m. Capul Midia) ca ºi la Sf. Sanda 1978. Specii caracteristice: Carex 63 . Redactat: A. Gypsophila perfoliata. Scabiosa argentea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Suprafeþe: 40–50 ha. Clima: T = 11– 10. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Sulina. sabulosa. Salsola soda. Clima: T = 11– 10. Etajul superior. Sf. arenicola. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Festuca beckeri. Cynodon dactylon. Secale sylvestre. 1980.2. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Roci: nisipuri maritime. Artemisia campestris. Dianthus polymorphus. Syrenia montana. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. Relief: dune în curs de fixare.50C. Argusia sibirica. Silene conica. Gypsophila trichotoma. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Gheorghe). Corispermum marschallii. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. Gheorghe. P = 350–500 mm. pe dune maritime în curs de fixare. Elymus sabulosus.

Festuca arundinacea ssp. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Gypsophila trichotoma. Scabiosa argentea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. Holoschoenus vulgaris. Potentilla reptans. Redactat: A.2. orientalis. Carex distans. Caraorman. Artemisia tschernieviana. Popescu. Alte specii importante: Inula salicina. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. Clima: T = 11– 100C. Literaturã selectivã: Krausch 1965. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Dianthus polymorphus ssp. Agrostis pontica. Holoschoenus vulgaris. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Polygonum arenarium. Sonchus arvensis.) Dihoru et Negrean 1976. Popescu. Teucrium scordium. Bromus tectorum. P = 350–450 mm. Calamagrostis epigeios. Rãspândire: Dobrogea. Doltu 1980. orientalis. peste 1 metru înãlþime. Sanda. Lythrum virgatum. Doltu 1980. Sonchus arvensis. Sanda. Popescu. Valoare conservativã: moderatã. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate. Redactat: A. Sãrãturile. Festuca arundinacea ssp.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Oroian 1997. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Apera spica venti ssp. Structura: Specia dominantã. Artemisia campestris. Popescu.n.HAB: 16. Agrostis pontica. Oroian 1997. Seseli arenarium. Helichrysum arenarium. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Alte specii importante: Euphorbia seguierana.HAB: 16. Holoschoenus vulgaris. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Teucrium scordium. Popescu. Minuartia setacea. Literaturã selectivã: Popescu. Lythrum virgatum. Ephedra distachya. Fumana procumbens. Sanda. Syrenia montana. Sanda 1976. Specii rare: Convolvulus persicus. Carex distans. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Asperula setulosa. Centaurea arenaria. Roci: nisipuri maritime. maritima.1. iar în Delta Dunãrii. Popescu. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. este plantã mare. 64 .4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. maritima. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cynodon dactylon.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. arenosum Popescu et Sanda 1976). bessarabicus. Cynodon dactylon. Syrenia montana. Secale sylvestre.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.

Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Plantago arenaria. Sanda. Petasites spurius dominã fitocenozele. Alte specii importante: Secale sylvestre. Gypsophila trichotoma. iar Argusia sibirica lipseºte. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. Soluri: nisipuri sãrãturate. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m.1. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. Roci: nispuri maritime. 65 . Clima: T = 11– 10. Barabaº 1998. Apera maritima. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Bromus tectorum. Relief: Dune maritime în curs de fixare. de origine marinã. Sfântu Gheorghe. halacsyi. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: A. Ciotic. P = 350–400 mm. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. Popescu. Argusia sibirica. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. 1998. Bromus tectorum. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune.50C. Apera maritima. Popescu et al.2. Rumex dentatus ssp. 1987. Specii caracteristice: Petasites spurius.

C1. 1971. în puþine exemplare. Lemna minor. Valoare conservativã: moderatã. Popescu.5–40 m. C.000–4. specii natante.441 Chara carpets. canescens. fragilis. C. La suprafaþa apei se dezvoltã. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. Chara brauni. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. argile. Staþiuni: Altitudine: 0. cu acoperire de 40–60%.2. Charetum braunii Coriolan 1957.442 Nitella carpets PAL. Ceratophyllum demersum. Salvinia natans. Suprafeþe: 2. Myriophyllum spicatum. L. Substrat: depozite aluviale. 1997. C. Potamogeton pectinatus. Specii caracteristice: Chara braunii.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. trisulca.441 Chara carpets. Najas minor. Ionescu Venera 1976. Popescu. Azolla caroliniana. Lychnothamnus barbatus. Lychnothamnus barbatus. maritima. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. Tolypella prolifera. tomentosa. Nitella gracilis. N. 22. Salvinia natans. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. Tolypella syncarpa. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2.HAB: 22. L. Spirodela polyrhiza. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . tomentosa. nefixate cum sunt: Lemna minor. Schoenoplectus palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii. nisipuri. C. Clima: T = 11–10. din lunca Dunãrii. vulgaris. C. Relief: bazine acvatice permanente. Stancu 2001. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. P = 450–550 mm. Phragmites australis. Redactat: A. Utricularia vulgaris. Rãspândire: Bazinele acvatice.2. Alisma plantago-aquatica. fragilis. C. Nitella gracilis. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Butomus umbellatus. Azolla caroliniana. Sanda. luturi.50C. fragilis. trisulca. Tolypella syncarpa. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. Nitella gracilis. permanente.000 m2 în deltã.1. Chara aspera. Literaturã selectivã: Coldea et al.141 Chara carpets.2.442 Nitella carpets EUNIS: C1. EMERALD: 22. 22. Spirodela polyrhiza. Ranunculus trichophyllus. C. gracilis. Tolypelletum proliferae Krause 1969.

Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. 1997. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. Popescu et al. Spirodela. dar suficient de umede. Wolffia) covers PAL. Alisma plantago-aquatica. Aldrovanda vesiculosa. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. din Câmpia Munteniei. Spirodela polyrhiza. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J. Myriophyllum spicatum. Criº). trisulca. Rãspândire: Ape puþin adânci. gibba. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. Tx. L.2. Typha latifolia. trisulca. Oenanthe aquatica. Myriophyllum spicatum. argile. Utricularia vulgaris. nisipuri. Potamogeton crispus. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. T. pectinatus.HAB: 22. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). iazuri. Azolla q caroliniana ºi A. angustifolia. Schoenoplectus lacustris. P = 350–550 mm. Suprafeþe: 2–3. sãrace în specii. Azolla caroliniana. Butomus umbellatus. Literaturã selectivã: Coldea et al. Ceratophyllum demersum. L. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. 1967.415 Salvinia corvers PAL. Lemna trisulca. Marsilea uadrifolia. Tx. Sparganium erectum. 67 . P. 1984. bãlþi.415 Salvinia covers EUNIS: C1. trisulca. Sagittaria sagittifolia.HAB: 22. Clima: T = 11–100C.type vegetation EMERALD: 22. Komlodi 1959. Spirodela polyrhiza ºi olffia arrhiza W Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Alte specii importante: Salvinia natans. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. L. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. lunca ºi Delta Dunãrii. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. 1960. Specii caracteristice: Lemna minor. Wolffia arrhiza.411 Duckweed covers EUNIS: C1.000 ha. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. lacuri. P. Oenanthe aquatica. Lemno – Spirodeletum W. luturi. 1997. Spirodela polyrhiza.411 Duckweed (Lemna. L. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Koch 1954.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. Popescu. Spirodela polyrhiza. 1960. Lemnetum gibbae Miyavaki et J.2. Nymphoides peltata. Nedelcu 1967. În anii secetoºi.415 Salvinia covers CORINE: 22. Sunt fitocenoze heliofile. apar izolat: Phragmites australis.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. Substrat: depozite aluviale. Typha angustifolia. Phragmites australis. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. Trapa natans. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Redactat: A. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967.

Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis.type vegetation EMERALD: 22. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Alisma plantagoaquatica.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. Sagittaria sagittifolia. care dominã stratul natant. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. adesea reofile. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. sau intrânduri.2. Utricularia vulgaris. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. microdepresiuni cu apã permanentã. P = 550–600 mm. semiumbrite. Utricularia vulgaris. Ranunculus sceleratus.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. Spirodela polyrhyza.50C.50C. A. Popescu et al. Nedelcu 1967. Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. Myriophyllum spicatum. Relief: teren plan. Cãldãruºani). Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. cu temperatura medie anualã de +10. nisipuri. 2001. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana.HAB: 22. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. canale cu apa foarte slab curgãtoare. Hippuris vulgaris. Azolla caroliniana. Spirodela polyrhiza. Salvinia natans. Substrat: depuneri aluviale. puþin adânci. filiculoides. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 . Typha angustifolia. luturi. Lemna gibba. ale bazinelor din zona de câmpie. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. 1994. Redactat: A. Wolffia arrhiza. R. braþe obturate ale râurilor de câmpie.Tx 1974. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. P= 450–650 mm. Clima: T = 10. însoþite de unele elemente foto-reofile.5-–100C. 1984. 1997.2. argile. Sanda et al. filiculoides. datoritã curenþilor de aer mai activi. A. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. Utricularia vulgaris. Substrat: loess. Mogoºoaia. Potamogeton pectinatus. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. Clima: T = 11–9. cu ape stagnante. Relief: bazine acvatice permanente. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Popescu. puþin profunde. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. Azolla caroliniana. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%.41 Free floating vegetation PAL. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans.

50C. Popescu. Utricularia vulgaris. P = 350–650 mm. P. Popescu.2. 1984. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. Clima: 69 . pectinatus. Redactat: A.HAB: 22. argile.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. Valoare conservativã: mare. 1997. Valoare conservativã: moderatã. Potamogeton pectinatus. Salvinia natans. Lemna minor. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Nuphar luteum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. Utricularia vulgaris. Myriophyllum spicatum. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Popescu et al. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae. Ricciocarpus natans. 22. Butomus umbellatus.2. T. Substrat: depozite aluviale. Timiº – Bega). Stratiotes aloides. Redactat: A. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Literaturã selectivã: Gehu et al. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947.413 water soldier rafts EUNIS: C1. Utricularia vulgaris. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. Formeazã fitocenoze compacte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. Lemna minor. Phragmites australis. Vallisneria spiralis. Salvinia natans.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. Specii caracteristice: Riccia fluitans. Najas minor. Wolffia arrhiza. nisipuri. Alisma plantago-aqautica. Marsilea quadrifolia. Literaturã selectivã: Coldea et al. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. Ceratophyllum demersum. Banat (Lugoj. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Stratiotes aloides. Utricularia vulgaris. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. 1994. Nedelcu et al. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. T = 11–9. Alte specii importante: Salvinia natans. Ceratophyllum demersum. Salvinia natans. având o acoperire de circa 55–60%. Myriophyllum spicatum. Popescu et al. Spirodela polyrhiza. Nedelcu 1973. Sagittaria sagittifolia. Ricciocarpus natans.412 Frogbit rafts. 1984. Lemna minor. Alte specii importante: Trapa natans. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Stratiotes aloides. adâncã de 40–50 cm. 1976. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930. angustifolia. Polygonum amphibium. Fitocenozele se prezintã rarefiate. Potamogeton crispus.

Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Najas marina. Myriophyllum spicatum. P. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Vallisneria spiralis. gramineus. 1997. Sanda. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Koch 1926. contribuind la colmatarea acestora. lucens. P. gramineus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. Specii caracteristice: Potamogeton lucens. Ceratophyllum demersum. Ceratophyllum demersum. Redactat: A. Kárpati 1963. Ceratophyllum submersum. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. trisulca. Substrat: depozite aluviale. Dobrogea. Ceratophyllum demersum.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. La sfârºitul sezonului vegetativ. Azolla caroliniana. Elodea canadensis. Moldova.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. perfoliatus.43 Rooted floating vegetation PAL. P. Relief: bazine acvatice (lacuri. argile. Stancu 2001. bãlþi. se dezvoltã în lacuri. Hydrocharis morsus-ranae. Görs 1977. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. Popescu et al. 70 . Muntenia. L. P. Trapa natans. Clima: T = 11–9. Myriophyllum spicatum. Delta Dunãrii. Lemna minor. Literaturã selectivã: Coldea et al. nisipuri. Nuphar luteum. Marsilea quadrifolia. Nymphaea alba. Elodeetum canadensis Eggler 1933. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. P. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Nedelcu 1973.HAB: 22. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. Salvinia natans. Polygonum amphibium.50C. Koch 1926 Görs 1977. în luncile Siretului ºi Prutului. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. 1984. bãlþi. Azolla filiculoides. P = 350–650 mm. Banat.2. În perioada de antezã. Popescu. Hodiºan 2002. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. Valoare conservativã: moderatã. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Popescu. Utricularia vulgaris. P. Najas minor.2. Lunca ºi Delta Dunãrii. gramineus. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. Rãspândire: Criºana. Oltenia. lucens. în ape permanente. bogate în substanþe nutritive. Pop. Trapetum natantis V.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Alte specii importante: Elodea canadensis.HAB: 22. P. luturi. Potametum natantis Soó 1927. Trapa natans. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. Salvinia natans. Spirodela polyrhiza. Cristea. canale de colectare a apelor). perfoliatus. perfoliatus. P. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus.

Se dezvoltã în ape puþin profunde (0.5–2 m). Nymphoides peltata.2. Altitudine: 5–150 m. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum.5– 9.50C. P = 350–450 mm.5–8). pectinatus. Clima: T = 10.2. unde ocupã suprafeþe relativ mari. Ceratophyllum demersum. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã. Potamogeton crispus. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . Trapa natans. înainte de desecare. Potamogeton natans. În prezent. Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. P. Valoare conservativã: mare. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha.

sudul Moldovei. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. trisulca.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. Elodea canadensis. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. 1995. Banat. Wolffia arrhiza.HAB: 24.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. Popescu. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. Popescu et al.5 m. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. Nuphar luteum. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. Phragmites australis. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. Nuphar luteum.5–90C. spicatum.HAB: 22. Potamogeton crispus. Ceratophyllum demersum. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. 1998. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. Lemna minor. P. lunca ºi Delta Dunãrii. Gehu 1961. L. Specii caracteristice: Nymphaea alba. Salvinia natans. Hottonia palustris. Literaturã selectivã: Coldea et al. iar unele specii au dispãrut aproape complet. Popescu. Myriophyllum verticillatum. Polygonum amphibium. 1997.5–2 ha. Typha angustifolia. Wolffia arrhiza. Nedelcu 1972. Ceratophyllum demersum. Nymphoides peltata.2. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aqatilis ºi Hottonia palustris u Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. et al. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. Marsilea quadrifolia. Redactat: A. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. Hippuris vulgaris.Tx 1937. 2001. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion. Spirodela polyrhiza.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. P = 450–600 mm. Hottonia palustris. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. ªtefan et al.2. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Rãspândire: Criºana. Myriophyllum spicatum. Popescu A. L. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. Redactat: A. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Spirodela polyrhiza. Ranunculus trichophyllus. Valoare conservativã: mare. cum sunt: Lemna minor. Clima: T = 10. trisulca. Hottonia palustris. pectinatus. M. Sanda et al. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. Myriophyllum verticillatum.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. Trapa natans. 1984. Hydrocharis morsuranae. Salvinia natans. 72 . Nymphoides peltata. Alte specii importante: Potamogeton natans. Hottonietum palustris R. Nymphaea alba. 1997.

Alisma plantago-aquatica. Bucureºti. Literaturã selectivã: Borza 1963. thermalis se dezvoltã în apele calde. thermalis. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. Popescu. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). Butomus umbellatus. Phragmites australis. Sparganium erectum. Lacul Snagov. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). Butomus umbellatus. neglectum. thermalis. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Nelumbo nucifera (31A0*). care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Redactat: A.2. Valoare conservativã: foarte mare. P = 600–700 mm. Clima: T = 9. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense.50C. Pistia stratiotes. neutre sau bazice (pH – 7.2. Stancu 2001.5–8). Specii endemice: Nymphaea lotus var. Substrat: aluviuni recente. Staþiuni: Altitudine: 150 m. 73 . neglectum. ºi exemplare rare de Phragmites australis. cu temperaturã de 20–300C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. ssp. Specia dominantã Nymphaea lotus var. thermalis. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. Popescu. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. Sparganium erectum ssp. Alisma plantago-aquatica. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Sanda.

Popescu. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C. Crypsis aculeatus. Alte specii importante: Teucrium scordium. Aster tripolium. nisipuri. Suaeda splendens. Banat. Carex riparia. Nedelcu 1972. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Clima: T = 11–9. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Carex riparia. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Glyceria maxima. Crypsis aculeata. totalizând peste 150–200 ha.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Aeluropus littoralis. Veronica anagalis-aquatica. Juncetum bufonii Felföld 1942. Schoenoplectus triqueter. Schoenoplectus tabernaemontani. Eleocharis palustris. Muntenia. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). Rorippa amphibia. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Butomus umbellatus. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. Galium palustre. Oltenia. Phragmites australis. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%.3 Amphibious communities PAL. Stachys palustris. Junus gerardi. Ranunculus sceleratus. Juncus gerardi. Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Coldea et al.HAB: 22.2. Agrostis stolonifera.HAB: 22. Oenanthe aquatica. Alisma plantago-aquatica. Substrat: aluviuni.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Mentha aquatica. Lycopus europaeus. Aster tripolium. Ranunculus repens.32. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Moldova. Aeluropus littoralis. P = 350– 700 mm. Schoenoplectus triqueter. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Popescu. Structura: Etajul superior este alcãtuit.2. Carex distans. Agrostis stolonifera. 1984. Galium palustre. Sanda. în cea mai mare parte. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Eleocharis palustris. Doltu. Nedelcu 1973.50C. Spergularia maritima. Suaeda maritima. Phragmites australis. Sanda 1977. Schoenoplectus tabernaemontani. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. cu rol important în structura fitocenozelor. 1997. Eleocharis uniglumis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Popescu. Pop 1968. Aster tripolium. Valoare conservativã: redusã. 74 . Stachys palustris. Lycopus europaeus. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Redactat: A.

Substrat: depozite aluviale. Gnaphalium uliginosum. Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Centuncus (Anagallis) minimus. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Gnaphalium uliginosum. Isolepis supina. Pulicaria vulgaris. luto-nisipoase profunde. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. uneori slab salinizate. 75 . argile. Rãspândire: Câmpia Banatului. Grigore 1971.2. Cyperus glomeratus. Juncus compressus. Lindernia procumbens. În marea lor majoritate. Lindernia procumbens. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. pânã la mai multe ha. P = 350–550 mm. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Centaurium pulchellum. Ranunculus lateriflorus. Câmpia Românã. Roci: depozite loesoide. Coldea et al. Peplis portula. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Mititelu et Barabaº 1972. Climã: continentalã. Juncus bufonius. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. Isolepis supina. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Lindernia procumbens. Sol: brun de pãdure levigat. C. Pop 1968. Isolepis supina. Muntenia. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). luturi. Clima: T = 10. Elatine triandra. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. Drãgulescu 1995. Cyperus michelianus. Elatine triandra. 1997. Lindernia procumbens. Potentilla supina. Specii caracteristice: Juncus bufonius. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Alte specii importante: Cyperus michelianus. T = 11–90C. flavescens.2. Eleocharis carniolica. Ranunculus pedatus. Gypsophila muralis. Redactat: A. Radiola linoides. Soluri: aluviosoluri. Juncus bufonius. Valoare conservativã: moderatã. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. P = 350–550 mm. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Juncus bufonius. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. Cyperus flavescens. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Delta Dunãrii.32.5–90C. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. Lunca ºi Delta Dunãrii. Centaurium pulchellum.HAB: 22. Elatine alsinastrum. Heleochloa alopecuroides. 1973. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Lythrum hyssopifolium. Trifolium fragiferum. Eleocharis acicularis. Popescu. Lunca Dunãrii. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Limosella aquatica. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Ranunculus lateriflorus.

Cyperus hamulosus. 1997.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. Popescu. Ranunculus lateriflorus. Redactat: A. aluviosoluri. Gypsophila muralis. 76 . Redactat: A. Oberd. Radiola linoides. Potentilla reptans. Isolepis supina. Cyperus flavescens. Koch 1926 emend. 1984. Junucs bufonius. Pop 1968. Lythrum thymifolia. Trifolium fragiferum. 1957. Substrat: depozite aluviale. gleiosoluri.2. Coldea et al. Potentilla supina. Sanda. Sanda et Stancu 2001. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Literaturã selectivã: Coldea et al.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Grigore 1971. Mentha pulegium. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Popescu. Heleochloa alopecuroides. Mentha pulegium. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Eleocharis palustris. Patt 1995).32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. lunca Siretului. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Cyperus michelianus. Alte specii importante: Elatine alsinastrum. Marsilea quadrifolia. Stancu 2001. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Soluri: luvosoluri. Lindernia procumbens. Delta Dunãrii. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. Drãgulescu 1995. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Lindernia procumbens. Popescu. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. luto-argiloase. Junucus bufonius. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Timiº-Bega.50C. în cantitate apreciabilã. Hypericum humifusum. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Popescu et al. Lythrum hyssopifolium. Cyperus fuscus. Relief: teren plan. nisipoase. Peplis portula. Muntenia. Clima: T = 11–10. Ranunculus flammula. Popescu. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. Eleocharis carniolica. P = 350–550 mm. Specii caracteristice: Limosella aquatica. Centaurium pulchellum. Radiola linoides. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice.2. iar în locurile cu apã permanentã apare. Pulicaria vulgaris. Gnaphalium uliginosum. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. temporar inundate (3–4 luni pe an).HAB: 22. 1997.

Mangalia). Zannichellietum pedicellatae Nordh. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima.HAB: 23. Popescu. Najas minor. Dobrogea (Midia – Nãvodari). Zannichellia pedicelata. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. microdepresiuni din lungul litoralului. Potamogeton pectinatus. Redactat: A. Turda. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Phragmites australis. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus. Suprafeþe: 50–250 m2. în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. Moldova (Valea Bârladului). Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze.2. 1954 em. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Substrat: depozite salifere. Clima: T = 110C. P = 400–450 mm.5–90C. Bolboschoenus maritimus. Potamogeton pusillus. Staþiuni: Altitudine: 0–250 m.211 Tasselweed communities PAL. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu annichellia palustris ºi Z . Relief: ochiuri de apã sãratã. Prodan 1939. Heleocharis uniglumis. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. Agigea. Potamogeton pectinatus.2. Ape continentale (non-marine) (2) 2. Transilvania (SomeºeniCluj. nisipuri maritime sãrãturate. Oltenia (Slatina). Todor 1948.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. totalizând 4–5 ha. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995.2. puþin adânci. Pott 1992. Fitocenozele sunt sãrace. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Alte specii importante: Zannichellia palustris.2. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Transilvania (Bãile Sãrate Turda).211 Tasselweed communities PAL. Zannichellia palustris. Ranunculus baudotii. Ocna Sibiului). Clima: T = 10.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. P = 350–600 mm. pedicellata Z Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre. 77 .

Salvinia natans. Cristea. Substrat: depozite aluviale. Myriophyllum spicatum. Spirodela polyrhiza. nisipuri maritime (pe litoral). Potamogeton pectinatus. Pop. Hydrocaris morsus-ranae. fixatã de substrat. Câmpia Munteniei. Myriophyllum spicatum. Butomus umbellatus. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Potamogeton pusillus. Structura: Specia dominantã Najas marina. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. Redactat: A. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. trisulca. Popescu. Ranunculus trichophyllus. Alisma lanceolatum. Oenanthe aquatica). lanceolatum. Todor 1948.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. Myriophyllum verticillatum. Najas minor. P. Z. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Literaturã selectivã: Popescu et. pedicellata. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. 78 . Sagittaria sagittifolia. Potamogeton trichodes. A.HAB: 23. Specii caracteristice: Najas marina. al. Dobrogea. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. este o plantã hidrofilã. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum.211 Tasselweed communities PAL. pectinatus. Z. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. L. Z. Redactat: A.5–90C. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. Najas minor. Butomus umbellatus. Hodiºan 2002. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Pop 1968. Alisma plantago-aquatica. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7.2. Salvinia natans. Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Suprafeþe: 20–30 ha. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Ceratophyllum demersum. Potamogeton trichodes. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Potamogeton pectinatum. submersã. Ranunculus trichophyllus. Alte specii importante: Najas minor. Clima: T = 10. Najas minor. Popescu. Valoare conservativã: mare. pedicellata. Nedelcu et al. Typha latifolia. pusillus. 1984. Sparganium erectum. Substrat: depozite salifere. Valoare conservativã: mare. Grigore 1971. Mititelu et Barabaº 1972.3–8). Spirodela polyrhiza. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). Schoenoplectus lacustris. Potamogeton crispus. pedicellata. P = 450–500 mm. 1986. Soran 1956. Lemna minor. P.2.

Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. însorite. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Alte specii importante: Carex curvula. arealele fiind reduse. expuse la vânt.40C. Campanula alpina. Popescu G. Puºcaru-Soroceanu et al. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. Phleum alpinum. Campanula alpina. Climã: T = 0. Luzula spicata. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. Thamnolia vermicularis. 2001. Csürös 1956. Festuca supina. Phyteuma confusum.1939. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. et al. Juncus trifidus. Sesleria coerulans. Phyteuma confusum. Rhododendron myrtifolium.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Primula minima. Empetrum nigrum spp. Borza 1934. Vaccinium gaultherioides. Avenula versicolor. Potentilla ternata.2. rar conglomerate. Hieracium alpinum. gresii. în etajul alpin. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Ligusticum mutellina. însã cu tulpini scurte. însumând < 10 ha. mozaicate. Specii caracteristice: Cetraria islandica.3. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Geum montanum. Pulsatilla alba. Syn. Nardus stricta. Vaccinium myrtillus. oligotrofe. el se înalþã la 5 cm. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . Speciile de graminee dominante. 1956. Hieracium alpinum. foarte acide (pH = 4–4. Relief: platouri.HAB: 31. acidofile. Buia et al. Vaccinium vitis-idaea.1. Arenaria alpina. 1981.Loiseleurietum procumbentis Br. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. Carpaþii Meridionali.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . xerofile. Anthemis carpatica. Nardus stricta. Suprafeþe: suprafeþe reduse. Loiseleuria procumbens. între 35–85%. Ligusticum mutellina.3. Agrostis rupestris. Festuca supina. precum Primula minima.1956). TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2. hermaphroditum. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Valoare conservativã: mare. P = 1350–1450 mm. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). Minuartia sedoides. et al.5).411 Loiseleuria heaths PAL. Acoperirea fitocenozei este variabilã. Resmeriþã 1982. Senecio carpaticus. ternata. Puºcaru et al. Ghiºa 1940. Boºcaiu 1971. Roci: silicioase. Oreochloa disticha. Poa alpina. Geum montanum. 1962. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire.0– -1. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. culmi domoale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens.-Bl. Antennaria dioica.

2. 1986. calcifile. grisebachii. Campanula abietina. Achillea distans.n. Nardus stricta. Aconitum tauricum.62 Willow (Salix) brush PAL.50C.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. Climã: T = 1. Festuca supina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. P = 1300– 1400 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Festuca supina. Veratrum album. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. cca. Senecio subalpinus. 1962. 1962). Literaturã selectivã: Coldea 1990.00C. Soluri: superficiale. poliþe sau jgheaburi. cu mult material schelet. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã.3. Geranium sylvaticum. Trisetum fuscum. Heracleum palmatum. Total < 10 ha. Adenostyles alliariae. pe grohotiºuri. Rãspândire: intrazonal. pante înclinate. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. Relief: vale 80 . în etajul boreal. higrofile. în etajul subalpin. Specii caracteristice: Salix hastata. Clima: T = 3. la Tãrtãrãu. Cuprinde specii endemice. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. habitatul este rar întâlnit în România. Versanþi nordici. Leucanthemum waldsteinii. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. Suprafeþe: suprafeþe mici.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. Heracleum carpaticum. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. stâncãrii umede. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. mai ales pe calcare. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. 1991. P = 1050 mm. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng). Oaºa).4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Trisetum fuscum. scrub EMERALD: 31. Nardus stricta. stratul al doilea este format din ierburi. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. Suprafeþe: restrânse. având un rol antierozional bine cunoscut.5 m înãlþime. care realizeazã o acoperire de 80–100%. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud.622 Subarctic willow brush PAL. Valoare conservativã: mare.HAB: 31. Specii endemice: Trisetum fuscum. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. Rumex alpestris. Buia et al. Salicetum hastatae Buia et al. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. Chaerophyllum hirsutum. subendemice ºi rare. Viola biflora.0– 0.HAB: 31.) Popescu et al.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. Festuca picta. Nardus stricta. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. 100 m2. Alte specii importante: Calamagrostis villosa. Hypericum richeri ssp. total < 10 ha.

Carex rostrata. Boºcaiu 1971 (Syn. circumpolare ºi boreale.7–5. Stratul arbuºtilor este practic monodominant. Cardamine pratensis. Polygonum bistorta.HAB: 31. scheletice. depresionarã. Senecio subalpinus.000 ha. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Munþii Fãgãraº. rom. litosoluri. Nardus stricta. Valea Olteþului. Luzula sudetica. 1959. mode- 81 . Myosotis scorpioides. Cernei. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Godeanu. Munþii Sebeºului. Munþii Parâng. Munþii Iezer-Pãpuºa. P = 1300–1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m. dar dominã Agrostis canina. Carex fusca. Relief: versanþi. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã.2.5 m. în medie.00C. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. 1986. Suprafeþe: întinse > 10. în etajul subalpin ºi alpin. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. Carex echinata. mezo-xerofile. Caltha palustris.0– -2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Valeriana simplicifolia. Munþii Semenic). zone vântuite. Cardamine pratensis. cu aciditate moderatã (pH = 6. Specii caracteristice: Salix bicolor. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. cu acoperire de 60–85%. Munþii Retezat.2–1. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Munþii Rodnei. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. Juncus conglomeratus.4 Alpine and Boreal heaths PAL. et al. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). gneisuri-granitogneisuri. Deschampsia caespitosa. Epilobium nutans. Nardus stricta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Scirpus sylvaticus. Carex echinata.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2. Munþii Piatra Mare. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Alte specii importante: Salix cinerea. structuratã ca mlaºtinã. Agrostis canina. Înãlþimea stratului. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. Eriophorum vaginatum. Cirsium rivulare. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. Filipendula ulmaria. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria. Cardamine impatiens. Pedicularis palustris. Munþii Cãlimani. Soluri: turbosoluri.: Rhodoretum kotschyi auct.0). Galium palustre. Soluri: superficiale. Deschampsia caespitosa. Þarcu. Cirsium rivulare. Munþii Bucegi. cuprinsã în medie între 1. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar).224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. oligobazice (V = 20–25%). Geum rivale.. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului. pe margine de râu. Literaturã selectivã: Popescu A. Geum rivale. Clima: T = 1. erodate de râu ºi transformate în aluviuni.3. Valoare conservativã: mare. Cãpãþânii. Roci: cristaline. ecologic fiind oligoterme. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari. Scirpus sylvaticus. Sphagnum magellanicum. Borza A.5). rankere ºi criptopodzoluri. Munþii Bistriþei.

Anthoxanthum odoratum. Oxalis acetosella. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Homogyne alpina. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Carex atrata. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Vaccinium gaultherioides. Homogyne alpina. Hylocomyum splendens. Vaccinium myrtillus. Pinus cembra. Polytrichum juniperinum. Acoperirea 80–100%. Luzula luzuloides. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate. Picea abies./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. Fitocenoza este primarã. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia. Avenula versicolor. Juniperus sibirica. Luzula sylvatica. Dicranum scoparium. Polytrichum juniperinum. Vaccinium myrtillus. Pinus mugo. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Huperzia selago. Loiseleuria procumbens.2. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Deschampsia flexuosa. Vaccinium vitis-idaea. kotschy). Loiseleuria procumbens. Geum montanum. Campanula abietina. kotschy). Soldanella hungarica ssp. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. Biomasa stratului arbustiv este de 10. Nardus stricta. 82 . Vaccinium myrtillus. Stratul ierburilor nu este distinct. Potentilla ternata. Geum montanum. Vaccinium vitis-idaea. Lycopodium annotinum. Melampyrum sylvaticum. Valoare conservativã: mare.11 t. Vaccinium gaultherioides.u. Campanula serrata. Lonicera caerulea./ ha. Saxifraga paniculata. Calamagrostis villosa. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. major. Hylocomyum splendens.51 t. Luzula luzuloides. precum: Potentilla ternata.3. Anthoxanthum odoratum. Campanula kladniana. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium.u.s.s. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile.

oligotrofe. 1962. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. et al. Chifu et al.000 ha. Horeanu et Viþalariu 1991. Picea abies. Suprafeþe: Total > 50. Borza 1959.40 m la altitudini de peste 2200 m. Ribes petraeum. PuºcaruSoroceanu E. 1986. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). Sanda et Popescu 1988. 2001. Luzula luzuloides. oligobazice (13–19%). în rariºti. Soluri: humosiosoluri. 1956.2–0. Dicranum scoparium.8).20C în nord. P = 1250–1425 mm anual. higrofile. cu înãlþime de 2–2. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. F2. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. în etajul subalpin.561 Subalpine mountain pine scrub and 31.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. roci eruptive. Calamagrostis villosa. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. Calamagrostis villosa. Coldea et Pânzaru 1986. Salix silesiaca. cu schelet bogat. cu 9 ramuri la tufã în medie). Juniperus sibirica. Pinus cembra. 1981. et al. Puºcaru et al. Beldie 1967. podzol. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. Carpaþii Meridionali.0– -0.5 t / ha. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Sorbus aucuparia). are o acoperire variabilã. având o înãlþime de 25–30 cm. Sanda et al. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo. Popescu G.00C în sud. Alnus viridis.1975.5 (3. conglomerate. em. calcare. Coldea 1990. Resmeriþã 1978. 1977. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. Ribes petraeum.46 Carpathian Pinus mugo scrub. Acoperirea stratului este de 30–60%. 2. Buia et al. Hylocomium splendens. Mititelu et al. acidofile. Alte specii importante: Juniperus sibirica. prepodzol. Homogyne alpina. Rhododendron myrtifolium. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. Pãun et Popescu G. Clima: T = 3.1–4. 83 . dar pot apãrea sporadic. Mihãilescu 2001. Coldea 1995 (Syn. Salix silesiaca. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Oxalis acetosella. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor. superficiale. cu reacþie acidã (pH = 4. Roci: ºisturi cristaline.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. Acoperirea generalã este de 90–100%. Luzula sylvatica. Coldea 1991.461+F2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Buiculescu 1972.2. Polytrichum juniperinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. între 6.. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). platouri vânturate. rom. Specii caracteristice: Pinus mugo.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. Sanda et Popescu 1988. ajungând la 0. Alexiu 1998. în medie. iar la limita inferioarã. Campanula abietina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Speciile sunt oligoterme. Boºcaiu 1971. Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31.: Pinetum mugi carpaticum auct.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. Stratul de jneapãn este de regulã compact. 1989. circuri glaciare.HAB: 31.3. Resmeriþã et Raþiu 1983. Carpaþii Occidentali. în general monodominant.. Deschampsia flexuosa. Rhododendron myrtifolium.

562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. higrofite–mezo-higrofite. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sanda et Popescu 1993. Dobrescu et al. 1962. Leucanthemum waldsteinii. Chifu et al. Vaccinium myrtillus. în mlaºtinile din etajul boreal. habitatele sunt periclitate antropic. Luzula luzuloides. 1989. Buia et al.2. Relief: zone montane depresionare. Homogyne alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Pleurozium schreberi. Poa media. dilatata. Pãun et Popescu G. Roci: magmatice. Oxalis acetosella. oligotrofe. Oxycoccus palustris. Hylocomium splendens. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3. urmat de Vaccinium vitis-idaea. 1987 non Hadác 1956). Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). Resmeriþã 1982. Cicerbita alpina. Puºcaru-Soroceanu E. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. et al. Luzula sylvatica. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. Polytrichum juniperinum. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). Hieracium alpinum. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . mezo-oligoterme. Deschampsia flexuosa. Valoare conservativã: mare. Andromeda polyfolia. P = 1000–1050 mm. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. Alexiu 1998. 1971. Boºcaiu 1971. Carex pauciflora. Resmeriþã 1970. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. Clima: T = 5.00C. 1981. Empetrum nigrum. Munþii Bihor). Melampyrum silvaticum. Dryopteris carthusiana ssp. Coldea 1985.8–4. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. Coldea et Pânzaru 1986.HAB: 31. Alnus viridis. Picea abies. Silene nivalis. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. acidofile. Dicranum scoparium.5). acide. 1990. Melampyrum sylvaticum. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. 1989. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. reprezentând limita esticã în Europa. Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. gresii ºi conglomerate.3. Sorbus aucuparia.

3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .2.

Pinus mugo. bogate în schelet. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. cuprinzând însã câteva specii relictare. Phleum alpinum ssp. Eriophorum vaginatum. Melampyrum sylvaticum. Oxycoccus palustris. P = 1150–1250 mm. Polytrichum strictum.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Roci: silicioase ºi calcaroase. din Europa centralã. Viola biflora.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. cu o reacþie acidã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Valoare conservativã: mare.n. Suprafeþe: mici. Achillea distans.. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. Relief: versanþi montani sudici. Andromeda polyfolia. as. 1936 (Syn. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. Campanula serrata. Potentilla ternata. Alte specii importante: Campanula abietina. în etajul subalpin. Thymus balcanus.. Geum montanum. Empetrum nigrum. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Calamagrostis villosa. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. Sphagnum capillifolium.30C. cuprinzând specii relicte. 1987. Bruckenthalia fiind o heliofilã. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Carex pauciflora. Festuca supina. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sphagnum magellanicum.: Juniperetum intermediae Nyár. Sphagnum russowii. 1956 n. Empetrum nigrum. Vaccinium myrtillus. oligotrofe. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice.p. as. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. Veratrum album. xero-mezofile. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. 86 . habitate rare. Poa alpina.7–1. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri. însoriþi. Rhododendron myrtifolium. Homogyne alpina. Literaturã selectivã: Pop et al. Potentilla ternata). Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. commutatum. Picea abies. Vaccinium vitis-idaea. Soldanella major.46 Bruckenthalia heaths PAL. Polytrichum juniperinum.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Rumex arifolius. Athyrium alpestre. Total < 10 ha.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. acidofile.2. Specii caracteristice: Pinus mugo. Betula pendula. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã. Luzula sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Alnus viridis. Juniperus sibirica. Vaccinium vitis-idaea.HAB: 31. Deschampsia flexuosa. Vaccinium myrtillus. 1962 p. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). Clima: T = 1.

etajul subalpin ºi boreal. 1962. acidifile. Alnus viridis. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp. Nardus stricta. Calamagrostis villosa. Cicerbita alpina. Geum montanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. În Munþii Cãlimani. Total > 1000 ha. nana). mezo-xerofile. Drãgulescu 1995. et al. communis ssp.3. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. Soldanella hungarica ssp. Vaccinium gaultherioides. dar ºi pe calcare. Sunt specii oligoterme. hermaphroditum. Pinus cembra.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. Roci: silicioase.431 Juniperus nana scrub PAL. Soluri: rankere ºi rendzine. Vaccinium vitis-idaea. ªerbãnescu 1961. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. Polytrichum juniperinum. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. nana). Betula pendula.6) dar secundar. Biomasa ajunge. oligotrofe. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo.: Juniperetum nanae Soó 1928. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. J. dar se instaleazã ºi secundar. în etajul boreal. Luzula sylvatica. speciile carpatice fiind bine reprezentate. Picea abies. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn.u. nana. la stratul subarbustiv. Buiculescu 1972. Vaccinium gaultherioides. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Coldea 1991. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. Luzula luzuloides. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. Loiseleuria procumbens. Leucanthemum waldsteinii.2. Carex atrata. Rhododendron myrtifolium. Valoare conservativã: mare. dupã defriºarea molidiºurilor. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium.00C. P = 1250–1400 mm. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. Deschampsia caespitosa. Pinus mugo. 87 . Carpaþii Meridionali.6–0.21 t ha s. la valori medii de 1. Deschampsia flexuosa.5–6. Festuca supina.n. Climã: T = 1. 1956 n. Pinus cembra. Pleurozium schreberii. pe prepodzoluri scheletice.HAB: 31. major. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. Campanula serrata. Orthilia secunda. Vaccinium myrtillus. habitate puþin rãspândite. Buia et al. Potentilla ternata. Homogyne alpina. Lonicera caerulea. Luzula sylvatica. Vaccinium vitis-idaea. Festuca supina. Popescu G.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. Oxalis acetosella. Specii caracteristice: Campanula abietina. protejate Emerald. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. cu înclinaþie medie ºi mare. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Hylocomium splendens. 2001. Picea abies. Carpaþii Occidentali. Coldea et Pop 1988. Bruckenthalia spiculifolia.).

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. 1962. 31. Dicranum scoparium.2. în special în Carpaþii Orientali. Agrostis rupestris. Juncus trifidus. Climã: T = 1. 31. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Total: < 10 ha.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971). care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. cu umiditate mare. culmi. în etajul alpin ºi subalpin. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. Vaccinium myrtillus. Soluri: ranker. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. umbriþi. 1986. asociatã cu Vaccinium myrtillus. expuºi la vânt puternic ºi rece. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Alexiu 1998. Mititelu et al.6– -0.7). 1981. la 10–15 cm. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Sanda et al. Buiculescu 1972. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme.-Bl. Festuca supina. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. Dihoru 1975.50C. P = 1250–1400 mm. Roci: silicioase.44 Empetrum – Vaccinium heaths. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. Resmeriþã 1970. Alnus viridis. Hylocomium splendens. Valoare conservativã: mare. Vaccinium vitis-idaea. 1989. Raþiu 1965.4–4. Coldea et Pânzaru 1986. Raþiu et Gergely 1970. acide. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. Stratul de tufãriº caracteristic. Mihãilescu 2001. Boºcaiu 1971. regosol.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Chifu et al. 1989. mezo-xerofile. 1979. sãrace în humus. 1962. Dobrescu et al. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. Resmeriþã 1982. rar în Carpaþii Occidentali. Pleurozium schreberii. Polytrichum juniperinum. 1977. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. Relief: vârfuri înalte.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. Vaccinium myrtillus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. foarte acide (pH = 4. versanþi mijlociu înclinaþi.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. Picea abies. Simon 1966. 1926 (Syn.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. Deschampsia caespitosa. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Kovács A. Deschampsia flexuosa. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. 88 . Vaccinium vitis-idaea. Festuca supina. Coldea et Pop 1988. Betula pendula. Luzula luzuloides.3. Lycopodium annotinum. Csürös et al. Nardus stricta. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. Coldea 1991. La suprafaþa solului. Puºcaru-Soroceanu et al. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. Vaccinium vitis-idaea. Buia et al. în timp ce în cei Meridionali. Huperzia selago.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. Resmeriþã 1974. 1967. Leucanthemum waldsteinii. Antennaria dioica. Aconitum toxicum. Phleum alpinum. Rosa pendulina. Hypericum richerii ssp. Thamnolia vermicularis.3. Boºcaiu 1971. între 1. Doronicum austriacum. Rumex alpestris. Soluri: protorankere. Festuca pratensis ssp. Polytrichum alpinum. 89 .subass. Rumex arifolius. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. Calamagrostis villosa. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae.30 m. Relief: vâlcele. Saxifraga heucherifolia. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. Specii caracteristice + dif.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). alnobetula). Agrostis rupestris. Heracleum palmatum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. Avenula versicolor.: Vaccinium gaultherioides. Primula minima. Senecio nemorensis. hornuri umede. Campanula alpina.611 Alpine green alder scrub PAL. jgheaburi deschise. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). P = 1100–1400 m. Dihoru 1975. Pulsatilla alba. Rhododendron myrtifolium. realizând 65–75% acoperire. Achillea distans. Carpaþii Meridionali.1999. margini de cascade. Vaccinium myrtillus. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). substratificat. Salix silesiaca. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Sârbu et al. Suprafeþe: 10–100 ha. Resmeriþã 1982. Luzula luzuloides.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Doronicum austriacum. Roci: calcaroase. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). Dobrescu et al. Geum montanum. Thamnolia vermicularis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rumex alpestris. Salix caprea. în etajul subalpin-boreal. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. Juncus trifidus. Phyteuma confusum. superficiale ºi permanent umede. Veratrum album. intrazonal. Vaccinium vitis-idaea. Senecio subalpinus. Potentilla ternata. Dicranum scoparium. Festuca nigrescens. apennina. de cele din Alpi. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m.5–0. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Deschampsia caespitosa. Climã: T = 3. Poa alpina. Ligusticum mutellina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. gresii. Alte specii importante: Adenostyles alliariae.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. Resmeriþã 1976. Poa nemoralis. 1962. Salix silesiaca. Popescu G. circuri glaciare. Vicol et al. Leucanthemum waldsteinii.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Aconitum tauricum.2–0. Deschampsia flexuosa. Juniperus sibirica. 1999. 2001.00C. (Syn. et al. Rubus idaeus. Valoare conservativã: foarte mare.2. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. ªtefan et al. 1989. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Campanula abietina. Cetraria islandica. Chaerophyllum hirsutum. Literaturã selectivã: Coldea 1990. dar ºi acide. Hieracium alpinum.HAB: 31. Alte specii importante: Oreochloa disticha. Cetraria islandica. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Festuca supina. alnobetula). conglomerate. Cirsium waldsteinii. Horeanu et Viþalariu 1991. Chaerophyllum hirsutum. Carduus personatus. arealele fiind foarte reduse.

acidofile. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. Vaccinium vitisidaea. Vaccinium myrtillus. Suprafeþe: mari. Luzula luzuloides. circumpolare ºi boreale. Climã: T = 1. Deschampsia caespitosa. Vaccinium vitis-idaea. Rãspândire: Carpaþii Orientali.6–5. Rubus idaeus. Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Genista oligosperma. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. Geranium sylvaticum. Huml et al. cu aciditate mare (pH = 4.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. Cicerbita alpina. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Alte specii importante: Pinus mugo. Pleurozium schreberii). la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. Deschampsia flexuosa. Buiculescu 1972. Cruciata glabra. Pinus mugo. Calamagrostis arundinacea. Bruckenthalia spiculifolia. Rhododendron myrtifolium. 90 . Loiseleuria procumbens.HAB: 31. 1979. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. litosoluri. de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Viola biflora. Rhododendron myrtifolium. Dihoru 1975. Fitocenoza este probabil secundarã. cu exigenþe hidrice variabile.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. Specii caracteristice: Campanula abietina. Polygonatum verticillatum. Luzula luzuloides. Geum montanum. Luzula luzuloides var. Picea abies. Sanda. podzoluri alpine.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii.2. Juniperus communis. 1962.4). Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Valeriana tripteris. criptopodzoluri. Chaerophyllum hirsutum. Athyrium distentifolium. 1962. 1989. P = 1250–1400 mm. oligotrofe. Popescu 1988. Bruckenthalia spiculifolia. Pulmonaria filarskyana. Polytrichum juniperinum.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Stratul inferior. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. Campanula serrata. Heracleum palmatum.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Borza 1959. Potentilla ternata. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens.50C. Alexiu 1998.3. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Juniperus sibirica. Soluri: rankere. Phyteuma wagneri. Total > 50. erythranthema. Coldea et Kovács 1969. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). Dobrescu et al. Juniperus sibirica. Poa nemoralis. Specii endemice: Trisetum fuscum. Rumex alpestris. cu înclinare moderatã-mare (25–600). Empetrum nigrum. Valoare conservativã: moderatã. 1991.6–0. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus. Thymus praecox. Boºcaiu 1971. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Festuca supina. Valeriana sambucifolia. Buia et al. Rosa pendulina. Myosotis sylvatica. Vaccinium gaultherioides.000 ha. Ranunculus platanifolius. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. În general. oligoterme. Coldea 1990.

de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm. foarte acid (pH = 4. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Popescu G. Campanula abietina. Arnica montana – Calluna vulgaris ass.80C. (Syn. < 10 ha. Resmeriþã 1970. acidofile. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.2 European dry heaths CORINE: 31. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina.HAB: 31. Nardus stricta. în etajul fagului ºi molidului. realizeazã o acoperire variabilã. Soldanella hungarica ssp. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. Sanda et Popescu 1988. Luzula sylvatica. Polytrichum juniperinum. Coldea 1990. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. 1971.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. habitate extinse primar ºi secundar. Relief: versanþi moderat înclinaþi. Ghiºa et al. 2001. Buiculescu 1975. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. acidofile. coame. Calamagrostis villosa.3–9. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. Dihoru 1975. Sorbus aucuparia. Raþiu 1965. Todor et Culicã 1967. 1970). EUNIS: F4. xeromezofile. Dobrescu et al.4–5. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia.1). Se asociazã în Carpaþi.2 Dry heaths PAL. Hylocomium splendens. 1989. oligotrofe.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. Pleurozium schreberii. Buia et al. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. P = 1300 mm. Coldea 1991.8%). bogat în humus (3. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. 1962. Oxalis acetosella.: Nardo – Callunetum Csürös 1964. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . Climã: T = 7. Raclaru 1967. ca urmare. Deschampsia flexuosa.3. rar Carpaþii Orientali. 1942. Roci: silicioase. Suprafeþe: restrânse. Valoare conservativã: redusã. Vicol et al. Resmeriþã 1976. Festuca supina. major.5–1. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966.2. Melampyrum sylvaticum. Geum montanum. Soluri: tip districambosol. et al. Campanula serrata.

în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Carex ovalis. Hieracium lactucella.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. Campanula serrata. Nardus stricta.: Vaccinium myrtillus. Campanula abietina. Potentilla erecta. Hieracium pilosella. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 1969. Carex pallescens. Thymus pulegioides. Viola declinata. Specii caracteristice+ dif. Danthonia decumbens. Resmeriþã 1970. Luzula campestris. Alchemilla glaucescens. Sârbu et al. 1999. Anthoxanthum odoratum. Potentilla erecta. Genistella (Genista) sagittalis. Valoare conservativã: moderatã. subass. ªtefan et al. Vaccinium vitis-idaea. Vaccinium myrtillus. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Csürös 1964. 92 . Bruckenthalia spiculifolia. 1967 (Syn.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. Hypericum maculatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. Scorzonera rosea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Hodiºan 1969. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Veronica officinalis). Antennaria dioica. Ghiºa et al. Cytisus nigricans. Luzula luzuloides.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. arealele fiind relativ reduse. Pop et al. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). Pop 1976. Alte specii importante: Gentiana kochiana. Festuca tenuifolia. Hypochaeris uniflora. Anthoxanthum odoratum.HAB: 31. Raþiu et Cristea 1980. Luzula luzuloides. Hodiºan 1968. Hypericum maculatum. Leucorchis albida. Hieracium pilosella. Alchemilla flabellata. Coldea 1991. Festuca rubra. bruckentalietosum. Euphrasia stricta. Festuca rubra. Arnica montana. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. Vaccinium vitis-idaea. Agrostis capillaris. Resmeriþã et Csürös 1966. 1999.3. Polygala vulgaris. 1970. Salicetum capreae Schreier 1955. Lycopodium clavatum.2. Agrostis capillaris.

Rubus idaeus. Suprafeþe: > 100 ha. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Sambucus racemosa. Sanda et al. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. Soluri: eutricambosoluri. Rubus idaeus. stadii succesionale antropizate. Betula pendula. Chamaenerion angustifolium. Rubus hirtus. Rumex acetosella. Acoperirea variazã. Hypericum hirsutum. Raþiu et Resmeriþã 1972. Fragaria vesca.5–4. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. Coldea 1991. P anuale = 800–1200 mm. gresii calcaroase marne. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. criptopodzoluri. Calamagrostis arundinacea. Stachys sylvatica. Sârbu et al. Centaurium erythraea. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. între 60–90%. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. Raþiu et Gergely 1985. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Carpaþii Meridionali. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). ºisturi cristaline. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Cirsium vulgare. Relief: pante mediu – înclinate. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Galeopsis speciosa. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. Salix caprea.50C. Gnaphalium sylvaticum. Clima: T medie anualã = 7–3. Sambucus nigra. Verbascum thapsus.: fit. Bromus ramosus.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Sanda et Popescu 1988. Suprafeþe: reduse. Valoare conservativã: redusã. Sãmãrghiþan 2001.2. în ochiuri de pãdure. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. dupã stadiul de evoluþie. Clima: T= 6. al pãdurilor de fag. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. în etajul nemoral al fagului. total < 10 ha. cu regim hidric normal. gresii. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã. marne-argiloase. 1997.50C. P = 850–1100 mm.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Drãgulescu 1995. roci silicioase. Impatiens noli-tangere. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. cu mult material organic în descompunere. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Roci: diverse. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Roci: conglomerate calcaroase. Urtica dioica. Carpaþii Occidentali. Betula pendula. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . Salix silesiaca. Luzula luzuloides. Pascal et Mititelu 1971. Urtica dioica. Sorbus aucuparia.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Impatiens noli-tangere. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. Soluri: districambosoluri. Fragaria vesca.3. Raþiu 1970. Rubus hirtus. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Myosotis arvensis. 1946 (Syn. eutricambosoluri. 1977. Popescu et al. profunde sau cu schelet slab. Salix silesiaca. Parascan et Danciu 1975. 1997.

Juniperus communis ºi. Fraxinus ornus. sporadic apar Picea abies. dar stratificarea ei este foarte diferitã. Specii caracteristice: Rubus idaeus. Betula pendula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. 80–90%. Chamaenerion angustifolium. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Calamagrostis epigeios. Raþiu et Resmeriþã 1972. Zanoschi 1974. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. Senecio fuchsii. Raþiu et Gergely 1972. Roci: grohotiºuri calcaroase. de peste 2 m. Helictotrichon decorum. Agrostis capillaris. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. Stachys alpina. Atropa bella-donna. Rhamnus saxatilis ssp. Larix decidua. Salix caprea. 1997. Râmeþ). Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Cirsium vulgare. Senecio sylvaticus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. dupã vârsta comunitãþii constituite. Rubus plicatus. Alte specii importante: Sesleria rigida. Valoare conservativã: redusã. Speciile lemnoase de Sambucus. Calamagrostis arundinacea. Gnaphalium sylvaticum.50C. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. ªtefan et al. stadii succesionale antropice. Carex sylvatica. Stratul ierburilor este foarte divers.5–4. Sorbus aucuparia. Dihoru 1975. Salix caprea sunt sporadice. Torilis japonica. Alte specii importante: Sambucus racemosa. Cardaminopsis arenosa.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. ajungând la 1–1. Populus tremula (juv. cu elemente xero-mezofile. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Poa nemoralis. situatã în jurul buturugilor. Parascan et Danciu 1975. alãturi de Fragaria vesca. dar ajung la înãlþimi mai mari. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Suprafeþe: Total < 10 ha. Calamagrostis arundinacea.3. Carex sylvatica. Cytisus nigricans. Sambucus ebulus. Chamae- 94 . Vincetoxicum hirundinaria. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Clima: T = 7. Juniperus communis. Scãriþa-Belioara. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Munþele Mare. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. rendzine puþin evoluate. Hypericum hirsutum. 1977. Achillea stricta. Rubus hirtus. Coldea 1990.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Galeopsis speciosa. Oroian 1998. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. Agrostis capillaris.2. Carex humilis. Soluri: litosoluri. Fragaria vesca. Pascal et Mititelu 1971. Calamagrostis epigeios. neutrofile-calcicole. Sãmãrghiþan 2001.5 m înãlþime.). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. Thymus comosus. Specii caracteristice: Juniperus sabina. Brachypodium sylvaticum. Raþiu et Gergely 1976.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. Asplenium ruta-muraria. tinctoria. mai numeroase sudice. Sanda et al. Rubus radula. Urtica dioica. Teucrium montanum. specie caracteristicã. Rubus candicans. Eupatorium cannabinum. P = 800–1000 mm. abundând gramineele: Poa nemoralis.HAB: 31. mezotermetermofile. Acoperirea fitocenozei este de 100%. Luzula luzuloides. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. Rubus suberectus. Sesleria rigida. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979.

versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra. Munþii Vlãdeasa). Betula pendula. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.5–6. Specii endemice: Thymus comosus. Fagus sylvatica. Athyrium filix-femina. Solidago virgaurea. Laserpitium latifolium. Symphytum cordatum. obscurum. Salix caprea. Lunaria rediviva. Cytisus nigricans. Salix caprea. Valoare conservativã: moderatã. habitate cu areal restrâns.00C. Salix silesiaca. Relief: 95 . Cardaminopsis arenosa. P = 850–950 mm. Larix decidua. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Roci: conglomerate. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Helianthemum canum. Salix silesiaca. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. Rosa pendulina. Poa nemoralis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Biscutella laevigata. Centaurea triumfetti. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Athyrium filix-femina. Dryopteris filix mas). Asplenium ruta-muraria. Rhamnus catharticus. heliofile. Fragaria vesca. Dianthus spiculifolius. precum Betula pendula. Corylus avellana. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Picea abies. Luzula luzuloides.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Poa nemoralis. Fagus sylvatica.2. ªuteu 1970. umbritã. habitate mai rare. Teucrium chamaedrys. Stachys recta. Vincetoxicum hirundinaria. Coldea 1991. Lonicera nigra. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Brachypodium pinnatum. Polystichum setiferum. în etajul nemoral al fagului. Campanula rapunculoides. xero-mezofile.3. Clima: T = 6.HAB: 31. Lonicera xylosteum. saxicole. Helictotrichon decorum. Angelica sylvestris. Suprafeþe: < 10 ha. Carlina vulgaris. în blocuri foarte mari.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Fraxinus excelsior. Carex humilis. Csürös 1966.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. Lunaria rediviva. Dryopteris filix mas. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. incluzând specii endemice. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Teucrium montanum. Valoare conservativã: mare. Epilobium collinum. Soluri: superficiale. Cornus mas. Rosa pendulina.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Lonicera nigra. Picea abies. Resmeriþã. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. Erysimum pannonicum. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Polystichum setiferum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. Glechoma hirsuta. Dryopteris robertiana. Calamagrostis arundinacea. Sedum maximum. Picea abies. Sedum telephium. Csürös 1966. Fraxinus ornus. Pulmonaria rubra. Helianthemum nummularium ssp.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1962. Brachypodium pinnatum. Specii caracteristice: Corylus avellana. Festuca rupicola ssp. Athyrium filix-femina. mezofile. E).HAB: 31. Relief: versanþi stâncoºi.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv.HAB: 31. ca: Poa nemoralis.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Brachypodium pinnatum. Sambucus nigra. Mercurialis perennis.3. Pulmonaria rubra. Salix silesiaca. Senecio nemorensis ssp. saxatilis. Tilia cordata. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Stratul arbuºtilor este luxuriant.: Corylo – Tilietum Vida 1959. ferigi: Asplenium trichomanes. situate pe stâncãrii în curs de solificare. Tilia cordata. Urtica dioica. cu roca mamã la zi. Carpaþii Occidentali. CsürösKáptalan M. 1944. Urtica dioica.5–5. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. instalate primar. Ribes uvacrispa. bolovãnoase. Carpaþii Meridionali. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. Alte specii importante: Spiraea crenata. Suprafeþe: 10–100 ha.8C Hazel thickets PAL. Acer pseudoplatanus. pe stânci. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. însoriþi sau mai umbriþi (SE. în etajul fagului. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Rosa pimpinellifolia. Ribes uva-crispa. Rosa pendulina. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. 96 .50C. edificat de Corylus avellana intens dominant. Dryopteris filix-mas. („gresie de Siriu” calcaroasã. Roci: calcaroase. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Evonymus verrucosus. saxicole ºi forestiere. Asplenium trichomanes.2.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Rubus idaeus. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. Rosa pendulina. Sorbus aucuparia. Geranium robertianum. habitate restrânse ca areal. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. cenuºie). Soluri: superficiale. mezotermofile. Ulmus glabra. 1962. Athyrium filix-femina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Spiraea chamaedryfolia. Spiraea chamaedryfolia. europene. Rãspândire: Carpaþii Orientali. P = 850–1000 mm. Mercurialis perennis.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. saxatilis. Spiraea media. Valoare conservativã: mare. Drãgulescu 1995. (Syn. fuchsii. Gergely I. alte specii din flora de mull. Galeopsis speciosa. Calamagrostis arundinacea. Fraxinus excelsior. Geranium robertianum. Dryopteris filix-mas. Climã: T = 6. Hodiºan 1979. Pulmonaria rubra.

Cotoneaster integerrimus. Rhamnus tinctoria. Rhamnus tinctoria.8C Hazel thickets PAL. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. P = 850–900 mm. Euphorbia epithymoides. Cynanchum vincetoxicum. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m.00C. Sunt dominante Calamintha clinopodium.HAB: 31. 1957). Cytisus hirsutus. Cornus sanguinea. habitat rar. Înãlþimea stratului este de 1–1. mediteraneenepontice. Jurinea nevelis.4–0.2 m. Pyrus pyraster. Fraxinus ornus. Gorj. Valoare conservativã: foarte mare. Potentilla thuringiaca. Total: sub 10 ha. Ajuga genevensis. Teucrium chamaedrys. rom. Roci: calcaroase. Clima: T = 7. mezoxerofile ºi xerofile. Prunus spinosa. Berberis vulgaris.5–6. Geranium robertianum. Specia citatã ºi în judeþele Cluj. edificat de Spiraea crenata. Fragaria viridis. Specii caracteristice: Spiraea crenata. de 100%. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Geranium sanguineum.2. Viburnum lantana. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. humifere. Calamintha clinopodium. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Crataegus monogyna.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0.30C. Evonymus verrucosus. Seseli varium. Alte specii importante: Rosa canina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Genista tinctoria. Geranium robertianum. Anthemis tinctoria. Phleum montanum. Evonymus europaeus. Ligustrum vulgare. non Oberd. Evonymus verrucosus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. Cytisus hirsutus. Peucedanum oreoselinum. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). etajul gorunului. Ajuga genevensis. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Roci: 97 . în etajul nemoral. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Cynanchum vincetoxicum. sudice. Soluri: rendzinice.6 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata. Arrhenatherum elatius. Seseli varium. Climã: T = 6. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Malus sylvestris. Relief: versanþi stâncoºi. Suprafeþe: > 100 ha. Anthemis tinctoria. Sedum maximum. Teucrium chamaedrys. Hypericum perforatum. Phleum montanum. Galium mollugo. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. specie rarã. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. Suprafeþe: reduse. într-un ochi de stepã.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. Carduus candicans. Genista tinctoria. mai ales în S. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. P = 800–1000 mm. al pãdurilor de gorun-fag.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Tulcea. Betonica officinalis.3. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Arrhenatherum elatius. Galium mollugo. cu troficitate moderatã.: Rubo-Coryletum auct. Rosa pimpinellifolia. cel puþin la 0. cu areal în curs de restrângere. Ligustrum vulgare. Aster amellus.5–5. calcifile. Corylus avellana. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Brachypodium sylvaticum.

continental-europene. Stachys officinalis. eurasiatice. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. Digitalis grandiflora. Urtica dioica. criptopodzol. mezotermofile. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Melampyrum bihariense. Aegopodium podagraria. mezofile. Anthriscus sylvestris. Soluri: eutricambosoluri. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Speciile componente sunt. districambosoluri.2. Rosa canina sau Prunus spinosa. slab acidofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Salvia glutinosa. Populus tremula. Alnus incana. Brachypodium sylvaticum. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. stratul ierburilor. Alnus incana. Digitalis grandiflora. Galium schultesii. Alnus glutinosa. Festuca gigantea. Poa nemoralis. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Mellitis grandiflora. Cynanchum vincetoxicum. Geranium phaeum. Populus tremula. Alte specii importante: Crataegus monogyna. dupã tãierea pãdurilor de gorun. Melampyrum bihariense. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Acer campestre. Viburnum opulus. Cynanchum vincetoxicum. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. Rosa canina. 98 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide. cu regim hidric normal. Prunus spinosa. Geum urbanum. Stellaria nemorum.3. eutrofe. Specii caracteristice: Corylus avellana. Evonymus europaeus. Dactylis glomerata. în stadii intermediare. Clinopodium vulgare. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. Salvia glutinosa. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. Frangula alnus. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Poa nemoralis. în majoritate. Aegopodium podagraria. Mellitis grandiflora. Vicia sylvatica.

2. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Sambucetum nigrae auct. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). Paucã-Comãnescu 2005 inedit. 1967.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Urtica dioica. Braºov). Glechoma hederacea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã.3. 99 .8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. stadii succesionale antropizate. Galeopsis tetrahit. Nepeta cataria. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%. stadii succesionale antropizate. Helleborus purpurascens. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. Climã: T = 7. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. sylvatica. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia. Total < 10 ha.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Helleborus purpurascens. et Hoffim. P = 750–850 mm. Ballota nigra. Borza 1959. Roci: acide sau calcaroase. et al.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. în luminiºuri. Literaturã selectivã: Popescu A.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3.HAB: 31.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. Viola mirabilis. Polygonatum latifolium. Specii caracteristice: Sambucus nigra. Alliaria petiolata. Arctium tomentosum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. având un caracter mezoterm-mezofil. Sãmãrghiþan 2001. în etajul nemoral). Soluri: eutricambosoluri. 1968 (Syn. Munteniei.HAB: 31. 1952 em.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd. non Moor 1967. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Urtica dioica. Aegopodium podagraria. Stachys sylvatica.00C. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. Galeopsis tetrahit. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum.5–6. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. rom. 2000. Ballota nigra. Aegopodium podagraria. Galium aparine. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. umiditate alternativã. Viola mirabilis. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. Drãgulescu 1995. Galium odoratum. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Alte specii importante: Clematis vitalba. et al.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Pass.

5 m. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Soluri: luvosoluri. Alte specii importante: Carpinus betulus. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. protejat Emerald. Adeseori. Prunus spinosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Betonica officinalis. Cornus sanguinea. un strat intermediar ca înãlþime. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Fragaria vesca. Hypericum perforatum. Evonymus verrucosus. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. Popescu et Sanda 2000.3. Prunus spinosa. Stratul ierburilor. Clima: T = 8. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). Sub aspect ecologic sunt mezoterme. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Relief: versanþi cu înclinare medie. Carpinus betulus). Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud.00C. Alnus glutinosa. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. câmpia ºi podiºurile din 100 . Rosa canina. Pteridium aquilinum. petraea) sau carpineto-gorunetelor. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. Valoare conservativã: redusã. Ligustrum vulgare. Cytisus nigricans. Crataegus monogyna. Galium verum.HAB: 31. Betula pendula. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. Dianthus armeria. Festuca rubra. Clematis vitalba. cu acoperire de 100%.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. într-una forestierã. petraea.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. Agrostis capillaris. diversificat de multe dicotiledonate. Ligustrum vulgare. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Vulpia myuros). Viburnum lantana. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. Roci: vulcanice ºi metamorfice. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. europene.5–6. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. Total < 100 ha. Agrostis capillaris. Rubus hirtus. Cornus sanguinea.2. Q. Rosa canina. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. dar cu participare redusã. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. 40–45%. central europene. deºi prezent. Hieracium umbellatum. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. bine extins în suprafaþã. Viburnum lantana. Evonymus verrucosus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. Rubus idaeus. Myosotis sylvatica. Vulpia myuros.

datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. cu hidratare deficitarã. Rosa canina. alãturi de Prunus spinosa var. Horeanu et Horeanu G. Agrimonia eupatoria. 1981. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). Jasminum fruticans. de la 200–500 m2. Total > 10. Amygdalus nana. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. Asparagus verticilatus. Borza 1959. Relief: depresiuni mici în câmpie. mai ales la sfârºitul verii. Pop et al 1978. Rhamnus cathartica. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. sunt termofile. neutre sau slab acide-alcaline. Þara Oaºului. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. Aniþei L. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. cernoziomuri în silvostepã. în general profunde. pedunculiflora. pante însorite cu înclinare redusã. Bromus inermis. Dactylis glomerata. Q. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. Bromus inermis. sau eutricambosoluri.5–2 m în silvostepã dar. Burduja et Horeanu 1969. Dactylis glomerata. Q. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Humulus lupulus. Agropyron repens. Popescu et Sanda 2000. Teucrium chamaedrys. pe locurile defriºate. Festuca valesiaca. deosebit de dense. Sãmãrghiþan 2001. Phleum phleoides. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. în special în Dobrogea. Ligustrum vulgare. Vicia tenuifolia. Literaturã selectivã: Mihai 1971. Clima: T = 10. Calamintha clinopodium. Pyrus pyraster. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. între culturi. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. Cornus mas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. iar biomasa suprateranã este de 74. Crataegus monogyna. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Agropyron repens.5 t/ha. Valoare conservativã: moderatã. gresii. în majoritate. Pãun 1966. 2004. Solurile: de tipuri variate. eurasiatice.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã.50C. Rosa canina. Câmpia Românã. Agrimonia eupatoria. 101 .1984. Crataegus monogyna. Calamintha clinopodium.000 ha. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. Alte specii importante: Rubus caesius. mezotrofe. Popescu et al. Origanum vulgare. Raþiu et Gergely 1979. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Schneider-Binder 1972. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Mihai 1971. Poa angustifolia.5–7. 2001. xerofile. Phleum phleoides. Cornus sanguinea. habitate prioritare Emerald. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. 1973. Productivitatea stratului arbustiv este de 3. Poa angustifolia. unde pot apare Jasminum fruticans. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã. Teucrium chamaedrys. de obicei. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. 1970. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. Prunus fruticosa. se ridicã ºi pânã la 3. Veronica chamaedrys. Origanum vulgare. Evonymus europaeus. cu o acoperire de 100%. Evonymus europaea. Horeanu 1981. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. chiar ºi în silvostepã. cu elemente mai numeroase sudice. Plantago media. Dihoru et al. Rosa gallica. Asparagus verticillata. Poa bulbosa.66 t/ha/an material vegetal.2. Poa bulbosa. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. PaucãComãnescu et al. P = 400–800 mm anual. Specii caracteristice: Prunus spinosa. Speciile sunt.3. Clematis vitalba. Evonymus verrucosus.

mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa.2–3.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Clima: T = 4. Soluri: rendzinã negricioasã. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. Suprafeþe: 20 ha. Roci: calcare cenuºii. alcãtuit din aproape 80 de specii. în etajul fagului.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Piatra Cloºanilor. Silene saxifraga. adesea numai în crãpãturile stâncilor.40C. termofile. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Geranium macrorrhizum.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Teucrium montanum. P = 900–1200 mm. împreunã cu Cotinus coggyria.2.5). Sorbus borbasii. Stratul ierburilor este foarte divers. neutru-slab alcalin (pH = 6–7.3. Cerastium banaticum. Daphne blagayana. dacice ºi subendemice (7%). Relief: 102 . Cotoneaster nebrodensis. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. modificatã de curenþii calzi de la vest.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Teucrium chamaedrys. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. nu depãºeºte 1 m. Daphne mezereum.HAB: 31. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%).

8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL. Genista radiata. Daphne blagayana. în special în chei. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. Roci: calcare. ca: Ceterach officinarum. cu acoperire de 40–60%. Dianthus henteri. Genista radiata. Geranium macrorrhizum. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. Teucrium chamaedrys. Festuca xanthina. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. calcifile. cu numeroase elemente sudice. Teucrium montanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Cotinus coggyria. este o fitocenozã cu aspect pionier. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sesleria filifolia. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Fraxinus ornus.3. Festuca xanthina. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Total < 100 ha. Fraxinus ornus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. Valoare conservativã: mare. cu orientare S. Cephalaria laevigata. Relief: versanþi abrupþi. Clima: T = 10. habitat puþin extins. Valoare conservativã: foarte mare. Silene petraea. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. pereþi verticali stâncoºi. Thesium bavarum. de-a lungul apelor.2. Primula auricula ssp. Draba lasiocarpa. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Literaturã selectivã: Maloº 1972. Moehringia muscosa. Suprafeþe: reduse. Daphne mezereum. Bromus fibrosus. Specii endemice: Sorbus borbasii. Micromeria pulegium. mezoxerofile. Stipa pulcherrima. Sorbus borbasii. Cotinus coggyria. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Fraxinus ornus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Draba lasiocarpa. Cerastium banaticum. Fraxinus ornus. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Specii endemice: Dianthus henteri. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. SV. europene. Cephalaria laevigata. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m.HAB: 31. Helianthemum canum. subtermofile. Micromeria pulegium.0-–5. Bromus fibrosus. SE. Athamanta hungarica. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. datorat compoziþiei floristice. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Asplenium ruta-muraria. Carpinus orientalis. Cu tot caracterul ei relictar. Ceterach officinarum. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Sorbus borbasii. P = 650–1050 mm.00C. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. Helianthemum canum. serratifolia. de 70–90%. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Silene saxifraga. expuse prelungit la soare.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Sesleria filifolia.

Specii caracteristice: Sorbus dacica. cristaline. intercalate cu stâncãrii calcaroase. Aquilegia nigricans ssp. Melampyrum bihariense. Corylus avellana. Campanula rapunculoides. Campanula rapunculoides. Atragene alpina este prezentã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. cu habitus de arbust. Thymus comosus. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Corylus avellana. Iris ruthenica.2. Valeriana tripteris. ca Sesleria rigida. Sorbus aucuparia. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. Coronilla varia. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). P = 900 mm. Viola joói. Mãgãlie 1970. Coronilla varia. Roci: grohotiºuri calcaroase. subscaposa. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. calcifilã. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. fixate sub acþiunea tufãriºului. Acer pseudoplatanus. intens însorite. Melampyrum bihariense. subtermofilã.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.8B South-eastern deciduous thickets PAL. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. mobile. Iris ruthenica. Viola joói. Boºcaiu 1971. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. Sesleria rigida. 1974. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice.3. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Muntele Mare. etajul fagului.HAB: 31. Acer pseudoplatanus. Sorbus aucuparia. Helictotrichon decorum. cu acoperire de 40%. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). Carex humilis. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. Aconitum moldavicum. habitat endemic. pe stâncãrii. xerofilã. Staþiuni: Altitudine 1100 m. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. Specii endemice: Sorbus dacica. Suprafeþe: foarte restrânse. 104 . acestea dau un caracter local. toþi de talie scundã. Sesleria rigida. Climã: T = 5. Carex digitata. < 10 ha. endemic tufãriºului. Roman N.00C. expoziþie S ºi SV. Valeriana tripteris. Aconitum moldavicum. dar vârfurile lor sunt uscate. Helictotrichon decorum. este specie endemicã. subscaposa. Atragene alpina. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Fagus sylvatica. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Literaturã selectivã: Gergely 1962.

Aremonia agrimonioides. Cotinus coggygria. Cynanchum vincetoxicum. Valoare conservativã: mare. Crataegus monogyna. Scabiosa banatica.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31.6%).2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Roci: calcaroase. Fagopyrum convolvulus. Clematis vitalba. Tilia platyphyllos. expoziþie sudicã. Cardaminopsis arenosa. dintre care 31 sunt rare).8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. Evonymus latifolia. Lathyrus vernus. Quercus cerris. Arabis turrita. Hedera helix. Geranium robertianum. SE. Arabis turrita. la limita între etajul gorunului / fagului. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. P = 750–825 mm. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Lithospermum purpureocaeruleum. Poa nemoralis. Fagopyrum convolvulus. termofile.3. Cornus sanguinea. mai frecvent fiind 105 . Orchis mascula ssp. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Geranium robertianum.0–7. Polypodium vulgare. signifera. Polygonatum odoratum. cu grosimi reduse. Lathyrus venetus. SV. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Alte specii importante: Syringa vulgaris.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. Campanula persicifolia. Specii caracteristice: Cornus mas. Campanula divergens. Soluri: rendzine. Galium mollugo. Rhamnus tinctoria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. Carex brevicollis. Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. Carex sylvatica. Peia 1978. Melica nutans. Mercurialis perennis. Dentaria bulbifera. habitat rar. Melica uniflora. Lamium galeobdolon. Polypodium vulgare. Habitusul lor este arborescent. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. europene.HAB: 31. Melittis melissophyllum. Galanthus nivalis. Evonymus verrucosus. Brachypodium sylvaticum. Staphylea pinnata. Corylus avellana. uneori chiar absent. Phyllitis scolopendrium. Lychnis coronaria. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). Fraxinus ornus. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. bogate în humus. Sedum maximum. cu multe specii sudice (26. Tilia cordata. Cardaminopsis arenosa. dar ºi unele specii nemorale. calcifile. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Silene italica. pe stânci de mãrimi variabile. Isopyrum thalictroides. Piptatherum virescens. Mycelis muralis. Rosa canina. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Primula veris. Suprafeþe: Total < 10 ha. mezo-xerofile. Evonymus verrucosus. cu numeroase ramuri. Campanula grossekii. Sorbus torminalis.20C. Climã: T = 8. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Sedum maximum. iar celelalte specii sunt eurasiatice. Rosa canina. Galium schultesii. Phyllitis scolopendrium. Asplenium trichomanes.

Melittis melissophyllum. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. Echinops banaticus. 10–100 ha. Dianthus giganteus. 1970. frecvente fiind Helleborus odorus. xerotermofile. între 6–8 m.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. Valeriana officinalis. Aster amellus. Anthemis tinctoria. P = 650–1050 mm. Juniperus communis. Erysimum saxosum. Sorbus aria. Sanda et Popescu 1991. Coronilla varia. Resmeriþã 1972 (Syn. Carpinus orientalis. Galium erectum. Galium erectum. Acer monspessulanum. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Brachypodium pinnatum.00C. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. gresii calcaroase. Campanula alpina. Fritillaria montana. uneori faciesuri aparte. Viola hirta. în stratul arbustiv.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. modificatã microclimatic. Defileul Dunãrii. Hypericum perforatum. Campanula sibirica ssp. Peia 1981. calcifile ºi numeroase specii endemice. Dianthus banaticus. Quercus cerris. Silene otites. Sanda et Popescu 1972. Physocaulis nodosa.HAB: 31. Specii endemice: Sorbus borbasii. Lithospermum purpureocaeruleum. fiind considerate codominante. Sorbus cretica. Climã: T = 10. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna. Viburnum lantana. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. Fraxinus ornus. Festuca valesiaca. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Boºcaiu 1971. Satureja kitaibelii. Satureja kitaibelii. Bujorean et al. Ceterach officinarum. Brachypodium pinnatum. Evonymus latifolia. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Dianthus kitaibelii. Tamus communis. Tilia tomentosa. imediat deasupra lor. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Lithospermum purpureocaeruleum. Myrrhoides nodosa. Junglans regia. Pãun et al. Hodiºan 1976. Viburnum lantana. Cotoneaster nebrodensis. Festuca valesiaca. Cytisus nigricans. 1971. Tilia tomentosa. Stachys recta. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. Valoare conservativã: mare. Physocaulis nodosa. Fragaria viridis. marno-calcare intercalate. Helleborus odorus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Quercus dalechampii.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). Alte specii importante: Cytisus ciliatus. cu mult schelet. Peia 1978. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. Înãlþimea variazã 106 .2.0–5. Sorbus cretica. Carpinus orientalis. Coronilla emerus. Suprafeþe: restrânse. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund.3. în strat subþire dar continuu.1975. ªuteu et Faur 1976. Corylus colurna. divergens. Syringa vulgaris. Roman 1974. Roci: calcare. Melittis melissophyllum.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Cotinus coggygria. Resmeriþã 1972. Fraxinus ornus. Crataegus monogyna.

Alte specii importante: Jasminum fruticans. Climã: T = 10. Cornus mas. Paliurus spina-christi.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. habitat rar în România. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Coronilla scorpioides. Podiºul Dobrogei de Sud.2. Silene otites. Teucrium polium. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. Teucrium chamaedrys. Satureja caerulea.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. Mehedinþi. Ulmus minor sau Cornus mas. Pyrus pyraster.70C. 1993. Bothriochloa ischaemum. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). Ligustrum vulgare. Ligustrum vulgare. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. Paeonia peregrina.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Teucrium polium. Popescu 1999 (Syn.5–2 m înãlþime.3. Soluri: cernoziomuri superficiale. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. Fraxinus ornus.8B33 Moesian Christ’s thorn brush. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. Koeleria gracilis. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Dihoru 1970. 107 . Crataegus monogyna. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Salvia ringens.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Paeonia peregrina. Ononis columnae. 1964) Mititelu et al. Valoare conservativã: mare. Câmpia Burnazului. Pyrus pyraster. Genista sessilifolia. Opopanax bulgaricus. Koeleria gracilis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Roci: calcaroase. xerofile. Dianthus giganteus. Ulmus minor. Carpinus orientalis. Achillea clypeolata. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. 31. Carex hallerana. periclitat. Cytisus nigricans. Achillea coarctata. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Pyrus elaeagrifolia. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina. Teucrium chamaedrys. < 10 ha. pontice ºi balcanice.HAB: 31.HAB: 31. în silvostepã. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Câmpia Aradului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. Orchis simia. Satureja caerulea. rendzine. Asparagus verticillatus. mai rar de rariºti de pãduri. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. neutrofile. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Cotinus coggygria. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. ajungând la 1. Cerasus mahaleb. termofile.

Evonymus verrucosus. Dictamnus albus. calcifile. Climã: T = 10. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Ferulago meoides. în margini de pãdure. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans. habitat rar în România. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. în silvostepã ºi stepã. Tanacetum corymbosum. Roci: calcare. îndeosebi. Valoare conservativã: mare. pontice ºi balcanice. Bãrãganul Mostiºtei. P = 450–500 mm. Scutellaria altissima. Aradului. Câmpia Banatului. Covasna. Relief: pante stâncoase. Crataegus monogyna. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale.8–8. Ulmus minor. Pyrus pyraster. Soluri: cernoziomuri.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3. Cornus sanguinea. Ajuga laxmanni. Ligustrum vulgare. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. secetã 108 . Fraxinus ornus.5–3 m.3. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. termofile. Asparagus verticilatus. Cornus mas.70C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Fraxinus ornus. Convolvulus cantabrica. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase. Cerasus mahaleb. Rosa canina. Rhamnus cathartica. Cotinus coggygria. Câmpia GãvanuBurdea. Lychnis coronaria. Se diferenþiazã în douã straturi. Quercus pubescens. periclitat. culturi agricole. Suprafeþe: 50–100 m2. Carpinus orientalis. Tilia tomentosa. Rhamnus cathartica. xerofile. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. sunt însoþite de Crataegus monogyna. < 10 ha.2. Quercus cerris. cu înclinaþie mare. Acer tataricum. Clima: T = 9. Piptatherum virescens. Rhamnus tinctoria. Cornus mas. Tamus communis. pajiºti uscate. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Rosa canina. Braºov). Carpinus orientalis). Literaturã selectivã: Mihai et al. cu expoziþie sudicã. Lithospermum purpurocaeruleum). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. în silvostepã. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. 1994. din specii mediteraneene.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31.60C. Podiºurile Dobrogei de Nord. Dobrogea de Sud. Asparagus verticillatus. Total < 10 ha. Tragopogon dubius. Arcuº 1998. Crataegus monogyna.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. însorite. uneori superficiale pe rocã la zi.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. Chrysopogon gryllus. P = 400 mm.HAB: 31. Podiºul Casimcea.

Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. E.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Prunus spinosa var. Calamintha clinopodium.: Prunetum nanae Borza 1931. Asparagus tenuifolius. Piemontul Olteþului. Podiºul Dobrogei de Sud.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. Asparagus tenuifolius. Vicia cracca. Rosa canina. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Evonymus verrucosus. cu înãlþimi mici de 109 . Amygdalus nana. Asparagus tenuifolius. 1975. Dobrescu 1969. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. Suprafeþe: 100–300 m2. E.HAB: 31. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Prunus spinosa var. habitat rar în România.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Sanda et al 1980. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Dactylis glomerata. tenuifolia. Total < 100 ha. cernoziomuri carbonatice. Bromus inermis. Vicia cracca ssp. Thalictrum minus. dasyphylla.2. Clima: T = 10. Schneider-Binder Erika 1972. Dobrescu et al. Bromus inermis. Roci: marne argiloase. Inula britannica. Galium mollugo. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Depresiunea Fãgãraº. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. xerofile. Agrimonia eupatoria. Alte specii importante: Crataegus monogyna. fragmentar între alte tufãriºuri. Origanum vulgare.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Elymus repens. Coronilla varia. Relief: fragmentat. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. Cornus mas. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. 1981. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Soluri: carbonatate. termofile. Teucrium chamaedrys. Depresiunea Braºov. Roci: loessuri. Bãrãganul Mostiºtei. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. hispida. protejat Emerald. Nonea pulla. dasyphylla. Podiºul Dobrogei de Nord. Soluri: cernoziomuri. periclitat. Podiºurile Moldovei de Sud. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. Inula britannica. cu înclinaþie micã (5–100). Ligustrum vulgare. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. Dactylis glomerata. SV.3. Prunus spinosa var. Rosa canina.0–8. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. 1969. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%.60C. Mititelu D. hispida. xerofile. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. Relief: pante cu expoziþie SE. termofile. Depresiunea Sibiului. Rhamnus cathartica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile). Valoare conservativã: mare.

Dactylis glomerata. Vicia tenuifolia. Rhamnus tinctoria. Raþiu et al. Neamþ). Pyrus pyraster. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. depozite de loess. Cristea et al. P = 420 mm.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Popescu et Sanda 2000. Valoare conservativã: mare. Cytisus albus. continentalã. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Crataegus monogyna. Holboca). specie arbustivã xerotermã. Dictamnus albus. 1998. Hypericum perforatum. Relief: versanþi slab înclinaþi. termofilã. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Câmpia Buzãului – Galbenu. Schneider-Binder Erika 1972. Potentilla thuringiaca. kastanoziomuri. Crataegus monogyna. Festuca valesiaca. Alte specii importante: Prunus spinosa. Elymus repens. Zapodeni. Rosa dumetorum. ªuteu 1975.2.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Total < 10 ha. Bupleurum falcatum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Roman 1994.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. periclitate. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Elymus hispidus. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Medicago falcata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Dactylis glomerata. Cynanchum vincetoxicum. Soluri: rendzine. Teucrium chamaedrys. 1995. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Medicago falcata. Rosa canina. Specii caracteristice: 110 . Trifolium alpestre. Carex michelii. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Borza 1959. Verbascum lychnitis. Festuca valesiaca. Aster amellus.HAB: 31. Origanum vulgare. 1966. incluse în protecþia Emerald. Podiºul Covurluiului – Murgeni. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. Inula hirta. ªtefan cel Mare. Elymus hispidus. Elymus repens. fiind însoþit de Prunus spinosa. platouri. Sârbu et al. Suprafeþe: extrem de reduse. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. Fragaria viridis. habitate rare. Teucrium chamaedrys. Cytisus austriacus. Thalictrum minus. Alyssum murale.3.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3.5 m. Nepeta pannonica. Veronica teucrium. Roci: calcaroase. Iris hungarica. ajungând în unele zone pânã la 1. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. Podiºul Babadag. Linaria genistifolia. Horeanu et Horeanu G. Danciu 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Clima: T = 10. 1981. Tanacu.70C. Medgidia. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Depresiunea Rãdãuþi. Crasna). 1998. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Geranium sanguineum. Bromus inermis.

periclitat de lucrãrile agricole. Relief: colinar.5–5. preluvosoluri. mezoterme. Tussilago farfara.HAB: 31. Ligustrum vulgare. Quercus petraea. Carex humilis.1 European wet heaths CORINE: 31. mai apar Frangula alnus. Rosa canina. cu succesiune de marne. Brachypodium pinnatum.8F Mixed scrub woodland PAL. Roci: psamito-pelitice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. Calamagrostis epigeios. Acer campestre. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Valoare conservativã: foarte mare. Hippophaë rhamnoides.2 tufe/100 m2. Fagus 111 . Festuca rupicola. Soluri: adesea puternic erodate. Clematis vitalba. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est). deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice. Bothriochloa ischaemum. Acoperirea stratului este de 75–100%. Origanum vulgare. Cytisus nigricans. argile nisipoase. Dorycnium herbaceum. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3. sunt bine reprezentate. Cytisus nigricans. rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. Total > 1000 ha. nisipuri. În stadii evoluate. Rhamnus cathartica. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare.5 m înãlþime. eutricambosoluri. Crataegus monogyna. Stratul de arbuºti. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. Origanum vulgare. gorun sau amestecuri. Euphorbia amygdaloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. fãrã orizont organic. Alte specii importante: Prunus spinosa. Clima: T = 10. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. este edificatã de specii nemorale. Bromus inermis. Coronilla varia. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. Lithospermum purpureocaeruleum.3. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.2. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. suportã solurile erodate. Veronica jacquini. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. Alte specii importante: Orlaya grandiflora.8–2. Carex humilis. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest. Rhamnus tinctoria. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti.50C ºi P = 600–850 mm anual. luvosoluri.: Hippophaëtum Issler 1924). mezofile dar ºi mezoxerofile. habitat extrem de rar. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. Acoperirea stratului este de 15–20%. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. în fitocenoza maturã. dupã defriºarea pãdurilor de fag. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. Elymus repens. Cornus sanguinea.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. Calamintha clinopodium. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). alãturi de care. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã.

Poa angustifolia. ªtefan 1986. Frangula alnus. Bothriochloa ischaemum. stadii succesionale. Euphorbia amygdaloides. Evonymus verrucosus. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: N. Rhamnus tinctoria. Carpinus betulus (juv.).3. Festuca rupicola. Cornus sanguinea. Poa nemoralis.). Parascan. Elymus repens. uneori plantaþii cu rol antierozional. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. 112 . Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.2. Tussilago farfara. Viola reichenbachiana. Dorycnium herbaceum. Danciu 1975.

Diaconescu F. 1967. Morariu et al.2. 1970).3. Helictotrichon decorum. Asperula capitata. 1991. 1996. Cheile Crãciuneºti. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Centaurea atropurpurea. Valoare conservativã: mare. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. Valea Cãlineºti. 2001. transsilvanicum (Zólyomi. în regiunea montanã. campestris. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Munþii Piatra Craiului. Cnidium silaifolium. Specii caracteristice: Asperula capitata. Pop et Hodiºan 1967. 1939. Mihãilescu S. 1958). Redactat: Simona Mihãilescu. Cheile Dâmboviþei. 1965). Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Seseli rigidum. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. Festuca xanthina. Seseli gracile. Conioselinum tataricum. Cheile Rudãriþei. Coldea et al. Stipa eriocaulis. 1973. 2001. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Anthericum ramosum. Alexiu 1998. habitat endemic. Cheile Ordâncuºii. Munþii ScãriþaBelioara. 1984. Metaliferi. Primula columnae. Sanda et al. 1964. Sesleria rigida. rigida ºi Asperula capitala. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. Saponaria bellidifolia. Literaturã selectivã: Gergely 1957. Munþii Trascãu. 113 . 1939. Munþii Lotru. Cheile Feneºului. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Coldea 1974. Clima: T = 7. Valea Someºului.3. biharicum (Csûrös. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Sanda et al. 1966). element carpato-balcanic. Cheile Runcu. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. Cheile Bulzeºti. Saxifraga marginata.HAB 1999: 36. buricium (Zólyomi. 1958).8–30C. Coldea 1990. Edrainthus graminifolius. 1939). Viola jooi.3–8). samusense (Simon. Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Aconitum anthora. Pedicularis comosa ssp. Pop et al. Bupleurum falcatum. Raþiu et al.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Munþii Leaota.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. Alte specii importante: Alyssum repens. Centaurea triumfetii. Gilãu. 1997. Dianthus petraeus. Munþii Bihorului. Fink 1977. Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. P = 800–1200 mm. Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Mãgura Codlei. 1963). Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Cheile Turului.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. bucegicum (Beldie 1967). oltenicum (Ciurchea. Munþii Þarcu-Godeanu. Pop 1971. Munþii Bucegi. Thymus comosus. CsürösKáptalan 1962. Gergely 1967.2.

35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Sanda 2002. Sanda et al. et al. Centaurea reichenbachii. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Relief: stânci.2. ristice: Helictotrichon decorum. Suprafeþe: restrânse. de ordinul a 100 ha. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Suprafeþe: 40–50 ha. Biscutella laevigata. 2001. Alte specii importante: Asperula capitata. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. Clima: T = 7. în regiunea colinarã ºi montanã. ªuteu 1968. Pedicularis comosa ssp. Cheile Feneº. Moldova. Acinos alpinus. Cheile Râmeþ. Pop I. Rãspândire: Colinele din Transilvania. Structura: Habitat mezo-heliofil. Centaurea atropurpurea.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Coldea et al. Substrat: calcaros.3–3.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. Thymus comosus. Saponaria bellidifolia. Muntele Trascãu. campestris. Soluri: rendzine superficial. 34. columane. 1997. Primula veris ssp. Carduus glaucus. Anthericum ramosum. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. Minuartia verna. Phyteuma orbiculare.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile. Myosotis alpestris. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL.HAB: 34. Aster alpinus. 114 . Seseli gracile.HAB 1999: 34. Stipa eriocaulis. Fink 1977. P = 800–1150 mm. Specii endemice: Centaurea pinnatifida.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. Gergely 1967. Muntenia. Dianthus spiculifolius. Alyssum repens. Ranunculus oreophilus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. Aconitum anthora. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Sesleria rigida. Seseli rigidum. 1964. Redactat: Simona Mihãilescu. 1960. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Cheile Runcu. Valoare conservativã: mare. Coldea 1991. Hodiºan 1965. Erysimum witmannii. versanþi însoriþi. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. Viola jooi. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. habitat endemic. lângã Lacul Roºu. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966.50C. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei.3. seslerietosum rigidae Csûrös 1958.

ruta-muraria. Cynosurus cristatus. Sedum hispanicum. bolovãniºuri calcaroase. Soluri: eutrisambosoluri. bogate în humus. Valoare conservativã: moderatã.3. cu expoziþie sudicã. P = 700–850 mm. Soluri: rendzine superficiale. A. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. Erysimum odoratum. Dobrogea. jacquinii. înalt de 35–40 cm. Seseli gracile.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. Clima: T = 7. Sanda 1992. Acinos arvensis. Medicago falcata. Poa pannonica ssp. Muntenia. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium.HAB: 34. P = 750–900 mm. F. 1956. Sedum hispanicum. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. spatulata. Roci: calcare. Popescu. Clima: T = 9–60C. Stipa joannis. Veronica austriaca ssp. Artemisia campestris. Popescu. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Phleum montanum. Redactat: A. A. Melica ciliata. etajul superior. fiind alcãtuit din: Festuca pallens.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Agropyron repens. Vicia 115 . scabra. care dã o notã caracteristicã acestora. A. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Melica ciliata. Cystopteris fragilis. valesiaca. Oltenia. Thymus comosus. etc. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. trichomanes. Roci: marne ºi argile. Jurinea mollis. sud-esticã. slab acide. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Moehringia muscosa. Speciile caracteristice: Festuca pallens. cu înãlþimea de 35–45 cm. Melica ciliata. Teucrium chamaedrys. Linum tenuifolium. Brachypodium pinnatum. Stachys recta. Vincetoxicum hirundinacea. Cruciata glabra. Genista januensis var. deficitare în umiditate. Onobrychis viciifolia. Vincetoxicum hirundinaria. septentrionale. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Galium album.3–60C. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. Cardaminopsis arenosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. Relief: platouri. Botriochloa ischaemum. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. Stipa pulcherrima. Acinos arvensis. Peucedanum oreoselinum.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963). Phleum montanum. Luzula campestris. Festuca rupicola.2. A.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1. sud-vesticã. Literaturã selectivã: Coldea 1991. septentrionale. Banat ºi Transilvania. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. Suprafeþe: Ocupã circa 230. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. Cystopteris fragilis. Genista januensis var. spathulata. Jurinea mollis.

Dracocephalum austriacum.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Leontodon hispidus. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Munþii Bârsei. S. Orlaya grandiflora.HAB: 34. Banat. Athamantha turbith ssp. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Puºcaru-Soroceanu 1963. Prunella vulgaris.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. Dorycnium herbaceum. Munþii Apuseni. M. cracca. Eryngium campestre. M. Bromus hordeaceus. cu reacþie bazicã.2. Poa nemoralis. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. Trifolium campestre. Sanda. setacea. V. Botriochloa ischaemum. Dorycnium herbaceum. Stancu 2001. banatica. Poa angustifolia. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Popescu. Fragaria viridis. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. terenuri calcaroase. Hypericum perforatum. cum sunt: Alyssum repens ssp. Scleranthus annuus.00C. Popescu. Minuartia setacea ssp. Soluri: rendzine levigate. Thymus comosus. Literaturã selectivã: Popescu. Artemisia austriaca. lupulina. Euphorbia cyparissias. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Onobrychis viciifolia. Lathyrus nissolia. Salvia nemorosa. Clima: T = 9. F. toate incluse în DH2. Dianthus spiculifolius. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. P. Draba lasiocarpa.0–6. Mureº. Koeleria macrantha. Seseli libanotis. Achillea setacea. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Alyssum petraeum. rigidula. Medicago orbicularis. Viola arvensis. Campanula divergens. Medicago minima. Helictotrichon decorum. nutans. A. Thymus comosus. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. bine individualizat. Chamaecytisus austriacus. Eryngium campestre. laciniata. 116 . Potentilla argentea. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). transsilvanicum. valesiaca. Trifolium montanum. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. Alyssum desertorum. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. poliþe. Cynosurus cristatus. bogate în schelet. superficiale. Valoare conservativã: redusã în general. Euphrasia salisburgenis. Sanda 1992. Redactat: A. Cynodon dactylon. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. Relief: versanþi abrupþi. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. Euphorbia cyparissias. hungarica. Alte specii importante: Achillea collina. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni).3. P = 650–800 mm. Suprafeþe: 10–20 ha. Peucedanum austriacum. Cele câteva specii repente. Specii caracteristice: Festuca rupicola. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. Achillea millefolium. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Salsola ruthenica. Braºov ºi Cluj). Poa bulbosa. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. Lolium perenne. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL.

Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Linum flavum. Carex humilis. grohotiºuri calcaroase fixate.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. campestris. Salvia nutans. Polygala major. pannonica. S.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Stipa joannis. Doltu 1977. Biscutella laevigata. calcicolam Moehringia muscosa. Draba lasiocarpa. Alte specii importante: Briza media. Râpa Roºie (Alba). Potentilla arenaria. Seseli gracile. Pedicularis comosa ssp. Dorycnium pentaphyllum ssp. Redactat: A. Dealurile 117 . Thymus glabrescens ºi Carex humilis. Leucanthemum vulgare. Polygala major. Potentilla arenaria. Festuca valesiaca. A. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. herbaceum. Cheile Turzii. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. Sanda. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). Saxifraga paniculata. herbaceum.HAB: 34. Chamaespartium sagittale. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. Astragalus monspessulanus. hungarica. Echium russicum. dintre care amintim: Trifolium campestre. S. austriaca. Poa nemoralis. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. sud-esticã. Specii caracteristice: Carex humilis. Primula auricula ssp. P = 750–850 mm. Popescu. Dealurile Sibiului. Koeleria macrantha. Bupleurum diversifolium. transsilvanicus.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Centaurea pinnatifida. Peucedanum oreoselinum. Popescu. cum sunt Dianthus spiculifolius. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. Thymus glabrescens. rigidum. Stipa joannis. Alyssum repens ssp. deficitare în umiditate. Salvia transsilvanica. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. Helictotrichon decorum. Roci: calcare.3. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. Inula ensifolia. împreunã cu puþine plante însoþitoare.50C. Thymus comosus. Trifolium montanum. Salvia pratensis. Viola joói. Etajul inferior este prezent. Bistriþei. Cerastium arvense ssp. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Dracocephalum austriacum. Salvia pratensis. Valoare conservativã: moderatã. Achillea millefolium. Centaurea atropurpurea. Rãspândire: Transilvania. Danthonia alpina. Athamantha turbith ssp. Helianthemum canum. Koeleria macrantha. Helianthemum nummularium. Lotus corniculatus. Chrysopogon gryllus. Clima: T = 8–6. Lotus corniculatus. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. Linum flavum. Briza media. Coldea 1991. Asperula cynanchica. serratifolia. pe calcarele din Munþii Apuseni. Helictotrichon decorum.2. Chamaespartium sagittale. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Soluri: faeoziomuri. Suprafeþe: pajiºti. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Dorycnium pentaphyllum ssp. pe suprafeþe de 5–10 ha.

3.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. 118 . Agropyron intermedium. Literaturã selectivã: Gergely 1970. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Galium verum. rupicola. Danciu 1977.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. F. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Redactat: A. slab acide-neutre. Muntenia (Dealurile Buzãului). Csürös et al. Inula hirta. Ferulago sylvatica. Dianthus carthusianorum. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã).2. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Echium rossicum. P = 700–800 mm. Euphorbia cyparissias. Rãspândire: Moldova. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Jurinea mollis ssp. Dictamnus albus. Fragaria viridis. Chamaecytisus albus. Koeleria macrantha. pinnatum. Sanda 1992. Suprafeþe: Circa 50–70 ha.: Brometum erecti auct. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. Podiºul Târnavelor.HAB: 34. Campanula sibirica. Teucrium chamaedrys. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. Adonis vernalis. Redactat: A. Morariu.HAB: 34. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Adonis vernalis. rupicola. Popescu. Stachys recta. Soluri: faeoziomuri. Helianthemum nummularium. Valoare conservativã: moderatã. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. transsilvanica.9 Continental steppes CORINE: 34. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Popescu.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. Raþiu et al. Ghiºa 1941. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. Onobrychis viciifolia. rom. Inula ensifolia. Clima: T = 8–60C. Puºcaru-Soroceanu 1963. Eryngium campestre. Veronica spicata. F. Inula ensifolia. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. Scabiosa ochroleuca. Soó 1944. Danthonia alpina. Specii caracteristice: Stipa stenophylla. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1969. Silene otites. 1953. Carex humilis. apar elemente de silvostepã. Brachypodium pinnatum. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Popescu. platouri. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Campanula sibirica. în zonele amintite. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S.). Polygala major. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Stipetum stenophyllae Soó 1944. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior.

Ocupã. lessingiana. Coronilla varia. Soluri: eutricambosoluri. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Onobrychis viciifolia.9 Continental steppes CORINE: – PAL. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34.HAB: 34.) 1947. Dactylis glomerata. preluvosoluri. 119 . Toate aceste specii. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. însoriþi. S. Dianthus carthusianorum.n. dar densitatea speciilor este mare. stricta. Medicago lupulina. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Leucanthemum vulgare. pulcherrima. E. coame late. Salvia pratensis. Festuca rupicola. Speciile dominante sunt: Bromus erectus. Soluri: erodosoluri. Dorycnium herbaceum. este format din: Thymus pulegioides. realizând acoperirea de 90–95%. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. S. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. Brachypodium pinnatum. Clima: T = 8–60C. cu sol profund ºi fertil. Carlina vulgaris. Lotus corniculatus. Brachypodium pinnatum.5–60C. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Pimpinella saxifraga. Euphrasia rostkoviana. Knautia arvensis. mai slab reprezentat. Lotus corniculatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. cu înãlþimea de pânã la 45–60. Linum tenuifolium. Medicago lupulina. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. circa 50–60 ha în Transilvania. Trinia glauca. P = 700–800 mm. Koeleria macrantha. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Clima: T = 8. Cephalaria uralensis. Popescu. pulcherrima ºi S. Etajul inferior. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Achillea millefolium.2. Sanda.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. Relief: pante domoale. Roci: calcare. Valoare conservativã: moderatã. Trifolium montanum. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. Stellaria graminea. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. P = 700–850 mm. Hornungia petraea. Puºcaru-Soroceanu et al. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Trifolium pratense. capillata. Onobrychis viciifolia. S. Redactat: A. Literaturã selectivã: Pázmány 1971. Podiºul Târnavelor. Anthylis vulneraria. în total. S. Asperula cynanchica. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. cernoziomuri erodate. Popescu. Specii caracteristice: Bromus erectus. Rhinanthus rumelicus. loess în Moldova. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Rhinanthus rumelicus. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. Doltu 1976.3.

Cristea. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. S. Astragalus austriacus. Suprafeþe: mici. valesiaca. Nepeta ucranica. Cerastium arvense ssp. 1992.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. pulcherrima.6–7. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. Cheile Caraºului.. Alte specii importante: Astragalus peterfii. Rosa pimpinelifolia. Trifolium pratense. Centaurea trinervia. F. Dictamus albus. Trifolium campestre. Specii caracteristice: Stipa lessingiana. P = 575–770 mm. Ceterach officinarum.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. pulcherrima. Crambe tataria. Medicago minima. Acest tip de vegetaþie. Puºcaru-Soroceanu et al. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. Munþii Aninei. Teucrium chamaedrys. joanis. Popescu. Substrat: calcaros. Inula ensifolia. Potentilla argentea. abrupþi (50–550).3. Dianthus spiculifolius. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m.2. Danthonia alpina. Salvia nutans. 1984. Phleum phleoides. S. jacquinii. S.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. Cheile Miniºului. de ordinul 1–10 ha. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. pante însorite înclinate. stepicã. Veronica austriaca ssp. A. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. Salvia transsilvanica. Agropyron cristatum. Peucedanum cervaria. S. Salvia austriaca. Koeleria macrantha. alyssoides. villosus. dintre care menþionãm: Festuca rupicola. S.3). 1963. în general. Erysimum odoratum.9–7. Polygala major. Inula ensifolia. Jurinea simonkaiana. Serratula radiata. Domin 1932). Pop. Clima: T = 10. Beuºniþa-Cheile Nerei. Redactat: A. A. Galiu album. fruticosa. Alyssum saxatile. Valoare conservativã: moderatã. Popescu et al. Nepeta ucranica. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). capillata. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. Cephalaria uralensis. Medicago falcata. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. Onobrychis viciifolia. Valea Ciclovei (Banat). Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). Saxifraga paniculata. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Scorzonera hispanica. calcicolum. Galium glaucum. Doniþã et al. Hodiºan 2002. Jurinea mollis.HAB 1999: 36. P. Sesleria filifolia. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Stachys recta. Relief: pereþii stâncoºi. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. Fragaria viridis. Aster linosyris. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Alyssum desertorum. cu puþine specii în compoziþia floristicã. Adonis vernalis. pratensis. Campanula 120 . amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii.

Thymus pannonicus.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al.3. Dianthus spiculifolius. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. 1997. Knautia arvensis. Potentilla arenaria. care depãºeºte 1 m înãlþime. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. Chondrilla juncea. Jurinea mollis. 1997. Campanula sibirica ssp. 1992. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Valoare conservativã: redusã. Sateureja kitaibelii. Lotus corniculatus. P = 550–650 mm. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Roci: loess în Muntenia. Redactat: Simona Mihãilescu. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Athamantha turbith ssp. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Relief: versanþi slab înclinaþi. Ceterach officinarum. Alyssum repens. platouri. Draba lasiocarpa. Schrött et Purdelea L. Moehringia muscosa. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Chrysopogon gryllus. Botriochloa ischaemum. habitat endemic. Etajul mijlociu este. Centaurea atropurpurea. Alte specii: Seseli rigidum. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Lotus corniculatus. Suprafeþe: Circa 350 ha. 1963). de asemenea. Draba aizoon. Eryngium campestre. Artemisia campestris. Carex humilis. Clima: T = 10. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Saxifraga marginata. Sanda et al.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Centaurea biebersteinii. Viola arvensis. 1993. Sempervivum marmoreum. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Valoare conservativã: mare. Thesium linophyllon. Sanda 2002. Campanula sibirica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Melica ciliata. Dianthus petraeus. 2001. Peia 1978. În etajul inferior. divergens. Seseli gracile. Dorycnium herbaceum. hungarica. Vicia lathyroides.2. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus.5–80C. Stachys recta. Polygala major.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Rãspândire: Muntenia. Dihoru et al. Cephalaria laevigata. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. calcicolum. Linum flavum. Helianthemum nummularium. Dobrogea (Podiºul Babadag). Cerastium arvense ssp. Transilvania (Podiºul Târnavelor). Leontodon asper. Elytrigia (Bromus) intermedia. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Vinca herbacea. Alyssum petraeum. Schneider-Binder E. Acinos alpinus. în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. Coldea 1991. Erysimum comatum. Centaurea atropurpurea. Coldea et al. 121 . et al. Onobrychis viciifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. Cephalaria uralensis. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Silene otites. Salvia nutans. Festuca rupicola. Cerastium banaticum. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. 1973. 1970. Onobrychis viciifolia. Cruciata pedemontana.HAB: 34.

Thymus pannonicus. Convolvulus cantabrica. Sedum album. Adonis vernalis.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. Astragalus onobrychis.2. Cerastium banaticum. Redactat: A. Literaturã selectivã: Popescu. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Relief: pante abrupte. Specii rare: Fumana procumbens. Stachys recta. Stipa eriocaulis. Niedermaier 1966. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. Aceste fitocenoze se deosebesc. Popescu et al. Artemisia campestris. P = 600–750 mm. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). SchneiderBinder 1971. Fumana procumbens. Alte specii importante: Onobrychis alba. hispanicum. Siderites montana. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Melica ciliata. în cadrul etajului superior. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Minuartia glomerata. Ephedra distachya. Crupina vulgaris. Doniþã et al. Teucrium montanum. Valerianella coronata. Schneider-Binder 1971. Dorycnium herbaceum. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. H. Trifolium campestre. Salvia nutans. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. uºor pânã la mediu degradate. superficiale. Cerastium banaticum. Alyssum saxatile. foarte uscate. Soluri: 122 . R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Redactat: A. Schneider-Binder 1970. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Anthericum ramosum. Erysimum comatum.3. 1992. Cerastium banaticum. Popescu. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. S. Vinca herbacea.HAB: 34. Stipa eriocaulis. Gypsophila glomerata. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Orlaya grandiflora. Scabiosa ochroleuca. Asperula cynanchica. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. banaticum. Astragalus onobrychis var. Centaurea atropurpurea. Melica ciliata. ªtefureac 1976. Cerastium banaticum. La Porþile de Fier. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. Trifolium montanum. Festuca pseudodalmatica. în bune condiþii. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. Roman 1974. Convolvulus cantabrica. specia endemicã Stipa danubialis. Stachys nites. Fumana procumbens. Stachys nitens. Senecio jacobea. Valerianella coronata. Knautia arvensis. Erysimum comatum. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. Clima: T = 10–80C. perforatum. Alyssum pulvinare. Hypericum elegans. Koeleria macrantha. 1984. Popescu. se dezvoltã. Roci: depozite calcaroase. Literaturã selectivã: Csürös. Coronilla varia. Jurinea glycacantha.

Valoare conservativã: moderatã. cernoziomuri. Festuca rupicola. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania. Specii caracteristice: Cleistogene serotina. Nepeta nuda.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Muntenia. Pimpinella saxifraga. 1992. Linaria genistifolia. Alte specii importante: Tulipa hungarica. Soluri: eutricambosoluri. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Festuca valesiaca. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. Erodium cicutarium. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. deficitare în umiditate. Roci: depozite loessoide. Achillea millefolium. Echium vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola.HAB: 34. Linum austriacum. Carduus acanthoides. Onobrychis viciifolia. Achillea setacea. Botriochloa ischaemum. Clisura Dunãrii.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. înãlþimea fiind de 45–55 cm. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Puºcaru-Soroceanu et al. 1963. Inula oculus-christi.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. Ornithogalum comosum. Popescu. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Câmpia Aradului. Oltenia. Medicago falcata. Scabiosa ochroleuca. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola. Cleistogene serotina.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963).911 Pannonic loess steppes. Moldova. Thymus comosus. Thymus pannonicus. Chondrilla juncea. Redactat: A. Suprafeþe: Circa 40. neutre. în general. Dianthus armeria. Asperula cynanchica. Cleistogene serotina. Marrubium vulgare. Agrostis capillaris. Soó 1964. Dorycnium herbaceum. Salvia pratensis. Veronica orchidea.312 Central European steppes grasslands PAL. teren plan. Rãspândire: Banat. Alyssum alyssoides.2. Dobrogea. Relief: pante foarte uºor înclinate. Teucrium montanum. Festuca valesiaca. Eryngium campestre. Melica ciliata. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Clima: T = 9.HAB: 34. Medicago minima. Polygala major. Lotus corniculatus. Stipa capillata. P = 600–750 mm.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Potentilla argentea. 123 . Lathyrus sphaericus. faeoziomuri. Popescu.3. Banat. Orlaya grandiflora. 34. Euphorbia cyparissias.5–80C. Dianthus armeria. Sanda 1992.9 Continental steppic CORINE: 34.

mai puþin reprezentate. Phlomis pungens. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . Suprafeþe: 15–20. ponticus. Medicago minima. Doniþã et al. Bombycilaena erecta. Medicago minima. Relief: teren plan. Dianthus leptopetalus. Centaurea napulifera. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. Potentilla arenaria. Medicago orbicularis. Sol: cernoziom ciocolatiu. Alte specii importante: Stipa capillata. alyssoides. C. din Dobrogea. Coronilla varia. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Teucrium polium. Scleranthus annuus. arenaria. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Vaslui). Botriochloa ischaemum. Agropyron cristatum. 1963. Poa angustifolia.5–80C. P = 400– 800 mm. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. în general. iar în zona colinarã.000 ha. rutifolia ssp. 1992. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. deficitare în umiditate. Medicago falcata. Salvia aethiopis. 1937) Pop 1977. faeoziomuri mai rar pseudorendzine.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist.3. Ranunculus illyricus. Valoare conservativã: redusã. Astragalus onobrychis. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. marne. Muntenia ºi sudul Moldovei. Cheile Turzii – jud. P = 400–650 mm. Stipa capillata. sud-esticã ºi sud-vesticã. precum ºi altele. Roci: loess.9 Continental steppes CORINE: – PAL. constituie etajul inferior al acestor pajiºti. Fãlciu – jud. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. menþionate în DH2. Koeleria macrantha. A. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. Toate aceste specii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. Inula ensifolia. Popescu. jurineifolia. Cluj. Clima: T = 11. Poa angustifolia. Satu Mare. cu expoziþii variate. Clima: T = 11–70C. A.2. Seseli tortuosum. Sanda 1992.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Taraxacum serotinum. Redactat: A. Popescu. Centaurea arenaria. 1956. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.HAB: 34. Achillea setacea. Artemisia austriaca. Arenaria serpyllifolia. judeþul Argeº). Achillea setacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Melica ciliata. Literaturã selectivã: Burduja et al. Medicago minima. Botriochloa ischaemum.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Asperula cynanchica. arenaria (Carei – jud. Phleum phleoides. Relief: terenuri plane. Puºcaru-Soroceanu et al. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. Taraxacum serotinum. Trifolium arvense. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm.

Alte specii importante: Taraxacum serotinum. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. jacquinii. Popescu. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%.3. cu expoziþii variate. Festuca valesiaca. Podiºul Casimcei. Potentilla argentea. Munþii Mãcinului. Stachys angustifolia. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. Inula oculus-christi. Asperula cynanchica. Podiºul Babadag. A. Jurinea mollis. Adonis vernalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Trifolium campestre. Trifolium arvense. Ceratocarpus arenarius. Soluri: castanoziomuri. M. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. A. roci granitice ieºite la suprafaþã. Valoare conservativã: redusã. Achillea ochroleuca. Redactat: A. Inula oculus-christi. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). Silene compacta. Agropyron cristatum. cernoziomuri. faeoziomuri. În zonele stâncoase. rupicola. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). Minuartia viscosa. Doniþã 1970. pânã la moderat înclinate. Teucrium polium.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Achillea setacea. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum.50C. Chrysopogon gryllus. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. Androsace maxima. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei. Achillea setacea. Clima: T = 11–8. Salvia nutans. 1963. Dihoru 1969. Veronica austriaca ssp. Chrysopogon gryllus. xerofile. Botriochloa ischaemum. Psilurus aristatus. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. deficitare în umiditate. faeoziomuri. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. Allium saxatile. coarctata. Cleistogene serotina. Kochia prostrata. Soluri: castanoziomuri. Sanda 1992. Galium humifusum. Medicago lupulina. Astragalus onobrychis. unde roca iese la suprafaþã. Stipa capillata. Cynodon dactylon. Puºcaru-Soroceanu et al. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. repens. lessingiana. Centaurea rutifolia ssp. Astragalus onobrychis. Chrysopogon gryllus. Artemisia austriaca. Dianthus nardiformis. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Linaria genistifolia. Eryngium campestre.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. cernoziomuri. Medicago minima.2. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. S. Literaturã selectivã: Dihoru. jurineifolia.HAB: 34. 125 . Dintre aceste plante. Rãspândire: Dobrogea de Nord. mai puþin nordice. Trigonella monspeliaca. Sedum sartorianum ssp. Daucus guttatus. Thymus zygoides. Potentilla bornmuelleri. Bombycilaena erecta. F. Ranunculus illyricus. Bromus hordeaceus. Artemisia austriaca. P = 450–500 mm. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. lupulina. Popescu. Taraxacum laevigatum. Euphorbia seguierana. Festuca valesiaca. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Orlaya grandiflora. eutricambosoluri. Galium humifusum. Galium humifusum. acoperirea medie 90–95%. Relief: pante domoale.

Popescu. Sedum sartorianum ssp. Herniaria glabra. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. Agropyron brandzae. Soluri: castanoziomuri. Sanda. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. Valoare conservativã: moderatã. Paeonia tenuifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. 1963. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Dianthus nardiformis. Pimpinella tragium ssp. Bupleurum apiculatum. Campanula romanica. Stachys angustifolia. Paronychia cephalotes. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Agropyron brandzae. Scorzonera mollis. Ornithogalum amphibolum. hillebrandtii. Specii caracteristice: Festuca callieri. Dianthus pseudarmeria. Bombycilaena erecta. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. moschatum. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Cruciata pedemontana. Clima: T = 10–8. cernoziomuri. Minuartia glomerata. Scleranthus perennis ssp. Thymus zygoides. de regulã. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.50C. Silene compacta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. Euphorbia nicaensis ssp. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Trifolium arvense. Allium saxatile. dichotomus. Iris pumila. Gypsophila glomerata. A. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. loess. Ornithogalum amphibolum. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Dianthus nardiformis. 126 . Achillea ochroleuca. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. Crocus chrysanthus. Suprafeþe: 50–100 ha. P = 450–500 mm. Popescu. pinnatifida. Podiºul Babadag ºi Casimcei). Stancu 2001. lithophila. faeoziomuri. sudicã ºi vesticã. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. dar realizeazã o acoperire slabã. Euphorbia myrsinites. Redactat: A. M. Bufonia tenuifolia. Achillea coarctata. et al.2. Chrysopogon gryllus. Scleranthus perennis. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). Sanda 1988. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Scutellaria orientalis var. Sempervivum zelleborii. glareosa. grisebachii. Roci: calcare. Popescu. Doniþã 1970. sãrace în umiditate. Muscari racemosum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Satureja caerulea.9 Continental steppes CORINE: – PAL.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Silene compacta.3. Literaturã selectivã: Dihoru. uneori numai de 50–60%. Potentilla bornmuelleri. Ranunculus illyricus. Scorzonera mollis. Potentilla bornmuelleri. Festuca rupicola. Psilurus aristatus.HAB: 34. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Achillea leptophylla. Minuartia glomerata. PuºcaruSoroceanu E.

Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Popescu. Artemisia austriaca. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Stipa capillata. Asperula tenella. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Literaturã selectivã: Dihoru. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Taraxacum serotinum. Teucrium polium. leptophylla. Ceratocarpus arenarius. tesquicola. Festuca valesiaca. PuºcaruSoroceanu et al. Galium humifusum. Coronilla varia. A. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Achillea coarctata. Specii endemice: Agropyron brandzae. Suprafeþe: 100–120 ha. Redactat: A. Popescu. 1963. Potentilla bornmuelleri. Medicago falcata. Asperula cynanchica. Festucion rupicolae. Melica ciliata. Muntenia ºi estul Banatului. Medicago falcata.3. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Jurinea mollis.HAB: 34. Ranunculus illyricus. Medicago falcata. Rãspândire: Dobrogea. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. Doniþã 1970. Literaturã selectivã: Dihoru. Festuca valesiaca. Centaurea diffusa. Asperula cynanchica.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Ornithogalum amphibolum. Coronilla varia. Specii endemice: Agropyron brandzae. Agropyron brandzae. Botriochloa ischaemum. P = 350–450 mm. Botriochloa ischaemum. Kochia prostrata.2. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Echium italicum. Alyssum desertorum. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Festuca valesiaca.50C. A. În cadrul fitocenozelor. 34. 127 . Achillea coarctata. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Artemisa (caucasica) pseudomontana. Clima: T = 11–8. de talie medie ºi mare. Popescu. Onopordon tauricum. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. Toate aceste plante. Valoare conservativã: mare. mai rar pe calcare (în Dobrogea). Doniþã 1970. Stipa capillata. Koeleria macrantha. Artemisia austriaca. Satureja caerulea. Onobrychis gracilis. Kochia prostrata. Seseli tortuosum. Linum austriacum. pectinatum.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958. cu acoperire mare (circa 60–80%). leptophylla. lithopilla. Teucrium polium. Sanda 1992. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. cum sunt: Sempervivum zeleborii. Redactat: A. Stipa capillata. Sisymbrium orientale.911 Pannonic loess steppes. Agropyron intermedium. Minuartia adenotricha. Astragalus onobrychis. Koeleria lobata. Euphorbia nicaeensis. Alte specii importante: Achillea setacea. Teucrium polium. Kochia prostrata. Salvia nemorosa ssp. Poa angustifolia. Roci: loess. pectinatum. Alyssum montanum. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Dianthus pseudarmeria. Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. Horeanu 1976.

în trei etaje. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Linosyris villosa. Stipa pulcherrima. Structura: Vegetaþia este stratificatã. Doniþã 1970. Astragalus ponticus. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. Relief: platouri. Roci: calcare. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. acestea realizând al treilea etaj. Ferulago meoides. capillata. P = 450–500 mm. Koeleria macrantha. Asperula cynanchica. Salvia nemorosa ssp. Inula ensifolia. Dobrogea. Polygala major. tesquicola. Agropyron intermedium. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. Euphorbia nicaeensis ssp. Clima: T = 11–8. Trinia multicaulis.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. Adonis vernalis. D. Popescu. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. 128 . Soluri: soluri rendzinice. Popescu. Chrysopogon gryllus. cernoziomuri. giganteus. nicaeensis. Dianthus pallens. sudul Moldovei. Botriochloa ischaemum. Marrubium peregrinum. sud-vesticã. 1970) Sanda. Dactylis glomerata. Valoare conservativã: mare. chamaedrys. Teucrium polium. Popescu 1999 (Syn. dasyphylla. S.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. Podiºul Babadag). de circa 100 cm. Ocupã terenurile plane. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica.HAB: 34. loess. Adonis vernalis. dar ºi pantele uºor înclinate.2. de 500–600 ha.9 Continental steppes CORINE: – PAL. T. cu expoziþie sud-esticã. Stipa ucrainica.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). Festuca valesiaca. Suprafeþe: Circa 5–10 ha.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). Astragalus asper. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Phlomis tuberosa.3. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. Festuca valesiaca. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Centaurea napulifera. Artemisia austriaca. Seseli campestre. Prunus tenella. Crupina vulgaris. Dianthus pallens.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Ranunculus illyricus. Phleum phleoides. Astragalus ponticus. S. Puºcaru-Soroceanu et al. Achillea clypeolata. 1963. Ajuga laxmannii. Bibliografie: Dihoru. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. Koeleria macrantha. Salvia aethiopis. Sanda 1992. Plantele înalte. Inula salicina. uneori bine individualizat. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. cu vegetaþia degradatã. Euphorbia nicaeensis. versanþi slab înclinaþi. Salvia nutans. Scorzonera mollis.50C. Teucrium chamaedrys. Ferulago meoides. sunt: Centaurea orientalis. Echinops ruthenicus.HAB: 34. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Redactat: A.

cernoziomuri. Doltu 1980. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Roci: loess. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. M. Lotus corniculatus. La începutul verii. sequierana. Festuca valesiaca. Staþiuni: Terenuri uscate. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. Botriochloa ischaemum. Medicago minima. 4–5 ha. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. Specia dominantã. P = 400 mm. Clima: T = 11–80C. Medicago falcata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. F. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. Ceratocarpus arenarius. glareosa. minima. Poa angustifolia. Bromus tectorum. Clima: T = 110C. care se menþine pânã toamna. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. cenuºii. masiv. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. Bupleurum apiculatum. F. Relief: terenuri stâncoase. Popescu. M. Stancu 2001. M. Cynodon dactylon. Alte specii importante: Festuca valesiaca. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. Roci: calcare marnoase. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Agropyron cristatum.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Festuca pseudovaina. puþin rãspândit la noi. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. Capul Doloºman. Relief: teren plan. faeoziomuri. minima. Poa angustifolia. Altitudine: 5–10 m. Erodium cicutarium. Siret) aluviosoluri. Astragalus pseudoglaucus. uneori chiar mai scãzutã. Koeleria lobata. Poa angustifolia. Redactat: A. Androsace maxima. Gagea callieri. Cynodon dactylon. Deºi numãrul speciilor componente este mare. Sanda. valesiaca. Soluri: cernoziomuri. castanoziomuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Galium humifusum. pe faleza Lacului Razelm. Popescu. Poa bulbosa. Suprafeþe: Restrânse. Agropyron cristatum. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. plantã xerofilã. Structura: Habitat xerofil.HAB: 34. lupulina. Artemisia lerchiana. Taraxacum serotinum. Euphorbia nicaeensis ssp. Sanda. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Artemisia austriaca. Ornithogalum amphibolum. pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 1970. Taraxacum laevigatum. Rãspândire: Dobrogea. E.3. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Valoare conservativã: redusã. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. Medicago lupulina. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. Buzãu. Minuartia viscosa. Puºcaru-Soroceanu 1963. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. Goniolimon besserianum. P = 400–750 mm. Euphorbia nicaeensis.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. 129 . Potentilla bornmuelleri. Lolium perenne.2. Coronilla varia. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. Popescu. Poa bulbosa. Euphorbia sequierana. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Soluri: castanoziomuri.

Koeleria lobata. Thymus zygoides. Popescu. Alte specii importante: Centaurea jankae. Minuartia viscosa. Ornithogalum amphibolum. Astragalus pseudoglaucus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Taraxacum serotinum. Echinops ruthenicus. Euphorbia sequierana. Androsace maxima. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Alyssum minutum. Agropyron brandzae. Euphorbia nicaeensis ssp. Goniolimon besserianum. Redactat: A. Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. glareosa. Salvia nutans.3. Specii endemice: Agropyron brandzae.2. 130 . Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Koeleria lobata. Teucrium polium.

