CONDUCEREA BISERICII

( Miercuri, 31 Martie, 2004 )

Care sunt formele de conducere ntr-o Biserica ? Cum pot fi alesi conducatorii ? Pot femeile sa slujeasca ca pastori ntr-o biserica ? (traducere si adaptare ) Acestea sint cteva din ntrebarile , care preocupa pe multi crestini astazi ! n paginile urmatoare vom ncerca sa descoperim raspunsurile avnd ca baza adevarurile Sfintei Scripturi . Explicatii si Baze Scripturale Bisericile astazi au diferite forme de conducere. Biserica Romano-Catolica are o conducere mondiala sub autoritatea Papei. Bisericile Episcopaliene au episcopi cu o autoritate regionala, si arhiepiscopi peste ei. Bisericile presbiteriene ncredinteaza autoritatea regionala presbiterilor, si autoritatea nationala adunarii generale a delegatilor presbiterilor .Pe de alta parte, bisericile Baptiste si multe alte biserici independente, nu au o forma de conducere deasupra bisericii locale. Celelalte structuri , asociatie, comunitate si Uniune sunt doar reprezentative. Afilierea bisericilor la aceste forme de organizare este voluntara. n cadrul bisericii locale Baptistii adesea au numai un singur pastor si un bord (comitet) de batrni (presbiteri ) si diaconi. Si presbiterienii au un bord(comitet) de batrni, iar episcopalienii au epitropi. n alte biserici se ntlneste pur si simplu un comitet, fara a avea numiri si ncredintari specifice. Observnd aceasta varietate , putem sa ne ntrebam : Exista un model Nou Testamental privind conducerea Bisericii ?Este una dintre aceste forme preferata fata de alta ? Aceasta este problema discutata n acest esseu. Desi analizam aceasta problema importanta, pot spune ca, forma de conducere n biserica nu este o doctrina majora asemeni : Trinitatii, Divinitatii Lui Hristos, jertfa substituitiva,sau autoritatea Scripturilor. n cteva cuvinte ; eu dupa ce am examinat evidentele Nou Testamentale ,cred ca una dintre formele de conducere este preferabila altora , cu toate ca fiecare dintre ele are puncte slabe precum si puncte tari. La fel, istoria bisericii atesta faptul ca dealungul timpului au fost citeva forme diferite de conducere care au fost aplicate bine n biserici,pentru cteva secole. n acelasi timp sunt cteva aspecte ale conducerii Bisericii care par sa fie prezentate clar n Noul Testament , n timp ce altele cum ar fi metodele de alegere a slujitorilor , sunt mai putin clare. Acest fapt lasa posibilitatea ca evanghelicii , sa se deosebeasca si sa se accepte amiabil n aceasta practica , cu nadejdea unei ntelegeri mai profunde pe care o vor obtine n viitor. De asemeni crestinii individuali, cu toate ca pot avea preferinta pentru un sistem de conducere sau altul, si chiar daca au avut momente cnd au aparat cu nfocare pe unul dintre acestea, trebuie sa fie gata sa doreasca sa traiasca si sa slujeasca, cu crestinii din oricare dintre celelalte forme de conducere a bisericilor evanghelice, sisteme in care si ei poate s-au aflat dealungul timpului. Nu vreau sa se nteleaga prin aceasta, ca forma de conducere ntr-o biserica este un fapt neimportant. n acest domeniu ca n multe altele o biserica poate fi mai mult sau mai putin n acord cu nvataturile Noului Testament. Daca sunt aspecte specifice privind conducerea Bisericii evidentiate clar n Noul Testament , si n biserica noastra nu le aplicam, atunci vor fi consecinte negative , chiar daca nu toate acestea se vor mplini n timpul prezent. Cu alte cuvinte Crestinii sunt liberi sa vorbeasca si sa scrie despre acest subiect dar urmarind ca si scop final, cresterea puritatii bisericii, prin conformarea fata de principiile Noului Testament. n aceasta lucrare la nceput vom prezenta nvataturile Noului Testament privind slujitorii Bisericii , n mod special : apostolii, batrnii si diaconii. Apoi ne vom ntreba cum vor fi alesi acesti slujitori. Dupa aceasta vom ncerca sa gasim raspunsul la doua ntrebari controversate :

Care este forma de conducere a bisericii mai aproape de modelul Nou Testamental ? si pot sluji femeile n Biserica ? Slujitorii Bisericii Pentru a ntelege la ce ne referim atunci cnd vorbim despre slujitorii bisericii vom folosi urmatoarea definitie : Un slujitor al Bisericii este cineva care a fost recunoscut public ca avnd dreptul si responsabilitatea de a mplini anumite functii ( slujiri) pentru beneficiul ntregii Biserici. Potrivit acestei definitii, batrnii si diaconii vor fi considerati slujitori ai bisericii , la fel si pastorii (daca acestia sunt o categorie distincta). Toti acesti oameni au avut o recunoastere publica , de obicei la serviciul prin care ei au fost instalati sau ordinati n aceste slujiri.De fapt ei au nevoie de o recunoastere publica pentru a mplini responsabilitatile pe care le-au primit : de exemplu, pastorul care este responsabil sa conduca studiul Biblic n fiecare duminica, trebuie sa fie recunoscut ca avnd dreptul si responsabilitatea pentru a face aceasta. Daca nu se ntmpla asa atunci multi altii vor pregati predici si toti vor pretinde sa predice, sau n anumite duminici nimeni nu s-ar pregati. n acelasi fel , cei din biserica trebuie sa urmeze exemplul batrnilor si sa primeasca de la ei ndrumari, pentru aceasta ei trebuie sa stie cine sunt acestia. n contrast cu acestia, sunt multi alti membri ai bisericii care slujesc cu darurile lor n biserica. Dar nu putem spune ca ei au o slujire (n sensul responsabilitatii de conducere ) pentru ca ei nu au nevoie de o recunoastere publica a darului lor pentru a putea sluji. Cei care au darul ajutorarii, (1 Cor.12:28) sau cei care au darul credintei , sau a deosebirii duhurilor (1Cor.12:10), sau darul ncurajarii (Rom.12:8) nu au nevoie de o recunoastere publica si de o ncredintare specifica pentru slujire. n materialul care urmeaza, vom vedea ca o slujire despre care vorbeste Noul Testament se limiteaza numai la perioada de formare a bisericii primare ( slujirea apostolilor), n timp ce alte doua slujiri cu responsabilitati n conducerea bisericii, continua dealungul timpului (slujirea batrnilor si diaconilor ). Apostolii Apostolii asa cum sunt prezentati de Noul Testament , au avut un fel de autoritate unica n perioada bisericii primare.: autoritate de a vorbi si a scrie cuvinte care au fost recunoscute ca fiind Cuvintele lui Dumnezeu ntr-un sens absolut. A nu le crede , sau a nu le mplini nsemna a nu crede sau a nu mplini Cuvntul Lui Dumnezeu. Apostolii cu alte cuvinte , au avut autoritatea sa scrie cuvinte care au devenit Cuvntul Scripturii. Acest fapt n el nsusi ne sugereaza ca a fost ceva unic cu privire la slujirea apostolilor, situatie care nu asteptam sa continue si astazi, pentru ca nimeni astazi nu mai poate adaoga cuvinte la Sfnta Scriptura , si sa aiba pretentia ca acestea sa fie evaluate ca si cuvntul veritabil a lui Dumnezeu. La fel dupa nvatatura Noului Testament , calificativele unui apostol si identitatea n care el a fost prezentat , ne conduce la a conclude ca aceasta slujire a fost unica, si limitata la secolul nti. Vom vedea aceasta punndu-ne urmatoarele ntrebari : Care au fost cerintele pentru ca cineva sa fie considerat un apostol ?Cti apostoli au primit aceasta numire si au fost recunoscuti n aceasta slujire ? Si mai sunt apostoli si astazi ? Raspunsul la aceste ntrebari depinde n mare masura de ceea ce ntelegem prin cuvntul apostol . Astazi unii folosesc cuvntul apostol ntr-un sens foarte larg, care se refera la un plantator de

biserici, sau la un pionier de seama al Evangheliei pentru un anume tinut: (William Carey a fost un apostol pentru India , de exemplu). Daca noi folosim termenul de apostol n acest sens larg, toti cred ca vor fi deacord ca mai sunt n acest sens apostoli si astazi ; pentru ca astazi sunt plantatori de biserici trimisi pentru a mplini aceasta slujire. n Noul Testament gasim trei versete n care cuvntul apostol(gr. Apostolos ) este folosit cu acest sens larg , fara a se referi la vre-o slujire si responsabilitate specifica n biserica, avnd ntelesul de mesager trimis al bisericii. n Filipeni 2:25, Pavel l numeste pe Epafrodit trimisul vostru un un mesager pentru mplinirea nevoilor mele .; n 2Cor.8:23, Pavel se refera la cei care purtau darurile pentru biserica din Ierusalim ca fiind trimisii bisericilor (apostoloi); iar n Ioan 13:16, Domnul Isus spune : apostolul ( cel trimis) nu este mai mare dect acela care l-a trimis. Dar exista si un alt sens pentru cuvntul apostol. Cel mai fregvent n Noul Testament acesta se refera la o slujire speciala Apostol a Lui Isus Hristos n acest nteles ngust al acestui termen , putem spune nu mai sunt apostoli astazi, si nici nu mai asteptam vreunul . Aceasta datorita a ceea ce Noul Testament arata cu privire la calificativele unui apostol, si slujba pe care ei au mplinito. Calificativele unui apostol Sunt doua calificative distincte pentru un apostol : 1. Sa-L fi vazut cu ochii lui pe Domnul Isus dupa nviere ( sa fi fost un martor ocular al nvierii ) si 2. Sa fi fost ncredintat de Domnul Isus pentru aceasta slujire. De fapt un apostol trebuia sa fi vazut pe Domnul Isus dupa nviere, cu ochii lui este subliniat de apostolul Petru n Fapte 1:22 , unde este cautata o persoana care sa-l nlocuiasca pe Iuda. Acesta trebuia sa fie un martor al nvierii. Mai mult, apostolii au fost cei pe care Domnul Isus I-a ales, celor pentru care Domul Isus s-a prezentat ca fiind Cel Inviat prin multe dovezi, si carora li S-a aratat deseori n timpul celor 40 de zile dupa nviere. Fapte.1:2-3; si 4:33. Pavel arata ca el a mplinit acest calificativ chiar daca acesta a avut loc ntr-un mod mai neobisnuit. (Hristos I-a aparut ntr-o viziune pe cnd era pe drumul Damascului , alegndu-l ca sa fie apostol : Fapte 9:5-6, 26:15-18. Cnd si apara apostolia el spune : Nu sunt eu apostol ?Nu am vazut eu pe Isus sau pe Domnul ? 1Cor.9:1 . Iar atunci cnd enumera pe cei carora li s-a aratat Domnul Isus dupa nviere, Pavel spune: apoi s-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor, n cele din urma ca unei strpituri, El mi s-a aratat si mie. 1Cor. 15:7-9.Aceste versete combinate arata clar ca daca cineva nu L-a vazut cu ochii lui pe Domnul Isus dupa nvierea dintre cei morti, nu poate fi un apostol. Al doilea calificativ specific este sa fi fost chemat si ales de Domnul Isus pentru acesta slujire. Acest calificativ este evident n cteva versete. n primul rnd , termenul apostol nu este comun n evanghelii, cei 12 ucenici sunt numiti apostoli n mod specific n contextul n care Domnul Isus I-a ncredintat pentru slujire; trimitndu-I nafara, pentru a predica n numele Lui. Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Sai, si le-a dat putere sa scoata afara duhurile necurate, si sa tamaduiasca orice fel de boala si orice neputinta. Iata numele celor doisprezece apostoli: Acestia sunt cei doisprezece pe care I-a trimis Isus dupa ce le-a dat nvataturile urmatoare : n timp ce mergeti ( pe drum)propovaduiti si ziceti : mparatia cerurilor este aproape . Matei 10:1-7. n acelasi fel Domnul Isus a trimis pe apostolii sai sa fie martori ai Lui, pna la marginile

