Sociologie Urbana Suport de curs

I.CURS 1
Prima revolutie urbana a avut loc in neolitic si a presupus: renuntarea la stilu
l de viata nomad; sedentarizarea, asezarea comunitatilor umane, aparitia asezari
lor, localitatilor umane permanente (durabile); organizarea sociala organizare s
patiala. Localitatea se refera la o ordine/ordonare/organizare spatiala care sa
spatializeze conditii complexe care sa faca posibila viata sociala in toata comp
lexitatea si diferentierea ei functionala.
A doua revolutie urbana se refera la capitalism, industrializare si urbanizare.
A treia revolutie urbana se refera la globarizare.
II. CURS 2
Spatiul
-Constituirea spatiului
-Constituirea asezarilor umane
-Constituirea societatii
Prin spatiu se intelege:
-Forma obiectiva si universala a existentei materiei, inseparabila de materie, c
are are aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si exprima ordinea c
oexistentei obiectelor lumii reale, pozitia, distanta, marimea, forma, intindere
a lor.
-intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh; portiune din atm
osfera; intinderea, locul care ne inconjura.
-Spatiu aerian = portiune din atmosfera corespunzatoare limitelor teritoriale al
e unui stat si in care acesta isi exercita suveranitatea.
-Spatiu cosmic = intindere nemarginita situata dincolo de atmosfera pamntului.
-Perspectiva vasta, orizont larg.
-Loc, suprafata, intindere limitata.
-Limitele intre care se desfasoara o actiune; cadru.
-Lungime luata de-a lungul traiectoriei unui corp mobil.
-Loc (liber) intre doua obiecte, distanta, interval.
-Spatiu verde = suprafata acoperita cu vegetatie in perimetrul unei asezari
Spatiul in matematica se refera la o multime de puncte care prezinta anumite pro
prietati. Geometria in spatiu este ramura a geometriei care studiaza figurile a
le caror elemente sunt situate in planuri diferite.
Substantialismul: Spatiul este considerat o substanta, are caracter obiectiv, e
ste un dat si reprezinta un container pentru tot ce exista. Printre reprezentantii d
e seama ai substantialismului sunt Descartes si Newton.
Relationismul: Spatiul este un mod de co-existena a lucrurilor. In absenta lucru
rilor, spatiul reprezinta doar posibilitatea de plasare a acestora; un reprezent
ant de seama al relationismului este Leibniz.
Directia epistemologica: Spatiul este vazut ca o categorie a priori a intelectu
lui uman. Spatiul este o reprezentare necesara, a priori cu valenta orientative
pentru subiectul cunoscator. Un reprezentant de seama al acestei directii este I
. Kant.
Insusirile spatiului relevante social/sociologic se refera la exclusivitate(fizi
c si social) si excluziune(fizic si social) adica, in acelasi interval temporal,
spatiul apropiat, folosit, ocupat de o entitate nu poate fi utilizat de o alta
entitate dect prin timing/negociere, adica consum de timp. Spatiul este fix, imob
il dar si flexibil si reversibil, ceea ce ii da
granita/granite. Exclusivitatea/excluziunea este amplificata de proprietatea pri
vata asupra spatiului
Georg Simmel, Sociologia spatiului: Spatiul este exclusiv/unic, fragmentat/diviz
at, adica poate fi deconstruit, reconstruit si reasamblat. Este cadrul interacti
unilor sociale si reprezinta un factor determinant pentru proximitatea sau dista
nta sociala la nivelul indivizilor(efectul de vecinatate, adiacenta). Spatiul re
prezinta de asemenea oportunitate pentru miscare, adica pentru mobilitatea geogr
afica si mobilitatea sociala.
Constituirea asezarilor umane durabile s-a realizat prin: sedentarizarea populat
iilor umane, asezarea lor intr-un anumit loc, producerea si reproducerea tuturor
conditiilor care fac posibila viata sociala in toata complexitatea ei si prin a
menajarea teritoriului, transformarea elementelor naturale in elemente culturale
.
Transformarea spatiului in loc - proces si performanta socio-culturala:
Societate: constituirea societatii; spatiul este element constitutiv al socialul
ui; organizare sociala; structuri sociale; ordine sociala.
Spatiu: constituirea spatiului; socialul este constitituv pentru spatiile, locur
ile cu destinatie socio-umana; organizare spatiala; structuri spatiale; ordine s
patiala.
Cadrul de referinta propus (apud Martina Low):
Spatiul: inteles ca si ordine/ordonare relationala dintre bunuri sociale si oame
ni; cadru de referinta si orientare pentru actiunea si interactinea sociala; pos
ibilitatea ordinii si ordonarii.
Distinctia importanta: ce este ordonat/de ordonat; cine ordoneaza; care sunt reg
ulile si principiile ordinii si ordonarii.
