VERBUL

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă acţiunea, starea sau existenţa.

CLASIFICAREA VERBELOR:
I. 1. Verbe predicative – au înţeles de sine stătător şi pot forma singure un predicat verbal când
se află la un mod personal.
Mincinosul când spune adevărul se îmbolnăveşte.
Du-te unde a dus surdul roata.

2. Verbe nepredicative – nu au înţeles de sine stătător şi nu pot forma singure predicat, ci

împreună cu alte cuvinte:
a. Verbele copulative – formează predicat nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu
funcţie de nume predicativ.
Din categoria verbeleor copulative fac parte: a deveni, a fi, a ieşi, a se face, a
rămâne, a ajunge, a părea, a însemna, a se naşte, a se chema, a se numi.
A fi - verb copulativ când nu poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla.
Noi suntem cuminţi
- verb predicativ când poate fi înlocuit cu a trăi, a exista, a se afla.
Elevii au fost în excursie.
A deveni - întotdeauna este verb copulativ
În urma studiilor a devenit doctor.
A ajunge - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
În doi ani a ajuns şef.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ajuns mai repede acasă.
A ieşi - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
A ieşit medic din băncile facultăţii.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A ieşit repede afară.
A rămâne - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
De când a plecat a rămas la fel.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
A rămas în spatele meu.
A se face - verb copulativ când se poate înlocui cu a deveni.
Maria s-a facut judecător.
- verb predicativ când nu se poate înlocui cu a deveni.
S-a făcut multă zarvă în curte.
A părea - verb copulativ când are subiect
El pare de piatră.
- verb predicativ când nu are subiect.
Se pare că va veni
A însemna - verb copulativ când are sensul de a avea importanţă.
A însemnat mult pentru mine.
- verb predicativ când are sensul de a nota.
A însemnat pe carte.
A se numi - verb copulativ când se referă la nume
Prietena mea se numeşte Maria.
- verb predicativ când are sensul de a fi încoronat, a fi pus în funcţie.
Se va numi noul consiliu de administraţie.
 A se chema - verb copulativ când se referă la nume
Ea se cheamă Iulia.
- verb predicativ când are sensul de a striga, a anunţa.
Mă cheamă la masă.

b. Verbele auxiliare – ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse, dar şi a diatezei

pasive.
Sunt verbe auxiliare: a fi, a avea, a vrea (a voi).
a fi - m. indicativ, timp viitor anterior va fi venit
- m. conjuctiv, timp perfect să fi venit
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit
- m. infinitiv, timp perfect a fi venit
- diateza pasivă sunt rugat

a avea - m. indicativ, timp perfect compus am venit

- m. condiţional-optativ, timp prezent aş veni
- m. condiţional-optativ, timp perfect aş fi venit

a vrea - m. indicativ, timp viitor voi veni

- m. indicativ, timp viitor anterior voi fi venit

!!! Observaţie Verbele auxiliare nu au niciodată funcţie sintactică, ele ajutând la formarea
formei verbale, şi analizându-se împreună cu acestea.

II. 1. Verbe personale – verbele care au forme pentru toate persoanele:.

am mâncat (I,sg), a venit (III, sg) plecaţi (II, pl)
2. Verbe unipersonale – au forme doar pentru persoana a III-a şi exprimă acţiuni atribuite
unor fenomene ale naturii, păsări, animale, planete: a miorlăi, a necheza, a răsări,giuţă, cotcodăceşte,
ouă, clămpăne, măcăie, latră, mugeşte, gâgâie, miaună.

3. Verbele impersonale – autorul acţiunii nu poate fi identificat; acţiunea nu este făcută de o

persoană; au formă numai pentru persoana a III-a singular: a trebui, a se cuveni, a se înnopta, a tuna, a
fulgera.
Vara se înnoptează târziu.
Plouă de trei zile.

4. Expresii verbale impersonale – sunt formate din verbul a fi şi un adverb sau o locuţiune
adverbială de mod cu rol de nume predicativ în cadrul construcţiei: e greu, e normal, este posibil.

5. Locuţiuni verbale – grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui verb: sta în
cumpănă (a ezita), a băga în sperieţi (a speria), a trage nădejde (a spera), a lua partea (a apăra) etc.
Într-o locuţiune verbaşă este obligatorie prezenţa unui verb. Acesta are rolul gramatical de a
indica persoana, modul, timpul, numărul construcţiei. Celălalt cuvânt (substantiv, adverb, numeral) dă
sensul locuţiunii. În analiză nu se disociază termenii locuţiunii, ci este considerată un tot uniatar.