pamntului Fapte 1:8. Atunci cnd au procedat la alegerea unui alt apostol n locul lui Iuda , cei unsprezece nu au luat ei responsabilitatea alegerii , ci s-au rugat si au cerut Domnului Isus naltat la cer sa faca El numirea. Doamne Tu care cunosti inimile tuturor oamenilor, arata-ne pe care din acesti doi l-ai ales, ca sa ia loc n slujba si apostolia aceasta, din care a cazut Iuda..Au tras la sorti, si sortiul a cazut pe matia care a fost numarat mpreuna cu cei unsprezece apostoli. Fapte 1:2426.Apostolul Pavel insista n acest aspect subliniind ca Hristos n mod personal l-a numit a fi un apostol. El spune cum pe drumul Damascului, Domnul Isus I-a spus ca a fost ales ca un apostol pentru neamuri: M-am aratat tie, ca sa te pun slujitor si martor ..Te-am ales din mijlocul norodului acestuia, si din mijlocul neamurilor , la care te trimit.Fapte 26:16-17. Mai trziu el afirma ca n mod specific a fost ales si numit de Domnul Isus pentru a fi un apostol. (Rom.1:1, Gal.1:1, 1Tim.1:12,2:7, 2.Tim.1:11). Cine sunt apostolii ? n grupul initial de apostoli erau numarati doisprezece. Cei unsprezece ramasi dupa moartea lui Iuda si Matia , care a fost ales sa-I ia locul. Au tras la sorti , si sortiul a cazut pe Matia, care a fost numarat ( nrolat ) mpreuna cu cei unsprezece apostoli Fapte 1:26 Acest grup original a fost asa de important , privind slujirea de apostol , asa nct noi citim ca numele lor sunt nscrise pe temelia orasului ceresc, Noul Ierusalim : zidul cetatii avea douasprezece temelii , si pe ele erau cele douasprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai mielului. Ap. 21:14. S-ar putea sa ne gndim lund n considerare aceste afirmatii ca acest grup nu poate fi extins si nimeni nu mai poazte fi adaogat. Dar apoi descoperim ca Pavel pretinde ca si el este un apostol. Si fapte 14:14 , i numeste pe Barnaba si Pavel mpreuna ca fiind apostoli. Apostolii Barnaba si Pavel, cnd au auzit lucrul acesta, si-au rupt hainele Deci mpreuna cu Pavel si Barnaba acum sunt paisprezece apostoli ai lui Isus Hristos ! Apoi Iacov , fratele Domnului Isus ( care nu a fost n numarul original al ucenicilor) pare sa fie numit apostol n Galateni 1: 19. Pavel spune ca atunci cnd a mers la Ierusalim : nu am vazut pe niciunul altul dintre apostoli, dect pe Iacov, fratele Domnului. Apoi n Galateni 2:9 Iacov este calificat mpreuna cu Petru si Ioan ca fiind stlpi ai bisericii din Ierusalim. n Fapte 15:13-21. Iacov mpreuna cu Petru a exersat o slujba importanta n conducerea consiliului de la Ierusalim o functie care ar fi potrivita numai pentru un apostol. Mai mult dect att, cnd apostolul Pavel enumera pe cei carora li s-a aratat Hristos , el l clasifica pe Iacov, ca fiind un apostol. n urma s-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 1 Cor.15:7-9. n sfrsit, de fapt Iacov , a putut scrie epistola Noului Testament care i poarta numele avnd autoritatea ce apartine acestei slujiri de apostol, autoritatea de a scrie cuvinte care sunt de fapt cuvintele lui Dumnezeu. Toate aceste considerente combinate, ne arata ca Iacov , fratele Domnului a fost incredintat de Hristos a fi un apostol. Aceasta va ridica numarul apostolilor la 15. ( cei unsprezece, Matia, Barnaba si Pavel si Iacov). Mai sunt si altii pe lnga acesti 15 ? Este posibil sa avem nca ctiva , chiar daca nu cunoastem decat foarte putin despre ei. Au fost si altii desigur carora li s-a aratat Domnul Isus dupa nviere. ( apoi El s-a aratat la mai mult de cincisute de frati deodata, dintre care cei mai multi sunt n viata ,iar unii au adormit. 1Cor.15:6

Din acest grup mare este posibil ca Hristos sa fi numit si pe altii ca apostoli, dar deasemeni este posibil ca El sa nu-o fi facut. Nu avem evidente suficiente sa putem lua o decizie n aceasta problema. Scriind Romanilor Pavel vorbeste despre andronic si Iunia, rudele salesi tovarasii lui de temnita care sunt cu vaza ntre apostoli. Care l-au cunoscut pe Hristos chiar naintea lui Rom 16:6. Din pricina diferentelor de traducere a acestui verset, nu se poate trage o concluzie clara asupra identitatii acestora. oameni cu vaza, ( oameni numiti) poate fi tradus oameni numiti de catre (apostoli). Iunias,m (un nume barbatesc) poate deasemeni fi tradus, Iunia (un nume femeiesc) . Iar apostoli aici nu se refera la slujirea de apostoli ai lui Isus Hristos, ci la simpli mesageri, trimisi ai unor biserici. Ex. Fil. 2.25, 2Cor.8:23, Ioan 13:16. Acest verset are prea putine informatii clare ca sa ne ngaduie sa tragem o concluzie. Si altii au fost sugerati ca fiind apostoli n anumite mprejurari. Sila ( Silvanus) si uneori Timotei este mentionat deoarece n 1 Tesaloniceni 2:6. n-am cautat slava de lsa oameni : nici slava de la voi, nici de la altii, desi , ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut sa cerem cinste. l include Pavel si pe Sila si Timotei aici,din cauza ca epistola ncepe mentionndu-I 1 Tes.1:1 ? Nu putem pretinde ca apostolul Pavel l include pe Timotei n aceata pozitie din cauza a cel putin doua motive: br /> Cu patru versete mai devreme n acelasi capitol, Pavel arata ca au suferit si au fost batjocoriti n Filipi, 1 Tes.2:2 . El se refera la faptul ca au fost batuti si pusi n lanturi, lucruri care s-au ntmplat nu8mai lui Pavel si Sila nu si lui Timotei ! Fapte 16:19. De aceea nooi din versetul 6 nu include pe toti (Pavel Silvan si Timotei) cei mentionati n primul verset al epistolei.Scrisoarea n general este despre Pavel Sila si Timotei, dar Pavel stia ca cititorii acestei epistole vor sti cine sunt cei care au fost inclusi n numirea noi. , afirmatie prin care Pavel n-a intentionat sa-I includa pe toti trei n aceasta portiune a scrisorii. El nici n-a specificat noi care nseamna Sila si cu mine, cei care am fot tratati att de rusinos n Filipi, asa cum voi stiti, pentru ca tesalonicenii stiau la cine el face referire . Aceasta este deasemeni observat n 1Tes.3:1-2 unde deasemeni afirmatia noi nu-l poate include pe Timotei : Deaceea fiindca (noi) nu mai puteam rabda, am socotit mai bine sa fim lasati singuri n Atena, si (noi) vam trimis pe Timotei, fratele nostru si slujitorul lui Dumnezeu, n Evanghelia lui Iasus Hristos, ca sa va ntareasca si sa va nbarbateze n credinta voastra 1 Tes. 3:1-2 n acest caz noi se refera din nou numai la Pavel si Sila vezi fapte.17:14-15; 18:5. Asa ca este posibil ca Sila sa fi fost si el unul dintre apostoli, asa cum este afirmat de declaratia lui Pavel din 1Tes. 2:6. El a fost deasemeni un membru implicat n conducerea bisericii din IerusalimFapte 15:22, si probabil a vazut pe Domnul Isus dupa nviere. fiind numit de El ca apostol. Dar nu putem gasi dovezi sigure pentru aceasta. Situatia lui Timotei este oricum diferita . Fiind exclus din noi din 1Tes. 2:2si 3:1-2, si deasemeni pare sa fie exclus din noi referire facuta si n 1Tes 2:6. Mai mult dect att, pentru Timotei , unul care sa nascut n Listra (Fapt 16:1-3) pare sa fie imposibil ca sa fi fost n Ierusalim nainte de Rusalii ca acolo sa-l fi vazut pe Hristos cel nviat, sa ajunga sa creada n El, si dintrodata sa fie numit apostol. n aditie cu aceasta, modul obisnuit de adresare a lui Pavel n epistolele sale, este apostol pentru sine , numire care nu este atribuita si lui Timotei sau vreunui alt colaborator n slujire. ( 2Cor.1:1; Col.1:1; Pavel , apostol a lui Hristos.si Timotei

fratele nostru; si apoi n Fil. 1:1 Pavel si Timotei robi ai lui Isus Hristos. Asa ca Timotei , n ciuda faptului ca a avut un rol important n Biserica primara, nu poate fi considerat unul dintre apostoli. Aceasta ne da noua dovada unui numar limitat de persoane care au avut slujirea si responsabilitatea de a fi Apostoli a lui Isus Hristos. Pare sa fi fost n aceasta slujire, cel putin cinsprezece persoane, poate saisprezece, sau chiar altii ctivan plus , care nu sunt mentionati n Noul Testament .Este aproape sigur ca nu a mai fost nimeni numit apostol dupa Pavel. Cnd apostolul Pavel enumera aratarile Domnului Isus el prezinta un mod neobisnuit felul n care Domnul Isus I s-a aratat lui, si mentioneaza ca aceasta a fot ultima dintre aratarile Sale, iar el este ultimul dintre apostoli: S-a aratat lui Chifa, apoi celor doisprezece. Dupa aceea S-a aratat la peste cincisute de frati deodata, dintre cari cei mai multI sunt nca n viata, iar unii au adormit. n urma s-a aratat lui Iacov apoi tuturor apostolilor. Dupa ei toti (n urma tuturor, n ultima aratate) , ca unei strpituri mi s-a aratat si mie. Caci eu sunt cel mai nensemnat (ultimul) dintre apostoli, nu sunt vrednic sa port numele de apostol 1 Cor.15:5-9 . Concluzii Numirea de apostol poate fi folosita cu un sens larg sau cu un sens specific, limitat. n sensul larg, apostol nseamna mesager, trimis , sau un misionar pionier ntr-un cmp nou pentru evanghelie.n sensul ngust, care este sensul cel mai comun n care este ntlnit acest termen n Noul Testament, apostolface referire la o slujire si responsabilitate specifica : cea de apostol a lui Isus Hristos. Acesti apostoli au avut o autoritate unica de a forma si a conduce biserica primara, ei puteau vorbi si scrie Cuvntul Lui Dumnezeu. Multe dintre scrierile lor au devenit Scriptura Noului Testament. Ca cineva sa se califiva ca fiind un apostol trebuia 1. Sa-l fi vazut pe Hristos cu ochii personali dupa nvierea dintre cei morti si apoi sa fi fost chemat si numit n aceasta slujire chiar de Domnul Isus. A fost un numar limitat de apostoli, probabil cinsprezece sau saisprezece saunca ctiva. Noul Testament nu prezinta explicit acest fapt. ntre acestia sunt cuprinsi cei unsprezece ucenici ai Domnului Isus, Matia, care l-a nlocuit pe Iuda, apoi Barnaba si Pavel, foarte probabil Iacov, si poate Sila. La acestia mai pot fi adaogati Andronic si Iunia, si poate altii a caror nume nu este cunoscut. Se pare ca nici un alt apostol nu a mai fost numit dupa Pavel. Si nimeni astazi nu poate mplini calificativele pentru a fi un apostol. Nimeni nu-l poate vedea pe Domnul Isus azi cu ochii proprii de aceea putem spune ca nu mai sunt apostoli astazi. n loc sa avem apostoli n viata care sa nvete si sa conduca bisericile astazi , noi avem scrierile apostolilor, cuprinse n Noul Testament. Aceste scripturi ale Noului Testament sunt pentru biserica astazi nvatatura cu autoritate si modelul functiilor de conducere care au fost mplinite de apostoli n perioada bisericii primare. Atunci cnd se foloseste cuvntul apostol astazi (mai ales n engleza) acesta l defineste pe un plantator de biserici eficient care nu are pretentia de a fi recunoscut cu aceasta nalta autoritate care este atribuita numai apostolilor din biserica primara. De fapt nici un lider nfluent din istoria bisericii nu si-a atribuit aceasta pozitie si numire. Nici Augustinsau Atanasie, sau Luter, Calvin, Wesleysau Witefield nu si-au luat pentru ei titlul de apostoli. Daca cineva n epoca moderna doreste sa-si atribuie titlul de apostol este motivat de mndrie, dorinta de naltare personala, mpreuna cu dorinta si ambitia pentru mai multa autoritate n biserica , fata de ct o persoana poate sa aiba.

