P. 1
Habitatele din Romania

Habitatele din Romania

|Views: 336|Likes:
Published by Camelia Ștefanache

More info:

Published by: Camelia Ștefanache on Apr 05, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/28/2012

pdf

text

original

Sections

  • 2.1.1. Comunitãþi marine (11)
  • 2.1. COMUNITÃÞI LITORALE ºI HALOFILE (1)
  • 2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
  • 2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
  • 2.1.4. Dune ºi plaje de nisip litorale (16)
  • 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22)
  • 2.2. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2)
  • 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23)
  • 2.3.1. Lande ºi tufãriºuri temperate (31)
  • 2.3. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3)
  • 2.3.2. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34)
  • 2.3.3. Pajiºti xerice silicicole (35)
  • 2.3.4. Pajiºti alpine ºi subalpine (36)
  • 2.3.5. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37)
  • 2.3.6. Pajiºti mezofile (38)
  • 2.4. PÃDURI (4)
  • 2.4.1. Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41)
  • 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42)
  • 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44)
  • 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51)
  • 2.5. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5)
  • 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53)
  • 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54)
  • 2.6.1. Grohotiºuri (61)
  • 2.6.2. Stânci continentale ºi roci la zi (62)
  • 2.6.3. Vegetaþie chionofilã (63)*
  • 2.6.4. Dune de nisip continentale (64)
  • 2.6.5. Peºteri (65)

Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera et Koci, 2001).
^ ^

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

cu completãri) .S. 1978. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R. România.14 INTRODUCERE Fig.

PALAEARCTIC HABITATS. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. 15 . panonic. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. EMERALD. 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. utilizate la nivel european. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. Maramureº.). Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. vest-pontic. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. s-a utilizat denumirea consideratã validã. 2000). ecologic. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. Câmpia Dunãrii etc. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). ii) pentru dealuri ºi câmpii. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. Oltenia. ponto-sarmatic. tufãriºuri. luncã etc. III) mare. III) specii endemice ºi rare. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). Muntenia. climã (temperatura medie anualã. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora.) (fig. în plus. moldav. CORINE. II) moderatã. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. Criºana. forme de relief (versant. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. culme. Structura este definitã prin caracterul geografic. EUNIS). pajiºti. Subcarpaþii Munteniei. etc. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. 2). Dobrogea. balcanic) (fig. prin urmare. care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). planuri de amenajament etc. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. Pentru pãduri. precipitaþii medii anuale). Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. danubian. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. dacic. pe regiuni istorice (Moldova. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). IV) foarte mare.). Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. Carpaþii Meridionali. getic. vale. ºi. Corespondenþa cu sistemele de clasificare.INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. platou. rocã sau substrat. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. Banat. cercetãri.

care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. stepe. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare. nr. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. prin descrierea habitatelor din România. ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv.12. respectiv 24 de subclase. se poate afirma cã. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). Partea I. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pe subclase de habitate.O. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. Un numãr de 173 de habitate. 1. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini. din Directiva Habitate. IV) lista tipurilor de pãdure. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . 1198/25. turbãrii. III) lista tipurilor de habitate. publicat în M. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România. din cele descrise în lucrare. al României. Directiva Habitate). se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor.11.2005).2005. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni.097/ 6. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. În concluzie. numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2.

• etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. din preajma Carpaþilor. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. 4): • zona de stepã. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. corelat. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. determinatã de creºterea altitudinii. • zona de silvostepã. la cel stepic. 3). între altitudinile de 100–300(400) m. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. temperat continental. cerris. sudeuropene. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). se poate constata cã. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. Ca urmare. în centrul teritoriului. la altitudini mai mari. sudul ºi vestul României. medioeuropene. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). 17 . clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. în România clima. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. în câmpiile ºi podiºurile din estul. în majoritate. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. Abies alba ºi Picea abies). • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). Luând în considerare. din România. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. Principala modificare. frainetto. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. sunt redate în harta din figura 2. Pe harta geograficã a Europei. între altitudinile de 50 ºi 150 m. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României. Principalele unitãþi de relief. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. Q. între altitudinile de 0 ºi 100 m. în parte a celor mezofile. temperat oceanic. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. ÎN CARE SE Dar. Astfel. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni.3. în parte a celor termofile-submezofile. teritoriul României s-ar situa. Q.INTRODUCERE 1. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali.

1978) .18 INTRODUCERE Fig.S. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R. România.

În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. În cadrul zonei de silvostepã. În cadrul zonei de stepã. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. • al pãdurilor de molid presubalpine. iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). pedunculiflora). dar puternic influenþat submediteraneean. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). 1983) 19 . silvostepa se situeazã. deasupra stepei zonale. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid. • etajul pãdurilor nemorale. frainetto). Q.INTRODUCERE În Dobrogea. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. Fig. În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. Q. • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. ca etaj. se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã).

manuscris) . 4 Harta vegetaþiei României (dupã N.20 INTRODUCERE Fig. Doniþã.

B: vest-est (dupã Chiþu. Carex curvula ºi Juncus trifidus. pe lângã habitate zonale. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii. în fiecare din aceste unitãþi. În partea de vest ºi de nord a României. deci în habitate. Dar. dar cu douã maxime.INTRODUCERE Fig. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. pe douã profile – A: nord-sud. mai temperat vara ºi mai cald toamna. pentru cã trebuie avut în vedere cã. clima are nuanþe submediteraneene. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. influenþat submediteranean. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. precipitaþii mai puþine. În partea de sud a României. condiþionate de climatul local. de sol. 5). care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. pe fondul climatului stepic. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. diferenþierea regionalã a climei. inferior. de rocã etc. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. din aceastã parte a þãrii. existã ºi habitate intrazonale. de exemplu între climatul est-european. continental ºi cel submediteranean. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. 21 . ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig. clima are o nuanþã oceanicã. al tufãriºurilor pitice de Salix. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. În partea de est a þãrii. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. clima este mai continentalã. în special prin regimul termic mai rece primãvara. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România.

7). anatolic) – estic. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. 2000). Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. caucazic. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. de la oligotrofe la eutrofe. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. 6). stepicã (17 %). ecologic importante. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. subatlantic. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. 8). prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. Pe rocile acide (granite. În funcþie de aºezarea geograficã. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). Trebuie avut în vedere cã. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. taurice. pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). ponto-siberian. conþinutul de schelet. ale solurilor. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. granodiorite. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. În stepã. alpinã (23%). pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. de la higrofile la xerofile. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. textura. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. trebuie arãtat cã staþiunile. în România existã o mare varietate de specii. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. diversitatea floristicã ºi faunisticã. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. varietatea geologicã ºi pedologicã. sarmatic. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. mai mult sau mai puþin evoluate. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. tauric. În aceste condiþii geografice. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. multe elemente sud-est europene (balcanice. Din punct de vedere al rãspândirii. dezvoltate pe aluviuni. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. dar în compunerea cãrora intrã. existã soluri aluviale. ponto-panonic. În lunci. subartic. continental (pontic. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. structura. 22 . de la oligoterme la termofile. caucaziene. uscate vara). se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. balcanic. altaic. în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit. arcto-alpin.

Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. în parte foarte acide. de cca. în parte acide. de cca 2-6 t/an/ha. productivitatea biocenozelor este scãzutã. 0. Festuca supina. în întregime disponibilã. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). Alnus viridis. numai în partea inferioarã a etajului. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. Rhododendron myrtifolium. mai profunde. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. Juniperus sibirica. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. În subetajul superior. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. cu apã multã. 6t/an/ha. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide.INTRODUCERE Fig.8t/an/ha. la care. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. cu apã multã. În acest etaj. sãrace ºi foarte acide. 8t/an/ha. Briofitele au aici frecvenþa maximã. sunt încã sãrace în elemente nutritive. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. În etajul alpin. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã. Pe calcare. mezotrofe. mezotrofã-oligotrofã. mezofile. mezofilãhigrofilã. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. ºi pentru 23 . Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. de cca. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. pe locul pãdurilor defriºate. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. Pinus cembra. în subetajul superior. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. cu multã apã. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. Nardus stricta. Juncus trifidus. solurile. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca. local Larix decidua. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. pe stânci. a solurilor puþin profunde. încã foarte rece. solurile sunt încã puþin profunde.

2005) . 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.24 INTRODUCERE Fig.

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

50C.2. Chenopodium glaucum. aluviuni luto-nisipoase. Juncus maritimus. Halimione verrucifera. Cirsium alatum. J. Rumex maritimus. Valoare conservativã: moderatã. Literaturã selectivã: Popescu. Spergularia maritima. Aeluropus littoralis. Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum.A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Salsola soda. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Sanda. Suaeda maritima. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Roci: nisipuri maritime. Cynodon dactylon. Suprafeþe: 10–15 ha. Trifolium fragiferum. cu concentraþia în sãruri mai mare. salina. Halimione pedunculata. Plantago tenuiflora. înalt de 30–40 cm. cu mici exca- 35 . Taraxacum bessarabicum. vaþii unde se acumuleazã apa. Aeluropus littoralis. P = 450 mm. În micile depresiuni. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. Aster tripolium. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. Alte specii importante: Puccinellia limosa. L. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Popescu. Salicornia europaea. Carex distans. Sanda. Popescu. Relief: teren plan.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Puccinellia limosa.1. C. Artemisia santonicum. Rumex maritimus. Limonium gmelini. Alte specii importante: Limonium gmelini. Nedelcu 1997. S.A. maritimus. Centaurium pulchellum. Limonium gmelini. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. maritima. Oroian 1997. Popescu. ºi acoperirea de 70–80%. Stancu 2001. salina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. Limonium bellidifolium. Juncus gerardi. Spergularia salina. Petrosimonia triandra. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. Halimione pedunculata. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Aeluropus littoralis. Sanda et Popescu 1992. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Aster tripolium. nisipuri maritime sãrãturate. Clima: T = 11. Aeluropus littoralis. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. gmelini. Salicornia europaea. Plantago maritima. S. Rosetti). Redactat: A. Carex distans. Redactat: A. Sanda. Aster tripolium. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. S. Juncus gerardi. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: mare.HAB: 15. Soluri: soloneþuri în curs de formare. Centaurium pulchellum.

cel mai înalt (50–70 cm). Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Medicago falcata. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Redactat: A. Halimione verrucifera. cu concentraþie mare de sãruri. Suprafeþe: Pe litoral.HAB: 15. Puccinellia limosa. Daucus guttatus ssp. Roci: nisipuri maritime. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Sulina. Roci: nisipuri maritime. Limonium vulgare. Clima: T = 11. Relief: teren plan. cu mici ondulaþii de nisip. Sf. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. Sfiºtofca). Artemisia santonicum. Salicornia europaea. Gheorghe.HAB: 15. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. în locurile neamenajate. moderat sãrãturate. se întind pe zeci de ha. inclusiv Grindul Lupilor). Letea dar mai ales la C. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Lotus tenuis. Popescu. Gheorghe. Aeluropus littoralis. 36 . Suaeda maritima. Carex distans. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. Specii caracteristice: Carex divisa. Plantago maritima. Rosetti. Plantago arenaria. În zonele mai joase.2. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. nisipuri fixate ºi semifixate.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Soluri: aluviale. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. Aster tripolium. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Medicago falcata. la Sf. Spergularia maritima. Sanda. Popescu. Agropyron elongatum. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Delta Dunãrii (Caraorman.50 C. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. Primul. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. Limonium gmelini.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae Slavnic 1948. Literaturã selectivã: Popescu et al. P = 350–450 mm. Daucus guttatus ssp. 1997. Grindul Chituc. zahariadi. Spergularia maritima. Plantago coronopus. Clima: T = 11– 10. Juncus gerardi. Trifolium fragiferum. Alte specii importante: Juncus littoralis. Juncus littoralis. Valoare conservativã: moderatã. Samolus valerandi. Rumex maritimus.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Plantago coronopus. ^ Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa.A.50C. Artemisia santonicum. vechi dune fixate sau microdepresiuni. Aeluropus littoralis. Argusia sibirica. Spergularia maritima. iar în Deltã.1. zahariadi. P = 450 mm. Chenopodium glaucum. Plantago maritima. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Agrostis pontica. temporar bãltite. Samolus valerandi. Cynodon dactylon.5– 10. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Stancu 2001.

2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978.50C. pannonicum. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Doltu 1980. Plantago lanceolata. Centaurium spicatum. Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. P = 450–500 mm. Popescu. Medicago lupulina. orientalis. Lycopus europaeus. Alte specii importante: Juncus littoralis. în sudul Moldovei. Agropyron elongatum. zahariadi. Daucus guttatus ssp. Valoare conservativã: moderatã. ªerbãnescu 1965. Structura: Specia dominantã este Carex distans.2. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. Clima: T = 10. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Taraxacum bessarabicum. Trifolium fragiferum. Trifolium repens. 37 . Carex distans. Centaurium spicatum. pannonicum. Plantago maritima. care împreunã realizeazã etajul superior. Popescu et al. în puþine exemplare. Orchis laxiflora ssp. Gratiola officinalis. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Medicao lupulina. orientalis. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. Popescu. orientalis ºi Carex distans. Atriplex hastata. Sanda. Scorzonera cana. Caricetum distantis Rapaics 1927. Hordeum marinum. J. 1984. 1977. Juncus littoralis. Specii caracteristice: Carex distans. Taraxacum bessarabicum.HAB: 15. Þopa 1939. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Aster tripolium ssp. elegans. Redactat: A. Sanda 1975. Roci: loess. Nedelcu 1997. Lythrum virgatum. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Agrostis pontica. Popescu. Teucrium scordium. Valoare conservativã: moderatã.1. Aster tripolium ssp. Juncus gerardi. Sanda. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii. Juncus gerardi. Aster tripolium ssp. Daucus guttatus ssp. înalt de 50–55 cm. Juncus gerardi. Hordeum marinum. Redactat: A. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Pulicaria dysenterica. Sonchus arvensis. speciile: Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Taraxacum bessarabicum. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. gerardi. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Holoschoenus vulgaris. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. J. Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Popescu. Cynodon dactylon. Trifolium fragiferum.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. pannonicum. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. realizeazã etajul superior. Sanda. în Bãrãgan. zahariadi. Teucrium scordium. Stancu 2001. Carex distans. care realizeazã o acoperire de 90–95%. Agropyron elongatum. maritimus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Popescu. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum.

Juncus gerardi. cernoziom levigat ºi sãrãturat. Spergularia maritima. Plantago lanceolata. Roci: loess ºi depozite aluviale.2. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. În microdepresiuni.5–9. Hordeum marinum. Alte specii importante: Plantago maritima.1. Atriplex littoralis. Chamomilla recutita. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). Bassia sedoides.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. Moldova (sãrãturile de pe Jijia). Staþiuni: Altitudine: 60–200 m.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. Popescu. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: mare. 10–15 ha în Moldova. Popescu et al. 1984. Taraxacum bessarabicum.HAB: 15. Atriplex hastata. Limonium gmelini. Gypsophila muralis. Poa bulbosa. Literaturã selectivã: Pop I. Lepidium crassifolium. tenuiflora. se instaleazã: Suaeda maritima. ªerbãnescu 1965. Cynodon dactylon.50C. P = 500–550 mm. Clima: T = 10. Petrosimonia triandra. Artemisia santonicum. P. Sanda. Suaeda maritima. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . Acorellus pannonicus. 1978. Artemisia santonicum. Puccinellia limosa. Crypsis aculeatus. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. Puccinellia limosa. Puccinellia distans. 2002. Crypsis aculeata. Spergularia maritima. tenuiflora. Buzãu. Lepidium cartilagineum. P. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. lãcoviºti sãrãturate. Plantago maritima. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Cãlmãþui). cu concentraþie sporitã în sãruri. Taraxacum bessarabicum. Lepidium ruderale. Juncus gerardi. Redactat: A. Popescu et al. Specii caracteristice: Camphorosma anuua.

toate halofile. cernoziomuri sãrãturate. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Oltenia. Poa bulbosa. Spergularia maritima. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Artemisia santonicum. Atriplex littoralis.2. Bassia sedoides. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Myosurus minimus. Camphorosma annua. Cerinþele ecologice. solodii. Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. împreunã cu: Artemisia santonicum. Halimione verrucifera. H. Popescu. Artemisia asutriaca. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: mare. Puccinellia limosa. Lepidium ruderale. Todor 1947–1948. Juncus gerardi. Popescu. Bassia sedoides. Atriplex littoralis.5–9. P = 550–650 mm. pedunculata. Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Soluri: soloneþuri. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera.HAB: 15. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda. realizeazã etajul superior. Specia dominantã. Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Puccinellia distans. Bãile Sãrate – Turda. Limonium gmelini. Limonium gmelini. Alte specii importante: Suaeda maritima. Literaturã selectivã: Popescu et al. înalt de circa 35 cm.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927.1. Roci: loess în Muntenia. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. Atriplex tatarica. depozite salifere în Transilvania. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. P = 500–650 mm. 1980. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri. Spergularia maritima.5–9. Aeluropus littoralis.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m. Puccinellia distans. Atriplex littoralis. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra. 39 . Clima: T = 10. ªerbãnescu 1965. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate. Redactat: A.50C. Petrosimonia triandra. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Scorzonera cana. Artemisia santonicum. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. Rãspândire: Câmpia Jijiei. Nedelcu 1997. Lepidium ruderale. Clima: T = 10. Salicornia europaea.HAB: 15. Salsola soda.50C. Bãrãgan.

Agropyron elongatum. Sanda 1977. Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Artemisia santonicum. Moldova. Juncus gerardi. Artemisia santonicum ssp. Sanda. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Spergularia maritima. Festuca pseudovina. Atriplex hastata. Dobrogea. Specii caracteristice: Limonium gmelini. Bupleurum tenuissimum. Dianthus guttatus. Atriplex littoralis. S. Aeluropus littoralis. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. determinã ca cele douã specii. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Roci: depozite salifere. Aeluropus littoralis. Popescu. Taraxacum bessarabicum.2. Heleochloa schoenoides. Suaeda maritima. Trifolium fragiferum. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Petrosimonia triandra. Juncus gerardi. Salsola soda. Artemisia santonicum ssp.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. patens. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni).142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. salina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. Þopa 1939. P = 500–550 mm. Atriplex tatarica. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Juncus gerardi. Valoare conservativã: moderatã. Heleochloa schoenoides. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Soluri: solonceacuri. Stancu 2001. Cynodon dactylon. Delta Dunãrii. salina. Plantago maritima. Clima: T = 11– 10. Juncus gerardi. Aster tripolium. Dianthus guttatus. Chenopodium glaucum. Literaturã selectivã: Popescu. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Valoare conservativã: mare. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. Redactat: A. Atriplex littoralis. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Carex extensa. patens. Spergularia maritima. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Aeluropus littoralis. Halimione pedunculata. Spergularia marina. Bassia hirsuta. loess. Sanda.1.50C. Oroian 1997. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Cynodon dactylon. Popescu. Alte specii importante: Aster tripolium. nisipuri marine sãrãturate. Taraxacum bessarabicum. Limonium bellidifolium. Artemisia santonicum. Spergularia maritima. Popescu. Suaeda maritima. Centaurium spicatum. Camphorosma annua. S. Trifolium fragiferum. pannonicus. Suprafeþe: Circa 5–10 ha.HAB: 15. Agropyrum elongatum.

Carex distans. Redactat: A. hystrix. în principal. Trifolium angulatum. Lepidium ruderale. Lepidium ruderale. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. Achillea setacea f.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. Soluri: salifere. Bupleurum tenuissimum.50C. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere. Doltu 1980. Scorzonera cana. Festuca pseudovina. Sanda.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Bupleurum tenuissimum. Popescu. salina. Relief: pante mediu înclinate. Popescu.HAB: 15. P = 450–500 mm. judeþul Buzãu). Suprafeþe: 2–3(5) ha. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. Sanda. Hordeum marinum ssp. de Artemisia (maritima) santonicum. Aster tripolium. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Roci: marne salifere. Atriplex tatarica. Carex distans. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã. 1979– 1980. în jurul vulcanilor noroioºi. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. Limonium gmelini. S. Valoare conservativã: foarte mare. realizând. Dianthus guttatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. Spãtaru. împreunã cu plantele mai sus menþionate. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. în zona vulcanilor noroioºi. Structura: vegetaþia este alcãtuitã. Stancu 2001. Puccinellia limosa.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Camphorosma annua. Lepidium latifolium. Redactat: A. uscate în timpul verii. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Clima: T = 10–9. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. Spergularia maritima. Artemisia santonicum. Pop 2002. Puccinellia limosa. Limonium gmelini. Sanda.HAB: 15. Specii caracteristice: Nitraria schoberi. este rãspânditã în judeþul Buzãu. Muntenia (pãdurile Frasinu. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. dar este bine reprezentat în zonã. Artemisia santonicum. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1959. Festuca pseudovina. 1980. Halimione verrucifera.1. Taraxacum bessarabicum. 41 . Popescu. salina.2. Nedelcu 1997.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Popescu. Lepidium latifolium. Taraxacum bessarabicum.

Agrostis stolonifera. lacoviºti. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. Ranunculus lateriflorus. Ranunculus sardous. cu acumulãri de sãruri în profunzime.-Bl. Agrostis stolonifera. Aster tripolium. Zingeria pisidica. Trifolium fragiferum. în luncile râurilor. et Balas 1958. 1984. Plantago major. Dobrogea. Alopecurus geniculatus. Anthemis austriaca. Alte specii importante: Carex melanostachya. Alopecurus pratensis. Juncus gerardii. 2002. soloneþuri. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. loessuri. Puccinellia limosa. 1964. Ranunculetum sardoi (Oberd. Rorippa sylvestris. Lysimachia nummularia. P = 400–700(800) mm. Beckmannia eruciformis. Rorippa kerneri. Taraxacum bessarabicum. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. 1957) Pass. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Popescu.HAB: 15. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Zingeria pisidica.50C. Literaturã selectivã: Buia et al. care atinge 30–35 cm înãlþime. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Trifolium fragiferum. Plantago tenuiflora. Ranunculus sardous. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. lãcoviºti salinizate. Ranunculus sardous. Clima: T = 10. Roci: depozite salifere. realizeazã etajul superior.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Al doilea etaj este format din plante scunde. Valoare conservativã: redusã. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. cuprinde speciile: Carex praecox. R. Lysimachia nummularia. Gratiola officinalis. Alãturi de aceasta.1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. Juncus gerardi. bine reprezentat. Stancu 2001. Aster tripolium. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. în general repente. Clima: T = 10. Soluri: faeoziomuri. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. Polygonum aviculare. Alisma lanceolatum. Popescu et al. Moldova. în puþine exemplare. Soluri: salifere. Mentha pulegium. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Etajul inferior.2. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat.5–9. Spergularia rubra. Trifolium arvense. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: 42 . Roci: depozite aluviale. Lepidium latifolium. nisipuri.5–90C. 1960. Gratiola officinalis. lateriflorus. care poate depãºi 50 cm înãlþime. gleizate. Redactat: A. cum sunt: Spergularia maritima. Consolida regalis. Atriplex hastata. Valoare conservativã: mare. Popescu. Pop 1968. Taraxacum bessarabicum. Gypsophila muralis. Eleocharis palustris. Puccinellia distans. P = 500–600 mm.

Limonium gmelini. Redactat: A. Cerastium dubium. 43 .2.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Rumex maritimus. Bupleurum tenuissimum. pe terenuri slab sãrãturate. Tâmbureºti. Popescu. Lepidium ruderale. Juncus gerardi. nisipuri. Moldova. Literaturã selectivã: Popescu et al. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Popescu et al. alopecuroides. Banat.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. Atriplex tatarica. Chenopodium glaucum.HAB: 15. Atriplex littoralis. 1984. Trifolium arvense. Clima: T = 10. Muntenia. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Aster sedifolius. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Vicia villosa. 1960. Ranunculus sardous. Chamomilla recutita. Lotus tenuis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. Trifolium fragiferum. Alte specii importante: Gypsophila muralis. 1984. luvisoluri (crovurile din Muntenia). Alte specii importante: Spergularia maritima. Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). Aeluropus littoralis. Bupleurum tenuissimum. Taraxacum bessarabicum. Artemisia santonicum. Trifolium fragiferum. Soluri: lãcoviºti. Rãspândire: Transilvania. Aeluropus littoralis. Rumex stenophyllus. Þopa 1939. Lotus tenuis. Rorippa austriaca.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. S. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Rãspândire: Oltenia (Sadova. soloneþuri. Agrostis stolonifera. Sanda. Roci: aluviuni. Piscu). Rumex crispus. Redactat: A. P = 500–550 mm. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. Dobrogea (Eforie). salina.50C. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii.. Artemisisa santonicum.1. H. microdepresiuni.HAB: 15. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Juncus gerardi. Popescu. crovuri. Heleochloa alopecuroides.5–9. Taraxacum bessarabicum. Popescu. Lepidium ruderale. 2002. împreunã cu: Spergularia maritima. Relief: microdepresiuni. 1943. Literaturã selectivã: Pop 1968. Barabaº 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. Valoare conservativã: moderatã. Puccinellia limosa. Artemisia santonicum. Aster tripolium. Juncus bufonius.

Cynodon dactylon. ªerbãnescu 1965. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. Agropyron repens. Spergularia maritima. T. P = 450–500 mm. Gypsophila muralis. Limonium gmelini. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda et al. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. de 500 pânã la 700–1000 m2. realizând o acoperire de 50–60%. Puccinellia distans. Heleochloa alopecuroides.5. Zingeria pisidica. Salicornia prostrata. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. Halimione verrucifera. Soluri: soloneþuri. dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. Camphorosma annua. majoritatea halofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. Alãturi de specia dominantã. Atriplex littoralis. Sanda. Doltu 1980. pedunculata. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. suprafeþele s-au diminuat foarte mult.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. Artemisia santonicum. Clima: T = 11–10. Vegetaþia este etajatã. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Bupleurum tenuissimum. înalt de 25–35 cm. Trifolium fragiferum. Taraxacum bessarabicum. Beckmannia eruciformis. 44 . Juncus gerardi.HAB: 15.2. Plantago tenuiflora. P = 450–550 mm. Hordeum marinum. Trifolium angulatum. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. loess în restul þãrii. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. Literaturã selectivã: Popescu. Dobrogea. Artemisia santonicum. Valoare conservativã: mare. Juncus gerardi. în Oltenia.50C. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. Plantago tenuiflora. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. retusum. 1965. Rãspândire: Muntenia. fragiferum. gleizate. Valoare conservativã: moderatã-mare. T. Beckmannia eruciformis. Relief: plan cu mici concavitãþi. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. Cerastium dubium. H. Halimione verrucifera. Scorzonera laciniata. Etajul superior. Suaeda maritima. Zingeria pisidica. Popescu. Redactat: A. Soluri: soloneþuri. Artemisia santonicum. cernoziomuri sãrãturate. Myosurus minimus. Stratul inferior este mai bogat în specii. ªerbãnescu 1959. solodii. Juncus gerardi. Limonium gmelini. Roci: terenuri salifere. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). Puccinelia distans. Alte specii importante: Hordeum marinum. Alopecurus pratensis. În prezent sunt estimate la circa 10 ha.1. nisipuri marine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Myosurus minimus.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. 1978. Roci: nisipuri. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Clima: T = 11–100C. Agropyron elongatum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. bãltite în sezonul ploios. Rorippa kerneri.

Taraxacum bessarabicum.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Valoare conservativã: mare. Salsola soda. Trifolium fragiferum. Popescu et al. Stancu 2001. Alte specii importante: Petrosimonia triandra. Salicornia prostrata. Etajul inferior. Artemisia austraica. Lotus tenuis. Aster tripolium ssp. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). unde apa stagneazã în timpul primãverii. Suaeda maritima. Limonium gmelini. de 3–4 m pânã la 200–250 m. Bassia hirsuta. Aeluropus littoralis. Cryspis aculeatus. nentalã. 1981. Suaeda maritima. S. Popescu et al. ªerbãnescu 1965.HAB: 15. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata.11 Glasswort Salicornia. Redactat: A. puternic sãrãturate. nisipuri sau loessuri. Popescu. Bassia hirsuta. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Plantago schwarzenbergiana. maritima. Popescu. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. Artemisia santonicum. Roci: terenuri salifere. Acorellus pannonicus. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces. Literaturã selectivã: Pop 2002. Popescu. Literaturã selectivã: Pop 2002. Relief: teren plan. Alte specii importante: Camphorosma annua. 1980. Spergularia maritima. Bupleurum tenuissimum. Sanda. Staþiuni: Altitudine: mici. Plantago tenuiflora. Atriplex littoralis. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. în Moldova. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. primãvara. Chenopodium glaucum.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. pannonicus. Suaeda swards PAL. Juncus gerardi. Puccinellia distans. Halimione verrucifera. ªerbãnescu 1965. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Redactat: A. P = 400–450 mm. prostrata. Clima: conti- 45 . Taraxacum bessarabicum. pannonicus. Halimione pedunculata.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Aeluropus littoralis. Poa bulbosa. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Aster tripolium ssp. cu microdepresiuni. Halimione (Obione) pedunculata. Pauccinellia limosa. Þopa 1939. Plantago maritima.5–100C. S. de cele mai multe ori întins pe sol. Puccinellia limosa. Achillea collina. T = 11. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. Limonium gmelini. este realizat de speciile: Spergularia salina. Specii caracteristice: Salicornia patula.1.2. Soluri: solonceacuri. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum.

este alcãtuit din: Halimione verrucifera. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Aster tripolium. de 30–35 cm. Puccinellia limosa. lãcoviºti soloneþizate.50C. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Achillea setacea. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. Aster tripolium. Erysimum repandum. Camphorosma annua. Soluri: soloneþuri. Camphorosma annua. Din aceastã 46 . Nedelcu 1997. Popescu. solonceacuri sulfato-sodice. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. Alte specii importante: Camphorma annua. Juncus gerardi. Kochia prostrata. Clima: T = 10. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Stratul superior. Relief: terenuri plane. Petrosimonia triandra. Scorzonera canna. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. salina. Roci: loess. Roci: loess. Juncus gerardii. cu acoperirea de 60–70%. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. Þopa 1939. P = 500–550 mm. Dianthus guttatus. depozite aluviale.HAB: 15. C. unde apa bãlteºte în timpul primãverii.1.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. monspeliaca. Limonium gmelini. salina. Spergularia maritima. Salicornia prostrata. solonceacuri. Clima: T = 10. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. cu mici adâncituri. Suaeda maritima. soluri aluviale sãrãturate. Achillea setacea f. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare.5–9. Artemisia santonicum. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1980.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Juncus gerardi.50C. în lunci. Petrosimonia triandra. Redactat: A. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). Limonium gmelini. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera.HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Artemisia santonicum. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. iar în Moldova maximum 4–5 ha. S.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957.5–9. Popescu. Agropyron elongatum. Puccinellia limosa. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. P = 450–500 mm.2. Popescu et al. Literaturã selectivã: Pop 2002. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoare conservativã: mare.

Redactat: A. salina. Redactat: A. Valoare conservativã: mare. Halimione pedunculata.5–100C. maritima. Popescu. Camphorosma annua. S.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Literaturã selectivã: Popescu et al. Pholiurus pannonicus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. Brãila. Scorzonera parviflora. Limonium gmelini. lãcoviºti. Popescu. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. Juncus bufonius. Þopa 1934. Chenopodium glaucum. Cynodon dactylon. C. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Lotus tenuis. Triglochin palustris. Agrostis pontica. T = 11. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. S. Trifolium fragiferum. Dianthus guttatus.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. Popescu. Juncus gerardi. Spergularia maritima. Halimione pedunculata. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. Plantago maritima. Heleochloa schoenoides. Hordeum hystrix. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Lepidium crassifolium. Moldova. inclusiv pe litoral.2. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Puccinellia limosa.1. Clima: temperatã. Taraxacum bessarabicum. Popescu. Pop 2002. Plantago tenuiflora. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. Popescu et al. Atriplex littoralis. aluviuni (în Deltã). Stancu 2001. Aeluropus littoralis. Lepidium crassifolium. P = 400–500 mm. Crypsis aculeata. Plantago maritima. Centaurium pulchellum. Valoare conservativã: mare. Hordeum histrix. Centaurium pulchellum. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. soloneþuri. Lotus tenuis. Cryspis aculeatus. Daucus guttatus. ªerbãnescu 1965. P. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. inapte pentru agriculturã. Suaeda maritima. Cynodon dactylon. Barabaº 1998. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). lunca Jijiei. Roci: depozite lutoase. 1984. este alcãtuit din Spergularia salina. Rumex maritimus. loessuri (Moldova). Lactuca tatarica. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate. bine reprezentat. Silene conica. Dobrogea. Alte specii importante: Agropyron elongatum. lunca Iencii. Literaturã selectivã: Pop 2002. 1980. Artemisia santonicum. Puccinellia distans. ªerbãnescu 1970. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Þopa 1939. Centaurium pulchellum. Halimione pedunculata. spicatum. Sanda. Plantago maritima. 47 . Etajul inferior. Carex distans.HAB: 15. Moldova. Alte specii importante: Limonium gmelini. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa. Sanda. lunca Jijiei). convoluta. ªerbãnescu 1965. Plantago maritima. Juncus gerardi.

ªerbãnescu 1965. Nedelcu 1997. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Carex distans. Serratula bulgarica. Plantago maritima.50C. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici. P = 450–500 mm. Puccinellia limosa. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Bolboschoenus maritimus. salina. cu exces de umiditate. Chenopodium glaucum. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. Sanda. Limonium gmelini. Artemisia santonicum. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. moderat sãrãturate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Todor 1947–1948. Lepidium cartilagineum. L. Muntenia (Câmpia Bãrãganului). Aster tripolium. Chartolepis glatifolia.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. Redactat: A. Aster tripolium. Speciile caracteristice: Plantago maritima. Popescu. unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Salicornia prostrata etc. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. prin drenaje ºi spãlãri. Crypsis aculeata. Samolus valerandi. Puccinellia limosa.2. deoarece. convoluta. Taraxacum bessarabicum. Scorzonera parviflora. Plantago schwerzenbergiana. Scorzonera laciniata. Valoare conservativã: mare. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. Camphorosma annua. Dobrogea. Delta Dunãrii. Specii rare: Leuzea altaica. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Clima: T = 11–9.HAB: 15. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. În Transilvania soluri gleice.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. Literaturã selectivã: Popescu et al. Popescu. Halimione pedunculata. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. P. S. Moldova. meyeri. 1984. Juncus gerardi. sunt redate agriculturii.1.

Scorzonera cana. în bazinul inferior al Jijiei. Oenanthe silaifolia. fiind semnalate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica. Valoare conservativã: mare. Scorzonera cana. Scorzonera austriaca var. Plantago schwarzenbergiana. Specii caracteristice: Leuzea altaica.n) I. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. acestea fiind: Leuzea altaica. Hordeum histrix. mucronata. pannonicum. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). Aster tripolium ssp.5–100C. Lotus corniculatus. Rorippa sylvestris. depozite aluviale. Carex distans. 1997. mucronata.HAB: 15. mucronata sunt plante rare. pânã în prezent numai din aceste locuri. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara. Puccinellia limosa. Peucedanum latifolium. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. 2–3 ha în judeþul Galaþi.HAB: 15. Agropyron elongatum. Lotus tenuis. Literaturã selectivã: Monah 2001. Alte specii importante: Aster tripolium. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Plantago schwarzenbergiana. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Alopecurus pratensis. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Hordeum histrix. Festuca pseudovina. Peucedanum latifolium. Popescu. Moldova. Cynodon dactylon. Puccinellia limosa. Spãtaru. Popescu et al. ªerbãnescu 1965. Juncus gerardi. Taraxacum bessarabicum. Etajul inferior. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. mucronata. lãcoviºti sãrãturate. Scorzonera austriaca var. Lepidium latifolium. Redactat: A. Agropyron elongatum. 49 . Frasinu. Lepidium latifolium. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Sanda.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. P = 450–500 mm. Festuca pratensis. Poa pratensis. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Roci: loess.2.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. Soluri: soloneþuri. mucronata. Carex distans. Trifolium fragiferum. slab dezvoltat.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. Juncus gerardi. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. Rãspândire: Muntenia.1. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. 1978. Scorzonera austriaca var. Festuca pseudovina. Clima: T = 10. Taraxacum bessarabicum.

nisipoase. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15.1. maritima. Alte specii importante: Carex distans. Dobrogea (zona litoralã). nisipuri. Trifolium fragiferum. Festuca pratensis. Daucus carota. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. Clima: T = 10. pe terenurile slab sãrãturate. Cerastium dubium. Artemisia santonicum. C. Delta Dunãrii. înalt de aproximativ 40–45 cm. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. În stratul inferior. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. Etajul inferior este bine reprezentat. Structura: Iris halofila. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Crypsis aculeata. Lotus tenuis. lãcoviºti sãrãturate.50C. Valoare conservativã: mare. Limonium gmelini. ªerbãnescu 1965. În cadrul fitocenozelor. Artemisia santonicum. Taraxacum bessarabicum. nisipuri sãrãturate. Achillea setacea. Popescu. Taraxacum bessarabicum. S. Popescu. Carex extensa. Scorzonera cana. Rorippa sylvestris. Scorzonera cana. Rãspândire: Banat. Sanda et Doltu 1980. Specii caracteristice: Iris halofila. Dactylis glomerata.5–100C. înalt de 35 cm. Lamium amplexicaule. compressus. Taraxacum bessarabicum. Sanda. Taraxacum bessarabicum. cu acoperire de pânã la 90%. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Moldova. Trifolium fragiferum.HAB: 15. Relief: teren plat. Specii caracteristice: Juncus gerardi. Agrostis stolonifera. Aster tripolium. P = 500 mm. Agrostis stolonifera. Limonium gmelini. Camphorosma annua. Valoare conservativã: mare. Roci: depozite argilo-lutoase. Clima: T = 11–9. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha. Plantago media. Prodan 1939. Literaturã: Popescu. este cea care realizeazã etajul superior.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. Bassia sedoides. care alcãtuiesc etajul superior. Hordeum marinum. Spergularia salina. 50 . Stancu 2001. Dactylis glomerata. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Soluri: solonceacuri. Roci: aluviuni. Suaeda maritima. Puccinellia distans. P = 450–600 mm. Puccinellia distans. Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. divisa. Crypsis aculeata. Bassia sedoides. Soluri: soloneþuri. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. Camphorosma annua. uneori pe loessuri. Trifolium retusum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Carex distans. J. Bromus commutatus. Plantago cornuti.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. Redactat: A. Festuca pratensis. Muntenia (Bãrãgan).2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila.

bine reprezentat. ªerbãnescu 1970. Alte specii importante: Plantago cornuti. Þopa 1939. Plantago maritima. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Brãila). Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Oltenia (Murta. Acorellus pannonicus. pannonicum.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. maritima. Dobreºti. palustris. Roci: loess. 1976. Lutu Alb. 2000. înalt de 35–40 cm. Aster tripolium ssp. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. Crypsis aculeata. Redactat: A. Redactat: A. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Aster tripolium ssp.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. Literaturã selectivã: Pop 2002. 51 . Lunca Iencii. Structura: Cele douã specii dominante.HAB: 15. Valoare conservativã: mare. Trifolium fragiferum. Trifolium fragiferum. Agropyron elongatum. Popescu. Taraxacum bessarabicum. Scorzonera parviflora. Sanda. T. Trifolium fragiferum. Þopa 1934. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Artemisia santonicum. pannonicum. Puccinellia distans. Etajul inferior. nisipuri (în Oltenia). cu mici excavaþii. pannonicum. Lotus tenuis. Suaeda maritima. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. Camphorosma annua. Artemisia santonicum. Rãspândire: Transilvania. Teucrium scordium.50C. Salicornia europaea. T. Spergularia maritima. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Agrostis stolonifera.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. Festuca pseudovina.1. limosa. Juncus geradii. Triglochin palustris. Sârbu et al. Camphorosma annua. P. Trifolium fragiferum. Muntenia (Caragele. jud. Scorzonera parviflora.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Acorellus pannonicus. Bupleurum tenuissimum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata. Taraxacum bessarabicum. Juncus gerardi. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. ªerbãnescu 1965. Suaeda maritima. Suaeda maritima. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Popescu. Relief: teren plat. jud. Juncus bufonius. Scorzonera parviflora. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster tripolium ssp. Clima: T = 10. Glavacioc). Puccinellia limosa.2. Buzãu. Popescu. pannonicum.HAB: 15. P = 450–500 mm.

Salicornia europaea (prostrata). Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. P. Festuca pseudovina. Trifolium ornithopodioides. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Planta dominantã. Aster tripolium. umede primãvara ºi uscate vara. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. Atriplex tatarica. Pholiurus pannonicus. 52 . T. lãcoviºti sãrãturate. nisipuri maritime în curs de fixare. Lactuca tatarica.1. Bassia sedoides. specie rarã în flora þãrii. Myosurus minimus. Trifolium fragiferum. O caracteristicã. ªerbãnescu 1965. Lotus tenuis. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Popescu. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Scirpus triqueter. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus.5–9. Puccinellia distans. P = 450–600 mm. Puccinellia distans. Puccinellia limosa. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. În micile excavaþii. Redactat: A. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Dobrogea. Crypsis aculeata.2. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. Valoare conservativã: moderatã. Plantago tenuiflora. Scorzonera cana. Juncus gerardi. Chenopodium glaucum. Cerastium dubium. P = 450–600 mm. cu exces de umiditate. Suaeda maritima. Spergularia maritima.HAB: 15. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. retusum. Clima: T = 10.5–9. Juncus bufonius. Carex distans. Bolboschoenus maritimus. Rumex maritimus. Moldova de Nord. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Limonium gmelini. Poa bulbosa. Delta Dunãrii. Sueda maritima. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat. aluviuni. Þopa 1939. Polygonum amphibium. în deltã: nisipuri maritime. Carex pseudocyperus. Trifolium fragiferum. Moldova. Roci: terenuri salifere. Cynodon dactylon. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Salicornia europaea. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.50C. Atriplex hastata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). limosa. estul Câmpiei Române. cernoziomuri sãrãturate. Clima: T = 10.50C. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Bassia sedoides. ªerbãnescu 1965. Atriplex littoralis. Alopecurus pratensis. Cyperus fuscus. Soluri: solonceacuri. Rumex maritimus. Rãspândire: Muntenia. Alte specii importante: Spergularia maritima. Polygonum maritimum.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat.

Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. Literaturã selectivã: Pop 1968. Scleranthus annuus. cu pH cuprins între 6. 2002. Sanda. Alopecurus pratensis. în mai micã mãsurã. Redactat: A.HAB: 15. dar uscate în sezonul secetos. Limonium gmelini. Carex stenophylla. Valoare conservativã: moderatã. Popescu 1990. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. Criºana. Þopa 1939.5–8. Dobrogea ºi Moldova. Pãun et Popescu 1974. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. Popescu. Trifolium retusum. Gypsophila muralis. Lotus tenuis. Scleranthus annuus. lãcoviºti. P = 350–650 mm. Scorzonera cana. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina. Alopecurus pratensis. Muntenia. Banat ºi. Puccinellia limosa. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. Popescu et al. Plantago tenuiflora. Scorzonera cana. 1980. Cerastium dubium. în Oltenia. Popescu 1973. Kochia prostrata. Achillea collina.50C. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm. Trifolium parviflorum. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Atriplex tatarica. Literaturã selectivã: Pop 2002. Limonium gmelini. Camomilla recutita. 200 m în Criºana. Lotus angustissimus. Toate aceste plante formeazã etajul inferior.1. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1984. Popescu. Lolium perenne. EUNIS: E6. 53 . umede în timpul primãverii. Bromus hordeaceus. Plantago tenuiflora. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Rãspândire: Transilvania.5–9. Clima: T = 11. cu reacþie bazicã. Lepidium ruderale. Artemisia santonicum. Roci: depozite salifere. Cynodon dactylon.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Popescu et al. 1991. Puccinellia limosa. Etajul superior este format din puþine specii. Scorzonera cana.2. Artemisia santonicum. Aster tripolium. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Lepidium ruderale. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. care realizeazã o acoperire relativ mare. Cerastium dubium. Plantago tenuiflora. Taraxacum bessarabicum.

patens. Lotus tenuis. Plantago schwerzenbergiana. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei. Popescu. loess în Moldova ºi Muntenia. Todor 1948. Lotus angustissimus. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. Artemisia santonicum ssp. Þopa 1939. Camphorosma annua. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Carex stenophylla.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. Suprafeþe: Pe islazurile.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. umede primãvara. 54 . Redactat: A: Popescu. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Trifolium striatum. Lotus angustissimus. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp. Juncus gerardi. Moldova. Nedelcu 1997. Peucedanum officinale. Moldova.1. ocupã suprafeþe de 10–15 ha. aride vara. patens. Artemisia santonicum ssp. Bupleurum tenuissimum. Taraxacum bessarabicum. Muntenia. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. T. Artemisia santonicum. Myosurus minumus. Achillea setacea. Hordeum hystrix. Aster tripolium. Clima: T = 10–9.2. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Limonium gmelini. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Peucedanum officinale. Borhidi 1996. Criºana. Hordeum hystrix.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. Bupleurum tenuissimum. în rest mai reduse. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. Valoare conservativã: moderatã. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945.HAB: 15. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. striatum. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. P = 600–700 mm. Rorippa kerneri. Ranunculus pedatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Banat. Literaturã selectivã: Pop 2002. Achillea setacea. cum sunt: Festuca pseudovina. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum. Muntenia. soloneþuri slab sãrãturate. Rãspândire: Transilvania. Roci: roci salifere.50C. Dobrogea ºi Delta Dunãrii.HAB: 15.A. Banat. Limonium gmelini. Trifolium fragiferum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Rãspândire: Criºana.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968. Sanda. Trifolium angulatum. Trifolium fragiferum. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Soluri: lãcoviºti. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile.

00C. Pop 1968. Alopecurus pratensis. Plantago schwarzenbergiana. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Erodium cicutarium. Festuca pseudovina. Popescu et Stancu 2001. Kochia prostrata. judeþul Buzãu. Carex stenophylla. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Potentilla argentea. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. Literaturã selectivã: Mititelu et al. P = 400–500 mm. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%). 55 . Pâclele. 1982. unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Peucedanum officinale. Scorzonera cana. Poa pratensis. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m.50C. P = 600–700 mm. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. Artemisia santonicum.1. micranthum. Lotus corniculatus. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana.2. Hordeum marinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Pop 1968. Redactat: A. Popescu. cornuti. Roci: depozite salifere. Clima: T = 10. Aster sedifolius. Trifolium strictum. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. Lotus angustissimus. Scorzonera cana. gleizate. T. soluri gleice. Scorzonera cana. Achillea collina. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. Puccinellia limosa. Soluri: soloneþuri deficitare hidric.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina. Achillea setacea. Peucedanum officinale. Criºana. Pop 2002. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. dominã Artemisia pontica. Arenaria serpyllifolia. Bupleurum tenuissimum.0–9. Bupleurum tenuissimum. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. Artemisia santonicum. ªerbãnescu 1965.HAB: 15. Soluri: solonceacuri. Camphorosma monspeliaca. Achillea collina. plantã foarte rarã în flora României.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Roci: depozite solifere. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Sanda. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Aster linosyris. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. Specii rare: Nitraria schoberi. Petrosimonia triandra. annua. Structura: Etajul superior. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. P. C. Lotus tenuis. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. Banat. Rãspândire: Transilvania. Festuca pseudovina. Valoare conservativã: mare. Trifolium angulatum.

Pop 1968. Chenopodium glaucum. mediteraneanã. Soluri: nisipuri umede. P = 400 mm.2. la Sulina în fitocenoze mai apar. în curs de fixare.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Popescu. Clima: T =11–10.50C. Cynodon dactylon. Popescu. slab sãrãturate. Acorellus pannonicus. Plantago maritima. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. Juncus gerardi. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Juncus gerardi. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã. Redactat: A. Nedelcu 1997. Relief: teren plan cu mici denivelãri. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. tabernaemontani. Delta Dunãrii. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. Cynodon dactylon. numai pe litoralul Mãrii Negre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Redactat: A. Sanda. În Delta Dunãrii. 1997. Popescu. coronopus. puþin rãspânditã în România. Atriplex hastata. Trifolium fragiferum. Puccinellia distans. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. Suprafeþe: 5–6 ha.1. nisipoase (în Delta Dunãrii). Substrat: nisipuri marine. Literaturã selectivã: Morariu 1957. 1970. aluviuni 56 . Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Popescu et al. Aster tripolium. Schoenoplectus triqueter. Bolboschoenus maritimus. în puþine exemplare: Plantago maritima. 1980. pe nisipuri maritime. Spergularia media. P. S. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. Sonchus arvensis. 2002.

Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. bessarabicum. Popescu et Stancu 2001.2.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. precum ºi Bromus tectorum. et De L. Agropyron junceum ssp. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor. Popescu.12 Sand beach annual communities PAL. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. Secale sylvestre. Suaeda maritima. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. suprafeþele sunt de 300–500 m2. Bromus tectorum. Polygonum maritimum. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Atriplex hastata. Polygonum maritimum. Soluri: nisipuri nefixate.211 Embryonic dunes PAL. Crambe maritima. Eryngium maritimum. se instaleazã Convolvului persicus. Argusia sibirica. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Eryngium maritimum. Roci: depozite nisipoase.50C. Elymus sabulosus.3 Humid – dune slacks CORINE: 16. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. euxina. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Suprafeþe: În zonele amenajate. 1936) Tx.1. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp. Relief: teren plat. Gheorghe). în lungul litoralului. Clima: T = 11– 10. euxina. 1952. Atriplex hastata. marine. Salicornia prostrata. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977. Sf. Cakile maritima. Redactat: A.4. ruthenica.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare.1. Salsola kali ssp. Crambe maritima. 57 . Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Centaurea arenaria. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Euphorbia sequierana.HAB: 16. Gheorghe. inclusiv Grindul Chituc. de la Sulina pânã la Vama Veche.2. Dunes CORINE: 16. bessarabicum. Secale sylvestre. Convolvulus lineatus. P = 400–500 mm.-Bl. iar în Delta Dunãrii (Sf. Bassia hirsuta.HAB: 16. Pe falezele mai înalte (Agigea. Sanda. Gypsophila trichotoma. Agropyretum juncei (Br.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1. Aeluropus littoralis. Salsola soda.

Crambe maritima. Clima: T = 11– 10. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria). Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. Eryngium maritimum. sãrãturate. litoralul Mãrii Negre. Alãturi de speciile anuale.50C. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Eryngium maritimum. Popescu. P = 400–500 mm. Salvia verticillata. Sanda. Oroian 1997. Euphorbia sequierana. Agropyron junceum. Plantago arenaria. euxina. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. Centaurea arenaria. Poa bulbosa. Redactat: A. Relief: dune maritime. Secale sylvestre. foarte uscate. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. Ephedra distachya. Artemisia tschernieviana (arenaria). care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Corispermum nitidum. Roci: depozite nisipoase. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus.: As. Morariu 1959. Substrat: loess (la Agigea). Scabiosa argentea. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Salvia aethiopis. Festuca beckeri. Secale sylvestre. Popescu. Popescu. Melica ciliata. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Staþiuni: Dune maritime semifixate. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Silene otitis. Astragalus varius. Elymus sabulosus. Cakile maritima ssp. deficitare în apã. Seseli tortuosum. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Euphorbia sequierana.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Plantago arenaria. Doltu. la Letea 10 ha. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Astrodaucus littoralis. 1980. Verbascum banaticum. Stachys patula. Artemisia tschernieviana (arenaria). Bromus tectorum. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Popescu. Agropyrum junceum. Alyssum hirsutum. Agropyron junceum. Bromus tectorum. Sanda. Medicago falcata. Holoschoenus vulgaris. Etajul inferior. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). Valoare conservativã: foarte mare.n. Nedelcu 1997. Thlaspi perfoliatum. Gypsophila trichotoma. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Salsola soda. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum.1. Silene borysthenica. nisipuri maritime în deltã. Delta Dunãrii (Grindul Letea). Alte specii importante: Centaurea arenaria. Literaturã selectivã: Morariu 1957. Sanda.50C. Apera maritima. Siderites montana. Gypsophila trichotoma. Altitudine: 2–5 m. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn.2. Secale sylvestre. Elymus sabulosus. 58 . P = 350–400 mm.HAB: 16. Clima: T = 11–10. Soluri: nisipuri slab sãrãturate. perene.

22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. P = 350–400 mm. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. Stachys patula. Ephedra distachya. Marrubium peregrinum. Astragalus varius. Silene conica. 1997. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Medicago falcata var. 1984. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Elymus sabulosus. filifolia. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Scabiosa argentea. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. Xeranthemum annum.HAB: 16. Secale sylvestre. Agropyron pectiniforme. Hasmacul Mare. Prodan 1939. Clima: T = 110C. Popescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Dâmbul lui Bãlan). Relief: dune maritime. Carex colchica. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha.1. Literaturã selectivã: Morariu 1959. Melica ciliata. Specii endemice: Alyssum borzeanum. S. 59 . Euphorbia sequierana. Popescu. Rãspândire: Delta Dunãrii. Ephedra distachya.2. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. recta. Seseli tortuosum. Redactat: A.

Stachys nitens. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Alte specii importante: Apera maritima.1. Onobrychis arenaria. Clima: T = 11–100C. Aperetum maritimae Popescu et al. Koeleria glauca. Asperula setulosa. deficitare în apã. Fumana procumbens. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. 1980. P = 400–550 mm. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Koeleria glauca. Carex colchica. Dianthus polymorphus. Syrenia canna. Scabiosa argentea. Asperula setulosa. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Centaurea arenaria. Syrenia montana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Literaturã selectivã: Popescu et al. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Artemisia campestris. Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Redactat: A. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. 60 . Seseli tortuosum.HAB: 16. Achillea ochroleuca. Corispermum nitidum. Valoare conservativã: foarte mare. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. Astragalus varius. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Artemisia campestris. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. Tragopogon floccosus. Gypsophila perfoliata. Fumana procumbens. Tragopogon floccosus. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Kochia laniflora. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. Dianthus polymorphus. Euphorbia sequierana. Medicago falcata. Asperula setulosa.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. Soluri: nisipuri semifixate. Seseli tortuosum. Linum austriacum. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Dianthus polymorphus. Scabiosa argentea. Popescu. Gypsophila paniculata. Helichrysum arenarium. Apera spica-venti ssp. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. 1997. Specii rare: Ephedra distachya. maritima. Syrenia montana. Plantago arenaria. Gypsophila trichotoma. Specii caracteristice: Stipa borysthenica. Relief: dune în diferite stadii. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Corispermum nitidum.2. Bromus tectorum. Popescu. Sanda 1987. Ephedra distachya. 1980. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Koeleria glauca. Elymus sabulosus. Roci: depozite nisipoase. Euphorbia seguierana. Ephedra distachya. Carex colchica.

Gypsophila paniculata. Minuartia viscosa. Syrenia cana. Altitudine: 5–80 m.25 Dune thichets EUNIS: B1. Thymelaea passerina. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Convolvulus persicus. Literaturã selectivã: Mititelu et al. paniculata. jud. Syrenia cana. Festuca beckeri. Moldova (Hanu Conachi. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. Calamagrostis arundinacea. Doltu 1980. Tragopogon floccosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. 1973. Convolvulus persicus.1. Holoschoenus vulgaris. Achillea ochroleuca. 1973. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Bromus tectorum. Asperula setulosa.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Secale sylvestre. deficitare în umiditate. deficitare în umiditate. Redactat: A. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Holoschoenus vulgaris. Bromus tectorum. Popescu. P = 400–550 mm. Holoschoenus vulgaris. Secale sylvestre. Tragopogon floccosus. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Stachys nitens. G. Euphorbia seguierana. Clima: T = 10. Letea.50C. Sulina). Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Apera maritima. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). Substrat: nisipuri. Cynodon dactylon.25 Dune thichets PAL.HAB: 16. Gypsophila trichotoma. Euphorbia sequierena. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. Festuca beckeri. Artemisia campestris. Valoare conservativã: foarte mare. Apera maritima.2. circa 2–3 ha. Koeleria glauca. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16. Alte specii mai importante: Plantago arenaria.5(110)–9. Sanda. Asperula setulosa. Calamagrostis epigeios. Soluri: nisipuri nefixate. Chrysopogon gryllus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. Astragalus virgatus. Galaþi).

1980. Agropyron junceum.HAB: 16. Artemisia santonicum. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m.1. Orchis laxiflora ssp. Literaturã selectivã: Popescu. 1997. Cynodon dactylon. Clima: T = 10. Doltu 1980. Minuartia viscosa. littoralis. P = 400 mm.HAB: 16. 1947 subas. Popescu. Viola kitaibeliana. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. între Mamaia ºi Nãvodari.2. Koeleria glauca. Gypsophila trichotoma. Lythrum salicaria. 1922) W. Teucrium scordium. Juncus maritimus. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Cirsium alatum. Carex distans. Orchis laxiflora ssp. Specii rare: Merendera sobolifera. Carex distans. Redactat: A. elegans. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. 62 . Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. Plantago maritima. Daucus guttatus ssp.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. Valoare conservativã: foarte mare. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Redactat: A. Merendera sobolifera. Merendera sobolifera. Agrostis pontica. Teucrium scordium. Cynodon dactylon. zahariadi. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Aster tripolium. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. de câte 500–1000 m2.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Sonchus arvensis. Popescu.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Popescu et al. Centaurium pulchellum. Festuca beckeri. Specii rare: Tragopogon floccosus. totalizând 8–10 ha. Koch 1926. Sanda 1975. Festuca arundinacea. littoralis. Popescu et al. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. elegans. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. Sanda. Calamagrostis epigeios. Holoschoenus vulgaris. Festuca arundinacea. Tx. J. Centaurium pulchellum. Substrat: nisipuri maritime.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. de origine marinã. Samolus valerandii. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. Cirsium alatum. Taraxacum bessarabicum. Samolus valerandi.50C. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. 1973.2 Dunes CORINE: – PAL. Mentha arvensis. Plantago maritima. Popescu. Lythrum salicaria. Soluri: nisipuri sãrãturoase. Agrostis pontica. Gypsophila trichotoma.

Sonchus arvensis. Popescu et al. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Dianthus polymorphus. Elymus sabulosus. Argusia sibirica. Redactat: A. sabulosa. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. Seseli arenarium. Rãspândire: Delta Dunãrii. Gheorghe). Artemisia campestris. de 45–50 cm. Sulina. Roci: nisipuri maritime. Helichrysum arenarium.HAB: 16. Secale sylvestre. Centaurea arenaria. Festuca beckeri. 1980.50C. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Salsola soda. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari. Stipa borysthenica ssp. Minuartia setacea. Gypsophila trichotoma. Syrenia montana.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Elymus sabulosus. Popescu. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. Agrostis pontica. Holoschoenus vulgaris. Clima: T = 11– 10. Corispermum marschallii. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Salsola soda. Silene conica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. dar densitatea acestora este redusã. Gypsophila perfoliata. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. Suprafeþe: 40–50 ha. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. Festuca beckeri ssp. Consolida regalis. Secale sylvestre. Cakile maritima. Roci: nisipuri maritime.2. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Capul Midia) ca ºi la Sf. Gheorghe. Soluri: nisipuri în curs de fixare.2. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. dintre care menþionãm: Carex colchica. periodic spãlate de valurile puternice. Clima: T = 11– 10.50C. Secale sylvestre. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Specii caracteristice: Carex 63 . Artemisia tschernieviana. arenicola. Euphorbia seguierana. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Corispermum marschallii.1.5 m. Sf. Valoare conservativã: moderatã. Relief: dune în curs de fixare. Bromus tectorum. Artemisia campestris. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). P = 350–500 mm. Literaturã: Popescu. Koeleria glauca. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Elymus sabulosus. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. este realizat de: Scabiosa argentea. Etajul superior. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. realizând o acoperire de 60–70%. pe dune maritime în curs de fixare. Specii caracteristice: Melilotus alba. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. Cynodon dactylon. P = 400–450 mm. Sanda 1978. deficitare în umiditate. acoperirea nedepãºind 75%. Polygonum arenarium. Dunes CORINE: – PAL. Scabiosa argentea.

Literaturã selectivã: Popescu. Sanda. Doltu 1980. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. Sãrãturile. Carex distans. Teucrium scordium. Sanda. Agrostis pontica. Seseli arenarium. 64 . bessarabicus. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Doltu 1980.HAB: 16. Redactat: A. Sonchus arvensis. Cynodon dactylon. Helichrysum arenarium. Rãspândire: Dobrogea. P = 350–450 mm. Roci: nisipuri maritime. Agrostis pontica. Structura: Specia dominantã. Gypsophila trichotoma. iar în Delta Dunãrii. Potentilla reptans. Lythrum virgatum. Scabiosa argentea. Artemisia tschernieviana.HAB: 16. Specii rare: Convolvulus persicus. Polygonum arenarium. Minuartia setacea. maritima. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Sanda 1976. Festuca arundinacea ssp.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. Popescu. Centaurea arenaria. maritima. peste 1 metru înãlþime. Cynodon dactylon. Holoschoenus vulgaris.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Redactat: A. Alte specii importante: Inula salicina. Bromus tectorum.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn.2. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana. Sanda. orientalis. Popescu. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Oroian 1997. Asperula setulosa. Clima: T = 11– 100C. Artemisia campestris. Calamagrostis epigeios. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Popescu. Popescu.n. Holoschoenus vulgaris. Fumana procumbens. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Festuca arundinacea ssp. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Secale sylvestre. Literaturã selectivã: Krausch 1965. Syrenia montana. orientalis. Syrenia montana. Teucrium scordium. Apera spica venti ssp. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Lythrum virgatum. Caraorman. este plantã mare.) Dihoru et Negrean 1976.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. Ephedra distachya. Popescu.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas. arenosum Popescu et Sanda 1976). Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. Sonchus arvensis. Valoare conservativã: moderatã. Dianthus polymorphus ssp. Oroian 1997. Sanda.1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. Holoschoenus vulgaris. Carex distans.

Redactat: A. Popescu. 1998. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune. Soluri: nisipuri sãrãturate. Popescu et al. Ciotic. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. de origine marinã. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. Petasites spurius dominã fitocenozele. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune. Clima: T = 11– 10. iar Argusia sibirica lipseºte. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Relief: Dune maritime în curs de fixare. Popescu. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Argusia sibirica. Plantago arenaria. Specii caracteristice: Petasites spurius. Rumex dentatus ssp. Bromus tectorum. Sfântu Gheorghe. Sanda.2. 65 . Alte specii importante: Secale sylvestre. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Gypsophila trichotoma. Barabaº 1998. Apera maritima.1. Apera maritima. halacsyi. 1987. P = 350–400 mm. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976.50C. Roci: nispuri maritime. Valoare conservativã: moderatã. Bromus tectorum.

Ranunculus trichophyllus. trisulca. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. C. Myriophyllum spicatum. în puþine exemplare. vulgaris. Staþiuni: Altitudine: 0. C1. Stancu 2001. Salvinia natans. EMERALD: 22. Lemna minor. Najas minor. nisipuri. Suprafeþe: 2.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22. Potamogeton pectinatus.HAB: 22. tomentosa. C. Substrat: depozite aluviale.442 Nitella carpets EUNIS: C1. permanente.2. Nitella gracilis. 22. Alte specii importante: Tolypella syncarpa. C. Clima: T = 11–10. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Specii caracteristice: Chara braunii. 22.1.442 Nitella carpets PAL. Relief: bazine acvatice permanente. Ceratophyllum demersum.141 Chara carpets. Tolypella syncarpa. Butomus umbellatus.50C. canescens.2. L.5–40 m.000–4. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. Redactat: A.441 Chara carpets. L. C. Schoenoplectus palustris. din lunca Dunãrii. Rãspândire: Bazinele acvatice. tomentosa. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . argile. specii natante. trisulca. C. Ionescu Venera 1976. Tolypella prolifera. La suprafaþa apei se dezvoltã. Azolla caroliniana.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii.441 Chara carpets. Sanda. Popescu. Salvinia natans. Lychnothamnus barbatus. fragilis. cu acoperire de 40–60%. luturi. Spirodela polyrhiza.000 m2 în deltã. Nitella gracilis. C. fragilis. C. P = 450–550 mm.2. Alisma plantago-aquatica. Chara aspera. Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. fragilis. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare. 1971. Tolypella syncarpa. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. Tolypelletum proliferae Krause 1969. Azolla caroliniana. maritima. Chara brauni. Charetum braunii Coriolan 1957. Phragmites australis. Utricularia vulgaris. Lychnothamnus barbatus. Spirodela polyrhiza. nefixate cum sunt: Lemna minor. gracilis. Popescu. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. Nitella gracilis. N. Literaturã selectivã: Coldea et al. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. Valoare conservativã: moderatã.

gibba. Spirodela polyrhiza ºi olffia arrhiza W Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Aldrovanda vesiculosa. Sparganium erectum. Koch 1954. iazuri. bãlþi. Butomus umbellatus. Alisma plantago-aquatica. apar izolat: Phragmites australis. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Nymphoides peltata. Typha latifolia. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. Nedelcu 1967. trisulca. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. Oenanthe aquatica. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. Substrat: depozite aluviale. Criº). Literaturã selectivã: Coldea et al. Komlodi 1959. Myriophyllum spicatum. Alte specii importante: Salvinia natans. Oenanthe aquatica.000 ha. Popescu et al. Azolla caroliniana. Lemno – Spirodeletum W. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. lunca ºi Delta Dunãrii. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967. lacuri. Popescu. nisipuri.411 Duckweed covers EUNIS: C1. 1960.HAB: 22. Schoenoplectus lacustris. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Azolla q caroliniana ºi A. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J. trisulca. T. luturi. pectinatus. Spirodela polyrhiza. În anii secetoºi. Phragmites australis. Tx. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). angustifolia. Spirodela polyrhiza. Myriophyllum spicatum. Utricularia vulgaris. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. din Câmpia Munteniei. Wolffia) covers PAL. Marsilea uadrifolia.415 Salvinia covers CORINE: 22. Suprafeþe: 2–3. Typha angustifolia. 1997. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. 1967. Ceratophyllum demersum. Lemna trisulca. Specii caracteristice: Lemna minor. L. Trapa natans. trisulca.type vegetation EMERALD: 22. Spirodela. dar suficient de umede. P = 350–550 mm. 1997. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. 1984. Potamogeton crispus. L. Sunt fitocenoze heliofile.HAB: 22. Câmpia vesticã (Timiº – Bega.2. L. L.411 Duckweed (Lemna. 67 . mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965.415 Salvinia covers EUNIS: C1. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. 1960. sãrace în specii.2. Lemnetum gibbae Miyavaki et J. Rãspândire: Ape puþin adânci.415 Salvinia corvers PAL. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. Spirodela polyrhiza. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã. Redactat: A. argile.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Wolffia arrhiza. P. P. Clima: T = 11–100C. Sagittaria sagittifolia.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. Tx.

sau intrânduri. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 .Tx 1974. Typha angustifolia.50C. puþin adânci. Potamogeton pectinatus. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. Lemna gibba. ale bazinelor din zona de câmpie. microdepresiuni cu apã permanentã. P = 550–600 mm. Salvinia natans. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. 1984.2. Alisma plantagoaquatica.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. 1997. datoritã curenþilor de aer mai activi. A. Myriophyllum spicatum. puþin profunde. R. braþe obturate ale râurilor de câmpie. Azolla caroliniana. Clima: T = 10. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. Sagittaria sagittifolia. Spirodela polyrhiza. cu ape stagnante. Sanda et al. canale cu apa foarte slab curgãtoare. Utricularia vulgaris. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. luturi. Popescu. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. Relief: bazine acvatice permanente. care dominã stratul natant. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie.type vegetation EMERALD: 22. 2001. P= 450–650 mm.22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Utricularia vulgaris. Substrat: loess.2. cu temperatura medie anualã de +10. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. semiumbrite. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Relief: teren plan. Hippuris vulgaris. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. însoþite de unele elemente foto-reofile. care le deplaseazã dintr-o parte în alta.41 Free floating vegetation PAL. Mogoºoaia. Substrat: depuneri aluviale. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. Popescu et al.5-–100C. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor. 1994. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. Spirodela polyrhyza. Cãldãruºani).HAB: 22. Wolffia arrhiza. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. adesea reofile. filiculoides. A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. Utricularia vulgaris. Redactat: A.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. Ranunculus sceleratus. Clima: T = 11–9. filiculoides. nisipuri.50C. Nedelcu 1967. Azolla caroliniana. argile.