Inginerie sociala si design-ul arhitectural-urbanistic se ocupa de determinarea
evolutiei sociale prin design, planificare (politica, economica, culturala, etc)
. Constituirea socialului este concomitenta cu constituirea spatiului/locului. O
rdinea si organizarea sociala genereaza o ordine si organizare spatiala. Orice c
onstituire de loc genereaza forme de socialitate si sociabilitate. Formele de so
cialitate/sociabilitate au nevoie de spatialitate pentru a avea loc. Importanta
prezentei/absentei unor elemente in spatii constituite.
A juxtapune inseamna a pune mai multe lucruri alaturi, unul lnga altul, a alatura
; a imbina prin juxtapunere.
Adiacenta este alaturare, vecinatate; calitate a unghiurilor adiacente.
Constituirea spatiului se realizeaza prin plasarea, pozitionarea, juxtapozitia b
unurilor sociale si oamenilor, respectiv a unor markeri primar simbolici; prin per
ceptii, reprezentari, amintiri (memorie); prin ansambluri considerate, percepute
si reprezentate ca totalitati; edificare, construire = ordonare/ordine.
III. CURS 3

Placemaking este un termen care a inceput sa fie folosit in anii 70 de catre arhite
cti si planificatori urbani pentru a descrie procesul crearii pietelor publice,
parcurilor, strazilor, falezelor care atrag oameni intrucat sunt interesante si
placute. Peisajul joaca adesea un rol important in procesul modelarii acestor el
emente.
In Pentru o antropologie a spatiului, Francoise Choay ofera o antologie de articol
e inovatoare si fundamentale despre multiplele chipuri ale spatializarii si isto
riei sale (arhitectura, urbanism, amenajare, ocrotirea patrimoniului, modalitati
le in care societatile umane isi construiesc si locuiesc mediul spatial). Aceste
articole, scrise de-a lungul a douazeci de ani, descopera progresiv o calitate
proprie omului, competenta de a edifica, mizele majore pe care le pune in joc acea
sta competenta la vremea mondializarii.
IV. CURS 5

Notiunea este o forma de reflectare a lumii in gndirea omeneasca, cu ajutorul car
eia sunt fixate caracterele generale, esentiale si necesare ale unei clase de ob
iecte (obtinute prin generalizare si abstractizare); cunostinta, idee cu caracte
r general asupra unui lucru; cunostinte, principii fundamentale; elementele de
baza ale unei discipline, ale unui domeniu etc.
Definitia este operatia logica prin care se stabileste continutul unei notiuni.
Tot definitie se numeste si enuntul prin care se face aceasta operatie. Definiti
a unui obiect epistemic se face de regula prin operatia gen proxim diferenta spe
cifica indicarea cadrului de referinta (concept teoretic, referential empiric) s
upraordonat genul proxim indicarea elmentelor prin care obiectul epistemic se d
eosebeste de alte obiecte ce constituie elementele componente ale genului proxim
.
Genul proxim este termenul de referinta al definitiei, cel mai apropiat ca sens
de notiunea definita.
Diferenta specifica este trasatura caracteristica a notiunii, care o deosebeste
de celelalte notinui cuprinse in genul sau proxim.
Definitia a ceea ce este urban este conditionata de definitia a ceea ce este ru
ral. Cum am mai spus: aceasta definire in oglinda a doua notiuni este neobisnuit
a in practica stiintifica si denota o oarecare slabiciune teoretico-conceptuala
a sociologiei rurale si urbane
Teoretic definirea orasului este dependenta de definirea genului proxim = urban.
Circularitatea demersului de cunoastere si definire a conceptului ORAs nu poate
fi evitata. Definirea urbanului este dificila si conditionata de o serie de fac
tori care sunt intra - si interrelationati. Multiplicitatea acestor factori si i
nteractiunea dintre ei difera de la caz la caz in contextul specificitatii fieca
rui loc/localitate in parte. O parte din acesti factori sunt: volumul populatiei
; densitatea populatiei; organizarea economica si sociala; functii economice, po
litice, culturale etc; piata fortei de munca, raportul dintre cererea si oferta
de bunuri si servicii, rangul localitatii, functiile administrative.
Trei elemente definitorii/distinctive ale conceptului de urban, in comparatie cu c
onceptul de rural:
-Elementul ecologic - volumul, densitatea si eterogenitatea populatiei urbane;
-Elementul economic - predominanta activitatilor non-agricole in urban (efectul
economic al aglomerarii/concentrarii industriei si serviciilor, varietatea/diver
sitatea functiilor economice);
-Caracterul/specificul social al unei arii urbane - stil de viata, comportament
e specifice, optiunile axiologice, viziunea despre lume si viata, moduri de inte
ractiune si relationare sociala.
Localitatea este o forma de asezare stabila a populatiei in teritoriu, alcatuind
un nucleu de viata umana, cu structuri si marimi variabile, diferentiate in fun
ctie de specificul activitatilor de productie dominante ale locuitorilor, caract
eristicile organizarii administrativ-teritoriale, numarul de locuitori, caracter
ul fondului construit, gradul de dotare social-culturala si de echipare tehnico-
edilitara.