[pagebreake] 2.Batrnii(pastorii, supraveghetorii , episcopii) Batrnii (la plural): un model n toate bisericile prezentate de Noul Testament . A doua slujire privind conducerea n biserica pe care o vom lua n considerare este cea a batrnilor Cu toate ca unii argumenteaza ca sunt mai multe forme de organizare si conducere n bisericile evidentiate de Noul Testament, o privire de ansamblu asupra textelor relevante pentru acest subiect, ne arata ca este un model comun format de o pluralitate a batrnilor ca si grup important n conducerea bisericii. De fapt citim n Fapte.14:23 Au rnduit batrni (presbiteri)n fiecare biserica, si dupa ce s-au rugat si au postit, I-au ncredintat n mna lui Domnului, n care au crezusera. Aceasta s-a ntmplat n prima calatorie misionara a apostolului Pavel, cnd el s-a ntors prin localitatile Listra, Iconia si Antiohia. Aceasta indica ca modul normal n care a procedat Pavel n prima sa calatorie a fost sa stabileasca un grup de batrni n fiecare biserica imediat ce aceste biserici s-au nfiintat. Stim deasemeni ca Pavel a stabilit batrni n biserica din Efes, despre care citim Din Milet , Pavel a trimis la Efes, si a chemat pe presbiteri (batrnii) Bisericii. Fapte 20:17. Mai mult dect att ; asistentii apostolului Pavel au fost instruiti sa continue acelasi proces. Pavel a scris lui Tit: te-am lasat n Creta, ca sa pui n rnduiala, ce mai ramne de rnduit , si sa asezi prezbiteri (batrni),n fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit. Tit 1: 5. Imediat dupa ce o biserica a luat fiinta vedem n acelasi timp instituita si slujirea batrnilor n fiecare oras n care era o biserica. Pavel aduce aminte lui Timotei de vremea cnd batrnii (presbiterii ) si-au pus munile peste el. 1 Tim. 4:14 . Iacov deasemeni scrie : daca este cineva printre voi bolnav sa cheme prezbiterii bisericii si acestia sa se roage pentru el, dupa ce l vor unge cu undelemn n Numele Domnului Isus. Iacov 5:14. Aceasta este o referire importanta , pentru ca epistola lui Iacov a fost o epistola generala, scrisa pentru multe biserici, pentru toti crestinii mprastiati , pe care Iacov I-a identificat fiind cele douasprezece triburi mprastiate Iacov 1:1. Aceasta poate sa nsemne ca Iacov se astepta ca sa fie batrni (prezbiteri ) n fiecare biserica Nou Testamentala la care a ajuns epistola sa, adica la toate bisericile existente n acel timp. O concluzie asemanatoare poate fi trasa si din 1 Petru. Petru scrie : sfatuiesc pe batrnii (prezbiterii ) dintre voi , eu care sunt un prezbiter ca si ei , un martor al patimilor lui Hristos, .pastoriti turma lui Dumnezeu care este sub paza voastra. 1 Petru 5:1-2 Si epistola lui Petru este o epistola generala, scrisa pentru bisericile din patru provincii romane din Asia Mica ( vezi 1 Petru 1:1. Bitinia si Pont constituie o singura provincie romana. Fara a astepta alte forme de conducere n bisericile carora le adreseaza aceasta epistola, Petru atunci cnd le scrie (n jurul anului 62 D.Hr. cu mai mult de 30 de ani dupa cinzecime), Petru, presupune ca n toate aceste biserici nfiintate de Pavel, sau de altii, fie ca erau cu preponderenta formate din neamuri sau evrei, vor avea batrni(prezbiteri )care sa le conduca . Mai mult dect att : au fost batrni si n biserica din Ierusalim. Fapte 11:30;15:2. Putem acum formula doua concluzii semnificative dupa aceasta privire de ansamblu asupra acestei slujiri asa cum este prezentata prin evidentele Noului Testament. 1. Nici un pasaj nu ne sugereaza ca n vre-o biserica indiferent de ct de mica era , sa fie doar un singur batrn (prezbiter). Modelul Noului Testament este o pluralitate a batrnilor (prezbiterilor).n fiecare biserica Fapte 14:23. si n fiecare oras . Tit.1:5 . 2. Nu gasim o diversitate a formelor de conducere n bisericile Noului Testament, ci un model unitar si

consistent n care fiecare biserica are un grup de batrni, prezbiteri , care conduc , si supravegheaza toti membrii Fapte 20:28;Evrei.13:17;1 Petru 5:2-3. b. Alte numiri folosite pentru batrni: pastori, supraveghetori, episcopi. Batrnii(prezbiterii sunt deasemeni numiti : pastori sau episcopi sau supraveghetori, n Noul Testament. Cel mai putin ntlnit ca si substantiv este termenul de pastor Poate sa ne surprinda acest fapt, dar acest termen att de folosit n limba engleza , apare o singura data n Noul Testament atunci cnd se refera la conducerea bisericii, n Efeseni 4:11. El a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si nvatatori Conecsiunea dintre pastori si nvatatori , sugereaza ca pastorii sunt unii (poate toti) cei dintre batrni(prezbiteri)care mplinesc slujba nvatarii (echiparii altofra). Unul dintre calificativele unui batrn (prezbiter ) este aceasta : sa fie n stare sa nvete (1Tim.3:2). Substantivul pastor (poiemen) nu mai este folosit n alta parte a Noului Testament cu referire la slujba de conducere n Biserica. Dar verbul care are aceiasi radacina : a pastori (poimaino) este mai des ntlnit , cu referire la batrni. Cnd Pavel se adreseaza batrnilor din Efes , el le spune sa pastoreasca Biserica lui Dumnezeu. Fapte 20:28. traducnd literal verbul (poimaino). n aceeasi fraza el se refera la oamnii din biserica ca fiind turma folosind un substantiv relationat cu acelasi termen (poimnion) care nseamna o turma de oi. Asa ca Pavel le cere batrnilor din Efes sa slujeasca ca un pastor. Acelasi verb este folosit si n 1 Petru 5:2 unde Petru le spune batrnilor sa pastoreasca (poimaino) turma lui Dumnezeu care este sub paza voastra. Cu doua versete mai trziu n acelasi capitol Domnul Isus este numitPastorul cel mare (archipoimen) 1 Petru 5:4 . implicnd cu claritate ca si Petru a vazut pe batrni (prezbiteri) , pastori n biserica. Cu alte cuvinte pastor este folosit o singura data cu referire la batrni, dar verbul ce are aceiasi radacina este folosit de doua ori n pasaje care n mod explicit identifica responsabilitatea pastoririi ca fiind una dintre slujirile batranilor. Un alt termen folosit pentru batrni n Noul Testament, este cuvntul grecesc episcopos care este tradus variat prin supraveghetor sau episcop dupa pasajele n care apare si traducerea folosita.Acest termen pare n mod foarte clar sa fie un alt termen pentru batrni, n uzanta limbajului Noului Testament. De exemplu : cnd Pavel a chemat la el batrnii din biserica din Efes(Fapte 20:17), el el le spune luati seama la voi nsivasi la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfnt episcopi (supraveghetori gr. episcopos) Fapte 20:28 Pavel de multe, ori se refera la acesti batrni din Efes numindu-I episcopi sau supraveghetori. n 1Timotei 3:1-2 , Pavel scrie, Daca cineva doreste sa fie un episcop , doreste un lucru bun. Dar trebuie ca episcopul sa sa fie fara prihana. Trebuie sa ne amintim ca Pavel i scrie lui Timotei pe cnd acesta se afla n Efes. , si deja stim din Fapte 20 ca erau batrni n Efes. (Fapte 20:17-38) Mai mult dect att n 1 Tim .5:17 noi vedem ca batrnii conduceau biserica din Efes cnd Timotei era acolo, pentru ca Pavel mentioneaza : prezbiterii care crmuiesc bine sa fie sa fie nvredniciti cu ndoita cinste . Acum episcopii n 1 Tim 3:1-2 pot fi considerati conducatorii bisericii din Efes pentru ca unul dintre calificativele acestora este : sa-si civerniceasca(conduca) bine casa..caci daca cineva nu stie sa-si conduca bine casa lui cum va ngriji (purta de grijaconduce) de biserica lui Dumnezeu ? 1Tim 3:4-5 Si aici foarte usor se poate afirma ca acesti episcopi sau supraveghetori sunt una si aceiasi cu batrnii , pentru ca ei mplinesc aceeasi slujba ncredintata batrnilor , asa cum am vazut cu

claritate peste tot n epistole si n cartea Faptele apostolilor 20. n Tit 1:5 , Pavel i spune lui Tit sa numeasca batrni n fiecare cetate (oras) si apoi prezinta cteva calificative.(v.6) Apoi n fraza urmatoare (v.7) el da motivatia pentru aceste calificative , ncepnd prin a spune : caci un episcop ca economul (administratorul) lui Dumnezeu trebuie sa fie fara prihana (vina). Aici Pavel deasemeni foloseste termenul episcop, pentru a se referi la aceiasi oameni pe care Tit trebuia sa-I numeasca, aratnd ca odata ca acesti termeni sunt interschimbabili. n cele din urma n Filipeni 1:1 , Pavel scrie, ..catre toti sfintii n Hristos care sunt n Filipi, mpreuna cu episcopii si diaconii Aici deasemeni este potrivit sa gndim ca episcopi este un alt nume pentru batrni , pentru ca cu siguranta erau batrni n Filipi, din moment ce practica lui Pavel era sa stabileasca batrni (prezbiteri) n fiecare biserica ( vezi Fapte 14:23). Daca erau batrni n Filipi, este de necrezut ca Pavel a scris bisericii numindu-I numai pe episcopi si diaconi si sa nu se refere si la batrni, daca slujirea lor ar fi fost diferita de cea a episcopilor. Deci prin episcopi si diaconi , Pavel ntelegea acelasi lucru si anume batrni si diaconi. Cu toate ca n anumite parti n bisericile din al doilea secol al erei crestine , din acea vreme, nainte, cuvntul episcop era folosit cu referire la o singura persoana ce avea autotritate asupra unui grup de biserici. Aceasta a fost un nteles atribuit mai trziu acestui termen , nteles care nu se gaseste n Noul Testament. c . Slujba ( responsabilitatile) batrnilor Unul dintre rolurile majore ale batrnilor asa cum este descoperit n Noul Testament, este de a conduce bisericile Nou Testamentale. n 1Tim. 5:17 citim : Batrnii (prezbiterii) care conduc bine sa fie nvestiti cu ndoita cinste mai devereme n aceeasi epistola Pavel, a spus ca un supraveghetor (sau batrn) trebuie sa-si conduca nti , casa lui, bine , si sa-si tina copiii n supunere cu toata cuviinta ( cu respect fata de altii ), caci daca cineva nu stie sa-si crmuiasca bine casa lui, cum va ngriji de biserica lui Dumnezeu. 1 Tim. 3:4-5. Si Petru deasemeni indica un rol de conducere pentru batrni cnd i ndeamna : Pastoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra (care este n responsabilitatea voastra) nu de sila, ci de buna voie, .dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un cstig mrsav, ci cu lepadare de sine. Nu ca si cum ati stapni peste cei ce v-au cazut la mparteala , ci facndu-va pilda turmei . Si cnd se va arata Pastorul cel mare , veti capata cununa , care nu se poate vesteji a slavei. 1 Petru 5:2-5. De fapt batrnii sunt ndemnati sa actioneze ca pastori ai turmei lui Dumnezeu, nu ca unii care domina (stapnesc , conduc cu asprime si opresiune) , ci facndu-se exemplu pentru turma. Si aici Petru arata ca batrnii au un rol de conducere cu o functie de autoritate n bisericile carora Petru le scrie. Acesta pozitie este subliniata si de faptul ca Petru ndeamna pe toti cei mai tineri : sa fie supusi celor batrni 1Petru 5:5.Cu alte cuvinte si n Evrei 13:17 , desi nu sunt numiti batrni,cu siguranta erau lideri cu autoritate de conducere n bisericile carora li se adreseaza scriitorul acestei epistole din moment ce el spune : Ascultati de mai marii vostri, si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele . Din moment ce Noul Testament nu mai prezinta pe nimeni altcineva avnd aceasa slujire si autoritate n biserica , este potrivit sa concluzionam ca adunarea trebuie sa se supuna si sa asculte de batrnii (prezbiterii )ei. Aceasta concluzie este n acord cu descrierea responsabilitatilor pe care apostolul Pavel le da batrnilor din Efes . Fapte 20:28 Pe lnga responsabilitatile de conducere, batrnii (prezbiterii) de asemeni n bisericile Nou Testamentale pare sa aiba si responsabilitati de nvatare. n Efeseni 4:11, batrnii fac referire la