Substrat: depozite aluviale. Alisma plantago-aqautica. Nedelcu 1973.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. Stratiotes aloides. T = 11–9. Salvinia natans. Vallisneria spiralis.HAB: 22. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930.412 Frogbit rafts. Utricularia vulgaris. Butomus umbellatus. Utricularia vulgaris. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat. Ricciocarpus natans. Clima: 69 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. P = 350–650 mm. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite.412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. Phragmites australis. Valoare conservativã: mare. Najas minor. Stratiotes aloides. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae. Lemna minor. P. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Myriophyllum spicatum. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1976. Specii caracteristice: Riccia fluitans. Popescu. Popescu. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae.2. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. Stratiotes aloides. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides.413 water soldier rafts EUNIS: C1. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. pectinatus. 1984. Redactat: A. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Literaturã selectivã: Gehu et al. Potamogeton pectinatus. Popescu et al. Banat (Lugoj. T. adâncã de 40–50 cm. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. argile. Wolffia arrhiza. Alte specii importante: Trapa natans.2. 1994. 1997. Nedelcu et al. Lemna minor. Ceratophyllum demersum. nisipuri.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935. Salvinia natans. Potamogeton crispus. angustifolia. Nuphar luteum. Redactat: A. Ricciocarpus natans. Polygonum amphibium. Ceratophyllum demersum. 1984. Lemna minor. 22. Timiº – Bega). Sagittaria sagittifolia. Formeazã fitocenoze compacte. Popescu et al. Salvinia natans. Spirodela polyrhiza. Alte specii importante: Salvinia natans. Myriophyllum spicatum. Marsilea quadrifolia. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. Utricularia vulgaris.50C. Utricularia vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. având o acoperire de circa 55–60%. Fitocenozele se prezintã rarefiate. Valoare conservativã: moderatã.

contribuind la colmatarea acestora.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. Ceratophyllum demersum. în luncile Siretului ºi Prutului. Ceratophyllum submersum. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. 1984. Vallisneria spiralis.50C. Hydrocharis morsus-ranae. Relief: bazine acvatice (lacuri. Muntenia. Substrat: depozite aluviale. P. În perioada de antezã. gramineus. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. Literaturã selectivã: Coldea et al. canale de colectare a apelor). Nedelcu 1973. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. Cristea.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. P.HAB: 22. L. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Görs 1977. Koch 1926 Görs 1977. P. Spirodela polyrhiza. P. gramineus. trisulca.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare.43 Rooted floating vegetation PAL. lucens. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. Trapa natans. Moldova. Azolla caroliniana. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor. bogate în substanþe nutritive.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Lunca ºi Delta Dunãrii. perfoliatus. bãlþi. Pop.HAB: 22. P. Elodea canadensis. lucens. Trapa natans. Ceratophyllum demersum. Najas minor. P. bãlþi. Popescu et al. Rãspândire: Criºana. Specii caracteristice: Potamogeton lucens.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Trapetum natantis V. Myriophyllum spicatum. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. Utricularia vulgaris.2. Koch 1926. Marsilea quadrifolia. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. Potametum natantis Soó 1927. Oltenia. Alte specii importante: Elodea canadensis. Popescu. în ape permanente. Dobrogea. Elodeetum canadensis Eggler 1933. Delta Dunãrii.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. se dezvoltã în lacuri. gramineus. Polygonum amphibium. perfoliatus. Hodiºan 2002. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Banat. P = 350–650 mm. P. Ceratophyllum demersum. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. luturi. Azolla filiculoides. Kárpati 1963. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. argile. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Stancu 2001. Najas marina. La sfârºitul sezonului vegetativ. Salvinia natans. 1997. perfoliatus. 70 . Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. Lemna minor. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. P. Clima: T = 11–9. Salvinia natans. nisipuri. Nymphaea alba. Sanda. Valoare conservativã: moderatã. Redactat: A. Myriophyllum spicatum. Popescu. Nuphar luteum.

P = 350–450 mm. Altitudine: 5–150 m.2.50C. Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. Ceratophyllum demersum. În prezent. înainte de desecare. Valoare conservativã: mare. pectinatus. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha. cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7. P. Clima: T = 10. unde ocupã suprafeþe relativ mari. Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris. Potamogeton crispus.5–2 m). Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. Nymphoides peltata. Trapa natans. Potamogeton natans.2. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã.5– 9.5–8).

Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. Valoare conservativã: mare. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m. sudul Moldovei. trisulca. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. 1984. et al. Spirodela polyrhiza. 2001. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha.2. L. Rãspândire: Criºana.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. 1998. P = 450–600 mm. Clima: T = 10. ªtefan et al. Polygonum amphibium. Sanda et al. cum sunt: Lemna minor. pectinatus. Gehu 1961.5–2 ha. Potamogeton crispus. Spirodela polyrhiza. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Marsilea quadrifolia.5–90C. Nedelcu 1972. L. lunca ºi Delta Dunãrii. Ceratophyllum demersum.HAB: 22. Salvinia natans.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. Wolffia arrhiza. M. Hydrocharis morsuranae. Wolffia arrhiza. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion. 72 . Popescu. Nymphoides peltata. Hippuris vulgaris. Nymphaea alba. Salvinia natans.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. spicatum. Nuphar luteum. Hottonia palustris. P. 1997. 1997.Tx 1937. iar unele specii au dispãrut aproape complet. Ranunculus trichophyllus. Myriophyllum verticillatum. 1995. Specii caracteristice: Nymphaea alba.5 m. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aqatilis ºi Hottonia palustris u Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22. Phragmites australis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. Nuphar luteum. Lemna minor. Ceratophyllum demersum. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. Popescu. Banat. Elodea canadensis. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Literaturã selectivã: Grigore 1971.2. Popescu A. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Literaturã selectivã: Coldea et al. Myriophyllum spicatum. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. Trapa natans. trisulca.HAB: 24. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. Popescu et al. Typha angustifolia. Redactat: A. Myriophyllum verticillatum. Nymphoides peltata. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL. Hottonia palustris. Hottonia palustris. Hottonietum palustris R. Alte specii importante: Potamogeton natans. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. Redactat: A.

neglectum. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. P = 600–700 mm. Literaturã selectivã: Borza 1963. Clima: T = 9. Nelumbo nucifera (31A0*).5–8). ºi exemplare rare de Phragmites australis. thermalis. Sparganium erectum. Pistia stratiotes. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. neutre sau bazice (pH – 7. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. Bucureºti. Valoare conservativã: foarte mare. Butomus umbellatus. thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. neglectum. Alisma plantago-aquatica. thermalis. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense. Phragmites australis. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). Butomus umbellatus. ssp.2. În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum.2. Stancu 2001. cu temperaturã de 20–300C. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Redactat: A. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. 73 . Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). Sparganium erectum ssp.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. Alisma plantago-aquatica. Sanda. thermalis se dezvoltã în apele calde. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). care au devenit concurente periculoase pentru nufãr. Lacul Snagov. Specii endemice: Nymphaea lotus var. Staþiuni: Altitudine: 150 m. thermalis. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale. Popescu. Substrat: aluviuni recente. Popescu. Specia dominantã Nymphaea lotus var.

Lycopus europaeus. în cea mai mare parte. Ranunculus repens. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Schoenoplectus triqueter. Agrostis stolonifera. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Structura: Etajul superior este alcãtuit. cu rol important în structura fitocenozelor. Clima: T = 11–9. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Stachys palustris. Rorippa amphibia.32.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Mentha aquatica. Juncus gerardi. Carex distans. 74 . Eleocharis uniglumis. Eleocharis palustris.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Butomus umbellatus.2.50C. Crypsis aculeatus. Substrat: aluviuni. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C. totalizând peste 150–200 ha. Doltu. Dobrogea ºi Delta Dunãrii.HAB: 22. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. Eleocharis palustris.3 Amphibious communities PAL. Stachys palustris. Muntenia. Aeluropus littoralis. Schoenoplectus tabernaemontani. Agrostis stolonifera. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica). Aeluropus littoralis. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Redactat: A. Spergularia maritima. 1997. Nedelcu 1972. Ranunculus sceleratus. Carex riparia. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. Alte specii importante: Teucrium scordium. Carex riparia. Aster tripolium. Galium palustre. 1984.2. Aster tripolium. Schoenoplectus triqueter. Banat. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. nisipuri. Popescu. Valoare conservativã: redusã. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Suaeda splendens. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. Suaeda maritima. Literaturã selectivã: Coldea et al. Popescu. Galium palustre. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Veronica anagalis-aquatica. Nedelcu 1973.HAB: 22. Oltenia. Aster tripolium. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Oenanthe aquatica. Popescu. Phragmites australis. Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. Sanda. Sanda 1977. Moldova. Glyceria maxima. P = 350– 700 mm. Phragmites australis. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani. Junus gerardi. Lycopus europaeus. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania). Alisma plantago-aquatica. Juncetum bufonii Felföld 1942. Schoenoplectus tabernaemontani. Crypsis aculeata. Pop 1968.

Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Radiola linoides. Grigore 1971. pânã la mai multe ha. Ranunculus lateriflorus. Cyperus michelianus. 1997. Limosella aquatica. Isolepis supina. Alte specii importante: Cyperus michelianus. Specii caracteristice: Juncus bufonius. Isolepis supina. Rãspândire: Câmpia Banatului. Cyperus glomeratus. uneori slab salinizate. Juncus bufonius. argile. P = 350–550 mm. Elatine alsinastrum. Isolepis supina. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. Muntenia. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. 75 . Ranunculus pedatus. Roci: depozite loesoide. Heleochloa alopecuroides. flavescens. În marea lor majoritate. Peplis portula. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. Valoare conservativã: moderatã. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Delta Dunãrii. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL.32. 1973. P = 350–550 mm. Sol: brun de pãdure levigat. Gnaphalium uliginosum.5–90C. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus. Lindernia procumbens. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Centaurium pulchellum. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Cyperus flavescens. Centuncus (Anagallis) minimus. Elatine triandra. Lindernia procumbens.HAB: 22. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Elatine triandra. Pulicaria vulgaris. Popescu. Lindernia procumbens.2. Drãgulescu 1995. luturi. Centaurium pulchellum. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. Lunca ºi Delta Dunãrii. Mititelu et Barabaº 1972. Juncus bufonius. Climã: continentalã. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. Gnaphalium uliginosum. Gypsophila muralis. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Trifolium fragiferum. Redactat: A.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Juncus compressus. Câmpia Românã. Eleocharis carniolica. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). Soluri: aluviosoluri. Juncus bufonius. Lunca Dunãrii. Clima: T = 10. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. Eleocharis acicularis.2. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). Substrat: depozite aluviale. Ranunculus lateriflorus. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Pop 1968. luto-nisipoase profunde. T = 11–90C. Potentilla supina. Coldea et al. Lythrum hyssopifolium. Lindernia procumbens. C. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat.

Popescu. Heleochloa alopecuroides. 1957. Radiola linoides.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Junucus bufonius. Popescu et al. Stancu 2001. Clima: T = 11–10. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. lunca Siretului. Gypsophila muralis. Lythrum hyssopifolium. Oberd. 76 . Trifolium fragiferum. Coldea et al. 1997. Sanda. Ranunculus flammula. Lindernia procumbens. Alte specii importante: Elatine alsinastrum. Popescu. Lindernia procumbens. Cyperus fuscus. Cyperus flavescens. Peplis portula.2. Popescu. Koch 1926 emend. Mentha pulegium. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. Soluri: luvosoluri. 1984. Potentilla supina. Mentha pulegium. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Junucs bufonius. temporar inundate (3–4 luni pe an). Timiº-Bega. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Centaurium pulchellum. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis.2. Relief: teren plan. Redactat: A. iar în locurile cu apã permanentã apare. Pulicaria vulgaris. Popescu. Patt 1995). Specii caracteristice: Limosella aquatica.HAB: 22. Hypericum humifusum. Grigore 1971. Drãgulescu 1995. Muntenia. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Redactat: A. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium. Sanda et Stancu 2001. Isolepis supina. Lythrum thymifolia. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. P = 350–550 mm. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice. Literaturã selectivã: Coldea et al. gleiosoluri. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Delta Dunãrii. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. Substrat: depozite aluviale.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia.50C. Gnaphalium uliginosum. Cyperus michelianus. în cantitate apreciabilã. nisipoase. Potentilla reptans. Marsilea quadrifolia. Ranunculus lateriflorus. aluviosoluri. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. Pop 1968. Cyperus hamulosus. luto-argiloase. Radiola linoides. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Eleocharis palustris. Eleocharis carniolica. 1997.

Heleocharis uniglumis. pedicellata Z Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu annichellia palustris ºi Z . Oltenia (Slatina). Staþiuni: Altitudine: 0–250 m.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934. Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. 77 . Dobrogea (Midia – Nãvodari). Clima: T = 110C. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Popescu. nisipuri maritime sãrãturate. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre. totalizând 4–5 ha.211 Tasselweed communities PAL. Moldova (Valea Bârladului). Suprafeþe: 50–250 m2. Zannichellia palustris. microdepresiuni din lungul litoralului. Potamogeton pectinatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima.2. puþin adânci.211 Tasselweed communities PAL. Agigea. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2.2. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Ocna Sibiului). cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. P = 400–450 mm. Zannichellia pedicelata. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. Transilvania (SomeºeniCluj. Turda. Prodan 1939. P = 350–600 mm. Phragmites australis.HAB: 23. Clima: T = 10. Najas minor. Ape continentale (non-marine) (2) 2. Pott 1992. Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Zannichellietum pedicellatae Nordh.2. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Fitocenozele sunt sãrace. Substrat: depozite salifere. Bolboschoenus maritimus. Redactat: A. Alte specii importante: Zannichellia palustris. Ranunculus baudotii.5–90C. 1954 em.2. Mangalia). Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. Relief: ochiuri de apã sãratã. Todor 1948. Potamogeton pectinatus. Potamogeton pusillus.

Lemna minor. pectinatus. Najas minor. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. Pop. P. Literaturã selectivã: Popescu et. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. Suprafeþe: 20–30 ha. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. Todor 1948.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. Sparganium erectum. este o plantã hidrofilã. P = 450–500 mm. Ranunculus trichophyllus. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. pusillus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Valoare conservativã: mare. Redactat: A. Schoenoplectus lacustris. Najas minor. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Valoare conservativã: mare. fixatã de substrat. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Redactat: A. Substrat: depozite aluviale. Butomus umbellatus. Najas minor. Structura: Specia dominantã Najas marina. Pop 1968. Alte specii importante: Najas minor. Nedelcu et al. Hodiºan 2002. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). al. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). A. lanceolatum. Substrat: depozite salifere. Delta Dunãrii.211 Tasselweed communities PAL.2. Myriophyllum spicatum. Salvinia natans. Myriophyllum verticillatum. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970.2. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. 1984. nisipuri maritime (pe litoral). Myriophyllum spicatum. 78 . 1986. Potamogeton pusillus. trisulca. Potamogeton pectinatus. Ranunculus trichophyllus. Potamogeton trichodes. Soran 1956. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. Butomus umbellatus. Popescu. Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. pedicellata. Ceratophyllum demersum. Cristea. Grigore 1971. Potamogeton trichodes. L. Sagittaria sagittifolia. Câmpia Munteniei.5–90C. Typha latifolia. pedicellata. pedicellata. Salvinia natans. Spirodela polyrhiza. Alisma plantago-aquatica.3–8). Popescu. Alisma lanceolatum. P. Clima: T = 10. Z. Specii caracteristice: Najas marina. Dobrogea. Spirodela polyrhiza. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Potamogeton crispus. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum. Oenanthe aquatica). Potamogeton pectinatum.HAB: 23. Mititelu et Barabaº 1972. Hydrocaris morsus-ranae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. Z. Z. submersã.

1981. Ghiºa 1940. Climã: T = 0. Geum montanum. Phyteuma confusum. Valoare conservativã: mare. Antennaria dioica. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Vaccinium myrtillus. acidofile. Nardus stricta. în etajul alpin. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Poa alpina. Relief: platouri. el se înalþã la 5 cm. Luzula spicata. foarte acide (pH = 4–4.1.2. Loiseleuria procumbens. Alte specii importante: Carex curvula. oligotrofe. et al. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2. Campanula alpina. Oreochloa disticha. Arenaria alpina. Ligusticum mutellina. Hieracium alpinum. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. arealele fiind reduse. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. Sesleria coerulans.40C. ternata.Loiseleurietum procumbentis Br. Potentilla ternata. Puºcaru-Soroceanu et al. Anthemis carpatica.1939. Buia et al. între 35–85%. Ligusticum mutellina. Popescu G.5). Empetrum nigrum spp. Specii caracteristice: Cetraria islandica. Roci: silicioase. Geum montanum. xerofile. precum Primula minima. culmi domoale. Thamnolia vermicularis. 2001.0– -1. gresii. Senecio carpaticus. Suprafeþe: suprafeþe reduse. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. Resmeriþã 1982. Csürös 1956. 1962. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Acoperirea fitocenozei este variabilã. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Rhododendron myrtifolium.-Bl.3. expuse la vânt. Vaccinium gaultherioides. Boºcaiu 1971. mozaicate. Vaccinium vitis-idaea.3. Hieracium alpinum.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31.1956). Festuca supina. însã cu tulpini scurte. Phyteuma confusum. et al. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. însorite. Campanula alpina. Pulsatilla alba. Juncus trifidus. Avenula versicolor. Primula minima. Festuca supina.411 Loiseleuria heaths PAL. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. hermaphroditum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. Borza 1934. Phleum alpinum. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. Minuartia sedoides. P = 1350–1450 mm. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Speciile de graminee dominante. 1956. însumând < 10 ha.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . Syn. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). rar conglomerate.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2. Carpaþii Meridionali. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Agrostis rupestris. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . Puºcaru et al. Nardus stricta.HAB: 31.

Aconitum tauricum.5 m înãlþime. Hypericum richeri ssp. Specii caracteristice: Salix hastata. Geranium sylvaticum. stâncãrii umede. în etajul boreal. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng). pante înclinate. Rumex alpestris. 1986. Relief: vale 80 . Literaturã selectivã: Coldea 1990. Salicetum hastatae Buia et al. Heracleum carpaticum. la Tãrtãrãu.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. 1991. 1962. subendemice ºi rare. Adenostyles alliariae. Campanula abietina. Veratrum album. Senecio subalpinus.HAB: 31. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31. Clima: T = 3. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului. Festuca supina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Leucanthemum waldsteinii.50C. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. P = 1050 mm. Cuprinde specii endemice. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. Viola biflora. Heracleum palmatum. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. care realizeazã o acoperire de 80–100%. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. Trisetum fuscum. Nardus stricta. în etajul subalpin. Oaºa). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum.622 Subarctic willow brush PAL. Specia edificatoare nu depãºeºte 1. Buia et al. Climã: T = 1. total < 10 ha.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2. poliþe sau jgheaburi. Nardus stricta. Specii endemice: Trisetum fuscum. Alte specii importante: Calamagrostis villosa. cca. Suprafeþe: restrânse. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rãspândire: intrazonal.HAB: 31. cu mult material schelet. Nardus stricta. Versanþi nordici.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. scrub EMERALD: 31.00C.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Suprafeþe: suprafeþe mici. Achillea distans. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã. habitatul este rar întâlnit în România. 100 m2. P = 1300– 1400 mm. Festuca picta.2. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. calcifile.0– 0. Soluri: superficiale. Total < 10 ha.3.n. mai ales pe calcare. 1962). pe grohotiºuri. având un rol antierozional bine cunoscut. grisebachii. Festuca supina. higrofile. Valoare conservativã: mare. Trisetum fuscum. Chaerophyllum hirsutum.62 Willow (Salix) brush PAL. stratul al doilea este format din ierburi.) Popescu et al.

Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. structuratã ca mlaºtinã. Stratul arbuºtilor este practic monodominant. cuprinsã în medie între 1. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Caltha palustris.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2. Cernei. Geum rivale.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. Carex fusca. Nardus stricta.3. Relief: versanþi.: Rhodoretum kotschyi auct. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. Munþii Parâng.5). Valea Olteþului. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. zone vântuite. depresionarã. Cardamine pratensis. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria. rom. 1986. Înãlþimea stratului.2. Valeriana simplicifolia. Soluri: superficiale. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Carex echinata. pe margine de râu. Munþii Sebeºului. cu acoperire de 60–85%. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: întinse > 10. circumpolare ºi boreale. Pedicularis palustris. Literaturã selectivã: Popescu A. Munþii Piatra Mare. Sphagnum magellanicum. Munþii Bucegi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. Specii caracteristice: Salix bicolor. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Agrostis canina. Polygonum bistorta. în medie.000 ha. Munþii Bistriþei.7–5. Godeanu. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Eriophorum vaginatum. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). Deschampsia caespitosa.00C. Munþii Cãlimani. Filipendula ulmaria. et al. Roci: cristaline. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. Geum rivale. Myosotis scorpioides. Munþii Semenic). Scirpus sylvaticus. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Nardus stricta. Juncus conglomeratus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Alte specii importante: Salix cinerea. mode- 81 . Borza A. Munþii Fãgãraº. Þarcu. Epilobium nutans. Galium palustre. 1959. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). în etajul subalpin ºi alpin. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. cu aciditate moderatã (pH = 6. P = 1300–1450 mm. Cirsium rivulare. Luzula sudetica. Specia dominantã Salix bicolor este relictarã. rankere ºi criptopodzoluri.2–1.5 m. dar dominã Agrostis canina. Carex echinata. Munþii Rodnei. Cãpãþânii. Cardamine impatiens. Soluri: turbosoluri. ecologic fiind oligoterme. Boºcaiu 1971 (Syn. Munþii Iezer-Pãpuºa. Clima: T = 1. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm. Cirsium rivulare. Carex rostrata. Cardamine pratensis. Munþii Retezat.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Senecio subalpinus. Deschampsia caespitosa. oligobazice (V = 20–25%). gneisuri-granitogneisuri. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea.0– -2. mezo-xerofile.HAB: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.0). litosoluri. Scirpus sylvaticus.. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. scheletice.

3. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Avenula versicolor. Vaccinium myrtillus. Campanula serrata. Luzula luzuloides. Saxifraga paniculata. Valoare conservativã: mare. Vaccinium myrtillus. Huperzia selago. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. Homogyne alpina. Lonicera caerulea. Lycopodium annotinum. Geum montanum. precum: Potentilla ternata.51 t. Soldanella hungarica ssp. Calamagrostis villosa. Anthoxanthum odoratum. Deschampsia flexuosa. major. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. Campanula kladniana.s. kotschy). Polytrichum juniperinum. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Stratul ierburilor nu este distinct. Vaccinium myrtillus. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime.11 t. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Biomasa stratului arbustiv este de 10. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh. Acoperirea 80–100%. Oxalis acetosella.s. Carex atrata. Fitocenoza este primarã. Campanula abietina. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice. Vaccinium vitis-idaea. Hylocomyum splendens. Geum montanum. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium. Pinus mugo. Vaccinium vitis-idaea. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate. Juniperus sibirica./ ha. Anthoxanthum odoratum. Loiseleuria procumbens. Loiseleuria procumbens. Pinus cembra. Nardus stricta. Luzula sylvatica. Hylocomyum splendens. Vaccinium gaultherioides. Vaccinium gaultherioides. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia.u. Dicranum scoparium. 82 ./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. Homogyne alpina. Luzula luzuloides. kotschy). Picea abies. Potentilla ternata.u. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile.2. Polytrichum juniperinum. Melampyrum sylvaticum. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate.

5 t / ha. Salix silesiaca. între 6. cu schelet bogat. calcare. Luzula luzuloides. Oxalis acetosella.3. conglomerate. Horeanu et Viþalariu 1991.5 (3. cu înãlþime de 2–2. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. în general monodominant. iar la limita inferioarã. Rhododendron myrtifolium. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus.1975. Buia et al. acidofile. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. podzol.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo. PuºcaruSoroceanu E. et al. ajungând la 0. Puºcaru et al. rom. Juniperus sibirica. Carpaþii Meridionali. în rariºti. 1977.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). Calamagrostis villosa. 1962. Coldea 1990.20C în nord. cu reacþie acidã (pH = 4. Calamagrostis villosa. Sanda et al. Coldea et Pânzaru 1986. Sanda et Popescu 1988. Chifu et al.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Campanula abietina. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha.: Pinetum mugi carpaticum auct. Suprafeþe: Total > 50. Alexiu 1998. Luzula sylvatica.46 Carpathian Pinus mugo scrub.000 ha.1–4. 2. în etajul subalpin. Clima: T = 3.2–0. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002).40 m la altitudini de peste 2200 m.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2.. în medie.8). P = 1250–1425 mm anual.0– -0. platouri vânturate. 2001. Acoperirea generalã este de 90–100%.. Alnus viridis. Dicranum scoparium. Specii caracteristice: Pinus mugo. oligobazice (13–19%). Sorbus aucuparia). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. prepodzol. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. higrofile. Stratul de jneapãn este de regulã compact. Beldie 1967. Picea abies.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. dar pot apãrea sporadic. Mititelu et al. Homogyne alpina. Borza 1959. Coldea 1991.HAB: 31. Hylocomium splendens. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor. Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. 83 . cu 9 ramuri la tufã în medie).4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. Alte specii importante: Juniperus sibirica. circuri glaciare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. F2. Popescu G. Mihãilescu 2001. Rhododendron myrtifolium. Coldea 1995 (Syn. 1986. Ribes petraeum. Resmeriþã 1978. Boºcaiu 1971. 1956. et al. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. roci eruptive. Carpaþii Occidentali. Buiculescu 1972. are o acoperire variabilã. Deschampsia flexuosa. superficiale.00C în sud. având o înãlþime de 25–30 cm. 1989. Roci: ºisturi cristaline.461+F2. oligotrofe. Pinus cembra. Polytrichum juniperinum. Acoperirea stratului este de 30–60%. Pãun et Popescu G.561 Subalpine mountain pine scrub and 31. em. Salix silesiaca. Sanda et Popescu 1988. Resmeriþã et Raþiu 1983. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Soluri: humosiosoluri. 1981. Ribes petraeum. Speciile sunt oligoterme.

00C. Hieracium alpinum. Coldea et Pânzaru 1986. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). Pãun et Popescu G. urmat de Vaccinium vitis-idaea. 1971. Chifu et al.3. Puºcaru-Soroceanu E. în mlaºtinile din etajul boreal. P = 1000–1050 mm. gresii ºi conglomerate. Polytrichum juniperinum. Oxycoccus palustris. Poa media. Pleurozium schreberi. 1962. Silene nivalis. Hylocomium splendens. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . habitatele sunt periclitate antropic. dilatata. Dryopteris carthusiana ssp. Alnus viridis. Homogyne alpina. Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. 1989. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Deschampsia flexuosa.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. 1990. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Resmeriþã 1982. Picea abies. mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. Clima: T = 5. Buia et al.8–4.HAB: 31. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. Alexiu 1998. Dicranum scoparium. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. mezo-oligoterme. Carex pauciflora. 1987 non Hadác 1956). oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. Coldea 1985. higrofite–mezo-higrofite. Melampyrum sylvaticum. et al. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Oxalis acetosella. Relief: zone montane depresionare. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). Leucanthemum waldsteinii. Luzula luzuloides. Munþii Bihor). R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Vaccinium myrtillus. acide. Empetrum nigrum. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). acidofile. oligotrofe. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. Resmeriþã 1970.2. 1989. Dobrescu et al. Melampyrum silvaticum. Sorbus aucuparia. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime.5). Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. Luzula sylvatica. Andromeda polyfolia. Roci: magmatice. Sanda et Popescu 1993.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. reprezentând limita esticã în Europa. Boºcaiu 1971. Valoare conservativã: mare. 1981. Cicerbita alpina.

3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .2.

Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al.p.HAB: 31. commutatum. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri.46 Bruckenthalia heaths PAL. Vaccinium vitis-idaea. 1936 (Syn. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. as.7–1. Homogyne alpina. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. Calamagrostis villosa.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. Festuca supina. 1962 p. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. 1987. Alte specii importante: Campanula abietina.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. acidofile. cuprinzând specii relicte.: Juniperetum intermediae Nyár. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. Sphagnum magellanicum. Picea abies. cu o reacþie acidã. Valoare conservativã: mare. Suprafeþe: mici. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961.2. xero-mezofile. Viola biflora. 86 . Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. Clima: T = 1.n. Polytrichum strictum. Geum montanum. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). as. Oxycoccus palustris.. Bruckenthalia fiind o heliofilã. Poa alpina. Vaccinium myrtillus.. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. Thymus balcanus. Roci: silicioase ºi calcaroase. Sphagnum russowii. Alnus viridis. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. Athyrium alpestre. Vaccinium vitis-idaea. Carex pauciflora. Literaturã selectivã: Pop et al. oligotrofe. Rumex arifolius. Relief: versanþi montani sudici. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã. Pinus mugo. 1956 n. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Sphagnum capillifolium. Specii caracteristice: Pinus mugo. în etajul subalpin. Achillea distans. Phleum alpinum ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum. Veratrum album. însoriþi.30C. Deschampsia flexuosa. Potentilla ternata. Empetrum nigrum. Potentilla ternata). cuprinzând însã câteva specii relictare. Campanula serrata.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. Luzula sylvatica. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. Eriophorum vaginatum. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Empetrum nigrum. Polytrichum juniperinum. P = 1150–1250 mm. Soldanella major. Juniperus sibirica. Andromeda polyfolia. habitate rare. Betula pendula. Rhododendron myrtifolium. Vaccinium myrtillus. Melampyrum sylvaticum. bogate în schelet. Total < 10 ha. din Europa centralã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo.3.

habitate puþin rãspândite. Pinus cembra. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. ªerbãnescu 1961. Deschampsia flexuosa. Sunt specii oligoterme. Coldea et Pop 1988. Campanula serrata.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Rhododendron myrtifolium. Festuca supina. Coldea 1991. Picea abies. etajul subalpin ºi boreal. major. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Roci: silicioase. În Munþii Cãlimani. Valoare conservativã: mare. Homogyne alpina. Buiculescu 1972.5–6. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5. în etajul boreal. Betula pendula. dupã defriºarea molidiºurilor. Potentilla ternata. Vaccinium vitis-idaea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Vaccinium vitis-idaea. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova.: Juniperetum nanae Soó 1928. Drãgulescu 1995. mezo-xerofile. Picea abies. Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali.3. Popescu G.6–0. hermaphroditum. acidifile. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. Geum montanum. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. Oxalis acetosella. Cicerbita alpina. Biomasa ajunge. Specii caracteristice: Campanula abietina. 87 . Hylocomium splendens. 2001. speciile carpatice fiind bine reprezentate. dar se instaleazã ºi secundar. Vaccinium myrtillus. Luzula luzuloides. Vaccinium gaultherioides. Polytrichum juniperinum. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. Luzula sylvatica. nana. J.21 t ha s. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Bruckenthalia spiculifolia.n. Alnus viridis. dar ºi pe calcare. 1962. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. Festuca supina.431 Juniperus nana scrub PAL.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn.6) dar secundar. Orthilia secunda. protejate Emerald. communis ssp. et al. Lonicera caerulea. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31.HAB: 31. oligotrofe.). biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. 1956 n. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. P = 1250–1400 mm. Climã: T = 1. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. Pinus cembra. Soluri: rankere ºi rendzine. Carpaþii Occidentali.u.2. nana). Soldanella hungarica ssp. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. pe prepodzoluri scheletice.00C. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. Luzula sylvatica.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Carpaþii Meridionali. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%. Buia et al. Deschampsia caespitosa. Pleurozium schreberii. Total > 1000 ha. Loiseleuria procumbens. cu înclinaþie medie ºi mare. Nardus stricta. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Vaccinium gaultherioides. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. la valori medii de 1. nana). Pinus mugo. Carex atrata.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Leucanthemum waldsteinii. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. la stratul subarbustiv. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp. Calamagrostis villosa. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin.

Resmeriþã 1982. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. Sanda et al. Stratul de tufãriº caracteristic. Vaccinium vitis-idaea. Buiculescu 1972. Valoare conservativã: mare. culmi. Csürös et al. în special în Carpaþii Orientali. Vaccinium myrtillus. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides.7). Relief: vârfuri înalte. Luzula luzuloides. acide. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. Agrostis rupestris. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Puºcaru-Soroceanu et al. Boºcaiu 1971. 1981. Dobrescu et al. umbriþi. Buia et al. Simon 1966. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. expuºi la vânt puternic ºi rece. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. rar în Carpaþii Occidentali. 1979.2. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. regosol. Hylocomium splendens.HAB: 31. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. 1986. Vaccinium myrtillus. Chifu et al. Dihoru 1975.6– -0. Huperzia selago. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede. Deschampsia flexuosa. Coldea 1991. Mititelu et al. în timp ce în cei Meridionali.50C. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Kovács A. 31. 1989. Polytrichum juniperinum.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971).-Bl. versanþi mijlociu înclinaþi. Vaccinium vitis-idaea. 1989. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Total: < 10 ha. Picea abies. Raþiu 1965. 88 . Festuca supina. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Roci: silicioase. la 10–15 cm. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Resmeriþã 1970. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. 1926 (Syn. 31. Raþiu et Gergely 1970. Coldea et Pânzaru 1986. Coldea et Pop 1988.44 Empetrum – Vaccinium heaths. Pleurozium schreberii.4–4. 1962. Betula pendula. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. P = 1250–1400 mm.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br. Juncus trifidus. în etajul alpin ºi subalpin. sãrace în humus. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm. Alnus viridis. Soluri: ranker. mezo-xerofile. 1962. Deschampsia caespitosa. Nardus stricta. foarte acide (pH = 4. Dicranum scoparium. La suprafaþa solului. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. Mihãilescu 2001. cu umiditate mare. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. Lycopodium annotinum.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Climã: T = 1. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. Alexiu 1998. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. asociatã cu Vaccinium myrtillus. Vaccinium vitis-idaea. 1977.3. Festuca supina. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã.

Calamagrostis villosa.HAB: 31. ªtefan et al. Saxifraga heucherifolia. Cetraria islandica. Potentilla ternata. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. Doronicum austriacum. Roci: calcaroase. 89 . Achillea distans. Alte specii importante: Oreochloa disticha. Pulsatilla alba. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. intrazonal. 1999. Dicranum scoparium. alnobetula). Rhododendron myrtifolium. hornuri umede. Campanula alpina. Rumex alpestris. 1967. Deschampsia flexuosa. apennina. Thamnolia vermicularis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. Carduus personatus. Juniperus sibirica. gresii.00C. Suprafeþe: 10–100 ha. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). Chaerophyllum hirsutum. Doronicum austriacum. Avenula versicolor. Vicol et al. Aconitum tauricum. et al. Salix caprea. Aconitum toxicum. Leucanthemum waldsteinii.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). Horeanu et Viþalariu 1991. Salix silesiaca. Rumex alpestris. Cirsium waldsteinii.5–0. Rosa pendulina. Poa alpina. Juncus trifidus. Resmeriþã 1974. Veratrum album. Climã: T = 3. Salix silesiaca. Dobrescu et al. Specii caracteristice: Alnus viridis (A.subass. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Vaccinium myrtillus. Thamnolia vermicularis. Soluri: protorankere. Rubus idaeus. superficiale ºi permanent umede. Phyteuma confusum. Popescu G. circuri glaciare. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). substratificat. Polytrichum alpinum. Ligusticum mutellina. Antennaria dioica. Chaerophyllum hirsutum. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Carpaþii Meridionali. conglomerate. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. Rumex arifolius. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. între 1. în etajul subalpin-boreal.: Vaccinium gaultherioides. Deschampsia caespitosa. realizând 65–75% acoperire. dar ºi acide. Senecio subalpinus. Dihoru 1975.1999.2–0. arealele fiind foarte reduse. Luzula luzuloides. Alte specii importante: Adenostyles alliariae.2. Sârbu et al. Resmeriþã 1976. Festuca supina.30 m. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Hieracium alpinum. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Valoare conservativã: foarte mare. Boºcaiu 1971. Festuca nigrescens. jgheaburi deschise. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. Relief: vâlcele. alnobetula). Primula minima. Specii caracteristice + dif. Heracleum palmatum. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. Vaccinium vitis-idaea. Poa nemoralis. Hypericum richerii ssp. Phleum alpinum. 1989. Resmeriþã 1982.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Campanula abietina. Geum montanum.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. Senecio nemorensis. Cetraria islandica. Leucanthemum waldsteinii.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Agrostis rupestris. P = 1100–1400 m. (Syn. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Festuca pratensis ssp. Literaturã selectivã: Coldea 1990.611 Alpine green alder scrub PAL.3. margini de cascade. 1962. de cele din Alpi. 2001.

Empetrum nigrum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn. Buiculescu 1972.50C. Cicerbita alpina. Alte specii importante: Pinus mugo. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Coldea et Kovács 1969.2. Phyteuma wagneri. Polytrichum juniperinum.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al. Luzula luzuloides. Buia et al. Valeriana sambucifolia. Rhododendron myrtifolium. 1979. criptopodzoluri. Specii endemice: Trisetum fuscum. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Ranunculus platanifolius. Dihoru 1975. Bruckenthalia spiculifolia. Climã: T = 1. P = 1250–1400 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. Borza 1959. Geranium sylvaticum. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. cu exigenþe hidrice variabile. Soluri: rankere.3. Suprafeþe: mari. Festuca supina. Chaerophyllum hirsutum. Juniperus sibirica. Polygonatum verticillatum. Calamagrostis arundinacea. dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. Heracleum palmatum. Campanula serrata. Bruckenthalia spiculifolia. Thymus praecox. oligotrofe. Rubus idaeus. Rosa pendulina. erythranthema. oligoterme. Rumex alpestris. Huml et al. Cruciata glabra. Sanda. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Relief: versanþi montani semiînsoriþi. Vaccinium gaultherioides.000 ha. Luzula luzuloides. Vaccinium vitis-idaea. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. 1991.4). Fitocenoza este probabil secundarã. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Pinus mugo. Potentilla ternata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. 1962. Popescu 1988. Genista oligosperma. 90 . 1962.HAB: 31. Pulmonaria filarskyana.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. În general. Athyrium distentifolium. Juniperus sibirica. Total > 50. acidofile. Deschampsia caespitosa.6–5. Dobrescu et al. Poa nemoralis.6–0. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Geum montanum. podzoluri alpine. Specii caracteristice: Campanula abietina. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. Myosotis sylvatica. cu aciditate mare (pH = 4. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Picea abies. Alexiu 1998. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976. Pleurozium schreberii). Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. cu înclinare moderatã-mare (25–600). de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Juniperus communis. Deschampsia flexuosa.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Valeriana tripteris.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Stratul inferior. Boºcaiu 1971. Valoare conservativã: moderatã. Luzula luzuloides var. Vaccinium myrtillus. Loiseleuria procumbens. Vaccinium vitisidaea. Înãlþimea stratului este de 25–30 cm. Rhododendron myrtifolium. 1989. circumpolare ºi boreale. litosoluri. Viola biflora. Coldea 1990. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990).

1942. Coldea 1991. Popescu G. Climã: T = 7. rar Carpaþii Orientali. oligotrofe.2 European dry heaths CORINE: 31. Dihoru 1975. Valoare conservativã: redusã. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. Raþiu 1965. Deschampsia flexuosa. xeromezofile. Resmeriþã 1970. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. Raclaru 1967.1). EUNIS: F4.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm.2. Luzula sylvatica. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. Oxalis acetosella. Campanula serrata. Ghiºa et al.80C. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. 1989. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. Sorbus aucuparia. Suprafeþe: restrânse. Hylocomium splendens. Polytrichum juniperinum. ca urmare. coame.2 Dry heaths PAL. major. foarte acid (pH = 4. acidofile. în etajul fagului ºi molidului.3–9. Pleurozium schreberii. Buia et al. Dobrescu et al. Resmeriþã 1976. habitate extinse primar ºi secundar. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea. Buiculescu 1975. 1970). bogat în humus (3. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. Coldea 1990. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. P = 1300 mm.5–1. Specii endemice: Melampyrum saxosum.4–5. Campanula abietina. Nardus stricta. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . Soluri: tip districambosol. Geum montanum. Todor et Culicã 1967. 1971. 1962. (Syn. Melampyrum sylvaticum.: Nardo – Callunetum Csürös 1964. realizeazã o acoperire variabilã. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Se asociazã în Carpaþi. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. acidofile.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. et al.3. 2001. Sanda et Popescu 1988. < 10 ha. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. Soldanella hungarica ssp.8%). Vicol et al. Festuca supina. Roci: silicioase. Relief: versanþi moderat înclinaþi.HAB: 31. Calamagrostis villosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.

Potentilla erecta.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Luzula luzuloides. Vaccinium vitis-idaea. Valoare conservativã: moderatã. Luzula luzuloides. Scorzonera rosea. Lycopodium clavatum. Coldea 1991. 92 . Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. Resmeriþã et Csürös 1966. Sârbu et al. Alchemilla glaucescens. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Alchemilla flabellata. bruckentalietosum. ªtefan et al. Festuca rubra. Hieracium pilosella. Hodiºan 1969. Pop 1976.2.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. Specii caracteristice+ dif. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Potentilla erecta. 1999. Genistella (Genista) sagittalis. Danthonia decumbens.HAB: 31. Hodiºan 1968. Raþiu et Cristea 1980. Anthoxanthum odoratum. Cytisus nigricans. subass. Euphrasia stricta. Nardus stricta. 1967 (Syn. Polygala vulgaris. Agrostis capillaris.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. Antennaria dioica. Anthoxanthum odoratum. 1999. Thymus pulegioides. Festuca rubra. 1969. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris. Carex pallescens. Luzula campestris. Salicetum capreae Schreier 1955. Hypericum maculatum. Ghiºa et al. Hypericum maculatum. Carex ovalis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.3. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968.: Vaccinium myrtillus. Arnica montana. Festuca tenuifolia. Vaccinium vitis-idaea. Campanula abietina. Agrostis capillaris. Leucorchis albida. Csürös 1964. Alte specii importante: Gentiana kochiana. Hieracium pilosella. Hypochaeris uniflora.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Hieracium lactucella. Veronica officinalis). Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. 1970. Bruckenthalia spiculifolia. Vaccinium myrtillus. Campanula serrata. Resmeriþã 1970. Pop et al. Viola declinata. arealele fiind relativ reduse. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961).

cu mult material organic în descompunere. Raþiu et Gergely 1985. Roci: diverse. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. Clima: T= 6. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. Fragaria vesca. Cirsium vulgare.50C. roci silicioase. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. Suprafeþe: > 100 ha. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. în ochiuri de pãdure. Relief: pante mediu – înclinate. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Sorbus aucuparia. Carpaþii Occidentali. Valoare conservativã: redusã. Rumex acetosella. Rubus idaeus. Luzula luzuloides. 1997. Sambucus nigra. Sambucus racemosa. Popescu et al. Centaurium erythraea. Soluri: districambosoluri. cu regim hidric normal.3. Drãgulescu 1995. profunde sau cu schelet slab. Rubus hirtus. Chamaenerion angustifolium. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã.: fit.5–4.2.50C. Clima: T medie anualã = 7–3. Raþiu et Resmeriþã 1972. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. dupã stadiul de evoluþie. Pascal et Mititelu 1971. Urtica dioica. Fragaria vesca. Stachys sylvatica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. Myosotis arvensis. criptopodzoluri. stadii succesionale antropizate. Gnaphalium sylvaticum. Parascan et Danciu 1975. Suprafeþe: reduse. P = 850–1100 mm. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. Coldea 1991. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Salix caprea. 1997. Calamagrostis arundinacea. Urtica dioica. Salix silesiaca. Betula pendula. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Acoperirea variazã. Rubus idaeus. Raþiu 1970. Soluri: eutricambosoluri. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. Betula pendula. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. 1977. total < 10 ha. 1946 (Syn. Verbascum thapsus. Impatiens noli-tangere. Rubus hirtus. Bromus ramosus.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. eutricambosoluri. P anuale = 800–1200 mm. Roci: conglomerate calcaroase. între 60–90%. Sãmãrghiþan 2001. Galeopsis speciosa. Salix silesiaca. Sârbu et al. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. Carpaþii Meridionali. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. Sanda et al. ºisturi cristaline. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. indiferent ce specii forestiere sunt 93 .HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss. Sanda et Popescu 1988. Impatiens noli-tangere. în etajul nemoral. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. gresii. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Hypericum hirsutum. gresii calcaroase marne. marne-argiloase. al pãdurilor de fag. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. în etajul nemoral al fagului.

mezotermetermofile. Larix decidua. Coldea 1990. Betula pendula. Vincetoxicum hirundinaria. Sorbus aucuparia. Sesleria rigida. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Roci: grohotiºuri calcaroase. Stratul ierburilor este foarte divers. Carex sylvatica. Râmeþ). Calamagrostis epigeios. Suprafeþe: Total < 10 ha. Munþele Mare. Agrostis capillaris. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. Alte specii importante: Sesleria rigida. de peste 2 m. Pascal et Mititelu 1971. Calamagrostis arundinacea. Gnaphalium sylvaticum. Dihoru 1975. Thymus comosus. Cirsium vulgare. Alte specii importante: Sambucus racemosa.). Rhamnus saxatilis ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. Senecio fuchsii. O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. Rubus suberectus. Soluri: litosoluri. Populus tremula (juv. Valoare conservativã: redusã. Hypericum hirsutum. dar stratificarea ei este foarte diferitã. Achillea stricta. stadii succesionale antropice. Sambucus ebulus. situatã în jurul buturugilor. Urtica dioica. Galeopsis speciosa. sporadic apar Picea abies.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Cytisus nigricans. Chamae- 94 . Calamagrostis epigeios. ajungând la 1–1. mai numeroase sudice. dar ajung la înãlþimi mai mari. Scãriþa-Belioara. neutrofile-calcicole.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Eupatorium cannabinum. Oroian 1998. Zanoschi 1974. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Parascan et Danciu 1975. Raþiu et Gergely 1972. specie caracteristicã. Atropa bella-donna. Brachypodium sylvaticum. Helictotrichon decorum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu. Sãmãrghiþan 2001. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. Rubus radula. Sanda et al. Juniperus communis. Acoperirea fitocenozei este de 100%.HAB: 31. Teucrium montanum.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. Raþiu et Resmeriþã 1972. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Clima: T = 7. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. Stachys alpina.50C.5 m înãlþime. Specii caracteristice: Rubus idaeus. Fraxinus ornus.5–4. Carex sylvatica. rendzine puþin evoluate. P = 800–1000 mm. ªtefan et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. Raþiu et Gergely 1976. Juniperus communis ºi. tinctoria. abundând gramineele: Poa nemoralis. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. Chamaenerion angustifolium. Rubus hirtus. Torilis japonica. Fragaria vesca.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. Calamagrostis arundinacea. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Speciile lemnoase de Sambucus.3. Senecio sylvaticus. Salix caprea. Cardaminopsis arenosa. 1997. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides.2. 1977. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Carex humilis. Luzula luzuloides. Poa nemoralis. dupã vârsta comunitãþii constituite. Rubus plicatus. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. alãturi de Fragaria vesca. Agrostis capillaris. 80–90%. cu elemente xero-mezofile. Rubus candicans. Salix caprea sunt sporadice. Specii caracteristice: Juniperus sabina. Asplenium ruta-muraria.

Solidago virgaurea. Carex humilis. Fraxinus ornus. Poa nemoralis. Corylus avellana. în etajul nemoral al fagului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia.2. Brachypodium pinnatum. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. incluzând specii endemice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Cytisus nigricans. Dryopteris filix mas).5–6. Roci: conglomerate. Csürös 1966. Dryopteris filix mas. Cardaminopsis arenosa. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%.HAB: 31. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Teucrium montanum. Salix caprea. Helianthemum canum. P = 850–950 mm. Teucrium chamaedrys. Lonicera nigra. Stachys recta. Suprafeþe: < 10 ha. Erysimum pannonicum. heliofile. Fagus sylvatica. Larix decidua. xero-mezofile.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Carlina vulgaris. Sedum maximum. Csürös 1966. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. saxicole. Polystichum setiferum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia. Asplenium ruta-muraria. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Picea abies. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. Clima: T = 6. Campanula rapunculoides. Resmeriþã. Valoare conservativã: mare. Picea abies. Munþii Vlãdeasa). Literaturã selectivã: Csürös 1958. precum Betula pendula. Athyrium filix-femina. ªuteu 1970. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rhamnus catharticus. Relief: 95 .3. Biscutella laevigata. Vincetoxicum hirundinaria. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. obscurum.00C. Salix caprea. Epilobium collinum. Rosa pendulina. Polystichum setiferum. Lonicera xylosteum. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Poa nemoralis. Lunaria rediviva. în blocuri foarte mari. Centaurea triumfetti. Rosa pendulina. Valoare conservativã: moderatã. Betula pendula. Dianthus spiculifolius.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. Helianthemum nummularium ssp. Fagus sylvatica. Lunaria rediviva. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Athyrium filix-femina. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. habitate cu areal restrâns. Picea abies. Soluri: superficiale. Helictotrichon decorum. Sedum telephium. Salix silesiaca. Fragaria vesca. Angelica sylvestris. Glechoma hirsuta. Pulmonaria rubra. Lonicera nigra. Coldea 1991. Symphytum cordatum. Fraxinus excelsior. umbritã. Laserpitium latifolium. Dryopteris robertiana. Specii endemice: Thymus comosus. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Cornus mas. habitate mai rare. Luzula luzuloides.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. Salix silesiaca. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra. Calamagrostis arundinacea.

Asplenium trichomanes. Urtica dioica. 1962.HAB: 31. cenuºie). Ribes uva-crispa. Alte specii importante: Spiraea crenata. saxatilis. Dryopteris filix-mas. Rosa pimpinellifolia. Tilia cordata.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3.: Corylo – Tilietum Vida 1959. 1944. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. ferigi: Asplenium trichomanes.8C Hazel thickets PAL. pe stânci. (Syn. Suprafeþe: 10–100 ha.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. ca: Poa nemoralis. Sambucus nigra.50C. Athyrium filix-femina. Rubus idaeus.5–5. Galeopsis speciosa. Rosa pendulina.3. habitate restrânse ca areal. saxicole ºi forestiere. Valoare conservativã: mare.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. Senecio nemorensis ssp. Rosa pendulina. Geranium robertianum. Athyrium filix-femina. Gergely I.2. Calamagrostis arundinacea. Spiraea chamaedryfolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. E). situate pe stâncãrii în curs de solificare. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Spiraea media. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. Tilia cordata. („gresie de Siriu” calcaroasã. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp. saxatilis. Carpaþii Meridionali. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE. Carpaþii Occidentali. Acer pseudoplatanus. Urtica dioica. instalate primar. Soluri: superficiale. Roci: calcaroase. Spiraea chamaedryfolia. 96 . Specii caracteristice: Corylus avellana. Fraxinus excelsior.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981.HAB: 31.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Stratul arbuºtilor este luxuriant. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Brachypodium pinnatum. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Mercurialis perennis. 1962. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior. Dryopteris filix-mas. Brachypodium pinnatum. Pulmonaria rubra. Ribes uvacrispa. Relief: versanþi stâncoºi. în etajul fagului. P = 850–1000 mm. Evonymus verrucosus. cu roca mamã la zi. însoriþi sau mai umbriþi (SE. Drãgulescu 1995. Salix silesiaca. Geranium robertianum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Festuca rupicola ssp. alte specii din flora de mull. Ulmus glabra. Climã: T = 6.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. bolovãnoase. europene. CsürösKáptalan M. Sorbus aucuparia. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. Mercurialis perennis. edificat de Corylus avellana intens dominant. Poa nemoralis. mezofile. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. Pulmonaria rubra. mezotermofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Hodiºan 1979. fuchsii.

Sunt dominante Calamintha clinopodium. Teucrium chamaedrys. Suprafeþe: > 100 ha. Seseli varium. edificat de Spiraea crenata. Evonymus verrucosus.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Anthemis tinctoria. Arrhenatherum elatius. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. Tulcea. P = 850–900 mm. Prunus spinosa. calcifile. Seseli varium. Valoare conservativã: foarte mare. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata. Ligustrum vulgare. rom. Jurinea nevelis. cu areal în curs de restrângere. Evonymus verrucosus.4–0. Anthemis tinctoria. Cynanchum vincetoxicum. humifere. mediteraneenepontice. Galium mollugo. Roci: 97 . Geranium robertianum.5–6. Arrhenatherum elatius. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Genista tinctoria.HAB: 31. într-un ochi de stepã. Potentilla thuringiaca. Hypericum perforatum. specie rarã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.5–5. Peucedanum oreoselinum. Ligustrum vulgare. Phleum montanum. Carduus candicans. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). Pyrus pyraster. cu reacþie neutrã – slab alcalinã. Sedum maximum. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Cytisus hirsutus. cu troficitate moderatã. Cynanchum vincetoxicum. Total: sub 10 ha. Geranium sanguineum. Cytisus hirsutus. Roci: calcaroase. Soluri: rendzinice. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. Specii caracteristice: Spiraea crenata. habitat rar. Crataegus monogyna. de 100%. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Relief: versanþi stâncoºi. Cornus sanguinea. Phleum montanum.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Berberis vulgaris. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere.30C.2. Betonica officinalis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov).00C. Climã: T = 6. în etajul nemoral.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0. sudice. Malus sylvestris. Aster amellus. Suprafeþe: reduse. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Alte specii importante: Rosa canina. Cotoneaster integerrimus. Teucrium chamaedrys. non Oberd.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. 1957). Calamintha clinopodium. P = 800–1000 mm. Rhamnus tinctoria. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Evonymus europaeus. mai ales în S. Viburnum lantana. Specia citatã ºi în judeþele Cluj. Rosa pimpinellifolia. Euphorbia epithymoides. Galium mollugo. Înãlþimea stratului este de 1–1. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Ajuga genevensis. Genista tinctoria. Fraxinus ornus. Ajuga genevensis. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Gorj. Brachypodium sylvaticum.2 m. mezoxerofile ºi xerofile. al pãdurilor de gorun-fag. etajul gorunului.3.6 m. Fragaria viridis. cel puþin la 0.: Rubo-Coryletum auct. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. Geranium robertianum. Acoperirea cu vegetaþie este maximã.8C Hazel thickets PAL. Clima: T = 7. Rhamnus tinctoria. Corylus avellana.

3. continental-europene. Cynanchum vincetoxicum. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. Specii caracteristice: Corylus avellana. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. Acer campestre. Aegopodium podagraria. criptopodzol. Stellaria nemorum. Mellitis grandiflora. Melampyrum bihariense. Evonymus europaeus. Poa nemoralis. în stadii intermediare. Brachypodium sylvaticum. Populus tremula. Cynanchum vincetoxicum. Vicia sylvatica. Salvia glutinosa. Alnus glutinosa. 98 . Frangula alnus. districambosoluri. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. Aegopodium podagraria. Mellitis grandiflora. slab acidofile. Geum urbanum. Rosa canina sau Prunus spinosa. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. Prunus spinosa. Populus tremula. Rosa canina. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. dupã tãierea pãdurilor de gorun. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Melampyrum bihariense. cu regim hidric normal. Clinopodium vulgare. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Galium schultesii. în majoritate. Alnus incana. Geranium phaeum. Dactylis glomerata. mezofile. Digitalis grandiflora. stratul ierburilor. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Crataegus monogyna. Urtica dioica. Soluri: eutricambosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. Festuca gigantea. Viburnum opulus. Speciile componente sunt. Salvia glutinosa. Anthriscus sylvestris. mezotermofile. Poa nemoralis. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. eutrofe. Alnus incana. eurasiatice.2. Stachys officinalis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide.

cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm.2. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. 99 . Borza 1959. Climã: T = 7. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. Alliaria petiolata. Arctium tomentosum. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. Alte specii importante: Clematis vitalba. Pass. sylvatica. stadii succesionale antropizate. 1967. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Nepeta cataria. Braºov). et al. et Hoffim. 2000. Galium aparine. Stachys sylvatica. et al. 1968 (Syn. în etajul nemoral). Specii caracteristice: Sambucus nigra. Aegopodium podagraria.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx.3. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2.00C. Urtica dioica. Ballota nigra. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului).: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Galium odoratum. Drãgulescu 1995. Sãmãrghiþan 2001. P = 750–850 mm.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Helleborus purpurascens. Aegopodium podagraria.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Galeopsis tetrahit. rom. Helleborus purpurascens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. umiditate alternativã.HAB: 31. Ballota nigra. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Valoare conservativã: redusã. Roci: acide sau calcaroase. Viola mirabilis.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Urtica dioica. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. Sambucetum nigrae auct. având un caracter mezoterm-mezofil. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. Glechoma hederacea. 1952 em. Munteniei.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd. Galeopsis tetrahit.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. non Moor 1967.5–6. Soluri: eutricambosoluri. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. Polygonatum latifolium. Viola mirabilis.HAB: 31. ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia. în luminiºuri. stadii succesionale antropizate. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Literaturã selectivã: Popescu A. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Total < 10 ha.

petraea) sau carpineto-gorunetelor. europene. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric.5–6. Adeseori. Agrostis capillaris. Rosa canina. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. Agrostis capillaris. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. Festuca rubra. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Prunus spinosa. într-una forestierã. Evonymus verrucosus. Alte specii importante: Carpinus betulus. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum.HAB: 31. Roci: vulcanice ºi metamorfice. Rosa canina. Valoare conservativã: redusã.2. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. Popescu et Sanda 2000. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. Prunus spinosa. Clima: T = 8. Clematis vitalba. Evonymus verrucosus. Total < 100 ha. un strat intermediar ca înãlþime. Crataegus monogyna. Vulpia myuros).: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. Viburnum lantana. cu acoperire de 100%.00C. Galium verum. Cornus sanguinea. bine extins în suprafaþã. Stratul ierburilor. Vulpia myuros.3. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Myosotis sylvatica. diversificat de multe dicotiledonate. Betonica officinalis. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. Relief: versanþi cu înclinare medie. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. Dianthus armeria. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. Rubus idaeus. Alnus glutinosa. Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. dar cu participare redusã. câmpia ºi podiºurile din 100 .8B3 South-eastern subMediterranean PAL. central europene. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). Soluri: luvosoluri. protejat Emerald. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. Viburnum lantana. Carpinus betulus). Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Hieracium umbellatum.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. 40–45%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. Q. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. Ligustrum vulgare. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. petraea.5 m. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. deºi prezent.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Hypericum perforatum. Cytisus nigricans. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea. Pteridium aquilinum. Ligustrum vulgare. Sub aspect ecologic sunt mezoterme. Betula pendula. Rubus hirtus. Cornus sanguinea. Fragaria vesca.

Mihai 1971. sunt termofile. Þara Oaºului. 2004. Burduja et Horeanu 1969. cu o acoperire de 100%. gresii. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. Crataegus monogyna. în special în Dobrogea. Popescu et al.50C. Pyrus pyraster. P = 400–800 mm anual. Q. mezotrofe. Borza 1959. Poa bulbosa. Calamintha clinopodium. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. Specii caracteristice: Prunus spinosa. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Festuca valesiaca. deosebit de dense. Valoare conservativã: moderatã. Rosa canina. Bromus inermis. Vicia tenuifolia. între culturi. Relief: depresiuni mici în câmpie. sau eutricambosoluri. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Dihoru et al. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. PaucãComãnescu et al. Poa angustifolia.5–7. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1. Agrimonia eupatoria. Dactylis glomerata. Dactylis glomerata. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa.3. Evonymus verrucosus. Origanum vulgare. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. Pop et al 1978. 2001. Q. chiar ºi în silvostepã. cu elemente mai numeroase sudice. mai ales la sfârºitul verii. pante însorite cu înclinare redusã. Origanum vulgare. Plantago media. Cornus mas.5–2 m în silvostepã dar. Rosa canina. Horeanu et Horeanu G. habitate prioritare Emerald. Agropyron repens. Raþiu et Gergely 1979. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. unde pot apare Jasminum fruticans. xerofile. Asparagus verticillata. Evonymus europaeus. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. Bromus inermis. Evonymus europaea. Jasminum fruticans.1984. 1973. Amygdalus nana. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. eurasiatice. Agropyron repens. Total > 10. neutre sau slab acide-alcaline. pe locurile defriºate. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. Teucrium chamaedrys. Schneider-Binder 1972. Agrimonia eupatoria. Phleum phleoides. Alte specii importante: Rubus caesius. de la 200–500 m2. Poa angustifolia. Teucrium chamaedrys. 1970. cu hidratare deficitarã. 101 . Literaturã selectivã: Mihai 1971.5 t/ha. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. Câmpia Românã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. pedunculiflora. Rosa gallica. Horeanu 1981. Solurile: de tipuri variate. Crataegus monogyna. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã.66 t/ha/an material vegetal. Prunus fruticosa. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. Ligustrum vulgare. Clima: T = 10. în general profunde. 1981. Clematis vitalba. Popescu et Sanda 2000. Speciile sunt. alãturi de Prunus spinosa var. iar biomasa suprateranã este de 74. în majoritate. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. Poa bulbosa. Cornus sanguinea. Asparagus verticilatus. Veronica chamaedrys. Calamintha clinopodium. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne.2. de obicei. Productivitatea stratului arbustiv este de 3. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. se ridicã ºi pânã la 3. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). Phleum phleoides. Rhamnus cathartica.000 ha. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. Sãmãrghiþan 2001. cernoziomuri în silvostepã. Pãun 1966. Humulus lupulus. Aniþei L.

Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Geranium macrorrhizum. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%). xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea. Suprafeþe: 20 ha. Teucrium montanum. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL.2. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã. adesea numai în crãpãturile stâncilor. alcãtuit din aproape 80 de specii. nu depãºeºte 1 m.2–3.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. în etajul fagului.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. termofile. Soluri: rendzinã negricioasã. Daphne blagayana.40C. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa. Roci: calcare cenuºii.3. modificatã de curenþii calzi de la vest. P = 900–1200 mm. Teucrium chamaedrys. Daphne mezereum.5). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Cotoneaster nebrodensis. Clima: T = 4. Stratul ierburilor este foarte divers. neutru-slab alcalin (pH = 6–7. Cerastium banaticum. Relief: 102 . Silene saxifraga. Sorbus borbasii.HAB: 31. împreunã cu Cotinus coggyria. dacice ºi subendemice (7%). Piatra Cloºanilor.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3.

Helianthemum canum.00C.2. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. habitat puþin extins. ca: Ceterach officinarum. datorat compoziþiei floristice. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . Ceterach officinarum. Asplenium ruta-muraria.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL. Clima: T = 10. Literaturã selectivã: Maloº 1972. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Teucrium chamaedrys. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. Sorbus borbasii. Cu tot caracterul ei relictar. Stipa pulcherrima. Geranium macrorrhizum. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. mezoxerofile. europene. Daphne blagayana. subtermofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Cephalaria laevigata. Athamanta hungarica. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Genista radiata. Teucrium montanum. Festuca xanthina. Suprafeþe: reduse. Daphne mezereum. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. Fraxinus ornus.3. Roci: calcare. Sesleria filifolia. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii. Genista radiata. Draba lasiocarpa. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. calcifile. Cephalaria laevigata. Sesleria filifolia. Bromus fibrosus. Silene petraea. Micromeria pulegium. Valoare conservativã: mare. Bromus fibrosus. Specii endemice: Sorbus borbasii. Fraxinus ornus. Dianthus henteri. cu numeroase elemente sudice. Silene saxifraga. Specii endemice: Dianthus henteri. Cerastium banaticum. este o fitocenozã cu aspect pionier. Carpinus orientalis. Micromeria pulegium.0-–5.HAB: 31. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. Moehringia muscosa. Cotinus coggyria. Sorbus borbasii. P = 650–1050 mm. Helianthemum canum. Draba lasiocarpa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Fraxinus ornus. SV.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. în special în chei. pereþi verticali stâncoºi. Festuca xanthina. de-a lungul apelor. Total < 100 ha. Relief: versanþi abrupþi. Thesium bavarum. Cotinus coggyria. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare. serratifolia. Fraxinus ornus. cu acoperire de 40–60%.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. SE. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Primula auricula ssp. expuse prelungit la soare. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. cu orientare S. de 70–90%. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Specii caracteristice: Syringa vulgaris.

Iris ruthenica. ca Sesleria rigida.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare.2. pe stâncãrii. Acer pseudoplatanus. Helictotrichon decorum. Staþiuni: Altitudine 1100 m. Atragene alpina. toþi de talie scundã. Aconitum moldavicum. Melampyrum bihariense. expoziþie S ºi SV.00C. 1974. intens însorite. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. Valeriana tripteris. Alte specii importante: Fagus sylvatica. dar vârfurile lor sunt uscate. Suprafeþe: foarte restrânse. 104 . Literaturã selectivã: Gergely 1962. Coronilla varia. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice).HAB: 31. slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate. P = 900 mm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. cu acoperire de 40%. Mãgãlie 1970. Atragene alpina este prezentã. cristaline. Sorbus aucuparia. endemic tufãriºului. Carex humilis.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. mobile. Helictotrichon decorum. Climã: T = 5. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Valoare conservativã: foarte mare. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. fixate sub acþiunea tufãriºului. xerofilã. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. Sesleria rigida. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Roci: grohotiºuri calcaroase. calcifilã. Campanula rapunculoides. Specii endemice: Sorbus dacica. intercalate cu stâncãrii calcaroase.8B South-eastern deciduous thickets PAL. cu habitus de arbust. Coronilla varia.3. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. etajul fagului. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. Acer pseudoplatanus. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). Specii caracteristice: Sorbus dacica. subtermofilã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Sesleria rigida. Viola joói. subscaposa. Sorbus aucuparia. Roman N. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). subscaposa. Corylus avellana. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Corylus avellana. Thymus comosus. Carex digitata. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. Aconitum moldavicum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. < 10 ha. Viola joói. Melampyrum bihariense. Campanula rapunculoides. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. Boºcaiu 1971. habitat endemic. Muntele Mare. este specie endemicã. Iris ruthenica. Aquilegia nigricans ssp. acestea dau un caracter local. Valeriana tripteris.

Staphylea pinnata. Lamium galeobdolon. Galanthus nivalis. Scabiosa banatica. Lathyrus venetus. pe stânci de mãrimi variabile. Evonymus verrucosus. Carex sylvatica. SE.2. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Polypodium vulgare. Crataegus monogyna. Galium mollugo.HAB: 31. Piptatherum virescens. Sedum maximum. signifera. Campanula grossekii. Orchis mascula ssp. Clematis vitalba. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. termofile.20C. Hedera helix.0–7. Cardaminopsis arenosa. habitat rar. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Fagopyrum convolvulus. Fagopyrum convolvulus. Melica uniflora. Cynanchum vincetoxicum. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Cotinus coggygria. Campanula divergens. Isopyrum thalictroides. Fraxinus ornus. Evonymus latifolia. Lithospermum purpureocaeruleum. cu multe specii sudice (26. Phyllitis scolopendrium. Rosa canina. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Aremonia agrimonioides. bogate în humus. dar ºi unele specii nemorale. Valoare conservativã: mare.3. Evonymus verrucosus.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Campanula persicifolia. Quercus cerris. expoziþie sudicã. Polygonatum odoratum. Corylus avellana. Polypodium vulgare. Mercurialis perennis. Brachypodium sylvaticum. Asplenium trichomanes. Soluri: rendzine. Lathyrus vernus.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. la limita între etajul gorunului / fagului. Rosa canina. Primula veris. Melica nutans. uneori chiar absent. Geranium robertianum. Climã: T = 8. Tilia platyphyllos. Mycelis muralis.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Silene italica. Habitusul lor este arborescent. Lychnis coronaria. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. iar celelalte specii sunt eurasiatice. mai frecvent fiind 105 . Galium schultesii. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). SV. Sedum maximum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Poa nemoralis. P = 750–825 mm. Tilia cordata. Roci: calcaroase. cu grosimi reduse. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Cardaminopsis arenosa. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Rhamnus tinctoria. Specii caracteristice: Cornus mas. Arabis turrita. europene.6%). Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Sorbus torminalis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Melittis melissophyllum. Dentaria bulbifera. Cornus sanguinea. calcifile. Phyllitis scolopendrium. Carex brevicollis. Peia 1978.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. mezo-xerofile. cu numeroase ramuri. Arabis turrita. dintre care 31 sunt rare). Suprafeþe: Total < 10 ha. Geranium robertianum.

Tilia tomentosa.1975. Campanula sibirica ssp. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. Anthemis tinctoria. Dianthus banaticus. Lithospermum purpureocaeruleum. Fragaria viridis.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. Stachys recta. Melittis melissophyllum. Fritillaria montana.3. Melittis melissophyllum. 1971. P = 650–1050 mm. divergens. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. Valeriana officinalis. Viola hirta. Brachypodium pinnatum. Echinops banaticus.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. Corylus colurna. Evonymus latifolia. Valoare conservativã: mare. Festuca valesiaca. Satureja kitaibelii. Roman 1974. în stratul arbustiv. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. între 6–8 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii endemice: Sorbus borbasii. Peia 1981. Satureja kitaibelii.HAB: 31. Sanda et Popescu 1972.2. 10–100 ha. Sorbus aria. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Cotoneaster nebrodensis. Erysimum saxosum. Fraxinus ornus. Pãun et al. Resmeriþã 1972. Campanula alpina. Brachypodium pinnatum. Sorbus cretica. marno-calcare intercalate. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã. Resmeriþã 1972 (Syn. Boºcaiu 1971. Carpinus orientalis. Coronilla varia. Fraxinus ornus.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Acer monspessulanum. Dianthus kitaibelii. Bujorean et al. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. frecvente fiind Helleborus odorus. Physocaulis nodosa. Juniperus communis. Sorbus cretica. Climã: T = 10. gresii calcaroase. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. uneori faciesuri aparte. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale.00C. Syringa vulgaris. Quercus dalechampii. Quercus cerris. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Lithospermum purpureocaeruleum. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. Dianthus giganteus. Junglans regia. Tamus communis. Hypericum perforatum. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Coronilla emerus. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Carpinus orientalis. Ceterach officinarum. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Viburnum lantana. Sanda et Popescu 1991. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. Helleborus odorus. fiind considerate codominante. Viburnum lantana.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. ªuteu et Faur 1976. Cytisus nigricans. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna. Myrrhoides nodosa. Peia 1978.0–5. Înãlþimea variazã 106 . Galium erectum. Suprafeþe: restrânse. Aster amellus. Galium erectum. Tilia tomentosa. Physocaulis nodosa. Festuca valesiaca. Cotinus coggygria. Roci: calcare. 1970. Hodiºan 1976. Alte specii importante: Cytisus ciliatus. cu mult schelet. Defileul Dunãrii. Crataegus monogyna. modificatã microclimatic. imediat deasupra lor. xerotermofile. Silene otites. în strat subþire dar continuu.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). calcifile ºi numeroase specii endemice.

8B33 Moesian Christ’s thorn brush. Teucrium polium. Ligustrum vulgare. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. termofile. Satureja caerulea.5–2 m înãlþime. Cornus mas. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. Orchis simia. Ononis columnae. Pyrus pyraster. Paliurus spina-christi. Achillea coarctata.70C. în silvostepã. periclitat. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. rendzine. Cotinus coggygria. 107 . Genista sessilifolia. Teucrium chamaedrys. habitat rar în România. Podiºul Dobrogei de Sud.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina. Koeleria gracilis. 1964) Mititelu et al. Paeonia peregrina. Crataegus monogyna. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. Dianthus giganteus.3.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Roci: calcaroase. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb.2.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. xerofile. Mehedinþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. Teucrium polium. Ulmus minor sau Cornus mas. Pyrus elaeagrifolia. Câmpia Aradului.HAB: 31. Opopanax bulgaricus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. mai rar de rariºti de pãduri. 1993. Salvia ringens. Câmpia Burnazului.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Satureja caerulea. Paeonia peregrina. Pyrus pyraster. Koeleria gracilis. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Teucrium chamaedrys. neutrofile. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. Cerasus mahaleb.HAB: 31. Bothriochloa ischaemum. ajungând la 1.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Dihoru 1970. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970). Valoare conservativã: mare. Popescu 1999 (Syn. Fraxinus ornus. Ligustrum vulgare. Ulmus minor. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. Cytisus nigricans. Asparagus verticillatus. Coronilla scorpioides. 31. pontice ºi balcanice. < 10 ha. Silene otites. Soluri: cernoziomuri superficiale. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. Achillea clypeolata. Climã: T = 10. incluzând specii rare ºi ocrotite în România. Carex hallerana. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Carpinus orientalis. Alte specii importante: Jasminum fruticans.