III. 1. Verbe tranzitive – verbele care au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement

direct: a zice(ceva), a vedea(ceva), a mânca(ceva), a auzi(ceva), a face(ceva)

2. Verbe intranzitive – care nu au capacitatea de a realiza o relaţie cu un complement direct:

a călători, a aminti, a privi, a deveni, a exista
 CONJUGAREA VERBELOR
Conjugarea verbelor reprezintă forma acestora de infinitiv, aşa cum o găsim în dicţionar:

a. verbe de conjugarea I – terminate în a : a mânca, a pleca, a preda

b. verbe de conjugarea a II-a – terminate în ea : a bea, a vrea, a avea
c. verbe de conjugarea a III-a – terminate în e : a scrie, a rămâne, a ţine, a bate
d. verbe de conjugarea a IV-a – terminate în i / î : a citi, a veni, a coborî, a urî

DIATEZELE VERBELOR

1. Diateza activă – arată ca subiectul face acţiunea exprimată de verb.

El merge pe stradă.
Tu povesteşti.
Eu mănânc o mandarină.
2. Diateza reflexivă – verbele sunt însoţite întotdeuna de pronume reflexive în acuzativ sau
dativ
Se vede la televizor.
Mă cheamă Maria.
Te speli pe faţă.
3. Diateza pasivă – acţiunea nu mai este făcută de un subiect ci de complementul de agent
Complementul de agent stă în cazul acuzativ şi răspunde la întrebarea de către cine?, de
către ce?.
Diateza pasivă se formează : verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat
Maria este lăudată de prieteni.
Fusese rugat să nu mai răspundă neîntrebat.
Elevul va fi felicitat de director.

MODURILE VERBALE
1. Moduri personale 2. Moduri nepersonale
Modul indicativ Modul infinitiv
Modul conjuctiv Modul participiu
Modul condiţional-optativ Modul supin
Modul imperativ Modul gerunziu

1. MODUL INDICATIV
a. Timpul imperfect b. Timpul perfect compus
(eu) adunam (eu) scriam (eu) am adunat (eu) am scris
(tu) adunai (tu) scriai (tu) ai adunat (tu) ai scris
(el/ea) aduna (el/ea) scria (el/ea) a adunat (el/ea) a scris
(noi) adunam (noi) scriam (noi) am adunat (noi) am scris
(voi) adunaţi (voi) scriaţi (voi) aţi adunat (voi) aţi scris
(ei/ele) adunau (ei/ele) scriau (ei/ele) au adunat (ei/ele) au scris

c. Timpul perfect simplu d. Timpul mai mult ca perfect

(eu) adunai (eu) scrisei (eu) adunasem (eu) scriseseşi
(tu) adunaşi (tu) scriseşi (tu) adunaseşi (tu) scriseseşi
(el/ea) adună (el/ea) scrise (el/ea) adunase (el/ea) scrisese
(noi) adunarăm (noi) scriserăm (noi) adunaserăm (noi) scriseserăm
(voi) adunarăţi (voi) scriserăţi (voi) adunaserăţi (voi) scriseserăţi
(ei/ele) adunară (ei/ele) scriseră (ei/ele) adunaseră (ei/ele) scriseseră
 e. Timpul prezent
(eu) adun (eu) scriu
(tu) aduni (tu) scrii
(el/ea) adună (el/ea) scrie
(noi) adunăm (noi) scriem
(voi) adunaţi (voi) scrieţi
(ei/ele) adună (ei/ele) scriu

f. Timpul viitor g. Timpul viitor anterior

(eu) voi aduna (eu) voi scrie (eu)voi fi adunat (eu) voi fi scris
(tu) vei aduna (tu) vei scrie (tu) vei fi adunat (tu) vei fi scris
(el/ea) va aduna (el/ea) va scrie (el/ea) va fi adunat (el/ea) va fi scris
(noi) vom aduna (noi) vom scrie (noi) vom fi adunat (noi) vom fi scris
(voi) veţi aduna (voi) veţi scrie (voi) veţi fi adunat (voi) veţi fi scris
(ei/ele) vor aduna (ei/ele) vor scrie (ei/ele) vor fi adunat (ei/ele) vor fi scris

