Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scoala Romaneasca
Scoala Romaneasca
ŞCOALA ROMÂNEASCĂ
PUBLICISTICĂ
2005 – 2008
ORIZONTURI NOI
Bacău 2009
CUPRINS
2005
Ultima mineriadă
Invers, totul e invers!
Demisia
Valoarea evaluării
Rostul şcolii I
Rostul şcolii II
Complexul torŃionarului
Regulamentul şcolar
Ministru interimar
Sună clopoŃelul
Complexul lui Faust
Anatomia unui eşec
2006
Cântarea României
Paranoia examenelor
FiŃi totuşi domni, tovarăşi!
Cacaia vaşa opera
EducaŃia extracurriculară
Greva frigului
Discriminarea ateului
2007
EducaŃia ca prioritate
Coadă la grădiniŃă
Vară fierbinte
Activistul şi educaŃia
Despre educaŃie
Romgleza
2008
Reforma continuă
Eminescu pedagog
Idealul educaŃional
Profesori, elevi şi părinŃi
Organizare şi finanŃare
ConŃinutul şcolii
Multimedia
Dreptul de a fi prost
Între ştiinŃă şi credinŃă
Oameni şi maimuŃe
Manuale alternative
Fetele se ceartă…
Şcoala şi calculatorul
Şcoala şi comunismul
Sindicatele, o ruşine a învăŃământului
BeŃe de memorie
Avem nevoie de guru
Şcoala democraŃiei
Elevi hiperactivi
Emo
Româna la bacalaureat
Comunicare la bacalaureat
Alegătorul analfabet
Profesorul de literatură
CopyPaste
Estetica cacofonică
Furtul intelectual
ParŃial color
Şcoală şi sex
Şcoala şi comunismul
Istoria se repetă
Studiu de caz
Bacalaureat la Pentagon
Liceul sanitar
Şcoala şi descentralizarea
O istorie a comunismului
Istoria comunismului : munca silnică
Istoria comunismului: domn, sau tovarăş
Istoria comunismului: manualul
Istoria comunismului: rezistenŃă şi dizidenŃă
Istoria comunismului: limba de lemn
Istoria comunismului; elita culturală
Moartea şcolii I
Moartea şcolii II
Moartea şcolii III
Patriotism şi globalizare
Maestrul
Soarta cărŃilor
BucuraŃi-vă!
2005
1
ULTIMA MINERIADĂ
La ieşirea din scenă, domnul preşedinte Ion Iliescu a Ńinut ca, pe lângă
eliberarea lui Miron Cozma, să provoace o ultimă şi poate cea mai gravă
mineriadă: a inundat Ńara cu tone de medalii, drept mulŃumire pentru cei care l-au
servit cu slugărnicie trei lustri. Care-i consecinŃa, cel puŃin în învăŃământ ? Un
domeniu atât de sensibil la ideea de valoare şi mai ales la ierarhizarea valorilor, de
la gradele didactice şi universitare, la premiile acordate elevilor în fiecare an,
reacŃionează pe bună dreptate cu violenŃă. În loc să fie o sărbătoare, o recunoaştere
meritată a valorii, evenimentul a trecut sub anonimat, cei medaliaŃi sunt mai
degrabă jenaŃi decât mândri, iar majoritatea numelor sunt trecute sub tăcere, până
şi inspectorul general se ruşinează să le pronunŃe. Au ajuns foştii activişti de
partid, care au terorizat şcoala băcăuană înainte de 1989, rudele lor sau ale unor
actuali activişti să fie decoraŃi de colegul lor mai mare de la Cotroceni. Gravitatea
stă în faptul că nu activistul Ion Iliescu semnează brevetul, ci Preşedintele
României. Acest lucru accentuează starea de anomie în care ne zbatem de atâŃia
ani. Criteriile nu pot fi, vorba lui Arghezi „cinstea Ńi se da/ după talpă şi pingea”,
nici „dosarul” de care vorbea inspectorul general, doar dacă nu este vorba de
celebrul „dosar de cadre” !
IntenŃia de a contura nişte elite, de a ierarhiza competenŃele şi valorile a
existat în anii 1997-2000. Atunci a apărut Statutul personalului didactic, atunci s-
au înfiinŃat Colegiile NaŃionale. În Statut există Titlul V care se referă la
„DistincŃii şi premii”. Pe site-ul MEC se află de mult timp un proiect de
regulament, dar care nu trece din stadiul de proiect. Legea 220/27.V.2004, dată la
repezeală, nu face trimitere la legea de care vorbim, nu abrogă Titlul V, cum ar fi
cazul, pur şi simplu se face că legea statutului nu există. Cum este reglementat
domeniul? Sunt trei articole care instituie ordine, medalii şi diplome. La art. 113
din Statut , al. e), se spune:„Diploma de excelenŃă” se acordă cadrelor didactice
pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învăŃământ; Diploma este
însoŃită de un premiu de 20 la sută din suma salariilor de bază primite în ultimele
12 luni”. Inspectoratul şcolar a acordat o groază de „Diplome de excelenŃă” în
luna octombrie, dar fără să fi citit legea. Poetul Ion Tudor Iovian se mira că
diploma nu este însoŃită de un premiu, măcar simbolic. Dar distinsul poet mai are
mult până la pensie… Însă profesorii pensionari sau pensionabili care au primit
această diplomă ar putea să ceară banii şi atunci să-l văd pe domnul inspector
general. Vorba ceea, „dacă nu e putirinŃă, geaba chichirez gâlceavă” ! Însă precum
în cer, aşa şi pe pământ… Ca să nu fiu bănuit că revendic ceva bani, vreau să
declar aici că eu am refuzat „Diploma de excelenŃă”, ostentativ am absentat de la
pseudoserbarea organizată la Ateneu, dar nu cred să fi deranjat pe cineva...
Nerespectarea legii duce nu doar la premieri hilare, ci şi la inflaŃia de
Colegii NaŃionale. Ideea înfiinŃării acestor colegii a fost crearea unei elite ca în
perioada interbelică. Erau multe licee atunci, dar unul era Liceul NaŃional din Iaşi.
Colegiile ar trebui să fie doar unul pe judeŃ, sau chiar la două-trei judeŃe. Aici ar
trebui să ajungă cei mai celebri profesori, iar elevii acestor colegii ar trebui să fie
eminenŃi. Ideea social democrată, de fapt socialistă, este celebra uniformizare
socială, ca să nu-i mai poŃi deosebi pe proşti de cei deştepŃi, pe hoŃi de cei cinstiŃi,
pe leneşi de harnici. Faci peste tot colegii naŃionale, decorezi pe toată lumea, toŃi
sunt o apă şi un pământ !
În patru ani tovarăşii au stricat tot ce se putea strica din ceea ce s-a construit
cu migală şi efort în anii 1997-2000. Să sperăm că noii guvernanŃi vor lega repede
firul rupt. Cât îi priveşte pe cei de care ne despărŃim, sper pentru totdeauna, vorba
lui Arghezi: „Temeliile veciei, orice-aŃi face-s ale noastre./ Voi, întoarceŃi-vă
veseli şi slăviŃi, întru noroi.”
6 ian. 2005
2
INVERS! TOTUL E INVERS !
Teribilul strigăt din finalul piesei lui Marin Sorescu, un strigăt care face cât
zeci de cărŃi ale filosofilor, devine îngrozitor de actual în aceste zile în care la
Guvern se numesc secretarii de stat, iar în judeŃe se distribuie noua putere politică.
Ziarele fac tot felul de speculaŃii, şefii de partide se bat cu pumnul în piept
socotind că li se cuvin atâtea şi atâtea posturi, ba mai amintesc fără jenă de
păgubosul algoritm, de procente; puterea se distribuie precum brânza în piaŃă. Ce
poate ieşi de aici ? Poate ieşi un amestec exploziv sau amorf, oricum nefuncŃional,
ca acum opt ani. Societatea civilă, care a sperat atât de mult într-o administraŃie cu
adevărat modernă, care să nu mai dicteze, ci în sfârşit să colaboreze, priveşte din
ce în ce mai dezamăgită la spectacol. Politicienii, mai vechi şi mai noi, inventează
strategii pentru a mai aduce un post de şef în barca lor, indiferent dacă au sau nu
omul potrivit. UDMR-ul vrea neapărat un post de secretar de stat la educaŃie,
PUR-ul socoteşte câte procente a adus în alegerile locale PSD-ului şi le pretinde
de la AlianŃă, negustoria asta este de natură să deprime şi pe cel mai optimist
alegător.
GogoriŃa cu depolitizarea administraŃiei a fost lansată de PSD tocmai ca să-
şi conserve structurile: oamenii lor din prefecturi şi primării au devenit peste
noapte apolitici ! Aici ar trebui să ne înŃelegem. FuncŃionarii trebuie să fie
apolitici, ei formează instrumentul administrativ cu care se aplică politicile
guvernului în judeŃe. Dar cine foloseşte acest instrument şi ce politici aplică ?
Prefect şi subprefect fără de partid, sau consilieri care votează fără să Ńină cont de
doctrina şi programul partidului pe care-l reprezintă, asta este o aberaŃie. Atunci
eu, alegătorul, de ce am votat cu un anumit partid ? Nu ca să fiu reprezentat politic
în structurile de putere ? Am văzut un proces verbal al unei întruniri a Consiliului
municipal unde voturile erau consemnate nominal, dar în dreptul consilierilor nu
era trecut partidul pe care-l reprezenta fiecare. De unde ştiu eu, alegătorul, că
deputatul, sau consilierul căruia i-am dat votul mă reprezintă cu adevărat ?
Românii şi-au pus mari speranŃe în actuala Putere. Guvernul pare nu doar
funcŃional, ci chiar eficient din primele zile, cu toate beŃele în roate ce i se pun.
Structurile administrative din teritoriu, care se conturează în aceste zile, sunt însă
de o importanŃă covârşitoare, deoarece de ele va depinde punerea în operă a
politicilor guvernamentale. La conducerea instituŃiilor descentralizate trebuie
oameni noi, care să fie şi foarte buni profesional, dar şi loiali AlianŃei. Nu-i
neapărat nevoie să fie membri de partid, ba chiar ar fi o prostie să se pretindă acest
lucru, aşa cum făcea acum opt ani un efemer şef de partid judeŃean, preferând un
pedeserist care şi-a schimbat pe loc culoarea politică, unei competenŃe autentice.
Trebuie procedat invers, vorba lui Sorescu. Dacă am admite, prin absurd, că toate
competenŃele s-au adunat la PUR, trebuie lăsate la o parte orgoliile de partid şi
oferite toate posturile de conducere PUR-ului ! Este foarte dificil să alegi şi n-aş
vrea să fiu în pielea liderilor de partid. Cu cine să înlocuieşti, de exemplu, sinistra
troică (şi cuvintele tropăie!) de la inspectoratul şcolar? O înlocuieşti pe doamna
Marchiş cu domnul Enăşoaie, adică un activist cu alt activist ? Legea lustraŃiei,
care a fost sistematic sabotată de activiştii din Parlament, ar putea fi în sfârşit
aplicată, adică decizia ar trebui să fie luată, vorba lui Sorescu, invers decât până
acum.
În construirea structurilor de putere din judeŃ liderii politici au o răspundere
uriaşă. Le doresc din toată inima să reuşească şi…le Ńin pumnii !
24 ian.