Rosa canina. din specii mediteraneene. Rhamnus tinctoria. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. Valoare conservativã: mare. Ulmus minor. Ajuga laxmanni. Cornus mas. Câmpia Banatului. Evonymus verrucosus. cu înclinaþie mare. 1994. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus.70C. Cerasus mahaleb. Piptatherum virescens.HAB: 31. pontice ºi balcanice. Scutellaria altissima. Chrysopogon gryllus. Rhamnus cathartica. Dobrogea de Sud. în silvostepã. xerofile. Relief: pante stâncoase. Quercus pubescens. Acer tataricum. Ligustrum vulgare. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. periclitat.5–3 m. Tamus communis. în silvostepã ºi stepã.3. Lychnis coronaria. Convolvulus cantabrica. termofile. Crataegus monogyna. Asparagus verticillatus. Pyrus pyraster. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. Climã: T = 10.2.8–8. Tanacetum corymbosum. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. Fraxinus ornus. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. sunt însoþite de Crataegus monogyna. Arcuº 1998. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Quercus cerris. cu expoziþie sudicã. Staþiuni: Altitudine 50–100 m.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. în margini de pãdure. < 10 ha. culturi agricole. habitat rar în România. Rhamnus cathartica. Suprafeþe: 50–100 m2. Ferulago meoides. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Câmpia GãvanuBurdea. Fraxinus ornus. Literaturã selectivã: Mihai et al.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3.60C. pajiºti uscate. calcifile. Podiºurile Dobrogei de Nord. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans. Roci: calcare. Tilia tomentosa. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. Covasna. Clima: T = 9. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. uneori superficiale pe rocã la zi. Carpinus orientalis). Bãrãganul Mostiºtei. Braºov). Cornus sanguinea. îndeosebi. secetã 108 . Se diferenþiazã în douã straturi. P = 450–500 mm. Rosa canina. Carpinus orientalis. Tragopogon dubius. P = 400 mm. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. Cornus mas. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Total < 10 ha. Soluri: cernoziomuri. Aradului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Asparagus verticilatus. Lithospermum purpurocaeruleum). Podiºul Casimcea. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Crataegus monogyna. Cotinus coggygria. Dictamnus albus. însorite.

Soluri: carbonatate. Origanum vulgare. Asparagus tenuifolius. Podiºurile Moldovei de Sud. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). Rhamnus cathartica.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Rosa canina. dasyphylla. Prunus spinosa var. Bromus inermis.0–8. Prunus spinosa var. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Valoare conservativã: mare. Evonymus verrucosus. Suprafeþe: 100–300 m2.3. Clima: T = 10. 1969. periclitat. Vicia cracca ssp. Dactylis glomerata. Galium mollugo. tenuifolia. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31. 1981. cernoziomuri carbonatice. Asparagus tenuifolius. Depresiunea Fãgãraº. Inula britannica. protejat Emerald. Depresiunea Sibiului. Total < 100 ha. Schneider-Binder Erika 1972. Piemontul Olteþului. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. xerofile. Dobrescu 1969. Prunus spinosa var. Relief: fragmentat. Elymus repens. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Relief: pante cu expoziþie SE.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. E. Agrimonia eupatoria. cu înclinaþie micã (5–100). cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Roci: loessuri. Vicia cracca. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. SV. E. Coronilla varia. Bromus inermis. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. cu înãlþimi mici de 109 . Bãrãganul Mostiºtei. Nonea pulla. Podiºul Dobrogei de Sud. xerofile. termofile. Sanda et al 1980. hispida. Soluri: cernoziomuri. Depresiunea Braºov. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). Thalictrum minus. Inula britannica.2. Alte specii importante: Crataegus monogyna. termofile. Dactylis glomerata. Dobrescu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. Asparagus tenuifolius. Podiºul Dobrogei de Nord. 1975. Ligustrum vulgare. fragmentar între alte tufãriºuri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile).60C. Mititelu D. Amygdalus nana. Roci: marne argiloase. dasyphylla. Cornus mas. hispida. habitat rar în România. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. Teucrium chamaedrys. Rosa canina. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Calamintha clinopodium.HAB: 31.: Prunetum nanae Borza 1931.

Neamþ). Dactylis glomerata. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc. Clima: T = 10. platouri. Cristea et al. Schneider-Binder Erika 1972. Origanum vulgare. Geranium sanguineum. Dactylis glomerata. Nepeta pannonica. Iris hungarica. Specii caracteristice: 110 . R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 1995. specie arbustivã xerotermã. Podiºul Babadag.2. Verbascum lychnitis. termofilã. Aster amellus. Cytisus austriacus. Cynanchum vincetoxicum. Teucrium chamaedrys. Thalictrum minus. Medicago falcata. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Trifolium alpestre. Alte specii importante: Prunus spinosa. Borza 1959. Elymus repens. 1981. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. Vicia tenuifolia. Carex michelii. Holboca). Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. Relief: versanþi slab înclinaþi. Inula hirta. kastanoziomuri. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Medicago falcata. Horeanu et Horeanu G. depozite de loess. Teucrium chamaedrys. periclitate. ªtefan cel Mare.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Cytisus albus. Pyrus pyraster. Depresiunea Rãdãuþi.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Suprafeþe: extrem de reduse. Crasna). Literaturã selectivã: Coldea et al. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. 1998. Linaria genistifolia. Bupleurum falcatum. Crataegus monogyna.70C.5 m. continentalã. Raþiu et al. Crataegus monogyna. Zapodeni. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Total < 10 ha. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.HAB: 31. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Festuca valesiaca.3. Valoare conservativã: mare. Elymus hispidus. Potentilla thuringiaca. Bromus inermis. Elymus hispidus. Câmpia Buzãului – Galbenu. Popescu et Sanda 2000. fiind însoþit de Prunus spinosa. Veronica teucrium. P = 420 mm. Roman 1994. Elymus repens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). ªuteu 1975. Podiºul Covurluiului – Murgeni. Rhamnus tinctoria. Medgidia. Sârbu et al. 1966. Rosa dumetorum. Fragaria viridis. 1998. Festuca valesiaca. ajungând în unele zone pânã la 1. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. Alyssum murale.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. Dictamnus albus. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Danciu 1970. Roci: calcaroase. cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. incluse în protecþia Emerald. Hypericum perforatum. habitate rare. Tanacu. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Rosa canina. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. Soluri: rendzine.

Roci: psamito-pelitice. gorun sau amestecuri. Festuca rupicola.2. cu succesiune de marne. Quercus petraea. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. Hippophaë rhamnoides. Clima: T = 10. Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Calamintha clinopodium.2 tufe/100 m2.8F Mixed scrub woodland PAL. Carex humilis. periclitat de lucrãrile agricole. Acoperirea stratului este de 15–20%. Origanum vulgare. suportã solurile erodate. Valoare conservativã: foarte mare. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti. preluvosoluri. Bromus inermis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Crataegus monogyna. Rosa canina. mai apar Frangula alnus. eliminã pe Hippophaë rhamnoides.5 m înãlþime. Brachypodium pinnatum. Calamagrostis epigeios.1 European wet heaths CORINE: 31. Coronilla varia. mezoterme. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. Clematis vitalba. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. Acer campestre. Rhamnus tinctoria. Ligustrum vulgare.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. Elymus repens. Fagus 111 . rar pseudorendzine cu orizontul A distrus. Origanum vulgare. Relief: colinar. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3.3. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. Cytisus nigricans. Euphorbia amygdaloides. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Total > 1000 ha.: Hippophaëtum Issler 1924). Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest.50C ºi P = 600–850 mm anual. fãrã orizont organic. Acoperirea stratului este de 75–100%. Lithospermum purpureocaeruleum. mezofile dar ºi mezoxerofile. În stadii evoluate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Alte specii importante: Prunus spinosa. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice. alãturi de care.HAB: 31. Bothriochloa ischaemum. este edificatã de specii nemorale. Stratul de arbuºti. cu desiºuri greu de strãbãtut (1. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). dupã defriºarea pãdurilor de fag. argile nisipoase. Rhamnus cathartica. Cornus sanguinea.5–5. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. Tussilago farfara. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. sunt bine reprezentate. Soluri: adesea puternic erodate. Carex humilis. eutricambosoluri. nisipuri. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. Cytisus nigricans. Veronica jacquini. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est).8–2. Dorycnium herbaceum. habitat extrem de rar. în fitocenoza maturã. luvosoluri.

Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. stadii succesionale. uneori plantaþii cu rol antierozional. Euphorbia amygdaloides. Literaturã selectivã: N. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Evonymus verrucosus.3.2. Dorycnium herbaceum. ªtefan 1986. Parascan. 112 . Valoare conservativã: redusã. Frangula alnus. Poa nemoralis. Elymus repens.). Viola reichenbachiana. Carpinus betulus (juv. Festuca rupicola. Bothriochloa ischaemum. Rhamnus tinctoria. Tussilago farfara. Poa angustifolia. Danciu 1975.). Cornus sanguinea.

1964. 1966). Cheile Feneºului. Munþii Bihorului. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Primula columnae. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Coldea et al. Thymus comosus. Aconitum anthora.2. 113 . Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. buricium (Zólyomi. Sanda 2002. Sesleria rigida. Valea Cãlineºti.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Diaconescu F. Mihãilescu S. Alte specii importante: Alyssum repens. oltenicum (Ciurchea. Specii endemice: Dianthus spiculifolius.8–30C. transsilvanicum (Zólyomi. Edrainthus graminifolius. Sanda et al. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Munþii Þarcu-Godeanu. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. Cheile Crãciuneºti. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. Gergely 1967. Boºcaiu 1971. Specii caracteristice: Asperula capitata. Coldea 1974. Centaurea triumfetii. Alexiu 1998. Valea Someºului. Mãgura Codlei. Stipa eriocaulis. 1939). rigida ºi Asperula capitala. 1939. samusense (Simon.2. Gilãu. 1965). Viola jooi. Munþii Trascãu. Coldea 1990. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Clima: T = 7. Sanda et al. 1958). Anthericum ramosum. 1996. Munþii Piatra Craiului. Pedicularis comosa ssp. Cnidium silaifolium.3–8). Cheile Runcu.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Festuca xanthina. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. 1970).HAB 1999: 36. P = 800–1200 mm. Asperula capitata. Munþii Bucegi. 1963). Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. Metaliferi. Cheile Bulzeºti. Valoare conservativã: mare. Munþii Lotru. Cheile Dâmboviþei. Helictotrichon decorum. 2001. Saxifraga marginata. 1958). Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. Conioselinum tataricum. Munþii ScãriþaBelioara. 1984. Bupleurum falcatum. 2001. campestris.3. habitat endemic. 1991. Pop et Hodiºan 1967. Cheile Turului. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. 1939. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. Centaurea atropurpurea.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn. 1967. 1997. Fink 1977. Morariu et al. Munþii Leaota. element carpato-balcanic.3. Cheile Rudãriþei. Literaturã selectivã: Gergely 1957. Raþiu et al. biharicum (Csûrös. Cheile Ordâncuºii. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. Seseli gracile. Pop et al. Seseli rigidum.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. bucegicum (Beldie 1967). Pop 1971. Dianthus petraeus. 1973. CsürösKáptalan 1962. Saponaria bellidifolia. în regiunea montanã. Redactat: Simona Mihãilescu.

Suprafeþe: 40–50 ha. de ordinul a 100 ha. Suprafeþe: restrânse. ristice: Helictotrichon decorum.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932.HAB 1999: 34. Phyteuma orbiculare. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Ranunculus oreophilus. Saponaria bellidifolia. Coldea 1991. 114 . Dianthus spiculifolius. Hodiºan 1965. Centaurea atropurpurea. Gergely 1967. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. Carduus glaucus. Aconitum anthora. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. 1997.3–3.2. 1960.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Soluri: rendzine superficial. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Seseli gracile. Fink 1977. Clima: T = 7. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. Relief: stânci.50C.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. habitat endemic. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. Moldova. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). ªuteu 1968. Sanda 2002. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. P = 800–1150 mm. versanþi însoriþi. Biscutella laevigata. Pedicularis comosa ssp.3. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Centaurea reichenbachii. Sesleria rigida. Cheile Râmeþ. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL. Muntenia. Thymus comosus. Rãspândire: Colinele din Transilvania. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. 2001. Stipa eriocaulis. Acinos alpinus. 1964. seslerietosum rigidae Csûrös 1958. Muntele Trascãu. Anthericum ramosum. Minuartia verna. et al. 34. Viola jooi. Aster alpinus.HAB: 34. Myosotis alpestris. Primula veris ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. Alte specii importante: Asperula capitata. în regiunea colinarã ºi montanã. Pop I. Cheile Runcu. Alyssum repens. Sanda et al. Substrat: calcaros. Cheile Feneº. Structura: Habitat mezo-heliofil. Coldea et al. columane. campestris.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. Erysimum witmannii. lângã Lacul Roºu. Seseli rigidum.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m.

Oltenia. cu expoziþie sudicã. etajul superior. Clima: T = 7. deficitare în umiditate. Galium album. scabra. Onobrychis viciifolia. Medicago falcata. A. cu înãlþimea de 35–45 cm. Jurinea mollis. A. Cystopteris fragilis. A.2. Stipa joannis. Speciile caracteristice: Festuca pallens. A. Vicia 115 . Muntenia. Cardaminopsis arenosa. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. Melica ciliata. bogate în humus. bolovãniºuri calcaroase. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. Moehringia muscosa. Acinos arvensis. Cystopteris fragilis. Seseli gracile. Brachypodium pinnatum. Sedum hispanicum. Soluri: rendzine superficiale. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Agropyron repens. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Stachys recta.3. Melica ciliata. Poa pannonica ssp. Roci: calcare.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Popescu. 1956. sud-vesticã.3–60C. Roci: marne ºi argile. Jurinea mollis. F. Acinos arvensis.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. P = 700–850 mm. Artemisia campestris. Thymus comosus. Popescu. Banat ºi Transilvania. jacquinii. spathulata. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Genista januensis var. Cruciata glabra. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. Clima: T = 9–60C. septentrionale. Sanda 1992. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. înalt de 35–40 cm. Valoare conservativã: moderatã. care dã o notã caracteristicã acestora. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963). Genista januensis var. Vincetoxicum hirundinaria. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Vincetoxicum hirundinacea. ruta-muraria. Dobrogea. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum. valesiaca. etc. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. sud-esticã. Suprafeþe: Ocupã circa 230. slab acide. Stipa pulcherrima. Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. Teucrium chamaedrys. Relief: platouri. septentrionale. Phleum montanum.HAB: 34. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. trichomanes. Phleum montanum. Peucedanum oreoselinum. Erysimum odoratum. Festuca rupicola. Redactat: A.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1. Botriochloa ischaemum. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. Melica ciliata. Veronica austriaca ssp. Soluri: eutrisambosoluri. spatulata. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. Luzula campestris. Linum tenuifolium. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie. Sedum hispanicum. Cynosurus cristatus. P = 750–900 mm.

Salvia nemorosa. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. M. Helictotrichon decorum. Potentilla argentea. Botriochloa ischaemum. cu reacþie bazicã. Munþii Bârsei. Trifolium montanum. M. Euphorbia cyparissias. Koeleria macrantha. Prunella vulgaris. Thymus comosus. S. setacea.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. cracca. Clima: T = 9. Puºcaru-Soroceanu 1963. toate incluse în DH2. bine individualizat. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. superficiale.0–6. rigidula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Campanula divergens. transsilvanicum. Suprafeþe: 10–20 ha. valesiaca. Stancu 2001. cum sunt: Alyssum repens ssp. banatica. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii. Cele câteva specii repente. P = 650–800 mm. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Orlaya grandiflora. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. Valoare conservativã: redusã în general. Draba lasiocarpa. Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Alte specii importante: Achillea collina. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. Literaturã selectivã: Popescu. Cynosurus cristatus.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. Bromus hordeaceus.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Euphrasia salisburgenis. V. Soluri: rendzine levigate. Dorycnium herbaceum. Poa angustifolia. Athamantha turbith ssp. lupulina. Dracocephalum austriacum. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci.HAB: 34. terenuri calcaroase. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. P. Artemisia austriaca. Banat. poliþe. Scleranthus annuus. Euphorbia cyparissias.2. Thymus comosus. Popescu. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. Fragaria viridis. Salsola ruthenica. Achillea millefolium. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. Specii caracteristice: Festuca rupicola. Achillea setacea. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. Dianthus spiculifolius. nutans. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. A. Trifolium campestre. Lolium perenne. F. Cynodon dactylon. Viola arvensis. Relief: versanþi abrupþi. 116 . Chamaecytisus austriacus. Munþii Apuseni. Medicago orbicularis. Poa nemoralis. Sanda 1992.00C. Braºov ºi Cluj). bogate în schelet. Sanda. Hypericum perforatum. Popescu. Mureº. Alyssum petraeum. Poa bulbosa. Dorycnium herbaceum. Alyssum desertorum. Minuartia setacea ssp. laciniata.3. Seseli libanotis. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Medicago minima. Lathyrus nissolia. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Leontodon hispidus. hungarica. Peucedanum austriacum. Eryngium campestre. Eryngium campestre. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Onobrychis viciifolia.

Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Linum flavum. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Achillea millefolium. Dorycnium pentaphyllum ssp. Clima: T = 8–6. herbaceum. Helianthemum canum. austriaca. Râpa Roºie (Alba). Stipa joannis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. calcicolam Moehringia muscosa. Chamaespartium sagittale. pe suprafeþe de 5–10 ha. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. Briza media. Pedicularis comosa ssp. Sanda. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Dealurile Sibiului. Echium russicum. Helianthemum nummularium. Salvia nutans. Peucedanum oreoselinum. Centaurea pinnatifida. Lotus corniculatus. Salvia transsilvanica. A. Biscutella laevigata. Linum flavum. Valoare conservativã: moderatã. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Astragalus monspessulanus. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. pannonica.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Thymus glabrescens. Potentilla arenaria. Coldea 1991. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. herbaceum. Doltu 1977. Roci: calcare. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte. serratifolia. Rãspândire: Transilvania.2. Polygala major. Draba lasiocarpa. Suprafeþe: pajiºti. transsilvanicus. cum sunt Dianthus spiculifolius. Thymus comosus. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. dintre care amintim: Trifolium campestre. Specii caracteristice: Carex humilis. Dracocephalum austriacum. împreunã cu puþine plante însoþitoare. Athamantha turbith ssp. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Koeleria macrantha. grohotiºuri calcaroase fixate. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. Salvia pratensis. Helictotrichon decorum. Centaurea atropurpurea. S. rigidum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Bistriþei. Salvia pratensis. Dorycnium pentaphyllum ssp. Primula auricula ssp. Helictotrichon decorum. Cerastium arvense ssp. Lotus corniculatus. Leucanthemum vulgare. Etajul inferior este prezent. Chrysopogon gryllus. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). Saxifraga paniculata. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. deficitare în umiditate. Popescu. sud-esticã. Redactat: A. pe calcarele din Munþii Apuseni. Asperula cynanchica. P = 750–850 mm. campestris. Cheile Turzii. hungarica. Bupleurum diversifolium. Inula ensifolia. Seseli gracile.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Viola joói. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Carex humilis. Polygala major.HAB: 34. Dealurile 117 . Soluri: faeoziomuri. Trifolium montanum. Stipa joannis. Alte specii importante: Briza media. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare.50C. S. Poa nemoralis. Koeleria macrantha. Potentilla arenaria. Alyssum repens ssp.3. Danthonia alpina. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Popescu. Festuca valesiaca. Chamaespartium sagittale.

Silene otites.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Popescu. Specii caracteristice: Stipa stenophylla. Dictamnus albus. Clima: T = 8–60C. Popescu. Literaturã selectivã: Gergely 1970. Ghiºa 1941. rom. Eryngium campestre. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Popescu. 118 . 1953.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. Polygala major. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. în zonele amintite.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Stipetum stenophyllae Soó 1944. Brachypodium pinnatum.3. Galium verum. Ferulago sylvatica. Onobrychis viciifolia. Adonis vernalis. Csürös et al.). Koeleria macrantha. Soó 1944. F. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. F. Stachys recta. Veronica spicata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. rupicola. Soluri: faeoziomuri.HAB: 34. Carex humilis. pinnatum. apar elemente de silvostepã. Helianthemum nummularium. rupicola. P = 700–800 mm. Agropyron intermedium. Podiºul Târnavelor. Morariu. Inula ensifolia. Dianthus carthusianorum. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). Echium rossicum. Jurinea mollis ssp.2. Redactat: A. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. Campanula sibirica. Fragaria viridis. Puºcaru-Soroceanu 1963. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. Danciu 1977. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Inula hirta. Euphorbia cyparissias. platouri. Inula ensifolia. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca. de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov).9 Continental steppes CORINE: 34. Scabiosa ochroleuca.HAB: 34. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. slab acide-neutre. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. transsilvanica. Adonis vernalis. Danthonia alpina. Chamaecytisus albus. Rãspândire: Moldova.: Brometum erecti auct. Muntenia (Dealurile Buzãului). Sanda 1992. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Redactat: A. Teucrium chamaedrys. 1969. Campanula sibirica. Raþiu et al.

pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. loess în Moldova. S. stricta. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. Lotus corniculatus. S. Brachypodium pinnatum. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. Anthylis vulneraria. Soluri: erodosoluri. Hornungia petraea. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi.2.5–60C. Sanda. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Stellaria graminea. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. 119 . dar se menþine pe Dealurile Buzãului. preluvosoluri. S. Roci: calcare.) 1947. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. cernoziomuri erodate. Dianthus carthusianorum.9 Continental steppes CORINE: – PAL. este format din: Thymus pulegioides. Onobrychis viciifolia. pulcherrima ºi S. Ocupã. Trinia glauca. E. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. P = 700–800 mm. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. Clima: T = 8. Euphrasia rostkoviana. 1963. Brachypodium pinnatum. pulcherrima. Toate aceste specii. Doltu 1976. cu înãlþimea de pânã la 45–60. Linum tenuifolium. Carlina vulgaris. coame late. Specii caracteristice: Bromus erectus. Podiºul Târnavelor. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. Coronilla varia. Koeleria macrantha. Trifolium montanum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus.3. Popescu. Trifolium pratense. cu sol profund ºi fertil. Dactylis glomerata. Rhinanthus rumelicus. P = 700–850 mm. Popescu. Relief: pante domoale. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet.n. Soluri: eutricambosoluri. Clima: T = 8–60C. S. Festuca rupicola. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. Pimpinella saxifraga. Rhinanthus rumelicus.HAB: 34. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. în total. Onobrychis viciifolia. circa 50–60 ha în Transilvania. Medicago lupulina. Leucanthemum vulgare. lessingiana. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Speciile dominante sunt: Bromus erectus. Salvia pratensis. Knautia arvensis. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Achillea millefolium. Etajul inferior. Dorycnium herbaceum. Literaturã selectivã: Pázmány 1971. mai slab reprezentat. dar densitatea speciilor este mare.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. Lotus corniculatus. Redactat: A. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Puºcaru-Soroceanu et al. realizând acoperirea de 90–95%. Valoare conservativã: moderatã. Medicago lupulina. capillata. însoriþi. Cephalaria uralensis. Asperula cynanchica.

P = 575–770 mm. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Agropyron cristatum. fruticosa. Substrat: calcaros. Alyssum desertorum. Popescu et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. Nepeta ucranica. Redactat: A. Saxifraga paniculata. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. Medicago minima. jacquinii. Acest tip de vegetaþie. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Hodiºan 2002. Cephalaria uralensis. Galium glaucum. Fragaria viridis. Koeleria macrantha. villosus. stepicã. Stachys recta. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm.HAB 1999: 36. Inula ensifolia. Peucedanum cervaria. Crambe tataria. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6.: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. Galiu album. Potentilla argentea.. Popescu. F. S. Suprafeþe: mici. Domin 1932). Danthonia alpina.3). P. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. cu puþine specii în compoziþia floristicã. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei. Centaurea trinervia. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). Clima: T = 10. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica.3. Nepeta ucranica. S. Teucrium chamaedrys. S. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Salvia austriaca. Jurinea mollis.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. Sesleria filifolia. S. Serratula radiata. Valoare conservativã: moderatã. Relief: pereþii stâncoºi.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. Inula ensifolia. A. Dictamus albus. Onobrychis viciifolia. Rosa pimpinelifolia. Cristea. Phleum phleoides. Doniþã et al. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii.9–7. în general. Salvia transsilvanica. Cheile Caraºului. Cerastium arvense ssp. Ceterach officinarum. Beuºniþa-Cheile Nerei. capillata. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Trifolium campestre. joanis. de ordinul 1–10 ha. Alyssum saxatile.6–7. pulcherrima. A. Aster linosyris. Scorzonera hispanica. Dianthus spiculifolius. Trifolium pratense. Astragalus austriacus. Salvia nutans. Alte specii importante: Astragalus peterfii. Puºcaru-Soroceanu et al. Erysimum odoratum. abrupþi (50–550). Specii caracteristice: Stipa lessingiana. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. 1963. Pop. pratensis. 1992. Polygala major. dintre care menþionãm: Festuca rupicola. Campanula 120 . Medicago falcata. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. pulcherrima. S. Munþii Aninei. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. Jurinea simonkaiana. 1984. Valea Ciclovei (Banat). Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. pante însorite înclinate. Veronica austriaca ssp. valesiaca. alyssoides. Cheile Miniºului. Adonis vernalis. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm.50C. calcicolum.

Centaurea atropurpurea. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Alte specii: Seseli rigidum. Chondrilla juncea. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate. Sateureja kitaibelii. care depãºeºte 1 m înãlþime. Valoare conservativã: redusã. Dorycnium herbaceum. Chrysopogon gryllus. Cephalaria uralensis. Draba aizoon. Transilvania (Podiºul Târnavelor). 1992. Cephalaria laevigata. Sanda et al.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Onobrychis viciifolia. Polygala major. divergens. Dobrogea (Podiºul Babadag). Centaurea biebersteinii. Dihoru et al. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Seseli gracile. Draba lasiocarpa. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Botriochloa ischaemum. Campanula sibirica ssp. Saxifraga marginata. Artemisia campestris.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Stachys recta. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. P = 550–650 mm. calcicolum. Dianthus petraeus. Jurinea mollis. Vinca herbacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. Salvia nutans. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Lotus corniculatus. Potentilla arenaria. Moehringia muscosa. Acinos alpinus. Erysimum comatum. Vicia lathyroides. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire.2. În etajul inferior. Onobrychis viciifolia. Etajul mijlociu este. Suprafeþe: Circa 350 ha. Sanda 2002. 1963). Coldea 1991. Leontodon asper. Cruciata pedemontana. în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. habitat endemic. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Thymus pannonicus. Helianthemum nummularium. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. 1997. et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Festuca rupicola. Coldea et al.3. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Linum flavum. Rãspândire: Muntenia.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Clima: T = 10. Campanula sibirica. Schneider-Binder E. Elytrigia (Bromus) intermedia. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. hungarica. 1970. platouri. Cerastium banaticum. 1973. Thesium linophyllon. Melica ciliata. Carex humilis. Relief: versanþi slab înclinaþi. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. 1997. Silene otites. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Cerastium arvense ssp. Centaurea atropurpurea. Knautia arvensis. Alyssum petraeum. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Dianthus spiculifolius. Sempervivum marmoreum.HAB: 34. Lotus corniculatus. Roci: loess în Muntenia. Peia 1978. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. de asemenea. Viola arvensis. Valoare conservativã: mare. 2001. Athamantha turbith ssp. 1993. Alyssum repens. Ceterach officinarum. Schrött et Purdelea L. 121 .5–80C. Eryngium campestre.

R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cerastium banaticum. Doniþã et al. Vinca herbacea. La Porþile de Fier. Astragalus onobrychis var. Festuca pseudodalmatica. Popescu. Convolvulus cantabrica. Literaturã selectivã: Csürös. Artemisia campestris. se dezvoltã. 1992. Relief: pante abrupte. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Melica ciliata. Roman 1974. SchneiderBinder 1971. superficiale. Stachys nitens. Convolvulus cantabrica. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. Senecio jacobea. Erysimum comatum. Knautia arvensis. Trifolium campestre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. Clima: T = 10–80C. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). Popescu. Scabiosa ochroleuca. Melica ciliata. Stachys recta. Valerianella coronata. Salvia nutans. Stachys nites. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Literaturã selectivã: Popescu. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. Specii rare: Fumana procumbens. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Alyssum saxatile. Roci: depozite calcaroase. Trifolium montanum. banaticum. ªtefureac 1976. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Stipa eriocaulis. Redactat: A.3. Niedermaier 1966. Asperula cynanchica. Koeleria macrantha. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare. Adonis vernalis.HAB: 34. Dorycnium herbaceum. Hypericum elegans. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Anthericum ramosum. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. Orlaya grandiflora. Teucrium montanum. Astragalus onobrychis. 1984. Schneider-Binder 1971. specia endemicã Stipa danubialis. Redactat: A. Coronilla varia. în cadrul etajului superior. hispanicum. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. H. Schneider-Binder 1970. Centaurea atropurpurea. Erysimum comatum. Ephedra distachya. Cerastium banaticum. Valerianella coronata. uºor pânã la mediu degradate. P = 600–750 mm. Soluri: 122 . Crupina vulgaris. perforatum. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. Fumana procumbens. Gypsophila glomerata. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. foarte uscate. Alte specii importante: Onobrychis alba. Fumana procumbens. în bune condiþii. Stipa eriocaulis. Aceste fitocenoze se deosebesc. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. Cerastium banaticum.2. Siderites montana. Cerastium banaticum. Popescu et al. Sedum album. S. Alyssum pulvinare. Minuartia glomerata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Thymus pannonicus. Jurinea glycacantha.

2. Valoare conservativã: moderatã. Clisura Dunãrii. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola. Linaria genistifolia. Polygala major. Pimpinella saxifraga. Roci: depozite loessoide. neutre. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. Medicago falcata. Botriochloa ischaemum.5–80C. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Linum austriacum. Ornithogalum comosum. Muntenia.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Alte specii importante: Tulipa hungarica. Onobrychis viciifolia. Popescu. 1992.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Thymus pannonicus. Orlaya grandiflora. Teucrium montanum. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania. Dianthus armeria. Echium vulgare. Veronica orchidea. Potentilla argentea. Eryngium campestre. Thymus comosus. teren plan.3. Festuca valesiaca. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Moldova. Festuca rupicola. Scabiosa ochroleuca. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari. Medicago minima. Chondrilla juncea. Cleistogene serotina. 123 . Suprafeþe: Circa 40.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Festuca valesiaca. cernoziomuri. 1963. Euphorbia cyparissias. Clima: T = 9.HAB: 34. Câmpia Aradului. Marrubium vulgare. Carduus acanthoides. Soluri: eutricambosoluri. Inula oculus-christi. Cleistogene serotina. Lathyrus sphaericus. Popescu. Agrostis capillaris. deficitare în umiditate.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). 34. Asperula cynanchica. Nepeta nuda. Dianthus armeria. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Alyssum alyssoides. Rãspândire: Banat. Achillea setacea. Stipa capillata. Achillea millefolium. Dobrogea.HAB: 34. Relief: pante foarte uºor înclinate. înãlþimea fiind de 45–55 cm. în general. Banat. Literaturã selectivã: Doniþã et al.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. Puºcaru-Soroceanu et al.9 Continental steppic CORINE: 34.312 Central European steppes grasslands PAL. Melica ciliata. Soó 1964.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. Erodium cicutarium. faeoziomuri. Specii caracteristice: Cleistogene serotina.911 Pannonic loess steppes. Lotus corniculatus. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Sanda 1992. Salvia pratensis. Dorycnium herbaceum. P = 600–750 mm. Oltenia.

P = 400–650 mm. Sanda 1992. Achillea setacea. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. Toate aceste specii. Muntenia ºi sudul Moldovei. Poa angustifolia. Popescu. Valoare conservativã: redusã. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Sol: cernoziom ciocolatiu. judeþul Argeº). Centaurea arenaria. Coronilla varia. Poa angustifolia. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Koeleria macrantha. Doniþã et al. iar în zona colinarã. Redactat: A. Asperula cynanchica. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m.2. Roci: loess. A. Phleum phleoides. 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. arenaria (Carei – jud. Medicago minima.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Clima: T = 11–70C. Achillea setacea. Cheile Turzii – jud. Taraxacum serotinum. Dianthus leptopetalus. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Scleranthus annuus. Arenaria serpyllifolia. jurineifolia. C. Cluj. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . Teucrium polium. Astragalus onobrychis. Botriochloa ischaemum. Potentilla arenaria. ponticus.5–80C. P = 400– 800 mm. Artemisia austriaca. mai puþin reprezentate. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp. Clima: T = 11. sud-esticã ºi sud-vesticã. Puºcaru-Soroceanu et al.HAB: 34. alyssoides. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. Relief: terenuri plane.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Agropyron cristatum. Suprafeþe: 15–20. Relief: teren plan. Medicago falcata. Trifolium arvense. Botriochloa ischaemum.000 ha. Fãlciu – jud. Taraxacum serotinum. Medicago orbicularis. Melica ciliata. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca. precum ºi altele. în general. Medicago minima. marne. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. Popescu. Literaturã selectivã: Burduja et al. cu expoziþii variate. Medicago minima. Seseli tortuosum. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. menþionate în DH2. din Dobrogea. arenaria. Stipa capillata. Vaslui). Satu Mare.3. 1956. A. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Alte specii importante: Stipa capillata. Phlomis pungens. Salvia aethiopis. 1992. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. deficitare în umiditate. constituie etajul inferior al acestor pajiºti. rutifolia ssp.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Inula ensifolia. Bombycilaena erecta. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. Centaurea napulifera. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. Ranunculus illyricus. 1937) Pop 1977.

Dihoru 1969. Chrysopogon gryllus. 1963. repens. Artemisia austriaca. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. lessingiana. A. Androsace maxima. Jurinea mollis. xerofile. În zonele stâncoase. Silene compacta. Salvia nutans. Centaurea rutifolia ssp. Botriochloa ischaemum. Sedum sartorianum ssp. Literaturã selectivã: Dihoru. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. Cynodon dactylon. Teucrium polium. Achillea setacea.2. Relief: pante domoale. jurineifolia. Ceratocarpus arenarius. Astragalus onobrychis. Valoare conservativã: redusã. Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Euphorbia seguierana. Stachys angustifolia. Psilurus aristatus. Taraxacum laevigatum. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri. roci granitice ieºite la suprafaþã. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. S. Orlaya grandiflora.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. Inula oculus-christi. Trifolium arvense. Stipa capillata. Minuartia viscosa. faeoziomuri. Festuca valesiaca. Astragalus onobrychis. Eryngium campestre. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. Podiºul Casimcei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei. Galium humifusum. Potentilla bornmuelleri. Daucus guttatus. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. acoperirea medie 90–95%. Chrysopogon gryllus. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. coarctata. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. cernoziomuri. Galium humifusum. Soluri: castanoziomuri. Sanda 1992. Chrysopogon gryllus. Redactat: A. Munþii Mãcinului. Soluri: castanoziomuri. Allium saxatile. Rãspândire: Dobrogea de Nord. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Podiºul Babadag. pânã la moderat înclinate. cernoziomuri.HAB: 34. Linaria genistifolia. Dintre aceste plante. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. faeoziomuri. Thymus zygoides. Achillea setacea. Festuca valesiaca. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Trifolium campestre. unde roca iese la suprafaþã. Artemisia austriaca. F. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). Popescu. Ranunculus illyricus. mai puþin nordice. A. lupulina. Galium humifusum. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Bromus hordeaceus. Asperula cynanchica. Popescu. Bombycilaena erecta. Kochia prostrata. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). deficitare în umiditate. 125 . Doniþã 1970. Veronica austriaca ssp. Agropyron cristatum. Clima: T = 11–8. Medicago lupulina. jacquinii.3. eutricambosoluri. Inula oculus-christi. rupicola. Adonis vernalis. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. P = 450–500 mm.50C. cu expoziþii variate. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%. Puºcaru-Soroceanu et al. Cleistogene serotina. Trigonella monspeliaca. Dianthus nardiformis.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. Potentilla argentea. Achillea ochroleuca. M. Medicago minima.

Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). Herniaria glabra. Suprafeþe: 50–100 ha.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. Agropyron brandzae. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Potentilla bornmuelleri. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. Chrysopogon gryllus. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Scleranthus perennis ssp. Silene compacta. Minuartia glomerata. Clima: T = 10–8. Euphorbia myrsinites. cernoziomuri. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Ornithogalum amphibolum. Pimpinella tragium ssp. Bombycilaena erecta. Dianthus nardiformis. Psilurus aristatus. Stancu 2001. Achillea coarctata. Achillea ochroleuca.9 Continental steppes CORINE: – PAL. uneori numai de 50–60%.HAB: 34. Specii caracteristice: Festuca callieri. dichotomus. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). Scorzonera mollis. Soluri: castanoziomuri. Sedum sartorianum ssp. PuºcaruSoroceanu E. Gypsophila glomerata. Campanula romanica. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. Crocus chrysanthus. Popescu. Minuartia glomerata. Paeonia tenuifolia. Trifolium arvense. sudicã ºi vesticã.2. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. faeoziomuri. Popescu. Scleranthus perennis. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). hillebrandtii. et al. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. 1963.50C. R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Ranunculus illyricus. Sanda 1988. M. 126 . grisebachii. Festuca rupicola. Cruciata pedemontana. Euphorbia nicaensis ssp. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Paronychia cephalotes. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Roci: calcare. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. pinnatifida. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Stachys angustifolia. Ornithogalum amphibolum. dar realizeazã o acoperire slabã. Potentilla bornmuelleri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Dianthus pseudarmeria. Scutellaria orientalis var. cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. P = 450–500 mm. Agropyron brandzae. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. sãrace în umiditate. Popescu. Muscari racemosum. Dianthus nardiformis. Podiºul Babadag ºi Casimcei). Bufonia tenuifolia. A. loess. Iris pumila. Redactat: A. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. de regulã. glareosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides. lithophila.3. Allium saxatile. Silene compacta. Valoare conservativã: moderatã. Scorzonera mollis. Literaturã selectivã: Dihoru. moschatum. Satureja caerulea. Bupleurum apiculatum. Doniþã 1970. Thymus zygoides. Sanda. Achillea leptophylla. Sempervivum zelleborii.

127 . Onobrychis gracilis. Taraxacum serotinum. Alyssum montanum. Literaturã selectivã: Dihoru. Seseli tortuosum. Asperula tenella. Doniþã 1970. Specii endemice: Agropyron brandzae. Kochia prostrata. Literaturã selectivã: Dihoru. Centaurea diffusa.HAB: 34. Doniþã 1970. Festuca valesiaca. Kochia prostrata. Coronilla varia. cu acoperire mare (circa 60–80%). Minuartia adenotricha. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958.2. Alte specii importante: Achillea setacea. leptophylla. Medicago falcata. Artemisa (caucasica) pseudomontana. lithopilla. În cadrul fitocenozelor. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Sisymbrium orientale. Ornithogalum amphibolum. Valoare conservativã: mare. 1963. Melica ciliata. pectinatum. leptophylla. Satureja caerulea. Euphorbia nicaeensis. Suprafeþe: 100–120 ha. Coronilla varia.50C. Agropyron intermedium. de talie medie ºi mare. Teucrium polium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. Clima: T = 11–8. Botriochloa ischaemum. Redactat: A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. Potentilla bornmuelleri. 34. Festucion rupicolae. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Achillea coarctata. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. Koeleria macrantha. Kochia prostrata. Artemisia austriaca.911 Pannonic loess steppes. Asperula cynanchica. Galium humifusum. Muntenia ºi estul Banatului. Horeanu 1976. Sanda 1992. Koeleria lobata. pectinatum. Salvia nemorosa ssp. Festuca valesiaca. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Achillea coarctata.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Jurinea mollis. A. Stipa capillata. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. Roci: loess. Alyssum desertorum. mai rar pe calcare (în Dobrogea). Specii endemice: Agropyron brandzae. Popescu. PuºcaruSoroceanu et al. Botriochloa ischaemum. P = 350–450 mm. Echium italicum. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. Dianthus pseudarmeria. Redactat: A. Medicago falcata. Medicago falcata. A. Ranunculus illyricus. Festuca valesiaca. Linum austriacum. Teucrium polium. Asperula cynanchica. Festuca valesiaca. Popescu. Agropyron brandzae. Poa angustifolia. cum sunt: Sempervivum zeleborii. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Toate aceste plante. Astragalus onobrychis. Teucrium polium. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. Ceratocarpus arenarius. Stipa capillata.3. tesquicola. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Onopordon tauricum. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Stipa capillata. Rãspândire: Dobrogea. Artemisia austriaca. Popescu.

Doniþã 1970. Koeleria macrantha. Marrubium peregrinum. D. Stipa pulcherrima.50C. Ferulago meoides. Roci: calcare. Chrysopogon gryllus. Ajuga laxmannii. Phleum phleoides. Adonis vernalis. Salvia nutans. cu vegetaþia degradatã. Polygala major. Clima: T = 11–8.2. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. Ranunculus illyricus. de 500–600 ha. Podiºul Babadag). 128 . de circa 100 cm. versanþi slab înclinaþi. Agropyron intermedium. P = 450–500 mm. Salvia aethiopis. Popescu 1999 (Syn. Prunus tenella. 1963. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Ferulago meoides. Bibliografie: Dihoru. Crupina vulgaris. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Alte specii importante: Stipa pulcherrima.HAB: 34.3. loess. Botriochloa ischaemum. Achillea clypeolata. cu expoziþie sud-esticã. Artemisia austriaca. cernoziomuri. S.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. Astragalus asper. Ocupã terenurile plane. 1970) Sanda. Puºcaru-Soroceanu et al. Linosyris villosa. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Teucrium chamaedrys. giganteus. Asperula cynanchica. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). T. Popescu. Plantele înalte. S. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. chamaedrys. sunt: Centaurea orientalis. Phlomis tuberosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. Dianthus pallens. nicaeensis. Echinops ruthenicus.HAB: 34. acestea realizând al treilea etaj. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. capillata. Dianthus pallens. sud-vesticã. Inula ensifolia. dasyphylla. Stipa ucrainica. Seseli campestre. Salvia nemorosa ssp. Popescu. dar ºi pantele uºor înclinate. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Euphorbia nicaeensis ssp. Redactat: A. Valoare conservativã: mare. Scorzonera mollis. Inula salicina. Adonis vernalis. tesquicola. Sanda 1992. Soluri: soluri rendzinice. Structura: Vegetaþia este stratificatã.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1.9 Continental steppes CORINE: – PAL. sudul Moldovei. Festuca valesiaca. Koeleria macrantha.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Relief: platouri. Dobrogea. Trinia multicaulis. Dactylis glomerata. Centaurea napulifera. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. Euphorbia nicaeensis. uneori bine individualizat. Astragalus ponticus. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Teucrium polium. Specii caracteristice: Stipa ucrainica. în trei etaje. Festuca valesiaca. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). Astragalus ponticus.

faeoziomuri. Taraxacum laevigatum. Soluri: cernoziomuri. Goniolimon besserianum. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. M. Sanda. Buzãu. cenuºii. Literaturã selectivã: Pop 1970. 4–5 ha. Poa bulbosa. Suprafeþe: Restrânse. Deºi numãrul speciilor componente este mare. Coronilla varia. Koeleria lobata. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Doltu 1980. Relief: teren plan. Bupleurum apiculatum. Capul Doloºman. glareosa. Cynodon dactylon. Siret) aluviosoluri. M. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. Roci: calcare marnoase. Minuartia viscosa. Lotus corniculatus. Poa angustifolia. Sanda. plantã xerofilã. Agropyron cristatum. Erodium cicutarium. Botriochloa ischaemum. Relief: terenuri stâncoase. Popescu. Popescu. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. Galium humifusum. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. Puºcaru-Soroceanu 1963. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. Festuca pseudovaina. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. Clima: T = 110C. Bromus tectorum. Structura: Habitat xerofil. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. Euphorbia nicaeensis. Astragalus pseudoglaucus. Taraxacum serotinum.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. sequierana. uneori chiar mai scãzutã. P = 400 mm. Staþiuni: Terenuri uscate. Popescu. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. pseudovina. Rãspândire: Dobrogea. Ornithogalum amphibolum. masiv. M. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Festuca valesiaca. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. Potentilla bornmuelleri. lupulina. F. Euphorbia sequierana. cernoziomuri. Lolium perenne. Poa angustifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Androsace maxima. Altitudine: 5–10 m. F. minima. Specia dominantã. valesiaca. Cynodon dactylon. puþin rãspândit la noi. care se menþine pânã toamna. Soluri: castanoziomuri. La începutul verii. castanoziomuri. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Euphorbia nicaeensis ssp.HAB: 34. Medicago falcata. Artemisia lerchiana. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Ceratocarpus arenarius. Gagea callieri. Redactat: A. Medicago minima. Medicago lupulina. Stancu 2001. Clima: T = 11–80C.3. minima. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Poa bulbosa. E. Roci: loess. Festuca valesiaca.9 Continental steppes CORINE: – PAL. 129 .2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. pe faleza Lacului Razelm. Agropyron cristatum. Artemisia austriaca. Poa angustifolia. P = 400–750 mm.

Euphorbia nicaeensis ssp.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. Agropyron brandzae. Goniolimon besserianum. glareosa. Euphorbia sequierana. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: A. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Popescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare. Koeleria lobata. Teucrium polium. Koeleria lobata. Androsace maxima. Thymus zygoides.3. Ornithogalum amphibolum. Festuca valesiaca. Astragalus pseudoglaucus. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2). Salvia nutans. Specii endemice: Agropyron brandzae. Minuartia viscosa. Alyssum minutum. 130 . Echinops ruthenicus. Alte specii importante: Centaurea jankae. Taraxacum serotinum.

Asperula cynanchica.5–8.2. Danthonia alpina. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Dianthus giganteus. Popescu 1999. Valoare conservativã: moderatã. 1992. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. Petrorhagia illirica ssp. Popescu. Medicago falcata. etajul superior al fitocenozelor. Suprafeþe: 15–20 ha. În acest etaj.50C. Achillea crithmifolia. Danthonia alpina. balcanice ºi ilirice. Soluri: districambosoluri. P = 550–650 mm. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. Stachys recta. Onobrychis alba. Alãturi de specia dominantã mai apar. Crepis sancta.316 EUNIS: E1.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. Briza media. cu mult schelet. jacquinii.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Verbascum lychnitis. T.3. Cephalaria uralensis. Clima: T = 10. Dintre acestea. Koeleria macrantha. Siderites montana. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Petrorhagia illirica ssp. Specii rare: Thymus jankae. Lotus corniculatus. Campanula rapunculoides.3. Rãspândire: Dealurile Olteniei.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. cu frecvenþã micã. 34. Filipendula vulgaris. speciile: Ferulago sylvatica. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare.HAB: 34. Arenaria serpyllifolia. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. Thymus jankae. Bromus riparius. Orlaya grandiflora. Bromus riparius. Cleistogene serotina. Aira caryophyllea. Alyssum alyssoides. Verbascum phoeniceum. Convolvulus cantabrica. platouri. Polygala major. Festuca rupicola. unde procesul de solificare a fost favorizat. Banat. Alte specii importante: Dianthus giganteus. în microdepresiunile. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. Redactat: A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. aproape singurã.3. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. Fragaria viridis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. Koeleria macrantha. Stachys recta. Doniþã et al. Bromus riparius. Anthylis vulneraria. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. Roman 1974. arvense. Podiºul Mehedinþi. Ferulago sylvatica. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie. haynaldiana. haynaldiana. Veronica austriaca ssp. Crupina vulgaris. Valerianella pumila.

Literaturã selectivã: Paucã 1941. Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Thymus comosus.2. Oltenia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. argile etc. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Melica ciliata. Medicago minima. Xeranthemum cylindraceum. Alyssum petraeum. Trifolium incarnatum ssp. Dasypyrum villosum. Aira capillaris. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania). Hypericum perforatum. Popescu. Solul. Roman 1974. Scleranthus annuus. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Festuca valesiaca. Popescu. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Valoarea conservativã: moderatã.3. Poa bulbosa. Poa compressa. Vulpia myuros. Aegilops cylindrica. Filago arvensis. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii). Banat.5–80C. în curs de fixare. Trifolium arvense. F. Valea Someºului). Ventenata dubia. Sedum acre. Ventenata dubia. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. Stancu 2001. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. molinerii. Transilvania (Munþii Apuseni. Dasypyrum villosum. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. Achillea collina. Vulpia myuros. Sanda. Clima: T = 10. Trifolium incarnatum ssp. cu acumulãri de materiale organice. Ventenata dubia. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. molinerii. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. Sedum hispanicum. Erysimum cuspidatum. Dobrogea. 132 . Speciile scunde. sunt: Sedum acre. Scleranthus perennis. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. molinerii. ovina.HAB: 34. Poa compressa. Relief: pante slab înclinate. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord.HAB: 34. S. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. Trifolium arvense. S. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase. luturi. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. Redactat: A. annuum. Aira capillaris.

Medicago minima.2. Scleranthus annuus. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Polycnemum arvense. Petrorhagia saxifraga.00C. cel inferior. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Veronica verna. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. Filago arvensis. Roman 1974. Popescu. Relief: versanþi slab înclinaþi. Racomitrium canescens etc. Silene conica. Alte specii importante: Trifolium arvense. Sedum rubens. Redactat: A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. Erophila verna. Literaturã selectivã: Andrei. Scabiosa columbaria. P = 400–650 mm. Alyssum petraeum. nisipuri grosiere. Schneider-Binder 1971. Hieracium pilosella. Siderites montana. Alyssum petraeum. S. în principal. care are 15–20 cm înãlþime. Sedum rubens.3. Sedum hispanicum. Jasione montana. Syntrichia ruralis. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. Thymus pulegioides. Valoare conservativã: moderatã. Cel de al doilea etaj. Sagina procumbens. acre. Crupina vulgaris. Trifolium arvense. ºi perene Poa bulbosa. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. 133 . Satureja kitaibelii. Clima: T = 11–9. Soluri: nisipuri. Structura: Vegetaþia este realizatã. Alyssum petraeum. Scleranthus annus. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. Rumex acetosella. periodic inundate de apele torenþilor. Aira elegans. Sedum acre. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Alyssum desertorum. Popescu 1967.

Achillea schurii. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. Agrostis rupestris. Pedicularis verticillata. Erigeron uniflorus. Carex rupestris. Cerastium alpinum ssp. Coºtila. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Anthyllis alpestris. cu pH = 4. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Poa alpina. Munþii Retezat (Piule). reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. Uneori habitatul se prezintã fragmentar. Astragalus alpinus. Agrostis alpina. Pedicularis verticillata etc. Valoare conservativã: mare. Leontopodium alpinum. care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin.50C. conglomerate.3. în etajele subalpin ºi alpin. Morarul. Bucºoiu. Minuartia verna. P = 1300–1450 mm. Omu. fiind considerat ca un relict glaciar. Festuca bucegiensis. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. Primula minima. Cocora. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis. Munþii Piatra Craiului. 1956. Helianthemum alpestre. 1956) Coldea 1991(Syn. Caraiman. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). Relief: creste ºi muchii.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al.0– -2.2. Elynetum myosuroides Puºcaru et al. Specii endemice: Achillea schurii. Onobrychis transsilvanica. habitat endemic.3. Potentilla crantzii. Clima: T = 1. Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. vârfurile Baba Mare. Polygonum viviparum. Oxytropis carpatica. Festuca versicolor.HAB 1999: 36. Minuartia verna. gresii.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. Dryas octopetala. Bãtrâna). 134 . Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m. Silene acaulis. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Euphrasia salisburgensis. Oxytropis carpatica.8–5.3. Salix reticulata. Munþii Fãgãraº. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Carex atrata. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Substrat: calcare. Gentiana nivalis. Piatra Arsã. Minuartia gerardii. Obârºia. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin.4. Festuca glacialis. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. lanatum. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate.42 Wind edge naked-rush swards PAL. Helianthemum alpestre. Dianthus glacialis. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). Oxytropis halleri.

Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. Valoare conservativã: redusã în general. Primula minima. Festuca supina (diferenþialã geograficã). 1981. 1956.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al.2. Specii caracteristice: Carex curvula.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Munþii Parâng. Beldie 1967. Samoilã 1960. Coldea et al. Structura: Habitat primar. Ligusticum mutellina. profilul solului este redus (10–20 cm). În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. Ghiºa 1940. Munþii Cibinului. Puºcaru et al. în etajele subalpin ºi alpin. Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. 1959. 2001. Racomitrium lanuginosum. Phyteuma confusum. Pulsatilla alba. Safta 1943. Puºcaru-Soroceanu et al. Literaturã selectivã: Borza 1934. P = 1350–1450 mm. Rebra. Sanda et al. Täuber 1987. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. 1999: 36. 1926 em. Ineu. Sesleria coerulans. 1977 din Fãgãraº. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin.HAB. Puzdra. Oberd. Oreochloa disticha. Munþii Þarcu. conglomerate. 1907). Hieracium alpinum. Sesleria bielzii. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn. primuletosum minimae Evd. Senecio carpaticus. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd.50C.-Jer. Vaccinium vitis-idaea. Munþii Godeanu. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. Campanula alpina. Caricetum curvulae Brockm. Munþii Suhard. Puºcaru et al. Munþii Piatra Craiului (Vf. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Cãlimani. 1977. Vaccinium gaultherioides. Sanda 2002. Loiseleuria procumbens. dar o acoperire redusã.3. gelidus. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv.1957 (Syn. Puºcaru et D. Munþii Retezat. 1962. Piatra Albã. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). Hieracium alpinum. Munþii Fãgãraº. Potentilla ternata. Clima: T = 0. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. Ineuþ). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula.2–4. Avenula versicolor. Csürös et 135 . 1956 din Bucegi. Transilvania. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris. Polytrichum juniperinum. Piscul Baciului).341 Carex curvula grassland PAL. Munþii IezerPãpuºa. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Minuartia sedoides. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.4). Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Luzula spicata. Gãrgãlãu. Geum montanum. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 1997. Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. Potentilla ternata. Buia et al. Vaccinium myrtillus. Oltenia. 1956. Thamnolia vermicularis.5– -2. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. Coldea 1991. Primula minima are o prezenþã ridicatã. Juncus trifidus.-Bl.

cu caracter xerofil-oligoterm. Sanda et al.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. Boºcaiu 1971. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. 2001. Popescu G.2–4. Pulsatilla alba. Munþii Cãlimani. Mihãilescu S. Buia et al. 1962.3463 Carpathian Juncus trifidus swards. Sesleria coerulans. 2001. Senecio carpaticus. Munþii Parâng. Coldea 1990.). Vaccinium gaultherioides. Anieºul Mare. Ineu). Resmeriþã 1974. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). Momaia. Vaccinium myrtillus. 2001. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. Primula minima. 1982. Redactat: Simona Mihãilescu. cu expoziþii variate. Structura: Habitat primar.2. Avenula versicolor. de cele mai multe ori. Coldea et al. expuse vânturilor. Loiseleuria procumbens.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. Minuartia sedoides.HAB 1999: 36. vârfurile Pietrosul Mare. Oreochloa disticha fiind sporadicã. 1940.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. conglomerate. Clima: T = 1– -2. Luzula spicata. Galaþiul. Festuca supina. Resmeriþã 1974. Munþii Retezat. Potentilla ternata. Valea Sadului. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. 36.: Juncetum trifidi Buia et al.50C. Valoare conservativã: redusã. hermafroditum. versanþi slab-puternic înclinaþi. Agrostis rupestris. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). Stratul lichenilor: Cetraria islandica. 2005 (ined. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. Juncus trifidus Carex curvula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. 1964. 1997. Omul. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Alexiu 1998. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. Relief: 136 . Munþii Cibinului. 1981. Munþii Giumalãu. Munþii Þibleº. Puºcaru 1969. Phyteuma confusum. 1927 (Syn. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. Buhãiescu. Golgota. P = 1300–1450 mm. Oltenia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al. Campanula alpina. Sanda 2002. Samoilã 1960. în etajele subalpin ºi alpin. et al. Substrat: gresii. 1991. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). 1977. Thamnolia vermicularis. Coldea et Pânzaru 1986. Dicranum scoparium. Empetrum nigrum ssp. 1962. Ghiºa E. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. Mihãilescu S. Literaturã selectivã: Borza 1934. Puºcaru et D. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. 1976.3. Hieracium alpinum. Juncus trifidus. Polytrichum juniperinum.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum.

2005 (ined.). Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. 1981. 137 . Sanda 2002. 1991. 1977. 2001. Mihãilescu S. Resmeriþã et Raþiu 1983. Cristurean 2000. Popescu G. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. Coldea et al.2.3. et al. 1997. 2001. Coldea 1990. Drãgulescu 1995.

Prin practicarea pãºunatului intensiv. Muntele Siriu. Substrat: cristalin. Bãtrâna. Coºtila. 1959.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Vrancea). Munþii Piatra Craiului. puþin profunde pânã la superficiale. Bãtrâna. Cobãºel. plane. 1959. adeseori bogate în humus. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri. Vârfu Goru (jud. Cormaia. uneori chiar pe grohotiºuri fixate. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Beldie 1967 din Bucegi. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975. asociaþia. Clima: T = 3. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P. Caraiman. hungarica. As. Omu.: Festucetum supinae Domin 1933. Munþii Cernei.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici.50C. As. Cocora. fiind considerat ca un relict glaciar. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. vârfurile Baba Mare. aurea ssp. Munþii Parâng. hungarica (DH2). Gardina. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. Galaþiul. seslerietosum Puºcaru et al. din Valea Sebeºului. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. Obârºia. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. Valoare conservativã: mare. Festucetum supinae Vicol et al.2. Morarul. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). Sesleria coerulans.5). chrysocraspeda). La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al. Festuca supina Puºcaru et al. 1956 se încadreazã. Jepii Mari. Munþii Iezer-Pãpuºa. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971.0– -2. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. Vf.3. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. Muntele Ciucaº. reavene pânã la uscate. chrysocraspeda). mai rar calcaros. nardetosum strictae Puºcaru et al. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al.1–4. Furnica. Structura: Habitat alpin. Primula minima. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Specii caracteristice: Potentilla ternata.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. foarte acide sau slab acide (pH = 4. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). Ciºa). 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Munþii Fãgãraº. Phyteuma confusum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Festuca supina (F. airoides). în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. Puºcaru et D. cu Dor. Festuca supina. Thamnolia vermicularis. habitat endemic. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. în etajele subalpin ºi alpin. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. aurea ssp. Valea Sebeºului. poëtosum mediae Evd. P = 800 mm. vârfurile Rebra. Jepii Mici). Munþii Retezat. Munþii Godeanu. Munþii Þarcu. Polytrichum juniperinum. Valea Sadului. 1959. Muntele Gârbova. Bucºoiu. Oltenia. 1971.HAB 1999: 36. 1956 din Bucegi. Relief: locuri 138 . Piatra Arsã. ca sinonimã.

). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. 1956. Vaccinium gaultherioides. Faþa Cãtinului. Drãgulescu 1995. Geum montanum. Antennaria dioica. Ligusticum mutellina. 139 .3. 2004. 2001. Coldea 1990. Mihãilescu S. 2005 (ined. Corongiºul Mare. 1997. 2001. abietina.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. Minuartia sedoides. 2001.HAB 1999: 36. 1956. Sanda et al. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Redactat: Simona Mihãilescu. Todor et Culicã 1967. Nardus stricta. Sanda 2002. Viola declinata. Coldea et al.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4. Beldie 1967. Mihãilescu S. Festuca nigrescens. Resmeriþã et Raþiu 1983. Poa alpina. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). Luzula spicata. Carex curvula. et al. Popescu G. Phleum alpinum. 1959. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. Pulsatilla alba. Vf. Resmeriþã 1974. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Csürös et al. Loiseleuria procumbens. Alexiu 1998. Campanula patula ssp. Poa media. Oreochloa disticha. Hieracium alpinum. Avenula versicolor. Campanula serrata. 1977. Buia et al. Puºcaru-Soroceanu 1981. Campanula alpina. 1956. Mihãiasa). 1962.2. Vf. Dihoru 1975. Juncus trifidus. Boºcaiu 1971.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn.

140 . Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate.4). R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Clima: T = -0. Potentilla crantzii. Coldea 1990. Coldea et al. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989. Specii caracteristice: Festuca versicolor. Thymus pulcherrimus. haynaldiana. Eritrichium nanum ssp. Biscutella laevigata. cernuum. 1997. Cerastium transsilvanicum. extraaxilare. Munþii Fãgãraº. Linum perenne ssp. Sanda et al. Koeleria transsilvanica. 2001. de ordinul 500–1000 ha. Sesleria rigida ssp. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. Specii endemice: Achillea schurii. Dryas octopetala.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. Thesium kernerianum. Redactat: Simona Mihãilescu. Festucetum flaccidae Coldea 1984. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. habitat endemic. Asperula capitata. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Carduus kerneri. Munþii Piatra Craiului.3. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre. Dianthus callizonus. Oxytropis carpatica. vârfurile Baba Mare. Pedicularis verticillata. Puºcaru-Soroceanu et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. Euphrasia salisburgensis.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. Jepii Mari. 36. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Gypsophila petraea. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn.).43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. Carex semper- virens. Mihãilescu S. Caraiman. 1991. 2001. Cerastium alpinum. conglomerate calcaroase. Thymus comosus. Phyteuma orbiculare. Seseli libanotis. Festuca amethystina. 1981. Thlaspi dacicum. Alyssum repens. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp. Beldie 1967. Cerastium transsilvanicum. Festuca violacea. Colþii Morarului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn.. Aster alpinus.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. Sesleria bielzii. haynaldiana.50C. Munþii Retezat.6– -2. Suprafeþe: mari. Strunga. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. Festucetum saxatilis subalpinum auct. tomentosum. Onobrychis transsilvanica. Structura: Habitat primar.HAB 1999: 36.p. roman. Soluri: rendzine bogate în humus. 1993. Sesleria rigida ssp. Hieracium villosum. Helianthemum nummularium ssp. 1956. 1956. Sanda 2002. Substrat: calcare. Bucºoiu).2. P = 1400–1450 mm. Dianthus tenuifolius. Cerastium transsilvanicum. Dianthus tenuifolius.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. haynaldiana ºi Carex sempervirens. jankae. Festuca saxatilis. Nigritella nigra. baumgateni. Androsace lactea. Festuca saxatilis. Galium anisophyllon. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. Valoare conservativã: mare. în etajele subalpin ºi alpin. Poa alpina. Scabiosa lucida. Minuartia verna. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Campanula cochleariifolia. Anthyllis alpestris. 1997. Dianthus spiculifolius. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. Calamintha alpina ssp.

De asemenea. ca însoþitoare ale grupãrii. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. grandiflorum. Festuca nitida ssp. uneori chiar slab bazicã. saxatilis). 1956. Pop 1968 (Syn. Trisetum macrotrichum. Centaurea kotschyana. Alte specii importante: Sesleria bielzii. carpatica. Sanda et al. de regulã. Pop 1968. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. Substrat: stânci calcaroase. Sanda 2002. habitat endemic. Phyteuma orbiculare. dar în care Festuca nitida ssp. saxatilis ca specie edificatoare. În cadrul asociaþiei dominã. Munþii Ciucaº. Valoare conservativã: mare. Coasta Netedã). seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. 1936. haynaldiana. Dianthus tenuifolius. Sanda et al. Todor et Culicã 1967. Potentilla crantzii. Paucã et al. Popescu G. Pedicularis verticillata. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. Pop 1968 (Syn. flaccida. Alyssum repens. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. 1977.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). Popescu A. Helianthemum nummularium ssp. Onobrychis transsilvanica. Fink 1977. Dianthus tenuifolius. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf. Carex atrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. Festuca versicolor. Festuca amethystine.3. Relief: stãnci calcaroase însorite. Soluri: rendzine.4–6. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Thlaspi dacicum. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Linum perenne ssp. Galium anisophyllon.50 C. extraaxilare. 1991. et Sanda 1989. Redactat: Simona Mihãilescu. În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Carex sempervirens. Koeleria transsilvanica. Myosotis alpestris. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Poa rehmanii. Raclaru 1967. Carduus kerneri. Pop 1968. 2001. Corongiºul Mare. Helianthemum nummularium ssp. Festuca versicolor. P = 1100–1450 mm. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. haynaldiana. Muntele Gârbova. Muntele Hãºmaºu Mare. caricosum montanae ªtefurac 1941. Saca. poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. seslerietosum bielzii I.8). seslerietosum haynaldianae I. amintim: Dianthus tenuifolius. Cerastium arvense ssp. flaccida este dominantã. Clima: T = 4. Puºcaru-Soroceanu et al. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. 1960. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Dianthus tenuifolius. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Munþii Rarãu.2. rupicola ssp. Nedeia Þãranului).0– -2. 1981. 1990. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Hieracium villosum. Munþii Fãgãraº. Muntele Siriu. Munþii Piatra Craiului. Corongiºul Mic. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. Turnu. Dihoru 1975. Androsacea lactaea. Coldea 1984. Sesleria rigida ssp. calcicolum. extraaxilare. Festuca flaccida. Coldea et al.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). Primula elatior ssp. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Centaurea pinnatifida. Munþii Retezat. Beldie 1967. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze. Cruciata glabra. Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Muntele Postãvarul. Trisetum fuscum. Bartsia alpina. et al. în etajele subalpin ºi alpin. 141 . Scabiosa lucida. în Munþii Rodnei (Corongiº. 1997. Polygonum viviparum. Carex sempervirens. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). Nechita et Mititelu 1996. Oltenia. superficiale. 2001. Sesleria rigida ssp. tomentosum. Polygonum viviparum.

pe: Poa violacea.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn. în etajele subalpin ºi alpin. Agrostis rupestris. Helianthemum nummularium ssp. Potentilla ternata. Suprafeþe: (> 100 ha). Festuca airoides. Soluri: rendzine cu pH = 5. Alyssum repens.HAB 1999: 36. Piatra Singuraticã. Munþii Fãgãraº. Structura: Habitat xerofil. Relief: versanþii calcaroºi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Trifolium repens. Calamintha alpina.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4. P = 1200–1450 mm. Festuca saxatilis. Biotopurile adãpostite de vânt. Munþii Rarãu.2. Polygonum viviparum. Alte specii: Sesleria bielzii.43 Stepped and garland grassland PAL.50 C. Aster alpinus. Specii caracteristice: Festuca amethystina. pe pante înclinate de 10–450.2– -1. Dianthus tenuifolius. Muntele Hãºmaºu Mare.: Cariceto-Festucetum amethystinae A. Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. Substrat: calcaros. tomentosum.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Bartsia alpina.5. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. Festuca versicolor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice. Poa nemoralis. însoriþi. unde cantoneazã aceste fitocenoze.3. Muntele Siriu. 142 . ca însoþitoare mai frecvente. Scorzonera rosea. Nyárády 1963).8–7. Munþii Ciucului. Valoare conservativã: mare. Dianthus tenuifolius. habitat endemic. având. fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Clima: T = 3. 1956. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967).

Resmeriþã 1985. Sanda et al. 1981.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Cerastium arvense ssp. Thymus pulcherrimus. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Raclaru 1967. Dianthus spiculifolius. Andrei M.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al.HAB 1999: 36. Centaurea kotschyana. 143 . Potentilla thuringiaca. Nechita et Mititelu 1996. Redactat: Simona Mihãilescu.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Festuca amethystine. Dihoru 1975. Coldea et al. Sanda 2002. 1963.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri.3. carpatica. 2001. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Linum perenne ssp. E4.2. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). Poa rehmanii. Thlaspi dacicum. 1997. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. haynaldiana. Centaurea pinnatifida. 1956. Beldie 1967. extraaxilare. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Primula elatior ssp. PuºcaruSoroceanu et al. Coldea 1991. Koeleria transsilvanica. calcicolum. Onobrychis transsilvanica. 1956. Sesleria rigida ssp. 1956) Coldea 1978 (Syn. Dianthus tenuifolius.

2001. Todor et Culicã 1967. PuºcaruSoroceanu 1981. Luzula sudetica. Clima: T = 6. Vaccinium vitis-idaea. numãrul de specii este mic. 2001. Munþii Parâng. Munþii Piatra Craiului. Munþii Gârbova. Stratul arbustiv – foarte redus. 1999. Popescu G. 1990. Thymus pulegioides. Sanda et al. Geum montanum. Carex ovalis. 1991. et al.3. Vrancea). cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Csürös 1963. Coldea 1987. Sârbu I. Redactat: Simona Mihãilescu. Alexiu 1998. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. Potentilla erecta. Poa media. prezentã în etajul subalpin. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Hipochoeris uniflora.5. Munþii Rodnei. Valoare conservativã: moderatã. Buia et al. 1956.2. Raclaru 1967. 2003–2005 (ined. Puºcaru et al. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Hypericum umbellatum. Stratul muºchilor – redus. Munþii Iezer-Pãpuºa. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. Stratul ierbos – dominant. Festuca nigrescens. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor. Munþii Cãlimani. Festuca nigrescens. Alchemilla flabellata. Ligusticum mutellina. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Mihãilescu S. Munþii Retezat. Oltenia. Gentiana kochiana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Hieracium aurantiacum. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . platouri. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). Soluri: disticambosoluri. Alchemilla glaucescens. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). Munþii Rarãu.50C. Luzula campestris. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. 1962. Euphrasia stricta. caracteristice pentru Arrhenatheretea. Viola declinata. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. Substrat: diferit. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. et al. Nigritella rubra. Danthonia decumbens. Antennaria dioica. Campanula serrata. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. Polytrichum juniperinum. Au fost descrise subasociaþia typicum. Polygala vulgaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. menþionãm: Polytrichum commune. Thymus balcanus. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. P = 950–1450 mm. Sanda 2002. 2001. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. Geum montanum. Munþii Fãgãraº.). Arnica montana. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. dintre care: Vaccinium myrtillus. Mihãilescu S. Hieracium pillosela. Specii caracteristice: Scorzonera rosea. Relief: versanþi.0– -1. Potentilla ternata. care este întâlnitã în etajul montan superior.

