P. 1
Bilant Energetic

Bilant Energetic

|Views: 960|Likes:
Published by marinflorentinaoana

More info:

Published by: marinflorentinaoana on Jun 24, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/29/2013

pdf

text

original

2.3.

Concepţia elaborării bilanţului exergetic
Bilanţul exergetic furnizează precizări foarte importante în ce priveşte valoarea
pierderilor reale de energie, localizarea şi stabilirea adevăratelor cauze ale pierderilor,
permite analizarea concretă a măsurilor tehnico-organizatorice menite să contribuie la
diminuarea pierderilor şi inclusiv la ridicarea performanţelor proceselor respective.
Aplicarea metodei de analiză exergetică presupune determinarea tuturor
componentelor unui bilanţ exergetic, precum şi a parametrilor de stare ai purtătorilor de
energie ce participă într-un contur de bilanţ.
Aşa cum se ştie, exergia unei energii ordonate este egală ca valoare chiar cu
energia respectivă. În cele ce urmează, vor fi prezentate relaţiile de calcul ale principalelor
componente ale bilanţului exergetic.
a) Exergia corespunzătoare unei energii mecanice este dată, prin definiţie,

de relaţia:
E
mec
=W
mec
[J/u.r]. (2.1)
b) Exergia corespunzătoare unei energii electrice este definită de expresia:
E
ce
=W
ce
[J/u.r]. (2.2)
c) Exergia introdusă sau evacuată dintr-un contur de bilanţ de către cantitatea
G, în kg sau Nm
3
, dintr-un material se determină cu relaţia:
E
m
=Ge
m
=(I
1
- I
0
) - T
0
(S
1
- S
0
)

, [J] (2.3)
în care e
m
reprezintă exergia unităţii de masă sau de volum din materialul respectiv, în
J/kg sau J/Nm
3
;
e
m
= ( i
1
- i
0
) - T
0
( s
1
- s
0
) [J/kg sau J/Nm
2
] (2.4)
I
1
= G i
1
[J] (2.5)
I
0
= G i
0
[J] (2.6)
S
1
= G s
1
[J/K] (2.7)
S
0
= G s
0
[J/K] (2.8)
i
l
i
0
este entalpia materialului în starea 1, respectiv în starea de referinţă, în J/kg sau
J/Nm
3
; s
l
s
0
- entropia materialului în starea 1, respectiv în starea de referinţă, în J/kg K
sau J/Nm
3
K; T
0
= temperatura absolută a stării de referinţă, în K.
d) Exergia unei unităţi de combustibil este dată de relaţia:
E
c
= H
i
- T
0
(s
t
- s
0
)

[J/kg sau J/Nm
3
], (2.9)
unde s
t
este entropia produselor finale ale arderii, la temperatura finală (teo retică) de
ardere, în J/kg K sau J/Nm
3
K.
De menţionat că, exergia unui combustibil reprezintă, de fapt, exergia amestecului
de combustibil cu aerul la un exces dat. Prin urmare, exergia este funcţie nu numai de
combustibil, ci şi de cantitatea de aer. Exergia unui combustibil se micşorează cu
creşterea excesului de aer.
e) Exergia unei cantităţi de căldură Q cedată sau preluată de o masă materială,
la presiune constantă, este dată de expresia:
] J [
T
T
1 Q E
1
0
Q ]
]
]

− ·
, (2.10)
unde T
1
este temperatura purtătorului căldurii Q, în K.
f) Pierderea de exergie în cadrul unui proces de transfer a cantităţii de căldură
Q, între temperaturile T
1
şi T
2
, se determină cu relaţia:
.
1 1
0
2 1
0
1 2
0 2 1
S T Q
T T
T
T Q
T T
T ∆ ·


·

,
`

.
|
− · π

(2.11)
2.3.1. Concepţia elaborării bilanţurilor energetice generale
Bilanţul energetic general rezultă prin însumarea bilanţurilor electro- energetice şi
termoenergetice de la nivelul sistemului analizat.
Energiile din structura bilanţului energetic general pot fi transforma te în
combustibil şi în acest caz, se obţine bilanţul de combustibil, la nivelul ansamblului cercetat.
Bilanţul energetic general poate fi elaborat la nivelul secţiilor de produc ţie, la
nivelul întreprinderii, al ramurii industriale şi la nivelul economiei naţionale.
La elaborarea fiecărei forme de bilanţ, trebuie aplicată concepţia sistemică de
abordare a fenomenelor analizate, conform căreia, fiecare element al sistemului se
analizează tehnologic şi funcţional în raport cu ansamblul elementelor din structura
conturului de bilanţ. Aplicarea concepţiei sistemice la elaborarea bilanţului energetic
general reclamă parcurgerea tuturor lanţurilor tehnologice, începâd cu sursa de energie
primară şi terminând cu consumatorii de energie. Deci, energia primară livrată de sursă
trebuie calculată, plecându-se de la consumator, unde energia apare sub formă de energie
utilă la care se adaugă pierderile de energie în ansamblul instalaţiilor ce leagă consumatorul
de sursa de energie primară.
Bilanţul energetic general trebuie să reflecte situaţia consumului util şi al
pierderilor de energie la nivelul tuturor instalaţiilor dintre sursă şi consumator. Astfel, în
bilanţ, trebuie să se reflecte situaţia energetică din cadrul instalaţiilor de extracţie,
transport, distribuţie, transformare şi utilizare a energiei la nivelul tuturor purtătorilor.
Ecuaţia de bilanţ, sub forma sa cea mai generală, se poate scrie astfel:
] r . u / J [ E E E E E E E
b p ti tf ut u prim
∆ + ∆ + ∆ + ∆ + ∆ + ·
, (2.12)
în care E
prim
reprezintă energia primară; E
u
- energia utilă; ΔE
ut
- energia pierdută la nivelul
instalaţiilor de utilizare; ΔE
tf
- pierderile de energie la nivelul instalaţiilor de producere,
transport şi distribuţie; ΔE
ti
- pierderile de energie la nivelul instalaţiilor de pregătire a
combustibilului (cocserii, semicocserii, furnale instalaţii pentru lichefiere etc.); ΔE
P
-
pierderile de energie la nivelul preparării purtătorilor (prelucrare, brichetare, rafinare,
preparare etc.); ΔE
b
- pierderile de energie la nivelul sursei primare.
Pentru determinarea pierderilor, la diverse niveluri ale sistemului analizat,
trebuie avut în vedere următoarele:
- Energia electrică şi termică nu se pot stoca decît parţial şi incomplet, pe cînd
combustibilul are avantajul stocării. Ca urmare, optimizarea nivelului de pierderi se poate
face la nivelul bilanţului energetic general pe termen scurt de cel puţin un an şi pe termen
lung, ţinînd seama de perspectiva dezvoltării sistemului de energie analizat;
- Lanţurile energetice care leagă sursa de energie de consumator sunt formate din
instalaţii complexe (sursă, instalaţiile de producere, transport şi distribuţie a energiei şi
consumatorii de energie). Aceste instalaţii se caracterizează prin fluxul de energie, prin
caracteristica de consum şi prin caracteristica de cheltuieli. Fluxul de energie cuprinde
energia debitată de lanţul energetic pe orizontul de prognoză, caracteristica de
cheltuieli intervenind în cadrul modelului de bilanţ energetic general sub forma de
funcţie de eficienţa, iar caracteristica de consum sub formă de restricţie. Modelul
matematic al funcţionării de durată a bilanţului energetic general trebuie construit, ţinînd
seama de faptul că, cheltuielile de transport diferă de la un lanţ energetic la altul, datorită
amplasării în locuri diferite a surselor faţă de consumatori. Consumatorii preiau din sistem
diferite feluri de energii, care se acoperă de la diverse surse. Energiile preluate la nivelul
consumatorilor nu se pot stoca decît parţial şi incomplet, cu excepţia combustibililor
clasici şi nucleari;
- Datele necesare întocmirii şi optimizării unui bilanţ energetic trebuie să
cuprindă: energiile utile pe consumatori individuali şi grupaţi, indicatori tehnici şi
economici ai lanţurilor energetice, resursele primare disponibile pe intervalul de timp
considerat şi pe tipuri de purtători de energie, restricţiile problemei studiate privind
posibilitatea utilizării mai multor feluri de combustibil, pentru unul şi acelaşi consumator,
corelaţia dintre energiile produse şi cele consumate, păstrarea unui anumit nivel al
rezervelor de combustibil din sistem etc;
- Construirea unor instalaţii echivalente la nivelul sursei, la nivelul producerii
şi transportului energiei şi la nivelul consumatorilor trebuie realizată în concepţie
sistemică.
Condiţiile de înlocuire a unei mulţimi de instalaţii cu o instalaţie echivalenta sunt:
amplasament identic ca distanţă faţă de centrul de consum,
posibilitate aproximativ identică de înlocuire a unui purtător de energie cu altul.
- Determinarea lungimii echivalente de transport a energiei trebuie realizată în
condiţii tehnico-economice precise. Lungimea echivalentă de transport a energiei rezultă
din condiţia egalităţii cheltuielilor de transport de pe reţeaua reală cu cele pe
lungimea echivalentă, în ipoteza repartiţiei uniforme a consumului de-a-lungul reţelei
de transport şi distribuţie.
Dacă se urmăreşte modelarea în concepţie sistemică a unui bilanţ energetic
general, pe baza cheltuielilor totale actualizate, Z
t.ac
, se pot utiliza următoarele relaţii:
( ) ( ) , 1
1
. . . . .
PME
n
i
ac t i i i
i
n
ED
ac t
CM
ac t
CP
ac t ac t
R D C I p Z Z Z Z
]
]
]