3
DEMISIA
Domnul inspector şcolar general nu vrea să-şi dea demisia. Am privit jenat
la declaraŃia transmisă de televiziunea locală şi nu înŃeleg raŃiunea pentru care
profesorul Ghiorghi Iorga se "cramponează" de scaunul pe care, fie vorba între
noi, n-a făcut mare lucru. La încheierea unui mandat, un om politic ar trebui ca,
din orgoliu, să poată spune: în mandatul meu am realizat cutare şi cutare lucruri,
care vor rămâne în istoria învăŃământului băcăuan. Ce va rămâne după domnul
Iorga ? Evident, întrebarea este retorică... Atunci de ce vrea să mai stea, măcar o
lună, pe fotoliul pe care nu l-a onorat atâŃia ani ? Ce proiect măreŃ l-a început şi
mai are nevoie doar de o lună ca să-l ducă la bun sfârşit ? Devine mai penibil decât
doamna Marchiş, ca să zic aşa. Apoi, de ce trebuie să fie numit director la
Colegiul NaŃional Ferdinand, când acolo este un director care a dat un examen, are
un contract şi nu doreşte de loc să renunŃe la un drept câştigat legal ? Locul
domnului Iorga este la Liceul H. Coandă, unde-şi are catedra, dacă nu cumva una
dintre realizările mandatului său a fost transferarea catedrei "mai la centru".
În romanticul an '90, filosoful Mihail Şora, ajuns ministru, explica faptul că
reconstruieşte ministerul de sus în jos: a numit secretarii de stat, adjuncŃii lor, apoi
directorii generali ş.a.m.d. În acelaşi timp, în şcoli era mare vânzoleală cu alegerea
directorilor, alegerea inspectorilor ş.a.m.d., de jos în sus. Am întrebat atunci, cu o
naivitate jucată, unde se vor întâlni numirile cu alegerile ? Acum pare absurdă
alegerea directorului, dar tot nu putem spune că structura ierarhică a
învăŃământului preuniversitar – dar şi a administraŃiei publice în general - s-a
clarificat. Acum e moda concursurilor, dar până la ce nivel posturile se ocupă prin
concurs şi sunt independente sub raport politic, iar de la ce nivel posturile ar trebui
să fie ocupate de oameni numiŃi de guvern, care să aplice politicile partidului aflat
la guvernare şi să răspundă politic de domeniul respectiv, în cazul nostru de
învăŃământ ? Părerea mea este că, aşa cum prefectul şi subprefectul sunt oameni
politici, iar restul funcŃionarilor din prefectură sunt angajaŃi prin concurs, aşa şi la
inspectoratul şcolar inspectorul general şi cei doi adjuncŃi sunt oameni politici, ei
trebuie numiŃi de guvern şi trebuie să aplice politicile guvernamentale în domeniu.
Nimic nu-i de târguit, cum face domnul Iorga. Frumos ar fi ca să predea în mod
festiv mandatul, fără ciondăneli penibile.
Pe de altă parte, coaliŃia aflată la guvernare ori nu are oameni pregătiŃi
pentru instituŃiile din judeŃ, ori aceştia se ciondănesc pe posturi, din cauza
nenorocitului de algoritm, altfel nu-mi explic de ce la trei luni de la instalarea
guvernului, încă nu-s numiŃi măcar şefii principalelor instituŃii. Am mai spus acest
lucru; domnul prefect ar trebui să se consulte cu partidele din coaliŃie şi să
numească repede cei mai competenŃi oameni, capabili să implementeze politicile
pentru care Ńara a votat actuala guvernare. Nu contează de la ce partid sunt, nu
contează dacă nici nu sunt în vreun partid, important este ca aceştia să fie buni
profesionişti, loiali guvernului, capabili să se mişte repede deoarece este mult de
muncă: trebuie întâi reparat tot ce a stricat PSD-ul, apoi trebuie ca până în 2007 să
îndeplinim exigenŃele Uniunii Europene. Nu-i timp de ciondăneli, nu-i timp de
politicianisme ieftine, cei care vin în fruntea instituŃiilor trebuie să fie convinşi că
nu vin să câştige, vin să ofere, vin mai ales să se ofere, cu toată energia, cu toată
competenŃa şi mai ales cu toată bunacredinŃă de care sunt în stare. În materie de
învăŃământ, la Universitatea Bacău există o profesoară, care şi-a dat doctoratul în
pedagogie tocmai cu o teză despre reformă, care perfecŃionează cadrele didactice
din tot judeŃul, doamna conf. univ. dr. Venera Cojocariu, care ar trebui cel puŃin
consultată, dacă nu chiar să i se ofere postul de inspector şcolar general. Domnul
prefect trebuie să ia în cazul acestor numiri decizii de maximă responsabilitate.
Succesul domniei sale în atât de dificila muncă de conducere a judeŃului depinde
într-o măsură determinantă de echipa cu care se va înconjura.
4 apr.
4
VALOAREA EVALUĂRII
9 mai
5
ROSTUL ŞCOLII (I)
6 iun.
6
ROSTUL ŞCOLII (II)
Şcoala nu mai este, în societatea actuală, un templu spre care elevii şi părinŃii
să privească respectuoşi. Ea este concepută din ce în ce mai mult de către toŃi actorii
implicaŃi în procesul educaŃional pragmatic, drept parte a unei strategii de integrare
a individului în comunitate, spre binele lui, dar şi spre binele celorlalŃi. În aceste
condiŃii apare ca obligatorie dezvoltarea asociativităŃii, atât ca mijloc de educare a
capacitaŃii de integrare, cât şi ca formă de organizare a elevilor, părinŃilor şi
profesorilor în scopul derulării unor proiecte în parteneriat public/ privat. Din păcate
acest proces este frânat de factorii de decizie, mai ales de directori, dar şi de
inspectori, sau de aşa zişii lideri de sindicat, care nu-s interesaŃi să împartă decizia
cu nimeni. Există, evident, prezumŃia de vizare a unor câştiguri ilicite, deoarece o
confuzie instituŃională duce la o confuzie contabilă şi de aici până la însuşirea ilicită
a unor bunuri sau valori nu este decât un pas.
În multe şcoli, mai ales în Transilvania, locul vechilor comitete ale părinŃilor
a fost luat de asociaŃii ale părinŃilor elevilor dintr-o anumită şcoală. Aceste asociaŃii
sunt persoane juridice, ele au cod fiscal şi cont bancar, ele pot primi, conform legii,
finanŃări atât de la eventualii sponsori din comunitatea locală, cât şi de la consiliile
locale, sau de la organizaŃiile europene. Există chiar o cerinŃă a organizaŃiilor
europene, ca programele finanŃate să fie derulate în parteneriat public-privat.
Programul "1% din impozit pentru ONG-uri" ar fi adus sume substanŃiale cu care se
puteau derula proiecte importante, dacă aceste ONG-uri ar fi existat. De ce nu se
fac? Eu cred că sunt peste zece ani de când cer acest lucru la liceul meu, dar vorbesc
în zadar. Cine se opune ? Evident, cine are de pierdut de pe urma unui asemenea
proiect: în primul rând directorii de şcoli. Ei doresc, în bună tradiŃie comunistă, să
controleze tot ce mişcă în şcoală. O iniŃiativă a unui profesor, oricât de măruntă,
dacă nu-i controlată de director, este dezavuată. Am încercat să înŃeleg de ce se
întâmplă aşa. Pe lângă faptul că acest comportament este caracteristic mai ales celor
care au avut funcŃii de decizie înainte de 1989, ei îşi pun încă două întrebări: ce se
poate câştiga, material vorbind, de pe urma unui proiect, dar şi ce se poate câştiga
atât ca experienŃa managerială, cât şi ca stimă. Profesorii care derulează proiecte
devin, pentru viitor, nişte concurenŃi la "funcŃie"! PărinŃii care ar conduce un ONG
al lor şi ar participa, din această poziŃie, la luarea unor decizii ar putea deveni
incomozi atunci când este vorba de cheltuit banii asociaŃiei.
Dar şi elevii ar trebui să se organizeze în asociaŃii neguvernamentale. Cu cât
mai multe asemenea asociaŃii,cu atât mai bine. Partidul comunist a avut grijă să facă
educaŃie comunistă prin organizaŃii de pionieri şi de u.t.c. bine puse la punct şi mai
ales bine finanŃate. Ele răspundeau unei comenzi politice, profesorii care le
îndrumau erau doar executanŃi. Deşi acum educaŃia ridică mult mai multe probleme,
ne ferim cât putem de realizarea unor structuri organizaŃionale care să preia
activitatea extraşcolară a elevilor. Cluburi şi cenacluri, societăŃi corale, societăŃi
culturale sau de protecŃie a mediului, de turism etc. etc. ar trebui să fie cu sutele. În
Bacău sunt câteva, "Inter-mediu" a doamnei profesoare Cristina Ichimaş, "VeniŃi cu
noi" de la Colegiul Ferdinand, celebrul Club de Debate de la Buhuşi, Societatea
Culturală a Elevilor şi Profesorilor din Liceul "Mihai Eminescu", dar le numeri pe
degete şi trăiesc doar datorită entuziasmului unor profesori şi al unor elevi, căci nu-s
sprijinite; finanŃarea, când apare, este jenantă, membrii lor au tot timpul sentimentul
că fac ceva ilegal. De exemplu societatea culturală "Mihai Eminescu", în al zecelea
an de existenŃă, nu numai că nu a fost ajutată - prin cooperare - de conducerea
liceului în acest an, dar a fost chiar sabotată în cele câteva proiecte pe care le-a
derulat. Elevii şi profesorii implicaŃi în proiecte şi-au făcut, spre onoarea lor, treaba
şi cu toate reproşurile, chiar interdicŃiile dictate de cele două directoare au obŃinut
rezultate bune. Un proiect de acum patru ani, "Forum-ul ONG-urilor şcolare",
derulat la Valea Budului, care s-a bucurat de un mare succes, a murit în anul
următor, deoarece a fost mereu amânat de inspectorul şcolar general, duşman al
organizării ONG-urilor şcolare. Nu-i de mirare că şi directorii se uită urât la aceste
organizaŃii. Şi totuşi profesorii cu iniŃiativa, care vor să deruleze proiecte
ambiŃioase, cu parteneri din toată Europa, ar trebui să treacă peste piedicile puse de
directori şi să înfiinŃeze cât mai multe ONG-uri şcolare. Casa Corpului Didactic ar
putea oferi consultanŃă în acest sens, poate ar fi oportun un curs de iniŃiere în
aspectele juridice, contabile şi manageriale pe care le implică un asemenea proiect.
Asociativitatea ca mod de existenŃa a societăŃii civile trebuie învăŃată în
şcoală. ExistenŃa unor asemenea organizaŃii nu are doar un rol pragmatic, ci este şi
educativă. Chiar educatorii ar trebui să renunŃe la sindicatele create acum
cincisprezece ani, când o organizaŃie sindicală "liberă" ni se părea o culme a
libertăŃii de asociere, deoarece dascălii nu sunt "clasă muncitoare". Educatorii, ca şi
medicii, juriştii, artiştii trebuie să-şi facă propriile structuri organizaŃionale care să
le apere drepturile, inclusiv drepturile sindicale, dar Ńinând cont de specificul creativ
al activităŃii lor. Atunci când domnul Ion Caramitru a iniŃiat UNITER au fost sute
de voci care au strigat împotrivă, dar acum vedem în organizaŃia artiştilor un model.