pastori-nvatatori( sau, nalte traduceri pastori care sunt foarte aproape uniti cu nvatatorii) . Apoi n 1Timotei 5:17, Pavel spune: prezbiterii care crmuiesc bine , sa fie nvredniciti cu ndoita cinste, mai ales cei care se ostenesc cu propovaduire si cu nvatatura, pe care o dau altora. Aici Pavel pare sa arate ca exista un grup special de batrni care si rezerva mai mult timp activitatii de predicare si nvatare Si mai mult , poate fi subliniat chiar ca sunt unii dintre batrnii nvatatori care si cstiga existenta din predicare si nvatare. Aceiasi concluzie poate fi trasa si din Tit 1:9, unde Pavel spune un batrn : sa se tina de Cuvntul adevarat, care este potrivit cu nvatatura , pentru ca sa fie n stare sa sfatuiasca n nvatatura sanatoasa, si sa nfrunte pe potrivnici. . Mult mai chiar acest fapt este subliniat de apostolul Pavel pentru cei din Corint : Nu stiti ca cei ce ndeplinesc slujbele sfinte, sunt hraniti din lucrurile de la Templu, si ca cei care slujesc altarului au parte de la altar ? Tot asa , Domnul a rnduit ca cei care propovaduiesc Evanghelia, sa traiasca din Evanghelie . 1 Cor.9:13-14. Pentru a motiva sustinerea materiala a celor care propovaduiesc Evanghelia, Pavel foloseste exemplul Vechiului Testament , vreme n care cei ce slujeau la Templu ,sau la altar erau sustinuti prin jertele care se aduceau acolo. Tot asa si pentru cei ce propovaduiesc Evanghelia apostolul Pavel spune nu el ,ci Domnul a rnduit ca acestia sa traiasca ( sa aiba resursele pentru viata ) din Evanghelie. (nu afaceri , societati , sau alte munci prestate, prin care sa-si asigure existenta). Batrnii deci n bisericile Nou Testamentale ,au responsabilitatea de a conduce si de a nvata. Calificativele batrnilor (prezbiterilor) Cnd Pavel enumera calificativele pentru batrni, este semnificativ ca el combina cerinte privind trasaturi de caracter si ale atitudinii inimii , cu cerinte care nu pot fi mplinite ntr-un timp scurt , ci vor deveni evidente numai dupa un anume numar de ani de traire crestina. Trebuie ca episcopul sa fie fara prihana, barbatul unei singure neveste, cumpatat, ntelept, vrednic de cinste , primitor de oaspeti , n stare sa nvete pe altii Sa nu fie nici betiv, nici bataus, nici doritor de cstig mrsav, ci sa fie blnd, nu glcivitor , nu iubitor de bani; sa-si chiverniseasca bine casa, si sa-si tina copiii n supunere cu toata cuviinta.Caci daca cineva nu stie sa-si crmuiasca bine casa lui, cum va ngriji de Biserica lui Dumnezeu. ? Sa nu fie ntors la Dumnezeu de curnd, ca nu cumva sa se ngmfe si sa cada n osnda diavolului. 1Tim 3:2-7 Calificative asemanatoare dar asezate n ordine diferita pot fi gasite si n Tit 1:6-9, unde Pavel i spune lui Timotei sa rnduiasca batrni n fiecare oras: Daca este cineva fara prihana, barbat al unei singure neveste , avnd copiii credinciosi, cari sa nu fie nvinuiti de dstrabalaresau neascultare. Caci episcopul , ca econom a lui Dumnezeu, trebuie sa fie fara prihana; nu ncapatnat, nici mnios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de cstig mrsav; sa fie primitor de oaspeti , iubitor de bine, cumpatat , drept , sfnt, nfrnat;sa se tina de Cuvntul adevarat care este potrivit cu nvatatura, pentruca sa fie n stare sa sfatuiasca n nvatatura sanatoasa, si sa nfrunte pe potrivnici Tit 1:6-9 Acei care vor alege batrni n bisericile de astazi , vor avea slujitori dedicati daca vor privi cu atentie n lumina acestor calificative, si mai degraba sa ia n considerare trasaturile de caracter si modelul unei trairi evlavioase , dect atuurile lumesti, cum ar fi faima sau succesul. n mod deosebit n bisericile din din lumea vestica industrializata, se pare ca exista o tendinta sa se creada ca succesul n lumea afacerilor (industrie, juridica , medicina ,sau n guvernare chiar) este un indiciu favorabil pentru acea persoana pentru a fi aleasa batrn (prezbiter ) al bisericii. Aceste abilitati nu sunt cuprinse nsa n calificativele Noului Testament. n nvatatura Noului Testament

ni se spune clar ca batrnii trebuie sa fie exemple pentru turma, n trairea lor de fiecare zi si aceasta cu siguranta va include si relatia lor personala cu Dumnezeu princitirea bibliei, rugaciune, lauda si nchinare. Ei vor fi n stare sa spuna asa cum Pavel a afirmat : Calcati pe urmele mele (imitatima pe mine ) ntruct si eu calc pe urmele lui Hristos. 1Cor. 11:1;cf.2Tim.3:10-11), si asa cum a poruncit lui Timotei : fii o pilda (exemplu) pentru credinciosi: n vorbire, n purtare, n dragoste,n credinta, n curatie. 1 Tim.4:12.Cu acelasi ndemn Pavel i spune si lui Tit: da-te pe tine nsuti pilda de fapte bune , n toate privintele, iar n nvatatura da dovada de curatie , de vrednicie., de vorbire sanatoasa si fara cusur, ca potrivnicul sa ramna de rusine , si sa nu poata sa spuna nimic rau de noi. Tit 2:7-8. Pentru batrni (prezbiteri) , asteptarea este sa continuie cu acelasi exemplu de viata , pe care altii s-l poata urma ; si aceasta nu este o optiune ci o porunca. Ce nseamna barbatul unei singure neveste ? Calificativul, barbatul unei singure neveste (1Tim.3:2;Tit1:6) a fost nteles n moduri diferite. Unii au exclus de la slujirea de prezbiter pe cei care n viata lor , chiar si nainte de a-l cunoaste pe Dumnezeu au avut mai mult dect o sotie. Cineva care s-a divortat si s-a casatorit cu altcineva, pentru ca este barbatul a doua sotii. Altii au afirmat ca a fi barbatul uneisingure neveste este calificativul care se aplica numai dupa ntoarcerea la Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta, numai daca cineva a divortat dupa ce l-a cunoscut pe Hristos si s-a recasatorit cu o alta persoana, atunci este descalificat pentru slujirea de prezbiter (batrn). Altii au fost mult mai radicali spunnd ca si cei carora le-a murit sotia si s-au recasatorit nu mai pot mplini slujba de batrni (sau prezbiteri) . n acest caz Pavel ar fi putut mai usor sa spuna cei care au fost casatoriti numai o singura data. . Nu putem interzice vaduvilor recasatoriti sa fie batrni (prezbiteri) dar ar trebui sa o facem daca este sa luam n considerare fraza sa fi fost casatorit numai o singura data!. Calificativele pentru batrni sunt toate bazate pe un caracter moral spiritual , si niciunde n Scriptura nu gasim sa fie sugerat cam un om care s-a recasatorit (n Domnul)dupa ce I-a murit sotia , are un nivel moral sau spiritual mai scazut , descalificndu-l pentru acesta slujire. Pentru ntelegerea corecta a acestei afirmatii trebuie sa luam n considerare cel putin doua lucruri : Poligamia era posibila n secolul nti. Spunnd Barbatul unei singure neveste Pavel a interzis unui poligamist (un om care n prezent are mai mult decat o sotie ) sa fie un batrn(prezbiter) . Poligamia pentru acea vreme era un aspect comun chiar si printre evrei. Isoricul evreu Iosefus a spus. este un obicei deosebit pentru noi sa avem mai multe sotii n acelasi timp Chiar si legislatia rabinica cuprindea reguli si proceduri privind acest obicei al poligamiei.. De aceea este bine sa ntelegem ca mai nta barbatul unei singure neveste interzicea pentru un poligamist sa ajunga n slujirea de batrn al Bisericii. Este bine sa tinem cont despre nvatatura apostolului Pavel privind divortul si recasatoria pentru cei care sunt n Biserica. celor casatoriti, le poruncesc nu eu ci Domnul, ca nevasta sa nu se desparta de barbat. Daca este despartita, sa ramna nemaritata, sau sa se mpace cu barbatulei. Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta 1 Cor 7:10-11. Daca acesta a fost cuvntul lui Pavel pentru cei ce erau membrii bisericii cu ct mai mult acesta se aplica prezbiterilor. Aceasta cerinta sa fie barbatul unei singure neveste , se aplica numai pentru cei care sunt n biserica ( dupa ce l-au cunoscut pe Hristos). Calificativele enumerate de Pavel se refera la timpul prezent. De exemplu 1 Tim.3:1-7 nu spune unul care n-a fost niciodata violent (bataus) ci unul care nu este acum violent ci este blnd. La fel nu spune, unul care nu a iubit niciodata banii , ci unul care acum nu este iubitor de bani, sau nu se spune

unul care a fost fara prihana (fara repros) toata viata lui, ci unul care acum este fara prihana. Daca dorim sa aplicam aceste calificative la ntrega viata trecuta, vom exclude de la slujirea de prezbiter , pe toti cei care au devnit crestini ca si adulti,pentru ca este ndoielnic ca necrestiniisa sa poata mplini aceste calificative. Instalatrea publica a batrnilor . n conecsiune cu acest subiect al slujirii batrnilor (prezbiterilor) Pavel spune : Sa nu-ti pui minile peste nimeni cu graba 1Tim 5:22/a. Contextul acestei afirmatii nu prezinta un proces al alegerii batrnilor , si nici nu mentioneaza Pavel , sa nu-ti pui minile peste batrni ! Dar ntregul paragraf 1Timotei 5:17-21, vorbeste despre batrni. A pune minile poate fi un act potrivit pentru a pune pe cineva deoparte pentru aceasta slujire. ntlnim aceasta practica a punerii minilor (aordinarii ) pentru a ncredinta oameni n anumite slujiri sau ncredintari. Fapte 6:6;13:3; 1Tim4:14. De aceea n acest context apostolul Pavel cnd scrie lui Timotei (1Tim.5:22) este posibil sa fi avut n minte, acest act al instalarii batrnilor (prezbiterilor). Un alt fapt pe care l ntlnim a fost acesta ca Pavel a ordinat prezbiteri , foarte repede dupa ce a fost nfiintata biserica. (Fapte 14:23) . Trebuie luate n considerare nsa ca nu cumva tinnd cont numai de acest aspect alegerea presbiterilor (batrnilor ) sa se superficial , doar pentru a mplini o nevoie si nu a se cauta valoarea celui care urmeaza sa slujeasca, facndu-se astfel greseli. Trebuie avut n vedere calsificativul : sa nu fie ntords lsa Dumnezeu de curnd Este nevoie de ntelepciune si discernamnt pentru a pune aceste doua practici mpreuna : sa fie rnduiti prezbiteri repede n bisericile nou nfiintate , si apoi acestia sa nu fie ntorsi de curnd la Dumnezeu !. Mai exista un fapt care trebuie luat n considerare : n ntregul proces de alegere si de instalare n slujire , biserica sa nu judece si sa urmareasca ceea ce lumea apreciaza : nfatisarea, relatiile, posibilitatile, sponsorizarea etc. uitndu-se dupa aparentele exterioare. Biserica trebuie sa priveasca mai nti la ceea ce Domnul se uita : Dumnezeu se uita la inima. ( 1 Sam.16:7,cf. 2Cor.5:16.)Nevoia de a evalua calificativele spirituale este deasemeni evidenta cnd apostolii au recomandat Bisericii din Ierusalim sa aleaga pe cei sapte diaconi : deaceea fratilor, alegeti dintre voi sapte barbati, vorbiti de bine, plini de Duhul Sfnt si ntelepciune, pe care i vm pune n slujba aceasta Fapte 6:3 Printre cei alesi a fost Stefan, un om plin de credinta si de Duhul Sfnt Fapte 6:5 Trebuie deasemeni sa mentionam ca alegerea si instalarea batrnilor n bisericile din vremea apostoluluii Pavel , a fost nsotita de rugaciune si post. Acest fapt este un exemplu al Domnului Isus , care a mers n munte sa se roage si a petrecut toata noaptea n rugaciune nainte de a alege pe cei 12 ucenici Luca 6:12-13. 3.Diaconii Cuvntul diacon este o treducere a cuvntului grecesc diaconos care este termenul obisnuit pentru slujitor cnd este folosit ntru-n contexte care nu are de-a face cu slujirea n biserica. Diaconii sunt mentionati cu claritate n Filipeni 1:1 catre toti sfintii n Hristos Isus care sunt n Filipi, mpreuna cu episcopii si diaconii . Dar aici nu este specificata slujirea lor , numai ca sunt diferiti de episcopi ( batrni ). Diaconii sunt deasemeni mentionati n 1 Timotei 3:8-13 , ntr-un pasaj mai amplu : Diaconii, deasemenea, trebuie sa fie cinstiti, nu cu doua fete, nu bautori de mult vin, nu doritori de cstig mrsav: ci sa pastreze taina credintei, ntr-un cuget curet. Trebuie cercetati mai nti, si numai daca sunt fara prihana, sa fie diaconi. Femeile deasemenea , trebie sa fie cinstite, neclevetitoare, cumpatate, credincioase n toate lucrurile. Diaconii sa fie barbati ai unei singure neveste, si sa stie sa-si crmuiasca bine copiii si casele lor.