Localitatile urbane si localitatile rurale se clasifica in functie de:
- specificul si de ponderea activitatii economice dominante,
- de numarul de locuitori,
- caracterul fondului construit,
- densitatea populatiei si a locuintelor,
- de nivelul de dotare social-culturala si
- de echipare tehnica
Localitatile se impart in doua mari grupe: localitati urbane si localitati rural
e.
Localitatea urbana este localitatea in care majoritatea resurselor de munca este
ocupata in activitati neagricole cu un nivel diversificat de dotare si echipare
, exercitand o influenta socio-economica constanta si semnificativa asupra zonei
inconjuratoare.
Factual, orasul este o asezare umana urbana. Cel mai simplu ar fi sa definim ora
sul ca fiind un loc (place) unic, delimitat prin granite administrativ-juridice
intr-un continuum spatial, respectiv un element aflat in vecinatatea, juxtapozit
ia altor unitati spatiale. Consecinta unui asmenea rationament: avem de-a face c
u o retea de localitati la scara spatial-teritoriala a unei zone, regiuni, stat,
continent, planeta.
Orasul este o unitate administrativ-teritoriala de baza alcatuita fie dintr-o si
ngura localitate urbana, fie din mai multe localitati, dintre care cel putin una
este localitate urbana. Ca unitate administrativ-teritoriala de baza si ca sist
em social-economic si geografic orasul are doua componente:
-Componenta teritoriala, formata din intravilan, adica suprafata de teren ocupat
a sau destinata constructiilor si amenajarilor si extravilan, care reprezinta re
stul teritoriului administrativ al orasului.
-Componenta demografica, socio-economica formata din grupurile de populatie si a
ctivitatile economice, sociale si politico-administrative ce se desfasoara pe te
ritoriul localitatii.
Urbanismul are ca principal scop stimularea evolutiei complexe a localitatilor,
prin realizarea strategiilor de dezvoltare pe termen scurt, mediu si lung.
Principalele obiective ale activitatii de urbanism sunt:
- imbunatatirea conditiilor de viata prin eliminarea disfunctionalitatilor, asig
urarea accesului la infrastructuri, servicii publice si locuinte convenabile pen
tru toti locuitorii;
- crearea conditiilor pentru satisfacerea cerintelor speciale ale copiilor, vrstn
icilor si ale persoanelor cu handicap;
- utilizarea eficienta a terenurilor, in acord cu functiunile urbanistice adecva
te; extinderea controlata a zonelor construite;
- protejarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural construit si natural
;
- asigurarea calitatii cadrului construit, amenajat si plantat din toate localit
atile urbane si rurale;
- protejarea localitatilor impotriva dezastrelor naturale.
V. CURS 6 Ecologie umana
Henry Ford(1863-1947) a pornit, prin Model T(un automobil care a aparut din dori
nta lui ca masele sa aiba acces la o masina ieftina), Epoca Motorizata; aceasta
masina a evoluat de la a fi un indice al avutiei la a fi o masina obisnuita pent
ru omul de rand. Acest model a alterat irevocabil societatea americana. Tiparele
de urbanizare s-au schimbat in functie de cat de multi americani detineau masin
i. Statele Unite au fost martor la cresterea suburbiei, crearii unui sistem nati
onal de autostrazi si o populatie capabila de a se deplasa oriunde, oricand.
Biologism evolutionism:
Ecologia umana este cel mai explicit exemplu din sociologie a unei incercari de
a analiza tiparele vietii sociale, raportate, pe de o parte la fortele naturale
sau biologice care opereaza dincolo de constiinta agentilor umani iar pe de alta
parte, la organizarea sociala ca produs la evolutiei inconstiente.
Trei axiome Saunders Peter:
Viata sociala in orase este tipificata si, in consecinta, organizata social. Dat
orita acestor calitati, orasele pot fi considerate sisteme urbane.
Orasele sunt parte a mediului creat (Giddens) mediu artificial, rezultat al inte
rventiei umane in lumea materiala.
Interventia aceasta este de durata, durabila (timp). Orice interventie noua depi
nde de conditiile create de generatiile anterioare.
Competitia biotica se refera la procesul competitiei pentru spatiu. Activitatile
sociale cel mai potrivite functional cu o anumita locatie, vor ajunge treptat s
a domine acel spatiu, alungang si respingand folosurile alternative, gravitand s
pre alte locatii unde pot fi dominante. Acolo unde anumitor arii le este corespu
nzatoare o anumita functie, apar relatii simbiotice intre diferite tipuri de ind
ivizi care pot prospera cand se afla la o distanta mica unul fata de altul, iar
eco-sistemul rezultat va tinde spre o stare de echilibru in care functii sociale
diferite ajung sa se adapteze mediului mai larg din care fac parte.