Rãspândire: Dealurile Olteniei. Doniþã et al. Alãturi de specia dominantã mai apar. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Orlaya grandiflora. Soluri: districambosoluri.HAB: 34. Suprafeþe: 15–20 ha. Cleistogene serotina. Stachys recta.3. Ferulago sylvatica. haynaldiana. Koeleria macrantha. Crepis sancta. T. balcanice ºi ilirice. Banat. Lotus corniculatus. Convolvulus cantabrica. Petrorhagia illirica ssp. speciile: Ferulago sylvatica. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . platouri. etajul superior al fitocenozelor. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. Asperula cynanchica. Danthonia alpina. Anthylis vulneraria. unde procesul de solificare a fost favorizat. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. Cephalaria uralensis. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. Petrorhagia illirica ssp. Aira caryophyllea. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. Filipendula vulgaris. Onobrychis alba. Valerianella pumila.3. Medicago falcata. Achillea crithmifolia.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. 34. cu mult schelet. Valoare conservativã: moderatã. haynaldiana. Dintre acestea. 1992. Popescu. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. aproape singurã. Campanula rapunculoides. Bromus riparius. Fragaria viridis. în microdepresiunile. Alyssum alyssoides. cu frecvenþã micã. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare. Verbascum lychnitis.5–8. Specii rare: Thymus jankae. Bromus riparius. Dianthus giganteus. Redactat: A. jacquinii. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Roman 1974. Siderites montana. Crupina vulgaris. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. Danthonia alpina. P = 550–650 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus.3.316 EUNIS: E1. Festuca rupicola.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. Clima: T = 10. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Arenaria serpyllifolia. Bromus riparius. Popescu 1999. Stachys recta.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. Veronica austriaca ssp. Koeleria macrantha. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Verbascum phoeniceum. În acest etaj. Podiºul Mehedinþi.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. arvense.50C. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. Polygala major. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. Thymus jankae. Briza media. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina.2.

132 . Trifolium arvense. Poa bulbosa. Melica ciliata. Dasypyrum villosum. Valoarea conservativã: moderatã. Alyssum petraeum. Banat. Ventenata dubia. S. molinerii. Festuca valesiaca. ovina. Transilvania (Munþii Apuseni.HAB: 34. Poa compressa. F. Trifolium incarnatum ssp. Popescu. argile etc. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). Ventenata dubia. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Roman 1974.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Dobrogea. cu acumulãri de materiale organice. Achillea collina. Sanda. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Thymus comosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. Aira capillaris. sunt: Sedum acre. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. Sedum hispanicum. Aira capillaris. Alte aspecii importante: Rumex acetosella.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. Solul. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania).5–80C. Medicago minima. Dasypyrum villosum. Poa compressa. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. Erysimum cuspidatum. Vulpia myuros. molinerii. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. Trifolium arvense. Valea Someºului). Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Redactat: A.2. Popescu. Oltenia. Hypericum perforatum. Xeranthemum cylindraceum. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. luturi. Scleranthus annuus. Scleranthus perennis. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi.HAB: 34. Vulpia myuros. Sedum acre. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Clima: T = 10. Aegilops cylindrica. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. Ventenata dubia. Speciile scunde. în curs de fixare. Trifolium incarnatum ssp. Filago arvensis. S. Relief: pante slab înclinate. molinerii. Stancu 2001. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. annuum.

cel inferior. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. Trifolium arvense. Sedum rubens. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. Popescu 1967.00C. Alyssum petraeum.3. Petrorhagia saxifraga. Sedum hispanicum. Valoare conservativã: moderatã. Hieracium pilosella. Sedum acre. S. Structura: Vegetaþia este realizatã. P = 400–650 mm. Syntrichia ruralis.2. Clima: T = 11–9. Cel de al doilea etaj. acre. Medicago minima. Roman 1974. Siderites montana. Aira elegans. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. Veronica verna. nisipuri grosiere. Alyssum petraeum. în principal. Alte specii importante: Trifolium arvense. Satureja kitaibelii. Crupina vulgaris. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Scabiosa columbaria. 133 . Polycnemum arvense. Erophila verna. care are 15–20 cm înãlþime. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. Redactat: A. Filago arvensis. Alyssum desertorum. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Literaturã selectivã: Andrei. Jasione montana. ºi perene Poa bulbosa. Scleranthus annuus. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Scleranthus annus. periodic inundate de apele torenþilor. Schneider-Binder 1971. Popescu. Alyssum petraeum. Racomitrium canescens etc. Soluri: nisipuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Sedum rubens. Silene conica. Sagina procumbens. Relief: versanþi slab înclinaþi. Thymus pulegioides. Rumex acetosella.

În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Festuca versicolor. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Bãtrâna).3. Carex atrata. Festuca bucegiensis. Minuartia verna. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica.3. Omu. Coºtila. Caraiman. Cocora. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit.0– -2.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. Gentiana nivalis. Munþii Piatra Craiului. 134 . Uneori habitatul se prezintã fragmentar. vârfurile Baba Mare. cu pH = 4. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Anthyllis alpestris. conglomerate. Substrat: calcare. Relief: creste ºi muchii. Munþii Retezat (Piule). Elynetum myosuroides Puºcaru et al. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. Helianthemum alpestre. fiind considerat ca un relict glaciar.50C.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Achillea schurii. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987.4. Oxytropis halleri. Specii endemice: Achillea schurii. Carex rupestris. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. 1956. Clima: T = 1. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Leontopodium alpinum. habitat endemic.8–5. Agrostis alpina. Helianthemum alpestre. Pedicularis verticillata etc. Onobrychis transsilvanica. Bucºoiu. Polygonum viviparum. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. Minuartia verna. Erigeron uniflorus. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Valoare conservativã: mare. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). Agrostis rupestris. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis.2. gresii. Festuca glacialis. P = 1300–1450 mm. Silene acaulis. în etajele subalpin ºi alpin. Primula minima. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. Dianthus glacialis. Minuartia gerardii. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Pedicularis verticillata.HAB 1999: 36. Oxytropis carpatica. Salix reticulata.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. Potentilla crantzii. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Euphrasia salisburgensis. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Astragalus alpinus. Poa alpina. Cerastium alpinum ssp. 1956) Coldea 1991(Syn. Morarul. lanatum.3. Munþii Fãgãraº. Obârºia. Piatra Arsã. Oxytropis carpatica. Dryas octopetala.

Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris. Ineuþ). Munþii Þarcu. 1977.1957 (Syn. 1959.4). profilul solului este redus (10–20 cm). În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. 2001. Hieracium alpinum. 1977 din Fãgãraº. Piscul Baciului). Vaccinium gaultherioides. Redactat: Simona Mihãilescu. Oberd.3. 1956. dar o acoperire redusã. Puºcaru et al.HAB. Transilvania. Buia et al. Thamnolia vermicularis. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. Munþii Suhard. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. Coldea 1991.2. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Phyteuma confusum. Hieracium alpinum. Piatra Albã. Campanula alpina.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al. Munþii Retezat. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. Csürös et 135 . Primula minima are o prezenþã ridicatã. Minuartia sedoides. Täuber 1987. Senecio carpaticus.2–4. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. Munþii Piatra Craiului (Vf. Luzula spicata. Primula minima. Valoare conservativã: redusã în general. Sanda 2002. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. conglomerate.50C. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Structura: Habitat primar. Potentilla ternata. 1997.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. Puºcaru-Soroceanu et al.-Jer. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. Ghiºa 1940. Munþii Parâng. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Vaccinium vitis-idaea. 1956. Loiseleuria procumbens.5– -2. 1907). în etajele subalpin ºi alpin. Polytrichum juniperinum. Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. Potentilla ternata. Clima: T = 0. Munþii Fãgãraº. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). Avenula versicolor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. Munþii IezerPãpuºa. Vaccinium myrtillus. Puºcaru et D. Puzdra. P = 1350–1450 mm. Ineu. gelidus. Samoilã 1960. Literaturã selectivã: Borza 1934. Racomitrium lanuginosum.-Bl. Oltenia.341 Carex curvula grassland PAL. Juncus trifidus. Festuca supina (diferenþialã geograficã). Rebra. Sanda et al. Caricetum curvulae Brockm. primuletosum minimae Evd. Pulsatilla alba. 1999: 36. Munþii Cãlimani. Safta 1943. Munþii Cibinului. Puºcaru et al. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. Geum montanum. Specii caracteristice: Carex curvula. 1981. Ligusticum mutellina. Munþii Godeanu. Gãrgãlãu. Oreochloa disticha. Beldie 1967. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. Coldea et al.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. Sesleria bielzii. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). 1962. Sesleria coerulans. 1956 din Bucegi. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. 1926 em. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al.

Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. Juncus trifidus Carex curvula.2–4. Potentilla ternata.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Phyteuma confusum. în etajele subalpin ºi alpin. Oreochloa disticha fiind sporadicã. cu expoziþii variate. Loiseleuria procumbens. Munþii Cãlimani. cu caracter xerofil-oligoterm. Thamnolia vermicularis.: Juncetum trifidi Buia et al. 1927 (Syn. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. Valoare conservativã: redusã. 1981. Buhãiescu. Puºcaru et D. 2001. Vaccinium myrtillus.3. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Golgota.50C. de cele mai multe ori. Empetrum nigrum ssp. conglomerate. P = 1300–1450 mm. Mihãilescu S. Munþii Giumalãu.2. Avenula versicolor. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Festuca supina. Munþii Þibleº. 36. Sesleria coerulans. 1962. Resmeriþã 1974. Coldea et al. Buia et al. Oltenia. Ghiºa E. 2001. Resmeriþã 1974. 2001. Anieºul Mare. Omul.HAB 1999: 36. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). Vaccinium gaultherioides. Coldea et Pânzaru 1986. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. et al. 1991.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. vârfurile Pietrosul Mare. Munþii Parâng. hermafroditum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. Relief: 136 . Dicranum scoparium. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Minuartia sedoides. Galaþiul. 1940. versanþi slab-puternic înclinaþi. Boºcaiu 1971. Substrat: gresii. Alexiu 1998. Coldea 1990. Munþii Cibinului. Ineu). Hieracium alpinum. Juncus trifidus. Puºcaru 1969. Mihãilescu S. Popescu G. Senecio carpaticus.3463 Carpathian Juncus trifidus swards.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. 1982. 1964.). Samoilã 1960. Redactat: Simona Mihãilescu. expuse vânturilor. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. Polytrichum juniperinum. Campanula alpina. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). 1997. 1977. Munþii Retezat. Luzula spicata. Structura: Habitat primar. Valea Sadului. Sanda 2002. Clima: T = 1– -2. Pulsatilla alba. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. Primula minima. Agrostis rupestris. 2005 (ined. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. 1976. 1962. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). Literaturã selectivã: Borza 1934. Momaia. Sanda et al. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea.

Popescu G. Coldea et al.2. 137 . 1981. Cristurean 2000. 1991. Drãgulescu 1995. 1977. Redactat: Simona Mihãilescu. et al. Coldea 1990. Resmeriþã et Raþiu 1983. Sanda 2002. Mihãilescu S.3. 2005 (ined. 2001. 2001. Sanda et al.). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. 1997.

Specii caracteristice: Potentilla ternata. Ciºa). Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. plane. din Valea Sebeºului. Munþii Þarcu. aurea ssp. Furnica. Clima: T = 3. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. foarte acide sau slab acide (pH = 4. Caraiman. Munþii Godeanu. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. Festuca supina Puºcaru et al. poëtosum mediae Evd. reavene pânã la uscate. habitat endemic. Obârºia. Morarul. 1956 se încadreazã. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Munþii Iezer-Pãpuºa. vârfurile Rebra. Cobãºel. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. adeseori bogate în humus. Polytrichum juniperinum. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. Vârfu Goru (jud. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. 1959.50C. nardetosum strictae Puºcaru et al. în etajele subalpin ºi alpin. Valea Sadului.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4.: Festucetum supinae Domin 1933. Primula minima. Galaþiul. Munþii Cernei. Coºtila. Prin practicarea pãºunatului intensiv. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. As. 1971. seslerietosum Puºcaru et al. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. asociaþia. Bucºoiu. Structura: Habitat alpin. Phyteuma confusum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. Substrat: cristalin. Muntele Siriu. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. cu Dor. Jepii Mici). Munþii Parâng. uneori chiar pe grohotiºuri fixate. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. Cormaia. aurea ssp.5).HAB 1999: 36. Oltenia. Jepii Mari. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971.1–4. Gardina. fiind considerat ca un relict glaciar. Vf. Sesleria coerulans. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. airoides). 1959. chrysocraspeda). Munþii Piatra Craiului. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. Omu. puþin profunde pânã la superficiale. Muntele Gârbova. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P.0– -2. Munþii Fãgãraº. mai rar calcaros. Bãtrâna. 1959. Piatra Arsã. Thamnolia vermicularis. Valoare conservativã: mare. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. chrysocraspeda). pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. ca sinonimã. As. Festuca supina (F. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Cocora. vârfurile Baba Mare. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). Bãtrâna. Valea Sebeºului. Stratul lichenilor: Cetraria islandica.3. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. Muntele Ciucaº. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha).34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. 1956 din Bucegi. hungarica (DH2).2. Relief: locuri 138 . Puºcaru et D. P = 800 mm. Festucetum supinae Vicol et al. Vrancea). Munþii Retezat. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. Festuca supina. hungarica. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. Beldie 1967 din Bucegi.

1959. Mihãiasa). Redactat: Simona Mihãilescu. 1956. 2001. 139 . Pulsatilla alba. Mihãilescu S. Coldea et al. Resmeriþã 1974. Poa alpina.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Antennaria dioica. 2004. Minuartia sedoides. Corongiºul Mare. Avenula versicolor. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. 2005 (ined. Hieracium alpinum.3. 2001.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. 1997. Oreochloa disticha. Coldea 1990. 1956. Sanda et al. Alexiu 1998. Campanula serrata. 1962. 1956.HAB 1999: 36. Luzula spicata. Viola declinata. et al. Phleum alpinum. Nardus stricta. Popescu G. Drãgulescu 1995. abietina. Festuca nigrescens. Campanula patula ssp. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic.).2. Carex curvula. Vf. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. 2001. Puºcaru-Soroceanu 1981. Poa media. Campanula alpina.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn. Csürös et al. Mihãilescu S. Vf. Vaccinium gaultherioides. Boºcaiu 1971. Beldie 1967. Dihoru 1975. Sanda 2002.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. Ligusticum mutellina. Todor et Culicã 1967. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). 1977. Faþa Cãtinului. Geum montanum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. Juncus trifidus. Buia et al. Loiseleuria procumbens. Resmeriþã et Raþiu 1983.

Dianthus spiculifolius. 1956. Koeleria transsilvanica. Strunga. Specii caracteristice: Festuca versicolor.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. Alyssum repens. Cerastium alpinum. Sanda et al. 1997. Festucetum flaccidae Coldea 1984. baumgateni.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. Festuca saxatilis. Substrat: calcare. 2001. Coldea et al. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Eritrichium nanum ssp. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Thymus comosus.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. Phyteuma orbiculare. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Carex semper- virens. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Dianthus tenuifolius. Sanda 2002. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. Sesleria rigida ssp. Coldea 1990. Cerastium transsilvanicum. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre. 1997. Dianthus callizonus.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. Clima: T = -0. Festucetum saxatilis subalpinum auct. Sesleria rigida ssp. R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36..4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. 140 .4). la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. haynaldiana. Jepii Mari. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor. 2001. Androsace lactea.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. Potentilla crantzii. Dianthus tenuifolius. Anthyllis alpestris. Biscutella laevigata. Nigritella nigra. haynaldiana. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. Soluri: rendzine bogate în humus. Cerastium transsilvanicum. de ordinul 500–1000 ha. Onobrychis transsilvanica. Specii endemice: Achillea schurii. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. Valoare conservativã: mare.50C. Sesleria bielzii. Beldie 1967. Aster alpinus. Redactat: Simona Mihãilescu. Gypsophila petraea. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn.3.p. Pedicularis verticillata. habitat endemic. Suprafeþe: mari. Munþii Piatra Craiului. 1956. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. extraaxilare. Thlaspi dacicum. Colþii Morarului. Campanula cochleariifolia. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. tomentosum. Helianthemum nummularium ssp.6– -2. Mihãilescu S. 36. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Munþii Retezat. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. 1993. Munþii Fãgãraº. Galium anisophyllon. vârfurile Baba Mare. Scabiosa lucida. Thymus pulcherrimus. conglomerate calcaroase. Cerastium transsilvanicum. Structura: Habitat primar. 1991. Thesium kernerianum. Carduus kerneri. Festuca saxatilis. jankae. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. cernuum. Calamintha alpina ssp.). Poa alpina. Caraiman. Linum perenne ssp. Seseli libanotis. Oxytropis carpatica. roman. 1981. Puºcaru-Soroceanu et al. în etajele subalpin ºi alpin. Euphrasia salisburgensis. Bucºoiu).2. P = 1400–1450 mm. Festuca amethystina. Dryas octopetala. Asperula capitata. Hieracium villosum.HAB 1999: 36. Festuca violacea. Minuartia verna.

Valoare conservativã: mare. Nechita et Mititelu 1996. Potentilla crantzii. 1977. Soluri: rendzine. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Sesleria rigida ssp. Pop 1968. Muntele Siriu. Munþii Ciucaº. rupicola ssp. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). saxatilis). Munþii Piatra Craiului. Dianthus tenuifolius. Primula elatior ssp. Beldie 1967. Festuca amethystine. saxatilis ca specie edificatoare. Pop 1968. Munþii Rarãu. amintim: Dianthus tenuifolius. Popescu A. Coldea et al. Hieracium villosum. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. P = 1100–1450 mm. Coasta Netedã). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. Onobrychis transsilvanica. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. caricosum montanae ªtefurac 1941. Sanda et al. Pop 1968 (Syn. Munþii Fãgãraº. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. 2001. Bartsia alpina. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. Festuca flaccida. Dianthus tenuifolius. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. Thlaspi dacicum. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Fink 1977. Munþii Retezat. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. et al.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). Polygonum viviparum.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). 1956.0– -2. 1960. uneori chiar slab bazicã. De asemenea. Clima: T = 4. Carex sempervirens. Myosotis alpestris. Festuca versicolor. Trisetum macrotrichum. Relief: stãnci calcaroase însorite. 1981. habitat endemic. Cruciata glabra. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Oltenia. 141 . Koeleria transsilvanica. dar în care Festuca nitida ssp. Cerastium arvense ssp. Dihoru 1975. Carex atrata. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. extraaxilare. Nedeia Þãranului). 1991. grandiflorum. superficiale. Helianthemum nummularium ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Redactat: Simona Mihãilescu. Corongiºul Mic. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Androsacea lactaea. Scabiosa lucida. Galium anisophyllon. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Muntele Hãºmaºu Mare. Linum perenne ssp. calcicolum. Alyssum repens. Puºcaru-Soroceanu et al. extraaxilare. Paucã et al. Polygonum viviparum. Carduus kerneri. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 2001. Alte specii importante: Sesleria bielzii. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. haynaldiana. în Munþii Rodnei (Corongiº. Centaurea pinnatifida. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. Saca. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. 1997. Sanda et al. 1936. Raclaru 1967. carpatica. Trisetum fuscum. de regulã.4–6. flaccida este dominantã. Sesleria rigida ssp. Poa rehmanii. Todor et Culicã 1967. Pedicularis verticillata. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Pop 1968 (Syn. Muntele Postãvarul. Substrat: stânci calcaroase. et Sanda 1989. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. În cadrul asociaþiei dominã. Festuca nitida ssp. Popescu G. flaccida.2. seslerietosum bielzii I. seslerietosum haynaldianae I. în etajele subalpin ºi alpin. tomentosum. Muntele Gârbova. Carex sempervirens.50 C. Phyteuma orbiculare. Dianthus tenuifolius. Festuca versicolor. 1990. Corongiºul Mare. Centaurea kotschyana.8). Helianthemum nummularium ssp. haynaldiana. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. Turnu. ca însoþitoare ale grupãrii. Sanda 2002.3. Coldea 1984.

Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967). Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. pe pante înclinate de 10–450. Bartsia alpina. Clima: T = 3. Agrostis rupestris. având.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn. Relief: versanþii calcaroºi. Nyárády 1963). Alte specii: Sesleria bielzii. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36.43 Stepped and garland grassland PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Suprafeþe: (> 100 ha). habitat endemic. în etajele subalpin ºi alpin. pe: Poa violacea. Specii caracteristice: Festuca amethystina.2. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Calamintha alpina. Munþii Fãgãraº. Alyssum repens. Munþii Ciucului.2– -1.8–7. Festuca airoides. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. Aster alpinus. Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice.HAB 1999: 36. unde cantoneazã aceste fitocenoze. Festuca saxatilis. Soluri: rendzine cu pH = 5. ca însoþitoare mai frecvente.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al.50 C. Dianthus tenuifolius. Festuca versicolor. Structura: Habitat xerofil.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Dianthus tenuifolius. 142 .3. Muntele Hãºmaºu Mare. tomentosum. Trifolium repens. însoriþi. Substrat: calcaros. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Muntele Siriu.: Cariceto-Festucetum amethystinae A. Piatra Singuraticã. Munþii Rarãu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Scorzonera rosea. 1956. Helianthemum nummularium ssp. Potentilla ternata. P = 1200–1450 mm. Polygonum viviparum. Biotopurile adãpostite de vânt.5.

Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). Centaurea kotschyana. Poa rehmanii. Beldie 1967. Nechita et Mititelu 1996. Coldea et al. Sanda 2002. Primula elatior ssp. Festuca amethystine.3. Dianthus tenuifolius. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. extraaxilare. Linum perenne ssp. calcicolum. Cerastium arvense ssp. 1997. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Potentilla thuringiaca. Sanda et al. E4. Onobrychis transsilvanica.2. PuºcaruSoroceanu et al. carpatica.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. 1963. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. 1956. Sesleria rigida ssp.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Koeleria transsilvanica. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. Dihoru 1975. 1956) Coldea 1978 (Syn. 1981. haynaldiana.HAB 1999: 36. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Redactat: Simona Mihãilescu. 1956. Thlaspi dacicum. Raclaru 1967. 143 . Resmeriþã 1985. Centaurea pinnatifida. Thymus pulcherrimus. Coldea 1991.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al. Dianthus spiculifolius. Andrei M. 2001.

Potentilla erecta. Hypericum umbellatum. Campanula serrata. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Csürös 1963.2. Munþii Fãgãraº. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. Luzula sudetica. Viola declinata. Substrat: diferit. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. Vaccinium vitis-idaea.3. 1956. Oltenia. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Arnica montana. Euphrasia stricta. Thymus balcanus. caracteristice pentru Arrhenatheretea. Munþii Gârbova. Gentiana kochiana. Hieracium aurantiacum. Ligusticum mutellina. Munþii Iezer-Pãpuºa.). mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). Todor et Culicã 1967. et al. Sârbu I. menþionãm: Polytrichum commune. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. et al. Munþii Cãlimani. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. Soluri: disticambosoluri. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. Munþii Rarãu.5. Mihãilescu S. Sanda 2002. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Alchemilla glaucescens.0– -1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Hieracium pillosela. Coldea 1987. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. Clima: T = 6. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. Geum montanum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. care este întâlnitã în etajul montan superior. platouri. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Festuca nigrescens. dintre care: Vaccinium myrtillus. Thymus pulegioides. Relief: versanþi. Au fost descrise subasociaþia typicum. Munþii Rodnei. Potentilla ternata. Luzula campestris. 1962. Danthonia decumbens. prezentã în etajul subalpin. 1990. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Stratul muºchilor – redus. P = 950–1450 mm. Nigritella rubra. Sanda et al.50C. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Mihãilescu S. Puºcaru et al. 1991. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. 2003–2005 (ined. Raclaru 1967. Redactat: Simona Mihãilescu. Vrancea). habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. Buia et al. Carex ovalis. Munþii Piatra Craiului. Poa media. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Hipochoeris uniflora. Polytrichum juniperinum. Stratul ierbos – dominant. Munþii Parâng. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. Antennaria dioica. 2001. PuºcaruSoroceanu 1981. 2001. Polygala vulgaris. Festuca nigrescens. Alexiu 1998. Popescu G. 2001. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Alchemilla flabellata. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . Valoare conservativã: moderatã. Stratul arbustiv – foarte redus. Munþii Retezat. numãrul de specii este mic. 1999. Geum montanum.

dintre care: Vaccinium myrtillus. Vrancea). Scorzonera rosea.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. acidofil. Dicranum scoparium. xerofil. Euphrasia stricta. 1962. habitat prioritar european. Au fost descrise subasociaþiile typicum. Stratul muºchilor este redus. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. Munþii Retezat. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Potentilla erecta. Potentilla ternata. Ligusticum mutellina. menþionãm: Polytrichum commune. Hieracium pilosella. Festuca nigrescens. 145 . Carex pallescens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. iar numãrul de specii mic.6–4. Vaccinium vitis-idaea. Luzula campestris.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Goru (Jud. Leucorchis albida. Polygala vulgaris. Poa media. Nardetum strictae alpinum Buia et al. Structura: Habitat oligotrof. versanþi. Carex ovalis. E4. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. Campanula serrata. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Relief: platouri. slab aerate ºi acide pH = 3. Pleurozium schreberi. Substrat: acid.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities.0–00C. Muntele Gârbova. Munþii Fãgãraº. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Valea Sebeºului. Geum montanum. Munþii Parâng.3. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Munþii Iezer-Pãpuºa. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. prezentã în etajul subalpin. Polytrichum juniperinum. Nardus stricta.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. Genista sagittalis. Nardus stricta. Transilvania. Oltenia. Hylocomium splendens. Calluna vulgaris. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.HAB 1999: 36. Muntele Siriu. Alchemilla glaucescens. Valoare conservativã: moderatã. Vf. Muntele Penteleu. Munþii Piatra Craiului. Danthonia decumbens. sãrace în baze (5–10%).5. Vlãdeasa. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Vrancea). dar cu o acoperire de pânã la 5%. Clima: T = 6. Hieracium lactucella.2. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Arnica montana. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate. Hypericum maculatum. Munþii Rarãu. Luzula sudetica. Alchemilla flabellate. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Campanula abietina. P = 900–1400 mm. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. Stratul arbustiv – foarte redus. Hypochoeris uniflora. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Antennaria dioica.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Specii caracteristice: Viola declinata.

2. Puºcaru-Soroceanu 1981. Raclaru 1967. Gnaphalium supinum. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus. 1956. 1999. Redactat: Simona Mihãilescu. Resmeriþã 1963. 1977. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1959. Structura: Habitat mesotrof. Mihãilescu S. Rebra. Puzdra. Stratul arbustiv – foarte redus. ªtefan N. Clima: T = 0. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. 1963. Raclaru 1967. Sârbu I. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Relief: versanþi. Buhãiescu.). Coldea 1987. Vf. Todor et Culicã 1967. ªaua Anieº-Galaþiul. Csürös et Resmeriþã 1970. Cãldarea Gropile. Dihoru 1975. Munþii Rodnei (Faþa vf. Popescu G. 1990. Vf. Munþii Fãgãraº. 2001. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 2001. et al. Munþii Retezat. et al. dintre care: Vaccinium uliginosum. P = 950–1450 mm.3. Stratul ierbos-dominant. Resmeriþã et al. Substrat: diferit. Buia et al. Hodiºan 1968. Puzdra.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. 2001. 1991. et al. Mihãilescu S. platouri. Alexiu 1998.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4.00C. Sanda 2002. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5.HAB 1999: 36.7– -0. 146 . în etajul subalpin. Munþii Parâng. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). 1962. Suprafeþe: mici (100 ha). Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. 1956. 2003–2005 (ined. Cãldarea Buhãiescu). Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. Soluri: humosiosoluri. 1999. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. Sanda et al.

Luzula multiflora. commutatum. P = 1200–1450 mm. brâne. Redactat: Simona Mihãilescu. Pietrele Albe (Vlãdeasa). Alchemilla obtuse. Coldea et al. Cheile Râmeþului. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. Euphrasia minima. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Antennaria dioica. Potentilla ternata.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Festuca nigrescens. versanþi diferiþi. în etajele subalpin ºi alpin. Campanula abietina. Munþii Rarãu. PuºcaruSoroceanu et al. Munþii Fãgãraº. Specii caracteristice: Poa media. Munþii Retezat. Buia et al. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Plantago atrata.50C. 1991. Munþii Vâlcanului. 1962 Resmeriþã 1975. 1956.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. Hieracium aurantiacum. Munþii Þarcu. Sanda 2002. Munþii Godeanu. Suprafeþe: 1000-2000 ha. Viola declinata. Alchemilla flabellate.5– -2. Cardaminopsis halleri ssp. Vaccinium uliginosum. rom.1956. Leuchoris albida.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956).4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al.). Pedicularis verticillata. însoriþi sau cu expoziþie nordicã.3. Alte specii: Nardus stricta. Resmeriþã 1965). Coldea 1990. Hypochoeris uniflora. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Colþii Trascãului. Muntele Hãºmaºu Mare. Phleum alpinum ssp. Achillea distans. Sanda et al. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. Muntele Postãvarul. Thlaspi dacicum. Munþii Piatra Craiului. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Geum montanum. Agrostis rupestris. 1956 (Syn. Hypericum richeri ssp. grisebachii. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). 1950. Leontodon croceus. Munþii Ciucaº. Avenula versicolor. Specii endemice: Lychnis nivalis. Campanula serrata. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Alchemilla xanthochlora.: Seslerietum heuflerianae auct. Veronica officinalis. Cerastium fontanum ssp. 1956.2. ovirensis. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Relief: stânci calcaroase. Clima: T = 2. Alchemilla glabra. Substrat: 147 . 2001. Sanda et Popescu 1996.HAB 1999: 36. Anthoxantum odoratum. 1981. Achillea stricta. triviale. 1997. Literaturã selectivã: Csürös et al. Veronica alpine.

haynaldiana. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Helianthemum alpestre. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. Festuca saxatilis. precum: Carex sempervirens. Galium anisophyllum. alãturi de care. tomentosum. haynaldiana. Saxifraga marginata. Centaurea pinnatifida. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Pe lângã cele douã specii codominante. Poa violacea. Dryas octopetala. Festuca amethystine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. Valoare conservativã: mare. în diferite masive muntoase. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. Saxifraga moschata. constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. haynaldiana. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. cu o reacþie neutrã (pH = 6.8–7). Sesleria rigida ssp. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. Astragalus frigidus. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. Soluri: rendzine. Carex sempervirens. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. în majoritatea lor. un rol important. Helianthemum nummularium ssp. Euphrasia salisburgensis. Carex sempervirens. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. Festuca saxatilis. Alyssum repens.2. Sesleria heufleriana. Carex sempervirens. Primula 148 . alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. cu deosebire cã.3. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. habitat endemic. Speciile componente. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective.

Clima: T = 2. Hedysarum hedysaroides. adeseori slab înþelenite. Koeleria transsilvanica. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. umbrite. Csürös et al. Munþii Rarãu. Cerastium transsilvanicum. Gergely 1967. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. Relief: stânci calcaroase însorite. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. Anthyllis alpestris. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. 149 . se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. Mihãilescu S. Munþii Vâlcanului. habitat endemic.0– -1.HAB 1999: 36. cu constanþã ridicatã. la altitudini mai mari. 1956 (Syn. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. Onobrychis transsilvanica. Substrat: calcaros. Thlaspi dacicum. extraaxilare. Centaurea kotschyana. 2001. Potentilla thuringiaca. Sanda et al. Dianthus spiculifolius. Csürös 1963. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. carpatica. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia.43 Stepped and garland grassland PAL. Sanda et al. Munþii Fãgãraº. Masivul Ceahlãu.50C. Trollius europaeus. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. În Bucegi. Fink 1977. Sausurea alpina. 1977. Dianthus tenuifolius. cu pH = 5. de ordinul 1000–2000 ha. Carduus kerneri. 1997. P = 1200–1450 mm. dar mai ales în locuri depresionale. Sanda 2002. 2001. baumgarteni. pe grohotiºuri fixate. 1956. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Geranium coerulatum. 2005 (ined. 1993. Munþii Cibin. Beldie 1967. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Muntele Postãvaru. calcicolum. barcensis. Dianthus tenuifolius. Puºcaru-Soroceanu et al.5. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. Carex sempervirens. 2004. Valoare conservativã: mare.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. 1958). 1990. Munþii Ciucaº. Munþii Parâng. Munþii Piatra Craiului. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina.8–7.2. Coldea 1984. Muntele Hãºmaºu Mare. Bartschia alpina. Munþii Þarcu.3. Calamintha alpina ssp. Cerastium transsilvanicum. prezintã o acoperire semnificativã. Paucã et al. în unele cazuri. 1960. Mihãilescu S. 1991. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Linum perenne ssp. În condiþii de umiditate ridicatã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. bogate în schelet. Soluri: soluri rankere. Maloº 1977. În evoluþie. cu umiditate crescutã. Poa rehmanii. 1956. se întâlneºte pe versanþii estici.). Bromus riparius ssp. Biscutella laevigata. Suprafeþe: mari. Structura: Habitat mozaicat. Coldea et al. alãturi de care. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Astragalus frigidus. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. Munþii Rodnei. Muntele Gârbova. Cerastium arvense ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. Hedysarum hedysaroides. Carex sempervirens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. 1981. Alyssum repens. Boºcaiu 1971. Androsace chamaejasme. Redactat: Simona Mihãilescu.

Trisetum fuscum. Alte specii: Sesleria bielzii. Onobrychis transsilvanica. haynaldiana. Suprafeþe: restrânse (100 ha). Relief: versanþi slab însoriþi. Specii caracteristice: Festuca carpatica. et al. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Redactat: Simona Mihãilescu. Alchemilla palmata. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda et al. habitat endemic.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Raclaru 1967. pyrethriformis. 2001. Festuca flaccida. Dianthus spiculifolius. 1991. Puºcaru-Soroceanu et al. Carduus kerneri. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu. Festuca amethystina. 1977. Sesleria rigida ssp. reavãne. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. 1956. Linum perenne ssp. tomentosum. superficiale. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. 1960. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. extraaxilare. Alyssum repens. Alyssum repens. Anthemis carpatica ssp.2. carpatica. Paucã et al. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . Koeleria transsilvanica. Centaurea pinnatifida. Coldea 1990. Piatra Rea.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Carduus kerneri. Thlaspi dacicum. calcicolum. Primula elatior ssp. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. Valoare conservativã: mare. Festuca amethystine. 1956). Corongiºul Mare. Cerastium arvense ssp. Muntele Cailor). Beldie 1967. Potentilla thuringiaca. Todor et Culicã 1967. pe mici suprafeþe. Fink 1977.HAB 1999: 37. Dihoru 1975. Festuca saxatilis. 2001. Soluri: rendzine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. Clima: T = 3.7–7. Sanda 2002. cu pH = 6. Nechita et Mititelu 1996. 1997. în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. P = 1200–1450 mm. Vf. Helianthemum nummularium ssp. 1956) Coldea 1990 (Syn. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.50C. Poa rehmanii. Alte specii importante: Festuca versicolor. Popescu G.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Sanda et al. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. Cerastium transsilvanicum. Coldea et al. Calamintha baumgarteni. Sesleria rigida ssp. Vf. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. 1981. Centaurea kotschyana. Negoiescu. Puzdrele. Dianthus tenuifolius.5– -1.

1997. Ranunculus thora. Bartsia alpina. Polygonum viviparum.2. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956. 1993. Primula elatior ssp. Munþii Cernei. columnae. Valea Jiului). PAL. Coldea 1991. Phyteuma orbiculare.HAB 1999: 34. Seseli rigidum. Dianthus petraeus. Soluri: rendzine. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. 1913. Phyteuma orbiculare. Bupleurum diversifolium. Hedysarum hedysaroides. Substrat: conglomerat calcaros. Sanda et al.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Maloº 1973. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Coldea et al. Anemone narcissiflora. Viola jooi. Poa rehmanii. Sausurea discolor. 2001.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. cu humus de tip mull. Scabiosa lucida. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Alyssum repens. Primula veris ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1990. Sanda 2002.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities.50C. Pedicularis verticillata. Alte specii importante: Asperula capitata. 1997. Sanda 2002. 151 . Centaurea kotschyana. Piatra Cloºani. Specii caracteristice: Festuca xanthina. Crepis jacquinii. Clima: T = 8–1. Draba lasiocarpa. ºi versanþi abrupþi. P = 800 mm. Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. Erysimum witmannii. grandiflorum. carpatica. pentru alianþa Seslerion rigidae. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Seseli gracile. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Valoare conservativã: habitat endemic.3. laciniata. Astragalus frigidus. Scrophularia heterophylla ssp.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. Ranunculus oreophilus. Aster alpinus. hungarica. Saxifraga marginata.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Athamantha turbith ssp. Biscutella laevigata. Sanda et al. Biscutella laevigata. Ranunculus oreophilus. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.-Bl. Centaurea pinnatifida. Munþii Þarcu-Godeanu. Hieracium villosum. Myosotis alpestris. Galium anisophyllon. Beldie 1967. extraaxilare. Carduus glaucus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Thymus pulcherrimus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). Minuartia verna. Specii endemice: Thymus comosus. Myosostis alpestris.HAB 1999: 36. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Helianthemum nummularium ssp. Linum perenne ssp. Sesleria rigida. 2001. Carex sempervirens. 1991.

cu mult schelet ºi hidratare în exces. Roci: acide. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an.-Bl. Poa supina. Festuca supina. Juncus trifidus. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Veronica alpina. 1991. arealele fiind reduse. Relief: crio-nival. hungarica. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. S.12211 Alpide (Salix retusa.2. Gnaphalium supinum. Climã: T = 0. în consolidarea terenului. Specii caracteristice: Salix herbacea. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Soldanella hungarica ssp. Buia et al 1964. Luzula alpinopilosa.3. Specii endemice: Poa granitica ssp. Primula minima. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . P = 1350–1450 mm. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Minuartia sedoides. Coldea 1990. 1926 (Syn. 1956. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine.HAB: 36. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. variate. Sedum alpestre. cu tulpinile chiar îngropate. 1956). în etajul alpin. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. 1981.50C. dar nu depãºesc 10 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. faþã de cormofite. Alexiu 1998. Lophozia wentzelii. Kobresia myosuroides. disparilis.3– -2. Suprafeþe: total < 10 ha. 1962. Carex curvula. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. în etajul alpin. Sanda 2001. Agrostis rupestris. Resmeriþa 1982. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. Cerastium cerastoides. chionohigrofile. Munþii Fãgãraº). pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. 1997. puþin evoluate. S. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Soluri: humosiosoluri. Salicetum reticulatae Puºcaru et al.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. Chrysanthemum alpinum. et al. puternic acide. Boºcaiu 1971. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. Valoare conservativã: mare. versanþi N ºi NE.: Salicetum retusae Buia et al. Puºcaru-Soroceanu E. Soldanella pusilla. Kiaeria starkei. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. Plantago gentianoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Ranunculus crenatus. Carpatii Meridionali.

Structura: Fitocenozã pionierã. Staþiuni: Altitudine 1800–2400.7–7. Silene acaulis. Saxifraga 153 . Armeria alpina. fie Sesleria rigida ssp. În diferitele variante. Clima: T = 1. Primula minima.subass. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. acoperite îndelung cu zãpadã. Roci: calcare jurasice. Pedicularis oederi. Salix reticulata. în alte habitate. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. ca specii diferenþiale ºi dominante. slab acide sau alcaline (pH = 6. bogate în humus. Relief: versanþi N. haynaldiana. între pajiºti alpine. Salix reticulata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. superficiale.: Salix retusa. Primula minima. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau.0– -2. chionofile. rar platou. Festuca supina. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. Rhododendron myrtifolium. (< 10 ha). Silene acaulis. pante înclinate (45–850). Specii caracteristice + dif. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. sau NV. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. Viola alpina. Polygonum viviparum.50C.3). Saxifraga paniculata. Soluri: protorendzine cu mult schelet. conglomerate. Saxifraga androsacea. P = 1250–1400 mm. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. Saxifraga aizoides.2. dintre speciile de ierburi se asociazã.3.

Resmeriþã 1976. Ranunculus oreophilus. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. neutrofile. 154 . vânt puternic. Salicetum retuso-reticulatae Br. Dryas octopetala. Roci: calcaroase. Schneider-Binder et Voik 1979. Cerastium transsilvanicum. 10–15 cm înãlþime. Soluri: de tip rendzinic. Primula minima. Achillea schurii. Sesleria rigida ssp. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984). deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. Staþiuni: Altitudine 1700–2200. 1956. Saxifraga paniculata.00C. în etajul subalpin ºi alpin. Sedum alpestre. Alte specii importante: Salix reticulata. Saxifraga aizoides. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. bogate în humus. frecvent. Sesleria rigida ssp.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. Saxifraga aizoides. mult timp înzãpezite. Leontodon montanus ssp. glacialis. Saxifraga androsacea. superficiale. Rhododendron myrtifolium. glacialis. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Puºcaru-Soroceanu et al.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. Leontodon montanus ssp. conglomerate.1969). Carex sempervirens. Poa molinerii ssp. Poa molinerii ssp. Sesleria coerulans. calcifile. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. cu reacþie neutrã (6.6–7) sau slab acidã. haynaldiana. Luzula alpinopilosa. Carpaþii Meridionali. expoziþie mai ales nordicã. Bartsia alpina. pseudotaraxacii. Bartsia alpina. pseudotaraxacii. 1926. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Puºcaru et al.1956 (Syn. Dianthus gelidus. Polygonum viviparum. Dryadetum octopetalae Br. Saxifraga aizoides. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). Specii endemice: Achillea schurii. Polygonum viviparum. Anemone narcissiflora. Rãspândire: Carpaþii Orientali.491 High montane Dryas mats PAL. Lloydia serotina. Lloydia serotina. chionofile. Poa molinerii ssp. Beldie 1967. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. Primula minima. glacialis. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare.-Bl.3. Pedicularis verticillata. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. total < 10 ha. Stratificarea este foarte redusã. Specii caracteristice: Dryas octopetala. Ranunculus oreophilus. 1926 (dupã Puºcaru. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Salix herbacea. Climã: T = 1.HAB: 31. P = 1250–1400 mm. Alte specii importante: Soldanella pusilla. mozaicat distribuite între pajiºti. Polygonum viviparum. 1981. Csürös 1957. Saxifraga androsacea. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. Valoare conservativã: mare. oligoterme. de regulã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. Draba fladnitzensis. Achillea schurii. Achillea schurii. Specii endemice: Achillea schurii. Saxifraga oppositifolia.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi.2. Festuca supina. Saxifraga oppositifolia. Voik 1979.5–0.-Bl. Armeria alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. Anemone narcissiflora. haynaldiana. Ierburile se înalþã. Pedicularis verticillata.

1978. 1977. Coldea 1990. Sanda et al. Nechita 2000. Literaturã selectivã: Voik 1976. Pãun et Popescu G. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.3. Mihãilescu 2001. Schneider-Binder et Voik 1979. Beldie 1967.2. 155 . cuprinzând specii endemice ºi rare. 1991. Boºcaiu 1971. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare.

Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp.3. Carex atrata. Saxifraga pedemontana ssp. chionofile. mozaicate. Soldanella hungarica ssp. cymosa. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Festuca supina. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm.2. cuprinzând ºi alte specii endemice. calcifile.00C. Anthemis carpatica. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. Clima: T = 0. Saxifraga carpathica. Valoare conservativã: foarte mare. Soldanella hungarica ssp. Oreochloa disticha. Veronica baumgartenii. disparilis ºi Silene nivalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. Viola alpina. Silene nivalis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. Campanula alpina. acoperire prelungitã cu zãpadã. hungarica sunt endemice în Carpaþi. vegetal are o acoperire mare. cu aciditate slabã. Rhodiola rosea. Doronicum clusii. hungarica.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Soluri: litosoluri organice. Oreochloa disticha. Poa granitica ssp. Relief: terenuri plane. Luzula alpinopilosa. Rhodiola rosea.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Silene nivalis.12 Calcareous snow-patch communities PAL.subass. 156 . habitat endemic în Carpaþii Orientali. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. protorendzine.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. Saxifraga aizoides. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. Polygonum viviparum. Primula minima. expoziþii umbrite. Veronica baumgartenii. cu conþinut organic redus. Dryas octopetala.HAB: 36. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Roci: calcare. Primula minima. 1991. Viola alpina. poliþe la baza stâncilor. Rhitidiadelphus triquetrus. 1919). 1997. Specii endemice: Salix kitaibeliana. total < 10 ha. Avenula versicolor. Avenula versicolor. Campanula alpina. oligoterme.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. Salix herbacea. hungarica. Festuca supina. kitaibeliana). P = 1350–1450 mm. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. Carex atrata. Specii caracteristice + dif.5– -2. Literaturã selectivã: Coldea 1985. Polygonum viviparum. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. disparilis. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin.

în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. habitat endemic. rãspândite în mozaic printre pajiºti. Primula minima. Ranunculus oreophilus. Bartsia alpina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Anemone narcissiflora. Voik 1976. grego-calcare cretacice. Oreochloa disticha. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Luzula alpinopilosa. Rhodiola rosea.0– -1. Silene acaulis.subass. Sunt prezente. Soldanella hungarica. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. Saxifraga oppositifolia. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). circumpolare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Valoare conservativã: foarte mare. Relief: terenuri plane. cu o dominanþã mai bunã. cu caracter oligoterm. kitaibeliana). Dryas octopetala. Þarcu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. Carex atrata ºi Dryas octopetala. Specii caracteristice + dif. poliþe cu orientare N. Ranunculus oreophilus. Lloydia serotina. Rhodiola rosea. dar puþin reprezentatã cantitativ. Bartsia alpina. cu zãpadã persistentã. Clima: T = 1. Soldanella pusilla este caracteristicã. cu humus mult. Soluri: rendzine. P = 1350–1400 mm. Salix herbacea. Veronica alpina. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Saxifraga aizoides. Polygonum viviparum. Polygonum viviparum. calcifil. Godeanu). Soldanella pusilla. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Oreochloa disticha. kitaibeliana). NV. Carex atrata. haynaldiana.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Silene acaulis. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Fãgãraº. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. provenind în special din topirea zãpezii. total < 10 ha. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. protorendzine. Sesleria rigida ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Myosotis alpestris. care realizeazã o acoperire de 30–65%. Salix kitaibeliana. Roci: calcare masive. Coldea 1993. Primula minima. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. brâne. chionofil.70C.3. regim hidric excedentar.2. 157 . Myosotis alpestris. 10 luni pe an.

Chaerophyllum hirsutum. 1991. Geranium sylvaticum.5. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. Buhãescu). în etajele subalpin ºi alpin. de ordinul a 10– 50 ha. Milium effusum.2. litosol. Literaturã selectivã: Borza A.HAB 1999: 37. transsilvanicum. 1997. Rumex alpestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. Myosotis sylvatica. Doronicum austriacum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum. Heracleum sphondylium ssp. P = 1325–1450 mm. Pulmonaria filarszkyana. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 .8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Senecio subalpinus. Phleum alpinum. ºi Adenostiletalia alliariae. Senecio nemorensis. Munþii Þarcu-Godeanu. 2001. Achillea distans. Substrat: acid.3. Soluri: rendzine. Sanda 2002. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Viola biflora. Boºcaiu 1971.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5.50C. Redactat: Simona Mihãilescu.3. Stellaria nemorum. Suprafeþe: restrânse. Carduus personata. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Coldea 1990. Saxifraga heucherifolia.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). Munþii Retezat. Alexiu 1998. Coldea et al. Saxifraga heucherifolia. 1934. Leucanthemum waldsteinii.Pãpuºa.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Athyrium distentifolium.0– -1. foliosoluri bogate în nitraþi. Chrysosplenium oppositifolium. Valoare conservativã: redusã. Sanda et al. Clima: T = 2. Veratrum album. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m.

Substrat: diferit. Structura: Stratul arbustiv este redus.00C. Heracleum sphondylium ssp.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn. Carpaþii Occidentali: Semenic. uneori la marginea pâraielor. Valea Sebeºului. Stratul muºchilor este redus. care definesc aceste grupãri regionale. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. menþionãm: Polytrichum commune. etajele subalpin ºi alpin.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. menþionãm: Alnus viridis. Phyteuma vagneri. P = 950–1450 mm. Clima: T = 5. Achillea distans.3.4– -1. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. transsilvanicum. jgheaburi ºi hornuri umbrite.2. Munþii Godeanu. Suprafeþe: restrânse. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 . Poa delyii. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br.HAB 1999: 37. de ordinul a 100– 200 ha. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. în regiunea montanã. Salix silesiaca. Munþii Þarcu. 1950 din Alpi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Valea Zârnei–Valea Drãganului.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Relief: vãi abrupte. Soluri: coluviale umede. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. numãrul de specii fiind mic. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.-Bl.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). Stratul ierbos este dominant.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. Senecio nemorensis. Athyrium distentifolium. Milium effusum. Myosotis sylvatica. Carduus personata. Aconitum tauricum. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Cicerbita alpina. 1979.4–0. 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. scheletopietroase coluvionate cu humus. Milium effusum. 160 . Doronicum austriacum.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. transsilvanicum. Literaturã selectivã: Borza 1946.00C. Doronicum austriacum. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. Alte specii importante: Aconitum tauricum. Doronicum austriacum. Senecio nemorensis. Sanda et al. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. Athyrium distentifolium. Valoare conservativã: redusã. 2001. Cicerbita alpina. Polygonatum verticillatum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Cirsium waldsteinii.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. Viola biflora. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Pulmonaria filarszkyana. Stellaria nemorum. et Walas 1949 (Syn. Substrat: diferit.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. Rumex alpestris. Stellaria nemorum.HAB 1999: 37. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. transsilvanicum. Festuca picta. Munþii Godeanu. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Mihãilescu S. Tozzia alpina. Salix silesiaca. Campanula abietina. Veratrum album. Leucanthemum waldsteinii. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Valea Sebeºului. 1983. 1997.). Viola biflora. Relief: vãi abrupte. Aconitum toxicum. de ordinul a 10– 100 ha. Achillea distans. Huml et al. Rumex alpestris. Saxifraga heucherifolia. Structura: Stratul arbustiv este redus. Carpaþii Occidentali: Semenic. Coldea et al. Raþiu et Gergely 1969. Cirsium waldsteinii. Hypericum richeri ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 2005 (ined. Myosotis sylvatica. Campanula abietina.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Carduus personata. Calamagrostis villosa. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. Heracleum sphondylium ssp. Boºcaiu 1971. menþionãm: Alnus viridis. Soluri: rendzine superficiale. P = 900–1425 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Festuca pratensis ssp. Veratrum album. Achillea distans. 1959. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). Geranium sylvaticum. apennina. Raþiu et al. Chaerophyllum hirsutum. Suprafeþe: restrânse. Cirsium waldsteinii. grisebachii. Sanda 2002. Alte specii: Adenostyles alliariae. Aconitum toxicum. Coldea 1990. Clima: T = 5. Valeriana sambucifolia.2. Ranunculus platanifolius. Leucanthemum waldsteinii. Myosotis sylvatica. Geranium sylvaticum. grisebachii. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. rom. Pulmonaria filarszkyana. Ranunculus platanifolius. Munþii Þarcu. Hypericum richeri ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã.3.). Saxifraga heucherifolia.

terenuri plate. Geranium phaeum. Munþii Parâng. Valoare conservativã: redusã. Rumex alpinus. Chenopodietum subalpinum Br. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Sanda et al. Todor et Culicã 1967. 1981. 2001. lobelianum. Soluri: bogate în nitraþi. Todor et Culicã 1967) corr.00C. 1944). Bistriþa Aurie. Coldea et al. Sãmãrghiþan M. Valea Olteþului. rom. Coldea (1986) 1990 (Syn. 1969. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Coldea 1990. 2001. Relief: 161 . Rumex obtusifolia. Coldea et al.-Bl. 1997. 1971. Puºcaru-Soroceanu et al.. Muntele Siriu. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. Munþii Retezat. Substrat: diferit. 1991.: Rumicetum alpini auct. în general nitrofile. Redactat: Simona Mihãilescu. Boºcaiu 1971. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. 1981. Plantago major. Valea Zârnei. Sanda 2002. Oroian S. 2001. Pascal et Mititelu 1971. Dihoru 1975. dintre care amintim: Uritica dioica. Alte specii importante: Poa supina. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. 1975.5–0. 1919 em. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. Muntele Gârbova. Senecio rupestris. Raþiu et Gergely 1969. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.88 Alpine dock communities PAL. Fink 1977. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. Literaturã selectivã: Borza 1959. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Sanda 2002. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Galeopsis tetrahit. Pãun et Popescu G. 1997. Munþii Iezer-Pãpuºa. Csürös et al. Glechoma hederacea. Oltean et Dihoru 1986. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. Beldie 1967. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. Chenopodium bonushenricus. Geum urbanum. Raþiu et Gergely I. 1977. Valea Gurghiului. Cherophyllum hirsutum. Defileul Mureºului. P = 980–1425 mm. Zanoschi 1974.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Vicol et al. Poa annua. Munþii Ceahlãu. Lamium maculatum. 1962. Alexiu 1996. Carduus personata. Veratrum album ssp. Silene alba. 1956. Poa supina. Achillea distans. Suprafeþe: mari. 1998. Munþii Fãgãraº. 1964.2. Sanda et al. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii.HAB 1999: 37. Clima: T = 4. Redactat: Simona Mihãilescu. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. PuºcaruSoroceanu et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Buia et al. Coldea 1990.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv.3. de ordinul a 1000– 5000 ha. Capsella bursapastoris. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Poa trivialis. 1991.

în lungul vãilor.3. Stellaria nemorum.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. douã variante. Coldea 1985. unde se acumuleazã material organic.7–3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. iar antropogen. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. 1926 (Syn. Geranium pusillum. stâni. unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. et Pawl. Scrophularia scopolii. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. Capsella bursa-pastoris. 162 . Alte specii importante: Urtica dioica. Substrat: diferit. Cirsium oleraceum. Stellaria media. Poa trivialis. Clima: T = 4.50 C. 2001. Valoare conservativã: redusã. Dihoru (1975). subalpinus. Trifolium repens. în etajul montan. pe terenurile de lângã sate. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. subalpinus. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor. Literaturã selectivã: Grigore 1968. Cuscuta europaea. Relief: vãi. Carduus personata. Sanda 2002. Geranium robertianum.HAB 1999: 37. Carduus acanthoides. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. Cirsium boujartii. Malva neglecta. Kulcz. Veronica chamaedrys. Polygonum aviculare. terenuri plane. Taraxacum officinale.: Rumicetum obtusifolii auct.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. Muntele Siriu.HAB 1999: 37. Plantago major. TimiºBega.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. 1991. Dihoru 1975. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.88 Alpine dock communities PAL.2. Senecio nemorensis. Chenopodium bonus-henricus. Staþiuni: tãieturi de pãdure. La alcãtuirea asociaþiei participã. Sanda et al. un grup mare de specii nitrofile. în multe masive). Se diferenþiazã dupã G. Altitudine: 950–1450 m. rom.. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila). Geum urbanum. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. 1965). în general. P = 950–1200 mm. Poa supina.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). Redactat: Simona Mihãilescu.

2. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. Bazinul Tazlãului. Pãdurea Hoghiz. Poa trivialis. Muntele Postãvaru.0–5. Valea Chirui. Cruciata laevipes. Petasites albus. Geranium robertianum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Sanda 2002. Munþii Baraolt. Lamium maculatum. Relief: vãi intramontane. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Anthriscus sylvestris. Glechoma hederacea. Suprafeþe: mari. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. Achillea distans. în etajul montan. Bistriþa Aurie. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. Chaerophyllum hirsutum. Redactat: Simona Mihãilescu. Bazinul Bistriþei. Valea Gurghiului. Staþiuni: semiumbrite. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Munþii Rodnei. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Substrat: diferit.8144 Carpathian butterbur communities. Dihoru 1975. Bistriþa Aurie. Alte specii importante: Petasites hybridus. Geranium phaeum. Valea Iadului. Mohoº. Defileul Mureºului. Rumex obtusifolius. 1997. P = 900–1200 mm.. Cheile Tiºiþei. de-a lungul pâraielor. Sanda et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Geum urbanum. Petasitetum albae Dihoru 1975.3. Galium aparine. Substrat: 163 . Munþii Piatra Craiului. de ordinul a 1000 ha. Valea Oltului. în etajul montan mijlociu. în etajul fãgetelor. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. (1968) 1969. Aegopodium podagraria. 1997. Relief: vãi. rom. Valea Mraconiei.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic. Carduus personata. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol.: Petasitetum hybridi auct.8–4.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Valoare conservativã: redusã.50C. Rumex alpinus. Coldea 1990.10C.. Cabana Mãdãraº. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Defileul Criºului Repede. Eupatorium cannabinum. Heracleum sphondylium. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Urtica dioica. Silene dioica. 1991. Clima: T = 7. ªtefan et al. Coldea et al. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. 2001. Telekia speciosa. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Valea Feneºului.HAB 1999: 37. Altitudine: 550–1100 m. Muntele Siriu. Munþii Ceahlãu. Stâna de Vale. Literaturã selectivã: Nyárády A. rom. Munþii Harghita (Pârâul). Harghita Bãi. 37. Senecio subalpinus. Valea Sebiºelului. Clima: T = 5. Pascal et Mititelu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. P = 800–1100 mm. Muntele Siriu. Munþii Iezer-Pãpuºa.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Chaeropyllum hirsutum. Symphytum officinale. Poa trivialis. Chelidonium majus. et al. Heracleum sphondylium. Raþiu et Gergely 1976. Eupatorium cannabinum. Pulmoraria rubra. Alte specii importante: Aruncus dioicus. Filipendula ulmaria. Achillea distans. Cruciata laevipes. Valoare conservativã: redusã. 1968. Petasites albus. Alexiu 1996. Raþiu et al. 1984. Heracleum sphondylium ssp. Dihoru 1975. Anthriscus nitida. 2001. Literaturã selectivã: Raþiu I. Sanda 2002. soluri coluvionate ºi bogate în humus. 1973. transsilvanicum. 1996. Sãmãrghiþan M. Danciu 1973. Pop I. Zanoschi V. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Mycelis muralis. Fink F. Carduus crispus. Pascal et Mititelu 1971. 1973. Sanda et al. Galium aparine. Silene heuffelii. Chaerophyllum cicutaria. Myosotis scorpioides. 1997. 1983. Galeopsis tetrahit. Stellaria nemorum. 1998. Rubus caesius.2. Popescu G. 1974. Orobanche fava. Geranium robertianum. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Aegopodium podagraria. Beldie 1967. Oroian S. Anthriscus sylvestris. Lamium maculatum. Petasites albus. Campanula rapunculoides. Hypericum acutum. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. 1997a. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Aconitum toxicum. 1981. Hodiºan I. Scrophularia alata. Redactat: Simona Mihãilescu. Dihoru et al. Geranium phaeum. Equisetum maximum. Petasites hybridus. Silene alba. În Siriu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. 1965. 1966. Chaerophyllum hirsutum. Resmeriþã et Raþiu I. Urica dioica. Petasites hybridus. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. Impatiens noli-tangere. Cirsium oleraceum. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Impatiens noli-tangere. Alliaria petiolata. care formeazã pâlcuri constante. Coldea 1990. Silene dioica. Carduus personata. Rumex obtusifoius. 2001. Chaerophyllum aromaticum.3. menþionãm: Cardamine amara. Soluri: rendzine. Glechoma hederacea. 1991. Caltha laeta. Scirpus sylvaticus. Geum urbanum. 1966. 1977. Cirsium oleraceum. 1974. Coldea et al. iar pe Valea Crãpãtura.

2. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. Polemonium caeruleum. Scirpus sylvaticus. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Trolius europaeus. repens. Valoare conservativã: redusã. Geranium palustre. pseudo-gleice. Soluri: aluviale. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . Popescu. Popescu.HAB: 37.3. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Relief: versanþii vãilor. Cirsium oleraceum. Drãgulescu 1995.7 Humid tall fringes CORINE: 37. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Geranium palustre. 1937. Scirpus sylvaticus. Clima: T = 8–70C. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. Schwich 1944. Myosotis scorpioides.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. Stancu 2001. Lychnis flos-cuculi. Cirsium rivularis. Aceste plante realizeazã etajul superior. Crepis paludosa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. P = 650–800 mm. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Equisetum palustre. Specii rare: Ligularia sibirica. Mentha longifolia. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Alte specii importante: Angelica archangelica. Cirsium oleraceum. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. Ranunculus acris. Angelica sylvestris. Tx. Sanda. R. bogate în substanþe nutritive. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Coldea 1995-1996. Crepis paludosa.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. Angelica sylvestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. Filipendula ulmaria. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã. Juncus articulatus. Redactat: A.

Trifolium fragiferum. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. J. Popescu. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. Symphytum officinale.31 Purple moograss meadows PAL. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Carex hirta.2. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. Juncetum effusi Soó (1931) 1949.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. J. effusus. Braºov). P = 650–750 mm. P. Agrostis stolonifera. Alopecurus geniculatus. Structura: Fitocenozele. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. Alte specii importante: Medicago lupulina. Rumex crispus. effusus. Soluri: aluviale. J. 1942. Carex vulpina. dominate de Juncus inflexus ºi J. Ranunculus repens. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lolium perenne. effusus. Lythrum salicaria. iar în jurul izvoarelor. Carex hirta. Poa trivialis. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. Lotus corniculatus. Lysimachia nummularia. Ranunculus acris. Clima: T = 9–70C. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Alopecurus pratensis. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Potentilla reptans. Stachys officinalis. Taraxacum officinale. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. 2002. sardous. reavãne ºi umede. 1953. Literaturã selectivã: Pop et al.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Agrostis canina. Juncus articulatus. Agrostetum caninae Harg. Fãgãraº. Transilvania (Haþeg. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. Roci: depozite aluviale. Sanda. Rãspândire: Banat (Caransebeº). Mentha longifolia. Agrostis canina. unde solul este permanent umed. gleice sau pseudogleice.3. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. afânate. Moldova. Gratiola officinale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Bârcã 1971 Redactat: A. Alopecurus pratensis. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. Gergely. Bazinul Giurgeului. Poiana Rusacã. palustris. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Medicago lupulina. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. Prunella vulgaris. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. Valoare conservativã: redusã.HAB: 37. Popescu. 166 . Pe terenurile din jurul izvoarelor. Stancu 2001. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. Potentilla reptans. Gratiola officinale. Festuca arundinacea. cu acumulãri de material organic. Galium palustre. unde bãlteºte apa permanent. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Todor.HAB: 37. R. Oenanthe silaifolia.

Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. LoznaDersca (jud. Lychnis flos-cuculi.3. în numãr mare. Clima: T = 9–80C. Carex ova- 167 . Soluri: brune luvice. Harghita). Braºov). Juncus conglomeratus.2. cu expoziþii variate. Trolius europaeus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. Angelica sylvestris. cu pante foarte uºor înclinate. Relief: depresiuni. Roci: depozite lutoargiloase. brun acide de pantã. Cirsium rivulare. P = 700–850 mm. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. Serratula tinctoria. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. Dianthus superbus. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces. Botoºani) ºi Vad (jud. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. jud.