Medicii sunt organizaŃi într-o Cameră Federativă, care adună specialişti din toate
domeniile medicinii. Dacă dascălii ar revitaliza SocietăŃile de ŞtiinŃe, cu un statut
care să cuprindă şi capitole referitoare la drepturile lor, inclusiv cele sindicale, apoi
aceste societăŃi ar forma, asemenea medicilor, o structură federativă, am scăpa de
sindicate şi de Codul Muncii, am înŃelege că specificul şi importanŃa activităŃii
dascălilor trebuie să le confere un statut deosebit.
Rezumând, trebuie să constat că problema numărul unu a şcolii este acum nu
compatibilitatea cu Europa, ci mutarea accentului pe educaŃie. Cât priveşte
instrucŃia, este necesară o revenire la caracterul sistematic al predării, dacă nu vrem
să atingem gradul de incompetenŃa al multor sisteme de învăŃământ occidentale. A
treia problemă pe care eu o văd ca fiind prioritară în şcoala românească este
dezvoltarea gradului de asociativitate, atât la părinŃi, cât şi la elevi şi profesori.
Aceste trei direcŃii fundamentale ar trebui puse în discuŃia unui Forum NaŃional al
EducaŃiei deoarece şcoala este - nu-i aşa ? - prioritate naŃională ! Fie ca acest sfârşit
de an şcolar să ne facă mai înŃelepŃi, iar anul şcolar viitor să devină cu adevărat un
nou început.
13 iun.
7
COMPLEXUL TORłIONARULUI
29 iun.
8
REGULAMENTUL SCOLAR
12 septembrie
9
MINISTRUL INTERIMAR
21 octombrie
10
SUNĂ CLOPOłELUL
22 noiembrie
11
COMPLEXUL LUI FAUST
29 noiembrie
12
ANATOMIA UNUI EŞEC
31 decembrie
2006
1
Cântarea României
25 aprilie
2
Paranoia examenelor
De câŃiva ani buni, sfârşitul anului şcolar este marcat de scandaluri mai mult
sau mai puŃin inventate în legătură cu examenele. Cauza o constituie neîncrederea în
profesori, în capacitatea lor de a evalua cunoştinŃele unui elev. Atunci când s-a
iniŃiat Centrul NaŃional de Examinare şi Evaluare, am protestat văzând în instituŃia
domnului Stoica o insultă la adresa profesorilor. Buncărul filmat lunile trecute de o
echipă a unui post de televiziune, care am auzit că a costat milioane de euro şi care
avea sisteme de alarmă şi siguranŃe mai ceva ca la Pentagon, este o expresie
ridicolă, absurdă a paranoiei la care s-a ajuns. Inventivitatea de care au dat dovadă
fel de fel de "specialişti" în examinare a dus la tot mai sofisticate metode de păstrare
a secretului probelor şi de transmitere a lor la comisii, dar în egală măsură a stimulat
şi frauda. A trata proba de examen ca pe un lingou de aur care trebuie păzit cu zece
lacăte este o dovadă de analfabetism din partea celor care îşi spun, pompos,
specialişti în examinare şi evaluare. Ei nu ştiu un lucru elementar: ideile nu pot fi
închise în seifuri. Profesorul autor al unui test de evaluare îl are cu el pretutindeni,
deoarece nu şi-l poate şterge din cap. Seifurile, parolele, toate măsurile de siguranŃă
sunt absurde, ele nu pot închide nimic. HoŃul care a furat subiectele la capacitate,
doamna care a dovedit că ştie subiectele la bacalaureat nu au dovedit nimic, sau au
dovedit doar faptul că este absurdă secretizarea examenelor. Cele câteva întrebări
din teza de limba şi literatura română nu au putut ajunge decât la câŃiva elevi, iar ele
nu însemnau decât patru puncte din zece. Un analfabet cu bani care ar fi avut
subiectele, ar fi luat patru şi cu punctul din oficiu cinci. Mare lucru! Absurditatea
vine din faptul că marii noştri specialişti în "itemologie" fetişizează "punctele", nota
ca mărime numerică, uită de tot de rostul evaluării.
În fond, de ce se dau examene? De ce sunt notaŃi elevii ? Este vorba de un fel
de concurs sportiv, cum ar fi la alergare, sau sărituri? Nu. Rostul examenului este pe
de o parte ca elevul să aibă un feed-back, să ştie cât de mult a evoluat în efortul
său de a se autoforma, iar pe de altă parte ca societatea să ştie pe ce competenŃe
contează. Falsificarea acestor evaluări este o crimă, ea dezinformează societatea, îi
dezinformează pe părinŃi şi-l dezinformează chiar şi pe elev. Nimeni nu are de
câştigat din fraudarea examenelor. Înainte de 89 avea un oarecare sens, deoarece era
greu să intri într-o facultate, că odată intrat sigur o terminai, oricât de prost ai fi fost,
repartiŃia "în câmpul muncii" se făcea automat, apoi puteai aştepta liniştit pensia, nu
conta cât de prost eşti pregătit profesional. Acum contează ce ştii, nu câte diplome
ai. Îmi povestea marele poet Mihai Ursachi de o întâmplare din exilul său american.
Invitat fiind la cabana unui prieten la sfârşit de săptămână, l-a cunoscut pe rectorul
universităŃii din oraşul respectiv. Au discutat mult poezie, rectorului i-a plăcut felul
cum gândeşte poetul român şi i-a propus să predea un curs de poezie. Mihai
Ursachi fugise din România fără acte, nu avea nici o diplomă, nici măcar paşaport,
aşa că i-a explicat, jenat, situaŃia americanului. "Nu-i nevoie de nici o diplomă, dacă
eşti de acord, de săptămâna viitoare vii la cursuri" i-a spus americanul. La noi o
asemenea situaŃie încă este de domeniul ficŃiunii. Nu chiar! Cunosc doi eminenŃi
elevi care s-au înscris la facultatea de informatică şi după un an sau doi au renunŃat,
deoarece nu mai aveau ce învăŃa, ştiau încă din liceu aproape tot ce se preda acolo.
Au părăsit-o fără nici o părere de rău, deoarece intraseră în firme de prestigiu, erau
apreciaŃi şi patronul nu le cerea nici un fel de diplomă. Un alt caz: Un informatician
de la un liceu dintr-un sat transilvănean a început să lucreze prin internet pentru o
firmă londoneză. CompetenŃa sa a fost apreciată şi a fost invitat să lucreze la firmă,
în Londra. Ce mai contează examenele, mai ales luate prin fraudă? Eu nu numai că
nu aş mai secretiza atât de absurd examenele, ci le-aş face publice. Ele chiar sunt
publice după regulament, la examenul oral poate asista oricine. Eu însă aş da
examenul cu sala plină, cu elevi, profesori, părinŃi, ziarişti şi chiar inspectori! łin
minte că într-un an au venit doi ziarişti şi au cerut voie să asiste. I-am primit cu
mare plăcere, ba chiar i-am întrebat, la plecare, dacă nu ar fi vrut să tragă şi ei câte
un bilet... Examenul oral este un mic spectacol, elevii demonstrează nu doar
cunoştinŃe, ci şi competenŃe, abilităŃi, comportamente, carismă chiar! Este păcat ca o
sărbătoare a intrării în maturitate să fie transformată în prilej de fraudare (de pe
acum elevul învaŃă să fure!), în stres, în priviri crucişe, în nervi şi reproşuri. De ce
să urâŃim unul dintre cele mai frumoase momente din viaŃă? Întrebarea este nu doar
pentru cei care au rostogolit acest bulgăre de zăpadă al "examinării şi evaluării", ci
şi pentru părinŃi, pentru profesori, pentru tot felul de inspectori şi mai ales pentru
aşa zişii ziarişti care cred că dacă murdăresc şcoala cu nişte comentarii abjecte sunt
mari justiŃiari...
11 iulie
3
FiŃi totuşi domni, tovarăşi !
12 sept.
4
Cacaia vaşa opera ?
31 oct.
6
Greva frigului
Zilele trecute, când termometrul a coborât în unele localităŃi chiar şi sub zece
grade minus, am văzut la televizor demonstraŃii ale elevilor care cereau căldură în
şcoli. Reporterii au filmat săli de clasă îngheŃate, nu doar în licee, ci şi la grădiniŃe.
Elevii stăteau în bănci înfofoliŃi, cu mănuşi, încercând să scrie sau să deschidă o
carte. DemonstraŃiile în care elevii, imitându-i pe cei mari, purtau pancarte cu
revendicarea dreptului la căldură şi scandau "vrem să învăŃăm, nu să îngheŃăm" ar fi
fost comice, dacă situaŃia în sine nu ar fi cu adevărat tragică. Frigul din şcoli nu este
însă o noutate. A trecut un sfert de secol de când Ceauşescu a început campania de
economisire a energiei, care în şcoli s-a tradus prin desfiinŃarea centralelor proprii şi
a caloriferelor de pe holuri, sau "blindarea" lor în sălile de clasă, unul din trei,
pentru a face economie. Profesorii şi elevii au îndurat frigul impus de un regim
criminal. După 1989 însă toate regimurile au fost la fel de criminale din acest punct
de vedere, deoarece în majoritatea şcolilor nu s-a schimbat nimic, dar din alte
motive. Este vorba fie de indolenŃa, sau chiar prostia factorilor de decizie, fie de
hoŃie, deoarece şcolile plătesc sute de miliarde de lei o încălzire care nu există,
miliarde care ajung la furnizorii fictivi şi le menŃin salariile mari luate pe degeaba.
Pentru ca elevii să nu iasă în stradă, cine ar fi trebuit să facă ce ? Pe ecranele
televizoarelor scria "Frigul din epoca Hărdău", ca şi cum ministrul ar trebui să vină
să facă focul în sobă la nu ştiu ce şcoală comunală! VinovaŃii trebuie căutaŃi în
administraŃia locală, incapabilă să rezolve o asemenea problemă în condiŃiile în care
domnul preşedinte Traian Băsescu cere insistent descentralizarea. Păi ce se va
întâmpla atunci ? Ziariştii vor da vina tot pe ministru (la fel se întâmplă şi în
spitale!), nu pe primar, sau pe directorii de şcoli, care ştiau din aprilie că nu au
încălzire, ştiu asta de un sfert de secol! În mod normal, directorul de şcoală care a
constatat la începutul lunii septembrie că şcoala sa nu-i pregătită pentru începerea
cursurilor ar trebui să-şi dea demisia "de onoare" - ha ha ha! - şi să-şi ceară iertare
de la părinŃi, elevi, profesori declarându-se incompetent. La fel primarul şi membrii
consiliului local care fac parte din consiliile de administraŃie ale şcolilor. Sindicatul
ar trebui să se implice primul în rezolvarea acestei crize care se repetă în fiecare
iarnă.. Există prevederi în contractul colectiv cu privire la condiŃiile de muncă?
Dacă nu, şi sindicatul trebuie trecut pe lista celor responsabili de frigul din şcoli.