Cureaua Neagra din Chicago a fost un lant de cartiere din partea de Sud a orasul
ui unde locuiau trei sferturi din populatia afro-americana la mijlocul secolului
XX. Cureaua Neagra era o arie cu locuinte vechi si darapanate care de intindea
pe 30 de blocuri pe State Street. Rareori era mai lata de sapte blocuri. In anii
20, proprietarii de case din stat au devenit pionieri in folosirea contractelor
de inchiriere rasial-restrictive, onorate de tribunalele statale. Populatia de c
uloare din Chicago s-au lovit de unele discriminari asemanatoare celor din Sud.
Era greu pentru ei sa-si gaseasca locuri de munca sau locuinte decente datorita
competitiei pentru locuinte a diverselor grupuri de indivizi, intr-o perioada in
care populatia orasului crestea dramatic. In aceeasi perioada in care populatia
de culoare se mutau din Sud in contextul Marii Migratii, Chicago inca primea ze
ci de mii de imigranti din Europa de Sud si de Est. Aceste grupuri se aflau in c
ompetitie pentru salarii specifice clasei muncitoare. Pana in 1927, liderii poli
tici ai orasului incepusera sa adopte contracte restrictive rasial, desi erau fo
losite si alte moduri de a sustine acordarea de locuinte segregate. Cu ajutorul
cailor ferate si noului sistem de autostrazi, multi indivizi albi din clasa de m
ijloc si de sus au fost primii care s-au mutat in zonele noi de locuinte. Indivi
zii de culoare sau imigrantii urmau sa ocupe vechile locuinte. Dupa cel de-al do
ilea Razboi Mondial, rezidentii albi(printre care erau multi irlandezi si descen
dentii lor) au inceput sa se mute in alte locuri sub presiunea nou-venitilor si
cu oportuniati noi de locuit. Afro-americanii au continuat sa se mute in aceasta
zona, care a devenit capitala oamenilor de culoare din tara. Partea de Sud a de
venit astfel predominant ocupata de afro-americani si astfel s-a format Cureaua
Neagra.
Mecanismul de adpatare din perspectiva ecologiei umane presupune competitie econ
omica pentru amplasamente optime.
Locurile trebuie sa intruneasca conditiile care sa faca posibile actiuni economi
ce orientate spre profit.
Profilul locului este conditionat de tipurile de folosinta ale terenurilor si sp
atiilor. Terenul, spatiul este o resursa limitata. Au o valoare ce se schimba pe
piata. Valoarea este exprimata prin pretul/chiria unitatilor de suprafata sau s
patiu constituit.
Cautarea amplasamentlui ideal pentru activitati economice genereaza competitie i
ar competitia este decisa de capacitatea competitorilor de a plati valoarea tere
nurilor/spatiilor.
Renta funciara: Unii teoreticieni au explicat si explica renta pornind de la for
ma de proprietate asupra pamantului, ca factor de productie. Pe masura ce popula
tia a crescut pamanturile libere au devenit tot mai putine. Proprietarii de pamnt
aveau doua posibilitati: sa-l lucreze ei insisi sau sa-l dea spre folosinta alt
ei persoane caz in care proprietarul pretinde o plata. Renta desemneaza ceea ce
pretinde si incaseaza proprietarul funciar de la utilizatorul pamantului (arenda
s.) indiferent de forma de realizare: in munca, in produse sau in bani.
Tipuri de renta:
1) Renta absoluta se incaseaza de catre toti proprietarii de teren indiferent de
calitatea terenului pe care il detin. Ca marime absoluta renta se calculeaza ca
diferenta intre pretul incasat de fiecare proprietar si suma costurilor plus pr
ofitul normal.
2) Renta diferentiala I si II
Renta diferentiala I provine din diferenta de fertilitate naturala dintre terenu
ri, fiind rezultatul cheltuielilor mai mici cu care se obtin produsele pe terenu
ri fertile in conditiile cand pretul de vanzare este determinat de cheltuielile
realizate pe terenurile mai slabe (aflate in circuitul agricol).
Renta diferentiala II se formeaza ca urmare a investitiilor suplimentare succesi
ve, si provine din diferentele de fertilitate economica. Este specifica agricul
turii intensive.
Renta diferentiala III este caracteristica agricultural intensive formata ca dif
erenta intre randamentul a doua sau mai multe investitii succesive sau simultane
(pe suprafete diferite) de capital si de munca.
3) Renta de monopol este profitul realizat de posesorul unor suprafete de teren
cu insusiri speciale, deosebite care produc in cantitati reduse produse cu calit
ati deosebite (care nu pot fi obtinute pe alte terenuri). Vanzarea acestor produ
se la preturi ridicate de monopol permite obtinerea unui excedent peste profitul
normal ce revine proprietarului funciar.