Stratul arbustiv – foarte redus. Oltenia. Munþii Iezer-Pãpuºa. Alchemilla flabellate. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. Hieracium pilosella. Hieracium lactucella. Hylocomium splendens. acidofil. Munþii Fãgãraº. Vrancea). Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Ligusticum mutellina. Nardus stricta. menþionãm: Polytrichum commune. Vlãdeasa. Goru (Jud. prezentã în etajul subalpin. dintre care: Vaccinium myrtillus. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Munþii Retezat.HAB 1999: 36. Suprafeþe: 1000–2000 ha. 145 . Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. Au fost descrise subasociaþiile typicum. Stratul muºchilor este redus. P = 900–1400 mm. Leucorchis albida.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate.0–00C.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. xerofil. Antennaria dioica. Clima: T = 6. Campanula abietina. Hypericum maculatum. sãrace în baze (5–10%). Muntele Gârbova. Euphrasia stricta. Munþii Rarãu. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. Vf. Hypochoeris uniflora.2. Dicranum scoparium. Muntele Penteleu. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Nardus stricta. Transilvania. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. slab aerate ºi acide pH = 3. Specii caracteristice: Viola declinata.6–4. Valoare conservativã: moderatã. Muntele Siriu. Luzula sudetica. Nardetum strictae alpinum Buia et al. Potentilla ternata. Munþii Piatra Craiului. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Vaccinium vitis-idaea. iar numãrul de specii mic. versanþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. Arnica montana. Scorzonera rosea. Campanula serrata. Genista sagittalis. Geum montanum. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987. Structura: Habitat oligotrof. habitat prioritar european. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Pleurozium schreberi.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Carex ovalis. Polygala vulgaris.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Festuca nigrescens. Potentilla erecta. Polytrichum juniperinum. Substrat: acid. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Munþii Parâng. Alchemilla glaucescens. 1962. Calluna vulgaris. Vrancea). Valea Sebeºului. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic.5. E4. Relief: platouri. Luzula campestris.3. Danthonia decumbens. Poa media. Carex pallescens. dar cu o acoperire de pânã la 5%. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.

1956.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. P = 950–1450 mm. Puzdra. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus.). 1956. Relief: versanþi. Sârbu I. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). Csürös et Resmeriþã 1970. Cãldarea Buhãiescu). Buia et al. et al. Rebra. în etajul subalpin. et al.00C. Raclaru 1967.2. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. Sanda 2002. Mihãilescu S. ªaua Anieº-Galaþiul. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. Todor et Culicã 1967. Soluri: humosiosoluri. Puzdra. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. Sanda et al. 1963.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. Alexiu 1998. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. 1959. dintre care: Vaccinium uliginosum. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Puºcaru-Soroceanu 1981. Stratul arbustiv – foarte redus. Hodiºan 1968. 1977.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Munþii Rodnei (Faþa vf. Redactat: Simona Mihãilescu. Mihãilescu S. 1999. 1962.3. Cãldarea Gropile. Munþii Parâng. 2001. 2001. platouri.7– -0. Raclaru 1967. Gnaphalium supinum. 2003–2005 (ined.HAB 1999: 36. Resmeriþã 1963. Dihoru 1975. Munþii Fãgãraº. Clima: T = 0. Vf. Vf. Buhãiescu. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. 1990. 146 . et al. Suprafeþe: mici (100 ha). în pajiºti pãtrund specii arbustive. Stratul ierbos-dominant. Popescu G. Munþii Retezat. Substrat: diferit. Resmeriþã et al. 1991. 2001. Structura: Habitat mesotrof. 1999. Coldea 1987. ªtefan N.

50C. Sanda et al. Campanula abietina.2. Viola declinata. Hypochoeris uniflora. Relief: stânci calcaroase. Alchemilla flabellate. ovirensis. PuºcaruSoroceanu et al. 1956. Plantago atrata. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp.). 1962 Resmeriþã 1975. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Veronica alpine.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. Clima: T = 2. triviale. Pedicularis verticillata. Substrat: 147 . 1997. Munþii Vâlcanului. Colþii Trascãului. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. 1981. Campanula serrata. Hieracium aurantiacum. Vaccinium uliginosum. Munþii Þarcu.HAB 1999: 36. Cheile Râmeþului. Alchemilla xanthochlora. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Luzula multiflora. Achillea stricta. Cardaminopsis halleri ssp.3. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. 1956. grisebachii. Hypericum richeri ssp. 1991. Sanda et Popescu 1996. Suprafeþe: 1000-2000 ha. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Specii endemice: Lychnis nivalis. Muntele Postãvarul. 2001. Geum montanum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Resmeriþã 1965).1956. Munþii Rarãu. Munþii Retezat. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii Fãgãraº. Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. Achillea distans. Leontodon croceus.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL. Literaturã selectivã: Csürös et al. versanþi diferiþi.: Seslerietum heuflerianae auct.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Alte specii: Nardus stricta. Veronica officinalis. commutatum. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. Munþii Godeanu. Potentilla ternata. Thlaspi dacicum. Redactat: Simona Mihãilescu. Antennaria dioica. Avenula versicolor. brâne. 1950. Leuchoris albida.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). Agrostis rupestris. Sanda 2002. Anthoxantum odoratum. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). Euphrasia minima. Festuca nigrescens. Specii caracteristice: Poa media. Munþii Piatra Craiului. Pietrele Albe (Vlãdeasa). Alchemilla glabra. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. rom. P = 1200–1450 mm. Buia et al. Coldea et al. Cerastium fontanum ssp. Muntele Hãºmaºu Mare. Munþii Ciucaº. 1956 (Syn. Coldea 1990. Alchemilla obtuse. Phleum alpinum ssp.5– -2.

Helianthemum alpestre. Centaurea pinnatifida. Alyssum repens. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp. Festuca amethystine. alãturi de care. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. Sesleria heufleriana. haynaldiana.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. Valoare conservativã: mare. Festuca saxatilis. Carex sempervirens. habitat endemic. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Poa violacea. cu o reacþie neutrã (pH = 6. precum: Carex sempervirens. Saxifraga marginata. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. Dryas octopetala. în majoritatea lor. Carex sempervirens. Festuca saxatilis. îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. cu deosebire cã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Astragalus frigidus. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. haynaldiana ºi Carex sempervirens. în diferite masive muntoase. Euphrasia salisburgensis. constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Carex sempervirens. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Galium anisophyllum. Pe lângã cele douã specii codominante. Sesleria rigida ssp. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. Saxifraga moschata. haynaldiana. haynaldiana. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. tomentosum. un rol important. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului). Speciile componente.2. Soluri: rendzine. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. Helianthemum nummularium ssp.8–7). Primula 148 .

P = 1200–1450 mm. Fink 1977. extraaxilare. Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. Munþii Parâng. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Munþii Ciucaº. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. alãturi de care.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956. 1958). Munþii Rodnei. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. Dianthus tenuifolius. Beldie 1967. cu umiditate crescutã. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic. Maloº 1977. Soluri: soluri rankere. Calamintha alpina ssp. Onobrychis transsilvanica. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. în etajele subalpin ºi alpin inferior. de ordinul 1000–2000 ha. Coldea et al. Munþii Þarcu. Trollius europaeus. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. Astragalus frigidus. Bromus riparius ssp. Sausurea alpina. Clima: T = 2. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. bogate în schelet. habitat endemic. Munþii Cibin. Boºcaiu 1971. Carex sempervirens. Puºcaru-Soroceanu et al. Munþii Rarãu. 149 . Munþii Vâlcanului.). Sanda et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. 1981. Csürös 1963. 2005 (ined. Cerastium arvense ssp. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. Anthyllis alpestris. carpatica.8–7. Paucã et al. umbrite. 1960.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Gergely 1967. 1956. 1993. Substrat: calcaros. barcensis. În Bucegi. 1997. Mihãilescu S. Potentilla thuringiaca. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. Csürös et al.43 Stepped and garland grassland PAL. 1991. Linum perenne ssp. În condiþii de umiditate ridicatã. Androsace chamaejasme. dar mai ales în locuri depresionale. calcicolum. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Munþii Fãgãraº. Mihãilescu S. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. Alyssum repens. Geranium coerulatum. Coldea 1984. baumgarteni.5. la altitudini mai mari. 1956 (Syn. cu pH = 5. Poa rehmanii.3. se întâlneºte pe versanþii estici. Koeleria transsilvanica. 1977. Thlaspi dacicum. Carduus kerneri. 2001. 1956. Suprafeþe: mari. Sanda 2002. 1990. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. Relief: stânci calcaroase însorite. Masivul Ceahlãu. Cerastium transsilvanicum. adeseori slab înþelenite. 2001. Valoare conservativã: mare. pe grohotiºuri fixate. Dianthus tenuifolius. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Structura: Habitat mozaicat. Redactat: Simona Mihãilescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. cu constanþã ridicatã. Muntele Gârbova. Carex sempervirens. În evoluþie. prezintã o acoperire semnificativã. Hedysarum hedysaroides. Bartschia alpina. Sanda et al. Hedysarum hedysaroides. 2004. Centaurea kotschyana. în unele cazuri.50C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. Biscutella laevigata. Munþii Piatra Craiului.0– -1. Cerastium transsilvanicum. Dianthus spiculifolius.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Muntele Postãvaru. Muntele Hãºmaºu Mare.HAB 1999: 36. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae.2. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante.

Alte specii importante: Festuca versicolor. Centaurea pinnatifida. Beldie 1967. 2001. Piatra Rea. tomentosum.50C. extraaxilare. Trisetum fuscum. Clima: T = 3.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu. Corongiºul Mare. Calamintha baumgarteni. Centaurea kotschyana. Primula elatior ssp. Puzdrele. Coldea et al. haynaldiana. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.5– -1. în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. cu pH = 6. Fink 1977. habitat endemic. Dianthus tenuifolius. Alchemilla palmata.HAB 1999: 37. Alte specii: Sesleria bielzii. 1997. Potentilla thuringiaca. Alyssum repens. Dihoru 1975. Onobrychis transsilvanica. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. reavãne. Koeleria transsilvanica. Vf. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Helianthemum nummularium ssp. Relief: versanþi slab însoriþi. 1956) Coldea 1990 (Syn. Popescu G. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Festuca flaccida. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. 1991. Anthemis carpatica ssp. Todor et Culicã 1967. Negoiescu. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. Coldea 1990. Festuca amethystine. Raclaru 1967. Paucã et al. Cerastium arvense ssp. calcicolum. 1960. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . Valoare conservativã: mare. Soluri: rendzine.7–7. Sesleria rigida ssp. Specii caracteristice: Festuca carpatica. Puºcaru-Soroceanu et al. Sanda et al. Carduus kerneri. 1956). Suprafeþe: restrânse (100 ha). Vf.2. Sanda 2002. 1977. Festuca amethystina. Sesleria rigida ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. 1981. Muntele Cailor). Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. Carduus kerneri. carpatica.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. Thlaspi dacicum. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. Cerastium transsilvanicum. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus.3. Linum perenne ssp. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. Dianthus spiculifolius. superficiale. et al. 1956. Festuca saxatilis. pyrethriformis. pe mici suprafeþe. P = 1200–1450 mm. Sanda et al. Poa rehmanii. Alyssum repens. Nechita et Mititelu 1996. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. 2001.

Sanda et al. Coldea et al.HAB 1999: 34. Phyteuma orbiculare. Soluri: rendzine. Draba lasiocarpa. Thymus pulcherrimus. Sanda 2002. Scrophularia heterophylla ssp. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). Coldea et al. Biscutella laevigata.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2. Clima: T = 8–1. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Carex sempervirens. Minuartia verna. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Coldea 1990. 1997. Sausurea discolor. Beldie 1967. Polygonum viviparum. 1991. Viola jooi. Specii caracteristice: Festuca xanthina. Scabiosa lucida. pentru alianþa Seslerion rigidae. 1993. Valea Jiului). cu humus de tip mull.50C. Poa rehmanii. P = 800 mm. Anemone narcissiflora. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. extraaxilare. Phyteuma orbiculare. Aster alpinus. Munþii Cernei. Bartsia alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina. grandiflorum. 1913. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Munþii Þarcu-Godeanu. Myosostis alpestris. Ranunculus oreophilus. Sanda 2002. Coldea 1991.2. Valoare conservativã: habitat endemic. ºi versanþi abrupþi. hungarica. Seseli rigidum. Ranunculus oreophilus. Linum perenne ssp. Primula veris ssp. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. Redactat: Simona Mihãilescu. Biscutella laevigata. Pedicularis verticillata.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Primula elatior ssp. Hieracium villosum.3. laciniata. PAL. 2001. Crepis jacquinii. carpatica. Galium anisophyllon. Substrat: conglomerat calcaros. Sanda et al.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. 1997. 2001. Alte specii importante: Asperula capitata. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Alyssum repens. Redactat: Simona Mihãilescu. Carduus glaucus. Dianthus petraeus.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Maloº 1973. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. Hedysarum hedysaroides. Specii endemice: Thymus comosus. Athamantha turbith ssp. Ranunculus thora.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Helianthemum nummularium ssp. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Erysimum witmannii. Myosotis alpestris. Saxifraga marginata. Seseli gracile. Sesleria rigida.HAB 1999: 36. Piatra Cloºani. 1956. Astragalus frigidus. Bupleurum diversifolium. Centaurea pinnatifida. columnae. Centaurea kotschyana.-Bl. 151 .

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. puþin evoluate. Buia et al 1964. Soldanella pusilla. Munþii Fãgãraº). Puºcaru-Soroceanu E. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. 1956). Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. 1956. Lophozia wentzelii. variate. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. Chrysanthemum alpinum. Primula minima. Specii caracteristice: Salix herbacea. Coldea 1990. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. cu tulpinile chiar îngropate. puternic acide. versanþi N ºi NE. 1991. Roci: acide. Sedum alpestre.: Salicetum retusae Buia et al. iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Poa supina. Soldanella hungarica ssp. cu mult schelet ºi hidratare în exces. et al. Sanda 2001. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . 1997. disparilis. arealele fiind reduse. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. Gnaphalium supinum. în etajul alpin. Veronica alpina.12211 Alpide (Salix retusa. Soluri: humosiosoluri. 1926 (Syn.50C. Carex curvula. în consolidarea terenului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali.-Bl. Resmeriþa 1982.3– -2. P = 1350–1450 mm. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Boºcaiu 1971. Alexiu 1998. Climã: T = 0. dar nu depãºesc 10 cm.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. Kiaeria starkei. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. hungarica. în etajul alpin. Suprafeþe: total < 10 ha. Plantago gentianoides. 1981. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi. Relief: crio-nival. Valoare conservativã: mare.HAB: 36. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare.2. Juncus trifidus. Specii endemice: Poa granitica ssp. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.3. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. chionohigrofile. Ranunculus crenatus. faþã de cormofite. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. 1962. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Minuartia sedoides. Cerastium cerastoides. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. Carpatii Meridionali. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. Kobresia myosuroides. Luzula alpinopilosa. Festuca supina. S. Agrostis rupestris. S. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare.

rar platou. Salix reticulata. Primula minima. Festuca supina. În diferitele variante.subass. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. Soluri: protorendzine cu mult schelet. superficiale. Specii caracteristice + dif. între pajiºti alpine. haynaldiana. Silene acaulis.7–7. P = 1250–1400 mm. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%. Rhododendron myrtifolium. Armeria alpina. Roci: calcare jurasice. Structura: Fitocenozã pionierã. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. fie Sesleria rigida ssp. în alte habitate. Clima: T = 1. Silene acaulis. bogate în humus. conglomerate.: Salix retusa.2. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme.3).3. Primula minima.50C. Polygonum viviparum. pante înclinate (45–850). sau NV. chionofile. Relief: versanþi N. (< 10 ha). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. Saxifraga 153 .0– -2. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii. Saxifraga androsacea. dintre speciile de ierburi se asociazã. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau. Saxifraga aizoides. Staþiuni: Altitudine 1800–2400. Salix reticulata. Viola alpina. ca specii diferenþiale ºi dominante. slab acide sau alcaline (pH = 6. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. acoperite îndelung cu zãpadã. Pedicularis oederi. Saxifraga paniculata.

Polygonum viviparum. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. Leontodon montanus ssp.00C. Specii caracteristice: Dryas octopetala. 1956. cu reacþie neutrã (6. Specii endemice: Achillea schurii. Stratificarea este foarte redusã. 1926 (dupã Puºcaru. Saxifraga aizoides. Saxifraga aizoides. Luzula alpinopilosa. calcifile. Polygonum viviparum. Poa molinerii ssp. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Ranunculus oreophilus. pseudotaraxacii. Anemone narcissiflora. conglomerate.2.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. glacialis. Festuca supina.-Bl.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. chionofile. Anemone narcissiflora. Poa molinerii ssp. Saxifraga oppositifolia. Lloydia serotina. 154 . Saxifraga androsacea. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Achillea schurii. mozaicat distribuite între pajiºti. Beldie 1967. vânt puternic. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31.1956 (Syn. Puºcaru-Soroceanu et al. total < 10 ha.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Saxifraga androsacea. Voik 1979. Pedicularis verticillata. Polygonum viviparum. de regulã. Roci: calcaroase. Ranunculus oreophilus. Valoare conservativã: mare. Bartsia alpina. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. Lloydia serotina. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). expoziþie mai ales nordicã. Ierburile se înalþã. Sesleria rigida ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. Specii endemice: Achillea schurii. Draba fladnitzensis. Sesleria coerulans. Dianthus gelidus.491 High montane Dryas mats PAL. Csürös 1957. Dryadetum octopetalae Br. superficiale. pseudotaraxacii. 10–15 cm înãlþime. Schneider-Binder et Voik 1979. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984). Resmeriþã 1976. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. Saxifraga paniculata. Alte specii importante: Soldanella pusilla. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. bogate în humus.5–0. uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi. Armeria alpina. Achillea schurii. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Primula minima. Pedicularis verticillata. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Salix herbacea. Soluri: de tip rendzinic. haynaldiana. Sedum alpestre. în etajul subalpin ºi alpin. Achillea schurii. oligoterme.1969). frecvent. Sesleria rigida ssp. Staþiuni: Altitudine 1700–2200. Leontodon montanus ssp.6–7) sau slab acidã. Saxifraga aizoides. 1926. mult timp înzãpezite. Dryas octopetala.HAB: 31. Carex sempervirens. neutrofile. glacialis. Salicetum retuso-reticulatae Br. Saxifraga oppositifolia. Carpaþii Meridionali. haynaldiana.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. Cerastium transsilvanicum. Alte specii importante: Salix reticulata. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. glacialis. P = 1250–1400 mm. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. Climã: T = 1.3. Primula minima. 1981. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. Puºcaru et al.-Bl. Poa molinerii ssp. Rhododendron myrtifolium. Bartsia alpina.

1991. Nechita 2000. Boºcaiu 1971. Schneider-Binder et Voik 1979. Literaturã selectivã: Voik 1976. 155 .3. Coldea 1990. Pãun et Popescu G. Mihãilescu 2001. Beldie 1967. 1978. Sanda et al.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1977. cuprinzând specii endemice ºi rare.

oligoterme. Roci: calcare. Campanula alpina. Festuca supina.00C. calcifile. Literaturã selectivã: Coldea 1985. Specii endemice: Salix kitaibeliana.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. disparilis ºi Silene nivalis. Veronica baumgartenii.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Salix herbacea. Soldanella hungarica ssp. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. kitaibeliana). Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Poa granitica ssp. cymosa. total < 10 ha. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. disparilis.2. Oreochloa disticha. Viola alpina. hungarica sunt endemice în Carpaþi. 1997. Saxifraga pedemontana ssp. expoziþii umbrite.3. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. Doronicum clusii. Rhodiola rosea. Anthemis carpatica. Campanula alpina.subass. chionofile. Specii caracteristice + dif. Soldanella hungarica ssp. vegetal are o acoperire mare. cu conþinut organic redus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Avenula versicolor. hungarica. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. Polygonum viviparum. Avenula versicolor.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. Veronica baumgartenii. Rhitidiadelphus triquetrus. Relief: terenuri plane. cu aciditate slabã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. 1919). Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. hungarica. protorendzine.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Luzula alpinopilosa. poliþe la baza stâncilor. Polygonum viviparum. Viola alpina. 156 .HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. Soluri: litosoluri organice. Valoare conservativã: foarte mare. P = 1350–1450 mm. Rhodiola rosea. Clima: T = 0. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Saxifraga aizoides. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. Carex atrata.5– -2. cuprinzând ºi alte specii endemice. mozaicate. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Dryas octopetala. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin. Silene nivalis. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. Carex atrata. Festuca supina. Primula minima. Saxifraga carpathica. habitat endemic în Carpaþii Orientali.HAB: 36. Primula minima. 1991. Silene nivalis. acoperire prelungitã cu zãpadã. Oreochloa disticha.

Soldanella hungarica. circumpolare. Saxifraga aizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Soluri: rendzine. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali. rãspândite în mozaic printre pajiºti. habitat endemic. care realizeazã o acoperire de 30–65%. Silene acaulis. Sesleria rigida ssp. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. cu caracter oligoterm. Carex atrata ºi Dryas octopetala. Anemone narcissiflora. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). Specii caracteristice + dif. Ranunculus oreophilus. Salix herbacea. Soldanella pusilla. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Fãgãraº. cu humus mult. chionofil. Salix kitaibeliana. Roci: calcare masive. Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. Sunt prezente. Polygonum viviparum. Dryas octopetala. Myosotis alpestris. poliþe cu orientare N. Polygonum viviparum. Clima: T = 1. Lloydia serotina. protorendzine. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Bartsia alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. Saxifraga oppositifolia. Oreochloa disticha. Veronica alpina. Coldea 1993. Voik 1976. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Rhodiola rosea. regim hidric excedentar. Rhodiola rosea. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. Bartsia alpina. haynaldiana. Ranunculus oreophilus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Soldanella pusilla este caracteristicã. grego-calcare cretacice. NV.0– -1.3. brâne. dar puþin reprezentatã cantitativ. Silene acaulis. kitaibeliana). cu o dominanþã mai bunã. Primula minima. Carex atrata. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. 10 luni pe an. 157 .subass. Luzula alpinopilosa. kitaibeliana). Oreochloa disticha.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. total < 10 ha. cu zãpadã persistentã.2.70C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. provenind în special din topirea zãpezii. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Myosotis alpestris. Þarcu. Primula minima. calcifil. P = 1350–1400 mm. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Relief: terenuri plane. Godeanu).

Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Stellaria nemorum. Alexiu 1998. ºi Adenostiletalia alliariae. Milium effusum. Myosotis sylvatica. Sanda 2002. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. Chaerophyllum hirsutum. de ordinul a 10– 50 ha. Buhãescu). Suprafeþe: restrânse. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Coldea 1990. Munþii Þarcu-Godeanu. 1997. Viola biflora. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. 1991. Athyrium distentifolium. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Substrat: acid. în etajele subalpin ºi alpin. Senecio subalpinus. Geranium sylvaticum. Chrysosplenium oppositifolium. Munþii Retezat.Pãpuºa. Phleum alpinum. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. Saxifraga heucherifolia. P = 1325–1450 mm. Literaturã selectivã: Borza A. Rumex alpestris. Clima: T = 2. Veratrum album.0– -1. Pulmonaria filarszkyana. Boºcaiu 1971.2. Achillea distans.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934). Valoare conservativã: redusã. Heracleum sphondylium ssp. Coldea et al.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. Doronicum austriacum.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum. Carduus personata. Soluri: rendzine. litosol. Senecio nemorensis. Saxifraga heucherifolia. foliosoluri bogate în nitraþi. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m.3. Sanda et al. Leucanthemum waldsteinii.50C.3.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum.5. transsilvanicum. 2001. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. 1934.HAB 1999: 37. Redactat: Simona Mihãilescu.

Valea Zârnei–Valea Drãganului. Heracleum sphondylium ssp.2. menþionãm: Alnus viridis. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 .5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn. etajele subalpin ºi alpin.3. Clima: T = 5. jgheaburi ºi hornuri umbrite. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum. Salix silesiaca. Substrat: diferit.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. în regiunea montanã.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. menþionãm: Polytrichum commune.HAB 1999: 37. Carpaþii Occidentali: Semenic. Phyteuma vagneri. Relief: vãi abrupte. P = 950–1450 mm. transsilvanicum.-Bl.4– -1. Suprafeþe: restrânse. de ordinul a 100– 200 ha. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Stratul ierbos este dominant. 1950 din Alpi. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. Achillea distans. care definesc aceste grupãri regionale. uneori la marginea pâraielor. Munþii Godeanu. Soluri: coluviale umede. Stratul muºchilor este redus. Poa delyii. Munþii Þarcu. numãrul de specii fiind mic. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. Valea Sebeºului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.00C.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946). Structura: Stratul arbustiv este redus. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.

Carduus personata. Coldea 1990. Leucanthemum waldsteinii. Valeriana sambucifolia. Huml et al. Geranium sylvaticum. Viola biflora. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. Polygonatum verticillatum. Substrat: diferit. Munþii Godeanu. menþionãm: Alnus viridis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Raþiu et Gergely 1969. Cirsium waldsteinii.HAB 1999: 37. Valea Zârnei – Valea Drãganului.3. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m. 1959. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii. Senecio nemorensis. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic). Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. Doronicum austriacum. Redactat: Simona Mihãilescu.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. 2001. Carpaþii Occidentali: Semenic. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Structura: Stratul arbustiv este redus. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. 2005 (ined. Aconitum toxicum.2. Athyrium distentifolium. P = 900–1425 mm. Chaerophyllum hirsutum. Pulmonaria filarszkyana. Viola biflora. transsilvanicum. Ranunculus platanifolius. 1991.). Sanda 2002. Achillea distans.). Doronicum austriacum. de ordinul a 10– 100 ha. Festuca picta. Rumex alpestris. Aconitum tauricum.00C. Valoare conservativã: redusã. Milium effusum. Coldea et al. Festuca pratensis ssp. 1983. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Myosotis sylvatica. Suprafeþe: restrânse. Milium effusum. Mihãilescu S. Achillea distans. apennina. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1979. Sanda et al. Salix silesiaca. Soluri: rendzine superficiale. Veratrum album. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. grisebachii. Hypericum richeri ssp.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. Campanula abietina. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 1997. Raþiu et al. Literaturã selectivã: Borza 1946. Rumex alpestris. Alte specii: Adenostyles alliariae. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Carduus personata. scheletopietroase coluvionate cu humus. Myosotis sylvatica. Pulmonaria filarszkyana.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. Clima: T = 5. Stellaria nemorum. Alte specii importante: Aconitum tauricum. Athyrium distentifolium. Cirsium waldsteinii. Senecio nemorensis. Geranium sylvaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. grisebachii. Relief: vãi abrupte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Stellaria nemorum. Cicerbita alpina.4–0. Calamagrostis villosa. Hypericum richeri ssp. transsilvanicum. Cirsium waldsteinii. et Walas 1949 (Syn. Leucanthemum waldsteinii. Aconitum toxicum. Saxifraga heucherifolia. Heracleum sphondylium ssp. Myosotis sylvatica.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. 160 . transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Saxifraga heucherifolia. Valea Sebeºului. Munþii Þarcu. Cicerbita alpina. Ranunculus platanifolius. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. Veratrum album. Campanula abietina. rom. Tozzia alpina. Doronicum austriacum. Boºcaiu 1971.

1997. Valoare conservativã: redusã.2. 1964. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. 1977. Silene alba. Sãmãrghiþan M. Coldea et al. Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. Raþiu et Gergely I. Valea Gurghiului.5–0. Buia et al. PuºcaruSoroceanu et al. 1962. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Muntele Siriu. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1998. Alexiu 1996. 1956. Rumex obtusifolia. Munþii Ceahlãu. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Literaturã selectivã: Borza 1959. Cherophyllum hirsutum. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. 1971. Muntele Gârbova. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Dihoru 1975. Oltean et Dihoru 1986. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. Achillea distans. Redactat: Simona Mihãilescu. Glechoma hederacea. 1981. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. Csürös et al. Munþii Fãgãraº. Poa trivialis. Capsella bursapastoris.00C. Bistriþa Aurie.. Coldea 1990. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.88 Alpine dock communities EUNIS: E5.-Bl. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. 1991. Puºcaru-Soroceanu et al. 1981. Carduus personata. Chenopodietum subalpinum Br. Zanoschi 1974. dintre care amintim: Uritica dioica. 2001. Soluri: bogate în nitraþi. Alte specii importante: Poa supina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus. lobelianum. de ordinul a 1000– 5000 ha. Oroian S. Lamium maculatum. Redactat: Simona Mihãilescu.3. Beldie 1967. Pascal et Mititelu 1971. Sanda 2002. 1969. Vicol et al. 1944). 1975. 1919 em. Poa supina. 2001. Senecio rupestris.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Valea Olteþului. P = 980–1425 mm. Geranium phaeum. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Rumex alpinus. Munþii Retezat.: Rumicetum alpini auct. în general nitrofile. 1997. Munþii Iezer-Pãpuºa. Coldea (1986) 1990 (Syn. Sanda et al. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Raþiu et Gergely 1969. Todor et Culicã 1967. Sanda 2002. rom. Veratrum album ssp.88 Alpine dock communities PAL. Galeopsis tetrahit. Sanda et al. Valea Zârnei. Fink 1977. Clima: T = 4. Substrat: diferit. Plantago major. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. 2001. Poa annua. Chenopodium bonushenricus. terenuri plate. Boºcaiu 1971. Munþii Parâng. Coldea et al. Suprafeþe: mari. Pãun et Popescu G. Todor et Culicã 1967) corr. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Coldea 1990. Geum urbanum.HAB 1999: 37. 1991. Relief: 161 . Defileul Mureºului.

Plantago major. Chenopodium bonus-henricus.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn. Capsella bursa-pastoris. stâni. TimiºBega. Malva neglecta. 1965). Coldea 1985. unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. unde se acumuleazã material organic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Alte specii importante: Urtica dioica.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Redactat: Simona Mihãilescu. La alcãtuirea asociaþiei participã. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp.HAB 1999: 37. subalpinus. 1991. în lungul vãilor. Dihoru (1975). Sanda et al. Sanda 2002.: Rumicetum obtusifolii auct. Senecio nemorensis. Dihoru 1975. Muntele Siriu. Clima: T = 4. în multe masive).88 Alpine dock communities PAL. Carduus personata. Stellaria media. Se diferenþiazã dupã G. iar antropogen.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5. 162 . Poa supina. pe terenurile de lângã sate. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor. Valoare conservativã: redusã. Cuscuta europaea. Trifolium repens. Staþiuni: tãieturi de pãdure. Carduus acanthoides. P = 950–1200 mm.7–3. Relief: vãi. terenuri plane.HAB 1999: 37. 1926 (Syn. subalpinus. Polygonum aviculare. Geranium pusillum. 2001.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). Geum urbanum.50 C. Poa trivialis. douã variante. Cirsium boujartii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila). caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. Veronica chamaedrys. în etajul montan.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer. un grup mare de specii nitrofile. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. Stellaria nemorum. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. Substrat: diferit. Altitudine: 950–1450 m.2. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. rom. Cirsium oleraceum. Literaturã selectivã: Grigore 1968. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. în general. Taraxacum officinale. Geranium robertianum. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. et Pawl. Scrophularia scopolii.3.. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Kulcz.

rom. Staþiuni: semiumbrite. Geranium robertianum.: Petasitetum hybridi auct. Substrat: 163 . Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Munþii Iezer-Pãpuºa. Coldea et al. Valea Iadului. Harghita Bãi. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. de-a lungul pâraielor. Defileul Mureºului. Geranium phaeum. rom. în etajul fãgetelor. Eupatorium cannabinum. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Cabana Mãdãraº. Aegopodium podagraria. Clima: T = 5. Muntele Postãvaru. Literaturã selectivã: Nyárády A. Telekia speciosa. Lamium maculatum. Anthriscus sylvestris. Sanda 2002. Valea Oltului.3. Bistriþa Aurie. Redactat: Simona Mihãilescu. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Valea Gurghiului. Cheile Tiºiþei. Sanda et al. Poa trivialis. 1997. 1991. Valea Feneºului. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Substrat: diferit. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Munþii Ceahlãu. Silene dioica. în etajul montan. Urtica dioica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Valea Sebiºelului. Chaerophyllum hirsutum.0–5.2. P = 900–1200 mm. Munþii Baraolt. Heracleum sphondylium. Cruciata laevipes.3. Munþii Harghita (Pârâul). Muntele Siriu. Petasitetum albae Dihoru 1975. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Senecio subalpinus. P = 800–1100 mm. Muntele Siriu. Carduus personata. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m. 1997. Relief: vãi intramontane. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic.8144 Carpathian butterbur communities. Coldea 1990. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. Valea Mraconiei. Galium aparine. Dihoru 1975. Geum urbanum. (1968) 1969. de ordinul a 1000 ha. Suprafeþe: mari. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol. Munþii Rodnei. Valoare conservativã: redusã. Glechoma hederacea. Munþii Piatra Craiului.. Stâna de Vale. Rumex obtusifolius. Pãdurea Hoghiz. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996.8–4. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. Petasites albus. Bazinul Bistriþei. Rumex alpinus.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn.10C. Clima: T = 7. Valea Chirui. în etajul montan mijlociu. Altitudine: 550–1100 m. Achillea distans.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. Defileul Criºului Repede. ªtefan et al. 37.50C. Relief: vãi.HAB 1999: 37. Mohoº. Pascal et Mititelu 1971. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. Bistriþa Aurie. Bazinul Tazlãului. 2001. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Alte specii importante: Petasites hybridus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº..

Equisetum maximum. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. menþionãm: Cardamine amara. Aconitum toxicum. iar pe Valea Crãpãtura. Pop I. Cirsium oleraceum. Alte specii importante: Aruncus dioicus. 1991. Chelidonium majus. 1998. Pascal et Mititelu 1971. Silene heuffelii. Zanoschi V. Valoare conservativã: redusã. Coldea 1990. Hodiºan I. Soluri: rendzine. 1996. Galeopsis tetrahit. Beldie 1967. Dihoru et al. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Specii caracteristice: Telekia speciosa. Geranium phaeum. Literaturã selectivã: Raþiu I. Alliaria petiolata. Scrophularia alata. Stellaria nemorum. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. et al. Sanda et al. Anthriscus nitida. 1983. soluri coluvionate ºi bogate în humus. 1974. Sãmãrghiþan M. Dihoru 1975. 1973. 1974. Anthriscus sylvestris. Geum urbanum. Heracleum sphondylium. Raþiu et Gergely 1976. 1997. Petasites albus. Sanda 2002. 1981. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. 1966. Chaerophyllum cicutaria. 1997a. Cruciata laevipes. 1968. Silene dioica. Oroian S. Fink F. Eupatorium cannabinum. Achillea distans. transsilvanicum. 1977. Myosotis scorpioides. Petasites albus. 2001. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Symphytum officinale. Heracleum sphondylium ssp. Caltha laeta. Petasites hybridus. Impatiens noli-tangere. Silene alba. Carduus personata. Cirsium oleraceum. Aegopodium podagraria. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Raþiu et al. Petasites hybridus. Impatiens noli-tangere. Campanula rapunculoides. 1984.3. Carduus crispus. 2001. Rumex obtusifoius. 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Urica dioica. Resmeriþã et Raþiu I. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Chaerophyllum hirsutum. 1965. În Siriu.2. Galium aparine. Alexiu 1996. Filipendula ulmaria. Coldea et al. 1973. Chaerophyllum aromaticum. Poa trivialis. Popescu G. Pulmoraria rubra. Orobanche fava. Scirpus sylvaticus. Chaeropyllum hirsutum. Geranium robertianum. Lamium maculatum. Rubus caesius. Glechoma hederacea. Redactat: Simona Mihãilescu. Danciu 1973. Mycelis muralis. Hypericum acutum. care formeazã pâlcuri constante.

Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . Popescu. Scirpus sylvaticus. Cirsium rivularis. Cirsium oleraceum. Soluri: aluviale. Crepis paludosa. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Crepis paludosa.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. Tx. Equisetum palustre. bogate în substanþe nutritive. Angelica sylvestris. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Redactat: A. repens. Mentha longifolia.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Valoare conservativã: redusã.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R.3. Juncus articulatus. Coldea 1995-1996. Clima: T = 8–70C. Drãgulescu 1995. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte. Alte specii importante: Angelica archangelica. Geranium palustre. Scirpus sylvaticus. Schwich 1944. Relief: versanþii vãilor. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Lychnis flos-cuculi. Aceste plante realizeazã etajul superior. Myosotis scorpioides. Ranunculus acris. Polemonium caeruleum. P = 650–800 mm. Stancu 2001. Geranium palustre. Trolius europaeus. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora. Angelica sylvestris. Cirsium oleraceum. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. Popescu.HAB: 37. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2).2. R. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Literaturã selectivã: Cârþu 1972. Sanda. Specii rare: Ligularia sibirica.7 Humid tall fringes CORINE: 37. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. pseudo-gleice. 1937. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Filipendula ulmaria.

Agrostetum caninae Harg. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. dominate de Juncus inflexus ºi J. Alopecurus pratensis. Popescu. Specii caracteristice: Juncus inflexus. Agrostis stolonifera. Ranunculus repens. Lotus corniculatus. Gratiola officinale.HAB: 37. Carex hirta. Potentilla reptans.2. Taraxacum officinale. P = 650–750 mm. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Structura: Fitocenozele. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. Juncus articulatus. reavãne ºi umede. Stachys officinalis. Roci: depozite aluviale. Festuca arundinacea. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia. Valoare conservativã: redusã. Moldova. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. 1942. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare. Mentha longifolia. unde bãlteºte apa permanent. Lolium perenne. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate. J. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Gergely. Poa trivialis. Carex vulpina. Prunella vulgaris. Lythrum salicaria. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. Rumex crispus. unde solul este permanent umed. Braºov). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. Agrostis canina. Bârcã 1971 Redactat: A. Rãspândire: Banat (Caransebeº). Ranunculus acris. gleice sau pseudogleice.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Transilvania (Haþeg. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios.31 Purple moograss meadows PAL. Pe terenurile din jurul izvoarelor. Potentilla reptans. J. R. Oenanthe silaifolia.3. iar în jurul izvoarelor.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Clima: T = 9–70C. Sanda. Poiana Rusacã. 2002. effusus. 1953. Juncetum effusi Soó (1931) 1949. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. Literaturã selectivã: Pop et al. Bazinul Giurgeului. cu acumulãri de material organic. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Agrostis canina.HAB: 37. palustris. Symphytum officinale. Galium palustre. Todor. Lysimachia nummularia. Carex hirta. Trifolium fragiferum.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. Soluri: aluviale. sardous. Gratiola officinale. afânate. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. Alopecurus geniculatus. 166 . Popescu. Stancu 2001. Alopecurus pratensis. P. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. J. Medicago lupulina. effusus. Alte specii importante: Medicago lupulina. effusus. Fãgãraº.

Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. jud. Cirsium rivulare. Braºov). Relief: depresiuni. Lychnis flos-cuculi. Juncus conglomeratus. LoznaDersca (jud. Serratula tinctoria. Angelica sylvestris. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces.2. Roci: depozite lutoargiloase. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. brun acide de pantã. Botoºani) ºi Vad (jud. Clima: T = 9–80C. Soluri: brune luvice. cu expoziþii variate. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha. P = 700–850 mm. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m.3. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. în numãr mare. cu pante foarte uºor înclinate. Carex ova- 167 . Dianthus superbus. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. Harghita). Trolius europaeus.

Stachys officinalis. Vicia biennis. Ranunculus flammula. Molinia coerulea. Gergely. ultima fiind specie rarã în flora României.HAB-36 pentru habitatul descris. Elékes 1989. Lysimachia nummularia. Raþiu. Parnassia palustris. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Alte specii importante: Luzula campestris. Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. A. Cirsium rivulare. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. P = 700–800 mm. În Delta Dunãrii. Redactat: A. Agrostis stolonifera. Serratula tinctoria. 168 . Carex ovalis. Gladiolus imbricatus. Substrat acid. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Stellaria graminea. Lathyrus pratensis.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958. Serratula tinctoria. Mititelu. Raþiu 1980. Stachys officinalis. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Juncus glaucus. Lychnis flos-cuculi.3. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. Popescu. Peucedanum rochelianum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. euxina. Redactat: A. Hypochoeris radicata. Carex pallescens. Parnassia palustris. la Letea. Specii caracteristice: Molinia caerulea.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. Gergely. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Juncus articulatus. Nardus stricta. Lathyrus pratensis. Galium boreale. Dihoru. Galium uliginosum. Gentiana pneumonathe. Valoare conservativã: moderatã. Campanula patula. Juncus artatus. Clima: T = 8–70C. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). diferenþialã localã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. C. Juncus conglomeratus.2. Deschampsia caespitosa. Literaturã selectivã: Buia 1963. Succisia pratensis. Valoare conservativã: moderatã. ovalis. Potentilla erecta. Cirsium alatum. Stachys officinalis. Holoschoenus vulgaris. Popescu. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Transilvania (Depresiunea Vad). Juncus conglomeratus. Rhinanthus glaber. Danthonia decumbens. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Negrean 1976. Molinia caerulea ssp. Achillea ptarmica. Agrostis capillaris. Juncus inflexus. Soluri: luvosoluri gleice. Peucedanum rochelianum. Specii caracteristice: Molinia coerulea.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. stolonifera. Solidago virgaurea.HAB*: 37. Gentiana pneumonanthe. Festuca rubra. Succisa pratensis. Lysimachia vulgaris. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta. Moldovan 1977. Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp.

Stratul inferior. Taraxacum officinale. Dactylis glomerata. P = 700–800 mm.HAB: 37. numai în zona colinarã. Cirsium canum. Alãturi de specia dominantã. Rãspândire: Transilvania.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947. Agrostis stolonifera. Juncus conglomeratus. repens. Popescu. Trifolium hybridum. cu exces de umiditate. iar în Oltenia. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. palustris.3. Redactat: A. Holcus lanatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. T. conglomeratus. Literaturã selectivã: Pop 2002. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Festuca pratensis. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. Popescu. J. Lathyrus pratensis. în rest suprafeþe mici. Rhinanthus angustifolius. Trifolium pratense. Alopecurus pratensis. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. Ranunculus acris. Briza media.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. Poa trivialis. Lathyrus pratensis. Valoare conservativã: redusã. Festuca pratensis. Trifolium pratense.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. bine dezvoltat. Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. soluri aluviale.50C. Briza media. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Clima: T = 8–6. Agrostis stolonifera. Juncus conglomeratus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37.2. Myosotis scorpioides. Cynosurus cristatus. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. Alopecurus pratensis. Stancu 2001. Roci: depuneri aluviale. Equisetum palustre. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . P. Muntenia ºi Moldova. Luzula campestris. Juncus inflexus. Sanda. Carum carvi. Stellaria graminea. Soluri: gleiosoluri. glei. Alte specii importante: Phleum pratense.

5–2 m. este o plantã de talie mare.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Soluri: luvosoluri slab gleizate. Ranunculus repens.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Popescu. bufonius. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora. Taraxacum officinale.3. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. Centaurium erythraea. Alte specii importante: Juncus inflexus. Etajul inferior este 170 . Barabaº 1997. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. Roci: silicioase. Ranunculus acris. Clima: T = 10.50C. din Transilvania. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Veronica serpyllifolia. 1944. Filipendula ulmaria. Centaurium erythrea. P = 600–800 mm. în amestec cu: Lythrum salicaria.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. uneori slab sãrãturate. Valeriana officinalis. Moldova. Roci: depozite luto-argiloase. care atinge 1. Plantago major.00C. Aceasta realizeazã etajul superior. Telekia speciosa. Bellis perennis.5–7. Redactat: A. Lolium perenne. Juncus bufonius. Plantago media. Soluri: aluviale. Trifolium repens. Plantago major. Sagina procumbens. Taraxacum officinale. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Clima: T = 7. Poa pratensis. Carex ovalis. Chaerophyllum hirsutum. Suprafeþe: cca 25–30 ha. Trifolium repens. Rumex crispus. Moldova. Agrostis capillaris. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37.2. Koch 1926. 1973. gleice ºi pseudogleice.HAB: 37. et Westhoff 1940) Schwik. Potentilla anserina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Juncus inflexus. Juncus bufonius. Muntenia.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont.5–6. Epilobium parviflorum. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. Alopecurus aequalis. Potentilla anserina. Valoare conservativã: redusã. J. Festuca pratensis. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Muntenia. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Rumex crispus. Specii caracteristice: Juncus tenuis. Prunella vulgaris. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi.HAB: 37. Siss. Trifolium dubium. Sanda. Holcus lanatus. P = 700–950 mm. Popescu. Rãspândire: Locuri umede. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens.

gleiosoluri. Specii rare: Cypripendium calceolus. Daucus carota.3. Poa pratensis. Agrostis stolonifera. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. Sanda. Vrancea). Trifolium fragiferum. 171 . Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. Agrostis stolonifera. Eleocharis palustris. 1984. Barabaº 1997. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Lychnis flos-cuculi. cu valoare furajerã ridicatã. Rorippa sylvestris. Cãzãceanu. Oltenia. Potentilla reptans. Pãun. Rãvãruþ.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. cum sunt: Mentha longifolia. C. Popescu. toate fiind specii de talie mijlocie. Festuca pratensis. Caltha palustris. Redactat: A. Pop 1960. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis. Agrostis stolonifera. P = 550– 700 mm. Chaerophyllum hirsutum. ocupã suprafeþe de sute de ha.HAB: 37. Festuca pratensis. Redactat: A. Galega officinalis.50C. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. Myosotis scorpioides. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. oleraceum. Clima: T = 9–7. Lysimachia nummularia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Ranunculus acris. Agropyron (Elymus) repens.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Telekia speciosa. Lysimachia vulgaris. Suceava. Muntenia. Structura: Specia caracteristicã. Crepis paludosa. Turenschi 1956. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Scirpus sylvaticus. Lotus corniculatus.2. Safta. Popescu. Impatiens noli-tangere. Potentilla reptans. Valea Tiºiþei – jud. realizând etajul superior al fitocenozelor. Equisetum palustre. T. Geranium palustre. Telekia speciosa. Scirpus sylvaticus. Moldova. Mititelu 1971. Chifu. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. Suprafeþe: În zonele joase. Literaturã selectivã: Buia. Chaerophylum hirsutum. Barabaº 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. Rorippa austriaca. Trifolium repens. Alopecurus pratensis. Rorippa sylvestris. realizând pajiºtile de luncã. Popescu. Alte specii importante: Crisium canum. ªtefan. Poa trivialis. Deschampsia caespitosa. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Dobrogea. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. Popescu. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. Ranunculus repens. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. repens. Drãgulescu 1995. Valoare conservativã: redusã. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Trifolium fragiferum. Alte specii importante: Poa trivialis. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria. Geranium palustre. Banat. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Lolium perenne. Soluri: aluviosoluri. Popescu et al. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. Equisetum palustre. Sanda.

terasele râurilor din câmpie. et Turenschi 1956. dintre care 172 .5–80C. nisipuri. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. Dobrogea. gleiosoluri. Relief: teren plan. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania. humico-gleice. Cãzac. Roci: depozite aluviale.3. pe islazuri.2. Banat. Clima: T = 9. uºoare.. tot timpul anului.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv.HAB: 37. Moldova. Muntenia. Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37. Soluri: eutricambosoluri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. luturi.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Oltenia. P = 550–700 mm. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. pante foarte slab înclinate. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. în total circa 300–400 ha.

Valoare conservativã: moderatã. Popescu. Nedelcu 1984. Juncus effusus. Dactylis glomerata. Agrostis stolonifera. R. Trifolium pratense. Carex hirta. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Redactat: A. Briza media. Sanda. Festuca pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. Specii caracteristice: Festuca pratensis. Trifolium repens. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus.2. Leucanthemum vulgare. Taraxacum officinale. Doltu. Potentilla reptans. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Ranunculus repens. Alte specii importante: Poa palustris. Agrostis capillaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Festuca pratensis. Galium palustre. Galium palustre. Poa pratensis. Holcus lanatus. 173 .3. acris. Lysimachia nummularia. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Popescu. Alopecurus pratensis. Turenschi 1966. Alopecurus pratensis. Agropyron repens. Juncus effusus. Stellaria graminea.

Trifolium campestre. PuºcaruSoroceanu et al. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. montanum. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. rom. 1963. Valoare conservativã: redusã. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Holcus lanatus. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Leontodon autumnalis. Popescu 1991. conglomerate. Lotus corniculatus. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris.25 Continental meadows CORINE: 38.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct.000 ha. Hypochaeris uniflora. T.6. Luzula campestris. non Knapp 1951). Suprafeþe: Aproximativ 10. Achillea millefolium. Anthyllis vulneraria. Leucanthemum vulgare.2. Lotus corniculatus. Briza media.3 Montan hay meadows PAL. neutre pânã la slab acide. Polygonum bistorta. Clima: T = 7–60C. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Poa pratensis. Cynosurus cristatus. Daucus carota. Sanda. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Phleum montanum. Soluri: eutricambosoluri. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). Silene vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens.000–12. Anthoxanthum odoratum. Redactat: A. Festuca pratensis. P = 700–800 mm. Cerastium holosteoides. Dactylis glomerata. Carum carvi. Toate acestea sunt prezente 174 . Knautia arvensis. Gymnadenia conopsea. Dianthus carthusianorum. Trifolium pratensis. Cerastium holosteoides. Cerastium holosteoides. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. Campanula glomerata. cu o acoperire de 80–95%.HAB: 38. Arrhenatherum elatius. Roci: ºisturi. Alte specii importante: Agrostis capillaris. Popescu. Leucanthemum vulgaris. Onobrychis viciifolia. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907.3. Onobrychis viciifolia. Festuca pratensis. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. Rumex acetosa.3.

233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. Soluri: brune luvice. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. Stancu 2001. ex Scherrer 1925. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1. 1992. Leontodon autumnalis. pietriºuri. Roci: silicioase.HAB: 38. Sanda. P = 600–800 mm. Depresiunea Dornelor. Podiºul Mehedinþi. Agrostis stolonifera.3. brun-montane slab acid. Festuca rubra. luvosoluri. Anthoxanthum odoratum. este format din plante de talie mai micã. Onobrychis viciifolia. Lolium perenne. Relief: versanþi slab înclinaþi.000 ha.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. expoziþie sudicã ºi sud-esticã.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Cerastium holosteoides. Redactat: A. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Suprafeþe: 15. Soluri: districambosoluri.-Bl. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Dactylis glomerata. rata. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius. Phleum pratense. Podiºul Transilvaniei. Campanula patula. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Salvia nemorosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. Leucanthe- 175 . Campanula patula. Valoare conservativã: moderatã. Onobrychis viciifolia. Trifolium pratense. Clima: T = 8–6. Trisetum flavescens. Poa pratensis. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Doniþã et al. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Lotus corniculatus. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. fertile. Festuca pratensis. Alopecurus pratense. Popescu. Alte specii importante: Trifolium pratense.50C.2. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). estice. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. expoziþii sudice. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Rumex acetosella. Clima: T = 9–6. Lotus corniculatus. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris. moderate în humus.HAB: 38. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Obcinele Moldovei. P = 700–800 mm.50C. Popescu. Cel de al doilea etaj.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. Trifolium repens.

Cynosurus cristatus. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris. P = 650–750 mm. Euphorbia stricta. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Specii caracteristice: Festuca rubra. Cynosurus cristatus. Medicago lupulina. 1972. districambosoluri.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Alte specii importante: Cynosurus cristatus. Filipendula vulgaris.HAB: 38. Agrostis capillaris. Hodiºan 1968. Anthoxanthum odoratum. Hypochoeris radicata. Puºcaru-Soroceanu 1963. Campanula patula. Anthoxanthum odoratum. Mititelu et al. Carum carvi. Redactat: A. Daucus carota. Luzula campestris. Rhinanthus minor. Lotus corniculatus. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Cynosurus cristatus. aluviosoluri. Soluri: eutricambosoluri. 1973. Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Galium mollugo. Relief: pante moderat înclinate. Anthoxanthum odoratum. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. Cerastium holosteoides. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. Carex pallescens. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Briza media. Luzula campestris. Polygala vulgaris. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Achillea millefolium. platouri. Subcarpaþii Moldavi. Agrostis capillaris. Trifolium campestre. T. Carex ovalis.2. Podiºul Transilvaniei.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Literaturã selectivã: Burduja et al. Trifolium campestre. Festuca pratensis. Pimpimella saxifraga. Stellaria graminea. Cerastium fontanum. Trifolium pratense.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Anthoxanthim odoratum. Dactylis glomerata. Piminella saxifraga. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Pimpinella saxifraga. Dactylis glomerata. Trisetum flavescens. Chifu et al. Valoare conservativã: redusã. Trifolium repens. Pastinaca sativa. Linum catharticum. Lotus corniculatus. Redactat: A. Knautia arvensis. Holcus lanatus. Lotus corniculatus. Popescu. Achillea millefolium. Clima: T = 9.0–70C. Substrat: slabmoderat acid. 1982.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Knautia arvensis. Puºcaru-Soroceanu 1963. 176 . Pimpinella saxifraga. Trifolium pratense. Briza media. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Lolium perenne. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Valoare conservativã: moderatã. 1978. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Leucanthemum vulgare. Daucus carota. Literaturã selectivã: Chifu et al.3. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. dubium. Popescu. Lotus corniculatus. Suprafeþe: 500–600 ha.

are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad. 112. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). din care 375.2. Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. mezo eubazice.000 ha. PÃDURI (4) 2. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).000 în Carpaþii Meridionali. culmi. fag (Fagus sylvatica ssp. luvosol. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 . conglomerate. HAB: 41.1123. Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). platouri.3–3.60C. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Suprafeþe: circa 520. în etajul nemoral. jilave. oligo-mezoterme. îndeosebi în Carpaþii Orientali. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL.000 în Carpaþii Orientali. oligo-mezotrofe. mezofite. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. moderat – slab acide. 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. brad (Abies alba). Soluri de tip eutricambosol. ulm de munte (Ulmus glabra).4.4. ºisturi cristaline.6.1. Climã: T = 5. Roci: variate. 25–30 pentru fag la 100 de ani. 33. Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. slab scheletice. sylvatica).000 în Carpaþii Occidentali. P = 750–950 mm. pânã la profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4. în special fliº.

2. Redactat: N. Ribes petraeum. umede. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. Lonicera xylosteum. (100. Doniþã et al. Lamium galebdolon. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. ± scheletice. în etajul nemoral. Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. criptopodzol. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. Mercurialis perennis. Carex pendula. acide.000 ha. Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Senecio nemorensis. Galium odoratum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Daphne mezereum. Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum. 30. primãvara: Allium ursinum.1323. 1990. oligobazice. Rubus hirtus).00C. Oxalis acetosella. Biriº.a. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. scoruº (Sorbus aucuparia). sylvatica. mijlociu profunde – superficiale.000 ha în Carpaþii Meridionali. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL. vara: Cardamine impatiens. mezofite. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula.6.4. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. Circaea lutetiana. I. Sanicula europaea. creste. Dentaria glandulosa. Climã: T = 6. oligo-mezotrofe. sylvatica). prepodzol. Carex sylvatica. Lonicera nigra º. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. P = 850–1000 mm. culmi.a. Symphytum cordatum. Luzula luzuloides). format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Salvia glutinosa. oligomezoterme. Abies alba. Soluri: de tip districambosol. Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Doniþã. Rubus idaeus. Dicranum scoparium º. brad (Abies alba) în proporþii variate. dominant de 178 .HAB: 42.000 ha în Carpaþii Occidentali). pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. Alte specii importante: Actaea spicata. Hylocomium splendens. Stachys sylvatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Polygonatum multiflorum.000 ha în Carpaþii Orientali. Rosa pendulina. în locuri umede. fag (Fagus sylvatica ssp.5–3. Suprafeþe: circa 220. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. 90. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Geranium robertianum. Fagus sylvatica ssp. Impatiens noli-tangere. Valoare conservativã: moderatã.

Redactat: N. Veronica urticifolia º. Biriº. Doronicum austriacum. Climã: T = 6. Biriº. Circaea lutetiana. sylvatica. Digitalis grandiflora. º. Fagus sylvatica ssp. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. fag (Fagus sylvatica ssp. ude. Festuca drymeia. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. I. Lamium galeobdolon. Symphytum cordatum. Doniþã et al. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. vâlcele umede. Rubus hirtus. Galium schultesii. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii.a. Eurynchium striatum. Myosotis sylvatica. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad. Equisetum sylvaticum. Chrysosplenium alternifolium. Suprafeþe: reduse. Pulmonaria rubra. Abies alba.6.00C.HAB: 41. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Soluri de tip districambosol. Sorbus aucuparia. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. fag ºi brad. Dicranum scoparium. Abies alba. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. 1991. Fagus sylvatica ssp. Oxalis acetosella. 1990 Redactat: N. Doniþã et al. Literaturã selectivã: Coldea 1991. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. Literaturã selectivã: Soó 1964. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Epilobium montanum. Lamium galeobodolon. oligomezoterme. mai mult sau mai puþin gleizate. Poa nemoralis. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis. Galium odoratum. Luzula luzuloides. suprafeþe din preajma izvoarelor. Veronica officinalis. Stellaria nemorum. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Luzula luzuloides. Boºcaiu 1971. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Dryopteris filix-mas. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. I. Täuber 1987. Vaccinium myrtillus). Coldea 1990. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. Doniþã. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Pteridium aquilinum. oligo-mezotrofe. Valoare conservativã: foarte mare. Impatiens noli-tangere. Roci: diferite. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Paris quadrifolia. Valoare conservativã: moderatã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum.4. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. oligo-mezobazice. sylvatica. Resmeriþã 1977.5–3. D.a. Deschampsia caespitosa. higrofite. filix-mas.2. Gymnocarpium dryopteris. 179 . 1990.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. Oxalis acetosella. Dryopteris dilatata. mijlociu profunde acide. Doniþã. P = 850–1000 mm. Senecio nemorensis.

în proporþiii diferite. din care 152. districambosol.4. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse. gresii calcaroase. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. oligo-mezoterme. ulm de munte (Ulmus glabra).000 ha.50C. mai rar frasin (Fraxinus excelsior).1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. culmi.000 ha în Carpaþii Occidentali. 115. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. 18.2. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus.7–4. mijlociu profunde–profunde. jilave. conglomerate. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 .000 ha în Carpaþii Orientali. sylvatica).1 Beech forests CORINE: – PAL. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. Climã: T = 7. luvisol. mezo-eutrofe.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3. brad (Abies alba). Roci: fliº. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. P = 850–950 mm. Soluri: de tip eutricambosol. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. mezofite.000 ha în Carpaþii Meridionali. moderat–slab acide. carpen (Carpinus betulus). 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). slab scheletice. roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice. Suprafeþe: circa 285.HAB: 41. platouri. mezo– eubazice.

nigra. pe versanþi umbriþi. S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). sylvatica. Cardamine impatiens. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Daphne mezereum. 1990. 181 . Sambucus racemosa. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Lamium galeobdolon.a. Sanicula europaea. Biriº. 22–30 m pentru fag la 100 de ani. Salvia glutinosa. Carex sylvatica. robertianum. Crataegus monogyna. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Dentaria glandulosa. Senecio nemorensis.2. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Stellaria holostea. Circaea lutetiana. Dicranum scoparium. Actaea spicata. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad. Dentaria bulbifera. Mercurialis perennis. cu umiditate ridicatã a aerului. Literaturã selectivã: Täuber 1987. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). Rubus idaeus. Milium effusum. Valoare conservativã: moderatã. Asarum europaeum. Majanthemum bifolium º. Asarum europaeum. Redactat: N. Oxalis acetosella. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. Impatiens noli-tangere. Catharinea undulata º. Veronica officinalis. Stachys sylvatica. Lonicera xylosteum. Rubus hirtus). este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa.a. Polygonatum multiflorum. Bromus benekeni. G. Carex remota. Euphorbia amygdaloides.4. Coldea 1991. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina. Doniþã et al. Geranium phaeum. Thuidium abietinum. compus din Hylocomium splendens. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Symphytum cordatum. Galium odoratum. Paris quadrifolia. Doniþã. Abies alba. I.

I.a. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide. Climã: T = 6. mezoterme. Valoare conservativã: moderatã.5–4. Lamium galebdolon. sau în petece de mãrimi diferite. Suprafeþe: probabil apreciabile. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Coldea 1991. 1990.00C. gneisuri. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. Abies alba. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. Lathyrus vernus. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Poa nemoralis. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). cu diverse expoziþii.HAB: 41. sylvatica) ºi brad (Abies alba).2. mezotrofe. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. în proporþii diferite. Viola reichenbachiana º. în funcþie de luminã. criptopodzol. Galium odoratum). moesiaca) cu Galium kitaibelianum. Luzula luzuloides. Redactat: N. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra).1 Beech forests CORINE: PAL. Scrophularia nodosa. Rubus hirtus. Biriº.HAB: 41. Roci: ºisturi cristaline. Soluri: de tip districambosol. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Doniþã et al. P = 800–1000 mm. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. superficiale – mijlociu profunde. Oxalis acetosella. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani. sylvatica. luvisol. mesteacãn (Betula pendula). Doniþã. Glechoma hirsuta. Vaccinium myrtillus. mezofile.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3. Hieracium rotundatum (rar). * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. 1968. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. dar puþin consemnate în amenajamente. 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia. Sambucus racemosa. Pulmonaria rubra. culmi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. roci eruptive ºi sedimentare acide.1323. Euphorbia amygdaloides.1 Beech forests CORINE: – PAL.4. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. Literaturã selectivã: Morariu et al. în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Stratul arborilor. 182 . 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. Alte specii: Calamagrostis arundinacea. mezobazice jilave. Carex pilosa.

Galium odoratum. Carpaþii Occidentali). granite. 10. gneise silicioase. mijlociu profundesuperficiale. Lamium galeobdolon.000 ha în Carpaþii Occidentali. Athyrium filix-femina. Suprafeþe: circa 143. Doniþã. Soluri: de tip podzol. creste culmi. I. ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides. hidric echilibrate. Rubus hirtus. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. hidric echilibrate. Soó 1964. mezofile. Relief: creste înguste. Alte specii importante: Anthenaria dioica. versanþi foarte înclinaþi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. ºisturi. fiind constituit din specii de Polytrichum. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Gentiana asclepiadea.0–4. Veronica chamaedris. P = 700–1200 mm. Stratul arborilor. foarte acide. Dentaria glandulosa.).000 ha în Carpaþii Orientali. Redactat: N.50C.000 ha.1 Beech forests CORINE: – PAL. pin silvestru (Pinus sylvestris). lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia. coboarã local ºi sub 700 m. mijlociu profunde-superficiale. compus din fag (Fagus sylvatica ssp.4. Doniþã et al.00C. Poa nemoralis. Biriº. oligotrofice. Pteridium aquilinum. mezoterme. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip podzol. 9. foarte acide. Roci: acide. exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). rar molid (Picea abies). oligobazice. gneiºuri. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. Coldea 1991. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. Climã: T = 6.000 ha în Carpaþii Occidentali. sylvatica. Literaturã selectivã: Beldie 1951.2. Täuber 1987. Viola reichenbachiana. mesteacãn (Betula pendula). Carpaþii Orientali Nordici. Dryopteris filix-mas. oligobazice. 183 . dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Oxalis acetosella. P = 1000–1300 mm. Veronica officinalis.000 ha (din care 20. Vaccinium myrtillus. oligotrofe. Climã: T = 8. Roci: acide – ºisturi cristaline. criptopodzol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. granite.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. sylvatica).HAB: 41. Stratul arbuºtilor. Cruciata glabra. frecvent cu expoziþii umbrite. scoruº (Sorbus aucuparia. Fragaria vesca. 1990. Blechnum spicant).0–3. 40. circa 30. având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Calamagrostis arundinacea. Digitalis grandiflora.000 ha în Carpaþii Meridionali. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. în etajul nemoral. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. din care 94. foarte rar în Carpaþii Orientali). Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. Epilobium montanum. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Valoare conservativã: moderatã.000 ha în Carpaþii Meridionali. Suprafeþe: reduse. oligotrofice. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea).

Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor.0–4.2. mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). în parte Abies alba. Calamagrostis arundinacea. Saxifraga cuneifolia º. acide – slab acide. Roci: mai ales silicioase. de regulã. Literaturã selectivã: Soó 1962. Luzula luzuloides.1D213. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m). Suprafeþe: reduse.1 Beech forests CORINE: – PAL. Brukenthalia spiculifolia. Stratul arbuºtilor. V. Lycopodium selago. Redactat: N. I. Dechampsia flexuosa. Alte specii importante: Anthenaria dioica.4. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. mezotrofice. dispersate între celelalte pãduri. Biriº. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). stagnosol. mezobazice.00C. sylvatica. Specii caracteristice: –. ude (înmlãºtinate). Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. mezofite. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). Stratul arborilor. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. Täuber 1987. Soluri: de tip gleiosol. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Oxalis acetosella. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. mezooligoterme. Doniþã. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. Climã: T = 7. în etajul nemoral.a. Valoare conservativã: mare. oligotrofe. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m).HAB: 41. P = 800–1100 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 .

paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Doniþã. slab-mediu acide. Stratul arborilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Redactat: N. Coldea 1990. Roci: bazice. 120. Suprafeþe: circa 300. Senecio nemorensis. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.000 în Carpaþii Orientali). Stellaria nemorum. Veronica urticifolia º. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. anin alb (Alnus incana). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Täuber 1987. eutrofice. S. Leucanthemum waldsteinii). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei.000 în Carpaþii Meridionali. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Soluri: de tip eutricambosol.6D21. funduri de vãi. intermediare. Oxalis acetosella. în etajul nemoral. Dentaria glandulosa. cu diferite expoziþii. rare exemplare de Daphne mezereum. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Biriº. Luzula sylvatica. 100.HAB: 41. sylvatica. I. Dryopteris dilatata. slab dezvoltat. ulm de munte (Ulmus glabra). 3327 Fãget cu Rubus hirtus. Climã: T = 7. Coldea 1991. sylvatica).4. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. Sambucus nigra. boreale ºi carpatice oligo.a. mesteacãn (Betula pendula). Gymnocarpium dryopteris. higrofite. coame. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii.5–4.00C. Ranunculus carpaticus. Symphytum cordatum. filix-mas. Corylus avellana. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). Valoare conservativã: foarte mare. districambosol. Doronicum austriacum. Spiraea chamaedri- 185 . P = 800–1200 mm. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. rar acide. soc roºu (Sambucus racemosa). D. platouri. Lonicera xylosteum. caprifoi (Lonicera nigra).ºi mezoterme. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.2. mezofite. Stratul arbuºtilor. umede. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. mezo-eutrofe. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41.000 ha (80. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. racemosa.000 în Carpaþii Occidentali. sylvatica). mai rar brad (Abies alba). are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. mezoterme.1 Beech forests CORINE: – PAL. mezotrofe. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Rubus hirtus. profunde-mijlociu profunde. eu-mezobazice. Resmeriþã 1977.1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1.

poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). carpen (Carpinus betulus). Geranium robertianum. brad (Abies alba) la altitudini mari. Athyrium filix-femina.1 Beech forests CORINE: – PAL.50C. mezotrofe. Vida 1963. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Literaturã selectivã: Beldie 1951. în regiunea de munte ºi. Coldea 1991. gorun (Quercus petraea). gresii. umbriþi cu microclimã mai umedã. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. mediu profunde. Pulmonaria rubra. Oxalis acetosella. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. Climã: T = 8. în parte. luvisol. Epilobium montanum. reavãne.0–4. Galium odoratum. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. ssp. pe dealurile înalte. moesiaca la atitudini mici). Stellaria nemorum º.000 ha în Carpaþii Meridionali. 1990.000 ha.1968. I. ulm (Ulmus glabra). Dentaria bulbifera. conglomerate. H. Anemone nemorosa. Doniþã. Valoare conservativã: mare. Euphorbia amygdaloides. Specii caracteristice: Symphytum cordatum. Pulmonaria rubra. mezobazice. P = 700–1100 mm. transsilvanica. Biriº. Boºcaiu 1971. 4136 Fãget cu Festuca drymeia.a. Sanicula europaea.4. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. pe versanþii. Redactat: N. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. moderat acide. în funcþie de umbrire.1D54.2. Suprafeþe: circa 580.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. Dentaria glandulosa. cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 . Dentaria glandulosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. roci eruptive.HAB: 41. sylvatica la altitudini mari. Lamium galeobdolon. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum. Stratul arborilor. Alte specii importante: Actaea spicata. din care 280. 155. Soluri: de tip districambosol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice.000 ha în Carpaþii Orientali. în etajul nemoral. plop tremurãtor (Populus tremula). Mercurialis perennis. Dryopteris filix-mas. culmi. Morariu et al. mezoterme. 145. slab – semischeletice. poate domina Rubus hirtus. Hepatica nobilis. chiar calcaroase. sylvatica. Doniþã et al. Roci: variate. ºisturi cristaline. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil.000 ha în Carpaþii Occidentali. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. mezofite. Mycelis muralis. Pãduri (4) folia.

Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Literaturã selectivã: Morariu et al. Euphorbia amygdaloides.a. Lamium galeobdolon. Evonymus europaea. Dentaria bulbifera. Scrophularia nodosa. ssp. Lathyrus vernus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. Carex pilosa. Coldea 1991. Stratul arbuºtilor. Biriº. Corylus avellana. Alte specii importante: Galium odoratum.2. Crataegus monogyna. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . mai rar Rubus hirtus. cu exemplare de Sambucus racemosa. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. relativ slab dezvoltat. 1990. Doniþã et al.1968. Pulmonaria obscura. I. S. sylvatica. Valoare conservativã: redusã. Pãduri (4) la altitudini mici. Doniþã. Poa nemoralis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.a. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. Daphne mezereum º. nigra.4. Viola reichenbachiana º. Luzula luzuloides. moesiaca. Calamagrostis arundinacea.

constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. Climã: T = 7. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. Suprafeþe: circa 48. Valoare conservativã: moderatã. Viburnum lantana. în primãvara umede. vara reavãne.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. mezofite.50C. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium.HAB: 41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil.1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. cu mull – moder eubazice.4. de frasin (Fraxinus excelsior). cu orhidee. în etajul nemoral. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. marne. Vulcan. Cornus mas. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis.a. prin extinderea bradului. sau cu amestec de brad (Abies alba). Piatra Craiului. Roci: calcaroase. sylvatica). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. promovatã de silvicultori. nemorale. are acoperire de 80–100%. local Fraxinus ornus. Melittis melissophyllum). Stratul arborilor.000 ha. Cernei. superficiale – mijlociu profunde.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14. Pãdurea Craiului etc. platouri.). Staphylea pinnata. Retezat.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. pe roci calcaroase (Bucegi. terra-rossa. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. P = 850–1100 mm. Stratul arbuºtilor. betulus). Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41.2.0–5. pe grohotiºuri calcaroase 188 . Soluri: rendzine tipice ºi cambice. în funcþie de acoperirea arboretului. mezoterme. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. neutre-slab bazice. Occidentali. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. eutrofe. Crataegus monogyna. Corylus avellana. Codru Muma. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. din care 20. Cornus sanguinea º. dezvoltat variabil. Locvei. respectiv. gresii calcaroase. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Godeanu. format din Daphne mezereum.

rubra. Coldea 1991.a. Salvia glutinosa. Saxifraga heuffeli.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. în etajul nemoral. Carex pilosa. 1966. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Geranium robertianum. roci calcaroase. Doniþã et al. Moehringia trinervia. Salvia glutinosa.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. sylvatica ºi ssp. Viola reichenbachiana º. Euphorbia amygdaloides. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. platouri. Pulmonaria officinalis. Valoare conservativã: mare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. mezobazice. Cephalanthera longifolia. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. Pulmonaria officinalis. Cernei). Athyrium filix-femina. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Festuca drymeia. Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium.a. eutricambosol.HAB: 41. P = 1000–1300 mm. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Sanicula europaea. Hepatica nobilis. Helleborus purpurascens. Corylus avellana. Resmeriþã 1972. moesiaca. Soluri de tip districambosol. ssp. Symphytum tuberosum.5–4. 1990. Campanula ranunculoides. I. ssp. Redactat: N. Stratul arbuºtilor. Dentaria bulbifera. sylvatica. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Epipactis helleborine. Crataegus monogyna. moesiaca. moesiaca. Relief: 189 . mezotrofice. Oxalis acetosella. Stratul arborilor. Suprafeþe: circa 70. mezo-eutrofe. mezoterme. Hepatica nobilis. Lamium galebdolon. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Euphorbia amygdaloides.4. slab dezvoltat. Sambucus nigra. Lathyrus vernus.1 Beech forests CORINE: – PAL. Lamium galebdolon. Epipactis microphylla. Resmeriþã 1972. umede. Locvei. Almãj. Mercurialis perennis. culmi. atrorubens. Dentaria bulbifera. Biriº. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum.2. E. I. cu specii ale florei de mull. Asarum europaeum. Sanicula europaea. Doniþã. Galium odoratum.000 ha. slab-mediu acide. mezofile. Dryopteris filix-mas. Circaea lutetiana. Biriº. C. Galium odoratum. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus. Coldea 1975. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Coldea 1991. Semenic. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. sylvatica). Asarum europaeum.50C. Viola reichenbachiana º. Roci: ºisturi. profunde-mijlociu profunde. Potentilla micrantha. Redactat: N. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Climã: T = 7. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus).

Redactat: N.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. Dactylis polygama. Viola hirta. Doniþã. câteva mii de ha.2. I. 190 . Poa nemoralis. ssp. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. mezotrofice. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. mezofite. molase. Genista tinctoria. Viburnum lantana º. Specii caracteristice: Helleborus odorus.00C. Lamium galebdolon. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Locvei). Valoare conservativã: foarte mare. Luzula luzuloides. Potentilla micrantha. roci calcaroase. Cernei. Almãj. Peia 1982. mediu acide. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. sylvatica. reichenbachiana º. Stratul arborilor. Climã: T = 9. profunde-mijlociu profunde. Stratul arbuºtilor.1 Beech forests CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Schrött 1972. Corylus avellana. Galium odoratum. Roci: ºisturi silicioase. Soluri: de tip districambosol. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite.a. mezo-euterme. moesiaca ºi ssp.a. V. P = 890–1100 mm. mezotrofe. carpen (Carpinus betulus).6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. sorb de câmp (Sorbus torminalis).HAB: 41. eutricambosol. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. în etajul nemoral. balcanice.0–6. Mehedinþi. slab dezvoltat. Pãduri (4) Suprafeþe: reduse.4. reavane-umede. Biriº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. moesiaca. mezobazice. constituit din Crataegus monogyna. Cornus mas.

Galium lucidum. de fag (Fagus sylvatica ssp. Cardaminopsis arenosa. Arabis hirsuta. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. moesiaca. S. Lathyrus venetus. Campanula persicifolia. Suprafeþe: reduse. Calamintha sylvatica. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens.HAB: 41. Fritillaria tenella. Knautsia drymeia. Literaturã selectivã: Roman 1974. T. în etajul superior. F. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). I. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Bupleurum praealtum. A. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. orientalis). Carex hallerana. Tanacetum corymbosum. Aremonia agrimonoides. eubazice. Rhamnus cathartica. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. dezvoltat variabil. câteva mii de ha. C. amygdaloides. orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. mijlociu profundeprofunde. hidric echilibrate. câteva mii de ha. slab acide. în etajul nemoral. Lilium martagon. niger. Redactat: N. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Stratul arbuºtilor.HAB: 41. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. G.1 Beech forests CORINE: – PAL. nigra. în etajul nemoral. odoratum. Stratul arborilor. Genista tinctoria. Euphorbia polychroma. P = 900–1000 mm. E. eutrofice. Chamaecytisus ratisbonensis. Biriº. L. Climã: T = 9–70C. Syringa vulgaris. local Cotinus cogyria. Laser trilobum. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. frecvent scheletice. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Smyrnium perfoliatum) etc. Suprafeþe: reduse.2. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. Sorbus mougeotii. Inula conyza. Ruscus aculeatus. Doniþã. cretica. compus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. compus din Cornus mas.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. 191 . Carex pilosa. Crataegus monogyna. macrophyllum. hypoglossum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. R. Alte specii importante: Asperula taurina.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. turrita. Orchis simia.4.

Asarum europaeum). carpen (Carpinus betulus). Biriº.4. Potentilla micrantha. A. Salvia glutinosa. Viola reichenbachiana º. compus. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. Spiraea chamaedrifolia. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Poa nemoralis. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Coldea 1991. umbriþi. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. în etajul superior. moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Roci: calcare. Dryopteris robertiana. Polystichum lobatum. Asarum europaeum etc). Geranium robertianum. procurens. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Helleborus odorus. relativ umede. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). superficiale – mijlociu profunde. Seseli libanotis. Pulmonaria officinalis. slab dezvoltat. Silene heuffeli. Lychnis coronaria. Saxifraga heuffeli. frasin (Fraxinus excelsior). Suprafeþe: de ordinul a 10. Stratul arborilor. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Soluri: de tip rendzinã. compus din Ribes uva–crispa. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Galium odoratum. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. Epipactis atrorubens. Stratul arborilor. eutrofice. Sedum maximum. Rosa pendulina. P = 800–1200 mm. Clima: T = 9–70C. Redactat: N. Corylus avellana. Melittis melissophyllum. Stratul arbuºtilor. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. frasin (Fraxinus excelsior). I. carpen (Carpinus betulus). Dactylis polygama. întotdeauna umbriþi.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. dominat de Geranium macrorrhizum. Evonymus europaeus. Mercurialis perennis.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. Evonymus verrucosus. Asplenium trichomanes. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Arabis turrita. Sambucus nigra. Clima: T = 8–4. Stratul arbuºtilor. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). Peltaria alliacea. Brachypodium sylvaticum. litosol. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum.2. Scutellaria altissima. Cornus sanguinea. Cystopteris fragilis. tei (Tilia platyphyllos). Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41.HAB: 41. slab dezvoltat. compus din Corylus avellana.50C. Doronicum columnae. Roci: calcare. eubazice permanent umede. Crataegus monogyna. Soluri: de tip rendzinã. în etajul superior. Crataegus monogyna. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. 192 . eutrofice. Daphne mezereum. superficiale– mijlociu profunde. P = 900–1000 mm. Gymnocarpium robertiana. Valoare conservativã: foarte mare. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. din fag (Fagus sylvatica ssp. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa.1 Beech forests CORINE: – PAL. Doniþã. scheletice. compus. eubazice.a.

subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. umede. molid (Picea abies).HAB: 41. Euphorbia amygdaloides. bulbifera. Primula columnae. Clima: T = 7–50C. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. Hordelymus europaeus. Isopyrum thalictroides. Dentaria glandulosa. paltin (Acer pseudoplatanus). Biriº. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. screes and ravines EMERALD: !41. compus. Geranium robertianum. Sanicula europaea. Symphytum cordatum º. I. Doronicum columnae. Stachys sylvatica. Myosotis sylvatica. umbrite. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Lunaria rediviva. Sanicula europaea. Circaea lutetiana.A464. Asplenium trichomanes. Roci: în general calcaroase. Fraxinus excelsior. Valoare conservativã: foarte mare. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Pulmonaria rubra. D. dominat de Lunaria rediviva. Dryopteris filixmas. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. H. Oxalis acetosella. Brachypodium sylvaticum. Soluri: în formare humifere. Redactat: N. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes.2. Cardamine impatiens. bine dezvoltat. P = 850–1000 mm.a. Ulmus glabra. Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. eutrofice. Lamium galebdolon. în etajul nemoral.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. 193 . Relief: vãi înguste. Campanula persicifolia. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). compus din Sambucus nigra. Rubus hirtus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. sylvatica) uneori brad (Abies alba). în cheile. Helleborus purpurascens. Helleborus purpurascens. Cystopteris fragilis. Cystopteris fragilis. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. anin negru (Alnus glutinosa). Aconitum moldavicum. Polystichum setiferum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Cornus sanguinea. Crataegus monogyna. Poa nemoralis. Impatiens nolitangere. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. chei în masivele calcaroase. Polystichum aculeatum. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. în etajul superior. carpen (Carpinus betulus). Alte specii importante: Actaea spicata. Moehringia muscosa. Stratul arborilor. puþin profunde. Suprafeþe: reduse. în parte ºisturi. Doniþã. Stratul arbuºtilor. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. Corylus avellana. Dentaria glandulosa. Mercurialis perennis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. transilvanica. ulm de munte (Ulmus glabra). Moehringia muscosa. Evonymus europaeus. Dryopteris filix-mas. Polypodium vulgare.4. Hepatica nobilis. Salvia glutinosa.4642. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Carex sylvatica. Lilium martagon. Melica uniflora. Geranium phaeum. Athyrium filix-femina. de ordinul a câteva mii de ha. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. Lamium galebdolon. Senecio neumorensis. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). eubazice. Mercurialis perennis. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. Literaturã selectivã: Coldea 1991.

80. marne. platouri. 180. cireº (Cerasus avium).00C. P = 650–850 mm. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi. cu dezvoltare variabilã. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. U. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. la altitudini peste 700 m.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. eutrofice. nisipuri. Evonymus europaeus. Bromus benekenii º. umede. Crocus heuffelianus. calcare. slab acide. mezoterme. Cerasus avium. Dactylis polygama. 30. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Crataegus monogyna. sylvatica cu frecvenþã mai micã. Rãspândire: în toate dealurile peri. Stellaria holostea. Carex pilosa. Doniþã et al.4. Redactat: N. Mercurialis perennis. Tilia cordata. pietriºuri). Biriº. ssp. ulm (Ulmus glabra. Pãduri (4) Salvia glutinosa. mezofile. Ranunculus auricomus. 1990. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. Melampyrum bihariense.ºi intra carpatice. Stellaria nemorum. Doniþã.a.000 în Podiºul Transilvaniei. Soluri: de tip eutricambosol. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. minor).000 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. moesiaca cu frecvenþa mare. din care 290. profunde. posibil Erythronium dens-canis. sylvatica).1D224. Staphylea pinnata. Stachys sylvatica. Cornus sanguinea. în general molase (alternanþe de argile. Valoare conservativã: redusã. Carpinus betulus. Silene heuffeli.2. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali.HAB: 41. sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). Climã: T = 9. mezo-eutrofe. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. moesiaca ºi ssp. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. I.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. culmi. 2001. Suprafeþe: circa 585. gresii calcaroase. ºisturi (la munte). frainetto).0–6. nemorale ºi balcanice. Roci: 194 . este compus din Corylus avellana. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. Specii caracteristice: nu sunt. Dentaria bulbifera). Sambucus nigra º. luvosol. Sanda et al. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. Asarum europaeum. în etajul nemoral.1 Beech forests CORINE: – PAL. eubazice. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus. frasin (Fraxinus excelsior). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stellaria holostea.a. Literaturã selectivã: Paucã 1941. tei pucios (Tilia cordata). Stratul arbuºtilor. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. iar diseminat gorun (Quercus petraea). iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. cu dezvoltare variabilã. Stratul arborilor. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Doniþã et al. mai rar gorun (Quercus petraea s. Climã: T = 9.000 ha (22.000 în dealurile estice. P = 600–750 mm. cer (Quercus cerris). Coldea 1975. Brachypodium sylvaticum. Ghiºa et al. hidric echilibrate. Poa nemoralis. Stratul arbuºtilor. tei pucios (Tilia cordata). Galium odoratum. Suprafeþe: circa 160. Dentaria bulbifera. Lamium galeobdolon. mezoterme. sorb de câmp (Sorbus torminalis). 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa.l. jugastru (Acer campestre). Lathyrus vernus. eubazice. pietriºuri). Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. platouri. sylvatica). moesiaca. Sanicula euopaea. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. Campanula persicifolia. 1990. Dactylis polygama. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. nemorosa.00C. Galium odoratum. mezo-eutrofe.000 în dealurile vestice. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B. 195 . ssp. Mercurialis perennis. Pulmonaria officinalis. Dactylis polygama.HAB: 41. 1971. Valoare conservativã: redusã. Campanula persicifolia. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). Lamium galebdolon. cireº (Prunus avium). 58. Cornus sanguinea. în funcþie de acoperirea arboretului. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. Pãduri (4) hallersteinii). compus din fag (Fagus sylvatica ssp. sylvatica. dezvoltat variabil. Rãspândire: în toate dealurile peri. mezofile. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. Melica uniflora.a. Carpinus betulus. Specii caracteristice: Carex pilosa. Hodiºan 1966. Lathyrus niger).1D221. compus din Corylus avellana. Galium schultesii. Carex sylvatica. Asarum europaeum. Pulmonaria oficinalis. Biriº. ulm (Ulmus glabra). Alte specii importante: Anemone nemorosa. Euphorbia amygdaloides. cu elemente din flora de mull. Primula vulgaris.0–6. nisipuri. Asarum europaeum. Milium effusum.4.). marne. ssp. eutrofice. preluvosol. 40. Literaturã selectivã: Paucã 1941.6D22. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m.000 ha în Transilvania. restul în dealurile din preajma Carpaþilor). Carex digitata. paltin de câmp (Acer platanoides). Ligustrum vulgare. moesiaca. Evonymus europaeus º. C. Doniþã. Crataegus monogyna. A. solul este acoperit cu Allium ursinum.1 Beech forests CORINE: – PAL. Redactat: N. cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides. cu expoziþii diferite. profunde. Stratul arborilor. în etajul nemoral. I. Roci: molase (argile. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1.2. Viola reichenbachiana. primãvara.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. sylvatica. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. plop tremurãtor (Populus tremula). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Primula vulgaris. Soluri: de tip luvosol. frasin (Fraxinus excelsior). în locuri umede. slab acide. Lathyrus vernus.

ranunculoides. Stellaria holostea. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Lathyrus vernus. frasin (Fraxinus excelsior. 2001. I.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973. Ligustrum vulgare. moesiaca cu exemplare de F. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum.HAB: 41. Ghiºa et al. Circaea lutetiana. hidric optimale. Viburnum lantana.5–7. Asarum europaeum. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. eubazice. Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. Stratul arbuºtilor. din fag (Fagus sylvatica ssp. Ivan et al. quinquefolia. Veronica chamaedris. în etajul superior. Viola reichenbachiana. gresii calcaroase. Stellaria holostea etc. Crataegus monogyna. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Cornus mas. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Redactat: N. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. I. profunde. în etajul nemoral. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. luturi. A. Literaturã selectivã: Beldie 1951. umbriþi. Sanicula europaea. Isopyrum thalictroides. marschaliana.1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stellaria media. 1992. 1990. Ajuga reptans. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al. brevicollis. Biriº. cordata). plop tremurãtor (Populus tremula). 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. 1971. Carex pilosa. C.2. T. Brachypodium sylvaticum. Sambucus nigra. liane: Hedera helix. Stachys sylvatica. platouri. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Dentaria glandulosa. F. L. Salvia glutinosa. sylvatica. Valoare conservativã: mare. orientalis. Gymnocarpium robertianum. Doniþã et al. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. gorun (Quercus petraea). bulbifera. Resmeriþã 1979. P = 500–600 mm.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Platanthera bifolia. 196 . compus din Corylus avellana. Sanda et al. Stratul arborilor. paltin (Acer pseudoplatanus). Glecoma hirsuta. T. Clima: T = 9. Carex brevicollis.a. Coldea 1991. Coldea 1975. compus. sanguinea. Biriº. Tilia tomentosa. slab acide. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). C. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Redactat: N. Doniþã. Suprafeþe: circa 25. balcanice ºi caucaziene. stejar pedunculat (Quercus robur). Viola reichenbachiana º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. D. Corydalis solida. Lamium galeobdolon.). C. coriariaefolia). Roci: marne.4. cireº (Prunus avium). paltin (Acer platanoides). jugastru (Acer campestre). Anemone nemorosa. Paris quadrifolia. D. digitata. slab dezvoltat. taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. C. F. eutrofice. Soluri: de tip eutricambosol. faeoziom. Mercurialis perennis. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. platyphyllos. Evonymus verrucosus. venetus. Doniþã.50C. Pulmonaria officinalis.

Melampyrum nemorosum. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Euphorbia amygdaloides. spinossima. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. mojdrean (Fraxinus ornus). Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi. Peltaria alliacea.1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. Viburnum lantana. Moehringia trinervia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Tilia tomentosa. P = 700–900 mm.5–90C. slab acide-neutre. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. Fritillaria orientalis. Dentaria bulbifera. carpen (Carpinus betulus). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Soluri: de tip rendzinã. Alte specii importante: Asperula taurina. Valoare conservativã: foarte mare. Viola reichenbachiana º. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. persicifolia.6D52.2. Stellaria nemorum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul arborilor. Roci: calcare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. 1955) Borh. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41.4. scoruº (Sorbus domestica). de la slab la puternic înclinaþi. Clima: T = 10. Rosa pendulina. Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani. Brachypodium sylvaticum. Redactat: N.a. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. eutrofice. Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Asarum europaeum.HAB: 411D12. Potentilla micrantha. Knautia drymeia. Campanula rapunculoides. Anthriscus sylvestris. C. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). în etajul nemoral. Suprafeþe: câteva sute de ha. Scutellaria altissima. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani.HAB: 41. Stratul arbuºtilor. eubazice. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. umbriþi. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). Corylus colurna. Lathyrus venetus. în etajul inferior. Biriº. eutricambosol profunde-mijlociu profunde.6D12. Specii caracteristice: Corylus colurna. Ligustrum vulgare. tei (Tilia tomentosa). alun turcesc (Corylus colurna). Arabis turrita. hidric echilibrate. Doniþã. Coronilla varia. I. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . iar. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. R.1 Beech forests CORINE: – PAL. Melica uniflora. Dactylis polygama. Poa nemoralis. moesiaca). dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice. Thalictrum aquilegifolium. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. Relief: versanþi.

T. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. tei (Tilia cordata rar T. moesiaca). mai mult umbrite la altitudini mici. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. acide. Rãspândire: pe toate dealurile peri. Literaturã selectivã: Sanda et al. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor. ssp. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. Clima: T = 9–60C. marne. Soluri: de tip districambosol. hidric echilibrate. Galium bailloni. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41.ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. Stratul arborilor. P = 800–850 mm. Potentilla micrantha. ssp. în etajul nemoral. Biriº. Coldea 1991. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. Calamagrostis arundinacea. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Stratul arborilor.000 ha. Deschampsia flexuosa. mezotrofice. slabmoderat acide. Roci: gneise.a. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). jugastru (Acer campestre) º. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. ssp. Coldea et A. compus. P = 600–800 mm. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa. cireº (Prunus avium). polycarpa. mijlociu profunde-superficiale. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. din gorun (Quercus petraea. 1970. Doniþã. depozite lutoargiloase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Clima: T = 8.2. tomentosa). mezo-oligobazice. Suprafeþe: circa 45. I. Quercus petraea.5–70C.HAB: 41. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. mezobazice..000 ha). slab dezvoltat. scheletice. Redactat: N. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . Pop 1988. petraea. în etajul superior. dalechampii). molase. Luzula luzuloides. Galium bailloni. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Veronica bachofeni. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. mezobazice. ºisturi cristaline. câteva sute de ha. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). sylvatica. Suprafeþe: reduse.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Primula columnae º. Valoare conservativã: foarte mare. în etajul nemoral. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Roci: variate.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa.4. profunde-mijlociu profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. mai ales în sudul þãrii (35.

Scrophularia nodosa. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.4. Ligustrum vulgare. Pulmonaria officinalis. în etajul nemoral. E. Evonymus europaeus. în funcþie de umbrire. Rosa canina. Doniþã. Asarum europaeum. I. Biriº. Bromus benekeni º. verrucosus.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. Genista tinctoria. fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 . Brachypodium sylvaticum. uneori Acer tataricum. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. compus din Corylus avellana. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Stellaria holostea. Viola reichenbacjiana. Luzula luzuloides. Stratul arbuºtilor. dezvoltat variabil. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL.HAB: 41.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Lathyrus niger. Valoare conservativã: moderatã. venetus. Cornus sanguinea. Dactylis polygama. Euphorbia amygdaloides. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Stellaria holostea). Rãspândire: în toate dealurile peri. Crataegus monogyna.2. Specii caracteristice: – . Lamium galeobdolon. Redactat: N. 1992.a. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. L. Alte specii importante: Ajuga reptans.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1.

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. hidric optimale. platyphyllos. C. ssp. Stratul arbuºtilor. Galium odoratum. eutrofice. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Staphylea pinnata. E. coame. dalechampii). cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.). Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. sanguinea. platouri. V. V. Lathyrus vernus.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Stellaria holostea etc.000 în Podiºul Transilvaniei). 1990. în etajul superior. Clematis vitalba. A. Roci: marne. preluvosol. Stratul arborilor. Dentaria bulbifera. Bromus benekeni. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). Brachypodium sylvaticum. A.2. genevensis. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. tomentosa). pãr (Pyrus pyraster). Alte specii importante: Ajuga reptans. în etajul nemoral. Sanicula europaea. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Soluri: de tip eutricambosol. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium). P = 600–800 mm. Clima: T = 9–80C. Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor.000 ha. L. Evonymus europaeus. faeoziom. Euphorbia amygdaloides. dezvoltat variabil. slab acide. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Milium effusum. 200 .4. Geranium robertianum. Mercurialis perennis. slab acide. calcaroase. gresii calcaroase. Biriº. ssp. în funcþie de umbrã. luvosol. Sambucus nigra. eutrofice. gresii. Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Clima: T = 9–60C. I. Ligustrum vulgare. Soluri: de tip eutricambosol. mãr (Malus sylvestris). Dealurile Dorohoiului). fag (Fagus sylvatica). sylvatica. Lamium galeobdolon. marne. compus din Corylus avellana. Valoare conservativã: moderatã. profunde. Doniþã et al. Liane: Hedera helix. T. platouri. Suprafeþe: circa 26. cu diferite expoziþii. eubazice. platanoides). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). compus.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. sorb de câmp (Sorbus torminalis). jugastru (Acer campestre). Redactat: N. verrucosus.000 ha (din care 47. odorata. niger. Convallaria majalis. petraea. cu expoziþii diferite. Literaturã selectivã: Coldea 1975. Viola mirabilis. Cornus mas. Crataegus monogyna. paltini (Acer pseudoplatanus.HAB: 41. hidric optimale. profunde. reichenbachiana º. tei (Tilia cordata. Roci: variate mai ales molase. depozite luto-argiloase. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. T. P = 600–700 mm.a. eubazice. Melica uniflora. coame. Dactylis polygama. din gorun (Quercus petraea.

Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. solida. compus din Corylus avellana. Evonymus europaeus. profunde. A. C. slab acide. odorata.4. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). Stellaria holostea). I. Melica uniflora.50C. Lathyrus vernus. din gorun (Quercus petraea ssp. Redactat: N. Lamium galeobdolon. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1990. mãr (Malus sylvestris).HAB: 41. Circaea lutetiana.000 ha. Allium ursinum. Corydalis cava. 1992. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. eubazice. Dentaria bulbifera. reichenbachiana º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Tilia cordata. Pãduri (4) compus. Staphyllea pinnata. Viola mirabilis. Stratul arborilor. Doniþã. tei argintiu. culmi late. platanoides). frasin (Fraxinus excelsior). tei pucios (Tilia cordata). Specii caracteristice: – . Rosa canina. vãi largi. Roci: marne. în flora estivalã: Ajuga reptans. în etajul nemoral. paltini (Acer pseudoplatanus. Valoare conservativã: mare. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Suprafeþe: circa 60. eutricambosol. eutrofice. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp. în etajul superior.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. A. sylvatica.a. V. cu diferite expoziþii. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Asarum europaeum. pãr (Pyrus pyraster). plop tremurãtor (Populus tremula). Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. Carpinus betulus. Pulmonaria officinalis. Dactylis polygama. Galanthus nivalis. Sanicula europaea. nemorale ºi caucaziene. petraea. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu). în etajul superior. cireº (Prunus avium). Stachys sylvatica. luvosol. Clima: T = 9–7. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Salvia glutinosa. Actaea spicata. Adoxa moschatellina.2. ulm (Ulmus glabra). P = 500–650 mm.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. 201 . bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. C. petraea). Euphorbia amygdaloides. Scilla bifolia. tei (Tilia tomentosa. Stratul arborilor. sylvatica). Literaturã selectivã: Doniþã et al. din gorun (Quercus petraea ssp. discontinuu din cauza umbrei. jugastru (Acer campestre). ranunculoides. Cornus sanguinea. sorb (Sorbus torminalis). Polygonatum multiflorum. V. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). Sambucus nigra. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. platouri. Biriº. Convallaria majalis. Ivan et al. Ranunculus auricomus. Mercurialis perennis. Ranunculus ficaria. compus. Carex pilosa. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. Fraxinus excelsior. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi.

Dentaria bulbifera. cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. cordata).HAB: 41. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. V. Roci: molase. Dentaria quinquefolia. cireº (Prunus avium). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus. Lathyrus venetus. mãr (Malus sylvestris). pãr (Pyrus pyraster). 1992.a. Doniþã et al. jugastru (Acer campestre). Dentaria quinquefolia).000 ha. reichenbachiana. din care 43. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Allium ursinum. Sambucus nigra. Salvia glutinosa. Redactat: N. U. din gorun (Quercus petraea ssp. Euphorbia amygdaloides. Polygonatum multiflorum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). latifolium. slab acide. hidric optimale. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. 1990.000 ha Podiºul Transilvaniei. T. Valoare conservativã: moderatã. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Sanicula europaea. frasin (Fraxinus excelsior). T. dalechampii). pilosa. Ranunculus auricomus. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m.A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Soluri: de tip eutricambosol. Pãduri (4) T. Doniþã. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. A. cu expoziþii diverse. petraea. moesiaca). platouri. hirta. I. A. paltin (Acer platanoides. Melica uniflora. în etajul superior.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. funduri de vãi.50C. C.5–6. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). sorb de câmp (Sorbus torminalis). V.4. Ajuga reptans. la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. Tilia tomentosa. F. Asarum europaeaum. dominat de flora de mull (Galium odoratum. Suprafeþe: circa 160. odorata. Dactylis polygama. Stratul arborilor. în etajul nemoral.000 ha în sud. V. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. eubazice. coriariaefolia). Scrophularia nodosa. Specii caracteristice: Carex brevicollis. C. cordata. 62. 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. Viola mirabilis. în general dezvoltat variabil.2. Arum orientale. eutrofice. este compus din Cornus mas. frasini (Fraxinus excelsior. Crataegus monogyna º. Clima: T = 9. cireº (Prunus avium). genevensis. Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. marne. A. 55. ulmi (Ulmus glabra.000 ha în vest.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. minor). profunde. tei (Tilia tomentosa mai rar T. Mercurialis perennis. platyphyllos. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Fraxinus excelsior. pseudoplatanus). Stellaria holostea). Scutellaria altissima. Stachys sylvatica. Bromus benekeni. Brachypodium sylvaticum. Ivan et al. ssp. Carpinus betulus. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. 202 . paltini (Acer platanoides. Staphyllea pinnata. Carex sylvatica. Biriº. P. sanguinea. pseudoplatanus). P = 800–1000 mm. platyphyllos). gresii calcaroase. coame.

cer. Aposeris foetida. eutrofice. pãr (Pyrus pyraster). funduri largi de vãi. Galium odoratum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Tilia tomentosa. Redactat: N. pilosa. moesiaca. Cornus mas. Pulmonaria officinalis.a. compus din Corylus avellana. Anemone nemorosa. Astragalus glycyphyllos. dezvoltat variabil. C. Staphylea pinnata. în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Dentaria bulbifera. gârniþã (Quercus cerris. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. Lilium martagon. P. Podiºul Transilvaniei. profunde. Ivan et al. Dactylis polygama. venetus. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. depozite lutoase. Lathyrus vernus. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp.5–7. Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi.000 ha. Soluri: de tip eutricambosol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. marne. Lamium galeobdolon. Carex sylvatica. Stellaria holostea). sylvatica).2. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Fraxinus excelsior. Stratul arborilor. 1992. Rosa canina. hidric optimale. jugastru (Acer campestre). petraea. Biriº. Scrophularia nodosa º. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. lutoase. Evonymus europaeus. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. în dealurile vestice. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. 1990. genevensis. Corydalis cava. eubazice. Asarum europaeum. Geranium robertianum. Clima: T = 10. ssp. 36.000 în vestul ºi 30. Roci: molase. Cornus sanguinea. mai mult umbrite. toate speciile de tei în restul teritoriului. stejar pedunculat (Quercus robur). Euphorbia amygdaloides. solida. ssp.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. cu expoziþii diferite. latifolium. Moehringia trinervia. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). Doniþã. Valoare conservativã: moderatã. Galanthus nivalis. dalechampii). Crataegus laevigata º. plop tremurãtor 203 . gresii. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). moesiaca). tei (Tilia cordata) în nord. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina.000 în centrul. robur).4. Suprafeþe: circa 196.a. Allium ursinum. 50. I. frainetto). Polygonatum multiflorum. L. Ajuga reptans. în etajul nemoral. U. Mercurialis perennis. C. Scilla bifolia. Q. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Sanicula europaea. Paris quadrifolia. în flora estivalã: Arum maculatum. cireº (Prunus avium). Rãspândire: în toate dealurile României.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. A.000 în sudul României. P = 650–800 mm. Isopyrum thalictroides.000 ha în estul. mãr (Malus sylvestris). din care 80. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. Stratul arbuºtilor.50C.

subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. mai frecvent în sudul ºi vestul României.4. Mercurialis perennis.a. Lamium galebdolon. E. ulmi (Ulmus glabra. Convallaria majalis. slab dezvoltat. cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. sylvatica. ranunculoides. Asarum europaeum. paltini (Acer pseudoplatanus. Bromus benekeni º. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Doniþã.a. în etajul nemoral. niger. pe lângã speciile dominante. Valoare conservativã: moderatã. 204 . Sambucus nigra. Campanula rapunculoides. Rhamnus cathartica º. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre).a. verrucosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Pãduri (4) (Populus tremula). Stellaria holostea. Carex pilosa. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. Sanicula europaea. Allium ursinum. Ficaria verna. Acer platanoides). Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae.8713. Cornus sanguinea. Morariu et al. Evonymus europaeus. Galanthus nivalis. compus din Corylus avellana. I. C. Brachypodium sylvaticum. A. 4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. Isopyrum thalictroides. minor).HAB: 41. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. Doniþã et al. bogatã Corydalis cava. Dactylis polygama. Dentaria bulbifera. º. iar în flora estivalã.. U. Millium effusum. Lathyrus vernus. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. solida. Biriº. sorb (Sorbus torminalis). bine dezvoltat. Malus sylvestris). genevensis. Stratul arbuºtilor. Anemone nemorosa. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. A. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Redactat: N. Alte specii importante: în flora vernalã. Paris quadrifolia. C. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. L. Ajuga reptans.2. 1990. Ligustrum vulgare. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.7A151. Crataegus monogyna.

de regulã însoriþi.000 ha în vest ºi nord. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. Redactat: N. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. mai mult sau mai puþin întinse. compus. Rãspândire: în toatã þara. Ligustrum vulgare. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Roci: molase. 59. Stratul arborilor. de regulã slab dezvoltat. expoziþii mai mult însorite. Glechoma hirsuta. oligotrofice.000 ha în Transilvania. petraea). frecvent scheletice. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. cireº (Prunus avium). are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Biriº. Genista tinctoria. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. dominat de Festuca drymeia. în etajul nemoral.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Lamium galeobdolon. Roci: variate. frecvent scheletice. din care 59. dalechampii. Ligustrum vulgare º. ºi de Luzula luzuloides. compus din Crataegus monogyna. Literaturã selectivã: Morariu et al. Poa nemoralis. Geum urbanum. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.2. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. 78. ssp. neuniform dezvoltat. oligobazice. sylvatica). mezotrofice. Clima: T = 9–70C. I. Veronica officinalis. Alte specii importante: Asperula odorata. sanguinea. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. compus din Crataegus monogyna. Galium schultesii. Soluri: de tip districambosol. polycarpa). superficale–mijlocii profunde. gresii silicioase.HAB: 41. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. 1970. Cornus mas. Calamagrostis epigeios. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Euphorbia amygdaloides.a. în etajul superior. Relief: versanþi repezi. Clima: T = 9–70C. mezobazice. carpen (Carpinus betulus). creste. 1990. P = 700–900 mm. Stratul arbuºtilor. Melica uniflora. de regulã repezi. rar chiar Vaccinium myrtillus. sorb (Sorbus torminalis). în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). ssp. Dentaria bulbifera. din gorun (Quercus petraea ssp. mijlociu profunde. alte roci acide. acide. Valoare conservativã: moderatã. în special silicioase. Doniþã.000 ha în sud. hidric deficitare. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. criptopodzol. Rosa canina.000 ha. Suprafeþe: circa 60. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. P = 700–900 mm. acide.4. Stratul arbuºtilor. moesiaca). sorb de câmpie (Sorbus tominalis). pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). hidric echilibrate. Evonymus verucosus. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. polycarpa. în petece. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196.000 ha.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. Doniþã et al. C. rar. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Stratul ierburilor ºi 205 .

Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. nigricans. Deschampsia flexuosa. alte roci foarte acide. H.2. Resmeriþã 1974. Clima: T = 8–70C. hidric echilibrate. Dactylis polygama. G. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. Galium cruciata. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. superficiale pânã la mijlociu profunde. petraea ºi ssp. oligobazice. sylvatica). Hieracium umbellatum. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. versanþi repezi cu expoziþii diferite. Stratul arborilor. V. Genista tinctoria. Roci: gresii silicioase. Specii caracteristice: Cytisus nigricans.HAB: 41. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Doniþã et al. pilosella. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. oligotrofice.4. Veronica chamaedris. foarte acide. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). în etajul nemoral. Relief: creste. mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. Poa nemoralis. Biriº. de ordinul a câteva mii de ha. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. Valoare conservativã: moderatã. officinalis.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. hirsutus). C. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. uneori scheletice. pilosa. rar mesteacãn (Betula pendula). 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna. Dealurile Tazlãului). 1990. criptopodzol. polycarpa). prepodzol.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. rare exemplare de Sorbus aucuparia. Soluri: de tip podzol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. P = 700–900 mm. I.

50C. petraea). Poa nemoralis. ºi cer (Q. luto-argiloase. Calamagrostis epigeios. gresii.000 ha în sudul României. Stratul arborilor. Suprafeþe: circa 180. 1970. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Stratul muºchilor fragmentar. Soluri: de tip preluvosol. ssp. Chamaecytisus albus. Vaccinium vitis-idaea. compus din Polytrichum sp. în parte scheletice. Deschampsia flexuosa. Cruciata glabra.4. sabaudum.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Alte specii importante: Ajuga genevensis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. P = 700–900 mm. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 .1990. cireº (Prunus avium). cerris) în proporþii diferite. Evonymus verrucosus. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). uneori ºi carpen. Staþiuni: Altitudini 200–600 m.000 ha din care 110. cerris. Brachypodium sylvaticum. Rumex acetosella. Biriº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Crataegus monogyna. Veronica officinalis. marne. Redactat: N. dalechampii. mezobazice. L. hidric echilibrate. Literaturã selectivã: Morariu et al. Bruckenthalia spiculifolia. acide. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Roci: molase.HAB: 41. H. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Clima: T = 10–7. pilosa. laevigata. etc.000 în vestul ºi 70. Alte specii importante: Anthennaria dioica. Doniþã et al. Valoare conservativã: foarte mare. Dactylis polygama. moesiaca). culmi. I. C. are acoperire de 0. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Doniþã. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). europaeus. Melampyrum pratense. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. Ligustrum vulgare. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. Pyrus pyraster). mezotrofice. fag (Fagus sylvatica ssp. E. Majanthemum bifolium. în general variabil dezvoltat. mijlociu profunde-profunde. în etajul nemoral. Q. mojdrean (Fraxinus ornus). jugastru (Acer campestre). Specii caracteristice: – . Valoare conservativã: moderatã.7–0.2. Hieracium umbellatum. andezite. Viburnum lantana. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Luzula luzuloides. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. compus din Cornus mas.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Stratul arbuºtilor. polycarpa. tufuri vulcanice. paltin (Acer platanoides). României.

I. mezotrofice. platouri. Alte specii importante: Galium odoratum.2. Dactylis polygama. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Evonymus europaeus. în etajul nemoral. Clima: T = 10–90C. Doniþã et al. P. Lathyrus niger. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. Piptatherum virescens. Tamus communis. Galium mollugo. Stratul arbuºtilor. Lythospermum purpurocoeruleum. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. mojdrean (Fraxinus ornus). C. verrucosus. ssp. moesiaca). Biriº. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. conþine Cornus mas. T. Redactat: N. P = 800–900 mm. Dognecei). pe alocuri cu schelet. I. de ordinul câtorva mii de ha.a. Locvei. Doniþã. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. L. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. cordata). Sedum maximum. Munþii Almãj. Vincetoxicum hirundinaria. Tamus communis. dalechampii). V. austriacus. Carex pilosa. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. º. officinalis. paltin (Acer pseudoplatanus). preluvosol mijlociu profundeprofunde. Ivan et al. Specii caracteristice: Helleborus odorus. ssp. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Carex pilosa. Potentilla micrantha. Pulmonaria officinalis.4. Ivan et al. Relief: 208 . R. mezobazice. bine dezvoltat. E. Biriº. Suprafeþe: reduse. Glechoma hirsuta. Primula acaulis. Tanacetum corymbosum. Lithospermum purpurocoeruleum. Lathyrus venetus. Dactylis polygama. Brachypodium sylvaticum. Asperula taurina.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. Veronica chamaedris. Vicia cassubica. Soluri: de tip luvosol. 1990. 1992. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). Roci: calcare. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Ligustrum vulgare. Lamium galeobdolon. Melittis melissophyllum. Literaturã selectivã: Soó 1957. Pãduri (4) Ch. Ruscus aculeatus. pe alocuri ºisturi cristaline. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41.HAB: 41. divulsa. polycarpa. 1992. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Lychnis coronaria. Valoare conservativã: foarte mare. Digitalis grandiflora. Viola hirta. hypoglossum. culmi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. Campanula persicifolia.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. venetus. Poa angustifolia. Sedum cepaea. nemoralis. Redactat: N. carpen (Carpinus betulus). Luzula luzuloides. Lychnis coronaria. Festuca heterophylla. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun.

cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). Poa nemoralis. ssp.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. însoriþi. Redactat: N. Polygonatum latifolium.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Specii caracteristice: – . Lathyrus niger. Stratul arborilor. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. venetus. este compus mai ales din Cornus mas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. Carpinus orientalis. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. mojdrean (Fraxinus ornus). mijlociu profunde. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. polycarpa. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. dalechampii. în special în Dobrogea de Nord. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Sedum maximum. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Crataegus monogyna. Defileul Dunãrii). ssp. jugastru (Acer campestre). dezvoltat suficient. 1992.000 ha.HAB: 41. Potentilla micrantha. Viola hirta. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral. Doniþã. Veronica chamaedris. Evonymus verrucosus. L. ssp. uneori tei (Tilia tomentosa). Myrrhoides nodosa. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea). compus din gorun (Quercus petraea. hidric deficitare.4. Ivan et al. Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. Biriº. rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. scheletice. Piptatherum virescens. uneori ºi Cotinus coggygria. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41. Tamus communis (în vest). tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. dalechampii). Brachypodium sylvaticum.2. culmi. Melica uniflora. eutrofice. I. circa 10. în etajul 209 . coriariaefolia numai în Dobrogea). polycarpa. Stratul arbuºtilor. Fraxinus ornus. Clima: T = 10–80C. Vincetoxicum hirundinaria. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. P = 500–600 mm. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Valoare conservativã: foarte mare. Suprafeþe: restrânse. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m.

76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. Glecoma hirsuta. pentagyna. Tilia cordata. divulsa. 2001.4. frasin (Fraxinus excelsior). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Sanda et al. Sorbus torminalis. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima.2. Mercurialis ovata. eubazice. ssp. Hedera helix. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Carpinus betulus. vãi adãpostite. Viola suavis etc. Polygonatum latifolium. Clima: T = 10–90C. Lapsana communis.7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Ulmus glabra. Dactylis polygama. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. reichenbachiana. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. platouri.). Crataegus pentagyna. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia.a. Viburnum lantana º. P = 500–600 mm. Doniþã. Corydalis solida. mai dezvoltat în luminiºuri. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Pulmonaria obscura. compus din Cornus mas. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. mai ales în Dobrogea. Ligustrum vulgare. Alte specii importante: Arum orientale.). dalechampii. Suprafeþe: restrânse. Viola hirta. Stratul arborilor. P = 500–600 mm. V. I. platanoides. petraea). compus din gorun (Quercus petraea ssp. C. Scrophularia nodosa.HAB: 41. Potentilla micrantha. în 210 .7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. în partea inferioarã a etajului nemoral. Pãduri (4) nemoral.000 ha. Acer campestre. C. hidric echilibrate (reavãne). Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: ridicatã. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea). Fraxinus excelsior. Stratul arbuºtilor este fragmentar. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. Soluri: de tip eutricambosol profunde. Fraxinus ornus. dezvoltat variabil. A. Galium odoratum). Corylus avellana. Poa nemoralis. Bromus benekeni. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Dentaria bulbifera). Geum urbanum. Redactat: N. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. de regulã umbriþi. Brachypodium sylvaticum. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. Carex digitata. Clima: T = 10–90C. div. Melica uniflora. tei argintiu (Tilia tomentosa). Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. circa 6. Astragalus glycyphyllos. carpen (Carpinus betulus).000 ha. Tilia tomentosa. Suprafeþe: circa 20. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Biriº. Crataegus monogyna. eutrofice. Ajuga reptans. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur).

Viola hirta.). F. Clinopodium vulgare. frasini (Fraxinus excelsior. tei (Tilia tomentosa. coriariaefolia. Arum orientale. Fraxinus excelsior. Biriº. eutrofice.5–90C.500 ha. Acer campestre. Acer platanoides. dalechampii. Viburnum lantana º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Redactat: N. compus din gorun (Quercus petraea ssp.4. 2001. slab dezvoltat. Sorbus torminalis. Stratul arborilor. tei (Tilia platyphyllos. Clima: T = 10. Evonymus verrucosus. Pãduri (4) funcþie de altitudine. în etajul pãdurilor mezofile. hidric deficitare. eubazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. dalechampii). Stratul arbuºtilor. Hedera helix. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. Dactylis polygama. Suprafeþe: restrânse. rar Sorbus torminalis. Bromus benekeni. puternic 211 . pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene. Tilia tomentosa. compus mai ales din Cornus mas. specii sudice (Mercurialis ovata. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). Soluri: de tip rendzinã. circa 1. relativ slab dezvoltatã. Viburnum lantana. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã. Vincetoxicum hirundinaria. T. Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. cãrpiniþa (Carpinus orientalis).a. Potentilla micrantha. T. F. Brachypodium silvaticum. mai rar stejar brumãriu (Q. Poa nemoralis. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. în etajul nemoral. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. bogate în humus ºi schelet calcaros. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. uneori acoperite cu un strat subþire de loess.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. ssp. frasini (Fraxinus excelsior. eubazice. Roci: calcaroase. Piptatherum virescens º. compus din gorun (Quercus petraea ssp.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. Roci: gresii calcaroase. Sanda et al.a. F. puternic înclinaþi. coriariaefolia. hidric deficitare în timpul verii. P = 500–600 mm. tomentosa). Stratul arbuºtilor. are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. eutrofice. Stratul arborilor. Geum urbanum. superficiale. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. de regulã scheletice. Lithospermum purpurocoeruleum. ornus). de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%). Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. petraea).2. ornus). Relief: cumpene înguste. mijlociu profunde pânã la superficiale. pedunculiflora). F. platyphyllos). este compus din Cornus mas.a. Evonymus verrucosus º. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani. Glecoma hirsuta. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. Melica uniflora. Polygonatum latifolium. Alte specii: Arabis turrita. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). iar în cea estivalã. Acer campestre.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

Stratul arbuºtilor. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. A. compus. C. Corylus avellana. eutricambosoluri. Scute- llaria altissima. Dihoru 1976. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. în locuri umede Allium ursinum. I. Doniþã. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. Pyrus pyraster). Biriº. profunde. taurina.4. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. sanguinea.50C. Crataegus monogyna. Festuca gigantea. Rubus caesius º. Carpinus betulus. Circaea lutetiana. Scrophularia nodosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Asperula odorata. C. paltin de câmp (Acer platanoides). E. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Viburmun lantana. angustifolia. platyphyllos). excelsior). arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. Aegopodum podagraria. Evonymus europaeus. Suprafeþe: circa 50. Glechoma hirsuta. verucosus. Geranium robertianum. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Substraturi: loessuri. Carex sylvatica. Dentaria bulbifera. F. Salvia glutinosa. platouri. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. slab acide. Stratul arborilor. Lamium galeobdolon. Redactat: N. eutrofice. Arum orientale. Fraxinus excelsior. Ligustrum vulgare. Valoare conservativã: ridicatã. Soluri: preluvosoluri. cordata. T. ulm (Ulmus minor). Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Euphorbia amygdaloides. marne. Mercurialis perennis. T.2. P = 550–700. Ornithogalum flavescens. 1992. în etajul superior. eubazice.5–8. F. jugastru (Acer campestre). Geum urbanum. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . A. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. reavãn-umede. C. pentagyna. Staphylea pinnata. Climã: T = 9. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). Geranium phaeum.a. pilosa. Pulmonaria officinalis. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971.000 ha. Podiºul Central Moldovenesc. Tilia tomentosa. versanþi slab înclinaþi. Relief: câmpie planã. Doniþã ºi colab. Stachys sylvatica. gresii calcaroase. compus din Cornus mas.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. Cornus mas. Quercus pubescens. Fragaria viridis. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). Literaturã selectivã: Morariu 1944. Coronilla varia. Carex michelii.76221 Pontic A. în zona de silvostepã. europaeus. iar în poieni de Festuca valesiaca. vãi late. tenella. officinalis. A. compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . profunde. C. compus din Crataegus monogyna. Clima: T = 11–100C. A. 1990. Evonymus verrucosus. Cotinus coggygria. Tanacetum corymbosum. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp.2. mojdrean (Fraxinus ornus). pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. Vicia tenuifolia. Glechoma hirsuta. Thalictrum minus. verticillatus. Festuca rupicola. Sedum maximum. Stratul arbuºtilor. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. Viola hirta º. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. Viburnum lantana. P = 400–450 mm. de regulã. Staþiuni: Altitudini 15–200 m. Brachypodium sylvaticum. Galium verum. bogate în humus. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. Potentilla argentea. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. eutrofice. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). puternic dezvoltat. Dactylis polygama.000 ha în Câmpia Dunãrii. are acoperire variabilã. Rhamnus catharticus. Geum urbanum. Melica altissima. tataricum – Q. Doniþã.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. D. glomerata. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. platouri. Biriº. Stipa capillata. Dictamnus albus. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Quercus cerris. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã et al. poienit. I. Specii caracteristice: – . Rosa canina. Poa angustifolia. Nepeta panonica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Roci: depozite loessoide. Stratul arborilor. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. jugastru (Acer campestre).000 ha din care 31. slab acide. Chrysopogon gryllus. Polygonatum latifolium. Suprafeþe: circa 49. în Dobrogea.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. Inula hirta. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). Prunus spinosa.HAB: 41. Euphorbia polychroma.4. în Moldova de sud. E. Vincetoxicum hirundinaria. Betonica officinalis. eubazice. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. Filipendula vulgaris. Redactat: N. Teucrium chamaedris. Valoare conservativã: foarte mare. hidric deficitare în timpul verii. Trifolium alpestre. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci.a. Ligustrum vulgare. pentagyna. EMERALD: !41.

pãr (Pyrus pyraster). Glecoma hirsuta). în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. europaeus. tenella.000 ha. eubazice. Fraxinus excelsior. Clima: T = 10. cu exemplare de Acer campestre. jugastru (Acer campestre). Ligustrum vulgare. 1990. Rhamnus cathartica. Podiºul Dobrogei. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. Sorbus torminalis.HAB: 41. platouri. V. capillata. EMERALD: !41. Vinca herbacea. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. Roci: straturi groase de loess. ulmi (Ulmus minor. Suprafeþe: reduse. C. S. S. Pãduri (4) stejar pufos (Q. Viola hirta. Evonymus verrucosus. bogate în humus. U. de regulã. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). Vincetoxicum hirundinaria. local Cotinus coggygria. tomentosa. origini de vãi largi. profundemijlociu profunde. hirta º. 230 . hidric deficitare. Stratul arborilor. circa 3. Viburnum lantana. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. procera). Prunus spinosa. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Viola suavis. Relief: versanþi slab înclinaþi. I. mojdrean (Fraxinus ornus). Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. Soluri: de tip faeziom. V. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. Poa angustifolia. Ivan et al. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. Doniþã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Centaurea stenolepis. Filipendula vulgaris. Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. tei argintiu (Tilia tomentosa). Koeleria pyramidata.76833 Dobrogean Q. Festuca rupicola. Teucrium chamaedris. P. F. Brachypodium sylvaticum. Phlomis tuberosa. puternic dezvoltat. Achillea neilreichii. Veratrum nigrum. eutrofice. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. verticillatus. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. E.4. Staþiuni: Altitudini: 150–400 m. Chrysopogon gryllus.5–90C. Rosa canina. Stratul arbuºtilor. dar ºi caucaziene. Moldova de sud). Stipa joannis. V. valesiaca. Dactylis polygama. Carex michelli. Fragaria viridis. Valoare conservativã: mare. A. P = 450–600 mm. jordanii. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. Literaturã selectivã: Borza 1937. compus Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Biriº. suavis. Pulmonaria mollis. Doniþã et al. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. pubescens). Redactat: N. cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari.a.2.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. la limita interioarã a zonei de silvostepã. pulcherrima. Sambucus nigra. 1992. Acer tataricum. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. umbriþi. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Asperula cynanchica.

Stratul arborilor. dezvoltat variabil. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei. vãi largi. Myrroides nodosa. EMERALD: !41. Soluri: de tip faeoziom. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. pedunculiflora-Q. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. pe lângã graminee. procera). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Verbascum phoeniceum. jugastru (Acer campestre). Evonymus europaeus º. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. Dactylis polygama. Doniþã. iar cea de varã. Corylus avellana. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Climã: T = 11–100C. I.2.a. Geum urbanum. Roci: depozite loessoide fine. ulm (Ulmus minor.HAB: 41. eubazice. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur.a. pedunculiflora). Viola reichenbachiana etc. Paeonia peregrina. 231 . R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q. Crataegus monogyna. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. iar în etajul inferior. Biriº. Veratrum nigrum. Prunus spinosa. luto-argiloase. are acoperire variabilã. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. Ornithogalum fimbriatum). P = 450–475 mm. caucaziene ºi continentale. Clematis vitalba. Brachypodium sylvaticum. eutrofice. Vincetoxicum hirundinaria. hidric deficitare în timpul verii. compus din Crataegus monogyna. în zona de silvostepã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Ligustrum vulgare. Lithospermum purpurocoeruleum. slab acide.4. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. profunde. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. Q. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Redactat: N. Danubian Q. Bromus benekeni º. în rariºte 20–40%. Tilia tomentosa. V. U. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.7A228. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. Suprafeþe: restrânse. Valoare conservativã: foarte mare. Bupleurum praealtum. Specii caracteristice: – . Viola jordanii. hirta.). câteva sute de ha.

Sambucus nigra. Redactat: N. Tipuri de ecosisteme: – 232 .. virgiliana). pedunculiflora. 1969. cerris). are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. Stratul arbuºtilor. Carex humilis). adesea cu roca la suprafaþã. Prunus spinosa.000 ha în vestul ºi centrul României. ambele subetaje. Alte specii importante: Adonis vernalis. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. Stipa pennata. local Sorbus cretica. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. Viola hirta º. polycarpa). Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. glomerata. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. dacica. P = 650–900 mm. Dactylis polygama. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q.a. Soluri: de tip rendzinã. Valoare conservativã: foarte mare. Evonymus verrucosus. sanguinea. hidric deficitare în timpul verii. D. Glechoma hirsuta. Ligustrum vulgare. Carex michelii. Allium montanum. Polygonatum latifolium. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. Specii caracteristice: Carex humilis. Pãduri (4) Rhamnus cathartica. Doniþã. Asparagus tenuifolius. petraea ssp. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. E. uneori Cornus mas. rom.50C. robur). verrucosus. Crataegus monogyna. Podiºul Târnavelor. Corylus avellana.4. 1990.2. stejar pedunculat (Q. S. în etajul nemoral. Arum orientale. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. Ramnus cathartica. dar pe alocuri ºi Q. eutrofice.HAB: 41. Stratul arborilor. eubazice. Rosa canina. Phlomis tuberosa. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. Betonica officinalis. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). pubescens EMERALD: !41. Podiºul Secaºelor). Fragaria viridis. Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Suprafeþe: circa 1. Valoare conservativã: foarte mare. C. având sub masiv ca specii frecvente. Vincetoxicum hirundinaria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Clima: T = 8–4.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. compus din Cornus mas. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. Poa angustifolia. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. Q. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. Brachypodium sylvaticum. Doronicum hungaricum. Heracleum sphondylium. Ligustrum vulgare. Evonymus europaeus. Roci: calcaroase. Viburnum lantana. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. I. Biriº.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. Campanula sibirica. uneori cer (Q.

2. ruthenica. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. Suprafeþe: restrânse. Bromus inermis º. întotdeauna puternic dezvoltat. Galium verum. Verbascum phlomoides. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani.000 ha. Trifolium alpestre. circa 8. cu acoperire pânã la 100%. Iris pumila. superficiale. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Doniþã.a. Vicia tenuifolia. sudice.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Pãduri (4) ricum ramosum. 233 . Carex michelii. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Specii caracteristice: Galium dasypodum. Redactat: N. Stachys recta.HAB: 41. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum.4. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. Seseli gracile. Poa angustifolia. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Stratul arborilor. Redactat: N. Fragaria viridis. frecvent este poienit. elaeagrifolia. Vinca herbacea. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene.a. Pulsatilla montana. Veratrum nigrum. Thalictrum minus. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Inula ensifolia. Pulmonaria molissima. Piptatherum virescens. Biriº. Galium dasypodum. Sorbus domestica. Biriº. în zona de silvostepã. Brachypodium pinnatum. 1962. hidric puternic deficitare. Staþiuni: Altitudine 100–200 m. cu asociaþii stepice în poieni. Dictamnus albus. Filipendula vulgaris. Clima: T = 10. platouri. compus din specii xerofile. Cotinus coggygria. Soluri: de tip rendzinã. Valoare conservativã: foarte mare.5–100C. Dactylis glomerata. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna. Galium mollugo. Roci: în general calcaroase. Lathyrus niger. Doricnium herbaceum. Astragalus glycyphyllos. Vincetoxicum hirundinaria. I. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. montanum. I. eutrofice. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. pânã la începutul verii Paeonia peregrina. însoriþi. Doniþã. P = 450–500 mm. Fraxinus ornus. Leucanthemum corymbosum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în general mici. Moldova de sud). vara Lithospermum purpurocoeruleum. bogate în humus. dezvoltat variabil. Sedum maximum. semischeletice. Calamintha acinos. Literaturã selectivã: Gergely 1960. Vincetoxicum hirundinaria º. I. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Serratula tinctoria. Lathyrus niger. Festuca rupicola. exclusiv. Asparagus verticillatus. compus. P. Linum flavum. Polygonatum odoratum. T. Stratul arbuºtilor. eubazice.

Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Carex michelii. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius.HAB: 41.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. I. Polygonatum latifolium.). Vincetoxicum hirundinaria. A.a. Acer campestre. et al. 234 . Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). Rãspândire: în Dobrogea. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. mai ales însoriþi. Melica uniflora.2. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii.a. Brachypodium sylvaticum. Doniþã et al. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. Stratul arborilor. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. P = 450–500 mm. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. pubescens). Doniþã. Redactat: N. Biriº. compus din stejar pufos (Q. Crataegus monogyna. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. format din Cornus mas. specii sudice (Paeonia peregrina. Veratrum nigrum. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. Thlaspi perfoliatum. în etajul nemoral. versanþi slab înclinaþi. Mercurialis ovata. Boºcaiu et al. Roci: calcaroase ºi loess.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Geum urbanum. Teucrium chamaedris. Carpinus orientalis. Pyrus pyraster. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Tanacetum corymbosum. scheletice. hidric deficitare. în etajul pãdurilor submediteraneene. eubazice. Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Relief: platouri. verticillatus. Dactylis polygama. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). Piptatherum virescens º. Poa nemoralis. Vinca herbacea º. 1958. Valoare conservativã: foarte mare.4.000 ha. 1971. Climã: T = 10. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. 1990. eutrofice.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Carex hallerana. Suprafeþe: circa 6. Lithospermum purpurocoeruleum.HAB: 41.a. mijlociu profunde. Fragaria viridis. Cotino-Quercetum pubescentis Zol. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure. Cotinus coggygria º.5–100C.

Orchis simia. Soluri: de tip litosol. Carduus candicans. Roci: calcare. Lithospermum purpurocoeruleum. 1971. Evonymus verrucosus.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1.a. Fragaria viridis. Doniþã. Q. însoriþi. Boºcaiu et al. Dictamnus albus. º. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. bine dezvoltat. în etajul nemoral. 235 .7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. viºin turcesc (Prunus mahaleb). gârniþã (Quercus frainetto). sorb (Sorbus domestica). Q. Coronilla elegans. virgiliana. dalechampii. Specii caracteristice: Echinops banaticus. rar tei (Tilia tomentosa). iar în etajul inferior. Laser trilobum.4.a. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Polygonatum latifolium. bogat în specii submediteraneene. scheletice. dalechampii). Alte specii importante: Achillea coarctata. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens.5–110C. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Potentilla micrantha.000 ha. Acanthus longifolius. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Crataegus monogyna. Syringa vulgaris. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. mojdrean (Fraxinus ornus). Geranium sanguineum. Tanacetum corymbosum. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). hidric optimale. superficialemijlociu profunde. Tilia cordata). Cotinus coggygria. eutrofice. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: N. Stratul arborilor. stâncoºi. eubazice. bine dezvoltat. are acoperire variabilã. polycarpa).2.50C. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). Biriº. carpen (Carpinus betulus). câteva zeci de ha. Suprafeþe: foarte restrânse. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Hypericum perforatum. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. slab acide eubazic. jugastru (Acer campestre).HAB: 44. superficiale. rendzinã. virgiliana). Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi. de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor. eutrofice. Clima: T = 11. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arborilor. gorun (Quercus petraea ssp. scheletice. Roci: calcaroase. Tamus communis. ulm (Ulmus minor). P = 750–800 mm. Roman 1974. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. compus din Cornus mas. Carex hallerana. P = 700–800 mm. I. Climã: T = 11.5–10. hidric deficitare vara. Stratul arbuºtilor. ssp. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Vincetoxicum hirundinaria º. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene.

Tamus communis. cu multe specii termofilesubmediteraneene. Rubus tomentosus. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola.). P = 750 mm.4. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Symphytum tuberosum º. 236 .5. Myrrhoides nodosa.a. Potentilla argentea. Campanula grossekii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. Centaurea apiculata ssp. Valoare conservativã: foarte mare. Ruscus hypoglossum. 2004 (ined. Doniþã. pH = 5. Linum austriacum. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. Cruciata pedemontana. Asperula cynanchica. Calamintha vulgaris. Dianthus cartusianorum. Melica uniflora. Euphorbia cyparissias. Achillea collina. Biriº. Soluri: psamosoluri.HAB 1999: 41.2. Cotinus coggygria. Syringa vulgaris. Valoare conservativã: mare. Thymus pannonicus. Agrostis capillaris (A. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Veronica prostata. Koeleria macrantha. Covasna).8–7. Literaturã selectivã: Roman 1974. Artemisia campestris. tenuis). Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. º. Dactylis polygama. Redactat: N. Alte specii: Medicago falcata. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Poa nemoralis. Alium fuscum. Parietaria officinalis. Lythospermum purpurocoeruleum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Ferulago heuffeli. dezvoltat. Elymus repens. Clima: T = 7. având o acoperire de pânã la 75%. Salvia nemorosa. Brachypodium sylvaticum. Lunaria annua. Specii caracteristice: Betula pendula. Potentilla cinerea. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan.50C. spinulosa. Festuca rupicola. Acanthus longifolius. Sedum acre. Agrostis capillaris (A. I. Lolium perenne. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat.a. Redactat: Simona Mihãilescu. tenuis). Rhamnus tinctoria. Leucanthemum macrophyllum. Arum orientale. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Trifolium montanum. Alte specii importante: Achillea crithmifolia.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). situate în rariºtile de pãdure. Substrat: nisipuri. Juglans regia. habitat endemic. Helianthemum nummularium. Genista tinctoria. Carex caryophyllea. Sedum acre.

4.2. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .

Fãgãraº). la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m. în partea inferioarã a etajului subalpin. Clima: T = 2–00C. oligotrofe.2. vitis-idaea. oligoterme. P= 1300–1400 mm.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL.2. mai rar zâmbru (Pinus cembra). de ordinul sutelor de ha. Soldanella hungarica. frecvent scheletice.4. Luzula sylvatica. arbori în grupe de câteva exemplare. Strei.a. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. Deschampsia flexuosa. R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Viola declinata º. Bruckenthalia spiculifolia.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. Dryopteris expansa. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. umede. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi. glaciare. vãi largi. dominat de Vaccinium myrtillus. gneisuri. culmi. Roci: ºisturi cristaline. Alnus viridis (pe versanþi umezi). mezofite. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). scoruº (Sorbus aucuparia). Soluri de tip podzol ºi prepodzol. superficiale–mijlociu profunde.4.HAB: 42. Retezat. Campanula abietina. Calamagrostis villosa. cu expoziþii diferite. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. frecvent. acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Pãduri (4) 2. Huperzia sellago. Stratul arborilor. bine dezvoltat. oligobazice. Stratul arbuºtilor. cu participarea speciilor V. Salix silesiaca. foarte acide. Homogyne alpina. Suprafeþe: reduse.

Coldea 1991. de ordinul sutelor de ha. Mititelu et al. andezite. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare. Deschampsia flexuosa. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Luzula sylvatica. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. Coldea et Pop 1988. vitis-idaea. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. Huperzia sellago. Saxifraga cuneifolia. vãi largi. oligotrofe. Clima: T = 3–10C. Pânzaru 1986. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Doniþã. Viola declinata º. Salix silesiaca. Pinus mugo.a. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. 1986. Rubus idaeus º. superficiale-mijlociu profunde. de la 10–12 m. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Relief: 239 . în partea inferioarã a etajului subalpin. Melampyrum sylvaticum. Suhard. Homogyne alpina. Suprafeþe: reduse. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Biriº. mezofite. Campanula abietina. culmi. versanþi puternic–mediu înclinaþi. Melampyrum sylvaticum. V. oligoterme. Juniperus sibirica. Festuca nigrescens.HAB: 42. oligobazice. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Redactat: N. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Pinus cembra.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. V. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Pinus cembra. gaultherioides. Redactat: N. Oxalis acetosella. foarte acide. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. umede. Biriº. Lonicera caerulea. Potentilla chrysocraspeda etc. P = 1100–1200 mm.a. scoruº (Sorbus aucuparia). Valoare conservativã: foarte mare.4. Stratul arborilor. Roca: ºisturi cristaline. Ribes petraeum. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Literaturã selectivã: Coldea et. Fragaria vesca. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. frecvent scheletice. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Calamagrostis villosa. Doniþã. Coldea 1991. Larix decidua (local). Cãlimani). I. prepodzol. Soluri de tip podzol. I. Luzula luzuloides.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Pinus mugo. Juniperus sibirica. Oxalis acetosella. Luzula luzuloides. Soldanella hungarica. Alte specii importante: Anthenaria dioica.2. Dryopteris expansa. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). glaciare.

mezofite. Cãpãþãnii. oligobazice. Clima: T = 3. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. Relief: creste. 11. Carpaþii Orientali.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3.4. Harghitei. Rodnei. P = 900–1400 mm. Parâng. ªurianu. Þarcu. compus exclusiv din molid (Picea abies). Roci: silicioase ºi calcaroase. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp.a. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani.HAB: 42. Rãspândire: Munþii Þibleº. 7. Vlãdeasa. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv.000 în Carpaþii Occidentali). Rosa pendulina º. oligoterme. versanþi puternic înclinaþi. Bucegi. Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. foarte acide.2.000 ha (25. Penteleu. Godeanu. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. Soluri: prepodzol. Retezat. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Lotrului. Rubus idaeus. Cãlimani. Ciucaº. criptopodzol. Ceahlãu. Suprafaþa ocupatã: 43. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella.50C. andosol. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. Cindrel.000 în Carpaþii Meridionali. în etajul boreal. Fãgãraº. cu diferite expoziþii. umede.0–1. Lonicera nigra.). Stratul arborilor.000 în 240 .21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. podzol. culmi. oligotrofe. superficiale-mijlociu profunde.

Wagner 1998. Doniþã 1988. mijlociu profunde. oligotrofe. creste. Biriº. Senecio nemorensis. dezvoltat variabil. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus.a. major. compus din Juniperus sibirica. arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp. Redactat: N. Climã: T = 2. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. 1990. Calamagrostis villosa. Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. Gymnocarpium dryopteris. Homogyne alpina. mai rar Pinus mugo. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. calcare. Deschampsia flexuosa). acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. rar. Bândiu. zâmbru (Pinus cembra). sau micã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Roci: conglomerate calcaroase. P = 900– 1200 mm. mediu-slab acide. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã. Deschampsia caespitosa.5–1. Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Rumex alpinus.50C. Rubus idaeus.HAB: 42. I. stâncãrii. Salix silesiaca. Viola declinata º. Bucegi. Meridionali (masivele Ciucaº.4. scheletice. Stratul arbuºtilor. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). Lamium galeobdolon). brad (Abies alba). Literaturã selectivã: Coldea. L. Doniþã et al. bine dezvoltat. Soluri: de tip litosol. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata.35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. vitis-idaea. Dryopteris expansa. Sorbus aucuparia. V. oligoterme. de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . fag (Fagus sylvatica). R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). sylvatica. mezofile.2. Luzula luzuloides. Ribes petraeum. Stratul arborilor. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm).

coame. Calamagrostis arundinacea. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua.0–5. Plagiochila asplenioides. Fragaria vesca. andosol.4. Campanula abietina. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). Melampyrum sylvaticum. Bl.a. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Doniþã. Rubus idaeus. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. Luzula luzuloides. Athyrium distentifolium. Moneses uniflora. Redactat: N. acide-slab acide. mezobazice. Luvisol (brun luvic). 242 . Chrysanthemum rotundifolium. tufuri andezitice. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. în etajul boreal. Climã: T = 3. Carduus personata. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. Dryopteris carthusianorum. Poa nemoralis. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. Soluri: districambisol (brun acid). profunde. 40. Biriº. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). L. Oxalis acetosella.a. mai rar ºisturi silicioase.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. I. compus exclusiv din molid (Picea abies). Soldanella hungarica. cu Dicranum scoparium.00C. Homogyne alpina.HAB: 42. Rhitidiadelphus triquetrus º.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. sylvatica. mezo-eutrofe. ulm de munte (Ulmus glabra).000 ha. Stratul arbuºtilor. Valeriana montana º. gresii calcaroase. Coldea 1991. Sambucus racemosa. oligoterme. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. Stratul arborilor. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula. din care 220. Suprafeþe: circa 285. umede. Hylocomium splendens. fag (Fagus sylvatica). Ranunculus carpaticus.2.000 în Carpaþii Orientali. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. conglomerate. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). mezofite. cu expoziþii diferite. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. Phleum alpinum.000 în Carpaþii Occidentali. andezite. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m. Roci: fliº marno-gresos.