∑ − + + ⋅ + · + + ·
·

(2.13)
în care
CP
ac . t
Z reprezintă cheltuielile totale actualizate pentru cercetarea proiectarea
instalaţiilor energetice;
CM
ac . t
Z - cheltuielile totale actualizate pentru montajul instalaţiilor
energetice proiectate ;
ED
ac . t
Z - cheltuielile totale actualizate pentru explorarea şi dezvoltarea
instalaţiilor energetice în funcţiune; p
n
- coeficientul de eficienţă economică (0,08 .. 0,06) an
-1
;
I
i
C
i
- investiţiile, respectiv cheltuielile implicate la conceperea şi realizarea instalaţiilor
energetice; D
i
; - cheltuielile cu daunele în anul i de raportare (i=1...25); R
t.ac
- valoarea
instalaţiei la momentul dezafectării ei de la reţea.
Tratarea problemei în concepţie sistemică presupune abordarea tuturor
problemelor din fazele tehnologice prin care trece sistemul şi anume: cercetare-proiectare, CP,
construcţii-montaj, CM, şi exploatare-dezvoltare, ED.
Modelarea procesului de producere-transport şi utilizare a energiei pe lanţuri
energetice se face, plecând de la sursă la consumator sau viceversa, cu ajutorul
cheltuielilor totale actualizate scrise sub următoarea formă:
[ ]
PME
INM
ac . t
CC
ac . t
TD
ac . t
CE
ac . t
SE
ac . t
PME
ac . t
Z Z Z Z Z Z + + + + ·
, (2.14)
în care
SE
ac . t
Z reprezintă cheltuielile totale actualizate la nivelul sursei de energie, SE;
CE
ac . t
Z - cheltuielile totale actualizate la nivelul centralelor electrice, CE;
TD
ac . t
Z
-cheltuielile totale actualizate la nivelul instalaţiilor de transport şi distribuţie, TD;
CC
ac . t
Z - cheltuielile totale actualizate la nivelul consumatorilor de energie, CC;
INM
ac . t
Z -
cheltuielile totale actualizate generate de influenţa mediului asupra instalaţiilor energetice
(poluare, situaţii de calamitate, condiţii specifice de funcţionare etc.);
PME
ac . t
Z - cheltuielile
totale actualizate pentru proiectarea, P, montaj, M, şi exploatarea, E, a instalaţiilor
energetice studiate în cadrul bilanţului energetic general.
Determinarea elementelor care intervin în relaţiile (2.12), (2.13) şi (2.14) se
poate face cu ajutorul balanţei legăturilor dintre ramuri, aplicată la diverse niveluri de
analiză a bilanţului energetic general. Pe această bază, se determină sistemic producţia de
resurse, consumul propriu tehnologic, la nivelul tuturor instalaţiilor din structura unui
sistem de energie şi energiile utile la nivelul fiecărui tip de instalaţie. Totodată, se
pot determina costurile pentru fiecare purtător de energie în vederea luării în consideraţie a
implicaţiilor tehnice şi economice care condiţionează formarea preţurilor reale şi optime la
nivelul întregului sistem analizat.
Modelele matematice cu care operează balanţa legăturilor dintre ramuri pot fi
statice şi dinamice. Fiecare dintre acestea pot fi modele matematice închise sau deschise.
Caracterul dinamic al modelului cu care operează balanţa legăturilor dintre ramuri este
dictat de dependenţa mărimilor din model de variabila timp. Dacă consumul final se
determină în afara sistemului, atunci modelul are caracter deschis.
Dacă toate activităţile sînt închise î n primul din cele patru cadrane ale balanţei
legăturilor dintre ramuri, atunci modelul este închis.
Modelele matematice statice deschise (a) şi închise (b) ale balanţei legă turilor
dintre ramuri se pot scrie sub următoarele forme matriceale:
( ) ( )
( ) ( )
,
0
i i
i i
X A I b
Y X A I a
· −
· −
(2.15)
unde A este matricea coeficienţilor tehnici; X
i
- producţia totală a ramurii i; Y
i
- consumul
final al ramurii i; I - matricea unitate.
Modelul matematic static deschis al balanţei legăturilor dintre ramuri se poate
scrie şi sub forma:
n ,....., 3 , 2 , 1 i , Y X a X
i j
n
1 j
ij i
· +

·
(2.16)
j ij ij
X / X a ·
, (2.17)
unde X
ij
reprezintă parte din producţia ramurii i consumate productiv în ramura j în
perioada τ; X
j
- producţia totală a ramurii j.
Problema cea mai des întâlnită în practică constă în determinarea necu noscutelor
(X
i
), când se dau mărimile Y
i
.
Soluţia modelului deschis se poate scrie sub forma:
( )
,
/ , / ,
,
1
1
k i ik i i ij i ik j
n
j
ij i
Y X b Y X b Y b Y b X
BY X Y A I X
· · + ∑ ·
· ⋅ − ·
·

(2.18)
în care b
ij
este valoarea producţiei ramurii i, necesară pentru consum, în vederea
fabricării unei unităţi de produs final în ramura j, respectiv k; deci, avînd o structură
tehnologică dată prin matricea A, rezultă că volumul producţiei fiecărei ramuri depinde de
nivelul planificat al consumului final în sistemul analizat.
Modelul matematic dinamic al balanţei legăturilor dintre ramuri ope rează cu
relaţii de forma:
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ,
1
]
]
]

∑ τ + τ + τ τ · τ
·
n
j
i i j ij i
I Y X a X (2.19)
unde ( ) τ
i
I reprezintă investiţiile pentru dezvoltarea producţiei în perioada τ.
Pentru a ţine seama de import, modelele matematice input-output îşi modifică
structura astfel:
( ) ; ,... 2 , 1 ; 1
1
n i Y X a X r
i
n
j
j ij i i
· ·
]
]
]

∑ − +
·
(2.20)
( ) ( ) [ ] ( ) ( ) ( ) ( ) ( ) [ ] , 1
1
∑ τ + τ · τ τ − τ τ +
·
n
j
i i j ij i i
I Y X a X r
(2.21)
în care ( ) τ
i i
r , r este coeficientul de import de natură statică, respectiv de natură
dinamică.
Modelele matematice ale balanţei legăturilor dintre ramuri se pot aplica, începînd cu
întreprinderea considerată sistem de producţie şi terminînd cu economina naţională, care trebuie să
cuprindă sistemic toate unităţile din cadrul ramurilor. La aplicarea acestor modele, trebuie avut în
vedere restricţiile generale şi specifice fiecărui sistem analizat. Dintre acestea, trebuie să reţină
atenţia restricţiile legate de acoperirea consumului cu resursele existente, cele care exprimă modul
de solicitare a resurselor şi cele legate de regimul de funcţionare al instalaţiilor analizate.
Modelul matematic al bilanţului energetic general trebuie să cuprindă atât partea de
bilanţ electroenergetic, cât şi partea de bilanţ termoenergetic. Pentru optimizarea activităţii la
nivelul întregului sistem, se recomandă ca, modelul matematic al bilanţului energetic general să
cuprindă trei aspecte de baza şi anume:
- transportul combustibilului de la sursă la consumator,
- interşanjabilitatea combustibililor la consumator,
- regimul de funcţionare al instalaţiilor analizate.
Dacă activitatea modelată se desfăşoară într-un interval mai mic decît un an, atunci
funcţia de eficienţă a modelului matematic este de forma cheltuielilor anuale de calcul. Dacă
activitatea modelată se desfăşoară pe o durată mai mare decît un an, atunci funcţia de cheltuieli
din structura modelului matematic al bilanţului energetic general are forma cheltuielilor totale
actualizate. Ca o nouă tendinţă în calculul cheltuielilor şi investiţiilor, care intervin în modelul
bilanţului energetic general, reţine atenţia cercetarea operaţională.
3.3. Măsurarea mărimilor folosite în calculul bilanţurilor energetice
3.3.1. Măsurarea mărimilor electrice
Pentru efectuarea măsurătorilor, în vederea determinării mărimilor din structura unui
bilanţ electroenergetic, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- întocmirea unei scheme monofilare a întregii instalaţii şi cunoaşterea caracteristicilor
cablurilor, barelor, motoarelor şi a altor categorii de consumatori ;
- fixarea punctelor de măsurare a consumurilor de energie;
- pregătirea aparatelor şi realizarea schemelor de măsurare a mărimilor din structura de
bilanţ;
- montarea unui set minim de aparate de măsură la nivelul tablourilor de distribuţie;
- aplicarea măsurilor de protecţia muncii în instalaţiile unde se execută măsurătorile şi
instruirea echipei de lucrători, care preiau sarcina finalizării măsurătorilor legate de
întocmirea bilanţului energetic;
- măsurătorile se fac pentru o zi caracteristică din luna cu cele mai mari consumuri de
energie. Mărimile de măsurat se citesc din oră în oră pe cele trei schimburi de lucru ale
secţiei din conturul de bilanţ analizat. Măsurarea mărimilor se face fie direct, fie
indirect. După determinarea mărimilor din proces, se calculează valoarea lor medie şi
valoarea medie patratică.
Alegerea aparatelor de măsură şi a celorlalte elemente din schema construită pentru
măsurători se face în ideea ca, aparatajul selectat să reziste solicitărilor mecanice şi a
influenţelor mediului unde va lucra. Pentru alegerea aparatelor din schema de măsură,
trebuie verificat gradul de precizie şi factorul de calitate ale aparatelor sau
dispozitivelor de citire şi extensia scării, în aşa fel încât să cuprindă gama mărimilor ce
se măsoară.
Clasa de precizie a aparatelor de măsură exprimă eroarea tolerată la măsurători, în
procente din indicaţia maximă a aparatului de măsurat.
Pentru aparatele electrice există cinci clase de precizie şi anume: clasa 0, 2 cu
eroare tolerată ± 0, 2% din scara de măsură; clasa 0, 5 cu eroarea ± 0,5%; clasa 1 cu
eroarea ± 1%; clasa 1,5 cu eroarea ± 1,5%; clasa 2,5 cu eroarea ± 2,5%. Aparatele din
clasa 0,1 şi 0,2 sînt utilizate pentru măsurători de precizie în laborator sau pe platforme
de încercări. Aparatele din clasele 0,5 şi 1 sînt utilizate pentru măsurători curente de
control. Aparatele din clasa 1,5 şi 2,5 sunt utilizate ca aparate de tablou. Factorul de
calitate cel mai mare îl au aparatele cu magnet permanent, după care urmează aparatele
electrice electrodinamice, electromagnetice şi de inducţie.
Punerea la zero a aparatelor este obligatorie pentru clasele de precizie 0,2 şi 0,5.
Consumurile proprii tehnologice variază între 0,2 ... 20 VA. Limita superioară de consum
se regăseşte la voltmetre şi wattmetre, iar limita inferioară a consumului apare în cazul
ampermetrelor magnetoelectrice.
Dacă în instalaţie există transformatoare de măsură, atunci trebuie cunoscute
erorile de raport pentru curent, respectiv pentru tensiune şi erorile de unghi. O atenţie
deosebită trebuie dată modului în care se leagă transformatorul de măsură în reţea.
Condiţiile preliminare pentru realizarea unor măsurători precise se referă la: aşezarea
aparatelor în poziţia lor de etalonare, punerea la zero a acului indicator, aburirea geamului
aparatului pentru a evita influenţa sarcinii electrostatice ce se poate forma prin
eventualele frecări în timpul transportului, curăţirea tuturor fişelor de la rezistenţele de
precizie şi montarea lor prin presare în locaşurile respective, montarea corectă în circuitul
supus măsurătorilor a tuturor aparatelor şi în special a contoarelor de energie, mai ales în
situaţii cînd în schemă figurează transformatoare de măsură, ferirea tuturor aparatelor de
influenţa câmpurilor electrice şi magnetice exterioare, prin aşezarea lor la o depărtare
apreciabilă de maşinile electrice, transformatoare şi condensatoare electrice, prin care
circulă curenţi intenşi.
a) Relaţiile de calcul ale rezistenţelor de măsurat au următoarea structură:
( ) U IR
UR
R
U
I
U
R
v
v
v
aval