4) Renta de pozitie apare din diferentele ce exista intre terenuri privind dista
nta fata de centrele de aprovizionare, desfacere sau fata de caile de comunicati
e.
Amplasamentul ideal. Teorii economico-geografice:
-Modelul tipurilor de folosinta a terenurilor agricole - Johann Heinrich von Thne
n
-Determinarea amplasamentului optim pentru industrie - Alfred Weber
-Teoria locurilor centrale - Walter Christaller
VI. Ecologie Teoretica
Mediul este ansamblul fortelor fizice si biotice care influenteaza o unitate vit
ala/un sistem viu. Factorii de mediu sunt abiogeni si biogeni.
Ierarhia spatiala a nivelurilor supraorganismice ale vietii:
-Populatie = comunitati de indivizi conspecifici;
-Biocenoza = comunitati de populatii;
-Biotop = sectoare restrnse ale crustei terestre care adapostesc biocenoza;
-Eco-sisteme = sisteme eterogene de biotop si biocenoza;
-Biosfera = ansamblul lumii vii si al biotopurilor, al conditiilor de existenta
a vietii pe pamnt;
-Habitatul este fragmentul de spatiu fizic in care traieste in mod nemijlocit un
organism si, respectiv, spectrul sau sistemul de factori ecologici care-l influ
enteaza.
Structura etajata a mediului:
-Mediul cosmic
-Mediul geofizic
-Mediul climatic
-Mediul orografic (relief)
-Mediul edafic (sol)
-Mediul hidrologic
-Mediul geochimic
-Mediul biocenotic
-Mediul biochimic
Notiunea sintetica de nisa reprezinta o unitate functionala ce descrie pozitia u
nei spetii in constructia de factori ecologici in raport cu alte specii.
Echilibrul ecologic:
Principiul echilibrului fluent presupune ca sistemul se afla intr-o permanenta s
tare de non-echilbru, adica isi pastreaza structura si caracterul de intreg, pe
fondul unei necontenite schimbari a materiilor si energiilor componente. Fiecare
stare de echilibru este efemera si este repede inlocuita de o noua stare de ech
ilibru. Echilibrul curge de la la o stare la alta
Echilibrul fluent reprezinta o stare stationara. in biocenoza starea stationara
este permanent perturbata de forte interne si externe, ceea ce produce mereu ent
ropie. Dar biocenoza actioneaza antientropic si ca generator de ordine. Starea s
tationara este atinsa prin schimbul de informatie intre biotop si si biocenoza.
Informatia acumulata in biocenoza actioneaza pe calea aferentatiei inverse ca un
contraconcurent organizatoric si imprima astfel intregului ecosistem starea sa
de organizare, ca si starea stationara.
Starea stationara se instaleaza si se mentine prin mecanisme de autoreglare endo
gene si exogene.
Stabilitatea biocenozei se refera la doua componente: rezistenta si rezilienta/e
lasticitatea. Rezilienta este capacitatea biocenozei de a reconstrui structura s
a dupa perturbari si catastrofe.
Succesiunea se refera la inlocuirea speciilor ce edifica biocenoza in conexiune
cu transformarea conditiilor de existenta in decursul timpului.
Biocenozele tind spre un stadiu final, ce se pastreaza durabil fara transformari
esentiale. in stadiul normal pentru o anumita comunitate, acest stadiu se numes
te comunitate finala sau climax, care este o comunitate de durata.
VII. Scoala de la Chicago Orasul, comunitate ecologica
Morala se refera la ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor
unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sancti
onata de lege, ci de opinia publica; etica.
A apropria=a-si insusi un lucru; a face ca un lucru sa fie potrivit pentru un an
umit scop.
Prima facultate de sociologie din SUA a fost scoala Sociologica de la Chicago, c
onstituita din 3 generatii de profesori si studenti; influenta 1892 pna dupa sfrsi
tul celui de-al II Razboi mondial.
Prima generatie era formata din: Albion Small, William Thomas, John Dewey, Georg
e Herberth Mead, si Thorsten Veblen. In 1895, sub redactia lui Albion Small, apa
re American Journal of Sociology.
William Isaac Thomas a fost un socioog american, cunoscut pentru munca sa inovat
iva in sociologia migratiei, domeniu in care a activat cu Florian Znaniecki, si
pentru formularea teoremei Thomas un principiu fundamental al sociologiei: Daca i
ndivizii definesc situatiile ca fiind reale, ele sunt reale in ceea ce priveste
consecintele acestora.
Florian Witold Znaniecki, impreuna cu William Thomas, a scris Taranul polonez in
Europa si America(1918-1920); este considerata drept fundatia sociologiei empiric
e moderne si a sociologiei umaniste. Znaniecki a ajuns in Chicago in 1914 si s-a
intors in A Doua Republica Poloneza in 1920 pentru a accepta primul post de soc
iologie in cadrul Universitatii din Poznan. Acolo a organizat Institutul Polonez
de Sociologie si a inceput sa publice Revista Poloneza de Sociologie.
