IOAN NEACŞU

ŞCOALA ROMÂNEASCĂ
PUBLICISTICĂ
2005 – 2008

ORIZONTURI NOI
Bacău 2009
 CUPRINS

2005

Ultima mineriadă
Invers, totul e invers!
Demisia
Valoarea evaluării
Rostul şcolii I
Rostul şcolii II
Complexul torŃionarului
Regulamentul şcolar
Ministru interimar
Sună clopoŃelul
Complexul lui Faust
Anatomia unui eşec

2006

Cântarea României
Paranoia examenelor
FiŃi totuşi domni, tovarăşi!
Cacaia vaşa opera
EducaŃia extracurriculară
Greva frigului
Discriminarea ateului
2007

EducaŃia ca prioritate
Coadă la grădiniŃă
Vară fierbinte
Activistul şi educaŃia
Despre educaŃie
Romgleza

2008

Reforma continuă
Eminescu pedagog
Idealul educaŃional
Profesori, elevi şi părinŃi
Organizare şi finanŃare
ConŃinutul şcolii
Multimedia
Dreptul de a fi prost
Între ştiinŃă şi credinŃă
Oameni şi maimuŃe
Manuale alternative
Fetele se ceartă…
Şcoala şi calculatorul
Şcoala şi comunismul
Sindicatele, o ruşine a învăŃământului
BeŃe de memorie
Avem nevoie de guru
Şcoala democraŃiei
Elevi hiperactivi
Emo
Româna la bacalaureat
Comunicare la bacalaureat
Alegătorul analfabet
Profesorul de literatură
CopyPaste
Estetica cacofonică
Furtul intelectual
ParŃial color
Şcoală şi sex
Şcoala şi comunismul
Istoria se repetă
Studiu de caz
Bacalaureat la Pentagon
Liceul sanitar
Şcoala şi descentralizarea
O istorie a comunismului
Istoria comunismului : munca silnică
Istoria comunismului: domn, sau tovarăş
Istoria comunismului: manualul
Istoria comunismului: rezistenŃă şi dizidenŃă
Istoria comunismului: limba de lemn
Istoria comunismului; elita culturală
Moartea şcolii I
Moartea şcolii II
Moartea şcolii III
Patriotism şi globalizare
Maestrul
Soarta cărŃilor
BucuraŃi-vă!
2005
 1
ULTIMA MINERIADĂ

La ieşirea din scenă, domnul preşedinte Ion Iliescu a Ńinut ca, pe lângă
eliberarea lui Miron Cozma, să provoace o ultimă şi poate cea mai gravă
mineriadă: a inundat Ńara cu tone de medalii, drept mulŃumire pentru cei care l-au
servit cu slugărnicie trei lustri. Care-i consecinŃa, cel puŃin în învăŃământ ? Un
domeniu atât de sensibil la ideea de valoare şi mai ales la ierarhizarea valorilor, de
la gradele didactice şi universitare, la premiile acordate elevilor în fiecare an,
reacŃionează pe bună dreptate cu violenŃă. În loc să fie o sărbătoare, o recunoaştere
meritată a valorii, evenimentul a trecut sub anonimat, cei medaliaŃi sunt mai
degrabă jenaŃi decât mândri, iar majoritatea numelor sunt trecute sub tăcere, până
şi inspectorul general se ruşinează să le pronunŃe. Au ajuns foştii activişti de
partid, care au terorizat şcoala băcăuană înainte de 1989, rudele lor sau ale unor
actuali activişti să fie decoraŃi de colegul lor mai mare de la Cotroceni. Gravitatea
stă în faptul că nu activistul Ion Iliescu semnează brevetul, ci Preşedintele
României. Acest lucru accentuează starea de anomie în care ne zbatem de atâŃia
ani. Criteriile nu pot fi, vorba lui Arghezi „cinstea Ńi se da/ după talpă şi pingea”,
nici „dosarul” de care vorbea inspectorul general, doar dacă nu este vorba de
celebrul „dosar de cadre” !
IntenŃia de a contura nişte elite, de a ierarhiza competenŃele şi valorile a
existat în anii 1997-2000. Atunci a apărut Statutul personalului didactic, atunci s-
au înfiinŃat Colegiile NaŃionale. În Statut există Titlul V care se referă la
„DistincŃii şi premii”. Pe site-ul MEC se află de mult timp un proiect de
regulament, dar care nu trece din stadiul de proiect. Legea 220/27.V.2004, dată la
repezeală, nu face trimitere la legea de care vorbim, nu abrogă Titlul V, cum ar fi
cazul, pur şi simplu se face că legea statutului nu există. Cum este reglementat
domeniul? Sunt trei articole care instituie ordine, medalii şi diplome. La art. 113
din Statut , al. e), se spune:„Diploma de excelenŃă” se acordă cadrelor didactice
pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învăŃământ; Diploma este
însoŃită de un premiu de 20 la sută din suma salariilor de bază primite în ultimele
12 luni”. Inspectoratul şcolar a acordat o groază de „Diplome de excelenŃă” în
luna octombrie, dar fără să fi citit legea. Poetul Ion Tudor Iovian se mira că
diploma nu este însoŃită de un premiu, măcar simbolic. Dar distinsul poet mai are
mult până la pensie… Însă profesorii pensionari sau pensionabili care au primit
această diplomă ar putea să ceară banii şi atunci să-l văd pe domnul inspector
general. Vorba ceea, „dacă nu e putirinŃă, geaba chichirez gâlceavă” ! Însă precum
în cer, aşa şi pe pământ… Ca să nu fiu bănuit că revendic ceva bani, vreau să
declar aici că eu am refuzat „Diploma de excelenŃă”, ostentativ am absentat de la
pseudoserbarea organizată la Ateneu, dar nu cred să fi deranjat pe cineva...
Nerespectarea legii duce nu doar la premieri hilare, ci şi la inflaŃia de
Colegii NaŃionale. Ideea înfiinŃării acestor colegii a fost crearea unei elite ca în
perioada interbelică. Erau multe licee atunci, dar unul era Liceul NaŃional din Iaşi.
Colegiile ar trebui să fie doar unul pe judeŃ, sau chiar la două-trei judeŃe. Aici ar
trebui să ajungă cei mai celebri profesori, iar elevii acestor colegii ar trebui să fie
eminenŃi. Ideea social democrată, de fapt socialistă, este celebra uniformizare
socială, ca să nu-i mai poŃi deosebi pe proşti de cei deştepŃi, pe hoŃi de cei cinstiŃi,
pe leneşi de harnici. Faci peste tot colegii naŃionale, decorezi pe toată lumea, toŃi
sunt o apă şi un pământ !
În patru ani tovarăşii au stricat tot ce se putea strica din ceea ce s-a construit
cu migală şi efort în anii 1997-2000. Să sperăm că noii guvernanŃi vor lega repede
firul rupt. Cât îi priveşte pe cei de care ne despărŃim, sper pentru totdeauna, vorba
lui Arghezi: „Temeliile veciei, orice-aŃi face-s ale noastre./ Voi, întoarceŃi-vă
veseli şi slăviŃi, întru noroi.”

6 ian. 2005
 2
INVERS! TOTUL E INVERS !

Teribilul strigăt din finalul piesei lui Marin Sorescu, un strigăt care face cât
zeci de cărŃi ale filosofilor, devine îngrozitor de actual în aceste zile în care la
Guvern se numesc secretarii de stat, iar în judeŃe se distribuie noua putere politică.
Ziarele fac tot felul de speculaŃii, şefii de partide se bat cu pumnul în piept
socotind că li se cuvin atâtea şi atâtea posturi, ba mai amintesc fără jenă de
păgubosul algoritm, de procente; puterea se distribuie precum brânza în piaŃă. Ce
poate ieşi de aici ? Poate ieşi un amestec exploziv sau amorf, oricum nefuncŃional,
ca acum opt ani. Societatea civilă, care a sperat atât de mult într-o administraŃie cu
adevărat modernă, care să nu mai dicteze, ci în sfârşit să colaboreze, priveşte din
ce în ce mai dezamăgită la spectacol. Politicienii, mai vechi şi mai noi, inventează
strategii pentru a mai aduce un post de şef în barca lor, indiferent dacă au sau nu
omul potrivit. UDMR-ul vrea neapărat un post de secretar de stat la educaŃie,
PUR-ul socoteşte câte procente a adus în alegerile locale PSD-ului şi le pretinde
de la AlianŃă, negustoria asta este de natură să deprime şi pe cel mai optimist
alegător.
GogoriŃa cu depolitizarea administraŃiei a fost lansată de PSD tocmai ca să-
şi conserve structurile: oamenii lor din prefecturi şi primării au devenit peste
noapte apolitici ! Aici ar trebui să ne înŃelegem. FuncŃionarii trebuie să fie
apolitici, ei formează instrumentul administrativ cu care se aplică politicile
guvernului în judeŃe. Dar cine foloseşte acest instrument şi ce politici aplică ?
Prefect şi subprefect fără de partid, sau consilieri care votează fără să Ńină cont de
doctrina şi programul partidului pe care-l reprezintă, asta este o aberaŃie. Atunci
eu, alegătorul, de ce am votat cu un anumit partid ? Nu ca să fiu reprezentat politic
în structurile de putere ? Am văzut un proces verbal al unei întruniri a Consiliului
municipal unde voturile erau consemnate nominal, dar în dreptul consilierilor nu
era trecut partidul pe care-l reprezenta fiecare. De unde ştiu eu, alegătorul, că
deputatul, sau consilierul căruia i-am dat votul mă reprezintă cu adevărat ?
 Românii şi-au pus mari speranŃe în actuala Putere. Guvernul pare nu doar
funcŃional, ci chiar eficient din primele zile, cu toate beŃele în roate ce i se pun.
Structurile administrative din teritoriu, care se conturează în aceste zile, sunt însă
de o importanŃă covârşitoare, deoarece de ele va depinde punerea în operă a
politicilor guvernamentale. La conducerea instituŃiilor descentralizate trebuie
oameni noi, care să fie şi foarte buni profesional, dar şi loiali AlianŃei. Nu-i
neapărat nevoie să fie membri de partid, ba chiar ar fi o prostie să se pretindă acest
lucru, aşa cum făcea acum opt ani un efemer şef de partid judeŃean, preferând un
pedeserist care şi-a schimbat pe loc culoarea politică, unei competenŃe autentice.
Trebuie procedat invers, vorba lui Sorescu. Dacă am admite, prin absurd, că toate
competenŃele s-au adunat la PUR, trebuie lăsate la o parte orgoliile de partid şi
oferite toate posturile de conducere PUR-ului ! Este foarte dificil să alegi şi n-aş
vrea să fiu în pielea liderilor de partid. Cu cine să înlocuieşti, de exemplu, sinistra
troică (şi cuvintele tropăie!) de la inspectoratul şcolar? O înlocuieşti pe doamna
Marchiş cu domnul Enăşoaie, adică un activist cu alt activist ? Legea lustraŃiei,
care a fost sistematic sabotată de activiştii din Parlament, ar putea fi în sfârşit
aplicată, adică decizia ar trebui să fie luată, vorba lui Sorescu, invers decât până
acum.
În construirea structurilor de putere din judeŃ liderii politici au o răspundere
uriaşă. Le doresc din toată inima să reuşească şi…le Ńin pumnii !

24 ian.
 3
DEMISIA

Domnul inspector şcolar general nu vrea să-şi dea demisia. Am privit jenat
la declaraŃia transmisă de televiziunea locală şi nu înŃeleg raŃiunea pentru care
profesorul Ghiorghi Iorga se "cramponează" de scaunul pe care, fie vorba între
noi, n-a făcut mare lucru. La încheierea unui mandat, un om politic ar trebui ca,
din orgoliu, să poată spune: în mandatul meu am realizat cutare şi cutare lucruri,
care vor rămâne în istoria învăŃământului băcăuan. Ce va rămâne după domnul
Iorga ? Evident, întrebarea este retorică... Atunci de ce vrea să mai stea, măcar o
lună, pe fotoliul pe care nu l-a onorat atâŃia ani ? Ce proiect măreŃ l-a început şi
mai are nevoie doar de o lună ca să-l ducă la bun sfârşit ? Devine mai penibil decât
doamna Marchiş, ca să zic aşa. Apoi, de ce trebuie să fie numit director la
Colegiul NaŃional Ferdinand, când acolo este un director care a dat un examen, are
un contract şi nu doreşte de loc să renunŃe la un drept câştigat legal ? Locul
domnului Iorga este la Liceul H. Coandă, unde-şi are catedra, dacă nu cumva una
dintre realizările mandatului său a fost transferarea catedrei "mai la centru".
În romanticul an '90, filosoful Mihail Şora, ajuns ministru, explica faptul că
reconstruieşte ministerul de sus în jos: a numit secretarii de stat, adjuncŃii lor, apoi
directorii generali ş.a.m.d. În acelaşi timp, în şcoli era mare vânzoleală cu alegerea
directorilor, alegerea inspectorilor ş.a.m.d., de jos în sus. Am întrebat atunci, cu o
naivitate jucată, unde se vor întâlni numirile cu alegerile ? Acum pare absurdă
alegerea directorului, dar tot nu putem spune că structura ierarhică a
învăŃământului preuniversitar – dar şi a administraŃiei publice în general - s-a
clarificat. Acum e moda concursurilor, dar până la ce nivel posturile se ocupă prin
concurs şi sunt independente sub raport politic, iar de la ce nivel posturile ar trebui
să fie ocupate de oameni numiŃi de guvern, care să aplice politicile partidului aflat
la guvernare şi să răspundă politic de domeniul respectiv, în cazul nostru de
învăŃământ ? Părerea mea este că, aşa cum prefectul şi subprefectul sunt oameni
politici, iar restul funcŃionarilor din prefectură sunt angajaŃi prin concurs, aşa şi la
inspectoratul şcolar inspectorul general şi cei doi adjuncŃi sunt oameni politici, ei
trebuie numiŃi de guvern şi trebuie să aplice politicile guvernamentale în domeniu.
Nimic nu-i de târguit, cum face domnul Iorga. Frumos ar fi ca să predea în mod
festiv mandatul, fără ciondăneli penibile.
Pe de altă parte, coaliŃia aflată la guvernare ori nu are oameni pregătiŃi
pentru instituŃiile din judeŃ, ori aceştia se ciondănesc pe posturi, din cauza
nenorocitului de algoritm, altfel nu-mi explic de ce la trei luni de la instalarea
guvernului, încă nu-s numiŃi măcar şefii principalelor instituŃii. Am mai spus acest
lucru; domnul prefect ar trebui să se consulte cu partidele din coaliŃie şi să
numească repede cei mai competenŃi oameni, capabili să implementeze politicile
pentru care Ńara a votat actuala guvernare. Nu contează de la ce partid sunt, nu
contează dacă nici nu sunt în vreun partid, important este ca aceştia să fie buni
profesionişti, loiali guvernului, capabili să se mişte repede deoarece este mult de
muncă: trebuie întâi reparat tot ce a stricat PSD-ul, apoi trebuie ca până în 2007 să
îndeplinim exigenŃele Uniunii Europene. Nu-i timp de ciondăneli, nu-i timp de
politicianisme ieftine, cei care vin în fruntea instituŃiilor trebuie să fie convinşi că
nu vin să câştige, vin să ofere, vin mai ales să se ofere, cu toată energia, cu toată
competenŃa şi mai ales cu toată bunacredinŃă de care sunt în stare. În materie de
învăŃământ, la Universitatea Bacău există o profesoară, care şi-a dat doctoratul în
pedagogie tocmai cu o teză despre reformă, care perfecŃionează cadrele didactice
din tot judeŃul, doamna conf. univ. dr. Venera Cojocariu, care ar trebui cel puŃin
consultată, dacă nu chiar să i se ofere postul de inspector şcolar general. Domnul
prefect trebuie să ia în cazul acestor numiri decizii de maximă responsabilitate.
Succesul domniei sale în atât de dificila muncă de conducere a judeŃului depinde
într-o măsură determinantă de echipa cu care se va înconjura.

4 apr.
 4
VALOAREA EVALUĂRII

Apropierea sfârşitului de an şcolar amplifică până la isterie comentariile pe

marginea examenelor. Elevii care au luat note mici la simularea capacităŃii, sau a
bacalaureatului sunt făcuŃi "loaze", comentatori care au trecut ei înşişi cu greu
bacul dau note proaste profesorilor şi discută cu superioritate despre "asigurarea
calităŃii în educaŃie", ca şi cum ar fi vorba de producŃia de salam, ziariştii care se
pricep la toate, deci şi la învăŃământ, profetizează academic faptul că "dacă nu se
dau pe brazdă, şcolile vor rămâne pustii". Acest atac concertat al incompetenŃei
este favorizat şi de minister, care în loc să continue opera de modernizare a
învăŃământului inaugurată de domnul ministru Andrei Marga, începe cu sfârşitul:
cu evaluarea procesului instructiv şi educativ. Mania concursurilor şi proliferarea
testelor de tot felul capătă în învăŃământ dimensiunea tipic românească a formei
fără fond. La urma urmei, ce evaluăm ? Care este scopul evaluării ? Profesorii sunt
obişnuiŃi, încă din "epoca de aur", să fie beşteliŃi de activişti agramaŃi, care
confundă procesul de învăŃământ cu procesul de producŃie. Dacă şcoala devine
"furnizoare" de servicii, ca o frizerie, iar elevul, părintele şi "comunitatea"(!) sunt
beneficiari, atunci toată legea învăŃământului trebuie schimbată, trebuie să nu mai
vorbim de "ideal educaŃional", de formarea elevului ca rezultat al unui lung proces
instructiv-educativ, ci de scopuri imediate. Are nevoie Europa de culegători de
căpşuni, sau de servitoare, ori gunoieri ? Şcoala este gata să "furnizeze specialişti"
în domeniu ! Un liceu cunoscut pentru calitatea claselor de elevi viitori electronişti
se mândreşte acum că pregăteşte... croitorese ! Filosoful Constantin Noica spunea
că noi, românii, avem mentalitate de slugi, nu ştim să ne comportăm ca stăpâni !
În tot secolul trecut am avut un învăŃământ superior multor Ńări din Europa, de ce
trebuie să-l abandonăm, maimuŃărindu-i pe occidentali, de ce să nu ne impunem
valorile noastre ? De ce o repetiŃie a examenelor din vară, foarte necesară atât
pentru profesori, cât mai ales pentru elevi, să devină prilej pentru a ne manifesta
paranoic, culpabilizând şcoala, pentru care ar trebui să avem tot atât respect cât
pentru biserică ?
Este absurd ca elevii şi profesorii să fie insultaŃi pentru nişte note care de
fapt nu evaluează nimic. Sunt elevi care s-au prezentat la "simulare" la obiectul pe
care-l stăpânesc cel mai bine şi ei au luat note mari. Sunt însă unii care s-au
prezentat la obiectul la care se simt nesiguri, tocmai pentru a vedea ce mai au de
făcut. O elevă foarte bună a făcut doar un subiect, pentru că doar asta o interesa. A
luat patru puncte, dar asta nu înseamnă că este de nota patru ! Scopul acestei
testări nu a fost evaluarea, ci o repetiŃie generală pentru ce va fi la vară. A-i face
„loaze” pe elevii care au folosit inteligent prilejul oferit de minister mi se pare cel
puŃin jenant.
Pentru că tot veni vorba , şi examenele din vară sunt comentate în fiecare an
absurd, cei care-şi dau cu părerea apreciind în procente o muncă de creaŃie care nu
prea poate fi măsurată. Fiecare generaŃie îşi are premianŃii ei, dar şi repetenŃii ei.
Profesorul lucrează „cu materialul clientului” şi acelaşi profesor l-a învăŃat şi pe
premiant, şi pe repetent. Adevărata evaluare a muncii unui profesor nu poate fi
făcută decât de el însuşi, de propria sa conştiinŃă şi de Dumnezeu. Este absurd să
încerci să cântăreşti imponderabilul pe care îl presupune modelarea minŃii şi a
sufletului unui copil.

9 mai
 5
ROSTUL ŞCOLII (I)

În urmă cu câteva săptămâni o tragedie îngrozitoare a zguduit Bacăul: doi

tineri au fost striviŃi de roŃile unei maşini pe asfaltul din faŃa discotecii de la
Bogdan Vodă. Reporterul care povestea de la faŃa locului, spunea că prietenii celor
care au crezut că pot face dragoste pe asfaltul şoselei erau ameŃiŃi de alcool. Este
vorba de elevi, care la ora aceea ar fi trebuit să fie acasă, sub supravegherea
iubitoare a părinŃilor, să citească, să înveŃe sau măcar să doarmă. PrezenŃa lor la
discotecă, tragedia care a urmat nu-s, din păcate, excepŃii. Comportamentul
deviant al tinerilor tinde să devină regulă, iar şcoala este adeseori încriminată. Ce
poate face însă şcoala în cele şase ore pe care un elev le petrece în clasă, atunci
când părinŃii, primii interesaŃi în educaŃia copiilor, poliŃia, televiziunea,
producătorii de aşa zise distracŃii, societatea în general creează un mediu profund
imoral în care tinerii cresc şi îşi dezvoltă comportamente pe măsură. Barmanul
care, la discoteca de la Bogdan Vodă, le-a dat copiilor alcool este în puşcărie ?
CâŃi vânzători vând alcool şi Ńigări tinerilor sub 18 ani, sfidând legea ? Câte
amenzi a dat poliŃia tinerilor care tulbură liniştea locuitorilor prin gălăgia pe care o
fac în faŃa blocurilor, prin comportamentul vulgar pe care-l afişează spre
indignarea vecinilor ? Aş zice că tinerii care se comportă necivilizat, ba chiar
profund imoral, nu sunt vinovaŃi deoarece ei nici nu au conştiinŃa faptului că
greşesc. Nu au "cei şapte ani de-acasă", în care părinŃii să le fi cultivat respectul
faŃa de un set de valori. LăsaŃi pradă vulgarităŃilor de pe ecranele televizoarelor,
lăsaŃi pradă tentaŃiilor de tot felul ei ajung în şcoală fără nici un respect pentru
actul educaŃional. Devin astfel, din start, refractari la orice tentativă a şcolii de a-i
modela. Îmi povestea un profesor că atunci când i-a cerut unui elev neatent să
scrie pe caiet problema pe care o rezolva la tablă, elevul i-a răspuns, scurt: "Nu
vreau!" Profesorul a rămas interzis. Cum să reacŃionezi ? Nici măcar nu ai
cum să-l pedepseşti, deoarece importul de falsă democraŃie de tip american a distrus
bruma de autoritate a profesorului. Pedagogii americani îşi pun abia acum problema
pedepsei în actul educativ, după ce timp de câteva decenii au cultivat, sub pretextul
unui comportament nonaversiv, relaŃia cea mai laxă între profesor şi elev. Ar fi
absurd ca noi să repetăm greşelile lor de acum o jumătate de secol, pentru a avea ce
repara mai târziu!
SperiaŃi de ideea că ar putea să pară demodaŃi, unii profesori importă în
şcoală vulgaritatea cu care elevii sunt obişnuiŃi. La staŃiile de radio ale şcolilor auzi
manele pe texte uneori pornografice, li se permite ca în şcoală să fumeze, ba chiar
un liceu de prestigiu se lăuda cu faptul că a făcut un loc pentru fumat destinat
elevilor, la şcoală vin îmbrăcaŃi mai mult decât indecent, deşi se presupune că
părinŃii i-au văzut cum arată când au plecat de acasă. Se produce un fenomen
absurd: şcoala importă imoralitate în dorinŃa de a fi pe placul elevilor, în loc să
fie,dimpotrivă, o creatoare de comportament moral, în loc să dea societăŃii nişte
oameni înzestraŃi cu un set de valori morale care să-i ajute să se integreze cu succes
în societate, la locul ales de Dumnezeu pentru fiecare dintre ei.
Este evident, deci, faptul că problema numărul unu a şcolii este acum mutarea
accentului de pe instrucŃie, pe educaŃie. Factorii de decizie ar trebui să elaboreze un
întreg program, o suită de proiecte care să redreseze şcoala din acest punct de
vedere. Fiecare profesor ar trebui să conducă cel puŃin un proiect educativ pe
semestru. PrezenŃa actualului consilier educativ în şcoală este ineficientă, este un fel
de "îndrumător utc" de pe vremuri, cu funcŃii mai mult birocratice, care mai mult îi
încurcă pe colegii cu iniŃiativa. Chiar instrucŃia trebuie regândită. Trebuie să fim
mai puŃin obedienŃi faŃa de modelele apusene, nu totdeauna eficiente. Ar trebui să
ne întrebăm dacă este normal să predăm limba română, de exemplu, cu accent pe
vocabular, ca şi cum ar fi o limbă străină, o "limbă Ńintă", dacă este eficient să
părăsim caracterul sistematic al predării, în ideea falsă că astfel dezvoltăm
creativitatea. Abraham Moles observa că, din cauza exploziei informaŃionale,
caracterul sistematic al setului de cunoştinŃe pe care îl dobândeşte cineva dispare,
este înlocuit cu o "pâslă" informaŃională. Savantul american are dreptate dacă se
referă la cunoştinŃele dobândite întâmplător, de-a lungul vieŃii. Şcoala, însă, nu
trebuie să copie viaŃa din acest punct de vedere. InstrucŃia poate fi şi ea educativă,
cu o condiŃie: să câştige respectul, chiar admiraŃia elevilor pentru ceea ce învaŃă.
Rostul şcolii este imens. Ea trebuie să iasă din expectativa somnoroasă în care se
complace, să aibă iniŃiativa activării tuturor celor care trebuie să contribuie la
educaŃie: părinŃii, comunităŃile locale, Biserica, Armata, Academia, instituŃiile
culturale, mass-media etc. , să gândească strategia acestei bătălii pentru sănătatea
spirituală a neamului şi asta repede, cât mai e timp, altfel riscăm să ne pierdem
identitatea, să ne pierdem însăşi fiinŃa noastră naŃionala.
Un pas important pe acest drum dificil ar fi dezvoltarea asociativităŃii în
rândul părinŃilor, al elevilor şi chiar al educatorilor. Din păcate acest proces este
frânat de factorii de decizie, mai ales de directori, pentru nişte cauze pe care le voi
analiza săptămâna viitoare.

6 iun.
 6
ROSTUL ŞCOLII (II)

Şcoala nu mai este, în societatea actuală, un templu spre care elevii şi părinŃii
să privească respectuoşi. Ea este concepută din ce în ce mai mult de către toŃi actorii
implicaŃi în procesul educaŃional pragmatic, drept parte a unei strategii de integrare
a individului în comunitate, spre binele lui, dar şi spre binele celorlalŃi. În aceste
condiŃii apare ca obligatorie dezvoltarea asociativităŃii, atât ca mijloc de educare a
capacitaŃii de integrare, cât şi ca formă de organizare a elevilor, părinŃilor şi
profesorilor în scopul derulării unor proiecte în parteneriat public/ privat. Din păcate
acest proces este frânat de factorii de decizie, mai ales de directori, dar şi de
inspectori, sau de aşa zişii lideri de sindicat, care nu-s interesaŃi să împartă decizia
cu nimeni. Există, evident, prezumŃia de vizare a unor câştiguri ilicite, deoarece o
confuzie instituŃională duce la o confuzie contabilă şi de aici până la însuşirea ilicită
a unor bunuri sau valori nu este decât un pas.
În multe şcoli, mai ales în Transilvania, locul vechilor comitete ale părinŃilor
a fost luat de asociaŃii ale părinŃilor elevilor dintr-o anumită şcoală. Aceste asociaŃii
sunt persoane juridice, ele au cod fiscal şi cont bancar, ele pot primi, conform legii,
finanŃări atât de la eventualii sponsori din comunitatea locală, cât şi de la consiliile
locale, sau de la organizaŃiile europene. Există chiar o cerinŃă a organizaŃiilor
europene, ca programele finanŃate să fie derulate în parteneriat public-privat.
Programul "1% din impozit pentru ONG-uri" ar fi adus sume substanŃiale cu care se
puteau derula proiecte importante, dacă aceste ONG-uri ar fi existat. De ce nu se
fac? Eu cred că sunt peste zece ani de când cer acest lucru la liceul meu, dar vorbesc
în zadar. Cine se opune ? Evident, cine are de pierdut de pe urma unui asemenea
proiect: în primul rând directorii de şcoli. Ei doresc, în bună tradiŃie comunistă, să
controleze tot ce mişcă în şcoală. O iniŃiativă a unui profesor, oricât de măruntă,
dacă nu-i controlată de director, este dezavuată. Am încercat să înŃeleg de ce se
întâmplă aşa. Pe lângă faptul că acest comportament este caracteristic mai ales celor
care au avut funcŃii de decizie înainte de 1989, ei îşi pun încă două întrebări: ce se
poate câştiga, material vorbind, de pe urma unui proiect, dar şi ce se poate câştiga
atât ca experienŃa managerială, cât şi ca stimă. Profesorii care derulează proiecte
devin, pentru viitor, nişte concurenŃi la "funcŃie"! PărinŃii care ar conduce un ONG
al lor şi ar participa, din această poziŃie, la luarea unor decizii ar putea deveni
incomozi atunci când este vorba de cheltuit banii asociaŃiei.
Dar şi elevii ar trebui să se organizeze în asociaŃii neguvernamentale. Cu cât
mai multe asemenea asociaŃii,cu atât mai bine. Partidul comunist a avut grijă să facă
educaŃie comunistă prin organizaŃii de pionieri şi de u.t.c. bine puse la punct şi mai
ales bine finanŃate. Ele răspundeau unei comenzi politice, profesorii care le
îndrumau erau doar executanŃi. Deşi acum educaŃia ridică mult mai multe probleme,
ne ferim cât putem de realizarea unor structuri organizaŃionale care să preia
activitatea extraşcolară a elevilor. Cluburi şi cenacluri, societăŃi corale, societăŃi
culturale sau de protecŃie a mediului, de turism etc. etc. ar trebui să fie cu sutele. În
Bacău sunt câteva, "Inter-mediu" a doamnei profesoare Cristina Ichimaş, "VeniŃi cu
noi" de la Colegiul Ferdinand, celebrul Club de Debate de la Buhuşi, Societatea
Culturală a Elevilor şi Profesorilor din Liceul "Mihai Eminescu", dar le numeri pe
degete şi trăiesc doar datorită entuziasmului unor profesori şi al unor elevi, căci nu-s
sprijinite; finanŃarea, când apare, este jenantă, membrii lor au tot timpul sentimentul
că fac ceva ilegal. De exemplu societatea culturală "Mihai Eminescu", în al zecelea
an de existenŃă, nu numai că nu a fost ajutată - prin cooperare - de conducerea
liceului în acest an, dar a fost chiar sabotată în cele câteva proiecte pe care le-a
derulat. Elevii şi profesorii implicaŃi în proiecte şi-au făcut, spre onoarea lor, treaba
şi cu toate reproşurile, chiar interdicŃiile dictate de cele două directoare au obŃinut
rezultate bune. Un proiect de acum patru ani, "Forum-ul ONG-urilor şcolare",
derulat la Valea Budului, care s-a bucurat de un mare succes, a murit în anul
următor, deoarece a fost mereu amânat de inspectorul şcolar general, duşman al
organizării ONG-urilor şcolare. Nu-i de mirare că şi directorii se uită urât la aceste
organizaŃii. Şi totuşi profesorii cu iniŃiativa, care vor să deruleze proiecte
ambiŃioase, cu parteneri din toată Europa, ar trebui să treacă peste piedicile puse de
directori şi să înfiinŃeze cât mai multe ONG-uri şcolare. Casa Corpului Didactic ar
putea oferi consultanŃă în acest sens, poate ar fi oportun un curs de iniŃiere în
aspectele juridice, contabile şi manageriale pe care le implică un asemenea proiect.
Asociativitatea ca mod de existenŃa a societăŃii civile trebuie învăŃată în
şcoală. ExistenŃa unor asemenea organizaŃii nu are doar un rol pragmatic, ci este şi
educativă. Chiar educatorii ar trebui să renunŃe la sindicatele create acum
cincisprezece ani, când o organizaŃie sindicală "liberă" ni se părea o culme a
libertăŃii de asociere, deoarece dascălii nu sunt "clasă muncitoare". Educatorii, ca şi
medicii, juriştii, artiştii trebuie să-şi facă propriile structuri organizaŃionale care să
le apere drepturile, inclusiv drepturile sindicale, dar Ńinând cont de specificul creativ
al activităŃii lor. Atunci când domnul Ion Caramitru a iniŃiat UNITER au fost sute
de voci care au strigat împotrivă, dar acum vedem în organizaŃia artiştilor un model.
Medicii sunt organizaŃi într-o Cameră Federativă, care adună specialişti din toate
domeniile medicinii. Dacă dascălii ar revitaliza SocietăŃile de ŞtiinŃe, cu un statut
care să cuprindă şi capitole referitoare la drepturile lor, inclusiv cele sindicale, apoi
aceste societăŃi ar forma, asemenea medicilor, o structură federativă, am scăpa de
sindicate şi de Codul Muncii, am înŃelege că specificul şi importanŃa activităŃii
dascălilor trebuie să le confere un statut deosebit.
Rezumând, trebuie să constat că problema numărul unu a şcolii este acum nu
compatibilitatea cu Europa, ci mutarea accentului pe educaŃie. Cât priveşte
instrucŃia, este necesară o revenire la caracterul sistematic al predării, dacă nu vrem
să atingem gradul de incompetenŃa al multor sisteme de învăŃământ occidentale. A
treia problemă pe care eu o văd ca fiind prioritară în şcoala românească este
dezvoltarea gradului de asociativitate, atât la părinŃi, cât şi la elevi şi profesori.
Aceste trei direcŃii fundamentale ar trebui puse în discuŃia unui Forum NaŃional al
EducaŃiei deoarece şcoala este - nu-i aşa ? - prioritate naŃională ! Fie ca acest sfârşit
de an şcolar să ne facă mai înŃelepŃi, iar anul şcolar viitor să devină cu adevărat un
nou început.

13 iun.
 7
COMPLEXUL TORłIONARULUI

Marin Preda povesteşte despre Victor Petrini că în puşcărie a fost nevoit să

ucidă un torŃionar, în legitimă apărare fiind. TorŃionarul de care este vorba îl privea
pe filosoful puşcăriaş cu o sălbatică ură, iar de câte ori avea prilejul îi ciocănea
tâmpla cu un vătrai şi-i striga: "Banditule, aici am să te ating, deoarece la tine capul
este periculos!" Securistul intuia ce pericol mare este - pentru cine exercită puterea
arbitrar, rudimentar şi nelegitim - scânteia de inteligenŃă de sub tâmplă. ToŃi şefii de
pe atunci, de la activişti şi securişti, până la tot felul de directori, numiŃi pe bază de
dosar, nu datorită calităŃilor morale, profesionale, manageriale, sufereau de
complexul de inferioritate pe care l-am numit, pornind de la parabola lui Marin
Preda, "complexul torŃionarului". Pentru ei cei mai periculoşi oameni erau cei care
îndrăzneau să gândească. Şi erau cu atât mai periculoşi, cu cât erau în subordine şi
reprezentau nu atât un pericol pentru fotoliul de şef, cât un fel de memento al
nelegitimităŃii.
SituaŃia s-a continuat după decembrie, pe de o parte datorită faptului că
structurile ierarhice ale statului socialist s-au prelungit până acum, când suntem încă
foarte departe de nişte structuri administrative, economice şi sociale eficiente,
bazate pe competenŃă şi competiŃie, pe de altă parte datorită faptului că "dosarul de
cadre" a fost înlocuit cu pseudoconcursul manipulat ca şi înainte de Pile-CunoştinŃe-
RelaŃii. Poate cea mai grea criză prin care trece România este cea de competenŃă. Ne
costă îngrozitor de mult prostia cu acces la decizie şi nenorocirea este că ne costă pe
toŃi. Este normal, este drept ca prostul să plătească pentru prostia lui. Este însă
nedrept, este o nedreptate strigătoare la cer, ca mii, uneori sute de mii de oameni sau
chiar un întreg popor să plătească prostia unuia, sau a unora ! Când decizia era
excesiv centralizată, poate oamenii competenŃi, morali, oamenii cu frica lui
Dumnezeu nu aveau altă soluŃie decât să tacă şi să nădăjduiască. Acum însă,
adevăratele competenŃe ale tinerei generaŃii comit o laşitate vecină cu crima atunci
când nu luptă pentru un loc de decizie, din care ar putea în sfârşit urni căruŃa noastră
hodorogită. Directori de pe vremea lui Ceauşescu, având bine cultivat "complexul
torŃionarului", stresează zeci, sau sute de tineri din subordine, le ameninŃă tâmpla cu
vătraiul, dar profită cât pot de pe urma lor. O directoare de şcoală, de exemplu, o
persecuta cu obstinaŃie pe o tânără profesoară de chimie, pentru că aceasta era...
coautoarea unui manual! Când profesoara a devenit însă inspectoare, directoarea a
schimbat foaia: groaza şefilor produsă de faptul că au subordonaŃi mai deştepŃi ca ei
nu mai funcŃionează şi "în sus" ! Atunci când revista şcolii a primit ca premiu o
excursie la Viena pe urmele lui Eminescu, elevii au fost însoŃiŃi nu de profesorul
care făcea revista, nu de altcineva competent în materie, ci, aŃi ghicit, de "doamna
directoare", care nu avea nici o legătură cu poetul nostru, dar ştia de pe
vremuri că directorul este "reprezentativ"... Vă mai amintiŃi bancul cu definiŃia
şampaniei: "Şampania este vinul pe care îl bea clasa muncitoare prin reprezentanŃii
săi..." Acum la şcoala respectivă o tânără profesoară de biologie a iniŃiat un proiect
de mediu pentru care a obŃinut finanŃare europeană. Cum la proiect participă şcoli
din Turcia, Polonia şi Spania, directoarea s-a băgat în colectivul de profesori şi elevi
care sunt prinşi în proiect şi pot paria că, dacă va fi vreo întâlnire de lucru în Spania,
se va duce ea, deşi n-are nici o legătură cu ecologia. Aşa nu vom ajunge niciodată
nicăieri, deşi mii de români bat Europa în lung şi în lat, unii să culeagă căpşuni, alŃii
să participe la tot felul de comitete şi comiŃii, la tot felul de proiecte, bune doar
pentru ceilalŃi europeni. Îmi amintesc de două asistente medicale venite din
Finlanda să Ńină câteva ore la Liceul Sanitar din Bacău. În ultima zi a sejurului , au
făcut un seminar de patru ore cu care şi-au încheiat proiectul . Cum ultima oră
coincidea cu vernisajul unei expoziŃii de pictură, le-am propus să concentreze ceea
ce aveau de spus în aşa fel încât să termine cu o oră mai devreme, pentru a merge la
vernisaj. Mi-au mulŃumit foarte politicos, dar mi-au spus că guvernul lor le-a plătit
să facă toate orele din program, deci nu pot renunŃa la o oră ! Când vom ajunge noi
la un asemenea mod de a gândi ? Când vom ajunge ca fiecare să fie conştient de
talantul pe care i l-a dat Dumnezeu şi să încerce să-l valorifice cât mai bine, fără să
se uite chiorâş la cel pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu mai mulŃi talanŃi, fără să vrea
să-i dea la cap, precum torŃionarul din parabola lui Marin Preda ?

29 iun.
 8
REGULAMENTUL SCOLAR

Acest an şcolar începe cu acelaşi deziderat din fiecare toamnă: modernizarea

învăŃământului. N-a fost ministru care să nu afirme că de la el începe modernizarea,
de când este învăŃământul românesc. "Şi iar rămâne totul o lungă teorie", vorba lui
Bacovia ! Problema principală a învăŃământului este aceea a întregii Ńări şi a fost
formulată recent de domnul preşedinte Traian Băsescu: adoptăm uşor legi foarte
bune, dar ele nu-s aplicate. Proiectul MEC de modernizare a învăŃământului,
intitulat "Descentralizarea învăŃământului preuniversitar", este scris foarte inteligent
şi cuprinde o viziune cu adevărat modernă, în sensul de funcŃională, asupra
sistemului. Ce folos însă de faptul că autorii acestui proiect gândesc bine, dacă
aplicarea lui se face de funcŃionari uitaŃi în minister de pe vremea pioneriei. Aceşti
funcŃionari, pe care îi apără cu străşnicie PSD-ul, considerându-i mari specialişti,
gândesc precum în urmă cu douăzeci de ani, adică nu gândesc, şi elaborează noul
"Regulament şcolar", care de fapt este tot cel vechi, la care sunt adăugate ici şi colo
câte un cuvânt, sau chiar un articol. Se întâmplă astfel ca unele prevederi să se
repete (art. 33, al. 1 defineşte preşedintele consiliului de administraŃie ca fiind
directorul şcolii, iar al. 3 reia acelaşi text, nu cumva vreun director mai timid să
renunŃe la concentrarea deciziei, pe bună dreptate combătută de
"Descentralizarea..."), sau art. 31 stabileşte funcŃiile consiliului de administraŃie,
pentru ca abia articolul 33 să-l definească ! ş.a.m.d. Drepturile şi îndatoririle
elevilor, ale profesorilor şi ale părinŃilor sunt copiate în mare după regulamentul
vechi, alandala. Ideea că elevii sau părinŃii pot contesta o notă, despre care s-a scris
în ziare ca despre o minirevoluŃie, este o prostie. Şi până acum o notă putea fi
contestată în condiŃiile stabilite de regulament, adică prin desemnarea unui profesor
de aceeaşi specialitate care nu predă la clasa respectivă să examineze elevul
nemulŃumit. Nu cred că a existat vreun caz în care elevul să aibă dreptate !
AbsurdităŃi sunt multe, de exemplu consiliul de administraŃie propune nivelul
îndemnizaŃiei de conducere a directorului (!!!), sau dirigintele răspunde de
modernizarea clasei (art.42), dar nu are voie să dispună de bani, ori răspunde de
starea fizică a catalogului (care în prezent este din ce în ce mai prost executat
tipografic, din hârtie foarte proastă, este şi aici o mică afacere...), comisia pentru
evaluarea calităŃii (art. 43 şi 44) este de domeniul comediei SF. Comitetele de
părinŃi strâng fonduri, dar părinŃii care nu vor să le plătească au acelaşi statut cu cei
care plătesc. Dirigintelui/învăŃătorului îi este interzis să opereze cu aceste fonduri
(art.48,6), dar fondurile băneşti se cheltuiesc ca urmare a propunerii lor, sau a
directorului (al.7). Iar directorul ! Regulamentul este făcut mai ales pentru întărirea
poziŃiei directorului, deci în conflict cu celălalt document al ministerului. Ai
impresia, citindu-le alături, că sunt elaborate de două ministere diferite !
Un adevărat regulament şcolar ar trebui rescris, nu transcris. Acest nou
regulament ar trebui să definească actorii participanŃi la procesul de învăŃământ:
profesori, elevi, părinŃi şi comunitatea locală, ar trebui să stabilească drepturi şi
îndatoriri pentru toŃi şi mai ales ar trebui să stabilească răspunderi. Precum în
Regulamentul circulaŃiei pe drumurile publice, pentru fiecare încălcare a
regulamentului ar trebui stabilite sancŃiuni. De exemplu, dacă primăria trebuie să
igienizeze şcoala până la 1 septembrie şi acest lucru nu se întâmplă , ar trebui
stabilit cât sau ce îl costă pe primarul/ consilierul/ funcŃionarul care nu şi-a făcut
datoria. Nu ar mai fi situaŃia actuală, când zeci de şcoli nu au autorizaŃie de
funcŃionare la început de an şcolar.
În sfârşit, curăŃenia ar trebui făcută nu doar la minister, ci şi la conducerea
şcolilor. Directorii, mai ales cei care au apucat să "conducă" pe vremea epocii de
aur, sunt incapabili să gândească în termenii în care o modernizare reală a
învăŃământului să fie posibilă. Ei trebuie repede înlocuiŃi, chiar şi cu tineri care abia
de acum ar învăŃa. Acest început de an şcolar este incert, atâta timp cât intenŃiile
foarte bune ale domnului ministru şi ale echipei sale se ciocnesc violent de
icebergul "foştilor", de la minister până la directorul din cea din urmă şcoală
sătească.