·

,
`

.
|

·
, (2.22)
( )
A
A
amonte
R
I
U
I
I R U
R − ·

· , (2.23)
în care U este tensiunea indicată de voltmetru, în V; I - curentul indicat de
ampermetre, în A; R
v
- rezistenţa voltmetrului, în Ω; R
A
- rezistenţa ampermetrului, în Ω.
Montajul în aval se recomandă pentru măsurarea rezistenţelor sub 10 Ω, iar cel în
amonte pentru rezistenţe mai mari ca 10 ohmi. Erorile de măsură sînt în ambele cazuri
sub 1%.
Metoda de comparaţie permite compararea a două rezistenţe, una cunoscută, R
0
, cu
alta necunoscută, R
x
, montate fie în serie, fie în paralel. Cu ajutorul unui voltmetru se
măsoară succesiv tensiunea la bornele rezistenţei cunoscute, U
0
, şi respectiv la bornele
rezistenţei necunoscute U
x
.
Dacă se măsoară curenţii cu două ampermetre, se obţin I
0
şi I
x
. Relaţiile de calcul al
rezistenţei R
x
au următoarea structură:
. ;
1
0
0
0
I
I
R R
U
U
R R
x
x
x x
· ·
(2.24)
Pentru măsurarea rezistenţelor de izolaţie, care au valori ce ating 10
10
Ω., se
utilizează ohmetre sau megaohmetre. Ohmetrele care se recomandă pentru rezistenţe de
izolaţie pînă la 10
4
Ω sunt înzestrate cu scheme interioare tip serie, iar pentru rezistenţe pînă
la 10
2
Ω, se utilizează ohmetre cu scheme interioare în derivaţie.
Precizia acestor aparate în zona mijlocie a scării este de 0,5 ÷ 2% exprimată în
procente din lungimea totală a scării. Megaohmetrele se construiesc cu scheme interioare
de tip serie şi au ca sursă interioară un magnetou care furnizează o tensiune de 500 ÷
2500 V. Pentru măsurarea rezistenţelor de izolaţie mai mari ca 10
10
Ω, se utilizează aparate
cu amplificatoare electronice denumite teroohmetre.
Măsurarea rezistenţei electroliţilor se realizează, în practică, cu metoda
ampermetrului şi voltmetrului, iar în laborator cu ajutorul punţii Kohlrausch.
- b) Măsurarea inductanţelor şi a capacităţilor se realizează cu ajutorul
următoarelor metode: metoda de punte (Wheatstone, Santy, Wien, Schering, Maxwell,
Andreson, Soper, Carey-Foster), metoda comparaţiei (metoda galvanometrului balistic,
metoda Felici), metoda ampermetrului şi voltmetrului şi metode bazate pe aparate
speciale denumite Faradmetre sau microfaradmetre.
Relaţiile de calcul ale capacităţilor şi ale inductanţelor proprii, respectiv ale
celor mutuale, au următoarea formă:
,
2
1
2
1
2 2 2 2 2
U I R
R U f
I I
U f
C
v
v
v aval

π
· −
π
·
(2.25)
,
2
1
2 2 2
A
amonte
R I U f
C
− π
· ,
(2.26)
( ) ,
2
1
2
2
2
A amonte
R R
I
U
f
L + −
π
· (2.27)
2 / 1
2
v
2
v
2
aval
I I
RUI 2 U
f 2
1
L
]
]
]


+
π
·

, (2.28)
, 2 / I f U M π · (2.29)
în care R reprezintă rezistenţa bobinei, în Ω.
- c) Măsurarea tensiunilor şi curenţilor în practica industrială se realizează cu
ajutorul voltmetrelor şi respectiv a ampermetrelor. Măsurarea tensiunilor alternative mici
se efectuează cu aparate cu termocuplu sau cu redresori uscaţi. Măsurarea tensiunilor
mijlocii 600 ÷ 750 V se realizează cu voltmetre de diverse clase de precizie.
Dintre tipurile de voltmetre existente, se utilizează mai frecvent în practică
următoarele: voltmetre electromagnetice pentru măsurări curente, voltmetre electro-
dinamice pentru măsurări cu precizie mai mare, voltmetre electrostatice care permit
efectuarea măsurătorilor fără consum de curent, voltmetre termice pentru măsurarea
tensiunilor nesinusoidale, voltmetre de inducţie şi voltmetre electronice. Dacă în reţeaua
examinată în cadrul bilanţului, există tensiuni înalte, atunci, în schema de măsură, se
utilizează trans formatoare de tensiune pe secundarul cărora se montează voltmetrul pentru
determinarea tensiunii coborâte. Înmulţind valoarea măsurată cu raportul de
transformare, se poate determina tensiunea reală în reţeaua electrică.
Măsurarea curenţilor se face cu ajutorul ampermetrelor montate în circuit cu şi
fără şunturi. În practica industrială, pentru măsurarea curenţi lor pînă la 100 A, se
utilizează aparate electrodinamice conectate direct în circuit. Pentru măsurarea
curenţilor de peste 100 A, se utilizează în schema de măsură un transformator de
curent, care reduce intensitatea curentului la 5 A şi în unele situaţii, la 1 A. Pentru
măsurarea curenţilor de înaltă frecvenţă, se utilizează aparate electronice clasice sau
aparate numerice de măsură.
- d) Măsurarea puterilor active , în circuitele monofazate, se face cu aju torul
wattmetrelor electrodinamice, care se etalonează fără dificultăţi şi care prezintă
precizie în înregistrarea mărimilor electrice.
Ca aparate de tablou, se mai utilizează wattmetre de inducţie, wattmetre termice
şi uneori wattmetre electrostatice.
Wattmetrul electrodinamic poate măsura cu precizie puterea, dacă s-au
păstrat regulile de conexiune a aparatului la reţea. Fiecare tip de wattmetru este astfel
construit încât la diviziunea maximă să indice o anumită putere nominală. Pentru a afla
puterea în waţi, se citeşte indicaţia în diviziuni a aparatului şi se înmulţeşte numărul de
diviziuni cu constanta aparatului. Pentru wattmetre cu trei sensibilităţi de curent şi trei
sensibilităţi de tensiune, constantele aparatelor de măsură se dau în tabela 3.1.
Tabela 3.1
Constantele câtorva tipuri de wattmetre
I\U 120 V 240 V 480 V
5 A 5 10 20
10 A 10 20 40
20 A 20 40 80
Puterea, P, măsurată de wattmetru se calculează astfel:
·
ϕ
· ·
n
n n n
u u
d
cos I U
C , d C P
const. Wattmetrului,
(2.30)
în care d este deviaţia wattmetrului; d
n
- deviaţia maximă; cos φ
n
- factorul de putere; U
n
, I
n
- valorile efective nominale ale tensiunii, respectiv curentului. Schemele de montaj, aval şi
amonte, al aparaturii de măsurare a puterii sunt prezentate în figura 3.1.
Puterile consumate de receptor, P
R
, în montaj aval şi respectiv în montaj amonte, se
calculează astfel:
v
2
bt
2
mas R
R
U
R
U
P P
aval
− − ·
,
(2.31)
v
2
2
bc mas R
R
U
I R P P
amonte
− − · . (2.32)
Fig. 3.31 - Schema de măsurare a puterii: a - montaj în aval; b - montaj în amonte.
Puterile debitate de generator, P
G
în montaj aval, respectiv amonte, se
calculează astfel:
,
2 2
I R I R P P
bc A mas G
aval
+ + · (2.33)
bc
2
v
2
mas G
R
U
R
U
P P
amonte
+ + ·
,
(2.34)
în care U/R
bt
este consumul de putere în bobina de tensiune a wattmetrului; U
2
/R
v
-
consumul de putere al voltmetrului; R
bc
- rezistenţa bobinei de curent; R
bt
- rezistenţa
bobinei de tensiune;
În practică, se utilizează montajul aval pentru determinarea puterii, P
R
şi
montajul amonte pentru puterea P
G
.
Dacă se ţine seama de inductanţa bobinei de tensiune, relaţiile anterioare pentru
puterea receptorului au următoarea formă:
,
1
1
2 2 2
ψ ⋅ ϕ +
ψ +
]
]
]

− − ·
tg tg
tg
R
U
R
U
P P
v bt
mas R
aval
(2.35)
ψ ⋅ ϕ +
ψ +
]
]
]

− − ·
tg tg 1
tg 1
I R
R
U
P P
2
2
A
v
2
mas R
amonte
,
(2.36)
unde ψ este argumentul impedanţei bobinei de tensiune; φ - decalajul curentului
receptorului faţă de tensiunea U.
Când tensiunile şi curenţii din circuitele în care trebuie să se execute măsurătorile
depăşesc valorile nominale ale wattmetrului (I
n
= 50A şi U
n
= = 650 V), racordarea
aparatului de măsură la reţea se face cu ajutorul transformatoarelor de măsură de curent şi
tensiune, care reduc curentul la 5 A, iar tensiunea la 100 V.
Când se utilizează montajul cu transformator de curent, bobina de curent a
wattmetrului se leagă pe secundarul transformatorului, iar bobina de tensiune se leagă în
derivaţie pe reţea. Cînd se foloseşte montajul cu transformator de tensiune, bobina de tensiune
a wattmetrului se leagă pe secundarul transformatorului, iar bobina de curent se leagă în serie
cu reţeaua. Când în circuitul de măsură, se utilizează două transformatoare, unul de curent şi
altul de tensiune, bobinele wattmetrului se leagă pe secundarul fiecărui tip de transformator.
Puterile măsurate în aceste situaţii au următoarele expresii:
, , ,
3 2 1
d K K K P d K K P d K K P
u i m u m i m
⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ · (2.37)
în care K este constanta wattmetrului; K
i
, K
u
sînt rapoartele de transformare ale
transformatoarelor de curent, respectiv de tensiune.
Erorile care apar, în cazul montajelor cu transformator, sunt: eroarea de raport a
transformatorului de intensitate şi eroarea de unghi a transformatorului de tensiune.
Măsurarea puterilor active monofazate cu alte mijloace decît wattmetrele electrodinamice
se poate face prin metoda cleştelui Dietz, prin metoda aparatelor de măsură (ampermetru şi
voltmetru), cu wattmetre de inducţie şi respectiv cu wattmetre termoelectrice cu şi fără
transformatoare de curent şi de tensiune.
Fig. 3.2. - Scheme de conectare la reţea a wattmetrelor pentru măsurarea puterii.
Măsurarea puterii active în circuitul de curent alternativ trifazat se poate realiza,
aplicînd următoarele scheme de măsură: schema cu trei wattmetre cu sau fără transformatoare de
măsură, scheme cu doua wattmetre cu sau fără transformatoare de măsură şi scheme cu un
singur wattmetru.
Metoda celor trei wattmetre se aplică în circuitele trifazate fără sau cu fir neutru cu
ajutorul schemelor din figura 3.2, când se montează direct la reţea şi cu ajutorul schemei din
figura 3.3, când se prevăd transformatoare de măsură.
Bobinele de curent ale wattmetrelor se montează în serie cu conductorul cu borna
polarizată spre generator, iar bobina de tensiune a wattmetrului se montează cu borna
polarizată la conductorul unde este montată bobina de curent şi borna nepolarizată, la un punct
comun cu bornele nepolarizate. Puterea din circuitul trifazat este suma puterilor măsurate:
P = P
1
+ P
2
+ P
3
Fig. - 3.3. Schema de montaj a wattmetrelor cu ajutorul transformatoarelor de măsură
Schemele cu trei wattmetre se folosesc la încărcarea motoarelor de putere mică şi la
stabilirea consumului de putere pentru asemenea tipuri de receptoare.
Pentru măsurarea puterii în circuite trifazate nesimetrice ca tensiune şi curent, se
utilizează schema cu două wattmetre. Această schemă de măsură rezultă din schema cu trei
wattmetre prin legarea punctului comun la una din fazele reţelei. Montarea celor două wattmetre
se poate face ca în figura 3.4, în schema directă de măsură.
Fig. 3.4. - Schema de montaj a wattmetrelor pe două faze ale reţelei electrice.
Dacă se utilizează transformatoare de măsură, atunci este indicată schema din figura
3.5. Puterea măsurată cu cele două wattmetre corespunde puterii trifazate consumate de receptor şi
se determină, adunînd puterile indicate de cele doua aparate de măsură P = P
1
+P
2
. Dacă deviaţia
acului indicator al unui wattmetru este negativă, datorită caracterului sarcinii (unghiul de
defazaj dintre curent şi tensiune mai mare ca 90
o
), atunci se schimbă legăturile la bornele
de tensiune şi puterea se ia cu semn schimbat, faţă de situaţia normală.
Fig. 3.5. - Schema de măsură a
puterii cu ajutorul a două
wattmetre montate la reţea
prin intermediul
transformatoarelor de măsură.
În cazul simetriei totale a circuitului trifazat, puterea şi defazajul se calculează
astfel:
( ) , 30 cos
1
ϕ + ·

