P. 1
c4licenta-corectare

c4licenta-corectare

|Views: 413|Likes:
Published by Andreea Barbu

More info:

Published by: Andreea Barbu on Aug 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/18/2014

pdf

text

original

Licenta boala Addison Capitolul 1 Sistemul Endocrin

Sistemul endocrin este alcătuit din totalitatea glandelor endocrine, ai căror produşi de secreţie sunt hormonii. Hormonii sunt mesageri chimici, eliberaţi direct în sânge sau limfă care îi transportă la celulele sau organele ţintă unde se fixează de receptorii specifici din membranele celulare. Din punct de vedere clinic hormonii se clasifică în: adrenalină ( epinefrina ) şi noradrenalină ( norepinefrina ), polipeptide, glicoproteine, hormonal antidiuretic, insulina şi hormonal tireostimulant; steroizi: cortizolul, testosteronul. Glandele endocrine sunt: hipofiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele, pancreasul, gonadele ( ovarele şi testiculele ), timusul şi epifiza.

Hipofiza ( glanda pituitară )
Este situată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, în şaua turcească. Are forma şi mărimea unui bob de fasole, cântărind circa 0,5 grame. Este formată din: corp neuronal, axonii neuronilor secretori, eminenţa mediană, tija pituitară, lobul posterior– neurohipofiza, lobul intermediar, lob anterior–adenohipofiza, capilare, artera hipofizară superioară.

Adenohipofiza reprezintă 75 % din masa hipofizei. Parenchimul glandular are celule ce
secretă corticotropi ACTH, gonadotropi ( FSH, foliculostimulant, LH–luteinizant ), somatotrop STH, tireotrop TSH, prolactina. STH–somatotropina–hormon de creştere este secretat de celulele acidofile. TSH, ACTH, FSH, LH–sunt secretaţi de celulele bazofile. Prolactina este hormon mamotrop secretat de celulele acidofile.

7

STH–hormon de creştere, TSH–rol în stimularea glandei tiroidei, ACTH– stimularea glandei suprarenale, FSH–stimularea secreţiei de foliculină, LH–acţionează asupra glandelor sexuale, prolactina are rol în lactaţie. Lobul intermediar reprezintă 2 % din masa hipofizei şi are forma unei lame epiteliale care, la adult aderă strâns la neurohipofiză, motiv pentru care este greu de delimitat. Secretă hormonul MSH care stimulează secreţia de melanină pigment ce dă culoare pielii şi părului. Acest hormon se pare că intervine şi în procesele de sinteză a rodopsinei. Neurohipofiza reprezintă 15–25 % din masa hipofizei şi este format din lobul posterior hipofizar şi tractul hipotalamo–hipofizar ( tract nervos ). Cei doi hormoni antidiuretic ADH şi oxitocina sunt secretaţi de nucleii anteriori ai hipotalamusului, transportaţi prin tractul hipotalamo– hipofizar în lobul posterior şi, de aici eliberaţi în sânge. Oxitocina este un hormon peptidic cu 9 aminoacizi. Oxitocina intervine la naştere contractând uterul. Hormonul ADH are rolul în reglarea activităţii renale.

Tiroida
Este cea mai mare glandă cu secreţie internă a organismului. Poartă numele după cartilajul nepereche laringian în dreptul căreia se află. Cântăreşte 30 de grame. E localizată în faţa anterioară a gâtului într–o capsulă fibroasă numită loja tiroidei. Este formată din 2 lobi laterali uniţi între ei prin istmul tiroidian. Ţesutul secretat e format din celule epiteliale organizate în foliculi. Aceştia sunt formaţiuni veziculoase conţinute în stroma conjunctivo–vasculară a glandei. În interiorul foliculior tiroidieni se află un material omogen, vâscos numit coloid cu rolul de a depozita hormonii. Coloidul conţine tireoglobulina, forma de depozit a hormonilor tiroidieni. Tiroida este formată din: celule foliculare, coloid, foliculi. Tireoglobulina este o proteină sintetizată de celulele foliculare al cărei constituient principal este tirozina. Glanda tiroidă prezintă o vascularizaţie foarte bogată. Secretă tiroxina, triiodotironina şi calcitonina. Primii 2 sunt consideraţi adevăraţii hormoni tiroidieni. Tiroxina şi triiodotironina au rol de a stimula arderile în organism şi

8

ajută la creşterea şi maturizarea scheletelui şi creierului. Funcţia glandei tiroidei este controlată de TSH. Calcitonina are rol în metabolismul calciului.

Paratiroidele
Sunt 4 glande mici situate câte două pe faţa posterioară a lobilor tiroidieni în afara capsulei acesteia. Sunt constituite bogat dintr–o stromă şi conjunctivă vascularizată

inervată şi din parenchim organizat în cordoane celulare anastomozate. Secretă hormonul PTH cu rol esenţial asigurând normală a scheletului cu fixarea adecvată a calciului în oase. alături de calcitonină şi în menţinerea echilibrului creşterea fosfocalcic, dezvoltarea

Glandele suprarenale
Sunt situate la polul superior al

rinichiului fiind format dintr–o regiune corticală şi una medulară, diferită din punct de vedere embriologic, anatomic şi funcţional. Zona corticală–este dispusă la periferie şi o înconjoară complet pe cea medulară.Epiteliul secretor al corticalei este dispus în 3 zone: zona glomerulară se găseşte la periferie, zona fasciculară se găseşte la mijloc, zona reticulată se găseşte la interior fiind în contact cu medulara. Zona medulară–este formată din celulele mari de formă ovală, ce prezintă granule de neurosecreţie. 9