Parnassia palustris. Potentilla erecta. Juncus articulatus. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Lychnis flos-cuculi. Parnassia palustris. Substrat acid. Holoschoenus vulgaris. Clima: T = 8–70C. Juncus inflexus. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Soluri: luvosoluri gleice. Rhinanthus glaber. În Delta Dunãrii. Gentiana pneumonanthe. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Valoare conservativã: moderatã. Vicia biennis. Gergely. Cirsium alatum. Gladiolus imbricatus. Nardus stricta. Popescu. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Ranunculus flammula. Molinia coerulea. Carex pallescens. Gergely. Mititelu. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Raþiu. Redactat: A. Negrean 1976. C. Molinia caerulea ssp.3. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. Popescu. Valoare conservativã: moderatã.HAB*: 37. Succisa pratensis. Festuca rubra. Deschampsia caespitosa. Lysimachia nummularia. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Redactat: A. Lathyrus pratensis. Dihoru. Campanula patula. Juncus glaucus. A. Serratula tinctoria. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Moldovan 1977.312 Acid purple moorgrass meadows PAL.2. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Stellaria graminea. P = 700–800 mm. Galium boreale. la Letea. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Stachys officinalis. Elékes 1989. Raþiu 1980. 168 . Lathyrus pratensis. Danthonia decumbens. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. ovalis. Literaturã selectivã: Buia 1963. Gentiana pneumonathe.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Agrostis capillaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Peucedanum rochelianum. Hypochoeris radicata. Stachys officinalis.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. Specii caracteristice: Molinia coerulea. Transilvania (Depresiunea Vad). peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Cirsium rivulare. Carex ovalis. stolonifera. Serratula tinctoria. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Juncus conglomeratus. Solidago virgaurea. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Peucedanum rochelianum. Lysimachia vulgaris. Galium uliginosum. Succisia pratensis. Achillea ptarmica. Agrostis stolonifera. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Juncus artatus. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Juncus conglomeratus.HAB-36 pentru habitatul descris. ultima fiind specie rarã în flora României. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta. Alte specii importante: Luzula campestris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Stachys officinalis. euxina. diferenþialã localã.

Trifolium pratense.2. Lathyrus pratensis. Popescu.HAB: 37. Poa trivialis. Juncus conglomeratus. Stancu 2001.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Popescu. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. repens. în rest suprafeþe mici.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. Alãturi de specia dominantã. Stellaria graminea. Myosotis scorpioides. Holcus lanatus. Ranunculus acris. Carum carvi. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. J. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. Muntenia ºi Moldova. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. numai în zona colinarã. Alopecurus pratensis. Festuca pratensis. Juncus conglomeratus. palustris. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . Redactat: A. Agrostis stolonifera. Briza media. Literaturã selectivã: Pop 2002. Alopecurus pratensis. cu exces de umiditate. glei. Briza media. Juncus inflexus. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Valoare conservativã: redusã. Trifolium hybridum.50C. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. Clima: T = 8–6. Agrostis stolonifera. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Soluri: gleiosoluri. Cynosurus cristatus. Stratul inferior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Sanda. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. Roci: depuneri aluviale. Lathyrus pratensis. Trifolium pratense. T.3. Festuca pratensis. Cirsium canum. bine dezvoltat. P. Rãspândire: Transilvania. Alte specii importante: Phleum pratense. soluri aluviale. conglomeratus. Rhinanthus angustifolius. Taraxacum officinale. Equisetum palustre. Dactylis glomerata. iar în Oltenia. Luzula campestris. P = 700–800 mm.

Alte specii importante: Juncus inflexus. Rãspândire: Locuri umede. Bellis perennis. Poa pratensis. este o plantã de talie mare.5–6.50C. Sagina procumbens. Moldova. Valoare conservativã: redusã. Taraxacum officinale. Ranunculus acris. Prunella vulgaris. Koch 1926. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Centaurium erythrea. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Clima: T = 10. Barabaº 1997. Rumex crispus. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Alopecurus aequalis. P = 600–800 mm. Epilobium parviflorum.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Chaerophyllum hirsutum. Carex ovalis.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Rumex crispus. Popescu. gleice ºi pseudogleice. Centaurium erythraea. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. în amestec cu: Lythrum salicaria. Ranunculus repens. Muntenia. Roci: silicioase. Trifolium repens.5–7. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Holcus lanatus. Etajul inferior este 170 . Filipendula ulmaria. Sanda.00C. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. Valeriana officinalis. Lolium perenne. Aceasta realizeazã etajul superior. Trifolium dubium.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Agrostis capillaris. Trifolium repens. bufonius. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Soluri: luvosoluri slab gleizate.5–2 m. Siss. Suprafeþe: cca 25–30 ha. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive.HAB: 37. Redactat: A.HAB: 37. Potentilla anserina. Plantago media. Veronica serpyllifolia. din Transilvania. Juncus bufonius. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Plantago major. P = 700–950 mm. Soluri: aluviale. Taraxacum officinale. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Clima: T = 7. Telekia speciosa. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont. 1973. uneori slab sãrãturate. Festuca pratensis. et Westhoff 1940) Schwik. Potentilla anserina. Plantago major. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m.2. Roci: depozite luto-argiloase. Muntenia. Juncus bufonius. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. care atinge 1. Juncus inflexus. Moldova. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis.3. J. 1944. Popescu. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. cu valoare furajerã ridicatã. Agrostis stolonifera. Sanda. T. Daucus carota.2.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. 171 . Caltha palustris. Galega officinalis. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. Valoare conservativã: redusã. Suceava. Telekia speciosa. Chaerophylum hirsutum. Popescu. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. oleraceum. Eleocharis palustris. Agropyron (Elymus) repens. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. Muntenia. Moldova. Valoare conservativã: redusã. Valea Tiºiþei – jud. Alte specii importante: Crisium canum. 1984. Suprafeþe: În zonele joase. Cãzãceanu. gleiosoluri. Lychnis flos-cuculi. Structura: Specia caracteristicã. Redactat: A. Popescu. Pop 1960. repens. Barabaº 1997. Ranunculus repens. Specii rare: Cypripendium calceolus. Vrancea). Ranunculus acris. Lysimachia vulgaris. Potentilla reptans. cum sunt: Mentha longifolia. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Festuca pratensis. Agrostis stolonifera. Trifolium repens. Equisetum palustre. Lolium perenne. Chaerophyllum hirsutum. Geranium palustre. Turenschi 1956. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Geranium palustre. Oltenia. Mititelu 1971. Trifolium fragiferum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Banat. Crepis paludosa.3. ocupã suprafeþe de sute de ha. Safta. Popescu. realizând pajiºtile de luncã. Trifolium fragiferum. Pãun. Rorippa sylvestris. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. Festuca pratensis. Rãvãruþ. Popescu et al. toate fiind specii de talie mijlocie. Barabaº 1997.50C. Impatiens noli-tangere. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Soluri: aluviosoluri. Redactat: A. Deschampsia caespitosa. Alopecurus pratensis. ªtefan. Chifu. C. Poa pratensis. Agrostis stolonifera. realizând etajul superior al fitocenozelor. Telekia speciosa. Popescu. Literaturã selectivã: Buia.HAB: 37. Scirpus sylvaticus. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Potentilla reptans. Myosotis scorpioides. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Scirpus sylvaticus. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. Lotus corniculatus. P = 550– 700 mm. Dobrogea. Alte specii importante: Poa trivialis. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Drãgulescu 1995. Clima: T = 9–7. Poa trivialis. Lysimachia nummularia. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Rorippa austriaca. Rorippa sylvestris. Sanda. Equisetum palustre.

Relief: teren plan.HAB: 37. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. P = 550–700 mm.. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. Cãzac. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Oltenia. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. Clima: T = 9. tot timpul anului.3. terasele râurilor din câmpie. pante foarte slab înclinate. Muntenia. Roci: depozite aluviale. Soluri: eutricambosoluri. luturi. pe islazuri. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. gleiosoluri. dintre care 172 . Banat. în total circa 300–400 ha. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. et Turenschi 1956. nisipuri.5–80C. uºoare. Moldova.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis.2.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. humico-gleice. Dobrogea. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m.

Turenschi 1966. Trifolium pratense. Festuca pratensis. Carex hirta. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Potentilla reptans. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. Dactylis glomerata. Taraxacum officinale. Juncus effusus. Doltu. Alopecurus pratensis. Agrostis stolonifera. Poa pratensis. Nedelcu 1984. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Trifolium repens. Briza media. Ranunculus repens. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Popescu. Lysimachia nummularia. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Galium palustre. Agrostis capillaris. Festuca pratensis. Galium palustre. Alopecurus pratensis.2. Holcus lanatus.3. acris. Specii caracteristice: Festuca pratensis. 173 . Redactat: A. Agropyron repens. Stellaria graminea. Popescu. R. Sanda. Leucanthemum vulgare. Alte specii importante: Poa palustris. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Juncus effusus.

Briza media. Cynosurus cristatus. Onobrychis viciifolia.25 Continental meadows CORINE: 38. Cerastium holosteoides. Phleum montanum. Valoare conservativã: redusã. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). Knautia arvensis. Popescu 1991. Alte specii importante: Agrostis capillaris. Achillea millefolium. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Trifolium pratensis.3 Montan hay meadows PAL. Carum carvi. Popescu.000–12. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. Hypochaeris uniflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã.3. Cerastium holosteoides. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. P = 700–800 mm. Festuca pratensis. Arrhenatherum elatius. Daucus carota. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. Polygonum bistorta. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. Sanda. Silene vulgaris. Leucanthemum vulgare. T. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. rom. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. Trifolium campestre. Leucanthemum vulgaris. non Knapp 1951). Suprafeþe: Aproximativ 10. montanum. Lotus corniculatus. Roci: ºisturi. Anthyllis vulneraria.000 ha.3. Dianthus carthusianorum. Clima: T = 7–60C. 1963. Redactat: A. Holcus lanatus.6. Anthoxanthum odoratum. Toate acestea sunt prezente 174 . Festuca pratensis. Rumex acetosa. Gymnadenia conopsea. neutre pânã la slab acide. Campanula glomerata. Lotus corniculatus. Dactylis glomerata. PuºcaruSoroceanu et al.HAB: 38. Cerastium holosteoides. cu o acoperire de 80–95%. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Poa pratensis.2. Soluri: eutricambosoluri. Leontodon autumnalis. Onobrychis viciifolia. Luzula campestris. conglomerate.

Podiºul Mehedinþi.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Clima: T = 9–6. Alopecurus pratense. brun-montane slab acid. este format din plante de talie mai micã. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. Sanda. Dactylis glomerata. expoziþii sudice. Rumex acetosella. Leucanthe- 175 . expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: silicioase. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. Podiºul Transilvaniei. Doniþã et al.3. 1992. Trisetum flavescens. Soluri: districambosoluri. Onobrychis viciifolia. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Campanula patula. Festuca pratensis. Lotus corniculatus. Depresiunea Dornelor. Onobrychis viciifolia. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. Suprafeþe: 15. Anthoxanthum odoratum. Campanula patula.-Bl. Obcinele Moldovei. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. estice. fertile. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Alte specii importante: Trifolium pratense. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi. rata.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Clima: T = 8–6. Trifolium repens. Trifolium pratense.50C. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. Agrostis stolonifera. Poa pratensis. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. Stancu 2001. Salvia nemorosa.2. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius.000 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Soluri: brune luvice. Phleum pratense. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Leontodon autumnalis. Popescu. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. P = 700–800 mm.HAB: 38. Cel de al doilea etaj. luvosoluri. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha. Festuca rubra.HAB: 38.50C. Lotus corniculatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. Relief: versanþi slab înclinaþi.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. moderate în humus. pietriºuri. ex Scherrer 1925. P = 600–800 mm. Lolium perenne. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Valoare conservativã: moderatã. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris. Cerastium holosteoides. Popescu. Literaturã selectivã: Chifu 1995.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. Redactat: A.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL.

Piminella saxifraga. Lolium perenne. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. Briza media. Galium mollugo. Mititelu et al.HAB: 38. Campanula patula. Literaturã selectivã: Chifu et al. Dactylis glomerata. dubium. Lotus corniculatus. Luzula campestris. Knautia arvensis. Polygala vulgaris. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Pimpimella saxifraga. Valoare conservativã: redusã. Trisetum flavescens. Stellaria graminea. Lotus corniculatus. Chifu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Pastinaca sativa. Agrostis capillaris. Valoare conservativã: moderatã. 1978.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Daucus carota.2. Substrat: slabmoderat acid. Puºcaru-Soroceanu 1963.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. aluviosoluri. Achillea millefolium. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Carum carvi. Suprafeþe: 500–600 ha. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Rhinanthus minor. Cynosurus cristatus. 176 . Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. Redactat: A. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. platouri. Pimpinella saxifraga. P = 650–750 mm. Cerastium holosteoides. Knautia arvensis. Subcarpaþii Moldavi. Linum catharticum. Carex pallescens. Euphorbia stricta. Agrostis capillaris. Trifolium repens. Pimpinella saxifraga. Achillea millefolium. Trifolium pratense. Holcus lanatus. 1973. Cynosurus cristatus. Puºcaru-Soroceanu 1963. Dactylis glomerata. Leucanthemum vulgare.0–70C.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Trifolium campestre. Clima: T = 9. Medicago lupulina. Briza media. Lotus corniculatus. Hodiºan 1968. Carex ovalis. Lotus corniculatus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Filipendula vulgaris.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Specii caracteristice: Festuca rubra. Literaturã selectivã: Burduja et al. Festuca pratensis. 1982. Cynosurus cristatus. Redactat: A. Cerastium fontanum. Anthoxanthim odoratum. districambosoluri. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Daucus carota. Anthoxanthum odoratum. Popescu. Trifolium campestre. Trifolium pratense. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis.3. Podiºul Transilvaniei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Soluri: eutricambosoluri. Luzula campestris. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Relief: pante moderat înclinate. Hypochoeris radicata. T. Anthoxanthum odoratum. 1972. Popescu. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Anthoxanthum odoratum. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense.

Stratul arborilor compus din molid (Picea abies).000 ha. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). sylvatica). Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. în etajul nemoral. Roci: variate. din care 375. culmi. mezofite.60C. ºisturi cristaline. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. moderat – slab acide. în special fliº.2. îndeosebi în Carpaþii Orientali.000 în Carpaþii Meridionali.1. mezo eubazice.6. luvosol. 33. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. pânã la profunde.000 în Carpaþii Orientali. P = 750–950 mm.3–3. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4.000 în Carpaþii Occidentali. 25–30 pentru fag la 100 de ani. brad (Abies alba). Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Climã: T = 5. HAB: 41.4. PÃDURI (4) 2. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite.4. slab scheletice. platouri. Soluri de tip eutricambosol. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. jilave. ulm de munte (Ulmus glabra). 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. oligo-mezoterme. 112. conglomerate. oligo-mezotrofe. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . fag (Fagus sylvatica ssp. Suprafeþe: circa 520. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula.1123. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale.

primãvara: Allium ursinum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Lonicera xylosteum. sylvatica). (100. ± scheletice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. în etajul nemoral. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. Geranium robertianum. umede. Rubus idaeus. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. Lamium galebdolon. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). mijlociu profunde – superficiale. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Stachys sylvatica.5–3. Dicranum scoparium º. brad (Abies alba) în proporþii variate. creste. Luzula luzuloides). Hylocomium splendens.4. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). Galium odoratum. 90. Circaea lutetiana. Symphytum cordatum. Doniþã. dominant de 178 .000 ha. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã.2. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL. Biriº. Valoare conservativã: moderatã. 1990. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. oligomezoterme. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. scoruº (Sorbus aucuparia). Literaturã selectivã: Coldea 1991. criptopodzol.a. prepodzol. Redactat: N. sylvatica. pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. Abies alba. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat.000 ha în Carpaþii Meridionali. Fagus sylvatica ssp. Polygonatum multiflorum.1323. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). mezofite. Dentaria glandulosa. Senecio nemorensis. Climã: T = 6. fag (Fagus sylvatica ssp. Carex sylvatica. Suprafeþe: circa 220. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Salvia glutinosa. 30. Rubus hirtus). Oxalis acetosella. Daphne mezereum. Impatiens noli-tangere. Lonicera nigra º. în locuri umede. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. culmi. oligobazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. vara: Cardamine impatiens.000 ha în Carpaþii Occidentali). Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. I. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra.6. oligo-mezotrofe. P = 850–1000 mm. Soluri: de tip districambosol.000 ha în Carpaþii Orientali. Mercurialis perennis. acide.00C. Rosa pendulina. Sanicula europaea. Alte specii importante: Actaea spicata. Ribes petraeum. Doniþã et al.HAB: 42.a. Carex pendula.

fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Roci: diferite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Fagus sylvatica ssp. Epilobium montanum. Rubus hirtus. Fagus sylvatica ssp. Pulmonaria rubra. P = 850–1000 mm.6. Climã: T = 6. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. Suprafeþe: reduse. suprafeþe din preajma izvoarelor. º. vâlcele umede. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Luzula luzuloides. Doniþã et al. Vaccinium myrtillus). Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies).4. Dryopteris dilatata. Chrysosplenium alternifolium. Soluri de tip districambosol. Täuber 1987. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies).HAB: 41. Sorbus aucuparia.a. Doniþã. oligo-mezobazice. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. Biriº. Coldea 1990. Circaea lutetiana. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. Doniþã. Veronica urticifolia º. fag (Fagus sylvatica ssp. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. Myosotis sylvatica.a. Senecio nemorensis. Digitalis grandiflora. Festuca drymeia. I. 1991. Boºcaiu 1971. Luzula luzuloides. Lamium galeobodolon. Stellaria nemorum. Poa nemoralis. sylvatica. Dryopteris filix-mas. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Pteridium aquilinum. ude.00C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum. Doniþã et al. Veronica officinalis. oligo-mezotrofe.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: N. Biriº. Resmeriþã 1977. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Paris quadrifolia. Symphytum cordatum. mijlociu profunde acide. 1990 Redactat: N. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. sylvatica. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Galium odoratum. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. 179 . Oxalis acetosella. mai mult sau mai puþin gleizate. Gymnocarpium dryopteris. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Abies alba. Lamium galeobdolon. Equisetum sylvaticum. Abies alba. fag ºi brad. D. Deschampsia caespitosa. higrofite. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Valoare conservativã: foarte mare. oligomezoterme. Dicranum scoparium. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. Oxalis acetosella. Galium schultesii. Eurynchium striatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Literaturã selectivã: Soó 1964. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. filix-mas. I. Impatiens noli-tangere.2. Doronicum austriacum.5–3. 1990.

oligo-mezoterme.000 ha în Carpaþii Occidentali. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. districambosol. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mezo– eubazice. culmi.2. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus.HAB: 41. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice. mijlociu profunde–profunde. sylvatica).1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3.7–4.50C. mezo-eutrofe.4. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Suprafeþe: circa 285. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 . 18. carpen (Carpinus betulus). slab scheletice. Climã: T = 7. din care 152. Soluri: de tip eutricambosol. gresii calcaroase. Roci: fliº. brad (Abies alba).000 ha. conglomerate. moderat–slab acide. în proporþiii diferite. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. P = 850–950 mm. ulm de munte (Ulmus glabra). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 115. platouri.000 ha în Carpaþii Meridionali. mezofite.1 Beech forests CORINE: – PAL.000 ha în Carpaþii Orientali. mai rar frasin (Fraxinus excelsior). jilave. luvisol.

Alte specii importante: Adoxa moscha- telina.4. Dentaria glandulosa. pe versanþi umbriþi. Milium effusum.a. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Lonicera xylosteum. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Dentaria bulbifera. compus din Hylocomium splendens.2. Daphne mezereum. Euphorbia amygdaloides. Galium odoratum.a. Symphytum cordatum. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. I. Impatiens noli-tangere. Thuidium abietinum. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). Majanthemum bifolium º. Veronica officinalis. Biriº. cu umiditate ridicatã a aerului. Circaea lutetiana. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Carex remota. Carex sylvatica. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Sambucus racemosa. Asarum europaeum. Asarum europaeum. Actaea spicata. Sanicula europaea. Bromus benekeni. S. Rubus hirtus). Salvia glutinosa. G. nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Paris quadrifolia. Abies alba. sylvatica. Polygonatum multiflorum. Rubus idaeus. 181 . Redactat: N. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Lamium galeobdolon. Coldea 1991. 1990. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Oxalis acetosella. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Literaturã selectivã: Täuber 1987. Doniþã et al. Valoare conservativã: moderatã. Stachys sylvatica. Stellaria holostea. Geranium phaeum. robertianum. Cardamine impatiens. Doniþã. Catharinea undulata º. Mercurialis perennis. Dicranum scoparium. Senecio nemorensis. Crataegus monogyna.

Suprafeþe: probabil apreciabile. Roci: ºisturi cristaline. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani. Doniþã et al. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide.HAB: 41. roci eruptive ºi sedimentare acide. mezoterme.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al.1323. luvisol. Redactat: N. Glechoma hirsuta. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Alte specii: Calamagrostis arundinacea. Abies alba. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia.1 Beech forests CORINE: PAL. Hieracium rotundatum (rar). Pulmonaria rubra. Valoare conservativã: moderatã. sylvatica.2. Euphorbia amygdaloides. gneisuri. în proporþii diferite. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). criptopodzol. mesteacãn (Betula pendula). Stratul arborilor. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. sau în petece de mãrimi diferite. Soluri: de tip districambosol. Carex pilosa. P = 800–1000 mm. în funcþie de luminã. Climã: T = 6. Biriº. mezotrofe. Lamium galebdolon. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Rubus hirtus. Lathyrus vernus. Coldea 1991. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. Vaccinium myrtillus. moesiaca) cu Galium kitaibelianum. Specii caracteristice: Festuca drymeia. mezobazice jilave. 1990. Literaturã selectivã: Morariu et al. 182 . 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. mezofile. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. Doniþã. culmi. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. sylvatica) ºi brad (Abies alba). Stratul muºchilor de regulã lipseºte. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Poa nemoralis. Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Viola reichenbachiana º. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.4. Sambucus racemosa.5–4. dar puþin consemnate în amenajamente.a.HAB: 41. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. Galium odoratum). participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3. 1968. superficiale – mijlociu profunde. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41.00C. Scrophularia nodosa. I. cu diverse expoziþii. Oxalis acetosella.

având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. P = 1000–1300 mm. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. gneiºuri. criptopodzol. rar molid (Picea abies).000 ha în Carpaþii Meridionali. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). P = 700–1200 mm. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. Soluri: de tip podzol. Poa nemoralis. Climã: T = 6. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. Calamagrostis arundinacea. Doniþã et al. Soó 1964. din care 94. Fragaria vesca. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. creste culmi. sylvatica. oligobazice. Carpaþii Occidentali). Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. Suprafeþe: circa 143.2.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. Galium odoratum.00C. mesteacãn (Betula pendula). Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. gneise silicioase. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Veronica chamaedris. Epilobium montanum. Viola reichenbachiana. scoruº (Sorbus aucuparia. granite.000 ha în Carpaþii Occidentali.1 Beech forests CORINE: – PAL. Lamium galeobdolon. Pteridium aquilinum. Vaccinium myrtillus.50C. Suprafeþe: reduse. Rubus hirtus. Stratul arbuºtilor. Relief: creste înguste. Veronica officinalis. Climã: T = 8. foarte acide. Soluri: de tip podzol. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. pin silvestru (Pinus sylvestris). Redactat: N. frecvent cu expoziþii umbrite. 1990. Dentaria glandulosa.000 ha în Carpaþii Orientali. oligobazice.). sylvatica). circa 30. mezofile. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Täuber 1987. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. 9. oligotrofice.HAB: 41. oligotrofe.0–3. Cruciata glabra.0–4. Digitalis grandiflora. mijlociu profunde-superficiale. oligotrofice. hidric echilibrate. Roci: acide – ºisturi cristaline. Literaturã selectivã: Beldie 1951. mezoterme. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: acide. coboarã local ºi sub 700 m. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea).4. foarte acide. Oxalis acetosella. 40. 183 . versanþi foarte înclinaþi. mijlociu profundesuperficiale.000 ha (din care 20. Doniþã. Biriº. Gentiana asclepiadea. hidric echilibrate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Valoare conservativã: moderatã.000 ha în Carpaþii Occidentali. granite. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. Coldea 1991. 10. Athyrium filix-femina. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Dryopteris filix-mas. I. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. Stratul arborilor. în etajul nemoral. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. fiind constituit din specii de Polytrichum. ºisturi. Alte specii importante: Anthenaria dioica.000 ha în Carpaþii Meridionali. foarte rar în Carpaþii Orientali). Blechnum spicant).000 ha. Carpaþii Orientali Nordici. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale.

Saxifraga cuneifolia º.4. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). Lycopodium selago. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor. P = 800–1100 mm.1 Beech forests CORINE: – PAL. mezobazice. Roci: mai ales silicioase. Calamagrostis arundinacea. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). Stratul arbuºtilor. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). mezofite. Redactat: N.00C. V. de regulã.1D213. mezooligoterme. Dechampsia flexuosa. Biriº. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Täuber 1987. oligotrofe. acide – slab acide. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. Soluri: de tip gleiosol. Climã: T = 7. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 . I. Brukenthalia spiculifolia. Oxalis acetosella. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). în etajul nemoral.0–4. Specii caracteristice: –. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. Suprafeþe: reduse. dispersate între celelalte pãduri. Doniþã. ude (înmlãºtinate). R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Literaturã selectivã: Soó 1962. în parte Abies alba.HAB: 41. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. sylvatica.2. Valoare conservativã: mare. Luzula luzuloides. stagnosol.a. mezotrofice. Stratul arborilor. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.

compus din fag (Fagus sylvatica ssp. platouri. Coldea 1990. Oxalis acetosella. Climã: T = 7. caprifoi (Lonicera nigra).5–4. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. Corylus avellana. boreale ºi carpatice oligo. sylvatica). mezotrofe. mezo-eutrofe.HAB: 41. Senecio nemorensis. Sambucus nigra. soc roºu (Sambucus racemosa). ulm de munte (Ulmus glabra). Soluri: de tip eutricambosol. P = 800–1200 mm. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. Resmeriþã 1977. Spiraea chamaedri- 185 .2. coame. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani.ºi mezoterme. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. D. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. racemosa. sylvatica. Stratul arbuºtilor. S. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Symphytum cordatum. 100. Roci: bazice. Luzula sylvatica. Stratul arborilor. 3327 Fãget cu Rubus hirtus.1 Beech forests CORINE: – PAL. I.000 în Carpaþii Orientali). mesteacãn (Betula pendula). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. rare exemplare de Daphne mezereum. profunde-mijlociu profunde. Ranunculus carpaticus. mai rar brad (Abies alba). Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. intermediare. Doniþã.6D21. sylvatica). filix-mas. Lonicera xylosteum. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. anin alb (Alnus incana). Alte specii importante: Athyrium filix-femina. mezoterme.000 în Carpaþii Meridionali. mezofite. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Leucanthemum waldsteinii). Coldea 1991. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii.4. Täuber 1987. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Suprafeþe: circa 300. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. eutrofice. Biriº. cu diferite expoziþii. în etajul nemoral.000 ha (80.000 în Carpaþii Occidentali. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. eu-mezobazice. Redactat: N. higrofite. umede. Rubus hirtus. Veronica urticifolia º.00C.a. Doronicum austriacum. slab dezvoltat. Dentaria glandulosa. Valoare conservativã: foarte mare. funduri de vãi. Gymnocarpium dryopteris. districambosol. Dryopteris dilatata. slab-mediu acide. rar acide. Stellaria nemorum. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). 120.

Hepatica nobilis. Euphorbia amygdaloides. Mercurialis perennis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima.0–4. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite.000 ha în Carpaþii Orientali. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum.4. 4136 Fãget cu Festuca drymeia. gorun (Quercus petraea). 1990. Lamium galeobdolon. Biriº. poate domina Rubus hirtus. pe dealurile înalte. Sanicula europaea. Stellaria nemorum º.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. Dentaria glandulosa. I. Dentaria bulbifera. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 .000 ha în Carpaþii Occidentali.1D54. transsilvanica.50C. moderat acide. R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Morariu et al. poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). Pulmonaria rubra. din care 280. roci eruptive. Vida 1963. Epilobium montanum. în funcþie de umbrire.2. brad (Abies alba) la altitudini mari. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Valoare conservativã: mare. pe versanþii. moesiaca la atitudini mici). Athyrium filix-femina. Alte specii importante: Actaea spicata. luvisol. Redactat: N. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. chiar calcaroase. Geranium robertianum.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice. Suprafeþe: circa 580. slab – semischeletice. plop tremurãtor (Populus tremula). Galium odoratum. Doniþã et al. ºisturi cristaline. H. gresii. Climã: T = 8. Oxalis acetosella. mezofite. reavãne. Specii caracteristice: Symphytum cordatum. Doniþã. Anemone nemorosa. Roci: variate. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m.a. sylvatica la altitudini mari. 145. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Dentaria glandulosa. umbriþi cu microclimã mai umedã. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. culmi. Pãduri (4) folia. mezobazice. în etajul nemoral. mediu profunde. mezotrofe. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). carpen (Carpinus betulus). Pulmonaria rubra. ssp. mezoterme. Literaturã selectivã: Beldie 1951. P = 700–1100 mm. Soluri: de tip districambosol. sylvatica. Dryopteris filix-mas. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Mycelis muralis. Stratul arborilor.HAB: 41. conglomerate. Boºcaiu 1971. 155. ulm (Ulmus glabra). în regiunea de munte ºi.000 ha în Carpaþii Meridionali. în parte. Coldea 1991.1968.

ssp. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Lathyrus vernus.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 .a. Valoare conservativã: redusã. Specii caracteristice: Festuca drymeia. S. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. Euphorbia amygdaloides. nigra. 1990. Corylus avellana. Crataegus monogyna. Biriº.a. Alte specii importante: Galium odoratum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.1968. mai rar Rubus hirtus. Coldea 1991. Doniþã. Dentaria bulbifera. Scrophularia nodosa. Daphne mezereum º. Viola reichenbachiana º. sylvatica. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. Literaturã selectivã: Morariu et al.2. Carex pilosa. moesiaca. Lamium galeobdolon. Luzula luzuloides. Pãduri (4) la altitudini mici. Pulmonaria obscura. Stratul arbuºtilor. I. Poa nemoralis. Doniþã et al. Calamagrostis arundinacea. cu exemplare de Sambucus racemosa. relativ slab dezvoltat. Evonymus europaea.

sau cu amestec de brad (Abies alba). platouri. are acoperire de 80–100%. mezoterme. Codru Muma. Climã: T = 7. nemorale. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. Godeanu. neutre-slab bazice. Stratul arbuºtilor. Suprafeþe: circa 48. local Fraxinus ornus. Cernei. terra-rossa. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Occidentali. în primãvara umede. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format. sylvatica).a.).1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. format din Daphne mezereum. de frasin (Fraxinus excelsior). în etajul nemoral. Viburnum lantana. pe roci calcaroase (Bucegi. betulus). pe grohotiºuri calcaroase 188 . gresii calcaroase. Crataegus monogyna. Valoare conservativã: moderatã. Corylus avellana.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. Soluri: rendzine tipice ºi cambice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.000 ha. Melittis melissophyllum).000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14. Cornus mas. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. Cornus sanguinea º. P = 850–1100 mm. din care 20. promovatã de silvicultori.50C.HAB: 41. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis. Vulcan.1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul arborilor. Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. cu mull – moder eubazice.2. prin extinderea bradului. eutrofe.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. marne. mezofite. vara reavãne.0–5. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Piatra Craiului. în funcþie de acoperirea arboretului. cu orhidee. Locvei. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia.4. Pãdurea Craiului etc. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). dezvoltat variabil. respectiv. Retezat. Staphylea pinnata. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. superficiale – mijlociu profunde. Roci: calcaroase.

Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. Lathyrus vernus. Climã: T = 7. slab-mediu acide. Oxalis acetosella.a. Sanicula europaea. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. sylvatica. 1990. Semenic. în etajul nemoral. Asarum europaeum. mezoterme. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Biriº. Doniþã et al.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. moesiaca. Hepatica nobilis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Valoare conservativã: mare. Geranium robertianum. Sambucus nigra. Circaea lutetiana. Lamium galebdolon. profunde-mijlociu profunde. mezobazice. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. Alte specii importante: Anemone nemorosa. ssp. Dentaria bulbifera. Mercurialis perennis. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Doniþã. Pulmonaria officinalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Resmeriþã 1972. Locvei. Relief: 189 . Cephalanthera longifolia. moesiaca. compus din fag (Fagus sylvatica ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. Hepatica nobilis. Suprafeþe: circa 70. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. I. mezofile. Sanicula europaea. Coldea 1991. Cernei). Almãj. 1966. C. sylvatica).6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. roci calcaroase.5–4.2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. Pulmonaria officinalis. culmi. eutricambosol. moesiaca. Carex pilosa. sylvatica ºi ssp.000 ha. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides.4. slab dezvoltat.HAB: 41. Viola reichenbachiana º. Epipactis microphylla. cu specii ale florei de mull. Festuca drymeia. Redactat: N. Biriº. Epipactis helleborine. Saxifraga heuffeli. Campanula ranunculoides.50C. P = 1000–1300 mm. Moehringia trinervia. Euphorbia amygdaloides. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Lamium galebdolon. ssp. Potentilla micrantha. Coldea 1975. Euphorbia amygdaloides.a. Alte specii importante: Anemone nemorosa. umede. platouri. Salvia glutinosa. Doniþã. rubra. Viola reichenbachiana º. Galium odoratum. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). Helleborus purpurascens. Resmeriþã 1972. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. mezo-eutrofe. Galium odoratum. Stratul arbuºtilor. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. Soluri de tip districambosol. Dentaria bulbifera. Athyrium filix-femina. Redactat: N. atrorubens. Coldea 1991. Salvia glutinosa. Corylus avellana. mezotrofice. Crataegus monogyna. Symphytum tuberosum. Roci: ºisturi. E. I. Dryopteris filix-mas. Asarum europaeum. Stratul arborilor.

Genista tinctoria. Potentilla micrantha. Corylus avellana. 190 . mezotrofe. sylvatica. Luzula luzuloides. Cornus mas. mezo-euterme. P = 890–1100 mm. moesiaca. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite. Locvei). Stratul arbuºtilor. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m.00C. Viola hirta. Dactylis polygama. Biriº. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Roci: ºisturi silicioase.0–6.HAB: 41.1 Beech forests CORINE: – PAL. mezobazice. ssp. reavane-umede. molase.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. V. Specii caracteristice: Helleborus odorus.4. slab dezvoltat. mezotrofice. Stratul arborilor. Poa nemoralis. Mehedinþi. Valoare conservativã: foarte mare. profunde-mijlociu profunde. Doniþã.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1.a. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Literaturã selectivã: Schrött 1972. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. eutricambosol. moesiaca ºi ssp.a. constituit din Crataegus monogyna. roci calcaroase. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. în etajul nemoral. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse. câteva mii de ha. Cernei. Peia 1982. Viburnum lantana º. Almãj. Lamium galebdolon. Climã: T = 9. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Soluri: de tip districambosol. Galium odoratum. balcanice. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). carpen (Carpinus betulus). I. mezofite.2. mediu acide. reichenbachiana º. Redactat: N.

iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). frecvent scheletice. Chamaecytisus ratisbonensis. Euphorbia polychroma. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. Ruscus aculeatus. macrophyllum. câteva mii de ha. Genista tinctoria. Redactat: N. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. compus. câteva mii de ha. în etajul nemoral. odoratum. orientalis). amygdaloides. T. Laser trilobum. hidric echilibrate. Syringa vulgaris. Suprafeþe: reduse. niger. eubazice. Lilium martagon. nigra.HAB: 41. Doniþã.1 Beech forests CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Roman 1974. I. C. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. 191 . slab acide. Aremonia agrimonoides. Biriº. de fag (Fagus sylvatica ssp. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. S. eutrofice. moesiaca. F. în etajul superior. Rhamnus cathartica.1 Beech forests CORINE: – PAL. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. Crataegus monogyna. Carex pilosa. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei.4. P = 900–1000 mm. Climã: T = 9–70C. Arabis hirsuta. R. dezvoltat variabil. Galium lucidum.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). Tanacetum corymbosum. local Cotinus cogyria. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. Sorbus mougeotii. E. Alte specii importante: Asperula taurina. Lathyrus venetus. Carex hallerana. hypoglossum. A. Stratul arborilor.HAB: 41. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp. Inula conyza. Smyrnium perfoliatum) etc. Stratul arbuºtilor. Suprafeþe: reduse. Fritillaria tenella. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). G. Cardaminopsis arenosa. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. compus din Cornus mas. Orchis simia. L. cretica.2. în etajul nemoral. Bupleurum praealtum. mijlociu profundeprofunde. turrita. Campanula persicifolia. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Calamintha sylvatica. Knautsia drymeia.

carpen (Carpinus betulus). Evonymus europaeus. Evonymus verrucosus. Epipactis atrorubens.1 Beech forests CORINE: – PAL. Clima: T = 8–4. Suprafeþe: de ordinul a 10. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. Rosa pendulina. Redactat: N. Asarum europaeum). Clima: T = 9–70C. Peltaria alliacea. Polystichum lobatum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. I. scheletice. Coldea 1991. Galium odoratum.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Daphne mezereum.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. în etajul superior. Melittis melissophyllum. Mercurialis perennis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eutrofice. moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Sedum maximum. Stratul arbuºtilor. Asplenium trichomanes. din fag (Fagus sylvatica ssp. Cystopteris fragilis. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. Asarum europaeum etc).2. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). întotdeauna umbriþi. umbriþi. Valoare conservativã: foarte mare. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. Scutellaria altissima. frasin (Fraxinus excelsior). Geranium robertianum. Seseli libanotis. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Poa nemoralis. Brachypodium sylvaticum. Salvia glutinosa. slab dezvoltat. compus din Corylus avellana. procurens. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). Potentilla micrantha. Cornus sanguinea. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. Dactylis polygama.a. P = 800–1200 mm. slab dezvoltat. Viola reichenbachiana º. Lychnis coronaria. Saxifraga heuffeli. Stratul arbuºtilor. Roci: calcare. Silene heuffeli. tei (Tilia platyphyllos). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. A. Helleborus odorus. Gymnocarpium robertiana. dominat de Geranium macrorrhizum. eutrofice. eubazice. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. Roci: calcare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Dryopteris robertiana. carpen (Carpinus betulus). eubazice permanent umede. în etajul superior. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Soluri: de tip rendzinã. în etajul nemoral. Arabis turrita. compus. Crataegus monogyna. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. superficiale– mijlociu profunde.HAB: 41.4. P = 900–1000 mm. relativ umede. compus. Sambucus nigra. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. litosol. Doniþã.50C. Crataegus monogyna. Corylus avellana. compus din Ribes uva–crispa. Stratul arborilor. Stratul arborilor. Biriº. Relief: versanþi puternic înclinaþi. superficiale – mijlociu profunde. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. frasin (Fraxinus excelsior). iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Pulmonaria officinalis. Doronicum columnae. Spiraea chamaedrifolia. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. 192 . Soluri: de tip rendzinã.

Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. Aconitum moldavicum. Sanicula europaea. Geranium phaeum. Helleborus purpurascens. Roci: în general calcaroase. Corylus avellana. Dentaria glandulosa. Mercurialis perennis. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Senecio neumorensis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. Rubus hirtus. chei în masivele calcaroase. Stratul arborilor. molid (Picea abies). Lamium galebdolon. în cheile.4642. Soluri: în formare humifere. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Relief: vãi înguste. Clima: T = 7–50C. ulm de munte (Ulmus glabra). umede. screes and ravines EMERALD: !41. de ordinul a câteva mii de ha. carpen (Carpinus betulus). P = 850–1000 mm. H. eubazice. puþin profunde. dominat de Lunaria rediviva. Melica uniflora. Cardamine impatiens. Lamium galebdolon. paltin (Acer pseudoplatanus). compus. Salvia glutinosa. Polystichum setiferum. Doniþã. Moehringia muscosa. Dryopteris filixmas. Sanicula europaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Fraxinus excelsior. Evonymus europaeus. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Asplenium trichomanes. Polystichum aculeatum. Polypodium vulgare. umbrite. bulbifera. Symphytum cordatum º. Oxalis acetosella. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Doronicum columnae. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. bine dezvoltat. Hepatica nobilis. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). Mercurialis perennis. Cornus sanguinea. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. Lilium martagon. Brachypodium sylvaticum. Primula columnae. Moehringia muscosa. Redactat: N. Cystopteris fragilis. Campanula persicifolia. Myosotis sylvatica. anin negru (Alnus glutinosa). Stratul arbuºtilor. Carex sylvatica.a. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Literaturã selectivã: Coldea 1991.4. Euphorbia amygdaloides. I. Cystopteris fragilis. Poa nemoralis. în etajul nemoral.2. Dentaria glandulosa. Biriº. Impatiens nolitangere. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. Hordelymus europaeus. Ulmus glabra. 193 . Geranium robertianum. Athyrium filix-femina. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Dryopteris filix-mas. Alte specii importante: Actaea spicata.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. Stachys sylvatica. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.HAB: 41. în etajul superior.A464. eutrofice. Lunaria rediviva. în parte ºisturi. Helleborus purpurascens. Circaea lutetiana. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). Crataegus monogyna. transilvanica. Isopyrum thalictroides. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Pulmonaria rubra. sylvatica) uneori brad (Abies alba). D. Valoare conservativã: foarte mare. compus din Sambucus nigra. Suprafeþe: reduse.

iar diseminat gorun (Quercus petraea). Sambucus nigra º. Mercurialis perennis. Stachys sylvatica. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. nisipuri. eutrofice. eubazice. I. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m.HAB: 41. sorb de câmp (Sorbus torminalis). minor). mezo-eutrofe. frainetto). Dentaria bulbifera). Carpinus betulus.000 în Podiºul Transilvaniei. frasin (Fraxinus excelsior). profunde.ºi intra carpatice. din care 290. Pãduri (4) Salvia glutinosa. posibil Erythronium dens-canis. 30. Crataegus monogyna.a. Stellaria holostea. Bromus benekenii º. iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. slab acide. platouri. în etajul nemoral. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Specii caracteristice: nu sunt. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. la altitudini peste 700 m. culmi. Suprafeþe: circa 585. Ranunculus auricomus. Cornus sanguinea. 80.0–6. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.00C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Soluri: de tip eutricambosol. U.4. moesiaca cu frecvenþa mare.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. 2001. calcare. umede. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. Literaturã selectivã: Paucã 1941.1 Beech forests CORINE: – PAL. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). cireº (Cerasus avium). Doniþã et al. Melampyrum bihariense. ulm (Ulmus glabra. Sanda et al. Tilia cordata. tei pucios (Tilia cordata). Stellaria holostea. Stratul arbuºtilor. Cerasus avium. Evonymus europaeus. Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cu dezvoltare variabilã. Silene heuffeli. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. 1990.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. pietriºuri). cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus.1D224.2. Doniþã. este compus din Corylus avellana. Crocus heuffelianus. sylvatica cu frecvenþã mai micã. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. Asarum europaeum. în general molase (alternanþe de argile. gresii calcaroase. P = 650–850 mm.000 ha. Valoare conservativã: redusã. cu dezvoltare variabilã. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. Stratul arborilor. Biriº. Roci: 194 . marne.a. Carex pilosa. Dactylis polygama. Stellaria nemorum. ssp. mezofile. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. 180. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mezoterme. moesiaca ºi ssp. luvosol. Climã: T = 9. ºisturi (la munte). Rãspândire: în toate dealurile peri. Staphylea pinnata. nemorale ºi balcanice. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. sylvatica). chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri.

sylvatica. Campanula persicifolia. platouri. 195 .1 Beech forests CORINE: – PAL. marne. în funcþie de acoperirea arboretului. Dactylis polygama. Doniþã. preluvosol. Climã: T = 9. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. Lamium galeobdolon. frasin (Fraxinus excelsior). mai rar gorun (Quercus petraea s. Lathyrus vernus.000 în dealurile estice. Pãduri (4) hallersteinii).4. 40. Biriº. sylvatica). Specii caracteristice: Carex pilosa. A. Campanula persicifolia.0–6. Coldea 1975.).000 ha în Transilvania. Rãspândire: în toate dealurile peri. pietriºuri). Suprafeþe: circa 160. Lathyrus vernus. cu expoziþii diferite. 1971. în etajul nemoral. Pulmonaria oficinalis. cu elemente din flora de mull. mezo-eutrofe. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1. cer (Quercus cerris). Redactat: N. I. Asarum europaeum. ulm (Ulmus glabra). eutrofice. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41.00C. hidric echilibrate. Dentaria bulbifera. tei pucios (Tilia cordata). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Valoare conservativã: redusã. Soluri: de tip luvosol. moesiaca. Stratul arborilor. Stratul arbuºtilor. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii.000 în dealurile vestice. Cornus sanguinea. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. dezvoltat variabil. paltin de câmp (Acer platanoides). mezoterme. 58. Sanicula euopaea. Dactylis polygama. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. solul este acoperit cu Allium ursinum. eubazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. slab acide. nisipuri. plop tremurãtor (Populus tremula). Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. în locuri umede. Doniþã et al. Asarum europaeum. Carpinus betulus. cireº (Prunus avium). jugastru (Acer campestre). Carex digitata.6D22. Milium effusum. Lathyrus niger). compus din Corylus avellana. moesiaca. mezofile. Galium schultesii. Alte specii importante: Anemone nemorosa. ssp. Melica uniflora. Hodiºan 1966. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida.2.HAB: 41. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. nemorosa. ssp. Primula vulgaris. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). sorb de câmp (Sorbus torminalis). Evonymus europaeus º. Pulmonaria officinalis. Ligustrum vulgare. Lamium galebdolon.l. 1990.a. Mercurialis perennis.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. P = 600–750 mm. Euphorbia amygdaloides. sylvatica. restul în dealurile din preajma Carpaþilor). cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. C. Roci: molase (argile. primãvara. Poa nemoralis. Crataegus monogyna. Primula vulgaris. profunde.000 ha (22. Galium odoratum. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Ghiºa et al. Viola reichenbachiana. Galium odoratum. Carex sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.1D221. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. Brachypodium sylvaticum.

000 ha. I. Pulmonaria officinalis. Corydalis solida. Paris quadrifolia. hidric optimale. Isopyrum thalictroides. Stellaria media. plop tremurãtor (Populus tremula). Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. în etajul superior. umbriþi. 196 . paltin (Acer pseudoplatanus). Glecoma hirsuta. Viburnum lantana. F. 2001. Platanthera bifolia. Redactat: N. profunde. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. Ligustrum vulgare. Clima: T = 9. A. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al.). C. Soluri: de tip eutricambosol. luturi. Roci: marne. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Lathyrus vernus. Viola reichenbachiana º. Doniþã et al. coriariaefolia). cordata). quinquefolia. din fag (Fagus sylvatica ssp. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. moesiaca cu exemplare de F. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. Biriº. gresii calcaroase. liane: Hedera helix. Doniþã. D. Salvia glutinosa. Mercurialis perennis. F. stejar pedunculat (Quercus robur). marschaliana. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. balcanice ºi caucaziene. 1992. în flora estivalã: Athyrium filix-femina.5–7. Coldea 1991. D. orientalis. Anemone nemorosa. T. faeoziom.4. P = 500–600 mm. Viola reichenbachiana. Valoare conservativã: mare. compus. Asarum europaeum. Resmeriþã 1979. cireº (Prunus avium). gorun (Quercus petraea). Crataegus monogyna. eubazice. Sanicula europaea. C. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Redactat: N. Stachys sylvatica.HAB: 41. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Gymnocarpium robertianum. Stratul arbuºtilor. în etajul nemoral.2. brevicollis. platouri. Dentaria glandulosa. C. L. T. jugastru (Acer campestre).50C. sanguinea. Ajuga reptans. ranunculoides. Suprafeþe: circa 25. 1971.a. Veronica chamaedris. eutrofice. bulbifera. Sambucus nigra. slab acide. 1990. Tilia tomentosa. Evonymus verrucosus. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). Carex pilosa. Lamium galeobdolon. Ghiºa et al. Ivan et al. digitata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arborilor. Doniþã. platyphyllos. frasin (Fraxinus excelsior. compus din Corylus avellana. Carex brevicollis.1 Beech forests CORINE: – PAL. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. C. I. Stellaria holostea. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. Stellaria holostea etc. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. Brachypodium sylvaticum. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. sylvatica. Biriº. paltin (Acer platanoides). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Coldea 1975.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. slab dezvoltat. Sanda et al. Cornus mas. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Circaea lutetiana. Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. venetus.

Tilia tomentosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica.1 Beech forests CORINE: – PAL. scoruº (Sorbus domestica). Rosa pendulina. Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani. în etajul nemoral. Dentaria bulbifera. 1955) Borh. hidric echilibrate. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. mojdrean (Fraxinus ornus).HAB: 411D12. Biriº. tei (Tilia tomentosa). Coronilla varia. Valoare conservativã: foarte mare. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. Asarum europaeum. Stellaria nemorum. Scutellaria altissima. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani.HAB: 41. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 .4.a. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. în etajul inferior. P = 700–900 mm. Alte specii importante: Asperula taurina. moesiaca). Brachypodium sylvaticum.5–90C. iar. Thalictrum aquilegifolium. umbriþi. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. Anthriscus sylvestris. Dactylis polygama. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. Ligustrum vulgare. eubazice. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Peltaria alliacea. Melampyrum nemorosum. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. Doniþã. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Euphorbia amygdaloides.1 Beech forests CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Corylus colurna.6D12. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Clima: T = 10. Moehringia trinervia. Redactat: N.6D52.1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. Knautia drymeia. persicifolia. Viburnum lantana. Stratul arbuºtilor. Corylus colurna. Campanula rapunculoides. alun turcesc (Corylus colurna).2. carpen (Carpinus betulus). Fritillaria orientalis. I. R. eutrofice. Melica uniflora. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Arabis turrita. Potentilla micrantha. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Roci: calcare. spinossima. Relief: versanþi. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. de la slab la puternic înclinaþi. Viola reichenbachiana º. Suprafeþe: câteva sute de ha. C. Soluri: de tip rendzinã. Poa nemoralis. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. slab acide-neutre. Lathyrus venetus. Stratul arborilor.

mezotrofice. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Rãspândire: pe toate dealurile peri. Soluri: de tip districambosol. moesiaca). are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. Roci: variate. profunde-mijlociu profunde. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. Clima: T = 8. P = 600–800 mm. Galium bailloni. Coldea 1991.ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. ssp. slab dezvoltat. petraea. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa. Literaturã selectivã: Sanda et al.a. ssp. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. mezo-oligobazice. în etajul nemoral. mezobazice. Clima: T = 9–60C. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. mai mult umbrite la altitudini mici. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arbuºtilor. Suprafeþe: circa 45. I. Coldea et A.2. ssp. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). în etajul nemoral. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. dalechampii). cireº (Prunus avium). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. acide. în etajul superior.. Suprafeþe: reduse. câteva sute de ha. mijlociu profunde-superficiale. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. slabmoderat acide. Redactat: N.000 ha. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. mezobazice.4. polycarpa. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41.000 ha). depozite lutoargiloase. Stratul arborilor. Potentilla micrantha.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Quercus petraea. tei (Tilia cordata rar T. Primula columnae º.a. Galium bailloni.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. Roci: gneise. ºisturi cristaline. Luzula luzuloides. Pop 1988. Staþiuni: Altitudini 600–800 m.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. 1970. Biriº. Valoare conservativã: foarte mare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Calamagrostis arundinacea. compus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. din gorun (Quercus petraea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). scheletice. jugastru (Acer campestre) º. marne.HAB: 41. Veronica bachofeni. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Deschampsia flexuosa. tomentosa). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. sylvatica. Doniþã. molase. Stratul arborilor. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. P = 800–850 mm. hidric echilibrate. T.5–70C. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). mai ales în sudul þãrii (35.

4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Biriº. în etajul nemoral. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Alte specii importante: Ajuga reptans. Viola reichenbacjiana. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea).a. Valoare conservativã: moderatã. Dactylis polygama. Crataegus monogyna. L.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Bromus benekeni º. Lathyrus niger. Scrophularia nodosa. Euphorbia amygdaloides. Ligustrum vulgare. venetus. Stellaria holostea. Cornus sanguinea.HAB: 41. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Doniþã. Brachypodium sylvaticum.4. Pulmonaria officinalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Genista tinctoria. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Evonymus europaeus.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Rosa canina. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. Asarum europaeum. uneori Acer tataricum. 1992. Stellaria holostea).2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. E. Specii caracteristice: – . Lamium galeobdolon. Rãspândire: în toate dealurile peri. în funcþie de umbrire. verrucosus.2. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Luzula luzuloides. Redactat: N. I. Stratul arbuºtilor. compus din Corylus avellana. dezvoltat variabil. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.

Dealurile Dorohoiului). Doniþã. Crataegus monogyna. depozite luto-argiloase. Cornus mas. Melica uniflora. Stratul arborilor. eutrofice. Brachypodium sylvaticum. platanoides). Liane: Hedera helix. reichenbachiana º. V. Clematis vitalba. Literaturã selectivã: Coldea 1975.4. Sanicula europaea. profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. L. E. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. verrucosus. tomentosa). P = 600–700 mm. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. Euphorbia amygdaloides. cu expoziþii diferite. coame.000 ha. Convallaria majalis. Milium effusum. eubazice. Soluri: de tip eutricambosol. slab acide. gresii calcaroase. coame. 200 . V. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. gresii. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Galium odoratum. T. hidric optimale. Lathyrus vernus. Dactylis polygama. C. niger. Stratul arbuºtilor. Staphylea pinnata. în etajul superior. platouri.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. platouri. în etajul nemoral. Evonymus europaeus. 1990. P = 600–800 mm. faeoziom. ssp. compus din Corylus avellana. hidric optimale. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Alte specii importante: Ajuga reptans. odorata. mãr (Malus sylvestris). din gorun (Quercus petraea. Mercurialis perennis. genevensis. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. dalechampii). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. sanguinea. dezvoltat variabil. fag (Fagus sylvatica). sorb de câmp (Sorbus torminalis). Viola mirabilis. luvosol. Dentaria bulbifera.a. Stellaria holostea etc. Soluri: de tip eutricambosol. A. Biriº. platyphyllos. Stratul arborilor. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Bromus benekeni. preluvosol. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. cu diferite expoziþii. ssp. Valoare conservativã: moderatã. jugastru (Acer campestre). pãr (Pyrus pyraster). Clima: T = 9–60C. slab acide. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Clima: T = 9–80C. eubazice.000 ha (din care 47. I. Geranium robertianum. în funcþie de umbrã. marne. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). Roci: variate mai ales molase. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. Sambucus nigra. calcaroase. tei (Tilia cordata. T. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. Suprafeþe: circa 26. Lamium galeobdolon.000 în Podiºul Transilvaniei). paltini (Acer pseudoplatanus.2. Doniþã et al.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. Ligustrum vulgare.HAB: 41. compus. petraea. eutrofice. sylvatica. Roci: marne. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea).). Redactat: N. A. profunde.

jugastru (Acer campestre). Scilla bifolia. tei argintiu. compus din Corylus avellana. culmi late. Doniþã. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Stellaria holostea). Allium ursinum. Dactylis polygama. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Ranunculus auricomus. A. Salvia glutinosa. pãr (Pyrus pyraster). Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. Circaea lutetiana. tei pucios (Tilia cordata). din gorun (Quercus petraea ssp. Lamium galeobdolon. în etajul superior. Polygonatum multiflorum. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. Galanthus nivalis. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. P = 500–650 mm. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. C. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). 1992. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). frasin (Fraxinus excelsior). discontinuu din cauza umbrei. solida. ulm (Ulmus glabra). Stratul arborilor. Lathyrus vernus. Ivan et al. C.a. Cornus sanguinea.000 ha. eubazice. mãr (Malus sylvestris). Mercurialis perennis. petraea. sylvatica. Specii caracteristice: – . Euphorbia amygdaloides. 1990. nemorale ºi caucaziene. Stachys sylvatica. Melica uniflora. ranunculoides. Pulmonaria officinalis. profunde.50C. în etajul superior. Stratul arborilor. Rosa canina. Actaea spicata. Valoare conservativã: mare. V. compus. Ranunculus ficaria. Sanicula europaea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Dentaria bulbifera. sorb (Sorbus torminalis). A. Convallaria majalis. plop tremurãtor (Populus tremula). carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. sylvatica). în flora estivalã: Ajuga reptans. platanoides). Clima: T = 9–7. tei (Tilia tomentosa. Pãduri (4) compus. Sambucus nigra.4. cu diferite expoziþii.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. Corydalis cava. Asarum europaeum. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). 201 . Viola mirabilis. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Redactat: N. Fraxinus excelsior. eutricambosol.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. Staphyllea pinnata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în etajul nemoral. V. I. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Evonymus europaeus. odorata. paltini (Acer pseudoplatanus. din gorun (Quercus petraea ssp. reichenbachiana º. Roci: marne. Adoxa moschatellina. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. eutrofice. petraea). vãi largi. slab acide. cireº (Prunus avium). hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). luvosol. bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. Carpinus betulus. Biriº. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria.HAB: 41. platouri. Suprafeþe: circa 60.2. Carex pilosa. Tilia cordata.

000 ha Podiºul Transilvaniei. Roci: molase. din gorun (Quercus petraea ssp. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. Dentaria bulbifera. sanguinea. compus. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. în etajul nemoral. minor). V. paltin (Acer platanoides. cordata). 202 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Fraxinus excelsior. U. I. Clima: T = 9. T. Carex sylvatica. Redactat: N. Dentaria quinquefolia). Ranunculus auricomus. jugastru (Acer campestre). tei (Tilia tomentosa mai rar T. Stellaria holostea). arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). V.5–6. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). coriariaefolia). Stratul arborilor. Pãduri (4) T.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. pseudoplatanus). A. este compus din Cornus mas. C. Bromus benekeni. hidric optimale. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Doniþã et al. odorata. Lathyrus venetus. funduri de vãi. mãr (Malus sylvestris). Melica uniflora. Ivan et al. coame. Soluri: de tip eutricambosol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.a. 1992. platyphyllos). iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Sanicula europaea. Viola mirabilis. slab acide. moesiaca). Ajuga reptans. Sambucus nigra. Stratul arbuºtilor. platouri. marne. frasini (Fraxinus excelsior. 1990. Euphorbia amygdaloides. Tilia tomentosa.000 ha în vest. genevensis. cu expoziþii diverse. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Crataegus monogyna º. Suprafeþe: circa 160. pseudoplatanus). carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria.000 ha în sud. ulmi (Ulmus glabra. reichenbachiana. latifolium.A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. 55. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Stachys sylvatica.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. Biriº. Mercurialis perennis. în general dezvoltat variabil. la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. cireº (Prunus avium). dominat de flora de mull (Galium odoratum. Polygonatum multiflorum. Specii caracteristice: Carex brevicollis. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. pilosa. Asarum europaeaum. ssp. hirta.000 ha. 62. din care 43. frasin (Fraxinus excelsior). Carpinus betulus. profunde. pãr (Pyrus pyraster). A.50C. A. Brachypodium sylvaticum. Alte specii importante: Allium ursinum. V. cireº (Prunus avium). Scrophularia nodosa. C. Doniþã. gresii calcaroase. P = 800–1000 mm. cordata. Dentaria quinquefolia. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Valoare conservativã: moderatã. dalechampii). paltini (Acer platanoides. Corylus avellana. cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. petraea. Arum orientale.HAB: 41. P. în etajul superior. Scutellaria altissima.2. F. eutrofice.4. T. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. platyphyllos. Staphyllea pinnata. eubazice. Salvia glutinosa. Dactylis polygama.

Lamium galeobdolon. Sanicula europaea.a.5–7. Scrophularia nodosa º. Evonymus europaeus. Euphorbia amygdaloides. Roci: molase. 50. 1990. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. latifolium. gresii. P. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). Allium ursinum. Soluri: de tip eutricambosol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Redactat: N. Cornus mas. Dactylis polygama. cu expoziþii diferite. U.000 în centrul. Q. Carex sylvatica. din care 80. eutrofice. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. mai mult umbrite. Astragalus glycyphyllos. Rãspândire: în toate dealurile României. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Galium odoratum. cireº (Prunus avium). cer. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. Anemone nemorosa. Polygonatum multiflorum. profunde. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. în etajul nemoral. stejar pedunculat (Quercus robur). marne. compus din Corylus avellana.000 ha în estul. Lilium martagon. I. Aposeris foetida. 1992. în dealurile vestice. în flora estivalã: Arum maculatum. Staphylea pinnata. Stratul arborilor. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. depozite lutoase. mãr (Malus sylvestris). Suprafeþe: circa 196.4. solida. Ajuga reptans. plop tremurãtor 203 . moesiaca). ssp. Fraxinus excelsior.000 în sudul României. 36. Geranium robertianum. P = 650–800 mm. ssp. C.a. C. Pulmonaria officinalis. frainetto). Corydalis cava. Scilla bifolia. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. robur). Doniþã. funduri largi de vãi. A. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. Mercurialis perennis. dezvoltat variabil. Galanthus nivalis.000 ha. dalechampii). Dentaria bulbifera. Paris quadrifolia.2.50C. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Stellaria holostea). Asarum europaeum. jugastru (Acer campestre). lutoase. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Cornus sanguinea. hidric optimale. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Rosa canina. Clima: T = 10. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. genevensis. Moehringia trinervia. L. moesiaca. eubazice.000 în vestul ºi 30.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. sylvatica). Biriº. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Podiºul Transilvaniei. Stratul arbuºtilor. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina. Valoare conservativã: moderatã. Crataegus laevigata º. Lathyrus vernus. Tilia tomentosa. pãr (Pyrus pyraster). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. tei (Tilia cordata) în nord. venetus.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. gârniþã (Quercus cerris. Ivan et al. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Isopyrum thalictroides. pilosa. petraea. toate speciile de tei în restul teritoriului. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp.

4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. Morariu et al. Mercurialis perennis. C. Rhamnus cathartica º..a. Malus sylvestris). Bromus benekeni º. niger. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. U. paltini (Acer pseudoplatanus.7A151.4. Alte specii importante: în flora vernalã.8713. Biriº.HAB: 41. Ajuga reptans. Campanula rapunculoides. Brachypodium sylvaticum. 204 . 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. sylvatica. slab dezvoltat. Paris quadrifolia. Convallaria majalis. C.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. Redactat: N. A. A. º. Lamium galebdolon. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Lathyrus vernus. Stratul arbuºtilor. Specii caracteristice: – .2. L. minor). Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. 1990. Acer platanoides). Isopyrum thalictroides. Doniþã. ulmi (Ulmus glabra. solida. Carex pilosa. iar în flora estivalã. Galanthus nivalis. Millium effusum. bogatã Corydalis cava. Ligustrum vulgare. pe lângã speciile dominante. Valoare conservativã: moderatã. sorb (Sorbus torminalis). Dentaria bulbifera. Cornus sanguinea. Sambucus nigra. Evonymus europaeus. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. Allium ursinum. verrucosus. E. ranunculoides. bine dezvoltat. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. I.a. Stellaria holostea. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. Crataegus monogyna. Dactylis polygama. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre).a. genevensis. Pãduri (4) (Populus tremula). în etajul nemoral. Anemone nemorosa. mai frecvent în sudul ºi vestul României. Sanicula europaea. Asarum europaeum. Ficaria verna. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. compus din Corylus avellana.