I U P (2.38)
( ) , 30 cos
2
ϕ − ·

I U P (2.39)
2 1
P P P + ·
,
(2.40)
1 2
1 2
P P
P P
3 tg
+

· ϕ
.
(2.41)
Puterea în circuitele trifazate se poate măsura şi cu un singur aparat construit ca
un wattmetru trifazat, denumit şi wattmetru dublu electrodinamic. Se mai construiesc
wattmetre trifazate de inducţie a căror realizare se aseamănă cu cea a contoarelor trifazate.
Wattmetrele duble permit măsurarea puterilor în circuitele trifazate, indiferent de regimul
de lucru al reţelei. Scara lor este gradată în waţi.
În circuitele trifazate simetrice atît ca tensiune, cât şi în privinţa curentului, se
poate măsura puterea cu un singur wattmetru, fără sau cu transformatoare de măsură.
Scara unor astfel de wattmetre este în aşa fel gradată, încât indică indirect puterea
activă trifazată.
- e) Măsurarea puterii reactive se face cu ajutorul a trei montaje şi anume:
măsurare indirectă, măsurare directă (folosind varmetre) şi măsurare directă cu ajutorul
wattmetrelor.
Măsurarea indirectă (prin calcul) a puterii reactive constă în măsurarea puterii
active cu wattmetre şi a puterii aparente, S, cu voltmetru şi ampermetru. Relaţiile de
calcul a puterii reactive în circuite monofazate, Q
m
, şi circuite trifazate echilibrate, Q
t
,
au următoarea structură:
( ) , sin
2 2 2 2
P UI P S I U Q
m
− · − · ϕ ·
(2.42)
( )
2 1
2
2
2
1
2 2 2
2 1
2 2
t
P P 2 P P I U 3 P P I U 3 Q − − − · + − ·
.
(2.43)
Din cauza erorilor care apar într-o astfel de schemă de măsură, se preferă celelalte
doua metode.
Măsurarea directă a puterii reactive cu ajutorul varmetrelor se face prin metoda
celor trei, respectiv două aparate montate ca wattmetrele.
Varmetrele diferă de wattmetre prin faptul că, bobina de tensiune

se pune în serie
cu o inductanţă sau se pune în paralel cu o capacitate. Indicaţiile varmetrelor sunt direct
proporţionale cu puterea reactivă din circuit. Se ştie că aparatele pentru măsurarea
puterii reactive sunt influenţate de variaţia frecvenţei şi pentru a evita acest fenomen, se
construiesc varmetre compensate cu două bobine de tensiune cuplate pe un acelaşi ax, una
în serie cu o inductanţă, iar cealaltă în serie cu o capacitate. Racordarea la reţea a
varmetrelor se face cu respectarea polarităţii bobinelor de curent şi de tensiune ca şi la
wattmetre. Aparatele montate în circuitele de măsură vor indica corect, dacă decalajul între
tensiune şi curent este inductiv şi vor indica în sens contrar, dacă decalajul este capacitiv.
Pentru măsurarea puterii reactive în circuite trifazate, se poate utiliza atât metoda
celor trei varmetre, cât şi metoda celor două varmetre cu sau fără transformatoare de
măsură. Măsurarea puterii reactive se poate face şi cu ajutorul wattmetrelor.
Puterile active, şi reactive se pot măsura cu ajutorul metodelor celor două
wattmetre, folosind în circuit rezistenţe adiţionale speciale. Aceste rezistenţe permit
trecerea de la măsurarea puterii active la măsurarea puterii reactive cu ajutorul a două
wattmetre identice la care bobina de tensiune are o anumită valoare predeterminată cu
precizie.
Măsurarea factorului de putere se face fie măsurând puterea activă cu ajutorul
wattmetrului şi puterea aparentă cu voltmetru şi ampermetru, fie se realizează prin
măsurători directe cu ajutorul cosfimetrului denumit şi fazmetru. Fazmetrele se construiesc
atât ca aparate monofazate, cât şi trifazate.
- f) Măsurarea energiei electrice active şi reactive în circuite monofazate şi
trifazate se realizează cu ajutorul contoarelor de inducţie cu sau fără transformatoare de
măsură în circuit. Contoarele se pot clasifica atât după numărul elementelor active, cât şi în
funcţie de tehnica de tarifare a energiei.
După numărul de elemente active, deosebim: contoare cu un singur element
activ (contoare monofazate), contoare cu două. elemente active utilizate în circuitele
trifazate, fără conductor neutru şi contoare cu trei elemente active pentru instalaţii de
distribuţie cu patru conductoare.
După tehnica de tarifare a energiei, deosebim: contoare cu un singur cadran de
înregistrare a energiei şi contoare cu mai multe cadrane de înregistrare a energiei. Trecerea
înregistrării de pe un cadran pe altul se face la anumite ore cu ajutorul unor ceasornice de
comutare.
Dintre contoarele cu mai multe cadrane, în practică, se întîlnesc următoarele tipuri:
contoare dublu ecran sau dublu tarif, contoare cu triplu tarif (tarif de vîrf, tarif în afara
vîrfului şi tarif de noapte), contoare de vîrf, contoare de depăşire, contoare cu plată
prealabilă şi contoare cu indicator de maxim. Schemele de montaj şi caracteristicile
contoarelor pentru măsurarea energiei electrice active şi reactive se dau în literatura.
Contoarele se pot monta la reţeaua electrică direct, dacă curenţii din circuitul
supus măsurării nu depăşesc 150 A. Pentru curenţi mai mari, montarea contoarelor se face
cu ajutorul transformatoarelor de curent, care reduc intensitatea în secundarul
transformatorului la 5 A.
Scara de înregistrare a energiei cu ajutorul contoarelor se dimensionează fie direct în
kWh, respectiv kVArh, fie în diviziuni, care multiplicate cu o constantă înscrisă pe plăcuţa
contorului permite calcularea energiei consumate în circuitul electric analizat.
Pentru studiul fenomenelor periodice, se utilizează în practica industrială distorsiometre,
analizoare şi aparate electronice de măsură şi control. Dintre tipurile de oscilografe utilizate mai
frecvent în industrie reţin atenţia: oscilografele electromecanice şi oscilografe catodice. Ca aparate
înregistratoare menţionăm cele cu înregistrare continuă, cele cu motor de urmărire şi cele cu
înregistrare rapidă.
Aparatele automate utilizate mai des la măsurători sînt de tipul: compensatoare automate
cu curent de lucru variabil şi cu curent de lucru constant, punţi automate etc. Detaliile privind
schemele de conectare la reţea şi caracteristicile acestor aparate speciale se pot urmări în
literatura.
4.3. Aparate analogice-numerice de măsură şi control
Aparatele analogice numerice pentru măsură şi control s-au dezvoltat pe următoarele
direcţii: aparate pentru măsurarea tensiunii şi a defazajului dintre două mărimi, aparate pentru
măsurarea puterii şi energiei, aparate pentru măsurarea pe cale electrică a mărimilor neelectrice.
Pentru măsurarea tensiunilor continue sau alternative, atât în laboratoare, cât şi în
industrie, se utilizează voltmetre electronice analogice şi numerice, care au o precizie mai mare
decât cele clasice. Voltmetrele analogice se clasifică astfel: voltmetre cu diode (serie sau
derivaţie), voltmetre electronice în puncte, voltmetre cu autocomponente, voltmetre electronice
speciale pentru măsurarea tensiunii efective şi pentru măsurarea tensiunii de vârf, voltmetre
electronice logaritmice, milivoltmetre electronice etc. Pentru măsurarea defazajului dintre două
tensiuni sau dintre tensiune şi curent, se pot utiliza următoarele metode: metoda celor trei
voltmetre, metoda comutatorului electronic, metoda elipsei, metode de comparaţie, metoda
fazmetrului analogic etc. Aparatele numerice pentru măsurarea tensiunii şi a defazajelor dintre
două mărimi electrice sunt voltmetre numerice şi fazmetre numerice. Caracteristicile aparatelor
analogice şi numerice de măsurare a tensiunii, frecvenţei şi a defazajului între mărimile electrice
supuse măsurării se dau în literatura.
Măsurarea puterii şi energiei cu aparate numerice se face, aplicând următoarele metode:
metoda integrării numerice a produsului U.I, ca valori instantanee şi metoda măsurării
numerice separate a tensiunii, curentului şi a factorului de putere (cos φ), respectiv sin φ.
În cazul integrării numerice a produsului U.I, se convertesc separat valorile instantanee
ale curentului şi tensiunii, se efectuează produsul acestora şi se însumează produsele parţiale pe o
perioadă de timp.
Pentru măsurarea puterii reactive, trebuie să se introducă un defazaj de 90
o
.
Wattmetrele electronice care pot măsura atît puterea activa, cât şi pe cea reactivă au la bază
traductoare speciale, atât pentru circuite monofazate, cât şi pentru cele trifazate, bazate pe
principiul multiplicării pur numerice a eşantioanelor valorilor momentane ale curentului şi
ale tensiunii.
Contorul electronic bazat pe principiul „ Mark-Space-Amplitude-Multiplicator", utilizat
pentru măsurarea numerică a energiei, are următoarele caracteristici: clasa de precizie 0,2, nu este
influenţat de armonici superioare, permite măsurarea în ambele sensuri a energiei, independent de
simetria reţelei, nu este sensibil la vibraţii şi şocuri, este stabil în timp şi nu este influenţat de
variaţii ale temperaturii mediului în care se lucrează. Contorul electronic are în structura sa
următoarele elemente: convertorul curent-frecvenţă de impulsuri, multiplicator pe fiecare
fază cu transformatoare de intrare, elemente de afişaj şi surse de alimentare. Contorul
electronic prezentat se poate folosi la măsurarea energiei în circuitele trifazate cu patru
conductoare. El are trei multiplicatoare, conectate prin intermediul unor transformatoare
de măsură de tensiune şi curent la reţeaua electrică analizată.
Schemele unor wattmetre şi contoare numerice de măsurare a puterii şi energiei
electrice active şi reactive se dau în literatură.
Măsurarea pe cale electrică a mărimilor neelectrice se face cu o aparatură specială,
care îmbină atât partea aferentă mărimii neelectrice supusă măsurării, traductorul, cât şi
partea electrică a dispozitivului de măsurare. Traductoarele transformă o mărime fizică de
măsurat într-o mărime fizică de altă natură, care poate fi observată şi măsurată mai uşor.
Astfel de transformare se poate face fie direct printr-un singur element fizic, fie prin câteva
transformări succesive de mărimi fizice.
Un traductor de calitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie
sensibil, să aibă o clasa înaltă de precizie, să consume cât mai puţină energie şi să dea
răspuns în timp real.
Dintre tipurile de traductoare cunoscute în tehnica măsurării mărimilor neelectrice
pe cale electrică, reţin atenţia următoarele: traductoare parametrice în care mărimea
neelectrică este transformată într-un parametru electric pentru măsurarea căruia este
nevoie de o sursă auxiliară de energie (termometru electric cu rezistenţă), traductoare
generatoare la care mărimea neelectrică este transformată direct într-o tensiune
electromotoare ca în cazul traductoarelor termoelectrice, piezoelectrice etc. Aceste tipuri
de traductoare sunt mai puţin sensibile şi consumă energie mai multă decât traductoarele
parametrice, dar prezintă avantajul că, mărimea de ieşire este o tensiune care se poate
măsura direct. Dintre cele mai uzuale tipuri de traductoare parametrice existente, reţin
atenţia traductoareîe rezistive, inductive şi cele capacitive. Ca traductoare generatoare
menţionăm: traductorul electrodinamic de inducţie şi traductorul electrochimic.
Pentru măsurări mai complexe, se utilizează fie traductoare cu transformări
succesive, fie traductoare diferenţiale.
Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice s-a extins în tehnică la stabilirea
nivelelor lichidelor din diverse recipiente închise, la măsurarea temperaturilor etc.
Măsurarea pe cale electrică a temperaturilor din diverse instalaţii industriale
constituie domeniul pirometriei electrice. Pirometria electrică reclamă utilizarea
următoarelor tipuri de aparate: pirometre termoelectrice, termometre cu rezistenţă,
pirometre cu radiaţie, pirometre optice etc. Aparatele pentru măsurarea mărimilor
neelectrice pe cale electrică sunt extinse atât ca număr, cât şi ca performanţe şi se
utilizează la determinarea mărimilor de calcul din cadrul bilanţurilor termoenergetice.