12 septembrie
 9
MINISTRUL INTERIMAR

Domnul ministru Mircea Miclea a demisionat, supărat pe colegii de cabinet

care au dat şi pentru 2006, ca-n fiecare an, prea puŃini bani pentru învăŃământ.
Presa, politicienii ipocriŃi din toate partidele, chiar şi sindicatele au aplaudat acest
gest. Ministrul demisionar a fost rugat să mai stea o lună în fruntea ministerului,
până se va găsi un nume tot atât de "celebru" care să accepte postul.
Domnul Mircea Miclea este, deci, ministru interimar. Dar interimar a fost
domnia sa de când a venit în fruntea ministerului. Cele două rapoarte publicate în
acest timp, "Rezultatele obŃinute în primele şase luni de la preluarea mandatului" şi
"Raport asupra stării sistemului naŃional de învăŃământ", deşi însumează 155 pagini,
nu fac decât să demonstreze sterilitatea guvernării. Avem în faŃa ochilor o ficŃiune
formată din buline, grafice şi statistici. Totul este descriptiv, fără nici, un fel de
argumentare, fără nici o viziune, fără o "filosofie" a actului de guvernare.
Raportările, atunci când se fac, sunt la documente ale Uniunii Europene, fără să ştie
cititorul dacă e bine sau nu pentru România să ne aliniem la cutare "document".
Domnul ministru a avut câteva "Ńinte", mai ales pentru învăŃământul universitar, pe
care le-a atins doar teoretic. Aplicarea sistemului de credite transferabile presupune
o recunoaştere a universităŃilor noastre, de la Bacău, Vaslui sau Miercurea Ciuc, de
către marile universităŃi din lume. Confuzia care domneşte în acest sector al
învăŃământului românesc este evidentă, de la revolta profesorilor vârstnici sau
contestarea rectorilor, până la demonstra]iile studenŃilor de limbă maghiară. În
raport domnul ministru spune că, din multele probleme cu care se confruntă
învăŃământul românesc, trei sunt cruciale: subfinanŃarea cronică, apoi calitatea
educaŃiei şi descentralizarea sistemului de învăŃământ. După cum se vede, domnul
ministru a clacat la prima! Nici celelalte nu le-a dus dincolo de ficŃiune, deoarece
"Legea asigurării calităŃii educaŃiei" este inaplicabilă pentru simplul motiv că
educaŃia are multe imponderabile, vreau să spun componente care nu pot fi
cuantificate şi "controlate". Profesorul are doi judecători: pe Dumnezeu şi propria
conştiinŃă. De fapt domnul ministru, care este psiholog, ştie că psihometria este o
utopie, mai ales dacă ne ridicăm în zone superioare ale psihicului. Cu atât mai mult
în domeniul educaŃiei o evaluare este aproape imposibilă. Dacă vorbim însă de
instrucŃie, de achiziŃionarea unor abilităŃi şi deprinderi practice, aici se poate măsura
eficacitatea şcolii. Problema învăŃământului actual nu este atât instrucŃia, cât
educaŃia. Şi asta este nu doar o problemă a şcolii, ci a întregii noastre societăŃi. In
materie de educaŃie, însă, domnul ministru n-a suflat o vorbă. Ca să nu mint,
vorbeşte despre "lifelong learning" doar ca principiu, dar nu are nici o soluŃie
concretă, mai ales de domeniul educaŃiei. Noul regulament şcolar, care a făcut o
oarecare vâlvă, vizează în special descentralizarea, cea de a treia "problemă
crucială", dar rămâne tot în domeniul ficŃiunii, deoarece nu există nici voinŃa, nici
putinŃa de a-l aplica, de la directori de şcoli sau primari şi părinŃi, până la factorii de
decizie din minister.
Gândind pe buline, statistic, în "puncte tari şi puncte slabe" , fără argumente,
fără o filosofie a educaŃiei, domnul ministru a construit, cât a construit, o lume
virtuală, cu credite transferabile, masterate şi doctorate, comisii de evaluare a
calităŃii educaŃiei şi regulamente şcolare, toate fictive deoarece nu pornesc de la o
realitate dramatică dar în multe privinŃe sublimă: şcoala românească. Cu domnul
ministru Mircea Miclea se întâmplă ceea ce se întâmplă cu mulŃi colegi de
guvernare, inclusiv (sau "mai ales"!) din judeŃe: ei pot lua decizii, dar nu ştiu ce
decizii să ia. Nu au înŃelepciunea de a-i întreba pe cei care ştiu ce trebuie făcut. Cine
poate nu ştie, cine ştie nu poate ! Şi ne trezim că, de la ministru până la directorul
unei şcoli săteşti, toŃi sunt... interimari !

21 octombrie
 10
SUNĂ CLOPOłELUL

Profesorii şi elevii se întorc în sălile de clasă îngheŃate, la propriu şi la figurat,

fără să fi obŃinut nimic. Această lungă grevă a demonstrat că liderii sindicali nu-s în
stare să negocieze un conflict, că produc pagube, pe care ar trebui să fie puşi să le
plătească ei înşişi, în sfârşit că greva în sectorul bugetar are sigur conotaŃie politică.
De ce nu-s greve în sectorul privat, unde ar trebui ca sindicatele să fie cu adevărat
active şi unde sunt cu adevărat conflicte de muncă de parcă am trăi în zorii
capitalismului. De ce apare greva de la metrou tocmai acum, în condiŃiile în care
salariile sunt triple faŃă de învăŃământ ? De ce se solicită actualului guvern să
plătească salarii restante din perioada 2001-2004 ? De ce muncitorii de la
"Tractorul" şi minerii se revoltă tocmai acum ? În sfârşit, de ce doctorii fac întruniri
ridicole, în care solicită ca domnul Sorin Oprescu şi compania să ia în continuare
salarii cumulate, opunându-se din răsputeri unei reforme adevărate a sistemului ?
Eu nu spun că actualul guvern are o politică fermă şi mai ales clară în
domeniul restructurării sectorului bugetar. Sub presiunea sindicatelor, conduse pe
faŃă sau din umbră de oameni ai PSD-ului, guvernul negociază absurd pe bucăŃele
şi, precum în povestea cu anteriul lui Arvinte, când cârpeşte într-un loc se rupe în
altul. SoluŃia nu poate fi decât una radicală şi anume reforma întregului sistem
bugetar în paralel cu o politică financiară fermă, care să excludă finanŃarea de la
buget a economiei, fie prin subvenŃii, fie prin anularea unor datorii mai mult sau mai
puŃin "istorice". Bugetul este cât este ! Problema care se pune este cum îl împărŃim,
cu cât plătim un funcŃionar public, un măturător, un mecanic de locomotivă, un
profesor, un magistrat, un medic ? Noi am cerut încă din vremea guvernării
Văcăroiu să se elaboreze o lege a armonizării salariilor bugetarilor. O asemenea
lege va nemulŃumi pe mulŃi, dar va stinge până la urmă disputele. Mihail
Manoilescu povesteşte că atunci când a iniŃiat, pentru prima dată în România, o
asemenea lege, a primit zeci de delegaŃii care solicitau poziŃii privilegiate în grilă:
ofiŃerii spuneau că ei sunt mai importanŃi, magistraŃii spuneau că ei trebuie să fie
plătiŃi cel mai bine, profesorii, medicii, funcŃionarii etc., fiecare se dorea mai bine
plătit .Dezbaterile în parlament au durat două săptămâni, dar au adus pacea între
bugetari. Eu am mai spus acest lucru în urmă cu zece ani, îmi place să cred că am
influenŃat chiar decizia, deoarece domnul Văcăroiu a dat o asemenea lege, dar care
avea defectul de a se baza pe salariul "secretarei dactilografe", care era luat ca bază
de calcul. Ori acest salariu este stabilit arbitrar, nu are o bază reală în buget.
Parlamentarii primii, apoi şi alŃii, au cerut o bază de calcul proprie. Chiar şi liderii
sindicali din învăŃământ cereau acum o lege a salarizării personalului din
învăŃământ, diferită de a celorlalŃi bugetari. Dacă se acceptă acest lucru, mereu vor
fi nemulŃumiri. Baza de calcul a salariilor din sectorul bugetar poate fi ori salariul
minim pe economie, care rezultă din negocieri, ori salariul mediu, care este un
produs obiectiv al economiei. Această bază însă trebuie să fie luată în calcul şi la
parlamentari, şi la magistraŃi, şi la ofiŃeri, şi la profesori, medici, funcŃionari sau
măturători, fără excepŃie. Grilele trebuie publicate la începutul fiecărui an financiar,
ba pot fi puse şi în Legea bugetului, ele funcŃionează pe parcursul anului respectiv şi
nu pot fi negociate. Actualele sindicate îşi cam pierd "obiectul muncii", ele trebuie
reorganizate ca asociaŃii profesionale, cum au deja medicii.
Cât priveşte "oferta" nouă a guvernului pentru profesori, ea este cel puŃin
neserioasă. Lăsând la o parte promisiunea de a elabora până în vară o lege a
salarizării bugetarilor, promisiune pe care eu o salut în mod deosebit !, celelalte
propuneri mi se par ridicole. Salariile neplătite pentru perioada 2001-2004 nu
trebuie întinse pe zeci de luni, ele trebuie plătite imediat, chiar cu dobânda aferentă
anilor în care profesorii au "împrumutat" statul din salariul lor. Salariile pentru
perioada grevei trebuie plătite integral, Ńinându-se cont de faptul că în învăŃământ
salariul este de fapt un fel de ajutor social de subzistenŃă. Sau să ajungem şi noi ca
în Republica Moldova, unde pe perioada unei greve profesorii au fost invitaŃi pe
rând la masă de părinŃii elevilor, pentru a nu muri de foame ? Banii pot fi luaŃi de la
liderii sindicali iresponsabili, asta este o problemă a ministerului. Cât priveşte
recuperarea materiei, ea se poate face prin reorganizarea planificării materiei, un
subiect pentru care programa oferă şase ore poate fi parcurs în patru. Profesorii nu
fac şuruburi, ei nu lucrează contra cronometru. Un profesor poate sta în clasă zece
ore şi să nu facă nimic, altul poate ca într-o oră să contribuie decisiv la formarea
elevilor. Este foarte greu să evaluezi inefabilul creaŃiei, şi munca dascălului este,
dintotdeauna, creaŃie.

22 noiembrie
 11
COMPLEXUL LUI FAUST

Doctorul Faust, după ce a studiat toate ştiinŃele, filosofia şi teologia fără să

găsească secretul fericirii, şi-a vândut sufletul diavolului care i-a dat bani, beŃii,
femei, putere, dar nimic nu l-a făcut pe doctor fericit. Abia când oamenii, pentru
care a desecat suprafeŃe întinse de mlaştină şi a construit grădini înfloritoare, au
venit să-i mulŃumească, abia atunci a spus magica formulă: "clipă, eşti atâta de
frumoasă încât aş dori ca timpul să se oprească". Mitul lui Faust explică poziŃia de
neînŃeles pentru mulŃi a intelectualului, care creează nu pentru bani, nici pentru
plăceri sau putere, ci pentru stropul de recunoştinŃă pe care îl pretinde în schimbul
muncii lui. Domnul Gigi Becali cerea, în stilul său inconfundabil, ca intelectualii să
intre în politică. Sigur că intelectualii din România ar trebui să facă acest pas, dar
când priveşti bălăcăreala şi lipsa de eficienŃă a vieŃii noastre politice, înŃelegi de ce
un intelectual adevărat, care suferă de complexul lui Faust, nu are ce căuta acolo.
Dar la noi intelectualii nu doar că nu sunt stimaŃi, sunt consideraŃi şi proşti de
aşa zişii politicieni. Cum cred ei că profesorii, de la care ei înşişi au învăŃat ceva
economie politică, sunt atât de proşti încât cred că cele câteva procente în plus la
salariu vor destabiliza economia, că se va produce o inflaŃie "cu trei cifre" datorită
faptului că profesorii vor avea cu ce să-şi cumpere o carte? M-a mirat mai ales
declaraŃia domnului Mugur Isărescu, pe care eu chiar îl credeam un intelectual, mai
ales m-a mirat comparaŃia cu ...crâşma! Asta crede domnul guvernator, că banii
pentru învăŃământ sunt nişte bani daŃi la crâşmă? Nimeni nu a cerut Băncii
NaŃionale să fabrice hârtii fără acoperire ca să producă inflaŃie, nimeni nu a cerut
salarii comparabile cu ale profesorilor din Occident, ci doar ca bugetul să fie astfel
împărŃit încât dascălii să nu fie în coada grilei! Noi nu comparăm salariul unui
profesor din România cu al unui profesor din Germania, nici măcar din Ungaria, ci
cu salariul unui măturător. Când am intrat eu în învăŃământ, după o şedinŃă cu
părinŃii, am fost abordat de un muncitor de la "Letea", tatăl unui elev, care se vedea
că mă respectă, mai mult, mă admiră. Când însă, întrebat fiind, i-am spus ce salariu
am, brusc atitudinea lui a devenit chiar arogantă, deoarece el în fabrică, unde ducea
un cărucior cu hârtie sau mai ştiu eu ce făcea, avea un salariu mai mare ca al meu.
Pentru profesori este şi o obligaŃie profesională: pentru a putea face educaŃie ei
trebuie să aibă un anumit prestigiu în ochii părinŃilor şi ai elevilor, iar acest prestigiu
este dat şi de salariu. Complexul lui Faust funcŃionează chiar şi în cazul actualei
greve din învăŃământ. Profesorul din Slobozia care a făcut greva foamei spunea la
un moment dat că nu-l interesează atât salariul, cât faptul că se simte insultat, jignit
de guvernanŃi. Când i-a "reperat" onoarea domnul preşedinte, a încetat greva! Cum
să facă un profesor grevă? Eu nu mi-l pot imagina pe domnul profesor Al. Dima, pe
"magistru", cum îi spuneam noi cu admiraŃie, îmbrăcat cu vestă galbenă, cu şapcă
sindicalistă şi cu un fluier în gură! Intelectualul adevărat are "complexul lui Faust",
dar are şi orgoliul de a nu cere admiraŃie şi respect de la cine nu-l înŃelege. G.
Călinescu spunea: "intelectualul adevărat nu-i decât un muncitor calificat, care are
această slăbiciune, de a voi să fie respectat ca un frate mai mare". Oare după ce a
discutat cu profesorul din Slobozia, domnul Traian Băsescu i-a dat acestuia impresia
că îl consideră "un frate mai mare"?... Eu cred mai degrabă că putem face
comparaŃie cu secretarul de partid despre care am mai povestit că spunea cu un ton
arŃăgos: "Tovarăşe profesor, eu vă stimez foarte mult, vă rog să treceŃi la cules
cartofi!".

29 noiembrie
 12
ANATOMIA UNUI EŞEC

La cumpăna dintre ani, toŃi analizează succesele şi eşecurile guvernării,

primul "an portocaliu" este disecat şi se fac premoniŃii, optimiste ori sumbre, cu
privire la data fatidică de 1 ianuarie 2007. Eu cred însă că un bilanŃ al anului trăit de
fiecare dintre noi este mult mai relevant, deoarece până la urmă Ńara, cu guvern, cu
preşedinte şi cu parlament cu tot, este formată din oameni, fiecare cu succesele şi
eşecurile lui şi din fiecare experienŃă se poate trage o concluzie care să fie relevantă
pentru noi toŃi. RenunŃ deci să spun ce cred eu despre guvernare şi voi analiza anul
2005 din perspectiva mea.
Pentru mine a fost un an important: am ieşit la pensie, după aproape o
jumătate de secol de apostolat. Mi-am imaginat totdeauna acest eveniment ca pe o
apoteoză, mă gândeam că nu doar eu, ci oricine îşi sacrifică viaŃa la catedră merită
recunoştinŃa părinŃilor şi a elevilor, deci a tuturor oamenilor, deoarece toŃi sunt
părinŃi sau elevi. Am plecat însă din şcoală aproape dat afară, de o directoare uitată
în fotoliu de pe vremea lui Ceauşescu, siderat nu atât de gestul tovarăşei, cât de
lipsa de reacŃie a tinerilor colegi, intimidaŃi de stilul dictatorial în care sunt conduşi.
Am atras de mai multe ori atenŃia asupra pericolului pe care îl reprezintă
aceste reziduuri ale vechiului regim. Sunt ca miile de cioburi ale unei holograme
care s-a spart odată cu moartea tiranului şi care îi reproduc fiecare atât chipul, cât şi
apucăturile. Să nu uităm că directorii gestionau dosarele de cadre, că ei Ńineau
legătura cu securitatea, că dispoziŃia lor era discreŃionară. Aceste obiceiuri nu pot fi
uitate uşor, iar când un "subordonat" avea şi cu atât mai mult acum are vederi
anticomuniste, el devine un adevărat duşman. Am încercat să găsesc "dosarul de
cadre" al meu, care cred că este mai relevant decât dosarul de la securitate, deoarece
aici erau adunate "caracterizările" de care depindeam noi toŃi pe vremuri. Serviciul
de cadre (mă rog, "recrutare, dezvoltare şi evaluare resurse umane"!) al
inspectoratului mi-a răspuns : "...nu avem la dispoziŃie dosarul la care vă referiŃi şi
nici nu ştim unde aŃi putea găsi un astfel de material". Ca şi cum colegii de la
inspectorat au trăit până acum cincisprezece ani în Patagonia, habar nu au ce
"material" caut eu! La şcoală, unde există totuşi un asemenea dosar, el nu conŃine
decât câteva ordine de schimbare a salarizării, a fost "purificat" de notele şi
caracterizările cu caracter de poliŃie politică.
ÎnfiinŃarea Institutului de investigare a Crimelor Comunismului ar trebui să
treacă în revistă pe toŃi cei care ne-au oprimat jumătate de secol şi continuă să o
facă. Am cerut în urmă cu câŃiva ani, în numele AlianŃei Civice, alcătuirea unei
"cărŃi roşii" pentru fiecare judeŃ, care să conŃină numele activiştilor, ale securiştilor
şi ale directorilor în funcŃie în 1989 şi eventuala lor carieră postdecembristă. Dacă
Institutul promis o va lua iar de la „48”, slabă nădejde să scăpăm de reziduurile
criptocomuniste aşa uşor. Va avea şi acest Institut soarta "legii Ticu" ? Ciocoii vechi
acum îşi dau mâna cu ciocoii noi, aşa zişii "lideri", pentru a continua să-i oprime pe
români.
Ceea ce eu am numit la începutul acestor rânduri un eşec, este de fapt o
victorie. M-am eliberat de tot jegul directorilor nomenclaturişti sau al falşilor
"lideri", precum o femeie care a născut un monstru, ca să reiau replica unui personaj
celebru al lui Horia Lovinescu.
Afară ninge cu fulgi mari. Se aud glasuri cristaline cântând: Steaua sus
răsare!...

31 decembrie
2006
 1
Cântarea României

Bacăul a fost recent gazda Olimpiadei de limba şi literatura română "Mihai

Eminescu". Inaugurate la începutul secolului trecut, concursurile şcolare au adunat
în fiecare an ce are mai de valoare generaŃia care încă este pe băncile şcolii. George
Bacovia a participat şi el la o olimpiadă naŃională, este drept că la desen, iar poetul
Ion Barbu a fost remarcat ca matematician de marele łiŃeica tot la un concurs
naŃional. După o sută de ani, generaŃia anului 2006 are şi ea valorile ei, un George
Bacovia sau un Ion Barbu, care ar trebui să fie remarcate prin aceste concursuri.
Felul în care s-a desfăşurat anul acesta olimpiada ne arată însă că degradarea a ajuns
atât de departe, încât riscăm să ne transformăm dintr-un popor într-o populaŃie,
vorba lui Noica.
AutorităŃile locale, care au avut onoarea să găzduiască această olimpiadă, au
tratat-o incalificabil, dacă-i adevărat ce scriu ziarele. S-au alocat circa o sută
cincizeci de mii de lei de elev, ceva mai puŃin decât la o acŃiune de binefacere, în
timp ce pentru concertul din ajunul Paştelui, sau pentru concursul atât de discutabil
de la teatru s-au alocat miliarde. Eu am mai spus că nu-i învinuiesc prea tare pe
domnii consilieri, mă uit pe liste şi nu prea văd nume cu rezonanŃă în cultură printre
ei, dar ar putea întreba. Bacăul s-a făcut de ruşine prin felul în care a organizat totul.
Nu mă refer acum la declaraŃia politică a doamnei de la minister, ci la impresiile
elevilor şi ale părinŃilor veniŃi din Sibiu sau Arad, elevi care n-au mai trecut munŃii
până acum şi nici nu cred că vor fi dispuşi multă vreme de acum înainte să repete
experienŃa aceasta. Domnul inspector general ar putea organiza un concurs de
atletism doar cu cincizeci de milioane de lei vechi ? Elevii participanŃi sunt liderii
generaŃiei lor şi trebuie trataŃi cu respectul cuvenit, iar asta înseamnă nu doar
diplome şi felicitări, ci şi apă caldă, ca să nu mai vorbim de programul de loisir.
 Cât priveşte concursul, pentru mine a ridicat mult mai multe semne de
întrebare. A fost vorba de rea intenŃie, sau de prostie pur şi simplu ? Urmăreşte
cineva sistematic deznaŃionalizarea poporului român, sau este vorba de un simplu
accident ? Cine este doamna Mina Maria Rusu, reprezentanta ministerului ? Ce
operă literară sau didactică o recomandă ? Întreb deoarece sunt sincer interesat să-
mi umplu grava mea lacună de cultură conspectând operele domniei sale. De ce nu a
fost implicată Societate de ŞtiinŃe Filologice ? De ce nu a venit să prezideze juriul o
personalitate de prim plan din lumea literară, măcar Nicolae Manolescu, să zicem...
Ce-i circul cu "probe colective", nici pe vremea comuniştilor nu s-a auzit de aşa
ceva. Concursul de limbă şi literatură, de când este el, urmăreşte două lucruri: cum
înŃelege şi interpretează un text elevul şi cum poate produce el însuşi un text. Nu are
nici o legătură cu costumele naŃionale, cu mijloacele de comunicare extralingvistice,
cu orice fel de spectacol. Textul se elaborează doar de un singur autor, cu foaia albă
de hârtie în faŃă şi cu pixul (sau, mă rog, cu calculatorul) ! A transforma un concurs
naŃional de importanŃa acestuia în serbare şcolară gen "Cântarea României" este o
foarte gravă eroare. Doar dacă nu s-a intenŃionat degradarea acestui eveniment.
Faptul că s-a refuzat prezenŃa tricolorului pe coperta revistei editată în timpul
concursului, mai ales faptul că s-a renunŃat la numele de "Mihai Eminescu" mă face
să mă întreb dacă este chiar totul întâmplător.
Dacă domnii de la minister sunt aşa de creativi şi vor să schimbe totul, le dau
o idee: olimpiada de limba şi literatura română care s-a chemat până anul acesta
"Mihai Eminescu" să se cheme de aici înainte...Marean Vanghelie !

25 aprilie
 2
Paranoia examenelor

De câŃiva ani buni, sfârşitul anului şcolar este marcat de scandaluri mai mult
sau mai puŃin inventate în legătură cu examenele. Cauza o constituie neîncrederea în
profesori, în capacitatea lor de a evalua cunoştinŃele unui elev. Atunci când s-a
iniŃiat Centrul NaŃional de Examinare şi Evaluare, am protestat văzând în instituŃia
domnului Stoica o insultă la adresa profesorilor. Buncărul filmat lunile trecute de o
echipă a unui post de televiziune, care am auzit că a costat milioane de euro şi care
avea sisteme de alarmă şi siguranŃe mai ceva ca la Pentagon, este o expresie
ridicolă, absurdă a paranoiei la care s-a ajuns. Inventivitatea de care au dat dovadă
fel de fel de "specialişti" în examinare a dus la tot mai sofisticate metode de păstrare
a secretului probelor şi de transmitere a lor la comisii, dar în egală măsură a stimulat
şi frauda. A trata proba de examen ca pe un lingou de aur care trebuie păzit cu zece
lacăte este o dovadă de analfabetism din partea celor care îşi spun, pompos,
specialişti în examinare şi evaluare. Ei nu ştiu un lucru elementar: ideile nu pot fi
închise în seifuri. Profesorul autor al unui test de evaluare îl are cu el pretutindeni,
deoarece nu şi-l poate şterge din cap. Seifurile, parolele, toate măsurile de siguranŃă
sunt absurde, ele nu pot închide nimic. HoŃul care a furat subiectele la capacitate,
doamna care a dovedit că ştie subiectele la bacalaureat nu au dovedit nimic, sau au
dovedit doar faptul că este absurdă secretizarea examenelor. Cele câteva întrebări
din teza de limba şi literatura română nu au putut ajunge decât la câŃiva elevi, iar ele
nu însemnau decât patru puncte din zece. Un analfabet cu bani care ar fi avut
subiectele, ar fi luat patru şi cu punctul din oficiu cinci. Mare lucru! Absurditatea
vine din faptul că marii noştri specialişti în "itemologie" fetişizează "punctele", nota
ca mărime numerică, uită de tot de rostul evaluării.
În fond, de ce se dau examene? De ce sunt notaŃi elevii ? Este vorba de un fel
de concurs sportiv, cum ar fi la alergare, sau sărituri? Nu. Rostul examenului este pe
de o parte ca elevul să aibă un feed-back, să ştie cât de mult a evoluat în efortul
său de a se autoforma, iar pe de altă parte ca societatea să ştie pe ce competenŃe
contează. Falsificarea acestor evaluări este o crimă, ea dezinformează societatea, îi
dezinformează pe părinŃi şi-l dezinformează chiar şi pe elev. Nimeni nu are de
câştigat din fraudarea examenelor. Înainte de 89 avea un oarecare sens, deoarece era
greu să intri într-o facultate, că odată intrat sigur o terminai, oricât de prost ai fi fost,
repartiŃia "în câmpul muncii" se făcea automat, apoi puteai aştepta liniştit pensia, nu
conta cât de prost eşti pregătit profesional. Acum contează ce ştii, nu câte diplome
ai. Îmi povestea marele poet Mihai Ursachi de o întâmplare din exilul său american.
Invitat fiind la cabana unui prieten la sfârşit de săptămână, l-a cunoscut pe rectorul
universităŃii din oraşul respectiv. Au discutat mult poezie, rectorului i-a plăcut felul
cum gândeşte poetul român şi i-a propus să predea un curs de poezie. Mihai
Ursachi fugise din România fără acte, nu avea nici o diplomă, nici măcar paşaport,
aşa că i-a explicat, jenat, situaŃia americanului. "Nu-i nevoie de nici o diplomă, dacă
eşti de acord, de săptămâna viitoare vii la cursuri" i-a spus americanul. La noi o
asemenea situaŃie încă este de domeniul ficŃiunii. Nu chiar! Cunosc doi eminenŃi
elevi care s-au înscris la facultatea de informatică şi după un an sau doi au renunŃat,
deoarece nu mai aveau ce învăŃa, ştiau încă din liceu aproape tot ce se preda acolo.
Au părăsit-o fără nici o părere de rău, deoarece intraseră în firme de prestigiu, erau
apreciaŃi şi patronul nu le cerea nici un fel de diplomă. Un alt caz: Un informatician
de la un liceu dintr-un sat transilvănean a început să lucreze prin internet pentru o
firmă londoneză. CompetenŃa sa a fost apreciată şi a fost invitat să lucreze la firmă,
în Londra. Ce mai contează examenele, mai ales luate prin fraudă? Eu nu numai că
nu aş mai secretiza atât de absurd examenele, ci le-aş face publice. Ele chiar sunt
publice după regulament, la examenul oral poate asista oricine. Eu însă aş da
examenul cu sala plină, cu elevi, profesori, părinŃi, ziarişti şi chiar inspectori! łin
minte că într-un an au venit doi ziarişti şi au cerut voie să asiste. I-am primit cu
mare plăcere, ba chiar i-am întrebat, la plecare, dacă nu ar fi vrut să tragă şi ei câte
un bilet... Examenul oral este un mic spectacol, elevii demonstrează nu doar
cunoştinŃe, ci şi competenŃe, abilităŃi, comportamente, carismă chiar! Este păcat ca o
sărbătoare a intrării în maturitate să fie transformată în prilej de fraudare (de pe
acum elevul învaŃă să fure!), în stres, în priviri crucişe, în nervi şi reproşuri. De ce
să urâŃim unul dintre cele mai frumoase momente din viaŃă? Întrebarea este nu doar
pentru cei care au rostogolit acest bulgăre de zăpadă al "examinării şi evaluării", ci
şi pentru părinŃi, pentru profesori, pentru tot felul de inspectori şi mai ales pentru
aşa zişii ziarişti care cred că dacă murdăresc şcoala cu nişte comentarii abjecte sunt
mari justiŃiari...

11 iulie
 3
FiŃi totuşi domni, tovarăşi !

Am văzut zilele trecute la televizor o demonstraŃie a elevilor dintr-o Ńară

latinoamericană. Protestatarii, foarte zgomotoşi, aveau corpurile pictate şi s-au bătut
cu poliŃia, dar nu cred că au convins astfel guvernul de justeŃea revendicărilor pe
care le clamau. Acest reportaj mi-a amintit de recenta luare de poziŃie a liderilor
sindicatelor din învăŃământ, care ameninŃau cu boicotarea deschiderii anului şcolar
deoarece guvernul nu a respectat promisiunile făcute anul trecut cu ocazia grevei
din şcoli. Cea mai importantă promisiune neonorată este elaborarea, până în aprilie
(!) a.c., a unei legi a salarizării bugetarilor care să stabilească nivelul salariilor din
învăŃământ comparativ cu celelalte categorii de salarii de la buget.
Sindicaliştii au dreptate. Sigur că şcoala este în continuare desconsiderată de
politicieni! Sigur că legea, promisă pentru aprilie şi neterminată nici în septembrie
descalifică întregul guvern! ReacŃia tovarăşilor lideri de sindicat este însă cel puŃin
greşită. Ar mai lipsi să-i vedem defilând prin faŃa Guvernului în pielea goală, cu
graffitti pe tot corpul cuprinzând revendicări sindicale! Să fim serioşi! Adevărata
acŃiune sindicală, cu sorŃi de izbândă, este doar boicotarea examenelor. Când a
trecut aprilie, a trecut şi luna mai, în iunie trebuia să se blocheze anul şcolar. Nici
nu-i nevoie de mitinguri sindicale, este suficient ca profesorii examinatori să nu
ceară să participe la comisii! O grevă la început de an şcolar, ca şi anul trecut, nu
face decât să bulverseze procesul de învăŃământ, dar în dauna dascălilor şi a
elevilor, guvernul nu numai că nu are nimic de pierdut, el chiar câştigă prin neplata
orelor neefectuate. Poate există vreun câştig de imagine? Pentru liderii de sindicat o
fi, dar pentru şcoală, categoric nu! PărinŃii şi elevii, comunităŃile locale văd în
asemenea acŃiuni ridicolul şi dascălii nu au decât de pierdut din bruma de prestigiu
care le-a mai rămas.
A boicota însă deschiderea anului şcolar este o impietate, este o insultă adusă
celei mai importante instituŃii de educare morală după Biserică. Deschiderea anului
şcolar este o sărbătoare nu doar a elevilor şi profesorilor, ci a întregii Ńări. Copiii vin
la şcoală cu braŃele pline de flori, preoŃii binecuvântează în ceremonii care în ultimii
ani au revenit în tradiŃia şcolii noastre, părinŃii se bucură şi nădăjduiesc faptul că
odraslele lor vor ieşi din şcoală mai buni şi mai deştepŃi. Oricât ne-ar oripila
guvernul, oricâtă dreptate ar avea sindicatele să protesteze, nu se face să maculezi
cea mai mare sărbătoare a şcolii. Este ca şi cum preoŃii ar face grevă de Sfintele
Paşti!
Copiii trebuie să păşească în şcoală cu sfială, cu încredere, cu bucurie, cu
dragoste. Dascălii sunt părinŃii lor spirituali, iar şcoala este a doua casă. Trebuie
respectată şi iubită. Deja sunt şcoli în care se cântă manele, sau se mâzgălesc pereŃii
cu graffitti, deja sunt elevi care se comportă în şcoală ca-n gaşca de cartier. VreŃi ca
şcolile noastre să arate ca şcolile de la periferia oraşelor americane? Ne mai lipsesc
pistoalele, sau demonstraŃii cu corpuri pictate!
Şcoala românească încă mai este un loc în care se formează viitorul om în
spiritul moralei creştine, al bunei-cuviinŃe, al respectului pentru lege, al dragostei de
Ńară.
LăsaŃi copiii să vină la şcoală!
FiŃi totuşi domni, tovarăşi !

12 sept.
 4
Cacaia vaşa opera ?

Domnul preşedinte Traian Băsescu a spus, cu ocazia deschiderii noului an

universitar, că învăŃământul românesc este mediocru. Are dreptate, deşi el era
ultimul în drept să o facă; este ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului!
Nici o singură universitate din România nu este în topul primelor cinci sute de
universităŃi, este adevărat, dar ar trebui căutate cauzele. Acestea sunt, după a mea
părere, două: una istorică, faptul că de cel puŃin şaizeci de ani intelectualitatea din
România este distrusă în mod sistematic şi a doua care Ńine de politicile tuturor
guvernelor, ante şi postdecembriste, de subfinanŃare a sistemului de învăŃământ.
Nu vreau să reiau discuŃia care se duce între surzi cu privire la finanŃare.
ÎnŃeleg, din spusele domnului preşedinte Băsescu, dar şi din spusele multor
politicieni de la toate partidele, că ei nu dau două parale pe învăŃământ, de aceea nu-
l finanŃează, nu-l modernizează, cred sincer că nu merită. De ce ? Există o percepŃie
simplă a omului de rând, care consideră util doar ceva care are rezultate imediate.
Politicienii noştri întreabă cât la sută dintre absolvenŃii şcolii, de la şcoala
profesională până la universitate, intră în "câmpul muncii", câŃi şomeri produce
şcoala şi deduc mediocritatea sistemului din aceste cifre. Cer chiar o repolitehnizare
a învăŃământului, ca în anii şaptezeci, când "practica în producŃie" dădea peste cap
toată şcoala, dar se făcea cu sfinŃenie, deoarece absolvenŃii de liceu trebuia să aibă o
meserie. Viitorii medici de la Liceul Bacovia, de exemplu, primeau diplomă de
"prelucrător prin aşchiere", adică strungar! În loc să înveŃe biologie, chimie sau
matematică, pierdeau vremea cu orele de atelier, sau ...din agricultură. Judecata
greşită a celor care privesc de pe margine sistemul de învăŃământ şi care-şi dau cu
părerea din când în când, ca domnul preşedinte, este că trebuie neapărat ca tânărul
absolvent să aibă o pregătire "practică". Nu se înŃelege faptul că cea mai bună
pregătire practică este pregătirea teoretică. Dacă şcoala îl învaŃă pe elev o anumită
tehnologie, când acesta ajunge în fabrică se schimbă tehnologia şi cunoştinŃele lui
devin inutile. Dacă însă el învaŃă în şcoală principii teoretice ale tehnologiilor, se va
plia rapid pe orice tehnologie, chiar de ultimă oră. UniversităŃile noastre politehnice
nu trebuie să producă muncitori cu studii superioare, cum sunt numiŃi, mai în glumă,
mai în serios inginerii, ci specialişti capabili nu doar să aplice noi tehnologii, ci
chiar să le inventeze. Pentru asta însă este necesară o solidă pregătire teoretică.
UniversităŃile din restul lumii, prezente în topul celor cinci sute, au ajuns acolo nu
pentru faptul că absolvenŃii lor au găsit de lucru, ci pentru faptul că numără printre
profesori savanŃi cunoscuŃi, laureaŃi ai premiului Nobel, autori ai sute de cărŃi, de la
tratate masive, la comunicări care duc înainte domeniul lor de competenŃă. Ei au la
dispoziŃie laboratoare utilate ca-n filmele SF, au o armată de laboranŃi care sunt ei
înşişi mari specialişti în domeniu, studenŃii au de unde învăŃa. Cercetarea este în
Universitate cartea de vizită, ori la noi munca de cercetare se face aproape
clandestin, ea nu certifică valoarea şcolii, ci numărul de absolvenŃi angajaŃi!
Singurul român laureat cu premiul Nobel, George Emil Palade, ar fi rămas un
obscur profesor de biologie la Buzău fără laboratoarele americane unde şi-a
elaborat teoria. Ce şanse are un savant să se afirme într-o universitate românească?
De ce nu vine de la Paris domnul Basarab Nicolescu să predea fizica la Bucureşti?
Imediat după ocupaŃia sovietică, elita noastră intelectuală a fost îndepărtată
din Academie, din universităŃi, din viaŃa publică şi înlocuită cu veleitari "membri de
partid", apoi, în anii şaizeci, locurile rămase libere din catedre au început să fie
ocupate nu de cei mai buni absolvenŃi, ci de activiştii de la uascr. După 1989 un alt
val de activişti au năpădit universităŃile, sau au construit "afaceri" care s-au numit
"universităŃi particulare". A început cumpăratul diplomelor, de liceu, de licenŃă, de
doctorat, apoi multe catedre s-au constituit în afaceri de familie şi universitatea a
devenit o uriaşă formă fără fond.
Îmi amintesc o întâmplare pe care am mai povestit-o, dar care se potriveşte
foarte bine aici. În timpul celui de al doilea război mondial, un profesor de biologie
român dintr-o şcoală rurală a căzut prizonier la ruşi, aproape de Odesa. OfiŃerul rus
care tria prizonierii, când a auzit că este profesor, l-a scos din rând, nu l-a trimis la
muncă, i-a acordat un regim preferenŃial, mâncare mai bună, ciocolată, Ńigări, l-a
lăsat să se odihnească două-trei zile, apoi l-a chemat şi l-a întrebat: "Cacaia vaşa
opera?" El a dat din umeri, i-a explicat că este un profesor de Ńară, că nu are "operă".
"A, tî uciteli, tî ne profesor. Paşol na rabotu!" Ruşii spun "prepodavateli" la
învăŃător, "uciteli" la profesorul de liceu şi "profesor" doar la profesorul universitar,
care obligatoriu trebuie să fie un savant cu "operă". CâŃi dintre universitarii noştri au
"operă" ? CâŃi sunt citaŃi de colegii lor din restul lumii în lucrările lor? CâŃi au
produs asemenea impresie la congresele internaŃionale, încât se bat universităŃile din
lume să-i invite pentru un ciclu de conferinŃe? Aici în România îşi pot da unul altuia
oricâte diplome şi premii, adevărul apare atunci când ies în arena internaŃională.
Pentru ca învăŃământul românesc să nu mai fie mediocru trebuie mulŃi bani, trebuie
lansată cercetarea ştiinŃifică la nivelul la care se face în marile universităŃi ale lumii,
dar trebuie ca toŃi profesorii universitari să fie întrebaŃi: "cacaia vaşa opera?". Am
descoperi printre ei mulŃi profesori de Ńară...
10 oct
 5
EducaŃia extracurriculară

Casa Corpului Didactic din Bacău a organizat un simpozion naŃional cu titlul

"Implică-te în problemele comunităŃii", la care au participat dascăli din judeŃ, dar şi
din alte judeŃe, precum şi invitaŃi care aveau ceva de spus în temă. Foarte bine
organizat, simpozionul de la Bacău este simptomatic pentru direcŃia în care merge
acum educaŃia. Puternic influenŃată de brusca deschidere spre lume, pedagogia din
România îşi însuşeşte modul de a gândi pragmatic şi rudimentar al americanilor, de
exemplu. Doamna Judith Moon, consul pentru afaceri publice la Ambasada SUA
din Bucureşti, prezentă la simpozionul din Bacău, a ilustrat cum nu se poate mai
bine prin cuvântul său mediocru şi marcat de obsesiile americane -
atisegregaŃionismul şi discriminarea pozitivă, de fapt egalitarismul care a făcut deja
în secolul trecut atâta rău - modul de gândire american în domeniul educaŃiei.
Factorii de decizie din România sunt derutaŃi, nu există politici bine conturate în
acest domeniu, tocmai pentru că se încearcă o "implementare" a unei gândiri care nu
se potriveşte nici cu modul nostru de a fi, nici cu tradiŃia şcolii româneşti.
Comunicările prezentate, toate pe suport electronic şi adunate pe un CD foarte bine
editat, nu au totuşi caracter ştiinŃific, nu pornesc de la o bibliografie minimă, au
părăsit discursul ştiinŃific academic pentru o gândire "pe puncte", sau cu descrierea
unor acŃiuni însoŃită de fotografii, o gândire tautologică, dacă pot spune aşa. Foarte
interesanta comunicare a doamnei înv. Anica Ungureanu de la Oneşti este în
întregime scrisă "pe puncte" ! Este de fapt singura comunicare în care se vorbeşte
despre un ONG şcolar, AsociaŃia "Şcolarul mic", ONG care are personalitate
juridică din 2001 şi care reprezintă chiar ce ar trebui să facă elevii, părinŃii şi
profesorii pentru a se organiza în scopul derulării unor programe educaŃionale
extracurriculare. Profesorii şi elevii de la Liceul "Mihai Eminescu" au prezentat
două comunicări interesante, dar proiectele descrise nu s-au derulat în interiorul
SocietăŃii Culturale din liceu, deşi există un departament de mediu care ar fi putut
foarte bine contribui la succesul iniŃiativei doamnei prof. Elena Coşescu, iar
proiectele derulate de doamna prof. Paula Petrea cu elevii săi ar fi arătat altfel dacă
ar fi fost rezultatul unui parteneriat între SCEPL "Mihai Eminescu" şi FundaŃia de
Sprijin Comunitar. De altfel aş remarca faptul că două ONG-uri au fost prezenŃe
exemplare la acest simpozion: "Habitat for Humanity" de la Comăneşti, prezentată
de doamna Maria Laura Şişca şi FundaŃia de Sprijin Comunitar din Bacău, FSC,
prezentată de doamna Gabriela Achihăi, poate cea mai importantă reprezentantă a
societăŃii civile din judeŃ. Având puternice legături cu şcoala, deoarece marea
majoritate a voluntarilor cu care lucrează aceste asociaŃii sunt elevi, ele nu sunt
totuşi ONG-uri şcolare. Cu adevărat în temă şi foarte bine structurată a fost
comunicarea doamnei profesoare Geta Popovici de la AsociaŃia de EducaŃie Civică,
gazdă alături de Casa Corpului Didactic pentru simpozionul de care vorbesc. Aş
dori să mai remarc prezenŃa reprezentanŃilor celebrei de acum "Siveco", deoarece
suportul electronic este din ce în ce mai simŃit în şcoală. Interesantă este din acest
punct de vedere comunicarea făcută de un grup de învăŃători din GalaŃi, Braşov
şi...Drăguşani, comuna Parava, coordonaŃi de institutorul Ionel-Cătălin Diaconu
despre "Comunitatea didactică virtuală". Este o foarte precisă analiză a site-ului
www.didactic.ro care arată că internetul face accesibilă informaŃia din orice colŃ de
Ńară, chiar şi din Drăguşani! O fi bine, o fi rău ? Eu parcă tot aş protesta împotriva
practicismului ăsta infantilizant, parcă tot aş vrea să ascult o comunicare
"ştiinŃifică"!