Dentaria bulbifera. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. mezobazice. Geum urbanum. dalechampii. din care 59. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). frecvent scheletice. Soluri: de tip districambosol.000 ha. Clima: T = 9–70C. hidric deficitare. Biriº. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. ºi de Luzula luzuloides. de regulã repezi. Stratul ierburilor ºi 205 . 1970. în petece. expoziþii mai mult însorite. în etajul superior. sanguinea. de regulã slab dezvoltat. sylvatica).a. P = 700–900 mm. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. acide.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. de regulã însoriþi. 1990. Alte specii importante: Asperula odorata. Ligustrum vulgare. carpen (Carpinus betulus).5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Poa nemoralis. P = 700–900 mm. Melica uniflora. acide. Roci: variate. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. 59. rar chiar Vaccinium myrtillus. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Rosa canina.4. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. neuniform dezvoltat. Lamium galeobdolon. gresii silicioase. mai mult sau mai puþin întinse. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Doniþã. Glechoma hirsuta. Relief: versanþi repezi. oligobazice. Cornus mas. mezotrofice. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. compus din Crataegus monogyna. creste. compus. Redactat: N.000 ha în vest ºi nord.2. oligotrofice. Stratul arborilor. sorb (Sorbus torminalis). Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. ssp. Calamagrostis epigeios. hidric echilibrate. Ligustrum vulgare º. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. ssp. 78.000 ha. compus din Crataegus monogyna. polycarpa. Suprafeþe: circa 60. în special silicioase. C. frecvent scheletice. Veronica officinalis. Euphorbia amygdaloides. Genista tinctoria. Galium schultesii. Clima: T = 9–70C. Doniþã et al. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. din gorun (Quercus petraea ssp. Stratul arbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dominat de Festuca drymeia. cireº (Prunus avium). alte roci acide. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arbuºtilor. Valoare conservativã: moderatã. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). mijlociu profunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). petraea).000 ha în sud.HAB: 41. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196. Evonymus verucosus. Literaturã selectivã: Morariu et al. criptopodzol. Rãspândire: în toatã þara. polycarpa). rar.000 ha în Transilvania. în etajul nemoral. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. superficale–mijlocii profunde. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). moesiaca). Roci: molase. I.

Suprafeþe: suprafeþe punctuale. Roci: gresii silicioase. Hieracium umbellatum. Genista tinctoria.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. I. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Relief: creste.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. superficiale pânã la mijlociu profunde. V. C. Dactylis polygama. rare exemplare de Sorbus aucuparia. Valoare conservativã: moderatã. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.4. Biriº. Redactat: N. Dealurile Tazlãului). pilosa. de ordinul a câteva mii de ha. rar mesteacãn (Betula pendula). uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). sylvatica). G.2. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. hirsutus). officinalis. nigricans. Clima: T = 8–70C. oligobazice.HAB: 41. Resmeriþã 1974. alte roci foarte acide. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. pilosella. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. Soluri: de tip podzol. Doniþã et al. prepodzol. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. polycarpa). oligotrofice. versanþi repezi cu expoziþii diferite. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. în etajul nemoral. foarte acide. petraea ºi ssp. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Poa nemoralis. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. H. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Deschampsia flexuosa. 1990. P = 700–900 mm. mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. Galium cruciata. uneori scheletice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Specii caracteristice: Cytisus nigricans. Veronica chamaedris. Doniþã. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. Stratul arborilor. criptopodzol. hidric echilibrate.

pilosa. Doniþã et al. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. polycarpa. Redactat: N. Soluri: de tip preluvosol.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Q. Melampyrum pratense. cireº (Prunus avium). acide. L. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. Literaturã selectivã: Morariu et al. are acoperire de 0.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Ligustrum vulgare. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Valoare conservativã: moderatã. dalechampii. gresii. europaeus.HAB: 41. Bruckenthalia spiculifolia. Doniþã. cerris) în proporþii diferite. Evonymus verrucosus. andezite. Roci: molase. în parte scheletice.000 în vestul ºi 70. uneori ºi carpen. Suprafeþe: circa 180. culmi. I. 1970. Calamagrostis epigeios. Cruciata glabra. Hieracium umbellatum. compus din Polytrichum sp. Stratul muºchilor fragmentar. luto-argiloase. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. laevigata. ºi cer (Q.50C. Rumex acetosella. Clima: T = 10–7. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. mezotrofice. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Alte specii importante: Ajuga genevensis. Poa nemoralis. H. E. Valoare conservativã: foarte mare. ssp. Majanthemum bifolium. P = 700–900 mm. cerris. Biriº. Chamaecytisus albus. Crataegus monogyna. marne. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. jugastru (Acer campestre).2. în general variabil dezvoltat. în etajul nemoral. Stratul arbuºtilor. moesiaca). Luzula luzuloides. Vaccinium vitis-idaea. fag (Fagus sylvatica ssp. petraea). Alte specii importante: Anthennaria dioica. României. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. Dactylis polygama. Viburnum lantana.000 ha din care 110. Staþiuni: Altitudini 200–600 m.000 ha în sudul României. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. etc. Veronica officinalis. mijlociu profunde-profunde. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). Stratul arborilor. Brachypodium sylvaticum.7–0. hidric echilibrate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Pyrus pyraster). tufuri vulcanice. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris.4. mojdrean (Fraxinus ornus). paltin (Acer platanoides).1990. C. Deschampsia flexuosa. mezobazice. sabaudum. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum. Specii caracteristice: – . compus din Cornus mas.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. nemoralis. Literaturã selectivã: Soó 1957. Valoare conservativã: foarte mare. de ordinul câtorva mii de ha. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. pe alocuri ºisturi cristaline. Stratul arbuºtilor. Specii caracteristice: Helleborus odorus. I. Biriº. Lathyrus venetus. Pãduri (4) Ch. Ruscus aculeatus. Lamium galeobdolon. I. Suprafeþe: reduse. Doniþã. Alte specii importante: Galium odoratum. Redactat: N. L. Redactat: N. hypoglossum. Ivan et al. Viola hirta. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Veronica chamaedris. conþine Cornus mas. divulsa. Doniþã et al. Potentilla micrantha. Doniþã. Carex pilosa. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Lychnis coronaria. Pulmonaria officinalis. Lythospermum purpurocoeruleum. bine dezvoltat. Tamus communis. moesiaca). polycarpa. Dactylis polygama. Digitalis grandiflora. Piptatherum virescens. Vicia cassubica. Biriº. Primula acaulis. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. mezobazice. carpen (Carpinus betulus).2. dalechampii). R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. platouri. Relief: 208 . ssp. pe alocuri cu schelet. Roci: calcare. Carex pilosa. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. Ivan et al.HAB: 41. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. ssp.a.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). 1990. Poa angustifolia. Tamus communis. Glechoma hirsuta. în etajul nemoral. preluvosol mijlociu profundeprofunde. 1992. E. T. Vincetoxicum hirundinaria. º. Dognecei). Munþii Almãj. Clima: T = 10–90C. mojdrean (Fraxinus ornus). paltin (Acer pseudoplatanus). Locvei. P = 800–900 mm. Tanacetum corymbosum. cordata).4. Campanula persicifolia. Lychnis coronaria. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Ligustrum vulgare. V. verrucosus. Dactylis polygama. Luzula luzuloides. culmi. R. austriacus. Asperula taurina. officinalis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Evonymus europaeus. Sedum cepaea. Melittis melissophyllum. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. Lathyrus niger. Galium mollugo. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Festuca heterophylla. venetus. Soluri: de tip luvosol. C. Lithospermum purpurocoeruleum. P. 1992. mezotrofice. Brachypodium sylvaticum. Sedum maximum.

Tamus communis (în vest).HAB: 41. jugastru (Acer campestre). Clima: T = 10–80C. Evonymus verrucosus. dalechampii). dezvoltat suficient. Sedum maximum.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. Veronica chamaedris. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Piptatherum virescens. venetus. este compus mai ales din Cornus mas. în special în Dobrogea de Nord. Stratul arbuºtilor. Fraxinus ornus. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Carpinus orientalis. ssp. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). coriariaefolia numai în Dobrogea). Polygonatum latifolium. în etajul 209 . eutrofice. polycarpa. Lathyrus niger. Suprafeþe: restrânse. hidric deficitare. Myrrhoides nodosa. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). Stratul arborilor. ssp. Defileul Dunãrii).HAB: 41. dalechampii. uneori ºi Cotinus coggygria. circa 10. uneori tei (Tilia tomentosa). Ivan et al. Redactat: N. însoriþi. Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. mijlociu profunde. Specii caracteristice: – . Potentilla micrantha. Poa nemoralis. Biriº. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. mojdrean (Fraxinus ornus). Brachypodium sylvaticum. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius.2. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. Valoare conservativã: foarte mare. L. Crataegus monogyna. Doniþã. culmi.4. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. I. polycarpa. cãrpiniþã (Carpinus orientalis).2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Vincetoxicum hirundinaria. Viola hirta. P = 500–600 mm. ssp. compus din gorun (Quercus petraea. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. Melica uniflora. 1992. scheletice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pulmonaria obscura. Dentaria bulbifera).2. Scrophularia nodosa. în 210 . petraea). platanoides. Redactat: N. Carex digitata. Hedera helix. eutrofice.4. dalechampii. Astragalus glycyphyllos. Bromus benekeni. circa 6. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. compus din Cornus mas. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Acer campestre. carpen (Carpinus betulus). mai dezvoltat în luminiºuri. Sorbus torminalis. vãi adãpostite. de regulã umbriþi. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. Viola suavis etc. A. Carpinus betulus. Ulmus glabra. Sanda et al. Ajuga reptans. 2001. Brachypodium sylvaticum. Stratul arborilor. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp.a. eubazice. Stratul arbuºtilor este fragmentar. Dactylis polygama.000 ha. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. Soluri: de tip eutricambosol profunde. Clima: T = 10–90C. dezvoltat variabil. hidric echilibrate (reavãne). Suprafeþe: circa 20. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. P = 500–600 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. Lithospermum purpurocoeruleum.). divulsa. Corylus avellana. C. Poa nemoralis. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. reichenbachiana.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Melica uniflora. pentagyna. Mercurialis ovata. mai ales în Dobrogea. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Biriº. Glecoma hirsuta. div. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României.000 ha. Tilia cordata. platouri. I. Potentilla micrantha. Crataegus pentagyna. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. Alte specii importante: Arum orientale. Galium odoratum). Lapsana communis.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Tilia tomentosa. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Valoare conservativã: ridicatã. P = 500–600 mm.). Crataegus monogyna. Fraxinus ornus. Corydalis solida. tei argintiu (Tilia tomentosa). C.HAB: 41. Viola hirta. Clima: T = 10–90C. ssp. Doniþã. Fraxinus excelsior. în partea inferioarã a etajului nemoral. Geum urbanum. Pãduri (4) nemoral. Suprafeþe: restrânse. V. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. frasin (Fraxinus excelsior). Polygonatum latifolium. Viburnum lantana º. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Ligustrum vulgare.

Relief: cumpene înguste. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: calcaroase. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. tomentosa). Poa nemoralis. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Bromus benekeni.2. F. Dactylis polygama. Doniþã. Biriº. eutrofice. petraea). Piptatherum virescens º. Tilia tomentosa. Pãduri (4) funcþie de altitudine. eubazice. uneori acoperite cu un strat subþire de loess. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. dalechampii). rar Sorbus torminalis. compus din gorun (Quercus petraea ssp. relativ slab dezvoltatã. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. hidric deficitare în timpul verii. în etajul pãdurilor mezofile.5–90C. Sorbus torminalis. frasini (Fraxinus excelsior. Redactat: N.HAB: 41. Brachypodium silvaticum. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). de regulã scheletice. Evonymus verrucosus º. Sanda et al. Stratul arborilor.a. Stratul arbuºtilor. Alte specii: Arabis turrita.a. specii sudice (Mercurialis ovata. Acer campestre.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. Viburnum lantana º. Polygonatum latifolium.). este compus din Cornus mas. pedunculiflora). compus din gorun (Quercus petraea ssp. Arum orientale. T. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). Fraxinus excelsior. eutrofice. Stratul arbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. Lithospermum purpurocoeruleum. circa 1. coriariaefolia. Clima: T = 10. slab dezvoltat. ornus). 2001.a. bogate în humus ºi schelet calcaros. în etajul nemoral. Suprafeþe: restrânse. ornus). frasini (Fraxinus excelsior. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. Geum urbanum. Potentilla micrantha. Evonymus verrucosus. pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene. I. F. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). dalechampii. Stratul arborilor. Acer platanoides. iar în cea estivalã. compus mai ales din Cornus mas. F. Melica uniflora. Roci: gresii calcaroase. mijlociu profunde pânã la superficiale. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. coriariaefolia. Clinopodium vulgare. Soluri: de tip rendzinã. Vincetoxicum hirundinaria. puternic înclinaþi. mai rar stejar brumãriu (Q. P = 500–600 mm. platyphyllos). Glecoma hirsuta. eubazice. Viburnum lantana. cãrpiniþa (Carpinus orientalis).4. Valoare conservativã: foarte mare. ssp. F. Acer campestre. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani.500 ha. puternic 211 .7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. hidric deficitare. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Hedera helix. Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. tei (Tilia tomentosa. T. Viola hirta. tei (Tilia platyphyllos. superficiale. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. versanþi slab înclinaþi. pentagyna. Salvia glutinosa. eutrofice. verucosus. ulm (Ulmus minor). T. Corylus avellana. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. Scrophularia nodosa. C. I. paltin de câmp (Acer platanoides). Substraturi: loessuri. Stratul arborilor. în locuri umede Allium ursinum. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Pulmonaria officinalis. Evonymus europaeus. pilosa. Suprafeþe: circa 50. Dihoru 1976. în etajul superior.2. Podiºul Central Moldovenesc. Soluri: preluvosoluri. Stratul arbuºtilor. Euphorbia amygdaloides. gresii calcaroase. Dentaria bulbifera. 1992. Tilia tomentosa. Staphylea pinnata. eubazice. excelsior). Asperula odorata. Doniþã. Doniþã ºi colab. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Rubus caesius º.50C. F. eutricambosoluri. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. cordata. marne. platyphyllos). Viburmun lantana. F. Geum urbanum. angustifolia. E. Aegopodum podagraria. Circaea lutetiana. Festuca gigantea. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971. Scute- llaria altissima. sorb de câmp (Sorbus torminalis). compus din Cornus mas. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . C. Stachys sylvatica. A. C. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. sanguinea. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). Crataegus monogyna. Valoare conservativã: ridicatã. Lamium galeobdolon. Carex sylvatica. Redactat: N. Mercurialis perennis. Climã: T = 9.4. Geranium robertianum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Arum orientale. slab acide.5–8. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. platouri. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. Geranium phaeum. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. Pyrus pyraster). profunde. A. Carpinus betulus. Ornithogalum flavescens. P = 550–700. compus.000 ha. taurina. Biriº. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. Ligustrum vulgare. reavãn-umede. Fraxinus excelsior. jugastru (Acer campestre). Relief: câmpie planã. Glechoma hirsuta. T.a.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Melica altissima. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. Evonymus verrucosus. poienit. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Viburnum lantana. Specii caracteristice: – . 1990. C. Clima: T = 11–100C. eutrofice. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. Vicia tenuifolia. Carex michelii.000 ha din care 31. hidric deficitare în timpul verii. Inula hirta. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. D. A. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Thalictrum minus. profunde. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. verticillatus. Chrysopogon gryllus. în Dobrogea. Viola hirta º. tataricum – Q. Dactylis polygama. Galium verum.HAB: 41.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. mojdrean (Fraxinus ornus). Staþiuni: Altitudini 15–200 m. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. EMERALD: !41. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. Polygonatum latifolium.a. Biriº. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Geum urbanum. Trifolium alpestre. Vincetoxicum hirundinaria. Cotinus coggygria. Fragaria viridis. Stipa capillata. Quercus cerris.2. are acoperire variabilã. vãi late. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). tenella. Rosa canina. Roci: depozite loessoide. Prunus spinosa. Filipendula vulgaris. Festuca rupicola. în Moldova de sud. jugastru (Acer campestre). R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Tanacetum corymbosum. Suprafeþe: circa 49.000 ha în Câmpia Dunãrii. pentagyna.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). Sedum maximum. Ligustrum vulgare. Doniþã. Redactat: N. Stratul arbuºtilor. Quercus pubescens. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. iar în poieni de Festuca valesiaca. A. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. officinalis. puternic dezvoltat. Literaturã selectivã: Morariu 1944.4. de regulã. Potentilla argentea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. în zona de silvostepã. europaeus. Glechoma hirsuta. eubazice. Poa angustifolia. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. platouri. Nepeta panonica. Teucrium chamaedris. P = 400–450 mm. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. Betonica officinalis. glomerata. Doniþã et al. Cornus mas. Stratul arborilor. compus din Crataegus monogyna. Brachypodium sylvaticum. Rhamnus catharticus. Valoare conservativã: foarte mare. Coronilla varia. Euphorbia polychroma. E.76221 Pontic A. bogate în humus. Dictamnus albus. slab acide. compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). I.

compus Crataegus monogyna. P. Fraxinus excelsior. Biriº. Stratul arborilor. A. Poa angustifolia. dar ºi caucaziene. Doniþã. puternic dezvoltat. V. cu exemplare de Acer campestre. circa 3.HAB: 41. Chrysopogon gryllus. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. Acer tataricum. Redactat: N.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Viola hirta. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius.5–90C. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. profundemijlociu profunde. V. origini de vãi largi. Dactylis polygama. EMERALD: !41. 1992. hirta º. Festuca rupicola. Filipendula vulgaris. Fragaria viridis.76833 Dobrogean Q. jugastru (Acer campestre). Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. mojdrean (Fraxinus ornus). cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Rhamnus cathartica. Sorbus torminalis. C. Ivan et al. eubazice. capillata. Evonymus verrucosus. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. Doniþã et al. valesiaca. pulcherrima. Pãduri (4) stejar pufos (Q. Roci: straturi groase de loess. I. platouri. tei argintiu (Tilia tomentosa). Carex michelli. Koeleria pyramidata. 1990. Viburnum lantana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. procera). Relief: versanþi slab înclinaþi. Pulmonaria mollis. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. Soluri: de tip faeziom. suavis. Vincetoxicum hirundinaria. jordanii.4. Brachypodium sylvaticum. în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. U. pubescens). Achillea neilreichii. S. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. P = 450–600 mm. Centaurea stenolepis. Rosa canina. local Cotinus coggygria. umbriþi. Stipa joannis. la limita interioarã a zonei de silvostepã. europaeus. Phlomis tuberosa. Podiºul Dobrogei. F. Vinca herbacea. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Literaturã selectivã: Borza 1937.a.000 ha. de regulã. ulmi (Ulmus minor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Veratrum nigrum. tenella. tomentosa. hidric deficitare. Suprafeþe: reduse. V. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. Valoare conservativã: mare. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. Teucrium chamaedris. E. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. Moldova de sud). 230 . eutrofice. Glecoma hirsuta). iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. verticillatus. Clima: T = 10. Asperula cynanchica. Stratul arbuºtilor. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). bogate în humus. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). Prunus spinosa. S.2. Ligustrum vulgare. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. pãr (Pyrus pyraster). Sambucus nigra. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. Viola suavis.

a. hidric deficitare în timpul verii. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. caucaziene ºi continentale.a. Dactylis polygama. Ornithogalum fimbriatum). Doniþã. are acoperire variabilã.). Prunus spinosa. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani.2. dezvoltat variabil. Veratrum nigrum. compus din Crataegus monogyna. iar cea de varã. Suprafeþe: restrânse. Geum urbanum. câteva sute de ha. Bromus benekeni º. procera). pedunculiflora-Q. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. Corylus avellana. 231 . Lithospermum purpurocoeruleum. Bupleurum praealtum. Ligustrum vulgare. pe lângã graminee. Vincetoxicum hirundinaria. EMERALD: !41. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. profunde. P = 450–475 mm. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. Tilia tomentosa. slab acide. Brachypodium sylvaticum. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Verbascum phoeniceum. hirta. jugastru (Acer campestre). Crataegus monogyna. în rariºte 20–40%. Staþiuni: Altitudini 50–200 m.HAB: 41. Clematis vitalba. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. V. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Roci: depozite loessoide fine. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970. Stratul arborilor. Soluri: de tip faeoziom. iar în etajul inferior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. eutrofice. Climã: T = 11–100C.7A228. pedunculiflora). I. eubazice. ulm (Ulmus minor. Valoare conservativã: foarte mare. Q.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. vãi largi. Redactat: N. Viola jordanii. Evonymus europaeus º. Viola reichenbachiana etc. Biriº. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei.4. Danubian Q. Paeonia peregrina. Myrroides nodosa. în zona de silvostepã. luto-argiloase. U. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum.

Alte specii importante: Adonis vernalis. Arum orientale. având sub masiv ca specii frecvente. Fragaria viridis. Dactylis polygama.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Redactat: N. Brachypodium sylvaticum. eubazice. dacica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Polygonatum latifolium. dar pe alocuri ºi Q.HAB: 41.a.50C. Clima: T = 8–4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Allium montanum. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. compus din Cornus mas. 1990. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Viburnum lantana. Stratul arborilor. are acoperire redusã (20–40%) în rariºte.2. uneori Cornus mas. I. Roci: calcaroase. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. stejar pedunculat (Q. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. Prunus spinosa. uneori cer (Q. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. eutrofice. cerris). Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. polycarpa). Stipa pennata. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. Doniþã. Podiºul Târnavelor. Campanula sibirica. robur). hidric deficitare în timpul verii. Poa angustifolia. glomerata. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. S. Specii caracteristice: Carex humilis. în etajul nemoral. Q. Evonymus europaeus. Suprafeþe: circa 1. Ligustrum vulgare. Glechoma hirsuta. Carex michelii. P = 650–900 mm. Tipuri de ecosisteme: – 232 . pedunculiflora.. Podiºul Secaºelor). Valoare conservativã: foarte mare. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. sanguinea. Ramnus cathartica. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. pubescens EMERALD: !41. C. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). 1969. E. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Crataegus monogyna. Stratul arbuºtilor. D. Vincetoxicum hirundinaria. Phlomis tuberosa. rom. petraea ssp. Soluri: de tip rendzinã. ambele subetaje. Doronicum hungaricum.000 ha în vestul ºi centrul României. Pãduri (4) Rhamnus cathartica. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. Rosa canina.4. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã et al. Ligustrum vulgare. Sambucus nigra. Evonymus verrucosus. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. adesea cu roca la suprafaþã. virgiliana). Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Carex humilis). Asparagus tenuifolius. Betonica officinalis. Biriº. Heracleum sphondylium. verrucosus.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. local Sorbus cretica. Viola hirta º. Corylus avellana.

Seseli gracile. compus din specii xerofile. I. însoriþi. Veratrum nigrum. 233 . cu asociaþii stepice în poieni. Iris pumila. Galium mollugo. în general mici. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani.a. Cotinus coggygria. Soluri: de tip rendzinã.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum. Poa angustifolia. Galium verum. frecvent este poienit. Biriº. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. montanum. P = 450–500 mm. Doniþã. Redactat: N. Astragalus glycyphyllos. Polygonatum odoratum. elaeagrifolia.HAB: 41. Redactat: N. Brachypodium pinnatum. Festuca rupicola. Stachys recta. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. Lathyrus niger. Vincetoxicum hirundinaria.2. Valoare conservativã: foarte mare. Piptatherum virescens. Calamintha acinos. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. Doricnium herbaceum.a. T. dezvoltat variabil. exclusiv. hidric puternic deficitare. Moldova de sud). Clima: T = 10. ruthenica. Vinca herbacea. Roci: în general calcaroase. Serratula tinctoria. Galium dasypodum. Leucanthemum corymbosum. Inula ensifolia. Sedum maximum. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Vincetoxicum hirundinaria º.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. I. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna.5–100C. eubazice. Pãduri (4) ricum ramosum. în zona de silvostepã. Asparagus verticillatus. compus.000 ha. Dactylis glomerata. Suprafeþe: restrânse. Fraxinus ornus. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. eutrofice. Linum flavum. Trifolium alpestre. P. superficiale. Literaturã selectivã: Gergely 1960. bogate în humus. semischeletice. Specii caracteristice: Galium dasypodum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. vara Lithospermum purpurocoeruleum. I. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. Lathyrus niger. Stratul arborilor. Pulmonaria molissima. platouri. Pulsatilla montana. Doniþã. sudice. cu acoperire pânã la 100%. Dictamnus albus. Sorbus domestica. Biriº. Verbascum phlomoides. Carex michelii. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. Filipendula vulgaris. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Stratul arbuºtilor. Thalictrum minus. întotdeauna puternic dezvoltat. Bromus inermis º. Vicia tenuifolia. Fragaria viridis. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. 1962.4. circa 8. Staþiuni: Altitudine 100–200 m. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili.

Melica uniflora. specii sudice (Paeonia peregrina. Biriº. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. P = 450–500 mm. Piptatherum virescens º.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Vincetoxicum hirundinaria. Dactylis polygama. Vinca herbacea º.HAB: 41. et al. Thlaspi perfoliatum. eutrofice. Suprafeþe: circa 6. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Polygonatum latifolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Carex hallerana. 1958.). Teucrium chamaedris. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Geum urbanum. Poa nemoralis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Acer campestre.a. Roci: calcaroase ºi loess. în etajul pãdurilor submediteraneene. Fraxinus ornus. Climã: T = 10. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure.HAB: 41.5–100C. Fragaria viridis.a. Mercurialis ovata.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. compus din stejar pufos (Q. Lithospermum purpurocoeruleum. 1971. Rãspândire: în Dobrogea. 1990.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. eubazice. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). Carpinus orientalis. Veratrum nigrum. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. verticillatus. Redactat: N. Cotino-Quercetum pubescentis Zol. în etajul nemoral. A. mijlociu profunde. hidric deficitare. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Doniþã. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). Boºcaiu et al. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. 234 . mai ales însoriþi. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. I. pubescens). Crataegus monogyna. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis).2. Carex michelii. Tanacetum corymbosum.4. Brachypodium sylvaticum. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. Stratul arborilor.a. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. Pyrus pyraster. versanþi slab înclinaþi. scheletice. format din Cornus mas. Cotinus coggygria º.000 ha. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã et al. Relief: platouri.

Vincetoxicum hirundinaria º. slab acide eubazic. º.a. Stratul arbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. hidric deficitare vara. Tilia cordata). Redactat: N. Stratul arbuºtilor. Doniþã. ssp. Syringa vulgaris. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. 235 . Literaturã selectivã: Jakucs 1961. în etajul nemoral. mojdrean (Fraxinus ornus). Carex hallerana. Orchis simia. rendzinã.50C. Tanacetum corymbosum. bine dezvoltat. iar în etajul inferior. Specii caracteristice: Echinops banaticus. Climã: T = 11. gârniþã (Quercus frainetto). superficiale. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. însoriþi. Boºcaiu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Potentilla micrantha. Roci: calcare.HAB: 44. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. stâncoºi. Suprafeþe: foarte restrânse. cãrpiniþã (Carpinus orientalis).000 ha. Soluri: de tip litosol. P = 750–800 mm. P = 700–800 mm. Clima: T = 11. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. gorun (Quercus petraea ssp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. sorb (Sorbus domestica). Fragaria viridis. viºin turcesc (Prunus mahaleb). bine dezvoltat. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia).5–110C.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. polycarpa). hidric optimale. Stratul arborilor. bogat în specii submediteraneene. eutrofice. rar tei (Tilia tomentosa). iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). Biriº. Roman 1974. câteva zeci de ha. scheletice. I. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Hypericum perforatum. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. eutrofice. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arborilor. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Acanthus longifolius. eubazice. dalechampii. Laser trilobum. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. scheletice. Q. jugastru (Acer campestre). virgiliana). compus din Cornus mas. Roci: calcaroase. dalechampii). Coronilla elegans. carpen (Carpinus betulus). Crataegus monogyna. ulm (Ulmus minor). Cotinus coggygria.a. Carduus candicans. superficialemijlociu profunde. are acoperire variabilã.2. Geranium sanguineum. Tamus communis. Polygonatum latifolium.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. Dictamnus albus. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. Q. virgiliana. Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. Lithospermum purpurocoeruleum. 1971.4.5–10. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. Alte specii importante: Achillea coarctata. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. Evonymus verrucosus.

Poa nemoralis. Festuca rupicola. Redactat: Simona Mihãilescu. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Asperula cynanchica.2. Alte specii: Medicago falcata. Ruscus hypoglossum. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Agrostis capillaris (A. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Potentilla argentea. Euphorbia cyparissias. Doniþã. habitat endemic. Linum austriacum. Centaurea apiculata ssp. Genista tinctoria. Melica uniflora. Elymus repens. 236 . Redactat: N. Sedum acre. Acanthus longifolius. Myrrhoides nodosa. Biriº.).B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud. Literaturã selectivã: Roman 1974. Lolium perenne. dezvoltat. Clima: T = 7.4. pH = 5. Campanula grossekii. Leucanthemum macrophyllum. Salvia nemorosa. Syringa vulgaris. Helianthemum nummularium. Lunaria annua. Alium fuscum. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Ferulago heuffeli. Substrat: nisipuri. situate în rariºtile de pãdure. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. având o acoperire de pânã la 75%. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Dianthus cartusianorum. Carex caryophyllea. Veronica prostata. spinulosa.50C. Parietaria officinalis. Juglans regia. tenuis).8–7.HAB 1999: 41. Achillea collina. Brachypodium sylvaticum. Covasna). Cotinus coggygria. Soluri: psamosoluri. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat. Arum orientale. tenuis). Potentilla cinerea.a. Tamus communis. º. Thymus pannonicus. Valoare conservativã: mare. Rhamnus tinctoria. Lythospermum purpurocoeruleum. Dactylis polygama. Artemisia campestris.a. Calamintha vulgaris. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. P = 750 mm. Trifolium montanum. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. I. Symphytum tuberosum º. Agrostis capillaris (A. Cruciata pedemontana. Koeleria macrantha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. Valoare conservativã: foarte mare. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. Specii caracteristice: Betula pendula. Sedum acre. Rubus tomentosus.5. 2004 (ined.

2.4. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .

ienupãr pitic (Juniperus sibirica). mezofite. Salix silesiaca. glaciare. Fãgãraº). oligobazice. Dryopteris expansa. arbori în grupe de câteva exemplare. Clima: T = 2–00C. culmi. Suprafeþe: reduse. Alnus viridis (pe versanþi umezi). în partea inferioarã a etajului subalpin. vitis-idaea. foarte acide.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. bine dezvoltat.2. gneisuri. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. Pãduri (4) 2. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. mai rar zâmbru (Pinus cembra).HAB: 42. Stratul arbuºtilor. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. Bruckenthalia spiculifolia.4. P= 1300–1400 mm. Luzula sylvatica. Deschampsia flexuosa. dominat de Vaccinium myrtillus. R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42.4. Retezat. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Viola declinata º. umede. Roci: ºisturi cristaline.2.a. Soldanella hungarica. Soluri de tip podzol ºi prepodzol. Strei. Homogyne alpina. cu expoziþii diferite. de ordinul sutelor de ha. cu participarea speciilor V. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. Huperzia sellago. frecvent scheletice. frecvent. oligoterme. Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Calamagrostis villosa.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. scoruº (Sorbus aucuparia). oligotrofe. Stratul arborilor. superficiale–mijlociu profunde. vãi largi. Campanula abietina.

Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo).4.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Potentilla chrysocraspeda etc. umede. mai rar zâmbru (Pinus cembra).a. P = 1100–1200 mm. Pânzaru 1986. Luzula luzuloides. Viola declinata º. Ribes petraeum. foarte acide. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. Alte specii importante: Anthenaria dioica. frecvent scheletice. Dryopteris expansa.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. glaciare. oligoterme. Deschampsia flexuosa. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. Doniþã. versanþi puternic–mediu înclinaþi. Pinus cembra. Literaturã selectivã: Coldea et. Larix decidua (local). ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Oxalis acetosella. Pinus mugo. Pinus mugo.HAB: 42. scoruº (Sorbus aucuparia). Lonicera caerulea. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. Alnus viridis (pe versanþi umezi). oligobazice. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium. Salix silesiaca. Festuca nigrescens. Fragaria vesca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. andezite. Biriº. Roca: ºisturi cristaline. Juniperus sibirica.a. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. Campanula abietina. Luzula luzuloides. Coldea 1991. prepodzol. Biriº. Calamagrostis villosa. vãi largi. Rubus idaeus º. mezofite. Melampyrum sylvaticum. Melampyrum sylvaticum. I. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Saxifraga cuneifolia. Redactat: N. Relief: 239 . Huperzia sellago. V. I. de ordinul sutelor de ha. în partea inferioarã a etajului subalpin. superficiale-mijlociu profunde. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). Doniþã. Homogyne alpina.2. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. V. Clima: T = 3–10C. Oxalis acetosella. Coldea 1991. Mititelu et al. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Suhard. Pinus cembra. gaultherioides. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Luzula sylvatica. vitis-idaea. Stratul arborilor. Valoare conservativã: foarte mare. Coldea et Pop 1988. Cãlimani).1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Suprafeþe: reduse. Juniperus sibirica. culmi. Soluri de tip podzol. Soldanella hungarica. 1986. de la 10–12 m. oligotrofe.

oligoterme. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. Rãspândire: Munþii Þibleº.000 în Carpaþii Meridionali.4. Rosa pendulina º. foarte acide. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv. mezofite. versanþi puternic înclinaþi. Penteleu.a. Bucegi. Vlãdeasa. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. Fãgãraº. Carpaþii Orientali. Ciucaº. Godeanu. Rubus idaeus. cu diferite expoziþii.000 în 240 . Roci: silicioase ºi calcaroase.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella. Stratul arborilor.). Cãpãþãnii. superficiale-mijlociu profunde. Soluri: prepodzol.000 ha (25. 11. P = 900–1400 mm.HAB: 42. Harghitei. Ceahlãu.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3. în etajul boreal. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). Lotrului. Parâng.50C. andosol. Þarcu. Clima: T = 3. Retezat. culmi. Lonicera nigra. criptopodzol. Relief: creste. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp.000 în Carpaþii Occidentali). poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. Suprafaþa ocupatã: 43. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. podzol. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m. oligotrofe.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. umede. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia).0–1. Cãlimani. atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Cindrel. compus exclusiv din molid (Picea abies). 7.2. ªurianu. Rodnei. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. oligobazice.

HAB: 42. Dryopteris expansa. Senecio nemorensis.4. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. mezofile. Bândiu. V. Bucegi. Doniþã 1988. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). Doniþã et al. Calamagrostis villosa. Homogyne alpina. vitis-idaea. Valoare conservativã: foarte mare. P = 900– 1200 mm. scheletice. Literaturã selectivã: Coldea. 1990. Luzula luzuloides. Stratul arbuºtilor. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm). Doniþã. Sorbus aucuparia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Gymnocarpium dryopteris. major. oligotrofe. Rumex alpinus. bine dezvoltat.2. dezvoltat variabil. Deschampsia flexuosa). mijlociu profunde. R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. L. compus din Juniperus sibirica. arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. creste. zâmbru (Pinus cembra). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp. mai rar Pinus mugo. Deschampsia caespitosa. Biriº. rar.35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. Lamium galeobdolon). brad (Abies alba). stâncãrii.5–1. Soluri: de tip litosol. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. I. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . Climã: T = 2. Wagner 1998. sylvatica. calcare. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies).a. Rubus idaeus. oligoterme. Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). fag (Fagus sylvatica). Ribes petraeum. Salix silesiaca. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus. sau micã. mediu-slab acide. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium.50C. Viola declinata º. Meridionali (masivele Ciucaº. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Redactat: N.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. Roci: conglomerate calcaroase. Stratul arborilor.

Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. Dryopteris carthusianorum. gresii calcaroase. Poa nemoralis. andosol. Luzula luzuloides. Biriº. Homogyne alpina. Phleum alpinum. oligoterme. sylvatica. Soluri: districambisol (brun acid). paltin de munte (Acer pseudoplatanus).HAB: 42. mezo-eutrofe. I. din care 220. fag (Fagus sylvatica). Carduus personata. Oxalis acetosella. profunde. Rhitidiadelphus triquetrus º. tufuri andezitice. umede.000 în Carpaþii Orientali. Plagiochila asplenioides. în etajul boreal. cu Dicranum scoparium. conglomerate. Sambucus racemosa. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Melampyrum sylvaticum. Fragaria vesca. Rubus idaeus. andezite. Athyrium distentifolium. mezobazice.a. Climã: T = 3. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Soldanella hungarica.000 ha. Campanula abietina.2. compus exclusiv din molid (Picea abies). Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali.00C. mezofite. Roci: fliº marno-gresos. Ranunculus carpaticus.000 în Carpaþii Occidentali. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. Bl. Redactat: N.4. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. ulm de munte (Ulmus glabra). Literaturã selectivã: Beldie 1967. Calamagrostis arundinacea. Stratul arbuºtilor. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). Stratul arborilor. 242 .21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. mai rar ºisturi silicioase. Coldea 1991. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. Hylocomium splendens.0–5. Chrysanthemum rotundifolium. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. Doniþã. cu expoziþii diferite. acide-slab acide. Suprafeþe: circa 285. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. Luvisol (brun luvic). coame. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice.a. 40. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua. L.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. Moneses uniflora. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. Valeriana montana º.

mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. Dryopteris filix-mas. Stellaria nemorum.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Dentaria glandulosa. Lonicera nigra. Luzula luzuloides.). L. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). cu Oxalis acetosella. 1256 Molidiº cu Vaccinium. arundinacea. Spiraea chamaedrifolia etc. oligobazice. Valoare conservativã: moderatã. sylvatica. Fragaria vesca. Silene heuffeli). Fragaria vesca. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. Deschampsia flexuosa.000 ha) ºi Orientali (31. dezvoltat în pete. cu amestec de brad (Abies alba). Daphne mezereum. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. Soluri: prepodzol. Bl. Suprafeþe: circa 88. et Br.5–1. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. superficiale.50C. Mercurialis perennis. Redactat: N. Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.000 ha. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cu expoziþii diferite.000 ha). C. major. 1200–1400 mm în sud. P = 900–1000 mm în nord. în etajul boreal. Calamagrostis villosa. oligoterme.HAB: 42. scheletice. puternic acide. Climã: T = 4. Gentiana asclepiadea. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. Rubus idaeus. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. Biriº. Lycopodium annotinum. Literaturã selectivã: Coldea 1991. puternic dezvoltat. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. scoruº (Sorbus aucuparia). dominat de specii de Calamagrostis. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. neuniform. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. mai ales în golurile din arboret. 243 . podzol. are acoperire mai redusã (50–80%). Polygonatum verticillatum. Campanula abietina. Oxalis acetosella. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.4.000 ha). criptopodzol. Soldanella hungarica. Homogyne alpina. Gentiana asclepiadea. Alte specii: Athyrium filix-femina. mezofite. Lamium galeobdolon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. versanþi puternic înclinaþi. I. Moneses uniflora. Lonicera nigra. culmi. Rubus hirtus. Luzula luzuloides.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Homogyne alpina. Spiraea chamaedrifolia etc. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Senecio nemorensis. la altitudini mai mici. Valoare conservativã: moderatã. Relief: creste.2. Campanula abietina. 1990. Roci: silicioase. oligotrofe. Huperzia sellago. Dryopteris filix-mas. Doniþã et al. Pãduri (4) Ribes petraeum. Stratul arborilor. umede.

profunde – mijlociu profunde. gresii silicioase. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. în etajul boreal. mezo-oligobazice. uºoare. I. mai frecvent umbriþi. 1400–1800 m în sud.000 ha în Carpaþii Meridionali. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului. oligoterme. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. mai frecvent în Carpaþii Orientali. Roci: ºiºturi cristaline. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale.2. Redactat: N. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium. roci euptive acide ºi intermediare. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. slab pânã la semischeletice. 1990.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. P = 900–950 mm în nord. Doniþã et al.4. Biriº.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. Doniþã.000 ha din care 39. mezofilehigrofile.000 în Carpaþii Orientali. Bl. umede. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. 32. Stratul arborilor. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991.4–3. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . Climã: T = 4.HAB: 42. et Br. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. 1.000 ha în Carpaþii Occidentali. mai rar fliº. oligotrofe. Suprafeþe: circa 72. 1000–1200 m în sud.50C.

Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. bine dezvoltat. scoruº (Sorbus aucuparia). et Br. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. Vaccinium myrtillus. Mnium punctatum.4. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. mesteacãn (Betula pendula). Redactat: N. 1000–1200 m în sud. Doniþã et al. P = 900–1000 mm în nord. Ptilium crista – castrensis. oligobazice. Suprafeþe: circa 49. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.000 în Carpaþii Orientali. slab dezvoltat. Lonicera nigra. 17. Doniþã. acide. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. sau cu amestec de brad (Abies alba). Literaturã selectivã: Coldea 1991. oligoterme. Specii caracteristice: – . 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. Soluri: prepodzoluri. Soldanella hungarica. Thuidium tamariscinum. cu moder fin. 245 . Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. Luzula sylvatica. Rosa pendulina.000 ha din care 10. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). L. compus exclusiv din molid (Picea abies). 1990. Majanthemum bifolium. Stratul muºchilor. Climã: T = 4. uºoare. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Alte specii importante: Lycopodium annotinum. Bl. Hylocomium splendens (dominant). podzoluri.0–2. gnaisuri. I. 12.000 în Carpaþii Occidentali. mai frecvent în Carpaþii Meridionali.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. luzuloides. Stratul arborilor. 1000–1200 mm în sud. în etajul boreal.00C.2. Polytrichum commune. oligotrofe.HAB: 42. mezofite. Oxalis acetosella. scheletice. Eurynchium striatum. granite).1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. permanent umede dar drenate. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. Biriº. mijlociu – submijlociu profunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.000 în Carpaþii Meridionali. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.

Moneses uniflora. brad (Abies alba). Clima: T = 3. filix-femina. Symphytum cordatum. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã).4. Pleurozium schreberi.50C. Chrysosplenium alternifolium. de regulã bine dezvoltat. carpatice. Ranunculus carpaticus. 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. mezotrofe. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Stratul arbuºtilor. filix-mas. D. Oxalis acetosella. I. sylvatica). Roci: mai ales roci silicioase. Valeriana tripteris. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Redactat: N. acide-slab acide. 1990. Doniþã et al. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Homogyne alpina. Stratul muºchilor: variabil. Doniþã. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. Stellaria nemorum.HAB: 42. Coldea 1991. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). Luzula luzuloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: mare.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. Vaccinium myrtillus. higrofite. nu acoperã complet solul. Boºcaiu 1971. A. Polytrichum juniperinum. pe vâlcele umede. Campanula abietina. Doronicum austriacum. dominat de Luzula sylvatica. Biriº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Muºchi: Dicranum scoparium. pe lângã izvoare. Rubus idaeus. Oxalis acetosella. Dryopteris dilatata. Redactat: N. filix-femina. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. Deschampsia flexuosa. Myosotis sylvatica. sylvatica). P = 1000–1300 mm. Paris quadrifolia. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). Dryopteris dilatata. Soluri: de tip gleisol. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. Athyrium distentifolium. de tip Hylocomiun.0–1. Senecio nemorensis. Adenostyles kerneri. ude (înmlãºtinate). 1990. P. în petece de mãrimi diferite. Veronica urticaefolia. Pãduri (4) Rubus idaeus.2. Alte specii: Athyrium distentifolium. Senecio nemorensis. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. oligoterme. în etajul boreal. Rhitidiadelphus triquetrus. Campanula abietina. I. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã et al. Alte specii importante: Aconitum toxicum. mezobazice. commune. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Soldanella hungarica. stagnosol. 246 . A. Biriº. Suprafeþe: mici.a. Literaturã selectivã: Wraber 1962. Sorbus aucuparia. Hylocomium splendens. Hieracium rotundatum. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã. Raþiu 1967. Vaccinium myrtillus º. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale.

oligotrofe. în etajul boreal.00C. oligoterme. S. Vaccinium myrtillus. B. V. umede. Soluri: de tip eutricambosol. Climã: T = 5. umede-ude (înmlãºtinate). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. în general acide. squarrosum. S. Clima T = 6. S. extrem oligobazice. Suprafeþe: circa 100. de tip Vaccinium.2. Sphagnum girgensohnii. Relief: versanþi cu pante medii-mici. Soluri: turbosoluri. Doniþã et al. platouri.1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Roci: în mare parte fliº. Redactat: N. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. de 40–70%. Roci: variate. cu expoziþii în general umbrite. pubescens). higrofite.HAB: 42. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã.000 ha). are acoperire redusã. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Compoziþie floristicã: Bazania triloba.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. P = 800–1300 mm. acoperã complet solul. Valoare conservativã: foarte mare. S. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag.8–2. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. Stratul arborilor. Deschampsia flexuosa. depresiuni. Oxycoccus microcarpus. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. în etajul nemoral. Stratul muºchilor este gros. restul în Munþii Apuseni. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. profundemijlociu profunde.60C.000).2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. eu-mezotrofice. recurvum. foarte acide. eu-mezobazice. Suprafeþe: circa 6. I. Melampyrum sylvaticum. russowii. puþin în Carpaþii Occidentali (6. Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. terase. relativ dezvoltat. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Polytrichum. districambosol. cu specii de Sphagnum. P. Polytrichum comune. slabmoderat acide. Literaturã selectivã: Coldea 1991.000 de ha. P = 800–1200 mm. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. palustre. Doniþã. Stratul arbuºtilor lipseºte. în parte scheletice. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum. mesteacãn (Betula pendula. vitis-idaea. culmi late. wulfianum. 247 .4. ticum. Eriophorum vaginatum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.HAB: 42.000 de ha).0–4. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. strictum.000 ha. 1990. S. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Biriº.

Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Mercurialis perenis. Euphorbia amygdaloides. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba.000 ha). 248 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex sylvatica. Stratul arbuºtilor. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). Galium odoratum. Symphytum cordatum. Doniþã et al. Milium effusum. Senecio nemorensis. Geranium robertianum. Biriº. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium.2.a. Stratul arborilor.000 ha. Täuber 1987. fag (Fagus sylvatica). în proporþii diferite. în majoritate în Carpaþii Orientali (6. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa.HAB: 42. paltin de munte (Acer pesudoplatanus). Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). Literaturã selectivã: Soó 1964. Viola reichenbachiana º. Rosa pendulina. Salvia glutinosa. Lamium galeobdolon. iar. Coldea 1991. Redactat: N. acoperirea de 80–100%.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Dentaria glandulosa. în etajul nemoral. dezvoltat variabil în funcþie de luminã. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Lonicera xylosteum. Dryopteris filix-mas. Sanicula europaea. în amestec. Picea abies. ulm de munte (Ulmus glabra). de ordinul 7. Rubus hirtus. Athyrium filix-femina. 1990. Doniþã. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull.4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Borhidi 1971. Suprafeþe: restrânse.

2. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. marne.50C. greu permeabile. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Relief: platouri. coame. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. Roci: calcaroase.4. Apuseni). Alte specii: Carex remota. Stratul arborilor.. P = 950–1300. mezofite.0–4. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. gresii. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. Stratul arbuºtilor. rar fag (Fagus sylvatica ssp. Climã: T = 7. Salvia glutinosa. mezo-eubazice. compus din molid (Picea abies). racemosa. scoruº (Sorbus aucuparia). moderat-slab acide în orizontul superior. sylvatica). Lonicera nigra. terase. Rosa pendulina. Lotrului. pe calcare (Ceahlãu. Sambucus nigra. oligomezobazice. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m.5– 1. mesteacãn (Betula pendula). prepodzol. oligo-mezoterme. 249 . mezofile. neutre în orizonturile cu schelet. Literaturã selectivã: Doniþã et al. slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. hidric echilibrate. Equisetum sp.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. Sorbus dacica. Stratul arborilor. brad (Abies alba). Oxalis acetosella. superficiale-mijlociu profunde. oligo-mezotrofe. Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1990. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. Abies alba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. sylvatica). are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã. Ciucaº. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe. Soluri de tip eutricambiosol. Petasites hybridus. 26–33 pentru brad la 100 de ani. în etajul boreal. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. Retezat. Piatra Craiului. moderat – puternic acide. Valoare conservativã: foarte mare. profunde. Salix silesiaca. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Chrysosplenium alternifolium. Dentaria glandulosa). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. Symphytum cordatum. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. soluri de tip redzinic. Clima: T = 4. format din Corylus avellana.a. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. P = 700–900 mm. scheletice. culmi late. Suprafeþe: reduse. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. Staþiuni: 1200–1600 m. uneori larice (Larix decidua). Biriº.50C. I. S. Stachys sylvatica º. fãrã schelet sau slab scheletice. Myosotis sylvatica. ude. luvosol. oligomezoterme. Redactat: N.

500 de ha în Carpaþii Meridionali. Luzula luzuloides. Cystopteris fragilis. platouri. Geranium robertianum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. Doniþã. Anemone rannunculoides. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. Mercurialis perennis. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal. scoruº (Sorbus aucuparia). Huperzia selago. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum.50C. Specii caracteristice: Doronicum columnae. rar culmi.4. Tortella tortuosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Homogyne alpina. Vaccinium myrtilus. Saxifraga rotundifolia. Viola biflora. Fragaria vesca. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. Stratul arbuºtilor lipseºte. Campanula abietina. 250 . Literaturã selectivã: Coldea 2002.2. º. Clima: T = 4. Euphorbia amygdaloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.500 în Carpaþii Occidentali. Stratul arborilor. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. Dentaria glandulosa. mijlociu profundesuperficiale. 1990.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. Stratul muºchilor. Lamium galeobdolon. iar în amestec brad (Abies alba). Primula leucophylla. Galium album º. Thalictrum aquilegiifolium. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. 2. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. Carex sylvatica.a. oligobazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. mari ºi expoziþii diferite. Vaccinium myrtillus. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. prepodzol. 6000 în Carpaþii Orientali. din care 6. Stellaria nemorum. Polytrichum formosum. oligotrofice. acide. umede. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum. Valoarea conservativã: moderatã. Redactat: N. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. Dicranum scoparium. etc. Asplenium viride. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia.000 de ha. Mnium undulatum. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: circa 15. Relief: versanþi cu înclinãri.5–3. la altitudini mari ºi Pinus mugo. Oxalis acetosella. Doniþã et al. Soluri: de tip podzol.). în general. Cortusa matthioli. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. P = 900–1200 mm.HAB: 42. Astrantia major.a.

Rubus hirtus. Senecio nemorensis. D. Lycopodium annotinum.2. A. Alte specii importante: Athyrium filix-femina.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. Hieracium rotundatum. Doniþã. 251 . Specii caracteristice.HAB: 42. Huperzia selago. Doniþã et al. distentifolia. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Polygonatum verticillatum. Redactat: N.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Calamagrostis arundinacea. Fragaria vesca. Stellaria nemorum. Biriº. Oxalis acetosella.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Coldea 1991. I. Lamium galeobdolon. filix-mas. C. 1990. Gentiana asclepiadea. Dryopteris dilatata.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. villosa. Melampyrum sylvaticum. Fagus sylvatica. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). Veronica urticifolia. Epilobium montanum.

5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. Spiraea chamedrifolia. Hepatica nobilis. Biriº. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. vitis-idaea º.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna. Poa nemoralis. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. Suprafeþe: câteva sute de ha. gorun (Quercus petraea). din pin silvestru (Pinus sylvestris). Specii caracteristice: Sesleria rigida. Corylus avellana. Stratul arborilor. Soluri: de tip rendzinã. Cotoneaster integerima. eubazice hidric echilibrate. Bupleurum falcatum. Clima: T = 7–50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Vaccinium myrtillus. Fragaria vesca. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. carthusianorum. oligotrofice. puternic acide. Suprafeþe: circa 9. în etajul nemoral. frecvent cu stânci la suprafaþã. eutrofice. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. Roci: calcare. Euphorbia amygdaloides. P = 900–1000 mm. compus. Hieracium bifidum. în etajul superior. Helictotrichon decorum. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Doniþã. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Redactat: N. Lonicera xylosteum. expoziþii însorite. compus. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani.HAB: 42. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. criptopodzol. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene.2. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. din pin silvestru (Pinus 252 .5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Rhamnus cathartica. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. Campanula persicifolia. Saxifraga paniculata. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). Valoare conservativã: foarte mare. I. Dianthus spiculifolius. profunde-mijlociu profunde. însoriþi. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). Soluri: de tip podzol. oligobazice. exclusiv. Euphorbia salisburgensis. Tanacetum vulgare. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Thymus comosus. dominat de Sesleria rigida. Calamagrostis arundinacea. Rosa pendulina. Veronica chamaedris. alte roci acide. Coldea 1991. cu posibile deficite temporare. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Orthilia secunda. mesteacãn (Betula pendula). Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). neutre. V. D. P = 800–1000 mm. Asperula capitata. Roci: gresii silicioase. Clima: T = 7–40C. Knautia dipsacifolia. în etajele nemoral ºi boreal. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. izolat. superficiale– mijlociu profunde. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. frecvent scheletice. Scabiosa columbaria. culmi. Melampyrum sylvaticum.a.4. Stratul arborilor. scoruº (Sorbus aucuparia). hidric echilibrate.

Calluna vulgaris. oligotrofice. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. câteva zeci de ha. superficiale. Stratul 253 . P = 1000–1100 mm. V. Monotropa hypopitys. Doniþã et al. molid (Picea abies). în etajul nemoral. mesteacãn (Betula pendula). Roci: gneise. I. Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. hidric optimale. Luzula luzuloides. Campanula abietina.HAB: 42. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). Redactat: N. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. Calluna vulgaris. Poa nemoralis. Biriº.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. foarte acide. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. Stratul de muºchi ºi licheni. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. vitis idaea º. brad (Abies alba). are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Anthennaria dioica. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Leucobrium glaucum. Clima: T = 5–30C.2. Pãduri (4) sylvestris). Valoare conservativã: foarte mare. criptopodzol. Suprafeþe: foarte reduse. Deschampsia flexuosa.4. dominat de Vaccinium myrtillus. Oxalis acetosella. Dryopteris filix-mas. Vaccinium myrtillus. Gentiana asclepiadea. Polypodium vulgare. Hypnum cupresiforme. 1990. Cladonia sp. cu Leucodon sciuroides. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Soluri: de tip podzol.a.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Athyrium filix-femina. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. scheletice. boreale ºi balcanice. oligobazice.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. ºisturi. Doniþã. Veronica urticaefolia. Calamagrostis arundinacea.

I. conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. borbasii. Stratul arbuºtilor. compus. Stratul arborilor. Valoare conservativã: foarte mare. Brachypodium pinnatum. Genista janensis. format din specii acidofile. Dianthus petraeus. Vaccinium myrtillus. tomentosa. eubazice. Deschampsia flexuosa. scheltice. Betula pendula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Asperula capitata. în etajul superior. Roci: calcare. Sesleria rigida. Alte specii: Achillea distans. brad (Abies alba). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. slab dezvoltat.a. alun turcesc (Corylus colurna). banatica) care nu formeazã un strat încheiat. Calamagrostis arundinacea.2. C. Bruckenthalia spiculifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. hidric echilibrate. Relief: versanþi abrupþi. Sorbus cretica. însoriþi. Rhamnus saxatilis. Biriº. cu posibile deficite vara. Cornus mas. vitis idaea º. Pãduri (4) arborilor. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). stâncãrii. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. superficiale. tei (Tilia platyphyllos). Iris ruthenica.662 Banat pine forest EUNIS: G3. S. 254 . Juniperus communis. Ceterach officinarum. Cytisus hirsutus. Doniþã. Pop 1988. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. gorun (Quercus petraea). Biscutella laevigata. banatica. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). în etajul nemoral. Rãspândire: în Munþii Cernei. Coldea 1991. Hieracium bifidum. divergens. dominat de Carex humilis. eutrofice. Specii caracteristice: Genista radiata. Cotinus coggygria. Redactat: N. Luzula luzuloides. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. Festuca xanthina.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). P = 900–1100 mm. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m.HAB: 42. Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Arabis hirsuta.4. molid (Picea abies). Specii caracteristice: Daphne blagayana. V. slab dezvoltat. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. local Syringa vulgaris. compus din Cotoneaster integerrima. Clima: T = 9–70C. C. Anthemis carpatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Campanula kladniana. Literaturã selectivã: Coldea et A. Soluri: de tip rendzinã.

Pãduri (4) Hypericum rochelii. Viola hirta º. I. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. Seseli gracile. Doniþã. Scabiosa banatica.4. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . 1990. Doniþã et al. Redactat: N.2. Biriº. Teucrium montanum. Coldea 1991. Libanotis montana.a. S. rigiditum.

mezotrofice. Specii caracteristice: Telekia speciosa. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). Literaturã selectivã: Coldea 1991.3.. Circaea lutetiana. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. Lonicera xylosteum. Oxalis acetosella. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. fag (Fagus sylvatica). Carex remota. boreale. Impatiens noli-tangere. Biriº. Roci: variate. sub formã de pietriºuri. gleiosol. Athyrium filix-femina. Prunus padus. Redactat: N. Cardamine impatiens. Festuca gigantea. Glechoma hederacea. Aegopodium podagraria. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani.a. Doniþã. P = 800–1200 mm. permanent umede-ude. în etajul boreal. versanþi umeziþi de izvoare. Suprafeþe: circa 4. Relief: lunci montane înguste. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Petasites hybridus. Tussilago farfara º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Alnion incanae. superficiale. Mentha longifolia. 256 . Valoare conservativã: foarte mare. Matteuccia struthiopteris. Doniþã et al. Alte specii importante: Angelica sylvestris. scheletice. Corylus avellana. acide. Geranium phaeum. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. I. Climã: T = 7. Salvia glutinosa. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m. Stellaria nemorum. mezobazice. P. kablikianus.4.HAB: 44. Ranunculus repens. compus din Salix triandra. Stachys sylvatica. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. calcaroase ºi silicioase. Stratul arborilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Pãduri (4) 2. Myosotis sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. Dryopteris filix-mas.2. Cirsium oleraceum.5–20C. Chaerophyllum hirsutum. brad (Abies alba). nisipuri grosiere.a. Soluri: de tip litosol.000 ha. obiºnuit puternic dezvoltat.4. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. 1990.

frecvent liana Humulus lupulus. Crataegus monogyna. Alnion incanae. compus din Frangula alnus. Impatiens noli-tangere.50C. Literaturã selectivã: Coste 1980.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. superficiale-mijlociu profunde. dezvoltat variabil. S. Bidens tripartita.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. sãlcii (Salix fragilis. umed-ude. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. sanguinea. Mentha longifolia. Sambucus ebulus. Sambucus nigra.a. Solanum dulcamara. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. jugastru (Acer campestre). Suprafeþe: circa 4. Ficaria verna. P. Rãspândire: în luncile râurilor. Clima: T = 10–7. Stellaria nemorum. compus din anin negru (Alnus glutinosa).2. Brachypodium sylvaticum. Doniþã et al. Biriº. Ranunculus repens. eu-mezobazice.000 ha. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. Geranium robertianum. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Viburnum opulus. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. I. Galium aparine. Eupatorium canabinum. Redactat: N. Corylus avellana. ulm (Ulmus laevis). eutrofice. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. în etajul nemoral. plop negru ºi alb (Populus nigra.HAB: 44. Petasites albus. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. 257 . Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. Circaea lutetiana. Matteucia struthiopteris. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Tussilago farfara º.ºi intracarpatice.HAB: 44. Myosotis palustris. Specii caracteristice: Alnus glutinosa. Lamium galebdolon. din care 2. P = 600–900 mm.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. Glecoma hederacea. Carex remota. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). Stratul arborilor. 1990. frecvent scheletice. din toate regiunile de dealuri peri. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. alba).4. Soluri: de tip aluviosol. Doniþã. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. alba). Salvia glutinosa. Stratul arbuºtilor. Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri.

P = 500-700 mm. mite. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. Roci: argile aluviale. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL.000 ha din care 24. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. Soluri: de tip gleiosol. I. Literaturã selectivã: Soó 1963. Suprafeþe: circa 2. Doniþã et al.4. Clima: T = 11. Redactat: N. Caltha palustris. elongata. Biriº. P. Climã: T = 11–9. Timiº. minor. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. acutiformis. Peucedanum palustre. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. C.a.43. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia). Olt. Stellaria aquatica. în locuri umede cu specii de Carex (C. în zona pãdurilor de stejar.000 ha din care 1.434. P = 500–700 mm. Argeº. riparia. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice.0–9.50C. compus din anin negru (Alnus glutinosa).) ºi ulmi (Ulmus sp. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). paniculata. În trecut. ce coboarã din Carpaþi (Prut. C. eubazice. mai rar inundabile din 258 .HAB: 44. C. Staþiuni: Altitudini 15–150 m. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. º. Câlniºtea etc. în luncile râurilor mari. Hottonia palustris. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. în ambele subzone. Cornus sanguinea.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. Mureº. 8. Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago. Evonymus europaeus). Specii caracteristice: Carex elongata. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. paniculata º. permanent ude.000 ha în est ºi 8. frasini (Fraxinus sp.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Corylus avellana. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Salix cinerea. 1990. Suprafeþe: circa 40. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. în mlaºtini din lunci (Jiu. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. profunde. ambele subzone.). Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. Doniþã.2234. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). Rãspândire: în toatã România. Galium palustre. pe locuri mai uscate Galium apa- rine. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium.a). Symphytum officinalis. U.2.000 ha în vestul României. Galeopsis speciosa. Siret. Polygonum hydropiper. Solanum dulcamara. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. rar. Ranunculus repens. Sambucus nigra. de 20–22 m la 100 de ani. În sud ºi est. Stratul arborilor.000 în sud. Relief: terase înalte plane. Viburnum opulus. Valoare conservativã: foarte mare. C. Someº.a.50C. Jiu. Fraxinus excelsior or F. eutrofice.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Frangula alnus. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Geranium phaeum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Pãduri (4) luncile marilor râuri. pietriºuri. Lysimachia nummularia. Fraxinus angustifolia.a. P = 450–600 mm. Solanum dulcamara. mezobazice. Glechoma hederacea. Coryllus avellana. cu dominarea speciilor Rubus caesius. Circaea lutetiana.4. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. Geum urbanum. Carex pilosa. rar Acer tataricum. Ulmus laevis (Populus alba). are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani.2. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. pallisae). aluviosol. Doniþã et al. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. compus din Cornus 259 . mezotrofice. Soluri: de tip aluviosol. nemorale. sãlcii (Salix alba. Valoare conservativã: moderatã. Stratul arbuºtilor. hirsuta. V. Prunus spinosa. în etajul nemoral. Polygonatum latifolium. Stratul arborilor. U.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. minor). mai rar în Lunca Dunãrii. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. în etajul superior. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. Stratul arbuºtilor. în zona pãdurilor de stejari. uneori scheletice. reichenbachiana º. Biriº. eutrofice. iar în etajul inferior Acer campestre. din stejar pedunculat (Quercus robur). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Aegopodium podagraria. cordata). dezvoltat variabil. nisipoase. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. toate în sudul României. compus. Festuca gigantea. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). Alnion incanae. Crataegus monogyna. mai rar plopi (Populus alba. Physalis alkekengi. mijlociu-profunde. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Suprafeþe: circa 5. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. gleizate în adâncime. I. fragilis). Lygustrum vulgare º.HAB: 44. în parte. ambele subzone ºi. carpen (Carpinus betulus). Dactylis polygama. Pyrus pyraster. Clima: T = 11–100C. Sambucus nigra. Populus nigra). lutos argiloase.000 ha. Salvia glutinosa. ulmi (Ulmus laevis. umede. eubazice.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. G. Doniþã. T. stejar pedunculat (Quercus robur). Redactat: N. Viola odorata. Stratul arborilor. S. profunde. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba).a. 1990. Impatiens noli-tangere. Malus sylvestris. Eupatorium canabinum. Specii caracteristice: – . în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. Roci: aluviuni diverse. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. ulm (Ulmus laevis). anin negru (Alnus glutinosa). umede. nemorale. Galium aparine.