plecându-se de la consumator.Lanţurile energetice care leagă sursa de energie de consumator sunt formate din instalaţii complexe (sursă. se poate scrie astfel: E prim = E u + ∆E ut + ∆E tf + ∆E ti + ∆E p + ∆E b [J / u. Pentru determinarea pierderilor. preparare etc. transport şi distribuţie.3.pierderile de energie la nivelul sursei primare. transformare şi utilizare a energiei la nivelul tuturor purtătorilor. se determină cu relaţia: 1 1 ∆T π1−2 = T0  − Q = T0 Q = T0 ∆S T  T1 ⋅ T2  2 T1  .energia pierdută la nivelul instalaţiilor de utilizare.pierderile de energie la nivelul instalaţiilor de pregătire a combustibilului (cocserii. la nivelul întreprinderii. caracteristica de cheltuieli intervenind în cadrul modelului de bilanţ energetic general sub forma de funcţie de eficienţa. Concepţia elaborării bilanţurilor energetice generale Bilanţul energetic general rezultă prin însumarea bilanţurilor electro. . se obţine bilanţul de combustibil. Deci. optimizarea nivelului de pierderi se poate face la nivelul bilanţului energetic general pe termen scurt de cel puţin un an şi pe termen lung. ΔEtf . prin caracteristica de consum şi prin caracteristica de cheltuieli. ΔE b . fiecare element al sistemului se analizează tehnologic şi funcţional în raport cu ansamblul elementelor din structura conturului de bilanţ. distribuţie. brichetare. pe cînd combustibilul are avantajul stocării. la diverse niveluri ale sistemului analizat. La elaborarea fiecărei forme de bilanţ. în K.unde T 1 este temperatura purtătorului căldurii Q. semicocserii. ţinînd seama de perspectiva dezvoltării sistemului de energie analizat. conform căreia. Fluxul de energie cuprinde energia debitată de lanţul energetic pe orizontul de prognoză. iar caracteristica de consum sub formă de restricţie. Eu .12) în care Eprim reprezintă energia primară.).pierderile de energie la nivelul instalaţiilor de producere. la nivelul ansamblului cercetat. începâd cu sursa de energie primară şi terminând cu consumatorii de energie. Astfel. trebuie aplicată concepţia sistemică de abordare a fenomenelor analizate. trebuie avut în vedere următoarele: . între temperaturile T 1 şi T 2 . rafinare. de căldură (2. al ramurii industriale şi la nivelul economiei naţionale. trebuie să se reflecte situaţia energetică din cadrul instalaţiilor de extracţie. transport. f) Pierderea de exergie în cadrul unui proces de transfer a cantităţii Q. Bilanţul energetic general poate fi elaborat la nivelul secţiilor de produc ţie.Energia electrică şi termică nu se pot stoca decît parţial şi incomplet. unde energia apare sub formă de energie utilă la care se adaugă pierderile de energie în ansamblul instalaţiilor ce leagă consumatorul de sursa de energie primară. ΔEut . Ecuaţia de bilanţ. sub forma sa cea mai generală. Aceste instalaţii se caracterizează prin fluxul de energie. în bilanţ. Energiile din structura bilanţului energetic general pot fi transforma te în combustibil şi în acest caz. (2.). instalaţiile de producere. energia primară livrată de sursă trebuie calculată. transport şi distribuţie a energiei şi consumatorii de energie).11) 2.energetice şi termoenergetice de la nivelul sistemului analizat. ΔE ti .energia utilă.r ] . ΔEP pierderile de energie la nivelul preparării purtătorilor (prelucrare. Bilanţul energetic general trebuie să reflecte situaţia consumului util şi al pierderilor de energie la nivelul tuturor instalaţiilor dintre sursă şi consumator. Modelul matematic al funcţionării de durată a bilanţului energetic general trebuie construit. furnale instalaţii pentru lichefiere etc.1. ţinînd . Ca urmare. Aplicarea concepţiei sistemice la elaborarea bilanţului energetic general reclamă parcurgerea tuturor lanţurilor tehnologice.

14) SE în care Z t . CM.valoarea instalaţiei la momentul dezafectării ei de la reţea.ac .06) an-1. păstrarea unui anumit nivel al rezervelor de combustibil din sistem etc.Determinarea lungimii echivalente de transport a energiei trebuie realizată în condiţii tehnico-economice precise. corelaţia dintre energiile produse şi cele consumate. cu ajutorul cheltuielilor totale actualizate scrise sub următoarea formă: ED Z PME = ZSE + Z CE + Z TD + Z CC + Z INM t . .ac [ ] PME .Datele necesare întocmirii şi optimizării unui bilanţ energetic trebuie să cuprindă: energiile utile pe consumatori individuali şi grupaţi. restricţiile problemei studiate privind posibilitatea utilizării mai multor feluri de combustibil. CC. Zt. Dacă se urmăreşte modelarea în concepţie sistemică a unui bilanţ energetic general.ac reprezintă cheltuielile totale actualizate la nivelul sursei de energie. .ac .ac t .ac . Tratarea problemei în concepţie sistemică presupune abordarea tuturor problemelor din fazele tehnologice prin care trece sistemul şi anume: cercetare-proiectare.ac t .. Z t .ac t . ZCC .coeficientul de eficienţă economică (0. Modelarea procesului de producere-transport şi utilizare a energiei pe lanţuri energetice se face.ac. şi exploatare-dezvoltare. ZINM t . Ii Ci .25). ED. Consumatorii preiau din sistem diferite feluri de energii. construcţii-montaj. în ipoteza repartiţiei uniforme a consumului de-a-lungul reţelei de transport şi distribuţie. cheltuielile de transport diferă de la un lanţ energetic la altul. TD. 0.ac t . ZTD t .13) CP în care Z t . Di.ac t .cheltuielile totale actualizate la nivelul centralelor electrice.ac +Z ED t .cheltuielile totale actualizate pentru explorarea şi dezvoltarea instalaţiilor energetice în funcţiune.cheltuielile cu daunele în anul i de raportare (i=1. posibilitate aproximativ identică de înlocuire a unui purtător de energie cu altul.ac . Energiile preluate la nivelul consumatorilor nu se pot stoca decît parţial şi incomplet.ac t . se pot utiliza următoarele relaţii: Z t . Lungimea echivalentă de transport a energiei rezultă din condiţia egalităţii cheltuielilor de transport de pe reţeaua reală cu cele pe lungimea echivalentă.ac +Z CM t . Z t . (2. CE. CP.. resursele primare disponibile pe intervalul de timp considerat şi pe tipuri de purtători de energie. SE. Rt.investiţiile.ac reprezintă cheltuielile totale actualizate pentru cercetarea proiectarea CM instalaţiilor energetice.ac = Z CP t . cu excepţia combustibililor clasici şi nucleari.ac n −i =  ∑ (1 + pn ) ⋅ ( I i + Ci + Di ) − Rt . (2. Condiţiile de înlocuire a unei mulţimi de instalaţii cu o instalaţie echivalenta sunt: amplasament identic ca distanţă faţă de centrul de consum.08 . pe baza cheltuielilor totale actualizate.cheltuielile totale actualizate la nivelul consumatorilor de energie. indicatori tehnici şi economici ai lanţurilor energetice. pn .ac -cheltuielile totale actualizate la nivelul instalaţiilor de transport şi distribuţie.Construirea unor instalaţii echivalente la nivelul sursei.ac   i =1    PME . . ZCE ..seama de faptul că. care se acoperă de la diverse surse. . pentru unul şi acelaşi consumator. plecând de la sursă la consumator sau viceversa. la nivelul producerii şi transportului energiei şi la nivelul consumatorilor trebuie realizată în concepţie sistemică. datorită amplasării în locuri diferite a surselor faţă de consumatori. respectiv cheltuielile implicate la conceperea şi realizarea instalaţiilor energetice.ac t .cheltuielile totale actualizate pentru montajul instalaţiilor energetice proiectate .