Cei 2 hormoni au efecte multiple.Epinefrina şi norepinefrina în stări de tensiune psihică. deoarece conţine neuroni postganglionari simpatico care şi–au pierdut axonii şi secretă hormonii: adrenalina (epinefrina )–80 % şi noradrenalina ( norepinefrina )–20 %. care se elimină prin urină sub formă de 17 hidrocetosteroizi ( 17 HCS ). corpul pancreasului.Insulina este un hormon proteic ce conţine 51 de aminoacizi fiind secretată sub forma unor precursori prin a căror transformări successive rezultă insulina ce se depozitează la nivelul granulelor.Rolul hormonilor steroizi este vital. Pancreasul endocrin Este implicat în controlul metabolismului intermediar al glucidelor. secretă când sunt crescute ce determină creşterea tensiunii arteriale şi a pulsului. glucocorticoizi ( reprezentaţi în special de cortizon şi hidrocortizon.Corticosuprarenala secretă hormonii corticosteroizi derivaţi din colesterol de natură lipidică.) Aldosteronul este un hormon care reţine apa şi sarea în organism. prin hormonii secretaţi şi constă din insulele de celule endocrine ( insulele Langerhans ). canal accesor. lipidelor. canal pancreatic principal. Hormonii secretaţi de medulară se numesc catecolamine.Sunt secretaţi în zona fasciculară ) şi sexuali ( sunt reprezentaţi de androgeni.Mai sunt hormonii estrogeni şi progesteron.În funcţie de acţiunea principală exercitată de aceşti hormoni. mai este corticosteronul. Medulosuprarenala reprezintă porţiunea medulară a glandei suprarenale.Hormonii glucocorticoizi cu rol în glucogeneză: cortizolul.Este considerată un ganglion simpatico de dimensiuni mari. hidrocortizonul. ei sunt împărţiţi în 3 grupe: mineralocorticoizi ( reprezentantul principal este aldosteronul. Pancreasul endocrin este format din: coada pancreasului. emoţii puternice.În cadrul corpului pancreasului întâlnim acinii şi insulele Langerhans. insulina–hormon hipoglicemiant.Sunt secretaţi în zona glomerulară ). hormonii mineralocorticoizi cu rol în menţinerea echilibrului mineral. proteinelor. Glucagonul este un hormon proteic format din două grame de aminoacizi ce secretă şi el sub forma unor precursori.Glucagonul–hormon hiperglicemiant. 10 . asemănători celor secretaţi de testicul. hormonii estrogeni şi androgeni care sunt eliminaţi sub formă de 17 cetosteroizi ( 17 CS ).

În perioada preovulatori.Gonadele Gonadele sunt organe feminine. glandelor mamare. vaginului. foliculi primar.Creşterea şi maturarea foliculului sunt stimulate de FSH.Dintre aceştia.Procesul de creştere şi maturaţia foliculară este ciclic.În perioada preovulatorie.Secreţia acestor hormone este stimulată de FSH şi LH. începând cu pubertatea şi terminănd cu menopauza. foliculi maturi.Durata medie a unui ciclu genital la o femeie este de 28 de zile şi de aceea se numeşte ciclu menstrual. corp galben active–secretă dublă activitate.Prezintă o 11 .Ciclul ovarian este însoţit de modificări la nivelul uterului. după care ciclul se reia. Formarea foliculilor maturi şi ovulaţia: fiecare ovar conţine la naştere câteva sute de mii de foliculi primordiali. câte unul pe lună. vor ajunge la maturaţie. doar 300–400. Postovulatorie care durează din ziua a 15 a până în prima zi a menstruaţiei. Secreţia internă a ovarului: pereţii foliculului prezintă două teci celulare. celulele tecii interne–externe.Dsitingem în cadrul ciclului ovarian două perioade: preovulatorie care durează din ziua 1 până în ziua a 14 a a ciclului.Ovulaţia şi formarea corpului galben sunt stimulate de LH. estrogeni şi progesteron. una internă şi alta externă. celulele tecii interne secretă hormonii sexuali feminini: estrogeni. situate în pelvis şi sunt formate din: corp galben degenarat în absenţa fecundaţiei.

La pubertate involuează fără a dispărea complet. Testosteronul este un hormon lipidic.Testiculul endocrin şi exocrin Îndeplineşte în organism două funcţii: funcţia spermatogenetică–este funcţia exocrină.Spermatogeneza este stimulată de FSH.Este învelit într-o capsulă conjunctivă din care pleacă septuri care îl impart în lobuli. Funcţia de secreţie internă–celulele intestinale testiculare Lezding secretă hormonii androgeni. în controlul creşterii scheletului şi în dezvoltarea organelor sexuale. al căror reprezentant principal este testosteronul.Organ endocrin–secretă timocrescina care are un rol important în metabolismul Calciului.Testiculul secretă un procent redus de estrogeni.Acţiunea sa constă în stimularea creşterii organelor genitale masculine şi apariţia caracterelor sexuale secundare la bărbat. cu structură steroică. Este o glandă cu structură mixtă de epiteliu secretor şi organ limfatic.Are o localizare retrosternală.Are rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei până la pubertate.Are loc la nivelul tubului seminifer. 12 . Foliculul timic prezintă două zone: zona corticală ( este formată din timocite care provin din celule primordiale hematopoietice din măduva osoasă. începând cu pubertatea. Timusul îndeplineşte două funcţii importante: Limfopoieza–formarea limfocitelor T care au rol în imunitate.Timocitele migrează din timus în organele limfoide periferice ) şi zona medulară ( conţine corpusculi Hassal formaţi din celule turtite dispuse ca foiţele de ceapă).