31 oct.
 6
Greva frigului

Zilele trecute, când termometrul a coborât în unele localităŃi chiar şi sub zece
grade minus, am văzut la televizor demonstraŃii ale elevilor care cereau căldură în
şcoli. Reporterii au filmat săli de clasă îngheŃate, nu doar în licee, ci şi la grădiniŃe.
Elevii stăteau în bănci înfofoliŃi, cu mănuşi, încercând să scrie sau să deschidă o
carte. DemonstraŃiile în care elevii, imitându-i pe cei mari, purtau pancarte cu
revendicarea dreptului la căldură şi scandau "vrem să învăŃăm, nu să îngheŃăm" ar fi
fost comice, dacă situaŃia în sine nu ar fi cu adevărat tragică. Frigul din şcoli nu este
însă o noutate. A trecut un sfert de secol de când Ceauşescu a început campania de
economisire a energiei, care în şcoli s-a tradus prin desfiinŃarea centralelor proprii şi
a caloriferelor de pe holuri, sau "blindarea" lor în sălile de clasă, unul din trei,
pentru a face economie. Profesorii şi elevii au îndurat frigul impus de un regim
criminal. După 1989 însă toate regimurile au fost la fel de criminale din acest punct
de vedere, deoarece în majoritatea şcolilor nu s-a schimbat nimic, dar din alte
motive. Este vorba fie de indolenŃa, sau chiar prostia factorilor de decizie, fie de
hoŃie, deoarece şcolile plătesc sute de miliarde de lei o încălzire care nu există,
miliarde care ajung la furnizorii fictivi şi le menŃin salariile mari luate pe degeaba.
Pentru ca elevii să nu iasă în stradă, cine ar fi trebuit să facă ce ? Pe ecranele
televizoarelor scria "Frigul din epoca Hărdău", ca şi cum ministrul ar trebui să vină
să facă focul în sobă la nu ştiu ce şcoală comunală! VinovaŃii trebuie căutaŃi în
administraŃia locală, incapabilă să rezolve o asemenea problemă în condiŃiile în care
domnul preşedinte Traian Băsescu cere insistent descentralizarea. Păi ce se va
întâmpla atunci ? Ziariştii vor da vina tot pe ministru (la fel se întâmplă şi în
spitale!), nu pe primar, sau pe directorii de şcoli, care ştiau din aprilie că nu au
încălzire, ştiu asta de un sfert de secol! În mod normal, directorul de şcoală care a
constatat la începutul lunii septembrie că şcoala sa nu-i pregătită pentru începerea
cursurilor ar trebui să-şi dea demisia "de onoare" - ha ha ha! - şi să-şi ceară iertare
de la părinŃi, elevi, profesori declarându-se incompetent. La fel primarul şi membrii
consiliului local care fac parte din consiliile de administraŃie ale şcolilor. Sindicatul
ar trebui să se implice primul în rezolvarea acestei crize care se repetă în fiecare
iarnă.. Există prevederi în contractul colectiv cu privire la condiŃiile de muncă?
Dacă nu, şi sindicatul trebuie trecut pe lista celor responsabili de frigul din şcoli.
Elevii au reacŃionat în felul lor, făcând demonstraŃii. Gălăgia lor nu a speriat
pe nimeni, ba chiar a fost amuzantă. La noi totul se transformă în băşcălie, chiar şi
o situaŃie tragică. CâŃi părinŃi au dat în judecată statul, cerând daune pentru faptul că
în şcoli copiii lor se îmbolnăvesc din cauza frigului ? CâŃi primari, câŃi directori de
şcoli şi-au dat demisia ? Şi profesorii au reacŃionat în felul lor, printr-o grevă
nedeclarată, dar care a scos din sistemul de învăŃământ numai în anul acesta 9000 de
cadre didactice. Aceştia au părăsit catedra chiar şi pentru cules căpşuni în Spania,
sătui să mai fie umiliŃi de semianalfabeŃi ajunşi "la putere".
Să nu fim absurzi. Există situaŃii limită, cum ar fi starea de război, sau
dictatura, care pot explica lipsurile de tot felul, inclusiv lipsa căldurii. Dar când
"economia duduie", când intrăm în "clubul select" al Ńărilor Uniunii Europene, unde
nu tremură de frig decât boschetarii care nu vor să trăiască altfel, este o expresie fie
a prostiei, fie a hoŃiei, fie a amândurora faptul că elevii ies în stradă să ceară
căldură, iar profesorii îşi iau câmpii (la propriu!) părăsind sistemul de învăŃământ.
Aş vrea să văd măcar un singur primar, sau un director de şcoală care să-şi dea
demisia sau care să fie dat în judecată pentru frigul din şcoli. Dar, vorba lui
Bacovia, "iar rămâne totul, o lungă teorie"...

7 nov.
 7
Discriminarea ateului

Domnul Emil Moise, profesor de "ateism ştiinŃific" din Buzău şi membru al

unei asociaŃii numite "Solidaritatea pentru Libertatea de ConştiinŃă", se simte
discriminat pentru faptul că în şcoala în care învaŃă fiica lui sunt icoane. Mai precis,
el crede că fiica lui este agresată vizual de prezenŃa icoanei în sala de clasă. Culmea
este că nici fiica, nici soŃia nu reclamă acest lucru, ba mai mult, fiica are nota zece la
religie. Mi-am zis că se face prea multă gălăgie pentru un gest penibil al unui cititor
de filosofie căruia i s-a urcat materialismul ateist la cap. Ar trebui compătimit, nu
făcut în toate felurile, cum se întâmplă de ceva vreme în presă. Dorind să aflu totuşi
ce fel de asociaŃie este aceea în numele căreia vorbeşte buzoianul discriminat, am
intrat pe internet şi m-am îngrozit: gestul domnului Moise este mult mai grav şi face
parte dintr-un plan deosebit de periculos. Societatea cu pricina s-a înfiinŃat acum doi
ani cu scopul precis de a împiedica proiectul construirii Catedralei Patriarhale, scop
atins! Este singura sa activitate până acum, dar probabil că are "proiecte" pe mulŃi
ani înainte. Această campanie este deci al doilea atac la adresa poporului român.
Tovarăşi în această luptă diabolică împotriva credinŃei creştine sunt câteva zeci de
organizaŃii ateiste, din Europa, din Anglia ceva mai multe, din SUA, dar majoritatea
ateiştilor americani sunt în California! Acum doi ani, când a luat fiinŃă,
"Solidaritatea pentru Libertatea de ConştiinŃă" număra 22 de membri. Am fost
surprins când am citit numele unor personalităŃi cunoscute, ca Gabriel Andreescu,
Liviu Antonesei, Smaranda Enache, Dan Petrescu, Mircea Toma, Daniel Vighi,
Vasile Dem Zamfirescu. Recenta petiŃie a profesorului din Buzău este semnată cam
de aceiaşi, dar de data asta în numele unor ONG-uri, pentru a da o greutate mai
mare demersului său. Consiliul NaŃional pentru Combaterea Discriminării, prin
preşedintele său, pe nume Csaba Asztalos, a admis cererea de a fi scoase icoanele
din sălile de clasă, apelând în acest sens la MEC. Domnul ministru, fricos, a înaintat
cererea spre soluŃionare Parlamentului. Ca şi cum ar fi ceva de soluŃionat, ca şi cum
nu-i clar ca bună ziua caracterul neconstituŃional (v. art. 30 cu privire la dreptul la
opinie), ca să nu mai vorbim de caracterul cu adevărat criminal al unui asemenea
demers.
Îmi amintesc o întrunire a Consiliului NaŃional al AlianŃei Civice care s-a Ńinut
la Iaşi cu scopul de a susŃine candidatura domnului Simirad la primăria
municipiului. Am citit atunci un apel în care solicitam preoŃilor să dăruiască icoane
şcolilor, să se facă deschiderea anului şcolar cu un Te Deum, să se introducă religia
ca obiect de studiu şi să se revină la comemorarea eroilor neamului în ziua de
ÎnălŃare. Acest apel a fost adoptat în unanimitate, toŃi eram conştienŃi de faptul că
renaşterea României trebuia să înceapă cu renaşterea spirituală, că după o jumătate
de secol de "ateism ştiinŃific" este obligatorie revenirea credinŃei în şcoli. Gabriel
Andreescu, Liviu Antonesei, Smaranda Enache, personaje importante în conducerea
AlianŃei Civice, au fost de acord cu apelul adoptat la Iaşi, n-au protestat atunci, nici
în deceniul care a trecut. Ce le veni să semneze această oroare acum, alături de
asociaŃia Accept, pe care o înŃeleg, deoarece lupta ei cu pretinsa discriminare a
homosexualilor seamănă cu lupta domnului Moise pentru a nu mai fi discriminaŃi
ateii? Dar domnul Cristian Pîrvulescu? Ce are "Pro DemocraŃia" cu iconoclastia?
Dar doamna Renate Weber?
Poate ar trebui să discutăm serios despre discriminare, deoarece în numele
unei idei în fond juste multe prostii se pot face. Exagerarea drepturilor minorităŃilor
de tot felul duce la un fel de tiranie a minoritarilor. Aşa-i în America, dar fie la ei !
Homosexualii nu se mulŃumesc doar cu faptul de a fi toleraŃi, ei vor să devină toŃi
oamenii homosexuali! Ateii nu se mulŃumesc doar cu faptul că sunt toleraŃi, ei vor
să devină toŃi oamenii atei. Am găsit pe internet un "studiu" al domnului Emil
Moise tot atât de amplu cum este cel despre icoane, în care abordează o altă marotă
a "egalitariştilor": egalitatea femeii cu bărbatul. Mi-am amintit că m-am crucit acum
câteva săptămâni, când am aflat că s-au cheltuit milioane de euro pentru a se face o
traducere a Sfintei Scripturi "corectă" din punctul ăsta de vedere, adică printre
apostoli să fie şi o femeie, eventual prostituată, şi un homosexual, iar "Tatăl nostru",
care încă din invocare produce o gravă discriminare, să înceapă astfel: "Tatăl nostru
şi mama noastră..."! Dumnezeu să mă ierte că pun pe hârtie asemenea blestemăŃii,
dar vreau să demonstrez faptul că ori avem de-a face cu un atac foarte violent la
adresa valorilor noastre spirituale, bine pus la punct, ori este vorba despre o imensă
prostie care obŃine o reducere la absurd a unei idei juste în fond, aceea a dreptului
fiecărui minoritar de a nu fi discriminat.
Când văd ura "ateului" discriminat împotriva credincioşilor, bătrânul "liber
cugetător" mi se pare de-a dreptul blajin...

28 nov.
2007
 1
EducaŃia ca prioritate

Săptămâna asta a fost publicat pe site-ul MEdC proiectul noii legi a

învăŃământului, pentru dezbatere publică. Sindicatele, presa, părinŃii şi elevii au
format un cor de proteste care mai de care mai indignate, pornind, în bună tradiŃie
românească, de la o precară cunoaştere a problemei. Dacă părinŃii şi elevii mai pot fi
scuzaŃi, ziariştii care scriu după ureche, fără o foarte bună documentare prealabilă,
sunt de condamnat deoarece fac mult rău vehiculând idei alarmiste, care nu au nimic
de-a face cu eforturile de reglementare a "priorităŃii naŃionale" care este
învăŃământul. Sunt ziarişti care inventează ei probleme - vezi întâmplările de la
examenele de anul trecut! - pentru a avea apoi ce să scrie.
Modernizarea învăŃământului este subiect de discuŃie de când există
învăŃământ modern. Amenzi pentru părinŃii care nu-şi trimit copiii la şcoală există
de pe vremea lui Alexandru Ioan Cuza, absurdă a fost abia reglementarea comunistă
potrivit căreia era obligaŃia cadrului didactic să aducă elevii la şcoală. Structura
planurilor de învăŃământ, a programelor şcolare, a manualelor, chiar organizarea
şcolii sau finanŃarea ei au fost mereu "modernizate". Acest proces continuu este
normal, nu-i vorba de nici o criză, doar că sunt şi aici nişte reguli. Cea mai
importantă este aceea că schimbări majore nu trebuie făcute mai des de zece -
doisprezece ani, în aşa fel încât un elev să nu prindă în cursul şcolarizării mai mult
de o schimbare. Legea învăŃământului din 1994 îndeplineşte această condiŃie.
Separarea legii învăŃământului preuniversitar de o lege a învăŃământului universitar
mi se pare necesară. De asemenea mi se pare necesară punerea de acord a structurii
şcolii cu şcoala din Uniunea Europeană şi ConstituŃia. Că pare absurd să vorbeşti de
educaŃie publică de la vârsta de un an, sau să incluzi un an pregătitor înaintea primei
clase primare, când învăŃătorii se plâng şi aşa că elevii vin la şcoală cu alfabetul gata
învăŃat, este adevărat şi aceste lucruri trebuie discutate, dar nu emoŃional, ci cu
argumente şi de către specialişti adevăraŃi. Ministerul a oferit două variante, din
discuŃii ar putea ieşi o a treia variantă, adevărul este că prevederea constituŃională
potrivit căreia tinerii au dreptul la muncă de la vârsta de 15 ani (art. 45) nu prea
poate fi armonizată cu şcoala obligatorie de zece ani. Eu sunt pentru păstrarea
sistemului cel mai vechi şi cu cele mai bune rezultate în învăŃământul românesc:
patru ani şcoala primară, patru ani gimnaziul, patru ani liceul. O discuŃie tehnică ar
fi prea complicată pentru un articol de ziar.
 Cât priveşte conŃinutul, sunt foarte mulŃumit că s-a păstrat şi a fost nuanŃat
articolul trei cu privire la idealul educaŃional. Poate ar trebui mai apăsat spus că nu
ne propunem să scoatem din şcoală cusătorese ori menajere, nu formarea unor
muncitori care sunt ceruŃi de piaŃa muncii trebuie să fie idealul educaŃional al şcolii,
ci în primul rând educarea unui om moral, bun cetăŃean şi având cunoştinŃe
suficiente pentru a aborda orice oportunităŃi de pe piaŃa muncii. Ideea formării de
muncitori a existat şi pe vremea lui Ceauşescu, se vorbea atunci de "educaŃia
politehnică", dar se făcea "practică continuă" (sic!) mai ales în scopul de a fi
exploatată forŃa de muncă a elevilor şi a cadrelor didactice. Rezultatul a fost că se
rupea continuitatea anului şcolar cu săptămâni, sau chiar luni în care elevii
deveneau muncitori. Elevi care se pregăteau pentru medicină învăŃau să fie
strungari, de exemplu. Adevărul este că cea mai bună educaŃie practică este educaŃia
teoretică, deoarece ea permite viitorului absolvent să abordeze o gamă foarte variată
de meserii. Există o piramidă a formării culturale: la bază stă cultura generală - şi
baza asta trebuie să fie cât mai extinsă! - urmează apoi cultura generală de
specialitate şi în vârful piramidei, cea mai îngustă, dar cea mai complexă, cultura de
specialitate. Specializarea poate merge cu îngustarea domeniului în favoarea
aprofundării lui până acolo încât, aşa cum spune o butadă, cel mai mare specialist
ajunge să ştie totul despre nimic ! Lăsând gluma, am spune că baza învăŃării în
şcoala preuniversitară trebuie să fie cultura generală, iar în centru ei trebuie să stea
educaŃia morală şi religioasă. Mi se pare prea devreme să aibă dreptul elevul să-şi
aleagă religia, confesiunea sau să prefere doar educaŃia morală la vârsta de zece ani.
Cred că, potrivit ConstituŃiei, acesta este un drept, dar şi o datorie a părinŃilor sau a
tutorilor legali. Dacă privim la degradarea morală care se întinde, dacă vedem cum
televiziunile şi internetul contribuie din plin la educarea tinerilor ca viitori
delincvenŃi, vedem că o prioritate a şcolii româneşti, poate cea mai stringentă, este
educaŃia morală care poate şi trebuie să se sprijine pe educaŃia religioasă. Pe această
bază trebuie clădite apoi celelalte elemente ale educaŃiei, în primul rând umanistă,
cu educaŃia cetăŃenească, filosofică, literară, istorică şi obligatoriu o limbă sau două
de circulaŃie europeană, abia apoi cunoştinŃele de ştiinŃă - matematică, fizică,
biologie, chimie, geografie - şi la sfârşit de tot, în şcoala profesională sau în
învăŃământul superior, educaŃia tehnologică. A proceda invers, a pune la baza
învăŃământului formarea profesională înseamnă a aşeza piramida aceasta cu vârful
în jos ! Sigur că eu doar am schiŃat aici o posibilă discuŃie, dar vreau să subliniez
chiar prin tonul acestui articol faptul că subiectul, de o importanŃă capitală pentru
România, trebuie abordat fără polemici emoŃionale, cu gravitatea pe care o impune
reproiectarea celui mai important sector al societăŃii noastre.

27 feb.
 2
Coada la grădiniŃă

Chiar de ziua copilului, televiziunile au transmis reportaje orwelliene de la

cozile care s-au format încă din seara precedentă, cu listele inevitabile şi certurile de
rigoare, pentru înscrieri la grădiniŃă. Inspectori plini de importanŃa lor au afirmat că
aceste cozi sunt inutile, deoarece se primesc cereri până la 15 iunie, iar "aprobările"
se vor face după anumite criterii, nu după ordinea în care au fost primite! PărinŃii au
avut ocazia să trăiască o noapte de coadă, ca pe vremuri, când bunicii stăteau de la
miezul nopŃii în stradă ca să "apuce" un pachet de unt sau o sticlă de lapte, au
experimentat pe propria lor piele ce înseamnă o întoarcere la binefacerile
socialismului, dar acest lucru demonstrează faptul că ei încă nu au scăpat de
mentalitatea de atunci. Dreptul la învăŃătură este un drept constituŃional (art.32), el
nu se negociază, nu se distribuie "după anumite criterii", nici după cât a stat la coadă
cineva, el trebuie doar exercitat! Este adevărat că eu fac aici o utopie, deoarece în
condiŃiile în care mii de şcoli nu au mai fost renovate de pe vremea lui Cuza, în timp
ce primăriile cheltuiesc banii pe concerte, focuri de artificii sau alte tichii de
mărgăritar, în timp ce profesorii, plătiŃi în bătaie de joc, preferă să plece la cules
căpşuni, este foarte greu ca acest drept să fie exercitat.
Cine-i de vină? În Bucureşti, pe 24000 de locuri "se bat" 57000 copii, în timp
ce în grădiniŃa 242 din sectorul 5 s-a deschis o sală de fitness! Domnul inspector
Marian Banu, care a furnizat presei aceste cifre, susŃine că inspectoratul şcolar a
suplimentat locurile prin dublarea grupelor, dar tot nu se va face faŃă tuturor
cererilor. Dublarea numărului de copii în grupe (până la 40!) este o absurditate,
actul educaŃional dispare în aceste condiŃii, părinŃii îşi vor lăsa copiii la grădiniŃă,
precum valizele la depozitul de bagaje de mână, ca să nu mai vorbim de faptul că
dublarea numărului de copii din grupe nu cred că va duce şi la dublarea salariului
educatoarelor... Dar copiii ăştia nu s-au născut ieri. Primăriile nu au nişte statistici,
nu se pot crea condiŃii cu ani de zile înainte pentru ca generaŃia fiecărui an să între
în şcoală pe uşa din faŃă? Abia de ziua copilului au ştiut primăriile câŃi copii
împlinesc vârsta de şcoală în anul 2007?
EducaŃia, ca şi sănătatea, are nevoie de o infrastructură ca să poată funcŃiona.
Profesorul nu mai poate preda sub un copac, precum într-o cunoscută gravură de
acum două sute de ani, elevii nu mai pot învăŃa literele scriind cu un băŃ în nisip, dar
tot absurd este şi să dotezi şcoala cu calculator, când ea nu are nici lumină electrică,
aşa cum propunea domnul Ion Iliescu, este ca şi cum ai construi o clădire nouă
începând cu acoperişul. Sunt de acord cu descentralizarea, dar nu în ideea că
primăriile trebuie să angajeze profesori, ori să decidă asupra planului şi programei
şcolare - gândiŃi-vă ce programă şcolară ar elabora domnul Marian Vanghelie! - ci
doar pentru asigurarea condiŃiilor de infrastructură cerute de Uniunea Europeană.
Ştiu consilierii noştri, municipali sau judeŃeni, ştiu parlamentarii noştri, senatori sau
deputaŃi, câŃi elevi sunt în şcoală în următorii patru ani şi ce presupune acest lucru
ca finanŃare ? Ştiu câte grădiniŃe sunt necesare şi cu câte locuri, deşi este vorba de o
aritmetică tot atât de simplă precum cea învăŃată la grădiniŃă?
Aflu că la Craiova s-au cheltuit zece milioane de euro pentru cosmetizarea
centrului, s-a plătit aproape un milion pe o fântână arteziană. La Bacău se
proiectează un stadion ultramodern, probabil pentru zilele în care echipa locală va
evolua în divizia C!, un sediu administrativ care să întreacă Palatul Parlamentului,
dar aleşii noştri n-au bani, timp şi mai ales cap să pună la dispoziŃia copiilor câteva
măsuŃe şi scăunele în spaŃii igienice, unde educatoarele să aibă nu condiŃiile pretinse
de Uniunea Europeană, ci măcar condiŃiile de acum douăzeci de ani.
PărinŃii aleargă dezorientaŃi după un drept pe care îl au prin ConstituŃie:
dreptul la educaŃie. De acord cu învăŃământul particular, dar cum poate un muncitor
care câştigă cinci sute de lei pe lună să plătească pentru copilul său opt sute? Dar
dacă are trei copii ? PărinŃii care văd că acest drept nu le este respectat, ar trebui să
dea în judecată statul român la CEDO. Ei trebuie să ceară ferm să se respecte
ConstituŃia. Dar au oare acest drept, moral vorbind, dacă la 19 mai au votat chiar
dânşii pentru nerespectarea ConstituŃiei?

5 iun.
 3
Vară fierbinte

Pentru părinŃi, elevi, profesori, dar şi pentru tot felul de trepăduşi vara este
anotimpul examenelor, deci lung prilej de vorbe şi de controverse... Anul ăsta
examenul de capacitate, pe care nu înŃeleg de ce unii îl poreclesc în tot felul, aşa
cum tovarăşii au poreclit bacalaureatul "examen de maturitate", nu a stârnit prea
mult scandal. Doar câŃiva părinŃi au fost revoltaŃi de faptul că ultimul subiect la
proba de matematică era "pentru olimpici". Aşa şi trebuie, doar nu aŃi vrea ca toŃi
absolvenŃii să ia notă maximă! Un elev mediu, deci marea majoritate, ar trebui să ia
o notă medie, deci 7-8. Zece este, într-adevăr, pentru olimpici.
Teza la română de la bacalaureat a stârnit însă un val de indignare. Mai ales
ziariştii fără bacalaureat au fost cei mai revoltaŃi, ba l-au sunat şi pe domnul Nicolae
Manolescu să-l întrebe dacă citatul din "opera" sa de la care elevul trebuia să
pornească eseul era potrivit. De la Paris, de unde-şi ronŃăie sinecura, domnul
profesor - critic şi istoric literar, iar mai nou ambasador - a admis că citatul din
"Metamorfozele poeziei" este prea dificil pentru un absolvent de liceu! Domnia sa
este prea profund, prea complicat, prea greu de înŃeles, ca Kant (chiar aşa!). Lăsând
la o parte faptul că domnul Nicolae Manolescu încă nu a murit (Doamne fereşte!),
deci încă nu este clasic, vreau să le spun celor care cred că subiectul dat la teza de
română a fost dificil că el putea fi şi codul rutier, sau regulamentul jocului de fotbal.
Profesorul urmăreşte, atunci când notează eseul, nu atât cunoştinŃele elevului, cât
capacitatea acestuia de a construi un text de două pagini. Dacă ştie să facă o frază,
dacă nu face dezacorduri, dacă are un vocabular ceva mai bogat decât "mondial" şi
"mişto", dacă poate urmări un plan, mă rog, dacă stăpâneşte limba română suficient
de bine pentru a se face înŃeles, elevul este notat cu punctajul maxim. Dacă un elev
ar fi scris două pagini de text despre Nicolae Manolescu la Paris, sau despre cât de
cald este în vara aceasta, despre despărŃirea de şcoală sau despre vacanŃa la bunici şi
nu ar fi scos un cuvânt despre tradiŃionalism, tot ar fi luat două puncte din trei, cel
puŃin! Că subiectele pentru examenul de bacalaureat sunt prost alcătuite, asta-i altă
poveste, dar se putea discuta acest lucru din ianuarie până acum. Anul trecut, când
subiectele erau păzite mai ceva decât secretele de la NASA, n-a fost bine. Anul ăsta,
când subiectele au fost publicate încă din ianuarie, iar n-a fost bine. "Ni aşa, ni aşa",
vorba unui personal al lui Marin Preda. Cei care au alcătuit subiectele spun că au
dorit ca examenul să fie "creativ", elevii să nu poată copia, nici din cărŃi, nici din
cap, dar povestea despre "creativitate" este o simplă poveste, nu există formativ fără
informativ, ele sunt corelative. Am văzut un subiect la bacalaureatul din FranŃa, care
avea douăzeci de întrebări foarte exacte, notate cu zece puncte şi un eseu "creativ"
notat cu alte zece puncte. Teza testa în egală măsură capacitatea unui elev de a fi
creativ, dar şi cunoştinŃele sale. Cum arată "cultura" unui bacalaureat care discută
despre Hogaş, Vianu şi Manolescu, dar spune că pe Călinescu îl cheamă Florin, iar
Nichita Stănescu este o luptătoare blondă? Elevii, părinŃii, ziariştii, uneori chiar şi
profesorii nu înŃeleg încă faptul că examenul de bacalaureat trebuie să dea un
diagnostic cât mai exact despre calităŃile intelectuale ale candidatului. Dacă
falsificăm rezultatul, tânărul porneşte în viaŃă cu speranŃe care ar putea să-i aducă
mereu dezamăgiri, iar societatea s-ar putea trezi peste ani cu surpriza ca la un
examen de admitere în magistratură, din câteva sute de candidaŃi să nu treacă decât
unul, şi acela cu notă minimă!

3 iul.
 4
Activistul şi educaŃia

Primul meu contact cu învăŃământul, în anii cincizeci, a fost descurajant. Un

secretar de partid de la regiune, de felul lui muncitor la Nicolina, a tunat şi a fulgerat
că în timp ce în fabrici muncitorii depăşesc planul şi reduc rebuturile, amărâŃii de
profesori şi învăŃători lasă corigenŃi şi repetenŃi, deci fac rebuturi cu duiumul. S-a
ridicat un învăŃător mai în vârstă şi i-a explicat tovarăşului că tot satul de unde este a
trecut prin mâinile lui, că au ieşit din modesta şcoală sătească şi profesori, şi medici,
că oamenii sunt bine educaŃi, inclusiv cei care au rămas în sat. Oamenii însă nu-s
şuruburi, ei nu pot fi educaŃi pe bază de plan de producŃie, cu procente admise de
rebuturi etc. Mi-a crescut inima de bucurie când am văzut cum învăŃătorul modest l-
a pus la punct pe activistul arogant. A trecut de atunci o jumătate de secol. O
jumătate de secol de umilinŃe şi dispreŃ, pe care dascălii României au parcurs-o cu
demnitate. Chiar dacă tovarăşul de la partid era lăcătuş-mecanic şi habar nu avea ce-
i şcoala, profesorii închideau ochii, suportau beşteleala, apoi îşi vedeau de treabă.
Strălucita noastră cultură, cu literatura, teatrul, muzica, şcoala de medicină,
agronomie, arhitectură, cu generaŃiile de ingineri care-s apreciaŃi oriunde în lume
sunt rezultatul muncii acestor modeşti dascăli care au suportat cu stoicism dispreŃul
tuturor regimurilor şi au înŃeles menirea lor mesianică pe acest pământ.
Se vede însă că încă nu ne este dat să intrăm în rândul lumii. Zilele trecute am
asistat la un spectacol dezgustător al demagogiei politice, al cărui subiect a fost
educaŃia. Mă mir că s-au găsit atât de mulŃi profesori care să participe la această
mascaradă, care nu avea alt scop decât acela de a mai bate încă un cui în pantof
guvernului. Domnul al cărui nume pentru mine este tabu a citit cu mare dificultate
un raport cu un conŃinut străin pentru el. Oricât s-a străduit domnul profesor Miclea
să evite termenii tehnici din raportul care nici măcar nu era al "comisiei", ci era
subtilizat de la minister, nu a reuşit să facă un text lizibil cât de cât pentru cineva
care nu are nici o legătură cu domeniul educaŃiei, dar chiar nici una! De fapt
raportul trecea în revistă mai multe observaŃii arhicunoscute, care au stat la baza
redactării noilor legi: legea învăŃământului preuniversitar, legea învăŃământului
universitar, legea statutului personalului didactic. Aceste legi urmează să fie trecute
prin parlament în viitoarea sesiune. Spectacolul organizat la Cotroceni nu a avut nici
un rost, poate doar pe acela pronunŃat demagogic de a arăta "boborului" că
nenorociŃii de profesori habar nu au pe ce lume sunt şi a trebuit să vină activistul
atoateştiutor să le explice cum se face o programă şcolară, sau un plan de
învăŃământ! Dacă vorbim despre învăŃământ şi cercetare, discuŃia era inutilă
deoarece forŃa uşi deschise. Dacă vorbim despre EducaŃie, atunci problema se pune
cu totul şi cu totul altfel. La educaŃie participă familia, şcoala, biserica, mass-media,
instituŃiile culturale, armata, poliŃia etc. EducaŃia permanentă, sau continuă, trebuie
desfăşurată după anumite strategii, dar nimeni nu s-a gândit să le elaboreze.
Ministerul Culturii a pornit, timid, un program de renaştere a căminelor culturale,
dar fără orizont, atâta timp cât nu face parte dintr-o strategie naŃională. Poate un
Forum pe această temă ar fi fost necesar şi eu l-aş fi aplaudat sincer.
Spectacolul de la Cotroceni a avut însă un alt scop. El a vrut să arate că
singurul om din România care se gândeşte la educaŃia poporului este ştiŃi
dumneavoastră cine, dar a vrut şi să mai pună în dificultate guvernul solicitând 6%
din PIB pentru educaŃie. Prinzând şpilul , domnul Mircea Geoană a cerut chiar 7%!
Această politică, de o demagogie greŃoasă, de a supralicita pentru a pune în
dificultate adversarul este aplicată de PSD şi în problema votului uninominal, unde
cere vot uninominal în toate circumscripŃiile şi pentru preşedinŃii consiliilor
judeŃene, ştiind sigur că majoritatea parlamentarilor se vor opune! Este un fel de
reducere la absurd malonestă, o armă politică pe care eu aş trece-o în rândul armelor
interzise. Asta-i însă un alt subiect. Dacă ne întoarcem la şedinŃa de la Cotroceni, aş
mai dori să remarc două subiecte. Unul este cel al institutului naŃional de cercetare,
propunere absurdă, atâta timp cât avem institutele Academiei Române. Un
asemenea institut ar fi cam aşa cum era academia domnului Mihnea Gheorghiu,
structură paralelă făcută de tovarăşa "acad. dr. ing." pentru a nu se amesteca printre
academicienii de rând... Sau ca institutul domnului Patapievici! A doua problemă ar
fi aceea a doctoratelor date pe bandă rulantă. Dar şi licenŃa se dă tot pe bandă
rulantă, şi masteratul. La ce foloseşte? Poate doar să fie puse diplomele în ramă,
precum diploma de omul anului, primită de la americani pe bani de un mare poet şi
politician, nu spun cine, că mi-e ruşine! De când lumea, un doctor se mândreşte cu
faptul că este elevul unui savant, a cărui operă o continuă. Iar un conducător de
doctorat îşi alege ca discipoli doar pe cei în care are încredere că vor duce mai
departe numele lui. În această zonă eterată a creaŃiei ajung foarte puŃini, ei nu
trebuie votaŃi, precum politicienii vulgari, ci trebuie admiraŃi şi recunoscuŃi în
măsura în care lumea ştiinŃifică îi recunoaşte. A vorbi aici despre pile şi bani daŃi
drept şpagă înseamnă a coborî sacrul ştiinŃei în profanul politicii.
Oare autorul întregii mascarade înŃelege măcar o parte dintre ideile de mai
sus?

17iul.
 5
Despre educaŃie

În urmă cu zece ani propuneam guvernului Ciorbea drept prioritatea numărul

unu educaŃia. Şi aşa se pierduseră mulŃi ani cu tranziŃia care distrusese nu numai
economia, dar şi mai ales conştiinŃa oamenilor. Românii spuneau că asta-i
democraŃia, că în democraŃie îŃi este permis orice. Nivelul moral al societăŃii a
coborât de atunci din ce în ce mai jos, astfel că acum percepem problema educaŃiei
în general, dar mai ales a educaŃiei morale ca fiind vitală pentru România. Riscăm
să ne transformăm, vorba lui C. Noica, dintr-un popor într-o populaŃie. Domnul
ministru Ion Caramitru avea pe atunci alte priorităŃi, pe care nu le contest, dar
educaŃia nu era numai o problemă a culturii, cum nu era doar o problemă a şcolii.
Eu propuneam înfiinŃarea unei structuri interdepartamentale, care să adune toŃi
factorii educativi în scopul elaborării unor strategii comune şi pentru mult timp. Era
obligatorie convocarea unui Forum NaŃional care să aducă la aceeaşi tribună
biserica, şcoala, instituŃiile de cultură, mass-media, familia în efortul de a elabora
acele strategii. Ar fi trebuit consultaŃi marii noştri pedagogi, deoarece şcoala noastră
nu are nevoie de import de idei de la americani sau mai ştiu eu de unde.
Propunerea nu-i perimată, chiar ar trebui să se găsească forŃe politice sau ale
societăŃii civile care să o pună în practică. Altfel acest domeniu, vital pentru Ńară,
riscă să încapă pe mâna politicienilor, a sindicaliştilor sau chiar a unor falşi
specialişti. Ministerul EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului promite o nouă lege a
învăŃământului pe care a „negociat-o” cu sindicatele (unul mai „specialist” decât
altul), iar cel viclean, supărat că „iniŃiativa” nu-i la Cotroceni (un circ asemănător
celui cu pensiile!), a făcut o comisie care să elaboreze ea strategii. VedeŃi că din
acest joc ridicol tocmai pedagogii lipsesc. Comisia de la Cotroceni este atît de
performantă, încât a fost alcătuită prin decizia semnată chiar de el duminică, 23
septembrie 2007 şi a elaborat Raportul cu privire la etc. pe 6 iulie 2007! Dacă-i
bună informaŃia de pe saitul preşedinŃiei, ea trebuie omologată de cartea
recordurilor. Cât despre „specialişti” în domeniul educaŃiei, iată lista comisiei:
preşedinte domnul Mircea Miclea, fost ministru al educaŃiei, profesor de psihologie
(se ocupă cu hipnoza!) la Cluj, vicepreşedinŃi, domnii Daniel David, tot de la Cluj,
şeful catedrei de psihologie clinică şi domnul Daniel Funeriu, chimist din germania,
născut în Arad, secretar domnul Răzvan Florian, născut la Cluj, specialist în
informatică (mai precis, roboŃi!), membri, domnii Dorel Banabic tot din Cluj, dar
specialist în construcŃia de maşini (teza de doctorat despre „deformabilitatea
tablelor metalice subŃiri”!) , Cezar Bîrzea, în sfârşit psihopedagog, din Bucureşti,
dar cu doctoratul tot la Cluj, Dragoş Ciuperu, profesor de petrochimie şi procesarea
ŃiŃeiului la Ploieşti, Petre Frangopol, biofizician, singurul cunoscut pentru seria de
articole din „Aldine”, Mihai Ionac, născut în Oradea, dar profesor la Timişoara (de
fapt chirurg specialist în chirurgia vasculară!), RomiŃă Bumbu, pedagog la
Universitatea Bucureşti , Tudor Luchian, fizician din Iaşi, specialist în biofizică şi
Lazăr Vlăsceanu, sociolog de la Universitatea din Bucureşti. Cu excepŃia a doi-trei
(un pedagog, un psihopedagog, un sociolog), ceilalŃi membri ai comisiei nu au nici
o legătură cu EducaŃia! Probabil se pricep la educaŃie cam tot aşa cum se pricepe
domnul Gheorghe HuluŃă la cultură! Revin deci la propunerea mea de acum zece
ani, de a se organiza o amplă discuŃie pe tema elaborării de strategii naŃionale în
domeniul educaŃiei de către biserică, şcoală, instituŃiile de cultură, mass-media şi
familie. Doamne fereşte să se ia în acest domeniu vital decizii la Cotroceni!

25 sept.
 6
Romgleza

Hotărârea Academiei de a include în viitoarea ediŃie a DicŃionarului Limbii

Române cuvinte licenŃioase, din argou, importate excesiv din limba engleză sau
prescurtările folosite în comunicarea prin mijloace electronice a stârnit o mică
furtună. Neobositul domn profesor George Pruteanu tună şi fulgeră, chiar presa
ocupată până peste cap cu politica a găsit timp să-şi dea cu părerea, iar la un post de
televiziune din Bacău am ascultat o foarte bună analiză făcută de doamna profesoară
Ionela Andrei. Problema nu-i nouă, dar tinde să ia amploare datorită faptului că la
noi totul tinde să ia proporŃii catastrofice datorită faptului că totul se
emoŃionalizează.
Un dicŃionar tezaur sigur că trebuie să cuprindă şi cuvintele licenŃioase, şi
argoul, şi regionalismele, el trebuie să fie un inventar a textului scris în limba
română, de la scrisoarea lui Neacşu din 1521, până la acest articol şi mai departe.
Dar DEX-ul, în măsura în care este un act prin care se defineşte limba română
literară, alături de Gramatica Academiei şi DicŃionarul ortografic, ortoepic şi de
punctuaŃie, trebuie să cuprindă numai cuvintele pe care Academia le acceptă.
Corectitudinea folosirii limbii române literare este nu doar o chestiune de cultură,
dar este şi principalul mijloc de dezvoltare intelectuală pentru oricare vorbitor de
limbă română. Invazia de cuvinte din engleză, cu care se luptă domnul profesor
George Pruteanu, este un fenomen lingvistic asemănător celui de acum o sută şi
cincizeci de ani, când limba română a fost invadată de cuvinte din limba franceză.
Unele vor fi asimilate, altele nu. Problema este cum le asimilăm. Găsesc în cutia
poştală o reclamă în care citesc: „Îmi doresc cel mai tare birthday party”. De şapte
ani apare o revistă pentru elevi, „CD Forum”, subintitulată „Magazin multimedia
educaŃional”, care publică e-book-uri (cărŃi în format electronic) numai în limba
engleză, softurile comentate sunt doar în engleză, chiar dacă există şi variante
româneşti. În ultimul număr, de exemplu, este recomandat un soft pentru studierea
Bibliei în limba engleză şi în alte câteva zeci de limbi, nu şi română, când există
portalul www.credo.ro mult mai complex şi adresat românilor. Eu le-am oferit
cartea mea „Introducere în poezie” şi au publicat-o pe CD, dar cred că a fost una
dintre cele câteva excepŃii de texte în limba română.
 De ce mi se pare necesară această discuŃie? Tinerii comunică prin SMS-uri,
ori pe Messenger cu semne, prescurtări, porecle, cu un limbaj mai familiar decât
limba literară. Ar trebui învăŃat chiar în şcoală, programa a introdus la clasa a IX-a o
temă, unde se învaŃă calamburul, acronimul etc. Este adevărat, aşa se poate
comunica, dar nu se poate gândi. O eroină a lui Bulgakov vorbeşte doar în
exclamaŃii şi se înŃelege bine ce spune, ea comunică, dar nu gândeşte. Noi nu putem
gândi altfel decât prin cuvinte şi cultivarea limbii literare este obligatorie dacă
dorim să ne dezvoltăm capacitatea de a gândi. Cât despre cuvintele din argou, ori
porecle („nicknames”?), le găsiŃi pe site-ul (ori „saitul”?) www.123urban.ro care a
adunat aproape trei mii de articole. Vă puteŃi amuza citindu-le, dar nu vă sfătuiesc
să le folosiŃi. Cum ar fi să auziŃi la ora de literatură că în „Luceafărul” Cătălina este
„o gagică mişto”, în timp ce Cătălin este „naşpa”!

26 nov.
2008
 1
Reforma continuă

De când au invadat comuniştii România, s-au făcut nenumărate eforturi

pentru a distruge învăŃământul românesc, iar aceste eforturi continuă cu o şi mai
mare violenŃă acum. Şcoala şi Biserica au fost cele două instituŃii binecuvântate de
Dumnezeu, care au păstrat nealterat sufletul poporului nostru de-a lungul istoriei.
Dacă nu vrem să ne topim într-o masă amorfă a sclavilor, dacă vrem să fim nu
europeni de nicăieri, ci europeni din România, cum bine spunea Octavian Paler,
trebuie să apărăm aceste două instituŃii care ne legitimează în lume. Reforma
învăŃământului, care se face şi se tot face de şaizeci de ani, mai precis din 1948,
urmăreşte distrugerea şcolii româneşti. Vă invit să discutăm despre acest lucru,
despre felul în care şcoala poate fi salvată. Am deschis şi o pagină de internet, la
adresa: http//scoalaromaneasca.weblog.ro unde vă rog să vă spuneŃi părerea
despre legile avansate de minister spre discuŃie publică şi chiar despre raportul
comisei prezidenŃiale. Nu cred că există român care să nu fie interesat de subiect,
deoarece toŃi am fost, suntem sau vom fi profesori, învăŃători, educatori, părinŃi ori
elevi. Şcoala românească este o bogăŃie naŃională, ea trebuie păstrată cu emoŃie,
credinŃă şi mai ales cu ştiinŃă, nu avem nevoie de modele străine, deşi trebuie să
admitem că o aliniere la ce se întâmplă în lume este dezirabilă. A proiecta mereu
şcoala - ca expresie a sufletului şi minŃii noastre - în lumea în care trăim este
necesar şi firesc, dar a o înlocui cu modele importate, oricât de performante ar fi ele
pe alte meleaguri, este un gest sinucigaş.
OcupaŃia sovietică ne-a adus majoritatea manualelor traduse din limba rusă,
istoria României falsificată de Roler, literatura predată după culegeri de texte cu
„Lazăr de la Rusca” şi „Silvester Andrei salvează abatajul” , texte cretine care
înlocuiau marea noastră literatură clasică şi modernă. Pionieria şi uteceul,
învăŃământul politic şi munca patriotică urmăreau să producă un popor de mancurŃi.
S-a desfiinŃat examenul de capacitate, liceul a devenit de zece ani - „deseatiletka” -
încheiat cu un „examen de maturitate” care a înlocuit bacalaureatul, s-au dat
diplome la toŃi analfabeŃii prin aşa numitele „facultăŃi muncitoreşti”, au fost distruse
elitele intelectuale nu doar prin închisori, ci şi prin omogenizarea socială care nu
admite ideea de „elită”. Au venit apoi alte „reforme”, cum ar fi generalizarea
„practicii în producŃie”, „politehnizarea învăŃământului” şi crunta sărăcie pe post de
„principiu”.
După căderea comunismului (vorba vine!), o lege a învăŃământului s-a născut
foarte greu, odată cu legea statutului personalului didactic, legi care au fost făcute
pentru a fi încălcate. Singurul ministru care a încercat să facă ordine în şcoala
postdecembristă a fost domnul profesor Andrei Marga, dar multe dintre ideile sale
au fost exploatate de profitori, cum ar fi cea a manualelor alternative. Presiunea
uriaşă exercitată de servili şi demagogi pentru a impune modele străine, de data
aceasta fără scuza ocupaŃiei sovietice, este gata să distrugă şi ce a mai rămas din
şcoala noastră. Este necesar ca noi toŃi, dar mai ales marii noştri pedagogi, care sunt
ignoraŃi de tot felul de ingineri care se pricep la toate, deci şi la şcoală, să profităm
de aceste două luni şi să discutăm cum poate fi salvată şcoala românească de la
pieire.