Ranunculus repens. Specii caracteristice: – .a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Sanda et al. Specii caracteristice: – . P = 400–600 mm. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Soó 1957. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. vulgaris. în zona pãdurilor de stejar. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. Prunus spinosa.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.HAB: 44. 1990. compus din Cornus sanguinea. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. Valoare conservativã: foarte mare. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. salcie (Salix alba). Lysimachia nummularia. Doniþã. Sambucus nigra. Crataegus monogyna. 260 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Physalis alkekengi. Scutellaria galericulata. compus din plop alb (Populus alba).6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1.5–100C.a. Althaea officinalis. Liane: Clematis vitalba. Redactat: N. Solanum dulcamara. Doniþã I. Viburnum opulus. Galium aparine. Lycopus europaeus. Glechoma hederacea. 2001. dud (Morus alba) º. umede. ulm (Ulmus laevis). Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Calystegia sepium. stejar pedunculat (Quercus robur). L. Lycopus europaeus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. nigra). Stratul arbuºtilor. de regulã foarte dezvoltat.a. Doniþã et al. ambele subzone. º.000 ha. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Symphytum officinalis. Galium aparine. mezobazice. nisipoase. Pãduri (4) sanguinea. Eupatorium canabinum. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. în zona de silvostepã ºi de stepã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra.4. Ranunculus repens. profunde. Biriº. º. Sambucus nigra. Rorippa sylvestris. Sanda et al. I. Clima: T = 11. frasin (Fraxinus angustifolia). Biriº. Evonymus europaeus.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Lysimachia nummularia. Agrostis stolonifera. Vitis sylvestris. Evonymus europaeus. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. Liane prezente Vitis sylvestris. Redactat: N. Rosa canina. Aegopodium podagraria. Soluri: de tip aluviosol. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. Humulus lupulus. Clematis vitalba. º. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate. Cicuta virosa. Alte specii importante: Althaea officinalis. rar. Stratul arborilor. Suprafeþe: circa 48.2. Melandrium album.a. Amorpha fruticosa. 1990. 2001. mezotrofice-eutrofice..

relativ argiloase. mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. umede-ude.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.000 ha. Suprafeþe: circa 12. plopi (Populus alba. aproape toate în sudul României. 261 . mai rar Populus nigra). Stratul arborilor. Soluri: de tip aluviosol. afluente. rar anin negru (Alnus glutinosa). lutosargiloase. Rãspândire: în toate luncile din România. are acoperire de 100% în tinereþe. profunde. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. Roci: aluviuni.2. zona de silvostepã ºi zona de stepã. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. P = 400–600 mm. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii.4. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Staþiuni: Altitudini 0–200 m. compus exclusiv din salcie (Salix alba).5–100C. mezotrofice. eumezobazice. în zona pãdurilor de stejar.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. Clima: T = 11. mai ales în Lunca Dunãrii. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em.

a. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Valoare conservativã: mare. Stellaria aquatica º.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Solanum dulcamara. Someº).4. Roci: aluviuni argiloase. Mureº. Viburnum opulus. mijlociu profunde. Lythrum salicaria. în zona pãdurilor de stejar. plopi (Populus alba. Equisetum palustre. permanent ude-umede. Valoare conservativã: mare. Eupatorium cannabinum. Bidens tripartitus. are acoperire de 100% la vârste tinere. nigra). Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. Scutellaria galericulata º. Soluri: de tip aluviosol. Calystegia sepium.HAB: 44. Lycopus europaeus. Redactat: N. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Ivan et al. Suprafeþe: circa 23.5–100C. Stratul arborilor. P = 350–550 mm. Staþiuni: Altitudini 0–100 m. Doniþã et al. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. 262 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mezotrofice. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. º. Biriº. Specii caracteristice: – . vulgaris. mezobazice. Climã: T = 12.2. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Equisetum arvense. Mentha aquatica. Siret. Bidens tripartita. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. pe râurile interioare. Solanum dulcamara. Lysimachia nummularia. Iris pseudacorus. Galium palustre. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). 1992.a.000 ha. Biriº. Doniþã. P. Doniþã. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. 1990. Lycopus exaltatus. 1990. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. Jiu. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Myosotis scorpioides. I. iar. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Stachys palustris. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. dominat de Polygonum hidropiper. Lycopus europaeus. Redactat: N. Frangula alnus. Polygonum hydropiper. Olt. I.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. 1966 Doniþã et al. L. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba.a. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: – . Glechoma hederacea. Literaturã selectivã: Soó 1957. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Sium latifolium. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. neutre. gleizate.

Malus sylvestris). compus. Clima: T = 11.2.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. luto-argiloase. pallisae). în zona de silvostepã ºi zona de stepã. ulmi (Ulmus minor. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). frasin (Fraxinus angustifolia. laevis). pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. eubazice. iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). din luncã.HAB: 44. pedunculiflora). Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. Stratul arbuºtilor. dud (Morus alba). aluviosol. Suprafeþe: reduse. Stratul arborilor. corcoduº (Prunus cerasifera). hidric echilibrate.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. jugastru (Acer campestre). Salix alba. Roci: aluviuni luto-argiloase. Soluri: de tip eutricambosol. 263 . gleizate în profunzime. P = 400–500 mm.5–100C. în etajul superior.4. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. eutrofice. slab acidneutre. cu posibile deficite în timpul verii. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. rar inundabile. câteva mii de ha. U. profunde. rar Populus alba. F. Relief: terase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene.

Doniþã. puternic dezvoltat.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. P = 350–450 mm. Vincetoxicum hirundinaria. în etajul superior.a. F. Doniþã et al. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. profunde. Leonurus cardiaca.5– 110C. plopi (Populus alba. Stratul arborilor. Geum urbanum. eubazice. în zona de stepã. sepium. Redactat: N. Stratul arbuºtilor. iar în etajul inferior din Malus sylvestris. între dunele de nisip. umed-reavãne. pedunculiflora. Pyrus pyraster.) ºi frasini (Fraxinus sp. slab humifere. E. Brachypodium sylvaticum. Asparagus officinalis. compus din Crataegus monogyna. pallisae. frasini (Fraxinus angustifolia. liane: Vitis sylvestris.2.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. pallisae. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. tremula. compus. pedunculiflora). Brachypodium sylvaticum.4. 1990. Redactat: N. Prunus spinosa. cu apa freaticã la 0.a. Iris pseudacorus. Glechoma hederaceea. Q. Hedera helix. Symphytum officinalis. Valoare conservativã: foarte mare. Ligustrum vulgare. Evonymus europaeus. Solanum dulcamara. Symphytum officinalis º. F. Doniþã et al. Q. Berberis vulgaris. Specii caracteristice: – . Q. I. pallisae). Literaturã selectivã: Simon 1960. dominat de Rubus caesius. Pãduri (4) bine dezvoltat. Staþiuni: Altitudini 3–5 m.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. Liane: Periploca graeca. Convallaria majalis. Doniþã. Carex michelii. Galium rubioides. Biriº. I. eutrofice. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Krausch 1965. Biriº. Polygonatum latifolium. Vitis sylvestris. canescens). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Populus alba. în locuri joase Carex acutiformis. Alte specii importante: Althaea officinalis. verrucosus. tomentosa.2 m.6–1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Cornus sanguinea. Clima: T = 11. pedunculiflora. tenuifolius. Ligustrum vulgare. F. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: nisip cochilifer. Specii caracteristice: – . Clematis vitalba. Literaturã selectivã: Simon 1960. Eupatorium cannabinum. Fraxinus angustifolia. C. A.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. 1990.HAB: 44. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Soluri: de tip psamosol. Fraxinus angustifolia. Rhamnus cathartica. P. Lysimachia vulgaris. Rhamnus catharticus. Glechoma hederacea. Valoare conservativã: foarte mare. Dactylis polygama. Clematis vitalba. puþin adânci (1–2 m). P. Suprafeþe: circa 1600 de ha. Phragmites australis º. 264 . compus din Crataegus monogyna. Calystegia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Frangula alnus. Humulus lupulus.

Quercus penduculiflora. Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. Stratul arborilor.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. pe margini. eubazice. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). mai rar. cu participarea Fraxinus pallisae.HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. Suprafeþe: circa 250 ha. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. Staþiuni: Altitudini 0–5 m. P. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. tremula). din Delta Dunãrii. P = 350–450 mm. localizat pe fundul depresiunii. plopi (Populus alba. în zona de stepã.5– 110C. eutrofice.). anin negru (Alnus glutinosa). Climã: T = 11.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960).4. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. profunde. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã. 265 .2. bogate în humus.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. compus din stejar pedunculat (Quercus robur). Soluri: de tip psamosol. Roci: nisip cochilifer. frasini (Fraxinus sp. umed-ude.

Literaturã selectivã: Simon 1960. Soluri: histosoluri. russowii. P = 950–1200 mm. russowii. Biriº. Alte specii importante: Orthilia secunda. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. S. Scutellaria galericulata º. Alnus glutinosa. recurvum. din Munþii Parâng. Redactat: N. mai rar versanþi slab înclinaþi. Redactat: N. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arborilor. wulfianum. alãturi de care frecvent apare V. Specii caracteristice: – . Climã: T = 5. Coldea 1991. S. 1990. Myosotis sylvatica.5–3. Fraxinus angustifolia. Glechoma hederacea. Liane: Vitis sylvestris. Carex acutiformis. P. vitis-idaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. palustre.a. Humulus lupulus. dominat de Vaccinium myrtillus. Convallaria majalis. Crepis paludosa. Periploca graeca.a. S. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei.4. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. Galium rubioides. Substrat: turbã acidã. pentru tinov: S. în locurile cele mai joase. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum.HAB: 44. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. Doronicum austriacum. din Munþii Apuseni ºi alte masive. Specii caracteristice: S. dominat de specii de Sphagnum (S. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. Doniþã. gros. Poa trivialis. palustre. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. Stachys palustris. S. Lysimachia nummularia. Pop 1960. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. Coronilla varia. squarrosum. Calispogea sphagnicola º. C. Stratul muºchilor. ªtefureac 1977.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. Huperzia sellago. Biriº. Doniþã. Oxycoccus microcarpus. platouri. Lucina etc. S. oligoterme. bine dezvoltat. wulfianum. echinata. S. Pleurozium schreberi. Populus alba. au acoperire de 10–20%. nana). Symphytum officinale. uneori mai mult. Doniþã et al. I. Cornus sanguinea. S. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). Calystegia sepium.2.00C. capillifolium). Suprafeþe: reduse. Frangula alnus º.a. R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. oligotrofe. S.). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Calamagrostis arundinacea º. Heracleum sphondylium. Literaturã selectivã: I. strictum. compus din rariºti de molid (Picea abies). B. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. Polytrichum commune. S.a. Relief: depresiuni. quinquefolium. Stratul arbuºtilor. I. higrofite. Pinus sylvestris. rossowii. Lycopodium annotinum.A. 266 . Krausch 1965. Pãduri (4) cus nigra. câteva mii de ha. Carex canescens. Crataegus monogyna. squarrosum.

Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. Oberd.2. în vãi. Cu toate acestea.5. cu pH = 5.50C. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. Valea Aleului).8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al.HAB 1999: 31. P = 800–900 mm. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. Structura: Syringa josikaea.8–7. endemit carpatic. Relief: vãi montane înguste. Dipsacus pilosus. Substrat: acid. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Stellaria nemorum.4. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului. Clima: T = 7. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. 267 . 1953). ajungând la o acoperire de pânã la 75%.0–5. Fiind situat la limita fãgetelor. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL. Soluri: districambosoluri umede. Angelica sylvestris. Carex brizoides. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. 1938 em. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m. 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I.

Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. Raþiu et al. Suprafeþe: < 10 ha. 1984. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Sanda et al. în marginea turbãriilor (zonele de lagg). Luzula sylvatica). Galeobdolon luteum. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies.2.4. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale.50C. Specii caracteristice: Syringa josikaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. Agrostis canina. unde ea este dominanta. Lamium galeobdolon. mezo ºi higrofile. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº.5–4. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . Pãduri (4) filix-femina. Stratul arborilor este scund. Literaturã selectivã: Coldea 1994. de 10–20 cm. Relief: zone montane depresionare.). cu exces de umiditate. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. dar ºi pe cele drenate.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. dar însoþeste numai alte dominante. unde turba este subþire. Roci: diverse. cu multe relicte. specii de graminee. Alnus incana. compacte. Clima: T = 7. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. habitat endemic în Munþii Apuseni. Galium schultesii. de 50–70%. 2001. Eriophorum vaginatum. numai sporadic. Mihãilescu S. Dryopteris filix-mas. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. Soluri: histosoluri. Vaccinium vitisidaea. Geranium robertianum. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Luci). Mai sunt prezente. oligoterme. în pâlcuri. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. silicioase sau calcaroase. P = 600–1050 mm. Carex rostrata. Juncus effusus. 2005 (ined. Are o înãlþime redusã. Alte specii: Salvia glutinosa. Cardamine impatiens.

Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. în special dupã revãrsãri.HAB 1999: 44. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Polytrichum strictum. 1997. Sphagnum magellanicum. glutinosa). Agrostis canina. Polytrichum commune. Sphagnum russowii. Roci: aluviuni grosiere. Dicranum scoparium. Oxalis acetosella.4. Subcarpaþii Moldovei. Sphagnum centrale. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. Peucedanum palustre. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Luzula sylvatica. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã.2.111 Willow-tamarisk brush PAL. Tetraphis pellucida. Polytrichum strictum. Pohlia nutans. Sanda. Sphagnum capillifolium. în Carpaþii Orientali. Sphagnum centrale. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Sphagnum magellanicum. Vaccinium vitis-idaea. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. Alte specii importante: Pinus sylvestris. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). Carex canescens. Relief: albia majorã a râurilor de munte. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. Pãduri (4) 30–65%.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. Juncus effusus. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Sphagnum capillifolium. argile. Eriophorum vaginatum. Pleurozium schreberi. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. cu specii relictare. Vacinium myrtillus. Picea abies. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 . Suprafeþe: 10–100 ha. Empetrum nigrum. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. Dryopteris carthusiana.: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. Rãspândire: intrazonal pe vãi. Carpaþii Meridionali. de la 10–75%. cu regim trofic ºi hidric alternant. Valoare conservativã: foarte mare. Lepidozia reptans. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Climã: T = 8–60C. Carex rostrata. P = 750–850 mm. nisipuri. Cystopteris montana. Riparian willow formations CORINE: 44. Carpaþii Occidentali. habitate rare. Literaturã selectivã: Coldea et al. ªtefãnuþ 2004.

Alnus glutinosa. inferior. încã bine reprezentate în România. Agrostis stolonifera. fiind asociat cu Salix purpurea. Raþiu et al. la 0. Tussilago farfara. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã.75 m. împreunã cu Trifolium pratense. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Fink 1977. Fagus sylvatica. existând un al doilea strat. 1997. Calamagrostis pseudophragmites. 1977. Myricaria germanica. Acoperirea stratului este de 40–75%. D.4. ªtefan et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Lysimachia nummularia.2.20 cm. Ardelean 1981. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Fagus sylvatica. Festuca pratensis. Sanda et al. Lysimachia nummularia. Valoare conservativã: mare. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. Lycopus europaeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. Calystegia sepium. Cirsium oleraceum. Trifolium pratense. Pázmány 1969. Salix fragilis. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens. fiind frecvent distrus de viituri. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%.50 m. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Glechoma hederacea. Saponaria officinalis.50–0. habitate protejate Emerald. 270 . Alnus incana. Humulus lupulus. Epilobium dodonaei. Mititelu et col. Alnus incana. Aegopodium podagraria. 1970.50–2. 1987. D. Agrostis stolonifera. Sporadic. Paucã-Comãnescu 2004. ªuteu 1972. 1984. cu înþelenire redusã. Dactylis glomerata. Specii caracteristice: Salix purpurea. Lycopus europaeus. Barabaº 1975. Salix triandra. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. Salix elaeagnos. Dihoru 1975. Aegopodium podagraria. Mititelu. N. Tussilago farfara. Ranunculus repens. Mentha longifolia. iar înãlþimea variazã între 0. Drãgulescu 1995.

Înãlþimea acestora este mare. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare.4. Buzãu. Specii caracteristice: Salix triandra. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. Aniþei 2001. Calamagrostis pseudophragmites. Myosoton aquaticum. Mititelu et al. Artemisia absinthium. 1971. Cirsium arvense. Morus alba. Angelica palustris. Climã: T = 9.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. este totdeauna primarã ºi pionierã. Cirsium arvense. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. Câmpia Românã ºi Olteniei. Roci: sedimentare. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. Pojejena). foarte aproape de cursul apelor. Saponaria officinalis. Prahova. Cirsium oleraceum. argilei. Bârlad. în special Salix purpurea. Alnus incana. Urtica dioica. Helianthus decapetalus.HAB 1999: 44. Angelica sylvestris. Drãgulescu 1995. Mititelu et al.1 Riparian willow formations CORINE: 44. 1970. Rãspândire: intrazonal. dominantã fiind Salix triandra. Valea Bahlui. Cucubalus baccifer. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. habitate protejate Emerald. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. Distribuþia fitocenozei. 1931) Lohm 1952. 1968. Relief: vãi largi. Csürös et al. Chaerophyllum bulbosum. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. nisipului. Salix viminalis. Sãmãrghiþan 2001. Salix purpurea. Syn. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. încã bine reprezentate în România. cel puþin în aceste fitocenoze. Heracleum sphondylium. în funcþie de depunerile postinundare. Todor et al. Salicetum triandroviminalis (Tx. Dihoru et al.8–6. Angelica sylvestris. Mititelu et al. Urtica dioica. Mititelu et al.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. Dubova. mezoterme. Salix fragilis. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Rudbekia laciniata. Salix alba sau Alnus incana. Reynoutria japonica. 1973. 1992. dar ºi Salix fragilis.2. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. 271 .121 Almond willow-osier scrub PAL. Dihoru 1975. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. Arctium tomentosum. Amorpha fruticosa. Humulus lupulus. Galeopsis speciosa.50C. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). pornind de la 2–3 m. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. cu terasele inferioare late. Alte specii importante: Salix alba. În Moldova. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Rubus caesius. Suprafeþe: > 100 ha. 1992. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. de regulã de cca 1 m. dar ele acoperã un alt strat. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Echinocystis lobata. Artemisia vulgaris. Calystegia sepium. Populus nigra. de obicei peste loess. de tipul prundiºului. eu-mezotrofe. Doniþã ºi col. Valea Argeºului). 1987. Artemisia vulgaris. Troficitate variabilã. Valoare conservativã: mare. Alnus glutinosa. P = 550–850 mm. Arctium tomentosum. ca ºiruri de tufe. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. 1993. Eupatorium cannabinum. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Petasites hybridus. Siret). Moldova Veche. Artemisia absinthium. Valea Someºului).121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra.

cu tendinþe oligotrofe. P = 500-800 mm anual. rom. Suprafeþe: > 100 ha.4.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. et Volk 1940 Syn. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). uneori salinizate.HAB 1999: 44.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. cu o succesiune de marne.1 Riparian willow formations CORINE: 44.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. nisipuri. 272 . slab hidrofile. Non. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã. de-a lungul râurilor. Moor.-Bl. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. euritrofe. prundiºuri. Delta Dunãrii. argile. Rãspândire: Subcarpaþii. în Delta Dunãrii. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile. Climã: T = 10.: Calamagrostio epigei. nisipuri sãrace. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Roci: psamito-pelitice. dune marine. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului).6-7. Câmpia Moldovei ºi Munteniei.2. argile nisipoase. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3.00C.

. 1994. Agrostis solonifera. Convolvulus persicus. Valoare conservativã: mare. între 30–80%. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sanguisorba minor. Teucrium chamaedrys. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. Chamaenerion dodonei. Convolvulus persicus. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. Costicã M.).4. Rubus caesius. Gypsophila trichotoma. Salix purpurea. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. Salix eleagnos (S. Cãlin G. ierburile cresc înalte. ªtefan N. incana) Salix purpurea. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie.). În perioadele umede ale anului. Teucrium scordium. Bupleurum falcatum. Clematis vitalba. Carex digitata.1971. 1994. Asperula cynachica. 273 . Crataegus monogyna. Salvia nemorosa. Burduja et al. Carpinus betulus (juv. Dianthus polymorphus. Cornus sanguinea. ajungând la 30 cm. Agrostis solonifera. habitate protejate Emerald. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri.2. 1986. Bupleurum falcatum. Este dominat de: Carex digitata. ajungând pânã la 80%. Teucrium scordium. Teucrium chamaedrys. în timp ce. Thymus pulegioides. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. În Delta Dunãrii. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. Fraxinus excelsior (juv. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. în Delta Dunãrii. Berberis vulgaris. et Mititelu D. et al. Pimpinella saxifraga. Agrimonia eupatoria. Euphorbia seguieriana. Asperula cynanchica. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Dihorul et Negrean 1969. Campanula sibirica. încã bine reprezentate în România. Dianthus polymorphus. Sanguisorba minor. Rosa canina. Parascan. Danciu 1975. Gypsophila trichotoma. Galium verum. uneori la mai mult de 50 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides.

Alte specii importante: Salix fragilis. dar cel mai mult variazã acoperirea.2. aluviosoluri cu troficitate variabilã. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . Wendelbg. triandra. mezoterme ºi eu-mezotrofe. Stratul ierburilor este în general sãrac. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Alnus incana. Galium rivale. 1930) Tschou 1946 Syn. de-a lungul cursurilor de apã. Symphytum officinale. Salix eleagnos.HAB 1999: 44. Myosoton aquaticum.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Lycopus europaeus. Alnus glutinosa.4. Eºelniþa. mezoterme. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. Valea Dunãrii la Orºova. între 10–70%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. Alnus glutinosa). înãlþimea variazã. în etajul nemoral (al fagului / gorunului). Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. prundiºuri-nisipuri. Agrostis stolonifera. alba. Relief – vãi montane.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice.-Bl. Salix viminalis. Agrostis stolonifera. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. Salix triandra. cel puþin temporar. umede. fragilis) participã în proporþii mai mici. Roci: sedimentare din material grosier. Soluri: protosoluri. Ranunculus repens. 50–70 cm. Poa nemoralis.122 Mediterranean purple willow scrub PAL. înguste. Rãspândire: intrazonal. Saponaria officinalis. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. Equisetum arvense. în zonele lor mai largi. diseminate. Clima: T = 9–60C.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Mentha longifolia. Potentilla anserina. Symphytum officinale. specii. Aegopodium podagraria. Cirsium oleraceum. Mentha longifolia. Aegopodium podagraria. Salix alba. Calamagrostis pseudophragmites. Salicetum purpureae Soó 1934. Humulus lupulus. Potentilla anserina. Valea Sadului. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. Carpaþii Meridionali. – Zelinka 1952. Specii caracteristice: Salix purpurea. Lycopus europaeus. Celelalte specii de Salix (viminalis. mai ales ssp. Salix caprea. purpurea. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. P = 750–850 mm. Rubus caesius. cu puþine. Eupatorium cannabinum. Ranunculus repens. Suprafeþe: > 100 ha. Carpaþii Occidentali. Lunca Oltului.

Poa trivialis. Viburnum opulus. Deschampsia caespitosa. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. apare Alnus incana. 1992. dupã speciile dominante. Evonymus nanus). Myosotis palustris. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Betula pubescens. Spiraea salicifolia. Lathyrus pratensis. Calamagrostis canescens. Filipendula ulmaria. Juniperus communis. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Climã: T = 7. 1968. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Myosotis palustris. Thalictrum aquilegifolium.5–6. Lonicera nigra. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. Urtica dioica. Lupu 1979. Ribes nigrum. Zólyomi 1931. Soluri: aluvial turboase. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Polemonium caeruleum. Drãgulescu 1995. Doniþã et al. Angelica sylvestris.2. Impatines nolitangere. Alnus incana. Evonymus nanus. 1987. acidofile. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. Relief: depresiuni. Iris pseudacorus. Salix cinerea. Mititelu et al. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. sectorul N. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. încã bine reprezentate în România. mezotermofile. Ionescu et al. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn.50C. Mititelu 1970. Lycopus europaeus. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Frangula alnus. Equisetum sylvaticum. mezotrofe. Angelica sylvestris. Ajuga reptans. Betula pubescens. Galium palustre. Între dunele din Câmpia Nirului. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . Scirpus sylvaticus. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus.921 Grey willow scrub PAL. Evonymus nanus. Specii caracteristice: Salix cinerea. între 2-4 m. Lysimachia vulgaris. cu umiditate mai redusã. Aconitum toxicum. Juniperus communis. Ribes nigrum. în stadiu de nuieliº. Roci: depozite sedimentare. 1974. ca în salicetele tipice de zãlog. Csürös et al. ajungând la 1 m înãlþime. Valoare conservativã: mare.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. Evonymus nanus. habitate protejate Emerald. vãi montane. Ranunculus repens. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali. Solanum dulcamara. 1984. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Frangula alnus. Polemonium caeruleum). Padus racemosa. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Viburnum opulus.: Salix cinerea ass.HAB 1999: 44.4. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Spiraea salicifolia. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Dryopteris filix-mas. Raþiu et al. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Filipendula ulmaria. Lythrum salicaria. Suprafeþe: > 100 ha. Viburnum opulus. Lonicera nigra. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. Telekia speciosa. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. P = 700–825 mm.

alãturi de edificator. de 90%. Aniþei Liliana. 2001. Dobrescu 1981. dã un aspect compact. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Karácsonyi 1980. Sãmãrghiþan 2001.9 Alder. flexuosum). gresii calcaroase de Siriu. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. Galium palustre. Poa trivialis. Relief: depresiuni pe vãi montane.0–6. Carex elongata. Majoritatea speciilor sunt higrofile. squarrosum. acidofile. 1984. willow.4. mezoterme. Soluri: turboase.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. Gergely et al. P = 800–900 mm. În stratul ierburilor sunt dominante. Acoperirea asociaþiei. Lupaºcu Angela 1999. Roci: diferite ºisturi. terasa râului Sadu. 1968. 1989. Suprafeþe: reduse.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9. mlaºtini eu-mezotrofe. în etajul nemoral. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. oak. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra.HAB 1999: 44. Myosotis palustris. Sanda et al 1980. 276 . Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S.2. S. Picea abies. Ularu et Parascan 1970. acide. Dihoru 1975. Populus tremula. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Rãspândire: intrazonal. Molinia caerulea. total < 10 ha. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. aspen. Raþiu et al. Salix fragilis. swamp wood CORINE: 44. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Climã: T = 8. Dihoru 1965. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului.50C. Siriu. Voºlobeni).

21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn. Peucedanum palustre. Rubus caesius. Athyrium filix-femina. Rãspândire: intrazonal. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Poa trivialis. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Câmpia Românã (Neajlov).: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Ceratophyllum demersum. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana. Dihoru 1975. Listera ovata.2. Valoare conservativã: moderatã.921 PAL. Chamaenerion dodonei. Climã: T = 11. Chamaenerion dodonei. frecvent pânã la suprafaþã. Berula erecta. Galium palustre. Mnium undulatum. Varianta deltaicã a habitatului. Rorippa amphibia. mezoterme ºi moderat acidofile. Calamagrostis canescens. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase.8–1. Cornus sanguinea. Prin desecarea terenurilor. iar acoperirea ajunge la 80–90%. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. Sphagnum warnstorfii. alãturi de care se pot dezvolta. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº).5 m. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass.HAB 1999: (44.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. Poa palustris. 1968. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. Pãduri (4) Eriophorum gracile. Amblystegium juratzkanum. Crataegus rhipidophylla. Stratiotes aloides. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. Sphagnum fallax. Salix fragilis. Carex elongata. Sphagnum flexuosum. Plagiothecium ruthei. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Înãlþimea stratului este de 3–3. Carex contigua. Carex riparia. ^ 277 . Ophioglossum vulgatum. Roci: sedimentare. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Equisetum fluviatile.0–8. Molinia caerulea. Specii caracteristice: Salix cinerea. Relief: în câmpie. cu excepþia deltei. Crataegus monogyna. Eriophorum gracile. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Thelypteris palustris. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. dupã loc. P = 550–750 mm. Picea abies. Raþiu Fl. Populus tremula. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Equisetum fluviatile. Suprafeþe: 10–100 ha. Prunus spinosa. pânã la suprafaþa apei. Carex acutiformis. în anii cu exces hidric. de-a lungul canalelor. Soluri: protosoluri aluviale. Salix triandra. Brachythecium rutabulum. Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. Sphagnum squarrosum. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. pe canale naturale sau sãpate. Myosotis palustris. Filipendula ulmaria.5 (3–4 m). Carex pseudocyperus. Hydrocharis morsus-ranae. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. Coldea 1991. Drãgulescu 1995. Lysimachia nummularia. diverse ferigi.4. areale restrânse. Leptodyctium riparium. 1956. soluri aluviale cu apa freaticã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.50C.

Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. Symphytum officinale. Delta Dunãrii. Galium mollugo.813 Tamarisk thickets PAL. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. mai ales Populus alba. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime. Ranunculus repens. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. sãrace. Phragmites australis.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Crataegus rhipidophylla. Suprafeþe: > 1000 ha. Carex riparia. Rorippa amphibia. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Hydrocharis morsus-ranae. Rubus caesius. Cornus sanguinea ºi specii de arbori. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. litoralul mãrii Negre. Angelica sylvestris. Lysimachia vulgaris. Humulus lupulus. Câmpia Siretului. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã.5 m ºi pot ajunge la 6–6. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). Rosa canina. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare. biomasa este de 14–18 kg / ha. P = 400–500 mm. Alte specii importante: Veronica longifolia.5 m–1 m. canalelor. marginea canalelor. Ceratophyllum demersum. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. Câmpia Românã. Covurluiului. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. Berula erecta.50C. intrazonal. Carex acutiformis. acoperirea poate fi de 70–80%. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. Filipendula ulmaria. mezo-higrofile. Lythrum salicaria. de-a lungul râurilor. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. ºi este edificatã de specii eurasiatice. tufele variind între 273–16 kg.5 m. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. Valoare conservativã: redusã. Pod. Lunca Buzãului. Carex contigua. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Climã: T = 10–10. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Paucã-Comãnescu et al. 278 . Thelypteris palustris. alcaline. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. Thalictrum lucidum. Cornus sanguinea. Stratiotes aloides. Roci: depozite aluvionare. în condiþii protejate. de-a lungul apelor. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. Crataegus monogyna. pionier. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. pe aluviuni. Solanum dulcamara.2. uºor salinizate. Rãspândire: Câmpia Olteniei. 2004.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9.HAB 1999: 44.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Popescu et al. 1997.4. Prunus spinosa. sunt mezoterme. iar în tufãriºurile rare.

Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. cu excepþia gramineelor amintite. Potentilla reptans. Calystegia sepium. Althea officinalis. Polygonum aviculare. Calamagrostis epigeios. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Lappula squarrosa. Solanum dulcamara. pe râurile interioare. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. Trifolium fragiferum. De remarcat este faptul cã. Polygonum aviculare. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Populus alba. încã bine reprezentate în þarã. Cynanchum acutum. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Elymus repens. Valoare conservativã: mare. de obicei ºi abundentã.4. Rosa canina. Melilotus officinalis. se întâlnesc constant. Althea officinalis. Lappula squarrosa. Stellaria palustris. Mentha longifolia. 279 . Cornus sanguinea. Paucã-Comãnescu et al 1997. Solanum dulcamara. Mentha longifolia. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Cynodon dactylon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. dar unele exemplare se ridicã la 1.2. Hippophaë rhamnoides. Lotus tenuis.5 m (Althea officinalis). Stellaria palustris. Rhamnus cathartica. habitate protejate Emerald. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929.6–7. Ecologic. Alte specii importante: Rubus caesius. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa. Transilvania. troficitate variabilã. Saponaria officinalis. din câmpie. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. fragmentarã pe 200–400 mp.50C. terase inferioare. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa.2. Cirsium arvense. protosol aluvionar. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Cucubalus baccifer. în raport cu depunerile apelor mari. Salix purpurea. Polygonum lapathifolium. Literaturã selectivã: Csürös et al. dominã specii higrofile. Symphytum officinale. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. 1968. 280 . alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra.HAB 1999: – EUNIS: F9. chiar negativã fiind un stadiu invaziv. 1974. subas. mezoterme eu-mezotrofe. Salix triandra. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. Climã: T = 10. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Relief: vãi largi. amorphosum fruticosae Borza 1954. Polygonum lapathifolium. Rãspândire: intrazonal. cu ape temporare. Stachys sylvatica. Valoare conservativã: redusã. Roman N. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Stachys sylvatica. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. Salix purpurea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. ca mai în toate cenozele de lunci. Lithrum salicaria. sau chiar albia minorã a pâraielor. Soluri: aluviosoluri. Saponaria officinalis. Oltenia. Lithrum salicaria.4. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. Cucubalus baccifer. P = 500–800 mm. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. în extindere invazivã. Suprafeþe: > 50 ha. Salix triandra.

Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. Carex pauciflora. Sphagnum fallax. Empetrum nigrum. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). P = 950–1400 mm. Stâna de Vale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum. Stratul arborescent. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). Comandãu.11 Bog hummocks. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof.5– -3. roman). Lacul Negru (jud. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Sphagnum rubellum.5. Muntele Siriu. Sphagnum fuscum. habitat prioritar. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. Substrat: turbã de 1–3 m.: Eriophoro-Sphagnetum auct.2–5). Fitocenozele etajului montan. Drosera rotundifolia. Oxycoccus palustris. Munþii Retezat. Piciorul Galaþiului. menþionãm: Polytrichum strictum. Valea Sadului. Oxycoccus microcarpus. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. Carex 281 . Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. Sphagnum angustifolium. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m. Sphagnum magellanicum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. Bodoc. a speciei Pinus mugo. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Alte specii importante: Carex nigra ssp.1. Puzdra Micã. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. Suprafeþe: zeci de ha. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2.11 Bog hummocks. Munþii ÞarcuGodeanu. iar cele din etajul subalpin ºi alpin. ridges and lawns EUNIS: D1. Andromeda polifolia. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia. Relief: terenuri plane.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Specii caracteristice: Sphagnum fallax. Sphagnum capillifolium.HAB 1999: 51. Valoare conservativã: foarte mare. ridges and lawns PAL.50C. Lacul Frumos – Mosoroasa. Pinus mugo. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor.5. Vrancea). Plantago gentianoides. Aulacomnium palustre. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Neagra Broºtenilor.2. în unele staþiuni. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. dacica. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Sphagnum subsecundum. Clima: T = 5. în care menþionãm prezenþa. mezooligotrofe. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Munþii Harghitei. dacica.

structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia.5–2. Luzula sudetica.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. 1997.5.00C. Comandãu. Soluri: histosoluri. Danciu et Kovács A. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. Sanda et al.5%). 1968). Drãgulescu 1995.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al.8). Pop I. 1986. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum.5–4. Empetrum nigrum. Luci. Sârbu I. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. et al. mlaºtina Izvoarele. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa. 1997. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. Lungu L. Lunca Neagra-Broºtenilor. Bihor. Coldea 1990. ªtefureac 1969. a speciei Pinus sylvestris. Substrat: turbã de 3–6 m.11 Bog hummocks. Redactat: Simona Mihãilescu.HAB 1999: 51. Bodoc. 1997. 1965. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. molhaºul Cãpãþâna. Literaturã selectivã: Borza 1934. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat.2. Relief: terenuri plane. et al. Clima: T = 5. Raþiu O. Boºcaiu et al. în regiunea montanã.400 ha). 1979. P = 950–1300 mm. Carex rostrata. Coldea et Plãmadã 1989. Boºcaiu 1971. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. Drosera rotundifolia.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. ridges and lawns EUNIS: D1. Munþii Vrancei. Harghita. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. Mohoº. Poiana Stampei. Carex canescens. Munþii Bistriþei. Coldea et al. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. Sanda 2002.11 Bog hummocks. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. Dihoru 1975. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. Izbucul Mare. 282 . 2001. în unele staþiuni. Juncus filiformis. 1991. 1972. 1977. ridges and lawns PAL.

Sphagnum fuscum. Aulacomnium palustre. Coldea 1991. Sphagnum angustifolium. Polytrichum strictum. Pop I. Carex echinata. Sanda et al. 1997. Oxycoccus microcarpus.5.2. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. et Moldovan 1972. Sphagnum fallax. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. Sphagnum capilifolium. Coldea et al. Danciu et Kovács A. inexistente în Carpaþii României. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. Sanda 2002. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et Plãmadã 1989. 1987. Lungu 1977. 1979. Oxycoccus palustris. Pinus sylvestris. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. 1997. Valoare conservativã: foarte mare. 2001. Sphagnum rubellum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. Carex pauciflora. Spre deosebire de cenozele din Germania. et al. Literaturã selectivã: Raþiu O. habitat prioritar. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 .

Schoenoplectus lacustris. Phalaridetum arundinaceae (W. Leersia oryzoides. plicata. Poa palustris. Alisma plantago-aquatica. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. Moldova.2.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. G. Phragmites australis. Catabrosa aquatica. Phragmites australis.2. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. Etajul mijlociu este. Potentilla reptans. Catabrosa aquatica. Ranunculus flammula. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. Soluri: aluviosoluri. Agrostis stolonifera. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. Phalaris arundinacea. T. Mentha aquatica. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. ªtefan 1995. Redactat: A. Nedelcu 1972. Dobrescu 1981. însorite. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. nisipuri. Carex acutiformis. Bidens tripartipa. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Galium palustre. Raþiu 1973. Muntenia. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Speciile dominante. gleiosoluri. Lycopus europaeus. realizeazã o acoperire de 70–85%. Popescu. Rumex crispus.5. C. 284 . plicata. malul apelor. Oenanthe aquatica. Trifolium repens. Popescu 1973. Leersia oryzoides. L. Typha latifolia. trisulca etc. Ranunculus repens.5–60C. Substrat: depozite aluviale. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. Lysimachia nummularia. Phalaris arundinacea. Leersia oryzoides. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. înalte de 80–110 cm. Sanda. Ranunculus repens. Berula erecta. Mentha aquatica. de asemenea. Juncus articulatus. Lycopus europaeus. pietriºuri. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Koch) Libbert 1931. Clima: T = 10. Gergely. Lemna minor.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. Leersia oryzoides. Phalaris arundinacea. Veronica beccabunga. Veronica anagalisaquatica. Carex vulpina. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. Sparganium neglectum. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Banat. Stachys palustris. G.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL.5. crovuri. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. Schoenoplectus tabernaemontani.HAB: 53. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. Sparganium erectum ssp. Lythrum salicaria. Berula erecta. riparia. neglectum. Eleocharis palustris. Iris pseudacorus. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Eleocharis palustris. Juncus effusus. P = 350–700. angustifolia.

31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Scutellaria galericulata. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Popescu. Lythrum salicaria. Myosotis scorpioides. Alopecurus pratensis. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. Poa trivialis. Substrat: depozite aluviale. Alisma plantago-aquatica. Oenanthe silaifolia. Bolboschoenus maritimus. plicata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. când terenurile se zvântã. Moldova. Typha angustifolia. vulpina. Galium palustre. Nedelcu 1972. Ranunculus repens. Butomus umbellatus. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Banat. Rãspândire: Luncile râurilor. Berula erecta. Potentilla reptans. Câmpia Românã (în bazi- 285 . Lycopus europaeus. Phleum pratense.2. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. Phragmites australis. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. Relief: teren plan.5. Oenanthe silaifolia. Bolboschoenus maritimus. 1973. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. fragiferum. Galium palustre. luvosoluri. Glyceria fluitans. C. Valoare conservativã: moderatã. Carex riparia. etajul mijlociu al fitocenozelor. menþionãm: Potentilla reptans. în zona de câmpie din Transilvania.HAB: 53.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950. Mititelu 1973. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. T. Ranunculus sceleratus. Alisma plantago-aquatica. Clima: T = 11–70C. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Grigore 1971. G. Lysimachia nummularia. Phalaris arundinacea. Mentha aquatica. Dintre plantele scunde. Redactat: A. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. interfluviul Timiº – Bega. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Veronica beccabunga. Trifolium repens. Medicago lupulina. Lythrum salicaria. Popescu et al.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. periodic inundate. lanceolatum. de regulã. Alopecurus aequalis. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã. Carex hirta.HAB: 53. Lysimachia nummularia. În perioadele secetoase. P = 350–700 mm. Muntenia.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. Oltenia. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. care participã în cadrul etajului inferior. Sârbu 1978. Myosotis scorpioides. 1971. Poa palustris. Phragmites australis. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Alte specii importante: Carex riparia. A. Rumex hydrolapathum.

Carex vulpina.50C. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Popescu. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Sparganium erectum. Sanda. Eleocharis palustris. P = 350–600 mm. Typha angustifolia. Eleocharis palustris. Bolboschoenus maritimus. Soluri: luvosoluri. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Typha angustifolia. Clima: T = 11–9. Pop 1968.000 m. Iris pseudacorus. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . Relief: microdepresiuni. Stachys palustris.HAB: 53. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre. P = 350–700 mm. Clima: T = 11–10. gleiosoluri.5. Schoenoplectus lacustris. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Alisma plantago aquatica. Solanum dulcamara.2. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum. bazine acvatice permanente. Rorippa amphibia. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Câmpia Munteniei. Lunca ºi Delta Dunãrii. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Stachys palustris. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Popescu et al. Redactat: A. Galium palustre.. Lythrum salicaria. Bolboschoenus maritimus. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. Mihai 1971.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. Substrat: depozite aluviale. Berula erecta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. Mentha aquatica. Lythrum salicaria. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Polygonum amphibium. Agrostis stolonifera. 1984. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. 1995. Alisma plantago-aquatica. Alisma plantago-aquatica. Rorippa amphibia. Oenanthe aquatica. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Bolboschoenus maritimus. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Bolboschoenus maritimus. Delta Dunãrii. Galium palustre. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Lycopus europaeus. ªtefan et al. Phragmites australis. Lycopus europaeus. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53. Polygonum amphibium. Ranunculus lingua. Stachys palustris.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. Glyceria maxima. Sparganium erectum. Popescu. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. în regiunile menþionate.50C. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). Moldova (bazinul Baºeului).143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Lycopus europaeus. Valoare conservativã: moderatã. Myosotis scorpioides. Stancu 2001.

1984. Schoenoplectus lacustris. Popescu. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. Doltu. parviflorum.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Sanda. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Solanum dulcamara.5–0. Etajul inferior este slab reprezentat. Berula erecta. T. Galium palustre. ªtefan 1995. Lythrum salicaria. Literaturã selectivã: Coldea et al. Alisma plantago-aquatica. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Mentha aquatica. Veronica beccabunga. Lysimachia vulgaris. Myosotis scorpioides. Lang. T. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. uºor alcalinã (pH = 6. Roman. Stancu 2001. Glyceria maxima. Scutellaria galericulata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia.5. Stachys palustris. Lysimachia nummularia. Najas marina. cantonate la marginea bazinelor acvatice. Popescu. Butomus umbellatus. Marsilea quadrifolia. cu densitate ºi acoperire mare. Specii caracteristice: Sparganium erectum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. Ranunculus lingua. Glyceria maxima. Alisma plantago-aquatica. Blanchard 1994.2). Gehu. Sanda.8–7. Iris pseudacorus. Mentha aquatica. Altitudine: 0–250 m. râurile interioare din toatã þara. Berula erecta. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor.HAB: 53. Polygonum hydropiper. Agrostis stolonifera. Lycopus europaeus. Mentha aquatica. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Galium palustre.2. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Phragmites australis. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Suprafeþe: 500 ha. Oenanthe aquatica. P = 350–600 mm. C. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. Popescu et al. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse.50C.5–9. Popescu. Nasturtium officinale. Spirodela polyrhiza. Iris pseudodacorus. Bolboschoenus maritimus. T. Typhetum latifoliae G. Sium latifolium.13 Reedmace (Typha) beds PAL. latifolia. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. riparia. Clima: T = 10. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã.231/232 Typha latifolia/T. speciile semnalate sunt: Galium palustre. Glyceria fluitans. Nedelcu 1984. Pop 1962. Myosotis scorpioides.8 m) fiind 287 .31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. 1973. Redactat: A. Substrat: depozite aluviale. Redactat: A. Ceratophyllum demersum. Valoare conservativã: redusã. 1997. Myriophyllum spicatum. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. Sparganium erectum. E. Vallisneria spiralis. Stachys palustris. latifolia. Alisma plantago-aquatica. Symphytum officinale. Lycopus europaeus. Epilobium hirsutum. Rumex hydrolapathum. Carex acutiformis. Popescu.

5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .2.

Rorippa amphibia. Moldova. 1997.HAB: 53. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. 1984.2. 1997. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. Popescu et al.5–8). Dobrogea. Eleocharis palustris. E. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Typha angustifolia.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. luturi.HAB: 53. Phalaris arundinacea. Juncus gerardi. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Sparganium erectum. Schoenoplectus tabernaemontani. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. Redactat: A. Oltenia.50C.13 Reedmace Typha beds PAL. Rãspândire: Transilvania. Clima: T = 11–90C. Myriophyllum spicatum. Alisma plantago-aquatica. Alisma plantago-aquatica. Epilobium hirsutum. Substrat: depozite aluviale. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Bolboschoenus maritimus.. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Substrat: depozite aluviale.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. Muntenia. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. puternic încãlzite în timpul verii. nisipuri.5–9. Oenanthe aquatica. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. Agrostis pontica.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL. Galium palustre. Myosotis scorpioides. Beckmannia eruciformis. Typha angustifolia. Nedelcu 1967. Eleocharis palustris.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53. Ocupã suprafeþe relativ mici. Bolboschoenus maritimus. Rãspândire: Câmpia Românã. Oenanthe aquatica. Valoare conservativã: moderatã. Banat. Lycopus europaeus. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. loessoide. Literaturã selectivã: Coldea et al. P = 350–700 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. specia caracteristicã fiind în expansiune. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Moldova. Clima: T = 10. Suprafeþe: 50–60 ha.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. bium hirsutum. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. canale. Popescu. Relief: ºanþuri.5. Specii caracteristice: Typha laxmannii. 289 . P = 550–600 mm. Lythrum salicaria. parviflorum.

Nedelcu 1972. Symphytum officinale. Phragmites australis. latifolia. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Oenanthe aquatica. Rorippa amphibia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. care alcãtuiesc etajul inferior. Rumex hydrolapathum. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. Gergely et Raþiu 1973. Wolffia arrhiza etc. Marsilea quadrifolia. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m.111 Flooted Phragmites beds PAL. Pop 1968. Rumex hydrolapathum. Specii caracteristice: Glyceria maxima. Myosotis scorpioides. Polygonum lapathifolium. Substrat: organic. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. Stachys palustris.5–2 m. Sium latifolium. Clima: T = 11–10. Typha latifolia. sunt: 290 . Ranunculus lingua. Phalaris arundinacea.HAB: 53. Glyceria fluitans. de 1. în puþine exemplare. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Dobrescu 1970. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.5. Typha angustifolia.5 m2. Carex elata. Eleocharis palustris.2.50C. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. Mentha aquatica. Poa palustris. Carex riparia. Glyceria maxima. Rorippa amphibia. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. Delta Dunãrii. Spirodela polyrhiza. Irirs pseudacorus. Alisma plantago-aquatica. lãcoviºti. Carex acutiformis.5–3. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Lycopus europaeus. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Galium palustre. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. Lycopus europaeus. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. luto-argiloase. Sparganium erectum. Stachys palustris. Cladium mariscus.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Mititelu et Barabaº 1971. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. T. Stachys palustris. Ranunculus lingua. Lemna minor.: Phragmitetum natans Borza 1960. Redactat: A. Speciile de talie micã. Phragmites australis. Butomus umbellatus. Thypha angustifolia. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. Popescu et Sanda 1974. Lysimachia vulgaris. Bolboschoenus maritimus. Cicuta virosa. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. Cicuta virosa. Oenanthe aquatica. Valoare conservativã: moderatã. Butomus umbellatus. Schoenoplectus lacustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. În etajul mijlociu. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. T. Bolboschoenus maritimus.5 m). Relief: teren plan. P = 350–550 mm. 1995). latifolia. Popescu. Lythrum salicaria.

bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. latifolia. T. Oenanthe aquatica. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970.5–9. Rumex hydrolapathum. Mentha aquatica. Literaturã selectivã: Coldea et al. Alisma plantago-aquatica. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22.5. Mentha aquatica.2. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest. Scutellaria galericulata. Rumex hydrolapathum. ªtefan et al. Stachys palustris. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. Butomus umbellatus. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Nedelcu 1967. P = 350–550 mm. Carex riparia. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Glyceria maxima. Specii caracteristice: Phragmites australis. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. Bolboschoenus maritimus. Grigore 1971. Hydrocharis morsus-ranae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. Valoare conservativã: moderatã. Lemna minor. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Thelypteris palustris. Suprafeþe: 4. Delta Dunãrii. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. Popescu. Specii caracteristice: Phragmites australis. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. Fitocenozele sunt compacte. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. latifolia.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. 1997.5–5.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Sium latifolium. Schoenoplectus lacustris. T. Iris pseudacorus. Schoenoplectus lacustris. Iris pseudacorus. Marsilea quadrifolia. Koch 1926. Spirodela polyrhiza. Redactat: A. Substrat: depozite aluviale. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Carex elata. Typha angustifolia. Eleocharis palustris. cu indivizi viguroºi. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. cu înãlþime de pânã la 3 m. Carex acutiformis. Stachys palustris.8). Carex riparia.HAB: 53. Popescu et Sanda 1974. Salvinia natans. Nedelcu 1984. 1997. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Typha angustifolia. 291 . Acorus calamus.000 ha. 1995. Redactat: A. Lycopus europaeus. Oenanthe aquatica. Popescu. Alte specii importante: Typha angustifolia. Popescu. Lemna minor. Polygonum hydropiper. Oenanthe aquatica. Lemna trisulca. Rumex hydrolapathum. Valoare conservativã: moderatã. Galium palustre. Ranunculus lingua. Un numãr relativ mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Rorippa amphibia. Sanda. Ranunculus lingua. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Ranunculus lingua. Clima: T = 10. Glyceria maxima. Stachys palustris.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL.50C. Nymphaea candida. ªtefan 1995. Thelypteris palustris.

5. Caricetum acutiformis Eggler 1933. argile. P = 350–750 mm. Lathyrus palustris. pante uºor înclinate. rostrata. Galium palustre. Alisma lanceolatum. Muntenia. Eleocharis palustris. Peucedanum palustre. acutiformis. Oltenia. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. uneori. soluri gleice cu exces de umiditate. Senecio paludosa. cu reacþie slab acidã. paniculata. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. C. Substrat: depozite 292 . C. C.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. Moldova. Lycopus europaeus. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. Alisma plantagoaquatica. Mentha aquatica. Clima: T = 10. Lysimachia vulgaris. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. nisipuri. C. Relief: teren plan. acoperirea poate atinge 95–100%. Epilobium hirsutum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. Rorippa sylvestris. C.2. aluviale. Lythrum salicaria. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. riparia ºi C. Delta Dunãrii. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. depresiuni cu exces de umiditate. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. C. Caricetum rostratae Rübel 1912. Soluri: gleiosoluri. C.HAB: 53. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. Equisetum palustre.21 Large Carex beds PAL. elata. Banat.5–60C. rostrata. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. gracilis.

Spergularia maritima. Rorippa sylvestris. alcãtuieºte etajul superior înalt. Siret. Aeluropus littoralis. Crypsis aculeata. Lythrum virgatum. Popescu. riparia.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Spergularia maritima. Lycopus exaltatus. Buzãu.5). Aster tripolium. S. Specii caracteristice: Carex elata. Caraorman. Equisetum palustre. virgatum. cum sunt: Suaeda maritima. humilis. Popescu. C. Valoare conservativã: moderatã. în Deltã. Carex distans. C. Schoenoplectus tabernaemontani. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Alte specii importante: Juncus gerardi. Senecio paludosus. Popescu. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. C. Carex distans. Sanda. Aeluropus littoralis.112 Dry Phragmites beds PAL. Redactat: A. nisipuri. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. L. splendens. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. Butomus umbellatus. Lythrum salicaria. Lycopus exaltatus. Alopecurus arundinaceus. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Ranunculus lingua. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Aster tripolium. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. Butomus umbellatus. în lunca Dunãrii. 293 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. Clima: T = 11–100C. Phragmites asutralis ssp. Morariu 1964. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Aster tripolium. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. rostrata. luturi. Stachys palustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã.2. Mentha aquatica. Poa palustris. humilis. Galium palustre. acutiformis.3–1.5 mm. Redactat: A. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%. Popescu et al. humilis. splendens. Câmpul Chiliei. Lysimachia vulgaris. acutiformis. Neajlov. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. Raþiu 1971. P = 350–550 mm. Lycopus europaeus. Eleocharis palustris. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. 1984. Substrat: depozite aluviale. Lathyrus palustris. C. Crypsis aculeata. Scutellaria galericulata. Cicuta virosa. Grigore 1971. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. Stachys palustris. C. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. C.HAB: 53.5. Gergely et Raþiu 1973. Structura: Specia dominantã. riparia. Prezenþa a numeroase specii halofile. S. gracilis. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. de 1. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Sãrãturile. Alisma plantago-aquatica. Peucedanum palustre. Phragmites australis. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Oenanthe silaifolia. Stancu 2001.

Specii caracteristice: Bidens tripartita. P = 350–650 mm. cum sunt: Alopecurus aequalis. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. hydropiper. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate.2. aluviosoluri. Veronica anagalis-aquatica. Chenopodium polyspermum.5. Popescu. Popescu. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Rumex palustris.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Soluri: gleiosoluri. Tx 1950. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. din Banat. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. Bidens frondosa. Chlorocyperus glomeratus. Bidens cernua. Ranunculus sceleratus. hydropiper. care este mai slab reprezentat.52. P. B. nisipuri ºi luturi. Clima: T = 11– -80C. Chenopodium polyspermum. Rumex palustris. Substrat: depozite aluviale. Pop 1968. lapathifolium. 294 . Bidens tripartita. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Sanda. Oroian 1997. Redactat: A. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Transilvania. Echinochloa crus-galli. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. Symphytum officinale. Alopecurus aequalis. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Rorippa austriaca. Bidens tripartita.HAB: 24. Mentha arvensis. Polygonum lapathifolium. Chlorocyperus glomeratus. Chenopodium botrys. Rorippa austriaca. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. P. frondosa.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. Câmpia Dunãrii. P. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Plantele mai scunde. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. Polygonum hydropiper. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3.

Tarniþa la Cruce). având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. 1997. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Aulacomnium palustre. Pseudorchis frivaldii. eu-mezotrofe. Mlaºtini. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum. 1977. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Sphagnum subsecundum. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . 1997.HAB 1999: 1999: 54. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. Literaturã selectivã: Borza 1934. 1972. Clima: T = 1. Eriophorum angustifolium. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu.: Caricetum dacicae Buia et al. 1972. P= 1300–1450 mm. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Carex canescens. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Sphagnum teres. dacica. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Dactylorhiza maculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. Sanda et al. Drepanocladus fluitans. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. Alte specii importante: Agrostis canina. dacica. bogat în material organic pânã la 87. Munþii Fãgãraº. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Sanda 2002.7%. Boºcaiu et al. Coldea 1990. 1991. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. 1972 (Syn. Eriophorum scheuchzeri. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Resmeriþã 1973. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. 2001.3. Carex echinata. Structura: Sub aspect sindinamic. Relief: terenurile înmlãºtinite. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm.2. Polytrichum commune. Munþii Þarcu. Munþii Retezat. Plantago gentianoides. Coldea et Plãmadã 1980. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex rostrata.5. Munþii Parâng.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. Valoare conservativã: mare. Calliergon stramineum. Dactylorhiza cordigera. Plantago gentianoides.22 Carex nigra. ªtiol. Polytrichum strictum.5. Munþii Godeanu. Substrat: acid. Comarum palustre. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. Coldea et al. cu Carex nigra ssp. R5401 Turbãrii sud-est carpatice.0– -20C. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. în care. în etajul subalpin ºi alpin. 1962). Juncus filiformis. Sphagnum recurvum. acide. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973). turbãrii. Carex canescens.8.42 Black-white-star sedge fens PAL.

80C. Sanda 2002. Carex nigra ssp. 1997. Carex canescens. P = 1300–1400 mm.3). puternic acide (pH = 5–5. Epilobium palustre. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. 1977. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. 2001.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. Redactat: Simona Mihãilescu. Lacul Lala.HAB 1999: 54. Soluri: histosoluri. 2005 (ined. Valoare conservativã: mare. cu acoperire pânã la 30%. Juncus castaneus. Substrat: turbã. Coldea et Plãmadã 1980. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha).7– -0. 1991. bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca. Clima: T = 0. Coldea 1990. în etajele subalpin ºi alpin. Philonotis fontana. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. Sanda et al. Cãldarea glaciarã Gropi). Mihãilescu S.2.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn.5. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 .4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2.4 Acidic fens CORINE: 54. Tarniþa la Cruce. Sub aspect microclimatic. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm. Juncus triglumis. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. Carex canescens ºi Epilobium palustre. Cãldarea Buhãiescu Mare. Literaturã selectivã: Coldea et al. dacica. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie. K ºi Na. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana.). Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Campylium stellatum.

Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. Sphagnum warnstorfii.80C. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. situate la diferite altitudini. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Resmeriþã 1973.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. Coldea et al. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca. ªtiol). 1997. Sphagnum subsecundum. Agrostis canina. Specii caracteristice: Carex rostrata. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. 1966. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Dicranum bonjeanii. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Drepanocladus fluitans. et Boºcaiu 1967. Vf. 1937. Valea Ieduþului. acide (pH = 4. Alte specii importante: Pedicularis limnogena. Depresiunea Trascãului. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Ligularia sibirica. Vrancea). Munþii Cãlimani. Triglochin palustre. Raþiu F. Relief: terenuri plane. Pedicularis sceptrum-carolinum. Juncus filiformis. K ºi Na. Carex magellanica. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. Raclaru 1970. Gergely I. Juncus articulatus. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. Pedicularis palustris. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Sârbu et al. Munþii Gurghiu. dacica. 1972. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului.2 – -0. Veronica scutellata. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Eriophorum angustifolium. 1965 non Zólyomi 1931). Stellaria uliginosa. Carex nigra ssp. Juncus alpinus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. Sub aspect sindinamic. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã.p. Calla palustris. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Munþii Þarcu.9–5. et al. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Carex canescens. Oroian S. Munþii Godeanu.5. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale. P = 825–1400 mm. Carex echinata. Coldea 1973. 1987. Calliergon stramineum. • drepanocladetosum (Resm. Pop I. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. Munþii Rarãu. Defileul Mureºului. Stellaria palustris. Munþii Retezat. Soluri: histosoluri. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. Izbuc). 1997.22 Carex nigra. Sphagnum teres. 1977. Camptothecium nitens. 75%.HAB 1999: 54. Carex canescens. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Depresiunea Giurgeului. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Boºcaiu et al. Rotunda-Preluc. Menyanthes trifoliata. Lacul Negru (Jud. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Bistriþei. Sphagnum recurvum. Cardamine amara. Ularu 1971. Rebra. 1998.2. Clima: T = 7.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. Raþiu F.6). Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. 1973) Coldea 1981 (Syn. Lungu 1971. Comarum palustre.). Substrat: turbã. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. 1971.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973.

2 Rich fens PAL. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna. Munþii Rarãu. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Comarum palustre. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Swertia perennis. 1991. Substrat: bazic. În circ glaciar. Târnava Mare. Menyanthes trifoliata. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Valea Remeþului. Carpaþii Occidentali: Întregalde. Clima: T = 1. ssp.5. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Munþii Ceahlãu. Munþii Baraolt. Carex rostrata. de ordinul 500–1000 ha. Depresiunea Giurgeului. slab înclinat. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. Coldea et al. Suprafeþe: mari. sibiricum. dacica. Sanda 2002. Carex dioica. Vf. Valea Rebra. Valea Iadului. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). în etajul subalpin. Vâlcelele. Depresiunea Trascãu. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990.5 Transition mires PAL. în regiunea montanã ºi colinarã.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Munþii Þarcu-Godeanu. Munþii Piatra Craiului.5 Transition mires CORINE: 54. Alte specii importante: Carex echinata. Carex nigra ssp. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Carex limosa. Relief: fund de vale.7–7). Feneº. habitat prioritar EMERALD. Valea Sadului. Munþii Gilãu (Valea Runcului).253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. 1997. Eriophorum angustifolium. sibiricum. Buhãiescu. Parnassia palustris. Munþii Plopiº. Suprafeþe: circa 1 ha. 2001. Perºani. conferã caracterul regional al vegetaþiei. Valea Morii.00C. 298 . Mânãstireni. Muntele Plopiº. Swertia perennis. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. înalt de 10–30 cm.2. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: histosoluri profunde. endemic în Carpaþii Sud-Estici. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Valea Gurghiului.HAB 1999: 54. Bistriþa Aurie. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. P = 1300 mm. Munþii Bistriþei.HAB 1999: 54. Depresiunea Bilbor. Speciile edificatoare. Defileul Mureºului.2 Rich fens CORINE: 54. Luzula sudetica.

Soluri: histosoluri gleice.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Coldea 1977. 2001. Blysmus compressus.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. Raþiu F. Danciu 1974. Munþii Cãlimani. 1973. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.00C. 1962. Valea Runcu. Drãgulescu 1995. ªuteu 1973. Csürös-Káptalan M. Gergely 1966. Deschampsia caespitosa. Molinia caerulea. Relief: locuri plane. Depresiunea Bilbor. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Literaturã selectivã: Pop E. Juncus compressus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Valeriana simplicifolia. Schoenus nigricans. Substrat: În unele situaþii. Mihãilescu S. P = 750–1000 mm. 1978. Coldea 1978. Carex appropinquata. Parnassia palustris. Tofiledia calyculata. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. Raþiu O. bogate în substanþe organice (58. Carex gracilis. Coldea 1991. Gymnadenia conopsea. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Diaconescu F. Eriophorum latifolium. Pinguicula vulgaris. 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Sanda 2002. Clima: T = 7.6–70. Ularu 1972.5. Oroian S. Sanda et al. Pascal 1973. Carex davalliana. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977.8). Campylium stellatum. 2005 (ined.2. 1972. et al. 2001. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972.2F Middle European flat sedge fens PAL. Páll 1965. Carex lepidocarpa. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Raclaru 1970. 2001.2 Rich fens CORINE: 54. Lychnis floscuculi). Juncus effusus. 1997.HAB 1999: 54. Coldea et al. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum.). Zanoschi 1971. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.0–1. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. Valoare conservativã: mare. Valea Jiului. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. 299 . habitat prioritar EMERALD. Epipactis palustris. Juncus inflexus. Salix rosmarinifolia. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre. Dactylorhiza incarnata. Kovács et Coldea 1967. et al. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. Swertia perennis. nigra. Munþii Rarãu. Hodiºan 1966. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). Boºcaiu 1971. 1965. Sãmãrgiþan M. Lungu 1971. Camptothecium nitens. Carex distans. 1983. Redactat: Simona Mihãilescu. Depresiunea Bârsei. Mihãilescu S. Carex panicea. 1997. Succisa pratensis. Dactylorhiza maculata. 1960. Bistriþa Aurie. Alte specii importante: Carex nigra ssp.8–6. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. Coldea 1973. Stratul muºchilor este bine reprezentat.