Stimulii luminoşi produc.În întuneric. iar excesul de foliculină sindromul de feminizare. o reducere a secreţiei de melatonină. formând funcţia gonadelor. hipersecreţia de cortozin produce sindromul Cushing. Este o boală endocrină rară. Boala a fost descoperită în 1855 de doctorul Thomas Addidon. hipersecreţia de aldosteron determină hiperaldosternism. un hormon glucidic. secreţia de melatonină creşte.Are conexiuni cu epitalamusul. În urma unor procese distructive.Epifiza are legături strânse cu retina.Celulele gliale secretă melatonina. cu în rol în dezvoltarea şi creşterea sexuale organismului. Capitolul 2 Noţiuni de boală Secreţia în exces a hormonilor corticosuprarenalieni determină un număr variat de boli. care constă într–o deficienţă hormonală ce afectează 1 din 100. prin intermediul nervului simpatico. în metabolismul mineral.000 de persoane.Astfel. 13 .Epifiza ( glanda pineală ) Este situată între tuberculii cvadrigemeni superiori şi intră în componenţa epitalamusului. hipersecreţia de estrogenidetermină sindromul adreno–genital. formând împreună cu el un sistem neurosecretor epitalamo–hipofizar. protidic şi inhibarea dezvoltării precoce. Conţine celule gliale şi fibre vegetative simpatico. glanda nu mai secretă suficienţi hormoni şi se produce boala Addison sau insuficienţa cortico–suprarenală cronică. Boala Addison apare în toate grupurile de vârstă şi afectează în mod egal bărbaţi şi femei.

anorexie. slăbiciune musculară. hipoglicemie. fungi. Etiologie: boli autoimmune. risc cardiac. febră. fatigabilitate. atrofie autoimună: este afectată doar corticosuprarenala ( suprarenale normale sau mici la CT–RMN ). a mucoaselor bucale şi vaginală dar şi a zonelor de frecare. TBC: slăbire. deficit energetic: oboseală. TBC ( Tuberculoza ). 4. până la colaps. amenoree–impotenţă: prin scăderea GnRH ( boală consumptivă ). HIV ( SIDA ) Autoimunologie: • • foliculi TBC şi cauzem: distrugerea medularei şi corticalei suprarenale mărite la TC–RMN+calcificări vizibile şi pe radiografia simplă ( abdominală ). melanodermie ( datorată hipersecreţiei compensatorii de POMC–ACTH ). melanodermie ( pigmentare brună cu melanina ): la nivelul picioarelor palmare. cronică. cefalee. Lipsa mineralocorticoizilor: hiperpotasemie. diaree. adinamie. natririureză. vărsături. Lipsa androgenilor: pierderea pilozităţii axilo–pubiene.Definiţie: Insuficienţa corticosuprarenală primară. greaţă. 2. Lipsa Cortizolului determină: deshidratare extracelulară şi hiperhidratare. . 3. pleureziile. hipotensiune arterială. Fiziopatologie ( Cauze ): 1. 5. Asocierea bolii autoimmune ( vitiligo ). Clinic Semne: • • • • • • • • Simptome: • • hipotensiune arterială ortostatică până la colaps. datorată distrugerii ambelor corticosuprarenale ( peste 80% ). dar şi de mineralocorticoizi şi androgeni adrenali. 14 astenie. scădere ponderală. cu vărsături. ce determină o scădere de glucocorticoizi. dureri musculare şi articulare.

Ionograma urinară: Na+ crescută. boală Basedow şi diabet zaharat tip 1. K+ scăzută “ pierderea de sare “ . 17–OHCS şi 17–KS urinari scăzuţi. diselectrolitemia se poate constata şi prin modificări specifice ECG.Cortrosyn depot 1 miligram intramuscular–după 24 de ore se dozează cortizolemia şi 17OHCS ( la normal cresc cu peste 100 %. amenoree sau impotenţă. limfocitoză. Test dinamic: certifică diagnosticul: testul de stimulare cu ACTH ( Cortrosyn ) cu dozarea cortizolemiei sau. Investigaţii imagistice: Computer tumograf sau Rezonanţă Magnetică Nucleară– suprarenalele evidenţiază suprarenale atrofice în boala Addison de etiologie autoimună şi suprarenale hipertrofice cu calcificări în suprarenalita TBC.• • • cicatrici. Asocierea cu alte boli autoimune: • candidoză mucocutanată. iar în boala Addison rămân scăzuţi ). Diagnostic pozitiv: sugerat de semnele clinice şi colaps. cortizolemia mai mică de 5 miligrame–dL. K+ crescută. insuficienţă testiculară primară. Ionograma serică: Na+ scăzută. vitiligo. certificate de Test ACTH–24 ( Cortrosz ) negative. Sindrom PGA1 ( Poli Glandular Autoimune tip I ): hipoparatiroidism şi Dozări nespecifice: 15 . hipoglicemie. şi a 17OHCS este negativ.Avantaj: poate fi crescut şi dacă starea pacientului nu este bună. Laborator: Dozări bazale specifice: • • • • • • ACTH plasmatic crescut mai mare de 200 pg–mililitru. 25 miligrame intravenous dozează cortizolemia după 30 şi 60 minute ( la normal creşte cu cel puţin 8 micrograme pe dL faţă de valoarea bazală ). Cortroszn 0. Eozinofilie. areole. • sindrom PGA2: mixedem. insuficienţă ovariană primară.