8 ian.
 2
Eminescu pedagog

Un pseudofilosof care se crede „occidental” mă insultă pe internet, la

adăpostul anonimatului, susŃinând că noi, românii, nu avem pedagogi. Atunci când
eu am invitat cititorii la discutarea legilor şcolii propuse de minister nu m-am gândit
la reacŃii emoŃionale, gregare, precum ale majorităŃii celor care comentează jenant
politică. Profesorii, părinŃii, chiar elevii care cred că pot aduce „amendamente” îi
rog să o facă fără polemici triviale, dar cu argumente. Accentul care trebuie pus pe
educaŃie, nu pe instrucŃie – după a mea părere - vine oarecum împotriva curentului
potrivit căruia învăŃământul trebuie reglat de piaŃă. Eu nu cred că şcoala trebuie să
producă doar căpşunari, dacă aşa cere piaŃa. Cred că educaŃia comunistă nu trebuie
înlocuită cu lipsa de educaŃie, ci cu educaŃia religioasă, morală, civică, patriotică,
intelectuală, artistică, fizică etc. InstrucŃia fără educaŃie produce monştri umani,
roboŃi sau criminali. Nu avem pedagogi de la care să învăŃăm cum să ne creştem
copiii? De la Tablele lui Moise până la Părintele Iustin, de la ÎnvăŃăturile lui Neagoe
Basarab ori Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, până la Şt.
Bârsănescu sau G. Văideanu, în Bacău de la Gr. Tăbăcaru până la Sorin Cristea sau
Venera Cojocariu, şcoala românească are ilustre izvoare din care să se reformeze,
fără să apeleze la idei străine sufletului nostru. Pentru că azi este ziua lui Eminescu,
vă propun câteva citate din volumul „Scrieri pedagogice”, col. „Eminesciana”, Iaşi,
1977.
„Şcoala va fi bună când popa va fi bun, darea mică, subprefecŃii oameni care
să ştie administraŃie, finanŃe, drept şi economie politică, învăŃătorii pedagogi: pe
când adică va fi şcoala şcoală, statul stat şi omul om, precum e în toată lumea, iar nu
cum e la noi, unde găseşti în cercurile cele mai înalte oameni ce trăiesc în vecinică
duşmănie cu gramatica…”
„Caracterul unei şcoli bune e ca elevul să înveŃe în ea mai mult decât i se
predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul. Odată interesul inteligenŃei trezit pentru
obiecte, odată simŃirea şi judecata deprinse la observaŃie, elevul ajunge prin propria
gândire la rezultatele care nu stau în carte.”
„Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciŃii,
nici un om nu se-nvaŃă a judeca citind judecăŃi scrise gata de alŃii, ci judecând
singur şi dându-şi singur seama de natura lucrurilor.”
În sfârşit, ca şcoala să fie bună ea are nevoie de dascăli buni, nu de unii care
„…ca nişte somnoroşi fără vocaŃiune, se pun pe carte până ce pot trece vreun
concurs şi după aceea leagă cartea de gard, nu mai citesc absolut nimic şi dictează
numai an de an acelaşi caiet vechi şi unsuros, unor urechi nouă”. Eminescu îi
recomandă prefectului de Vaslui să stimuleze material învăŃătorii buni, dar şi cere
aplicarea „cu asprime” a amenzilor pentru părinŃii care nu-şi trimit copiii la şcoală.
Rezumând, am spune că în „epoca de tranziŃie” de acum o sută treizeci de ani
Eminescu înŃelegea „reforma şcolară” complex, la nivelul filosofiei educaŃiei, la
nivelul programelor, al manualelor şi al personalului didactic.
Chiar nu avem nimic ce învăŃa de la Mihai Eminescu?

15 ian.
 3
Idealul educaŃional

Pentru o lege făcută să reglementeze „organizarea şi funcŃionarea sistemului

naŃional de învăŃământ” articolul cel mai important, de la care curg apoi toate
reglementările, este cel care stabileşte scopul şcolii, ceea ce se cheamă „ideal
educaŃional”, articolul 3 atât în actuala, cât şi în vechea lege. Acum zece –
cincisprezece ani, când discutam în lungi întâlniri proiectul de lege, mulŃi au fost cei
care au cerut să se renunŃe la acest articol, deoarece aducea aminte de legea
antedecembristă, care stabilea drept ideal educaŃional al şcolii „formarea
personalităŃii multilateral dezvoltate”, o formulă suficient de vagă pentru a justifica
şi „munca patriotică”, şi „practica în producŃie”, şi „învăŃământul politic”, şi
„cântarea României”! Eu am susŃinut mereu că nu se poate construi, nu se poate
imagina un sistem de învăŃământ dacă nu stabilim foarte clar scopul pentru care îl
realizăm. În actuala formulare, el sună astfel: „(1) ÎnvăŃământul urmăreşte realizarea
idealului educaŃional întemeiat pe tradiŃiile umaniste, pe valorile democraŃiei şi pe
aspiraŃiile societăŃii româneşti şi contribuie la păstrarea identităŃii naŃionale.(2)
Idealul educaŃional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităŃii umane, în formarea personalităŃii autonome şi
creative.” În proiectul oferit de minister spre dezbatere articolul 3 sună astfel: „(1)
ÎnvăŃământul urmăreşte realizarea idealului educaŃional întemeiat pe valorile
democraŃiei, ale diversităŃii culturale, pe aspiraŃiile individuale, sociale şi contribuie
la păstrarea identităŃii naŃionale în contextul valorilor europene. (2) Idealul
educaŃional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă şi armonioasă a
personalităŃii individului în vederea unei integrări eficiente în societatea bazată pe
cunoaştere.”
Noua formulare este mai vagă şi mai tare minată de politicianism decât cea
din 1995. Ce înseamnă „diversitatea culturală”, dar mai ales ce este „societatea
bazată pe cunoaştere? AspiraŃiile individuale coincid cu aspiraŃiile sociale? Cum pot
fi ele armonizate? Unde-s valorile fără de care nu poŃi defini un om, cum ar fi
credinŃa în Dumnezeu, dreptatea, patriotismul? Articolul 4, care dezvoltă
„finalităŃile” şcolii, vorbeşte la litera (f) de „formarea unui set de valori individuale
şi sociale (iar!) care să orienteze comportamentul şi cariera(!) absolvenŃilor”. Este
evident faptul că autorii proiectului de lege sunt mai mult politicieni decât pedagogi,
că au făcut concesii ideilor egalitariste de peste ocean, unele mai periculoase decât
cele comuniste în măsura în care duc la dizolvarea persoanei într-o masă amorfă,
lipsită de identitate, sau au compilat pur şi simplu legi de aiurea. De ce s-a renunŃat
la alineatul (2) din actuala lege, care spune: ”ÎnvăŃământul asigură cultivarea
dragostei faŃă de Ńară, faŃă de trecutul istoric şi faŃă de tradiŃiile poporului român”?
Ştiu autorii că Tudor Vianu spunea că un autor este cu atât mai universal cu cât este
mai specific naŃional? Ştiu autorii ce pericol îl reprezintă aculturaŃia, chiar şi pentru
un popor mare şi cu o cultură bogată, cum este poporul român? Isteria integrării în
Europa şi în NATO nu ar trebui să ne întunece mintea şi să nu mai vedem faptul că
pentru poporul român este vital „idealul educaŃional”, scopul pentru care îşi creşte
copiii. Politicienii, sindicaliştii (!!!), chiar părinŃii şi elevii ar trebui să se dea, sfioşi,
la o parte şi să-i întrebe pe înŃelepŃi ce-i de făcut. Ministerul ar trebui să apeleze la
mediul academic din România, care este cel puŃin tot atât de valoros precum cel din
Europa sau de peste ocean, dar care are marea calitate de a vorbi şi de a simŃi
româneşte. Să formulăm clar scopul şcolii şi abia apoi să vorbim despre planuri de
învăŃământ, programe şi manuale, examene, organizare şi finanŃare etc.

22 ian.
 4
Profesori, elevi şi părinŃi

Când faci o lege care să reglementeze „organizarea şi funcŃionarea sistemului

naŃional de învăŃământ”, după ce ai clarificat scopul sistemului, trebuie să vezi care
sunt actorii lui. Sloganul ipocrit potrivit căruia „în centrul sistemului de învăŃământ
se află elevul” trebuie pus în discuŃie, deoarece această orientare a dus în şcolile
vestice la o scădere considerabilă a nivelului de instrucŃie şi educaŃie, dar mai ales la
scăderea autorităŃii şcolii.
De când lumea, iar în Europa cel puŃin de la Platon şi Aristotel, şcoala a fost
definită prin autoritatea dascălului. G. Călinescu spunea că un profesor nu poate fi
suplinit, ori înlocuit „prin concurs”; atunci când el dispare, dispare şi catedra lui.
Când o mare personalitate are de spus ceva studenŃilor, trebuie creată o catedră ad
hoc, aşa cum s-a creat la Universitatea din Cluj o catedră de filozofie a culturii
pentru Lucian Blaga. Sigur, ce spun eu aici este oarecum utopic, deoarece şcoala
noastră, cu aproape o jumătate de milion de cadre didactice, nu are de unde găsi o
jumătate de milion de Lucian Blaga! Personalitatea fiecărui profesor trebuie însă
respectată şi cultivată, omul de la catedră nu trebuie tratat ca un simplu impiegat,
deoarece elevul nu poate învăŃa nimic de la cineva pe care nu-l respectă. Noul statut
cred că ar trebui să fie mai puŃin sindicalist; nu cred că poate fi respectat un dascăl
care face grevă pentru tichete de masă! Pe de altă parte selecŃia trebuie să fie foarte
severă, nu orice absolvent de facultate, cu sau fără licenŃă, ar trebui să fie considerat
profesor, ci doar după titularizare, dar aceasta odată obŃinută, ar trebui să-l protejeze
pe profesor aşa cum îl protejează pe judecător inamovibilitatea, deoarece a-l face
simplu angajat al administraŃiei înseamnă a-l desfiinŃa. Drepturile şi îndatoririle,
sancŃiunile şi premiile, toate sunt de discutat din această perspectivă, a
independenŃei dascălului, care face din el o instituŃie, nu un funcŃionar. Organizarea
profesorilor în sindicate iar mi se pare nepotrivită, ei ar trebui să se organizeze ca
medicii, sau ca arhitecŃii, doar practică o profesiune liberală!
Al doilea actor important eu cred că este părintele. Poate ar trebui elaborat şi
un statut al părintelui, cu drepturi şi obligaŃiuni, cu sancŃiuni şi premii. PărinŃii ar
trebui obligaŃi prin lege să participe activ la educarea copiilor, cel puŃin de la naştere
până a majorat, rolul lor ar trebui definit clar. S-a încercat acest lucru prin
regulamentul şcolar, dar de ce nu s-ar elabora un statut asemănător celui al cadrelor
didactice? De ce nu s-ar transforma actualele comitete de părinŃi în ONG-uri cu un
rol activ în sistemul de învăŃământ? PărinŃii trebuie educaŃi, antrenaŃi şi
responsabilizaŃi în formarea propriilor copii. PărinŃii nu trebuie doar să încaseze
alocaŃia şi să fie amendaŃi dacă nu-şi trimit copiii la şcoală. Alături de administraŃia
locală, ei trebuie să aibă grijă de felul cum arată şcoala, de felul cum sunt încălzite
clasele, de felul cum se deplasează copiii până la şcoală, dar şi de calitatea actului
didactic, de finalitatea lui.
În sfârşit elevul, cel despre care se spune că este „în centrul sistemului de
învăŃământ”, ar trebui să aibă un statut mai bine definit, mai clar decât în actualul
regulament şcolar. Drepturile şi îndatoririle ar trebui să fie mult mai precis definite,
dar şi sancŃiunile şi premiile. Şcoala nu-i discotecă, este locul unde se forjează
viitorul cetăŃean şi cariera, întreaga sa viaŃă se hotărăşte aici. Respectul pentru
şcoală şi pentru profesori trebuie să se vadă din tot comportamentul elevului, de la
uniformă şi frecvenŃă, până la munca asiduă pentru propria sa formare.
Profesorul, Părintele şi Elevul sunt cei trei actori chemaŃi să participe în
sistemul de învăŃământ românesc la cea mai importantă activitate dintre câte se
desfăşoară într-un stat: formarea viitorilor cetăŃeni. Statutele lor sunt importante cât
nişte ConstituŃii!

29 ian.
 5
Organizarea şi finanŃarea şcolii

Proiectul de lege a învăŃământului propune o structură a sistemului naŃional

de învăŃământ care a produs cele mai multe discuŃii: includerea creşelor în sistem,
trei ani de grădiniŃă, dintre care ultimul obligatoriu, cele trei trepte ale
învăŃământului preuniversitar: primar, gimnazial şi liceal împărŃite inegal, cu o clasă
pregătitoare, patru primare, cinci gimnaziale, apoi trei-patru liceale, iar
învăŃământul postliceal se va numi „terŃiar”! Este evident că autorii au luat de bune
ideile din Raportul Miclea de la Cotroceni, care aduce soluŃii adacadabrante la
probleme reale de altfel foarte bine analizate din perspectiva globalizării, fără să
înŃeleagă însă faptul că globalizarea economiei nu înseamnă şi o globalizare
spirituală. Noi aveam o şcoală foarte bine structurată în cele trei trepte de patru ani –
primară, gimnazială, liceală – care erau precedate de grupa mare de la grădiniŃă,
obligatorie şi capabilă să-i pregătească pe copii pentru şcoală. Această structură
corespunde şi nevoilor, şi posibilităŃilor materiale şi de personal pe care le are
şcoala. În fond structura este un recipient în care poŃi turna orice. Şi în actuala
structură s-au băgat în capul copiilor tot felul de aberaŃii, de la poza doamnei Esca la
falsificarea istoriei prin eşantionare (aşa zisele „studii de caz”!), dar despre asta mai
pe larg când voi vorbi de manuale. Ce avantaje are structura propusă, cu ce este mai
bună decât cea de acum? De ce să se renunŃe la examenul de capacitate? De ce
examenul de admitere în liceu să fie facultativ, de ce să nu aibă dreptul fiecare liceu
să-şi selecteze elevii? AberaŃia cu repartizarea prin calculator este uriaşă, doar nu
calculatorul va preda în următorii patru ani elevilor selectaŃi!
Descentralizarea este o altă marotă care dă peste cap nu doar decizia la toate
nivelurile, dar şi finanŃarea. Cine plăteşte ce? Cât se cheltuieşte cu un elev pe an?
Cât vine de la Buget, cât de la Primărie? Dacă Statul cheltuieşte pentru un elev
dintr-o şcoală „de stat” să spunem cinci sute de lei pe lună, nu-i normal să dea aceşti
bani şi pentru un elev din învăŃământul particular? Multe familii care acum nu-şi
permit să dea opt sute de lei pentru o grădiniŃă particulară, poate şi-ar permite să dea
doar trei sute…Legea spune că determinarea costului standard pe elev/ preşcolar se
face de către Consiliul NaŃional pentru FinanŃarea ÎnvăŃământului. Bine, încă un
consiliu, dar cine plăteşte? Guvernul, primăriile, părinŃii? Se propune un sistem de
burse în care bursa de ajutor social să fie cel puŃin o jumătate din salariul minim
brut pe economie. CâŃi elevi pot fi astfel ajutaŃi şi de către cine? Raportul domnului
Miclea propune chiar şi un cont pentru fiecare copil alimentat cu 500 de dolari
iniŃial şi apoi cu nu ştiu câŃi dolari, bani pe care să-i folosească la nevoi de educaŃie!
Curat SF! În sfârşit, cine gestionează totul? Directorul şcolii, consiliul de
administraŃie, sau primăria? Ce rost are directorul educativ, acel „îndrumător utc”,
când o şcoală trebuie condusă de un director specializat în managementul şcolii
ajutat eventual de un director de studii? În sfârşit, un text pe care-l reproduc
integral: „(6) Schimbarea destinaŃiei terenurilor şi clădirilor în care îşi desfăşoară
activitatea unităŃile de învăŃământ de stat, fără avizul conform al ministrului
educaŃiei, este nula de drept „ Prevederea este şi în legea actuală, dar nimeni nu o
respectă, deşi Legea învăŃământului este lege organică, deci este ca importanŃă
imediat după ConstituŃie! La urma urmei, dacă vedem ce se întâmplă şi cu aplicarea
ConstituŃiei… Dar eu sunt bucuros că se afirmă din nou faptul că atât curtea, cât şi
clădirile şi statuia lui Eminescu furate acum câŃiva ani cu foarte grava complicitate a
justiŃiei din patrimoniul Grupului Şcolar „Mihai Eminescu” trebuie redate şcolii:
strâmba sentinŃă judecătorească este, evident, nulă de drept! Această hoŃie ne arată
însă cât de complexă este problema descentralizării, câte mii de abuzuri pot să apară
pe lângă miile de abuzuri de până acum.
Pachetul de legi propus de minister este necesar, dar atât de confuz, încât ar
trebui retras şi nu transcris, ci rescris.

5 feb.
 6
ConŃinutul şcolii

În forma despre care vorbeam săptămâna trecută – grădiniŃă, şcoala primară,

gimnaziu, liceu – se poate turna orice, oricât şi oricum? Văd că Ministerul SănătăŃii,
îngrijorat de faptul că „din cauza suprasolicitării, tot mai mulŃi elevi suferă de
tulburări de somn, cefalee, anxietate, simptome care preced patologiilor psihice.
Concluziile cercetării ISPB arata ca 58% dintre elevii din ciclul gimnazial manifestă
o oboseală psihică foarte mare. Din acest motiv, copiii se plâng de cefalee, dureri
oculare si tulburări de somn. Printre cauzele incriminate de elevi în apariŃia
suprasolicitării şcolare se numără obiectele de studiu prea dificile din curricula de
învăŃământ, volumul mare de teme, precum şi timpul insuficient de odihnă.
Materiile de studiu cu cel mai mare grad de dificultate sunt, în opinia copiilor,
matematica şi limba română”, cum scrie în „Gardianul”, cere imperios Ministerului
EducaŃiei şi Cercetării să decongestioneze programele şcolare. „Şcoala românească
dăunează grav sănătăŃii” titrează, alarmant, cei de la „Gardianul”, care continuă să
ajute copiii stresaŃi de şcoală printr-o anchetă intitulată „Copiii cocoşaŃi de
ghiozdane umplute cu opt kilograme de cărŃi”. După opinia ziariştilor, „materiile”
sunt grele la propriu, învăŃătura se măsoară în kilograme, iar cele mai grele sunt
limba română şi matematica!
Lăsând la o parte faptul că eu am văzut mai mulŃi elevi venind la şcoală doar
cu un caieŃel, iar cărŃile şi caietele unui elev conştiincios pentru şase ore de şcoală
nu pot cântări opt kilograme, ideea supraîncărcării programelor şcolare în sine este
falsă. În Titlul III al proiectului pe care îl discutăm, Curriculum NaŃional este
prevăzut a fi elaborat de un Consiliu NaŃional pentru Curriculum. Salut această idee,
deşi mulŃi vor spune: „Iar un Consiliu?” Da, acesta este în sfârşit un Consiliu
necesar, cu o condiŃie: să nu fie politizat. Un consiliu de specialişti poate şi trebuie
să spună care este conŃinutul optim al ciclurilor şcolare, deoarece nici elevii, nici
părinŃii şi nici politicienii nu pot răspunde la această întrebare. Este necesară limba
latină? Dar gramatica? Dar religia? Elevii trebuie să înveŃe matematică, geografie,
chimie, istorie etc., nu-s prea multe obiecte? Cum este mai bine să înveŃe istoria:
cronologic, sau să facă doar „studiu de caz”? Trebuie să înveŃe tehnologii?
Manualul trebuie să fie „digital”, ori trebuie să fie „de hârtie”? Există un singur
pericol: acela de a elabora nişte programe rigide, care să urmărească cine ştie ce
„competenŃe” sau „abilităŃi” cerute de UE. Iată ce scrie Raportul Miclea: „ Din
analiza cadrului european al competenŃelor cheie pentru educaŃia permanentă şi a
altor documente relevante, considerăm că următoarele opt competenŃe cheie trebuie
să devină Ńinte ale şcolarizării: 1. CompetenŃe de comunicare în limba maternă şi în
două limbi de circulaŃie internaŃională; 2. CompetenŃe fundamentale de matematică,
ştiinŃe şi tehnologie; 3. CompetenŃe digitale (de utilizare a tehnologiei informaŃiei
pentru cunoaştere şi rezolvarea de probleme); 4. CompetenŃe axiologice sau de
valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaŃa socială); 5.
CompetenŃe pentru managementul vieŃii personale şi al evoluŃiei în carieră; 6.
CompetenŃe antreprenoriale; 7. CompetenŃe de expresie culturală; 8. CompetenŃe de
a învăŃa pe tot parcursul vieŃii.” Iată şi o altă variantă: „La sfârşitul gimnaziului,
elevii trebuie sa fie echipaŃi cel puŃin cu cele 8 competente cheie, acceptate şi în UE,
competenŃe de "supravieŃuire socială": -comunicare, inclusiv în limbi străine -calcul
matematic şi cunoştinŃe ştiinŃifice - cunoştinŃe tehnologice - cunoştinŃe TIC
(tehnologia informaŃiei şi comunicaŃiilor) - abilităŃi de convieŃuire socială -
sensibilitate şi toleranŃă culturală -cultură antreprenorială -abilităŃi de formare
continuă”. Elevii nu trebuie învăŃaŃi să „supravieŃuiască”, doar nu-s în război, ei
trebuie învăŃaŃi să „convieŃuiască”, dar acest lucru nu-l pot gândi nişte ziarişti care
calculează greutatea obiectelor în kilograme, nici nişte comisii care copie ce văd în
Uniunea Europeană sau peste ocean, ci specialiştii noştri adevăraŃi. Cât despre
oboseala micuŃilor, de vină sunt calculatorul şi televizorul, adevărate depozite de
droguri informaŃionale, care cu adevărat pot duce la boli psihice, dar ăsta este un alt
subiect!

12 feb.
 7
Multimedia

Comentariul pe marginea legilor propuse de Ministerul ÎnvăŃământului şi

Cercetării s-a încheiat săptămâna trecută. Concluzia a fost că aceste legi trebuie
rescrise. Şcoala trebuie să devină cu adevărat „prioritate naŃională”, dar nu numai
şcoala trebuie să se ocupe de educaŃie. Spuneam că televiziunea şi internetul
reprezintă adevărate depozite de droguri informaŃionale, dar mai putem adăuga şi
radioul, şi presa scrisă. Ziarul „Gardianul”, de la anchetele căruia am plecat,
ilustrează violenŃa din şcoli în ediŃia sa electronică prin câteva videoclipuri de pe
„YouTube”. Dar jurnalele de televiziune sunt pline de fapte îngrozitoare: La
Botoşani un elev a bătut o profesoară în faŃa clasei, la Buzău elevi de clasa a VII-a
fac şi filmează sex oral în clasă, iată doar două exemple din ultima săptămână!
„Mediafax” citează o anchetă potrivit căreia „programele şcolare sunt nefolositoare”
(sic!), poate ştiu „specialiştii” care se bagă unde nu le fierbe oala cum se poate face
şcoală fără o programă şcolară, adevărul este că toate mijloacele de comunicare în
masă aduc un imens deserviciu şcolii, când de fapt ar trebui să reprezinte o
inepuizabilă sursă educativă.
În anii şaptezeci am inventat o combină pentru cabinetul de literatură, care
integra televizorul cu diascopul, radioul, pick-up-ul, magnetofonul realizând un
ansamblu capabil să producă adevărate spectacole audio-video. Am botezat-o
„combină multimedia”, fără să ştiu că după mulŃi ani vom importa acest termen
odată cu explozia audiovizualului. Multimedia are infinite capacităŃi instructive şi
educative. Vorba este daca le folosim. În SUA din nou s-a tras cu pistolul într-un
amfiteatru, în timp ce în China s-au interzis „materialele audio şi video care conŃin
elemente supranaturale şi de groază”. Spre care model ne îndreptăm, spre violenŃa
americană, sau spre dirijismul chinez ? În PiaŃa UniversităŃii s-a lansat sloganul
„este interzis să interzici!”, dar dacă toate televiziunile, în numele acestei libertăŃi,
transmit doar violenŃă şi sex, nu se transformă această formidabilă multimedia într-
un factor „educativ” periculos?
 Nu spun să introducem cenzura, ca-n China, dar măcar televiziunile de stat ar
putea să devină factori educativi în adevăratul sens al cuvântului. Acum treizeci de
ani existau ore de limbi străine, de matematică, fizică, biologie, chimie, apărea chiar
şi o revistă, „Radio-tele-şcoala”, unde elevul găsea lecŃiile predate la televizor „pe
hârtie”, cu teme şi teste: oricine putea, dacă voia, să-şi facă „educaŃia continuă” atât
de clamată de domnul Miclea. Evident, nu-i poŃi impune unei televiziuni particulare
politica editorială, ea goneşte după audienŃă, deoarece câştigă din publicitate. Dar
televiziunea de stat? De ce ar copia comportamentul televiziunilor particulare, cât
timp are bani de la buget şi mai ales din abonamentele pe care le plătim noi toŃi ?
Dacă nu-i ajung, s-ar putea pune un impozit pe publicitatea încasată de televiziunile
particulare, un fel de „taxă de poluare”, cu care să fie finanŃate programele
educative. Hotărârea guvernului francez de a interzice publicitatea în televiziunea
de stat mi se pare corectă, dar ea trebuie completată cu o „taxă pentru poluare
informaŃională” plătită de televiziunile particulare. Copiii sunt foarte receptivi la
mijloacele electronice de informare, există acum „copiii Google”, care de la patru
ani ştiu să folosească internetul şi, când îi întrebi ceva, reflex, caută pe Google sau
pe Wikipedia răspunsul. Dar pe internet găsesc şi pagini „XXX”, găsesc multă
violenŃă şi abjecŃie verbală, deoarece animalul din om se manifestă cel mai bine sub
protecŃia anonimatului. Alegerea trebuie să o facă părinŃii, profesorii şi chiar copiii.
Multimedia este un univers paralel în care ne petrecem din ce în ce mai multe ore.
Depinde numai de noi ca acest univers practic infinit să fie populat cu monştri,
crime şi violuri, sau să devină un mijloc de îmbogăŃire spirituală continuă.

19 feb.
 8
Dreptul de a fi prost

Dreptul de a fi prost ar trebui grabnic trecut în Carta universală a drepturilor

omului la loc de cinste, deoarece este un drept recunoscut şi apărat din ce în ce mai
mult în Europa. „Jurnalul naŃional” de săptămâna asta povesteşte o întâmplare
halucinantă petrecută în Italia, care i-ar face invidioşi pe Kafka şi Orwell cel puŃin.
JustiŃia italiană a sechestrat trei copii români pe motivul că „ gândesc repede, subtil,
se exprimă într-un limbaj superior mediei, sunt foarte buni la matematică, ştiinŃe,
limbi străine.”! Concluzia de un absurd piramidal a judecătorilor italieni a fost că
doamna Claudia Amut, mama celor trei copii, îi privează pe aceştia de afecŃiune,
altfel nu se explică performanŃele lor şcolare. Vecini, învăŃătoare, profesori afirmă
contrariul: familia românilor este ea însăşi peste media socială din Italia, doamna
Claudia Amut este absolventă a filologiei bucureştene, iar acum face o a doua
facultate în Italia, ştie mai multe limbi străine, soŃul este un întreprinzător care şi-a
deschis o afacere de succes, au o casă frumoasă şi în familie este armonie. EdiŃia
electronică a „Jurnalului naŃional” postează mai multe videoclipuri luate de pe
YouTube unde cei doi români povestesc întâmplarea halucinantă pe care o trăiesc.
Judecătorii din Italia îi pedepsesc pe copii pentru că aceştia sunt prea deştepŃi.
Judecătorii apără dreptul de a fi prost, care probabil pentru ei este sacru. Unii spun
că de fapt se caută copii care să fie internaŃi în casele de copii, pentru a nu-i lăsa pe
lucrătorii din asemenea stabilimente fără slujbă. AlŃii spun că probabil sunt familii
care vor să-i înfieze şi care i-au cumpărat, pur şi simplu. Dacă justiŃia din Italia
doreşte atât de mult să protejeze social copiii, de ce nu-i adună pe cerşetori şi pe
hoŃii de buzunare, cu care şi-ar face, într-adevăr, pomană? Oare copiii vagabonzi au
parte de mai multă afecŃiune decât cei trei copii ai doamnei Claudia Amut? Sau vina
celor trei români este că sunt prea deştepŃi, iar justiŃia italiană apără cu străşnicie
dreptul la prostie al propriilor conaŃionali. Să nu uităm că mulŃi români s-au dus în
Italia să îngrijească bătrâni sau să spele vase, mulŃi sunt acolo pe post de slugi, ori
nu-i bine ca sluga să fie mai deşteaptă decât stăpânul! Dreptul la prostie de care
vorbeam mai sus devine deci obligaŃie, cum se întâmplă cu dreptul la învăŃătură, de
exemplu. Aflu din ziare că un român are în Anglia un salariu de 400.000 euro pe
lună. Şi în România se poate câştiga 50.000 euro pe lună, dar evident nu oricine
ajunge la asemenea performanŃe. Ce se fac italienii dacă, tot prin absurd, am
presupune că toŃi românii ajunşi acolo ar deveni directori, şi-ar deschide afaceri, ar
cumpăra proprietăŃi? Nu ajung italienii slugi la români? Socoteala e simplă, trebuie
să li se interzică românilor să fie performanŃi, ei trebuie să respecte dreptul la
prostie al majorităŃii!
Acest drept este pe cale de a fi legiferat şi în România. Corul de proteste
dirijat de „Realitatea”, care clamează că programele şcolare sunt
„nefolositoare”(!!!), toŃi cei care plâng pe umărul proştilor, cerând să se reducă
materia la matematică, ştiinŃe, limbi străine, română, eventual aceste materii să
devină facultative, iar în loc să se pună ore de sport, ba chiar bacalaureatul să se dea
numai la sport, capătă din ce în ce mai mulŃi adepŃi. Toată lumea se pricepe la
şcoală. Mâine, când politicienii gravi şi… competenŃi se vor aduna la Cotroceni să
hotărască destinul şcolii româneşti, parcă văd că se va introduce de urgenŃă în Legea
învăŃământului, poate chiar în ConstituŃie, un articol care să apere dreptul oricărui
cetăŃean de a fi prost. Ne vom integra astfel şi din acest punct de vedere în Uniunea
Europeană!

26 feb.
 9
Între ştiinŃă şi credinŃă

ReprezentanŃii partidelor parlamentare s-au întâlnit la Palatul Cotroceni, iar

cei ai cultelor s-au întâlnit la Palatul Patriarhiei să ia nişte hotărâri istorice cu privire
la viitorul învăŃământului. La Cotroceni s-a adoptat un „Pact naŃional pentru
educaŃie” care în şapte puncte nu spune nimic, deoarece principiile pe care le înşiră
sunt de mult recunoscute şi chiar aplicate în şcoală. Problema nu este a principiilor,
ci a felului în care ele sunt concretizate. Descentralizarea, de exemplu, presupune că
un primar de comună, Ńăran cu câteva clase elementare, decide cât detergent şi câte
mături să fie cumpărate pentru şcoală, sau decide pe cine angajează ca profesor, ori
ce cuprinde curriculum-ul ? Principiile sunt bune, dar, vorba ceea, diavolul se
ascunde în detalii!
Pentru că tot l-am pomenit pe cel potrivnic, să revin asupra unei teme despre
care eu cred că nu ar trebui să stârnească atâtea discuŃii, dar tenacitatea cu care cei
amăgiŃi de profesorul din Buzău şi alŃi „atei” care vor să scoată biserica din şcoală
mă obligă să fac nişte precizări.
În FranŃa masoneria a militat încă de la începutul secolului trecut pentru
promovarea laicităŃii în toate sectoarele vieŃii publice, dar mai ales în învăŃământ.
Marele Orient s-a implicat şi în demonstraŃiile pentru laicizarea învăŃământului din
1994. Nu ne miră faptul că în FranŃa se întâmplă acest lucru, deoarece chiar pe
stema FranŃei există o lozincă masonică: ”libertate, egalitate, fraternitate”! Noi însă
nu avem nevoie de aşa ceva. Sigur că se poate face învăŃământ laic, dar la ce
foloseşte? „Toate ne sunt îngăduite, dar nu toate ne sunt de folos”, cum spune
Sfânta Scriptură. Copilul trebuie să fie ajutat de şcoală să înŃeleagă lumea şi să se
integreze armonios în ea. CredinŃa în Dumnezeu este primul pas spre înŃelegerea
lumii: este o înŃelegere holistică, translogică, iar cei care comentează argumentativ
apropierea de Dumnezeu nu pricep nimic, deoarece nu poate fi cuprins în finit
infinitul şi o babă analfabetă care crede este mai aproape de Dumnezeu decât un
teolog cu multe doctorate! Prin credinŃă înŃelegem lumea celor nevăzute, prin
credinŃă ne apropiem de Dumnezeu. Problema este să nu confundăm planurile, să nu
abordăm lumea celor văzute, care poate şi trebuie înŃeleasă cu ajutorul ştiinŃelor,
prin credinŃă, sau invers. De aici toată polemica. Îmi amintesc o anecdotă spusă de
Părintele Cleopa: La un talk-show un astronaut spune, plin de sine: „Am fost în
cosmos, am fost chiar pe lună şi nu l-am văzut pe Dumnezeu!” Un mare chirurg îi
răspunde: „Eu am făcut mii de operaŃii pe creier şi nu am văzut sufletul!” Copilul
are nevoie în primul rând de credinŃă, de aceea educaŃia religioasă în primele clase
este esenŃială. VirtuŃile teologice – credinŃa, nădejdea şi iubirea – nu pot fi predate
nici la ore de etică, nici la istoria religiilor. Ele trebuie să formeze un begraund pe
care toate acŃiunile viitoare ale omului să se profileze. Eu cred că aşa trebuie
înŃelese cuvintele Sfântului Pavel „RugaŃi-vă continuu”. Dacă toate acŃiunile omului
sunt făcute cu gândul la Dumnezeu, ele toate devin rugăciune. Vai de omul care
ajunge mare savant, poate stăpâni lumea celor văzute, dar îşi pierde credinŃa; el
devine un monstru care poate produce crime, sau catastrofe de neimaginat. Şcoala
nu trebuie să producă monştri. Este datoria capilor tuturor bisericilor, este şi datoria
oamenilor şcolii să găsească acea modalitate optimă de a-i apropia pe copii de
Dumnezeu întâi prin credinŃă, apoi prin ştiinŃă!

4 mar.
 10
Oameni şi maimuŃe

Ca o culme a absurdului, Liga Pro Europa vrea să organizeze săptămâna asta

o demonstraŃie în faŃa Ministerului EducaŃiei, Cercetării şi Tineretului, pentru a cere
să nu se aplice o Directivă a Uniunii Europene! Este vorba de o „indicaŃie” prin care
se cere scoaterea din programele şcolare a teoriei evoluŃioniste, în paralel cu
înlocuirea religiei cu o istorie a religiilor. Evident, europenii noştri protestează doar
împotriva primei jumătăŃi a „directivei”, care scoate din manuale teoria darwinistă.
Eu cred că scandalul este inutil, din mai multe motive. Primul este acela că noi mai
avem destui profesori de materialism dialectic şi istoric, de ateism ştiinŃific, în stare
să predea această teorie care susŃine că omul se trage din maimuŃă. Unul dintre ei
mă insultă mereu pe internet, semnând, curajos, „occidentalul” (sic!). Sunt însă şi
destui profesori de biologie care au serioase îndoieli cu privire la teoria
evoluŃionistă. Poate directiva Uniunii Europene are tocmai acest scop diversionist,
de a produce reacŃii de genul celei promise de Liga Pro Europa (!) pentru a-i
culpabiliza apoi pe profesorii care nu-l predau pe Darwin. Problema este o falsă
problemă şi directiva cu pricina dovedeşte faptul că la Consiliul Europei nu-s minŃi
chiar aşa de luminate. Prea Fericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, afirma recent că nu există nici o contradicŃie între ştiinŃă şi religie. Am
încercat să explic săptămâna trecută faptul că ştiinŃa operează cu argumente, este
logică şi se bazează pe deducŃii cauzale, pe experimente, în timp ce religia este
bazată pe credinŃă, nu putem transfera „metodele” de la una la alta fără să producem
grave distorsiuni. A spune că postul este benefic din punct de vedere medical,
eventual a-l recomanda în cura de slăbire, cum am auzit chiar într-o predică de
duminica asta, este o gravă eroare, pe care unii preoŃi o comit, din dorinŃa de a-i
face pe enoriaşi să înŃeleagă „ştiinŃific” mesajul lor. Aşa se întâmplă şi cu autorii de
manuale, care cred că, spunând povestioarele care au făcut deliciul presei de scandal
în ultima săptămână, ajung mai uşor la sufletul copiilor. Ar fi trebuit să asculte mai
întâi predicile Părintelui Cleopa adresate studenŃilor, sau ar fi trebuit să caute în
Pateric, unde sunt adunate mii de întâmplări care vorbesc sufletului copilului, ca să
nu mai vorbim de chiar Sfânta Scriptură, nu să inventeze ei poveşti cu maşini care
calcă elevii neascultători. Copilului trebuie să i se cultive credinŃa pe care o are de la
Sfântul Duh, sau din zestrea genetică, fie cum vreŃi să spuneŃi! Nu istoria religiilor,
asta este tot ştiinŃă, nu ateismul ştiinŃific, ci cum să intre în comuniune cu
Dumnezeu, asta trebuie făcut la aceste ore. Copilul poate să fie cu inima la
Dumnezeu, iar cu mintea poate judeca şi adevărul teoriei lui Darwin. Nu-i nici o
contradicŃie deoarece, repet, ştiinŃa şi credinŃa sunt complementare. Când a scris
cartea sa despre îngeri, Andrei Pleşu a fost întrebat de Gabriel Liiceanu, mai în
glumă, mai în serios, de unde ştie el că există îngeri. Răspunsul a fost demn de cei
doi interlocutori: „O teorie ştiinŃifică o considerăm adevărată dacă mai mulŃi
savanŃi, făcând experimente şi deducŃii, ajung la aceeaşi concluzie. La fel cred că
există îngeri, deoarece de la Biblie şi până la toată literatura patristică, toŃi autorii
susŃin acelaşi lucru”! Iată o soluŃie „ştiinŃifică” dată unei probleme teologice.
Lăsând gluma la o parte, cred că toată campania asta violentă împotriva prezenŃei
religiei în şcoli este un fapt deosebit de grav, este un atentat la dezvoltarea
armonioasă a personalităŃii copiilor noştri. Materialismul dialectic şi istoric,
ateismul ştiinŃific? Ducă-se pe pustii!

11 mar.
 11
Manuale alternative

Manualele sunt de mulŃi ani subiectul predilect al ziariştilor care vor să-şi
demonstreze incompetenŃa abordând probleme la care nu se pricep. IniŃiativa
trecerii de la manualul unic la manuale alternative a reprezentat o expresie elocventă
a desprinderii şcolii româneşti de totalitarism. Libertatea elevului, a profesorului şi a
părintelui de a folosi un manual dintre mai multe pe care le oferă piaŃa este nu doar
eficientă, dar şi foarte educativă; este primul pas spre un învăŃământ activ. În fond
elevul trebuie să-şi însuşească mai întâi cunoştinŃe, pe care apoi să le prefacă în
convingeri şi deprinderi potrivit unei programe. Aceasta este legea după care apoi se
evaluează şi activitatea elevului, şi a profesorului. Manualul este doar o unealtă, hai
să spunem ceva mai sofisticată decât un şubler. Autorul de manuale nu este însă un
simplu funcŃionar, el trebuie să aibă talent şi cunoştinŃe mult peste media colegilor
lui care predau la clasă. Abecedarul lui Ion Creangă, lăudat şi de Eminescu, nu era
scris de un învăŃător oarecare, iar în perioada interbelică erau celebre manualele lui
Gh. Nedioglu deoarece erau funcŃionale, atât pentru profesor, cât şi pentru elev.
Acum însă la noi şi manualele, la fel ca autostrăzile, sau bordurile, se transformă în
„afacere”, adică în sursă de bani nemunciŃi. Un vântură-lume venit de peste ocean a
făcut o editură special gândită să „sifoneze” banii de la buget şi din buzunarele
părinŃilor. Când se făceau pseudolicitaŃiile, oferea un preŃ care nu acoperea nici
hârtia, spre indignarea domnului Gabriel Liiceanu, al cărui „Humanitas educaŃional”
nu putea concura cu asemenea ofertă. Editorul de care vorbim îşi scotea cu vârf şi
îndesat banii din tot felul de caiete, culegeri de exerciŃii, teste, pe care părinŃii erau
obligaŃi să le plătească în plus faŃă de banii de la buget! Manuale făcute de
semidocŃi, dornici de câştig uşor, erau şi sunt preferate unora de valoare din acest
motiv mercantil. Ne mirăm de absurdităŃile din manualele de religie, istorie,
literatură, dar nici fizica, sau matematica nu stau mai bine. Problema nu-i că-s grele
şi la propriu şi la figurat, problema-i că sunt proaste! Nu ai de unde alege. Manualul
de literatură al lui Gh. Nedioglu este de zece ori mai bogat în informaŃie şi mai
complex decât oricare dintre manualele actuale şi multe generaŃii de elevi au învăŃat
pe el fără să facă astenie.
Ce-i de făcut? Să se renunŃe la manualele alternative? Dar nici când erau
manualele unice şi cenzurate, acestea nu erau mai bune, deoarece erau făcute nu cu
har, ci cu sarcină de la partid. Acum aproape treizeci de ani, o colegă s-a apucat să
numere, într-o lucrare de grad, greşelile din manualul de literatură română pentru
clasa a noua. A găsit câteva sute, de la greşeală de virgulă până la grave erori de
informaŃie! Cred că soluŃia stă în schimbarea criteriilor de licitaŃie, ba chiar în
înlocuirea licitaŃiei cu avizul comisei de specialitate din minister, indiferent de
preŃul la care se ajunge. Normal ar fi ca piaŃa să selecteze în doi-trei ani câteva
manuale care să fie agreate de elevi, profesori şi părinŃi şi ca funcŃionalitate, şi ca
preŃ. Problema gratuităŃii accesului la manuale nu ar trebui să-i facă pe
reprezentanŃii ministerului să prefere manualele cele mai ieftine. Şcolile ar trebui să
le achiziŃioneze pentru bibliotecă, de unde copiii ai căror părinŃi nu au bani să
cumpere manuale să le poată împrumuta. Majoritatea oamenilor rămân pentru toată
viaŃa cu o „cultură de manual”, cel puŃin în domeniile în care nu se specializează.
Manualul nu trebuie „predat” la sfârşitul anului şcolar; el trebuie cumpărat şi pus în
bibliotecă, apoi trebuie recitit din când în când, până la bătrâneŃe, deoarece ar trebui
să cuprindă acele cunoştinŃe „clasice” (care se învaŃă în clasă!) neperisabile şi care
stau la baza culturii fiecăruia dintre cei care au trecut prin şcoală.

18 mar.
 12
„Fetele se ceartă, băieŃii se bat”!