Pentruca cei ce slujesc bine ca diaconi, dobndesc un loc de cinste si o mare ndrazneala n credinta care este n Hristos Isus. 1Tim 3:8-13. Responsabilitatile slujirii diaconilor nu sunt prezentate clar aici, dar calificativele enumerate sugereaza cteva dintre acestea , cum ar fi : responsabilitatea de a administra banii , din moment ce li se cere sa nu fie doritori de cstig mrsav. (v.8). Ei deasemenea au si alte responsabilitati administrative ale bisericii n alte domenii , paentru ca li se cere sa stie sa-si crmuiasca bine copiii si casele lor. 8v12) Ei deasemenea purtau de grija de anumite nevoi fizice pentrui cei din biserica si societate (vedeti discutia din Fapte 6 ). Pentruca n versetul 11 se vorbeste despre despre sotiile lor si calitatea caminului lor, aceasta pare sa sugereze ca ei sun raspunzatori de primirea de oaspeti, vizitarea familiilor si consiliere, pentruca sotiile lor trebuie sa fie cinstite si neclevetitoare. Nu este bine pentru slujirea unui diacon care este implicat n consiliere , daca sotiile lor vor mprastia marturisirile confidentiale n ntreaga biserica. Acestea sunt numai sugestii sau domenii pasibile ale slujirii diaconilor sugerate de acest pasaj. Substantivul diacon nu este folosit n Fapte 6:1-6 dar este relationat cu verbul care are aceiasi radacina diaconeo (a sluji) acesta este ntlnit n Fapte 6:2 : nu este potrivit pentru noi sa lasam Cuvntul lui Dumnezeu, ca sa slujim la mese. Aici apostolii care conduceau n biserica din Ierusalim au gasit ca este necesar, sa delege anumite responsabilitati administrative altora. n acest caz responsabilitatea includea, distribuirea de alimente pentru vaduvele care erau n nevoie. Este potrivit sa ne gndim la acesti sapte oameni ca fiind diaconi , cu toate ca numele acesta nu li s-a aplicat chiar din momentul cnd au nceput aceasta slujire , dar lor li s-au ncredintat responsabilitati care se potrivesc diaconilor asa cum este relatat n 1 Tim 3:8-12. Este un alt text n care este dificil sa stim cu exactitate daca Noul Testament vorbeste despre diacon ca o slujire specifica n biserica , sau se foloseste un cuvnt obisnuit care identifica pe cineva care slujeste, avnd un sens general. . Acesta este dificultatea pasajului din Rom.16:1 , unde Fivi, este numita slujitoare sau diaconita sau diacon Al bisericii din Chencrea. Acest tip al substantivului n limba greaca, poate capata forme att pentru genul, masculin sau feminin . Deoarece n calificativele mentionate de Pavel , pentru diaconi, se arata ca diaconii trebuie sa fie barbatii unei singure sotii 1 Tim. 3:12, traducerea slujitoare pare sa fie preferabila celei de diaconita n Rom 16:1. Diaconos are acest sens clar n Rom 13:4, 15:8 si 1 Cor.3:5 . n general versetele n care se vorbeste despre diaconi, sugereaza ca acestia aveau pozisii recunoscute ca Slujitori n aceasta calitate de diaconi n diferite domenii ale bisericii. Fapte 6:1-6 sugereaza ca acestia aveau responsabilitati administretive . Este semnificativ de remarcat ca niciunde n Noul Testament nu este relatat ca si diaconii ar avea autoritate de a conduce n biserica asa cum batrnii au fost ncredintati. Nici unui diacon nu I s-a cerut sa predice Cuvntul , sau sa nvete pe altii.. 4. Alte slujiri n multe biserici astazi sunt si alte slujiri, cum ar fi : casier, moderator ( unul care are responsabilitatea de a conduce ntlnirile de afaceri - buget ale bisericii) sau trastizii ( cei care au dreptul legal de a administra si purta de grija de proprietatile bisericii. Sau bisericilse care au mai mult dect un angajat , pot sa aiba ca angajati si director muzical, director educational, lucrator cu tineretul etc. Toti acestia au recunoasterea publica pwntru a mplini slujirile care le-au fost ncredintate, acestia chiar pot fin platiti pentru mplinirea acestor responsabilitati , dar sa nu faca

parte dintre batrni (presbiteri) sau diaconi. Nu exista nici un motiv sa spunem ca acestea nu sunt slujiri n biserica, pentru ca uneori aceste slujiri sunt mplinite chiar de diaconi sau presbiteri. Trebuie nsa bine definite si care este nivelul de autoritate si de implicare n conducerea bisericii , a celor care le mplinesc. Trebuie de la nceput cei care primesc astfel de slujiri sa stie ca acestea nu sunt slujiri mentionate n Scriptura si autoritatea lor nu poate fi egala cu cea a diaconilor s-au presbiterilor , daca nu fac parte din una dintre aceste categorii. Daca se exercita o autoritate mai mare din partea acestora, sau acestia preiau responsabilitati de conducere n acea biserica vor fi probleme. Acestea vor conduce la diminuarea autoritatii Scripturii n domeniul conducerii bisericii. Cum vor fi alesi slujitorii Bisericii ? n istoria bisericii se ntlnesc doua tipuri majore privind procesul alegerii slujitorilor bisericii . Alegerea de catre o autoritate bisericeasca de rang mai nalt, si alegerea slujitorilor de catre biserica locala. Biserica Romano Catolica are slujitorii numiti de catre o autoritate dinafara bisericii. Papa numeste cardinalii si episcopii. Episcopii numesc preotii din comunitatile locale. Acesta este un sistem ierarhic , sau un sistem condus de catre preotie. Care este o categorie distincta fata de ceilalti oameni din biserica numiti laici. Acest sistem pretinde o linie nentrerupta a descendentei autoritatii de la Hristos si apostoli, pretinznd ca preotia ete reprezentarea lui Hristos n biserica. Cu alte cuvinte n Biserica Anglicana, (Biserica Episcopaliana n USA. ) nu se supun autoritatii conducerii Papei sau a cardinalilor, cu toate ca au n structura de conducere similaritati cu sistemul ierarhic al Bisericii Catolice. Aceste biserici sunt conduse pastrnd aceiasi structura ierarhica de episcopi si arhiepiscopi, iar clericii sunt numiti preoti. Si aceste biserici pretind succesiunea apostolica , si preotii si episcopii sunt numiti de catre o autoritate mai nalta diafara bisericii locale. Deosebit fata de acest sistem n care slujitorii bisericii sunt numiti de o autoritate dinafara bisericii, n majoritatea bisericilor ce apartin grupului protestant , slujitorii bisericii , sunt alesi de catre biserica locala , sau de un grup care apartine bisericii locale. Deoarece n acest domeniu , nu exista o procedura biblica , evidentiata de vre-un pasaj al Scripturii, trebuie sa avem rabdare si ngaduinta , ntlnind o varietate de proceduri n bisericile evanghelice n acest aspect al alegerii slujitorilor. Putem spune ca sunt cteva motivatii care ne arata de ce este cel mai potrivit ca acesti slujitori ai bisericii ( cum ar fi batrnii (prezbiterii) diaconii si cu siguranta si pastorii )sa fie alesi de catre biserica locala, sau cel putin recunoscuti ntr-un fel de ntreaga congregatie. n Noul Testament, sunt cteva exemple n care slujitorii bisericii au fost alesi de ntreaga congregatie. In Fapte 6:3, nu apostolii au numit pe cei sapte diaconi. ( daca i putem numi pe acestia diaconi) ci ei au cerut ntregei biserici sa faca aceasta: De aceea fratilor , alegeti dintre voi , sapte barbati, vorbiti de bine , plini de Duhul Sfnt si ntelepciune pe care i vom pune n slujba aceasta. Alegerea initiala a acestor sapte barbati a fost facuta de ntreaga congregatie. Cnd a fost ales Matia , pentru a-l nlocui pe Iuda , ntreaga congregatie care numara 120 de persoane (vezi Fapte 1:15) au facut alegerea initiala punnd nainte doua nume , dintre care Dumnezeu nsusi sa faca alegerea. . Ei au pus nainte pe doi, Iosif numit Barsaba, zis si Iust si pe Matia. Fapte 1: 23. La sfrsitul consiliului de la Ierusalim, ntreaga biserica a participat mpreuna cu apostolii si

batrnii n alegerea reprezentantilor care sa poarte mesajul de decizie pentru celelalte biserici. Alegerea si trimiterea acestora a fost facuta de Apoatoli, si presbiteri si ntreaga Bisrica Fapte. 15:22 si 25.Mai mult dect att ; cnd cteva biserici au trimis un dar cu Pavel sa fie dus Bisericii din Ierusalim, bisericile deasemeni au ales un repreuzentant care sa-l nsoteasca pe Pavel., care potrivit afirmatiilor lui Pavel a fost ales de biserici , sa mearga mpreuna cu noi n aceasta lucrare de binefacere 2 Cor 8:19 Pot fi obiectii din partea unora , pentru ca Pavel si Barnaba au numit batrni n fiecare biserica. Fapte 14:23. Si Pavel deasemenea I-a spus liu Tit sa numeasca batrni n fiecare oras . Tit 1:5. Nu apare aceasta practica mai asemanatoare cu modelul bisericii Romano Catolice, sau cel Anglican , dect cel n cere alegerea este facuta de ntreaga biserica ? Dar aceste versete nu descopar ntregul proces ! Aceste versete nu ne spun ca apostolii singuri au facut aceste alegeri. Ei puteau implica ntreaga biserica n consultare si chiar n desemnare a acestor batrni, nainte instalarii lor n aceasta slujire. (afirmatia a numi appoint poate nsemna n acelasi timp si a instala, a rndui, a pune n slujba ). Un alt motiv pentru participarea ntregei congregatii n alegerea slujitorilor bisericii este ca n Noul Testament , autoritatea finala nu este ncredintata unui grup dinafara sau dinauntrul Bisericii , ci bisericii ca un ntreg. Pasul final n disciplinare , nainte ca cineva sa fie excomiunicat, este cel vinovat sa fie prezentat bisericii : spune-l Bisericii (Mat.18:17). Excomunicarea , sau actul excluderii cuiva din biserica are loc atunci cnd ntreaga biserica este prezenta voi si duhul meu fiind adunati laolalta 1 Cor. 5:4, si pare sa fie mplinit de ntreaga congregatie. Un alt considerent care este sugestiv dar nu conclusiv , este faptul ca epistolele sunt adresate bisericilor si prezinta nvataturi pentru ntreaga biserica nu numai pentru un grup de batrno sau diaconi. ntreaga congregatie este ndemnata sa citeasca si apoi sa aplice cuvntul pe care l-au primit. Rom 1:7; 1Cor 1:2, 2 Cor. 1:1. Sunt apoi cteva motive practice care pot fi mentionate : Daca ntrega biserica este implicata n alegerea unui slujitor va fi mai multa responsabilitate, din partea fiecaruia. Pavel prezinta aceasta stare de responsabilitate cand afirma : mpotriva unui prezbiter sa nu primesti nvinuire dect din gura a doi sau trei martori 1 Tim 5:19. Istoric s-a dovedit ca doctrinele false par sa fie mai nti sa fie adoptate de teologi, apoi de catre pastori si abia n celse din urma de catre laicii care citesc biblia n mod personal, si umbla cu Dumnezeu n fiecare zi . Cu alte cuvinte daca cei din conducere sunt ceidinti care pot ajunge sub influenta unor nvataturi gresite, si nu exista o alegere din partea bisericii , congregatia ca un ntreg nu are nici o autoritate n a confrunta aceasta problema si a ndrepta aceasta situatie. Dar daca slujitorii din conducere sunt alesi de biserica, exista un sistem de verificare si de echilibru , pentru ca cei din conducerea bisericii au de dat socoteala ntregii biserici care I-au ales. Conducerea este mai eficienta (lucreaza mai bine ) cnd mplinette slujirea cu ncuviintarea celor condusi. ( n Vechiul Testament, ex.4:29-31; 1Sam7:5-6 10-24, 2 Sam 2:4, 1 Regi 1:39-40 ; este remarcabil de luat n considerare, greseala lui Roboam din 1 Regi 12:1,15. Acesti factori combinati, indica faptul ca n ntreaga Scriptura nu gasim n mod explicit o porunca ,sau un sistem de alegere a slujitorilor din conducerea bisericii. Dar este important sa avem un mod de alegere a acestor slujitori, care sa implice ntreaga biserica . Poate fi folosit votul ntregei congregatii , sau alte forme aceptate de ntreaga biserica , prin care sa fie