Complicaţii: colaps. gravidică. Tratament: obiective: substituţia hormonală adecvată şi modulată. hiperpigmentare de alte cause: porfirie. ulcer gastric. dezoxicorticosteron acetate.Testul la Cortrosyn depot este pozitiv ( uneori este necesară o stimulare prelungită cu ACTH1–24. Terapia cronică este continuă şi zilnică şi durează toată viaţa. sclerodermia. Principii: criza addisoniană este o urgenţă medicală–tratamentul crizei : Hemisuccinat de Hidrocrtizon. sindrom Nelson. dexametazon fosfat. psihologic ). respective 2–3 zile ).Foarte important şi obligatorie este creşterea dozelor în situaţii de stress ( infecţios. infecţii. dieta este bogată în sare şi dulciuri şi săracă în potasiu ). Insuficineţa corticosuprarenală secundară: este însoţă de depigmentare şi de un nivel scăzut ACTH–ului plasmatic. sindrom Albright–McCune. chirurgical. nefrita. 16 . ciroză biliară. traumatic. acanthosis nigricans.Diagnostic diferenţial: • • • • • • • melanodermia ( cu melanină ): constituţională. intoxicaţie cu metale grele. actinică. antibiotice. Metode: medicale şi igienodietetice ( se evită eforturile. hemocromatoză. pe linie glucocorticoidă şi mineralocorticoidă.

în acest ultim caz se suplimentează NaCl în dietă ).Agentul stresant poate fi: stare febrilă. Oprirea corticoterapiei substituitive în boala Addison ca şi oprirea bruscă a corticoterapiei farmacologice pot declanşa insuficienţa suprarenală acută cu colaps. enterocolită. • • • Prognostic: • • • Quod ad vitam: bun sub tratament. colaps şi semen ale agentului etiologic. glucoză. Quod ad integrum: leziuni ireversibile. vărsături. efrot fizic sau stress emoţional.Posologia substituţiei hormonale permanente: • HIDROCORTIZON 25 miligrame/zi de preferat sau analogici sintetici (exemplu: Prednison 5 miligrame.Corticoterapia farmacologică cu durata sub două săptămâni nu generează acest sindrom. orice boală acută intercurentă. manifestată prin adinamie. Evoluţie: posibilă acutizare la orice factor stresant ( criza addisoniană ).1 miligrame/zi per os. analogi cu activitate mineralocorticoidă + glucocorticoidă: Fludrocortizon 0. Quod ad functionem: limitat ( dependent de substituţia hormonală ). Insuficienţa suprarenală acută ( criza addisoniană ) Definiţie: urgenţă medicală generată de scăderea bruscă de cortizol datorată unei leziuni suprarenale primare sau unui deficit sever de ACTH. Clasificare: poate apare ca descompunerea unei insuficienţe suprarenale cornice sau de “ nuovo ”–prin apoplexie suprarenală sau posthipofiectomie sau prin întreruperea bruscă a corticoterapiei ( cel mai frecvent ). Etiopatogenie: intervenţia unui factor stresant pe fondul unei insuficienţe cortico– suprarenale cornice ( mai ales dacă nu se însoţeşte de creşterea corespunzătoare a dozei substituitive hormonale ). vitamina C. pacienţii vor fi pensionaţi medicali. frigul sau arşiţa.Se recomanda totuşi şi reducerea progresivă a dozelor la întreruperea oricărei corticoterapii. 17 . MINERALOCORTICOIZI–DOCA deoxicorticosteron 10 miligrame intramuscular/saptămână. adjuvante: suplimente dietetice sau ca produse farmacologice de NaCl.

apoplexia hipofizară. se face cateterizare venoasă sau se instalează o perfuzie endovenoasă ( cu ac 19 ). cefalee. Tratament: obiectiv: • • • • • • • corectarea colapsului şa deshidratării extracelulare.9 % + GLUCOZĂ 5%: 3 l foarte rapid apoi 70 mililitri – kg lent în 24 de ore. anorexie. Laborator: Hiperkaliemia ( ECG ). Mijloace şi metode: cu retinopatie diabetică. laboratorul confirmă: se ia o probă de sânge în vederea dozării cortizolului dar terapia se începe imediat pe baza diagnosticului clinic. dureri abdominale difuze ( pănă la stimularea unui abdomen acut ). cancer la sân metastazant sau exoftalmie malignă ) determină o insuficenţă Principii: 18 . în criza addisoniană manifestă sau chiar în pericolul instalării acesteia se administrează glucocorticoizi hidrosolubili parenteral. greaţă. limfocitoză.Este mai frecvent întâlnită în septicemia ( sindrom Waterhouse–Frideric–hsen ) şi în timpul terapiei anticoagulante. Clinic: adinamie. eozinofilie. soluţie NaCl 0. Diagnostic diferenţial: alte cause de colaps: infarctul miocardic. corectarea factorilor declanşatori. echilibrarea cortizolemiei.Orice şoc neexplicat trebuie să ridice suspiciunea unei infecţii sau a unei cetoacidoze diabetice nu îndepărtează această suspiciune. hipotensiune arterială ortostatică până la colaps hipovolemie. raport Na–K mai mic de 20. ca şi secţiunea tijei hipofizare ( practicată suprarenală actuă ca primă manifestare clinică de hipopituitarism. se asociază obligatoriu cu încăcare volemică izotonă parenterală. hipoglicemie ( dar nu foarte severă ). acidoză. corectarea tulburărilor electrolitice şi a hipoglicemiei. febră. Hipozectomia. Diagnostic pozitiv: clinică + anamneză. hemoragie internă. inconstant ( chiar dacă nu este datorată facotrului cauzal ) . şoc anafilactic–sptic. vărsături. mai rar la nou născut ca accident obstretical.De “ nuovo “–hemoragie adrenală acută.