John Dewey a fost un filozof, psiholog si pedagog american. Reprezentant de seam
a al pragamatismului american. Apartine grupului de psihologie functionalista c
are a activat la scoala de la Chicago. Pozitia sa se detaseaza ca instrumentalis
ta. A avut preocupari speciale pentru problemele educatiei copilului.
George Herberth Mead a fost un filosof, sociolog si psiholog american, afiliat l
a Universitatea din Chicago unde era unul dintre pragmatistii distinsi. Este pri
vit ca unul din fondatorii psihologiei sociale si a traditiei sociologice americ
ane, in general. Lucrarea sa de referinta este Behaviorismul social(1934).
Thorstein Bunde Veblen a fost un economist si sociolog american, precum si lider
ul miscarii economiei institutionale. In afara de munca sa tehnica, el era un cr
itic popular al capitalismului, precum reiese din cea mai cunoscuta lucrare a sa
, The Theory of the Leisure Class(1899) in care autorul arata cum consumul este fo
losit pentru obtinerea ostentativa de status.
A II-a generatie a scolii de la Chicago(anii 20 ai secolului XX): Albion Small,
Robert Ezra Park, Ernest W. Burgess, Ellsworth Farris, Scott Bedford. Lor li se
alatura doi studenti eminenti Rober McKenzie si Louis Wirth.
A III a generatie a scolii de la Chicago: Rober McKenzie, Louis Wirth, Herbert Bl
umer, Everett C. Hughes, William Ogburn. Ei fac echipa cu seniorii Robert Ezra P
ark si Ernest W. Burgess.
Centrul de cercetare interdisciplinar la Universitatea din Chicago: Sociologie,
politologie, antropologie, economie politica. Temele de cercetare abordate de ac
easta institutie numara: cartarea ariilor comunitare locale, dezvoltarea urbana,
criminalitate, delincventa juvenila, dezorganizarea familiilor, imigratia (prem
ise si consecinte), persoane fara adapost, segregarea socio-spatiala, mobilitate
a spatiala si sociala etc.
VIII. Saskia Sassen Orasul Global
Saskia Sassen dezvolta ideea de oras global intr-un articol din 2005, Orasul Glob
al:
Introducerea unui concept. Important pentru acest concept este emfaza asupra flux
ul informational si a capitalului. Orasele reprezinta centre majore ale sistemel
or interconectate de informatie si bani iar bogatia obtinuta este strans legata
de activitatile comerciale specializate care faciliteaza acele fluxuri: institut
ii financiare, filme de consultanta, firme de contabilitate, organizatii media,
etc. Sassen arata ca acele fluxuri nu mai sunt legate exclusiv de granitele si s
istemele regulamentare nationale, astfel incat dinamicile orasului global sunt r
adical diferite de cele ale marilor orase din secolul XIX.
Ea spune ca pentru o intelegere adecvata a noilor sisteme urbane si a retelelor
globale aferente, este necesara crearea de noi resurse conceptuale. Astfel, ea p
ostuleaza sapte ipoteze despre orasul global modern:
1. Dispersia geografica a activitatilor economice specifice globalizarii si inte
grarea simultana a acestora, reprezinta un factor cheie in dezvoltarea functiilo
r corporatiste centrale.
2. Aceste functii centrale au devenit atat de complexe incat sediile marilor fir
me globale le externalizeaz: cumpara actiuni din aceste functii centrale de la f
irme specializate.
3. Acele firme specializate angajate in cele mai complexe si globalizate piete s
unt subiecti ai economiilor de aglomerare.
4. Cu cat mai mult isi externalizeaza sediile cele mai complexe si nestandardiza
te functii, cu atat mai libere sunt sa-si aleaga orice locatie.
5. Aceste firme specializate trebuie sa ofere servicii globale printr-o o retea
globala de asociati si consolidarea tranzactiilor si retelelor transnationale si
transurbane(de la oras la oras).
6. Starea economica a acesor orase se deconecteaza treptat atat de ariile nedezv
oltate ale tarii din care fac parte, cat si de economia nationala a acelor tari.
7. O consecinta a dinamicii economiei deconectate de ansamblu este cresterea in
formationalizarii unei arii de activitati economice care isi gasesc cerere efect
iva in acele orase, cu toate ca ratele lor de profit nu le permit sa concureze p
entru resurse cu firmele care produc cel mai mult profit, aflate la varful siste
mului.
Din aceste ipoteze care descriu structural orasul global, reies trei tendinde:
1. Concentrarea bogatiei in mainile proprietarilor, partenerilor si profesionist
ilor asociati cu firmele de top din sistem;
2. Deconectarea accentuata dintre oras si regiunea din care face parte;
3. Cresterea continua a unei paturi a populatiei formata din indivizi care isi g
asesc cu greu o ocupatie remunerata pe o piata a muncii definita de activitati d
e top(high-end).