desemnati slujitorii nainte de nstalarea lor . Mai poate fi altceva spus despre procesul alegerii slujitorilor din conducerea bisericii ? n procesul de alegerii slujitorilor atunci cnd ntreaga biserica este implicata se exercita un anume control asupra autoritatii pe care urmeaza sa o primeasca cei alesi. Exista loc pentru o mare varietate de sisteme de alegere aici : pate fi recomandata o alegere pentru un an de proba, sau pentru toti cei alesi sa fie stabilita o perioada a reconfirmatrii lor n slujbele pe care le-au primit. Chiar daca listele cu cei propusi pentru cei ce urmeaza a fi alesi n slujirile de conducere ,pot veni de la prezbiterii bisericii , trebuie sa existe posibilitatea ca ntreaga congregatie sa poata interveni si sa faca propriile propuneri. Acesti factori vor pregati un sistem care va mpiedica autopropunerea celor existenti n conducerea bisericii si perpetuarea lor n aceste slujiri fatra acordul bisericii. Dar nca odata nu exista un sistem mai bun sau mai duhovnivcesc, pentru ca n Scriptura nu este mentionat niciunul dintre ele, dar trebuie respectate principiile : biserica sa aiba libertatea sa se exprime, autoritatea celor alsesi sa fie ntr-un fel controlata, eitrebuind sa dea socoteala si apoi sa fie reconfirmati n aceste slujiri. Metodele foloseite sa asigure pacea si recunoasterea de catre ntreaga biserica a celor alesi. Forme de conducere n biserica Lund n discutie formele de conducere n biserica , au fost facute deja cteva anticipari n capitolele precedente. Metodele folosite pentru alegerea slujitorilor reprezinta un aspect foarte important al autoritatii n biserica. Flozofii diferite ale conducerii ntr-o biserica, vor fi reflectate n metode diferite, folosite pentru alegerea slujitorilor din biserica ,asa cum au fost mentionati anterior. Este evident ca formele de conducere n biserica po fi cuprinse n trei categorii mari , pe care le putem intitula : conducere episcopaliana , conducere presbiteriana si conducere congregationalista . Conducerea episcopaliana este guvernata de o categorie distincta a slujitorilor bisericesti, numiti preotie, iar autoritatea pentru luarea deciziilor este nafara bisericii locale. n forma prezbiteriana conduc batrnii (prezbiterii), unii care au autoritate nu numai asupra bisericii locale, ci prin prezbiteri asupra tuturor bisericilor din regiune si apoi prin Adunarea Generala (la care participa numai delegatii prezbiterilor) n ntreaga denominatie. Forma congregationala a conducerii bisericii , are ntreaga autoritate de conducere atribuita bisericii locale. Uneori unele atributii ale bisericii locale sunt mplinite n comun cu asociatii confesionale ( Comunitate, Uniune, Federatie , Alianta Mondiala) Acestea nu sunt organe ierarhice ,sau forme de autoritate n afara bisericii , ci numai asociatii reprezentative,care cu acordul bisericilor locale mplinesc anumite slujiri comune tuturor. n continuare vom analiza fiecare dintre aceste forme de conducere mai detaliat: Conducerea Episcopaliana n sistemul Episcopalian , un arhiepiscop are autoritate asupra mai multor episcopi. Ei au autoritate asupra unor dioceze, care cuprind bisericile dintr-o zona aflate sub autoritatea unui episcop. Slujitorul responsabil cu slujirea ntr-o biserica locala este rectorul si uneori vicarul, care este un asistent sau unul care nlocuieste rectorul. Arhiepiscopii, episcopii si rectorii sunt toti preoti , pentru ca toti ntr-un moment dat au fost ordinati n categoria preotiei episcopaliene. ( n practica rectorul este adesea numit preot. ) Nu gasim nici un argument pentru sistemul episcopalian n Noul Testament. , ci el a aparut odata cu dezvoltarea bisericii Nou Testamentale. E.A. Litton scrie : Nu exista nici o porunca Nou

Testamentala pentru a avea episcopi care sa conduca o dioceza , dar imediat adaoga : Evidentele n favoarea supozitiei ca Episcopatul s-a dezvoltat n biserica , printr-un proces natural. Prezbiterii cand se adunau mpreuna pentru consultatii , n mod obisnuit alegeau un presedinte care sa mentina ordinea ; la nceput slujba acestuia , era temporara, dar n timp a capatat o autoritate permanenta ..Este posibil ca aceasta forma de episcopat incipient sa se fi dezvoltat n fiecare biserica. Dar odata cu moartea treptata a apostolilor, sistemul sa fi capatat importanta , fiind investit cu tot mai mare autoritate . (Edward Arthur Litton - introducere n teologia Dogmatica pag.401. Mai mult dect att, din moment ce slujbele eposcopilor si a celorlate structuri ntlnite n bisericile episcopaliene, sunt istorice si benefice pentru biserici , Litton arata ca este bine sa fie perpetuate . n sfrsit , beneficiul descendentei apostolice , este privit ca un motiv puternic n favoarea sistemului Episcopalian. Litton spune : Apostolii sunt prima veriga a lantului, si nu exista nici un motiv sa ne ntrebam de ce o succesiune privita ca o ncredintare externa , nu ar fi usor evidenta din generatie n generatie prin acesta clasa de slujitori, care au primit autoritatea slujirii de la naintasi si o transmit succesorilor . Dar sunt argumente care contravin acestor afirmatii si acestea sunt mult mai puternice : Este semnificati faptul ca slujba (pozitia de conducere) a episcopului nu este o pozitie ierarhica distincta n Noul Testament, ci episcopul este un sinonim al termenului de batrn Nu este un fapt incidental , adevarul ca , ntre apostoli, Domnul Isus nu a lasat pe nimeni cu o autoritate mai mare exercitata asupra celorlalti. Domnul Isus a last un grup de doisprezece ucenici , care erau egali n autoritatea de a conduce ( acestora mai trziu s-a alaturat n egala autoritate si Pavel ). Cu toate ca unii dintre apostoli , cum ar fi Petru Iacov si Pavel , au avut o pozitie mai proeminenta n ntregul grup, ei nu au avut n nici un fel o pozitie mai nalta ,sau mai mare autoritate. Chiar Petru a fost mustrat de catre Pavel n Antiohia Gal.2:11. Aceasta reflecta foarte bine ntelepciunea lui Hristos n ai preveni asupra abuzului de putere, care vine n mod inevitabil atunci cnd o fiinta umana are multa putere , fara o cale clara prin care sa fie verificat si contrabalansat de altii. La fel cum Domnul Isus a lasat o pluralitate de apostoli care sa aiba autoritate egala n biserica primara, apostolii au rnduit o pluralitate de batrni (prezbiteri) n fiecare biserica, si nu o singura persoana care sa aiba o autoritate de conducere superioara celorlalti. Teoria potrivit careia grupul de episcopi au fost alesi pentru a nlocui pe apostoli, nu are suport n Noul Testament. Si nu se gaseste nici o sustinere nici chiar prin afirmatia ca cei ordinati ( peste care s-au pus minile ) au format lantul sucesiunii apostolice: De exemplu n Fapte 13:3, nu a fost nici un apostol venit din Ierusalim pentru a-I ordina pe Pavel si Barnaba , ci au fost cei din biserica di Antiohia care si-au pus minile peste ei si I-au trimis n misiune. De fapt nu exista evidente care sa arate ca apostolii erau preocupati sa pastreze o linie de succesiune. Timotei a fost ordinat nu numai de Pavel ci printr-o comisie de batrni (prezbiteri) 1Tim4:14. , printre care era si Pavel. 2Tim 1:6 . Mai important, ordinarea n ultima instanta vine de la Domnul, Fapte 20:28, 1Cor.12:28, Ef.4:11. Nu exista nimic n natura ordinarii (aceasta nu nseamna transfer de putere sau de autoritate). Ci este numai o recunoastere publica pentru o anume slujire. Daca Dumnezeu cheama un prezbiter, el trebuie sa fie recunoscut de o biserica locala, fara a exista grija unei linii de sucesiune. Daca suntem convinsi ca biserica locala trebuie sa aleaga batrni(prezbiteri) , pare sa fie potrivit ca biserica aceea care a ales un batrn, nu un episcop dinafara ei, sa fie grupul care sa-I ofere recunoastere prin alegere si instalare a acelei persoane n slujba ncredintata sau ordinarea sa ca pastor. Cnd pastorul ales lucreaza n mai multe biserici, acestea pot lucra mpreuna pentru mplinirea lucrarii de alegere, recunoastere si

instalarea lui n slujire. Desi unii argumenteaza ca dezvoltarea sistemului episcopalian , cu un singur episcop n autoritate asupra unui numar de biserici, a fost un beneficiu n biserica primara, mai degraba acest sistem este o deviatie de la standardele Noului Testament, un rezultat al nemultumirii umane fata de modul n care apostolii au rnduit alegerea slujitorilor din conducerea bisericii, mod care a fost aplicat foarte bine din anii 30 pna n anii 100 n bisericile Nou Testamentale. [pagebreak] 2.Conducerea presbiteriana n acest sistem , fiecare biserica locala alege prezbiteri pentru comitetul (bordul)de conducere al bisericii . Daca sunt alesi si pastori, acestia vor fi dintre prezbiterii aceluiasi comitet , egali n autoritate cu ceilalti prezbiteri. Acest comitet are autoritate de conducere asupra bisericii locale. Mai mult, membrii comitetului (batrnii ) sunt membri si n comitetul zonal , format tot din prezbiteri, care au autoritate asupra unui numar de biserici dintr-o regiune. Apoi unii dintre membrii comitetului zonal de prezbiteri sunt membri ai Adunarii Generale care n mod obisnuit vor avea autoritate asupra tuturor bisericilor prezbiteriene dintr-o natiune. Argumentul n favoarea sistemului prezbiterian sunt : 1. Toti cei care au ntelepciune si un dar al conducerii , vor fi fi chemati sa foloseasca darul lor pentru a conduce mai mult dect o biserica localasi 2. O conducere nationala (si chiar mondiala) va arata unitatea trupului lui Hristos. Maimult dect att 3. Un asa sistem va preveni o biserica locala de a cadea ntr-o eroare doctrinara, mai eficient decat o asociere voluntara a bisericilor. Conducerea prezbiteriana are multi aderenti printre bisericile evanghelice astazi n care sistemul lucreaza eficient. Dar sunt anumite obiectii care se pot ridica mpotriva acestui sistem : Niciunde n Scriptura un batrn(prezbiter) este aratat avnd autoritate mai mult decat asupra bidericii locale care l-a ales. Modelul Nou Testamental este acesta : un batrn (prezbiter )este ales de o biserica locala si are autoritate numai asupra bisericii locale cre l-a ales. Pretentia invocata adesea folosindu-se cazul consiluilui de la Ierusalim, nu poade ndreptati grupul prezbiterilor sa aiba autoritate asupra bisericilor dintr-o zona sau dintr-o natiune. Acest consiliu s-a tinut la Ierusalim , din cauza prezentei aici a apostolilor . La consiliul din Ierusalim au discutat problemele ivite nu numai apostolii, si batranii bisericii mpreuna cu reprezentantii bisericii din Antiohia , Fapte 15:2 . Sunt destule evidente care arata ca a fost si o anume consultare a bisericii pentru ca noi citim : Atunci apostolii, si prezbiterii si ntreaga biserica au gasit cu cale sa aleaga vreo ctiva dintre ei si sa-I trimita la Antiohia Fapte 15:22 Daca acest pasaj este un suport pentru conducerea regionala pentru un grup de batrni(prezbiteri ) n aceeasi masura poate fi sustinuta si conducerea unei biserici asupra celorlalte din ntreaga zona. ! Acest caz al consiliului din Ierusalim, nu poate fi un bun exemplu pentru a ndreptati un sistem n care prezbiterii sa aiba autoritate mai mare dect asupra bisericilor locale care I-au ales. Bisrica din Ierusalim n-a convocat toti prezbiterii din Iudeia, Samaria si Galileea sau din alte zone la o Adunare Generala la Ierusalim. Daca apostolii cu siguranta au avut autoritate asupra tuturor boisericilor , nu exista nici un motiv sa credem ca prezbiterii , chiar si cei din biserica din Ierusalim , sa fi avut aceasta autoritate.