120 mililitri – kg corp ( 25 % în primele două ore ). supraveghere K+: în caz de hiperkaliemie se administrează gluconat de Calciu 10 % intravenous lent: se adaugă insulină în perfuzie. administrarea parenterală la nevoie. Explicarea tehnicilor de tratament şi investigaţie. bogate în proteine şi hidrocarbonate.Verificarea turgoului ( pliului cutanat ) pentru aprecierea deshidratării. Supravegherea pacientului şi sprijinirea acestuia să–şi asume unele responsabilităţi. să manifeste optimism. reluarea treptată a activităţii. reducerea zgomotelor. microclimat optim.Îndepărtarea factorilor de stres din mediu. Reducerea activităţii la minimum posibil. Capitolul 3 Rolul asistentului medical în preătirea pacientului cu boala Addison 3. Stimularea pacientului să consume alimentele preferate. apoi 100 miligrame perfuzie până la 400 – 600 miligrame în 24 ore sau dexametazon fosfat 4 mh intravenous. Supravegherea semnelor de hiperpotasemie. Particularităţi la sugar şi copil:NaCl 0. la nevoie ( febră ): antibiotice. NB! Nu este indicată Noradrenalina în colapsul insuficienţei suprarenale acute. creşterea raţiei la 300 mililitri pe zi. echilibrarea parenterală. 5 % .• hemisuccinat de hidrocortizon 100 mh/h intravenous bolus. Încurajarea familiei pentru susţinerea pacientului. Dozarea glicemiei.1 GENERALITĂŢI Asigurarea cantităţii de lichide. conform indicaţiilor medicale. dezoxicorticosteron acetate ( Mincortid ) 10 miligrame intramuscular necesar doar la scăderea dozei de glucocorticoizi ( care la dozele mari folosite au şi efect mineralocorticoid ). 19 . Se cîntăreşte pacientul zilnic. determinarea potasiului în sînge şi urină. în alimentaţie se adaugă lapte sau ser fiziologic. la nevoie.9 % glucoză. • • • căldură. Măsurarea tensiunii arteriale şi a pulsului. hidrocortizon 150 – 200 miligrame intravenous în 24 de ore. Alterarea perioadelor de activitate cu perioade de odihnă mai mari. temperatură constantă. Dietă hipopotasică.

pete pigmentare brună–cenuşie pe părţile descoperite ale corpului: pe faţă. Ascultaţia: perceperea zgomotelor: zgomote şi sufluri: directă. uneori zone depigmentate.Evitarea factorilor care pot declanşa criza. Creşterea dozei conform prescripţiei în următoarele situaţii: în febră.2 Participarea Asistentului Medical la examenul clinic Examenul clinic al bolnavului este efectuat de către medic. melanodermie. în infecţii.Să aibă permanent asupra lui medicamente ( tablete de prednison sau cortizon acetat injectabil ). cînd se fac lucrări dentare. bronzant.Interpretare: matitate. Palparea: tactul şi presiunea mamală. rar cu forţă egală. emoţiile. submatitate. localizarea ( pentru formă şi consistenţe ). şi 1 pe 3 la ora 16:00. Examenul tegumentelor: tulburări de pigmentare: pe mucoasa bucală şi pe gingii. lumină corespunzătoare ( neutră ). timpanism. în caz de operaţie. 3. Instruirea pacientului cu privire la: Administrarea tratamentului: 2 pe 3 din doza de glucocorticoizi se iau dimineaţa. cu stetoscopul. Inspecţia reprezintă observarea vizuală directă a semnelor de boală. Stare psihică: fatigabilitate–oboseala fizică şi cea intelectuală devin intense. lipsa poftei de mâncare. pensarea cu două degete. frigul sau căldura în exces. hipersonoritate. după ce mănâncă. să ajute bolnavul la dezbrăcarea şi aşezarea în poziţiile cerute de către medic. că are boala Addison şi doza corespunzătoare de medicament ce poate fi administrată în criză. cadrele medicale ( asistenţii ) au datoria de a participa. efortul fizic. mobilitatea zonei. rezultatele de la investigaţiile anterioare. suferă accidente.Dezbrăcarea „ pe segmente „. comparativă ( dreapta/stânga ). Tipul constituţional: astenic. Tulburări de sensibilitate: anxietate. pliuri de flexie. Starea de nutriţie: scădere uşoară în greutate. Modificarea mimicii: facies addisonian: aspect cafeniu. instrumentele necesare. asigurând foaia de observaţie. tensiunea arterială este scăzută sau prăbuşită. pupilele sunt midriatice. Percuţia reprezintă lovirea uşoară: directă ( 1 deget ) şi indirectă ( 2 degete ). sonoritate. 20 . eliminarea posibilităţilor de rănire. Dovedirea printr–un act medical ( carnet de sănătate ) purtat permanent asupra lui. în „ lumină „! Caracterizare: nu se aud bătăile inimii. profundă ( pentru organe ).Nu trebuie să sară peste nici o doză. crize personale sau familiale. genunchi. sensibilitatea durereoasă sau nu.Asistarea pacientului în desfăşurarea unor activităţi. coate.