Redactat: Simona Mihãilescu. Juncus effusus. Se remarcã. 1997. habitat prioritar EMERALD. Drepanocladus revolvens.00C. Soluri: histosoluri. uneori cu acoperiri mari. specificã mlaºtinilor de mare altitudine. Dactylorhiza maculata. Juncus articulatus. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Pedicularis palustris.5. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. Sanda et al.HAB 1999: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. Relief: terenuri plane. Carex distans.5 Transition mires CORINE: 54. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. Pascal 1973. Puºcaru et al.5). Carex diandra. Vrancea). Juncus inflexus.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926. Philonotis calcarea. Substrat: acid. Carex echinata. P= 1200–1300 mm. Soluri: gleice. Clima: T = 3.2. Pinguicula vulgaris. Sanda 2002. Eriophorum angustifolium. Valeriana simplicifolia. nigra. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Carex flava. bogate în substanþe organice (18–44. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). nisipoase. Sphagnum warnstorfii.0–1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Pedicularis sceptrum-carolinum. Lacul Negru (Jud. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. 300 . Gymnadenia conopsea. Literaturã selectivã: Zanoschi 1971. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. Swertia perennis. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m.5 Transition mires PAL. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Substrat: bazic.5–8. Sphagnum warnstorfii. Specii caracteristice: Blysmus compressus. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Relief: terenuri plane în depresiuni. Raclaru 1970. Ligularia sibirica. cu o reacþie bazicã (pH = 7. 2001. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. Carex panicea. Coldea et Plãmadã 1980.00C.5–1. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Coldea et al. Coldea 1973. habitat prioritar EMERALD. Coldea 1991.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. Stratul muºchilor dominant. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Clima: T = 7. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Alte specii importante: Juncus compressus. Epipactis palustris. Defileul Mureºului. Triglochin palustre. 1956.5 %). Carex nigra ssp. Carex serotina).2). P = 750–1100 mm. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha).5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Blysmus compressus.

paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Andromeda polifolia. Staþiuni: Habitat oligotrof. uneori cu acoperiri mari. 1998.2. Agrostis canina. Coldea et Plãmadã 1970. Altitudini: 800–1100 (1580) m. P = 925–1100 mm.5–4. Stratul ierbos este slab dezvoltat. cristalin. 1982. Stratul muºchilor este dominant. în zona molidului. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm. 1960. Munþii Rodnei (ªtiol). a cãrei acoperire variazã între 30–75 %. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. Coldea 1990. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Scheuchzeria palustris.-Bl. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. Carex pauciflora. Redactat: Simona Mihãilescu.: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). Polytrichum strictum. 1997. Literaturã selectivã: Coldea 1973. 1977. ocupând suprafeþe mici în tinoave. Sphagnum contortum. Munþii Maramureºului. Menyanthes trifoliata. Sârbu I. Clima: T = 6. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. Substrat: acid. Oxycoccus palustris.0–4. Sanda et al. et Moldovan 1972. Sanda et al. 1997. 2001.5 Transition mires CORINE: 54. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). Sanda 2002. Oroian S. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). Comarum palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. Mohoº. Sanda et al.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. 1991. Valoare conservativã: foarte mare. et al. Drosera rotundifolia. Coldea et Plãmadã 1980. Carex lepidocarpa. 301 . 1987. Eriophorum vaginatum. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. iezere. depresiuni montane. 1991. Izvoarele.80C. în regiunea montanã. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Eriophorum gracile. Bodoc). gresie.4. Specii caracteristice: Carex limosa.5. Speciile Scheuchzeria palustris. Raþiu O.HAB 1999: 54. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). Relief: terenuri plane. Rhynchospora alba. Carex canescens. andezite. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. Empetrum nigrum.54 Mud sedge swards PAL. Coldea et Marchievici 1978. Carex chordorrhyza. 2001. Carex serotina. Pop I. Raþiu O. Calliergon straminaeum. habitat prioritar EMERALD. Munþii Gilãu. 1921 (Syn. Literaturã selectivã: Pop E. Sphagnum cuspidatum este dominant. Eriophorum angustifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. Oxycoccus microcarpus. Soluri: histosoluri cu pH = 3. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. 1997. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. Carex rostrata. Coldea et al. înalt de 12–30 cm. et al. 1997. Coldea et al. 1997. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Harghita (Vlaschinez. et al.

înalt de 10–20 cm.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice. Koch 1926.HAB 1999: 54. menþionãm: Drosera rotundifolia.3H Wet. Structura: Habitat tipic oligotrof. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã.6 Beak-sedge quaking bogs PAL. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4. acid peat and sands. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. open. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em.2) ºi conþinut ridicat în azot total. Soluri: histosoluri. Cãlãþele).2–5. Substrat: acid. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. 302 . Carex limosa. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). 1923) Dierssen et Reichelt 1988. P = 700–1050 mm. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase. • caricetosum echinatae Coldea 1981. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald.5.2. Clima: T = 7–50C. Stratul ierbos este dezvoltat.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. Rhynchospora alba.

1991. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. uneori cu acoperiri mari. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. Specii caracteristice: Rhynchospora alba. Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. • nardetosum strictae Lupºa 1971. Eriophorum vaginatum.4 Acidic fens PAL. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. mlaºtina Blejoaia. Munþii Þarcu. 1997. Soluri: histosoluri. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Alte specii importante: Carex nigra. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m. Vrancea).4–82.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Munþii Gilãu. Carex canescens. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Sphagnum cuspidatum. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Polytrichum strictum. Valea Ieduþului). • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. 2001. Depresiunea Dornelor. Coldea 1981. Scheuchzeria palustris. Menyanthes trifoliata. în regiunea montanã ºi subalpinã. Sanda 2002. Carex diandra. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. 1956. Munþii Cãlimani. Carex fusca ºi Agrostis canina. Carex lepidocarpa. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului.: Caricetum stellulatae Csürös et al. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Lacul Negru (Jud. Oxycoccus microcarpus.4 Acidic fens CORINE: 54. Depresiunea Giurgeului. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2).5%). în stratul ierbos. Empetrum nigrum. Carex limosa.2). Menþionãm cã. Sphagnum contortum.HAB 1999: 54. Juncus alpinus. Clima: T = 7. Sanda et al.22 Carex nigra.00C. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. 303 . 1980. habitat prioritar. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. depresiuni montane. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. Stratul muºchilor este dominant.5. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. Valea Sebeºului. menþionãm: Spagnum cuspidatum. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor. Conþinutul în materie organicã este variabil (35. Sanda et al. Sphagnum magellanicum. 1977. P = 850–1200 mm. Substrat: acid. Comandãu. Coldea et al.2. spre a cãror grupãri evolueazã. Munþii Bistriþei. Munþii Harghitei.0–3. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. Redactat: Simona Mihãilescu. Izbucul Mare. Valoare conservativã: foarte mare. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Eriophorum gracile. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Andromeda polifolia. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Carex lepidocarpa.

Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Munþii Rarãu. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. Carex magellanica.5–4. Aulacomnium palustre. (1937) 1952 (Syn. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S. Coldea 1973. Juncus effusus. Sphagnum recurvum. Drepanocladus revolvens. Drepanocladus vernicosus. 1986. Boºcaiu 1971.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. depresiuni montane. Ligularia sibirica. Pop I. Pedicularis palustris. fusca). acutifolium). et al. Substrat: acid. Agrostis canina. Raþiu F. Redactat: Simona Mihãilescu. Agrostis canina. 1972. Menyanthes trifoliata. Munþii Þarcu. bazinul Bistriþei Aurii. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. în regiunea montanã. Danciu et Kovács 1979. Carex canescens. Munþii Harghitei. nigra.-Bl. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. Stratul ierbos.2. 1915). Raþiu 1972 non Br. Sârbu et al. Structura: Pajiºtile higrofile. Sphagnum warnstorfii. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. Eriophorum scheuchzeri. Raþiu F. Munþii Gurghiu.HAB 1999: 54. Carex canescens. Raþiu O. Trifolium hybridum). 1997. P= 750–1025 mm. Clima: T = 7. Carex rostrata. Sphagnum teres. Juncus conglomeratus. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. fusca). 1987. Coldea et al.4 Acidic fens CORINE: 54. Specii caracteristice: Carex echinata. (Cristiºor). Carex stellulata. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. et al. Munþii Bistriþei 304 . Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. este înalt de 10–20 cm. Aulacomnium palustre. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. 1982. nigra (= C.2). acide (pH = 6– 6. Juncus effusus. • subas. Pedicularis sceptrum-carolinum. Carex echinata. 1970.5. Eriophorum angustifolium.22 Carex nigra. Carex nigra ssp. Pedicularis limnogena. bine dezvoltat. et Boºcaiu 1967. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Drepanocladus fluitans. Lungu 1971. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx.50C. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Sphagnum subsecundum. Defileul Mureºului. • subas. Calliergon stramineum. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. Alte specii importante: Carex canescens. Depresiunea Giurgeului. Dactylorhiza maculata. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Comandãu.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). Literaturã selectivã: Borza 1959.: Caricetum fuscae F. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Depresiunea Ciucului. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. bazinul Gheorghieni. având o umiditate ridicatã. Carex rostrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Valeriana simplicifolia. nigra (C. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. 1997. Juncus alpinus. nigra. Coldea et Plãmadã 1970. nigra.4 Acidic fens PAL.

Dactylorhiza maculata. Stratul muºchilor este dominant.1973. Calliergon stramineum. Alte specii importante: Carex nigra. Substrat: bazic. Mlaºtina Joseni. 1973. Gergely et Raþiu F. 1957 (Syn. 1972. Saxifraga hirculus. Pedicularis palustris. Eriophorum latifolium. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7.5 Transition mires PAL. et Gergely 1979. Menyanthes trifoliata.HAB 1999: 54. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. Coldea et Plãmadã 1970. Trighlochin palustre. Juncus articulatus. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. uneori cu acoperiri mari. 2001. 1991. Sanda et al. Coldea 1981. Lungu 1971. înalt de 10-30 cm. Coldea et al. 1970. Comarum palustre. Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. habitat prioritar EMERALD. 1991. Bryum pseudotriquetrum.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Oberd. Sphagnum subsecundum. P= 8250–1075 mm. Sphagnum teres. Pascal 1973.9). 1988. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. 1977. Camptothecium nitens. Pedicularis sceptrum-carolinum. Stellaria palustris. Carex dioica. 1973. 1932 em.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Coldea et al. Oroian S. Coldea et al. Gergely et al. 1997. Structura: Habitat mezotrof. Carex serotina. 305 . Sphagnum recurvum. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). Coldea 1990. Gergely et Raþiu F. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. 1977. Dactylorhiza incarnata. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn.2.p. 1972. 1998. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. Soluri: histosoluri. 1997. Ligularia sibirica. non Soó 1963).: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p.1–7. Raclaru 1970. Bilbor. Veronica scutellata. Ozunca. Redactat: Simona Mihãilescu. Drepanocladus revolvens. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. 1974.5–5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. 2001. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn. 1977. Ligularia sibirica. Mlaºtina Racu.5 Transition mires CORINE: 54. Stratul ierbos este dezvoltat. Kovacs A. Drepanocladus ventricosus. Raþiu F. Dicranum bonjeanii. Specii caracteristice: Carex diandra. Eriophorum angustifolium. în regiunea montanã. 1997. Sanda 2002. Sanda 2002. Danciu et Kovács 1979. Remetea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. Comarum palustre. Pedicularis palustris. Sanda et al. Sphagnum angustifolium. Clima: T = 7. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Danciu 1972. Valeriana simplicifolia. Carex dioica. Menyanthes trifoliata. terenuri cu exces de umiditate. Relief: depresiuni intramontane. Literaturã selectivã: Raþiu F. Sphagnum warnstorfii. Equisetum fluviatile. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. Redactat: Simona Mihãilescu. Valeriana simplicifolia. Carex rostrata.p. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. Galium palustre.80C. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. Eriophorum angustifolium.5. CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). Sâncrãieni).

Valoare conservativã: foarte mare. Polygala amarella. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. Trifolium pratense. Eriophorum angustifolium. Sântimbru). Acrocladium cuspidatum. Carex panicea. Carex dioica.8–8. Codlea. 2001. în depresiuni intramontane. Literaturã selectivã: Ularu 1971. Specii caracteristice: Carex davalliana. mici depresiuni. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. Sesleria uliginosa. gleiosoluri. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Trifolium repens. Dactylorhiza incarnata.: Schoenetum nigricantis Pop et al.2 Rich fens PAL. 1962.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Depresiunea Runcu.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. 1977. Pedicularis sceptrum-carolinum.2.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Primula farinosa. Festuca pratensis. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde.2 Rich fens CORINE: 54. 306 . ca: Briza media. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. Sanda et al. Parnassia palustris.1). habitat prioritar EMERALD.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. Dactylorhiza maculata. Alte specii importante: Carex flava. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. 1997. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Sanda 2002. Pedicularis palustris. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. Lotus siliquosus.HAB 1999: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. în prezent. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice.5. 1974. Gergely et al.70C. 1957 (Syn. Eriophorum latifolium. 1997. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii. bogate în carbonat de calciu. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). Carex hostiana.21 Black bog-rush fens PAL. Molinia caerulea. Coldea et al. cu un conþinut redus în materii organice. Primula farinosa. Lotus corniculatus. Valea Gârcinului). Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Carex distans. Dumbrãviþa. P = 825–850 mm. Agrostis stolonifera. Soluri: mlãºtinoase.HAB 1999: 54. Au fost descrise subasociaþiile: • typicum Smarda 1961 ºi ^ R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene. Coldea 1991. Gergely et Raþiu F.3–6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. Epipactis palustris. 1988. Schoenus nigricans. Valeriana simplicifolia. Clima: T = 7. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. Medicago lupulina. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. Relief: terenuri plane consolidate. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.2 Rich fens CORINE: 54. Liparis loeselii. pe suprafeþe periferice. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere.

Tofieldia calyculata. Salix rosmarinifolia. Structura: Din punct de vedere floristic. Pinguicula vulgaris. cum sunt Campylium stellatum. care le diferenþiazã de habitatele din Germania.0–6.5. Euphrasia hirtella. Clima: T = 7. Drepanocladus intermedium. Literaturã selectivã: Pop I. Ligularia sibirica. Stratul ierbos este dominant. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. Morariu 1964. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. Parnassia palustris. Csürös-Káptalan 1965.1). Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Epipactys palustris. Substrat: bazic. Parascan et Danciu 1976. uneori cu acoperire foarte mare. Ularu et Danciu 1968. Carex hostiana. P = 750–900 mm. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. et al. Valeriana simplicifolia. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7.4 %). Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2).5–8. Soluri: mlãºtinoase. Carex davalliana. în depresiuni intramontane. Polygala amarella. Hãrman. Coldea 1991. Primula farinosa. barcensis. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Coldea et al. înalt de 15–30 cm.2. Swertia perennis. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Bryum pseudotriquetrum. Triglochin palustre. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Specie endemicã: Armeria maritima ssp.50C. Eriophorum angustifolium. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. Sesleria uliginosa. Juncus articulatus. Prejmer). Liparis loeselii. Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. Eleocharis quinqueflora. Carex panicea. 307 . Drosera anglica. Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Alte specii importante: Molinia caerulea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans.1–31. 1962. Carex flava. Carex appropinquata. Eriophorum latifolium. Carex lepidocarpa. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata. Gymnadenia conopsea.

308 . R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. Munþii Þarcu.1 Springs CORINE: 54. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Parascan et Danciu 1976. Valoare conservativã: foarte mare. Hãrman. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa.2 Rich fens PAL. în etajele alpin inferior ºi subalpin.HAB 1999: 54. Soluri: mlãºtinoase.2–64. Gymnadenia conopsea. Mihãilescu S. Munþii Fãgãraº. Carex davalliana.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Munþii Cindrelului. 1997. cu un conþinut variat în materii organice (9. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer. Schoenus nigricans.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4.HAB 1999: 54.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. Phragmites australis. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Sanda et al. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Eriophorum latifolium. Salix rosmarinifolia.2 Rich fens CORINE: 54. Polygala amarella. Sanda et al. caracteristice: Sesleria uliginosa. Sanda 2002. Ularu et Cardaºol 1979. Bod. Clima: T = 70C. Coldea et al.5. Parnassia palustris.). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. 2003-2004 (ined. Carex flava. Relief: terenuri plane.2). Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum). P= 700–750 mm. Stupini). Redactat: Simona Mihãilescu.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. Mihãilescu S. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul). prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Primula farinosa. Carex hostiana. Curcubãta Mare.2. Pinguicula vulgaris. 1997. Munþii Retezat. 2001. Coldea et Plãmadã 1977. uliginosa). 2003-2004 (ined. Carex distans. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. Substrat: molhaºe. habitat prioritar EMERALD.8–8. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. turboase. et Walas 1949 (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Coldea 1991. Munþii Godeanu.). Redactat: Simona Mihãilescu. 2001.9%). Alte specii importante: Molinia caerulaea.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971. Epipactis palustris.11 Soft water springs PAL. Valeriana simplicifolia.

Veratrum album. 309 . 1972. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. Swertia punctata.8). Clima: T = 3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. 1949. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). uneori cu acoperiri mari. Sanda et al. Cardamine amara. Mihãilescu S. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv. Drãgulescu 1995. cu caracter hidrohigrofil. Voik 1976. pânã la 50%. Chaerophyllum hirsutum. Stellaria nemorum. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Epilobium nutans. înalt de 12–15 cm. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m. Alexiu 1998.6– -1. Puºcaru-Soroceanu 1981. Viola biflora.12 Hard water springs CORINE: 54. Cardamine opizii. Chrysosplenium alpinum. Saxifraga aizoides.2. Coldea 1990.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. Bryum pseudotriquetrum. Saxifraga heucherifolia. Alte specii importante: Caltha laeta.30C. 1996. Plãmadã 1974. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: acid sau bazic. 1979. Müller 1961 (Syn. Deschampsia caespitosa.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. 1997. 1957) Th.). 1977 (Syn.HAB 1999: 54. Epilobium alsinifolium. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. Valoare conservativã: redusã. 1998.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972).5.0–6. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris.12 Hard water springs PAL. P = 1100–1450 mm. Silene pusilla. Relief: vãi subalpine. Coldea et al. Brachythecium rivulare. Juncus triglumis. 54. 2005 (ined. Aconitum tauricum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha). Boºcaiu et al. Hulm et al. Chrysosplenium alpinum.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Chrysosplenium alternifolium. Scapania undulata. 1991. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.1221 Hard water bryophyte springs. jilav umede pânã la ude. Stratul muºchilor. 2001. pe versanþi slab înclinaþi. Sanda 2002.

Chrysosplenium alternifolium. Epilobium alsinifolium. Sanda et al. Caltha laeta. et al. BãtrânaFundul Râpilor. pH = 7–7. Cardamine amara. Saxifraga aizoides. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum.5. Pinguicula vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. Stratul muºchilor este dominant. Substrat: bazic.2. Crepis paludosa. Valea Gãºeþel-Valea Rebra. Valea Lala). Cochlearia pyrenaica. calcare.50C. Alte specii importante: Silene pusilla. Coldea et al. Sanda 2002.3. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. înalt de 12–30 cm. Redactat: Simona Mihãilescu. hidrisoluri eu-mezobazice. Deschampsia caespitosa. Vf. Stratul ierbos este slab dezvoltat. 1977. 310 . Achillea schurii. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. Coldea 1990. Sanda et al. Mihãilescu S. Epilobium nutans. Chrysosplenium alpinum. habitat prioritar. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). Bryum pseudotriquetrum. Corongiºul Mare. Lungu 1981. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. Saxifraga stellaris. Soluri: eutricambosoluri. 2001. Munþii Rodnei (Piatra Rea. Chaerophyllum hirsutum. Philonotis calcarea. Clima: T = 3.5– -1. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. Relief: vãi montane ºi subalpine. Silene pusilla. ªtefureac 1972. Cratoneuron filicinum. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Valoare conservativã: foarte mare. 1956. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Stellaria nemorum. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Specii endemice: Achillea schurii. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Bryum pseudotriquetrum. Beldie 1967.). 1991. 1997. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. Viola biflora. Cratoneuron filicinum. Izvorul Fântânii. 1997. Rebra. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). 2005 (ined. Literaturã selectivã: Puºcaru D. P = 950–1425 mm.

2001.). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.). Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Epilobium alsinifolium. Structura: Habitat fontinal. Munþii Godeanu. Silene pusilla. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia.00C. Sanda et Popescu A. Viola biflora.1. Aconitum tauricum. bine aprovizionate în apã. 1981. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. pe terenuri înclinate. Chaerophyllum hirsutum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. Specii caracteristice: Philonotis seriata. Coldea 1990. Veronica beccabunga. Philonotis fontana. P = 1100–1400 mm.1 Springs CORINE: 54.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. Substrat: acid. Carex echinata. 1976. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. Sanda 2002. 2005 (ined. pH = 4. Boºcaiu et al.n. 1997. Puºcaru-Soroceanu et al.3–5. Glyceria nemoralis.2. Drãgulescu 1995. Coldea et al.HAB 1999: 54. Munþii Piatra Craiului. 1977. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. Mihãilescu S. Epilobium nutans.11 Soft water springs PAL.5. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Valoare conservativã: redusã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Munþii Cindrelului. Soluri: hidrisoluri.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. menþionãm în special pe Philonotis seriata. Munþii Fãgãraº. slab accidentate. Crepis paludosa. pânã la 70%.: Calthetum laetae Krajina 1933. Philonotis seriata. Mihãilescu S. ºisturi cristaline. Angelica sylvestris. Munþii Retezat. 2001. Cetãþile Rãdesei). Calthetum palustris Borza 1963 n.0–0. Deschampsia caespitosa. În fitocenoze. Stellaria uliginosa. Cardamine amara. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Stellaria nemorum. Clima: T = 4. dacica. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. 1972. 1991. Veratrum album. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). în etajul subalpin. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . Munþii Þarcu. Chrysosplenium alternifolium. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. Relief: vãi subalpine. Resmeriþã 1970. Scapania undulata. Cardamine opizii. cu profil scurt (15–25 cm). Sanda et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. 1997.

Coldea 1990. Doronicum carpaticum. Silene pusilla.1. Redactat: Simona Mihãilescu. umede. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Cratoneuron filicinum. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . 2001. Soluri: eutricambosoluri.2. Deschampsia caespitosa. habitat prioritar. Bryum pseudotriquetrum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. Specii endemice: Achillea schurii. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935. înalt de 15–30 cm.HAB 1999: 54.: Saxifragetum aizoidis auct. Relief: vãi montane. Sanda et al. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). Sanda 2002. în regiunea montanã.). Sanda et al. 1991. Viola biflora. În Retezat. Cormaia. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Philonotis calcarea. Obârºia Hidegului). se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. în jurul apelor (circa 100 ha). Groapa Bistrei. Saxifraga aizoides. Pinguicula vulgaris. 1977. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Munþii Retezat. pârâul Pintu MicPuzdrele. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum. Doronicum carpaticum. Vf. Adeseori. Chaerophyllum hirsutum. Muntele Cailor). Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Cabana Puzdrele.8–7. realizeazã o acoperire între 35–55%. Epilobium nutans. rom. Valea Cobãºel. Epilobium alsinifolium. Munþii Þarcu (Vf. Substrat: calcare. P = 1000–1350 mm. Cardamine amara. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale.12 Hard water springs CORINE: 54. Sadoveanu. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Crepis paludosa. 2004 (ined.5–1.5. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Cãldarea Anieºul Mare.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Mihãilescu S. Corongiºul Mare. Doronicum carpaticum.12 Hard water springs PAL. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Caltha laeta. Cãldarea Galaþiul. Olos 1982.00C. Stratul ierbos este dominant. Clima: T = 5. endemic în Carpaþii sud-estici. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Stellaria nemorum. cu pH = 6. Suprafeþe: restrânse. 1993. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Chrysosplenium alternifolium.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum.

Viola biflora. Munþii Retezat. în locuri adãpostite de vânturi. Coldea 1990. Aconitum tauricum. Silene pusilla. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. 1991. 1977. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. cu profil scurt (15–25 cm).11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al. Epilobium alsinifolium. 1923. Mihãilescu S. Stratul ierbos este bine reprezentat. acoperire mare de pânã la 60%. Altitudini: 1440–1860 m. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Chrysosplenium alternifolium. Clima: T = 3. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã.11 Soft water springs PAL. 2001. Stellaria nemorum. pH = 5. înalt de 10–30 cm. Brachythecium rivulare. Deschampsia caespitosa.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Specie caracteristicã: Cardamine opizi. în etajul subalpin. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum.50C. Ulterior a fost semnalatã de A. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. unde are o largã rãspândire. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). 1997. 1997.HAB 1999: 54. menþionãm speciile: Philonotis seriata. Epilobium nutans. Chaerophyllum hirsutum. Philonotis seriata. Doronicum carpaticum. Saxifraga heucherifolia. Chrysosplenium alpinum. Cratoneuron commutatum. Specie endemicã: Doronicum carpaticum.1 Springs CORINE: 54. ºisturi cristaline sau bazic.5. Caltha laeta. 2005 (ined. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. bine aprovizionate în apã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Sanda et al.-Bl. Substrat: acid. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Godeanu. Borza (1934) din Retezat. Coldea et al.). Relief: vãi montane. Sanda et al. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Munþii Þarcu. Stratul muºchilor este dominant.2.1926 descrisã din Alpi.0–1. Voik W. Sanda 2002. P = 1200–1350 mm. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 .5–7. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. Doronicum carpaticum. 1976. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Saxifraga stellaris.

Munþii Cindrelului. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Boºcaiu 1967. Valea Drãganului). Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. Deschampsia caespitosa. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Crepis paludosa. 1983. 1998. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului.11 Soft water springs PAL. 1981. înalt de 12–15 cm. Tozzia alpina. Sãmãrghiþan M. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. et al...2. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Beldie. Dihoru 1967. 1981. în regiunea montanã. Sanda et al.10C. Mihãilescu S. Sanda 2002. et Sãlãgeanu 1971. Saxifraga heucherifolia.1 Springs CORINE: 54. Pascal. Clima: T = 8. Altitudini: 500–1550 m. Raþiu O. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Munþii Þarcu. Resmeriþã 1970. (Valea Iadului. Chrysosplenium alpinum. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Stellaria uliginosa. var. 2001. Philonotis fontana. Bistriþa Aurie. Stellaria nemorum.0–3. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Valea Gurghiului). Muntele Vlãdeasa. Carex remota. Drãgulescu 1995c. Epilobium palustre. 1977. Muntele Govora. Munþii Cibinului. 1976.). Munþii Parângului. Coldea 1978. Dihoru 1975. Lunca Berhinii. Raþiu O. 1998. Boºcaiu 1971. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Munþii Godeanu. Fink 1977. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. Munþii Piatra Craiului. Specie endemicã: Barbarea lepuznica. Structura: Habitat sciafil fontinal.5. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. Munþii Retezat. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 1991. Cardamine amara. 2001 (syn. Valea Ieduþului. jilav umede pânã la ude.8). 314 . Substrat: acid sau bazic. Munþii Harghitei. Brachythecium rivulare. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. geogr. Munþii Plopiº. Mititelu 1971.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Impatiens noli-tangere. Literaturã selectivã: Borza 1959. Muntele Siriu. Popescu G. Gergely I. Sanda et al. pânã la 40%. Caltha laeta. Raþiu O. menþionãm: Philonotis seriata. Glyceria nemoralis. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Mihãilescu S. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. Munþii Bistriþei. Valoare conservativã: moderatã. Odatã cu creºterea altitudinii. Philonotis seriata. Muntele Postãvaru. Oroian S. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Raþiu O. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. 2001. Chaerophyllum hirsutum. Puºcaru-Soroceanu et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. P = 800–1200 mm.HAB 1999: 54. Epilobium nutans. Valea Sebiºelului).0–6. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. 2005 (ined. Munþii Fãgãraº. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Epilobium alsinifolium.

Stellaria nemorum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Soluri: hidrisoluri.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Calthetum palustris Borza 1934. Popescu A. Sanda 2002. Altitudini: 500–950 m. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. Clima: 315 . Sanda et al. Valea Azuga).111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2. P = 950–1000 mm. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Coldea 1991. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. et al.1 Springs CORINE: 54. Glyceria nemoralis. Redactat: Simona Mihãilescu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului). Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha).50C. Muntele Siriu.2. 1977. Valea Gurghiului. în regiunea montanã. Ranunculus repens. Mysotis scorpioides. Stratul ierbos este dominant. Substrat: acid. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. ºisturi cristaline. 1971) Resm. et Raþiu 1978).1 Springs CORINE: 54. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. 15–30 cm înãlþime.5. cu umiditate ridicatã. Valoare conservativã: redusã. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. 2001. Epilobium palustre. în regiunea montanã.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota. Veronica beccabunga. Silene pusilla. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Cardamine pratensis.11 Soft water springs PAL. Rumex sanguineus.HAB 1999: 54. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. Defileul Mureºului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. Epilobium palustre. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº.11 Soft water springs EUNIS: C2. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. Relief: vãi montane. Sanda et al. în microdepresiuni. Rumex obtusifolius. Crepis paludosa. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. Carex sylvatica. Glyceria nemoralis. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Clima: T = 6–5. Stellaria nemorum. pH = 6.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. 1997. Epilobium nutans.11 Soft water springs PAL. Poa trivialis.HAB 1999: 54. Caltheto – Ranunculetum (Resm. et Sanda 1993. 1994).

5. Relief: vãi montane. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Coldea 1978. 2001. înalt de 10–20 cm. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. Stratul ierbos este dominant. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. 1974. ºisturi cristaline sau slab bazic. bine aprovizionate cu apã. Epilobium palustre. Cardamine amara. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. 1998. Sanda et al.2. Caltha laeta. 1991. Glyceria nemoralis.0–5. Lupaºcu 1999. Cratoneuron commutatum. indicã un proces de gleizare a solului. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). Structura: Habitat din lungul pâraielor. Specii caracteristice: Carex remota. 316 . Crepis paludosa. Sanda 2002. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. Chaerophyllum hirsutum. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. pH = 5–6. Sãmãrghiþan M. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. cu profil scurt. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. Doronicum austriacum. Substrat: acid. Alte specii importante: Ligularia sibirica.60C. 1977. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. Chrysosplenium alternifolium. P = 800–925 mm. 1997. Dihoru 1975. 2001. Oroian S. Stellaria uliginosa. Coldea et al. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. Brachythecium rivulare.

: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. Cerastium alpinum ssp. Dryas octopetala. Euphrasia minima. Minuartia gerardii. Carex fuliginosa. Ligusticum mutellinoides. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. Minuartia sedoides. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Valoare conservativã: mare. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã). Primula minima. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m. Beldie 1967. Festuca supina. Elyna myosuroides. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis. Festucetum glacialis carpaticum E. Obârºia. Substrat: silicios. Þigãneºti). Erigeron uniflorus.: Festucetum glacialis Prodan 1939. în etajul alpin inferior. 2001. Beldie 1967). lanatum.I. Coldea et al. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. Scara. et A. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha).6. Potentilla crantzii. Puºcaru et al.HAB 1999: 61. Structura: Habitat particular. Potentilla ternata.6. 1956. disparilis. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. Clima: T = -2. Minuartia sedoides. Morarul. 36. plantele acoperind neuniform substratul. Dianthus glacialis. Sanda et al. 1997. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. Sanda 2002. gresii conglomeratice. Campanula alpina. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. Armeria alpina. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Specii endemice: Festuca bucegiensis. Redactat: Simona Mihãilescu. Nyár.31 Alpine siliceous screes. Luzula spicata. E4. Bucºoiu. Juncus trifidus. P = 800 mm. 1956. GROHOTIºURI. disparilis (DH2). Coºtila. Coldea 1991. Omu. Festuca glacialis. Arenaria ciliata. 1956. Carex curvula.1.11 Alpine siliceous screes. Acoperirea vegetalã este de 40–60%. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. Minuartia sedoides.00C. Munþii Fãgãraº. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Specii caracteristice: Silene acaulis. Androsace chamaejasme. Puºcaru et al. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. 1956 (Syn. Alte specii importante: Poa granitica ssp. Nyár1964). Hieracium alpinum. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. Veronica bellidioides.

Rebra. Specii endemice: Achillea schurii. Leontodon croceus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul.5– -2. Hypericum richeri ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Vioreanu. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare.6.2. Literaturã selectivã: Borza et al. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Pietrosul Mare.HAB 1999: 61. Oslea. Galaþiul). 318 . Grohotiºuri.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. 1964. Suprafeþe: mari (100–500 ha). Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Saxifraga carpathica. Coldea et al. et al. Vf.50C. Puºcaru-Soroceanu et al. 1981. pe terenuri unde este prezent habitatul. Poa delyii. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. vârfurile Piatra Albã. Poa nyárádyana. Vânturariþa). pH = 4. Specii caracteristice: Festuca picta. în etajele subalpin ºi alpin. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Soluri: litosoluri slab evoluate. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. Doronicum carpaticum. grisebachii. Csürös I. Senecio carniolicus. grohotiºuri silicioase. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. Buia et al. 2001. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. Puzdra. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. P = 1300–1450 mm. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. Cãlþun. Sanda 2002. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Poa laxa. 1991.6. Coldea 1990. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. bogate în pietriº detritic. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Retezat. 1959. cu reacþie puternic acidã. Vf.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn.3–4. Silene (Lychnis) nivalis. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. 1934. Clima: T = 1. Gãrgãlãu.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). 1997. Capra). Arabis alpina. Doronicum clusii. Sanda et al.

Puzdra. Saxifraga carpathica. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae. Grohotiºuri. Poa laxa. Anieºul Mare). Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate. Sanda 2002. Stratul ierbos: speciile edificatoare. Saxifraga oppositifolia. borbásii.0– -20C. 1997. Coldea et al. Cardaminopsis arenosa ssp. 1991. Saxifraga pedemontana ssp. Anieºul Mic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp. Structura: Habitat sciafil. Doronicum clusii.6. Veronica baumgartenii. cymosa.2. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Oxyria dygina. 319 . Sanda et al. 2001. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Clima: T = -1.HAB 1999: 61. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Piatra Albã. Substrat: silicios. Redactat: Simona Mihãilescu. cymosa ºi Saxifraga carpathica. în etajul alpin. P = 1450 mm. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Poa deylii. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. habitat endemic. Saxifraga moschata.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Luzula spicata. Alte specii: Saxifraga ascendens. Cardamine resedifolia.

Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. Munþii Cernei. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2.. Munþii Þarcu. acoperã terenul neuniform. 1928.n. Soluri: litosoluri.. Capra). Et Wall. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). Omul. Clima: T = -0. Culmea Ciºa. Munþii Godeanu. pe versanþii circurilor glaciare.-Bl. Momaia. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. specia caracteristicã Oxyria digyna. 1937 (Syn. rezultat al colonizãrii primare. Saxifraga oppositifolia. Arabis alpina. Specii caracte- 320 . Br. cymosa. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n.6.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. Piatra Albã). Sokol. împreunã cu alte specii. Suprafeþe: restrânse. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice.0– -0. Valoare conservativã: mare. Substrat: ºisturi cristaline. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%.) Csürös 1957). Munþii Retezat (Muntele Custura).50C. În compoziþia floristicã se semnaleazã. În stratul ierbos. Sokol. Alchemilla hybrida.: Oxyrietum dyginae auct. 1928. P= 1300–1450 mm. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. et al. Sokol.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna. populeazã. 1926). speciile: Saxifraga bryoides. et al. habitat endemic. Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. et Wall. 1956 cunoscutã din Bucegi. în etajele subalpin ºi alpin.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes. Saxifraga pedemontana ssp. Cãlþun. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al. Structura: Habitat chionofil. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp.HAB 1999: 61. Cerastium cerastioides.. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. grohotiºurile mobile. Poa cenisia ssp. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. sub pereþii stâncoºi. et Wall. 1928 (Syn. cu frecvenþã mare. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. Relief: versanþi înclinaþi. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl.2. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. non. cymosa. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. contracta. grohotiºuri silicioase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. Pietrosul. Veronica baumgarteni. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. Grohotiºuri. 1937. Saxifraga carpathica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. 61. Achillea schurii. rom.. În Carpaþi.

Luzula spicata. Chrysanthemum alpinum.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. 1978. Pe de altã parte.6. Saxifraga carpatica. Coldea 1990. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii. contracta. ce vegeteazã în condiþii extreme. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. habitat endemic. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. Peleaga. Arabis alpina. Structura: Habitat crio-nival. Doronicum carpaticum. Silene (Lychnis) nivalis. Silene acaulis. Alchemilla hybrida. granite. Poa laxa. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Grohotiºuri. Substrat: micaºisturi. Judele. Ranunculus crenatus. borbásii. Doronicum clusii. Gnaphalium supinum. Cardamine resedifolia. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Poa cenisia ssp. Gruiul. Cardaminopsis arenosa ssp. Veronica baumgarteni. Sanda 2002. 2001. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga ascendens. Soldanella pusilla. cymosa. Boºcaiu 1971. Poa deylii. Bucura. 321 . 1991. Veronica baumgarteni. Pãpuºa. Soldanella pusilla. 1977. Doronicum carpaticum. 1993. Pietrele). Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Saxifraga hieraciifolia. Sedum alpestre. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Senecio carniolicus. Saxifraga moschata. Coldea et al. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. Veronica baumgarteni. Geum reptans. Valoare conservativã: mare. Clima: T = -0.HAB 1999: 61. 1997.50C. cymosa. Muchia Ascuþitã. Soldanella pusilla. Coldea et al. Coldea 1991. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Trisetum fuscum. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Soluri: litosoluri scheletice. Cystopteris regia. Specii caracteristice: Silene acaulis. Specii endemice: Achillea schurii. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. contracta.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Poa psychrophila. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Gentiana frigida. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. Sanda et al. în etajul alpin. 1978. 1997. 1977. Alte specii importante: Poa laxa.5– -1. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Saxifraga bryoides. Luzula spicata. Chrysanthemum alpinum. 2001. P = 1350–1450 mm. 1993. Saxifraga androsacea. Sanda 2002. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Festuca picta. Redactat: Simona Mihãilescu. Luzula alpino-pilosa. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Sanda et al. Taraxacum alpinum. Oxyria dygina. Poa cenisia ssp.2. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae.

cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp.50C. fapt relevat. calcicolum. Munþii Godeanu. alãturi de Saxifraga moschata. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. Munþii Þarcu.2. Structura: Habitat pionier. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. 322 . calcaros. Anieº. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.HAB 1999: 61.0– -1. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. conglomerate calcaroase.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990.6. Pietrosul). Clima: T = 0. calcicolum. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. Substrat: bazic. P = 1300 mm. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. pH = 5. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. Gãrgãlãu. Grohotiºuri. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. rendzine.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. amfibolite ºi ºisturi sericitoase. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior.2. Soluri: scheletice.8–7. deschis. În stratul ierbos.

Valoare conservativã: mare.6. Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. Saxifraga aizoides. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. în etajul subalpin ºi alpin. Saxifraga bryoides. Specii endemice: Doronicum carpaticum. calcicolum. Coldea et al. 2001.2.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Saxifraga carpatica.1991. Cardaminopsiss arenosa. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). habitat endemic. Doronicum carpaticum. Oxyria dygina.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. Poa laxa (P. Ineu). Parnassia palustris. Viola biflora. Rhodiola rosea. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Beldie 1967. 323 . Saxifraga hieraciifolia. Veronica baumgartenii. calcicolum. Grohotiºuri. Saxifraga stellaris.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. Alte specii importante: Galium anisophyllon. Coldea 1990. Luzula spicata. Saxifraga moschata. Sanda 2002. Arabis alpina. Saxifraga androsacea. Munþii Fãgãraº. Hutchinsia alpina ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. tremula). brevicaulis.HAB 1999: 61. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Saxifraga ascendens. 1997. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp.

Coldea 1990. Galium anisophyllon.5. Doronicum carpaticum. Grohotiºuri. Saxifraga aizoides. Compoziþie floristicã. sãracã în specii. rendzine. Papver coronasancti-stephani. localizate în circuri glaciare. amfibolite. sciafil. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). 1997. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. Valoare conservativã: mare. Papaver coronasancti-stephani. Substrat: calcare cristaline. Saxifraga moschata. Thymus pulcherrimus. Doronicum carpaticum. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. 2001. habitat endemic. Doronicum carpaticum. Rhodiola rosea. uneori abundentã.50C.6.2. Clima: T = 0. flaccida. Saxifraga ascendens. Saxifraga bryoides. pH = 6–7. Soluri: scheletice. P = 1300–1450 mm. Festuca nitida ssp. Sanda et al. mezofil care prezintã o acoperire redusã. Artemisia eriantha. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. 1991. Sanda 2002. Specii endemice: Achillea schurii. Luzula spicata. Poa laxa (P. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. Silene acaulis. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. tremula). se remarcã prin prezenþa. În stratul ierbos. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitat pionier. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta.0– -1. Coldea et al. Oxyria dygina. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 .1997. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. Poa alpina. Alte specii importante: Arabis alpina. Dianthus glacialis. Veronica baumagrtenii. Coldea et Pânzaru 1986. Literaturã selectivã: Beldie 1967.

rom. litosoluri. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate.).2. 1977 (Syn. S. conglomerate. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil.: Rumicetum scutati auct. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.6. În stratul ierbos. Substrat: bazic pânã la slab acide. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare).HAB 1999: 61. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 . Saxifraga moschata. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Munþii Retezat. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al.7– -1. 61. în etajul subalpin ºi alpin inferior.242 East Carpathian calcareous screes. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Clima: T = 0.50C. Grohotiºuri. Munþii Þarcu.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Vânturariþa). Munþii Godeanu. alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. Soluri: scheletice. Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m. Munþii Cãpãþânei (Buila.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. P = 1300–1450 mm.

.6. Cerastium arvense ssp. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. Grohotiºuri. 2001. Saxifraga ascendes. Epilobium anagallidifolium. Saxifraga androsacea. etc. Senecio rupestris. Cerastium lerchenfeldianum. 1977. Thymus pulcherrimus. Saxifraga paniculata. Poa alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. Viola alpina. Luzula spicata. 1993. Saxifraga carpatica. habitat endemic. Galium album. Boºcaiu et al. etc. Parnassia palustris. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Saxifraga bryoides. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Polystichum lonchitis. brevicaulis. 1997. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Doronicum carpaticum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. 1979. în stratul ierbos. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Pãun et Popescu G. Voik et Schneider E. Oxyria dygina. Sanda 2002. Coldea G. Veronica baumgartenii. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Cenozele de pe grohotiºuri. Cardaminopsis halleri ssp. Dianthus glacialis. Prin coluvionarea grohotiºurilor. Redactat: Simona Mihãilescu. Soldanella pusilla. Poa cenisia ssp. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Myosotis alpestris. Poa laxa (= P. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Senecio rupestris..2. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. Galium anisophyllon. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. Gnaphalium supinum. Poa molinerii. Hutchinsia alpina ssp. În cadrul acestei subasociaþii. 1991. calcicolum. Polystichum lonchitis. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. ovirensis. Alyssum repens. Viola biflora. În unele grupãri. Arabis alpina. Cystopteris regia. Voik 1976. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Doronicum carpaticum. contracta. Înfiriparea unor specii. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Chrysanthemum alpinum. tremula). asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. Sanda et al. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. Coldea et al. Ranunculus oreophilus.1997. Saxifraga bryoides. 1978. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Alte specii importante: Acinos alpinus. Saxifraga stellaris. 1990.

prin resturile organice descompuse.HAB 1999: 61. Padina Popii. La Zaplaz. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al. Androsace lactea. Aconitum hosteanum. 1956. Galium album etc. cu o acoperire slabã.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. et al. În Piatra Craiului Micã. de pânã la 25 %. et al. În afara celor douã caracteristici. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. Puºcaru et al.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. corona sanctistephani. Papaver corona sanctistephani (P. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. 1996. P = 1300–1400 mm. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. pH = 6–7. Umerii Pietrei Craiului. Padina Lãncii. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. speciile caracteristice Linaria alpina.6. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . Täuber et Coldea 1977 (Syn. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii.2. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. Piatra Craiului Micã). Grohotiºuri. Aceste specii pioniere. în etajul subalpin. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al.5. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). Habitatul are o acoperire micã. Substrat: calcaros. fãrã o întindere prea mare. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. Ascuþit. Puºcaru et al. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi.80C. Doronicum columnae. de ordinul a 10–100 ha. Senecio rupestris. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Galium anisophyllum. Soluri scheletice. Anthemis carpatica. Poa alpina. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. 1996. Senecio rupester. Suprafeþe: mici. Marele Grohotiº. Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. Primula elatior. Clima: T = 1. Polygonum viviparum etc. În stratul ierbos. E. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. alpinum ssp. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. 1956. conglomerate calcaroase. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. 1956. rendzine. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Festuca saxatilis. corona sanctistephani). Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. Myosotis alpestris. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass.5– -0. Valea Arpãºelului). din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. Vf. Ranunculus oreophylus. Saxifraga heucherifolia. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Structura: Habitat pionier. Saxifraga oppositifolia.

Alyssum repens. Rumex scutatus. baumgarteni. Sanda et al. Poa molinerii. Cerastium transsilvanicum. 2001. Dianthus spiculifolius. Senecio rupestris. Hutchinsia alpina ssp. Thymus pulcherrimus. Saxifraga ascendens. Doronicum carpaticum. habitat endemic. Draba lasiocarpa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. 1997. Viola biflora. Linaria alpina. Arabis alpina. brevicaulis. Dianthus callizonus. Coldea 1991. Saxifraga aizoides. 1997. 1981. Viola alpina. Coldea et al.HAB 1999: 61.). Myosotis alpestris. Silene acaulis. Redactat: Simona Mihãilescu. Boºcaiu et al. falcata. et al. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. 1977. Valoare conservativã: mare. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. taxon caracteristic al asociaþiei. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. Calamintha alpina ssp. Thymus comosus. Sedum atratum. Cerastium transsilvanicum.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. 2004 (ined. Alte specii importante: Galium lucidum. Doronicum columnae. Onobrychis transsilvanica. Mihãilescu S.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2.2. 328 . compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. Boºcaiu M. Sanda 2002. 1956. Poa alpina. Saxigraga moschata. Androsace obtusifolia. Ligusticum mutellina. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Papver corona-sancti-stephani. Galium anisophyllum. Mihãilescu S. et al. Acinos alpinus. 1997-1998. Literaturã selectivã: Csürös I. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. 2001.6. Sedum alpestre. Myosotis alpestris. Grohotiºuri. Puºcaru-Soroceanu et al. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). Galium lucidum.

Cerastium cerastoides. pânã primãvara târziu.00C. 1987. Sanda 2002. 2001. calcaros. Munþii Hãºmaº. Cheile Bicazului. ce se realizeazã în timpul iernii. Poa alpina. Alyssum repens. Soluri scheletice. Poa tremula. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. Galium lucidum. Poa molinerii. Rhodiola rosea. Saxifraga ascendens. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Valoare conservativã: mare. habitat endemic. Munþii Godeanu. Cerastium arvense ssp. Clima: T = 3. dar ºi brânele acestora. Mihãilescu S. Relief: coaste însorite. Specii caracteristice: Acinos alpinus. Specii endemice: Achillea schurii. Papaver corona-sancti-stephani. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Saxifraga paniculata. P = 1100–1350 mm. rendzine. Coldea et al. În stratul ierbos. Poa alpina.1997. 2001. Munþii Rarãu. Munþii Bucegi. 1997. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Moehringia pendula. Coldea 1990. Arabis alpina. conglomerate calcaroase. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. Cardaminopsis arenosa.6. Ranunculus oreophilus. Grohotiºuri. Acumulãrile de zãpadã. Persistenþa zãpezii. Sanda et al. Mititelu et al. Alte specii importante: Saxifraga moschata. Boºcaiu 1971. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa laxa (P. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha).2. Nechita et Mititelu 1996. Rhodiola rosea. Thymus pulcherrimus. Substrat: bazic. Silene acaulis. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate.5–1. 1991. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Senecio rupestris. calcicolum. Polystichum lonchitis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. tremula). Senecio rupestris. Munþii Þarcu. cãldãri glaciare bine luminate. Galium anisophyllon. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum.

1997. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. Munþii Godeanu.2. Munþii Cernei. Soluri: scheletice.).8–7. Sanda et al. Moehringia pendula. foarte bogate în humus. Cystopteris fragilis. 330 . habitat endemic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. Grohotiºuri. Arabis alpina. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). 1991.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. Asplenium trichomanes. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971).HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. Gymnocarpium robertianum. Coldea G. 2001.p. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. pe pante abrupte semi-umbrite. Munþii Þarcu. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Origanum vulgare. Alte specii importante: Senecio rupestris. Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Substrat: calcaros. Vincetoxicum hirundinaria. Lamium garganicum. Redactat: Simona Mihãilescu. Galium lucidum. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. Boºcaiu et Täuber F. Asplenium viride. Valoare conservativã: mare. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Cardaminopsis arenosa ssp. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Galium album. mai ales datoritã factorului antropic. P = 750–1200 mm. Moehringia muscosa. Polystichum lonchitis. erectum). Geranium lucidum. în ultimii 20 de ani. 1977. vechi. Asplenium ruta-muraria. Coldea et al. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. Sedum fabaria. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. bolovãniºuri masive. Valea Seacã). Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 2001. pH = 5. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Geranium robertianum. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. Melica ciliata. borbásii. În stratul ierbos. Sanda 2002. Sedum fabaria. Mihãilescu S. Clima: T = 9–2.50C. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. Popescu 1999 (Syn. fixate. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. Structura: Habitat saxicol. Parietaria officinalis. Relief: fundul vãilor intramontane. Galium album (= G. 1977. Saxifraga paniculata. Poa nemoralis. Sanda et al.6. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.

de pãdure ºi chiar de pajiºti. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Habitat termofil. Geranium robertianum. Phyllitis scolopendrium. Sedum hispanicum. Origanum vulgare. Valea Sighiºtelului. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. majoranifolius. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. Geranium robertianum. Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. Substrat: grohotiºuri mãrunte. Vincetoxicum hirundinaria. Poa nemoralis. Cardaminopsis arenosa ssp. 331 . Muntele Scãriþa-Belioara. Habitat termofil. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. Cheile Cheii. Silene nutans ssp. cu procent avansat de solificare (1). saxatilis. Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. de la poalele stâncilor (2). din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. Valea Iadului. la baza stâncilor. Senecio rupestris. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. maximum. Cardaminopsis arenosa. Specii caracteristice: Thymus comosus. În afarã de specia caracteristicã. Alte specii importante: Erysimum odoratum. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. Festuca rupicola var.6. Lamium maculatum. Festuca cinerea. Galium album.5. Tãlmaciu-Podul Olt. Specii endemice: Campanula carpatica. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Orlaya grandiflora. Luzula luzuloides. Verbascum lychnitis. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). Salvia verticillata. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Teucrium montanum. Silene heuffelii. Râmeþ. Cnidium silaifolium. Asplenium trichomanes. Viola jóoi. Origanum vulgare.0–3. dubia. Minuartia verna. Cheile Runcului). Viola jóoi. Masivul Grohot. Fragaria vesca. Prezenþa. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. Sanguisorba minor. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. fiind o grupare pionierã. Valoare conservativã: mare. Melica ciliata. Sedum album. semifixate. Sedum telephium ssp. cuprinzând plante de stâncãrii.50C.2. Hieracium pilosella. Valea Ascunsã. habitat endemic. Moehringia muscosa. Thymus comosus. Grohotiºuri. etc. borbásii. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. P = 700–1100 mm. în fitocenozele de Galium album. Crãciuneºti. Soluri: litosoluri. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. Cytisus nigricans. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Cystopteris fragilis. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Gymnocarpium robertianum. Habitat pionier. Poa nemoralis. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). la altitudine de peste 1000 m (4).8–7. Cheile Dâmboviþei). Acinos alpinus. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. Vadu Criºului. pe grohotiºurile mãrunte. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. pH = 5.

Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. 1969. Origanum vulgare. 1958. Geranium robertianum. Galium lucidum. Coldea G. Dihoru et al. Poa nemoralis. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. Munþii Gilãului. Lunaria rediviva. Feneº. Sambucus nigra. slab închegate. Coldea et al. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. 1971. 1970. Specia caracteristicã. Geum urbanum. Grohotiºuri. Vincetoxicum hirundinaria.2. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). În sens evolutiv. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. Sanda et al. et Faur N. Sanda 2002. Coldea 1991. Geranium lucidum. 1967. Diaconescu F. Redactat: Simona Mihãilescu.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. fixate din locurile umbrite. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Stratul ierbos.6. Pop I. Mycelis muralis. et Hodiºan 1963. Boºcaiu et al. habitat endemic. Relief: versanþi înclinaþi. Vadu Criºului. 332 . Sanda et al.00C. Munþii Bihor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Gymnocarpium robertianum. 1968. Valea Ascunsã. Senecio rupestris. Clima: T = 9. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. Pop I. Dihoru 1975. Raþiu O. Râmeþ. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. De remarcat în compoziþia floristicã. Boºcaiu et al. ªuteu ªt. Circaea lutetiana. Pop I. Soluri: litosoluri. Pop I. Cardamine bulbifera. 1971. ªuteu ªt. 1968. et al. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. Muntele ScãriþaBelioara. Phyllitis scolopendrium. borbásii. Schneider-Binder E. grosiere ºi. 1969. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. Hodiºan I. Pop I. 1984. Lamium maculatum. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Asplenium trichomanes. 1973. et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et al. 2001. P = 750–1100 mm. În unele grupãri. 1964. 1991. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. 1996. Masivul Grohot. Structura: Habitat heterogen. Melica ciliata. Sanda et al. Cucubalus baccifer. Literaturã selectivã: Csürös ªt. Valea Iadului. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. mai rar. Alexiu 1998. 1966. 1964. et al. Moehringia muscosa. 1977. 1997. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. 2001.1997. 1971. Sanda 2002. ªuteu ªt. cum sunt: Urtica dioica. Raþiu O. et Hodiºan I. Milium effusum etc. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958.0–4. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. 1973. ªuteu et Faur 1977. Galium album. Parietaria officinalis. 1966). 1984. 1966.

Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. Alte specii importante: Geranium robertianum. Melica ciliata. Silene vulgaris. incl. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. Tx. 1937. Parietria officinalis. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. Munþii Þarcu. H2. pe terenurile puternic luminate. ristice grohotiºurilor. Specii endemice: Thymus comosus. Csürös 1958. Vincetoxicum hirundinaria. et al. Cheile Dâmboviþei.1997. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Arabis alpina.61 Peri-Alpine thermophilous screes. Salvia glutinosa. 1937. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. Munþii Scãriþa-Belioara. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. Festuca rubra. Moehringia muscosa. Cardaminopsis arenosa ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. borbasii. în regiunea montanã.6. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. Boºcaiu 1971. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. Káptalan 1966). 1937 (Syn. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Grohotiºuri. Achnatherum calamagrostis. Origanum vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Coldea 1991. Valoare conservativã: redusã. Csürös et Csürös-Káptalan M.HAB 1999: 61. Munþii Godeanu. 1966. Valeriana officinalis.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. 2001. Sanda 2002. Cheile Cheii). 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. Teucrium montanum. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Galium album. Coldea et al. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum. 1984. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Thymus comosus.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Senecio rupestris. Pe lângã speciile caracte- 333 . Suprafeþe: mici (10–100 ha). Galeopsis ladanum. P = 850–1100 mm. Clima: T = 7–50C. Raþiu O. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum.2. Sanda et al. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. Alexiu 1998. Munþii Cernei. Tussilago farfara etc. Valea Iadului.

Redactat: Simona Mihãilescu. Alyssum petraeum. dubia. Asplenium trichomanes. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). Lamium garganicum. cu înclinare de 35–400.2.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 . Poa nemoralis. flavescens. borbásii. Coldea 1991. Festuca xanthina. Teucrium montanum.80C. Galium purpureum. în regiunea colinarã. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. Arabis procurrens. Balcani unde au un areal optim. Specii endemice: Silene nutans ssp. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Parietaria officinalis.-Bl. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. Clima: T = 7. Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Thymus comosus.311 Rough-grass screes EUNIS: H2. Thymus comosus. Melica ciliata var. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Sanda et al. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. Grohotiºuri. 1918. Origanum vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. 2001. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. Coldea et al. descris din Alpi. P = 800 mm. Sanda 2002.6. Lamium bithynicum. Structura: Habitat termofil. Soluri: litosoluri. Cardaminopsis arenosa.HAB 1999: 61.1997. Melica ciliata. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Substrat: calcaros. Geranium robertianum. Parietaria erecta. Galium album.

Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare.00C.0– -1. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. P = 1350–1450 mm. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Primula minima.2. Grimmnia apocarpa. Coldea 1991. Campanula alpina. Valeriana tripteris. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Literaturã selectivã: Schneider E.5–5. Munþii Piatra Craiului.HAB 1999: 62. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976. Festuca supina. 1956 (Syn. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Festuca supina.00C.5– -2.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al. 1997. Clima: T = 3.2. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota).8. în etajele subalpin ºi alpin. Voik 1976. Sanda 2002. Alte specii importante: Veronica baumgartenii. Relief: fisuri de stânci. Coldea et al. Soluri: Clima: T = 2. moderat umede. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Masivul Ceahlãu. Substrat: silicios. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Structura: Habitatul rupicol. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Specie endemicã: Silene dinarica. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. P = 800 mm. Sanda et al. Juncus trifidus.6.2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3.6.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Grohotiºuri. 335 . Munþii Hãºmaº.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967). Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m. cu pereþi aproape verticali (80–900). habitat endemic carpatic. Juncus trifidus.HAB 1999: 62. screes and sands CORINE: 62. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). Soluri: superficiale cu pH = 5. 2001. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago. et Voik 1976.

Silene zawadzkii. grupãrile sunt sãrãcite. Grohotiºuri. Campanula kladniana. lipsind speciile saxicole mezoterme. habitat endemic. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. jankae. Lloydia serotina. Coldea 1977. Erysimum witmannii ssp. Trisetum alpestre. Silene nutans ssp.2.6. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. screes and sands CORINE: 62. cu expoziþie sudicã sau esticã.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. Sanda 2002. În stratul ierbos. 1991. arachnoidea. 1997. Sanda et al. Draba kotschyi. Eritrichium nanum ssp. jankae ºi Viola alpina. Valoare conservativã: mare. Redactat: Simona Mihãilescu.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. în etajul alpin superior. Täuber. Asplenium ruta-muraria. Cystopteris regia. Gypsophila petraea. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. Coldea et al. Saxifraga mutata ssp. 2001. Poa nemoralis. 2001. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. În schimb. Nechita et Mititelu 1996. Kernera saxtilis. Pe culmile mai înalte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. Asplenium trichomanes.HAB 1999: 62. Erysimum witmannii ssp. Alyssum repens. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. transsilvanicum. transsilvanicum. Specii endemice: Androsace villosa ssp. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne. Structura: Habitat xero-heliofil. Campanula carpatica. Saxifraga moschata. Substrat: conglomerate. Dianthus spiculifolius. 336 . Eritrichium nanum ssp. intervin oligotermele Saxifraga moschata. Campanula cochleariifolia. Beldie 1967. Laserpitium latifolium. Androsace lactaea. dubia. Coldea 1990. calcare jurasice. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. numai în abruptul Jepilor Mici. Cardaminopsis arenosa. Mihãilescu S. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Saxifraga paniculata. demissa.

caracteristicã ºi Juncus trifidus. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. 1977. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana.5– -0. Muchia Ascuþitã. P = 1300–1425 mm. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. P = 1300–1400 mm. Este o grupare deschisã. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii.6. Redactat: Simona Mihãilescu. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. Clima: T = 1. Lacul Ana. la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. Faþa Retezatului). R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele. Soluri: proto-rendzine. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv.00C. 2001.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. et Wal. Draba kotschyi. Alte specii importante: Campanula kladniana. Clima: T = 1. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus. în etajul subalpin.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. xero-heliofil. 1935. Structura: Habitat casmofit. 1956 (Syn.0– -0. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. habitat endemic carpatic. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. în etajul subalpin. cu expoziþii nordice.15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Festuca supina. Agrostis rupestris. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. care deþin o constanþã ridicatã. Pawl. Substrat: granite.HAB 1999: 62. Sanda et al. Valoare conservativã: mare. habitat endemic. Juncus trifidus.00C. Specii caracteristice: Silene zawadzkii.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). Valoare conservativã: mare. Dintre însoþitoarele mai frecvente. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile..2. minuta. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. Coldea et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata. Valea Judelui. Sanda 2002. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã.8. Structura: Habitat rupicol. Solidago virgaurea ssp. diferenþialã. 1997. Coldea 1991. relictar. Grohotiºuri. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Draba 337 . Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Soluri: superficiale cu pH = 5.5–5.

pe roci dure. demissa. Sanda 2002. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1997.0–0. Pawl. Alte specii importante: Symphyandra wanneri. 338 . Rhabdoweisia fugas. Beldie 1967. cymosa. Festuca supina. Valoare conservativã: redusã. Redactat: Simona Mihãilescu. screes and sands CORINE: 62. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi. Campanula carpatica. Kernera saxatilis. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Coldea 1991. Relief: stâncãrii abrupte. Sanda et al.6. Vf. Saxifraga mutata ssp. în stratul ierbos. Sanda 2002. Polypodium vulgare. Structura: În Parâng. P = 1250–1350 mm. Saxifraga pedemontana ssp. 2001. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Dianthus henteri. Literaturã selectivã: Simon 1958. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Substrat: acid. Coldea et al.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Juncus trifidus. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Bisericile din Bulz). în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Saxifraga pedemontana ssp. care prezintã o constanþã ridicatã. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga paniculata. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu. Boºcaiu et al.HAB 1999: 62. Sanda et al. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. Clima: T = 2.5–5. Androsace lactaea. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. Coldea et al. Doronicum carpaticum. Specii endemice: Achillea schurii. Poa nemoralis.50C. Piga din Baicu. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. Saxifraga luteoviridis. Gypsophila petraea. 2001. Coldea 1991. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Grimmia ovalis. Alyssum repens Trisetum alpestre. pH = 5. în etajul subalpin. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat.8. Dianthus tenuifolius. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. Custura Mãtaniei. et Walas 1937) Simon 1958.2. 1977. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile.

Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978).: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Soluri: superficiale. Munþii Iezer-Pãpuºa. Clima: T = 7. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota. în regiunea montanã. Substrat: calcare. Popescu et Doltu 1977. Munþii Godeanu. Munþii Suhard. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. Munþii Rarãu. În stratul ierbos. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. Beldie 1967. (1936) 1949 (Syn. P = 800–1300 mm. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Campanula carpatica.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Cortusa matthioli. Munþii Þarcu. Munþii Piatra Craiului.5–0.2. Zólyomi 1931. Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice.50C. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. Munþii Cernei. Munþii Hãºmaºul Mic. Grohotiºuri. Saxifraga cuneifolia. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Valeriana montana. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. calcaroºi cu Cystopteris fragilis. datoritã apelor de infiltraþie.6. Structura: Habitat sciafil.