Elevii au reacŃionat în felul lor, făcând demonstraŃii. Gălăgia lor nu a speriat
pe nimeni, ba chiar a fost amuzantă. La noi totul se transformă în băşcălie, chiar şi
o situaŃie tragică. CâŃi părinŃi au dat în judecată statul, cerând daune pentru faptul că
în şcoli copiii lor se îmbolnăvesc din cauza frigului ? CâŃi primari, câŃi directori de
şcoli şi-au dat demisia ? Şi profesorii au reacŃionat în felul lor, printr-o grevă
nedeclarată, dar care a scos din sistemul de învăŃământ numai în anul acesta 9000 de
cadre didactice. Aceştia au părăsit catedra chiar şi pentru cules căpşuni în Spania,
sătui să mai fie umiliŃi de semianalfabeŃi ajunşi "la putere".
Să nu fim absurzi. Există situaŃii limită, cum ar fi starea de război, sau
dictatura, care pot explica lipsurile de tot felul, inclusiv lipsa căldurii. Dar când
"economia duduie", când intrăm în "clubul select" al Ńărilor Uniunii Europene, unde
nu tremură de frig decât boschetarii care nu vor să trăiască altfel, este o expresie fie
a prostiei, fie a hoŃiei, fie a amândurora faptul că elevii ies în stradă să ceară
căldură, iar profesorii îşi iau câmpii (la propriu!) părăsind sistemul de învăŃământ.
Aş vrea să văd măcar un singur primar, sau un director de şcoală care să-şi dea
demisia sau care să fie dat în judecată pentru frigul din şcoli. Dar, vorba lui
Bacovia, "iar rămâne totul, o lungă teorie"...
7 nov.
7
Discriminarea ateului
28 nov.
2007
1
EducaŃia ca prioritate
27 feb.
2
Coada la grădiniŃă
5 iun.
3
Vară fierbinte
Pentru părinŃi, elevi, profesori, dar şi pentru tot felul de trepăduşi vara este
anotimpul examenelor, deci lung prilej de vorbe şi de controverse... Anul ăsta
examenul de capacitate, pe care nu înŃeleg de ce unii îl poreclesc în tot felul, aşa
cum tovarăşii au poreclit bacalaureatul "examen de maturitate", nu a stârnit prea
mult scandal. Doar câŃiva părinŃi au fost revoltaŃi de faptul că ultimul subiect la
proba de matematică era "pentru olimpici". Aşa şi trebuie, doar nu aŃi vrea ca toŃi
absolvenŃii să ia notă maximă! Un elev mediu, deci marea majoritate, ar trebui să ia
o notă medie, deci 7-8. Zece este, într-adevăr, pentru olimpici.
Teza la română de la bacalaureat a stârnit însă un val de indignare. Mai ales
ziariştii fără bacalaureat au fost cei mai revoltaŃi, ba l-au sunat şi pe domnul Nicolae
Manolescu să-l întrebe dacă citatul din "opera" sa de la care elevul trebuia să
pornească eseul era potrivit. De la Paris, de unde-şi ronŃăie sinecura, domnul
profesor - critic şi istoric literar, iar mai nou ambasador - a admis că citatul din
"Metamorfozele poeziei" este prea dificil pentru un absolvent de liceu! Domnia sa
este prea profund, prea complicat, prea greu de înŃeles, ca Kant (chiar aşa!). Lăsând
la o parte faptul că domnul Nicolae Manolescu încă nu a murit (Doamne fereşte!),
deci încă nu este clasic, vreau să le spun celor care cred că subiectul dat la teza de
română a fost dificil că el putea fi şi codul rutier, sau regulamentul jocului de fotbal.
Profesorul urmăreşte, atunci când notează eseul, nu atât cunoştinŃele elevului, cât
capacitatea acestuia de a construi un text de două pagini. Dacă ştie să facă o frază,
dacă nu face dezacorduri, dacă are un vocabular ceva mai bogat decât "mondial" şi
"mişto", dacă poate urmări un plan, mă rog, dacă stăpâneşte limba română suficient
de bine pentru a se face înŃeles, elevul este notat cu punctajul maxim. Dacă un elev
ar fi scris două pagini de text despre Nicolae Manolescu la Paris, sau despre cât de
cald este în vara aceasta, despre despărŃirea de şcoală sau despre vacanŃa la bunici şi
nu ar fi scos un cuvânt despre tradiŃionalism, tot ar fi luat două puncte din trei, cel
puŃin! Că subiectele pentru examenul de bacalaureat sunt prost alcătuite, asta-i altă
poveste, dar se putea discuta acest lucru din ianuarie până acum. Anul trecut, când
subiectele erau păzite mai ceva decât secretele de la NASA, n-a fost bine. Anul ăsta,
când subiectele au fost publicate încă din ianuarie, iar n-a fost bine. "Ni aşa, ni aşa",
vorba unui personal al lui Marin Preda. Cei care au alcătuit subiectele spun că au
dorit ca examenul să fie "creativ", elevii să nu poată copia, nici din cărŃi, nici din
cap, dar povestea despre "creativitate" este o simplă poveste, nu există formativ fără
informativ, ele sunt corelative. Am văzut un subiect la bacalaureatul din FranŃa, care
avea douăzeci de întrebări foarte exacte, notate cu zece puncte şi un eseu "creativ"
notat cu alte zece puncte. Teza testa în egală măsură capacitatea unui elev de a fi
creativ, dar şi cunoştinŃele sale. Cum arată "cultura" unui bacalaureat care discută
despre Hogaş, Vianu şi Manolescu, dar spune că pe Călinescu îl cheamă Florin, iar
Nichita Stănescu este o luptătoare blondă? Elevii, părinŃii, ziariştii, uneori chiar şi
profesorii nu înŃeleg încă faptul că examenul de bacalaureat trebuie să dea un
diagnostic cât mai exact despre calităŃile intelectuale ale candidatului. Dacă
falsificăm rezultatul, tânărul porneşte în viaŃă cu speranŃe care ar putea să-i aducă
mereu dezamăgiri, iar societatea s-ar putea trezi peste ani cu surpriza ca la un
examen de admitere în magistratură, din câteva sute de candidaŃi să nu treacă decât
unul, şi acela cu notă minimă!
3 iul.
4
Activistul şi educaŃia
17iul.
5
Despre educaŃie
25 sept.
6
Romgleza
26 nov.
2008
1
Reforma continuă
8 ian.
2
Eminescu pedagog
15 ian.
3
Idealul educaŃional
22 ian.
4
Profesori, elevi şi părinŃi
29 ian.
5
Organizarea şi finanŃarea şcolii
5 feb.
6
ConŃinutul şcolii
12 feb.
7
Multimedia
19 feb.
8
Dreptul de a fi prost
26 feb.
9
Între ştiinŃă şi credinŃă
4 mar.
10
Oameni şi maimuŃe
11 mar.
11
Manuale alternative
Manualele sunt de mulŃi ani subiectul predilect al ziariştilor care vor să-şi
demonstreze incompetenŃa abordând probleme la care nu se pricep. IniŃiativa
trecerii de la manualul unic la manuale alternative a reprezentat o expresie elocventă
a desprinderii şcolii româneşti de totalitarism. Libertatea elevului, a profesorului şi a
părintelui de a folosi un manual dintre mai multe pe care le oferă piaŃa este nu doar
eficientă, dar şi foarte educativă; este primul pas spre un învăŃământ activ. În fond
elevul trebuie să-şi însuşească mai întâi cunoştinŃe, pe care apoi să le prefacă în
convingeri şi deprinderi potrivit unei programe. Aceasta este legea după care apoi se
evaluează şi activitatea elevului, şi a profesorului. Manualul este doar o unealtă, hai
să spunem ceva mai sofisticată decât un şubler. Autorul de manuale nu este însă un
simplu funcŃionar, el trebuie să aibă talent şi cunoştinŃe mult peste media colegilor
lui care predau la clasă. Abecedarul lui Ion Creangă, lăudat şi de Eminescu, nu era
scris de un învăŃător oarecare, iar în perioada interbelică erau celebre manualele lui
Gh. Nedioglu deoarece erau funcŃionale, atât pentru profesor, cât şi pentru elev.
Acum însă la noi şi manualele, la fel ca autostrăzile, sau bordurile, se transformă în
„afacere”, adică în sursă de bani nemunciŃi. Un vântură-lume venit de peste ocean a
făcut o editură special gândită să „sifoneze” banii de la buget şi din buzunarele
părinŃilor. Când se făceau pseudolicitaŃiile, oferea un preŃ care nu acoperea nici
hârtia, spre indignarea domnului Gabriel Liiceanu, al cărui „Humanitas educaŃional”
nu putea concura cu asemenea ofertă. Editorul de care vorbim îşi scotea cu vârf şi
îndesat banii din tot felul de caiete, culegeri de exerciŃii, teste, pe care părinŃii erau
obligaŃi să le plătească în plus faŃă de banii de la buget! Manuale făcute de
semidocŃi, dornici de câştig uşor, erau şi sunt preferate unora de valoare din acest
motiv mercantil. Ne mirăm de absurdităŃile din manualele de religie, istorie,
literatură, dar nici fizica, sau matematica nu stau mai bine. Problema nu-i că-s grele
şi la propriu şi la figurat, problema-i că sunt proaste! Nu ai de unde alege. Manualul
de literatură al lui Gh. Nedioglu este de zece ori mai bogat în informaŃie şi mai
complex decât oricare dintre manualele actuale şi multe generaŃii de elevi au învăŃat
pe el fără să facă astenie.
Ce-i de făcut? Să se renunŃe la manualele alternative? Dar nici când erau
manualele unice şi cenzurate, acestea nu erau mai bune, deoarece erau făcute nu cu
har, ci cu sarcină de la partid. Acum aproape treizeci de ani, o colegă s-a apucat să
numere, într-o lucrare de grad, greşelile din manualul de literatură română pentru
clasa a noua. A găsit câteva sute, de la greşeală de virgulă până la grave erori de
informaŃie! Cred că soluŃia stă în schimbarea criteriilor de licitaŃie, ba chiar în
înlocuirea licitaŃiei cu avizul comisei de specialitate din minister, indiferent de
preŃul la care se ajunge. Normal ar fi ca piaŃa să selecteze în doi-trei ani câteva
manuale care să fie agreate de elevi, profesori şi părinŃi şi ca funcŃionalitate, şi ca
preŃ. Problema gratuităŃii accesului la manuale nu ar trebui să-i facă pe
reprezentanŃii ministerului să prefere manualele cele mai ieftine. Şcolile ar trebui să
le achiziŃioneze pentru bibliotecă, de unde copiii ai căror părinŃi nu au bani să
cumpere manuale să le poată împrumuta. Majoritatea oamenilor rămân pentru toată
viaŃa cu o „cultură de manual”, cel puŃin în domeniile în care nu se specializează.
Manualul nu trebuie „predat” la sfârşitul anului şcolar; el trebuie cumpărat şi pus în
bibliotecă, apoi trebuie recitit din când în când, până la bătrâneŃe, deoarece ar trebui
să cuprindă acele cunoştinŃe „clasice” (care se învaŃă în clasă!) neperisabile şi care
stau la baza culturii fiecăruia dintre cei care au trecut prin şcoală.
18 mar.
12
„Fetele se ceartă, băieŃii se bat”!
25 mar.
13
Şcoala şi calculatorul
Acum zece-cincisprezece ani domnul Ion Iliescu cerea, într-un avânt electoral
evident demagogic, să fie dotată fiecare şcoală din România cu calculatoare. I s-a
replicat că sunt multe şcoli care nu au nici curent electric, deci până la calculatoare
mai e cale lungă. Nici azi, când laboratoarele de informatică reprezintă o prezenŃă
obişnuită în şcoală, iar tehnologia informaŃiei a devenit parte a tehnologiei
didactice, dotarea fiecărei şcoli cu asemenea instrumente nu pare a fi o idee realistă.