consumul propriu tehnologic. în vederea fabricării unei unităţi de produs final în ramura j. şi exploatarea. Determinarea elementelor care intervin în relaţiile (2. rezultă că volumul producţiei fiecărei ramuri depinde de nivelul planificat al consumului final în sistemul analizat.consumul final al ramurii i.12). Modelul matematic static deschis al balanţei legăturilor dintre ramuri se poate scrie şi sub forma: X i ∑a ij X j + Yi . bij = X i / Yi . condiţii specifice de funcţionare etc. necesară pentru consum. deci. Z t . Caracterul dinamic al modelului cu care operează balanţa legăturilor dintre ramuri este dictat de dependenţa mărimilor din model de variabila timp. Modelele matematice cu care operează balanţa legăturilor dintre ramuri pot fi statice şi dinamice.2. avînd o structură tehnologică dată prin matricea A. atunci modelul este închis. bik = X i / Yk j =1 n X = ( I − A) ⋅ Y . Modelul matematic dinamic al balanţei legăturilor dintre ramuri ope rează cu relaţii de forma: . ( b ) ( I − A) X i = 0i (2.. j =1 n i = 1.ac . Modelele matematice statice deschise (a) şi închise (b) ale balanţei legă turilor dintre ramuri se pot scrie sub următoarele forme matriceale: ( a ) ( I − A) X i = Yi . aplicată la diverse niveluri de analiză a bilanţului energetic general. Xi . X j . Dacă toate activităţile sînt închise î n primul din cele patru cadrane ale balanţei legăturilor dintre ramuri. Dacă consumul final se determină în afara sistemului. Pe această bază. (2.16) (2. Yi . Soluţia modelului deschis se poate scrie sub forma: X i = ∑ bijY j + bikYi .producţia totală a ramurii j..15) unde A este matricea coeficienţilor tehnici. la nivelul tuturor instalaţiilor din structura unui sistem de energie şi energiile utile la nivelul fiecărui tip de instalaţie.. atunci modelul are caracter deschis.17) ramura j în noscutelor a ij = X ij / X j . E. (2. unde Xij reprezintă parte din producţia ramurii i consumate productiv în perioada τ . I .matricea unitate. se pot determina costurile pentru fiecare purtător de energie în vederea luării în consideraţie a implicaţiilor tehnice şi economice care condiţionează formarea preţurilor reale şi optime la nivelul întregului sistem analizat. respectiv k.18) în care bij este valoarea producţiei ramurii i. Problema cea mai des întâlnită în practică constă în determinarea necu (Xi).. n (2.3.cheltuielile totale actualizate pentru proiectarea. P..). se determină sistemic producţia de resurse.13) şi (2. montaj. a instalaţiilor energetice studiate în cadrul bilanţului energetic general. Totodată. Fiecare dintre acestea pot fi modele matematice închise sau deschise. M. −1 X = BY .14) se poate face cu ajutorul balanţei legăturilor dintre ramuri.. situaţii de calamitate. când se dau mărimile Yi.producţia totală a ramurii i.cheltuielile totale actualizate generate de influenţa mediului asupra instalaţiilor energetice PME (poluare.

ri ( τ) este coeficientul de import de natură statică. . Modelele matematice ale balanţei legăturilor dintre ramuri se pot aplica.regimul de funcţionare al instalaţiilor analizate.n  X i ( τ ) =  ∑ aij ( τ ) X j ( τ ) + Yi ( τ ) + I i ( τ )  .interşanjabilitatea combustibililor la consumator.. Modelul matematic al bilanţului energetic general trebuie să cuprindă atât partea de bilanţ electroenergetic. reţine atenţia cercetarea operaţională. care preiau sarcina finalizării măsurătorilor legate de întocmirea bilanţului energetic. cât şi partea de bilanţ termoenergetic.. 3. care intervin în modelul bilanţului energetic general.n.1.3.montarea unui set minim de aparate de măsură la nivelul tablourilor de distribuţie. motoarelor şi a altor categorii de consumatori . i = 1. La aplicarea acestor modele. barelor. care trebuie să cuprindă sistemic toate unităţile din cadrul ramurilor.2.  j =1  (2.19) τ.aplicarea măsurilor de protecţia muncii în instalaţiile unde se execută măsurătorile şi instruirea echipei de lucrători. începînd cu întreprinderea considerată sistem de producţie şi terminînd cu economina naţională. modelele matematice input-output îşi structura astfel: n  (1 + ri ) X i − ∑ aij X j  = Yi . modelul matematic al bilanţului energetic general să cuprindă trei aspecte de baza şi anume: . în vederea determinării mărimilor din structura unui bilanţ electroenergetic. Măsurarea mărimilor folosite în calculul bilanţurilor energetice 3.pregătirea aparatelor şi realizarea schemelor de măsurare a mărimilor din structura de bilanţ. Ca o nouă tendinţă în calculul cheltuielilor şi investiţiilor. cele care exprimă modul de solicitare a resurselor şi cele legate de regimul de funcţionare al instalaţiilor analizate. .transportul combustibilului de la sursă la consumator. se recomandă ca. atunci funcţia de eficienţă a modelului matematic este de forma cheltuielilor anuale de calcul.20) [ (1 + ri ( τ) ) ] X i ( τ) − ∑ aij ( τ) X j ( τ) = [Yi ( τ) + I i ( τ) ] . n j =1 (2.întocmirea unei scheme monofilare a întregii instalaţii şi cunoaşterea caracteristicilor cablurilor. atunci funcţia de cheltuieli din structura modelului matematic al bilanţului energetic general are forma cheltuielilor totale actualizate.   j =1   modifică (2. Dintre acestea. . unde Ii ( τ ) reprezintă investiţiile pentru dezvoltarea producţiei în perioada Pentru a ţine seama de import. Dacă activitatea modelată se desfăşoară într-un interval mai mic decît un an.. trebuie avut în vedere restricţiile generale şi specifice fiecărui sistem analizat. Dacă activitatea modelată se desfăşoară pe o durată mai mare decît un an. . . Pentru optimizarea activităţii la nivelul întregului sistem.3.fixarea punctelor de măsurare a consumurilor de energie. trebuie îndeplinite următoarele condiţii: . . Măsurarea mărimilor electrice Pentru efectuarea măsurătorilor. trebuie să reţină atenţia restricţiile legate de acoperirea consumului cu resursele existente. respectiv de natură dinamică. .21) în care ri .

montarea corectă în circuitul supus măsurătorilor a tuturor aparatelor şi în special a contoarelor de energie.. iar cel în amonte pentru rezistenţe mai mari ca 10 ohmi. Dacă în instalaţie există transformatoare de măsură. Punerea la zero a aparatelor este obligatorie pentru clasele de precizie 0. Cu ajutorul unui voltmetru se .2 cu eroare tolerată ± 0. clasa 1 cu eroarea ± 1%. în Ω.5 şi 1 sînt utilizate pentru măsurători curente de control. după care urmează aparatele electrice electrodinamice. se calculează valoarea lor medie şi valoarea medie patratică. Montajul în aval se recomandă pentru măsurarea rezistenţelor sub 10 Ω. 20 VA. I . respectiv pentru tensiune şi erorile de unghi.5 sunt utilizate ca aparate de tablou. ferirea tuturor aparatelor de influenţa câmpurilor electrice şi magnetice exterioare. aparatajul selectat să reziste solicitărilor mecanice şi a influenţelor mediului unde va lucra. (2. punerea la zero a acului indicator. fie indirect.5%. Aparatele din clasa 0.5%.2 şi 0. Alegerea aparatelor de măsură şi a celorlalte elemente din schema construită pentru măsurători se face în ideea ca.23) în care U este tensiunea indicată de voltmetru. Măsurarea mărimilor se face fie direct. clasa 1. trebuie verificat gradul de precizie şi factorul de calitate ale aparatelor sau dispozitivelor de citire şi extensia scării. prin care circulă curenţi intenşi. I −  R   v   (2. RA .rezistenţa ampermetrului.22) R amonte = ( U − R AI) = U − R I I A .2 . Aparatele din clasele 0. mai ales în situaţii cînd în schemă figurează transformatoare de măsură.curentul indicat de ampermetre.5 cu eroarea ± 1. Factorul de calitate cel mai mare îl au aparatele cu magnet permanent. Rx. montate fie în serie. Pentru aparatele electrice există cinci clase de precizie şi anume: clasa 0. Pentru alegerea aparatelor din schema de măsură. a) Relaţiile de calcul ale rezistenţelor de măsurat au următoarea structură: R aval = U UR v =  U  ( IR v − U ) . Erorile de măsură sînt în ambele cazuri sub 1%. cu alta necunoscută.5 cu eroarea ± 2. Condiţiile preliminare pentru realizarea unor măsurători precise se referă la: aşezarea aparatelor în poziţia lor de etalonare. curăţirea tuturor fişelor de la rezistenţele de precizie şi montarea lor prin presare în locaşurile respective. clasa 2. O atenţie deosebită trebuie dată modului în care se leagă transformatorul de măsură în reţea. clasa 0.5%. atunci trebuie cunoscute erorile de raport pentru curent. în aşa fel încât să cuprindă gama mărimilor ce se măsoară. în procente din indicaţia maximă a aparatului de măsurat. Metoda de comparaţie permite compararea a două rezistenţe. Mărimile de măsurat se citesc din oră în oră pe cele trei schimburi de lucru ale secţiei din conturul de bilanţ analizat..5.. în A.2 sînt utilizate pentru măsurători de precizie în laborator sau pe platforme de încercări. în Ω. Aparatele din clasa 1. R0. Rv . prin aşezarea lor la o depărtare apreciabilă de maşinile electrice.5 cu eroarea ± 0.2% din scara de măsură. iar limita inferioară a consumului apare în cazul ampermetrelor magnetoelectrice. Clasa de precizie a aparatelor de măsură exprimă eroarea tolerată la măsurători. în V.măsurătorile se fac pentru o zi caracteristică din luna cu cele mai mari consumuri de energie.1 şi 0. Limita superioară de consum se regăseşte la voltmetre şi wattmetre. una cunoscută. aburirea geamului aparatului pentru a evita influenţa sarcinii electrostatice ce se poate forma prin eventualele frecări în timpul transportului. Consumurile proprii tehnologice variază între 0. transformatoare şi condensatoare electrice.rezistenţa voltmetrului. După determinarea mărimilor din proces. electromagnetice şi de inducţie.5 şi 2. fie în paralel.