Rubus hirtus. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. Biriº. puternic acide. Senecio nemorensis. I. Deschampsia flexuosa. scoruº (Sorbus aucuparia). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. 1256 Molidiº cu Vaccinium. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. Daphne mezereum. în etajul boreal. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. Valoare conservativã: moderatã. cu expoziþii diferite. cu amestec de brad (Abies alba). Soldanella hungarica. Lycopodium annotinum. Polygonatum verticillatum. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. 243 . Climã: T = 4. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. Mercurialis perennis. Spiraea chamaedrifolia etc. Pãduri (4) Ribes petraeum.4. Relief: creste.50C. scheletice. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Lonicera nigra. Doniþã. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. Bl. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). Dryopteris filix-mas. L. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Valoare conservativã: moderatã. Silene heuffeli). Moneses uniflora. 1200–1400 mm în sud. Homogyne alpina. et Br. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Dentaria glandulosa. Roci: silicioase.2. Soluri: prepodzol. versanþi puternic înclinaþi.5–1. Gentiana asclepiadea.000 ha) ºi Orientali (31. Suprafeþe: circa 88. Campanula abietina. oligotrofe. superficiale. puternic dezvoltat. Campanula abietina.000 ha.000 ha). compus exclusiv din molid (Picea abies) sau.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Doniþã et al. criptopodzol. Alte specii: Athyrium filix-femina. Fragaria vesca. mezofite. neuniform. arundinacea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arborilor. Lamium galeobdolon. oligoterme. la altitudini mai mici. Redactat: N. P = 900–1000 mm în nord. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. mai ales în golurile din arboret. are acoperire mai redusã (50–80%). C.). umede. Homogyne alpina. Lonicera nigra. sylvatica. Dryopteris filix-mas. culmi. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. Literaturã selectivã: Coldea 1991. dezvoltat în pete. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula.HAB: 42. major. oligobazice. Huperzia sellago. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Oxalis acetosella. podzol. Fragaria vesca. Rubus idaeus. Calamagrostis villosa.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Spiraea chamaedrifolia etc. Luzula luzuloides. Luzula luzuloides.000 ha). dominat de specii de Calamagrostis. 1990. cu Oxalis acetosella. Stellaria nemorum. Gentiana asclepiadea.

2. mai frecvent umbriþi. Roci: ºiºturi cristaline. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. uºoare.HAB: 42. 32. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. P = 900–950 mm în nord. Redactat: N. Stratul arborilor. în etajul boreal.4–3.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl. 1000–1200 m în sud. profunde – mijlociu profunde. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului.50C. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. oligoterme. Suprafeþe: circa 72. mai rar fliº.4.000 ha în Carpaþii Meridionali. roci euptive acide ºi intermediare. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. Biriº. Climã: T = 4. R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL.000 în Carpaþii Orientali. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale.000 ha în Carpaþii Occidentali. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . Doniþã et al. mezofilehigrofile.000 ha din care 39. I. 1400–1800 m în sud. slab pânã la semischeletice. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului. Doniþã. umede. mezo-oligobazice. et Br. mai frecvent în Carpaþii Orientali. 1. oligotrofe. 1990. gresii silicioase. Bl. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium.

oligoterme. Eurynchium striatum. gnaisuri. Lonicera nigra.2. L. Soldanella hungarica. 1000–1200 m în sud. cu moder fin. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: moderatã. Literaturã selectivã: Coldea 1991.000 ha din care 10. 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. Oxalis acetosella. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. permanent umede dar drenate. uºoare. 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. Rosa pendulina. 17. în etajul boreal. oligobazice. Vaccinium myrtillus. Soluri: prepodzoluri. Specii de muºchi: Dicranum scoparium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. Doniþã.HAB: 42. 245 . Thuidium tamariscinum. Hylocomium splendens (dominant). Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. mesteacãn (Betula pendula). Redactat: N. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.000 în Carpaþii Occidentali. slab dezvoltat. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. Stratul arborilor. luzuloides. compus exclusiv din molid (Picea abies). are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani. Alte specii importante: Lycopodium annotinum. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). Climã: T = 4. mezofite. podzoluri. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. 1990.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3. Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia. granite). 1000–1200 mm în sud. Bl. scheletice.4. P = 900–1000 mm în nord. oligotrofe.0–2. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord.000 în Carpaþii Orientali.000 în Carpaþii Meridionali. Majanthemum bifolium. sau cu amestec de brad (Abies alba). Polytrichum commune. Luzula sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. Suprafeþe: circa 49. Specii caracteristice: – . Biriº. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). Doniþã et al. Ptilium crista – castrensis. et Br. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. bine dezvoltat.00C. acide. Stratul muºchilor. mijlociu – submijlociu profunde. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. Mnium punctatum. 12. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. scoruº (Sorbus aucuparia). I.

nu acoperã complet solul. D. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Doniþã. Athyrium distentifolium. Stellaria nemorum. 1990. Redactat: N. Chrysosplenium alternifolium. Stratul arbuºtilor. Vaccinium myrtillus. Coldea 1991. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul muºchilor: variabil. Suprafeþe: mici. 246 . Ranunculus carpaticus. dominat de Luzula sylvatica. ude (înmlãºtinate). mezobazice. brad (Abies alba). A. Campanula abietina. pe lângã izvoare. filix-femina.50C. I. P = 1000–1300 mm. Senecio nemorensis. Soluri: de tip gleisol.4. Alte specii: Athyrium distentifolium. stagnosol. Vaccinium myrtillus º. Symphytum cordatum.0–1. Biriº. Polytrichum juniperinum.2. Doniþã et al. Clima: T = 3. Boºcaiu 1971. Adenostyles kerneri. Veronica urticaefolia. commune. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. oligoterme. sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Sorbus aucuparia. Rhitidiadelphus triquetrus. Pãduri (4) Rubus idaeus. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). acide-slab acide. Paris quadrifolia. Biriº. Doronicum austriacum. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. higrofite. 1990. Myosotis sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Senecio nemorensis. Homogyne alpina. Redactat: N. de regulã bine dezvoltat. Pleurozium schreberi. Literaturã selectivã: Wraber 1962. Valeriana tripteris. de tip Hylocomiun. sylvatica). carpatice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Dryopteris dilatata. Hieracium rotundatum. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Alte specii importante: Aconitum toxicum. Hylocomium splendens.a. Dryopteris dilatata. Muºchi: Dicranum scoparium. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. sylvatica). Deschampsia flexuosa. Soldanella hungarica. pe vâlcele umede. în etajul boreal. filix-mas. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). Raþiu 1967. Oxalis acetosella. 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. I. filix-femina. Moneses uniflora.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. mezotrofe. Valoare conservativã: mare. Doniþã. Oxalis acetosella. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. A. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Rubus idaeus.HAB: 42. P. Doniþã et al. Roci: mai ales roci silicioase. Campanula abietina. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. în petece de mãrimi diferite. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. Luzula luzuloides.

Biriº. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Stratul muºchilor este gros.4. umede-ude (înmlãºtinate).1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. puþin în Carpaþii Occidentali (6. de tip Vaccinium. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. I. extrem oligobazice. Polytrichum. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. 247 . în general acide. Clima T = 6. Stratul arborilor. Doniþã. russowii. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. P = 800–1200 mm. P. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã.000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6. higrofite.2. restul în Munþii Apuseni. Suprafeþe: circa 100. Relief: versanþi cu pante medii-mici. foarte acide.000 ha). Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. P = 800–1300 mm. strictum. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. Polytrichum comune. în parte scheletice. pubescens). Melampyrum sylvaticum. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.HAB: 42. cu expoziþii în general umbrite. B. umede. S. districambosol. Oxycoccus microcarpus. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. Roci: variate. Redactat: N. terase. Sphagnum girgensohnii. Stratul arbuºtilor lipseºte.60C. Compoziþie floristicã: Bazania triloba. Soluri: de tip eutricambosol. are acoperire redusã. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. Vaccinium myrtillus.000 de ha). în etajul boreal.00C. 1990.000 de ha. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. Literaturã selectivã: Coldea 1991.HAB: 42. oligoterme.000).000 ha. Valoare conservativã: foarte mare. eu-mezotrofice. squarrosum. palustre. platouri. oligotrofe.0–4.2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. S. recurvum. culmi late. slabmoderat acide. profundemijlociu profunde. Climã: T = 5. Soluri: turbosoluri. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. wulfianum. S. S. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. V. depresiuni. de 40–70%. ticum. Eriophorum vaginatum. Suprafeþe: circa 6. S. vitis-idaea. în etajul nemoral. Doniþã et al. eu-mezobazice. mesteacãn (Betula pendula.8–2. Roci: în mare parte fliº. acoperã complet solul. cu specii de Sphagnum. Deschampsia flexuosa. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. relativ dezvoltat.

Picea abies. fag (Fagus sylvatica). Dentaria glandulosa. Coldea 1991. dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Galium odoratum. Euphorbia amygdaloides. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. în majoritate în Carpaþii Orientali (6. Lamium galeobdolon. acoperirea de 80–100%. Sanicula europaea. Täuber 1987. în amestec. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa.HAB: 42. Symphytum cordatum. Milium effusum. Salvia glutinosa. rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). Senecio nemorensis.000 ha). Stratul arbuºtilor. Suprafeþe: restrânse. ulm de munte (Ulmus glabra). Mercurialis perenis. Redactat: N.a. Rosa pendulina. Borhidi 1971. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). I. de ordinul 7. Doniþã et al. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. iar. Carex sylvatica. Athyrium filix-femina.2. Lonicera xylosteum. 248 . 1990. Doniþã. Rubus hirtus. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani. Dryopteris filix-mas. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata.000 ha. Viola reichenbachiana º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în proporþii diferite.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Stratul arborilor. paltin de munte (Acer pesudoplatanus).4. Biriº. Geranium robertianum. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. Literaturã selectivã: Soó 1964.

are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. culmi late. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe.2. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m. Symphytum cordatum. Sorbus dacica. Stratul arbuºtilor. marne. mezofile. Rosa pendulina. compus din molid (Picea abies). brad (Abies alba). P = 950–1300. scheletice. platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. Myosotis sylvatica. Alte specii: Carex remota. cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). Chrysosplenium alternifolium. luvosol..4. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. Piatra Craiului. oligomezoterme. Dentaria glandulosa). Salix silesiaca. gresii. Roci: calcaroase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. neutre în orizonturile cu schelet. pe calcare (Ceahlãu. Climã: T = 7. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria.5– 1. Stratul arborilor. soluri de tip redzinic. Lonicera nigra.50C. mezofite. Equisetum sp. fãrã schelet sau slab scheletice. Petasites hybridus.a. 249 . Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Staþiuni: 1200–1600 m. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã. moderat-slab acide în orizontul superior. oligo-mezoterme. oligomezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. greu permeabile. racemosa. terase. 26–33 pentru brad la 100 de ani. prepodzol. Stachys sylvatica º. coame. scoruº (Sorbus aucuparia). hidric echilibrate. Stratul arborilor. I. în etajul boreal. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. Soluri de tip eutricambiosol. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. mezo-eubazice. uneori larice (Larix decidua). P = 700–900 mm. moderat – puternic acide.50C. rar fag (Fagus sylvatica ssp.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. Abies alba. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. Clima: T = 4. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Oxalis acetosella. sylvatica). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 1990. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum. ude. Biriº. Retezat. oligo-mezotrofe. sylvatica). Suprafeþe: reduse. Salvia glutinosa. Apuseni).0–4. Relief: platouri. Valoare conservativã: foarte mare. Ciucaº. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. format din Corylus avellana. mesteacãn (Betula pendula). Sambucus nigra. S. Doniþã. Lotrului. superficiale-mijlociu profunde. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. profunde.

Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. 6000 în Carpaþii Orientali. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. în general. etc. Euphorbia amygdaloides. Dicranum scoparium. Stellaria nemorum. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite.). Specii caracteristice: Doronicum columnae.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. oligotrofice. Tortella tortuosa. Viola biflora. Asplenium viride. P = 900–1200 mm. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Fragaria vesca. oligobazice. º.2. Astrantia major. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Saxifraga rotundifolia. Soluri: de tip podzol. Clima: T = 4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. iar în amestec brad (Abies alba). Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. Relief: versanþi cu înclinãri. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum.a. Oxalis acetosella. rar culmi. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium. 250 . Stratul arbuºtilor lipseºte. Anemone rannunculoides. mari ºi expoziþii diferite.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. Mercurialis perennis. Lamium galeobdolon. Campanula abietina. Huperzia selago. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Suprafeþe: circa 15.50C. Redactat: N.000 de ha. Literaturã selectivã: Coldea 2002.4. Doniþã.HAB: 42. Valoarea conservativã: moderatã.500 în Carpaþii Occidentali. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal. Thalictrum aquilegiifolium.500 de ha în Carpaþii Meridionali. Luzula luzuloides. 2. Galium album º. mijlociu profundesuperficiale. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum. la altitudini mari ºi Pinus mugo. Mnium undulatum. scoruº (Sorbus aucuparia). Doniþã et al. din care 6. Vaccinium myrtilus. 1990. Primula leucophylla. Carex sylvatica. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. Homogyne alpina. Dentaria glandulosa. Polytrichum formosum.a. platouri. Vaccinium myrtillus. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. Stratul muºchilor. acide. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m. prepodzol. Stratul arborilor. Cystopteris fragilis. Geranium robertianum. Cortusa matthioli. umede.5–3.

C. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Doniþã et al. Polygonatum verticillatum. Lamium galeobdolon. villosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. distentifolia. Literaturã selectivã: Borhidi 1971.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. I.2. filix-mas. Doniþã. Redactat: N. Fragaria vesca.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3.HAB: 42. Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. Biriº. Oxalis acetosella. A. Coldea 1991. 251 . Hieracium rotundatum. Veronica urticifolia. Rubus hirtus. Dryopteris dilatata.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. 1990.4. D. Senecio nemorensis. Stellaria nemorum. Lycopodium annotinum. Epilobium montanum. Fagus sylvatica. Specii caracteristice. Huperzia selago. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). Gentiana asclepiadea. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Calamagrostis arundinacea. Melampyrum sylvaticum.

compus. vitis-idaea º. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris.a. Rhamnus cathartica. cu posibile deficite temporare. alte roci acide. Roci: gresii silicioase. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. Stratul arborilor. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). din pin silvestru (Pinus sylvestris). Roci: calcare. Saxifraga paniculata. Tanacetum vulgare. izolat. Relief: versanþi puternic înclinaþi. Fragaria vesca. Clima: T = 7–50C. Euphorbia amygdaloides. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali.HAB: 42. eubazice hidric echilibrate. carthusianorum. Calamagrostis arundinacea. mesteacãn (Betula pendula). în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). în etajul superior. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. Thymus comosus. din pin silvestru (Pinus 252 . puternic acide. culmi. Redactat: N. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. Campanula persicifolia. frecvent cu stânci la suprafaþã. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Suprafeþe: circa 9. Suprafeþe: câteva sute de ha.5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. eutrofice. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Soluri: de tip podzol. Dianthus spiculifolius. Vaccinium myrtillus. scoruº (Sorbus aucuparia).5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. superficiale– mijlociu profunde. oligotrofice. frecvent scheletice. I. Corylus avellana. compus. Asperula capitata. Lonicera xylosteum. dominat de Sesleria rigida. Clima: T = 7–40C. Stratul arborilor.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna.4. în etajele nemoral ºi boreal. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). Spiraea chamedrifolia. hidric echilibrate. P = 900–1000 mm. Hieracium bifidum. Orthilia secunda. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. V. Poa nemoralis. Specii caracteristice: Sesleria rigida. Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi. Biriº. însoriþi. Soluri: de tip rendzinã. Helictotrichon decorum. Hepatica nobilis. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. neutre. Doniþã. Melampyrum sylvaticum. Knautia dipsacifolia. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. P = 800–1000 mm. Cotoneaster integerima. criptopodzol. Scabiosa columbaria. Coldea 1991.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). gorun (Quercus petraea). Rosa pendulina. D. Euphorbia salisburgensis. în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. Veronica chamaedris. în etajul nemoral. exclusiv. expoziþii însorite. oligobazice. profunde-mijlociu profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene.2. Bupleurum falcatum.

Oxalis acetosella.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Veronica urticaefolia. oligobazice. ºisturi.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Coldea 1991.a. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). Suprafeþe: foarte reduse. Calluna vulgaris.HAB: 42. oligotrofice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: foarte mare. Biriº. în etajul nemoral. boreale ºi balcanice. Doniþã et al. P = 1000–1100 mm. Stratul de muºchi ºi licheni. foarte acide. dominat de Vaccinium myrtillus. hidric optimale. Campanula abietina. Deschampsia flexuosa. Clima: T = 5–30C. Roci: gneise. Calamagrostis arundinacea. Monotropa hypopitys. brad (Abies alba). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. scheletice. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. Anthennaria dioica. Cladonia sp. Stratul 253 . Pãduri (4) sylvestris). mesteacãn (Betula pendula). vitis idaea º. Polypodium vulgare. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. superficiale. Calluna vulgaris. Leucobrium glaucum. cu Leucodon sciuroides. Doniþã. câteva zeci de ha. Poa nemoralis. Vaccinium myrtillus. criptopodzol. molid (Picea abies). Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Soluri: de tip podzol. Hypnum cupresiforme. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973.4.2. Gentiana asclepiadea. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Luzula luzuloides. Dryopteris filix-mas. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Redactat: N. are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. I. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. V. 1990. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Athyrium filix-femina.

I.HAB: 42. Campanula kladniana. Anthemis carpatica. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). divergens. Valoare conservativã: foarte mare. Cotinus coggygria. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. Luzula luzuloides. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Alte specii importante: Arabis hirsuta. însoriþi. Pop 1988.662 Banat pine forest EUNIS: G3. eubazice. Valoare conservativã: foarte mare. Hieracium bifidum. slab dezvoltat. brad (Abies alba). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. scheltice. Ceterach officinarum. Calamagrostis arundinacea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pãduri (4) arborilor. compus din Cotoneaster integerrima. Stratul arbuºtilor. Coldea 1991.2. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. format din specii acidofile. Relief: versanþi abrupþi. dominat de Carex humilis. Brachypodium pinnatum. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. tomentosa. molid (Picea abies). compus. Redactat: N. borbasii. banatica. tei (Tilia platyphyllos). Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. Digitalis grandiflora. cu posibile deficite vara. Clima: T = 9–70C. V. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. Deschampsia flexuosa. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp.a. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). Specii caracteristice: Genista radiata. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Genista janensis.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. Juniperus communis. Roci: calcare. Rhamnus saxatilis. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). în etajul superior. Cytisus hirsutus. S. alun turcesc (Corylus colurna). local Syringa vulgaris. slab dezvoltat.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Iris ruthenica. Rãspândire: în Munþii Cernei. 254 . Doniþã. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Dianthus petraeus. Stratul arborilor. vitis idaea º. Literaturã selectivã: Coldea et A. Soluri: de tip rendzinã. stâncãrii. P = 900–1100 mm. superficiale. eutrofice. în etajul nemoral. Cornus mas. Biscutella laevigata. Biriº. gorun (Quercus petraea). conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. Sorbus cretica. Asperula capitata. C. Sesleria rigida. Festuca xanthina. Alte specii: Achillea distans. Bruckenthalia spiculifolia. Betula pendula. Specii caracteristice: Daphne blagayana. hidric echilibrate. Vaccinium myrtillus.

Biriº. Pãduri (4) Hypericum rochelii. Libanotis montana. 1990. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. rigiditum. Scabiosa banatica. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . Redactat: N. Teucrium montanum.a. Doniþã. S. Viola hirta º. Coldea 1991.4. Seseli gracile. Doniþã et al. I.2.

I. Impatiens noli-tangere. calcaroase ºi silicioase. Roci: variate. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Salvia glutinosa. Chaerophyllum hirsutum. Doniþã. Circaea lutetiana. Alnion incanae. Carex remota. Redactat: N. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. Aegopodium podagraria. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. Alte specii importante: Angelica sylvestris. superficiale. Corylus avellana. Oxalis acetosella.4. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Relief: lunci montane înguste.2. mezobazice. Suprafeþe: circa 4.a. P. scheletice. Mentha longifolia. gleiosol. Doniþã et al.4. Lonicera xylosteum. Tussilago farfara º. Athyrium filix-femina. nisipuri grosiere. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. Specii caracteristice: Telekia speciosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.3. obiºnuit puternic dezvoltat. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. boreale. Climã: T = 7. Cirsium oleraceum. Geranium phaeum. Soluri: de tip litosol. Valoare conservativã: foarte mare. P = 800–1200 mm. Glechoma hederacea.a. Stellaria nemorum. 1990. în etajul boreal.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. Stachys sylvatica. Festuca gigantea. Matteuccia struthiopteris. Biriº. sub formã de pietriºuri. mezotrofice. compus din Salix triandra. 256 . Prunus padus.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia. Myosotis sylvatica. brad (Abies alba). versanþi umeziþi de izvoare. permanent umede-ude. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. Stratul arborilor. acide. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies). fag (Fagus sylvatica). kablikianus. Cardamine impatiens.000 ha. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat.. Pãduri (4) 2. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m.5–20C. Petasites hybridus. Dryopteris filix-mas. Ranunculus repens.HAB: 44.

frecvent liana Humulus lupulus. dezvoltat variabil.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Myosotis palustris. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Suprafeþe: circa 4. superficiale-mijlociu profunde. Doniþã. jugastru (Acer campestre). plop negru ºi alb (Populus nigra. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. P = 600–900 mm. Relief: terase joase ºi maluri de râuri.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. sãlcii (Salix fragilis. în etajul nemoral. Ranunculus repens. Solanum dulcamara. Tussilago farfara º. Clima: T = 10–7. P. alba). Soluri: de tip aluviosol. Salvia glutinosa. Impatiens noli-tangere.4.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. Doniþã et al. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Alnus glutinosa.HAB: 44. S. Crataegus monogyna.HAB: 44. Carex remota. Lamium galebdolon. Stratul arbuºtilor. Rãspândire: în luncile râurilor. Biriº. Stratul arborilor. eutrofice. Petasites albus. Geranium robertianum. Glecoma hederacea. Mentha longifolia. compus din Frangula alnus. Matteucia struthiopteris.ºi intracarpatice. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. frecvent scheletice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. 1990. Galium aparine. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Alnion incanae. din toate regiunile de dealuri peri. Eupatorium canabinum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Corylus avellana. Stellaria nemorum. Bidens tripartita.000 ha. Redactat: N. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. Sambucus nigra. Viburnum opulus.a.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. umed-ude. ulm (Ulmus laevis). 257 . alba). sanguinea.2. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. I.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm.50C. Literaturã selectivã: Coste 1980. Brachypodium sylvaticum.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. Ficaria verna. eu-mezobazice. Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Sambucus ebulus. din care 2. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Circaea lutetiana.

Timiº. Câlniºtea etc. mai rar inundabile din 258 . angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. în mlaºtini din lunci (Jiu. Mureº. Suprafeþe: circa 2. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”).000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. Evonymus europaeus). U. rar. în luncile râurilor mari. Biriº. Solanum dulcamara. C.50C. acutiformis. Someº.). are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor.000 ha din care 24.HAB: 44. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Specii caracteristice: Carex elongata. eubazice. Ranunculus repens. Jiu. Rãspândire: în toatã România. Galeopsis speciosa. Corylus avellana. 1990. Staþiuni: Altitudini 15–150 m. P = 500–700 mm.50C.000 în sud. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Stratul arborilor. În trecut. În sud ºi est.) ºi ulmi (Ulmus sp. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. paniculata º. pe locuri mai uscate Galium apa- rine.000 ha în est ºi 8. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). Valoare conservativã: foarte mare. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. I. Cornus sanguinea. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. paniculata. P. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium. Symphytum officinalis. Salix cinerea. Siret. permanent ude.000 ha în vestul României. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. frasini (Fraxinus sp. Clima: T = 11. º. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. ce coboarã din Carpaþi (Prut. Caltha palustris. Hottonia palustris. riparia.43. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL.a. de 20–22 m la 100 de ani. Galium palustre. C. în zona pãdurilor de stejar. în locuri umede cu specii de Carex (C. Viburnum opulus. C. 8.2. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare. Suprafeþe: circa 40. Olt.a.000 ha din care 1. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Staþiuni: Altitudini 50–150 m. Peucedanum palustre. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum. minor. Sambucus nigra. Polygonum hydropiper. elongata. Stellaria aquatica.4. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia).a). profunde. Relief: terase înalte plane. eutrofice. Redactat: N. Argeº. Doniþã. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. în ambele subzone. C. Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago. Climã: T = 11–9. Fraxinus excelsior or F. Roci: argile aluviale.2234. Doniþã et al. Soluri: de tip gleiosol.0–9. ambele subzone.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. Literaturã selectivã: Soó 1963. P = 500-700 mm. mite. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus.434.

Redactat: N. U. mezotrofice.a.4. carpen (Carpinus betulus). Soluri: de tip aluviosol. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã. mezobazice. pietriºuri. Sambucus nigra. mijlociu-profunde. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. Eupatorium canabinum. umede. are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Carex pilosa. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. din stejar pedunculat (Quercus robur). Fraxinus angustifolia. Glechoma hederacea. eubazice. Lysimachia nummularia. reichenbachiana º. Polygonatum latifolium. fragilis). umede. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. Ulmus laevis (Populus alba). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. lutos argiloase. uneori scheletice.HAB: 44. 1990. Stratul arbuºtilor. în parte. ulmi (Ulmus laevis. nemorale. Galium aparine.2. sãlcii (Salix alba. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. V. Specii caracteristice: – . Festuca gigantea. nemorale. Stratul arborilor. gleizate în adâncime. Physalis alkekengi. Suprafeþe: circa 5. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. S. pallisae).365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. anin negru (Alnus glutinosa). Clima: T = 11–100C. Pyrus pyraster. Coryllus avellana.a. Biriº. Frangula alnus. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor.000 ha. Salvia glutinosa. compus. Malus sylvestris. mai rar plopi (Populus alba. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. compus din Cornus 259 . Stratul arbuºtilor. Lygustrum vulgare º. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Impatiens noli-tangere. cordata). Populus nigra). Roci: aluviuni diverse. hirsuta.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. minor). cu dominarea speciilor Rubus caesius. toate în sudul României. ambele subzone ºi. Doniþã et al. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. Geum urbanum. Valoare conservativã: moderatã. în etajul superior. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. profunde. Stratul arborilor. stejar pedunculat (Quercus robur). Prunus spinosa. T. iar în etajul inferior Acer campestre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. I. P = 450–600 mm. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). Crataegus monogyna. nisipoase. Alnion incanae. Solanum dulcamara. ulm (Ulmus laevis). mai rar în Lunca Dunãrii. dezvoltat variabil. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. Aegopodium podagraria. în zona pãdurilor de stejari. eutrofice. în etajul nemoral. Geranium phaeum. R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. aluviosol. G. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Dactylis polygama. Doniþã. Viola odorata. rar Acer tataricum. Circaea lutetiana. Pãduri (4) luncile marilor râuri.

Cicuta virosa. Redactat: N. Rosa canina. umede. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate. Specii caracteristice: – . dud (Morus alba) º. Aegopodium podagraria. Galium aparine. Physalis alkekengi. Specii caracteristice: – . Soluri: de tip aluviosol. º. Calystegia sepium. nigra). Althaea officinalis. Stratul arborilor. Glechoma hederacea.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. P = 400–600 mm. Agrostis stolonifera.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. vulgaris. ambele subzone. Evonymus europaeus.2.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Humulus lupulus. Sambucus nigra. în zona de silvostepã ºi de stepã. º. Amorpha fruticosa. Prunus spinosa. rar. Relief: grinduri de mal din luncile mari. L. Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Doniþã I. 1990. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. Biriº. nisipoase. Vitis sylvestris.000 ha. salcie (Salix alba).5–100C. compus din Cornus sanguinea. profunde. în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. mezobazice. º. Clematis vitalba. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Doniþã. Ranunculus repens. Lysimachia nummularia. Sanda et al. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.HAB: 44. Lycopus europaeus. ulm (Ulmus laevis). Stratul arbuºtilor.a. I. Redactat: N. Crataegus monogyna. Pãduri (4) sanguinea.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra. în zona pãdurilor de stejar. Sambucus nigra. Melandrium album. Suprafeþe: circa 48. Solanum dulcamara. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine. Scutellaria galericulata. 1990. mezotrofice-eutrofice. Rorippa sylvestris. Evonymus europaeus. Literaturã selectivã: Soó 1957. 2001. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. Galium aparine. Sanda et al. Eupatorium canabinum. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Alte specii importante: Althaea officinalis. Ranunculus repens. de regulã foarte dezvoltat.. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. Symphytum officinalis. Lycopus europaeus. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. frasin (Fraxinus angustifolia).a. 2001. Lysimachia nummularia. compus din plop alb (Populus alba).4. Viburnum opulus. Liane: Clematis vitalba. Biriº. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. Clima: T = 11.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. 260 . Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. stejar pedunculat (Quercus robur). Liane prezente Vitis sylvestris.

Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. eumezobazice. Rãspândire: în toate luncile din România. mai ales în Lunca Dunãrii. Clima: T = 11.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã. Suprafeþe: circa 12. relativ argiloase. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. umede-ude. afluente.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1. lutosargiloase. în zona pãdurilor de stejar. Stratul arborilor. P = 400–600 mm. compus exclusiv din salcie (Salix alba). Roci: aluviuni. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine.2. rar anin negru (Alnus glutinosa). mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. mai rar Populus nigra). 261 . are acoperire de 100% în tinereþe. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). mezotrofice.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Soluri: de tip aluviosol.4.5–100C. aproape toate în sudul României.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em. profunde. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. plopi (Populus alba. zona de silvostepã ºi zona de stepã.

cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). Olt. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine. º. Sium latifolium. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. Climã: T = 12. Bidens tripartita. Polygonum hydropiper. mezotrofice. Valoare conservativã: mare. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. Siret. Staþiuni: Altitudini 0–100 m. mijlociu profunde. Lythrum salicaria. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. pe râurile interioare. Solanum dulcamara.a.a.2. Specii caracteristice: – . R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. P. Solanum dulcamara. Iris pseudacorus. Lycopus europaeus. Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. Lycopus europaeus. Bidens tripartitus. Someº). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.000 ha. Suprafeþe: circa 23. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. Lysimachia nummularia. neutre. Mureº. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. 1990. Biriº. L. dominat de Polygonum hidropiper. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Equisetum palustre. Doniþã. Valoare conservativã: mare. Stellaria aquatica º.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. 1992. Alte specii importante: Agrostis stolonifera.HAB: 44. mezobazice. în zona pãdurilor de stejar. Equisetum arvense. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). Literaturã selectivã: Doniþã et al.5–100C. I. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii. Doniþã. 1966 Doniþã et al. vulgaris. Calystegia sepium. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. Frangula alnus. Myosotis scorpioides. Specii caracteristice: – . Galium palustre.a. Doniþã et al. Mentha aquatica. plopi (Populus alba. Jiu. nigra). Roci: aluviuni argiloase. Redactat: N. I. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Viburnum opulus. Soluri: de tip aluviosol. Literaturã selectivã: Soó 1957. permanent ude-umede. Stachys palustris.4. Ivan et al. gleizate. Eupatorium cannabinum. 1990. Redactat: N. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. 262 . Biriº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Scutellaria galericulata º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. P = 350–550 mm. Glechoma hederacea. Stratul arborilor. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor. are acoperire de 100% la vârste tinere. Lycopus exaltatus. iar.

pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Stratul arbuºtilor. P = 400–500 mm. Malus sylvestris). F. compus. laevis). Clima: T = 11.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. Soluri: de tip eutricambosol. eubazice.5–100C. Staþiuni: Altitudini 5–100 m. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. pedunculiflora). iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). hidric echilibrate. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). Salix alba. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. corcoduº (Prunus cerasifera). rar inundabile. rar Populus alba. jugastru (Acer campestre). dud (Morus alba). pallisae). aluviosol. câteva mii de ha. U. frasin (Fraxinus angustifolia. profunde. în etajul superior. Relief: terase.2. Suprafeþe: reduse. luto-argiloase. gleizate în profunzime. cu posibile deficite în timpul verii. Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani.4. Stratul arborilor. Roci: aluviuni luto-argiloase.HAB: 44. slab acidneutre.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. 263 . din luncã. ulmi (Ulmus minor.

Glechoma hederacea. 1990. Stratul arborilor. P. tenuifolius.HAB: 44. F. Galium rubioides. Clematis vitalba. Doniþã et al. Populus alba. Liane: Periploca graeca. Lysimachia vulgaris. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. pallisae. Pãduri (4) bine dezvoltat. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Ligustrum vulgare. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. canescens). Polygonatum latifolium. A. Solanum dulcamara. Specii caracteristice: – . pedunculiflora. Symphytum officinalis º. Humulus lupulus. Eupatorium cannabinum.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Doniþã. compus. F. Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Dactylis polygama. Literaturã selectivã: Simon 1960. în locuri joase Carex acutiformis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Fraxinus angustifolia. Staþiuni: Altitudini 3–5 m. Krausch 1965. Fraxinus angustifolia. Leonurus cardiaca. Calystegia. Convallaria majalis. Frangula alnus. Symphytum officinalis. între dunele de nisip. Literaturã selectivã: Simon 1960. puternic dezvoltat.5– 110C. Ligustrum vulgare. I. Valoare conservativã: foarte mare. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Rhamnus catharticus. compus din Crataegus monogyna. plopi (Populus alba. Rhamnus cathartica. Clematis vitalba. pallisae. tremula. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi. profunde. Brachypodium sylvaticum.a. Valoare conservativã: foarte mare.4. Evonymus europaeus. liane: Vitis sylvestris. Specii caracteristice: – .) ºi frasini (Fraxinus sp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Clima: T = 11. C. slab humifere. frasini (Fraxinus angustifolia. P = 350–450 mm. Vitis sylvestris. Iris pseudacorus. pedunculiflora. Asparagus officinalis. Roci: nisip cochilifer. cu apa freaticã la 0. compus din Crataegus monogyna. dominat de Rubus caesius. Alte specii importante: Althaea officinalis. eubazice. Geum urbanum. Glechoma hederaceea. Biriº.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. pallisae).2 m. verrucosus. Redactat: N. Soluri: de tip psamosol. Q. I.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Phragmites australis º.a.2. Berberis vulgaris. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. Prunus spinosa. Vincetoxicum hirundinaria. puþin adânci (1–2 m). F. iar în etajul inferior din Malus sylvestris. în zona de stepã. Suprafeþe: circa 1600 de ha. 1990.6–1. eutrofice. Doniþã et al. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Biriº. umed-reavãne. Q. sepium. 264 . P. Brachypodium sylvaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. în etajul superior.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã. tomentosa. Pyrus pyraster. Cornus sanguinea. Redactat: N. Q. Carex michelii. pedunculiflora). E. Hedera helix.

compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. P = 350–450 mm. Climã: T = 11. tremula). compus din stejar pedunculat (Quercus robur).). Soluri: de tip psamosol. frasini (Fraxinus sp. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã.2. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. anin negru (Alnus glutinosa). Staþiuni: Altitudini 0–5 m. Stratul arborilor. pe margini. din Delta Dunãrii.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960).4. eutrofice. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. Roci: nisip cochilifer. umed-ude. Quercus penduculiflora.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. bogate în humus. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene.5– 110C. profunde.HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. cu participarea Fraxinus pallisae. plopi (Populus alba. localizat pe fundul depresiunii. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. eubazice. mai rar. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. 265 . Suprafeþe: circa 250 ha. P. în zona de stepã.

S. Substrat: turbã acidã. Glechoma hederacea. ªtefureac 1977. squarrosum. Polytrichum commune. Lysimachia nummularia. Myosotis sylvatica. mai rar versanþi slab înclinaþi. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens. S. C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. Calystegia sepium. capillifolium). Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. P = 950–1200 mm. Coldea 1991. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. Alnus glutinosa. Humulus lupulus. Calispogea sphagnicola º. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. recurvum. Specii caracteristice: S. Doniþã. Coronilla varia.). vitis-idaea. Convallaria majalis. higrofite. R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. Populus alba. Galium rubioides. Calamagrostis arundinacea º. Frangula alnus º. Pãduri (4) cus nigra. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. russowii.a. S.a. Krausch 1965. Suprafeþe: reduse. Poa trivialis. S. Redactat: N. Liane: Vitis sylvestris. strictum. Stratul arbuºtilor. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. wulfianum. Literaturã selectivã: I. quinquefolium. Heracleum sphondylium. Stratul muºchilor. palustre. Valoare conservativã: foarte mare. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. wulfianum. bine dezvoltat. câteva mii de ha. S. Relief: depresiuni. palustre. dominat de Vaccinium myrtillus. Stachys palustris. Doniþã et al. S. Biriº. uneori mai mult. Periploca graeca. squarrosum. Specii caracteristice: – . rossowii. pentru tinov: S. russowii. Huperzia sellago. Biriº. S. alãturi de care frecvent apare V. oligotrofe. I. Soluri: histosoluri. Crataegus monogyna. Cornus sanguinea. Pop 1960. Doronicum austriacum. 266 . din Munþii Apuseni ºi alte masive. Climã: T = 5. Alte specii importante: Orthilia secunda. compus din rariºti de molid (Picea abies). Lycopodium annotinum. Carex acutiformis. Lucina etc.a. Doniþã. B. Symphytum officinale.A.5–3. Fraxinus angustifolia.4. S. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Crepis paludosa. Literaturã selectivã: Simon 1960. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. platouri. Scutellaria galericulata º. 1990. Oxycoccus microcarpus. gros. Carex canescens. P.a. Pleurozium schreberi. nana). în locurile cele mai joase.2. dominat de specii de Sphagnum (S.HAB: 44. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. Stratul arborilor. echinata. au acoperire de 10–20%. Pinus sylvestris. I.00C. S. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). din Munþii Parâng. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. oligoterme.

cu pH = 5. Cu toate acestea. Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). P = 800–900 mm.8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m. Stellaria nemorum. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. ajungând la o acoperire de pânã la 75%.5. Relief: vãi montane înguste.8–7. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului. Clima: T = 7. Soluri: districambosoluri umede. Substrat: acid. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. Valea Aleului).50C.2. în vãi. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. Fiind situat la limita fãgetelor. 267 . Carex brizoides. 1953). este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. Angelica sylvestris. 1938 em. 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. Oberd.0–5. endemit carpatic.4.HAB 1999: 31. Dipsacus pilosus. Structura: Syringa josikaea.

în marginea turbãriilor (zonele de lagg). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. de 50–70%. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. Valoare conservativã: mare. Stratul arborilor este scund. Pãduri (4) filix-femina. Rãspândire: Carpaþii Orientali. 2005 (ined. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). Vaccinium vitisidaea. oligoterme. habitat endemic în Munþii Apuseni.5–4. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cardamine impatiens. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. Specii caracteristice: Syringa josikaea. dar ºi pe cele drenate. Alnus incana. Redactat: Simona Mihãilescu. 1984. Lamium galeobdolon.50C. Geranium robertianum. Dryopteris filix-mas. Galium schultesii. unde turba este subþire. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. P = 600–1050 mm. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. silicioase sau calcaroase.2.4.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. Juncus effusus. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. mezo ºi higrofile. Alte specii: Salvia glutinosa. Mihãilescu S. Soluri: histosoluri. Sanda et al. Luci). Literaturã selectivã: Coldea 1994. în pâlcuri. Agrostis canina. unde ea este dominanta. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. cu multe relicte. compacte. Are o înãlþime redusã. Mai sunt prezente. de 10–20 cm. Eriophorum vaginatum. 2001. Galeobdolon luteum. Clima: T = 7. Relief: zone montane depresionare. Roci: diverse. numai sporadic. Suprafeþe: < 10 ha. Carex rostrata. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Luzula sylvatica). cu exces de umiditate.). 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 . dar însoþeste numai alte dominante. specii de graminee. Raþiu et al.

Sphagnum capillifolium. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. glutinosa). Vacinium myrtillus. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Empetrum nigrum. Roci: aluviuni grosiere. Subcarpaþii Moldovei. Sphagnum centrale. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 . Sphagnum magellanicum.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. Vaccinium vitis-idaea. Polytrichum strictum.4. Pleurozium schreberi. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. Agrostis canina. Dicranum scoparium. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). ªtefãnuþ 2004.111 Willow-tamarisk brush PAL. Polytrichum commune. Carpaþii Occidentali. Climã: T = 8–60C. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Lepidozia reptans.2. cu regim trofic ºi hidric alternant. nisipuri. Sphagnum russowii. Picea abies. Carpaþii Meridionali. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Carex canescens. în special dupã revãrsãri. argile. Relief: albia majorã a râurilor de munte. Valoare conservativã: foarte mare. P = 750–850 mm. Juncus effusus. Carex rostrata.: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Eriophorum vaginatum. de la 10–75%. Suprafeþe: 10–100 ha. 1997. în Carpaþii Orientali. Luzula sylvatica. Rãspândire: intrazonal pe vãi. Oxalis acetosella. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. Peucedanum palustre. cu specii relictare. Riparian willow formations CORINE: 44. habitate rare. Polytrichum strictum. Pãduri (4) 30–65%. Literaturã selectivã: Coldea et al. Sphagnum capillifolium. Pohlia nutans. Sphagnum magellanicum. Sanda. Alte specii importante: Pinus sylvestris. Cystopteris montana. Tetraphis pellucida.HAB 1999: 44.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. Dryopteris carthusiana. Sphagnum centrale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens.

Calystegia sepium. 1977. ªtefan et al. Raþiu et al. Salix fragilis. Tussilago farfara.4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica.50 m. inferior. Fink 1977. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Ranunculus repens. Humulus lupulus. încã bine reprezentate în România. Tussilago farfara.75 m. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. Lycopus europaeus. Mititelu. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. Valoare conservativã: mare. Glechoma hederacea. Mentha longifolia. Lysimachia nummularia. Agrostis stolonifera. Sporadic. Alnus incana.50–2. Fagus sylvatica. Acoperirea stratului este de 40–75%.2. Aegopodium podagraria. iar înãlþimea variazã între 0. Cirsium oleraceum. Sanda et al. cu înþelenire redusã.50–0. Mititelu et col. Pázmány 1969. 1984. 1970. fiind frecvent distrus de viituri. Alnus incana. Ardelean 1981. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. Myricaria germanica. Drãgulescu 1995. Paucã-Comãnescu 2004. Lycopus europaeus. D. Saponaria officinalis. Calamagrostis pseudophragmites. Specii caracteristice: Salix purpurea. Salix elaeagnos. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens. la 0. fiind asociat cu Salix purpurea. N. ªuteu 1972. Agrostis stolonifera. habitate protejate Emerald. împreunã cu Trifolium pratense. Salix triandra. Barabaº 1975. 1987.20 cm. Epilobium dodonaei. Trifolium pratense. D. Dactylis glomerata. existând un al doilea strat. Fagus sylvatica. Alnus glutinosa. 270 . Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. Aegopodium podagraria. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%. Literaturã selectivã: Coldea 1990. 1997. Dihoru 1975. Festuca pratensis.

Artemisia vulgaris. Doniþã ºi col. dar ele acoperã un alt strat. este totdeauna primarã ºi pionierã. Prahova. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. ca ºiruri de tufe. Calamagrostis pseudophragmites. Arctium tomentosum. Distribuþia fitocenozei. Myosoton aquaticum. cel puþin în aceste fitocenoze. Rãspândire: intrazonal. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. dominantã fiind Salix triandra. Galeopsis speciosa.2. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol. 1973.8–6. Buzãu. Cirsium arvense. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. Valea Someºului). Câmpia Românã ºi Olteniei. Rubus caesius. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9.HAB 1999: 44. Suprafeþe: > 100 ha. argilei. Mititelu et al. Salicetum triandroviminalis (Tx. Urtica dioica. Troficitate variabilã. Siret).1 Riparian willow formations CORINE: 44. 1992. cu terasele inferioare late. în special Salix purpurea. Valoare conservativã: mare. Mititelu et al. Calystegia sepium. Cucubalus baccifer. Morus alba. de obicei peste loess. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. Artemisia absinthium. Angelica sylvestris. dar ºi Salix fragilis. Alnus glutinosa. nisipului. Humulus lupulus. Echinocystis lobata. În Moldova. Angelica palustris. 1968. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. Rudbekia laciniata. Chaerophyllum bulbosum. foarte aproape de cursul apelor. Alnus incana. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Arctium tomentosum. 1971. Salix alba sau Alnus incana. Specii caracteristice: Salix triandra. Petasites hybridus. 1993. 1970. habitate protejate Emerald. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). 1992. Helianthus decapetalus. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. Înãlþimea acestora este mare. Salix viminalis. Roci: sedimentare. Dubova. Syn. Salix purpurea.121 Almond willow-osier scrub PAL. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.4. Cirsium arvense. Eupatorium cannabinum. Sãmãrghiþan 2001. Mititelu et al. Dihoru et al. de regulã de cca 1 m. Pojejena). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Amorpha fruticosa. Moldova Veche. Climã: T = 9. Angelica sylvestris. Artemisia vulgaris. Artemisia absinthium. Todor et al. Dihoru 1975. Valea Argeºului).121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. 271 . Reynoutria japonica. Cirsium oleraceum. Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. Csürös et al. Heracleum sphondylium. încã bine reprezentate în România. Drãgulescu 1995.50C. eu-mezotrofe. Relief: vãi largi. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. 1987. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. de tipul prundiºului.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. 1931) Lohm 1952. mezoterme. P = 550–850 mm. Valea Bahlui. în funcþie de depunerile postinundare. Populus nigra. Urtica dioica. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. Salix fragilis. Mititelu et al. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. Saponaria officinalis. pornind de la 2–3 m. Bârlad. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Aniþei 2001. Alte specii importante: Salix alba.

argile nisipoase.HAB 1999: 44. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al. 272 . rom.-Bl.2. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. et Volk 1940 Syn. Rãspândire: Subcarpaþii. euritrofe. Delta Dunãrii. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile.4.6-7.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL.: Calamagrostio epigei. Moor. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct. nisipuri. nisipuri sãrace. slab hidrofile. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. argile. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale).112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44. prundiºuri. cu o succesiune de marne. în Delta Dunãrii. Roci: psamito-pelitice. Suprafeþe: > 100 ha. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. Relief: lunca – albia majorã – a râurilor.1 Riparian willow formations CORINE: 44. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). uneori salinizate. cu tendinþe oligotrofe.00C. dune marine. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. Climã: T = 10. Câmpia Moldovei ºi Munteniei. de-a lungul râurilor. P = 500-800 mm anual. Non.

Burduja et al. Rosa canina. În Delta Dunãrii. Salix purpurea. Sanguisorba minor. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. Agrimonia eupatoria. Berberis vulgaris. Cãlin G. Thymus pulegioides. Euphorbia seguieriana. Crataegus monogyna. în timp ce. 1994. unde poate înþeleni bine terenul nisipos.. Bupleurum falcatum. 1994. încã bine reprezentate în România. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. Parascan. Danciu 1975.2. Clematis vitalba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides.). Cornus sanguinea. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. Costicã M. Gypsophila trichotoma. în Delta Dunãrii. Bupleurum falcatum. Chamaenerion dodonei. Agrostis solonifera. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Agrostis solonifera. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. Teucrium scordium. Sanguisorba minor. Carex digitata.4. Galium verum. Pimpinella saxifraga. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Teucrium scordium. Convolvulus persicus. Dianthus polymorphus. Dihorul et Negrean 1969. 1986. et al. Valoare conservativã: mare. habitate protejate Emerald. În perioadele umede ale anului.).1971. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. Convolvulus persicus. ajungând pânã la 80%. Asperula cynanchica. Teucrium chamaedrys. Asperula cynachica. uneori la mai mult de 50 cm. Este dominat de: Carex digitata. Teucrium chamaedrys. între 30–80%. Salix eleagnos (S. 273 . Carpinus betulus (juv. Gypsophila trichotoma. incana) Salix purpurea. ªtefan N. et Mititelu D. ierburile cresc înalte. Fraxinus excelsior (juv. Dianthus polymorphus. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. Campanula sibirica. ajungând la 30 cm. Salvia nemorosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Rubus caesius. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã.

cel puþin temporar. dar cel mai mult variazã acoperirea. – Zelinka 1952. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites. Alnus glutinosa). Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Aegopodium podagraria.2. Alnus glutinosa. Humulus lupulus.-Bl. Salix alba. prundiºuri-nisipuri. Stratul ierburilor este în general sãrac. Symphytum officinale. umede. P = 750–850 mm. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . Ranunculus repens. Rãspândire: intrazonal. Agrostis stolonifera. în etajul nemoral (al fagului / gorunului).122 Mediterranean purple willow scrub PAL. purpurea. Equisetum arvense. înãlþimea variazã. specii. cu puþine. Eºelniþa.4. Mentha longifolia. 1930) Tschou 1946 Syn. Lycopus europaeus. Soluri: protosoluri. Valea Dunãrii la Orºova. Salicetum purpureae Soó 1934. Ranunculus repens. Galium rivale. Rubus caesius. Clima: T = 9–60C. Cirsium oleraceum. Poa nemoralis. Mentha longifolia. Wendelbg. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. Salix caprea. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. aluviosoluri cu troficitate variabilã. mezoterme ºi eu-mezotrofe. Myosoton aquaticum.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. de-a lungul cursurilor de apã. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. diseminate. Calamagrostis pseudophragmites. înguste. Alnus incana. Specii caracteristice: Salix purpurea. Agrostis stolonifera. Valea Sadului. Lunca Oltului. Suprafeþe: > 100 ha. mai ales ssp. Potentilla anserina. Celelalte specii de Salix (viminalis. 50–70 cm. triandra. Aegopodium podagraria.HAB 1999: 44.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. Salix eleagnos. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. Potentilla anserina. alba. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Symphytum officinale. între 10–70%. Carpaþii Meridionali. Eupatorium cannabinum. Salix viminalis. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. Relief – vãi montane. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. în zonele lor mai largi. fragilis) participã în proporþii mai mici. Roci: sedimentare din material grosier. mezoterme. Carpaþii Occidentali. Lycopus europaeus. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. Salix triandra. Alte specii importante: Salix fragilis. Saponaria officinalis.

Viburnum opulus. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. Lonicera nigra. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali. Dryopteris filix-mas. Betula pubescens. Drãgulescu 1995. 1984. Angelica sylvestris. Lathyrus pratensis.: Salix cinerea ass. Polemonium caeruleum. Viburnum opulus. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn. Angelica sylvestris.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934.2. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. P = 700–825 mm. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. Poa trivialis. Raþiu et al. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Frangula alnus. Evonymus nanus. Aconitum toxicum.921 Grey willow scrub PAL. apare Alnus incana. Lupu 1979. Lonicera nigra.4. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Equisetum sylvaticum. Telekia speciosa. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Zólyomi 1931. Csürös et al.HAB 1999: 44. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. mezotrofe. 1974. Lythrum salicaria. Valoare conservativã: mare. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare.50C. 1968. 1992. Frangula alnus.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Suprafeþe: > 100 ha. Filipendula ulmaria. Evonymus nanus). habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. între 2-4 m. Roci: depozite sedimentare. Myosotis palustris. Spiraea salicifolia. încã bine reprezentate în România. Juniperus communis. Iris pseudacorus. Ranunculus repens. Thalictrum aquilegifolium. Galium palustre. Myosotis palustris. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. habitate protejate Emerald. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Ajuga reptans. Viburnum opulus. Impatines nolitangere. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. Doniþã et al. Alnus incana. Evonymus nanus. Ionescu et al. dupã speciile dominante. 1987. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. vãi montane. acidofile. ca în salicetele tipice de zãlog. Mititelu 1970. Evonymus nanus. Lycopus europaeus. Polemonium caeruleum). Salix cinerea. ajungând la 1 m înãlþime. mezotermofile. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). Climã: T = 7. Spiraea salicifolia. Urtica dioica. în stadiu de nuieliº. Solanum dulcamara. Ribes nigrum. Deschampsia caespitosa. Specii caracteristice: Salix cinerea. Scirpus sylvaticus. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . Juniperus communis. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Calamagrostis canescens. Mititelu et al. Padus racemosa. Ribes nigrum. cu umiditate mai redusã.5–6. Betula pubescens. Filipendula ulmaria. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Lysimachia vulgaris. Între dunele din Câmpia Nirului. Soluri: aluvial turboase. Relief: depresiuni. sectorul N.

Soluri: turboase. Picea abies. Majoritatea speciilor sunt higrofile. terasa râului Sadu. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal. în etajul nemoral.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9. 1968.50C. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. 1989. Galium palustre. Lupaºcu Angela 1999. Salix fragilis. acidofile. acide.9 Alder. Rãspândire: intrazonal. În stratul ierburilor sunt dominante. swamp wood CORINE: 44. Populus tremula. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. willow.HAB 1999: 44. Sanda et al 1980. oak. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. mezoterme. Myosotis palustris. Gergely et al. Acoperirea asociaþiei. Dihoru 1975.4. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Aniþei Liliana. mlaºtini eu-mezotrofe. 276 . Poa trivialis. Roci: diferite ºisturi. Carex elongata. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. aspen.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. alãturi de edificator. P = 800–900 mm. Relief: depresiuni pe vãi montane. de 90%.0–6. Karácsonyi 1980. Siriu. dã un aspect compact. Molinia caerulea. Ularu et Parascan 1970. total < 10 ha. Climã: T = 8. Dobrescu 1981. Suprafeþe: reduse. Dihoru 1965. Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. 1984. Voºlobeni). În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. gresii calcaroase de Siriu. squarrosum. flexuosum). S. Sãmãrghiþan 2001. 2001.2. Raþiu et al.

alãturi de care se pot dezvolta. Calamagrostis canescens. Hydrocharis morsus-ranae. Ophioglossum vulgatum. pe canale naturale sau sãpate. Raþiu Fl. mezoterme ºi moderat acidofile. Molinia caerulea. Înãlþimea stratului este de 3–3. Sphagnum flexuosum. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Carex contigua. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sphagnum fallax. de-a lungul canalelor. P = 550–750 mm. Carex riparia. Thelypteris palustris. Poa trivialis. Mnium undulatum. în anii cu exces hidric. dupã loc. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. Leptodyctium riparium. Pãduri (4) Eriophorum gracile. Poa palustris.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9. Soluri: protosoluri aluviale. Drãgulescu 1995. Peucedanum palustre. Berula erecta. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963.0–8. Galium palustre.921 PAL. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. Delta Dunãrii. areale restrânse. Rãspândire: intrazonal. Crataegus rhipidophylla. Chamaenerion dodonei. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. soluri aluviale cu apa freaticã. Rubus caesius. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã. iar acoperirea ajunge la 80–90%. Listera ovata. Sphagnum warnstorfii.5 (3–4 m). Ceratophyllum demersum. Brachythecium rutabulum.50C. Crataegus monogyna. Rorippa amphibia.5 m. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. Varianta deltaicã a habitatului.8–1. Picea abies. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Chamaenerion dodonei. Prin desecarea terenurilor. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass.4. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992.HAB 1999: (44. diverse ferigi. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. cu înãlþime mare a stratului superior 0.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely 1979 Syn. Amblystegium juratzkanum. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. Relief: în câmpie. Specii caracteristice: Salix cinerea. Dihoru 1975. 1956. Equisetum fluviatile. Sphagnum squarrosum. Eriophorum gracile. Climã: T = 11. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Cornus sanguinea. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. ^ 277 . frecvent pânã la suprafaþã. Prunus spinosa. Stratiotes aloides. Carex acutiformis. Câmpia Românã (Neajlov). Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. Populus tremula. 1968. Roci: sedimentare. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Lysimachia nummularia. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse. Plagiothecium ruthei. Carex elongata. Filipendula ulmaria. Coldea 1991. Athyrium filix-femina. Myosotis palustris. Carex pseudocyperus. pânã la suprafaþa apei. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº).2. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. Equisetum fluviatile. cu excepþia deltei. Salix triandra. Suprafeþe: 10–100 ha. Salix fragilis.

813 Tamarisk thickets PAL. Cornus sanguinea ºi specii de arbori. Pod. Popescu et al. Delta Dunãrii. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Hydrocharis morsus-ranae. mai ales Populus alba. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. Carex riparia. Thelypteris palustris. Humulus lupulus. pe aluviuni. Rubus caesius.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. ºi este edificatã de specii eurasiatice. Galium mollugo. Angelica sylvestris. pionier. Climã: T = 10–10. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare. Solanum dulcamara. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. de-a lungul râurilor. Paucã-Comãnescu et al. în condiþii protejate. Ranunculus repens. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963. iar în tufãriºurile rare. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. Prunus spinosa. Carex contigua. Câmpia Siretului. Valoare conservativã: redusã. Carex acutiformis. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). Lythrum salicaria. 278 . canalelor. Berula erecta. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. sãrace. Câmpia Românã. tufele variind între 273–16 kg.4. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari. Rosa canina. Lunca Buzãului. Suprafeþe: > 1000 ha.2. Crataegus monogyna. Rãspândire: Câmpia Olteniei. alcaline.5 m ºi pot ajunge la 6–6.HAB 1999: 44. de-a lungul apelor.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9. marginea canalelor. Covurluiului. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. Roci: depozite aluvionare. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Thalictrum lucidum. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. 1997. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea.5 m. Lysimachia vulgaris. Stratiotes aloides. intrazonal. Crataegus rhipidophylla. 2004.5 m–1 m. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. Phragmites australis. Cornus sanguinea. Rorippa amphibia. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Filipendula ulmaria. Alte specii importante: Veronica longifolia. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. sunt mezoterme. biomasa este de 14–18 kg / ha. litoralul mãrii Negre. acoperirea poate fi de 70–80%. Ceratophyllum demersum.50C. P = 400–500 mm. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Symphytum officinale. mezo-higrofile. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. uºor salinizate.

Calamagrostis epigeios.5 m (Althea officinalis). dar unele exemplare se ridicã la 1. Populus alba. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. se întâlnesc constant. Elymus repens. Valoare conservativã: mare. De remarcat este faptul cã. Solanum dulcamara. Potentilla reptans. Paucã-Comãnescu et al 1997. încã bine reprezentate în þarã. Stellaria palustris. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. 279 . Lappula squarrosa. habitate protejate Emerald. de obicei ºi abundentã. Cornus sanguinea. Lotus tenuis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Mentha longifolia. Althea officinalis. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. Melilotus officinalis. Lappula squarrosa. Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Althea officinalis. Stellaria palustris. cu excepþia gramineelor amintite.4. Hippophaë rhamnoides. Polygonum aviculare. Calystegia sepium. Cynodon dactylon. Polygonum aviculare. Mentha longifolia. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. pe râurile interioare. Rosa canina. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. Solanum dulcamara. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Cynanchum acutum. Trifolium fragiferum. Rhamnus cathartica.2.

1968. chiar negativã fiind un stadiu invaziv. cu ape temporare.50C. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. Salix purpurea. în raport cu depunerile apelor mari. Soluri: aluviosoluri. Suprafeþe: > 50 ha. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. P = 500–800 mm.6–7. din câmpie. troficitate variabilã. Salix purpurea. Cirsium arvense. sau chiar albia minorã a pâraielor. cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. Transilvania. Polygonum lapathifolium. în extindere invazivã.2. Stachys sylvatica. mezoterme eu-mezotrofe. Cucubalus baccifer. Salix triandra. Lithrum salicaria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. Roman N. Alte specii importante: Rubus caesius. Ecologic. Saponaria officinalis.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. fragmentarã pe 200–400 mp. Lithrum salicaria. 1974. Saponaria officinalis.4. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Symphytum officinale. Relief: vãi largi. amorphosum fruticosae Borza 1954. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. Valoare conservativã: redusã. subas. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice.HAB 1999: – EUNIS: F9. Stachys sylvatica. Cucubalus baccifer. 280 . Polygonum lapathifolium. dominã specii higrofile. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. protosol aluvionar. Salix triandra. Climã: T = 10. terase inferioare. Rãspândire: intrazonal. Oltenia. cu bogãþie mare de specii însoþitoare. Literaturã selectivã: Csürös et al. ca mai în toate cenozele de lunci.

Vrancea). Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum. Specii caracteristice: Sphagnum fallax. Sphagnum angustifolium.5. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice. Bodoc. Carex 281 . dacica. MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2.2. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989.1. Plantago gentianoides. Pinus mugo.11 Bog hummocks. Neagra Broºtenilor. Clima: T = 5. ridges and lawns PAL. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. Suprafeþe: zeci de ha. Sphagnum magellanicum. dacica. ridges and lawns EUNIS: D1. Valoare conservativã: foarte mare. Andromeda polifolia. Stratul arborescent. menþionãm: Polytrichum strictum. Sphagnum subsecundum.HAB 1999: 51. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. Piciorul Galaþiului. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. a speciei Pinus mugo. habitat prioritar. Oxycoccus microcarpus. Puzdra Micã. Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. roman). Carex pauciflora.50C.5. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. Oxycoccus palustris. Sphagnum fuscum. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). Relief: terenuri plane. Lacul Frumos – Mosoroasa. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Lacul Negru (jud. Munþii ÞarcuGodeanu.2–5). Muntele Siriu.11 Bog hummocks. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. în care menþionãm prezenþa. Munþii Retezat.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. Munþii Harghitei. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). Sphagnum rubellum. Fitocenozele etajului montan. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Substrat: turbã de 1–3 m. Empetrum nigrum. Stâna de Vale. P = 950–1400 mm. Sphagnum capillifolium. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha).5– -3. Sphagnum fallax. Comandãu. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia. în unele staþiuni.: Eriophoro-Sphagnetum auct. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. Alte specii importante: Carex nigra ssp. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. Drosera rotundifolia. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Valea Sadului. mezooligotrofe. iar cele din etajul subalpin ºi alpin. Aulacomnium palustre.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51.

oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. P = 950–1300 mm. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m.5. Substrat: turbã de 3–6 m. Harghita. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. în regiunea montanã. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et Plãmadã 1989. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa.11 Bog hummocks. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. Carex rostrata. Coldea 1990. Sanda 2002. Soluri: histosoluri. Coldea et al.400 ha).1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. Boºcaiu 1971.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. ªtefureac 1969.00C. Clima: T = 5. Drosera rotundifolia. Mohoº.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Raþiu O. Munþii Vrancei. 1986. et al.5–2. Comandãu. Luci. 1991.8). et al. 1979. 1997.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4.5%). molhaºul Cãpãþâna. Munþii Bistriþei. Lungu L. a speciei Pinus sylvestris. Poiana Stampei. Luzula sudetica.2. Lunca Neagra-Broºtenilor. Boºcaiu et al. mlaºtina Izvoarele. Literaturã selectivã: Borza 1934. Sanda et al. în unele staþiuni.HAB 1999: 51. 1997. 1997. 1977. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. ridges and lawns EUNIS: D1. Carex canescens. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. Dihoru 1975. Drãgulescu 1995. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia. 1968). conþinut redus de substanþe minerale (1–1. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. Izbucul Mare. Juncus filiformis.5–4. Bodoc. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. 1965. Relief: terenuri plane. 282 . ridges and lawns PAL. Danciu et Kovács A. Sârbu I.11 Bog hummocks. 2001. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. Bihor. Empetrum nigrum. Pop I. 1972.

care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. Carex pauciflora. Pinus sylvestris. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . habitat prioritar.5. Sphagnum fallax. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. Oxycoccus palustris. Aulacomnium palustre. et al. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. Sphagnum capilifolium. Sphagnum rubellum. Danciu et Kovács A. Sphagnum fuscum. 1997. 2001. Coldea 1991. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. Coldea et al. 1987. Valoare conservativã: foarte mare. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. Oxycoccus microcarpus.2. Pop I. Carex echinata. Literaturã selectivã: Raþiu O. Sanda et al. 1997. inexistente în Carpaþii României. Lungu 1977. 1979. Sphagnum angustifolium. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Polytrichum strictum. et Moldovan 1972. Spre deosebire de cenozele din Germania. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. Coldea et Plãmadã 1989.

Berula erecta. neglectum. G. Mentha aquatica. Alisma plantago-aquatica. riparia. Carex vulpina. plicata.5. crovuri. Leersia oryzoides. Lythrum salicaria. Lemna minor. Bidens tripartipa. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. Muntenia. însorite. înalte de 80–110 cm. plicata. Sanda. Mentha aquatica. Etajul mijlociu este. malul apelor. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans.5–60C. Eleocharis palustris. Valoare conservativã: moderatã. T. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. Koch) Libbert 1931. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. Phalaris arundinacea. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre. Ranunculus repens. Redactat: A. Potentilla reptans. Lycopus europaeus. de asemenea. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. Raþiu 1973. Soluri: aluviosoluri.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. Trifolium repens. Ranunculus repens. L. Juncus articulatus. Ranunculus flammula. Poa palustris. Phalaris arundinacea. Schoenoplectus tabernaemontani. Rumex crispus. Gergely. Leersia oryzoides. nisipuri. Typha latifolia. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. ªtefan 1995. Veronica beccabunga. pietriºuri. Banat. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. Galium palustre. Structura: Speciile dominante. Eleocharis palustris. Agrostis stolonifera. Carex acutiformis. Leersia oryzoides. Phragmites australis. P = 350–700. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. Nedelcu 1972. Popescu 1973. Iris pseudacorus. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Phragmites australis. Schoenoplectus lacustris. G. angustifolia. Stachys palustris.5. Sparganium erectum ssp. Leersia oryzoides. Phalaridetum arundinaceae (W. C. Juncus effusus. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Catabrosa aquatica. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Clima: T = 10.2. Oenanthe aquatica. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Dobrescu 1981. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Popescu. Lycopus europaeus. Berula erecta. Substrat: depozite aluviale. gleiosoluri. Catabrosa aquatica. acolo unde apa este în exces tot timpul anului.2. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica.HAB: 53. 284 . Veronica anagalisaquatica. realizeazã o acoperire de 70–85%. Lysimachia nummularia. Moldova. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. trisulca etc. Phalaris arundinacea. Sparganium neglectum. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni.

împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Rumex hydrolapathum. în zona de câmpie din Transilvania. Ranunculus repens. Moldova. Lysimachia nummularia. Muntenia. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. 1973. Popescu. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Phleum pratense. Poa palustris. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare. Valoare conservativã: moderatã. Galium palustre. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã. vulpina. Typha angustifolia. Oenanthe silaifolia. P = 350–700 mm. Popescu et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Sârbu 1978. Veronica beccabunga. Oenanthe silaifolia. Rãspândire: Luncile râurilor. Myosotis scorpioides.5. Banat. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. Medicago lupulina. Relief: teren plan. Myosotis scorpioides. Nedelcu 1972. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. Potentilla reptans. Carex hirta. periodic inundate. Carex riparia. Lycopus europaeus.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. Scutellaria galericulata.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3.HAB: 53. Substrat: depozite aluviale. luvosoluri. Lythrum salicaria. Galium palustre. de regulã.HAB: 53. Trifolium repens. Mititelu 1973. Butomus umbellatus. Bolboschoenus maritimus. plicata. când terenurile se zvântã. Lythrum salicaria. Bolboschoenus maritimus. Alopecurus pratensis. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. Phragmites australis. Ranunculus sceleratus. G. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.2. Berula erecta. În perioadele secetoase. Alisma plantago-aquatica. Alte specii importante: Carex riparia.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. 1971. Dintre plantele scunde. Mentha aquatica. Alopecurus aequalis. Oltenia. menþionãm: Potentilla reptans. Clima: T = 11–70C. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. lanceolatum. interfluviul Timiº – Bega. etajul mijlociu al fitocenozelor. fragiferum. Phragmites australis.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. Redactat: A. Glyceria fluitans. C. Poa trivialis. A. T. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. care participã în cadrul etajului inferior.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Lysimachia nummularia. Phalaris arundinacea. Câmpia Românã (în bazi- 285 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. Alisma plantago-aquatica.

Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Clima: T = 11–10. Sparganium erectum.000 m. Clima: T = 11–9. Lycopus europaeus. Galium palustre. Valoare conservativã: moderatã. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat.50C.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. Relief: microdepresiuni.50C. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001.. gleiosoluri. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. Câmpia Munteniei. Bolboschoenus maritimus. Typha angustifolia. Soluri: luvosoluri. Bolboschoenus maritimus. Bolboschoenus maritimus. Sparganium erectum. Alisma plantago-aquatica. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Myosotis scorpioides. Carex vulpina. Popescu. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 . Delta Dunãrii. Alisma plantago-aquatica. P = 350–600 mm. Oenanthe aquatica. Stachys palustris. Lycopus europaeus. bazine acvatice permanente. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. 1995. Rorippa amphibia. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. dintre care au fost identificate: Sium latifolium. Phragmites australis. ªtefan et al. Polygonum amphibium. Pop 1968. Lythrum salicaria. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Redactat: A. Glyceria maxima.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. Stachys palustris. Lunca ºi Delta Dunãrii.5. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. Moldova (bazinul Baºeului). Alisma plantago aquatica. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Popescu. Sanda. Stachys palustris. P = 350–700 mm. Stancu 2001. Substrat: depozite aluviale. Eleocharis palustris. Agrostis stolonifera.2. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53.HAB: 53. Ranunculus lingua. Schoenoplectus lacustris. Rorippa amphibia. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum. Solanum dulcamara. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). Lycopus europaeus. Typha angustifolia. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. Galium palustre. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. Polygonum amphibium. Eleocharis palustris. Mentha aquatica. Lythrum salicaria. în regiunile menþionate. 1984. Iris pseudacorus. Mihai 1971. Bolboschoenus maritimus. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Rãspândire: Banat în luncile râurilor.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre. Popescu et al. Berula erecta. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%.