Acest sistem n practica genereaza mai multe conflicte. Problemele sau disputele doctrinare an dupa an pornesc de la biserica locala , la comitetul zonal si merg pna la Adunarea Generala. Acest sistem accentueaza problemele si le da un curs lung de rezolvare , mai mult dect este necesar sau eficient pentru trupul lui Hristos. Puterea n conducerea bisericii pare sa fie luata n practica de la controlul final al laicilor din biserica.. Berkhof care sustine acest sistem de conducere afirma: puterea unei biserici este exprimeta prin conducerea n care este implicata ntreaga biserica. El deasemeni admite ca Cu ct Adunarea Generala preia mai multe tesponsabilicati cu atat mai putin este implicata biserica locala, si conducerea ndepartata de laici Apoi acest sistem este foarte greu de corectat atunci cnd porneste ntr-o directie gresita. , deoarece persoanele laice nu au drept de vot n comitet, comitetul zonal sau Adunarea Generala.. Deasemeni n anumite cazuri este adevatrat ca ntr-o denominatie care are ca forma de conducere sistemul prezbiterian, acesta poate preveni o biserica locala pentru a nu fi atacata de o doctrina falsa. Dar foarte fregvent si reversul este posibil: conducerea nationala a unei denominatii prezbiteriene poate adopta doctrine false si apoi face mari presiuni pentru ca biserica locala sa le accepte. ! Daca sistemul prezbiterian reprezinta n forma sa unitatea bisericilor crestine, dintr-o zona ,sau la nivel national, Si bisericile n care este implicata n conducere ntreaga congregatie se pot uni n asociatii voluntare . De fapt aceste asociatii implica pe toti membrii din biserici nu numai pe prezbiteri asa cum se ntmpla n sistemul prezbiterian. La ntlnirile nationale ale bisericilor Baptiste (congrese) de exemplu, participa un mare numar al slujitorilor , dar si laici. Acestia sunt simpli delegati ai bisricilor lor si nu fac parte dintre prezbiteri sau diaconi. Ei se unesc n aceasta partasie care exprima mai bine unitatea trupului lui Hristos , dect Adunarea Generala prezbiteriana unde sunt prezenti numai prezbiterii. 3. Conducerea Congregationala a. Un singur batrn ( prezbiter) sau un singur pastor. Ne vom uita n aceast capitol la cele cinci varietati ale conducerii congregationale. Prima, care este foarte comuna n bisericile baptiste din USA este un singur Prezbiter n conducerea bisericii. n aceasta forma de conducere ,pastorul pare sa fie singurul prezbiter din biserica. Exista un comitet de diaconi care slujeste sub autoritatea pastorului, dar autoritatea lui este numai consultativa. n acest sistem biserica locala alege pastorul si diaconii. Masura autoritatii pastorului variaza de la o biserica la alta si va creste n mod obisnuit n masura n care pastorul ramne mai multa vreme ntr-o biserica. Autoritatea diaconilor este vazuta ca o autoritate consultativa. n acest fel acest sistem de obicei este ntlnit n bisericile mici , unde multe decizii sunt luate nainte ca biserica sa hotarasca acest lucru. Argumentul n favoarea acestui sistem este clar prezentat de de A.H. Strong n Teologia Sistematica. Acest text este folosit pe scara larga n cercurile baptiste. Strong ne da urmatoarele argumente : Noul Testament nu pretinde o pluralitate a batrnilor ( prezbiterilor) , ci modelul unuei pluralitati vazut n Noul Testament , a fost legat numai de marimea bisericilor din acel

timp. El spune : Este sigur ca n bisericile prezentate n Noul Testament , pare sa fie o pluralitate a batrnilor (prezbiterilor) .dar nu exista nici o evidenta ca numarul batrnilor (prezbiterilor) ar fi uniform , sau ca aceasta pluralitate ntlnita ar fi avut alte cauze , afara de marimea bisericii n care acesti batrni slujeau. n aceasta afirmatie Strong arata ca a avea mai multi pastori ntr-o biserica mai mare , care sa includa doi sau mai multi batrni (pastori) este posibil. Dar distinctia importanta este ca autoritatea de conducere este detinuta numai de catre unul dintre pastori, ceilalti fiind asistenti. n practica nsa descoperim majoritatea bisericilor care aplica acest model sunt biserici mici , care au un singur pastor; deaceea n cele mai multe cazuri se ajunge la un singur batrn (prezbiter)aflat n conducerea bisericii. 2. Strong arata ca Iacov a fost pastorul, sau presedintele bisericii din Ierusalim si citeaza Fapte 12:17;21:18 si Gal.2:12, aratnd ca acest mod de conducere a lui Iacov a fost un model si pentru alte biserici. 3.Strong pentru a-si sustine modelul sau un singur prezbiter arata ca ntlnim pasaje n Noul Testamenu unde gasim termenul episcop la singular si diacon la plural . Dar o traducere literala a textului din limba greaca ne arata ca acest termen si-a modificat articolul definit n oua situatii : trebuie ca episcopul sa fie fara prihana 1 Tim 3:2. Si apoi episcopul trebuie sa fie fara prihana Tit 1:7. Iar n contrast ntlnim pluralul Diaconii deasemenea trebuie sa fie cinstiti 1 Tim 3:8. n cele din urma ngerul bisericii din Apocalipsa 2:1, 8,12, 18;3:1,7,14, dupa interpretarea lui Strong este pastorul bisericii . Fiind singularul aici , este clar ca n biserici a fost un singur pastor. Un alt argument de data aceasta care nu mai este a lui Strong ci este ntlnit n recenta literatura despre cresterea bisericilor arata ca bisericile au nevoie de un lider puternic pentru a creste rapid si a asigura stabilitate unei noi biserici . Gasim nsa obiectii la acest model a lui Strong si sustinut de multi altii : 1. Pare sa fie inconsistenta sa argumentezi ca n timp ce de asa multe ori apare termenul batrni la plural sa afirmi ca au fost si biserici mici unde a fost un singur prezbiter. Porunca lui Pavel a fost: rnduieste prezbiteri n fiecare biserica Fapte 14:23, n fiecare oras Tit 1:5. sa fie chemati batrnii Iacov 5:14. Petru spune : sfatuiesc pe prezbiterii dintre voi 1 Petru 5:1 Chiar si atunci cand au fost formate biserici noi , n prima calatorie misionara a apostolului Pavel au fost batrni (prezbiteri, la plural ) numiti n fiecare biserica Fapte 14:23. Si n fiecare oras din insula Creta trebuia sa fie rnduiti prezbiteri, indiferent ct de mare era biserica. La fel este o inconsistenta la Strong care afirma ca n bisericile mari pot sa aibe mai multi prezbiteri (batrni ) apoi arata ca ngerul bisericii din Efes Ap.2:1 reprezinta un singur pastor . Biserica din Efes n acea vreme a fost deosebit de mare . Pavel a nfiintat aceasta biserica, si a petrecut trei ani n acest oras. Fapte 20:31 . n acel timp toti cei din Asia au auzit Cuvntul Domnului, att evreii ct si grecii Fapte 19:10. Populatia Efesului la acea vreme se estimeaza a fi de 250.000 de oameni. Ne putem ntreba cum sa urmam un model sustinut de Strong care nu are sustinere niciunde n Noul Testament , si sa respingem evidente care le gasim peste tot ? Iacov desigur a actionat ca moderator, sau ca un slujitor care a prezidat consiliul de la Ierusalim, avand o autoritate deosebita n biserica, dar asta nu nseamna ca el a fost singurul

pastor al bisericii din Ierusalim n sensul conducerea bisericii asigurata de un singur batrn (prezbiter). De fapt n Fapte 15:2 ne este aratat ca n biserica din Ierusalim au fost batrni (prezbiteri) la plural iar Iacov a fost probabil unul dintre ei. Gal 1:19. n Timotei 3:2 si Tit 1:7 este modificat articolul hotart n limba greaca , aratnd singularul , deoarece aici Pavel vorbeste despre slujirea de prezbiter n general , aratnd calificativele unui prezbiter , care sunt valabile pentru toti ceilalti. Pe cnd Strong precum si noi toti stim ca n slujirea bisericilor au fost implicati prezbiteri (la plural ) . 1 Tim 3:2 Fapte 20:7 , 1Tim 5:17, Tit 1:7. ngerul care apare mentionat n cele sapte biserici din Apocalipsa 2-3, nu poate fi considerat o evidenta pentru conducerea n biserica a unui singur prezbiter (pastor). ngerului bisericii din Efes Ap.2:1 foarte greu poate fi interpretat ca n Efes a fost doar un singur batrn ( prezbiter ) pentru ca noi stim deja ca n Efes era o biserica mare cu multi batrni (prezbiteri ) Fapte 20:17. Cuvntul nger , folosit n adresatia pentru cele sapte biserici din Apocalipsa , poate face referire la unul dintre acesti slujitori si nicicum nu poate fi folosit pentru a institui forma de conducere avnd un singur prezbiter,n timp ce ntreg Nol Testament, arata ca n biserici au fost mai multi prezbiteri. Argumentul ca modelul conducerii unui singur pastor este benefic n plantarea de noi biserici nu poate avea greutate din pricina cel putin a trei motive : a. Nu putem respinge un model aratat de Sfanta Scriptura , adoptnd un altul , numai pentru faptul ca acesta pare sa functioneze mai bine pentru a ajunge la biserici mari . Datoria noastra este sa aplicam Scriptura pna n cele mai mici detalii si sa lasam n grija lui Dumnazeu masura binecuvantarilor si marimea bisericilor pe care le-am plantat. b.n practica ntlnim biserici care au crescut foarte repede avnd o pluralitate de batrni (prezbiteri) n conducere. c. Petter Wagner , admite ca lideri puternici pot fi gasiti n diferite forme de conducere ale bisericii . si noi trebuie sa admitem ca un sistem cu mai multi prezbiteri n care toti au autoritate egala, nu previne ca unul dintre ei (cum ar fi pastorul ) sa-si mplineasca slujba dupa numirea primul ntre egali , avnd un rol specific ntre ceilalti. O problema comuna atunci cnd este un singur prezbiter n conducerea bisericii , este ca se concentreaza prea multa putere asupra unei singure persoane. n fiecare caz ispita spre pacat este foarte mare. Si cu ct cineva trebuie sa dea socoteala mai putin celorlati, cu att ispita caderii este mai mare. Asa cum am mentionat mai devreme n Noul Testament , nu gasim un caz n care chiar ntre apostoli sa fie concentrata puterea de a conduce n minile unei singure persoane. Deci a avea un singur prezbiter n conducerea bisericii nu-si gaseste suportul n Noul Testament , dupacum nici episcopul din conducerea episcopaliana nu-si poate ndreptati pozitia cu Cuvntul Sfintei Scripturi. n sfrsit , trebuie sa remarcam ca n practica actuala sistemul conducerea unui singur prezbiter, se poate schimba si functiona ca sistemul conducerea mai multor prezbiteri , numai ca cei care slujesc ca prezbiteri sunt numiti diaconiAceasta se ntmpla atunci cnd diaconii mpartasesc autoritatea de conducere cu pastorul, si pastorul si ceilalti diaconi sunt responsabili ( dau socoteala bordul ( comitetului ) diaconilor. Problema acestui aranjament este ca nu se folosesc termenii biblici. Diaconilor niciunde n Noul Testament nu li s-a ncredintat o slujitre de conducere sau de predicare si nvatare. Rezultatul acestei situatii este ca cei din biserica esueaza n aplicarea pasajelor Scripturii numindu-I batrni(prezbiteri ) pe cei care n biserica lor functioneaza ( slujesc ) avnd aceasta responsabiliatte. Aceasta problema poate fi rezolvata , numindu-I pe diaconi, prezbiteri si considerndu-l pe pastor n aceeasi autoritate cu a celorlalti dintre ei. b. Conducerea bisericii n care sunt implicati un numar mai mare de batrni (prezbiteri).