Sedum hispanicum. Coldea et al. Saxifraga paniculata.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Valoare conservativã: mare. Gymnocarpium robertianum. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Sedum maximum. Soluri: rendzine. mai slab înclinate dar însorite.6. Saxifraga paniculata. Valeriana montana. Saxifraga corymbosa. Specii endemice: Aconitum moldavicum. Hepatica transsilvanica. Sanda et al. Valeriana tripteris. Campanula kladniana. Valeriana tripteris. Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Sedum maximum. Redactat: Simona Mihãilescu. Silene dubia. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Campanula carpatica. dubia. 1977. Moehringia muscosa.70C. Poa rehmanii. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Alexiu 1998. 1997. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Cystopteris fragilis. Asplenium trichomanes. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Asplenium ruta-muraria. Sanda 2002. Thymus comosus. Cardaminopsis arenosa. Pietrosul. 1973. Ctenidium molluscum. Poa rehmanii. Nechita et Mititelu 1996. 1997. 1991. P = 1250–1350 mm. 2001. 2001. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Diaconescu F.5–0. Moehringia muscosa. Grohotiºuri. Mihãilescu S. habitat endemic. Corongiº). Cortusa matthioli. Alte specii importante: Asplenium viride. Clima: T = 4. Polypodium vulgare. Polypodium vulgare. habitat endemic. Substrat: calcaros. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. Coldea 1991. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Specii endemice: Silene nutans ssp. Asplenium trichomanes.2. stânci calcaroase. Relief: creste. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. 340 . brâne. menþionãm Ctenidium molluscum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Cystopteris regia. În stratul ierbos. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. Cystopteris fragilis. Gypsophila petraea. Carex brachystachys. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Specii caracteristice: Asplenium viride. Boºcaiu 1971. Sanda et al. Asplenium ruta-muraria. 1997.

15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL.2.5–0. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia. screes and sands CORINE: 62. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia. Asplenium viride. Poa nemoralis. Androsace lactaea.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. Soluri: rendzine. Munþii Piatra Craiului. Structura: Habitat rupicol.HAB 1999: 62. abrupte. Grohotiºuri. Clima: T = 1. Substrat: calcaros. În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. ombrogene ºi umede. Cystopteris fragilis. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Androsace lactaea.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. Saxifraga luteoviridis. Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Campanula cochleriifolia. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Kernera saxatilis. P = 1375 mm.70C. Carex sempervirens. înclinate (75–850). Asplenium trichomanes. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. habitat endemic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Saxifraga mutata ssp. În stratul ierbos. Gypsophila petraea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii. demissa.6. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2.

Bãcâia. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. coarctata).0–1. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Saxifraga cuneifolia. Asplenium viride. 1997. Teucrium chamaedrys. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. versanþi cu pietriºuri. Leontopodium alpinum. Ceterach officinarum. Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Literaturã selectivã: Fink 1977. Poa nemoralis. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Cardaminopsis arenosa. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. Vadu Criºului. Coldea et al. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). Vânturariþa). Moehringia muscosa. Sanda 2002. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. P = 700–1300 mm. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Teucrium montanum. Erysimum witmannii ssp. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. dubia. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Munþii Piatra Craiului. Masivul Curãturi. Relief: stânci. Cheile Feneºului. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Phyteuma orbiculare. Galium purpureum. Melica ciliata. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. transsilvanicum. Festuca versicolor. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. Munþii Bihor. 2001. Soluri: rendzine. Sighiºtel. Cheile Cibului. Mihãilescu S.00C. demissa Silene nutans ssp. Asperula capitata. Asplenium ruta-muraria. Valea Iadului. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. Arenaria serpyllifolia. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat endemic. Clima: T = 9. Stratul muscinal este bine reprezentat.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. N. Munþii Cãpãþâniei (Buila. Valoare conservativã: mare. quadrivalens). Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Grohotiºuri. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. Munþii Leaota. Sanda et al. 2001. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Biscutella laevigata.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. Substrat: calcare. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Aster alpinus. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Thymus pulcherrimus. Saxifraga paniculata. Cheile Ordâncuºei. 1966 (Syn. fiind cuprins între 50–90%. Ctenidium molluscum.2. Sedum hispanicum. 342 . departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Haynaldiana. Sesleria rigida ssp. Saxifraga mutata ssp. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon.6. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Melica ciliata. proprii substratului calcaros. Coldea 1991.

Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. în regiunea montanã. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. Geranium macrorrhizum. Coldea et al. În stratul ierbos. Structura: Habitat rupicol. Munþii Retezat. Alexiu 1998. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. Redactat: Simona Mihãilescu. bailloni). Sedum maximum. Valea Cãlimãneºti. Festuca rupicola (var. Diaconescu 1973. Polypodium vulgare. Valoare conservativã: mare. 1967. et al. Boºcaiu 1970.50C. Valea Sadului. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis.6. Sempervivum zeleborii. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Coldea 1991. 1997.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. quadrivalens). Symphyandra wanneri. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. 1997. Valea Iadului. ªtefan et al. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). Sebiºelului. Hodiºan 1965. Sanda 2002. fragmentat. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. Boºcaiu et al. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. 2001. Valea 343 . Silene nutans ssp. et Hodiºan 1959. coziane). în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. N. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. Epilobium collinum. Valea Sebeºului). 2001.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. 1997. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. dubia.HAB 1999: 62. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens. Galium kitaibelianum. 1966. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Poa nemoralis. Grohotiºuri. Sanda et al. trichomanes. Cisnãdioara. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Vrancea). Hieracium pavichii. Specii endemice: Campanula carpatica.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Valea OltuluiTurnu Roºu. Valea Râmeþului. 1984.5. Pop I.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. Mihãilescu S. Clima: T = 2. bivalens) au un rol preponderent. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Literaturã selectivã: Csürös 1958. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Raþiu O. Valeriana tripteris. pH = 5.2. Valea Drãganului. Seseli rigidum. Thymus comosus. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Saxifraga cuneifolia.8–7. Substrat: ºisturi cristaline. Cheile Miniºului). 1963. Knautia dumetorum. Asplenium trichomanes ssp. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). Jovibarba heuffelii. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Silene flavescens. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. P = 1250 mm.

6. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 .2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase. Grohotiºuri.

Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. scabridum. Galium kitaibelianum. 1997. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha).50C. 1995.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Veronica bachofenii. Asplenium trichomanes. Literaturã selectivã: Borza 1959. 1970. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate.5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1997. Polypodium vulgare. Asplenium viride. sunt prezente numeroase briofite. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia.2.6. Valoare conservativã: redusã. Drãgulescu 1988. Schneider-Binder E. Sanda et al. pionier. 1976. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Sârbu et al. Moehringia muscosa. Mnium longirostre Isothecium myurum var. sciafil. Stratul muscinal: În general. Specii endemice: Campanula carpatica. Asplenium viride. Sanda 2002. Substrat: ºisturi cristaline. 1999. Redactat: Simona Mihãilescu. Dianthus henteri. Asplenium ruta-muraria. Asplenium ruta-muraria. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Clima: T = 2. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Cheile Miniºului. 1978. Asplenium septentrionale. dubia. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Grohotiºuri. fragmentat. Sempervivum schlehanii. Thymus comosus. Valeriana tripteris. Schneider-Binder E. Cystopteris fragilis. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Geranium robertianum.8–7. Specii endemice: Silene nutans ssp. Neckera besseri.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Ciurchea 1970. Neckera complanata. 1966. Raþiu O. P = 800 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Dicranum scoparium. dubia. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. În Cheile Miniºului. Sedum maximum. Sanda 2002. Silene nutans ssp. Peia P. tot timpul anului. Soluri: superficiale cu pH = 5. Ceterach officinarum. Epilobium collinum. Redactat: Simona Mihãilescu. Diaconescu 1973. Isothecium myurum var. Structura: Habitat rupicol. 1977. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Sanda et al. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã. et al. Cystopteris fragilis. Moehringia muscosa. Alte specii importante: Poa nemoralis. Hypnum cupressiforme. 1972. 1984. Geranium lucidum. Sanda et Popescu A. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Coldea 1991.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. 2001. Boºcaiu 1970.HAB 1999: 62. Valeriana tripteris. În Defileul Criºului Repede. Defileul Criºului Repede. et al. Saxifraga paniculata. Sedum hispanicum. Sanda et al. ªuteu 1968. Ctenidium molluscum. Literaturã selectivã: Raþiu O. Sedum maximum. 1976. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. 345 . Borza et Boºcaiu 1967. Coldea et al. 2001. Sârbu et al. Eºelniþa.

în numãr mare. Relief: stânci cu pereþi verticali. a speciilor endemice.5.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. pH = 6. Grohotiºuri. Prin specia edificatoare Gypsophila petraea.HAB 1999: 62. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). 1956 din Munþii Bucegi. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Structura: Habitat rupicol deschis. Clima: T = 3. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.6. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã. În stratul ierbos. subliniem prezenþa. Substrat: calcare moderat umede. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 .25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al. în etajul subalpin. screes and sands CORINE: 62. ªaua Crãpãturii). P = 1200–1300 mm.2.0–1. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp.50C.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3.8–7.

în regiunea montanã. Draba haynaldii. Campanula kladniana. et Walas 1949 (Syn. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. xero-heliofil.00C. P = 1000–1250 mm. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. ulterior. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Coldea et al. Poa nemoralis. 2001. Helianthemum alpestre. Silene zawadzkii. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. Munþii Rarãu. Saxifraga mutata ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Androsace villosa ssp. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. realizeazã 347 . haynaldiana. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. Munþii Hãºmaº. demissa. Masivul Ceahlãu (?). Asplenium ruta-muraria. Carex sempervirens.HAB 1999: 62. Valoare conservativã: mare. Este amintitã. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Coldea 1991. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. Clima: T = 5. 1997. diferitã de asociaþia descrisã de B. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. În stratul ierbos. Eritrichium nanum ssp. jankae. Rarãu. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Rodnei. Alte specii: Saxifraga luteoviridis.2. Soluri: proto-rendzinic.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Structura: Habitat rupicol. 1977. Pawlowschi 1937 din Tatra. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu. Androsace lactaea. 1937) Pawl. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. Gypsophila petraea. Munþii Rodnei. habitat endemic carpatic. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. Grohotiºuri. Sanda et al.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. screes and sands CORINE: 62. arachnoidea. Relief: stânci însorite. Hãºmaº. Mihãilescu S. Saxifraga paniculata. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii endemice: Achillea schurii.0–2. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Cu certitudine.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. 2001. demissa.6. demissa.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. Substrat: calcare. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.

menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. 2001. Specii caracteristice: Silene zawadzkii.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. screes and sands CORINE: 62. Coldea 1990. Sanda et al. SchneiderBinder E. Silene nutans ssp. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. 348 . Thymus pulcherrimus. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. Eritrichium nanum ssp. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Trisetum alpestre. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. Cystopteris fragilis. Substrat: calcaros. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. 1997. considerat balcanic. Nechita et Mititelu 1996. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Coldea et Pânzaru 1987. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Clima: T = 3.6. et Voik 1977. Artemisia eriantha.HAB 1999: 62. habitat endemic. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. Crepis jacquinii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. Poa laxa. Cardaminopsis arenosa. Asplenium rutamuraria. Asplenium viride.0–2. Saxifraga paniculata. Campanula kladniana. Coldea 1977. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). habitat endemic. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. haynaldiana. 1987. Structura: Habitat saxicol. Leontopodium alpinum. În stratul ierbos. Thymus comosus. jankae. P = 1325 mm. Täuber. stâncãrii. Mititelu et al. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. Reprezintã un omolog. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe.2. dubia. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp.50C. 1977. xero-heliofil. rocheliana ºi Gypsophila petraea. Kernera saxatilis. Valoare conservativã: mare. Sanda 2002. Soluri: superficiale.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. Coldea 1991. Silene zawadzkii. Asplenium trichomanes. Specii endemice: Campanula carpatica. Puºcaru-Soroceanu et al. Erigeron uniflorus. Alyssum repens.

1977. prezent în Europa Centralã. cu pH = 4. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. 1975. Structura: Habitat sciafil. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României.6. Oligotrichum hercynicum. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. Alte specii importante: Sedum maximum. În stratul ierbos. Valoare conservativã: redusã. 1997.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. Cystopteris fragilis.5–3. dubia.2. Androsace lactea. Munþii Cibinului. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Polypodium vulgare. Coldea et al. P = 850– 349 . Cardaminopsis arenosa. Saxifraga paniculata. Sanda 2002. Jovibarba heuffelii.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1250 mm. Hedwigia ciliata. Clima: T = 6. Asplenium trichomanes. Sanda 2002. Sanda et al. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%.00C. 2001. granite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. jankae. Substrat: ºisturi cristaline. 2001. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Grohotiºuri. Asplenium septentrionale.8. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Redactat: Simona Mihãilescu. andezite. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Saxifraga paniculata.5–5. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Redactat: Simona Mihãilescu. Campanula kladniana. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. Munþii Cãlimani. 1997. Coldea 1991. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m.HAB 1999: 62. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. Relief: fisuri de stânci acide. Coldea et al. Kernera saxatilis. Eritrichium nanum ssp. arachnoidea. Sanda et al. Asplenium viride. rocheliana. Tx. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. diferenþiindu-l de cel similar. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Thymus comosus. rocheliana. bazalte.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. în regiunea montanã. Gypsophila petraea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. Drãgulescu 1988. cu pereþi aproape verticali (50–900). Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. Specii endemice: Silene nutans ssp. Poa nemoralis. Soluri: litosoluri. 1993.

2. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. termofil.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. Clima: T = 11. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa. P = 750–1200 mm. Substrat: calcaros. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Cazanele Dunãrii. Relief: pereþii stâncoºi. Grohotiºuri. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Structura: Habitat calcifil. Piatra Cloºani. Cleanþul Ilovei. Valea Þesnei.90C.0–4. în etajul colinar.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3.6. stânci calcaroase.HAB 1999: 62. Soluri: rendzine superficiale. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . abrubþi ºi umbriþi.

screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. Edraianthus graminifolius. Sanda et al. P = 800–1150 mm. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. 1931.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. Asplenium trichomanes. hungarica. Sedum album. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.6. Ceterach officinarum. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. et al. Coldea 1991. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. Coldea et al. Cheia Prisãcinei.5–4. Moehringia muscosa. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Alte specii importante: Micromeria pulegium. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã.50C. Coldea et al. quadrivalens. Coldea 1991. ambele fiind considerate. Substrat: calcaros. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Valoare conservativã: mare. adeseori. Asplenium ruta-muraria. Ciucevelor (Cheia Bedinei. 1997. Saxifraga paniculata. Maloº 1973. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. Dianthus petraeus. petraea. Suprafeþe: mici (1 ha). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Saxifraga paniculata. Asplenium trichomanes ssp. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. 1969. Redactat: Simona Mihãilescu. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. petraea. Athamantha turbith ssp. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. Cardaminopsis arenosa. Schneider-Binder E. Sanda 2002. în etajul montan. 1970. Polypodium vulgare. petraea. habitat endemic. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 .HAB 1999: 62. Draba lasiocarpa. Poa nemoralis. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. Sedum hispanicum. 1997. Grohotiºuri. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Ciuceava Frasinului). Dianthus kitaibelii. care conferã caracterul regional al habitatului. 1939. Sanda 2002. 2001. Cystopteris fragilis. SchneiderBinder E. habitat endemic. Sedum maximum. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Soluri: superficiale. Poa nemoralis. 2001. Micromeria pulegium. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. Clima: T = 9. Sanda et al. Sedum maximum.

Clima: T = 8. Structura: Habitat heliofil. Mãgura-Tg. Sedum hispanicum. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. 2001. Sedum maximum.50C. Redactat: Simona Mihãilescu. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. Substrat: calcare. P = 900 mm. Moehringia muscosa. Alyssum saxatile. 1937).HAB 1999: 62.HAB 1999: 62. Sanda et al. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). Asplenium trichomanes. În sudul þãrii. Tx. Festuca rupicola ssp. Valoare conservativã: redusã. Grohotiºuri. Ocna. Saxifraga paniculata. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma. Valeriana tripteris. 352 . Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Paucã A. saxatilis. Cystopteris fragilis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Piatra Singuraticã. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. Munþii Gilãu. Polypodium vulgare. Munþii Cibinului. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma.2. În cadrul asociaþiei. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. 1938. Stratul muºchilor este bine reprezentat. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Sanda 2002. Nechita et Mititelu 1996. Munþii Piatra Craiului. Resmeriþã (1969) 1970. în regiunea montanã.5–6.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Munþii Trascãu. Asplenium x adulterinum. Soluri: superficiale. 1941. 1969. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Schneider-Binder E. dubia.: Tortulo-Asplenietum Tx. Piatra Bulzului. Transilvania. în regiunea montanã.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3.6. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. Alte specii importante: Poa nemoralis. 2001. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. Specii caracteristice: Tortula muralis. Ctenidium molluscum. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. Bicãjel. 1997. 1937 (Syn. Cardaminopsis arenosa. Specii endemice: Campanula carpatica.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. Mihãilescu S. Coldea 1991. Silene nutans ssp.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937.

Solul: litosol superficial cu pH = 4. Jovibarba heuffelii. Jovibarba heuffelii. În locuri cu înclinaþie mai micã. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului. Structura: Habitat sciafil.75–5. specific Carpaþilor româneºti. Maria Ciuchea. Schneider-Binder E. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. Epilobium collinum. Asplenium trichomanes. Coldea et al. 1968. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. Relief: zone piemontane. sunt speciile dacice: Silene dubia. Asplenium x adulterinum.4–6. Poa nemoralis. Asplenium cuneifolium. Doltu. Thymus comosus. Popescu. Mititelu et Barabaº 1972. Stratul ierbos.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. 1972. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. dubia. fragmentat. Structura: Habitat rupicol. Valoare conservativã: mare. Substrat: roci silicioase. Specii endemice: Silene nutans ssp.20C. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m. identificate de noi în (Sanda. Polypodium vulagre. fragmentat. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. habitat endemic. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. Cardaminopsis arenosa. 1997. Substrat: acid. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Asplenium septentrionale. 1941. Sedum maximum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. Coldea 1991. Cystopteris fragilis. Clima: T = 8. 2001. dubia. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62.HAB 1999: 62. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. 1977). Sanda 2002. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Paucã A. cu pH = 4. Valea Sadului.50C. Sanda et al.0–6.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. P = 750–850 mm. Solul: litosol superficial. Fitocenozele. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . Clima: T = 8. Silene nutans ssp. Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. Alte specii: Veronica bachofenii.6.2. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum.75–5. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. P = 770 mm. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. Redactat: Simona Mihãilescu. Asplenium ruta-muraria. în regiunea colinarã. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei.

Clima: T = 10. 1969. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. habitat endemic. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Coldea 1991. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. apoi.2.70C. Asplenium rutamuraria. 1995. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. 1977.HAB 1999: 62. Relief: 354 .1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Valoare conservativã: mare. Sedum maximum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Coldea et al. P = 600–770 mm. Specii endemice: Silene nutans ssp. Sanda et al.6. Sanda et al. Alte specii importante: Asplenium septentrionale. Poa nemoralis. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Mihãilescu S. Grohotiºuri. Defileul Criºului Repede. 1997. Thymus comosus. în regiunea colinarã. Sanda 2002. 2001.9–6.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Cheile Miniºului. Drãgulescu 1988. 2001. Veronica bachofenii.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Sedum hispanicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Asplenium trichomanes. Eºelniþa. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha).

abrupþi ºi însoriþi. În Cazanele Dunãrii. Stratul ierbos. Alte specii importante: Poa nemoralis. Erysimum comatum. Specii endemice: Silene nutans ssp. pH = 5. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. Sempervivum schlehanii. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. scabridum. Literaturã selectivã: Raþiu O. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Valeriana tripteris. 1978. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Asplenium trichomanes. Clima: T = 11.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. în timpul verii. Neckera besseri. fragmentat. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Sârbu I. Sanda 2002. Ceterach officinarum.2. 1966. Ctenidium molluscu. condiþii pedo-ecologice precare. iar temperatura. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. Asplenium viride. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Substrat: calcaros. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. mai scãzutã. Sanda et al. Stratul muscinal: în general. 1997. et al. et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum.6. Moehringia muscosa. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. sciafil. 1970. Asplenium ruta-muraria. sub bolþile sãpate în stâncã. Seseli rigidum. Structura: Habitat rupicol. Geranium robertianum. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. În Defileul Criºului Repede. Neckera complanata. 1970. Cystopteris fragilis. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Schneider-Binder E. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. pendente. Sesleria filifolia. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. Alte specii importante: Alyssym petraeum. sunt prezente numeroase briofite. Stratul ierbos.HAB 1999: 62. Geranium lucidum. cu puþine specii în compoziþia floristicã. scabridum ºi Asplenium trichomanes.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. Specii caracteristice: Campanula crassipes. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes.8–7. Peia P.00C. habitat endemic. Grohotiºuri. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Isothecium myurum var. Relief: pereþii stâncoºi. În Cheile Miniºului. P = 750 mm.5. Dicranum scoparium. Hypnum cupressiforme. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. Valoare conservativã: redusã. Ceterach officinarum. Specii endemice: 355 . Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. Sedum maximum. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. dubia. Mnium longirostre Isothecium myurum var. pionier. 2001.

Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. 1997. Structura: Habitat pionier. care colonizeazã roci calcaroase. Schiverekia podolica (Bess. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã).) Andrz. Sempervivum zelebori. ca specii edificatoare. Sanda 2002. Soluri: litosoluri. recifale. Valoare conservativã: mare.2.6. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Redactat: Simona Mihãilescu. dubia. 1997. Coldea et al. 1972. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. 1–12 m2 (circa 1 ha). Asplenium rutamuraria. ca mãsuri de salvare. Valea Prutului. 1997. Valeriana tripteris. în 1978. Coldea et al. Pânzaru 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Sanda 2002. 1971. P = 500 mm. Suprafeþe: mici. Clima: T = 9. Poa nemoralis. Specii caracteristice: Schivereckia podolica. Polypodium vulgare. Grohotiºuri. 1997. 2001. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al.50C. transplantarea în staþiunea Ripiceni. Cardaminopsis arenosa. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. au o acoperire de 25–45%. Sedum maximum. Asplenium trichomanes. 1969. xerofil. Horeanu 1978. habitat endemic. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. et al. Cystopteris fragilis. Linum uninerve. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. Substrat: calcaros. Botoºani). Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. s-a propus. 356 . Stratul ierbos. Silene nutans ssp. 1971. Coldea 1991. Sanda et al. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Relief: versanþi cu înclinare mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. Alte specii importante: Alyssum saxatile. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti).

1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. Grohotiºuri. Saxifraga stellaris. ca edificatori principali ai acestor cenoze. Ciortea ºi Negoiu).3. Coldea et al. Valoare conservativã: redusã. Munþii Þarcu – Godeanu.-Bl. Clima: T = 3– -2. Poa alpina. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600).3).1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. Ranunculus crenatus. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: bolovãniºuri. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Suprafeþe: mici (1–4 m2). se remarcã: Gnaphalium supinum. Sedum alpestre.HAB 1999: 36. Nardus stricta. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. Coldea 1991. ªaua Ciºa-Omul. Cãldarea Sãratã. Luzula alpino-pilosa. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. În stratul ierbos. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Veronica alpina. Poa alpina. de ordinul a 1 ha. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. în etajele subalpin ºi alpin. Substrat: silicios. Literaturã selectivã: Voik 1976. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Arenaria biflora. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. Sanda et al.HAB 1999: 36. Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. Sanda 2002. 1926.6. acide (pH = 5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora.6. 357 . Specii endemice: Achillea schurii. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.50C. Structura: Habitat pionier. Soldanella pusilla. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. argilonisipos. 1997. pe lângã Arenaria biflora. 2001. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline. P = 1200–1450 mm.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. Suru. Luzula alpino-pilosa. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare.2.

Primula minima sau Carex curvula. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Coldea et al. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. Sedum alpestre. Plantago gentianoides. acide (pH = 4. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.0– -2. în etajul alpin. Poa deylii. Redactat: Simona Mihãilescu. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. Anthelia juratzkana. datoritã solului care. Sanda 2002. grohotiºuri semifixate. lipsite de sporogoane. deºi este superficial. Poa deylii ºi 358 . menþionãm: Salix herbacea. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Festuca picta.: Luzuletum spadicae Br.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. Puºcaru-Soroceanu et al. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum. Valea Sadului.-Bl. Cerastium cerastoides. Valoare conservativã: redusã. Structura: Habitat pionier. Polytrichum juniperinum. Buhãescu Mic. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. acide. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea.00C.00C. care. Ranunculus crenatus. 1926 retezaticum Borza 1934). Gruniu. P = 1450 mm. de ordinul la 1 ha. Pholia commutata. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Drãgulescu 1995. Coldea 1990. Soluri: litosoluri superficiale. Piatra Albã). Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. P = 1300–1450 mm.6– -2. 1981.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br.8). în majoritatea masivelor. 1991. Momaia. Gnaphalium supinum. de ordinul a 1 ha. Cãldarea Bila). 1997. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. grohotiºuri silicioase înclinate. hungarica. Se asociazã. are totuºi un conþinut humic bogat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare. frecvent. Munþii Þarcu – Godeanu. Substrat: silicios. Pholia cuccullata.2. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. în Bucegi. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. Pãpuºa. Soldanella pusilla. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 2001. Clima: T = 0. Valea Sadului.HAB 1999: 36. Alte specii importante: Salix herbacea. Munþii Fãgãraº. Luzula alpino-pilosa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. Carex pyrenaica. 1926 (Syn. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm).6. Substrat: silicios. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. Soldanella hungarica ssp. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase.-Bl. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Oligotrichum hercynicum. care se dezvoltã pe pietriºuri. Grohotiºuri. Clima: T = -0. 1956. în etajul subalpin. Sanda et al. Bucura). din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. Relief: pante moderate. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. Suprafeþe: mici. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. Veronica alpine. Altitudine: 1900–2270 m. Peleaga. Cercetãrile. Kiaeria falcata.

dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Zãnoaga). Anieº.HAB 1999: 36. Soldanella pusilla. Ineu.7– -1. menþionãm: Geum montanum. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. Soldanella hungarica ssp. Grohotiºuri. 1997. versanþii adãpostiþi de vânturi. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Saxifraga stellaris.6. 2001. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp. Poa deylii. Gnaphalium supinum. Valoare conservativã: redusã. Gãrgãlãu). Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Specii endemice: Lychnis nivalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. Obârºia Radeºului. Lacul Zãnoaga. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. Valea Slãveiului. prezente în unele grupãri. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. Valea Pietrele. (Syn. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2).: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Drãgulescu 1995. Resmeriþã 1976. Nardus stricta. Sedum alpestre. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. P = 1300–1450 mm. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. Munþii Þarcu – Godeanu. Kiaeria falcata. Coldea et al. Veronica alpina. în etajele subalpin ºi alpin. Plantago gentianoides. Literaturã selectivã: Borza 1934. Sedum alpestre. Rebra. specia Ranunculus crenatus este dominantã. Substrat: acid. Anthelia juratzkana.50C. În stratul ierbos. Soldanella pusilla. Ranunculus crenatus. Valoare conservativã: redusã. Clima: T = 0. Buta.2. Dintre speciile diferenþiate. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. hungarica. Mt. acide (pH = 5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. Alte specii importante: Salix herbacea. Plantago gentianoides. Chrysanthemum alpinum. Coldea 1990. Cerastium cerastoides. În Munþii Rodnei.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Sanda 2002. Veronica alpina. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. circuri glaciare. Redactat: Simona Mihãilescu. Epilobium anagallidifolium. hungarica. Relief: terenuri microdepresionare. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Carex pyrenaica. Kiaeria falcata. Sanda et al.3). înzãpezite timp îndelungat. în timp ce în Carpaþii Meridionali. Kiaeria starkei. 359 . având o acoperire de pânã la 40%. Bucura. Munþii Retezat (Lacul Galeº. Structura: Habitat pionier. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. spadicea). Ligusticum mutellina. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. chiono-petrofil. Soldanella pusilla este absentã.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. Alte specii importante: Salix herbacea. Sanda 2002. Sanda et al. Coldea et al. Arenaria biflora. Geum montanum. 1997. 2001. Alexiu 1998. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.2. Soldanella hungarica ssp. Resmeriþã 1976. Voik 1976. Polytrichum sexangulare. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . Redactat: Simona Mihãilescu.6.). Chrysanthemum alpinum. hungarica. Cerastium cerastoides. hungarica. Chrysosplenium alpinum. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. Grohotiºuri. Gnaphalium supinum. Carex pyrenaica. Sedum alpestre. Nardus stricta. Primula minima. 2005 (ined. Luzula alpino-pilosa. Mihãilescu S.

menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. Corongiº). Rebra). Grohotiºuri. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Sedum alpestre. Substrat: silicios. Soluri: litosoluri superficiale. P = 1200–1400 mm.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn.2. Soldanella hungarica ssp. Veronica alpina.HAB 1999: 36. în etajul subalpin. Munþii Retezat (Albele. Soluri: litosoluri superficiale. Suprafeþe: mici. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Clima: T = 1. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Drãgãºanu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. Galaþiul. Relief: microdepresiuni. Coldea 1990. Clima: T = 2. de ordinul a 10 ha. Gnaphalium supinum. Bucura. Ranunculus crenatus.0– -0. Deºi. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. argilonisipos. Substrat: diferit. Plantago gentianoides. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. vârfurile Ineu. Gnaphalium supinum. Sanda et al. Cãldarea Bila. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. P = 1250–1425 mm. Munþii Retezat). în primele faze ale colonizãrii. Cãldarea Gãrgãlãului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. Sanda 2002. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.6. Anthelia juratzkana. Cerastium cerastoides. Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. vârfurile Anieº. Poa supina. 2001. de ordinul 1–10 ha. Specii caracteristice: Nardus stricta. Munþii Þarcu-Godeanu. Valoare conservativã: redusã.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd.60C. hungarica. îndepãrtate prin denudarea solului. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum.50C. 361 . Tãul Negru). în etajele subalpin ºi alpin inferior.5– -0. 1957. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. Coldea et al.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). În stratul ierbos. Suprafeþe: mici. Structura: Habitat chionofil.HAB 1999: 36. Piule). Corongiº. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: cãldãri glaciare. 1997. Kiaeria starkei. Resmeriþã 1976. Luzula alpinopilosa.

Chrysanthemum alpinum. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Cerastium cerastoides. Specii caracteristice: Poa supina. 2001. Alexiu 1998. Coldea 1985. Alchemilla glaucescens. Sedum alpestre. Nardus stricta. cu caracter mezo-higrofil. În stratul ierbos. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. Cerastium cerastoides. Veronica alpina.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Plantago gentianoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. Taraxacum alpinum. 362 . Geum montanum. Valoare conservativã: moderatã. Kiaeria starkei. Epilobium anagallidifolium. Luzula alpino-pilosa. respectiv: Gnaphalium supinum. hungarica. Sanda et al. Coldea et al. 1997. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.6. Primula minima. Sanda 2002. Oligotrichum hercynicum. Carex pyrenaica. Gnaphalium supinum. Salix herbacea. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Resmeriþã 1976. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Sedum alpestre. Nardus stricta. Soldanella hungarica ssp. 1993. În stratul muscinal. Soldanella pusilla. Saxifraga stellaris. Specii endemice: Silene nivalis.

Anthemis ruthenica. Dianthus pontederae.HAB: 64. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Festuca vaginata.2. Onosma arenarium. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia. Doltu 1980.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. P = 600–700 mm. Sanda. Onosma arenarium. Dianthus pontederae. Roci: nisipuri continentale. Sanda. Koeleria glauca. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Popescu. Grohotiºuri. Scabiosa argentea. Valoare conservativã: foarte mare. Corynephorus canescens. fitocenozele.: Festucetum vaginatae subas. Stancu 2001. gmelini. Hieracium echioides. Specii caracteristice: Festuca vaginata. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. Redactat: A. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. hungarica. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). Koeleria glauca. Clima: T = 11–9.4. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana. Popescu. dune nisipoase.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. periodic.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935.50C. Relief: teren plan sau cu denivelãri. Erysimum diffusum. Corynephorus canescens. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. din punct de vedere chimic. Alyssum montanum. Dune de nisip continentale (64) supina. Spergula pentandra.6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. Carex supina.11 Inland dune pioneer grassland PAL. Scabiosa argentea. 363 . Euphorbia seguerana. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens.HAB: 64. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Alte specii importante: Colchicum arenarium. Koeleria glauca. Alyssum montanum ssp. Banat. spulberate de vânt. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973).6. Mollugo cerviana.

Syrenia montana. Delta Dunãrii 10–15 ha. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Plantago arenaria. Medicago falcata. Redactat: A. Tragopogon floccosus. pânã la nisipuri fixate. Thymelaea passerina. Fumana procumbens. ce alcãtuiesc al doilea etaj. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Grohotiºuri.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. Viola hymetia. Tribulus terrestis. Anthemis ruthenica. Alte specii importante: Silene conica. P = 350–600 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Mollugo cerviana. Medicago falcata. Festuca beckeri. Stachys patula. Bromus tectorum. Speciile mai scunde. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Koeleria glauca.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Onobrychis arenaria. Astragalus virgatus.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. Koeleria glauca. Astragalus virgatus. Gypsophila perfoliata. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Kochia laniflora. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Helichrysum arenarium. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Balta Verde. Hanu Conachi (jud. 1973. Scabiosa argentea. Silene conica. Galaþi). Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Syrenia cana. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. Centaurea arenaria. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. arenicola. Popescu.5–90C. Veronica praecox. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. cu acumulãri de material organic. Apera maritima. P = 600–700 mm. Izvoarele. Rãspândire: Nisipurile continentale. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Specii rare: Ephedra distachya. Relief: teren plan.HAB: 64. Syrenia montana. Carex colchica. Dianthus polymorphus. Fumana procumbens. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Clima: T = 11. Syrenia cana. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale.50C. Scabiosa argentea.6. Helichrysum arenarium. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Kochia laniflora. Polygonum arenarium. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Ephedra distachya. Valoare conservativã: mare. din punct de vedere chimic. Polygonum arenarium. Asperula setulosa. Astragalus virgatus. Stipa botrysthenica. dune nisipoase. Relief: teren plan sau cu denivelãri. În 364 . Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Valoare conservativã: moderatã. Sanda 1976. Polygonum arenarium. Soluri: nisipuri nefixate.2. arenicola. Achillea ochroleuca. Clima: T = 11–9. Roci: dune nisipoase continentale. Euphorbia seguierana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Delta Dunãrii (Letea). Silene thymifolia. Suprafeþe: 15–50 ha. Popescu.

Erysimum diffusum. Tribulus terrestris. 1960) Popescu. Silene otites ssp. 34. Silene borysthenica. Doltu 1980. Popescu. Polygonum arenarium. P = 450–600 mm. Achillea ochroleuca. Doltu 1980. Literaturã selectivã: Borza 1963. Viola kitaibeliana.HAB: 64. Redactat: A.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. Astragalus onobrychis.6. Bromus tectorum. neutre pânã la slab acide. Stancu 2001. Euphorbia seguierana. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. datoritã faptului cã nisipurile sunt. Grohotiºuri.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. Viola kitaibeliana. Erigeron canadensis. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Popescu. Gypsophila perfoliata. Bromus tectorum. Scabiosa argentea. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Plantago arenaria. 34. Sanda. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Chondrilla juncea. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Plantago arenaria.715 Pannonic dune closed grasslands. Redactat: A. Achillea ochroleuca. Secale sylvestre. parviflora. Apera maritima. Sanda. 365 . Corispermum marschallii. Centaurea arenaria. Stancu 2001. Sanda.715 Pannonic dune closed grasslands. Sanda 1987. Corispermum nitidum.HAB: 64. periodic. Valoare conservativã: foarte mare. Tragopogon floccosus. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Clima: T = 110C.2. Literaturã selectivã: Popescu. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria. Polygonum arenarium. Peucedanum arenarium. Suprafeþe: 30-40 ha. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. Popescu. spulberate de vânt. Achillea ochroleuca.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. Calafat).2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Popescu. Alte specii importante: Tragus racemosus. Kochia laniflora. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. Carex liparocarpos. Sanda. Centaurea arenaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria.

Valoare conservativã: mare.5–110C. Corispermum nitidum. Literaturã selectivã: Popescu. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Polygonum arenarium. Secale sylvestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Redactat: A.6. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Silene conica.2. Tragus racemosus. Polygonum arenarium. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Plantago arenaria. Corispermum nitidum. Corispermum marschallii. Silene conica. Viola hymettia. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Popescu et al. Grohotiºuri. 1997. din specii anuale. P = 400–550 mm. vernale. în cea mai mare parte. Doltu 1980. 366 . Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Sanda. Clima: T = 9. Stancu 2001. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. Popescu. Substrat: nisipuri continentale. Kochia laniflora. Scabiosa ochroleuca. Tragus racemosus. Secale sylvestre. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Scabiosa ochroleuca. Sanda. neutre pânã la slab acide. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Relief: teren plan cu dune nisipoase.

Lascu &. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Carpaþii Occidentale. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri.6. 1992. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Fauna subteranã. 1994. Sârbu et Popa. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. Valoare conservativã: foarte mare. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa. cu arealul redus la câteva peºteri. Carpaþii Meridionali. Staþiuni: Altitudini: diferite. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. 1993.6. Substrat: predominant calcaros. Lascu. Dobrogea (Movile). bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. de la 5–1500 m. Grohotiºuri. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte.2. 2004. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. Negrea et al. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia.5.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. Cristea 1983. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. Structura: „Flora” subteranã. majoritatea endemice. Decu and Juberthie. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci). uneori la una singurã. datoritã absenþei luminii. 1989.

Relief: teren plan. Dobrogea. Verbena officinalis. Etajul inferior este mai slab reprezentat.HAB: 87. Cardaria draba. fiind alcãtuit din speciile. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. în lungul cãilor de comunicaþii. Redactat: A. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . Nepeta cataria. Stancu 2001. Popescu. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Eragrostis minor. Muntenia. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. Maria Coroi 1998. Glechoma hederacea. Popescu. Cirsium arvense. Ballota nigra. E. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Agropyron repens. Taraxacum officinale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. Sanda. Agropyron repens. Conium maculatum.0–5. Moldova). Roci: pietriºuri. Carduus acanthoides. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. pilosa. Daucus carota. Valoare conservativã: redusã. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Leonurus marrubiastrum. Cardaria draba. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. et Ana. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Oltenia. Capsella bursa pastoris. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. P = 450–1000 mm. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. nisipuri. Leonurus cardiaca.7. Clima: T = 11. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943.00C. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Conium maculatum.7. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris.2. Verbena officinalis. Geum urbanum. Cynodon dactylon.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M.1.

Redactat: A. acanthoides. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Artemisia vulgaris.7. Dobrogea ºi Moldova. Ballota nigra. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. Cirsium lanceolatum. P = 450–600 mm. Popescu. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87. Staþiuni: terenuri plane. uneori slab sãrãturate.5–90C. Stellaria media. Valoare conservativã: redusã. Arctium lappa. Roci: depozite loessoide. hamulosus. în Oltenia. Artemisia absinthium. Onopordum acanthium. Stancu 2001. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. P = 450–650 mm. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. et al.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. solstitialis. Morariu 1943. Carduetum nutantis Sãvul. Artemisietum annuae Morariu 1943. Carduus nutans. Chenopodium album. Clima: T = 10. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. tauricum. Descurania sophia. Structura: Onopordon acanthium. Soluri: cernoziomuri.50C. deficitare în umiditate. Roci: depozite lutoase. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Verbena officinalis. Sanda. 1936. C.Bl. Muntenia. Agropyron repens. Chamomilla recutita. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. Popescu. Clima: T = 10. Marrubium praecox. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. Descurania sophia. Agropyron repens. O. loessuri. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. Soluri: cernoziomuri.2. cum. tauricum. Centaurea calcitrapa. nisipuri aluviale. Verbascum thapsus. Verbascum thapsus.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Arctium lappa. Lolium perenne. soluri nisipo-lutoase. O. 1927. Cirsium lanceolatum. cu precãdere. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. Alte specii importante: Arctium lappa.5–4 ha. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. C. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943. C. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. Specii caracteristice: Onopordum acanthium.5–9. O. Datura 369 . Morariu 1967. Carduus nutans.HAB: 87. Suprafeþe: de la 0.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Biol. veget. 38: 45–51. CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
^ ^ ^
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. -var Babes és Bolyai. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat.. 1958. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). 7(1–4): 57–77.. 1956. Bot. Biol. veget. AVRÃMUÞ O. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Acta Bolyaiana. Roumanie). CSÜRÖS ª.. Sibiu). GROZA G. 2: 105–128. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor. ºi Cerc. 1992.. Archiv für Naturschultz. în a doua staþiune din þarã. CSÜRÖS ª.. IONESCU-ÞECULESCU V. 7(1–4): 33–56... Horti Buc. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor. CRISTEA V. Cluj. CRISTEA V. Nat. ªti. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. 1983. 15(1): 71–90.. Cluj.. Bucureºti. 1990. AVRÃMUÞ O.. II(1–2): 303–328. 1951. 28(2): 87–91. POP A. 1995.. Seria Biol. 1975–1976: 289–296.. CSÜRÖS ª.. 1976. de Biol.. 23: 161–187. Geol. Muz. 1983. Muz. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). Contrib. Bucureºti.. ºi Cerc.. veget.. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud. 105–114. Universitá degli studi di Camerino. Studia Univ. 1994.. CSÜRÖS ª... CRISTEA V. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. DRÃGULESCU C.. 1964.. de Biol.. COSTE L. 133–157. 5(2): 219–235.. Cluj-Napoca. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud. Bacãu. Bistriþa-Nãsãud). Horti Buc. CSÜRÖS ª. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. Bot... 1963. Contrib. CSÜRÖS ª.. 45(2): 207–217. Bot. CRISTEA V. Cluj-Napoca. Contrib. CSÜRÖS ª. 117–123.. Stud. 1976. 79–80. BabaºBolyai... 1981.. FURDUI E. CSÜRÖS ª. XVII: 203–212. ºi Comunic. ºi Comunic. de Biol.. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. 137–143. ºi Cerc. CRISTEA V. 13: 55–60.. Stud. 1953. 1994. Cluj-Napoca. de Biol. CRISTEA V. CRISTEA V. Bucureºti. Bot.. Stud.. Brukenthal. de Biol. Trifolium lupinaster L.. 1947. Cluj-Napoca. 1(2): 138–146. COSTICà M. 33–37. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. GOIA I.. Contrib.. ºi Cerc.) Trin. Nat. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. Bucureºti. Seria Biol. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Stud. Cluj-Napoca. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. Stud. CRISTUREAN I.. CSÜRÖS ª.. Revue Roum. NAGY F. 133–140. GÃLAN P. 1979. CSÜRÖS ª.. CRISTEA V. Acta Bot. ClujNapoca. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L..... 1993... Cluj-Napoca. NAGY-TOTH F. Bacãu). Bot... ªti. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali).. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. CRISTUREAN I. de ªti. Cluj-Napoca..G. 1968. CRISTEA V.. ªti.. Biol. 28: 171–176. CRISTUREAN I. ºi Geograf. GOIA I. Bot. CSÜRÖ-KÁPTALAN M.. COSTE I. Contrib. 1957. Bot. 2000. Egyet. CRISTUREAN I. Acta Bot. Stud. de Biol. Contrib. 1974. 1999. de Biol. Oradea: 727–733. Analele Univ. végét.. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane. 313–325. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. Agron. Sibiu. dobrogene. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). var.Bibliografie COSTE I. POP I... Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. I. Cluj-Napoca.. Bul. Berlin. GROZA G. Stud.. Biol. 47(2): 119–135. Bot. Ocrot. CRISTEA V.. GROZA G.. Contrib. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien)... BECHIª EMILIA. 1980–1993. ºi Cerc.... Dezvoltarea vegetaþiei spontane. PREDA M. Bot. Acta Bot. Nat. CRISTEA V. Termeszéttud. 1983. Bucureºti. Cluj-Napoca. 2(1–2): 127–143. K. 1970. Secþ. Stud. Seria Biol. 1968. Kozl. Cluj-Napoca. 17–23. în sud-vestul României. Contrib.. Seria ªti... CRISTUREAN I. Contrib. Bihor). COSTE I. CSÜRÖS ª. Nat. Sér. Roumanie). Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes. albiflorum Ser. ºi Cerc. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara.... Bucureºti. ARSENE G. Bot. 1976. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. Bucureºti... CRISTEA V. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. Alba). 1956. 481 . PAP S. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara. 79–80. Universitá degli studi di Camerino. ºi Cerc.. Seria Biol. Centenar Muzeal Orãdean. 1991–1992: 31–36.. HODIªAN I. 1972. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. Horti Buc. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. Stud. Contrib. 1998. RUSU I. veget. 1976. Cluj-Napoca. 1977.. MITITELU D. Bot. ClujNapoca... 4(3): 145–151. Bucureºti. ªti. 1956... Cluj-Napoca.. CSÜRÖS ª. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. CSÜRÖS ª. 1968: 245–279. Contrib. 7(1–4): 29–32. Cluj-Napoca....

Biol. DIHORU G. I.R.. Contrib.. Bot.. Braºov. 5: 101–118... NEGREAN G. Cuza” Iaºi.. 1962. Bot. Lucr. DONIÞà N. 131–150. SPÂRCHEZ Z. Bot. Cluj-Napoca. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca. J. Seria Bot. Tulcea. DANCIU M. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1966. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. Biol.. 14: 129–134. 13(6): 301–318. 17(1): 35–44. ºi Cerc. Bucureºti. 1962. DOBRESCU C.. Contrib.. II. GERGELY I. DOBRESCU C. Bucureºti. Secþ. Braºov. Bucureºti.) P. Braºov. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt.. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. Biol. 1973. 3: 19–55. 1976. 1975. Bul. Contrib. 1997. 19(2): 465–474. 277–312. II. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. ºi Cerc. II. 2: 7–15. Muz. 2000.. 21(3): 197–203.I.. DIHORU G. Ed.-Forest.. Analele ªti.. 9(2): 167–184. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota. 1970. Inst. Bucureºti. Contrib. Covasna). Bul. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului.a. KOVÁCS A.. din R. HODIªAN I. B. 1999.. no. Cluj-Napoca. DANCIU M.. Univ. 1957.S. Babeº-Bolyai. Nat. Iaºi. Horti Buc... Horti Buc. CSÜRÖS ª. 1968. DANCIU M. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei. 16(2): 333–345.. DOBRESCU C. DAMIAN I. Inst. CSÜRÖS ª. Seria C. Studia Univ. 1969. Seria Bot. Univ.S.. 1975. Nat. 1972–1973: 353–423. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti. 1963. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii.. ºi Cerc.. DIHORU G. 1968: 207–214. Stud. Beauv. Cluj-Napoca. Stud. 1963. DANCIU M. Înveliºul vegetal din muntele Siriu. 12: 117–120.. DEVILLERS P.S. Cluj-Napoca. Econ... CSÜRÖS ª. DEVILLERS-TERSCHUREN.. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. Vegetatio. Ed. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului.. Bucureºti.. Secþ. 193–201. Horti Buc. Bucureºti. DIHORU G. 27(1): 3–8. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt.. Ocrot. Univ. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa... 2: 423–424. Cuza” Iaºi. Univ. Bucureºti. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. Biol. Secþ. Univ.. Cuza” Iaºi.. Iaºi. Inst. Secþ. NIEDERMAIER K. 1961–1962 (2): 949–961. ºi Cerc.I. Bucureºti. 141–159.. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. CRISTUREAN I. Serie nouã. Strasbourg. Bucureºti. 482 .I.. Biol. Bot. 1970. Cluj-Napoca.. Acta Bot... DIACONESCU F... Analele ªti. Ser. Dealurile Tohani. R. Seria B. ªti. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud.. Seria Bot.. 28: 161–163. Serie nouã. 13(1): 19–30. Braºov. Bucureºti. Braºov.S. DIHORU G. 1960. 1972. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului. BAVARU A. Vaslui). POP I. Univ. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. ANDREI M. DIHORU G. Med. 1970. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. 149–173. Ser. ANDREI M. DIHORU G. 15: 123–131. Contrib.. A classification of Palearctic habitats. 1969.Bibliografie CSÜRÖS ª. RESMERIÞà I. II-a..... Biol. „Al. Iaºi. Bul. Seria Bot. CSÜRÖS ª.. Biol.. 1971. „Al. Bot. Horti Buc. 249–262. Polit. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). 1972. Cuza” Iaºi.R. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Acta Bot. 1973. R. Acad.. 1971. 1979. 223–232.. NEGREAN G. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. 19(2): 407–410.. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud..a. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). ÞUCRA I. Bot.. Contrib. „Al. II. Serie nouã.. Biol. Acta Bot.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. CSÜRÖS ª. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. Înconj. Analele ªti. 175–189. Med. 1968. Serie nouã. Iaºi. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. „Al. Biol. DIHORU G. Bucureºti. Ocrot.R. 1970. Stud.. Polit. Înconj... Council of Europe. 78. CRISTUREAN I. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi.. 1969. DOBRESCU C. Biol... 14(1): 147–158..I. Cuza” Iaºi.. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate.. Nature and Environment.. „Al. Serie nouã. GERGELY I.. ODANGIU A. din Transilvania. Secþ... Contrib. 1965... Acad. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. Iaºi. ClujNapoca. NEGREAN G. Cluj-Napoca. DANCIU M. Deltei Dunãrii. Bot.I. 1965. 1985. Bucureºti.. DIHORU G. Polit.a.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. 1973.a.R. PAP S. DOBRESCU C.... Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. Nat. Contrib.. Peuce. Stud.. DIHORU G. 1973. DIHORU G..). Acta Bot. 24(2): 83–94.. Bot. Analele ªti.

Obiective de ocrotirea naturii.. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff.. Biol. 1970. Contrib.. Serie nouã. Pãd. 1990.). Brukenthal. DONIÞà N. Sibiu).I. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. Fac... II. în R. DRÃGULESCU C. Sér. Bul. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. ªti. Revue Roum. Bucureºti. Secþ. ªti. Biogeografia României.. Univ. 1997. Constant. 18(1): 127–144. Anal. Secþ. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. Studii ºi Comunic. ªti. 24: 315–362.. 24: 73–89.. végét.) din luncile Câmpiei Române. ºi Comunic. POPESCU A. Muz. CHIFU T. DONIÞà N... Vegetaþia Carpaþilor. Delta Dunãrii. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). ªti. ºi Comunic.. Vegetaþia României..I. DRÃGULESCU C. 20(1):145–154. DRÃGULESCU C. The Maros/Mureº River Valley. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova. ale Inst.. IVAN D. DOLTU M. II. Piteºti. Nat.a. 33: 25–28.. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. Cuza” Iaºi. 24–26.). Iaºi. (145–165 p. de Cerc. Sibiu. de Ocrot. Analele ªti.. Cuza” Iaºi. Nat.. Univ. COLDEA G. Univ. ºi Comunic.. Bucureºti.. VIÞALARIU G. „Al. DRÃGULESCU C. 407 p. 25: 87–151. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Stapfia. 370 p..I. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). Ed. Cluj-Napoca. et al. II. ICPDD Tulcea. 23: 197–219. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. Analele ªti. de Biol. Nat. DOBRESCU C. Rev.. Iaºi. 1973. Iaºi. Lucr.. Stud.a. Analele ªti.I. ºi Comunic.. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. ºi ed. „Al. DIHORU G.. Seria Biol. II.. N. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor. Pajiºtile din Carpaþii României. 129–136. Iaºi. Biol.. IVAN D. DRÃGULESCU C.-M.. Serie nouã. The vegetation from the Someº (Szamos) valley.. Bucureºti. 6(1): 11–20.. ..a. 390 p. Brukenthal. Brukenthal. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului. Înconj. DRÃGULESCU C. Muz.. 1977.Bibliografie DOBRESCU C. Wooden Vegetation. Med.. ºi Cerc. Fitosociologia. Nat.. Vol. Cuza” Iaºi. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). Analele ªti.a. DRÃGULESCU C. Stud. Stud.I.. Stud. 1979. Bucureºti DRÃGHICI B. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov.. 1981. 1995a. „Al. MITITELU D. ºi Med. POPESCU A. 37–88. Muz.. Tehnicã Agricolã. Analele ªti. Ed... Seria Bot.. Analele ªti. DOBRESCU C. ºi Cerc. Secþ. Sibiu). Ministerul Apelor. 1987. 1985. Ed. Bacãu. 2. Înconj.. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud. FINK H. Univ. Iaºi. KOVÁCS ATT. Secþ. 1995c.I. DONIÞà N. DONIÞà N. GHENCIU V. Bot. II. „Al. 1985. CHIRIÞà C. DOBRESCU C. 1969. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O.. 7: 73–80.. Univ. DOLTU M... Vegetaþia alpinã (98–108 p. 47–111.. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi. Biol.. DONIÞÃ.. II.. POPESCU A.. DIHORU G. STÃNESCU V.. Stud. de Cerc. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România. Biol. 1985: 109–140. Ocrot. Ed. 15(1): 165–179. Cuza” Iaºi. 34(1–2): 39–43. VIÞALARIU G.. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România. DRÃGULESCU C. 1974. Sibiu. Contrib.. Sibiu. Bucureºti.. ªti. SANDA V. ÞOPA E.I. 1990. 1969. Univ. 18(4): 341–353. 13–21. LAZÃR M... Stud.. Analele ªti. 1986. X. PASCAL P. Muz. Nat. 38(1): 28–37. Argessis. GÉHU J. Serie nouã. BOULLET V. II. 1980. în sudul Transilvaniei. 1961.. Cãlinescu. Cuza” Iaºi. Biol. Muz... Bucureºti. Biol. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului.. Serie nouã. ROMAN N. Pãd. SANDA V. Secþ. 1994.. Biol..I. ªti. DOBRESCU C.. 27: 12–18.. Univ.a. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p.. KOVÁCS ATT. POPESCU A.. DOBRESCU C.. SANDA V. Piteºti. Asociaþii de salcie (Salix alba L. 30: 52–54. „Al. Cluj-Napoca.... Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. Iaºi. DONIÞà N.. Bucureºti. ale Inst. 6(4): 383–390. Biol.I.. Biol. 1992. ªti.a. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc. Nat. 1979. EFTIMIE E. DOBRESCU C. Univ.I. ªti. V: 383–393. KOVÁCS ATT.. Secþ. 111–120. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi. Sibiu. veget.). Tehnicã Agricolã. 1995b. 88(11): 592–599. 1981. SANDA V. DOBRESCU C.. Iaºi. 1972. A study of the geography. fizicã. Serie nouã. Seria Biol.O. 1994. Serie nouã. (coordonator). Cuza” Iaºi. BOªCAIU N. ªti. Cuza” Iaºi.. ºi Amenajãri Silvice.. DOLTU M. VIÞALARIU G. BÂNDIU C. 483 . „Al. Constanþa). Inst.. 1983. DOBRESCU C. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. 1989. Bucureºti. Secþ.a. „Al. Nat. Bot.. Stud. 1994. ºi Comunic. Bucureºti. de Biol. Tiscia monograph series. 1966.. 1990. ºtiinþificã. Suceava.. PAUCÃCOMÃNESCU M. Serie nouã... Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România. DOBRESCU C. MITITELU D. Contribuþii fitocenologice din Moldova. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). Landsmuseum Linz. DONIÞà N. Bucureºti.

Contrib. HODIªAN I. GROZA G. Cluj-Napoca. Hunedoara). Stud. Cluj-Napoca.. Bot. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca.. Bot. 1969.. ªti. Relaþii cenologice ºi date noi asupra rãspândirii stejarului pufos (Quercus pubescens Willd... 8(1–2): 95–131. Contrib. Contribuþii la studiul Callunetelor din munþii Apuseni.. Cluj-Napoca: 195–202.. 1941. Flora ºI vegetaþia mlaºtinii „Rãbufnitoarea” (munþii Turiei – Judeþul Covasna).. Cluj-Napoca. 1971. 2: 785–796. 23(1): 13–45. Alba). Inst. 1970. Bot.. HODIªAN I.. Agron. Asociaþii praticole de luncã din interfluviu Timiº-Bega. Agron.. KOVÁCS A. Bucureºti. Rev. Flora ºi vegetaþia Munþilor Dognecei. HODIªAN I. 1980.111–121.. Biol. Inst.. Bot. 20(3–4): 127–141. Vegetaþia mlaºtinilor eutrofe din bazinul superior al Ciucului. Bucureºti.. Bul. Muz.. HOBORKA. Cluj-Napoca.. Alba).. 53(10–1)1: 505–518. Cluj-Napoca. Babeº-Bolyai. Cluj-Napoca. Babeº-Bolyai. Cluj-Napoca.S. Biol.Bibliografie GEORGESCU C. HODIªAN V. HOREANU C. 13: 221–229. Contrib. Rev. 1967. 1964. GHIªA E. Cluj-Napoca. 167–181. Contrib.. 1974. 1941. Tulcea. GEORGESCU C... 1963. Cluj-Napoca.. Contrib. GHIªA E. Bot. Contrib. Contrib. ClujNapoca. 2: 9–20. Hunedoara). Bot. Cluj-Napoca.. ªUTEU ª. GERGELY I. 89–142. Bot. Ceretele ca tip de pãdure. Bot. RAÞIU F. POP I. 1962... Studia Univ. Aspecte de vegetaþie de pe valea Someºului Rece (munþii Gilãu). Biol.. Ser. Cluj-Napoca. Contrib.. Bul. GERGELY I. Contrib. GHIªA E.. Babeº-Bolyai. 95–104. 5: 335–346. Ser. Studia Univ.. Bucureºti. 1979.. România. 1966. Studii de vegetaþie pe „Colþii Trascãului”. I. RAÞIU O.C. Contrib. GHIªA E.. 185–190. Cluj-Napoca. 207–219. Asociaþii de Helictotrichon decorum din R. Contrib. Contrib. Contrib. Contribuþiuni la studiul fitocenologic al munþilor Fãgãraº. Lucr.. Cluj-Napoca... Babeº – Bolyai. Cluj–Napoca. Ceretele ca tip de pãdure. Vegetaþia saxicolã de la Cheile Feneºului (raion Alba. 1989. GERGELY I... Alba). GRIGORE S. Studia Univ. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din partea nordicã a munþilor Trãscãului. Bot. România. Bot. Asociaþiile ierboase din „Þara Oaºului” ºi importanþa lor economicã. Cercetãri asupra as.. 25–36. Seria Bot. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R. Ceretele încheiate. reg. Pãdurile de rãºinoase de pe Valea Feneºului (raion Alba. Acta Bot. GHIªA E. Bot. 1969. Contrib. Contrib. 131–143. GRIGORE S.. Bot. Hunedoara).. GEORGESCU C. POP I. Timiºoara... GERGELY I... reg. la Timiºoara. Pajiºti de stâncãrii din partea nordicã a munþiilor Trãscãului. GERGELY I. FAUR N. Cercetãri de vegetaþie în masivul Vãii Caselor (jud... Cercetãri fitocenologice în Munþii Zarandului. ºi Cerc. HODIªAN V. Deltei Dunãrii. Bot. GRIGORE S. Univ. Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega.. RAÞIU O. 1970. 1957. 1961–1962.. de Biol. 11: 471–491. 1940. Bot.. Stipetum stenophyllae cu Danthonia calycina în Transilvania... Bot. GERGELY I. Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zona de interfluviu Timiº-Bega. 484 . Vegetaþia pajiºtilor xerofile din Podiºul Casimcea (Dobrogea). Grãd. GERGELY I. GERGELY I. Contrib. 1980. Contrib.. Rev. HODIªAN I. RAÞIU F.. 1970.... 130–144.. 1966. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete. Bot.. Cluj-Napoca. Vegetaþia halofilã din Câmpia de divagare Timiº-Bega. 25–51. 53(8–9): 444–457. 1972. 20–30. Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud. HODIªAN I. HODIªAN I. 11(2): 255–267.. 1976. GERGELY I. 145–150. HODIªAN I.. Cluj-Napoca. GERGELY I. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud. de Biol. Bot. 1965. GERGELY I. Bucureºti. Harghita). reg. 2: 9–22. CIURCHEA M... Ser. Grãd. 1968. Satu Mare). Bot. GERGELY I. Pãd. 2: 57–67.. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba. Aspecte de vegetaþie din masivul Mãgura Rodnei (jud. Bot. ClujNapoca. Bot. KISGYÖRGY BLANCA. 1973.. 1968. Agron. GERGELY I.. 225–228. Stud. HODIªAN I. 143–165. 1967... 125–131. Contrib. Cercetãri de vegetaþie pe valea Ribiþei (jud. la Timiºoara.) în regiunea Cluj. Bot. 221–229. GROZA G. ºi al Muz. 1960. Stud. HODIªAN I. Lucr. 207–221. 1977. I. ºi al Muz. 209–230. Cluj-Napoca.. Horti Buc. 12: 193–209. Biol.. Bot. Bot.C. BistriþaNãsãud). 1941. 21(1–2): 56–67. ClujNapoca.. Cluj-Napoca. Timiºoara.... Bot.. Cluj-Napoca. 53(4): 192–204. ªti. Bucureºti.. HODIªAN V. 1960.. Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei perturbate din depresiunea inferioarã a Ciucului (Jud. Cluj-Napoca. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud.. ºi Cerc. Contrib. 1973. 1976.. Cluj-Napoca.. Ceretele poienite. HODIªAN I..C. SPÂRCHEZ Z. Inst. Bistriþa-Nãsãud). Contrib. ºi Cerc. Timiºoara. Contrib. Hunedoara).. ªti. Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului. Teza de doctorat. Pãd.. Flora ºi vegetaþia masivului Jidovu (jud. Lucr. Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud.S. Peuce. Bot.. 1941. 263–298.. RESMERIÞà I. MOLDOVAN I.. 1988. HODIªAN I. 1: 25–31.. Pajiºtile mezofile din depresiunea Trãscãului. 1974. GERGELY I. ClujNapoca. GRIGORE S. 1970. Pãd. Cluj – Napoca. Asociaþii stepice montane din partea nordicã a munþilor Trãscãului. II..

1967.... 1979. Vrancea). 51(1): 35–45. 1979.. Stud. KRAUSCH H. 1992. KARÁCSONYI C. Fãgetele din Munþii Bodoc. Botoºani.. Cluj-Napoca.m Budapest. 1979. Contrib.. 14(2): 181–186. Flora ºi vegetaþia munþilor Bodoc (jud.... 1980. KARÁCSONYI C. Nat. Cercetãri biogeocenologice în pãdurea DezmirCluj... Biol. Satu Mare. ºi Cerc. Muz.. Stud. reg. Pãdurea de liliac de la Ponoare (Podiºul Mehedinþi). 1972.. Înconj. Iaºi. 245–274. Ocrot. HOREANU C. Înconj. KORODI GÁL I... KOVÁCS A. Stud. Ser. Harghita) (I). Iaºi... KOVÁCS A. Bot.. Bot. 1971. KOVÁCS A.Muz. 25(2): 211–220. Sesleria