Astfel, in loc sa constituie un motor economic care sa creasca treptat venitul s
i bunastarea intregii populatii, orasul global intretine obtinerea surplusului d
e catre elita globala, impartita in doar cateva orase globale.
Aceste tendinte se potrivesc cu anumite trasaturi observabile al vietii urbane m
oderne din toata lumea: o separare accentuata a calitatii vietii dintre o elita
relativ mica si o populatie marginalizata, mult mai mare si cresterea comunitati
lor bine securizate si a spatiilor comerciale.
IX. Henri Lefebvre Productia spatiului
In lucrarea sa, Productia spatiului, Lefebvre doreste sa dezvolte o teorie prin ca
re sa unifice cele trei domenii ale spatiului: fizic, mental si social.
Relatia dintre orase si zona rurala este una istorica, mediata de industrializar
e si avansarea tehnologiei. Societatea industriala, spune Lefebvre, a fost inloc
uita de societatea urbana. Ce Marx n-a putut sa perceapa in timpul lui este fapt
ul ca producerea orasului este sfarsitul, obiectivul si intelesul productiei indu
striale. Efectele industrializarii in societatea capitalista a productiei si prop
rietatii au rezultat in: programarea vietii de zi cu zi intr-un cadru urban. Ace
st proces a fost favorizat de dezintregrarea orasului traditional si de expansiu
nea urbanismului. Urbanismul este parte a ideologiei si rationalitatii practice
a statului. Orasul este o dezvoltare planificata, nu una naturala. Capitalismul,
care intotdeauna a organizat munca, si-a extins controlul si asupra vietii priv
ate, a timpului liber, prin organizarea spatiului.
Lefebvre sugereaza ca la fel cum viata de zi cu zi a fost colonizata de catre ca
pitalism, la fel a fost si locatia acesteia spatiul social. Spatiul social este
alocat in functie de clasa iar planificarea sociala reproduce structura acestor
clase. Acest lucru se intampla deoarece prea mult spatiu este alocat celor bogat
i si prea putin celor saraci, iar calitatea spatiilor este dezvoltata inegal. La
fel ca toate economiile, economia politica a spatiului este bazata pe ideea de
raritate. Azi, mai mult decat niciodata, lupta de clasa este inscrisa in spatiu.
Unul dintre motivele pentru care a supravietuit capitalismul este flexibilitatea
cu care construieste si reconstruieste relatiile spatiului si a economiei spati
ale globale, spre constituirea unei piete globale. Lefebvre considera ca spatiul
este un mediu de competitie si, deci, o problema politica: exista politici de sp
atiu deoarece spatiul este politic. Spatiul este un produs social si politic. Spa
tiul (social) este un produs (social), ceea ce inseamna ca fiecare societate si
fiecare mod de productie isi produce spatiul sau. O analiza a productiei in lume
a moderna arata ca am trecut de la productia de lucruri in spatiu la productia s
patiului in sine. Unul dintre factorii cheie este tehnologia.
Lefebvre face o analiza a modului in care spatiul este produs si resimtit:
Spatiul este produs in doua moduri: ca o structura sociala si ca o constructie m
entala(conceptie). Exista o opozitie intre conceptia noastra despre spatiu abstr
act, mental, geometric si perceptia noastra asupra spatiului concret, material,
fizic. Spatiul este un construct mental si material. Intre conceptie si percepti
e, apare un al treilea termen, al notiunii de traire. Spatiul si timpul traite s
ocial, produse social, depind de constructiile fizice si mentale. Spatiul este v
azut in trei moduri: perceput, conceput si trait. De aici apare triada conceptua
la a practicii spatiale, a reprezentarii spatiului si a spatiilor de reprezentar
e:
1.Practica spatiala ia spatiul ca si forma fizica, spatiu real, spatiu care este
generat si folosit.
2.Reprezentarea spatiului se refera laspatiul cunoasterii si logicii, al hartilo
r, matematicii, spatiul folosit de ingineri si urban planners, adica spatiul ca
si construct mental, spatiul imaginat.
3.Spatiile de reprezentare vad spatiul ca produs si modificat in timp si prin fo
losire, umplut de semnificatii, spatiul cunoasterii informale si locale, spatiul
real-si-imaginat. In acest fel, productia spatiilor se datoreaza la fel de mult
realitatilor conceptuale cat si activitatilor materiale. Un parc este conceput
, proiectat produs prin munca, tehnologie si institutii, dar spatiul in sine est
e adaptat, transformat, perceput si trait de grupuri si actori sociali. La fel c
um socialul este format istoric, este format si spatial. La fel, spatiul este co
nfigurat istoric si social. Relatiile sociale sunt sustinute de spatiu.
X. Georg Simmel Metropolisul si viata urbana
In loc sa reactioneze emotional, tipul uman metropolitan reactioneaza, in mod pr
imar, de o maniera rationala, astfel creand o predominanta a mentalului prin int
ensificarea constientei, care la randul ei este creata de aceasta predominare.