2. MODUL CONJUCTIV
a. Timpul prezent b. Timpul perfect
(eu) să adun (eu) să scriu (eu) să fi adunat (eu) să fi scris
(tu) să aduni (tu) să scri (tu) să fi adunat (tu) să fi scris
(el/ea) să adune (el/ea) să scrie (el/ea) să fi adunat (el/ea) să fi scris
(noi) să adunăm (noi) să scriem (noi) să fi adunat (noi) să fi scris
(voi) să adunaţi (voi) să scrieţi (voi) să fi adunat (voi) să fi scris
(ei/ele) să adune (ei/ele) să scrie (ei/ele) să fi adunat (ei/ele) să fi scris

3. MODUL CONDIŢIONAL-OPTATIV
a. Timpul prezent b. Timpul perfect
(eu) aş aduna (eu) aş scrie (eu) aş fi adunat (eu) aş fi scris
(tu) ai aduna (tu) ai scrie (tu) ai fi adunat (tu) ai fi scris
(el/ea) ar aduna (el/ea) ar scie (el/ea) ar fi adunat (el/ea) ar fi scris
(noi) am aduna (noi) am scrie (noi) am fi adunat (noi) am fi scris
(voi) aţi aduna (voi) aţi scrie (voi) aţi fi adunat (voi) aţi fi scris
(ei/ele) ar aduna (ei/ele) ar scrie (ei/ele) ar fi adunat (ei/ele) ar fi scris

4. MODUL IMPERATIV
- are forme numai la persoana a II-a, singular şi plural
Formă afirmativă Formă negativă
Adună! Adunaţi! Nu aduna! Nu adunaţi!
Scrie! Scrieţi! Nu scrie! Nu scrieţi!
Observaţie!!!!
Forma negativă a modului imperativ, numărul singular se formează:
Negaţia NU + infinitivul verbului
De exemplu: Fă! Nu face!
Du! Nu duce!

ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile personale îndeplinesc funcţia sintactică de predicat (verbal/nominal)
MODURI NEPERSONALE

1. MODUL INFINITIV
a. Timp prezent b. Timpul perfect
a aduna a scrie a fi adunat a fi scris

FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect A munci este o datorie.
b. Nume predicativ A învăţa înseamnă a munci.
c. Complement direct Nu putem pleca.
d. Complement indirect Suntem datori a ne ajuta.
e. Atribut verbal Şi-a exprimat dorinţa de a munci.
f. Complement circumstanţial de mod A plecat fără a ajuta.
g. Complement circumstanţial de timp A predat lucrarea înainte de a termina.

2. MODUL GERUNZIU
- se formează prin adăugarea sufixului ind sau ând
adunând scriind
neadunând nescriind

FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Se aude cântănd
b. Atribut verbal Cu ochii lucind părea un demon.
c. Complement direct Aud trosnind copacii.
d. Complement indirect Negustorul nu mai făcea faţă aducând alte costume.
e. Complement circumstanţial de timp Ajungând acasă, m-am apucat de lucru.
f. Complement circumstanţial de mod Mergea schiopătând.
Observaţie!!!
Modul gerunziu poate avea valoare adjectivală, atunci când se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat, îndeplinind funcţia sintactică de atribut adjectival.
Coşurile fumegânde se zăresc în depărtare.
Lebăda tremurândă este în apă.

3. MODUL PARTICIPIU
a aduna → adunat, adunată, adunaţi, adunate
a scrie → scris, scrisă, scrişi, scrise

VALORILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE MODULUI PARTICIPIU

a. valoare adjectivală
• Atribut adjectival Soldatul rănit este el.
• Nume predicativ Soldatul este rănit la picior.
b. valoare adverbială
• Complement circumstanţial de mod A vorbit răspicat.

4. MODUL SUPIN
- se formează din participiu, precedat de o prepoziţie simplă sau compusă: de, la, pentru, cu,
din, fără, după, despre, în
de adunat, la adunat, pentru adunat, din adunat, fără adunat, după adunat, despre adunat
de scris, la scris, pentru scris, din scris, fără scris, din scris, după scris, despre scris

FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Este uşor de făcut.
b. Nume predicativ Iarba este de cosit.
c. Atribut verbal Cartea de citit mi-a plăcut.
d. Complement indirect S-a săturat de umblat.
e. Complement direct Ne-a dat de citit.
f. Complement circumstanţial de loc A adus vitele de la păscut.

ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile nepersonale îndeplinesc funcţia sintactică de subiect, nume predicativ,
complement, atribut