Am citit în „Ziarul de Bacău” o foarte bine documentată anchetă cu privire la

violenŃa în şcoli. După multe date statistice şi enumerarea unor posibile soluŃii,
tânăra mea colegă Ramona Ionescu ne asigură de faptul că poliŃia de proximitate ia
măsuri hotărâte şi chiar va iniŃia şedinŃe educative cu sprijinul celor de la FundaŃia
de Sprijin Comunitar: „Pentru a preveni şi combate astfel de fenomene, poliŃiştii de
proximitate promovează proiectul "Şcoli în siguranŃă 2008". În cadrul acestuia vor
avea loc activităŃi de prevenire, controale în şcoli, şedinŃe cu elevii, iar în baza unui
parteneriat cu FundaŃia de Sprijin Comunitar se vor organiza cursuri de
comportament şi conduită cu elevii problema identificaŃi de agenŃii de proximitate.”
Ar mai lipsi ca poliŃiştii să fie angajaŃi ca profesori diriginŃi, iar „specialiştii”
fundaŃiei ca psihologi şcolari !
Cu toată buna intenŃie a poliŃiei, care merită să fie lăudată, soluŃia nu-i cea din
proiectul „Şcoli în siguranŃă 2008”; poliŃia trebuie nu să facă proiecte, ci să-şi facă
treaba, adică să păstreze ordinea şi siguranŃa publică intervenind în orice caz de
violenŃă, cu sau fără elevi implicaŃi. Cât priveşte educarea unui comportament
nonagresiv, ea este o problemă mult prea complexă şi nu se rezolvă cu lecŃii de
conduită. Elevii îşi modelează comportamentul după exemple. Atunci când văd
comportare violentă de la primii oameni din stat, până la programele de televiziune,
aproape în exclusivitate violente, apoi la comportamentul violent al vecinilor, sau
chiar al părinŃilor, şi ei se comportă la fel, oricâte lecŃii de bună purtare le-ai da. Ce
poate face şcoala? Îi poate determina pe oamenii politici, mai ales într-un an
electoral, să nu mai fie agresivi? Poate determina posturile de televiziune să nu mai
transmită jurnale de ştiri cu multă violenŃă, sau talk-show-uri în care interlocutorii
mai că nu se iau la bătaie? Ca să nu mai vorbesc de filme…Poate interveni pe
stradă, sau în familie, pentru a stopa violenŃa generalizată? Evident, nu. Şcoala
poate da cel mult un exemplu de comportament nonaversiv, dar filmuleŃele postate
pe internet, cu profesori care se fugăresc prin clasă cu elevii, sau colege care se
păruiesc foarte profesionist ne arată că sunt şi aici destule motive ca elevii să nu
adopte un asemenea comportament. Citez din nou: „Cele mai des întâlnite agresiuni
în şcoală sunt injuriile şi vulgarităŃile, ameninŃările, intimidările şi gesturile agresive
moderate cum ar fi îmbrâncelile sau lovirile uşoare. Bătăile între elevi au un
caracter ocazional, cele mai multe dintre conflicte pornind în timpul pauzelor şi
sfârşindu-se după ore, de regulă în afara şcolii. Majoritatea conflictelor pornesc de
la simple copilării şi au o justificare minoră, iar dacă fetele aleg agresivitatea
verbală şi sânt mai uşor de provocat, băieŃii intra mai greu în conflict, dar generează
incidente mai grave, culminând cu agresiuni fizice.” Este acesta un mod de
comunicare specific unei culturi precare, deci aici trebuie acŃionat, nu prin
conferinŃe. Fetele Ńipă şi băieŃii dau cu pumnii deoarece nu au mijloace lingvistice
de a se exprima. ObservaŃi că şi Ńiganii, care nu au o cultură scrisă, comunică în
acest fel: se bat, ori se ceartă. Lipsa culturii lingvistice îi face şi pe eroii emisiunilor
televizate să Ńipe unii la alŃii, să ridice tonul. Se ceartă, se insultă pentru că nu ştiu să
polemizeze. Dacă vrem ca elevii să nu mai fie violenŃi, să-i determinăm să citească
măcar zece pagini pe zi, dar în fiecare zi! Autorii „canonici” să nu-i mai
canonească, ci să le facă plăcere, iar manualele să se întoarcă la textele clasice, să
nu mai cuprindă calambururi sau reŃete de bucătărie. Pentru ca violenŃa să dispară
şcoala trebuie să cultive cultura bucuriei de a comunica, să cultive „zâmbetul
social”, cum spunea G. Călinescu. PoliŃia, cu toate bunele sale intenŃii, trebuie să se
oprească la poarta şcolii!

25 mar.
 13
Şcoala şi calculatorul

Acum zece-cincisprezece ani domnul Ion Iliescu cerea, într-un avânt electoral
evident demagogic, să fie dotată fiecare şcoală din România cu calculatoare. I s-a
replicat că sunt multe şcoli care nu au nici curent electric, deci până la calculatoare
mai e cale lungă. Nici azi, când laboratoarele de informatică reprezintă o prezenŃă
obişnuită în şcoală, iar tehnologia informaŃiei a devenit parte a tehnologiei
didactice, dotarea fiecărei şcoli cu asemenea instrumente nu pare a fi o idee realistă.
Calculatorul însă a devenit, indiscutabil, un instrument de lucru tot atât de necesar
ca manualul. Iată de ce am fost neplăcut surprins când am văzut în ziare şi la
televizor un reportaj care făcea subiect de senzaŃie din faptul că un elev butona
calculatorul în timpul unei ore de literatură. Elevii îi învaŃă pe profesori, la şcoala
respectivă doar directorul ştie să folosească acest instrument SF! Autorul unei
asemenea aberaŃii jurnalistice, dar şi cei care au publicat-o, s-au comportat precum
băştinaşii de pe vremea cuceririlor coloniale, fascinaŃi de mărgelele de sticlă
colorată. Mare minune că un elev lucrează la calculator în timp ce profesorul predă
despre scrisoarea pierdută a veşnicului Caragiale! Dar nepoŃica mea, care are doar
patru ani, navighează pe internet în căutare de jocuri, rezolvă puzzle ori colorează ,
desenează apoi printează cu o dexteritate care o depăşeşte pe a mea, cred că şi pe a
doamnei educatoare. Să cred că este deci bună să treacă în locul educatoarei, la
catedră? Site-ul Liceului „Mihai Eminescu” a fost făcut de un elev, Bogdan
Viliman, care s-a şi plictisit de informatică între timp, acum este student la ştiinŃe
economice. Calculatorul este un instrument, nu trebuie fetişizat, nu trebuie să ne
închinăm la el. Şi magnetofonul, şi camera de filmat sunt instrumente cu ajutorul
cărora lecŃiile pot fi mai atractive şi mai eficiente, dar ele nu înlocuiesc profesorul şi
mai ales nu trebuie cu nici un chip să înlocuiască pagina scrisă, cartea. Folosirea
acestor mijloace de învăŃământ trebuie însă făcută cu discernământ. Camerele de
luat vederi nu-s făcute pentru a filma bătăi sau scene de sex, de cele mai multe ori
provocate sau chiar regizate, calculatorul nu-i făcut pentru a comunica pe
Messenger în timpul orei, sau pentru a asculta muzică, ci pentru a face mai
accesibile informaŃiile din lecŃie. În anii şaptezeci, când nu exista internet, iar
dotarea electronică de ultimă oră însemna un magnetofon, un radio şi un televizor,
eu foloseam mijloacele electronice pentru a optimiza mesajul didactic. Nu vă
imaginaŃi ce înseamnă să auzi vocea lui O. Goga, sau G. Bacovia, ori să-l auzi pe G.
Vraca recitând din Eminescu! Nu vă imaginaŃi cât de important este ca un elev să
fie imprimat în timp ce vorbeşte, apoi să se asculte, să-şi audă vocea! Am
înregistrat, într-un an, un „Jian” din zona Ceahlău cu eleve care ştiau de acasă
obiceiul vechi. Îl am şi acum, i l-am dat să-l asculte domnului profesor V.
AdăscăliŃei şi acesta, cel mai avizat cunoscător al folclorului de pe văile BistriŃei şi
Trotuşului, a fost entuziasmat. Am imprimat şi eu ore întregi pe care apoi le-am
discutat cu elevii, sau în catedră, de aceea am fost uluit când am aflat că un profesor
a fost dat afară din şcoală deoarece îşi filma orele. Poate că ar trebui elaborat un
regulament şcolar al folosirii acestor mijloace, deoarece nu-i normal ca un elev să
aibă voie să filmeze în timpul orei colegi care se bat sau profesori scoşi din sărite de
impertinenŃa unor loaze, iar un profesor să fie sancŃionat pentru că îşi filmează
propria oră: fiind o creaŃie a profesorului, el are drept de Copyright asupra ei!
Calculatorul este un stilou modern, puŃin mai complicat, dar la el trebuie să
aibă acces şi profesorul, şi elevul. Poate nu-i departe ziua în care profesorul va veni
la şcoală cu PC-ul portabil pe care va avea toate cataloagele şi planificările, toate
manualele şi bibliografia, inclusiv cea audio şi video, iar elevii vor înŃelege că este
în interesul lor să înveŃe să facă text, nu să prezinte referate copiate de pe internet,
pe care nici nu au curiozitatea să le citească.

1 apr.
 14
Şcoala şi comunismul

La foarte cunoscuta emisiune a domnului Cristian Tabără „Parte de carte”,

duminica asta a fost prezentat un volum de eseuri scrise de tineri pentru un concurs
organizat de Institutul pentru Cercetarea Comunismului în România pe tema „Ce
înseamnă comunismul pentru mine?”. Ideea nu e nouă, şcoala de vară organizată de
Memorialul Sighet îşi recrutează în fiecare an elevii prin concursuri de acest gen, ba
chiar AlianŃa Civică a iniŃiat cu mulŃi ani în urmă un program de „istorie orală” prin
care s-au efectuat de către elevi şi studenŃi mii de ore de înregistrări ale amintirilor
celor care au trăit ororile acelor ani. Este o datorie nu doar a tinerilor, dar şi a
profesorilor să recupereze memoria vie a celor care au avut de suferit, care au luptat
sau chiar s-au jertfit în cei patruzeci şi cinci de ani în care poporul nostru a trăit
experienŃa terifiantă a comunismului. Cartea de care vorbesc arată cât de
necesară este o cunoaştere adevărată, fără ură şi părtinire, a realităŃilor acelor ani.
Domnul profesor Alfred Bulai spunea că studenŃii lui sunt convinşi de faptul că
securiştii alergau pe străzi şi împuşcau oameni! Există o tendinŃă de proiectare în
mit a acelei perioade, de fabulaŃie, evidentă şi la reprezentanta ICCR, tânără care
ştie doar din auzite sau poate şi în urma studiului, ce a însemnat comunismul pentru
România.
Este oare necesar chiar să se predea în şcoală un curs de istorie recentă, în
care elevii să afle ce s-a întâmplat cu adevărat în acei ani? De câte ori am făcut acest
lucru la clasă, mi s-a reproşat faptul că fac politică. Dar atunci şi un curs despre
holocaust este politic! A face politică în şcoală înseamnă a comenta programul sau a
prezenta liderii unui partid oarecare. Evident, acest lucru este reprobabil, şcoala nu
trebuie să se amestece în nici un chip în politică. A vorbi însă elevilor despre modul
eroic în care poporul nostru s-a opus comunismului, a vorbi despre represiunea
politică, despre o crimă a istoriei care cred că o întrece pe cea a holocaustului este o
dovadă de patriotism. A arăta totodată că în aceşti ani poporul nostru a trăit şi a
creat, că s-a produs o necesară urbanizare, că s-a creat o industrie, că s-a creat o
cultură care ne legitimează în Europa şi în lume este tot atât de necesar. Nu cred ce
spunea o doamnă de la „Europa liberă” că în aceşti ani cultura noastră s-a creat doar
în exil. Putem vorbi despre literatura română fără Marin Preda, Nichita Stănescu,
Ana Blandiana, Marin Sorescu, Mircea Ciobanu, George BălăiŃă, fără generaŃia
anilor şaizeci, putem vorbi de muzică, pictură, sculptură, arhitectură fără ce s-a creat
în aceşti ani în România? Că în condiŃii de libertate s-ar fi creat mai mult şi mai
bine, că românii au făcut de multe ori concesii care acum par condamnabile pentru
a-şi atinge scopurile, asta-i o altă discuŃie. Elevii şi studenŃii trebuie să ştie totuşi că
părinŃii şi bunicii lor au trăit şi au muncit sub teroare, dar asta nu i-a împiedecat să
ducă Ńara mai departe. De ce nu li s-au spus tinerilor aceste lucruri până acum, de ce
după condamnarea „oficială” a comunismului există încă reticenŃe în a introduce ca
obiect de studiu istoria recentă a României? Dacă un eventual manual se va face
însă după „Raportul Tismăneanu”, mai bine nu, deoarece falsificarea istoriei este
mai rea decât necunoaşterea ei. Domnul profesor Alfred Bulai explica faptul că se
evită o abordare a comunismului în şcoală prin aceea că aproape întreaga clasă
politică de după 89 provenea – şi provine! - din vechile structuri securiste sau
nomenclaturiste şi atunci când se vorbeşte despre comunism, ei preferă să se
vorbească despre perioada stalinistă, sau chiar deloc. Aşa cum face raportul cu
pricina! Adevărul despre „epoca de aur”, cu crimele, dar şi cu realizările ei, trebuie
adus la cunoştinŃa tinerilor; ei trebuie, vorba cronicarului, să ştie de unde vin şi cine
le sunt strămoşii lor! Poate profesorii şi cercetătorii de la Memorialul Sighet ar fi cei
mai nimeriŃi să facă un asemenea manual. Oricum, nu trebuie să intrăm în noul an
şcolar fără introducerea obligatorie în planul de învăŃământ a studierii istoriei
recente a României, cu toate umbrele, dar şi luminile ei.

8 apr.
 15
Sindicatele – o ruşine a şcolii

Am spus de mai multe ori că dascălii au o profesiune care nu se potriveşte cu

organizarea sindicală. Revendicările de tip muncitoresc nu au ce căuta în şcoală,
profesorului ar trebui să-i fie ruşine să ceară haine sau miel de Paşti de la „patron”.
Acest gest nu doar că îi scade prestigiul, dar îl pune în inferioritate faŃă de elevi,
care – cel puŃin unii! - au de la părinŃi „bani de buzunar” mai mulŃi decât „cadoul”
cerşit de el. Faptul că se face „grevă japoneză”, faptul că apar la televizor profesoare
care nu arată deloc a „intelectuale” şi care pledează pentru demonstraŃii de stradă,
ba chiar am auzit că se pregăteşte un mare miting pentru mâine în capitală, faptul că
se politizează acest penibil „conflict de muncă” (sic!) în prag de campanie electorală
demonstrează absurdul prezenŃei sindicatului în şcoală. În fond guvernul doreşte să
reducă pe cât posibil zona în care se obŃin venituri care nu pot fi impozitate, preferă
să mărească salariile în învăŃământ cu mult mai mult decât „tichetele cadou”, dar să
fie bani impozitaŃi, care se trec pe cartea de muncă, se socotesc la viitoarea pensie,
aduc venituri la CAS, sporesc pe cât este cu putinŃă calitatea vieŃii într-un mod
transparent. Ce se întâmplă însă în cazul „tichetelor cadou”? În primul rând de ele
nu se vor bucura toŃi salariaŃii din sectorul bugetar, deoarece ele vor fi date doar
acolo unde administraŃiile locale au bani. Domnul primar Romeo Stavarache a
promis că va acorda aceste cadouri fără vorbă. Sindicatul se laudă degeaba,
OrdonanŃa de UrgenŃă nr.37 din 2008 nu interzice acordarea acestor cadouri, spune
doar că ele se pot acorda doar acolo unde sunt bani. Dacă domnul primar nu a vrut
dă acorde bani pentru diplomele „Gh. Lazăr” acum trei ani, nu a acordat şi
profesorii au rămas fără un drept care decurgea din Statutul personalului didactic,
nu era vorba de un „cadou”: aşa se interpretează la noi autonomia locală! Acum,
dacă are bani şi vrea să fie filotim, n-are decât, sindicatul nu-l poate obliga, oricâte
greve şi demonstraŃii ar face, poate cel mult să-i mulŃumească.
La urma urmei, ce este un „cadou”? Este un semn de atenŃie, de prietenie, de
respect, de apreciere pe care cineva îl acordă altcuiva. Elevii trebuie chiar învăŃaŃi să
facă daruri, să ofere flori, de exemplu, sau mici atenŃii colegilor, profesorilor sau
părinŃilor care sărbătoresc o aniversare, ori cu alt prilej deosebit. Nu valoarea
cadoului contează, ci încărcătura simbolică, afectivă, capacitatea de a comunica
sentimentul de preŃuire pentru cel căruia i-l oferi. Cadoul este prilej de bucurie atât
pentru cel care îl primeşte, cât şi pentru cel care îl dă. Bucuria trebuie să fie pură,
dezinteresată, este absurd să oferi daruri… electorale! Cred că domnul primar
Romeo Stavarache iubeşte sincer şcoala şi „cadourile” pe care le face sunt absolut
dezinteresate. Dacă, dimpotrivă, în nu ştiu ce comună sau oraş „tichetele cadou”
(sic!) nu se vor da, acest lucru nu-i motiv de grevă mai mult sau mai puŃin
„japoneză”, nu-i nici motiv de organizare a unor ample demonstraŃii, cum este cea
anunŃată în Bucureşti, ci e doar motiv de tristeŃe: este normal să te întristeze faptul
că dăruirea şi harul pe care oamenii şcolii le probează în fiecare zi nu sunt răsplătite,
dar aici nu-i vorba de „luptă sindicală”: dragoste cu sila nu se poate!

15 apr.
 16
BeŃe de memorie

Plenul Camerei DeputaŃilor a adoptat, marŃi, cu 211 voturi pentru şi 2 abŃineri

propunerea legislativă privind completarea legii învăŃământului în sensul acordării
unor stick-uri de memorie (USB) fiecărui elev din învăŃământul preuniversitar.
Deputatul PD-L Petru Calian a spus că "daca avem corn, avem lapte de ce nu am
avea şi memory stick". Reprezentatul minorităŃilor, Varujan Pambuccian, s-a
exprimat în favoarea acestei măsuri pe motiv că "decât să care o geantă plină de
cărŃi, e mult mai simplu să iei cu tine o memorie". Pentru a fi mai convingător un
deputat PRM a venit chiar la tribuna cu un memory stick pe care l-a agitat în aer,
făcând o scurta prezentare a calităŃilor acestui "băŃ de memorie", cum l-a numit.
Deputatul UDMR, Marton Arpad, nu a fost însă prea încântat de demonstraŃia
colegului de la PRM şi l-a ironizat, cerându-i să vină la tribună şi să citească un
fragment de pe acel "obiect". El a susŃinut că ar fi mult mai bine ca elevii să aibă un
laptop sau un calculator. "Degeaba ai stick la tine că te uiŃi la el, majoritatea elevilor
vor avea degeaba acel obiect", a spus Marton Arpad, acuzându-şi colegul de
populism.
InformaŃiile de mai sus le-am cules de pe prima pagină a ziarului „România
liberă”, ediŃia electronică, unde erau însoŃite de comentarii care mai de care mai
ironice. Unii se întrebau unde vor „băga” beŃele respective, deoarece nu au
calculator nici acasă, nici în sala de clasă, alŃii spuneau că abia aşteaptă să le
primească, pentru a le umple cu muzică şi poze sau filmuleŃe „interzise adulŃilor”!
Aceste comentarii erau scrise evident de elevi, părinŃii care şi-au spus părerea erau
mult mai indignaŃi. Eu nici să fiu indignat nu pot. Cum este posibil ca deputaŃi din
toate partidele să voteze o asemenea aberaŃie? Cu doar două abŃineri şi nici un vot
împotrivă! De ce se amestecă în lucruri la care nu se pricep, deşi teoretic orice om
care a trecut prin şcoală are o părere despre această instituŃie. Oare toŃi deputaŃii
noştri au învăŃat la fără frecvenŃă? Cum cred ei că poate un copil să citească şi să
scrie direct pe calculator? Rectific: poate, dar la ce-i foloseşte? Dacă nu desenează
el cu mâna lui literele, dacă nu învaŃă „ortogramele” cu învăŃătoarea alături, dacă nu
citeşte având mereu cartea deschisă pe pupitru, cum spunea G. Călinescu, în veci
nu va şti nici să scrie, nici să citească, deci nici să gândească. Va ajunge primar
general al Capitalei fără să ştie când se scrie „v-a” şi când „va”! Cum să-i dau
„memorie pe băŃ”, când eu mă străduiesc să-i dezvolt propria sa memorie? Dacă are
calculator, să nu mai înveŃe tabla înmulŃirii? Este ca şi cum un atlet s-ar antrena
stând în fotoliu şi privind la televizor cum aleargă alŃii.
Pentru Dumnezeu, lăsaŃi-i pe oamenii şcolii să decidă ce trebuie făcut în
şcoală. Tot săptămâna asta s-a găsit să insulte şcoala potrivnicul care la un congres
al studenŃilor, după ce a spus că universităŃile sunt fabrici de diplome, provocând pe
bună dreptate indignarea doamnei profesoare Ecaterina Andronescu, s-a găsit să dea
sfaturi în legătură cu statutul profesorilor, al elevilor şi al studenŃilor, neştiind că
statutul există, iar dacă trebuie modificat, acest lucru doar profesorii îl pot hotărî.
Politicienii intră în şcoală ca un elefant într-un magazin de porŃelanuri. Ar face tare
bine dacă s-ar mărgini la finanŃarea şcolii şi nu ar mai avea iniŃiative ridicole
precum cea despre care vorbim. Iar dacă doresc informatizarea învăŃământului, să
înceapă nu de la clasele primare, ci de la profesori, care sigur au nevoie de un laptop
unde să-şi facă planificările, planurile de lecŃii, să aibă cataloage şi manuale, teste,
bibliografie etc., adică toată informaŃia de care au nevoie la clasă oră de oră.
BeŃe de memorie pentru elevi, auzi tâmpenie!

22 apr.
 17
Avem nevoie de „guru” ?

Exista câteva zeci de oameni care îşi permit să ceară peste 100.000 de euro
pentru trei-patru ore de discuŃii. În jurul lor s-a format o întreagă industrie, care, în
România, depăşeşte un milion de euro. Peter Drucker, părintele managementului
corporatist modern (care a murit în 2005, la vârsta de 95 de ani), spunea că oamenii
îi zic guru pentru că nu ştiu cum să despartă pe litere cuvântul “şarlatan”. Revista
britanica Management Today scria despre Tom Peters, cel mai cunoscut succesor al
lui Drucker, că este 50% geniu şi 50% artist al vorbăriei goale. Se poate spune, deci,
că “guru” este un concept evaziv, poate chiar iluzoriu. Dar atunci când este ataşat
unei conferinŃe şi este promovat unui target format din top managementul din
multinaŃionale, pot fi vândute locuri în sală cu 500 de euro de persoană. Românii au
devenit în ultima vreme tot mai receptivi la învăŃăturile „guru”, dovadă şi numărul
mare de asemenea evenimente, destul de profitabile dacă ne gândim la faptul că la o
conferinŃă cu 1000 de invitaŃi plătitori, cu un tarif de 500 de euro de persoană şi o
taxa de guru de 200.000 de euro, organizatorul se alege cu un profit de până la
250.000 de euro ! Majoritatea acestor conferenŃiari planetari au tarife între 20000 şi
200 000 de euro, plus transport cu avion particular şi cazarea la un hotel de cinci
stele! Oare ne aflăm în faŃa unei escrocherii de talie mondială? Sau şcoala noastră
cea tradiŃională nu mai este bună de nimic şi trebuie ca profesorii să fie înlocuiŃi cu
„guru”? Sau este vorba de un marketing bine pus la punct, care face să se vândă
„ştiinŃă” Kitsch cum se vinde Harry Potter ? Există un clasament mondial al acestor
„guru”, ca la tenis, clasament care dictează tarifele. Ce trebuie să ştie cineva pentru
a intra în top? Ca să fii un candidat serios pentru prima ligă, ar fi de ajutor să ai
datele următoare:
- Numele unei şcoli de business importante în CV (Harvard e ok, de asemenea
Stanford. In Europa, INSEAD, LBS sau IMD sunt la moda)
- Ceva cercetare academică în spate, nu neapărat serioasă.
- O carte de business best-seller (sau două) pe numele tău. Evident, dacă este best-
seller, este Kitsch!
- Să îŃi asociezi imaginea cu un anumit concept sau o zonă de interes. Cel mai bine,
de fapt, este să valorizezi conceptul dându-i un nume la modă. (Originalitatea e mai
puŃin importantă; majoritatea conceptelor noi sunt de fapt vechi, dar cu o
particularitate nouă)
- Un loc asigurat în circuitul speakerilor guru, trecând fără efort şi fără schimbări
majore ale discursului, de la un eveniment la altul
- Curajul de a solicita un onorariu ridicol de mare (plus cheltuielile auxiliare) pentru
a apărea şi a susŃine acelaşi discurs pe care l-ai oferit de sute de ori şi înainte.
- AbilităŃi de interpretare rafinate – undeva între stilul unui actor de stand-up
comedy şi al unui lector universitar
- Un stil de discurs foarte animat – să strigi destul de mult şi să agiŃi pumnul către
auditoriu
- Îndemânarea de a transforma idei complexe în vorbe de duh (proverbe) pline de
semnificaŃie.
Am citat până aici din revista electronică „Wall-Street” şi mă gândeam de ce
nu găsim şi la noi guru în stare să ridice în ochii lumii universităŃile româneşti, spre
satisfacŃia domnului preşedinte. De fapt avem cel puŃin unul, pe domnul Pavel
CoruŃ. Scrie numai best-seller-uri, dă soluŃii miraculoase; sigur ar umple sălile de
conferinŃe cu plătitori poate nu chiar de 500 de euro, dar măcar de 50… Cred că ar
fi bun de consilier la Cotroceni, ar aduce şcoala românească în topul mondial după
care tânjeşte cel mai mare specialist al nostru în materie de învăŃământ!

29 apr.
 18
Şcoala democraŃiei

Cuvântul „democraŃie” este atât de compromis, încât îmi este şi jenă să-l
folosesc, dar hai să încercăm o reabilitarea a lui. „DemocraŃie” nu înseamnă nici
„democraŃia populară”, pleonasm demagogic menit să ascundă cea mai atroce
dictatură, nici haosul instalat după 89, care scuză furturile şi violurile de toate
felurile. „DemocraŃie” nu înseamnă că oricine poate să facă orice, nici că, aşa cum
sună un spot publicitar anonim difuzat de televiziuni, alegerea primarilor
echivalează cu „să ne alegem stăpânii”. Cine a conceput acel spot publicitar, cine
are interesul să inducă în mentalitatea colectivă ideea că suntem slugi? Dar asta-i
altă poveste, azi mi-am propus să vorbesc despre şcoală ca loc unde elevul învaŃă să
fie viitor cetăŃean. Aici elevul trebuie nu doar să capete cunoştinŃe şi deprinderi care
să-l facă o viitoare slugă eficientă, ci şi convingeri care să-l ajute să acŃioneze şi să
se impună ca „zoon politikon”, să fie un om al cetăŃii conştient de drepturile şi
datoriile pe care le are şi capabil să le exercite. EducaŃia politică a viitorului
cetăŃean a fost în centrul atenŃiei factorilor de decizie în toată perioada comunistă:
copiindu-se metodele din şcoala sovietică, organizaŃiile de pionieri şi de UTC (în
şcoala românească erau chiar şi organizaŃii de „şoimi ai patriei” pentru copiii de
grădiniŃă!) erau menite să „educe” viitorul „om nou”, cu un creier suficient de bine
spălat pentru a răspunde automat la comenzile „şefilor” de la partid. Acum încercăm
să copiem nişte modele străine care nu-s mai bune decât cele sovietice, doar că sună
altfel. În regulamentul de organizare şi funcŃionare a unităŃilor de învăŃământ
preuniversitar din 2005 se spune în art.105: „(1) În fiecare unitate de învăŃământ de
stat şi particular, se constituie consiliul elevilor, format din liderii elevilor de la
fiecare clasă. (2) Consiliul elevilor funcŃionează în baza unui regulament propriu,
avizat de conducerea unităŃii de învăŃământ şi care este anexă a regulamentului
intern.” Atât. Ce-s aceste consilii ale elevilor, cine face „regulamentul propriu”, pe
ce bază este acesta aprobat, dar mai ales care sunt criteriile pe care este respins?
Cum sunt aleşi „liderii”? Eram în cancelaria unei şcoli când directoarea le dădea
„indicaŃii” diriginŃilor să organizeze alegeri cu vot secret, care să nu fie influenŃat de
diriginte, dar să aibă grijă să ajungă „lider” elevul fruntaş la învăŃătură etc. Dar dacă
nu elevul cu notele cele mai bune are calităŃi de „lider”? Eu am avut o clasă în care
eleva pe care o urmau toŃi nu numai că nu era cea mai bună la învăŃătură, dar fusese
chiar şi corigentă la fizică într-un an! Ca să nu mai dau exemple din lumea noastră
politică… Părerea mea este că aceste „consilii” ale elevilor sunt artificiale şi-i învaŃă
pe elevi cum să-şi exercite formal drepturile şi îndatoririle de „cetăŃean”.
„DemocraŃia” învăŃată astfel în şcoală nu diferă mult de cea învăŃată în şcoala
sovietică. Altfel ar sta lucrurile dacă elevii ar fi învăŃaŃi să se organizeze în ONG-uri
şcolare în funcŃie de interesele lor, printr-o voinŃă reală, să înveŃe să elaboreze un
statut, să facă o campanie electorală, să aleagă şi să fie aleşi nu formal, ci drept
expresie a voinŃei lor etc. Atunci când vor deveni cetăŃeni care să exercite
democraŃia reală, nu vor mai putea fi manipulaŃi cu mici şi bere, iar în campania
electorală vor refuza categoric sloganul „să ne alegem stăpânii”.
Regulamentul şcolar dă acest drept: „Art.107. (1) Elevilor din învăŃământul
preuniversitar de stat şi particular le este garantată, conform legii, libertatea de
asociere în cercuri şi în asociaŃii ştiinŃifice, culturale, artistice, sportive sau civice,
care se organizează şi funcŃionează pe baza unui statut propriu, aprobat de directorul
unităŃii de învăŃământ. (2) Exercitarea dreptului la reuniune, conform art.15 alin. (2)
din ConvenŃia cu privire la drepturile copilului, nu poate fi supusă decât acelor
limitări care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate
democratică, în interesul siguranŃei naŃionale, al ordinii publice, pentru a proteja
sănătatea şi moralitatea publică sau drepturile şi libertăŃile altora.” ObservaŃi însă că
autorii regulamentului nu fac din aceste ONG-uri o modalitate de educare a
viitorului cetăŃean, ci răspund, mai mult în silă, unei cerinŃe a ConvenŃiei pentru
drepturile copilului. Cine-i învaŃă pe elevi cum să se organizeze, cum să-şi facă un
statut, cum să acŃioneze ca adevărat cetăŃean? Şcoala românească mai are mult
drum de parcurs până va deveni o şcoală autentică a democraŃiei!

6 mai
 19
Elevii hiperactivi

ApariŃia cărŃii „EducaŃia elevilor hiperactivi şi cu deficit de atenŃie” scrisă de

dr. Kiergan Egan şi de dr. Stefan Popenici a prilejuit un val mediatic impresionant,
care a cumulat zeci de articole, ştiri despre ce se mai întâmplă în şcoli, chiar şi un
clip publicitar, toate alarmate nu atât de ideile de peste ocean, cât de realitatea cu
care se confruntă părinŃii şi educatorii, aceea a unui adevărat dezastru educaŃional.
România are de două ori mai mulŃi şcolari hiperactivi, care nu se pot concentra în
timpul orelor, sunt lipsiŃi de motivaŃie şi deranjează cursurile. Între 12 şi 19% dintre
copiii de vârstă şcolară din România sunt diagnosticaŃi cu sindromul ADHD
(Attention Deficit Hyperactivity Disorder), dublu fata de media internaŃională. În
America sunt diagnosticaŃi doar 5% şi tot s-au alarmat. Profesorul canadian a studiat
zeci de ani problema şi, trecând în noul mileniu, a găsit soluŃia: educaŃia
imaginativă. Iată ce spune profesorul Kieran Egan: "EducaŃia imaginativă încearcă,
de fapt, să implice imaginaŃia elevilor în procesul de învăŃare. Se recurge mult la
povestiri, la istorisiri şi metafore şi, cel mai important, la emoŃiile elevilor.
Profesorii îi fac pe cei mici să înŃeleagă că şi matematica, şi algebra sau geometria
le pot implica sentimentele." Pentru o asemenea descoperire merită Premiul Nobel!
Culmea este că se găsesc oameni serioşi care se miră tare de aşa o deşteptăciune şi
aplică în câteva şcoli din România marea descoperire a savantului american (mă
rog, canadian). Evident, rezultatul este zero, de aceea unii preferă să recomande
tratamentul medicamentos, chiar cu medicamente folosite în schizofrenie!
Problema este gravă, eu însumi am avut un elev care nu putea fi atent nici
zece secunde. I-am sfătuit pe părinŃi să-l ducă la un psiholog, dar au refuzat
indignaŃi să creadă că băiatul lor are grave tulburări de comportament. Şi părinŃii
fetiŃei de la Craiova pe care educatoarea a legat-o cu bandă adezivă să o facă să stea
locului o clipă sunt indignaŃi, iar presa o condamnă pe educatoare. Aş dori ca
reporterii indignaŃi să facă experimentul de a sta doar două ore cu o grupă de copii
de grădiniŃă în care să aibă măcar un caz precum cel de care vorbim! Copiii
hiperactivi au şi deficit de atenŃie, astfel încât nu te poŃi înŃelege cu ei, devin apoi şi
violenŃi, au tendinŃa să se drogheze, pleacă de la şcoală, uneori chiar din oră, iar
abandonul şcolar îi trimite în lumea interlopă. VedeŃi câte acte de violenŃă, chiar
crime sunt comise de copii sub 15 ani. SoluŃia ar fi „educaŃia imaginativă” a
doctorului canadian, antrenarea lor în activităŃi sportive, propusă de un român, sau
chiar chimioterapia? Eu cred că toate aceste soluŃii nu pot rezolva problema, atâta
timp cât nu se pleacă de la cauze. Un medic român spune că de vină sunt mamele,
care ori au transmis genetic ADHD-ul, ori fac greşeli de alimentaŃie (!), ori de
educaŃie. Sigur că este vorba de o educaŃie deficitară, dar principalul vinovat cred că
este televizorul. Copilul învaŃă mai ales prin imitaŃie. Cât timp va vedea, chiar de la
doi-trei ani, desene animate cu draci care mai de care mai înfiorători şi cu multă
violenŃă, cât timp va deprinde obiceiul „zapping-ului” şi nu va avea răbdare să vadă
nici un videoclip de la un capăt la altul, nu mai vorbesc de un film sau de o piesă de
teatru, cât timp va urmări doar filme de acŃiune, iar lectura se va apropia vertiginos
de zero, îşi va forma un comportament „ADHD”! Cea mai mare prostie este să
mergi în întâmpinarea unui asemenea comportament, inventând metode
„imaginative” sau oferindu-i să joace mingea în loc să-l obligi să înveŃe tabla
înmulŃirii, în loc să-i impui norme de comportare, în loc să-l faci să înŃeleagă faptul
că trebuie să se comporte cum i se spune, nu cum vrea el. Strămoşii noştri spuneau
că învăŃătura este amară, iar roadele ei sunt dulci. Dacă vrem ca învăŃătura să fie
dulce, nu-i oare previzibil faptul că roadele ei vor fi amare?
Pentru „a scoate dracii” dintr-un copil hiperactiv, violent, neatent, n-ar fi mai
bună o rugăciune?

12 mai
 20
„Emo”

Sinuciderea unei fetiŃe de 12 ani a provocat un val de comentarii care au

trecut peste faptul că orice sinucidere este tratată ca un caz de urgenŃă în psihiatrie.
ToŃi comentatorii s-au năpustit asupra şcolii, ca de obicei, sau asupra unor
adolescenŃi care se declară ca aparŃinând unui curent repede pus la stâlpul infamiei.
Am vrut să văd şi eu despre ce este vorba şi am fost surprins de cât de multă
informaŃie se găseşte pe internet. Mi s-a părut cu atât mai condamnabil faptul că
mulŃi comentatori îşi dau cu părerea fără să afle mai întâi despre ce vorbesc. Există
un site „oficial” al comunităŃii emo, www.emo-kids.ro, de pe care citez: „Termenul
de “emo” vine de la "emoŃional" care ne poate duce, eventual, cu gândul la acele
persoane ceva mai sensibile, afective, şi uşor de impresionat. “Emo” este, de fapt,
starea pe care persoana ce se consideră astfel o are datorită unor decepŃii peste care
nu a putut trece (în cazul unora) sau datorită simplului fapt că “filmul a fost prea
frumos pentru a se termina astfel” sau a unor versuri “ce deprimă” (în cazul altora).
Cert este că această stare nu apare doar de dragul de a fi “emo” ci, după cum au
demonstrat şi unii specialişti în domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au
modificat modul de a gândi, de a acŃiona. Cum se identifică un emo-kid? De multe
ori aceste persoane au tendinŃa să se urască, să se considere inferioare celorlaltor
persoane, să fie extrem de aspre cu ele însele, toate acestea, culminând, uneori, cu
tentative de sinucidere.” Termenul a fost folosit iniŃial în muzică (1985), pentru a
defini o variantă de rock. Acum el defineşte un stil de viaŃă, a depăşit muzica.
Privesc la fotografiile unora şi parcă văd personaje din desenele animate japoneze.
DeschideŃi şi dumneavoastră „Animax” pe tv, sau „TvTokio medianet” şi veŃi vedea
unde sunt modelele acestor adolescenŃi. Recomandări foarte profesionist făcute am
găsit pe un blog al „animafan”, care nu-i chiar de vârsta lor (n.1940!), dar prezintă
entuziasmat un ultim film:”Caietele morŃii”! Cât îi priveşte pe cei care se declară
„emo”, ei semnează „death_angel”, „sufl3Tpierdut”, „Psychotic Freak”, folosesc un
excesiv argou de internet şi în afară de saluturi şi exclamaŃii, de cele mai multe ori
vulgare, nu au ce spune. Am intrat pe un blog al cărui nume este destul de tentant:
http://antitot.blogspot.com şi am descoperit un tânăr nu doar sensibil, ci şi instruit, şi
capabil de a se implica în viaŃa socială, chiar în politică, nici urmă de alienare dacă
punem în paranteze numele teribilist al blogului. La cealaltă extremă, iată ce poate
„comunica” pe forum o adolescentă: „bună sunt şi eu nouă pe forum.....mă cheamă
mari şi sunt din cel mai plictisitor oraş bistriŃa. nu am prea mulŃi prieteni îmi place
să ascult muzică şi sunt dependentă de ciocolată şi Messenger îmi place mult stilul
ăsta emo numai că la noi în oraş nu se găseşte nimik fain şi cam atâta de zis...” Un
forumist îi răspunde: ”chiar vei muri, crede-mă amintirea ta rămâne vie” Aici
alienarea este evidentă, dar nu din cauza şcolii, nici a oraşului de provincie
sadovenian, ci datorită unui deficit de comunicare. Comunicarea nu însemnă doar
comunicare verbală, se spune că doar 28% dintr-un mesaj conŃine comunicare
verbală, componenta emoŃională este mult mai importantă. Aceşti copii simt că le
lipseşte iubirea despre care nici nu ştiu mare lucru, ei cred că iubirea înseamnă doar
sex. Un Sfânt Părinte spune că Dumnezeu îi iubeşte pe oameni prin oameni, deci ei
trebuie să înveŃe să iubească şi să se simtă iubiŃi. Ei nu ştiu să se bucure, doar Iisus
după ce a înviat a spus „bucuraŃi-vă”! BucuraŃi-vă că trăiŃi în această lume care este
„pridvorul raiului”, cum spune Părintele Iustin. Ei nu ştiu că mai presus de orice
omul trebuie să aspire spre cele trei virtuŃi de care vorbeşte Sfântul Pavel: credinŃa,
nădejdea şi iubirea. PărinŃii, profesorii, ceilalŃi adolescenŃi trebuie să-i iubească şi
să-i facă să se bucure, să-i ferească de aspiraŃii demonice care îi duc la depresie, dar
mai presus de orice trebuie să-i îndrume spre Biserică, unde sufletul lor va învia şi
negrul în care se îmbracă acum va fi risipit de Lumina Lumii.

20 mai
 21
Româna la bacalaureat

Iar se iau decizii pripite, care produc enervări inutile, bulversează elevi,
părinŃi şi profesori, dar mai ales provoacă serioase îngrijorări celor cărora încă le
mai pasă de România. Cine doreşte cu orice chip să ne transforme într-un popor de
mancurŃi, cine doreşte ca un absolvent de liceu să nu mai ştie că există o Românie
cu o geografie, o istorie, o literatură inconfundabile, care-i conferă o identitate de
nedizolvat în masa amorfă de sclavi „mondializaŃi” ? Modificările aduse
programelor şcolare pentru gimnaziu amputează istoria şi geografia; vor ajunge
românii să nu ştie care le este capitala, ori să confunde cuvintele „rom” şi „român”!
Această introducere prea emoŃională la ce vreau să spun a fost dictată de tonul, dar
mai ales de miile de comentarii de pe internet cu privire la subiectele pentru
examenul oral la bacalaureat publicate recent de minister. ToŃi comentatorii sunt
revoltaŃi pentru faptul că li se cere elevilor să comenteze texte care nu au nimic
comun cu ce au învăŃat timp de doisprezece ani. Un grup de profesori din liceele
bucureştene au atras chiar atenŃia asupra faptului că elevii pot da în judecată
ministerul deoarece nu se respectă programa şcolară. În locul lui George Călinescu,
Ion Creangă, I.L. Caragiale, Marin Preda, George Bacovia sau Nichita Stănescu,
elevii vor fi nevoiŃi să comenteze texte de Jonathan Scheele sau fragmente din
Raportul Tismăneanu, Pactul NaŃional pentru EducaŃie, Ghidul cetăŃeanului român
în UE, Raportul Centrului de Sociologie Urbana şi Regională etc. Doamna
profesoară Florina Rogalski de la Şcoala Centrală, organizatoarea dezbaterii,
observă pe bună dreptate că "a fost deturnat conŃinutul examenului de limba
romană. În loc de limba şi literatura română se va da un examen de comunicare şi
de legislaŃie europeană". Sigur, asta este confuzia pe care, voit sau nu, o fac cei
care au elaborat subiectele. Comunicarea este însă un alt obiect; eu însumi am Ńinut
mai muŃi ani un curs opŃional de comunicare umană, care nu trebuie confundată nici
cu limba, nici cu literatura. Dacă ministerul vrea, nu are decât să modifice planul de
învăŃământ şi să introducă acest obiect printre cele obligatorii. Comunicarea
artistică - literară, dar şi muzicală, plastică etc. - este doar un capitol din amplul
domeniu al comunicării umane. Eu cred că elevii trebuie învăŃaŃi cum se face
comunicarea sacră, comunicarea interpersonală, în grup sau prin mass-media, apoi
tehnici ale manipulării , de fapt tot ce Ńine de patologia comunicării. Poate cu
adevărat acest obiect trebuie pus în centrul planului de învăŃământ dat fiind faptul că
am intrat de ceva ani în era informaŃiei şi cunoştinŃele despre comunicare devin cu
adevărat vitale, dar asta nu înseamnă să scoatem limba şi literatura română din
bacalaureat. Este drept că în ultimii ani subiectele de literatură, care cuprindeau,
potrivit programei, pe toŃi scriitorii canonici ( Eu prefer să le spun „clasici”, adică
„se învaŃă în clasă”!), au fost dublate de comentarea unui text nonliterar pentru a se
vedea în ce măsură elevii înŃeleg un text la prima lectură. Aceste texte erau cu
adevărat „la prima lectură”, nu erau publicate şi erau luate din presa sau legislaŃia
cea mai recentă. Am avut surpriza să văd candidaŃi care nu înŃelegeau nimic dintr-
un text din legea accesului liber la informaŃiile de domeniu public; ei credeau că
este SF!, dar asta Ńine mai ales de mediul social şi politic în care au crescut. Şcoala
se poate implica în politică prin textele propuse acum, multe emanând de la
Cotroceni? Este mai important „Pactul pentru educaŃie”(sic!) decât o poezie de
Blaga, Arghezi sau Bacovia? Ca să nu mai vorbim de Eminescu, a cărui prezenŃă,
cândva obligatorie, acum este derizorie…
Cred că cel mai potrivit ar fi să se revină la biletele cu două subiecte
obligatorii: unul să fie de literatură, dintre cele comunicate conform legii, iar al
doilea să fie adăugat de profesorii examinatori dintre cele propuse de minister, dar
alegerea să fie lăsată la latitudinea profesorilor. Iar dacă se doreşte schimbarea
programei de bacalaureat, asta trebuie să se facă tot potrivit legii, la începutul anului
şcolar viitor, când ministerul poate introduce – doar să existe profesori pregătiŃi! – şi
obiectul „comunicarea umană”.