Calculatorul însă a devenit, indiscutabil, un instrument de lucru tot atât de necesar
ca manualul. Iată de ce am fost neplăcut surprins când am văzut în ziare şi la
televizor un reportaj care făcea subiect de senzaŃie din faptul că un elev butona
calculatorul în timpul unei ore de literatură. Elevii îi învaŃă pe profesori, la şcoala
respectivă doar directorul ştie să folosească acest instrument SF! Autorul unei
asemenea aberaŃii jurnalistice, dar şi cei care au publicat-o, s-au comportat precum
băştinaşii de pe vremea cuceririlor coloniale, fascinaŃi de mărgelele de sticlă
colorată. Mare minune că un elev lucrează la calculator în timp ce profesorul predă
despre scrisoarea pierdută a veşnicului Caragiale! Dar nepoŃica mea, care are doar
patru ani, navighează pe internet în căutare de jocuri, rezolvă puzzle ori colorează ,
desenează apoi printează cu o dexteritate care o depăşeşte pe a mea, cred că şi pe a
doamnei educatoare. Să cred că este deci bună să treacă în locul educatoarei, la
catedră? Site-ul Liceului „Mihai Eminescu” a fost făcut de un elev, Bogdan
Viliman, care s-a şi plictisit de informatică între timp, acum este student la ştiinŃe
economice. Calculatorul este un instrument, nu trebuie fetişizat, nu trebuie să ne
închinăm la el. Şi magnetofonul, şi camera de filmat sunt instrumente cu ajutorul
cărora lecŃiile pot fi mai atractive şi mai eficiente, dar ele nu înlocuiesc profesorul şi
mai ales nu trebuie cu nici un chip să înlocuiască pagina scrisă, cartea. Folosirea
acestor mijloace de învăŃământ trebuie însă făcută cu discernământ. Camerele de
luat vederi nu-s făcute pentru a filma bătăi sau scene de sex, de cele mai multe ori
provocate sau chiar regizate, calculatorul nu-i făcut pentru a comunica pe
Messenger în timpul orei, sau pentru a asculta muzică, ci pentru a face mai
accesibile informaŃiile din lecŃie. În anii şaptezeci, când nu exista internet, iar
dotarea electronică de ultimă oră însemna un magnetofon, un radio şi un televizor,
eu foloseam mijloacele electronice pentru a optimiza mesajul didactic. Nu vă
imaginaŃi ce înseamnă să auzi vocea lui O. Goga, sau G. Bacovia, ori să-l auzi pe G.
Vraca recitând din Eminescu! Nu vă imaginaŃi cât de important este ca un elev să
fie imprimat în timp ce vorbeşte, apoi să se asculte, să-şi audă vocea! Am
înregistrat, într-un an, un „Jian” din zona Ceahlău cu eleve care ştiau de acasă
obiceiul vechi. Îl am şi acum, i l-am dat să-l asculte domnului profesor V.
AdăscăliŃei şi acesta, cel mai avizat cunoscător al folclorului de pe văile BistriŃei şi
Trotuşului, a fost entuziasmat. Am imprimat şi eu ore întregi pe care apoi le-am
discutat cu elevii, sau în catedră, de aceea am fost uluit când am aflat că un profesor
a fost dat afară din şcoală deoarece îşi filma orele. Poate că ar trebui elaborat un
regulament şcolar al folosirii acestor mijloace, deoarece nu-i normal ca un elev să
aibă voie să filmeze în timpul orei colegi care se bat sau profesori scoşi din sărite de
impertinenŃa unor loaze, iar un profesor să fie sancŃionat pentru că îşi filmează
propria oră: fiind o creaŃie a profesorului, el are drept de Copyright asupra ei!
Calculatorul este un stilou modern, puŃin mai complicat, dar la el trebuie să
aibă acces şi profesorul, şi elevul. Poate nu-i departe ziua în care profesorul va veni
la şcoală cu PC-ul portabil pe care va avea toate cataloagele şi planificările, toate
manualele şi bibliografia, inclusiv cea audio şi video, iar elevii vor înŃelege că este
în interesul lor să înveŃe să facă text, nu să prezinte referate copiate de pe internet,
pe care nici nu au curiozitatea să le citească.
1 apr.
14
Şcoala şi comunismul
8 apr.
15
Sindicatele – o ruşine a şcolii
15 apr.
16
BeŃe de memorie
22 apr.
17
Avem nevoie de „guru” ?
Exista câteva zeci de oameni care îşi permit să ceară peste 100.000 de euro
pentru trei-patru ore de discuŃii. În jurul lor s-a format o întreagă industrie, care, în
România, depăşeşte un milion de euro. Peter Drucker, părintele managementului
corporatist modern (care a murit în 2005, la vârsta de 95 de ani), spunea că oamenii
îi zic guru pentru că nu ştiu cum să despartă pe litere cuvântul “şarlatan”. Revista
britanica Management Today scria despre Tom Peters, cel mai cunoscut succesor al
lui Drucker, că este 50% geniu şi 50% artist al vorbăriei goale. Se poate spune, deci,
că “guru” este un concept evaziv, poate chiar iluzoriu. Dar atunci când este ataşat
unei conferinŃe şi este promovat unui target format din top managementul din
multinaŃionale, pot fi vândute locuri în sală cu 500 de euro de persoană. Românii au
devenit în ultima vreme tot mai receptivi la învăŃăturile „guru”, dovadă şi numărul
mare de asemenea evenimente, destul de profitabile dacă ne gândim la faptul că la o
conferinŃă cu 1000 de invitaŃi plătitori, cu un tarif de 500 de euro de persoană şi o
taxa de guru de 200.000 de euro, organizatorul se alege cu un profit de până la
250.000 de euro ! Majoritatea acestor conferenŃiari planetari au tarife între 20000 şi
200 000 de euro, plus transport cu avion particular şi cazarea la un hotel de cinci
stele! Oare ne aflăm în faŃa unei escrocherii de talie mondială? Sau şcoala noastră
cea tradiŃională nu mai este bună de nimic şi trebuie ca profesorii să fie înlocuiŃi cu
„guru”? Sau este vorba de un marketing bine pus la punct, care face să se vândă
„ştiinŃă” Kitsch cum se vinde Harry Potter ? Există un clasament mondial al acestor
„guru”, ca la tenis, clasament care dictează tarifele. Ce trebuie să ştie cineva pentru
a intra în top? Ca să fii un candidat serios pentru prima ligă, ar fi de ajutor să ai
datele următoare:
- Numele unei şcoli de business importante în CV (Harvard e ok, de asemenea
Stanford. In Europa, INSEAD, LBS sau IMD sunt la moda)
- Ceva cercetare academică în spate, nu neapărat serioasă.
- O carte de business best-seller (sau două) pe numele tău. Evident, dacă este best-
seller, este Kitsch!
- Să îŃi asociezi imaginea cu un anumit concept sau o zonă de interes. Cel mai bine,
de fapt, este să valorizezi conceptul dându-i un nume la modă. (Originalitatea e mai
puŃin importantă; majoritatea conceptelor noi sunt de fapt vechi, dar cu o
particularitate nouă)
- Un loc asigurat în circuitul speakerilor guru, trecând fără efort şi fără schimbări
majore ale discursului, de la un eveniment la altul
- Curajul de a solicita un onorariu ridicol de mare (plus cheltuielile auxiliare) pentru
a apărea şi a susŃine acelaşi discurs pe care l-ai oferit de sute de ori şi înainte.
- AbilităŃi de interpretare rafinate – undeva între stilul unui actor de stand-up
comedy şi al unui lector universitar
- Un stil de discurs foarte animat – să strigi destul de mult şi să agiŃi pumnul către
auditoriu
- Îndemânarea de a transforma idei complexe în vorbe de duh (proverbe) pline de
semnificaŃie.
Am citat până aici din revista electronică „Wall-Street” şi mă gândeam de ce
nu găsim şi la noi guru în stare să ridice în ochii lumii universităŃile româneşti, spre
satisfacŃia domnului preşedinte. De fapt avem cel puŃin unul, pe domnul Pavel
CoruŃ. Scrie numai best-seller-uri, dă soluŃii miraculoase; sigur ar umple sălile de
conferinŃe cu plătitori poate nu chiar de 500 de euro, dar măcar de 50… Cred că ar
fi bun de consilier la Cotroceni, ar aduce şcoala românească în topul mondial după
care tânjeşte cel mai mare specialist al nostru în materie de învăŃământ!
29 apr.
18
Şcoala democraŃiei
Cuvântul „democraŃie” este atât de compromis, încât îmi este şi jenă să-l
folosesc, dar hai să încercăm o reabilitarea a lui. „DemocraŃie” nu înseamnă nici
„democraŃia populară”, pleonasm demagogic menit să ascundă cea mai atroce
dictatură, nici haosul instalat după 89, care scuză furturile şi violurile de toate
felurile. „DemocraŃie” nu înseamnă că oricine poate să facă orice, nici că, aşa cum
sună un spot publicitar anonim difuzat de televiziuni, alegerea primarilor
echivalează cu „să ne alegem stăpânii”. Cine a conceput acel spot publicitar, cine
are interesul să inducă în mentalitatea colectivă ideea că suntem slugi? Dar asta-i
altă poveste, azi mi-am propus să vorbesc despre şcoală ca loc unde elevul învaŃă să
fie viitor cetăŃean. Aici elevul trebuie nu doar să capete cunoştinŃe şi deprinderi care
să-l facă o viitoare slugă eficientă, ci şi convingeri care să-l ajute să acŃioneze şi să
se impună ca „zoon politikon”, să fie un om al cetăŃii conştient de drepturile şi
datoriile pe care le are şi capabil să le exercite. EducaŃia politică a viitorului
cetăŃean a fost în centrul atenŃiei factorilor de decizie în toată perioada comunistă:
copiindu-se metodele din şcoala sovietică, organizaŃiile de pionieri şi de UTC (în
şcoala românească erau chiar şi organizaŃii de „şoimi ai patriei” pentru copiii de
grădiniŃă!) erau menite să „educe” viitorul „om nou”, cu un creier suficient de bine
spălat pentru a răspunde automat la comenzile „şefilor” de la partid. Acum încercăm
să copiem nişte modele străine care nu-s mai bune decât cele sovietice, doar că sună
altfel. În regulamentul de organizare şi funcŃionare a unităŃilor de învăŃământ
preuniversitar din 2005 se spune în art.105: „(1) În fiecare unitate de învăŃământ de
stat şi particular, se constituie consiliul elevilor, format din liderii elevilor de la
fiecare clasă. (2) Consiliul elevilor funcŃionează în baza unui regulament propriu,
avizat de conducerea unităŃii de învăŃământ şi care este anexă a regulamentului
intern.” Atât. Ce-s aceste consilii ale elevilor, cine face „regulamentul propriu”, pe
ce bază este acesta aprobat, dar mai ales care sunt criteriile pe care este respins?