Iris pseudacorus. Nasturtium officinale. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. T.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. Galium palustre. riparia. Valoare conservativã: moderatã. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. râurile interioare din toatã þara. Specii caracteristice: Sparganium erectum. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã.HAB: 53. cantonate la marginea bazinelor acvatice. Redactat: A. Agrostis stolonifera. Altitudine: 0–250 m. Sparganium erectum.2. Sium latifolium. Ranunculus lingua. Lycopus europaeus. Pop 1962. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. 1997.5–9. 1984. Nedelcu 1984. Lysimachia vulgaris.5. Doltu.231/232 Typha latifolia/T. T. Stachys palustris. Stachys palustris. Spirodela polyrhiza. Glyceria maxima. Ceratophyllum demersum. Roman. Alte specii importante: Phragmites australis. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Etajul inferior este slab reprezentat. P = 350–600 mm. Alisma plantago-aquatica. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. Typhetum latifoliae G. Carex acutiformis. Popescu. Lang. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. Suprafeþe: 500 ha. Mentha aquatica. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. Symphytum officinale. Lycopus europaeus. uºor alcalinã (pH = 6. Popescu.13 Reedmace beds EUNIS: C3. Solanum dulcamara. Popescu et al. Berula erecta. latifolia. Sanda. Najas marina. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. Polygonum hydropiper.5–0. Myriophyllum spicatum. Vallisneria spiralis. Glyceria maxima. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Schoenoplectus lacustris. Popescu. Lysimachia nummularia. C. Stancu 2001. Gehu. Rumex hydrolapathum. Blanchard 1994.8 m) fiind 287 . Marsilea quadrifolia. Valoare conservativã: redusã. ªtefan 1995. parviflorum. Alisma plantago-aquatica. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii.2). Substrat: depozite aluviale. Myosotis scorpioides. Epilobium hirsutum. Redactat: A. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Clima: T = 10. Veronica beccabunga. Lythrum salicaria. E. Oenanthe aquatica. Mentha aquatica. Glyceria fluitans. Mentha aquatica. Iris pseudodacorus. Scutellaria galericulata. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Myosotis scorpioides. Butomus umbellatus.8–7. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris. Galium palustre. 1973.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Alisma plantago-aquatica. Popescu. cu densitate ºi acoperire mare. T. latifolia. Berula erecta. Literaturã selectivã: Coldea et al. Sanda. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953.50C. Bolboschoenus maritimus. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse. speciile semnalate sunt: Galium palustre. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum.

5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .2.

Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. Typha angustifolia.15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL.2. canale. Nedelcu 1967. Dobrogea. Banat. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. Oenanthe aquatica. P = 550–600 mm.50C.13 Reedmace Typha beds PAL. Popescu et al. Substrat: depozite aluviale. Myosotis scorpioides. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. Muntenia. Moldova. Beckmannia eruciformis. loessoide. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. Oltenia. Valoare conservativã: moderatã. Moldova. Myriophyllum spicatum. Lycopus europaeus. Galium palustre.. E. Oenanthe aquatica. Rorippa amphibia. Bolboschoenus maritimus. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Lythrum salicaria. specia caracteristicã fiind în expansiune. Substrat: depozite aluviale. Literaturã selectivã: Coldea et al. Phalaris arundinacea. Alisma plantago-aquatica. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. Ocupã suprafeþe relativ mici. Juncus gerardi. puternic încãlzite în timpul verii. Rãspândire: Câmpia Românã.5.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967. Sparganium erectum.5–8). Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. bium hirsutum. Rãspândire: Transilvania. Eleocharis palustris. Clima: T = 11–90C. Popescu. Bolboschoenus maritimus. Schoenoplectus tabernaemontani. Alisma plantago-aquatica. P = 350–700 mm. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari.5–9. Specii caracteristice: Typha laxmannii. Clima: T = 10. parviflorum.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. luturi. Typha angustifolia. Suprafeþe: 50–60 ha.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m.HAB: 53. 1984. 1997. Eleocharis palustris. Agrostis pontica. nisipuri. 1997. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Epilobium hirsutum. Redactat: A.HAB: 53. Relief: ºanþuri. 289 .251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931.

R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Myosotis scorpioides. Popescu. Specii caracteristice: Glyceria maxima. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea. Carex elata.5 m2. Sium latifolium. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. sunt: 290 . Lycopus europaeus. Gergely et Raþiu 1973. Rorippa amphibia. Oenanthe aquatica. lãcoviºti. Ranunculus lingua.HAB: 53. Stachys palustris. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Bolboschoenus maritimus.50C. Irirs pseudacorus. Eleocharis palustris. Alisma plantago-aquatica. Pop 1968. Stachys palustris. din resturi de plante ºi rizomi de stuf.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. Lycopus europaeus. Lysimachia vulgaris. Lythrum salicaria. Rumex hydrolapathum. Galium palustre. Butomus umbellatus.5–3. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Spirodela polyrhiza. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea.5 m).5. Glyceria maxima. Typha angustifolia. Thypha angustifolia. Symphytum officinale. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. Speciile de talie micã. Delta Dunãrii. de 1. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. Phragmites australis. Rumex hydrolapathum.: Phragmitetum natans Borza 1960.5–2 m. Stachys palustris. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. Polygonum lapathifolium. Bolboschoenus maritimus. Wolffia arrhiza etc. latifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. Typha latifolia. Cicuta virosa. Butomus umbellatus. Dobrescu 1970. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. Sparganium erectum. Cladium mariscus. Popescu et Sanda 1974. Mentha aquatica. Rorippa amphibia. Glyceria fluitans. Valoare conservativã: moderatã. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Carex riparia. Marsilea quadrifolia. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. Poa palustris. În etajul mijlociu.111 Flooted Phragmites beds PAL. Nedelcu 1972. Redactat: A. Phalaris arundinacea. Cicuta virosa. Ranunculus lingua. care alcãtuiesc etajul inferior. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Schoenoplectus lacustris. latifolia. 1995). specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. P = 350–550 mm. luto-argiloase. Lemna minor.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. Carex acutiformis. Mititelu et Barabaº 1971. Oenanthe aquatica. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. T. T. Relief: teren plan. Clima: T = 11–10.2. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. în puþine exemplare. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. Substrat: organic. Phragmites australis. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al.

HAB: 53.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. Oenanthe aquatica. Thelypteris palustris. Specii caracteristice: Phragmites australis.5–5. Thelypteris palustris. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare. Galium palustre. Valoare conservativã: moderatã. Stachys palustris. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest. Nymphaea candida. Popescu. Mentha aquatica. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. Carex acutiformis. Grigore 1971. 1997. Stachys palustris. Schoenoplectus lacustris. Salvinia natans.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. Lycopus europaeus. Butomus umbellatus. Fitocenozele sunt compacte. Iris pseudacorus. Rumex hydrolapathum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Valoare conservativã: moderatã. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. Iris pseudacorus. Suprafeþe: 4. Carex riparia. Koch 1926. Oenanthe aquatica. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. P = 350–550 mm. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Polygonum hydropiper. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Un numãr relativ mare. Carex riparia. latifolia. Spirodela polyrhiza. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. 1995. Mentha aquatica. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Nedelcu 1984. Eleocharis palustris. Bolboschoenus maritimus. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis.000 ha. 1997. Delta Dunãrii. latifolia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris.5. Ranunculus lingua. ªtefan et al. Ranunculus lingua. Sanda. Marsilea quadrifolia. Stachys palustris. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. cu indivizi viguroºi. 291 . Substrat: depozite aluviale. Hydrocharis morsus-ranae. Carex elata. Rumex hydrolapathum. Popescu et Sanda 1974. Clima: T = 10. Rumex hydrolapathum. Sium latifolium. Acorus calamus. Lemna minor. Specii caracteristice: Phragmites australis.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Typha angustifolia. Scutellaria galericulata. Typha angustifolia. Ranunculus lingua. Redactat: A. Schoenoplectus lacustris. Alisma plantago-aquatica. Alte specii importante: Typha angustifolia. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. Lemna trisulca. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Popescu. Lemna minor. Glyceria maxima. Glyceria maxima. Nedelcu 1967.2. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. T. Rorippa amphibia. Popescu. Oenanthe aquatica.8). ªtefan 1995. T.5–9.50C. Literaturã selectivã: Coldea et al. cu înãlþime de pânã la 3 m.

Moldova. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania.HAB: 53. Rorippa sylvestris. C. C.2. rostrata.5–60C.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. Lysimachia vulgaris. nisipuri. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata. C. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. pante uºor înclinate. Lycopus europaeus. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. aluviale.5. Muntenia. Equisetum palustre. Clima: T = 10. Senecio paludosa. acutiformis. acoperirea poate atinge 95–100%. rostrata. Caricetum rostratae Rübel 1912. Lythrum salicaria. soluri gleice cu exces de umiditate. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. C. Relief: teren plan. Banat. C. Oltenia. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. C. Delta Dunãrii. Substrat: depozite 292 . argile. uneori. Galium palustre. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. Alisma plantagoaquatica. elata. Alisma lanceolatum. gracilis. Lathyrus palustris. riparia ºi C. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. Soluri: gleiosoluri. Caricetum acutiformis Eggler 1933. P = 350–750 mm. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. paniculata. cu reacþie slab acidã. Eleocharis palustris. depresiuni cu exces de umiditate. C. Mentha aquatica. Peucedanum palustre. Epilobium hirsutum. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm.21 Large Carex beds PAL.

nisipuri. C. Alisma plantago-aquatica. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. de 1. Senecio paludosus. Ranunculus lingua.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. Câmpul Chiliei. C. în Deltã. Scutellaria galericulata. Lycopus exaltatus. Peucedanum palustre. Redactat: A. Eleocharis palustris. Popescu et al. acutiformis. humilis. Equisetum palustre. Substrat: depozite aluviale. Stachys palustris.HAB: 53. S. cum sunt: Suaeda maritima. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. Morariu 1964. Raþiu 1971. Specii caracteristice: Carex elata. Aster tripolium. Alte specii importante: Juncus gerardi. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%. Butomus umbellatus. splendens. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Mentha aquatica. Lathyrus palustris. Literaturã selectivã: Coldea 1997. humilis. Popescu. Aeluropus littoralis.5 mm. Phragmites asutralis ssp. Lythrum salicaria. L. S. Butomus umbellatus. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. Carex distans. Aeluropus littoralis. Alopecurus arundinaceus. Grigore 1971. Stancu 2001. Gergely et Raþiu 1973. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. gracilis. alcãtuieºte etajul superior înalt. Spergularia maritima. Clima: T = 11–100C. Siret. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Poa palustris. Phragmites australis. Spergularia maritima.112 Dry Phragmites beds PAL. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Cicuta virosa. 293 . în lunca Dunãrii. Stachys palustris. splendens. Crypsis aculeata. riparia. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. riparia. Caraorman. Aster tripolium. Prezenþa a numeroase specii halofile. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. humilis. Lythrum virgatum. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Redactat: A. Popescu. Rorippa sylvestris. luturi. Carex distans.5. Lycopus exaltatus. Valoare conservativã: moderatã. P = 350–550 mm. C. Crypsis aculeata. Oenanthe silaifolia. Popescu. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. C. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp.2. Aster tripolium. Structura: Specia dominantã. Lysimachia vulgaris. Buzãu. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. C. virgatum. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53.3–1. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. 1984. Lycopus europaeus. Galium palustre. acutiformis. rostrata. Sãrãturile. Sanda. Schoenoplectus tabernaemontani.5). Neajlov.

nisipuri ºi luturi. B. Bidens cernua. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Popescu. Transilvania. Veronica anagalis-aquatica. Rumex palustris. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Redactat: A. Bidens frondosa. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. 294 . Ranunculus sceleratus. hydropiper. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. Rorippa austriaca. Chlorocyperus glomeratus. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. frondosa. Chenopodium botrys. P.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Plantele mai scunde. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Substrat: depozite aluviale. hydropiper. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. Polygonum lapathifolium. Chenopodium polyspermum. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate. Tx 1950. Rumex palustris. Polygonum hydropiper.5. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. cum sunt: Alopecurus aequalis. Echinochloa crus-galli. Chlorocyperus glomeratus. Oroian 1997. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. Popescu. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. Specii caracteristice: Bidens tripartita. care este mai slab reprezentat. aluviosoluri. Soluri: gleiosoluri. Alte specii importante: Rorippa austriaca.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R.HAB: 24. Pop 1968. Bidens tripartita. Mentha arvensis. Câmpia Dunãrii.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. P = 350–650 mm. Symphytum officinale. Chenopodium polyspermum. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. P. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Alopecurus aequalis. Valoare conservativã: redusã. Sanda. Clima: T = 11– -80C. din Banat. lapathifolium. P. Bidens tripartita. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic.52.

Munþii Þarcu.22 Carex nigra. Sphagnum subsecundum. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. eu-mezotrofe. Juncus filiformis. Valoare conservativã: mare. Polytrichum commune. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973). dacica. Carex canescens. Plantago gentianoides. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Resmeriþã 1973. Calliergon stramineum. Dactylorhiza maculata. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. turbãrii. 1991. Substrat: acid.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. Mlaºtini. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. Aulacomnium palustre. Comarum palustre. 1977.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. 1997. Drepanocladus fluitans. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Relief: terenurile înmlãºtinite. 1997. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. Sanda et al. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Alte specii importante: Agrostis canina.3. Sphagnum teres. Coldea et al.42 Black-white-star sedge fens PAL. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 .HAB 1999: 1999: 54. Munþii Fãgãraº.7%. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Munþii Retezat. 1972 (Syn.2. Carex rostrata. Carex echinata. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. 2001. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. 1972. Sphagnum recurvum. dacica. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. Plantago gentianoides. acide. Tarniþa la Cruce). Coldea et Plãmadã 1980. habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. Literaturã selectivã: Borza 1934. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. ªtiol. Boºcaiu et al. Pseudorchis frivaldii.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. în etajul subalpin ºi alpin.0– -20C. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. 1972. Clima: T = 1. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. Redactat: Simona Mihãilescu. având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. Munþii Godeanu. Coldea 1990. Munþii Parâng. cu Carex nigra ssp. 1962). Structura: Sub aspect sindinamic. Sanda 2002. bogat în material organic pânã la 87.8. Polytrichum strictum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. Eriophorum angustifolium. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum.: Caricetum dacicae Buia et al.5. Dactylorhiza cordigera. Eriophorum scheuchzeri. P= 1300–1450 mm. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Carex canescens. în care.

Cãldarea glaciarã Gropi).4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. Sub aspect microclimatic. dacica. Soluri: histosoluri. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. 2005 (ined. Juncus castaneus. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri. Clima: T = 0.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. K ºi Na. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie.: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). Mihãilescu S.2. Sanda et al. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum.7– -0. Coldea et Plãmadã 1980. Cãldarea Buhãiescu Mare. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. Epilobium palustre. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus.5. 1997. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn.4 Acidic fens CORINE: 54. Carex canescens. 1977.). Literaturã selectivã: Coldea et al. Sanda 2002. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca. Substrat: turbã.HAB 1999: 54.80C. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Relief: terenuri plane sau slab înclinate.3). 1991. 2001. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. Lacul Lala. cu acoperire pânã la 30%. Carex nigra ssp. Tarniþa la Cruce. Philonotis fontana. Juncus triglumis. Carex canescens ºi Epilobium palustre. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. P = 1300–1400 mm. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 . puternic acide (pH = 5–5. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha). Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm. Redactat: Simona Mihãilescu. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Coldea 1990. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana. Campylium stellatum. în etajele subalpin ºi alpin.

foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Eriophorum angustifolium. Raþiu F. Juncus alpinus. ªtiol). Clima: T = 7. 75%. Depresiunea Giurgeului. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. 1973) Coldea 1981 (Syn. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965. 1966. Carex canescens. Stellaria uliginosa. Comarum palustre. Juncus articulatus. Calliergon stramineum. Cardamine amara. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973.2 – -0. 1965 non Zólyomi 1931). Calla palustris. Menyanthes trifoliata. Soluri: histosoluri.2.80C. 1971. Triglochin palustre. 1937. Depresiunea Trascãului. Rotunda-Preluc. Munþii Cãlimani. Vf. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Resmeriþã 1973. Lungu 1971. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. Izbuc). Veronica scutellata. 1997. Boºcaiu et al.6). Sub aspect sindinamic.5. acide (pH = 4. et al. Camptothecium nitens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. 1972. Munþii Rarãu. K ºi Na. Drepanocladus fluitans. Sphagnum warnstorfii. Lacul Negru (Jud. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. Gergely I. Alte specii importante: Pedicularis limnogena. Pedicularis palustris. Munþii Bistriþei. Oroian S. Coldea et al. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Juncus filiformis. Rebra. Agrostis canina. situate la diferite altitudini. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Carex canescens. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Sphagnum subsecundum.HAB 1999: 54. Munþii Þarcu. Munþii Gurghiu. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Redactat: Simona Mihãilescu. 1987.p. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex echinata. Dicranum bonjeanii. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. 1977. 1998. Ligularia sibirica. Munþii Godeanu. Munþii Retezat. Carex magellanica. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Substrat: turbã. Raþiu F. Sphagnum teres.). Relief: terenuri plane. Carex nigra ssp. Coldea 1973. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale.9–5. P = 825–1400 mm.22 Carex nigra. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. Ularu 1971. et Boºcaiu 1967. Sârbu et al. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Pedicularis sceptrum-carolinum. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Vrancea). Pop I. dacica. Valea Ieduþului. Stellaria palustris. 1997. Sphagnum recurvum. Raclaru 1970.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. Specii caracteristice: Carex rostrata. Defileul Mureºului. • drepanocladetosum (Resm.

Defileul Mureºului. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. în etajul subalpin. Vâlcelele. Valea Sadului. înalt de 10–30 cm. Buhãiescu.7–7). Munþii Gilãu (Valea Runcului). mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Perºani. Clima: T = 1.HAB 1999: 54. Literaturã selectivã: Coldea 1990. 298 . Mânãstireni. habitat prioritar EMERALD. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. Carex nigra ssp.00C. Bistriþa Aurie. Luzula sudetica.5. Vf. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. Suprafeþe: mari. Munþii Piatra Craiului. Munþii Rarãu. 2001.2 Rich fens PAL. Carex dioica. Alte specii importante: Carex echinata. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. Relief: fund de vale. Parnassia palustris. Munþii Ceahlãu.5 Transition mires CORINE: 54. în regiunea montanã ºi colinarã. Muntele Plopiº. În circ glaciar. dacica. Sanda 2002. Carex limosa. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. Eriophorum angustifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. Târnava Mare.HAB 1999: 54. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. Carex rostrata. endemic în Carpaþii Sud-Estici. Substrat: bazic. Munþii Plopiº. Valea Rebra.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna.2.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. Valea Morii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Carpaþii Occidentali: Întregalde. Depresiunea Bilbor. Comarum palustre. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Soluri: histosoluri profunde. Sanda et al. Munþii Bistriþei. Swertia perennis. Coldea et al. Munþii Baraolt. sibiricum. Swertia perennis. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice.5 Transition mires PAL. 1991. Valea Remeþului. Depresiunea Trascãu. Valea Iadului. 1997. Menyanthes trifoliata. de ordinul 500–1000 ha. Depresiunea Giurgeului. slab înclinat. sibiricum. Munþii Þarcu-Godeanu. ssp. Valea Gurghiului.2 Rich fens CORINE: 54. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. Speciile edificatoare. conferã caracterul regional al vegetaþiei.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. P = 1300 mm. Suprafeþe: circa 1 ha. Feneº. Valoare conservativã: foarte mare.

nigra.HAB 1999: 54. 2001. Coldea et al. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977. Gymnadenia conopsea. 2005 (ined. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 1965. Oroian S. Valea Jiului. 299 . eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Valoare conservativã: mare. Sanda 2002. habitat prioritar EMERALD. Valeriana simplicifolia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. • caricetosum gracilis (Gergely 1966).2 Rich fens CORINE: 54. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. Lychnis floscuculi).6–70. 1997. Raþiu F. Kovács et Coldea 1967. Carex appropinquata. Coldea 1973. 1972. Dactylorhiza incarnata. 1960. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Juncus effusus. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. 1973. Coldea 1977. Mihãilescu S. ªuteu 1973. Schoenus nigricans. Deschampsia caespitosa. Raþiu O. Pinguicula vulgaris. 1962. Lungu 1971. Raclaru 1970. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava.8–6. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. 1998. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Succisa pratensis.8). Carex gracilis. Zanoschi 1971. Csürös-Káptalan M. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. Pascal 1973. 2001.2F Middle European flat sedge fens PAL. Coldea 1991. Depresiunea Bârsei. Páll 1965. Substrat: În unele situaþii. Juncus inflexus.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. Coldea 1978. Sãmãrgiþan M. P = 750–1000 mm. Hodiºan 1966. Campylium stellatum. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. Dactylorhiza maculata. 1978. Camptothecium nitens. 2001.). Gergely 1966. Blysmus compressus. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. Alte specii importante: Carex nigra ssp.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. Drãgulescu 1995.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre. Valea Runcu. Eriophorum latifolium. Carex davalliana. Soluri: histosoluri gleice. Juncus compressus. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Epipactis palustris. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat. Clima: T = 7. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Ularu 1972. Swertia perennis.00C. Boºcaiu 1971. Carex distans.2. Depresiunea Bilbor.0–1. Carex lepidocarpa. Redactat: Simona Mihãilescu.5. 1983. Danciu 1974. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. Literaturã selectivã: Pop E. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. Mihãilescu S. Bistriþa Aurie. Sanda et al. bogate în substanþe organice (58. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). Munþii Cãlimani. Tofiledia calyculata. Salix rosmarinifolia. Parnassia palustris. Munþii Rarãu. et al. Molinia caerulea. et al. Diaconescu F. Carex panicea. Relief: locuri plane.

Pinguicula vulgaris. Sphagnum warnstorfii. Sanda et al. nigra. Juncus inflexus. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha). Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. Carex echinata. Carex serotina). Coldea 1973. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Triglochin palustre. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. Substrat: bazic. Carex nigra ssp. Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. Lacul Negru (Jud. Pascal 1973. Swertia perennis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Literaturã selectivã: Zanoschi 1971.5–1. Substrat: acid. Epipactis palustris. Philonotis calcarea.00C. Soluri: histosoluri. specificã mlaºtinilor de mare altitudine. habitat prioritar EMERALD. Carex panicea. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat.00C. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. Soluri: gleice.5 %). Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m. Specii caracteristice: Blysmus compressus.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926.5 Transition mires PAL. Relief: terenuri plane. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. 2001.5.0–1. nisipoase. bogate în substanþe organice (18–44. 1997. Clima: T = 3. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.5–8. Juncus effusus.5 %) ºi în carbonat de calciu (7.5 Transition mires CORINE: 54. Clima: T = 7. Redactat: Simona Mihãilescu. Juncus articulatus. Drepanocladus revolvens. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Alte specii importante: Juncus compressus. 1956. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa. Pedicularis sceptrum-carolinum.5). Sphagnum warnstorfii. Vrancea). Ligularia sibirica.HAB 1999: 54. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Carex flava. cu o reacþie bazicã (pH = 7. Puºcaru et al. Se remarcã. Blysmus compressus. Valoare conservativã: foarte mare. Stratul muºchilor dominant.2). Valeriana simplicifolia. Eriophorum angustifolium. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. Defileul Mureºului.2. Coldea et Plãmadã 1980. Carex diandra. habitat prioritar EMERALD. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. P= 1200–1300 mm. Coldea et al. uneori cu acoperiri mari. Relief: terenuri plane în depresiuni. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. P = 750–1100 mm. Carex distans. Pedicularis palustris. Dactylorhiza maculata. Coldea 1991. Gymnadenia conopsea. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Sanda 2002. Raclaru 1970. 300 .

: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). înalt de 12–30 cm. Munþii Maramureºului. 1960. Coldea et al. în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm. 1997. Substrat: acid. Eriophorum gracile. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %.4. Redactat: Simona Mihãilescu. 1991. Coldea et Marchievici 1978. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. Raþiu O. Polytrichum strictum. în regiunea montanã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. 1987.2. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. 1977. Clima: T = 6. Calliergon straminaeum. Stratul muºchilor este dominant. Carex canescens. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Drosera rotundifolia. 2001. Harghita (Vlaschinez. Stratul ierbos este slab dezvoltat. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. Literaturã selectivã: Pop E. Munþii Gilãu. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata). Pop I. Oxycoccus microcarpus. în zona molidului. 1997. Sârbu I. P = 925–1100 mm. 1998.5–4. Coldea et al. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. Sphagnum cuspidatum este dominant. Carex pauciflora. 1997. et al. habitat prioritar EMERALD.5. 301 . 1921 (Syn. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. 2001.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Rhynchospora alba. et Moldovan 1972.5 Transition mires CORINE: 54. Andromeda polifolia. Coldea et Plãmadã 1980. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Scheuchzeria palustris. Oroian S. depresiuni montane. Menyanthes trifoliata. Oxycoccus palustris. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). Valoare conservativã: foarte mare. Eriophorum angustifolium. Literaturã selectivã: Coldea 1973. Agrostis canina. Carex lepidocarpa. andezite. 1991. Carex rostrata. et al. Mohoº. et al. gresie. 1982. Sanda et al.HAB 1999: 54.54 Mud sedge swards PAL.80C.0–4. Relief: terenuri plane. 1997. Izvoarele. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe. Staþiuni: Habitat oligotrof. Carex chordorrhyza. Sanda et al. Sphagnum contortum. Specii caracteristice: Carex limosa. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). iezere. Comarum palustre. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. Raþiu O. Munþii Rodnei (ªtiol). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Bodoc). oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Coldea et Plãmadã 1970. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa.-Bl. Empetrum nigrum. Coldea 1990. uneori cu acoperiri mari. Speciile Scheuchzeria palustris. Eriophorum vaginatum. Sanda 2002. ocupând suprafeþe mici în tinoave. Soluri: histosoluri cu pH = 3. Sanda et al. cristalin. Carex serotina.

Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald. menþionãm: Drosera rotundifolia.5. Soluri: histosoluri. înalt de 10–20 cm. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. 302 . Koch 1926. Structura: Habitat tipic oligotrof. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. Rhynchospora alba.2–5.6 Beak-sedge quaking bogs PAL.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54. Stratul ierbos este dezvoltat.2.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. • caricetosum echinatae Coldea 1981. Substrat: acid.3H Wet. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha. Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. Clima: T = 7–50C.HAB 1999: 54. acid peat and sands. Cãlãþele). with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. P = 700–1050 mm. open.2) ºi conþinut ridicat în azot total. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã. 1923) Dierssen et Reichelt 1988. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã. Carex limosa.

Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. • nardetosum strictae Lupºa 1971. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor. Stratul muºchilor este dominant. Valoare conservativã: foarte mare. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. Andromeda polifolia. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. mlaºtina Blejoaia. în regiunea montanã ºi subalpinã. uneori cu acoperiri mari. Munþii Þarcu. Carex limosa. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. depresiuni montane. Coldea et al.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Juncus alpinus. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Empetrum nigrum.4 Acidic fens CORINE: 54. Menþionãm cã. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba. Sphagnum magellanicum.4–82. 303 . Relief: terenuri plane sau slab înclinate. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice.4 Acidic fens PAL. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. Munþii Harghitei. Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. 2001. Comandãu. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. Sanda et al. Carex lepidocarpa. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. Vrancea).00C. în stratul ierbos. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Carex canescens. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: acid. Clima: T = 7. Polytrichum strictum. Valea Sebeºului. Carex lepidocarpa. Depresiunea Dornelor. Depresiunea Giurgeului. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Valea Ieduþului). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. Munþii Gilãu. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. Carex diandra. Izbucul Mare. 1977. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. Sphagnum contortum.22 Carex nigra. Eriophorum gracile. Oxycoccus microcarpus.0–3. Sphagnum cuspidatum.5%). Coldea 1981.2).5. Conþinutul în materie organicã este variabil (35.2. Munþii Cãlimani. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Eriophorum vaginatum. 1991. Carex fusca ºi Agrostis canina. Menyanthes trifoliata. 1997. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Specii caracteristice: Rhynchospora alba. Lacul Negru (Jud. Scheuchzeria palustris. Soluri: histosoluri. Munþii Bistriþei. menþionãm: Spagnum cuspidatum. 1956. 1980. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. Sanda 2002. Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2).: Caricetum stellulatae Csürös et al. habitat prioritar. spre a cãror grupãri evolueazã. Alte specii importante: Carex nigra. Sanda et al. P = 850–1200 mm.HAB 1999: 54.

Agrostis canina. Pop I. în regiunea montanã. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. Munþii Gurghiu. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). 1997. Redactat: Simona Mihãilescu. Juncus alpinus.5–4. nigra (= C. Trifolium hybridum). în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S. Drepanocladus fluitans. 1970. Agrostis canina. 1997. et Boºcaiu 1967. Carex rostrata. Coldea 1973. bazinul Bistriþei Aurii. este înalt de 10–20 cm. acutifolium). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Coldea et al. 1972. Raþiu O. • subas. Pedicularis palustris. Depresiunea Giurgeului. Boºcaiu 1971. Clima: T = 7. Drepanocladus vernicosus. Literaturã selectivã: Borza 1959. bazinul Gheorghieni. Raþiu 1972 non Br. Depresiunea Ciucului. bine dezvoltat. Valeriana simplicifolia. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. Defileul Mureºului. (Cristiºor). Juncus conglomeratus. Carex canescens. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. nigra. Pedicularis limnogena. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Danciu et Kovács 1979. nigra. Juncus effusus. Aulacomnium palustre. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Substrat: acid. Structura: Pajiºtile higrofile. depresiuni montane. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx. Carex rostrata. fusca). Juncus effusus. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. având o umiditate ridicatã. Lungu 1971.2. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. 1987. Munþii Bistriþei 304 . (1937) 1952 (Syn. Pedicularis sceptrum-carolinum. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Stratul ierbos. Carex canescens. Aulacomnium palustre. 1982. fusca). et al. Alte specii importante: Carex canescens. Munþii Rarãu. Calliergon stramineum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. Carex nigra ssp. Sphagnum recurvum. Relief: terenuri plane sau slab înclinate.5. P= 750–1025 mm. Munþii Harghitei.: Caricetum fuscae F. Carex echinata. Comandãu. Drepanocladus revolvens. nigra (C. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. 1915). Specii caracteristice: Carex echinata. Coldea et Plãmadã 1970.HAB 1999: 54. Ligularia sibirica.4 Acidic fens CORINE: 54. Raþiu F. Eriophorum angustifolium.2). Sphagnum teres. acide (pH = 6– 6. Sphagnum subsecundum. • subas. Dactylorhiza maculata. Raþiu F.22 Carex nigra. et al. 1986. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Menyanthes trifoliata. Sârbu et al. Carex magellanica. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Eriophorum scheuchzeri. nigra.-Bl.50C.4 Acidic fens PAL. Munþii Þarcu. Sphagnum warnstorfii. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex stellulata.

Drepanocladus ventricosus. Raclaru 1970. Pedicularis sceptrum-carolinum. Carex serotina. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Carex diandra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. Coldea et al. Calliergon stramineum.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Structura: Habitat mezotrof. în regiunea montanã. Camptothecium nitens.p. 1997. uneori cu acoperiri mari. 1972.52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Sanda 2002.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn. Gergely et Raþiu F. Sphagnum recurvum.5–5. Pascal 1973. 1991. Sphagnum teres. Coldea et al. Dactylorhiza maculata. 1973. Comarum palustre. Saxifraga hirculus. 1977. 1974. Sphagnum angustifolium. Sanda et al. Mlaºtina Joseni. Eriophorum latifolium. Ligularia sibirica. Sâncrãieni).: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p.5 Transition mires CORINE: 54. Sphagnum subsecundum.5 Transition mires PAL. Coldea 1981. Remetea. 1932 em.80C. 1998. Stratul ierbos este dezvoltat. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. 1977. 1997. Soluri: histosoluri. Pedicularis palustris. Clima: T = 7. Bryum pseudotriquetrum. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus.2. Gergely et al. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. 1988. 1991. Ligularia sibirica. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. Kovacs A. Oroian S. Comarum palustre. Danciu 1972. Carex rostrata. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. Drepanocladus revolvens. Valeriana simplicifolia. Mlaºtina Racu. Sanda et al. Danciu et Kovács 1979. Coldea et al.p. Menyanthes trifoliata. Sanda 2002. Substrat: bazic. Relief: depresiuni intramontane. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol). Gergely et Raþiu F. 1970. habitat prioritar EMERALD. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. Veronica scutellata. Carex dioica. Redactat: Simona Mihãilescu. et Gergely 1979. Lungu 1971. 1973. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. Stratul muºchilor este dominant. non Soó 1963). Oberd.HAB 1999: 54. P= 8250–1075 mm. Pedicularis palustris. Ozunca. Bilbor. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. Galium palustre. 305 . Eriophorum angustifolium. CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). 1957 (Syn. Literaturã selectivã: Raþiu F.5. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor.1–7. terenuri cu exces de umiditate. 2001. Stellaria palustris. Dactylorhiza incarnata. Carex dioica.1973. Eriophorum angustifolium. Dicranum bonjeanii. Coldea et Plãmadã 1970. Trighlochin palustre. 2001. Menyanthes trifoliata. Equisetum fluviatile. Sphagnum warnstorfii. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. înalt de 10-30 cm. Alte specii importante: Carex nigra. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. 1997. Juncus articulatus. Raþiu F.9). Valeriana simplicifolia. Coldea 1990. 1972. 1977.

1997. 1997. Sanda et al. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Acrocladium cuspidatum. cu un conþinut redus în materii organice. Redactat: Simona Mihãilescu. Epipactis palustris. 1962. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). Sântimbru). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii. ca: Briza media. Molinia caerulea. 2001. în prezent.: Schoenetum nigricantis Pop et al.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd.5.8–8. Sesleria uliginosa. Dactylorhiza maculata.2 Rich fens PAL.HAB 1999: 54. 1974. Schoenus nigricans. mici depresiuni. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. 1977. Coldea et al.21 Black bog-rush fens PAL. Lotus siliquosus. Polygala amarella. Coldea 1991. Pedicularis palustris. bogate în carbonat de calciu. Festuca pratensis. Trifolium repens. Valea Gârcinului). Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. Clima: T = 7. Soluri: mlãºtinoase. Depresiunea Runcu. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4.2 Rich fens CORINE: 54. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. Medicago lupulina. Specii caracteristice: Carex davalliana. Primula farinosa. Valoare conservativã: foarte mare. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. Lotus corniculatus. Carex distans. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. Gergely et al.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. Carex panicea.70C. gleiosoluri. Pedicularis sceptrum-carolinum. Carex dioica. pe suprafeþe periferice.2 Rich fens CORINE: 54.1). Carex hostiana. Liparis loeselii. Eriophorum angustifolium. Valeriana simplicifolia. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Codlea. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Primula farinosa. Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. Trifolium pratense.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924. 1988. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic. Dactylorhiza incarnata. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. Sanda 2002. Eriophorum latifolium. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene.2. Agrostis stolonifera. habitat prioritar EMERALD. Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Literaturã selectivã: Ularu 1971.3–6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana. 306 . Au fost descrise subasociaþiile: • typicum Smarda 1961 ºi ^ R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Relief: terenuri plane consolidate. Gergely et Raþiu F. Dumbrãviþa. P = 825–850 mm. în depresiuni intramontane. Alte specii importante: Carex flava. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului.HAB 1999: 54. 1957 (Syn. Parnassia palustris. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa.

în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Carex hostiana. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Drepanocladus intermedium. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Prejmer). Stratul ierbos este dominant.2.50C. 1962. Eleocharis quinqueflora. Carex appropinquata. Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Triglochin palustre. Morariu 1964. Carex lepidocarpa. Structura: Din punct de vedere floristic. Carex panicea. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Salix rosmarinifolia.5. Epipactys palustris. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. Coldea et al.1–31. Substrat: bazic. Literaturã selectivã: Pop I.1). Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. Drosera anglica. Ligularia sibirica. Primula farinosa. Liparis loeselii. Stratul muºchilor este bine reprezentat. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. Polygala amarella. Sesleria uliginosa. Euphrasia hirtella. barcensis. Pinguicula vulgaris. Gymnadenia conopsea. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2).4 %). înalt de 15–30 cm. Ularu et Danciu 1968. Juncus articulatus. Valeriana simplicifolia. Parascan et Danciu 1976. 307 . et al. Eriophorum angustifolium. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Soluri: mlãºtinoase. Alte specii importante: Molinia caerulea. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. în depresiuni intramontane. Parnassia palustris. Coldea 1991. Tofieldia calyculata. Clima: T = 7. Csürös-Káptalan 1965. uneori cu acoperire foarte mare. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Bryum pseudotriquetrum. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. Hãrman. Carex davalliana. cum sunt Campylium stellatum.0–6. Carex flava.5–8. Swertia perennis. P = 750–900 mm. Eriophorum latifolium. Specie endemicã: Armeria maritima ssp.

Carex davalliana. Soluri: mlãºtinoase.).11 Soft water springs PAL. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul).8–8. Redactat: Simona Mihãilescu. 2003-2004 (ined. Eriophorum latifolium. Epipactis palustris. Mihãilescu S. Valeriana simplicifolia. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997. Sanda 2002. P= 700–750 mm. Schoenus nigricans. Sanda et al. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m.2 Rich fens PAL. Sanda 2002.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. Stupini). Gymnadenia conopsea. Munþii Retezat. Coldea et al. Hãrman. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa.2.2–64. Polygala amarella. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. Bod. Munþii Godeanu.2). Mihãilescu S.1 Springs CORINE: 54. Carex hostiana.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. Sanda et al. 308 .: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Coldea 1991. Parnassia palustris. Munþii Cindrelului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S. Clima: T = 70C. Carex flava. Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl. uliginosa). et Walas 1949 (Syn. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. Pinguicula vulgaris. cu un conþinut variat în materii organice (9.2 Rich fens CORINE: 54. Coldea et Plãmadã 1977. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer. R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. 1997. 2001. Munþii Þarcu. Curcubãta Mare. Ularu et Cardaºol 1979. 1997. Salix rosmarinifolia. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. habitat prioritar EMERALD. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%. 2001. Primula farinosa.). 2003-2004 (ined. Phragmites australis. Munþii Fãgãraº. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: Molinia caerulaea.9%). Carex distans. Relief: terenuri plane.5. Substrat: molhaºe. caracteristice: Sesleria uliginosa. Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum).HAB 1999: 54. în etajele alpin inferior ºi subalpin.HAB 1999: 54. Valoare conservativã: foarte mare. turboase. Parascan et Danciu 1976.

care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. 1949. 2005 (ined. Juncus triglumis. Stratul ierbos este bine dezvoltat. P = 1100–1450 mm. Aconitum tauricum.30C. uneori cu acoperiri mari. Cardamine opizii. Epilobium nutans. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. Coldea 1990. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv.HAB 1999: 54. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). 54. Plãmadã 1974. Clima: T = 3. pe versanþi slab înclinaþi. 1991.6– -1. Stratul muºchilor. înalt de 12–15 cm. Veratrum album. Chaerophyllum hirsutum. Voik 1976. Alte specii importante: Caltha laeta. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. Hulm et al. Mihãilescu S.8).12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. Sanda 2002. Bryum pseudotriquetrum. Substrat: acid sau bazic. cu caracter hidrohigrofil. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m. Chrysosplenium alpinum. Viola biflora. Chrysosplenium alpinum. 1957) Th. Relief: vãi subalpine. Saxifraga heucherifolia. Swertia punctata.0–6. 2001. pânã la 50%. Valoare conservativã: redusã. Stellaria nemorum. Coldea et al.). jilav umede pânã la ude. Müller 1961 (Syn. Drãgulescu 1995. Scapania undulata. Epilobium alsinifolium.12 Hard water springs PAL. 1997. 1998. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54.1221 Hard water bryophyte springs. 1972. Deschampsia caespitosa.2. 309 .12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2. 1977 (Syn. Boºcaiu et al. Chrysosplenium alternifolium. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. 1996. Saxifraga aizoides. 1979.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. Brachythecium rivulare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris.5. Sanda et al.12 Hard water springs CORINE: 54. Cardamine amara. Redactat: Simona Mihãilescu. Silene pusilla. Puºcaru-Soroceanu 1981. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Alexiu 1998. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha).

Izvorul Fântânii. 1997. Chaerophyllum hirsutum. ªtefureac 1972. Chrysosplenium alpinum. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. BãtrânaFundul Râpilor. Coldea 1990. 2005 (ined. Crepis paludosa. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. Valoare conservativã: foarte mare. Stellaria nemorum. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Saxifraga stellaris. Corongiºul Mare. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. Stratul muºchilor este dominant. Cratoneuron filicinum. 1977. Relief: vãi montane ºi subalpine. Cochlearia pyrenaica. Munþii Rodnei (Piatra Rea. Bryum pseudotriquetrum. Deschampsia caespitosa. Alte specii importante: Silene pusilla. Sanda 2002. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). Vf. Cardamine amara. hidrisoluri eu-mezobazice. Literaturã selectivã: Puºcaru D.2. 310 .). Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%.5. înalt de 12–30 cm. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum. Viola biflora. Valea Gãºeþel-Valea Rebra. habitat prioritar.5– -1. Cratoneuron filicinum. Caltha laeta. Epilobium nutans. Specii endemice: Achillea schurii. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu.50C. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Coldea et al. Lungu 1981. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). pH = 7–7. et al. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). 1991. Saxifraga aizoides. Philonotis calcarea. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1997. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. Valea Lala).3. Mihãilescu S. Beldie 1967. Substrat: bazic. Silene pusilla. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. 1956. Epilobium alsinifolium. P = 950–1425 mm. Clima: T = 3. Pinguicula vulgaris. Achillea schurii. Soluri: eutricambosoluri. Bryum pseudotriquetrum. Chrysosplenium alternifolium. 2001. calcare. Rebra.

HAB 1999: 54. Stellaria nemorum. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Munþii Fãgãraº. Deschampsia caespitosa. pH = 4.0–0.00C. Munþii Þarcu.: Calthetum laetae Krajina 1933. Mihãilescu S.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Veronica beccabunga. Munþii Piatra Craiului. Alte specii importante: Saxifraga stellaris.1. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: acid. Cardamine opizii.2. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Drãgulescu 1995. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. P = 1100–1400 mm. Valoare conservativã: redusã.). Crepis paludosa. 2001. Sanda et al. cu profil scurt (15–25 cm). Munþii Retezat. Glyceria nemoralis.1 Springs CORINE: 54. Carex echinata. Sanda et Popescu A. Silene pusilla. slab accidentate. Philonotis fontana. Boºcaiu et al. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. 1981.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. 1997.). Specii caracteristice: Philonotis seriata. Epilobium nutans. Chaerophyllum hirsutum. 1972. Cetãþile Rãdesei). Viola biflora. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 . Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. ºisturi cristaline. pânã la 70%. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Resmeriþã 1970. Angelica sylvestris.3–5. Cardamine amara. Puºcaru-Soroceanu et al. 2001. Munþii Cindrelului.11 Soft water springs PAL. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Epilobium alsinifolium. Coldea 1990. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Philonotis seriata. dacica. Calthetum palustris Borza 1963 n. pe terenuri înclinate. Clima: T = 4. Aconitum tauricum. Veratrum album. Soluri: hidrisoluri. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. 1977. în etajul subalpin. 1997. Sanda 2002.5. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. 2005 (ined. Stellaria uliginosa. Scapania undulata. Structura: Habitat fontinal.n. 1976. 1991. Mihãilescu S. Munþii Godeanu. Chrysosplenium alternifolium. bine aprovizionate în apã. Relief: vãi subalpine. În fitocenoze. Coldea et al. menþionãm în special pe Philonotis seriata.

Epilobium nutans. Cabana Puzdrele. Groapa Bistrei. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971).00C. Chrysosplenium alternifolium. pârâul Pintu MicPuzdrele. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. P = 1000–1350 mm. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Suprafeþe: restrânse. 2004 (ined. Doronicum carpaticum. Adeseori. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Philonotis calcarea.12 Hard water springs CORINE: 54. Substrat: calcare. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Doronicum carpaticum. Munþii Þarcu (Vf. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Saxifraga stellaris.5–1. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Viola biflora. 2001.). Caltha laeta. Sadoveanu. În Retezat. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). Clima: T = 5. Sanda et al. înalt de 15–30 cm. Cardamine amara. Stratul ierbos este dominant. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Cratoneuron filicinum. Valoare conservativã: foarte mare. Bryum pseudotriquetrum. Cãldarea Anieºul Mare. Mihãilescu S. realizeazã o acoperire între 35–55%. habitat prioritar. Sanda 2002. Cormaia. cu pH = 6. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. în regiunea montanã. Olos 1982. Muntele Cailor). Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 1977. Silene pusilla.: Saxifragetum aizoidis auct. Deschampsia caespitosa. Epilobium alsinifolium. umede. Chaerophyllum hirsutum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides.1.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. Relief: vãi montane. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum.HAB 1999: 54. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935. Munþii Retezat.12 Hard water springs PAL. Soluri: eutricambosoluri. în jurul apelor (circa 100 ha). Corongiºul Mare. Redactat: Simona Mihãilescu. rom.5.2.8–7. Stellaria nemorum. Valea Cobãºel. Pinguicula vulgaris. Sanda et al. Coldea 1990. Cãldarea Galaþiul. Vf. Saxifraga aizoides. 1991. 1993. Specii endemice: Achillea schurii. Doronicum carpaticum. Obârºia Hidegului).12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. Crepis paludosa. endemic în Carpaþii sud-estici.

P = 1200–1350 mm. Coldea 1990. 1977. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. Altitudini: 1440–1860 m. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº.). care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. Sanda et al. Sanda et al.0–1. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. Munþii Þarcu.1 Springs CORINE: 54. Stratul muºchilor este dominant. Deschampsia caespitosa. Epilobium alsinifolium. pH = 5. 1997. Caltha laeta. ºisturi cristaline sau bazic. Chrysosplenium alpinum. acoperire mare de pânã la 60%.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. înalt de 10–30 cm. prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. Relief: vãi montane. în locuri adãpostite de vânturi. Munþii Godeanu. Redactat: Simona Mihãilescu. Specie caracteristicã: Cardamine opizi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. Voik W. Ulterior a fost semnalatã de A. studiatã amãnunþit de Krajina (1933).1926 descrisã din Alpi.5–7. 1976.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al. Sanda 2002. 1991. 2001. Coldea et al. bine aprovizionate în apã.-Bl. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. Stellaria nemorum. Brachythecium rivulare. Chaerophyllum hirsutum. Borza (1934) din Retezat. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Substrat: acid. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). 1923. Silene pusilla. Doronicum carpaticum.11 Soft water springs PAL.HAB 1999: 54. Philonotis seriata. Valoare conservativã: redusã. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. Aconitum tauricum. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. 1997. cu profil scurt (15–25 cm). unde are o largã rãspândire. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Mihãilescu S. Munþii Retezat. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Saxifraga heucherifolia.5. Stratul ierbos este bine reprezentat.50C. 2005 (ined. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. Doronicum carpaticum. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Clima: T = 3. în etajul subalpin. Cratoneuron commutatum. Chrysosplenium alternifolium.2. Epilobium nutans. menþionãm speciile: Philonotis seriata. Viola biflora.

(Valea Iadului. Raþiu O. Impatiens noli-tangere. Valea Gurghiului). Munþii Cindrelului. Munþii Bistriþei. Stellaria nemorum. Brachythecium rivulare. Munþii Harghitei. Literaturã selectivã: Borza 1959. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. et Sãlãgeanu 1971. Mihãilescu S. Boºcaiu 1971. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Boºcaiu 1967.). Oroian S. Deschampsia caespitosa. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Mihãilescu S. menþionãm: Philonotis seriata. Philonotis fontana. Munþii Retezat. et al. pânã la 40%.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. 2001 (syn. 1981. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. geogr. Muntele Postãvaru. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. Epilobium palustre. Muntele Siriu. Raþiu O. Odatã cu creºterea altitudinii. Dihoru 1975. Bistriþa Aurie.2. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului.5. Munþii Parângului. Carex remota.1 Springs CORINE: 54. circaeetosum lutetianae Mass 1959. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. Specie endemicã: Barbarea lepuznica.. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Drãgulescu 1995c. Puºcaru-Soroceanu et al. Chaerophyllum hirsutum. Mititelu 1971. Sanda et al. Clima: T = 8. 1998. Muntele Govora. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia.8). jilav umede pânã la ude.. 1977. Popescu G. 314 . 2005 (ined. 1991. Sanda et al.10C. Munþii Piatra Craiului. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. 2001. 1998. 1983. Saxifraga heucherifolia. Pascal. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Valoare conservativã: moderatã. Munþii Godeanu. Coldea 1978. 1981. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Gergely I. Munþii Cibinului. Stellaria uliginosa. Caltha laeta.0–3. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Munþii Fãgãraº.11 Soft water springs PAL. Valea Drãganului). Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Chrysosplenium alpinum. Munþii Plopiº. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Valea Ieduþului.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. P = 800–1200 mm. 2001. Altitudini: 500–1550 m. Structura: Habitat sciafil fontinal. Resmeriþã 1970. 1976. înalt de 12–15 cm. Raþiu O. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior.0–6. Beldie. Sanda 2002. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Munþii Þarcu. Glyceria nemoralis. Epilobium nutans. Tozzia alpina. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. Valea Sebiºelului). Crepis paludosa. Epilobium alsinifolium. în regiunea montanã.HAB 1999: 54. Sãmãrghiþan M. Lunca Berhinii. Raþiu O. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn. Cardamine amara. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. Philonotis seriata. Dihoru 1967. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Fink 1977. Muntele Vlãdeasa. var. Substrat: acid sau bazic.

Epilobium nutans. cu umiditate ridicatã. în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota. Calthetum palustris Borza 1934. Substrat: acid. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Altitudini: 500–950 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. Veronica beccabunga. Carex sylvatica.1 Springs CORINE: 54. 1997. Defileul Mureºului.2. et Sanda 1993. 15–30 cm înãlþime. Valoare conservativã: redusã. Soluri: hidrisoluri.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. în regiunea montanã. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Mysotis scorpioides. 1994). et al. Silene pusilla. Sanda et al.11 Soft water springs PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului). Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Rumex obtusifolius.5.1 Springs CORINE: 54.11 Soft water springs PAL. 2001. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. Glyceria nemoralis. P = 950–1000 mm. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº. în regiunea montanã. Glyceria nemoralis. Stratul ierbos este dominant. Popescu A. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. Cardamine pratensis. Caltheto – Ranunculetum (Resm. 1977. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. Ranunculus repens. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. Stellaria nemorum. Clima: T = 6–5.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. în microdepresiuni. Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor. Valea Azuga). Redactat: Simona Mihãilescu. ºisturi cristaline. Stellaria nemorum. Coldea 1991. Crepis paludosa.HAB 1999: 54. Epilobium palustre. Sanda 2002. Epilobium palustre. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 1971) Resm.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. Valea Gurghiului. Muntele Siriu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. Clima: 315 . Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Rumex sanguineus. et Raþiu 1978). Sanda et al. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha).50C.HAB 1999: 54. Relief: vãi montane. pH = 6.11 Soft water springs EUNIS: C2. Poa trivialis.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn.

Cardamine amara.2. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. Sãmãrghiþan M. 1991. ºisturi cristaline sau slab bazic. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). pH = 5–6. Coldea et al. Crepis paludosa. 1977. 1997. 1998. Caltha laeta. Stratul ierbos este dominant. Chrysosplenium alternifolium. Sanda et al. cu profil scurt. 2001. Oroian S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. Sanda et al. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. indicã un proces de gleizare a solului. 2001. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. Redactat: Simona Mihãilescu.0–5. Chaerophyllum hirsutum. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. Specii caracteristice: Carex remota.5. înalt de 10–20 cm. 316 . Dihoru 1975. Structura: Habitat din lungul pâraielor. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum. Doronicum austriacum. Alte specii importante: Ligularia sibirica. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. Lupaºcu 1999. Relief: vãi montane. Cratoneuron commutatum.60C. 1997. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Epilobium palustre. bine aprovizionate cu apã. P = 800–925 mm. Glyceria nemoralis. Coldea 1978. Stellaria uliginosa. Substrat: acid. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. 1974. Brachythecium rivulare.

11 Alpine siliceous screes.6.1. 1956. Redactat: Simona Mihãilescu. Minuartia sedoides. Bucºoiu. Beldie 1967. Festucetum glacialis carpaticum E. Sanda 2002. Beldie 1967). Coldea 1991. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã. Omu. 1997.2. disparilis. Munþii Fãgãraº. Alte specii importante: Poa granitica ssp. Coºtila. GROHOTIºURI. Campanula alpina. în etajul alpin inferior. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 36. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis. Cerastium alpinum ssp. Structura: Habitat particular. Euphrasia minima. Substrat: silicios. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956 (Syn.I. plantele acoperind neuniform substratul. Luzula spicata. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). Specii caracteristice: Silene acaulis. Puºcaru et al. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. Potentilla crantzii. 1956. Festuca glacialis. 2001. Nyár. Acoperirea vegetalã este de 40–60%. Potentilla ternata. Clima: T = -2. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. 1956.HAB 1999: 61.6. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã). Arenaria ciliata. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. Dianthus glacialis. Armeria alpina. Minuartia sedoides. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. Erigeron uniflorus. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. disparilis (DH2). Hieracium alpinum. Nyár1964). Carex curvula. Minuartia sedoides. Elyna myosuroides. Dryas octopetala. P = 800 mm. Obârºia. E4. Veronica bellidioides. Carex fuliginosa. Androsace chamaejasme. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. Minuartia gerardii. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m. Morarul. Primula minima. Festuca supina.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Coldea et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 .34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. et A.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass.31 Alpine siliceous screes. Specii endemice: Festuca bucegiensis.00C. Juncus trifidus. lanatum. Scara. gresii conglomeratice. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha). Ligusticum mutellinoides. Puºcaru et al.: Festucetum glacialis Prodan 1939. Sanda et al. Þigãneºti).

Hypericum richeri ssp. Senecio carniolicus. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. Coldea et al. 2001. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme.6. Doronicum carpaticum. pe terenuri unde este prezent habitatul. 1964. Pietrosul Mare. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Silene (Lychnis) nivalis. 1934.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. 1959. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m. bogate în pietriº detritic. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. et al. pH = 4. Sanda 2002. Poa nyárádyana. Cãlþun. Specii endemice: Achillea schurii. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. grisebachii. în etajele subalpin ºi alpin. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. Arabis alpina. Clima: T = 1. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. vârfurile Piatra Albã. Leontodon croceus. Vioreanu. Literaturã selectivã: Borza et al.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare.3–4. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. cu reacþie puternic acidã. Munþii Retezat. 1981. Puºcaru-Soroceanu et al. Buia et al. 318 . grohotiºuri silicioase. Vânturariþa).2. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Poa laxa. Vf.50C. Galaþiul). Csürös I. Gãrgãlãu. Specii caracteristice: Festuca picta. Coldea 1990. Soluri: litosoluri slab evoluate. Sanda et al. 1997. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Saxifraga carpathica.6.HAB 1999: 61. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. Puzdra. 1991. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. Vf. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. Doronicum clusii. Poa delyii. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. Redactat: Simona Mihãilescu. Capra).5– -2. Rebra. Suprafeþe: mari (100–500 ha). Oslea. P = 1300–1450 mm.

grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. în etajul alpin. Cardamine resedifolia. Oxyria dygina. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Saxifraga moschata. Grohotiºuri. Poa laxa. Alte specii: Saxifraga ascendens. Saxifraga carpathica. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate.0– -20C.2. P = 1450 mm. borbásii. Redactat: Simona Mihãilescu. Valoare conservativã: mare. Sanda et al. 2001. cymosa ºi Saxifraga carpathica. Anieºul Mare). Structura: Habitat sciafil. Poa deylii. 1997. cymosa. Substrat: silicios. Veronica baumgartenii. Saxifraga oppositifolia. Sanda 2002. Stratul ierbos: speciile edificatoare.6. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Anieºul Mic. Piatra Albã. habitat endemic. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. 1991. Puzdra. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. Clima: T = -1. 319 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp. Doronicum clusii.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990.HAB 1999: 61. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae. Saxifraga pedemontana ssp. Cardaminopsis arenosa ssp. Coldea et al. Luzula spicata.

habitat endemic. Veronica baumgarteni. În stratul ierbos.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. 1928. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Achillea schurii. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al.111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2. rom. Culmea Ciºa. Cerastium cerastioides. speciile: Saxifraga bryoides. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. Munþii Retezat (Muntele Custura).50C. et Wall.. Momaia. rezultat al colonizãrii primare.. 1956 cunoscutã din Bucegi. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate. care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna. grohotiºuri silicioase. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. Alchemilla hybrida. 1937 (Syn. În compoziþia floristicã se semnaleazã. Munþii Godeanu. Cãlþun. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani.n. În Carpaþi. Clima: T = -0. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Sokol. în etajele subalpin ºi alpin. Structura: Habitat chionofil.2.HAB 1999: 61. Poa cenisia ssp. Soluri: litosoluri. Pietrosul. Saxifraga oppositifolia. et al. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. sub pereþii stâncoºi. contracta. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. Capra). Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. acoperã terenul neuniform. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu.) Csürös 1957). cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes. cymosa. Valoare conservativã: mare. Piatra Albã). de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani.: Oxyrietum dyginae auct. non. pe versanþii circurilor glaciare. Specii caracte- 320 . cymosa. Munþii Cernei. Omul.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. specia caracteristicã Oxyria digyna. 61. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. populeazã. Substrat: ºisturi cristaline. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. Sokol. 1937. Saxifraga pedemontana ssp.. Grohotiºuri. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. grohotiºurile mobile. Br. et al.. P= 1300–1450 mm. Munþii Þarcu. Relief: versanþi înclinaþi. Arabis alpina. et Wall. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. Suprafeþe: restrânse. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp. Et Wall. 1928. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). împreunã cu alte specii. 1928 (Syn. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%. Saxifraga carpathica. Sokol. 1926).6.-Bl. cu frecvenþã mare.0– -0.

Clima: T = -0. Specii endemice: Doronicum carpaticum. 1977. Peleaga. 1993. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. Sanda et al. Redactat: Simona Mihãilescu. Taraxacum alpinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. cymosa. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Veronica baumgarteni. contracta. Silene (Lychnis) nivalis. Poa deylii. Sedum alpestre. Luzula spicata. 1993. Sanda 2002. Saxifraga moschata. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. 1977. 2001. habitat endemic. Oxyria dygina. Coldea et al. Veronica baumgarteni. Soluri: litosoluri scheletice. Veronica baumgarteni. Ranunculus crenatus. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. Festuca picta. contracta. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. Poa psychrophila. P = 1350–1450 mm. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Saxifraga bryoides. Pãpuºa. Doronicum carpaticum. Gentiana frigida. granite. Judele. Soldanella pusilla. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna.HAB 1999: 61. Coldea 1991. Chrysanthemum alpinum. borbásii. Sanda 2002.5– -1. Doronicum carpaticum. Redactat: Simona Mihãilescu. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. în etajul alpin.50C. Specii caracteristice: Silene acaulis. 2001. Geum reptans. Alchemilla hybrida. Silene acaulis. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. 1978. Doronicum clusii. Saxifraga hieraciifolia. Cardaminopsis arenosa ssp. 321 . Structura: Habitat crio-nival.6. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1978. Saxifraga carpatica. Chrysanthemum alpinum. Bucura. Grohotiºuri. Specii endemice: Achillea schurii. Trisetum fuscum. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Saxifraga ascendens. Luzula spicata. Sanda et al.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Poa cenisia ssp. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Luzula alpino-pilosa. Poa cenisia ssp. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Pietrele). Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). 1997. Muchia Ascuþitã. Cystopteris regia. Soldanella pusilla. Boºcaiu 1971. Cardamine resedifolia. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Saxifraga androsacea. cymosa.2. Substrat: micaºisturi. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. ce vegeteazã în condiþii extreme. Gruiul. Coldea 1990. 1997. Pe de altã parte. Valoare conservativã: mare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Arabis alpina. Gnaphalium supinum. Senecio carniolicus. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. Alte specii importante: Poa laxa. Coldea et al. Soldanella pusilla. 1991. Poa laxa.

Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. Substrat: bazic. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. Pietrosul).50C. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. rendzine. calcicolum. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior. pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.8–7. Munþii Þarcu.2. Grohotiºuri. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. Structura: Habitat pionier. deschis.6. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. Munþii Godeanu. Soluri: scheletice. fapt relevat. conglomerate calcaroase. Anieº. În stratul ierbos. alãturi de Saxifraga moschata. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. Clima: T = 0. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha).2. 322 .HAB 1999: 61. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. amfibolite ºi ºisturi sericitoase.0– -1. P = 1300 mm. pH = 5. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. calcicolum. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae. calcaros. Gãrgãlãu.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990.

Beldie 1967. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Galium anisophyllon.6. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. Hutchinsia alpina ssp. Poa laxa (P. habitat endemic. Ineu). Luzula spicata. Doronicum carpaticum. calcicolum. Valoare conservativã: mare. Saxifraga aizoides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Parnassia palustris. Cardaminopsiss arenosa. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. Saxifraga androsacea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. Rhodiola rosea. Sanda et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Coldea et al.2. Veronica baumgartenii. Saxifraga carpatica. Saxifraga bryoides. 1997. tremula). Munþii Fãgãraº. calcicolum.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2. brevicaulis. Grohotiºuri. Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Saxifraga moschata. Coldea 1990. Saxifraga hieraciifolia. 323 . Saxifraga ascendens. Oxyria dygina. Viola biflora. în etajul subalpin ºi alpin. Saxifraga stellaris. Redactat: Simona Mihãilescu.1991.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn.HAB 1999: 61. Arabis alpina. 2001. 1997. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf.

Galium anisophyllon. Doronicum carpaticum. Saxifraga bryoides. Papver coronasancti-stephani. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. Compoziþie floristicã. Silene acaulis. Clima: T = 0. mezofil care prezintã o acoperire redusã. Literaturã selectivã: Beldie 1967.5. Structura: Habitat pionier. pH = 6–7. Saxifraga moschata. sãracã în specii. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. Doronicum carpaticum. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. Poa alpina. În stratul ierbos. Sanda et al. se remarcã prin prezenþa. Soluri: scheletice. P = 1300–1450 mm. Alte specii importante: Arabis alpina. Redactat: Simona Mihãilescu. 1991. Grohotiºuri. flaccida.2. Papaver coronasancti-stephani. Valoare conservativã: mare. Poa laxa (P. uneori abundentã. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 .1997. Saxifraga ascendens. Rhodiola rosea.0– -1. Oxyria dygina. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. localizate în circuri glaciare. Thymus pulcherrimus. Coldea 1990. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. Doronicum carpaticum. Veronica baumagrtenii. Coldea et al. Coldea et Pânzaru 1986. rendzine. tremula).6. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. Artemisia eriantha. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi. Specii endemice: Achillea schurii. amfibolite.50C. Substrat: calcare cristaline. Festuca nitida ssp. Luzula spicata. sciafil. habitat endemic. Saxifraga aizoides. 2001. Sanda 2002. Dianthus glacialis.

Munþii Retezat.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. Munþii Cãpãþânei (Buila. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare). Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate.: Rumicetum scutati auct. Clima: T = 0. Vânturariþa).6. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. în etajul subalpin ºi alpin inferior. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al. rom. S. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Grohotiºuri. Saxifraga moschata. 61. Soluri: scheletice.7– -1. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 . În stratul ierbos.242 East Carpathian calcareous screes. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil. alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. Munþii Godeanu.2. P = 1300–1450 mm. conglomerate.HAB 1999: 61.50C. litosoluri. Substrat: bazic pânã la slab acide.). Munþii Þarcu. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha).2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. 1977 (Syn. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã.

Poa cenisia ssp. Saxifraga bryoides. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. Doronicum carpaticum. Cardaminopsis halleri ssp. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Coldea G. Poa alpina. Voik et Schneider E. Viola biflora. Parnassia palustris. Saxifraga bryoides. Epilobium anagallidifolium. în stratul ierbos. Polystichum lonchitis. Arabis alpina. Doronicum carpaticum. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat endemic. Hutchinsia alpina ssp. Gnaphalium supinum. În cadrul acestei subasociaþii. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. 1978. Myosotis alpestris. Saxifraga carpatica. Coldea et al. Prin coluvionarea grohotiºurilor. Thymus pulcherrimus. Polystichum lonchitis. etc. Specii caracteristice: Saxifraga moschata.6. Cerastium lerchenfeldianum. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Pãun et Popescu G. etc. tremula). Chrysanthemum alpinum. Grohotiºuri. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. În unele grupãri. Poa molinerii. 1977. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. Saxifraga paniculata. brevicaulis. 1990. Luzula spicata. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Cerastium arvense ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus.1997. Saxifraga ascendes.. Saxifraga androsacea. Alyssum repens. Valoare conservativã: mare. Galium anisophyllon. 2001. Sanda 2002. Viola alpina. Ranunculus oreophilus. Boºcaiu et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. Dianthus glacialis. Soldanella pusilla. Voik 1976. 1993. Veronica baumgartenii. Senecio rupestris.. 1979. ovirensis. calcicolum. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. 1997. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. Galium album. Poa laxa (= P. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. Înfiriparea unor specii. 1991. Alte specii importante: Acinos alpinus. Oxyria dygina. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Sanda et al.2. contracta. Cenozele de pe grohotiºuri. Cystopteris regia. Senecio rupestris. Saxifraga stellaris.

Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. rendzine. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. Poa alpina. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. corona sanctistephani. Saxifraga oppositifolia. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu. 1956.5– -0. Padina Popii. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. et al. În stratul ierbos. Clima: T = 1. Piatra Craiului Micã). 1956. Marele Grohotiº. Ascuþit. alpinum ssp. de pânã la 25 %. Puºcaru et al. prin resturile organice descompuse. La Zaplaz. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. Senecio rupester. P = 1300–1400 mm. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. cu o acoperire slabã. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii. 1996. Puºcaru et al. Papaver corona sanctistephani (P. conglomerate calcaroase. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. pH = 6–7. E. Saxifraga heucherifolia. Soluri scheletice.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2.5. speciile caracteristice Linaria alpina.6. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. 1996. Galium anisophyllum. Habitatul are o acoperire micã. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al. în etajul subalpin. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. Suprafeþe: mici. Festuca saxatilis. Umerii Pietrei Craiului. de ordinul a 10–100 ha. Vf. Senecio rupestris. În afara celor douã caracteristici. Polygonum viviparum etc. Grohotiºuri.HAB 1999: 61. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. corona sanctistephani). fãrã o întindere prea mare. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului). pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. Aceste specii pioniere. Valea Arpãºelului).80C. Padina Lãncii. Anthemis carpatica. Doronicum columnae. Structura: Habitat pionier. Primula elatior. Täuber et Coldea 1977 (Syn. Myosotis alpestris. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf.2. Aconitum hosteanum. 1956.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. Ranunculus oreophylus. Androsace lactea. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. Substrat: calcaros. Galium album etc. În Piatra Craiului Micã. et al. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus.

taxon caracteristic al asociaþiei. Coldea 1991. Doronicum columnae. Silene acaulis. 1997. Senecio rupestris. Hutchinsia alpina ssp. Coldea et al.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. Androsace obtusifolia. Myosotis alpestris. Poa molinerii. et al. Rumex scutatus. Puºcaru-Soroceanu et al. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. Alte specii importante: Galium lucidum. Galium anisophyllum.HAB 1999: 61.6. Boºcaiu M. Cerastium transsilvanicum. 328 .). Sanda 2002. 2001. Myosotis alpestris. Mihãilescu S. Papver corona-sancti-stephani. Sedum atratum. et al. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. Calamintha alpina ssp. Sedum alpestre. Mihãilescu S. Arabis alpina. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Thymus pulcherrimus. 2001. habitat endemic. Grohotiºuri. Viola biflora. Linaria alpina. Onobrychis transsilvanica. Alyssum repens. Redactat: Simona Mihãilescu. Dianthus callizonus. 2004 (ined. Thymus comosus. Draba lasiocarpa. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. Saxifraga ascendens. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). Viola alpina. Sanda et al. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. 1997. Boºcaiu et al.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. Acinos alpinus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. baumgarteni. Doronicum carpaticum. falcata.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. brevicaulis. Dianthus spiculifolius. Saxigraga moschata. Saxifraga aizoides. 1997-1998.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Ligusticum mutellina. Galium lucidum. 1977. Valoare conservativã: mare. 1956. 1981. Cerastium transsilvanicum. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. Literaturã selectivã: Csürös I. Poa alpina.

Nechita et Mititelu 1996. 1997. Grohotiºuri. Saxifraga ascendens. 1991. cãldãri glaciare bine luminate. Poa tremula. calcicolum. conglomerate calcaroase.6. habitat endemic.00C. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. Munþii Bucegi. Persistenþa zãpezii. Cheile Bicazului. Poa laxa (P. Sanda 2002. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. pânã primãvara târziu. Boºcaiu 1971. Silene acaulis. Relief: coaste însorite. 2001. Acumulãrile de zãpadã. tremula). Saxifraga paniculata. Sanda et al. Poa molinerii. Moehringia pendula. Galium lucidum. calcaros. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. Specii caracteristice: Acinos alpinus. Galium anisophyllon. Polystichum lonchitis. Soluri scheletice. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Arabis alpina. Mihãilescu S. În stratul ierbos. Redactat: Simona Mihãilescu. Papaver corona-sancti-stephani. P = 1100–1350 mm. dar ºi brânele acestora. Senecio rupestris. Alte specii importante: Saxifraga moschata. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. Coldea 1990. Cerastium cerastoides.5–1. Mititelu et al. Rhodiola rosea. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Substrat: bazic. 2001. Thymus pulcherrimus. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Valoare conservativã: mare. Specii endemice: Achillea schurii. Coldea et al. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Rhodiola rosea. Munþii Rarãu. Munþii Hãºmaº. Clima: T = 3. 1987. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Alyssum repens. Poa alpina.1997. Munþii Godeanu. ce se realizeazã în timpul iernii. Cerastium arvense ssp. Ranunculus oreophilus. Munþii Þarcu. Poa alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. Senecio rupestris. Cardaminopsis arenosa. rendzine.

vechi. Cystopteris fragilis. Sedum fabaria.). Origanum vulgare. Moehringia muscosa. Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. borbásii. erectum). Soluri: scheletice. Lamium garganicum.6. În stratul ierbos. Valoare conservativã: mare. Substrat: calcaros. mai ales datoritã factorului antropic. Munþii Godeanu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. 1991. Galium album (= G. Mihãilescu S. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. Asplenium ruta-muraria. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Geranium robertianum.p. P = 750–1200 mm. 1977. 2001. habitat endemic.2.1997. în ultimii 20 de ani. Munþii Þarcu. Grohotiºuri. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. Moehringia pendula. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Vincetoxicum hirundinaria. Boºcaiu et Täuber F. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Sedum fabaria. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Relief: fundul vãilor intramontane. 1977. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). Poa nemoralis. Galium album. Melica ciliata.50C. Gymnocarpium robertianum. Coldea et al. Galium lucidum. Asplenium viride. Clima: T = 9–2. pe pante abrupte semi-umbrite. Valea Seacã). Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. Structura: Habitat saxicol. Sanda 2002. Saxifraga paniculata. Geranium lucidum. Popescu 1999 (Syn. 2001. foarte bogate în humus. 330 . Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971). Alte specii importante: Senecio rupestris. bolovãniºuri masive. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Cardaminopsis arenosa ssp. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. Sanda et al. Arabis alpina. pH = 5.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda. Coldea G. Parietaria officinalis. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum. fixate. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Cernei. Sanda et al. Polystichum lonchitis. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. Asplenium trichomanes.8–7.