27 mai
 22
Comunicarea la bacalaureat

Unul dintre cei mai fideli cititori ai ziarului nostru, domnul Dumitru Olteanu
din Comăneşti, este şi un adevărat Don Quijote care se luptă de unul singur cu tot
felul de aberaŃii ale democraŃiei noastre „originale”. Ultima sa ispravă a fost refuzul
de a plăti o taxă radio de pe factura de electricitate, pe motiv că radioul
„manipulează poporul”! Valoarea acestei taxe este de 2,50 lei, deci nu a făcut mare
economie, dar a vrut astfel să protesteze. A sesizat şi DelegaŃia Comisiei Europene,
cheltuind în felul ăsta de câteva zeci de ori mai mult pentru timbre, dar ofiŃerul de
presă şi informaŃii a Comisiei Europene, doamna Angela Cristea, îl sfătuieşte să se
adreseze poliŃiei sau tribunalului! Vă daŃi seama cât de absurd ar fi ca domnul
Dumitru Olteanu să pornească un proces, eventual să angajeze un avocat, să
cheltuiască milioane pentru a recupera…2,50 lei! Specialista în comunicare – ofiŃer
de presă şi informaŃii, sic! – nu a înŃeles, ori nu a vrut să înŃeleagă faptul că domnul
Dumitru Olteanu doreşte ca prin gestul său să protesteze împotriva manipulărilor
din mass-media. Pe marginea răspunsului dat de reprezentanta Comisiei Europene
cititorul nostru scrie: „Propun metoda M. Gandi de eliberare a Indiei prin opoziŃie
paşnică, adică: Dacă Radio România ActualităŃi, Cultural şi cele teritoriale, ca şi
TVR 1, 2, Cultural şi cele teritoriale manipulează poporul, deci pe noi toŃi,
manipulare în scopul divizării Ńării, de ce trebuie să-i plătim pentru asta? Să n-o mai
facem. AtenŃie la capcana includerii acestor taxe pe factura de electricitate!”
Protestul cititorului nostru este sublim, dar ineficient. În primul rând nu stă
bugetul televiziunii române în cei 2,50 lei ai domnului Olteanu. În al doilea rând,
televiziunile particulare sunt de sute de ori mai nocive. Ele nu pot fi închise, nici nu
pot fi cenzurate. Sunt libere aşa cum liberi sunt şi microbii, sau viruşii care pot nu
doar îmbolnăvi, ci chiar omorî! Cum ne putem apăra de aceste atacuri violente? Prin
vaccinare, ori cel mai eficient vaccin împotriva nu doar a manipulărilor de tot felul,
dar şi împotriva tâmpirii prin mass-media, împotriva distrugerii sufletului şi a minŃii
este o eficientă educaŃie - a tinerilor în primul rând – pentru cunoaşterea modurilor,
a mijloacelor şi a tehnicilor prin care oamenii comunică, precum şi a patologiei
acestei vitale componente a personalităŃii. Faptul că la bacalaureat s-a introdus o
probă de comunicare este deci foarte bun, vorba este însă dacă există în timpul
liceului o educaŃie sistematică în acest sens, dacă ai ce examina. Elementele de
comunicare au fost introduse treptat în programele de literatură, dar nu există în
planul de învăŃământ pentru liceu un asemenea obiect. După ce a parazitat predarea
literaturii române mai mulŃi ani, după ce s-a insinuat în examenul de bacalaureat
drept al doilea subiect la examenul oral, acum pretinde să înlocuiască literatura! Nu
ştiu dacă există o strategie malefică de înlocuire a valorilor noastre naŃionale cu
„cerinŃe” copiate de aiurea, dar cred că trebuie ca elevul să capete în liceu
cunoştinŃe şi chiar deprinderi de comunicare, pentru a putea el însuşi comunica, dar
şi pentru a se feri de manipulări de tot felul. Nu-i nevoie să nu mai plătim
televizorul, este suficient să-l închidem. Iar dacă suntem „vaccinaŃi”, dacă la şcoală
am învăŃat tehnicile de manipulare şi cum se interpretează nu doar conŃinutul, ci mai
ales intenŃiile unui mesaj, putem să privim liniştiŃi la efortul celor care vor să ne
prostească, ei nu vor reuşi decât cel mult să ne amuze.
Introducerea unui obiect numit „Comunicarea umană” este absolut necesară,
dar asta nu trebuie să afecteze cu nimic prezenŃa limbii şi literaturii române în toate
clasele de liceu. Când acest lucru se va fi realizat, atunci se poate introduce şi o
probă de comunicare la examenul de bacalaureat. Până atunci, însă, limba şi
literatura română trebuie să rămână proba cea mai importantă a examenului care
încoronează studiile liceale.

3 iun.
 23
Alegătorul analfabet

Într-o comună din Maramureş a izbucnit o revoltă violentă a celor care au

votat pentru un anumit candidat la primărie şi au constatat că a ieşit câştigător altul.
Asemenea revolte au fost mai multe în jurul Bucureştilor, dar aici era vorba de
„afaceri” imobiliare de multe milioane de euro, BEC-ul a dat dreptate doar unde
trebuia, este o altă discuŃie, politică în măsura în care la noi politica înseamnă bani,
dar eu mi-am propus ca în aceste articole despre şcoală să nu fac politică, deci… să
trecem! Ce s-a întâmplat în Maramureş, însă, are legătură cu şcoala, chiar dacă este
vorba de alegeri.
Alegătorii revoltaŃi spuneau că voturile au fost falsificate deoarece în cabina
de vot au intrat oameni care i-au ajutat pe neştiutorii de carte, pe analfabeŃi deci,
doar că le-au arătat să pună ştampila nu pe cine dorea votantul, ci pe cine doreau ei!
Unul, mândru de ispravă, sau poate dezamăgit de faptul că a fost prost şi nu a
primit, spunea că i s-au oferit cinci sute de mii de lei, vechi bineînŃeles, dar le-a
refuzat. Nu am înŃeles: a făcut un gest moral, sau a fost un prost că nu „a luat
banul”? Probabil cei care au „plătit” voturile sunt mai furioşi decât votanŃii,
deoarece au dat banii degeaba! De aici până la răfuieli soldate cu bătăi sau chiar
crimă nu este decât un pas.
Acest scenariu halucinant ne arată nu doar anomia morală în care trăim, dar şi
absurditatea votului universal într-un electorat care este fie analfabet, fie se face că
nu ştie să citească, precum preşedinta unei comisii electorale din comuna Balcani,
care pur şi simplu refuza ideea că cineva se poate legitima cu Cartea de identitate!
Cât despre criteriile după care un alegător acordă votul său unui candidat sau unei
formaŃiuni politice, nu ştiu câte procente din electorat motivează politic, doctrinar,
moral votul. În aceste condiŃii a striga mereu că „poporul are dreptate”, prin „popor”
înŃelegând cei câŃiva „politicieni”(sic!) interesaŃi şi masa analfabetă sau manipulată
din jurul lor, este mai mult decât demagogie. Legea electorală este făcută pentru o
altă Ńară. Nu poŃi susŃine că un analfabet are „dreptul la vot”. Calitatea de cetăŃean,
deci de om al cetăŃii, responsabil pentru actele sale şi conştient de propriile sale
opŃiuni, nu o poate avea decât omul instruit, care nu doar ştie să scrie şi să citească,
dar are şi solide cunoştinŃe de economie şi politică, are şi educaŃie civică, are şi o
conştiinŃă morală care-l face imun la manipulări de tot felul, nu doar la o sticlă de
bere sau la cinci sute de mii, deci poate vota în deplină cunoştinŃă de cauză.
Presupunând faptul că într-un judeŃ cel puŃin cei care ajung în consiliul judeŃean au
asemenea calităŃi, este logic să spunem că ei pot alege mult mai bine preşedintele
judeŃului decât masa analfabetă momită cu bani, bere şi mici. Alegerea fals
„uninominală” a preşedinŃilor de consilii judeŃene nu a făcut decât să perpetueze
aceleaşi figuri în fruntea judeŃelor şi ne-a dat o imagine sinistră a catastrofei care se
va petrece la alegerile parlamentare. Va rezulta un parlament votat de analfabeŃi,
care va vota la rândul său o constituŃie pe placul vrăjmaşului. Aşa nu se va institui
în veci o ierarhie a elitelor, deoarece elitele se recunosc de sus în jos, nu invers. În
veci un analfabet nu-l va vota pe cineva pentru calităŃile sale ( nici nu ar putea să le
recunoască!); totdeauna va vota cu cel care-i dă ceva, sau de care-i este frică.
Dacă dascălii vor cu adevărat să influenŃeze în bine viaŃa politică din
România, au cea mai redutabilă armă la îndemână: să-i înveŃe pe oameni în primul
rând alfabetul, apoi să-i „alfabetizeze” din punct de vedere moral şi politic. Şcoala
are partea ei de responsabilitate pentru calitatea de cetăŃean – cel puŃin alfabetizat! –
al electorului român. Presupunând faptul că „politicienii” vor accepta această idee,
oare de câŃi ani este nevoie pentru a ajunge ca poporul român să fie un popor de
cetăŃeni?

10 iun.
 24
Profesorul de literatură

Acum treizeci de ani Mircea Dinescu avea curajul să scrie – şi „România

literară” să tipărească! - acest poem intitulat „Scurt reportaj” cu subtitlul „În
sprijinul profesorului de limba română care cere mai multe ore de predare pe
săptămână”: „Vara însoŃeşte elevii la atelierul mecanic/ toamna numără rândurile de
porumb/ iarna zvârle zăpada din faŃa şcolii/ primăvara cântă la căminul cultural/
măreŃul timidul profesor de limba română/ muncitor calificat în uzinele Sadoveanu
şi Tudor Arghezi/ printre rigle şi logaritmi/ printre fierăstraie şi strunguri/ îşi face şi
el loc într-o salopetă uşoară de cuvinte/ şi abia apucă să înveŃe copiii că H2O/ se
numea pe vremea străbunilor apă/ că-i firesc să spui bună ziua şi nu radical din 14/
apoi să-i explice elevului Bujie Ion/ că H.P.B. nu-i o întreprindere oarecare/ ci chiar
Hortensia Papadat-Bengescu/ că noi n-am avut timp să ridicăm piramide/ şi ne-am
îngropat faraonii în folclor/ că limba română e inoxidabilă... Stop!/ ...şi din nou
H2O, radical din 14/ H.P.B.,/ fiindcă ora de limba română s-a şi terminat/ şi abia
peste o săptămână ne vom mai vorbi.” Sub pretextul că pledează pentru mai multe
ore de literatură în planul de învăŃământ, poetul acuză destul de transparent practica
agricolă şi practica în producŃie, munca patriotică şi spectacolele propagandistice,
aducând în acelaşi timp un elogiu emoŃionant profesorului de literatură: „...măreŃul
timidul profesor de limba română/ muncitor calificat în uzinele Sadoveanu şi Tudor
Arghezi/ printre rigle şi logaritmi/ printre fierăstraie şi strunguri/ îşi face şi el loc
într-o salopetă uşoară de cuvinte”. Drama pe care au trăit-o mii de profesori din
România de-a lungul acelor ani a fost că erau trataŃi cu dispreŃ ca „personal
neproductiv”, deoarece nu ştiau să facă nici şuruburi, nici porumb, că au fost nevoiŃi
să educe mii de elevi în spiritul respectului, al dragostei pentru marile noastre valori
literare, al respectului pentru valorile morale cultivate de marea literatură aproape
clandestin. Aceasta a fost drama, dar a fost şi destinul lor eroic.
 După căderea comunismului am crezut că şcoala noastră va reveni la valorile
tradiŃionale care au impus-o în lume de-a lungul primei jumătăŃi a secolului trecut.
Nu numai că nu s-a întâmplat acest lucru, dar literatura română a fost sitematic
marginalizată, iar prin recentele modificări aduse probei orale de bacalaureat a fost
practic scoasă din şcoală. Că aceste măsuri sunt susŃinute de un inginer care se dă
drept lider al profesorilor din FEN, Cătălin Croitoru, preşedinte în acelaşi timp şi al
comisiei de învăŃământ al PD-L (!) nu mă miră, dar să susŃină că scoaterea literaturii
de la proba orală a examenului de bacalaureat este o expresie a modernizării
învăŃământului chiar „AsociaŃia NaŃională (sic!) a Profesorilor de Limba Română”
este prea de tot. Este adevărat că respectiva asociaŃie este aşa de „naŃională” că are
membri nu doar din Cluj, ci chiar şi din Miercure Ciuc! Academia a protestat, dar ce
face Societatea de ŞtiinŃe Filologice? Ce pot face profesorii? Ar putea să refuze să
participe la un asemenea examen, au însă „curajul” să piardă cele câteva sute de lei
pe care le-ar câştiga după două săptămâni de muncă pe brânci? Şi la urma urmei, cui
ce-i pasă?
Şi totuşi eu cred în continuare că profesorul de literatură este cel portretizat
de Mircea Dinescu, eu cred în continuare în capacitatea sa eroică de a modela
sufletul elevilor după valorile noastre naŃionale şi creştine, iar celor care servesc
fără sfială străinilor le spun vorbele lui Arghezi: „Temeliile veciei, orice-aŃi face-s
ale noastre/ Voi, întoarceŃi-vă veseli şi slăviŃi, întru noroi.”

17 iun.
 25
Copy-paste

Ziarele şi posturile de televiziune au descoperit secretul lui Polichinelle:

elevii copie referate de pe internet, ba chiar şi studenŃii, dar mai ales cei înscrişi la
masterat sau doctorat, savanŃi în devenire, care va să zică, folosesc moderna metodă
„copy-paste” pentru a trece examenele. Toată lumea caută soluŃii, doar această
fraudă care nu poate fi anchetată de DNA – ca şi cum altele ar putea fi! – este mai
mult decât scandaloasă şi aruncă o lumină urâtă asupra sistemului nostru de
învăŃământ, altfel foarte frumos descris de ziariştii imparŃiali. Citesc în „PC -
Practic” un articol intitulat „Contra plagiat” în care autorul ne învaŃă cum să ne
protejăm „proprietatea intelectuală” de plagiat, dar şi cum să descoperim plagiatul
cu ajutorului oricărui motor de căutare, Google, de exemplu. Este mult mai greu să
protejezi o carte decât o manea pentru simplu motiv că eventualul „client” ştie că
pentru manea trebuie să plătească, dar pentru un text ar fi absurd să i se pretindă
bani! VedeŃi dumneavoastră, maneaua este mai „intelectuală” decât un text de
filozofie, sau o poezie…
Să revenim însă la problema copiatului şcolar. Şi mie mi s-a întâmplat să
primesc referate copiate de pe internet. Îl felicitam pe elev, el era foarte mândru de
ispravă, dar se dezumfla repede atunci când îi ceream să spună cu gura lui ce
scrisese în referat. Unii nici nu se obosiseră să-l citească, sigur că primeau nota trei,
dar m-am întrebat totdeauna ce a fost – şi ce este! – în capul lor? Pe cine păcălesc?
Referatele şi lucrările de diplomă nu sunt doar un mod de evaluare a calităŃilor unui
elev, sau student, ci sunt exerciŃii care-l formează pe viitorul intelectual. Aşa cum
ucenicul învaŃă lucrând la strung cum se face un şurub, nu cumpărându-l de la
prăvălie, aşa şi viitorul intelectual învaŃă cum se face un text făcând el însuşi cât mai
multe. A copia de pe calculator este egal cu a-şi fura singur căciula. Asta nu
înseamnă că nu trebuie să citească şi mai ales să citeze. G. Călinescu spunea că un
critic „scrie cu citate”, el însuŃi foloseşte pe mai mult de jumătate din celebra sa
istorie a literaturii române citate astfel încât un cititor care n-ar fi auzit de O. Goga,
să zicem, după lectura capitolului respectiv să aibă o imagine a universului poeziei
sale. „CărŃile din cărŃi se fac” este un adagiu cunoscut, dar depinde cum. Eu am
făcut un curs despre „tehnica cercetării ştiinŃifice” în care am învăŃat cum se
alcătuieşte o bibliografie, cum se fac fişe de citat, de lectură etc., apoi am aplicat de-
a lungul anilor de studii ce învăŃasem şi la lucrarea de diplomă mi-am luat un
subiect despre care nu exista o singură pagină scrisă. Asta-i soluŃia, domnilor
profesori: alegeŃi subiecte pentru care elevii sau studenŃii să nu găsească
„bibliografie”, mai ales să nu găsească texte gata făcute pe internet. Sau dacă
folosesc citate, ele să fie puse în ghilimele, cu trimiterea bibliografică de rigoare,
deoarece a folosi citatul pentru a ilustra punctul de vedere al autorului, sau pentru a
polemiza, ori pentru a-l sprijini („citatul de autoritate”) dovedeşte maturitate în
gândire, erudiŃie şi onestitate. Despre Adrian Marino se spunea că are pereŃii
bibliotecii tapetaŃi nu cu mii de cărŃi, ci cu sute de sertare pline de fişe. Teofil
Simenschi, unul dintre cei mai erudiŃi savanŃi pe care i-a dat România lumii, spunea
că toată ştiinŃa lui stă în faptul că, atunci când are nevoie de un citat, se duce la
bibliotecă şi găseşte cu uşurinŃă cartea căutată. Acum scrii ce vrei să ştii pe Google,
faci „clic” pe „căutare avansată” şi ai acces la milioane de informaŃii. Vorba este, ce
faci cu ele? Asta să înveŃe studenŃii, să construiască propriul lor text conversând cu
informaŃiile pe care le găsesc pe internet. Internetul nu trebuie demonizat, el este un
mediu de stocare a informaŃiei, dar prelucrarea acesteia se face în mintea şi în inima
noastră. Iar atunci când despre cineva se poate spune „a plecat la cules înŃelepciune
şi n-a avut unde o pune”, cum aş spune eu despre un pretins filosof, Marin Aiftincă,
autor al unui opuscul foarte pretenŃios intitulat „Misterul artei şi experienŃa
estetică”, lucrare ilustrativă pentru felul în care nu trebuie să fie folosite citatele,
mai bine să se lase de scris şi să înveŃe o meserie pozitivă, să facă şuruburi,
bunăoară! Dar despre asta, săptămâna viitoare.

24 iun.
 26
Estetică cacofonică

După ce am numărat peste treizeci de cacofonii („…ca cele ce…”,

„…filosofică contribuŃii…”, p.7, „…estetică converg…”, p.10, „…facă capabilă”,
p.13 etc.) în cărŃulia intitulată de Marin Aiftincă pretenŃios „Misterul artei şi
experienŃa estetică”, Editura Academiei Române, 2007, am renunŃat să le mai
contabilizez, dar mi-am zis că despre o asemenea „operă” nu pot să adun câteva
observaŃii decât sub titlul de mai sus! Nu mai vorbesc de greşeli de virgulă, de acord
sau de construcŃie, de stilul emfatic, de tautologii (p.68, de exemplu), de nonsensuri
(„…cercetările premergătoare contemporane lui”, p.69), sau de panseuri de tot hazul
cum ar fi „…atunci când nu pătrunde în adânc (forma de receptare), înseamnă o
rămânere la suprafaŃa lucrurilor”(sic!, p.15). Sigur că sunt sute de scrieri şi mai
hilare decât opusculul domnului Aiftincă. Ştim cu toŃii că există un leac simplu
împotriva acestor atentate la inteligenŃă: să le ignori pur şi simplu! De ce atunci
această tentaŃie masochistă a mea, de a citi cu creionul în mână cele 150 de pagini,
ba de a le mai face şi onoarea acestor rânduri? ExplicaŃia stă în faptul că autorul nu
este fitecine, este profesor universitar, secretar ştiinŃific (sic!) al SecŃiei de Filozofie
a Academiei Române, cercetător ştiinŃific I la Institutul de Filozofie al Academiei
etc., deci pentru studenŃii de la Facultatea de Filozofie şi Jurnalism al unei
universităŃi bucureştene este un model. Ori tocmai vorbeam săptămâna trecută de
faptul că viitorii intelectuali trebuie să înveŃe de la maeştrii lor cum se creează în
spirit. Eu am şi acum sub ochi opera maeştrilor mei de la universitatea ieşeană, Al.
Dima, Cont. Ciopraga, Al. Husar, sunt mândru că le sunt un perpetuu elev, dar mă
gândesc în acelaşi timp cu groază: cum va putea cineva să spună că este elevul
domnului Aiftincă? Ce să fi învăŃat de la el? Cum se construieşte un text cacofonic,
emfatic, ilogic? Dar poate are de învăŃat cum se scrie cu citate, măcar cum se
rezumă ideile cuiva, cum se face un referat. Lucrarea de care ne ocupăm nu
formulează o teorie aiftinciană a artei sau a esteticului, dar măcar dacă ar rezuma
bine autorii citaŃi! Pe lângă numele grele din filosofia lumii, de la Platon la Kant,
Hegel sau Hartmann, autorul nostru citeşte şi citează esteticieni români: Blaga,
Vianu, Ralea, apoi Liviu Rusu, Al. Husar. Cartea este plină de citate, dar ce folos,
că sunt alese doar platitudini; ideile directoare ale esteticienilor citaŃi nu apar în
textele alese. Autorul nu are nici o idee, el doar îi citeşte pe alŃii, dar îi citeşte prost,
realizând o colecŃie de afirmaŃii banale culese dintr-o bibliografie altfel
impresionantă. Aş exemplifica doar cu Liviu Rusu, a cărui teorie din „Logica
frumosului” este trecută cu vederea, deşi i-ar fi servit foarte bine autorului, iar teoria
„poesferei” din „Ars longa” a lui Al Husar este ignorată cu desăvârşire. Cartea de
care ne ocupăm este exemplară pentru felul în care nu trebuie decupat citatul dintr-
un text. Cât priveşte folosirea citatelor, autorul nu le include în text nici pentru a-şi
ilustra propriile idei (care?), nici pentru a polemiza, ci realizează doar un fel de
comentarii tautologice care nu fac altceva decât să rezume ideile citate, adică exact
aşa cum ar trebui să-i înveŃe pe studenŃi să nu facă! Păi, decât aşa, mai bine …copy-
paste!
Dar am mai avut un motiv să parcurg până la capăt cartea domnului Marin
Aiftincă. În introducere spune că „studiile” domniei sale au fost iniŃial comunicări la
„ConferinŃa NaŃională de Estetică” de la Bacău, pe care „are onoarea să o
coordoneze” în colaborare cu Geo Popa. Fals. „ConferinŃa” este de fapt
„Simpozionul NaŃional de Estetică” , la care este drept că a fost invitat şi domnul
Marin Aiftincă, dar nici vorbă de „coordonare”. Ba chiar la fiecare ediŃie făcea ce
făcea şi rămânea spre sfârşit, când nu mai avea timp să citească. Acum înŃeleg de ce.
Abia afirmaŃia de mai sus este un furt intelectual, dar despre cum poate fi definită
această infracŃiune vom vorbi săptămâna viitoare!

1 iul.
 27
Furtul intelectual

Fraudarea bacalaureatului de anul acesta, mult mai amplă ca de când lumea, a

produs un val de isterie mediatică. Se fac dezvăluiri, analize, propuneri, toată lumea
îşi dă cu părerea despre felul în care se poate preîntâmpina furtul, mai ales la teze.
Ba chiar şi DNA-ul s-a implicat în cercetarea unui caz de „mită” de la Sighetul
MarmaŃiei, deşi nu văd cum ar putea face dosar penal pentru copiat, după ce nu a
instrumentat mii de dosare cu adevărat penale de-a lungul eroicei sale existenŃe.
Oficial, doar 247 de elevi au fost eliminaŃi din cauză că au fost prinşi copiind, faŃă
de 117 anul trecut. E de bine, e de rău? Cum interpretăm? A crescut exigenŃa
profesorilor supraveghetori, sau a crescut numărul hoŃilor? InfracŃiunea se judecă
după regulamentul bacalaureatului, care prevede sancŃiuni pentru elevi, dar şi pentru
profesori, sau a descoperit DNA-ul un articol din „Codul penal” referitor la copiat?
Un ziar titrează: ”Profesori şi liceeni se prezintă în faŃa DNA”. Lasă că absolvenŃii
nu mai sunt liceeni, dar să crezi că ai dat o informaŃie senzaŃională când de fapt
vorbeşti despre o mare absurditate: examen penal! Aflu că elevii din Sighetul
MarmaŃiei au dat câte zece milioane de căciulă pentru a obŃine diploma, ceea ce
face la o comisie de o sută de elevi, un miliard! Prostia nu stă în faptul că nu ştiu
materia, ci în faptul că dau atâŃia bani pentru o bucată de hârtie care nu le va folosi
la nimic! Aici se vede cel mai bine că prostia se plăteşte. Nici elevii, nici profesorii,
nici procurorii, ca să nu mai vorbesc de toată liota de comentatori, nu înŃeleg de fapt
ce se fură? Când un elev copie de pe fiŃuică, fură. Dar când copie din cap? Sau din
ce aude în cască? Sau de la colegul de alături? Ce este un furt intelectual? Vorbeam
săptămânile trecute despre tehnica citatului şi arătam că a cita nu este un furt. Nici a
folosi informaŃii de bază, cum se întâmplă în tratatele de medicină, nu este furt, că
nu poŃi să descrii „original” un organ, un aparat, sau un proces fiziologic. O lucrare
de medicină poate să fie foarte valoroasă doar prin câteva pagini, sau chiar câteva
rânduri, care propun o nouă tehnică medicală, sau o nouă schemă de tratament.
Condamnările vehemente de „plagiat” cu care comentatori ignoranŃi au insultat
medici onorabili sunt un exemplu de cum nu se înŃelege sensul „furtului
intelectual”. Un matematician, sau un chimist, nu inventează tabla înmulŃirii, ori
formula apei. Furtul intelectual nu stă în copy-paste, ci în furtul de idei. Lui
Paulescu i s-a furat ideea insulinei, lui Odobleja i s-a furat ideea ciberneticii; astea-s
furturi mari. Sunt politicieni care trăiesc din furt. Îmi amintesc de un fost deputat
care era foarte atent când se discuta o problemă, contesta foarte tare ideea care i se
părea mai bună, apoi sărea în sus cu un aer victorios şi spunea că are el rezolvarea:
soluŃia pe care o contestase cu zece minute mai devreme! Un exemplu de furt
intelectual, deci de idei, l-am dat săptămâna trecută când am vorbit despre domnul
Marin Aiftincă. Nu mai revin. Copiatul este o găinărie care trebuie condamnată,
indiscutabil, dar aceasta nu-l afectează decât pe hoŃ, care pierde banii pentru a
căpăta o diplomă inutilă. Ministerul, în infinita sa înŃelepciune, deşi frauda în
discuŃie este la examenul scris, propune pentru la anul renunŃarea la…examenul
oral! Păi bine, dar totul este pe dos: abia examenul oral ar fi total transparent!
GândiŃi-vă cum ar arăta un examen la care în sală ar fi toŃi colegii, părinŃii,
profesorii, rudele, iar candidatul ar expune un sfert de oră subiectele de pe bilet.
Comisia nu ar mai putea da nota zece unei loaze care nu deschide gura, iar elevii
eminenŃi ar prezenta adevărate spectacole de inteligenŃă, erudiŃie, chiar dicŃie.
Examenul de bacalaureat trebuie să fie o sărbătoare, nu o bălăcăreală penibilă a
profesorilor şi a elevilor, a şcolii în general.

9 iul.
 28
ParŃial color

În anii de austeritate antedecembristă, cele câteva ore de program ale

televiziunii erau „alb-negru”. În cartierul primăverii se putea vedea un film pe
televizoare color, prin cablu, dar tovarăşii, dorind ca şi poporul să vadă, măcar
paradele şi „realizările”, în culori pe televizoare importate din URSS, au inventat
programul de televiziune „parŃial color”.
În anii noştri, doi parlamentari români, domnii Funar şi Ghişe, constatând că
realitatea românească, aşa cum se vede ea pe ecranele televizoarelor, este prea
neagră, au iniŃiat o lege prin care televiziunile sunt obligate să transmită în mod egal
ştiri pozitive şi negative, deci „parŃial color”! IniŃiativa lor, aprobată în unanimitate
de Senat, a stârnit un val de proteste iar cel viclean, văzând bătălia care s-a încins,
îşi freacă mâinile de bucurie şi întârzie să se pronunŃe, pentru a lungi balamucul.
„Legea” care a stârnit atâta scandal este de fapt inaplicabilă din mai multe
motive. Primul şi cel mai important este acela că nu ai cum să declari o ştire ca fiind
„negativă” sau „pozitivă”. Realitatea în care noi trăim nu este nici bună, nici rea, ea
există şi basta! Iată, aflăm că 80% dintre candidaŃii la bacalaureat au luat examenul.
Această ştire nu este nici bună, nici rea. Un ziar însă titrează pe toată pagina:
„ÎnvăŃământul este o catastrofă: doar 80% dintre cei înscrişi au luat bacul!” Altul
scrie, dimpotrivă: ”Un mare succes al învăŃământului românesc: 80% dintre cei
înscrişi au luat bacalaureatul!” Ştirea în sine nu este nici bună, nici rea, depinde însă
de felul în care este editată, de faptul că informaŃia se amestecă, voit sau nu, cu
opinia, de felul cum este pusă în pagină, de context vreau să spun, dar şi de felul
cum este selectată. Dacă pe fluxul de ştiri un redactor primeşte zece ştiri „bune” şi
zece ştiri „rele”, iar el nu are spaŃiu decât pentru şase ştiri, să zicem, cum va alege?
Cei doi senatori au observat bine că sunt canale de televiziune care selectează doar
ştirile cu spânzuraŃi şi violatori, dar asta este politica editorială a canalului respectiv
de ştiri, nu ai cum să o cenzurezi, deşi există un text constituŃional, articolul 30, care
ar permite chiar închiderea unui post de televiziune cum este OTV-ul: „(6)
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaŃa particulară a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege defăimarea
Ńării şi a naŃiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naŃională, rasială, de clasă
sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenŃă
publică, precum şi manifestări obscene, contrare bunelor moravuri. (8)
Răspunderea civilă pentru informaŃia sau pentru creaŃia adusă la cunoştinŃă publică
revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice,
proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în
condiŃiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.” Sunt cel puŃin
cincisprezece ani de când eu cer o lege a presei, deoarece, iată, chiar ConstituŃia
spune: „Delictele de presă se stabilesc prin lege”. Deci trebuie să fie o lege care să
stabilească foarte clar ce se înŃelege prin „delict de presă”, care sunt acelea, cum
sunt sancŃionate. În lipsa unei legi, mass-media din România este o junglă în care se
poate întâmpla orice: poŃi construi realităŃi paralele, cum se întâmplă la OTV, chiar
dacă schizofrenizezi astfel sute de mii de naivi care se uită cu gura căscată, neştiind
la ce pericole îşi expun propria sănătate, ştirile de la ora cinci fac victime printre
adolescenŃi care le imită cu inocenŃă, vulgaritatea unor programe de divertisment
demonizează milioane de telespectatori care chiar cred că astfel „se distrează”!
Până vom avea o lege care să transforme jungla mediatică într-o adevărată
imagine a lumii în care trăim, soluŃia dată de doamna secretar de stat Svetlana
Preoteasa, aceea de a introduce în planul de învăŃământ un obiect care să ofere
elevilor competenŃe în mass-media mi se pare cea mai bună, dar cine să facă
manualul şi mai ales cine să predea un asemenea obiect? Telespectatorul trebuie
educat ca el însuşi să aplice cu fermitate cea mai drastică cenzură: cenzura
telecomenzii!

15 iul.
 29
Şcoală şi sex

Mass-media au fost pline de ştiri despre avortul făcut unei fetiŃe din NeamŃ la
o clinică englezească. Aflăm că patru (!) profesori dintr-o şcoală din SUA fac sex cu
elevii, iar filmuleŃul porno cu o profesoară din Zalău şi soŃul ei a produs o vie
polemică în legătură cu dreptul fiecărui om la intimitate şi abuzul evident de care a
dat dovadă presa în acest caz. Există un interes excesiv pentru sex şi asta nu ar fi
chiar atât de anormal, doar tema sexului, alături de tema violenŃei, reprezintă pentru
unele publicaŃii pâinea cea de toate zilele. Grav este că ea se raportează din ce in ce
mai insistent la şcoală. Are şcoala vreo vină că scade alarmant vârsta de la care
copiii sunt interesaŃi de sex?
Potrivit raportului anual Mobile Life, 11 la sută dintre copiii cu vârste între
11 şi 18 ani au purtat discuŃii explicit sexuale pe internet, iar 28 la sută dintre ei au
recunoscut că au accesat site-uri pentru adulŃi. Foarte mulŃi copii se ascund de
părinŃi şi pretind că îşi fac temele doar ca să poată sta în faŃa calculatorului. În
realitate, ei accesează site-uri pornografice sau discută despre sex cu străini. Mai
mult, tinerii folosesc şi camere web prin intermediul cărora se pot vedea cu
interlocutorii. 53% dintre copiii din Marea Britanie au recunoscut că au comunicat
cu ajutorul camerelor web. "Dacă ne-am gândi la mesajele cu tentă sexuală pe care
le putem vedea începând cu desenele animate, cu reclamele care apar pentru orice
produs fie că este vorba de cafea, mobilă sau ochelari de soare, filmele care sunt la
îndemâna copiilor atunci când părintele lasă noaptea copilul singur în cameră şi nu
mai are grijă, nu ne miră că suntem din ce în ce mai expuşi violurilor, abuzurilor
sexuale, abuzurilor emoŃionale cu tenta sexuală din zilele noastre. Vârsta scade din
ce în ce mai mult pentru că accesul la sexualitate este permis prin toate influenŃele,
prin toŃi stimulii din jurul copilului", spune Mirela Zivari într-un comentariu postat
pe site-ul „Realitatea”. PărinŃii deci ar fi principalii vinovaŃi de ce se întâmplă. Sigur
că restricŃionarea accesului la internet, chiar supravegherea copilului când se află în
faŃa calculatorului ar fi de dorit, dar şcoala chiar nu are nici o vină?
 Să facem puŃină istorie. Sunt cincizeci de ani de când s-au mixat şcolile, în
numele unui egalitarism de tip comunist iniŃiat, culmea, de americani. J.F. Kenedy a
avut ideea să mixeze şi căminele, apoi ideea de „libertate” s-a tradus în anii 60 prin
libertatea sexuală. Blestemata „egalitate între sexe”, ca toate miturile egalitariste, a
dus la distrugerea „pudibonderiei” burgheze şi „omul nou” american ne serveşte
acum, vai!, ca alt model după „omul nou sovietic”. Se fac manuale de educaŃie
sexuală pentru clasele mici, chiar pentru grădiniŃă, se distribuie gratuit prezervative
şi anticoncepŃionale, ba chiar guvernul englez recomandă ca elevele să facă sex oral,
pentru a nu mai rămâne însărcinate! La capitolul acesta va trebui să recunoaştem că
guvernul nostru, cu legea avortului, a rămas în urmă, dar nu-i târziu să ia exemplu
de la colegii britanici…PărinŃii să restricŃioneze accesul la internet, dar dacă vor
cumpăra pentru fetiŃa lor de patru ani o păpuşă care cântă „GhiŃă, te-aştept diseară la
portiŃă”, cum îi va explica ce ar urma să facă ea cu GhiŃă „la portiŃă”?
Singura soluŃie eu cred că rămâne educaŃia spirituală. Copilul trebuie să-şi
iubească şi să-şi respecte în primul rând părinŃii. El trebuie crescut într-un climat de
afecŃiune curată, pe care nu-l poate crea decât credinŃa în Dumnezeu. EducaŃia
creştină face din om o fiinŃă îndumnezeită, care creşte cu poveştile copilăriei, cu
avânturile adolescenŃei, cu împlinirile maturităŃii, fără tentaŃii demonice, fără
educaŃie sexuală şi prezervative, fără dr. Freud şi egalitatea între sexe, aşa cum a
fost creat, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu!

15 iul.
 30
Şcoala şi comunismul

Ajunsă la a XI-a ediŃie, şcoala de vară organizată de Academia Civică la

Sighet a pus în discuŃie necesitatea introducerii în programa şcolară a unei noi
materii de studiu care să se refere la istoria recentă a României. Citez din scrisoarea
adresată domnului ministru Cristian AdomniŃei, în numele participanŃilor, de către
doamna Ana Blandiana: „După cele şapte zile de dezbateri s-a ajuns la concluzia că
în cultura tinerei generaŃii există lacune grave de cunoaştere a perioadei comuniste,
datorate rezistenŃei clişeelor vechii istoriografii şi ofensivei culturii de consum, care
- din raŃiuni comerciale – cultivă şi adesea eroizează figurile emblematice ale
comunismului mondial, ocultând istoria reală – teroarea, sacrificiile – petrecute pe
mai mult de jumătate din suprafaŃa planetei. Iată de ce marea majoritate a
participanŃilor la Şcoala de Vara de la Sighet vă solicită ca, în virtutea
prerogativelor pe care le aveŃi, să dispuneŃi introducerea în programa şcolară din
licee, încă din anul şcolar 2008/2009, a studiului represiunii comuniste ca materie
obligatorie, pentru a fi recuperată marea întârziere înregistrată în anii anteriori şi
care a dus la ştergerea din memoria generaŃiei de după decembrie 1989 a istoriei
reale a poporului nostru în anii comunismului. Insistăm asupra obligativităŃii
predării acestei materii noi întrucât includerea ei doar ca materie opŃională ar fi o
formă fără fond, fără urmări semnificative. Totodată, propunem Ministerului ca în
anii următori predarea Istoriei României să fie făcută în termeni mai puŃin abstracŃi
şi sociologizanŃi, astfel încât aceasta să redevină o materie atractivă şi să fie
reintrodusă ca materie obligatorie în programa de bacalaureat, aşa cum se întâmplă
cu propria istorie în FranŃa, Germania şi alte Ńări membre ale Uniunii Europene.
Faptul că reforma învăŃământului foloseşte argumentul integrării europene pentru a
transforma istoria aproape într-o „dexteritate” este grav nu numai pentru că astfel se
pregătesc generaŃii care nu-şi vor cunoaşte rădăcinile, ci şi pentru că astfel
integrarea este definită şi percepută ca o renunŃare la identitate, nu ca o îmbogăŃire a
identităŃii europene.”
 Foarte adevărat şi foarte necesară această cerere, numai că se pun câteva
întrebări: Cine va face programa şi mai ales cine va face manualul? Dacă vor fi la
fel de diversioniste ca „raportul” domnului Tismăneanu, ori dacă vor fi făcute de
foştii activişti, acum mari „specialişti” şi doctori în anticomunism, ne-am procopsit!
Apoi, de ce doar „istoria represiunii comuniste”? Este adevărat că trebuie arătate
crimele din perioada dejist-stalinistă, mult mai mari decât cele ale holocaustului
nazist, dar nu trebuie ca tragedia să fie transformată în ură sau lamentaŃie. Tot atât
de necesară este şi descrierea „terorii de catifea” care a urmat în perioada ceauşistă.
O istorie a rezistenŃei armate anticomuniste, dar şi a rezistenŃei tăcute a
intelectualilor sau Ńăranilor, de fapt a întregului nostru popor, oricât de incomodă ar
fi pentru occidentalii care nu numai că nu au făcut nimic pentru a ne ajuta, dar au
colaborat cu seninătate cu opresorul, trebuie scrisă. Apoi trebuie vorbit despre jaful
naŃional, despre administraŃie, învăŃământ, cultură, sănătate, despre viaŃa de zi cu zi
a românilor, eventual prin comparaŃie: Ce au fost „sovromurile” ? Sovromlemn, de
exemplu, a despădurit munŃii noştri mai rău ca mafiile de acum? Dar sovrompetrol,
cum se deosebeşte de companiile transnaŃionale care exploatează acum resursele
noastre energetice? Cum erau atunci primarii şi funcŃionarii publici faŃă de cei de
acum? Dar miliŃienii faŃă de „poliŃişti”, sau de „jandarmi”? Istoria evreului din
Buhuşi Mihai Roller falsifica mai tare istoria poporului român decât o fac manualele
de acum ? Care a fost rolul securităŃii? Ce se înŃelege prin „poliŃie politică”? Ce rol
au avut Frigul-Foamea-Frica în menŃinerea terorii? Dar activiştii de partid? Cum
funcŃiona statul-partid? Care este deosebirea dintre „rezistenŃă” şi „dizidenŃă”?
După cum vedeŃi, tematica unui asemenea obiect este mult mai amplă decât cea a
crimelor comise de regimul comunist şi ea trebuie să-i facă pe elevi să înŃeleagă nu
doar istoria noastră din perioada comunistă, ci şi istoria pe care o trăim azi.

29 iul.
 31
Istoria se repetă !

Acum cincizeci de ani, în 1958, am primit următoarea „adresă” : „SFATUL

POPULAR AL RAIONULUI NEGREŞTI/ SECTIUNEA INVATAMANT
CULTURA/ Nr. 3222 din 10 mai 1958/ C A T R E Tov. Neacsu Ioan/ Comuna
Băceşti raionul Negreşti/ La cererea dvs. trimisă sectiei de invatamant si
cultura regionale prin care aratati ca sectia de invatamant a raionului Negreşti
va desarcinat din functia de profesor suplinitor numai pe baza raportului
directorului scolii, va comunicam ca masurile luate de sectie a fost juste si
ramane definitiv./ SEFUL SECTIEI INVATAMANT SI CULTURA/ ss.
Dumitru Ichim” Am reprodus întocmai textul, analfabetic aşa cum era şi autorul,
„şeful secŃiei de învăŃământ şi cultură” (sic!), un învăŃător din Şcheia care se
remarcase doar prin faptul că, fiind preşedinte la Sfatul popular din comună, a
pietruit cu fondurile „de la centru” nu strada principală, care ducea de la Sfat la
Şcoală, ci o stradă perpendiculară, până în faŃa casei lui, nici un metru mai mult!
Acest monstru despre care se spunea că este şi un satir ce bântuia şcolile raionului
dând „tovarăşelor” calificative după cât de mulŃumit era de felul cum fusese
servit…, mi-a răspuns la o reclamaŃie pe care eu o făcusem la „regiune” chiar
împotriva lui!
Ce se întâmplase? Nu am fost primit la examenul de admitere în Universitate
pe motive de „dosar”, dar asta-i o altă poveste. Vorba e că luasem o catedră de
suplinitor tocmai la Valea Ursului, unde predam, cum se întâmplă la Ńară, mai multe
obiecte, printre care şi geografia. Nu am ce face şi la o oră despre America de Sud
le spun elevilor că recent au fost descoperite nişte temple ale civilizaŃiilor
precolumbiene, exploratorii luându-se după băştinaşi care în secret se duceau pe
cărări numai de ei ştiute să se roage. Directorul, care asista la oră, mi-a făcut un
întreg tapaj pe motivul că fac elevilor educaŃie „mistică-religioasă”. Asta era o mare
crimă, elevii trebuia să fie educaŃi în spirit „ateist-ştiinŃific”! Eu am replicat că
informaŃia o luasem din pagina de „Magazin” a „Scânteii tineretului”, deci din presa
„de partid”, dar orice argument era inutil: trebuia să fiu dat afară!
 - Ce vor spune elevii care au auzit că băştinaşii din America de Sud fac
asemenea sacrificii ca să se roage ? urla directorul. Pentru noi este mult mai simplu,
doar şcoala este lângă biserică, vor spune ei! Se vor duce la biserică, tovarăşe, asta
ai făcut dumneata cu această lecŃie, să-i trimiŃi în braŃele misticismului!
Evident, tovarăşul Ichim de la raion a confirmat „desărcinarea din funcŃie”,
iar eu am cerut o anchetă de la regiune. Aşa cum era obiceiul atunci, „regiunea” a
cerut tot „raionului” să ancheteze, deci Ichim să-l ancheteze pe …Ichim!
BirocraŃia comunistă era construită astfel încât statul-partid avea totdeauna
dreptate. Oricât de mari ar fi fost abuzurile, oricât de mare ar fi fost nedreptatea,
oamenii care le comiteau, uneori mărunŃi, alteori mari criminali, erau apăraŃi de
sistem. Nu exista ca un cetăŃean să câştige un proces împotriva statului. Din păcate,
această mentalitate o mai au şi acum unii judecători. Nu era posibil să critici un
activist, iar şi între ei activiştii se criticau doar de sus în jos, deoarece, cu o expresie
vulgară, dar elocventă, se spunea că „nu-i bine să scuipi în sus!” Când i-am spus
unui secretar al comitetului raional UTC că nu are ce căuta pe postul pe care stă, mi-
a spus că eu critic Partidul! Logica era că, dacă Partidul l-a pus acolo, a-l contesta
înseamnă a contesta Partidul, fapt imposibil, deoarece partidul este infailibil!
Zilele astea am constatat că istoria se repetă, cel puŃin la Primăria din Bacău.
I-am cerut domnului primar Romeo Stavarache să ancheteze felul în care-şi face
datoria directorul poliŃiei primăriei, Ionel Rusu. Ce credeŃi că am primit? Un
răspuns semnat de…Ionel Rusu! Lipsea doar antologica formulare „măsurile luate
de secŃie a fost juste şi rămâne definitiv”, dar în esenŃă spunea cam acelaşi lucru!
Oare să nu se fi schimbat nimic în administraŃie timp de cincizeci de ani?

