Determinarea proprietatilor chimice ale solurilor

Determinarea continutului de humus din sol

Humusul reprezinta materia organica din stratul de sol pana la 30 cm, rezultata in
urma descompunerii substantelor vegetale si animale.Humusul din sol este o
componenta naturala a acestuia, dar in solurile cultivate, conservarea si eventual
sporirea cantitatii de humus este un rezultat al muncii si priceperii omului, care
asigura aprovizionarea sustinuta a solului cu elem nutitive usor accesibile pt plante.
Cantitatea de humus existenta la un moment dat in sol se poate aprecia vizual sau
se poate determina prin metode directe sau indirecte
Dintre metodele utilizate pt dozarea humusului total din sol mai cunoscute sunt:
metoda calcinarii si metoda Schollenberger-Jackson
Metoda calcinarii
Este o metoda simpla, usor de executat, dar imprecisa.Se bazeaza pe principiul
eliminarii prin calcinare a substantei organice din proba ca urmare a oxidarii
carbonului cu oxigenul atmosferic
Pierderea de greutate prin ardere se determina prin cantarire
Mersul determinarii:
se cantareste o proba de 10 g sol uscat la aer si trecuta prin sita de 2 ori (proma
M1); se trece proba intr-un creuzet de portelan si se calcineaza cateva ore; dupa racire
proba se recantareste (proba M2), iar continutul de humus(susbt organica) se
determina prin relatia: H%=(M1-M2)/M1 x 100
Metoda nu poate fi aplicata decat la soluri nisipoase si lipite de carbonati.Prin ea
se determina subst organica in totalitatea ei, nu numai humuul descompus.
Metoda Schollenberger-Jackson(metoda oxidarii umede)
Se bazeaza pe principiul oxidarii carbonului din sust organica din proba de sol cu un
amesrec oxidant de bicromat de potasiu (K2Cr2O7) si acid sulfuric (solutie
sulfocromica)
K2Cr2O7 + 8 H2SO4 = 2 K2SO4 + 2 Cr(SO4)+3 O2 ; 3C+3CO2= 3 CO2

Mersul determinarii:
solul recoltat se usuca la aer duoa care cu penseta si lupa se indeparteaza
resturile organice nedescompuse; solul trece printr-o sita (diam 0,2mm) si se
cantareste la balanta analitica o proba de 0,25g; proba se trece printr-un vas conic
(250-300ml), peste care se toarna 20ml sol sulfocromica K2Cr2O7+8H2SO4, 0,4N;
vasul se agita insistent iar pe o baie de glicerina se oxideaza la cald (155C, 20-25min)
daca dupa fierbere solutia din vas este rosie-portocalie sau portocalie-verzuie
inseamna ca toata substanta organica s-a oxidat si a mai ramas oxidant in exces; se
titreaza cu o sol de sare Mohr, 0,2N [Fe(NH4)2(SO4)2]; pe biureta se citeste
cantitatea de solutie de sare Mohr la titrarea excesului de oxidant din proba de sol; in
paralel , probei martor i se aplica aceeasi succesiune de operatii ca celei descrise pt
proba de sol, cu o singura deosebire, ca nu se adauga si sol, notandu-se cant de sol
mohr folosita
Titrarea: continutul flaconului se dilueaza cu 100-150 cm3 de apa distilata, se
adauga 6 picaturi de fenilantranilic 2% [(C6H5)NH(C6H4)(COOH)]; se agita
continutul vasului conic, se titreaza cu sare Mohr 0,2N pana ce solutia vireaza de la
violet la verde, moment in care are loc terminare titrarii.
Continutul in humus al probei de sol analizate se stabileste cu relatia:

T
H%=20 x( 1- --- )x 0,92 unde : -H%=humus total%
S -20 =cant de sol sulfocromica 0,4N
-T =cant de sol de sare de mare Mohr 0,2 N fol la
titerarea excesului de oxidant
-S =cant de sol de sare de mare Mohr 0,2 N fol la
titrarea probei martor
-0,92 =coeficient de calcul