Prezenţa de arsuri. consecutivă flebitelor superficiale repetate.Administrarea medicamentelor. Contraindicaţiile manoperei sunt reprezentate de : Epuizarea capitalului venos periferic. leucoplast. Locul de puncţie: este reprezentat în 21 . hipertensiune arterială. starea de confuzie. superficială ) în vederea recoltării de sânge pentru examinări de laborator. vomă. vărsăturile. excitantelor şi a alcoolului. alcool iodat. Să se adreseze medicului pentru creşterea dozei: doza prea mare determină: creşterea în greutate. eprubete. hipersodată. poliurie. comprese de tifon sterile. recipiente pentru recoltare ( sticluţe. vacutainere ) cu sau fără substanţă anticoagulantă. pensă anatomică sau chirurgicală. Regimul alimentar şi de viaţă: dietă hiperproteică.Repaus fizic şi psihic. tăviţă renală. respectiv a soluţiilor perfuzabile pe cale intravenoasă constituie obiectivul injecţiei. evitarea conservelor. prosop sau pernă pentru susţinerea articulaţiei cotului. Traumatismele ( fracturi ) care interesează membrul unde se doreşte efectuarea puncţiei. două seringi de 10 mililitri şi două ace puncţii intravenoase ( mai groase ). hiperglucidică. Materiale necesare sunt reprezentate de: tavă medicală. determinarea sodiului şi glicemiei zilnice. ameţeală. eliminarea tensiunilor familiale. scăderea în greutate. Paralizia membrului unde se doreşte efectuarea puncţiei.La spital: perfuzie cu cortizon.Recunoaşterea manifestărilor produse de doza necorespunzătoare : doza insuficientă de medicament produce: anorexie. greaţă. slăbiciune. nu primeşte nimic oral până nu dispar: greaţa. se prezintă la medic. respectiv perfuziei intravenoase. edeme. hipertensiune arterială.Combaterea cefaleei. garou sau bandă Eusmach. porttampon. 3. faţă „ în lună plină „. Controlul medical periodic şi atitudinea în criză: Administrarea de urgenţă a cortizonului.3 Participarea Asistentului Medical la recoltarea produselor biologice şi patologice Puncţia venoasă Reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter – în lumenul unei vene ( de regulă periferică. eczeme sau infecţii tegumentare la locul ales pentru puncţie. depresie. efortul necesitând creşterea dozei de cortizon. Scop : Expolrator: recoltarea sângelui pentru diferite examene de laborator Terapeutic: recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale Administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei venoase Executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui Sângerare 300 – 500 mililitri în edemul pulmonar acut. muşama.Monitorizarea funcţiilor vitale.

deoarece favorizează staza venoasă. Tehnica puncţionării unei vene superficiale de la nivelul plicii cotului: Pacientul va adopta o poziţie care să asigure membrului superior o poziţie declivă. pentru ca bizoul acului să fie complet în lumen. vom solicita pacientului să execute mişcări succesive de deschidere şi închidere a pumnului.Nu recomandăm flectarea antebraţului pe braţ. vom înlătura garoul şi vom extrage acul. Incidente.În mod obişnuit. impune puncţionarea unei vene profunde sau descoperire de venă.Puncţionarea inadvertentă a unei artere învecinate se recunoaşte după aspectul arterial al sângelui exteriorizat. precum şi la persoane aflate în şoc ( colaps ). în situaţia când venele superficiale nu sunt vizibile sau sunt colabate ( pacient aflat în şoc ).principal de orice venă superficială ( periferică ) de orice calibru.Vom toaleta regiunea cu antiseptice. sub locul ales pentru puncţie. puncţia va trebui repetată în alt loc.La aspiraţia exercitată cu ajutorul pistonului seringii.Vom aplica un garou strâns cu moderaţie deasupra locului ales pentru puncţie pentru a produce stază venoasă prin comprimarea exclusiv a reţelei venoase superficiale.Cu ajutorul policelui sau indexului mâninii stângi vom mobiliza vena care urmează a fi puncţionată. pentru a evita formarea unui hematom. sângele pătrunde în aceasta. puncţia venoasă se realizează la nivelul venelor superficiale de la plica cotului. după care vom pătrunde cu acul în lumenul venei. moment în care apare senzaţia de pătrundere „ în gol „. ceea ce va face ca vena să devină voluminoasă şi perceptibilă.Pentru activarea circulaţiei venoase de întoarcere.Vom aplica un tampon steril îmbibat în atiseptice pe locul puncţiei. ori dacă vârful acului a trecut prin ambii pereţi ai venei şi a ajuns înapoia acesteia. cu condiţia ca acul să fie strict în lumenul venei. persoane cu vene subţiri ori sclerozate ca urmare a multor injecţii intravenoase făcute anterior.Neexteriorizarea de sânge la aspiraţie în situaţia în care bizoul acului nu a pătruns complet în lumen.Pot fi avute în vedere pentru puncţia venoasă şi vene profunde mari ( subclaviculară.Hematomul la locul puncţiei prin nerespectarea indicaţiei de comprimare a 22 .Vom intrudce acul puţin mai adânc în venă ( vom „ încărca „ vena pe ac ). femurală ). vom înainta puţin aproape paralel cu tegumentul pe deasupra venei. accidente şi complicaţiile puncţiei vnoase sunt reprezentate de : Imposibilitatea de puncţionare a unei vene superficiale – situaţie întâlnită la obezi.După recoltarea sângelui. solicitând pacientului să comprime cu ajutorul acestuia vena puncţionată timp de 3–5 minute.Vom pătrunde cu acul montat la seringă ( orientat cu secţiunea bizoului în sus ) prin tegument în unghi ascuţit faţă de planul tegumentar.