Cum sunt aleşi „liderii”? Eram în cancelaria unei şcoli când directoarea le dădea
„indicaŃii” diriginŃilor să organizeze alegeri cu vot secret, care să nu fie influenŃat de
diriginte, dar să aibă grijă să ajungă „lider” elevul fruntaş la învăŃătură etc. Dar dacă
nu elevul cu notele cele mai bune are calităŃi de „lider”? Eu am avut o clasă în care
eleva pe care o urmau toŃi nu numai că nu era cea mai bună la învăŃătură, dar fusese
chiar şi corigentă la fizică într-un an! Ca să nu mai dau exemple din lumea noastră
politică… Părerea mea este că aceste „consilii” ale elevilor sunt artificiale şi-i învaŃă
pe elevi cum să-şi exercite formal drepturile şi îndatoririle de „cetăŃean”.
„DemocraŃia” învăŃată astfel în şcoală nu diferă mult de cea învăŃată în şcoala
sovietică. Altfel ar sta lucrurile dacă elevii ar fi învăŃaŃi să se organizeze în ONG-uri
şcolare în funcŃie de interesele lor, printr-o voinŃă reală, să înveŃe să elaboreze un
statut, să facă o campanie electorală, să aleagă şi să fie aleşi nu formal, ci drept
expresie a voinŃei lor etc. Atunci când vor deveni cetăŃeni care să exercite
democraŃia reală, nu vor mai putea fi manipulaŃi cu mici şi bere, iar în campania
electorală vor refuza categoric sloganul „să ne alegem stăpânii”.
Regulamentul şcolar dă acest drept: „Art.107. (1) Elevilor din învăŃământul
preuniversitar de stat şi particular le este garantată, conform legii, libertatea de
asociere în cercuri şi în asociaŃii ştiinŃifice, culturale, artistice, sportive sau civice,
care se organizează şi funcŃionează pe baza unui statut propriu, aprobat de directorul
unităŃii de învăŃământ. (2) Exercitarea dreptului la reuniune, conform art.15 alin. (2)
din ConvenŃia cu privire la drepturile copilului, nu poate fi supusă decât acelor
limitări care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate
democratică, în interesul siguranŃei naŃionale, al ordinii publice, pentru a proteja
sănătatea şi moralitatea publică sau drepturile şi libertăŃile altora.” ObservaŃi însă că
autorii regulamentului nu fac din aceste ONG-uri o modalitate de educare a
viitorului cetăŃean, ci răspund, mai mult în silă, unei cerinŃe a ConvenŃiei pentru
drepturile copilului. Cine-i învaŃă pe elevi cum să se organizeze, cum să-şi facă un
statut, cum să acŃioneze ca adevărat cetăŃean? Şcoala românească mai are mult
drum de parcurs până va deveni o şcoală autentică a democraŃiei!
6 mai
19
Elevii hiperactivi
12 mai
20
„Emo”
20 mai
21
Româna la bacalaureat
Iar se iau decizii pripite, care produc enervări inutile, bulversează elevi,
părinŃi şi profesori, dar mai ales provoacă serioase îngrijorări celor cărora încă le
mai pasă de România. Cine doreşte cu orice chip să ne transforme într-un popor de
mancurŃi, cine doreşte ca un absolvent de liceu să nu mai ştie că există o Românie
cu o geografie, o istorie, o literatură inconfundabile, care-i conferă o identitate de
nedizolvat în masa amorfă de sclavi „mondializaŃi” ? Modificările aduse
programelor şcolare pentru gimnaziu amputează istoria şi geografia; vor ajunge
românii să nu ştie care le este capitala, ori să confunde cuvintele „rom” şi „român”!
Această introducere prea emoŃională la ce vreau să spun a fost dictată de tonul, dar
mai ales de miile de comentarii de pe internet cu privire la subiectele pentru
examenul oral la bacalaureat publicate recent de minister. ToŃi comentatorii sunt
revoltaŃi pentru faptul că li se cere elevilor să comenteze texte care nu au nimic
comun cu ce au învăŃat timp de doisprezece ani. Un grup de profesori din liceele
bucureştene au atras chiar atenŃia asupra faptului că elevii pot da în judecată
ministerul deoarece nu se respectă programa şcolară. În locul lui George Călinescu,
Ion Creangă, I.L. Caragiale, Marin Preda, George Bacovia sau Nichita Stănescu,
elevii vor fi nevoiŃi să comenteze texte de Jonathan Scheele sau fragmente din
Raportul Tismăneanu, Pactul NaŃional pentru EducaŃie, Ghidul cetăŃeanului român
în UE, Raportul Centrului de Sociologie Urbana şi Regională etc. Doamna
profesoară Florina Rogalski de la Şcoala Centrală, organizatoarea dezbaterii,
observă pe bună dreptate că "a fost deturnat conŃinutul examenului de limba
romană. În loc de limba şi literatura română se va da un examen de comunicare şi
de legislaŃie europeană". Sigur, asta este confuzia pe care, voit sau nu, o fac cei
care au elaborat subiectele. Comunicarea este însă un alt obiect; eu însumi am Ńinut
mai muŃi ani un curs opŃional de comunicare umană, care nu trebuie confundată nici
cu limba, nici cu literatura. Dacă ministerul vrea, nu are decât să modifice planul de
învăŃământ şi să introducă acest obiect printre cele obligatorii. Comunicarea
artistică - literară, dar şi muzicală, plastică etc. - este doar un capitol din amplul
domeniu al comunicării umane. Eu cred că elevii trebuie învăŃaŃi cum se face
comunicarea sacră, comunicarea interpersonală, în grup sau prin mass-media, apoi
tehnici ale manipulării , de fapt tot ce Ńine de patologia comunicării. Poate cu
adevărat acest obiect trebuie pus în centrul planului de învăŃământ dat fiind faptul că
am intrat de ceva ani în era informaŃiei şi cunoştinŃele despre comunicare devin cu
adevărat vitale, dar asta nu înseamnă să scoatem limba şi literatura română din
bacalaureat. Este drept că în ultimii ani subiectele de literatură, care cuprindeau,
potrivit programei, pe toŃi scriitorii canonici ( Eu prefer să le spun „clasici”, adică
„se învaŃă în clasă”!), au fost dublate de comentarea unui text nonliterar pentru a se
vedea în ce măsură elevii înŃeleg un text la prima lectură. Aceste texte erau cu
adevărat „la prima lectură”, nu erau publicate şi erau luate din presa sau legislaŃia
cea mai recentă. Am avut surpriza să văd candidaŃi care nu înŃelegeau nimic dintr-
un text din legea accesului liber la informaŃiile de domeniu public; ei credeau că
este SF!, dar asta Ńine mai ales de mediul social şi politic în care au crescut. Şcoala
se poate implica în politică prin textele propuse acum, multe emanând de la
Cotroceni? Este mai important „Pactul pentru educaŃie”(sic!) decât o poezie de
Blaga, Arghezi sau Bacovia? Ca să nu mai vorbim de Eminescu, a cărui prezenŃă,
cândva obligatorie, acum este derizorie…
Cred că cel mai potrivit ar fi să se revină la biletele cu două subiecte
obligatorii: unul să fie de literatură, dintre cele comunicate conform legii, iar al
doilea să fie adăugat de profesorii examinatori dintre cele propuse de minister, dar
alegerea să fie lăsată la latitudinea profesorilor. Iar dacă se doreşte schimbarea
programei de bacalaureat, asta trebuie să se facă tot potrivit legii, la începutul anului
şcolar viitor, când ministerul poate introduce – doar să existe profesori pregătiŃi! – şi
obiectul „comunicarea umană”.
27 mai
22
Comunicarea la bacalaureat
Unul dintre cei mai fideli cititori ai ziarului nostru, domnul Dumitru Olteanu
din Comăneşti, este şi un adevărat Don Quijote care se luptă de unul singur cu tot
felul de aberaŃii ale democraŃiei noastre „originale”. Ultima sa ispravă a fost refuzul
de a plăti o taxă radio de pe factura de electricitate, pe motiv că radioul
„manipulează poporul”! Valoarea acestei taxe este de 2,50 lei, deci nu a făcut mare
economie, dar a vrut astfel să protesteze. A sesizat şi DelegaŃia Comisiei Europene,
cheltuind în felul ăsta de câteva zeci de ori mai mult pentru timbre, dar ofiŃerul de
presă şi informaŃii a Comisiei Europene, doamna Angela Cristea, îl sfătuieşte să se
adreseze poliŃiei sau tribunalului! Vă daŃi seama cât de absurd ar fi ca domnul
Dumitru Olteanu să pornească un proces, eventual să angajeze un avocat, să
cheltuiască milioane pentru a recupera…2,50 lei! Specialista în comunicare – ofiŃer
de presă şi informaŃii, sic! – nu a înŃeles, ori nu a vrut să înŃeleagă faptul că domnul
Dumitru Olteanu doreşte ca prin gestul său să protesteze împotriva manipulărilor
din mass-media. Pe marginea răspunsului dat de reprezentanta Comisiei Europene
cititorul nostru scrie: „Propun metoda M. Gandi de eliberare a Indiei prin opoziŃie
paşnică, adică: Dacă Radio România ActualităŃi, Cultural şi cele teritoriale, ca şi
TVR 1, 2, Cultural şi cele teritoriale manipulează poporul, deci pe noi toŃi,
manipulare în scopul divizării Ńării, de ce trebuie să-i plătim pentru asta? Să n-o mai
facem. AtenŃie la capcana includerii acestor taxe pe factura de electricitate!”
Protestul cititorului nostru este sublim, dar ineficient. În primul rând nu stă
bugetul televiziunii române în cei 2,50 lei ai domnului Olteanu. În al doilea rând,
televiziunile particulare sunt de sute de ori mai nocive. Ele nu pot fi închise, nici nu
pot fi cenzurate. Sunt libere aşa cum liberi sunt şi microbii, sau viruşii care pot nu
doar îmbolnăvi, ci chiar omorî! Cum ne putem apăra de aceste atacuri violente? Prin
vaccinare, ori cel mai eficient vaccin împotriva nu doar a manipulărilor de tot felul,
dar şi împotriva tâmpirii prin mass-media, împotriva distrugerii sufletului şi a minŃii
este o eficientă educaŃie - a tinerilor în primul rând – pentru cunoaşterea modurilor,
a mijloacelor şi a tehnicilor prin care oamenii comunică, precum şi a patologiei
acestei vitale componente a personalităŃii. Faptul că la bacalaureat s-a introdus o
probă de comunicare este deci foarte bun, vorba este însă dacă există în timpul
liceului o educaŃie sistematică în acest sens, dacă ai ce examina. Elementele de
comunicare au fost introduse treptat în programele de literatură, dar nu există în
planul de învăŃământ pentru liceu un asemenea obiect. După ce a parazitat predarea
literaturii române mai mulŃi ani, după ce s-a insinuat în examenul de bacalaureat
drept al doilea subiect la examenul oral, acum pretinde să înlocuiască literatura! Nu
ştiu dacă există o strategie malefică de înlocuire a valorilor noastre naŃionale cu
„cerinŃe” copiate de aiurea, dar cred că trebuie ca elevul să capete în liceu
cunoştinŃe şi chiar deprinderi de comunicare, pentru a putea el însuşi comunica, dar
şi pentru a se feri de manipulări de tot felul. Nu-i nevoie să nu mai plătim
televizorul, este suficient să-l închidem. Iar dacă suntem „vaccinaŃi”, dacă la şcoală
am învăŃat tehnicile de manipulare şi cum se interpretează nu doar conŃinutul, ci mai
ales intenŃiile unui mesaj, putem să privim liniştiŃi la efortul celor care vor să ne
prostească, ei nu vor reuşi decât cel mult să ne amuze.