Cnidium silaifolium. Viola jóoi. 331 . fiind o grupare pionierã. Festuca rupicola var. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. P = 700–1100 mm. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. saxatilis. Phyllitis scolopendrium. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Habitat pionier. Specii endemice: Campanula carpatica. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Prezenþa. semifixate. cu procent avansat de solificare (1). Melica ciliata. se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. Habitat termofil.0–3. Poa nemoralis. de pãdure ºi chiar de pajiºti. Silene nutans ssp. Sedum telephium ssp. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. majoranifolius. Valea Sighiºtelului. Crãciuneºti. Cheile Runcului). Specii caracteristice: Thymus comosus. de la poalele stâncilor (2). la altitudine de peste 1000 m (4). Alte specii importante: Erysimum odoratum. Tãlmaciu-Podul Olt. pe grohotiºurile mãrunte. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. în fitocenozele de Galium album. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. maximum. Muntele Scãriþa-Belioara. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. Valea Iadului. Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Moehringia muscosa. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha).6.8–7. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. Orlaya grandiflora. Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Cheile Dâmboviþei). Verbascum lychnitis. Substrat: grohotiºuri mãrunte. Hieracium pilosella. Minuartia verna. pH = 5. Galium album. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). dubia.5. Vincetoxicum hirundinaria. Poa nemoralis. Masivul Grohot. Senecio rupestris. Salvia verticillata. Sedum hispanicum. Cardaminopsis arenosa. cuprinzând plante de stâncãrii. Festuca cinerea. Fragaria vesca. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. Soluri: litosoluri. Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. Geranium robertianum. Cytisus nigricans. În afarã de specia caracteristicã. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Cystopteris fragilis. Acinos alpinus. Valoare conservativã: mare. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp.2. Cheile Cheii. borbásii. habitat endemic. Origanum vulgare. Sedum album. Thymus comosus. Origanum vulgare. Sanguisorba minor. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. Vadu Criºului. la baza stâncilor. Lamium maculatum. Viola jóoi.50C. Teucrium montanum. Grohotiºuri. Asplenium trichomanes. Valea Ascunsã. Gymnocarpium robertianum. Geranium robertianum. Râmeþ. Habitat termofil. Luzula luzuloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum. Silene heuffelii. etc. Cardaminopsis arenosa ssp. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari.

1968. Redactat: Simona Mihãilescu. Parietaria officinalis. Boºcaiu et al. 1968. Valea Iadului. Masivul Grohot. 1991. Mycelis muralis. ªuteu ªt. 1996. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. et al. 1997. Pop I. 1966. Literaturã selectivã: Csürös ªt. Sanda et al. 1966. Schneider-Binder E. Geranium robertianum. Dihoru et al. 2001. Raþiu O. Geum urbanum. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. Coldea G. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. 2001. Diaconescu F. 1970. Senecio rupestris. În sens evolutiv. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. Dihoru 1975. et Hodiºan 1963. borbásii. 1966). De remarcat în compoziþia floristicã.6. 1971.0–4. grosiere ºi. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate.2. Galium album. Vadu Criºului. Munþii Gilãului. 1969. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). 1964. Structura: Habitat heterogen. Specia caracteristicã. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. Pop I. Sambucus nigra. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. Coldea et al. Cucubalus baccifer. Sanda 2002. Pop I. Lamium maculatum.00C. ªuteu et Faur 1977. 1984. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. 1958. Raþiu O. Sanda 2002. P = 750–1100 mm. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. fixate din locurile umbrite. Vincetoxicum hirundinaria. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis. 1973. ªuteu ªt. Moehringia muscosa. Lunaria rediviva. Valoare conservativã: mare.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. Soluri: litosoluri. Gymnocarpium robertianum. Clima: T = 9. Hodiºan I. habitat endemic. Redactat: Simona Mihãilescu. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis. et al. Grohotiºuri. Valea Ascunsã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. Muntele ScãriþaBelioara. mai rar. cum sunt: Urtica dioica. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. 332 . Râmeþ. et Hodiºan I. 1971. Specii caracteristice: Parietaria officinalis.1997. 1984. Circaea lutetiana. Phyllitis scolopendrium. Asplenium trichomanes. Milium effusum etc. Alexiu 1998. ªuteu ªt. 1964. 1967. 1971. Sanda et al. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). et Faur N. Poa nemoralis. slab închegate. Coldea et al. Melica ciliata. 1973. În unele grupãri. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. Cardamine bulbifera. 1969. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. Stratul ierbos. Coldea 1991. Origanum vulgare. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Pop I. Geranium lucidum. et al. Munþii Bihor. Galium lucidum. 1977. Boºcaiu et al. Feneº. Pop I. Relief: versanþi înclinaþi. Sanda et al.

Origanum vulgare. incl. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. Munþii Þarcu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum. Cardaminopsis arenosa ssp. Salvia glutinosa. Munþii Cernei. Sanda 2002. Grohotiºuri. în regiunea montanã. Raþiu O. Munþii Scãriþa-Belioara. Parietria officinalis. Galium album. borbasii.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Arabis alpina. P = 850–1100 mm. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Tussilago farfara etc. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Csürös 1958. 1966. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Achnatherum calamagrostis. Thymus comosus. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. pe terenurile puternic luminate. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. Galeopsis ladanum. Sanda et al. 1984. Cheile Dâmboviþei.6. H2. Vincetoxicum hirundinaria. Alexiu 1998. Cheile Cheii). Boºcaiu 1971. et al. 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. Silene vulgaris. Coldea et al. Teucrium montanum.1997. Alte specii importante: Geranium robertianum. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Valea Iadului. Festuca rubra. Valoare conservativã: redusã. Coldea 1991. 1937 (Syn. Csürös et Csürös-Káptalan M. Pe lângã speciile caracte- 333 . Melica ciliata. Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. 1937. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum. Suprafeþe: mici (10–100 ha). Valeriana officinalis. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. Specii endemice: Thymus comosus. Redactat: Simona Mihãilescu. 1937. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului.2. Clima: T = 7–50C. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate. Tx. 2001. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis. Moehringia muscosa. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. ristice grohotiºurilor. Senecio rupestris.HAB 1999: 61. Káptalan 1966).61 Peri-Alpine thermophilous screes. Munþii Godeanu.

Melica ciliata var. Geranium robertianum. Coldea 1991. Festuca xanthina.HAB 1999: 61. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Thymus comosus.-Bl. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. P = 800 mm. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice. Lamium bithynicum. Redactat: Simona Mihãilescu. Arabis procurrens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis. Galium album. descris din Alpi. Origanum vulgare. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. în regiunea colinarã. borbásii. Sanda 2002. Alyssum petraeum.311 Rough-grass screes EUNIS: H2.2. Galium purpureum. Clima: T = 7. Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. Lamium garganicum. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 . Parietaria erecta. Cardaminopsis arenosa. Structura: Habitat termofil. cu înclinare de 35–400. flavescens. dubia. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Grohotiºuri. Teucrium montanum. Parietaria officinalis. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Balcani unde au un areal optim. Valoare conservativã: redusã.80C. Melica ciliata.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br.6. Specii endemice: Silene nutans ssp.1997. Poa nemoralis. Thymus comosus. Coldea et al. Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. Substrat: calcaros. Sanda et al. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. Asplenium trichomanes. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). Soluri: litosoluri. 1918.

Soluri: superficiale cu pH = 5. Voik 1976.5–5.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967).2. Festuca supina. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m.00C. Campanula alpina.2. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Redactat: Simona Mihãilescu. Valeriana tripteris. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.0– -1. 1956 (Syn. Masivul Ceahlãu.8. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Munþii Hãºmaº. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana.00C. 2001.6. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m. cu pereþi aproape verticali (80–900). Suprafeþe: (aproximativ 10 ha).HAB 1999: 62. Primula minima. Juncus trifidus. Specie endemicã: Silene dinarica.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. P = 1350–1450 mm. Grohotiºuri. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Literaturã selectivã: Schneider E. screes and sands CORINE: 62.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Coldea et al.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. et Voik 1976. în etajele subalpin ºi alpin.5– -2. moderat umede.2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Soluri: Clima: T = 2. Substrat: silicios. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Clima: T = 3. Relief: fisuri de stânci.HAB 1999: 62. Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago. Festuca supina.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Sanda et al. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976. Stratul ierbos este bine dezvoltat. 335 . Alte specii importante: Veronica baumgartenii. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Juncus trifidus. Grimmnia apocarpa. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 1997. habitat endemic carpatic. P = 800 mm.6. Munþii Piatra Craiului. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica. Valoare conservativã: mare. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota). Sanda 2002. Coldea 1991. Structura: Habitatul rupicol.

Campanula cochleariifolia. Literaturã selectivã: Borhidi 1958.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. Eritrichium nanum ssp. 336 . Poa nemoralis. în etajul alpin superior. Mihãilescu S. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Androsace lactaea. Laserpitium latifolium. Saxifraga moschata. lipsind speciile saxicole mezoterme. Silene nutans ssp. Cardaminopsis arenosa. Erysimum witmannii ssp.HAB 1999: 62. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. demissa. Täuber. calcare jurasice. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne. Saxifraga mutata ssp. arachnoidea. Draba kotschyi. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Valoare conservativã: mare. cu expoziþie sudicã sau esticã. 2001. transsilvanicum. 1991. Gypsophila petraea. 2001. În stratul ierbos. Coldea 1977.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. În schimb. Coldea 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. intervin oligotermele Saxifraga moschata. Asplenium ruta-muraria. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Sanda 2002. Campanula carpatica. Cystopteris regia. transsilvanicum. Trisetum alpestre. grupãrile sunt sãrãcite. Substrat: conglomerate. screes and sands CORINE: 62.6. Nechita et Mititelu 1996. Structura: Habitat xero-heliofil. Eritrichium nanum ssp. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius. jankae. Asplenium trichomanes. jankae ºi Viola alpina. Alyssum repens.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Beldie 1967. Lloydia serotina. Dianthus spiculifolius. Sanda et al. dubia. habitat endemic. Coldea et al. numai în abruptul Jepilor Mici. Redactat: Simona Mihãilescu. Silene zawadzkii. Pe culmile mai înalte. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. Kernera saxtilis. Campanula kladniana.2. 1997. Grohotiºuri. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. Saxifraga paniculata. Erysimum witmannii ssp. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata.5–5. în etajul subalpin. Este o grupare deschisã. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. P = 1300–1400 mm. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. diferenþialã. Draba 337 .15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii.HAB 1999: 62. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina.00C. 1956 (Syn. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus.6.. Coldea 1991. Clima: T = 1. Festuca supina.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. relictar. xero-heliofil.5– -0. Grohotiºuri. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. Faþa Retezatului). la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967). Soluri: proto-rendzine. P = 1300–1425 mm.0– -0. amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. caracteristicã ºi Juncus trifidus. minuta. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). et Wal. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele.8. Agrostis rupestris. care deþin o constanþã ridicatã. Lacul Ana. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. Substrat: granite. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m.00C. 1935. în etajul subalpin. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. cu expoziþii nordice. 2001. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. Soluri: superficiale cu pH = 5. Pawl. Sanda 2002. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Solidago virgaurea ssp. habitat endemic. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. habitat endemic carpatic. Structura: Habitat casmofit. 1977. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. Valoare conservativã: mare. Valea Judelui. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Clima: T = 1. Sanda et al. Dintre însoþitoarele mai frecvente. Structura: Habitat rupicol. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et al.2. Alte specii importante: Campanula kladniana. Draba kotschyi. Muchia Ascuþitã. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. Juncus trifidus. 1997. Valoare conservativã: mare.

1997. Clima: T = 2. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu. Sanda 2002. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Piga din Baicu. 2001. Coldea 1991. Saxifraga pedemontana ssp. Androsace lactaea. Saxifraga paniculata. Sanda 2002. Dianthus henteri. Festuca supina. Specii endemice: Achillea schurii. cymosa. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng.0–0. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei.8. Substrat: acid. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. Vf.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Coldea et al. 338 . Juncus trifidus. Kernera saxatilis. pH = 5. Bisericile din Bulz). Alyssum repens Trisetum alpestre. Valoare conservativã: redusã. Sanda et al. screes and sands CORINE: 62. Grimmia ovalis. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile.5–5. Structura: În Parâng. demissa. Saxifraga pedemontana ssp. Poa nemoralis. Coldea 1991. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. Grohotiºuri. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana. Redactat: Simona Mihãilescu. P = 1250–1350 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. 2001. Gypsophila petraea. pe roci dure. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Campanula carpatica. Beldie 1967. 1977. Rhabdoweisia fugas. Doronicum carpaticum. Relief: stâncãrii abrupte. Saxifraga mutata ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Literaturã selectivã: Simon 1958. Dianthus tenuifolius. Custura Mãtaniei. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi. Alte specii importante: Symphyandra wanneri.HAB 1999: 62. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Pawl.2. Coldea et al. în etajul subalpin. în stratul ierbos.50C. et Walas 1937) Simon 1958. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic. Saxifraga luteoviridis. care prezintã o constanþã ridicatã. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Sanda et al. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri.6. 1997. Boºcaiu et al. Polypodium vulgare. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m.

Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. Munþii Þarcu. Popescu et Doltu 1977. Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. datoritã apelor de infiltraþie. Clima: T = 7. Munþii Godeanu. Grohotiºuri. Zólyomi 1931. Munþii Cernei. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. Munþii Rarãu. Munþii Piatra Craiului. Structura: Habitat sciafil. Soluri: superficiale.2. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. Saxifraga cuneifolia. Munþii Iezer-Pãpuºa. Substrat: calcare. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. Munþii Suhard. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 .HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. calcaroºi cu Cystopteris fragilis.6. În stratul ierbos. Munþii Hãºmaºul Mic. (1936) 1949 (Syn. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Campanula carpatica.50C. Cortusa matthioli. P = 800–1300 mm. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. în regiunea montanã. Valeriana montana.5–0. Beldie 1967. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978).

Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. 2001. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Sanda et al. Asplenium trichomanes. dubia. 1973. Boºcaiu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. Polypodium vulgare. menþionãm Ctenidium molluscum.5–0. Coldea et al. Substrat: calcaros. Poa rehmanii. Cystopteris fragilis. 2001. Nechita et Mititelu 1996. Redactat: Simona Mihãilescu. 2001. Specii endemice: Aconitum moldavicum. habitat endemic. Saxifraga paniculata. Gypsophila petraea. Asplenium ruta-muraria. brâne. Clima: T = 4. Campanula carpatica. 340 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. Asplenium ruta-muraria. Valeriana montana. Redactat: Simona Mihãilescu. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Saxifraga corymbosa. Grohotiºuri. Mihãilescu S. Corongiº). Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Polypodium vulgare. P = 1250–1350 mm. Cystopteris fragilis. Saxifraga paniculata. Specii caracteristice: Asplenium viride. 1997. 1997. Sedum hispanicum. Valoare conservativã: mare. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. Alte specii importante: Asplenium viride. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Silene dubia. Moehringia muscosa. Soluri: rendzine. Cystopteris regia. Alexiu 1998. Specii endemice: Silene nutans ssp. Valoare conservativã: mare. Sedum maximum. Gymnocarpium robertianum. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Valeriana tripteris. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Asplenium trichomanes. Moehringia muscosa. Sedum maximum. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. habitat endemic. Ctenidium molluscum. Sanda et al.70C. Relief: creste.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Campanula kladniana. stânci calcaroase. Hepatica transsilvanica. Valeriana tripteris. Cortusa matthioli. Sanda et al.2. mai slab înclinate dar însorite. Carex brachystachys. Poa rehmanii.6. Cardaminopsis arenosa. Pietrosul. Sanda 2002. Literaturã selectivã: Diaconescu F. Coldea 1991. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. În stratul ierbos. Thymus comosus. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. 1977. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. 1991. Sanda 2002. 1997. Poa nemoralis.

Substrat: calcaros. înclinate (75–850). Grohotiºuri. Cystopteris fragilis. Campanula cochleriifolia. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Androsace lactaea. Asplenium viride. Clima: T = 1. Carex sempervirens.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Kernera saxatilis. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. screes and sands CORINE: 62. Asplenium trichomanes. P = 1375 mm. demissa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii.70C. ombrogene ºi umede. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2. habitat endemic. Saxifraga mutata ssp. În stratul ierbos. În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . Structura: Habitat rupicol. Soluri: rendzine. abrupte. Saxifraga luteoviridis.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3.HAB 1999: 62. Gypsophila petraea. Munþii Piatra Craiului. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia. Poa nemoralis. Androsace lactaea. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Alte specii importante: Saxifraga paniculata. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia.6.5–0. Valoare conservativã: mare. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%.2.

dubia. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Teucrium chamaedrys. Munþii Piatra Craiului. Soluri: rendzine. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%. Leontopodium alpinum. Biscutella laevigata. Sanda et al. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. versanþi cu pietriºuri. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Moehringia muscosa. Festuca versicolor. Sesleria rigida ssp. Substrat: calcare. Munþii Leaota. Cheile Feneºului. quadrivalens). Coldea et al. Ctenidium molluscum. Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album. Clima: T = 9. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Sanda 2002. Ceterach officinarum. Asperula capitata. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Haynaldiana. Cheile Cibului. 1966 (Syn. Erysimum witmannii ssp. Masivul Curãturi. N. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967.0–1. Cheile Ordâncuºei. Saxifraga paniculata. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. P = 700–1300 mm. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Teucrium montanum. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Munþii Bihor. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Relief: stânci. Munþii Cãpãþâniei (Buila. Vadu Criºului. proprii substratului calcaros. Mihãilescu S. Cardaminopsis arenosa. Melica ciliata. Asplenium ruta-muraria. Poa nemoralis. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Asplenium viride. fiind cuprins între 50–90%. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). Grohotiºuri. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. 2001. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Thymus pulcherrimus.2. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. Sedum hispanicum. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Stratul muscinal este bine reprezentat. 342 . coarctata). Valoare conservativã: mare. Galium purpureum.6. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. 1997. Phyteuma orbiculare. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Redactat: Simona Mihãilescu. Arenaria serpyllifolia.00C. Literaturã selectivã: Fink 1977. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. demissa Silene nutans ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. 2001. Bãcâia. Coldea 1991. Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Sighiºtel. transsilvanicum. Vânturariþa). Saxifraga cuneifolia. Valea Iadului. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). Melica ciliata. habitat endemic. Saxifraga mutata ssp.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al. Aster alpinus.

coziane). Valea OltuluiTurnu Roºu. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp.6. Structura: Habitat rupicol. Boºcaiu 1970. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). 1967. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). Sanda 2002. În stratul ierbos. trichomanes. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp. dubia.8–7. Substrat: ºisturi cristaline. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. Munþii Retezat.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Epilobium collinum. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Valea Cãlimãneºti. Pop I. bivalens) au un rol preponderent. Specii endemice: Campanula carpatica. Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia. Clima: T = 2. 1984.2. Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. Coldea 1991. Valea Iadului. Hodiºan 1965. Symphyandra wanneri. Seseli rigidum. Silene flavescens. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. bailloni). (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. Sanda et al. Sempervivum zeleborii. 1963. Asplenium trichomanes ssp. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. 1997. Valea 343 . Polypodium vulgare. Jovibarba heuffelii. Valeriana tripteris. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. 2001. Grohotiºuri. pH = 5. et al. Literaturã selectivã: Csürös 1958.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. Cheile Miniºului). Mihãilescu S.5. et Hodiºan 1959. Coldea et al. Saxifraga cuneifolia. Hieracium pavichii. Diaconescu 1973. Boºcaiu et al. Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Valea Sebeºului). Geranium macrorrhizum.HAB 1999: 62. în regiunea montanã. 2001. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. Knautia dumetorum.50C. Galium kitaibelianum. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus. 1966. 1997. ªtefan et al. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. fragmentat. Valea Sadului. N. Silene nutans ssp. Sebiºelului. Festuca rupicola (var. P = 1250 mm. 1997. Valea Râmeþului. Vrancea).: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. quadrivalens). Raþiu O. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Sedum maximum. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Poa nemoralis. Thymus comosus. Cisnãdioara. Valea Drãganului. Alexiu 1998. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros.

2. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 . Grohotiºuri.6. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase.

Sedum maximum. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. Grohotiºuri. 1984. Peia P. În Defileul Criºului Repede. Silene nutans ssp. În Cheile Miniºului. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Veronica bachofenii. Cheile Miniºului. Dicranum scoparium. Redactat: Simona Mihãilescu. 1978. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Polypodium vulgare. Eºelniþa. sciafil. 1972. Stratul muscinal: În general. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. sunt prezente numeroase briofite. Asplenium viride. Valeriana tripteris. Ciurchea 1970. Coldea et al. Soluri: superficiale cu pH = 5. Substrat: ºisturi cristaline. 1997. 1966. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Cystopteris fragilis. Sanda et al.5. Asplenium septentrionale. Moehringia muscosa. Specii endemice: Campanula carpatica. 1977. Sanda et al. 1997. dubia. Asplenium viride. Schneider-Binder E. Dianthus henteri. 2001. Asplenium ruta-muraria. pionier. Alte specii importante: Poa nemoralis. Sedum maximum. et al. Valoare conservativã: redusã. Geranium lucidum. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Epilobium collinum. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Neckera besseri. et al. Specii endemice: Silene nutans ssp. Thymus comosus. Geranium robertianum. Sempervivum schlehanii. dubia. 345 . Clima: T = 2. Cystopteris fragilis.6.2. Coldea 1991. 1970. Isothecium myurum var. scabridum. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Hypnum cupressiforme. Ceterach officinarum. Borza et Boºcaiu 1967. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Schneider-Binder E.50C. Literaturã selectivã: Raþiu O. Defileul Criºului Repede. Asplenium trichomanes. Ctenidium molluscum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Sârbu et al. Valeriana tripteris. Sanda et Popescu A. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. Galium kitaibelianum. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. 1999. Moehringia muscosa. Boºcaiu 1970. 1995. P = 800 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. 1976. Drãgulescu 1988. Raþiu O. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum.8–7. ªuteu 1968. scabridum ºi Asplenium trichomanes. tot timpul anului. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Sedum hispanicum. Specii caracteristice: Polypodium vulgare.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Sanda 2002. Asplenium ruta-muraria.HAB 1999: 62. Literaturã selectivã: Borza 1959. Saxifraga paniculata. Diaconescu 1973. fragmentat. 1976. Sanda et al. 2001. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. Sârbu et al. Neckera complanata.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Sanda 2002. Structura: Habitat rupicol.

8–7.6. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). a speciilor endemice. subliniem prezenþa. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Structura: Habitat rupicol deschis. În stratul ierbos.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3.HAB 1999: 62.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Clima: T = 3. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 .15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Grohotiºuri.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977. în etajul subalpin. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. pH = 6. screes and sands CORINE: 62. Relief: stânci cu pereþi verticali. ªaua Crãpãturii). Prin specia edificatoare Gypsophila petraea. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al. în numãr mare.0–1. P = 1200–1300 mm. Substrat: calcare moderat umede.50C. 1956 din Munþii Bucegi.5.

Cu certitudine.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl.6. xero-heliofil. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. Munþii Rarãu. habitat endemic carpatic. Structura: Habitat rupicol. arachnoidea. Munþii Hãºmaº. diferitã de asociaþia descrisã de B. Valoare conservativã: mare. Saxifraga mutata ssp. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. Asplenium ruta-muraria. Androsace villosa ssp. 1937) Pawl. Sanda 2002. demissa. demissa. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Coldea 1991. Relief: stânci însorite. Munþii Rodnei. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. haynaldiana. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. et Walas 1949 (Syn.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. 2001. Substrat: calcare. Sanda et al. screes and sands CORINE: 62. Rarãu. Grohotiºuri. Hãºmaº. Alte specii: Saxifraga luteoviridis. ulterior. Gypsophila petraea. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. În stratul ierbos. demissa. Saxifraga paniculata.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. Androsace lactaea. Soluri: proto-rendzinic. Campanula kladniana. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. Coldea et al. Mihãilescu S. Clima: T = 5. P = 1000–1250 mm.2. Poa nemoralis. 2001. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. Eritrichium nanum ssp. Carex sempervirens. Pawlowschi 1937 din Tatra. Rodnei. 1977. Draba haynaldii. Este amintitã.00C. în regiunea montanã. Silene zawadzkii.0–2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. jankae.HAB 1999: 62. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. realizeazã 347 . Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Specii endemice: Achillea schurii. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. Redactat: Simona Mihãilescu.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3. Masivul Ceahlãu (?). Helianthemum alpestre. 1997.

Cardaminopsis arenosa. Coldea 1977. Nechita et Mititelu 1996. 348 . Sanda et al. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Mititelu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Leontopodium alpinum. jankae.0–2. habitat endemic. Täuber. Poa laxa. screes and sands CORINE: 62. Erigeron uniflorus. Puºcaru-Soroceanu et al. Campanula kladniana. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. Eritrichium nanum ssp. 1997. Silene nutans ssp.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Substrat: calcaros. Valoare conservativã: mare. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. habitat endemic. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. Silene zawadzkii. Alyssum repens. Coldea et al. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Alte specii importante: Gypsophila petraea. Specii endemice: Campanula carpatica.2. 2001. Kernera saxatilis. Thymus pulcherrimus. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe. Structura: Habitat saxicol. haynaldiana. Asplenium viride. Reprezintã un omolog.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. Coldea 1991. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. Saxifraga paniculata. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. considerat balcanic. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Poa nemoralis.50C. stâncãrii. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp. În stratul ierbos. Soluri: superficiale. Coldea 1990. Cystopteris fragilis. Asplenium rutamuraria. P = 1325 mm. Trisetum alpestre. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata.HAB 1999: 62. et Voik 1977. Artemisia eriantha. Coldea et Pânzaru 1987. 1977. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Thymus comosus. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. xero-heliofil. dubia. rocheliana ºi Gypsophila petraea.6. Crepis jacquinii. Grohotiºuri. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. Clima: T = 3. Sanda 2002. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. SchneiderBinder E. 1987. Asplenium trichomanes.

Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al.2. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. 1975. diferenþiindu-l de cel similar. 2001. 1977. 1997. Thymus comosus. Specii endemice: Silene nutans ssp. Kernera saxatilis. Grohotiºuri. 1997. Munþii Cãlimani. Valoare conservativã: redusã. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Relief: fisuri de stânci acide. cu pereþi aproape verticali (50–900). Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. Coldea et al. granite. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m.00C. Eritrichium nanum ssp.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. Redactat: Simona Mihãilescu. Cardaminopsis arenosa. Oligotrichum hercynicum. Specii endemice: Androsace villosa ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Poa nemoralis. 1993. 2001. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. dubia. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. Saxifraga paniculata. Soluri: litosoluri. Polypodium vulgare.HAB 1999: 62. Hedwigia ciliata. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum. În stratul ierbos. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. Saxifraga paniculata. Sanda 2002. Coldea et al. Campanula kladniana. în regiunea montanã.6. Sanda et al. Substrat: ºisturi cristaline. Asplenium trichomanes. Sanda 2002. Munþii Cibinului.5–5. jankae. Asplenium viride. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Sanda et al. Drãgulescu 1988. Gypsophila petraea. Jovibarba heuffelii. P = 850– 349 . Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. rocheliana.8. Alte specii importante: Sedum maximum. prezent în Europa Centralã. 1250 mm. Tx. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. cu pH = 4. Structura: Habitat sciafil. Asplenium septentrionale. andezite. Clima: T = 6. Coldea 1991. arachnoidea. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp.5–3. rocheliana. Cystopteris fragilis. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Coldea 1991. Androsace lactea. bazalte.

P = 750–1200 mm. Valea Þesnei.2.6. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Relief: pereþii stâncoºi. abrubþi ºi umbriþi. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 .2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. Substrat: calcaros. termofil. Piatra Cloºani. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.HAB 1999: 62. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m. în etajul colinar. Soluri: rendzine superficiale. Cazanele Dunãrii. Grohotiºuri. Clima: T = 11. stânci calcaroase.0–4. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). Cleanþul Ilovei. Structura: Habitat calcifil. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978.90C.

Asplenium trichomanes ssp. Valoare conservativã: mare. Poa nemoralis. Sedum hispanicum. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. 1970. Micromeria pulegium.6. Polypodium vulgare. Sanda 2002. în etajul montan. 1931. Sanda et al. Dianthus kitaibelii. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Grohotiºuri. et al. Cheia Prisãcinei.50C. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. P = 800–1150 mm. Draba lasiocarpa. hungarica.2. Cardaminopsis arenosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. Moehringia muscosa. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã. petraea. Asplenium trichomanes. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. 1997. Dianthus petraeus. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. între Bãile Herculane ºi Crestele 351 . Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp.HAB 1999: 62. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Suprafeþe: mici (1 ha). Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.5–4. Schneider-Binder E. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Sanda et al. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. petraea. Maloº 1973. Sedum album. habitat endemic. 2001. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Coldea 1991. Ciucevelor (Cheia Bedinei. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Asplenium ruta-muraria. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei. 1939. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. Edraianthus graminifolius. Coldea et al. Coldea et al. Valoare conservativã: mare. Saxifraga paniculata.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. Ceterach officinarum. 1969. Substrat: calcaros. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. Sanda 2002. Sedum maximum. Athamantha turbith ssp. 1997. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. Soluri: superficiale. Coldea 1991. care conferã caracterul regional al habitatului. adeseori. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. quadrivalens. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga paniculata. petraea. Clima: T = 9. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Poa nemoralis. SchneiderBinder E. Ciuceava Frasinului). ambele fiind considerate. 2001. Cystopteris fragilis. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: Micromeria pulegium. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. habitat endemic. Sedum maximum.

Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. Alyssum saxatile. dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. Alte specii importante: Poa nemoralis. Valoare conservativã: redusã. 1937). Bicãjel. Clima: T = 8. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. Mihãilescu S. Munþii Piatra Craiului. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma. În sudul þãrii. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. În cadrul asociaþiei. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. în regiunea montanã. 1941.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Asplenium trichomanes. Festuca rupicola ssp. Cardaminopsis arenosa. Nechita et Mititelu 1996. Resmeriþã (1969) 1970. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944.2. Substrat: calcare. 1937 (Syn. Munþii Trascãu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. Sanda et al. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. Ctenidium molluscum.6. Specii endemice: Campanula carpatica. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. 1969. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. P = 900 mm.: Tortulo-Asplenietum Tx. dubia. Transilvania. 1997. Structura: Habitat heliofil. Grohotiºuri. 2001. 352 . Mãgura-Tg. în regiunea montanã. Sanda 2002. Saxifraga paniculata. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Silene nutans ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. saxatilis. Piatra Bulzului. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. Munþii Gilãu. Tx. Ocna. Cystopteris fragilis. Valeriana tripteris.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. Paucã A.5–6. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. 1938. Soluri: superficiale. Schneider-Binder E. Piatra Singuraticã. Moehringia muscosa. Asplenium x adulterinum.HAB 1999: 62.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. Sedum hispanicum. Specii caracteristice: Tortula muralis. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. Coldea 1991.50C. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Munþii Cibinului. Sedum maximum.HAB 1999: 62. Polypodium vulgare. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu.

Valea Sadului. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Relief: zone piemontane. Solul: litosol superficial cu pH = 4. Literaturã selectivã: Paucã A. Asplenium ruta-muraria. Solul: litosol superficial.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Clima: T = 8.75–5. Alte specii: Veronica bachofenii.HAB 1999: 62. Jovibarba heuffelii. Polypodium vulagre. Popescu. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. Silene nutans ssp. În locuri cu înclinaþie mai micã. Jovibarba heuffelii. identificate de noi în (Sanda. P = 770 mm. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). Structura: Habitat sciafil. Poa nemoralis. sunt speciile dacice: Silene dubia. dubia. cu pH = 4. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. 1997. Fitocenozele. Coldea 1991.20C. Sanda et al. Substrat: roci silicioase. Sedum maximum. 1968. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969. 1977). Asplenium septentrionale. Asplenium trichomanes. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . fragmentat. Grohotiºuri. fragmentat. 1972. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. Asplenium x adulterinum. Cardaminopsis arenosa. Doltu. Redactat: Simona Mihãilescu. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei. Coldea et al. 1941. Structura: Habitat rupicol. P = 750–850 mm. Sanda 2002. Cystopteris fragilis. habitat endemic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha).6. Asplenium cuneifolium. Specii endemice: Silene nutans ssp.75–5. Epilobium collinum.50C.4–6. 2001. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. în regiunea colinarã.2. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Stratul ierbos. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m.0–6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. Thymus comosus. Clima: T = 8. Schneider-Binder E. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. Mititelu et Barabaº 1972. Substrat: acid. dubia. specific Carpaþilor româneºti. Maria Ciuchea.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Drãgulescu 1988. Veronica bachofenii. Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. 1995. Mihãilescu S.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. 2001. Asplenium rutamuraria.6.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Eºelniþa. Sedum hispanicum. Clima: T = 10. dubia. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. habitat endemic. Thymus comosus. 1977. 1997.70C. 2001. P = 600–770 mm. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. în regiunea colinarã. Sanda 2002. 1969. Sedum maximum.9–6. Poa nemoralis. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). Sanda et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%.HAB 1999: 62. Sanda et al. Coldea et al. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Asplenium trichomanes. Relief: 354 . Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Coldea 1991. Alte specii importante: Asplenium septentrionale. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. Cheile Miniºului. apoi. Valoare conservativã: mare.2. Specii endemice: Silene nutans ssp. Grohotiºuri. Defileul Criºului Repede. Redactat: Simona Mihãilescu.

Sempervivum schlehanii. condiþii pedo-ecologice precare. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. Stratul ierbos. Relief: pereþii stâncoºi. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum. Ctenidium molluscu. Neckera complanata. cu puþine specii în compoziþia floristicã. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. et al. Sanda 2002. Peia P. Structura: Habitat rupicol.8–7. Geranium robertianum. Alte specii importante: Poa nemoralis. Stratul ierbos. Substrat: calcaros. mai scãzutã.2. sub bolþile sãpate în stâncã. În Cazanele Dunãrii. pendente. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. Cystopteris fragilis. Geranium lucidum. Dicranum scoparium. Sârbu I. 1970. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Asplenium ruta-muraria. abrupþi ºi însoriþi.6. Ceterach officinarum. 2001. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Asplenium viride. Seseli rigidum. 1970. pH = 5. scabridum. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Isothecium myurum var. Ceterach officinarum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. 1978. 1997. sunt prezente numeroase briofite. Specii endemice: 355 . Specii endemice: Silene nutans ssp. Moehringia muscosa. habitat endemic. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Schneider-Binder E. Valeriana tripteris. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. et al. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Asplenium trichomanes. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. Clima: T = 11. Specii caracteristice: Campanula crassipes. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. în timpul verii. Sesleria filifolia. sciafil.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. Stratul muscinal: în general. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Sedum maximum. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. P = 750 mm. 1966. Redactat: Simona Mihãilescu. Alte specii importante: Alyssym petraeum. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. fragmentat. dubia. Sanda et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. Valoare conservativã: redusã.5. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Valoare conservativã: mare.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3.00C. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). În Cheile Miniºului.HAB 1999: 62. pionier. În Defileul Criºului Repede. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. Literaturã selectivã: Raþiu O. Hypnum cupressiforme. iar temperatura. Neckera besseri. Erysimum comatum. Grohotiºuri.

Soluri: litosoluri. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti).HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al. ca specii edificatoare. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. 1972. 356 . Substrat: calcaros. 1997. Valeriana tripteris. Valoare conservativã: mare.50C. Cardaminopsis arenosa. et al. Stratul ierbos. Valea Prutului. habitat endemic. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Clima: T = 9.6. s-a propus. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. Alte specii importante: Alyssum saxatile. Silene nutans ssp. Literaturã selectivã: Mititelu et al. 1–12 m2 (circa 1 ha). 2001. 1997. transplantarea în staþiunea Ripiceni. Sanda 2002. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. ca mãsuri de salvare. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Poa nemoralis. Coldea et al. Sempervivum zelebori.) Andrz. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. Structura: Habitat pionier. 1969. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. Sanda 2002. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. Asplenium rutamuraria. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). Asplenium trichomanes. 1971. au o acoperire de 25–45%. Polypodium vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. în 1978. xerofil. Specii caracteristice: Schivereckia podolica. Coldea et al. Linum uninerve. recifale. care colonizeazã roci calcaroase. Relief: versanþi cu înclinare mare. Coldea 1991. Grohotiºuri. P = 500 mm. Sedum maximum. Schiverekia podolica (Bess. Sanda et al. Horeanu 1978. Botoºani). Pânzaru 1997. Suprafeþe: mici. Cystopteris fragilis. 1971. 1997. dubia.2.

6. Ciortea ºi Negoiu). Nardus stricta. Specii endemice: Achillea schurii. Soldanella pusilla. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline. 2001.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. Valoare conservativã: redusã. Luzula alpino-pilosa. Munþii Þarcu – Godeanu. Sanda 2002. Sanda et al. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. P = 1200–1450 mm. Alte specii importante: Gnaphalium supinum. Luzula alpino-pilosa. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). ªaua Ciºa-Omul. se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. Poa alpina. Veronica alpina.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora. Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. 357 .2. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Relief: bolovãniºuri. se remarcã: Gnaphalium supinum. acide (pH = 5.50C. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. Coldea et al. Specii caracteristice: Arenaria biflora.6. Clima: T = 3– -2. de ordinul a 1 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1991. R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. Suru. Cãldarea Sãratã. pe lângã Arenaria biflora. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). Grohotiºuri. Poa alpina.3). R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Saxifraga stellaris. în etajele subalpin ºi alpin. Ranunculus crenatus. Sedum alpestre.HAB 1999: 36. Substrat: silicios. argilonisipos.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976.-Bl. Literaturã selectivã: Voik 1976. Structura: Habitat pionier.HAB 1999: 36. ca edificatori principali ai acestor cenoze. 1926. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. În stratul ierbos. 1997.3.

Se asociazã. Relief: pante moderate. în etajul alpin.00C. de ordinul la 1 ha. Buhãescu Mic. Kiaeria falcata. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. Gnaphalium supinum. de ordinul a 1 ha. Primula minima sau Carex curvula. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. lipsite de sporogoane. Anthelia juratzkana. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin. Oligotrichum hercynicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare.6– -2. menþionãm: Salix herbacea. Clima: T = 0. Coldea 1990. 1956. 1981. acide. Momaia. care se dezvoltã pe pietriºuri. Substrat: silicios. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare.: Luzuletum spadicae Br. Clima: T = -0. Soldanella pusilla. Poa deylii. Cerastium cerastoides. Grohotiºuri. Veronica alpine. 1997. în etajul subalpin. 2001. Sanda et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. Polytrichum juniperinum. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Festuca picta. 1991. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Suprafeþe: mici (1–4 m2). P = 1300–1450 mm. în majoritatea masivelor. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm).HAB 1999: 36. grohotiºuri silicioase înclinate. grohotiºuri semifixate. care. Bucura). Soldanella hungarica ssp.2.6. hungarica. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare.-Bl. Coldea et al.0– -2. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. Soluri: litosoluri superficiale. Sedum alpestre.00C. Poa deylii ºi 358 . Gruniu. Redactat: Simona Mihãilescu. Cercetãrile. Pholia commutata. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. Structura: Habitat pionier. 1926 retezaticum Borza 1934). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. Ranunculus crenatus. Cãldarea Bila). Valea Sadului. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. datoritã solului care. are totuºi un conþinut humic bogat. frecvent. Substrat: silicios. Piatra Albã). P = 1450 mm. Peleaga. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. în Bucegi. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Sanda 2002. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Luzula alpino-pilosa. Munþii Fãgãraº. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. 1926 (Syn. acide (pH = 4. deºi este superficial. Munþii Þarcu – Godeanu.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. Suprafeþe: mici. Valea Sadului. Alte specii importante: Salix herbacea. Pholia cuccullata. Valoare conservativã: redusã. Plantago gentianoides. Carex pyrenaica.8). Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. Pãpuºa.-Bl. Altitudine: 1900–2270 m. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum. Puºcaru-Soroceanu et al. Drãgulescu 1995. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea.

Bucura. 359 . hungarica. acide (pH = 5. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. Structura: Habitat pionier. Resmeriþã 1976. Soldanella pusilla. Saxifraga stellaris. În stratul ierbos. Coldea et al. Munþii Þarcu – Godeanu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus.6. Specii endemice: Lychnis nivalis. Rebra. Veronica alpina. Veronica alpina. Anthelia juratzkana. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Gnaphalium supinum. Obârºia Radeºului. P = 1300–1450 mm. Gãrgãlãu). Ligusticum mutellina. spadicea). specia Ranunculus crenatus este dominantã. Plantago gentianoides. Kiaeria falcata. chiono-petrofil. Anieº. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. menþionãm: Geum montanum.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. Chrysanthemum alpinum. Soldanella pusilla este absentã. având o acoperire de pânã la 40%. Zãnoaga). grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. Soldanella hungarica ssp. în etajele subalpin ºi alpin. ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). Epilobium anagallidifolium. 2001. Valea Slãveiului. Valea Pietrele. Ranunculus crenatus. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. prezente în unele grupãri. Coldea 1990. Kiaeria falcata. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). Sedum alpestre. În Munþii Rodnei. circuri glaciare. în timp ce în Carpaþii Meridionali. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. Sanda 2002.3). Alte specii importante: Salix herbacea. Clima: T = 0. (Syn. Poa deylii. Soldanella pusilla. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. Buta. înzãpezite timp îndelungat. Grohotiºuri. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. versanþii adãpostiþi de vânturi. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dintre speciile diferenþiate. Cerastium cerastoides.HAB 1999: 36. Valoare conservativã: redusã. Drãgulescu 1995. 1997. Ineu. Plantago gentianoides. Sanda et al.7– -1. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. Lacul Zãnoaga. Substrat: acid. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. Nardus stricta. Carex pyrenaica. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Sedum alpestre. hungarica.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Relief: terenuri microdepresionare. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil. Mt.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). Literaturã selectivã: Borza 1934.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn. Kiaeria starkei.50C. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Munþii Retezat (Lacul Galeº.

Chrysosplenium alpinum.6. Coldea et al. Luzula alpino-pilosa. Gnaphalium supinum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . Soldanella hungarica ssp. Sedum alpestre. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. Geum montanum. Cerastium cerastoides. 1997. hungarica. Primula minima.). Alexiu 1998. Carex pyrenaica. Sanda et al. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. hungarica. Resmeriþã 1976. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. Sanda 2002. Grohotiºuri.2. Chrysanthemum alpinum. Voik 1976. 2005 (ined. Polytrichum sexangulare. Arenaria biflora. Nardus stricta. Mihãilescu S. Alte specii importante: Salix herbacea.

: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). Structura: Habitat chionofil. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci.HAB 1999: 36. Coldea et al. Relief: cãldãri glaciare. Anthelia juratzkana. Cãldarea Gãrgãlãului. îndepãrtate prin denudarea solului. P = 1250–1425 mm. Specii caracteristice: Nardus stricta. 1997.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. Gnaphalium supinum. În stratul ierbos.50C. Munþii Þarcu-Godeanu. Plantago gentianoides. Grohotiºuri. Clima: T = 2.HAB 1999: 36. Valoare conservativã: redusã.2. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985. Substrat: silicios. Corongiº. Sedum alpestre. Deºi. Sanda et al. Ranunculus crenatus. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Bucura. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. 361 . de ordinul 1–10 ha. Kiaeria starkei. Munþii Retezat (Albele. Drãgãºanu. Gnaphalium supinum. Coldea 1990. 2001.60C. de ordinul a 10 ha. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Sanda 2002. Clima: T = 1. P = 1200–1400 mm. Tãul Negru). argilonisipos. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. Substrat: diferit. Cãldarea Bila. Soluri: litosoluri superficiale.5– -0. Veronica alpina. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta. Soldanella hungarica ssp. Corongiº). Poa supina. rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cerastium cerastoides. vârfurile Anieº. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. vârfurile Ineu. Relief: microdepresiuni. Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. în primele faze ale colonizãrii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Resmeriþã 1976. Galaþiul. Redactat: Simona Mihãilescu. Rebra). Piule). Luzula alpinopilosa.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. Soluri: litosoluri superficiale. în etajul subalpin. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Suprafeþe: mici. Munþii Retezat). Suprafeþe: mici.6. 1957.0– -0. hungarica.

Resmeriþã 1976. Saxifraga stellaris. Oligotrichum hercynicum.6. Sanda et al. Valoare conservativã: moderatã. Coldea et al. 1997. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Soldanella hungarica ssp. Sedum alpestre. 362 . Kiaeria starkei. Specii endemice: Silene nivalis. Sedum alpestre. Nardus stricta. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. Salix herbacea. Carex pyrenaica. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. Cerastium cerastoides. În stratul muscinal. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. cu caracter mezo-higrofil. Plantago gentianoides. Primula minima. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. Grohotiºuri. Geum montanum. Sanda 2002. Luzula alpino-pilosa.2. 1993. Coldea 1985. Nardus stricta. Cerastium cerastoides. Soldanella pusilla. Alchemilla glaucescens. Epilobium anagallidifolium. Chrysanthemum alpinum. În stratul ierbos. Redactat: Simona Mihãilescu. Specii caracteristice: Poa supina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. respectiv: Gnaphalium supinum. hungarica. 2001. Taraxacum alpinum. Veronica alpina. Alexiu 1998. Gnaphalium supinum.

dune nisipoase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. Hieracium echioides. Dianthus pontederae. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. Onosma arenarium. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973). Grohotiºuri. Popescu. Popescu. Specii caracteristice: Festuca vaginata.6. Dune de nisip continentale (64) supina. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Spergula pentandra.: Festucetum vaginatae subas. Clima: T = 11–9. Relief: teren plan sau cu denivelãri. periodic. Roci: nisipuri continentale. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. Erysimum diffusum. Onosma arenarium.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1. 363 . Popescu. Koeleria glauca. Festuca vaginata. Stancu 2001. Alte specii importante: Colchicum arenarium. Banat.HAB: 64. Doltu 1980. Koeleria glauca. Alyssum montanum ssp. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. fitocenozele. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp. Sanda. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). Sanda. P = 600–700 mm. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Anthemis ruthenica. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide.HAB: 64. Mollugo cerviana. Scabiosa argentea. Dianthus pontederae. Alyssum montanum. Koeleria glauca. gmelini. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. Redactat: A. Corynephorus canescens. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei.11 Inland dune pioneer grassland PAL. hungarica.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. Valoare conservativã: foarte mare. Corynephorus canescens.2. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carex supina. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979.50C. Scabiosa argentea.6.4. din punct de vedere chimic. Euphorbia seguerana. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). spulberate de vânt. din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia.

Alte specii importante: Silene conica. Valoare conservativã: mare. Stachys patula. Mollugo cerviana. 1973. P = 350–600 mm. P = 600–700 mm. Clima: T = 11. Veronica praecox. Stipa botrysthenica.50C. Bromus tectorum. Specii rare: Ephedra distachya. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Medicago falcata. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. Popescu. Rãspândire: Nisipurile continentale. Kochia laniflora. dune nisipoase. Galaþi). Literaturã selectivã: Mititelu et al.5–90C. Helichrysum arenarium. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Kochia laniflora. Scabiosa argentea. din punct de vedere chimic. Soluri: nisipuri nefixate. Relief: teren plan. Syrenia cana. Euphorbia seguierana. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Festuca beckeri. Grohotiºuri. Asperula setulosa. Helichrysum arenarium. Polygonum arenarium. Viola hymetia. Valoare conservativã: moderatã. ce alcãtuiesc al doilea etaj.HAB: 64. Popescu. Tragopogon floccosus. Centaurea arenaria. Apera maritima. Izvoarele. Sanda 1976. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Syrenia montana. Clima: T = 11–9. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Achillea ochroleuca. Hanu Conachi (jud. Silene conica. Polygonum arenarium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Astragalus virgatus. Astragalus virgatus.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Suprafeþe: 15–50 ha. Carex colchica. Scabiosa argentea. Astragalus virgatus. Onobrychis arenaria. arenicola. Gypsophila perfoliata. Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Syrenia cana. Dianthus polymorphus. Ephedra distachya. Speciile mai scunde. În 364 . din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. cu acumulãri de material organic. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. Syrenia montana. Roci: dune nisipoase continentale.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Tribulus terrestis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana.6. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Polygonum arenarium. Silene thymifolia. Balta Verde. Koeleria glauca.2. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. Redactat: A. Fumana procumbens. Medicago falcata. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Plantago arenaria. Delta Dunãrii 10–15 ha. Relief: teren plan sau cu denivelãri. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Koeleria glauca. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Anthemis ruthenica. Thymelaea passerina. Delta Dunãrii (Letea).2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. arenicola. pânã la nisipuri fixate. Fumana procumbens.

Popescu. Sanda. Tribulus terrestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. 1960) Popescu. Silene borysthenica. Specii caracteristice: Plantago arenaria. Peucedanum arenarium. Popescu. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. Polygonum arenarium. Achillea ochroleuca. periodic. Achillea ochroleuca. Bromus tectorum.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. Redactat: A. Tragopogon floccosus. Calafat). Corispermum marschallii. Carex liparocarpos. Sanda 1987. 34. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Stancu 2001. Apera maritima. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Chondrilla juncea. Relief: teren plan cu dune nisipoase. Doltu 1980. Valoare conservativã: foarte mare. Stancu 2001. Astragalus onobrychis. neutre pânã la slab acide. Sanda. Alte specii importante: Tragus racemosus.2. 365 . Clima: T = 110C. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. Kochia laniflora. P = 450–600 mm. Viola kitaibeliana. Erigeron canadensis. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. Centaurea arenaria. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Corispermum nitidum. Popescu. Scabiosa argentea. Literaturã selectivã: Borza 1963. Secale sylvestre. Plantago arenaria. Erysimum diffusum. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu. 34. Doltu 1980.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1. Gypsophila perfoliata. parviflora. Achillea ochroleuca. Suprafeþe: 30-40 ha. Viola kitaibeliana. Polygonum arenarium. Sanda.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Redactat: A. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Popescu. Bromus tectorum.6. Silene otites ssp. datoritã faptului cã nisipurile sunt. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime.HAB: 64. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934.HAB: 64. Sanda. Centaurea arenaria. spulberate de vânt. Euphorbia seguierana.715 Pannonic dune closed grasslands.715 Pannonic dune closed grasslands. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Grohotiºuri.

Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Sanda. din specii anuale. Relief: teren plan cu dune nisipoase. 1997. Valoare conservativã: mare. Scabiosa ochroleuca. Literaturã selectivã: Popescu. Corispermum nitidum. Polygonum arenarium. Tragus racemosus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Popescu. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Kochia laniflora. P = 400–550 mm. Substrat: nisipuri continentale. Structura: Fitocenoze alcãtuite. 366 . Corispermum nitidum. Silene conica. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. vernale. Clima: T = 9. Grohotiºuri.6. Secale sylvestre. Silene conica. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Redactat: A. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Scabiosa ochroleuca. Sanda. Doltu 1980. în cea mai mare parte. Secale sylvestre. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. Viola hymettia. Tragus racemosus. neutre pânã la slab acide.2. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Plantago arenaria. Corispermum marschallii. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii).5–110C. Polygonum arenarium. Stancu 2001. Popescu et al.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. Decu and Juberthie. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. datoritã absenþei luminii. Carpaþii Meridionali. Lascu &. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile.5. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . 1992. Structura: „Flora” subteranã. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia.6. Carpaþii Occidentale.6. uneori la una singurã. majoritatea endemice. Substrat: predominant calcaros. Negrea et al. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia. cu arealul redus la câteva peºteri. Staþiuni: Altitudini: diferite. 1993. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri. Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci).2. de la 5–1500 m. 2004. Sârbu et Popa. Lascu. 1989. Grohotiºuri. Fauna subteranã. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole. Cristea 1983. 1994. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Dobrogea (Movile). Valoare conservativã: foarte mare.4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali.

Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. în lungul cãilor de comunicaþii. fiind alcãtuit din speciile. Popescu. Maria Coroi 1998. Leonurus cardiaca. P = 450–1000 mm. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. Cardaria draba. Glechoma hederacea. Conium maculatum. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. Daucus carota. Cirsium arvense. Eragrostis minor.HAB: 87. Clima: T = 11. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . Redactat: A. Taraxacum officinale. Capsella bursa pastoris.2. Verbena officinalis. Carduus acanthoides. Leonurus marrubiastrum.00C.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M.0–5. Ballota nigra. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Oltenia. Muntenia. Nepeta cataria. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. et Ana. Agropyron repens. Popescu. E. nisipuri. Cardaria draba. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943.7. Valoare conservativã: redusã. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. Geum urbanum. Relief: teren plan. Conium maculatum. pilosa. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Agropyron repens. Roci: pietriºuri.1. Etajul inferior este mai slab reprezentat. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. Verbena officinalis. Sanda. Stancu 2001. Cynodon dactylon.7. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Moldova). Dobrogea.

Structura: Onopordon acanthium. în Oltenia. acanthoides. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Carduetum nutantis Sãvul. Cirsium lanceolatum. uneori slab sãrãturate. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. Arctium lappa. soluri nisipo-lutoase. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã. Artemisia vulgaris.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. Verbascum thapsus. C. C.5–90C. Cirsium lanceolatum. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. Descurania sophia.5–4 ha. hamulosus. Morariu 1943. Chenopodium album. 1936.Bl. Clima: T = 10. Popescu. Sanda.HAB: 87. Suprafeþe: de la 0. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. Artemisia absinthium.7. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha).2. Lolium perenne. Clima: T = 10.2. Dobrogea ºi Moldova. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978. Datura 369 . Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. Staþiuni: terenuri plane. P = 450–650 mm. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. O. O. Morariu 1967. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. deficitare în umiditate. Valoare conservativã: redusã.50C. Centaurea calcitrapa. nisipuri aluviale. Redactat: A. Soluri: cernoziomuri. Soluri: cernoziomuri. tauricum. Chamomilla recutita. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. 1927. Carduus nutans. Stancu 2001. Roci: depozite lutoase. tauricum. Verbascum thapsus.5–9. solstitialis. Agropyron repens. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. et al. Descurania sophia. P = 450–600 mm. Verbena officinalis. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. Agropyron repens. Stellaria media. Alte specii importante: Arctium lappa. Popescu.HAB: 87. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. loessuri. cum. Muntenia. Carduus nutans. Ballota nigra. Artemisietum annuae Morariu 1943. cu precãdere. Arctium lappa. Onopordum acanthium. Roci: depozite loessoide. O. Marrubium praecox.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Biol. veget. 38: 45–51. CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
^ ^ ^
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

CRISTEA V. ªti. 1953. Bot. 1947.. Nat. 1981. Kozl. Contrib. NAGY-TOTH F. 7(1–4): 57–77... Bot. Archiv für Naturschultz. 1998. de Biol. Stud. PAP S. K. Contrib. 28: 171–176. 1968. 1974. NAGY F. 137–143... 1980–1993. CRISTEA V. albiflorum Ser. CSÜRÖS ª. POP I. Horti Buc. Studia Univ. veget.. 7(1–4): 29–32. Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa).. CSÜRÖS ª. Bul. Roumanie). CSÜRÖS ª.. în a doua staþiune din þarã. Contrib. La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. Horti Buc. Ocrot. CRISTUREAN I.. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. Alba). 1957. Stud.. Contrib. Nat. GROZA G. ClujNapoca. Stud.. ºi Cerc. I. Geol. GÃLAN P. 1(2): 138–146. CRISTEA V. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. 79–80. CRISTUREAN I. Biol. 1976. XVII: 203–212. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). Stud. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. de Biol.. CSÜRÖS ª. 313–325. 1956... CSÜRÖS ª. 133–140. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. 4(3): 145–151. 1958.. GROZA G.. CSÜRÖS ª.) Trin. 481 . Acta Bot. Biol.. CRISTEA V. CSÜRÖS ª. Cluj-Napoca.. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). 1956. Bot. Universitá degli studi di Camerino. Trifolium lupinaster L.. Acta Bot. Cluj-Napoca. Nat. Bucureºti. 1977.. Cluj-Napoca. Bot.. ºi Cerc. CRISTEA V. Stud. 105–114. Sibiu. Muz. Bacãu. Bucureºti. Contrib. Seria Biol.. veget. Bucureºti.. Cluj-Napoca. Bot. CRISTEA V. 1964. AVRÃMUÞ O. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania.. CSÜRÖS ª. CRISTEA V. ºi Cerc. CRISTEA V.. 23: 161–187. 1991–1992: 31–36. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. ºi Geograf. 15(1): 71–90. CSÜRÖS ª. BabaºBolyai... CRISTUREAN I. CRISTEA V. Centenar Muzeal Orãdean... Acta Bot.. Stud. de Biol. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. COSTE I. 1983. RUSU I. 1994. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien).. Bucureºti. ºi Cerc. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. GROZA G... II(1–2): 303–328. GOIA I. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor.. Roumanie). Nat.. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.. 7(1–4): 33–56... Contrib. Acta Bolyaiana.. Cluj-Napoca. 1993. COSTICà M. 17–23. Contrib. FURDUI E... ºi Comunic. 1968.. dobrogene. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara.. Cluj-Napoca. 1970. CRISTUREAN I. 1990... Seria Biol. 79–80. ARSENE G. HODIªAN I. Bot. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud. CRISTEA V.. Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. Revue Roum.. 2: 105–128. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. POP A. 33–37.. Cluj-Napoca. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L. 13: 55–60.. Sér. Cluj-Napoca. în sud-vestul României..... 1995. Contrib.. Bucureºti. 1968: 245–279. CSÜRÖ-KÁPTALAN M. 1976. CSÜRÖS ª. Stud. de ªti. CRISTUREAN I. de Biol. Egyet. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat. de Biol.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara. ºi Cerc. CSÜRÖS ª. CRISTEA V. 117–123. de Biol... Seria Biol. COSTE I. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. Cluj-Napoca. Horti Buc. 1983. IONESCU-ÞECULESCU V. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes. 1963.. Termeszéttud. DRÃGULESCU C. 133–157. Bot. 1951. Bot. Bucureºti... Contrib...Bibliografie COSTE I. Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali). ºi Comunic. Bihor). Contrib. 1999. Bucureºti.G.. Brukenthal. GOIA I.. CSÜRÖS ª. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor. PREDA M. Bucureºti.. 1983. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. Cluj-Napoca. ªti. Stud. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. 2(1–2): 127–143.. Oradea: 727–733. Bot. Bacãu). 1976. ºi Cerc. Seria ªti. Cluj-Napoca. 5(2): 219–235. 1972... veget.. 45(2): 207–217. Cluj. végét. Sibiu). COSTE L. ªti. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud. Bistriþa-Nãsãud). CSÜRÖS ª. ClujNapoca. Analele Univ.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. ºi Cerc.. Cluj-Napoca.. AVRÃMUÞ O. Universitá degli studi di Camerino... 2000. 1979.. Bot. Cluj. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni. CRISTEA V. 47(2): 119–135.. Berlin. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. Biol. Contrib. 1992.. Muz.. Cluj-Napoca. Bot. BECHIª EMILIA. ªti... 1956. 1994. var. 28(2): 87–91. 1976... Secþ... Stud. MITITELU D. Seria Biol. Agron. 1975–1976: 289–296.. -var Babes és Bolyai. de Biol.. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane.

Polit. DOBRESCU C. Acta Bot. Biol. Cuza” Iaºi. DANCIU M. Înconj. 223–232. Analele ªti. Nat. 78. 1970. Analele ªti. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. CRISTUREAN I. DIHORU G.. DANCIU M. DIHORU G. II. 141–159. 1975. Serie nouã. Acad. ANDREI M. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului.) P. NEGREAN G. Horti Buc.. Ser.I. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti. 1962. Cluj-Napoca.. Ocrot. Polit.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. din R. 1972. DONIÞà N. Bot. 1999. „Al..a. 149–173.. Contrib.. Contrib. Acta Bot. 1969... Iaºi. Deltei Dunãrii. Dealurile Tohani. 1976. Bucureºti. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate. Stud.a. 19(2): 465–474... DIHORU G.. Biol. Seria C.. 16(2): 333–345. DOBRESCU C. Bucureºti. Iaºi. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni).S. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. 9(2): 167–184.. 1970. „Al. DANCIU M. Bucureºti. 1972. Biol. Seria Bot. ºi Cerc. din Transilvania.I. Bot. Cluj-Napoca.. Cluj-Napoca. DOBRESCU C. ªti. DEVILLERS P. Bot..S.. POP I.. A classification of Palearctic habitats. Cluj-Napoca.Bibliografie CSÜRÖS ª. BAVARU A. Iaºi.I. Bul.. Braºov. 1961–1962 (2): 949–961. 2: 7–15. Bucureºti. 1985. 1969.. Analele ªti. Econ. Vaslui).a. Bot. „Al. Ocrot. Ser. Bucureºti...-Forest. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud. 1968. 13(1): 19–30. Seria Bot. Nat. Serie nouã. Inst. 27(1): 3–8. Bucureºti.R.. DEVILLERS-TERSCHUREN. 131–150. DIHORU G. Cluj-Napoca.. 1972–1973: 353–423. DIACONESCU F. Braºov. GERGELY I. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. Babeº-Bolyai. Biol. Tulcea. 1968. Biol. Serie nouã.S. Univ. 1962. 17(1): 35–44.. Secþ. CSÜRÖS ª.. Lucr. 277–312.I.S. Med. 175–189.. ANDREI M. Contrib. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Muz. 1979. Serie nouã. I.. CSÜRÖS ª. KOVÁCS A. 1963. Bucureºti. Cluj-Napoca. ÞUCRA I. II-a. Horti Buc. Univ. Biol. „Al. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt.. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. 1966. Univ. DIHORU G. Cuza” Iaºi. Med. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Horti Buc. 1970. NEGREAN G.. 1973. DIHORU G... R. Inst. Serie nouã. Bucureºti. Bucureºti. 482 . DIHORU G. 2: 423–424..... Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. 19(2): 407–410. CRISTUREAN I. Secþ.. DOBRESCU C.. 1968: 207–214. Stud. Contrib. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei. 24(2): 83–94. 14: 129–134. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului.. 1965.. 1973. 14(1): 147–158. NEGREAN G. DAMIAN I. Ed.. Cuza” Iaºi. Acta Bot. 1960.. Studia Univ. Bot. 1971. Bot.. ºi Cerc. CSÜRÖS ª. R. Seria B. DIHORU G. Inst.. Biol. Seria Bot. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt.. HODIªAN I.. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. 249–262. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. Bul. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii.. DANCIU M. 21(3): 197–203. 1965.. Iaºi.. ºi Cerc. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Analele ªti.. no. Vegetatio.. Acta Bot.. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca. Contrib. Bucureºti. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. Contrib..a. Contrib. 28: 161–163. Council of Europe. Secþ..I.. Contrib. 1970.. Horti Buc. Braºov.. DOBRESCU C.. Cluj-Napoca. Bucureºti. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. Cuza” Iaºi.. Braºov. RESMERIÞà I. Seria Bot.. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi.. ODANGIU A.. J. II. NIEDERMAIER K. Bot.. DIHORU G. 1971.. Bot..R. 193–201. DIHORU G. Univ. Biol. Iaºi. Înveliºul vegetal din muntele Siriu. Univ. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti. 1957. Biol. Univ. 1963. GERGELY I. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. Bucureºti. ºi Cerc. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii.. Braºov. II. 1997.. Stud. Beauv. DANCIU M. ClujNapoca. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. Cluj-Napoca.. 3: 19–55. Strasbourg.. Cuza” Iaºi.. Polit. 13(6): 301–318. Secþ.. Nature and Environment. Secþ.. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota.R..). Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R. PAP S. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. B. Bul.R.. Nat. Peuce... CSÜRÖS ª. Covasna). 1969. DIHORU G. Înconj. 12: 117–120. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. SPÂRCHEZ Z. CSÜRÖS ª. 15: 123–131. Ed. 5: 101–118.. „Al. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. Acad. 1975. 1973. 2000. 1973... Biol. Stud... II.

Pãd. Rev.). Nat. 1981. Pãd. Revue Roum. 1973.I. Serie nouã. DONIÞà N.). Tipuri de ecosisteme forestiere din România.. N. Univ. SANDA V. Cuza” Iaºi. Serie nouã... DRÃGULESCU C. Stud. 38(1): 28–37.. Contrib. VIÞALARIU G. COLDEA G. 1992.. DRÃGULESCU C. FINK H.. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc. Delta Dunãrii. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. ICPDD Tulcea.a. Univ. 1990. 37–88. BÂNDIU C. Biol. de Biol. Anal. Analele ªti. Bucureºti.a. A study of the geography.. 1977. 1980. 1961. Sibiu).. 30: 52–54.I. II. Serie nouã. 6(4): 383–390. Ed. 1995b.). ale Inst. 1985: 109–140. ªti. Înconj.-M..I..... Stud. Constanþa).. Univ. Bucureºti.I. Cuza” Iaºi. Nat. (coordonator). Cãlinescu... Biol. ºi Comunic.. DONIÞà N.... DOLTU M.. Nat. Cuza” Iaºi. Stud. IVAN D. Iaºi. Analele ªti. Sibiu. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district). V: 383–393. KOVÁCS ATT. DONIÞà N. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România. Stud. The vegetation from the Someº (Szamos) valley.) din luncile Câmpiei Române.. 18(1): 127–144. de Cerc. DIHORU G. Biogeografia României.I. DONIÞà N.. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. 27: 12–18.. Brukenthal. POPESCU A. Nat. Piteºti.. Tipuri de ecosisteme forestiere din România.. Contribuþii fitocenologice din Moldova. „Al. Univ. Muz. Cuza” Iaºi. Sibiu. Sér. „Al.. ROMAN N. Bucureºti. ªti. 20(1):145–154.a. Muz.. Secþ. DOBRESCU C. DIHORU G. Cuza” Iaºi. KOVÁCS ATT. POPESCU A. Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube.. DOBRESCU C.. Secþ. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff.. 111–120. LAZÃR M. Analele ªti. Secþ... 1987. 1974. DRÃGULESCU C.. DOBRESCU C. 33: 25–28.. DOBRESCU C.. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov. II.. II. Obiective de ocrotirea naturii. 47–111. Brukenthal. Bucureºti.a. STÃNESCU V. Iaºi. Bucureºti. „Al. 1972. Cluj-Napoca. ºi Comunic. de Biol. ªti. ºi Comunic. Biol.. 1970.. Univ. 390 p. II. Bucureºti. Ed.. 1969. hydrobiology and ecology of the river ant its environment. Analele ªti. 18(4): 341–353.a.. Iaºi.. Univ. DONIÞà N.. BOªCAIU N. Nat. II. ºi Amenajãri Silvice. DOLTU M. Biol. DOBRESCU C. 24–26. PASCAL P... 7: 73–80. ºi Cerc. 1986. ªti. ºi Med. MITITELU D. ªti. 13–21. Asociaþii de salcie (Salix alba L.. 370 p. Muz. EFTIMIE E. în R. MITITELU D. Contrib.. 1969. Stapfia. Secþ. Sibiu). Vegetaþia Carpaþilor. (145–165 p.I. Secþ. 1985. 1983. Fitosociologia. 24: 315–362. 34(1–2): 39–43. ªti.. Nat. GHENCIU V. Analele ªti. II. VIÞALARIU G. SANDA V. Analele ªti.Bibliografie DOBRESCU C. Tehnicã Agricolã.. Stud. 1966. Argessis. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România. Înconj. Univ.. ºi Cerc. Fac. Wooden Vegetation. Analele ªti. Serie nouã.. X. 1985. Ed. Biol. Iaºi. Vegetaþia alpinã (98–108 p. Pajiºtile din Carpaþii României. DRÃGULESCU C. „Al.. DOBRESCU C. DOBRESCU C. Sibiu. 1981. BOULLET V. Bot. DOBRESCU C. 1979. 1995a... ªti.. Seria Biol. ÞOPA E. Lucr..I. Landsmuseum Linz. Bul.. Biol... Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România. ªti.. „Al. POPESCU A. fizicã. CHIRIÞà C. Secþ. 24: 73–89. Bot. Cuza” Iaºi. DRÃGULESCU C. veget. Iaºi. Serie nouã. 2. CHIFU T. SANDA V.. 407 p. Ocrot. Muz. KOVÁCS ATT. 1994. Constant.. DRÃGULESCU C. Tiscia monograph series. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului.. The Maros/Mureº River Valley. DRÃGULESCU C. Iaºi. Muz. Sibiu.. Univ. Seria Bot. Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit). 1994.a.I. „Al. DONIÞà N. Studii ºi Comunic. Cluj-Napoca. GÉHU J. Ed. DRÃGULESCU C. .. Stud... ºi ed.O. ale Inst. Tehnicã Agricolã. de Ocrot. Bucureºti. PAUCÃCOMÃNESCU M. Bucureºti. Bucureºti. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia. „Al. DONIÞÃ.. DOBRESCU C. Biol. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p. de Cerc. Med. 6(1): 11–20. în sudul Transilvaniei.. Secþ. DOLTU M. ºtiinþificã.a. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O. Brukenthal. Stud. 15(1): 165–179. IVAN D.I. Piteºti. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud. 23: 197–219. VIÞALARIU G.. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. Serie nouã. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. végét. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley.. 25: 87–151. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi. 129–136. et al. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali).. 1997. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). Seria Biol....I. Inst.. POPESCU A. Biol. Bacãu. ºi Comunic. Serie nouã. 483 . 1990. Iaºi. SANDA V. Suceava. ªti. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi.. Vegetaþia României. Nat. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova... Szolnok-Szeged-Târgu Mureº. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor. 1994. Cuza” Iaºi. II. Bucureºti DRÃGHICI B.. 1979. 88