Se plasează indexul şi degetul mediu pe aripioarele holderului. fie întinzând pielea în direcţia palmei.Se împinge tubul în holder ca pentru o injecţie cu o seringă.Tromboflebita superficială. Pătrunderea în venă: Se introduce acul în venă. Flexarea cotului face venele mai puţin vizibile.Se montează în condiţii de sterilitate acul la holder. pentru a facilita penetrarea acului şi a imobiliza vena.Reacţia inflamatorie la locul puncţiei consecutivă nerespectării măsurilor de asepsie şi antisepsie. Se desprinde carcasa din plastic a acului.Dacă pacientul prezintă vene fine. peretel opune o rezistenţă perceptibilă: se introduce sub seringă mâna cealaltă. 23 . fără a atinge locul ales pentru puncţionare.Dacă se cere sângele se amestecă cu anticoagulant şi se trimite la laborator. cu pumnul strâns. fragile şi care se mişcă nu ezităm să schimbăm diametrul acului. cu degetul arătător pe ambou. pentru a nu părăsi lumenul venei.!!!!! Introducerea tubului vidat: Se prinde tubul vidat cu degetul gros şi inelarul de la mâna liberă.Se introduce tubul vidat în holder până ating vârful posterior al acului. se întinde pielea din zona puncţiei.Acul de puncţie trebuie sa fie cu bizoul în sus.Pentru a stabiliza o venă care „ şerpuieşte „ tragem pielea dintr – o parte şi din cealaltă a venei fie formând în jurul braţului pacientului un inel cu degetul gros şi cel arătător.Se completează buletinul de analiză. Producerea unui hematom. Nu se va mişca acul. Poziţia acului faţă de braţul pacientului trebuie să formeze un unghi de 15 grade.venei puncţionate. Puncţia venoasă cu holderul Montarea acului şi prinderea holderului. Reorganizarea locului de muncă:Se va face ordine. celelalte degete susţinând holderul. cu degetul. înclinat în jos. Situaţii speciale: Un suport potrivit sub cotul pacientului facilitează imobilizarea şi extensia braţului.Se ţine ansamblul format din holder şi tub între degetul gros şi index. Fixarea venei: În condiţiile în care braţul pacientului este menţinut în extensie. Se verifică acul dacă are vârful bine ascuţit.

025.Inversarea acestui raport este starea patologică denumită nictiurie. Grăsimi ( ascpect lăptos ). microbi. care poate fi spălată şi dezinfectată. Tehnica de recoltare a urinii: Materiale necesare: mănuşi. oxalaţi.În mod normal. Mucus. de pierderile de apă prin transpiraţie şi de funcţionalitatea aparatului urinar. 24 . Tehnica de lucru: Se colectează urina în recipient curat. 1600 mililitri Copii intre 8 – 14 ani: 800 – 1400 mililitri Copii intre 5 – 8 ani: 650 – 1000 mililitri Copii între 3 – 5 ani: 600 – 700 mililitri Copii nou – născuţi: 30 – 60 mililitri.Recoltarea urinei – examen sumar urină Cantitatea de urină emisă în 24 de ore depinde de ingestia de lichide. Valori anormale: Cantitatea de urină peste 2500 mililitri în 24 de ore defineşte poliuria. puroi. Valori normale: Adulţi şi copii peste 14 ani : 1000 . recoltor curat. cantitatea de urină eliberată ziua este mai mare decât cea din timpul nopţii. 015 – 1. carbonaţi ).Transportul către laborator se va face în cel mai scurt timp. Aspectul: Urina normală este în general limpede. epitelii. recipientul însoţit de biletul de trimitere este transportat în cutie rezistentă.Cantitatea de urină scăzută sub 500 mililitri în 24 de ore constituie oliguria.O urină tulbure în momentul eliminării ei poate conţine: Săruri ( uraţi. Densitatea : Depinde de concentraţia substanţelor dizolvate şi are valorile normale cuprinse între 1. fosfaţi.