5 aug.
 32
Studiu de caz

Spuneam că o viitoare istorie a perioadei comuniste trebuie să descrie viaŃa

din România socialistă cât mai complet. Evident, nu-i posibil să se intre în
amănunte, deci trebuie să apelăm şi la „studii de caz”, cum ne-au obişnuit acum
manualele alternative. Decapitarea poporului român s-a produs violent şi imediat
după ce ultimul garant al democraŃiei adevărate, Majestatea Sa Regele Mihai I a fost
alungat din Ńară. Politicieni, ofiŃeri, preoŃi, profesori, medici, avocaŃi, studenŃi, dar şi
elitele Ńăranilor şi ale muncitorilor au fost trimiŃi în închisori, unde au fost omorâŃi
prin muncă, bătăi, foame, astfel că poporul a rămas, brusc, fără acea atât de necesară
meritocraŃie care să-l formeze şi să-l călăuzească. Locul lor a fost luat de oameni
incompetenŃi, dar fideli ocupantului. Oamenii incompetenŃi nu-s numai fideli, dar
sunt şi foarte manevrabili, deoarece ei nu au idei personale, ştiu doar să răspundă la
ordin.
Iată un caz ilustrativ:
PărinŃii mei aveau, la Capul Dealului, o harbuzărie, de unde la mijlocul verii,
când are loc iarmarocul de la Roman, plecau căruŃe încărcate cu pepeni verzi şi
galbeni, marfă cerută şi la bâlciurile de la Negreşti, sau Băceşti. Pepenii erau
tentanŃi şi de cum începeau a se coace, o pază straşnică se organiza, cu doi câini şi
un Ńigan mare de aproape doi metri, pe care îl chema Costică Bolocan. El nu era
doar paznic, mai ştia să cânte la fligorn, în fanfara de la Capul Dealului. Mă cam
speria urieşenia lui, dar îmi plăcea când mă lua după cap şi alerga printre harbuji
nechezând şi tropăind, apoi alegeam împreună, ciocănind cu atenŃie, un pepene pe
care pe loc îl tăia spre desfătarea mea. La alegerile din 1946 a fost ciomăgar pentru
„soare”, Ńin minte că a venit pe la noi să se încălzească, ne-a arătat ciomagul pe
care-l Ńinea sub suman şi a întrebat, râzând:
- Cu cine ai votat, cucoană? PărinŃii mei s-au uitat la el cu reproş, doar bunica
mea a răspuns, ironic:
- Cu „soarele”, Costică, ce mai întrebi?
 Costică era analfabet, dar a ajuns colonel de securitate. Proverbialul
analfabetism al „cadrelor” cu care comuniştii au dorit să înlocuiască adevăratele
elite ale Ńării a fost unul real, dar de atunci au trecut atâŃia ani. Coloneii analfabeŃi au
fost înlocuiŃi cu oameni şcoliŃi, unii la Moscova, precum domnul Ion Iliescu, alŃii în
FranŃa sau Anglia, precum Nicu Ceauşescu, ori Petre Roman. Când a căzut
comunismul, exista o „elită” formată în aceşti ani. Maiorul de securitate care mă
supraveghea pe mine, de exemplu, era absolvent de filozofie, putea duce o discuŃie
destul de elevată, nu mai era analfabetul care cântă la fligorn! Ministerul
ÎnvăŃământului a fost condus de intelectuali de talia lui George Macovescu, sau de
savanŃi de notorietate mondială, ca Mircea MaliŃa.
Am impresia că acum o luăm de la capăt. Chiar nu se găseşte în toată
România un medic celebru, a cărui „expertiză” şi mai ales al cărui „brand” să
legitimeze Ministerul SănătăŃii? Dar Ministerul ÎnvăŃământului, poate fi condus de
un inginer constructor? Dacă, brusc, toŃi medicii şi profesorii din Ńară ar demisiona -
ruşinaŃi de cine îi conduce! - şi ar începe să lucreze pe cont propriu, refuzând să
pună în aplicare ordine aberante? Povestea cu hrana elevilor este absurdă în măsura
în care de când lumea alimentaŃia este dictată de obiceiuri alimentare, de resurse, de
tentaŃii, în nici un caz de legi care amintesc de „legea alimentaŃiei raŃionale” a lui
Ceauşescu! Negustorii au mai mult bun simŃ când propun să se facă educaŃie pentru
ca elevii să-şi formeze deprinderi alimentare sănătoase. Luându-se la întrecere în
penibil, Ministerul SănătăŃii legiferează hârtia igienică şi înălŃimea la care trebuie
construite pisoarele, prezenŃa uscătoarelor de mâini şi a băncilor reglabile în sălile
de clasă şi alte elemente de SF. InterdicŃia de a da teze lunea şi sâmbăta, sau mai
multe de două într-o săptămână sunt principii pedagogice care existau înainte de a
se fi născut savanŃii din minister! Obsesia de a reglementa viaŃa oamenilor, mai ceva
ca-n Orwell, nu are nimic în comun cu lumea modernă, cu democraŃia, mai ales cu
liberalismul. De unde, Doamne fereşte, apar asemenea figuri în prim-planul vieŃii
noastre publice?

12 aug.
 33
Bacalaureat la Pentagon

Ministerul a pus în discuŃie publică un nou regulament pentru bacalaureat.

Acesta ar trebui să reglementeze examenele din 2009. Din păcate iar se duc discuŃii
doar emoŃionale, sau de către persoane care habar nu au despre ce vorbesc. Am citit
şi eu „metodologia”, o plictiseală de 45 de pagini, care cred că a fost elaborată cu
ajutorul celor mai temute servicii secrete, deoarece are o singură obsesie:
securizarea examenului. O asemenea „filozofie” este insultătoare şi pentru
candidaŃi, şi pentru profesori. Examenul de bacalaureat este o instituŃie respectată de
sute de ani în lume. Un personaj din romanul „Don Quijote” al lui Cervantes se
numeşte chiar domnul Bacalaureat: acest titlu, la fel cu cel de „doctor”, era un
apelativ onorant. Tovarăşii, dorind să distrugă orice amintea de valorile autentice, l-
au botezat „examen de maturitate” şi văd că mulŃi ziarişti folosesc această poreclă
neştiind ce spun de fapt. El ar trebui readus la valoarea sa antebelică, atunci când nu
toŃi absolvenŃii de liceu îl luau, ba se întâmpla să-l treacă doar 20% şi nimeni nu se
isteriza pentru acest lucru. Bacalaureatul ar trebui să fie un eveniment cultural
pentru părinŃi şi elevi, pentru profesori şi notabilităŃi, pentru toată Ńara, nu prilej de
bârfă penibilă, care ajunge şi-n „metodologie”, deoarece iată ce scrie acolo:
„Art.88. În situaŃia în care, în comisiile de examen sau de evaluare, sunt cadre
didactice cu domiciliul în alta localitate, comisia judeŃeana de bacalaureat/a
municipiului Bucureşti va lua toate măsurile pentru a asigura, la cererea acestora,
cazarea în spatii aparŃinând sistemului de învăŃământ sau în alte spaŃii care să
permită încadrarea în baremul prevăzut pentru cazare, conform prevederilor legale.
Art.89: (1) Se interzice cu desăvârşire colectarea sau favorizarea acŃiunii de
colectare a unor fonduri materiale sau băneşti de la candidaŃi, de la părinŃii acestora
sau de la orice persoana care are rude în rândul candidaŃilor, fonduri care au ca
destinaŃie asigurarea cazării, a meselor sau a altor beneficii pentru membrii
comisiilor din centrele de testare sau de evaluare.” Cât e baremul? De ce nu-i
cazează pe profesori pe băncile din parc, doar acum e cald! Dar când un profesor
examinează zece ore pe zi într-o sală expusă la soare, poate primi măcar un pahar cu
apă? Sau chiar o cafea… Este absurd să te gândeşti la camere de supraveghere
(atunci de ce mai ai profesori supraveghetori, sau „asistenŃi” cum sunt botezaŃi
acum), dar să nu te gândeşti la aer condiŃionat şi chiar la apă minerală pentru elevi
la proba scrisă. Profesorilor li se cer declaraŃii că nu au rude „până la gradul
patru”(sic!) printre candidaŃi. Dar nici un profesor nu poate da o asemenea
declaraŃie, deoarece nu are cum şti dacă între cei trei-patru sute de elevi nu-i şi un
nepot de verişor, să zicem. Dar dacă este printre candidaŃi un vecin de scară? Sau
copilul unui bun prieten, sau al unui coleg? E absurd şi degradant să emiŃi asemenea
„reglementări” care oricum nu ajută la nimic. Iată însă cum putem intra la examen
ca spectatori: „.Art.32: Accesul persoanelor străine în centrele de examen: (1) În
timpul desfăşurării probelor orale, care au caracter public, pot intra în sălile de
examen şi persoane străine. În unele situaŃii, pentru persoanele cu atitudine si
comportament necorespunzătoare, preşedintele poate dispune întreruperea
examinării si eliminarea acestora din sală. (2) Presa are acces în centrele de examen
numai cu avizul preşedintelui comisiei şi însoŃit (sic!) de un membru al comisiei,
exclusiv în timpul desfăşurării probelor orale; pentru realizarea materialelor
specifice presei (înregistrări/fotografii/preluări de imagine) este necesar acceptul
persoanelor care apar în materialele respective. …(4) Accesul persoanelor străine în
centrul de examen se face pe baza buletinului de identitate sau a cărŃii de identitate
şi se vor respecta si prevederile art. 34, alin. (2)” Legiuitorul a prevăzut cazuri în
care „ultraşi” de pe stadion ar organiza o bătaie în sala de examen şi a cerut, ferm,
eliminarea lor! Prevederile art. 34(2) nu există (!!!), dar bănuim că este vorba de art.
33, care spune că telefoane mobile, calculatoare, cărŃi sau reviste trebuie băgate într-
o pungă care se sigilează şi se etichetează! După un control corporal antiterorist,
poŃi intra în sală, dar nu am înŃeles dacă trebuie să stai acolo toată ziua.
Doamna ministru Ecaterina Andronescu propune ca Bacalaureatul să fie
organizat de universităŃi. Iarăşi mi se pare o insultă, universităŃile nu pot organiza ca
lumea doctoratul, de ce să se amestece şi aici? Poate doar să furnizeze „asistenŃi” la
proba scrisă, pe lângă „doctorii” care-s preşedinŃi de comisii! Nu trebuie să cădem
în capcana asta inginerească a „metodologiilor” şi a secretomaniei demnă de
Pentagon, ci trebuie să-i redăm Bacalaureatului statutul pe care l-a avut cândva, de
instituŃie culturală de prim ordin a României. Nu vom reafirma demnitatea şi
valoarea învăŃământului românesc preuniversitar numărând ceştile de cafea pe care
are voie să le bea un profesor examinator în timpul sutelor de ore pe care le
consumă făcând efortul de a evalua corect candidaŃii la titlul de nobleŃe pe care doar
unii îl vor obŃine, acela de Bacalaureat!

19 aug.
 34
Liceul sanitar

Săptămâna care a trecut domnul ministru Eugen Nicolăescu a avut din nou o
iniŃiativă cel puŃin originală: confruntat cu o criză acută de personal, deoarece şi
medicii, şi asistenŃii pleacă unde văd cu ochii, numai să scape din România, domnul
ministru s-a gândit să aducă medici din Asia, sau chiar din Africa, deoarece aceştia
acceptă salariile oferite la noi. Ca şi cum am avea de-a face cu nişte cusătorese, care
învaŃă într-o zi cum se face o butonieră, ori cum se trage un tighel, apoi pot intra în
„procesul muncii”! Nu cred că va fi nevoie de un asemenea import, deoarece în
ultimii douăzeci de ani s-a produs o asemenea inflaŃie de cadre medicale, încât avem
de unde exporta. Problema este cine pleacă şi cine rămâne. Am auzit de asistenŃi
medicali care nu pot deosebi un algocalmin de o aspirină, iar pe lângă marile
noastre şcoli de medicină din Iaşi, Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş au apărut zeci de
„medicine”, şi la Buhuşi s-ar putea înfiinŃa o facultate dacă ar dori cineva! Ca să nu
mai vorbim de şcolile de asistenŃi medicali, adevărate fabrici de bani pentru
„patroni”, dar în acelaşi timp adevărate bombe cu efect întârziat pentru sistemul
sanitar.
Cum era „înainte”? Liceul sanitar era un liceu de elită; se intra cu medii
comparabile cu cele de la „Bacovia”, iar la numărul de olimpici, chiar dacă avea
mai puŃini laureaŃi decât Liceul „Bacovia”, raportat la numărul de elevi era pe
primul loc în judeŃ. Elevii cei mai inteligenŃi şi cei mai instruiŃi ajungeau în sistemul
sanitar ca asistenŃi medicali. Cei mai buni dintre ei, alături de cei mai buni din
celelalte licee, ajungeau la Facultatea de medicină, astfel încât corpul medical era
format din elita fiecărei generaŃii. CondiŃiile în care se lucrează în spitale şi modul
penibil în care sunt remuneraŃi medicii acum îi fac să fugă pe cei mai buni
absolvenŃi de liceu de medicină. La asta se adaugă modul absolut revoltător în care
sunt trataŃi medicii de către mass-media. Am auzit, stupefiat, că s-a calculat o sumă
de zeci de milioane de euro drept „şpagă” pe care medicii şi-o însuşesc ilicit. Lasă
că un asemenea calcul este imposibil, lasă că munca cea mai complexă pe care o
poate presta cineva este foarte greu de evaluat în bani, lasă că oricum medicii sunt
plătiŃi infinit mai prost decât magistraŃii, de exemplu, despre care nu se poate spune
că fac mare lucru pentru salariile lor indecent de mari, dar venitul unui medic, chiar
dacă am adăuga milioanele de euro despre care vorbea cineva la „realitatea”, este
aşa de mic încât pe bună dreptate îşi ia lumea în cap şi se opreşte în Anglia, FranŃa
sau Spania. În România vor rămâne doar medicii care şi-au deschis cabinete
particulare, au faimă, deci au clienŃi şi medicii de la „medicinele” apărute ca
ciupercile, care nu pot fi în străinătate nici infirmieri!
Problema asistenŃilor medicali este şi mai gravă. Spuneam că liceul sanitar
era un liceu de elită. „Sanitas”-ul a luptat din toate puterile să-l desfiinŃeze, deoarece
valoarea absolventelor liceului sanitar îi complexa pe asistenŃii mai bătrâni, dar mai
ales deoarece voiau să înfiinŃeze zeci de şcoli postliceale care au funcŃionat ca nişte
sereleuri producătoare de bani. O reformă a învăŃământului adevărată ar trebui să
regândească învăŃământul preuniversitar sanitar, eventual realizându-se nişte
complexe formate din liceu şi postliceală, cum ar fi putut fi actualul Grup Şcolar
„Mihai Eminescu”, dacă fosta directoare, moştenită din epoca Ceauşescu, nu ar fi
întreŃinut o răceală, chiar un fel de ostilitate continuă între cele două şcoli care
funcŃionează sub acelaşi acoperiş. Eu sper că noua directoare, tânără şi energică, va
încerca, fie şi ca pe un experiment, să realizeze un asemenea complex care să
readucă învăŃământul sanitar preuniversitar în elita în care a fost dintotdeauna.

26 aug.
 35
Şcoala şi descentralizarea

Zilele trecute l-am auzit pe un domn senator de la Partidul Conservator

pledând pentru descentralizare cu aşa un mare entuziasm, încât a cerut, vehement,
ca directorii de şcoli să fie numiŃi de primari, deoarece primăria finanŃează şcoala!
Asemenea absurditate se afirmă atunci când în Parlament vorbesc foarte
convingător „aleşi” care se bazează pe propria logică, fără să aibă habar de
domeniul la care se referă. Ferească Dumnezeu ce va fi după alegerile
„uninominale”!
Dar să revin la problema relaŃiei dintre şcoală şi administraŃia locală. Domnul
ministru Cristian AdomniŃei, vorbind într-o conferinŃă de presă despre cât de
pregătite sunt şcolile pentru deschiderea noului an şcolar, arăta că ministerul dă
bani, peste 1,6 miliarde, dar cei care trebuie să se implice efectiv în pregătirea
şcolilor pentru noul an şcolar sunt primarii şi consiliile locale. Este interesul
oamenilor din satul sau oraşul respectiv ca şcoala în care vor învăŃa propriii lor copii
să arate bine. Consiliile locale şi asociaŃiile părinŃilor trebuie să ajute şcoala, nu să
aibă această pretenŃie absurdă de a o conduce. Profesorul, la fel cu medicul sau
magistratul, prestează o muncă pe care nimeni nu o poate cuantifica, decât
Dumnezeu şi propria conştiinŃă. Calitatea de „titular” îl pune la adăpost pe dascăl
tocmai de abuzurile unor politicieni care cred că, în virtutea „autonomiei locale”,
pot face orice, inclusiv să numească ori să destituie în învăŃământ cum dictează
interesele lor sau ale amicilor de partid. Domnul ministru atrăgea atenŃia asupra
faptului că, de exemplu, instalaŃiile de încălzire trebuie puse la punct acum, nu când
dă frigul! Păi trebuie ca ministrul însuşi să se ocupe de spălarea caloriferelor? Este
treaba primăriilor să contracteze lucrările necesare cu firme care se Ńin de cuvânt,
chiar trebuie să-l întrebe pe directorul şcolii de ce mai este nevoie, pentru ca din
punct de vedere material elevii să nu aibă nimic de suferit. Participarea comunităŃii
locale la viaŃa şcolii nu stă în numirea directorului de către primar, cum credea
domnul senator mai înainte citat, ci în sprijinul material dat dascălilor pentru ca ei
să-şi îndeplinească menirea. În cutare comună primarul şi consilierii trebuie să aibă
grijă de fiecare cadru didactic în parte: dacă face naveta, să i-o plătească, dacă stă în
gazdă, să vadă să aibă lemne şi tot ce-i trebuie pentru ca dascălul să se poată
concentra numai pe munca lui, să nu aibă alte griji.
Pe de altă parte şi consiliile de administraŃie ale şcolilor ar trebui să colaboreze mult
mai mult cu primăriile şi consiliile locale. Directorul şcolii ar trebui să fie secondat,
în fiecare şedinŃă de consiliu, de reprezentantul administraŃiei publice locale şi de
cel al asociaŃiilor de părinŃi. Aflu că la o şedinŃă a consiliului de administraŃie dintr-
o şcoală importantă din Bacău, consilierul local, venit cu cele mai bune intenŃii să
ajute la deschiderea cu succes a anului şcolar, a fost bruscat de o fostă directoare
adjunctă, ofuscată de prezenŃa sa. Am spus mai demult că în 1989 Ceauşescu nu a
dispărut, ci s-a spart ca o hologramă în mii de aşchii care-l reproduc fiecare dintre
ele cu fidelitate. Cele mai multe aşchii au rămas mulŃi ani la conducerea şcolilor.
Actuala ocupare a posturilor prin concurs, specializarea unor profesori în
managementul educaŃional, înlocuirea treptată a schijelor din sinistra hologramă,
toate acestea fac să avem din ce în ce mai mulŃi directori care înŃeleg necesitatea
colaborării, inclusiv cu trimisul Consiliului local în Consiliul de administraŃie, care
este până la urmă purtătorul de cuvânt al şcolii în cel mai înalt for de decizie al
administraŃiei publice locale.

2 sept.
 36
O istorie a comunismului cu voie de la securitate

La Bucureşti s-a lansat, cu mare pompă, primul manual despre istoria

comunismului tipărit pe furiş de editura Polirom. De ce nu Humanitas, doar se
cunoaşte admiraŃia extatică a domnului Liiceanu pentru un anume personaj… dar să
trecem! Istoria comunismului ar fi trebuit să facă de mulŃi ani parte din programa
şcolară obligatorie a ultimei clase a şcolii generale. Asta însă presupune ca istoricii,
eventual chiar Academia Română, să elaboreze o programă care să fie pusă în
discuŃia specialiştilor, apoi să se organizeze un concurs la care să se prezinte mai
multe manuale alternative, în sfârşit editura, sau editurile care au câştigat licitaŃia să
tipărească manualele. Eu aş vrea să văd un manual scris de acad. Al. Zub, sau de
Ioana Boca, nu unul scris „cu voie de la securitate”, aşa cum se trag focuri de armă
cu ştire de la poliŃie în cunoscuta piesă a lui Caragiale!
Pericolul pe care-l prezintă un asemenea manual este foarte mare. A deforma
istoria recentă este mult mai rău decât a o ignora. Nu am văzut manualul, dar iată ce
informaŃii am:
Autorii sunt doi profesori necunoscuŃi, unul de la o şcoală generală din
Bucureşti, altul de la un liceu din Orşova, un cercetător de la CNSAS, instituŃie tot
mai contestată pentru felul în care transformă dosarele de securitate în instrumente
de şantaj politic, sau de discreditare, doi membri ai celebrei comisii Tismăneanu,
care au contribuit la redactarea acelui document infam care scoate poporul român şi
biserica drept vinovaŃi pentru crimele comunismului. Cum au fost selectaŃi, de către
cine, de ce ministerul a dat girul său acestor autori care pot fi foarte buni, dar acest
lucru trebuia să rezulte dintr-un concurs? De ce editura Polirom? Cine a finanŃat?
Ce caută la lansarea manualului ambasadorul łărilor de Jos în România şi directorul
FundaŃiei Konrad Adenauer? Cine i-a dat „sarcină” domnului Stelian Tănase să facă
„referatul” care confirmă caracterul ştiinŃific al manualului? Domnul Marius Oprea,
preşedintele IICCR, spunea că se respectă indicaŃii ale UE. Bine că nu ale URSS!
Dacă privim cuprinsul manualului, constatăm câteva greşeli majore, care
probabil sunt amplificate în text. Astfel, trecerea la comunism este marcată, ca-n
epoca de aur, prin 23 august 1944, când de fapt putem vorbi despre abolirea
completă a democraŃiei abia la 30 decembrie 1947, când ultimul şi cel mai autentic
garant, Majestatea Sa Regele Mihai I, este detronat şi exilat. Actul de la 23 august a
fost un act eroic al Regelui, prin care acesta nu „a dat Ńara pe mâna comuniştilor”, ci
a scurtat războiul cu şase luni, intrând în marea coaliŃie antifascistă, fără să ştie că
„aliaŃii” din Anglia şi SUA îl vor trăda. Manualul vorbeşte despre „demografia
politică” a PCR, dar vorbeşte şi de rolul evreilor, al ruşilor, al ungurilor etc. în
„implementarea” comunismului la noi? Este acest regim „ilegitim şi criminal” un
produs al sufletului şi minŃii românilor? În capitolul 11, intitulat „RezistenŃă şi
disidenŃă în timpul regimului comunist” este eludată rezistenŃa întregului popor, de-
a lungul întregii perioade, la comunism, exagerându-se fenomenul de „disidenŃă”
care de multe ori era doar o expresie a luptei pentru putere, ca în cazul LucreŃiu
Pătrăşcanu. În sfârşit, în aceşti ani totuşi românii au trăit şi au creat, avem literatură,
teatru, muzică, artă plastică, ştiinŃă, sport, industrie, construcŃii de oraşe sau baraje,
de şosele sau giganŃi industriali, nu suntem o Ńară ieşită cu totul din rândul lumii. Nu
se vorbeşte despre „rezistenŃa prin cultură”, concept de altfel ironizat de securitate.
DVD-ul care însoŃeşte manualul probabil are programul de televiziune de două ore,
demonstraŃiile omagiale, cântece pioniereşti, dar ar trebui să aibă şi înregistrări cu
Nichita Stănescu ori Amza Pelea, şi spectacole cu „şopârle”, iar „moştenirea” de
după 1989 nu stă doar în faptul că Ńăranii beau la crâşmă în timp ce soldaŃii le
salvează bunurile de la inundaŃii, poate mai elocvenŃi ar fi câŃiva politicieni…
În sfârşit „bomboana de pe colivă”, cum se spune: câteva zeci de profesori
vor fi „instruiŃi” cum să predea acest atât de „gingaş” obiect, ca nu cumva, Doamne
fereşte, să se facă „greşeli ideologice”! Iată-i şi pe actualii „propagandişti”! Ce-ar fi
să existe, totuşi, un capitol cu portretul-robot al unui „activist de partid” şi cu
portretul-robot al uni „securist”? Poate astfel elevii ar recunoaşte mai uşor
„moştenirea” comunistă…

9 sept.
 37
Istoria comunismului: munca silnică

Am văzut recent pe un post de televiziune câŃiva reprezentanŃi ai unei

asociaŃii a celor care au făcut muncă forŃată în cadrul armatei în anii 50 hotărâŃi să
dea în judecată statul român pentru a cere daune. Cum eu însumi am discutat despre
munca silnică la care au fost supuşi sute de mii de profesori şi elevi în perioada
comunistă, am fost plăcut surprins de iniŃiativă, dar documentându-mă am aflat că
de fapt există o lege în acest sens, legea nr. 309/ 2002, iar Guvernul a hotărât ca
„îndemnizaŃia” (sic!) primită de cei care au făcut armata în cadrul DirecŃiei
Generale a Serviciului Muncii (DGSM) în perioada 1950-1961 să fie indexată cu
14% începând cu 1 septembrie. De această lege beneficiază aproximativ 75.000 de
persoane, valoarea totală a „îndemnizaŃiilor” fiind de 50,2 miliarde de lei, la care
indexarea va adăuga încă 7 miliarde! Bine, dar asta nu este „indemnizaŃie”, este un
fel de pensie calculată pentru munca prestată în cei trei ani de stagiu militar. Cât
despre o despăgubire morală pentru faptul că munca a fost „silnică”, sau „forŃată”,
nici vorbă. Dacă ar fi după Codul Muncii actual, nici nu ar constitui „muncă
forŃată”, deoarece iată ce spune „Art. 4. : (1) Munca forŃată este interzisă. (2)
Termenul muncă forŃată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane
sub ameninŃare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimŃământul în mod
liber. (3) Nu constituie muncă forŃată munca sau activitatea impusă de autorităŃile
publice: a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu; b) pentru
îndeplinirea obligaŃiilor civice stabilite prin lege; …” Va să zică muncă prestată în
timpul serviciului militar obligatoriu nu este considerată „muncă forŃată”. Armata a
fost folosită de când lumea pentru a construi şosele şi poduri, fortificaŃii sau canale
navigabile, de la romani avem chiar expresia „manu militari” care chiar asta
înseamnă. Celebrele şosele romane, care mai există şi după două mii de ani, aşa au
fost făcute. Sigur că munca prestată în anii de stagiu militar trebuie recunoscută şi
adăugată la pensie, dar munca silnică la care regimul comunist a supus milioane de
oameni este altceva. Dacă am interpreta legea, foarte puŃini, poate doar activiştii şi
securiştii ar putea afirma că au „muncit” liber consimŃit şi fără nici o ameninŃare…
 łăranii au fost poate cei care au ştiut cel mai bine să se sustragă „muncii
forŃate”. Că acum autorii manualului de istorie a comunismului dau de exemplu
Ńăranii care stau la cârciumă în timp ce soldaŃii le salvează gospodăriile de la
inundaŃii drept „rămăşiŃe ale mentalităŃii comuniste” este o gravă eroare. Atunci
această atitudine era o expresie a rezistenŃei faŃă de comunism, acum este o expresie
a lipsei de motivaŃie pentru o muncă bine făcută.
Căutând prin hârtii, am găsit un „jurnal de campanie” din 1974, când am
însoŃit elevii de la Liceul „L. Pătrăşcanu” la gostatul Sascut pentru cules cartofi.
Citit acum, pare de domeniul ficŃiunii, horror, dar îmi amintesc zeci de asemenea
„ieşiri” la muncile agricole, alături de soldaŃi, în timp ce Ńăranii se uitau, tăcuŃi, la
noi, de după garduri, iar directorii de şcoli, activiştii de partid, inginerii de la ferme
deveneau adevăraŃi zbiri, vătafi peste masa dezumanizată de foame, frig, muncă
silnică. Niciunul dintre aceştia nu plătesc în nici un fel, eu am întâlnit zilele astea
pe coridoarele liceului doi dintre ei, care erau bine merci, probabil dorm foarte bine,
fără coşmaruri. Milioanele de profesori şi elevi care au fost supuşi în aceşti ani
silniciei de a culege cartofi, sfeclă, sau porumb, în loc să-şi vadă liniştiŃi de carte, ar
trebui să ceară măcar nişte daune morale.
Oamenii care au fost supuşi zeci de ani degradantei munci silnice au faŃă de
muncă o reŃinere explicabilă. Atunci când s-a adăugat, în ultimii ani, ideea că averea
nu poate fi făcută decât prin mijloace ilicite, sigur că munca cinstită a încetat de
mult să mai fie o valoare. Pentru a o reabilita, trebuie mai întâi reparate nedreptăŃile
trecutului. Poate ar fi necesar un studiu despre munca forŃată a elevilor şi
studenŃilor, care să stea la baza unor scuze oficiale prezentate oamenilor şcolii, dar
şi celor care au fost elevi sau studenŃi, practic tuturor românilor. Sechelele morale
pe care le-a lăsat comunismul nu-s nevindecabile, dar este nevoie ca noi toŃi să ne
recăpătăm stima de noi înşine.

16 sept.
 38
Istoria comunismului: „domn” sau „tovarăş”?

Găsesc printre hârtii un ordin al ministrului Paul Niculescu Mizil din 11

septembrie 1975, care sună aşa:
„Din controalele efectuate şi din informările primite (sic!) rezultă că, în
pofida indicaŃiilor clare şi repetate ale Ministerului EducaŃiei şi ÎnvăŃământului, în
unele şcoli generale, licee şi instituŃii de învăŃământ superior cadrele didactice de
conducere şi de predare acceptă ca elevii şi studenŃii să li se adreseze cu apelativele
„domnule” şi „doamnă”, sau le utilizează în relaŃiile dintre ele.
Apelativul „domn” oglindeşte relaŃiile de inegalitate socială, existente în
vechea societate bazată pe exploatare şi asuprire de clasă, este în contradicŃie cu
caracterul relaŃiilor din societatea noastră, cu principiile eticii şi echităŃii socialiste.
Cu atât mai mult, acest mod de adresare este inadmisibil în şcoală, instituŃie ce are
sarcini de primordială însemnătate în educaŃia cetăŃenească, patriotică şi comunistă
a tinerelor generaŃii. În consecinŃă considerăm necesar să se atragă atenŃia, încă o
dată, asupra următoarelor:
1. Modul de adresare al cadrelor didactice, elevilor şi studenŃilor în relaŃiile
de muncă din cadrul şcolii, precum şi în raporturile cu părinŃii şi cu ceilalŃi cetăŃeni
este: „tovarăşe rector”, „tovarăşe director”, „tovarăşe profesor” etc. Cuvântul
„tovarăş” exprimă în mod corect relaŃiile noi din societatea noastră socialistă şi
întrajutorare (sic!) în lupta pentru cauza socialismului, comunismului, pentru
înfăptuirea programului partidului nostru comunist. (…)
2. Se interzice, categoric, folosirea termenilor „domnule” şi „doamnă” atunci
când elevii şi studenŃii se adresează cadrelor didactice (…)
3. În scopul traducerii în viaŃă a acestor indicaŃii, în toate şcolile se va dezbate
(…) această problemă,subliniindu-se în mod deosebit semnificaŃia educativă, etică
şi politică.
4. Inspectoratele şcolare (..) vor sancŃiona în mod corespunzător cadrele
didactice care încalcă sau acceptă încălcarea indicaŃiilor de mai sus. În luarea
măsurilor pentru aplicarea prezentelor indicaŃii, se va solicita sprijinul org. de
partid, sindicale, de pionieri, UTC, UASCR şi al celorlalte organizaŃii de masă.”
Acest lung text scris în cea mai pură limbă de lemn trebuia citit şi „prelucrat”
în ora de dirigenŃie. Îmi amintesc de faptul că le-am vorbit atunci elevilor despre
profesorul meu de literatură universală de la universitatea ieşeană, domnul profesor
Al. Dima, membru corespondent al Academiei. Era doctor în estetică la o
universitate germană, ştia mai multe limbi, era autorul unei monografii premiate de
Academia Română, la orele lui, Ńinute în Aula Bibliotecii, veneau şi studenŃi de la
politehnică sau medicină, deoarece erau adevărate spectacole de erudiŃie, talent
oratoric, inteligenŃă şi sensibilitate. Apoi i-am întrebat pe elevi dacă eu, un simplu
student la filologie, puteam să mă adresez „magistrului”, cum îl numeam cu
admiraŃie, cu apelativul „tovarăşe profesor”. Nu am interzis elevilor să mi se
adreseze cu „tovarăşe”, cred că punctul 2 din ordinul citat, care „interzice
categoric”, este cea mai clară expresie a gândirii totalitare, dar eu însumi l-am evitat
cât am putut, contrar ordinului venit de sus.
Ce sens are însă insistenŃa cu care era promovat cuvântul „tovarăşe”? Oare
era vorba doar de „educaŃia comunistă”? Eu cred că se urmărea de fapt aplatizarea
valorilor, distrugerea structurii ierarhice aşa cum a fost ea lăsată de Dumnezeu.
Copiii erau „tovarăşi” cu părinŃii, călcându-se astfel porunca lui Dumnezeu, iar
eroul slăvit în cântece pioniereşti şi filme era Pavlic Moruzov, „pionierul” care şi-a
turnat tatăl la organele de represiune, iar acestea l-au împuşcat! În numele unui
egalitarism absurd, comunismul a distrus nu numai elitele, ci şi orice ierarhie: dintre
părinŃi şi copii, dintre maestru şi discipol, dintre dascăl şi învăŃăcel, dintre preot şi
enoriaşi etc. A rămas doar falsa ierarhie de partid, care este de fapt o înlocuire a
ordinii fireşti existente încă de la facerea lumii cu ordinea diabolică menită să
subjuge popoare întregi unei cete de criminali.
Mă întreb însă dacă nu cumva moda americănească de a se adresa cu numele
mic elevul profesorului, tutuiala asta generalizată pe posturile de televiziune, unde
nişte foarte tineri ziarişti se adresează monştrilor sacri ai scenei sau ecranului,
oamenilor de ştiinŃă sau artiştilor, ca şi cum au fost colegi de bancă la liceul abia
terminat, ca să nu mai vorbesc de ideea absurdă a unui sindicat al preoŃilor, unde
altundeva decât în Oltenia!, care cere egalitate cu ierarhii nu-s o expresie a aceleiaşi
lucrări diabolice. De unde vine? Parcă aici nu putem vorbi de sechele ale
comunismului…

23 sept.
 39
Istoria comunismului: manualul !

În sfârşit, am în faŃă manualul de istorie a comunismului în România.

Cântăreşte o jumătate de kilogram, este făcut din cea mai scumpă hârtie, tipărit în
condiŃii grafice excelente, însoŃit de un DVD şi costă 22,95 lei. Pe copertă o
caricatură înfăŃişând şase marionete (tot atâŃia sunt şi autorii!) manevrate de un
personaj cu mantie roşie în care eu îl văd pe „vrăjmaşul”. Textul este foarte dens,
plin de informaŃii de la „surse” (probabil o încercare de a-i familiariza pe elevi cu
limbajul securităŃii!), excelent manipulate pentru a (de)forma conştiinŃa elevilor în
sensurile pe care le anticipam acum câteva săptămâni.
Cea mai gravă idee care se bagă în capul elevilor este aceea că tradiŃia
comunistă este veche în România, că în perioada 1944-1947 comuniştii români au
„preluat puterea”, deci că în România comunismul nu a fost adus de tancurile
sovietice, nu a fost „implementat” de alogeni, ci este o etapă a istoriei noastre care
trebuie tratată ca atare, „fără ură şi părtinire”, cum spune chiar domnul dr. Marius
Oprea în prefaŃă. În acest sens, sigur că vina trebuie dată pe intelectualitate, pe
oamenii de cultură şi pe preoŃi, chiar dacă doar subliminal. Singurul scriitor
fotografiat în manual este Mihail Sadoveanu, discutând cu Gheorghiu-Dej şi Vasile
Luca (p.55), iar la p.32 există chiar o temă: „Pornind de la sursele (!!) 14-15
realizaŃi o investigaŃie personală cu tema „Intelectualii comunişti din România””. O
altă fotografie are ca legendă:”Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist,
împreună cu Nicolae şi Elena Ceauşescu, la o masă festivă”(p.108) şi elevii îl văd
pe Patriarh ciocnind un pahar de vin cu Elena Ceauşescu! Despre celelalte biserici
nu se spune chiar nimic, dar despre Biserica ortodoxă se spune că a fost
„subordonată”, că i s-a cerut „colaborare necondiŃionată” şi că „desemnarea lui Ioan
Marina, preot de Ńară, în poziŃia de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (BOR),
sub numele de Iustinian, a fost momentul în care a început supunerea totală a
Bisericii. Compromisurile acesteia din perioada următoare au favorizat acŃiunea de
scoatere a oamenilor de sub influenŃa religiei, iniŃiată de statul comunist”(p.101).
Asemenea blasfemii nu erau de auzit nici în vremea despre care vorbim!
 Capitolul intitulat „Literatura, filmul, arta plastică, muzica” are exact 25 de
rânduri şi nu spune mai nimic. „Sursele” sunt luate dintr-un „Raport final al
CPADCR” din 2006 (asta da, documentare!). Arta plastică este prezentă prin
reproduceri ale unor picturi de Sabin Bălaşa (p.103), Constantin PiliuŃă (p.104),
Augustin Lucaci (p.106), Eugen Palade (p.108), toate proslăvindu-l pe Nicolae
Ceauşescu. Se dă impresia elevilor că scriitorii, pictorii, toŃi artiştii din România n-
au avut altceva mai bun de făcut decât să întreŃină „cultul personalităŃii”! Poezia
este prezentă printr-un singur text de Mihai Beniuc (p.103) total ilizibil, deci deloc
revelator pentru ce a fost „realismul socialist”, scris în 1965 când acesta se cam
terminase, iar minirevoluŃia culturală a lui Ceauşescu încă nu începuse. Despre
„rezistenŃa prin cultură”, despre care a fost rolul celor mai mulŃi dintre intelectuali
României în timpul comunismului, de menŃinere a credinŃei, de formare a
conştiinŃei, de păstrare a speranŃei nu se suflă o vorbă. „Modele” pentru spaŃiul
public sunt Ilie Năstase, Nadia Comăneci şi Cristian GaŃu.”Actorii şi cântăreŃii au
populat, la rândul lor, spaŃiul public (…) exprimarea lor artistică fiind însă atent
supravegheată” (p.133). Doar atâta se poate spune despre rolul imens al teatrului,
dar şi al literaturii, în contracararea propagandei comuniste? Se citează Orwell sau
filme nemŃeşti, dar autorii nu au auzit despre „Cel mai iubit dintre pământeni”, nici
despre soarta lui Marin Preda? „Cele câteva repere culturale, etice, estetice oferite
publicului românesc de postul de radio Europa Liberă erau receptate în spaŃiul
privat al locuinŃei (sic!) şi oricum nu puteau face obiectul vreunui discurs rostit
public” spun autorii manualului. Fără să vreau să minimalizez activitatea postului de
radio american, trebuie să spun că adevăratele „repere culturale, etice, estetice” au
fost create de oamenii de cultură din România şi nu putem reduce o jumătate de
secol de cultură la „Cenaclul Flacăra” al lui Adrian Păunescu(p.132)!

30 sept.
 40
Istoria comunismului: rezistenŃă şi disidenŃă

Capitolul 11 (pp. 150-167) din manual se cheamă chiar aşa: „RezistenŃă şi

disidenŃă în timpul regimului comunist”. Atomizarea informaŃiei prin citarea
„surselor”, dezinformarea fie prin omisiune, fie prin comentariu duc la poate cea
mai contestabilă parte a manualului. Încă de pe prima pagină se afirmă, fără probe,
că rezistenŃa armată din munŃi a fost asemănătoare celor din celelalte Ńări din
„lagărul socialist”. Poate ar fi trebuit nişte date comparative, care să arate că
rezistenŃa eroică a poporului român a fost cea mai amplă şi a durat cel mai mult în
timp, că aceasta este cea mai elocventă dovadă a faptului că poporul nostru nu a
primit comunismul cu resemnare, că lupta armată a fost urmată de rezistenŃa tăcută
de până în decembrie 1989. Este adevărat că în 1964 sunt eliberaŃi deŃinuŃii politici
chiar şi din domiciliile obligatorii din Bărăgan, dar asta nu înseamnă că regimul a
renunŃat la măsurile dure. Chiar manualul îl citează pe Nicolae Ceauşescu atunci
când cere arestarea lui Paul Goma „pe motiv de spionaj”! Era simplu să se inventeze
un motiv pentru a fi închis cineva, sau chiar putea fi internat în spitalele de
psihiatrie. Este drept că aceste cazuri sunt mai rare, deoarece la „teroarea de catifea”
românii au răspuns cu o rezistenŃă mută. Sigur că, atunci când Paul Goma îi spunea
securistului „mă banditule!”, răspunsul era pe măsură. Al. Paleologu are chiar o
carte care se numeşte „politeŃea ca armă”. Puteai foarte bine să fii politicos, chiar
amabil cu securistul care te urmărea, dar să realizezi acea „rezistenŃă tăcută” care
însemna pentru Ńăran să nu se ducă la muncă la „colectivă”, pentru muncitor să se
facă doar că munceşte după principiul „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că
muncim”, pentru intelectual să sublinieze prin opere de artă, prin prestaŃia de la
catedră, prin tot ce făcea absurditatea dictaturii. Poeziile publicate de Ana Blandiana
în Amfiteatru, apoi celebrul Arpagic, atitudinea doamnei Doina Cornea - şi putem
da exemple cu miile – sunt picături în fluviul care va mătura dictatura în 1989, dar
care nu sunt recunoscute, deoarece evenimentele din decembrie l-au dat jos pe
Ceauşescu, nu şi nomenclatura. Foştii activişti şi securişti, judecători şi procurori
sunt interesaŃi să-şi însuşească ei, printr-o uriaşă impostură, meritul de a fi terminat
regimul comunist. Mai lipseşte să găsim în manual un capitol dedicat luptei
anticomuniste a securităŃii!
Pentru a crea confuzie, se spune că după 1964 nu a mai fost vorba de
„rezistenŃă”, ci de „dizidenŃă”, nesemnificativă în comparaŃie cu Polonia sau
Cehoslovacia! „Spre deosebire de alte Ńări din regiune, – se spune la p.155 – în
România dizidenŃa a fost redusă, pe de o parte din cauza lipsei unei tradiŃii civice,
iar pe de altă parte din cauza cooptării masive a intelectualităŃii de către partidul-
stat”. Aici mă consider insultat personal. Va să zică un profesor care primeşte un
salariu mai mic decât un muncitor care mătură prin hală, care-i trimis la muncă
forŃată în agricultură, apoi stă în şcoli neîncălzite şi predă la clase cu efective de
două ori mai mari decât scrie în lege, umilit de activişti semianalfabeŃi (un „studiu
de caz” ar trebui să-i compare pe activiştii de atunci cu activiştii de acum!) este
„cooptat” de statul-partid, stă la masă cu sceleraŃii! Pentru ca să fie posibilă
diversiunea, subcapitolul al doilea amestecă rezistenŃa tăcută din anii 1964-1989,
care a fost destul de diversă, de la mişcarea lui Paul Goma şi poziŃia publică a
doamnei Doina Cornea, la sindicatele libere, greve şi demonstraŃii care au culminat
cu Braşov 1978, cu „dizidenŃa” reală, de la LucreŃiu Pătrăşcanu la „Scrisoarea celor
şase” şi Ion Iliescu, iar printre „surse” este citată o scrisoare prin care profesorii de
la politehnica timişoreană „au luat la cunoştinŃă cu indignare de acŃiunea huliganică
a unor studenŃi inconştienŃi, îndreptată împotriva ordinii din oraş”(sic!,p.166),
pentru a vedea elevii cum „colaborau” profesorii cu partidul-stat. Autorii nu ştiu că
un asemenea „document” era adus de către un activist, profesorii îl ascultau şi
eventual aplaudau la comandă? Atât! Partidul a fost tot timpul nelegitim, el regiza
asemenea adeziuni, în care nimeni nu credea.
În rezumat, „rezistenŃa” în România nu a încetat nici o clipă; ea a fost până în
1964 preponderent violentă, armată, iar apoi la „teroarea de catifea” s-a răspuns cu
o rezistenŃă tăcută, dar nu mai puŃin hotărâtă. „DizidenŃa” din Partidul Comunist a
fost cu totul sporadică, poate chiar „aranjată”, iar „dizidenŃi” ca Ion Iliescu, sau
Silviu Brucan erau doar marginalizaŃi, dar partidul avea grijă să-i păstreze în
nomenclatură, pentru a le perpetua privilegiile. Confuzia din manual între
„RezistenŃă” şi „DizidenŃă” este, evident, intenŃionată.