Introducerea unui obiect numit „Comunicarea umană” este absolut necesară,
dar asta nu trebuie să afecteze cu nimic prezenŃa limbii şi literaturii române în toate
clasele de liceu. Când acest lucru se va fi realizat, atunci se poate introduce şi o
probă de comunicare la examenul de bacalaureat. Până atunci, însă, limba şi
literatura română trebuie să rămână proba cea mai importantă a examenului care
încoronează studiile liceale.
3 iun.
23
Alegătorul analfabet
10 iun.
24
Profesorul de literatură
17 iun.
25
Copy-paste
24 iun.
26
Estetică cacofonică
1 iul.
27
Furtul intelectual
9 iul.
28
ParŃial color
15 iul.
29
Şcoală şi sex
Mass-media au fost pline de ştiri despre avortul făcut unei fetiŃe din NeamŃ la
o clinică englezească. Aflăm că patru (!) profesori dintr-o şcoală din SUA fac sex cu
elevii, iar filmuleŃul porno cu o profesoară din Zalău şi soŃul ei a produs o vie
polemică în legătură cu dreptul fiecărui om la intimitate şi abuzul evident de care a
dat dovadă presa în acest caz. Există un interes excesiv pentru sex şi asta nu ar fi
chiar atât de anormal, doar tema sexului, alături de tema violenŃei, reprezintă pentru
unele publicaŃii pâinea cea de toate zilele. Grav este că ea se raportează din ce in ce
mai insistent la şcoală. Are şcoala vreo vină că scade alarmant vârsta de la care
copiii sunt interesaŃi de sex?
Potrivit raportului anual Mobile Life, 11 la sută dintre copiii cu vârste între
11 şi 18 ani au purtat discuŃii explicit sexuale pe internet, iar 28 la sută dintre ei au
recunoscut că au accesat site-uri pentru adulŃi. Foarte mulŃi copii se ascund de
părinŃi şi pretind că îşi fac temele doar ca să poată sta în faŃa calculatorului. În
realitate, ei accesează site-uri pornografice sau discută despre sex cu străini. Mai
mult, tinerii folosesc şi camere web prin intermediul cărora se pot vedea cu
interlocutorii. 53% dintre copiii din Marea Britanie au recunoscut că au comunicat
cu ajutorul camerelor web. "Dacă ne-am gândi la mesajele cu tentă sexuală pe care
le putem vedea începând cu desenele animate, cu reclamele care apar pentru orice
produs fie că este vorba de cafea, mobilă sau ochelari de soare, filmele care sunt la
îndemâna copiilor atunci când părintele lasă noaptea copilul singur în cameră şi nu
mai are grijă, nu ne miră că suntem din ce în ce mai expuşi violurilor, abuzurilor
sexuale, abuzurilor emoŃionale cu tenta sexuală din zilele noastre. Vârsta scade din
ce în ce mai mult pentru că accesul la sexualitate este permis prin toate influenŃele,
prin toŃi stimulii din jurul copilului", spune Mirela Zivari într-un comentariu postat
pe site-ul „Realitatea”. PărinŃii deci ar fi principalii vinovaŃi de ce se întâmplă. Sigur
că restricŃionarea accesului la internet, chiar supravegherea copilului când se află în
faŃa calculatorului ar fi de dorit, dar şcoala chiar nu are nici o vină?
Să facem puŃină istorie. Sunt cincizeci de ani de când s-au mixat şcolile, în
numele unui egalitarism de tip comunist iniŃiat, culmea, de americani. J.F. Kenedy a
avut ideea să mixeze şi căminele, apoi ideea de „libertate” s-a tradus în anii 60 prin
libertatea sexuală. Blestemata „egalitate între sexe”, ca toate miturile egalitariste, a
dus la distrugerea „pudibonderiei” burgheze şi „omul nou” american ne serveşte
acum, vai!, ca alt model după „omul nou sovietic”. Se fac manuale de educaŃie
sexuală pentru clasele mici, chiar pentru grădiniŃă, se distribuie gratuit prezervative
şi anticoncepŃionale, ba chiar guvernul englez recomandă ca elevele să facă sex oral,
pentru a nu mai rămâne însărcinate! La capitolul acesta va trebui să recunoaştem că
guvernul nostru, cu legea avortului, a rămas în urmă, dar nu-i târziu să ia exemplu
de la colegii britanici…PărinŃii să restricŃioneze accesul la internet, dar dacă vor
cumpăra pentru fetiŃa lor de patru ani o păpuşă care cântă „GhiŃă, te-aştept diseară la
portiŃă”, cum îi va explica ce ar urma să facă ea cu GhiŃă „la portiŃă”?
Singura soluŃie eu cred că rămâne educaŃia spirituală. Copilul trebuie să-şi
iubească şi să-şi respecte în primul rând părinŃii. El trebuie crescut într-un climat de
afecŃiune curată, pe care nu-l poate crea decât credinŃa în Dumnezeu. EducaŃia
creştină face din om o fiinŃă îndumnezeită, care creşte cu poveştile copilăriei, cu
avânturile adolescenŃei, cu împlinirile maturităŃii, fără tentaŃii demonice, fără
educaŃie sexuală şi prezervative, fără dr. Freud şi egalitatea între sexe, aşa cum a
fost creat, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu!
15 iul.
30
Şcoala şi comunismul
29 iul.
31
Istoria se repetă !
5 aug.
32
Studiu de caz
12 aug.
33
Bacalaureat la Pentagon
19 aug.
34
Liceul sanitar
Săptămâna care a trecut domnul ministru Eugen Nicolăescu a avut din nou o
iniŃiativă cel puŃin originală: confruntat cu o criză acută de personal, deoarece şi
medicii, şi asistenŃii pleacă unde văd cu ochii, numai să scape din România, domnul
ministru s-a gândit să aducă medici din Asia, sau chiar din Africa, deoarece aceştia
acceptă salariile oferite la noi. Ca şi cum am avea de-a face cu nişte cusătorese, care
învaŃă într-o zi cum se face o butonieră, ori cum se trage un tighel, apoi pot intra în
„procesul muncii”! Nu cred că va fi nevoie de un asemenea import, deoarece în
ultimii douăzeci de ani s-a produs o asemenea inflaŃie de cadre medicale, încât avem
de unde exporta. Problema este cine pleacă şi cine rămâne. Am auzit de asistenŃi
medicali care nu pot deosebi un algocalmin de o aspirină, iar pe lângă marile
noastre şcoli de medicină din Iaşi, Bucureşti, Cluj, Târgu Mureş au apărut zeci de
„medicine”, şi la Buhuşi s-ar putea înfiinŃa o facultate dacă ar dori cineva! Ca să nu
mai vorbim de şcolile de asistenŃi medicali, adevărate fabrici de bani pentru
„patroni”, dar în acelaşi timp adevărate bombe cu efect întârziat pentru sistemul
sanitar.
Cum era „înainte”? Liceul sanitar era un liceu de elită; se intra cu medii
comparabile cu cele de la „Bacovia”, iar la numărul de olimpici, chiar dacă avea
mai puŃini laureaŃi decât Liceul „Bacovia”, raportat la numărul de elevi era pe
primul loc în judeŃ. Elevii cei mai inteligenŃi şi cei mai instruiŃi ajungeau în sistemul
sanitar ca asistenŃi medicali. Cei mai buni dintre ei, alături de cei mai buni din
celelalte licee, ajungeau la Facultatea de medicină, astfel încât corpul medical era
format din elita fiecărei generaŃii. CondiŃiile în care se lucrează în spitale şi modul
penibil în care sunt remuneraŃi medicii acum îi fac să fugă pe cei mai buni
absolvenŃi de liceu de medicină. La asta se adaugă modul absolut revoltător în care
sunt trataŃi medicii de către mass-media. Am auzit, stupefiat, că s-a calculat o sumă
de zeci de milioane de euro drept „şpagă” pe care medicii şi-o însuşesc ilicit. Lasă
că un asemenea calcul este imposibil, lasă că munca cea mai complexă pe care o
poate presta cineva este foarte greu de evaluat în bani, lasă că oricum medicii sunt
plătiŃi infinit mai prost decât magistraŃii, de exemplu, despre care nu se poate spune
că fac mare lucru pentru salariile lor indecent de mari, dar venitul unui medic, chiar
dacă am adăuga milioanele de euro despre care vorbea cineva la „realitatea”, este
aşa de mic încât pe bună dreptate îşi ia lumea în cap şi se opreşte în Anglia, FranŃa
sau Spania. În România vor rămâne doar medicii care şi-au deschis cabinete
particulare, au faimă, deci au clienŃi şi medicii de la „medicinele” apărute ca
ciupercile, care nu pot fi în străinătate nici infirmieri!
Problema asistenŃilor medicali este şi mai gravă. Spuneam că liceul sanitar
era un liceu de elită. „Sanitas”-ul a luptat din toate puterile să-l desfiinŃeze, deoarece
valoarea absolventelor liceului sanitar îi complexa pe asistenŃii mai bătrâni, dar mai
ales deoarece voiau să înfiinŃeze zeci de şcoli postliceale care au funcŃionat ca nişte
sereleuri producătoare de bani. O reformă a învăŃământului adevărată ar trebui să
regândească învăŃământul preuniversitar sanitar, eventual realizându-se nişte
complexe formate din liceu şi postliceală, cum ar fi putut fi actualul Grup Şcolar
„Mihai Eminescu”, dacă fosta directoare, moştenită din epoca Ceauşescu, nu ar fi
întreŃinut o răceală, chiar un fel de ostilitate continuă între cele două şcoli care
funcŃionează sub acelaşi acoperiş. Eu sper că noua directoare, tânără şi energică, va
încerca, fie şi ca pe un experiment, să realizeze un asemenea complex care să
readucă învăŃământul sanitar preuniversitar în elita în care a fost dintotdeauna.
26 aug.
35
Şcoala şi descentralizarea
2 sept.
36
O istorie a comunismului cu voie de la securitate
9 sept.
37
Istoria comunismului: munca silnică
16 sept.
38
Istoria comunismului: „domn” sau „tovarăş”?
23 sept.
39
Istoria comunismului: manualul !
30 sept.
40
Istoria comunismului: rezistenŃă şi disidenŃă
7 oct.
41
Istoria comunismului: limba de lemn
I II III IV
A StimaŃi tovarăşi, Realizarea Ne obligă la analiza CondiŃiilor financiare şi
dragi colegi, îndatoririlor administrative
programului existente.
partidului
B Pe de altă parte, CompetenŃa şi Împlineşte un rol DirecŃiilor de
eficienŃa cadrelor esenŃial în formarea dezvoltare pentru viitor
C La fel, Creşterea constantă Necesită precizarea Sistemului de
a cantităŃii şi şi determinarea participare generală
complexităŃii
muncii noastre
D În acelaşi timp, să Structura actuală a Ajută la pregătirea Atitudinilor membrilor
nu uităm că, organizării şi realizarea de partid faŃă de
datoriile lor.