Santy.c) Măsurarea tensiunilor şi curenţilor în practica industrială se realizează cu ajutorul voltmetrelor şi respectiv a ampermetrelor. Carey-Foster). U 0. U0 Rx = R0 I0 . metoda ampermetrului şi voltmetrului şi metode bazate pe aparate speciale denumite Faradmetre sau microfaradmetre. I1 (2..28) (2. Măsurarea rezistenţei electroliţilor se realizează. metoda Felici)..24) Pentru măsurarea rezistenţelor de izolaţie. Pentru măsurarea rezistenţelor de izolaţie mai mari ca 1010 Ω. Măsurarea tensiunilor mijlocii 600 ÷ 750 V se realizează cu voltmetre de diverse clase de precizie. se utilizează aparate cu amplificatoare electronice denumite teroohmetre. respectiv ale celor mutuale. Soper.26) (2. voltmetre electrodinamice pentru măsurări cu precizie mai mare. în care R reprezintă rezistenţa bobinei. voltmetre de inducţie şi voltmetre electronice. Precizia acestor aparate în zona mijlocie a scării este de 0. metoda comparaţiei (metoda galvanometrului balistic. iar pentru rezistenţe pînă la 102 Ω. Megaohmetrele se construiesc cu scheme interioare de tip serie şi au ca sursă interioară un magnetou care furnizează o tensiune de 500 ÷ 2500 V.25) (2. Măsurarea tensiunilor alternative mici se efectuează cu aparate cu termocuplu sau cu redresori uscaţi. I2 1/ 2 1  U 2 + 2RUIv  L aval =   2 πf  I 2 − I 2  v M =U / 2π f I . există tensiuni înalte. se utilizează mai frecvent în practică următoarele: voltmetre electromagnetice pentru măsurări curente. şi respectiv la bornele rezistenţei necunoscute Ux. Dacă se măsoară curenţii cu două ampermetre.27) (2. Schering. Dacă în reţeaua examinată în cadrul bilanţului. Ohmetrele care se recomandă pentru rezistenţe de izolaţie pînă la 104 Ω sunt înzestrate cu scheme interioare tip serie. în practică. (2. Maxwell. voltmetre electrostatice care permit efectuarea măsurătorilor fără consum de curent. .b) Măsurarea inductanţelor şi a capacităţilor se realizează cu ajutorul următoarelor metode: metoda de punte (Wheatstone. au următoarea formă: Caval = 1 2π f U I 2 − I v2 = 1 2π f U Rv 1 Rv2 I 2 −U 2 . se utilizează ohmetre cu scheme interioare în derivaţie. cu metoda ampermetrului şi voltmetrului. 1 2π f U2 2 − ( R + RA ) .măsoară succesiv tensiunea la bornele rezistenţei cunoscute. atunci. . Relaţiile de calcul ale capacităţilor şi ale inductanţelor proprii. Relaţiile de calcul al rezistenţei R x au următoarea structură: Rx = Rx Ux . Wien. se utilizează ohmetre sau megaohmetre. se obţin I0 şi Ix. în schema de măsură. se utilizează trans formatoare de tensiune pe secundarul cărora se montează voltmetrul pentru determinarea tensiunii coborâte. . voltmetre termice pentru măsurarea tensiunilor nesinusoidale. se poate determina tensiunea reală în reţeaua electrică. Măsurarea curenţilor se face cu ajutorul ampermetrelor montate în circuit cu şi .5 ÷ 2% exprimată în procente din lungimea totală a scării. iar în laborator cu ajutorul punţii Kohlrausch. care au valori ce ating 1010 Ω. Andreson. Înmulţind valoarea măsurată cu raportul de transformare. în Ω. Dintre tipurile de voltmetre existente.29) Camonte = Lamonte = 2 2π f U 2 − I 2 RA .

31 . P. Schemele de montaj. se utilizează în schema de măsură un transformator de curent. se utilizează aparate electrodinamice conectate direct în circuit. constantele aparatelor de măsură se dau în tabela 3. în montaj aval şi respectiv în montaj amonte.factorul de putere.deviaţia maximă.Schema de măsurare a puterii: a . Un. P G în montaj aval. Pentru măsurarea curenţilor de peste 100 A. În practica industrială. PR aval = Pmas − − (2.1. în circuitele monofazate. Puterile debitate de generator. al aparaturii de măsurare a puterii sunt prezentate în figura 3.32) Fig. se citeşte indicaţia în diviziuni a aparatului şi se înmulţeşte numărul de diviziuni cu constanta aparatului. Ca aparate de tablou.valorile efective nominale ale tensiunii.d) Măsurarea puterilor active . măsurată de wattmetru se calculează astfel: P = C u d. Wattmetrul electrodinamic poate măsura cu precizie puterea. b .1. se calculează astfel: U2 U2 .30) în care d este deviaţia wattmetrului. cos φ n .31) R bt Rv PR amonte = Pmas − R bc I 2 − U2 . dn (2. Tabela 3. Puterile consumate de receptor. Pentru wattmetre cu trei sensibilităţi de curent şi trei sensibilităţi de tensiune. Pentru măsurarea curenţilor de înaltă frecvenţă. respectiv amonte. dn . wattmetre termice şi uneori wattmetre electrostatice.montaj în aval. Fiecare tip de wattmetru este astfel construit încât la diviziunea maximă să indice o anumită putere nominală. se mai utilizează wattmetre de inducţie. aval şi amonte.fără şunturi. Wattmetrului. la 1 A. PR. respectiv curentului. care se etalonează fără dificultăţi şi care prezintă precizie în înregistrarea mărimilor electrice. . se face cu aju torul wattmetrelor electrodinamice.1 Constantele câtorva tipuri de wattmetre I\U 5A 10 A 20 A 120 V 5 10 20 240 V 10 20 40 480 V 20 40 80 Puterea. In . Rv (2. pentru măsurarea curenţi lor pînă la 100 A. se utilizează aparate electronice clasice sau aparate numerice de măsură. care reduce intensitatea curentului la 5 A şi în unele situaţii. C u = U n I n cos ϕn = const. se calculează astfel: . 3. Pentru a afla puterea în waţi.montaj în amonte. dacă s-au păstrat regulile de conexiune a aparatului la reţea.

iar tensiunea la 100 V. (2. φ . în cazul montajelor cu transformator. R bc . Când se utilizează montajul cu transformator de curent. relaţiile anterioare pentru puterea receptorului au următoarea formă:  U 2 U 2  1 + tg 2 ψ PR aval = Pmas − − .rezistenţa bobinei de tensiune. Pm 3 = K ⋅ K i ⋅ K u ⋅ d . Erorile care apar. PG amonte = Pmas + U U . sunt: eroarea de raport a transformatorului de intensitate şi eroarea de unghi a transformatorului de tensiune.36) unde ψ este argumentul impedanţei bobinei de tensiune.PG aval = Pmas + RA I 2 + Rbc I 2 . iar bobina de curent se leagă în serie cu reţeaua. Ku sînt rapoartele de transformare ale transformatoarelor de curent. Puterile măsurate în aceste situaţii au următoarele expresii: Pm1 = K ⋅ K i ⋅ d .33) (2. .34) în care U/Rbt este consumul de putere în bobina de tensiune a wattmetrului.35) (2. R bt . se utilizează două transformatoare. În practică. respectiv de tensiune. se utilizează montajul aval pentru determinarea puterii.37) în care K este constanta wattmetrului. U2 PR amonte = Pmas − − R AI2  Rv   1 + tg ϕ ⋅ tg ψ (2. prin metoda aparatelor de măsură (ampermetru şi voltmetru). P R şi montajul amonte pentru puterea P G . + Rv R bc 2 2 (2. Cînd se foloseşte montajul cu transformator de tensiune. Dacă se ţine seama de inductanţa bobinei de tensiune. racordarea aparatului de măsură la reţea se face cu ajutorul transformatoarelor de măsură de curent şi tensiune. bobina de curent a wattmetrului se leagă pe secundarul transformatorului. Când tensiunile şi curenţii din circuitele în care trebuie să se execute măsurătorile depăşesc valorile nominale ale wattmetrului (I n = 50A şi U n = = 650 V). iar bobina de tensiune se leagă în derivaţie pe reţea. Măsurarea puterilor active monofazate cu alte mijloace decît wattmetrele electrodinamice se poate face prin metoda cleştelui Dietz. Rbt Rv  1 + tg ϕ ⋅ tg ψ     1 + tg 2ψ .decalajul curentului receptorului faţă de tensiunea U. Ki. bobina de tensiune a wattmetrului se leagă pe secundarul transformatorului. bobinele wattmetrului se leagă pe secundarul fiecărui tip de transformator. care reduc curentul la 5 A.rezistenţa bobinei de curent. Când în circuitul de măsură. Pm 2 = K ⋅ K u ⋅ d . cu wattmetre de inducţie şi respectiv cu wattmetre termoelectrice cu şi fără transformatoare de curent şi de tensiune. U 2/Rv consumul de putere al voltmetrului. unul de curent şi altul de tensiune.

3. Bobinele de curent ale wattmetrelor se montează în serie cu conductorul cu borna polarizată spre generator.Scheme de conectare la reţea a wattmetrelor pentru măsurarea puterii. scheme cu doua wattmetre cu sau fără transformatoare de măsură şi scheme cu un singur wattmetru. iar bobina de tensiune a wattmetrului se montează cu borna polarizată la conductorul unde este montată bobina de curent şi borna nepolarizată. aplicînd următoarele scheme de măsură: schema cu trei wattmetre cu sau fără transformatoare de măsură. Pentru măsurarea puterii în circuite trifazate nesimetrice ca tensiune şi curent. Măsurarea puterii active în circuitul de curent alternativ trifazat se poate realiza.3. 3. la un punct comun cu bornele nepolarizate. când se montează direct la reţea şi cu ajutorul schemei din figura 3.2. . când se prevăd transformatoare de măsură. Puterea din circuitul trifazat este suma puterilor măsurate: P = P1 + P2 + P3 Fig. .3. se .2. Metoda celor trei wattmetre se aplică în circuitele trifazate fără sau cu fir neutru cu ajutorul schemelor din figura 3. Schema de montaj a wattmetrelor cu ajutorul transformatoarelor de măsură Schemele cu trei wattmetre se folosesc la încărcarea motoarelor de putere mică şi la stabilirea consumului de putere pentru asemenea tipuri de receptoare.Fig.

. Dacă deviaţia acului indicator al unui wattmetru este negativă. indiferent de regimul de lucru al reţelei.5. adunînd puterile indicate de cele doua aparate de măsură P = P 1+P2. Această schemă de măsură rezultă din schema cu trei wattmetre prin legarea punctului comun la una din fazele reţelei.41) tg ϕ = 3 P2 − P1 . datorită caracterului sarcinii (unghiul de defazaj dintre curent şi tensiune mai mare ca 90 o ). 3.5. (2. faţă de situaţia normală. Wattmetrele duble permit măsurarea puterilor în circuitele trifazate. atunci este indicată schema din figura 3. Montarea celor două wattmetre se poate face ca în figura 3. ) − ϕ) . fără sau cu transformatoare de măsură. Se mai construiesc wattmetre trifazate de inducţie a căror realizare se aseamănă cu cea a contoarelor trifazate. denumit şi wattmetru dublu electrodinamic. atunci se schimbă legăturile la bornele de tensiune şi puterea se ia cu semn schimbat.38) (2. În circuitele trifazate simetrice atît ca tensiune. în schema directă de măsură. Scara unor astfel de wattmetre este în aşa fel gradată. încât indică indirect puterea . 1 P2  ( = U I cos ( 30 P = P1 + P2 . cât şi în privinţa curentului.utilizează schema cu două wattmetre. În cazul simetriei totale a circuitului trifazat.4. Puterea măsurată cu cele două wattmetre corespunde puterii trifazate consumate de receptor şi se determină. se poate măsura puterea cu un singur wattmetru. P2 + P1 Puterea în circuitele trifazate se poate măsura şi cu un singur aparat construit ca un wattmetru trifazat.40) (2.39) (2. Fig.4. puterea şi defazajul se calculează astfel: P = U I cos 30  + ϕ . .Schema de măsură a puterii cu ajutorul a două wattmetre montate la reţea prin intermediul transformatoarelor de măsură. 3. Fig. Dacă se utilizează transformatoare de măsură.Schema de montaj a wattmetrelor pe două faze ale reţelei electrice. Scara lor este gradată în waţi.