Exista vre-un sistem de conducere al bisericii care sa preserve modelul Nou Testamental ,n care mai multi batrni (prezbiteri) sunt implicati n actul de conducere, mpiedicnd astfel expansiunea batrnilor (prezbiterilor ) asupra bisericii locale ? Acest sistem este ntlnit n multe din bisericile Baptiste din tara noasta si n multe biserici individuale din alte denominatii. n acest sistem , batrnii (prezbiterii) conduc biserica, iar pastorul este unul dintre ei, avnd fiecare responsabilitati specifice n slujirea bisericii. Autoritatea este conferita de Hristos , Capul bisericii si de catre Duhul Sfnt : Fapte 20:28;Evrei 13:17, si este recunoscuta de ntreaga biserica care i alege si-I investeste pe slujitori. n acest sistem de conducere , todeauna ntlnim mai mult dect un prezbiter, fapt care l face deosebit fata de sistemul un singur prezbiter despre care am discutat anterior. Asa cum am aratat ntr-o atfel de biserica pastorul ( sau pastorul senior, coordonator) va fi unul dintre prezbiteri. El nu are autoritate peste ei si nici nu lucreaza pentru ceilalti prezbiteri, fiind numai un angajat al bisericii. Pastorul are un fel de rol distinct , prin faptul ca este angajat si dedicat pentru predicare si nvatare 1 Tim 5:17.si primeste o parte a salariului sau pentru aceasta slujire. 1 Tim 5:18. Lui deasemenea,fregvent i poate fi ncredintat rolul de conducator al sedintelor prezbiterilor . Apoi pastorul poate avea autoritate de a lua decizii si sa-si exercite conducerea si n alte responsabilitati care I-au fost ncredintate (delegate) de catre ceilalti prezbiteri, sau de ntreaga biserica. Un astfel de sistem va ngadui pastorului sa aiba autoritate de conducere n biserica desi n pozitie va avea aceiasi autoritate ca si ceilalti prezbiteri. Punctul tare al acestui sistem de conducere este vazut prin faptul ca pastorul nu are autoritate de conducere asupra bisericii singur , ci aceasta autoritate apartine n mod colectiv ntregului grup de prezbiteri ( batrni). caRe poate fi numit bordul prezbiterilor , sau comitetul de conducere al bisericii . Cu alte cuvinte pastorul nsusi, la fel ca fiecare alt prezbiter, este o parte al autoritatii bordului prezbiterilor, care formeaza ntregul. Acest fapt poate fi un mare beneficiu pastrndu-l pe pastor pentru a nu face greseli si protejndu-l n fata atacurilor si a opozitiei. n acest sistem nsa sunt limitari pentru autoritatea prezbiterilor ? n sectiunea anterioara n care am discutat despre modul alegerii slujitorilor bisericii , au fost date cteva motive pentru care trebuie sa avem un fel de verificare unul asupra celuilalt si o forma de a da socoteala, care va pune restrictii si asupra autoritatii prezbiterilor n conducerea bisericii. Aceleasi argumente sunt potrivite si aici indicnd faptul ca ca prezbiterii au autoritate substantiala n asi exercita slujba de conducere n biserica, dar nu toata autoritatea, sau o autoritate nelimitata. Ca exemple ale acestei limitari pot fi sugerate: 1. Prezbiterii sa fie realesi dupa o anume perioada de timp, mai degraba dect sa fie o perpetuare n aceeasi pozitie. 2. Prezbiterii pot sa aiba limitat un termen care sa fie mandatul pe care l-au primit din partea bisericii pentru slujire Exceptie poate sa faca pastorul (sau pastorii ) pentru care responsabilitatile slujirii lor implica o participare continua ca si prezbiter n bordul de conducere al bisericii. ( si pentru pastori bisericile pot stabili modalitati de reconfirmare n slujirile pe care le mplinesc, sau conditii n care aceste slujiri nceteaza ) 3. Deciziile foarte importante pot fi aduse n fata ntregei biserici care sa hotarasca n aceste probleme. Privitor la acest al treilea punct exista si un suport biblic , privitor la disciplina bisericeasca. Mat 18:17. ;si pentru excludere. 1 Cor.5:4. Principiul alegerii prezbiterilor de ntreaga biserica , va implica si decizia ca fiecare pastor sa fie aprobat de ntreaga biserica ( Adunarea Generala ). Dedciziile majore n slujirea bisericii , care implica sustinerea ntergei biserici, pot fi prezentate deasemeni aprobarii ntregei biserici. n cele din urma este ntelept sa ceri aprobarea bisericii atunci cnd este nevoie de a lua mari decizii financiare ; cum ar fi bugetul annual, decizii privitor la obtinerea de noi proprietati, sau decizia de a mprumuta bani pentru biserica. Acestea datorita faptului ca bisericii I se va cere sa daruiasca cu generozitate pentru a fi

platite aceste angajamente. n unele cazuri , motivul pentru a avea anumite limitari asupra autoritatii de slujire a prezbiterilor a devenit att de puternic , nct ei au ajuns sa ceara ca toate deciziile privind conducerea bisericii sa fie luate de ntreaga biserica. Unele biserici au adoptat un astfel de sistem care implica democratie totala n conducerea bisericii. Totul pna la cele mai nensemnate maruntisuri trebuie sa fie prezentate ntregei biserici pentru aprobare. Oricum aceasta situatie ignora nvatatura Nou Testamentala , prin care n mod clar rolul de conducere este ncredintat prezbiterilor. Dar este important sa avem anumite cai recunoscute de verificare a acestei autoritati a prezbiterilor (batrnilor) si de a lasa autoritatea finala sa-I apartina bisericii ca un ntreg. Aceasta este necesara daca dorim sa ramnem credinciosi modelului de conducere Nou Testamental, si n acelasi timp prezbiterilor (batrnilor ) sa le oferim autoritate suficienta pentru mplinirea slujirii de conducere. Eu sustin acest sistem n care biserica este condusa de o pluralitate a prezbiterilor care se supun autoritatii bisericii locale, fata de sistemul prezbiterian unde prezbiterii care se asuna mpreuna la nivelul comitetului zonal ,. Sau al Adunarii Generale nationale , avnd autoritate mai mult dect asupra bisericii locale care I-au ales. n acest caz al conducerii prezbiteriene, biserivca locala nu mai are autoritatea sa schimbe deciziile luate de prezbiteri , ci nuai sa le aplice. Autoritatea finala nu mai apartine bisericii locale ci adunarii prezbiterilor si Adunarii Generale nationale. n acest sistem al conducerii bisericii avnd mai multi prezbiteri, se pot realiza asociatii de biserici la care sa adere benevol bisericile locale. Bisericile n aceste asociatii ramn avnd independenta proprie, dar intra n aceste asociatii n mod voluntar cu alte biserici care mpartasesc acelasi crez , pentru a avea partasie, adunnd mpreuna resurse pentru misiune, sau poate pentru alte slujiri , cum ar fi : tabere crestine, publicatii, educate teologica etc. Dar singura autoritate pe care o poate avea aceasta mare asociatie asupra bisericii locale, este numai autoritatea de a exclude o biserica locala din asociatie si nu autoritatea de a le guverna . c. Conducerea printr-un bord corporativ. Urmatoarele trei forme de conducere n biserica nu sunt att de comune, dar uneori pot fi ntlnite n bisericile evanghelice. Prima dintre acestea ese structurata dupa modelul unei corporatii (companii ).moderne.Aici bordul de directori angajeaza un pastor care apoi mplineste slujba care I s-a ncredintat. Aceasta forma de conducere n biserica mai poate fi intitulata : tu lucrezi pentru noi. Motivatia pentru aceasta forma poate fi faptul ca acest sistem lucreaza foarte bine n companiile de afaceri contemporane. Dar nu exista nici un caz Nou Testamental, si nici un suport Scriptural pentru o atfel de forma de conducere. Este un rezultat al ncercarii de a conduce o biserica ca o afacere moderna , cadru n care pastorul nu este privit ca un lider spiritual, ci mai degraba ca un angajat platit. Obiectia majora asupra acestui sistem este ca n aceasta structura este dezbracat si pastorul de autoritatea spirituala de a conduce , chiar daca el este singurul dintre prezbiteri (batrni).Mai mult dect att, membrii din bordul director sunt membri din biserica locala, asupra carora pastorul trebuie sa aiba autoritate., dar aceasta autoritate este serios compromisa daca liderii bisericii sunt de fapt bosii ( directorii ) d. Conducerea bisericii prin democratie deplina n acest sistem totul trebuie sa fie prezentat la ntlnirile bisericii. Rezultatul este ca deciziile

adesea conduc la certuri interminabile, si pe masura ce biserica creste deciziile ajung la un punct n care paralizeaza celelalte slujiri. Obiectia fata de aceasta forma de conducere este : desi este important ca ntreaga biserica sa aiba autoritatea finalaca , a I se ncredinta deciziei bisericii toate problemele anuleaza autoritatea si slujirea prezbiterilor , a caror responsabilitati sunt att de bine prezentate n Noul Testament. De multe ori decizia bisericii poate fi diferita de cea ce Scriptura spune , atunci cnd se urmareste unaimitatea si mpacarea tuturor. Conducerea bisericii de catre Duhul Sfnt. Unele biserici noi cu tendinte mistice sau cu o tendinta pietistica , functioneaza pretinznd ca singura autoritate de conducere este Duhul Sfnt. n acest caz , biserica neaga orice alta forma de conducere, cernd fiecarui membru al bisericii sa fie sensibil la conducerea si calauzirea Duhului Sfnt pentru viata de fiecare zi. Deciziile de obicei sunt luate prin consens. Aceasta forma de conducere nsa nu dureaza foarte mult n timp. Nu numai ca nu este potrivita cu modelul Noului Testamentprin care sunt alesi si instalati prezbiteri pentru conducerea bisericii, ci datorita faptului ca aceast pretinsa forma de conducere conduce la mari abuzuri. Aceasta forma de conducere se bazeaza pe simtiri subiective, mai degraba dect pe ntelepciune si maturitate spirituala n procesul luarii deciziilor . 4. Concluzii Pare sa fie clar n stabilirea concluziilor asupra acestui subiect al conducerii bisericii, sa afirmam ca : forma de conducere adoptata de o biserica nu este un subiect care priveste o doctrina majora. Crestinii trebuie sa traiasca n armonie si sa lucreze eficient chiar daca apartin diferitelor sisteme de conducere. Mai mult dect att dealungul istoriei au fost diferite forme de conducere folosite n biserici si acestea au adus rezultate deosebite. Unde sunt slabiciuni care apar n forma de conducere adoptata ntr-o biserica, trebuie ndreptate cu ntelepciune si rabdare. Cu alte cuvinte o biserica poate fi mai aproape de modelul Nou Testamental privind conducerea , sau mai departe de aceasta forma, dupa cum se ntmpla si n alte domenii. Cunoscnd formele de conducere dintr-o biserica prezentate de Noul Testament , trebuie sa continuam sa ne rugam si sa lucram cu mare ntelepciune pentru ca bisericile astazi sa creasca si n acest domeniu al aplicarii Scripturii pentru conducererea si slujirea Bisericii.