E De asemenea Noul model al Garantează Noilor propuneri.
activităŃii participarea unui
organizatorice grup important în
formarea
F Practica vieŃii Dezvoltarea Răspunde datoriilor DirecŃiilor de educare
cotidiene continuă a importante în în sensul progresului.
probează că diverselor forme de determinarea
activitate
G Nu e GaranŃia constantă Permite mai ales Sistemului de formare a
indispensabil de a activităŃii de crearea cadrelor care corespund
argumentat pe informare şi necesităŃilor
larg greutatea şi propagandă
semnificaŃia
acestor probleme,
căci
H ExperienŃele Noul avânt şi Conduce la CondiŃiilor de activitate
bogate şi diverse dezvoltarea aprecierea din viitorul apropiat.
structurilor importanŃei
I Problemele Consultarea cu Prezintă o încercare Modelului de
ridicate de numeroşi activişti interesantă de dezvoltare.
conducerea verificare a
partidului nostru,
dar mai ales
J Principiile Începerea acŃiunii Dezvoltă procesul Formelor de acŃiune.
superioare ale generale de formare restructurării şi
ideologiei a atitudinilor modernizării
comuniste, dar, de
asemenea,
14 oct.
42
Istoria comunismului: elita culturală
21 oct.
43
Moartea şcolii (I)
28 oct.
44
Moartea şcolii (II)
4 nov.
45
Moartea şcolii (III)
11 nov.
46
Patriotism şi globalizare
18 nov.
47
Maestrul
Spre sfârşitul acestor însemnări despre şcoala românească, pe care le-am făcut
cu durere, cu revoltă, dar mai ales cu nădejde, ca unul care şi-a petrecut aproape
toată viaŃa slujind şcoala, este timpul să schimb catedra cu pupitrul de elev şi să văd
ce au însemnat pentru mine anii petrecuŃi pe băncile sălilor de clasă, ori ale
amfiteatrelor.
Nu am să vorbesc aici despre învăŃătorul care „m-a învăŃat să scriu”, pentru
simplul motiv că eu scriam, este drept că folosind majuscule, încă de la patru ani.
Scrisul caligrafic şi cunoştinŃele elementare de aritmetică totuşi de la el le-am
învăŃat. De la profesorii de mai târziu am învăŃat însă nu doar ce scria în manuale, ci
mai ales cum trebuie să fie un viitor intelectual. Am învăŃat că a cunoaşte nu
înseamnă „a toci”, a reproduce pe de rost informaŃii, ci mai ales a experimenta şi a-
Ńi pune întrebări. Profesoara noastră de istorie, jenată de manualul lui Roller, făcea
lecŃii fascinante punându-ne doar întrebări. Ne obliga să gândim cu capul nostru,
formându-ne astfel o gândire critică fără să spună un cuvânt „împotriva regimului”.
Profesorul de geografie lăsa plictisit la o parte manualul tradus din ruseşte şi ne
vorbea despre călătoriile lui în Africa, în Asia, în America sau în statele Europei,
fascinându-ne cu gândul că a fost o vreme când oamenii călătoreau peste hotare.
Dar aş putea vorbi la nesfârşit despre liceul meu, „vechea Academie Mihăileană”
cum îi spuneam noi cu mândrie, care m-a format cu adevărat.
La Universitate am avut privilegiul să-i văd şi să-i ascult pe unii „clasici în
viaŃă”, personalităŃi pe care le ştiam doar din cărŃi. Teofil Simensky, Al. Dima,
Const. Ciopraga, Gavril Istrate, iată doar câteva nume care mă impresionau.
Deprinderea din liceu de a-mi pune întrebări m-a dus repede spre estetică, deoarece
problema genezei şi mai ales a necesităŃii operei de artă era fascinantă. Nu se putea
citi mai nimic în domeniu, singura carte de estetică apărută în acei ani era „Arta şi
realitatea din punct de vedere estetic” a lui Cernâşevski. Al. Dima, despre care ştiam
că este şi estetician, îmi răspundea evaziv la întrebări. El se refugiase în literatura
universală, vorbea doar despre capodopere dincolo de spaŃiu şi timp, îl oripila
contactul cu „ideologia”. În acest moment a apărut Al. Husar. Tânărul profesor
„exilat” de la Cluj începuse un cu adevărat temerar curs „facultativ” Tudor Arghezi
şi era foarte abordabil de către studenŃi. Având o carismă pe care nu şi-a pierdut-o
nici după o jumătate de secol, făcea amfiteatre pline, mai ales cu studente care
veneau cu mult timp înainte ca să prindă un loc mai aproape de catedră. I se spunea
„Maestrul” cu o oarecare tandreŃe, pentru a fi deosebit de „Magistrul”, care era Al.
Dima. Lungile conversaŃii pe care le aveam cu Maestrul, mai ales la Biblioteca de la
FundaŃie, erau menite să clarifice încercările mele de a defini categoriile estetice, ba
chiar mai mult, de a elabora un sistem. Maestrul însuşi gândea un sistem estetic,
apărut întâi doar creionat în „Ars longa”, „o cetate în zări”, cum spune chiar autorul,
apoi definit clar în „Metapoetica”, operă capitală care adaugă la teoria capodoperei
a lui M. Dragomirescu, ori la teoria matricei stilistice a lui Lucian Blaga, o nouă
teorie a „poesferei”, din păcate trimisă direct în istorie, este drept că având un
prestigios premiu al Academiei Române. Nu numai că Al. Husar nu a Ńinut un curs
de „Metapoetică”, nu doar că nu a făcut şcoală cu discipoli, dar originalitatea teoriei
sale cred că a iritat multă lume. PrezenŃa sa în cultura noastră este ignorată cu
vinovăŃie, când ar trebui să fie primită triumfal. Maestrul a privit această
marginalizare, mai ales până în 1989, cu umor şi detaşare. Era modul său de a privi
totul în jur. Îmi amintesc de o zi în care urcam domol dealul Copoului discutând ca
de obicei, când ne-am întâlnit cu „locotenenŃii” domnului profesor Al. Dima -
Maniu, Apetroaiei, Drăgan – cărora le-a răspuns la salut cu un „salut maeştrii”, apoi
m-a privit complice, încântat de pluralul pe care-l inventase.
Aflu că un ipochimen care se dă drept academician în Bacău a fost sancŃionat
pentru nu ştiu ce matrapazlâcuri legate de mafia doctoratelor „potrivit codului
muncii”. Dacă face parte din personalul „tesa”, foarte bine a făcut conducerea
Academiei că l-a sancŃionat conform „codului muncii”, dar dacă se numără printre
nemuritori mi se pare absurd să fie penalizat ca un funcŃionar oarecare. O colegă de
la ziar scrie despre conferinŃa de estetică organizată de domnul în cauză că la ea vor
participa „academicieni din întreaga Ńară”. Mi-l imaginez pe Maestru zâmbind
maliŃios şi aruncându-mi o privire complice ca odinioară pe dealul Copoului:
„Academicieni din întreaga Ńară, uniŃi-vă!”
25 nov.
48
Soarta cărŃilor
2 dec.
49
BucuraŃi-vă !
După trei ani m-am întors, pentru câteva ore, la catedră. Cum despărŃirea de
şcoală nu mi-a lăsat amintiri prea plăcute, cum chiar în acest an am pus sub lupă
şcoala, în dorinŃa de a înŃelege ce se întâmplă aici şi concluziile mele nu sunt deloc
încurajatoare, am primit cu destul scepticism propunerea de a Ńine câteva ore. După
o experienŃă de două săptămâni, pot spune că am devenit optimist, chiar dacă
optimismul meu este moderat. Să mă explic.
Tinerii mei colegi sunt frumoşi, inteligenŃi, instruiŃi. Unii au chiar talent. Am
admirat o oră deschisă despre obiceiurile de Crăciun Ńinută de doamna profesoară
Roxana Roşu, care este un exemplu mai mult decât elocvent de ceea ce se cheamă
talent pedagogic. Tare mă tem că „evaluarea” pe care o preconizează viitoarea fostă
doamnă ministru va fi un pat al lui Procust în care adevăratele talente nu vor fi
apreciate, însă vor ieşi în faŃă tot felul de nechemaŃi, care ştiu să scrie proiecte cum
cere UE, care răspund la tot felul de cerinŃe nu numai inutile, ci chiar dăunătoare,
cum ar fi educaŃia antidrog, sau acceptul minorităŃilor sexuale, sau cursuri de istorie
a holocaustului, promovate intens de proamericanii noştri, de la minister, sau de la
casa corpului didactic. Care vor fi eventualele criterii de „evaluare”? Cine poate
evalua inefabilul lecŃiei de credinŃă, estetică şi patriotism la care am asistat? Iată de
ce, ca în poveste, un ochi plânge şi un ochi râde. Înclin să-i dau dreptate însă celui
care se bucură, deoarece şi în timpul regimului comunist profesorii au fost supuşi la
şi mai grele încercări şi cei talentaŃi, cei cu vocaŃia apostolatului, au educat generaŃii
de elevi fără să Ńină seama de „indicaŃiile” de partid. Aşadar, bucuraŃi-vă!
Dar elevii? Mă aşteptam să văd bătăi pe coridoare, secvenŃe de film horror
american, în care se trage cu pistolul în timpul orei, iar profesorii sunt agresaŃi,
filmaŃi şi apoi apar la Protv! Nici vorbă de aşa ceva. Am găsit clase populate de
tineri inteligenŃi, interesaŃi să formuleze păreri proprii, dornici de a şti cât mai
multe. Dacă s-ar face un test IQ nu cred că ar lua vreunul sub suta de procente. Din
păcate internetul şi televizorul, apoi programele făcute fără cap, vreau să spun fără o
logică didactică, uneori copiate după occident de oameni care habar nu au de tradiŃia
şi de excelenŃa românească în materie de pedagogie, produc o spălare a creierului cu
atât mai periculoasă cu cât este vorba de tineri foarte bine dotaŃi intelectual. Am
corectat şi un rând de teze. Elevii scriu fără diacritice, aşa cum se scrie cu tastatura
calculatorului setată pentru engleză. Prescurtează frazele, iar cuvintele de multe ori
sunt scrise în jargonul folosit în Messenger. Aş admite până la urmă aceste abateri
de la limba română corectă, dacă totuşi ar exprima ceva. InformaŃia lor este
lacunară, absolut aleatorie, nu doar datorită faptului că este achiziŃionată prin
zapping, dar înseşi programele sunt mozaicate, fără o necesară sistematică. Mare
păcat! Atâta inteligenŃă risipită, sau malformată, atâŃia tineri care sunt o forŃă
potenŃială nu doar ignorată, dar distrusă cu sau fără intenŃie! Poate cea mai mare
bogăŃie a noastră, „aurul cenuşiu” după numele unui eseu scris de Mircea MaliŃa, un
mare savant şi ministru al învăŃământului pe vremuri, este sistematic distrus. Şi
iarăşi, ca în poveste, un ochi plânge şi un ochi râde! Şi iarăşi înclin să-i dau dreptate
celui care se bucură, deoarece elevii noştri inteligenŃi şi talentaŃi se vor afirma până
la urmă în ciuda tuturor obstacolelor peste care trebuie să treacă.
Aşadar, bucuraŃi-vă! Naşterea Domnului este în fiecare an prilej de bucurie,
deoarece odată cu El se naşte speranŃa. Pentru Şcoala Românească anul viitor va fi
un an mai bun decât cel care a trecut, fie şi pentru cele două motive pe care le-am
arătat aici. BucuraŃi-vă!
16 dec.