cât şi metoda celor două varmetre cu sau fără transformatoare de măsură. Măsurarea indirectă (prin calcul) a puterii reactive constă în măsurarea puterii active cu wattmetre şi a puterii aparente.42) (2. Schemele de montaj şi caracteristicile .activă trifazată. Fazmetrele se construiesc atât ca aparate monofazate. contoare de vîrf. cât şi trifazate. Racordarea la reţea a varmetrelor se face cu respectarea polarităţii bobinelor de curent şi de tensiune ca şi la wattmetre. dacă decalajul este capacitiv. Puterile active. bobina de tensiune se pune în serie cu o inductanţă sau se pune în paralel cu o capacitate. se construiesc varmetre compensate cu două bobine de tensiune cuplate pe un acelaşi ax. Măsurarea factorului de putere se face fie măsurând puterea activă cu ajutorul wattmetrului şi puterea aparentă cu voltmetru şi ampermetru. Contoarele se pot clasifica atât după numărul elementelor active. se poate utiliza atât metoda celor trei varmetre. cu voltmetru şi ampermetru. Pentru măsurarea puterii reactive în circuite trifazate. contoare cu triplu tarif (tarif de vîrf. Trecerea înregistrării de pe un cadran pe altul se face la anumite ore cu ajutorul unor ceasornice de comutare. respectiv două aparate montate ca wattmetrele. folosind în circuit rezistenţe adiţionale speciale. Relaţiile de calcul a puterii reactive în circuite monofazate.e) Măsurarea puterii reactive se face cu ajutorul a trei montaje şi anume: măsurare indirectă. una în serie cu o inductanţă. au următoarea structură: Qm = U I sin ϕ = S 2 − P 2 = (UI ) 2 − P 2 . Măsurarea directă a puterii reactive cu ajutorul varmetrelor se face prin metoda celor trei. deosebim: contoare cu un singur element activ (contoare monofazate). Din cauza erorilor care apar într-o astfel de schemă de măsură.43) 2 Q t = 3U 2 I 2 − ( P1 + P2 ) = 3U 2 I 2 − P12 − P22 − 2P1P2 . Q m. Se ştie că aparatele pentru măsurarea puterii reactive sunt influenţate de variaţia frecvenţei şi pentru a evita acest fenomen. tarif în afara vîrfului şi tarif de noapte). contoare de depăşire. se preferă celelalte doua metode. S. . Q t . contoare cu plată prealabilă şi contoare cu indicator de maxim.f) Măsurarea energiei electrice active şi reactive în circuite monofazate şi trifazate se realizează cu ajutorul contoarelor de inducţie cu sau fără transformatoare de măsură în circuit. Măsurarea puterii reactive se poate face şi cu ajutorul wattmetrelor. şi reactive se pot măsura cu ajutorul metodelor celor două wattmetre. . fie se realizează prin măsurători directe cu ajutorul cosfimetrului denumit şi fazmetru. După numărul de elemente active. Indicaţiile varmetrelor sunt direct proporţionale cu puterea reactivă din circuit. deosebim: contoare cu un singur cadran de înregistrare a energiei şi contoare cu mai multe cadrane de înregistrare a energiei. Dintre contoarele cu mai multe cadrane. Aceste rezistenţe permit trecerea de la măsurarea puterii active la măsurarea puterii reactive cu ajutorul a două wattmetre identice la care bobina de tensiune are o anumită valoare predeterminată cu precizie. iar cealaltă în serie cu o capacitate. Varmetrele diferă de wattmetre prin faptul că. în practică. dacă decalajul între tensiune şi curent este inductiv şi vor indica în sens contrar. După tehnica de tarifare a energiei. fără conductor neutru şi contoare cu trei elemente active pentru instalaţii de distribuţie cu patru conductoare. elemente active utilizate în circuitele trifazate. (2. contoare cu două. Aparatele montate în circuitele de măsură vor indica corect. şi circuite trifazate echilibrate. cât şi în funcţie de tehnica de tarifare a energiei. se întîlnesc următoarele tipuri: contoare dublu ecran sau dublu tarif. măsurare directă (folosind varmetre) şi măsurare directă cu ajutorul wattmetrelor.

punţi automate etc.I. aparate pentru măsurarea puterii şi energiei. atât în laboratoare. Detaliile privind schemele de conectare la reţea şi caracteristicile acestor aparate speciale se pot urmări în literatura. milivoltmetre electronice etc. În cazul integrării numerice a produsului U. atât pentru circuite monofazate. Contorul electronic bazat pe principiul „ Mark-Space-Amplitude-Multiplicator". Contorul . aparate pentru măsurarea pe cale electrică a mărimilor neelectrice. este stabil în timp şi nu este influenţat de variaţii ale temperaturii mediului în care se lucrează.I.contoarelor pentru măsurarea energiei electrice active şi reactive se dau în literatura. Aparate analogice-numerice de măsură şi control Aparatele analogice numerice pentru măsură şi control s-au dezvoltat pe următoarele direcţii: aparate pentru măsurarea tensiunii şi a defazajului dintre două mărimi. respectiv kVArh. se utilizează în practica industrială distorsiometre. nu este sensibil la vibraţii şi şocuri. nu este influenţat de armonici superioare. montarea contoarelor se face cu ajutorul transformatoarelor de curent. Contorul electronic are în structura sa următoarele elemente: convertorul curent-frecvenţă de impulsuri.2. Ca aparate înregistratoare menţionăm cele cu înregistrare continuă. fie în diviziuni. care reduc intensitatea în secundarul transformatorului la 5 A. se efectuează produsul acestora şi se însumează produsele parţiale pe o perioadă de timp. voltmetre electronice logaritmice. Pentru măsurarea puterii reactive. permite măsurarea în ambele sensuri a energiei. Pentru măsurarea tensiunilor continue sau alternative. frecvenţei şi a defazajului între mărimile electrice supuse măsurării se dau în literatura. Aparatele numerice pentru măsurarea tensiunii şi a defazajelor dintre două mărimi electrice sunt voltmetre numerice şi fazmetre numerice. elemente de afişaj şi surse de alimentare.3. Aparatele automate utilizate mai des la măsurători sînt de tipul: compensatoare automate cu curent de lucru variabil şi cu curent de lucru constant. voltmetre cu autocomponente. curentului şi a factorului de putere (cos φ). cât şi în industrie. bazate pe principiul multiplicării pur numerice a eşantioanelor valorilor momentane ale curentului şi ale tensiunii. ca valori instantanee şi metoda măsurării numerice separate a tensiunii. analizoare şi aparate electronice de măsură şi control. Contoarele se pot monta la reţeaua electrică direct. Wattmetrele electronice care pot măsura atît puterea activa. 4. trebuie să se introducă un defazaj de 90o. aplicând următoarele metode: metoda integrării numerice a produsului U. se pot utiliza următoarele metode: metoda celor trei voltmetre. care multiplicate cu o constantă înscrisă pe plăcuţa contorului permite calcularea energiei consumate în circuitul electric analizat. multiplicator pe fiecare fază cu transformatoare de intrare. Măsurarea puterii şi energiei cu aparate numerice se face. cele cu motor de urmărire şi cele cu înregistrare rapidă. Scara de înregistrare a energiei cu ajutorul contoarelor se dimensionează fie direct în kWh. respectiv sin φ. voltmetre electronice în puncte. se convertesc separat valorile instantanee ale curentului şi tensiunii. Pentru măsurarea defazajului dintre două tensiuni sau dintre tensiune şi curent. Voltmetrele analogice se clasifică astfel: voltmetre cu diode (serie sau derivaţie). are următoarele caracteristici: clasa de precizie 0. Pentru curenţi mai mari. Pentru studiul fenomenelor periodice. cât şi pentru cele trifazate. metoda fazmetrului analogic etc. voltmetre electronice speciale pentru măsurarea tensiunii efective şi pentru măsurarea tensiunii de vârf. Caracteristicile aparatelor analogice şi numerice de măsurare a tensiunii. metode de comparaţie. cât şi pe cea reactivă au la bază traductoare speciale. dacă curenţii din circuitul supus măsurării nu depăşesc 150 A. Dintre tipurile de oscilografe utilizate mai frecvent în industrie reţin atenţia: oscilografele electromecanice şi oscilografe catodice. utilizat pentru măsurarea numerică a energiei. care au o precizie mai mare decât cele clasice. metoda elipsei. independent de simetria reţelei. metoda comutatorului electronic. se utilizează voltmetre electronice analogice şi numerice.

electronic prezentat se poate folosi la măsurarea energiei în circuitele trifazate cu patru conductoare. piezoelectrice etc. la măsurarea temperaturilor etc. reţin atenţia traductoareîe rezistive. Un traductor de calitate trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie sensibil. Aparatele pentru măsurarea mărimilor neelectrice pe cale electrică sunt extinse atât ca număr. Aceste tipuri de traductoare sunt mai puţin sensibile şi consumă energie mai multă decât traductoarele parametrice. mărimea de ieşire este o tensiune care se poate măsura direct. pirometre cu radiaţie. Pentru măsurări mai complexe. Pirometria electrică reclamă utilizarea următoarelor tipuri de aparate: pirometre termoelectrice. Dintre tipurile de traductoare cunoscute în tehnica măsurării mărimilor neelectrice pe cale electrică. inductive şi cele capacitive. cât şi partea electrică a dispozitivului de măsurare. Ca traductoare generatoare menţionăm: traductorul electrodinamic de inducţie şi traductorul electrochimic. traductoare generatoare la care mărimea neelectrică este transformată direct într-o tensiune electromotoare ca în cazul traductoarelor termoelectrice. Schemele unor wattmetre şi contoare numerice de măsurare a puterii şi energiei electrice active şi reactive se dau în literatură. El are trei multiplicatoare. să consume cât mai puţină energie şi să dea răspuns în timp real. conectate prin intermediul unor transformatoare de măsură de tensiune şi curent la reţeaua electrică analizată. . care poate fi observată şi măsurată mai uşor. Măsurarea pe cale electrică a temperaturilor din diverse instalaţii industriale constituie domeniul pirometriei electrice. Măsurarea pe cale electrică a mărimilor neelectrice se face cu o aparatură specială. termometre cu rezistenţă. Dintre cele mai uzuale tipuri de traductoare parametrice existente. care îmbină atât partea aferentă mărimii neelectrice supusă măsurării. reţin atenţia următoarele: traductoare parametrice în care mărimea neelectrică este transformată într-un parametru electric pentru măsurarea căruia este nevoie de o sursă auxiliară de energie (termometru electric cu rezistenţă). Astfel de transformare se poate face fie direct printr-un singur element fizic. cât şi ca performanţe şi se utilizează la determinarea mărimilor de calcul din cadrul bilanţurilor termoenergetice. pirometre optice etc. Măsurarea electrică a mărimilor neelectrice s-a extins în tehnică la stabilirea nivelelor lichidelor din diverse recipiente închise. dar prezintă avantajul că. fie prin câteva transformări succesive de mărimi fizice. se utilizează fie traductoare cu transformări succesive. traductorul. Traductoarele transformă o mărime fizică de măsurat într-o mărime fizică de altă natură. fie traductoare diferenţiale. să aibă o clasa înaltă de precizie.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->