Orientarea intelectualista care este o protectie a vietii interne fata de domina
rea metropolisului, se ramifica in fenomene specifice numeroase.
1.Economia monetara si dominarea intelectului sunt in relatii foarte apropiate.
Persoana orientata pur intelectual este indiferenta la toate lucrurile personale
pentru ca din ele apar relatii care nu pot fi intelese complet doar prin metode
rationale asa cum, elementele specifice ale evenimentelor nu sunt niciodata sur
prinse de principiul de functionare al banilor. Banii vizeaza doar ceea ce este
comun tuturor lucrurilor, adica cu schimbul de valori care reduce toate calitati
le si calitatile individuale la un nivel exclusiv cantitativ.
2. Timpul. Punctualitatea, calculabilitatea si exactitatea, care sunt cerute de
viata metropolitana complicata si extinsa partial, nu numai ca sunt conectate in
mod intim cu capitalismul si cu caracterul intelectualist asociat, dar ele colo
reaza viata umana si conduc la excluziunea irationalului si instinctivului, tras
aturi umane majore.
3. Atitudinea blazata este prima consecinta a acelor stimuliai nervilor care var
iaza, stimuli care apar deodata in mod contrastant si intens, din care viata int
electuala metropolitana pare ca deriva. Aceasta incapacitate de a reactiona la s
timuli este determinata de energia pe care o cere.
4. Indiferenta fata de distinctiile dintre lucruri. Semnificatia si valoarea dis
tinctiilor dintre lucruri, si chiar insasi a lucrurilor, este perceputa ca o exp
erienta fara sens. Ele apar persoanei blazate ca omogene, plate si gri cu nicio
valoare astfel ca un obiect sa fie preferat mai multor obiecte. Aceasta stare ps
ihica este reflectarea subiectiva a unei economii complet monetarizate, in masur
a in care banii tin locul varietatii calitatilor unui obiect si exprima toate di
stinctiile calitative dintre obiecte in distinctia cat de mult.
5. Atitudinea mentala a persoanelor din metropolis este una care ar putea fi des
emnata formal ca si rezervata. Sentimetul care insoteste aceasta stare externa d
e rezerva nu este numai indiferenta ci si o usoara aversiune, o stare de repulsi
e si instrainare reciproca care, intr-un contact mai strans, fortat de circumsta
nte, poate sa erupa in ura sau chiar conflict. Printre altele, aceasta atitudine
rezervata si suspicioase este o consecinta a supra-stimularii metropolisului.
6. Atitudinea rezervata cu tonurile sale de aversiune ascunsa apar ca un caz par
tiulat sau ca forme, al unei trasaturi psihice mult mai generale. Individul metr
opolitan beneficiaza de un tip si un anumit grad de libertate personala, la care
nu gasim analogie in circumstante similare.
Grupul creste numeric si spatial si, in contextul semnificativ cotidian, unitate
a sa interna si demarcarile originale clare fata de ceilalti oameni sunt slabite
si sunt transformate in interactiuni reciproce si interconexiuni mai putin cons
trangatoare.
Individul castiga libertate de miscare mult dincolo de delimitarile geloase ale
grupului si castiga specificitate si individualitate, la care diviziunea sociala
a muncii in grupuri ii este atat efect cat si cauza.
Conditii si forte particulare pot modifica schema aceasta generala.
7. De asemenea, metropolisul devine locul cosmopolitismului, adica orizontul ind
ividului este largit. Relatiile economice, personale si intelectuale in oras cre
sc in progresie geometrica si, destul de repede, un anumit prag este depasit. In
acest punct, aspectele cantitative ale vietii sunt depasite si sunt transformat
e cantitativ.
Orasul exista numai prin totalitatea efectelor care isi transced limitarile imed
iate.
8. Dezvoltarea particularitatilor personale. In metropolis, excentricitatile, ex
travagantele care servesc la autodistrantare si alte obiceiuri ciudate individua
le, nu servesc atat prin continutul activitatii pe care il presupun, cat prin id
eea in sine de a fi diferit prin ele. Individualitatea si unicitatea devin din c
e in ce mai greu de atins in sistemul metropolisului.
Individul devine o piesa in marea schema a sistemului care, prin fortele si orga
nizarea ce il anima, nu ii permit individului control asupra elementelor ce au l
egatura cu progresul, spiritualitatea si valorizarea calitativa. Existenta si ac
tiunea acestor forte duc la transformarea individului din forma subiectiva in fo
rma pur obiectiva. Metropolisul apare asadar ca o arena pentru acest tip de cult
ura care nu mai gaseste relevant niciun fel de element personal care il devinest
e pe individ. Cu alte cuvinte, reducerea individului la o piesa optima, uniforma
cu celelalte piese, perfect functionala pentru intretinerea sistemului capitali
st.