7 oct.
 41
Istoria comunismului: limba de lemn

Încurcându-se în surse, autorii manualului redactează un întreg capitol şapte

(pp.98-109) intitulat „Monopolul ideologic”, îl citează pe Orwell sau pe domnul
Tismăneanu, dar nu Ńin cont de metodele de spălare a creierelor prin propagandă,
metode care explică de fapt, mai mult decât represiunea, felul cum un întreg popor a
putut fi manipulat. NaŃional-comunismul este explicat prin felul de a fi al românilor,
nu prin propagandă: „Degenerarea naŃionalistă a ideologiei comuniste de la
Bucureşti (sic!, dacă nu era degenerată de naŃionalism, ideologia comunistă ar fi fost
„neîntinată”!), care s-a produs în ultimele două decenii de comunism românesc, a
găsit un teren fertil de acceptare populară.”(p.107). Românilor li se mai găseşte,
deci, o vină: aceea de a fi „naŃionalişti”, nu patrioŃi! Dar îndobitocirea „maselor” cu
discursuri incoerente era o politică dictată de URSS. Într-un text publicat de un ziar
polonez, preluat apoi de „Le Figaro”, a fost publicat modelul de discurs elaborat de
KGB , model după care activiştii de partid îşi Ńineau discursurile hipnotizatoare în
faŃa poporului. Este vestita „limbă de lemn” pusă într-o grilă ale cărei sintagme,
combinate după modelul I+II+III+IV , pot construi 40 de ore de „cuvântare”. Un
ziarist de la Europa Liberă, Marius Oprea, a avut ideea să aplice această grilă pe
discursurile domnului Ion Iliescu şi s-a potrivit perfect! Reproduc mai jos grila
KGB şi vă las să vă distraŃi construind fraze propagandistice în „limba de lemn”,
poate unii candidaŃi o vor folosi în alegeri, iar dacă vă interesează, voi publica şi
grila iliesciană din 1996!

I II III IV
A StimaŃi tovarăşi, Realizarea Ne obligă la analiza CondiŃiilor financiare şi
dragi colegi, îndatoririlor administrative
programului existente.
partidului
B Pe de altă parte, CompetenŃa şi Împlineşte un rol DirecŃiilor de
eficienŃa cadrelor esenŃial în formarea dezvoltare pentru viitor
C La fel, Creşterea constantă Necesită precizarea Sistemului de
 a cantităŃii şi şi determinarea participare generală
complexităŃii
muncii noastre
D În acelaşi timp, să Structura actuală a Ajută la pregătirea Atitudinilor membrilor
nu uităm că, organizării şi realizarea de partid faŃă de
datoriile lor.
E De asemenea Noul model al Garantează Noilor propuneri.
activităŃii participarea unui
organizatorice grup important în
formarea
F Practica vieŃii Dezvoltarea Răspunde datoriilor DirecŃiilor de educare
cotidiene continuă a importante în în sensul progresului.
probează că diverselor forme de determinarea
activitate
G Nu e GaranŃia constantă Permite mai ales Sistemului de formare a
indispensabil de a activităŃii de crearea cadrelor care corespund
argumentat pe informare şi necesităŃilor
larg greutatea şi propagandă
semnificaŃia
acestor probleme,
căci
H ExperienŃele Noul avânt şi Conduce la CondiŃiilor de activitate
bogate şi diverse dezvoltarea aprecierea din viitorul apropiat.
structurilor importanŃei
I Problemele Consultarea cu Prezintă o încercare Modelului de
ridicate de numeroşi activişti interesantă de dezvoltare.
conducerea verificare a
partidului nostru,
dar mai ales
J Principiile Începerea acŃiunii Dezvoltă procesul Formelor de acŃiune.
superioare ale generale de formare restructurării şi
ideologiei a atitudinilor modernizării
comuniste, dar, de
asemenea,

14 oct.
 42
Istoria comunismului: elita culturală

Asasinarea unui popor prin decapitare presupune lichidarea elitelor. Despre

acest lucru vorbeşte foarte vag manualul, referindu-se mai ales la elitele politice, dar
în anii cincizeci s-a urmărit sistematic lichidarea tuturor elitelor: ale satului, aşa zişii
chiaburi, ale armatei, ale intelectualităŃii, ale clerului, astfel încât „democraŃia
populară” să se traducă de fapt prin dominarea prostocraŃiei, uşor de manipulat şi,
evident, foarte coruptibilă. „Cu cât eşti mai prost, cu atâta eşti mai bun”, celebra
formulă moromeŃiană care descria lumea nouă din România, descria elocvent
„politica de cadre” a comuniştilor. Am mai vorbit despre acest lucru, dar el este
valabil pentru perioada de până în 1964, perioadă care a fost dominată de violenŃă şi
distrugere a valorilor noastre. Academia, expresia cea mai înaltă a elitei culturale, a
fost populată cu personaje de teapa lui Al. Bârlădeanu, iar un filosof ca Lucian
Blaga era făcut bibliotecar, ca să nu mai vorbesc despre sutele de intelectuali trimişi
de-a dreptul în temniŃă. Această Academie, care-l sărbătorea pe A. Toma drept cel
mai mare poet al românilor, era, la fel cu sistemul politic, ilegitimă. În goana după
legitimitate, au fost păstraŃi unii dintre savanŃii sau scriitorii autentici, dar atent
supravegheaŃi. George Călinescu, denigrat recent pentru „colaboraŃionism”, a fost
dat afară de la Universitate în mijlocul unui curs. Un martor ocular povestea că după
pauză a venit în amfiteatru tovarăşul Novicov, care le-a spus studenŃilor că vor face
în continuare istoria literaturii cu el! Pentru Călinescu s-a inventat un institut, unde a
fost pus director, dar adjunct îl avea pe acelaşi Novicov, care-l supraveghea atent.
Ion Rotaru, unul dintre discipolii lui Călinescu, povestea că, în prelegerile de
sâmbăta, pe care Călinescu le Ńinea doar pentru colaboratori, deoarece nu avea voie
să se adreseze studenŃilor, el însuşi îi controla să nu aibă nimic de scris; nimeni nu
avea voie să ia notiŃe! Încercarea de a crea o elită intelectuală din „muncitori” a
eşuat, cel mai bun exemplu fiind şcoala de literatură unde erau aduşi muncitori care
scriau la gazeta de perete, ca NicuŃă Tănase, care evident nu puteau reface elita
intelectuală distrusă.
 După 1964, fumurile de „acad. dr. ing.” ale Elenei Ceauşescu au pus pe jar
nomenclatura, obligată să facă o facultate, ba chiar să-şi dea doctoratul! Eram la Iaşi
la un curs de perfecŃionare, stăteam în aceeaşi cameră cu un secretar de partid de la
raionul Huşi, care mi se plângea că el este în plină campanie agricolă şi numai de
latină nu-i arde, dar a auzit că profesorului de latină îi place să bea, deci a adus nişte
damigene cu vin de Huşi…Un prieten a obŃinut un post bine plătit la judeŃ pentru
teza de licenŃă a tovarăşului secretar, apoi chiar un apartament pentru teza de
doctorat! Nomenclatura antedecembristă avea deci o spoială de cultură, dar nu
putem spune că elita culturală s-a refăcut. Criteriul de selecŃie a rămas „dosarul”, nu
valoarea reală. Eu însumi am vrut să-mi dau doctoratul în 1975, domnul Ion
Toboşaru, singurul care „avea dreptul” să conducă doctorate de estetică pentru
filologi, m-a primit afabil, mi-a spus că are zece locuri şi doar patru sunt ocupate,
aşa că nu-i o problemă admiterea, dar…nu am primit recomandarea, absolut
obligatorie!, de la comitetul judeŃean de partid. S-a creat astfel o falsă elită
intelectuală, care după 1989 a înlocuit criteriul „dosarului” cu alte criterii, cum ar fi
banii, sau relaŃiile. NoocraŃia la care visa Camil Petrecu a fost distrusă de
comunism, iar după 1989 nici măcar nu s-a ridicat o adhocraŃie (Toffler), ci locul
elitei a fost luat de o kakocraŃie sui generis, meritocraŃia necesară fiind înlocuită de
cleptocraŃia care domină totul.
Adevărata elită intelectuală nu se construieşte de pe o zi pe alta. Elita
presupune tradiŃie, presupune acumulare de multe generaŃii, atât din punct de vedere
instituŃional, cât şi individual. Este absurd să pretinzi unei universităŃi care are abia
opt ani, să fie competitivă cu una care are opt sute! Este absurd să crezi că o
diplomă de doctor cumpărată îi dă cuiva calităŃile pe care le aveau marii noştri
oameni de cultură, la a patra generaŃie de medici, sau muzicieni, sau preoŃi! Cultura
se transmite şi genetic! Elevii trebuie să înŃeleagă faptul că, poate mai gravă decât
dezastrul economic, este această distrugere a elitei culturale, dar crima nu este
ireparabilă: memoria marilor noştri oameni de cultură se păstrează în biblioteci şi
datoria tinerilor de acum nu este doar să răspundă cerinŃelor din piaŃa muncii, să fie
doar unelte mai mult sau mai puŃin perfecŃionate, ci mai ales este să refacă elita
culturală a României, fără de care un popor nu există.

21 oct.
 43
Moartea şcolii (I)

Scandalul produs de pretinsa creştere cu cincizeci de procente a salariilor

dascălilor face parte dintr-un diabolic scenariu urzit cu genială răutate de cel
viclean. Aplicarea acestei legi aberante ar aduce câteva sute de lei în plus la salariul
unui profesor debutant, dar câteva mii bune doamnei Ecaterina Andronescu şi
celorlalŃi profesori universitari din Parlament. Nedreptatea ar fi şi mai mare, cum
adevărata nedreptate stă în faptul că fiecare categorie de salariaŃi bugetari au legi
diferite, astfel încât salariile magistraŃilor, de exemplu, sunt indecent de mari în
raport cu salariile medicilor, sau ale profesorilor. O lege care să stabilească grila de
salarizare a bugetarilor în funcŃie de salariul mediu pe economie ar înceta orice
gâlceavă. În loc să voteze o asemenea lege, parlamentarii au trimis spre executiv o
lege care măreşte nedreptatea. Era previzibil faptul că şi funcŃionarii, şi medicii vor
cere măriri similare. De ce nu cer magistraŃii, sau poliŃiştii? Valul de greve care se
anunŃă în plină campanie electorală reprezintă de fapt o adevărată mineriadă
portocalie, tot atât de nocivă ca mineriada care Ńintea să distrugă CDR-ul, poate mai
nocivă în măsura în care urmăreşte scoaterea de pe scena politică a PNL-ului.
Autorul acestei crime politice este acelaşi care a trimis în istorie acum opt ani
PNłCD-ul. Cei care manipulează planeta Ńin atât de mult ca în România să rămână
doar două partide, „republican” şi „democrat”, după modelul american, ambele
croite din rubaşca roşie a PCR-ului? De data asta în loc de mineri sunt folosiŃi
profesorii, iar în loc de bâte sunt folosite atacurile emoŃionale, de la declaraŃii
demagogice, la dezinformări grosolane, capabile să construiască o imagine
apocaliptică lipită pe singurul partid istoric în stare să ducă Ńara înainte.
Şcoala, care ar trebui să stea departe de luptele politice, mai ales în campania
electorală, se vede târâită într-o luptă murdară, care nu este nici pe departe a
dascălilor. Profesiunea lor este o profesiune liberală, dascălii nu sunt „clasă
muncitoare”, ei nu sunt şi mai ales nu trebuie să fie masificaŃi în pieŃe urlătoare, cu
fluiere, tobe şi alte instrumente de expresie a emoŃiilor gloatei, ca pe stadion. Am
mai spus că profesorii ar trebui să se organizeze în asociaŃii profesionale, ca
arhitecŃii, doctorii, avocaŃii, sindicatul nu-i pentru ei. Şi la urma urmei, cine-i
reprezintă? Aurel Cornea este un fost activist al UGSR, pe care Victor Ciorbea l-a
păstrat să aibă cine răspunde la telefon şi cumpăra cafea. A rămas, de atâŃia ani, în
fruntea celui mai mare sindicat din învăŃământ, a avut chiar veleităŃi de ministru,
pentru ca acum să facă afirmaŃii care-l descalifică şi ca sindicalist, şi ca profesor.
"PNL este un partid de demagogi şi oportunişti notorii, pentru că în plen au votat în
unanimitate legea (de majorare a salariilor profesorilor cu 50 la sută - n.r.), iar apoi
s-a dezis de ea. Guvernul Tăriceanu este un guvern incompetent care ar trebui să îşi
dea demisia", a declarat, pentru MEDIAFAX, preşedintele FederaŃiei Sindicatelor
Libere din ÎnvăŃământ (FSLI), Aurel Cornea. După asemenea declaraŃii violent
politice, un „lider de sindicat” ar trebui să-şi dea, urgent, demisia! Celălalt „lider”,
Cătălin Croitoru, este şeful departamentului de educaŃie al PDL şi virtual ministru.
Într-un interviu afirmă că ministrul AdomniŃei „l-a scos din sărite”, deoarece „nu
are nici o treabă cu acest domeniu” şi „este total pe dinafară”. Cu un asemenea
limbaj elevat, este clar ce-i aşteaptă pe dascăli dacă, Doamne fereşte, ajunge
ministru! Dar s-a propus o campanie anti-PNL în şcoli, iar pe site-ul FEN apare
sigla PNL cu săgeata în jos (inversarea semnelor este diavolească!) însoŃită de
explicaŃia: „cum a evoluat sistemul educaŃional în perioada ministrului
AdomniŃei”(sic!). Mai lipsesc nişte mitinguri convocate în biserici!
Mineriada portocalie ar putea trimite PNL în istorie, alături de PNłCD. Pe
nici unul dintre cei care inflamează opinia publică în aceste zile nu-l doare nici în
cot, ca să mă exprim şi eu ca sindicalistul pedelist, scopul lor este pur politic. Şcoala
nu mai face educaŃie, încă puŃin şi nu va mai face nici instrucŃie. Profesorii sunt
buni doar la ce au fost buni minerii acum zece ani. Crezând că vor obŃine bani, aşa
zişii lideri de sindicat au semnat pactul cu diavolul, fără să ştie prea bine la ce se
angajează. El este de fapt actul de deces al şcolii. Norocul nostru este că şi acest
pact, ca multe altele, va rămâne doar pe hârtie.
…Nici nu ştiu dacă este vorba de o crimă, sau de o sinucidere!

28 oct.
 44
Moartea şcolii (II)

Circul electoral american s-a închis; la noi continuă maimuŃăreala grotescă a

democraŃiei încă o lună. Una dintre temele abordate de preşedintele ales al Americii
a fost şi eficientizarea învăŃământului. Pactul cu diavolul, semnat de aşa zişii lideri
sindicali la schimb cu promulgarea legii care a declanşat mineriada profesorilor are
drept principal obiectiv această pretinsă eficientizare a şcolii, clamată şi de cel
viclean. Trecând peste caracterul demagogic al unei asemenea cerinŃe, să vedem în
ce măsură ea contribuie la distrugerea şcolii.
Legea învăŃământului defineşte la art. 3 „idealul educaŃional” al şcolii, apoi la
art.4 detaliază „finalităŃile”. „Strategia” de la Cotroceni depăşeşte prăfuitul „ideal
educaŃional” din lege, ea „Ńinteşte nu numai un nou aranjament instituŃional şi
legislativ, cât mai ales un nou angajament axiologic, o nouă ierarhie de valori care
să ne scoată din debusolarea axiologică pe care am trăit-o după 1989”. Am citat din
documentul cu pricina acest demers lăudabil, pentru a vedea câtă axiologie ştiu
autorii „strategiei” atunci când propun aceste „obiective specifice”: „1. Situarea
performanŃelor elevilor români la testele internaŃionale (PISA, PIRLS,
TIMSS) în topul primelor 10 Ńări ale lumii;
2. Plasarea a cel puŃin 3 universităŃi româneşti în topul primelor 500 de
universităŃi din lume; 3. Creşterea de 5 ori a producŃiei ştiinŃifice şi triplarea
indicelui global de inovare, ceea ce ne-ar permite să atingem media actuală a
UE la aceşti indicatori; 4. Reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului
de educaŃie sub 5% (acum este de 23,6%) etc.” Mi-e jenă să citez mai departe
acest text scris într-o uluitoare limbă de lemn, care tratează învăŃământul şi
cercetarea precum producŃia de şuruburi. În viziunea celor care au elaborat această
„strategie” idealul unui tânăr din România este să răspundă la testele PISA etc., să
înveŃe „comunicarea” în două limbi străine şi pe calculator, pentru a deveni o
calificată forŃă de muncă în fabricile Europei. Această mentalitate de slugă poate fi
„eficientă”, dar nu cred că „fericirea”, cum spun americanii în constituŃia lor, cea
mai mare pentru un român este aceea de a servi la stăpân. „Strategia” se
„implementează” încă înainte de a fi adoptată, este uluitor cum ne grăbim noi să
răspundem la comenzi. Am fost recent într-un liceu unde se discuta realizarea unei
săli dotate cu calculatoare si un monitor mare în loc de tablă pentru evaluarea
elevilor. Va să zică elevii vor citi întrebările de pe monitor şi vor pune degetul pe
răspunsul bun. Profesorul va deveni un fel de poliŃist de la circulaŃie care
examinează cunoaşterea codului rutier! Păi pentru o aşa calificare nici nu-i nevoie
de absolvenŃi ai vreunei facultăŃi, este suficient ca „profesorul” să ştie să numere
până la cinci. Evaluarea acestor profesori se va face în cinci trepte, iar salarizarea va
fi în funcŃie de „performanŃă”! Nu ni se spune în ce constă „performanŃa”, aşa cum
nu se spune în preambul în ce constă „angajamentul axiologic” şi care-i noua
ierarhie de valori (sic!). Salarizarea „după criterii (?) de performanŃă” va accentua
haosul, evident că profesorii plasaŃi pe treptele inferioare vor pleca din sistem şi în
fiecare an vor fi unii în această situaŃie. Profesorul este valoros prin el însuşi, prin
titlurile pe care le are, prin notorietate, nu prin „producŃie”! Un profesor care predă
la o clasă cu elevi de nota nouă şi-i aduce la sfârşitul anului la nota opt este mai bun
decât unul care ia o clasă de la nota cinci şi o aduce la nota şase? Profesorul
„lucrează cu materialul clientului”, iar evaluarea reciprocă ar produce adevărate
războaie civile în cancelarii. ÎnvăŃământul este ştiinŃă şi artă în acelaşi timp, cum
este medicina, sau arhitectura. Sunt arhitecŃi care-şi bat joc de vocaŃie construind
monstruozităŃi după cum cer clienŃii semianalfabeŃi cu bani, sunt şi medici care fac
din harul cu care au fost învredniciŃi de Dumnezeu obiect de negoŃ, dar adevăraŃii
arhitecŃi, medici, profesori nu pot fi judecaŃi niciodată după „eficienŃă”, mai ales
după eficienŃă…pecuniară!
Cât despre „digitalizarea conŃinuturilor”, o cerinŃă care nu este nouă, dar care
poate deveni nocivă prin supralicitare, vom vorbi săptămâna viitoare.

4 nov.
 45
Moartea şcolii (III)

Să nu creadă cineva, Doamne fereşte, că eu sunt împotriva introducerii

calculatoarelor în şcoli. Aş zice chiar că sunt un antemergător, deoarece am inventat
în 1975 o combină pentru cabinetul de literatură pe care am botezat-o „combină
multimedia” cu mulŃi ani înainte de a fi apărut „multimedia” inventată de internet.
Cred că mijloacele electronice sunt nişte instrumente infinit mai eficiente decât
creta şi tabla, chiar decât manualele, dar sunt doar mijloace prin care profesorul
modelează mintea şi sufletul elevului. Acest proces foarte complex are nevoie nu
doar de cunoştinŃe, ci şi de talent, mai ales acum, când internetul, televiziunea,
jocurile pe calculator sunt din ce în ce mai nocive. Dacă lăsăm elevii să se formeze
doar după ce găsesc pe calculator, poate vom obŃine buni specialişti, dar în nici un
caz oameni adevăraŃi.
Pe la mijlocul secolului trecut se vorbea despre o posibilă societate fără
şcoală. Cei care cereau desfiinŃarea şcolii susŃineau faptul că tânărul se poate forma
mult mai bine pe lângă un tutore de la care să înveŃe o meserie: un viitor strungar pe
lângă un strungar, un viitor medic pe lângă un medic etc. Această utopie este însă pe
cale de a se înfăptui, dacă mijloacele electronice de „e-learning” vor înlocui
profesorul. Am stat ore întregi pe portaluri cum sunt „Sistemul EducaŃional
Informatizat”, „didactic.ro”, „elearning.ro”, „educreativ” şi am încercat să înŃeleg de
unde vine pericolul pe care intuitiv îl simt. Portalul „SEI”, de exemplu, oferă
programe fără de care nici nu se mai poate concepe un învăŃământ modern, de la
programul de repartizare a elevilor în licee până la programul de generare de orare,
de la cele 291 de pachete de lecŃii pentru fizică, biologie, chimie, geografie,
matematică, ba chiar şi istorie, până la programe de învăŃat calculatorul, chiar şi
dactilografia! Este ideal, chiar dacă pare scump, deoarece www.intuitext.ro oferă
laptopuri gata programate pentru liceu la preŃul de „doar” 2.400 RON. Au procedat
foarte inteligent autorii acestor programe atunci când au evitat limba şi literatura
română, dar despre asta mai târziu. Deocamdată să observ faptul că lecŃiile oferite
de SEI sunt formidabile instrumente de lucru pentru un profesor bun, dar pot deveni
şi cumplite mijloace de tâmpire în mâna unui ageamiu. Dovada o reprezintă cele
1489 de lecŃii postate pe www.didactic.ro , alături de 2235 teste, 814 planificări, 227
de proiecte şi 93 manuale. Care-i problema, veŃi spune, este foarte bine că există
acest schimb de informaŃii. Da şi nu. Sigur că în această masă mare de informaŃie
sunt şi lucruri bune, există şi inteligenŃă, şi sensibilitate, dar masificarea informaŃiei
duce fatal şi la masificarea prostiei. Am citit un comentariu la „Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii” de Lucian Blaga şi m-am îngrozit. Era atât de multă prostie
exprimată emfatic şi care nu avea nici un fel de legătură cu textul blagian, încât m-
am mirat mult cum poate ieşi aşa ceva din mintea unui profesor. Acum treizeci de
ani eu încercam să folosesc mijloacele electronice la clasă, dar, cel puŃin la
literatură, asta nu înseamnă să elaborezi „comentarii” şi „referate” bune de printat,
ci să alcătuieşti o colecŃie de texte din cei mai importanŃi autori, eventual citite de ei
înşişi, sau de actori celebri şi o colecŃie de citate din critici şi istorici literari pe baza
cărora profesorul să facă lecŃia vie, intens problematizată, într-un dialog cu clasa,
dialog imposibil pe calculator. Un program pe care l-am accesat nu ştiu de unde
cuprindea mai mulŃi paşi în alcătuirea unei compuneri pe o temă oarecare, dar paşii
propuşi erau atât de amănunŃit elaboraŃi încât elevul nu avea de făcut altceva decât
„clic” la pasul următor. Un asemenea program nu numai că blochează creativitatea,
dar tâmpeşte mai rău decât comentariile învăŃate pe de rost. Autorii programelor de
calculator, profesorii şi elevii trebuie să aibă mereu în minte faptul că jucăria
electronică de pe pupitru, oricât de sofisticată şi „eficientă” ar fi, este doar un
instrument de lucru!

11 nov.
 46
Patriotism şi globalizare

Centrul de cercetare „Tudor Vianu” al facultăŃii de Litere din Universitatea

Bucureşti a organizat la începutul acestei luni o conferinŃă pe tema „Literaturile
naŃionale în epoca globalizării. Problema canonului” la care au participat nume mai
mult sau mai puŃin ilustre din universităŃile lumii, din Iran până în Canada, într-un
efort lăudabil de a stabili un nou canon care să definească literatura lumii.
NoŃiunile-cheie ce apar în argumentările participanŃilor sunt sugestive pentru un nou
mod de a înŃelege construirea identităŃii culturale: „piaŃă de bunuri simbolice“,
„brand cultural“, „literatură globală“, „recitire“ / „rebranduire“, „negociere“,
„patrimoniu cultural“ etc. Chiar titlul proiectului: „LIRCO – Literatura ca brand
naŃional” l-ar fi făcut pe Tudor Vianu, patronul spiritual recunoscut de universitarii
bucureşteni, să ridice mirat o sprânceană şi să întrebe ce legătură are „brandul” cu
literatura. Dar să trecem!
Una dintre cărŃile „canonice” ale literaturii noastre este „Literatura universală şi
literatura naŃională” a lui Tudor Vianu. De ce să vorbim de „literatură globală”,
când avem un concept teoretizat chiar de Tudor Vianu? Conceptul de „globalizare”
este eminamente economic, este o gravă eroare să-l extindem la literatură, la cultură
în general. Istoricul literar se transformă într-un clovn atunci când pretinde o
„rebranduire” a literaturii în numele unui hazliu „prezenteism” (sic!), aşa cum face
Nicolae Manolescu. Mai grav este să-l consideri pe Mihai Eminescu „un produs
refuzat la export” (Ioana Both, Universitatea „Babeş-Bolyai”), când nu-i problema
românilor că Eminescu nu-i receptat la valoarea lui în alte literaturi, ci este
problema lor. Ungurii îşi sanctifică poetul naŃional şi nu cred că Sandor Petöfi este
mai citit în Europa decât Mihai Eminescu. Problema „canonului” literaturii
naŃionale, mai ales când este vorba de programa şcolară, nu trebuie discutată din
perspectiva „brandului naŃional”, ci totdeauna trebuie avută în vedere educaŃia
patriotică a elevilor. Hulită imediat după 1989 datorită faptului că a fost asociată cu
naŃional-comunismul, educaŃia patriotică a fost apoi sistematic marginalizată în
şcoală pe motiv că astfel ne integrăm mai uşor în Europa, ba chiar a fost înlocuită cu
aşa zisa „conştiinŃă identitară”, ca şi cum noi am fi nişte minorităŃi nu numai în
Europa, ci chiar şi în România! Denigrarea lui Eminescu, înlocuirea marilor noastre
valori cu autori de duzină care „se vând bine pe piaŃa de bunuri simbolice” în
numele unui „prezenteism” absurd atunci când vorbim de educaŃie, chiar înlocuirea
educaŃiei, mai ales a educaŃiei patriotice prin teste pe calculator cerute de Uniunea
Europeană reprezintă pericole, chiar un atentat la fiinŃa noastră naŃională. Ştiu că
Alvin Toffler spune: naŃiunea a apărut în zorii „celui de al doilea val” şi dispare
când omenirea intră în „al treilea val”. Poate are dreptate, dar identitatea patriotică a
oamenilor, vreau să spun conştiinŃa faptului că ei duc mai departe moştenirea unor
părinŃi, a existat şi înainte de apariŃia statelor naŃionale, va exista mereu, atâta timp
cât ea este înscrisă în codul genetic, atâta timp cât „matricea stilistică” descrisă de
Lucian Blaga îşi va pune amprenta pe tot ce populează „poesfera”, cum spune Al.
Husar. Problema ridicată de universitarii adunaŃi la Bucureşti este una reală, doar
soluŃiile propuse sunt greşite, deoarece aplică - aş zice marxist! – concepte
economice, sau cel mult politice, la cultură, obŃinând un alt fel de realism socialist.
Patriotismul nu trebuie să fie „de raft” cum spunea un cotidian central comentând
una dintre aberaŃiile vrăjmaşului, el nu se exprimă nici prin serbări populare cu Ńuică
fiartă şi iahnie de fasole; el trebuie să definească cea mai profundă, mai sfântă zonă
a sufletului nostru. Una dintre cele zece porunci spune: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe
mama ta, ca să-Ńi fie bine şi să trăieşti ani mulŃi pe pământul pe care Domnul
Dumnezeul tău Ńi l-a dat Ńie” (Ieşirea, 20, 12).
Hulirea marilor noastre valori culturale este un păcat de moarte!

18 nov.
 47
Maestrul

Spre sfârşitul acestor însemnări despre şcoala românească, pe care le-am făcut
cu durere, cu revoltă, dar mai ales cu nădejde, ca unul care şi-a petrecut aproape
toată viaŃa slujind şcoala, este timpul să schimb catedra cu pupitrul de elev şi să văd
ce au însemnat pentru mine anii petrecuŃi pe băncile sălilor de clasă, ori ale
amfiteatrelor.
Nu am să vorbesc aici despre învăŃătorul care „m-a învăŃat să scriu”, pentru
simplul motiv că eu scriam, este drept că folosind majuscule, încă de la patru ani.
Scrisul caligrafic şi cunoştinŃele elementare de aritmetică totuşi de la el le-am
învăŃat. De la profesorii de mai târziu am învăŃat însă nu doar ce scria în manuale, ci
mai ales cum trebuie să fie un viitor intelectual. Am învăŃat că a cunoaşte nu
înseamnă „a toci”, a reproduce pe de rost informaŃii, ci mai ales a experimenta şi a-
Ńi pune întrebări. Profesoara noastră de istorie, jenată de manualul lui Roller, făcea
lecŃii fascinante punându-ne doar întrebări. Ne obliga să gândim cu capul nostru,
formându-ne astfel o gândire critică fără să spună un cuvânt „împotriva regimului”.
Profesorul de geografie lăsa plictisit la o parte manualul tradus din ruseşte şi ne
vorbea despre călătoriile lui în Africa, în Asia, în America sau în statele Europei,
fascinându-ne cu gândul că a fost o vreme când oamenii călătoreau peste hotare.
Dar aş putea vorbi la nesfârşit despre liceul meu, „vechea Academie Mihăileană”
cum îi spuneam noi cu mândrie, care m-a format cu adevărat.
La Universitate am avut privilegiul să-i văd şi să-i ascult pe unii „clasici în
viaŃă”, personalităŃi pe care le ştiam doar din cărŃi. Teofil Simensky, Al. Dima,
Const. Ciopraga, Gavril Istrate, iată doar câteva nume care mă impresionau.
Deprinderea din liceu de a-mi pune întrebări m-a dus repede spre estetică, deoarece
problema genezei şi mai ales a necesităŃii operei de artă era fascinantă. Nu se putea
citi mai nimic în domeniu, singura carte de estetică apărută în acei ani era „Arta şi
realitatea din punct de vedere estetic” a lui Cernâşevski. Al. Dima, despre care ştiam
că este şi estetician, îmi răspundea evaziv la întrebări. El se refugiase în literatura
universală, vorbea doar despre capodopere dincolo de spaŃiu şi timp, îl oripila
contactul cu „ideologia”. În acest moment a apărut Al. Husar. Tânărul profesor
„exilat” de la Cluj începuse un cu adevărat temerar curs „facultativ” Tudor Arghezi
şi era foarte abordabil de către studenŃi. Având o carismă pe care nu şi-a pierdut-o
nici după o jumătate de secol, făcea amfiteatre pline, mai ales cu studente care
veneau cu mult timp înainte ca să prindă un loc mai aproape de catedră. I se spunea
„Maestrul” cu o oarecare tandreŃe, pentru a fi deosebit de „Magistrul”, care era Al.
Dima. Lungile conversaŃii pe care le aveam cu Maestrul, mai ales la Biblioteca de la
FundaŃie, erau menite să clarifice încercările mele de a defini categoriile estetice, ba
chiar mai mult, de a elabora un sistem. Maestrul însuşi gândea un sistem estetic,
apărut întâi doar creionat în „Ars longa”, „o cetate în zări”, cum spune chiar autorul,
apoi definit clar în „Metapoetica”, operă capitală care adaugă la teoria capodoperei
a lui M. Dragomirescu, ori la teoria matricei stilistice a lui Lucian Blaga, o nouă
teorie a „poesferei”, din păcate trimisă direct în istorie, este drept că având un
prestigios premiu al Academiei Române. Nu numai că Al. Husar nu a Ńinut un curs
de „Metapoetică”, nu doar că nu a făcut şcoală cu discipoli, dar originalitatea teoriei
sale cred că a iritat multă lume. PrezenŃa sa în cultura noastră este ignorată cu
vinovăŃie, când ar trebui să fie primită triumfal. Maestrul a privit această
marginalizare, mai ales până în 1989, cu umor şi detaşare. Era modul său de a privi
totul în jur. Îmi amintesc de o zi în care urcam domol dealul Copoului discutând ca
de obicei, când ne-am întâlnit cu „locotenenŃii” domnului profesor Al. Dima -
Maniu, Apetroaiei, Drăgan – cărora le-a răspuns la salut cu un „salut maeştrii”, apoi
m-a privit complice, încântat de pluralul pe care-l inventase.
Aflu că un ipochimen care se dă drept academician în Bacău a fost sancŃionat
pentru nu ştiu ce matrapazlâcuri legate de mafia doctoratelor „potrivit codului
muncii”. Dacă face parte din personalul „tesa”, foarte bine a făcut conducerea
Academiei că l-a sancŃionat conform „codului muncii”, dar dacă se numără printre
nemuritori mi se pare absurd să fie penalizat ca un funcŃionar oarecare. O colegă de
la ziar scrie despre conferinŃa de estetică organizată de domnul în cauză că la ea vor
participa „academicieni din întreaga Ńară”. Mi-l imaginez pe Maestru zâmbind
maliŃios şi aruncându-mi o privire complice ca odinioară pe dealul Copoului:
„Academicieni din întreaga Ńară, uniŃi-vă!”

25 nov.
 48
Soarta cărŃilor

Biblioteca JudeŃeană „Costache Sturdza” din Bacău a organizat un târg de

carte la care au participat edituri din Oneşti, Piatra NeamŃ şi, bineînŃeles, Bacău,
publicul eventual cumpărător fiind compus mai ales din bibliotecari. Bacăul are o
veche tradiŃie a „Saloanelor cărŃii”, la care participau librării şi edituri din întreaga
Ńară. Ideea unui asemenea târg este foarte bună, dar cu câteva amendamente.
Primul ar fi acela că o asemenea manifestare ar trebui să se adreseze unui
public mult mai larg, ar trebui să fie un eveniment deosebit pentru băcăuanii cei
mulŃi, care sunt din ce în ce mai brutal îndepărtaŃi de carte. Librăriile nu mai au
dimensiunea culturală de acum douăzeci de ani, ele au devenit doar o afacere în care
banii sunt aduşi de birotică, de Kitsch-uri de tot felul, în nici un caz de cărŃi. Chiar
cărŃile, câte sunt, au suferit „mutaŃii” care le-au transformat în nişte obiecte
semănând destul de vag cu ceea ce noi ştim că este de când lumea cartea. O
cunoscută editură oferă la preŃul de 99,9 RON o „Carte de reŃete” care conŃine
„numeroase pagini suplimentare de notiŃe, un carneŃel pentru lista de cumpărături şi
buzunare concepute special pentru colecŃionarea de reŃete”! Asta este „cultura” care
aduce bani. Mai sunt cărŃi pentru copii cu personaje din desenele animate, capabile
să-i sperie, cu CD-uri cuprinzând lectura textului, astfel încât copilul nu mai ia
contact cu litera tipărită. Audiovizualul tinde să înlocuiască textul scris. Copiii nu
mai ascultă la culcare poveşti de Andersen, sau de FraŃii Grimm; adorm cu ochii la
Minimax! Nu mai vorbesc de prezenŃa literaturii române, de la Neagoe Basarab şi
Dosoftei până la scriitorii debutanŃi din anul acesta. Când din întâmplare apare
vreun titlu, el este acoperit de mareea de tipărituri în cea mai mare parte traduse,
care se vând din motive de publicitate, nu de valoare.
Aşadar al doilea amendament ar fi acela că o asemenea manifestare este
obligată să promoveze cartea adevărată, care să-şi formeze un public suficient de
cultivat, capabil să discernă valorile. Târgul organizat la Bibliotecă răspunde în
mare măsură acestui imperativ, dar ce folos că de la târg au lipsit tocmai librarii.
Cititorii de carte nu-s „calificaŃi” pentru lectură. Şcoala nu-i învaŃă cum se citeşte o
carte şi cel mai bun exemplu este blogul de cel mai mare succes acum, bookblog.ro.
Acest blog adună prieteni ai lecturii din toată Ńara, care fac schimb de cărŃi într-un
fel de târguri ad hoc şi-şi publică impresiile de lectură cu o inocenŃă înduioşătoare.
Se practică un fel de lectură naivă şi un cu adevărat oarecare Gabriel Adrian Mirea,
citindu-l pe Platon cum ar citi un roman poliŃist, vorbeşte despre eminenta elevă a
lui Constantin Noica, traducătoarea dialogului Criton, doamna Marta GuŃu, ca
despre „o anume Marta GuŃu” şi, după ce rezumă conştiincios ce a citit, trage
următoarea concluzie „filosofică”: „Citesc aceste rânduri şi mă gândesc cât de
departe suntem noi înşine de ideile sale. Programele de ştiri ne inundă cu tot felul de
crime ale copiilor contra părinŃilor, prin urmare cu nelegiuirile cele mai atroce.
Politicienii noştri nu respectă legile, deşi ei înşişi le iniŃiază. Există o lipsă de
respect generală faŃă de legi, faŃă de propria Ńară. Nu ne pasă de părerea celorlalŃi,
tinerii sunt stricaŃi prin tot felul de acŃiuni antipatriotice, în propria noastră Ńară
înfloreşte neorânduiala şi stricăciunea. Propriile cuvinte nu sunt respectate,
drepturile fundamentale sunt încălcate în mod flagrant, oamenii bătrâni sunt izgoniŃi
de tâlhari oficiali din propriile locuinŃe, modelele noastre sunt miliardari dubioşi
care ascund mafii îngrozitoare în spatele lor.” O asemenea recenzie ar merita
premiul Academiei! E bine, totuşi, că oamenii citesc. E rău că tot felul de „canoane”
şi tot felul de „reforme” au dus şcoala acolo unde este, adică destul de departe de
rolul ei fundamental, acela de a oferi suficientă instrucŃie şi educaŃie pentru ca un
absolvent de liceu să ştie cine este Platon, chiar cine este Marta GuŃu şi cum trebuie
citită o pagină de filozofie clasică.
Cine ar fi crezut că Platon va fi citit şi mai ales recenzat de Gabriel Adrian
Mirea ? Habent sua fata libelli, cum spunea Terentiu!

2 dec.
 49
BucuraŃi-vă !

După trei ani m-am întors, pentru câteva ore, la catedră. Cum despărŃirea de
şcoală nu mi-a lăsat amintiri prea plăcute, cum chiar în acest an am pus sub lupă
şcoala, în dorinŃa de a înŃelege ce se întâmplă aici şi concluziile mele nu sunt deloc
încurajatoare, am primit cu destul scepticism propunerea de a Ńine câteva ore. După
o experienŃă de două săptămâni, pot spune că am devenit optimist, chiar dacă
optimismul meu este moderat. Să mă explic.
Tinerii mei colegi sunt frumoşi, inteligenŃi, instruiŃi. Unii au chiar talent. Am
admirat o oră deschisă despre obiceiurile de Crăciun Ńinută de doamna profesoară
Roxana Roşu, care este un exemplu mai mult decât elocvent de ceea ce se cheamă
talent pedagogic. Tare mă tem că „evaluarea” pe care o preconizează viitoarea fostă
doamnă ministru va fi un pat al lui Procust în care adevăratele talente nu vor fi
apreciate, însă vor ieşi în faŃă tot felul de nechemaŃi, care ştiu să scrie proiecte cum
cere UE, care răspund la tot felul de cerinŃe nu numai inutile, ci chiar dăunătoare,
cum ar fi educaŃia antidrog, sau acceptul minorităŃilor sexuale, sau cursuri de istorie
a holocaustului, promovate intens de proamericanii noştri, de la minister, sau de la
casa corpului didactic. Care vor fi eventualele criterii de „evaluare”? Cine poate
evalua inefabilul lecŃiei de credinŃă, estetică şi patriotism la care am asistat? Iată de
ce, ca în poveste, un ochi plânge şi un ochi râde. Înclin să-i dau dreptate însă celui
care se bucură, deoarece şi în timpul regimului comunist profesorii au fost supuşi la
şi mai grele încercări şi cei talentaŃi, cei cu vocaŃia apostolatului, au educat generaŃii
de elevi fără să Ńină seama de „indicaŃiile” de partid. Aşadar, bucuraŃi-vă!
Dar elevii? Mă aşteptam să văd bătăi pe coridoare, secvenŃe de film horror
american, în care se trage cu pistolul în timpul orei, iar profesorii sunt agresaŃi,
filmaŃi şi apoi apar la Protv! Nici vorbă de aşa ceva. Am găsit clase populate de
tineri inteligenŃi, interesaŃi să formuleze păreri proprii, dornici de a şti cât mai
multe. Dacă s-ar face un test IQ nu cred că ar lua vreunul sub suta de procente. Din
păcate internetul şi televizorul, apoi programele făcute fără cap, vreau să spun fără o
logică didactică, uneori copiate după occident de oameni care habar nu au de tradiŃia
şi de excelenŃa românească în materie de pedagogie, produc o spălare a creierului cu
atât mai periculoasă cu cât este vorba de tineri foarte bine dotaŃi intelectual. Am
corectat şi un rând de teze. Elevii scriu fără diacritice, aşa cum se scrie cu tastatura
calculatorului setată pentru engleză. Prescurtează frazele, iar cuvintele de multe ori
sunt scrise în jargonul folosit în Messenger. Aş admite până la urmă aceste abateri
de la limba română corectă, dacă totuşi ar exprima ceva. InformaŃia lor este
lacunară, absolut aleatorie, nu doar datorită faptului că este achiziŃionată prin
zapping, dar înseşi programele sunt mozaicate, fără o necesară sistematică. Mare
păcat! Atâta inteligenŃă risipită, sau malformată, atâŃia tineri care sunt o forŃă
potenŃială nu doar ignorată, dar distrusă cu sau fără intenŃie! Poate cea mai mare
bogăŃie a noastră, „aurul cenuşiu” după numele unui eseu scris de Mircea MaliŃa, un
mare savant şi ministru al învăŃământului pe vremuri, este sistematic distrus. Şi
iarăşi, ca în poveste, un ochi plânge şi un ochi râde! Şi iarăşi înclin să-i dau dreptate
celui care se bucură, deoarece elevii noştri inteligenŃi şi talentaŃi se vor afirma până
la urmă în ciuda tuturor obstacolelor peste care trebuie să treacă.
Aşadar, bucuraŃi-vă! Naşterea Domnului este în fiecare an prilej de bucurie,
deoarece odată cu El se naşte speranŃa. Pentru Şcoala Românească anul viitor va fi
un an mai bun decât cel care a trecut, fie şi pentru cele două motive pe care le-am
arătat aici. BucuraŃi-vă!

16 dec.