dar şi altor hormoni glucocorticoizi din suprarenală. în special.În mod normal. se efectuează proba dinamică de stimulare a suprarenalelor cu hormoncorticotrop ( ACTH ).În caz de insuficienţă suprarenală. după care este dusă la laboratorul de hormonologie. valorile steroizilor urinari sunt semnificativ scăzute. 25 .O atenţie deosebită trebuie să acorde personalul auxiliar sanitar modului de recoltare a urinei pentru dozările hormonale. lipsă de poftă de mâncare şi de pierdere în greutate.O altă probă care apreciază activitatea suprarenalelor este proba eozinopeniei provocate cu ACTH ( proba Thorn ). toată urina. bolnavul nu trebuie să ia nici un medicament. pe o perioadă de două sau patru zile. Un procedeu la îndemână este administrarea intramusculară a unui preparat de ACTH ( Synachten ). calculul se raportează la volumul urinei. Testul Thorn Hormonii glucocorticoizi produc o scădere a eozinofilelor circulante. locul principal îl deţin dozările de sodiu şi potasiu în sânge şi urină.În formele latente.Se măsoară toată cantitatea de urină din 24 de ore. această scădere nu are loc.La ora 7:00 dimineaţa urinează şi aruncă urina.În insuficienţa suprarenală se găsesc valori crescute potasiului în sânge ( peste 4. se dozează 17 – CS şi 17 – OHCS în urina din 24 de ore. în care valorile steroizilor urinari nu sunt semnificativ scăzute. din cursul zilei şi din cursul nopţii.Cu câteva zile înainte de probă.Pentru aprecierea hormonilor steroizi suprarenali se dozează urina din 24 de ore 17 – CS şi 17 – OHCS. creşterea nu mai are loc sau este foarte mică.3. deoarece. hormonului corticotrop. iar 1 pe 3 din testicul ). În cursul zilei se va bea lichide în mod obişnuit.Sub influenţa ACTH – ului se produce o secreţie crescută de glicocorticoizi şi deci scăderea eozinofilelor. În ziua recoltării urinei.5 mEq pe litru ) şi concentraţii scăzute ale sodiului sanguin ( sub 42 mEq pe litru ). valorile hormonilor steroizi cresc de 3 – 5 ori. Se va atrage atenţia bolnavului să nu arunce din urină. În boala Addison. În boala Addison.Deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenel de laborator.Există mai multe variante ale acestei probe. inclusiv cea de a doua zila ora 7:00.Strânge apoi intr – unul sau mai multe borcane.Concentraţia sodiului şi a potasiului reflectă activitatea hormonilor mineralocorticoizi suprarenali.4 Rolul Asistentului M edical în efectuarea examenelor paraclinice Diagnosticul: Boala Addison trebuie suspectată la toţi hipotensivii care se plâng de oboseală. sub influenţa. 17 – CS reprezintă metaboliţii hormonilor androgeni ( 2 pe 3 provin din suprarenală.Înainte de probă şi în ultima zi a probei.17 – OHCS sau 17 hidroxicorticoizii reprezintă metaboliţii urinari ai cortizonului. este bine să stea în repaus.

Pentru dozările din urină se va trimite la laborator urina emisă în 24 de ore. după clătirea gurii cu apă curată fără substanţe străine. ceea ce duce la hemoconcentraţie cu creşterea relativă a proteinelor sanguine şi a hematocritului. Tehnică : Proba se execută dimineaţa pe nemâncate. adunată în recipiente curate şi clătite cu apă distilată. numărul eozinofilelor scade cu 50 – 60 % din valoarea iniţială. precum şi tulburarea în reabsorbţia clorurii de sodiu.Proba nu poate fi aplicată bolnavilor cu regim declorurat. trei şi patru ore după administrarea ACTH – ului. Eliminările de apă prin rinichi sunt crescute. care cu timpul duce la insuficineţă renală.La indivizii sănătoşi. Proba poate fi executată şi cu perfuzie intravenoasă de ACTH. eliminându –se în lichidul extracelular ca : rodantul de sodiu şi insulina. Determinarea raportului salivar urmăreşte raportul dintre sodiu şi potasiu în salivă.Se adună într – un balon Erlenmeyer saliva secretată într – un minut şi se trimite la laborator pentru dozarea sodiului şi potasiului.Testul are valoare numai dacă numărul iniţial de eozinofile este de peste 100 sau sub 600 milimetri cubi. se determină din nou numărul eozinofilelor şi numărul global al leucocitelor.După recoltarea sângelui se injectează două miligrame ACTH pe cale intramusculară. dar cu substanţe care părăsesc patul vascular.Hemoconcentraţia are drept urmare o irigaţie insuficientă a rinichiului.La două. 26 .Tehnică: Proba se execută pe nemâncate.Apa din spaţiul extracelular se deplasează în spaţiul intracelular. fără substanţă anicoagulantă.O scădere mai mică de 50 % menţine suspiciunea insuficienţei suprarenale. exteriorizată prin creşterea azotului rezidual. Pentru dozările biochimice din sânge se vor recolta 10 mililitri sânge venos. Testul de încărcare hidrică ( cu apă ) : Robinson – Power – Kepler : Testul scoate în evidenţă întârzierea eliminării apei ingerate în cursul insuficienţei suprarenale. Determinarea cantitativă a lichidelor se face după tehnica determinării masei circulante.Raportul sodiu – potasiu mai mare de două ori denotă o insuficienţă suprarenală.Dimineaţa se determină numărul eozinofilelor şi al leucocitelor. când scăderea eozinofilelor este si mai accentuată.

iar la 90 – 120 de minute revine la valorile iniţiale.Bolnavul rămâne nemâncat la pat. după acest interval glicemia este încă în 27 .În insuficienţa suprarenală cresc eliminările de clor şi scad eliminările de urină.În condiţii normale glicemia după 30 minute scade cu 50 % faţă de valoarea iniţială.În caz de insuficienţă suprarenală. până la orele 18:00. Tehnică: În preziua executării testului de foame. se determină glicemia din patru în patru ore.La orele 9:30.1 unitate de insulină pe kilocorp şi se determină glicemia din nou la 30. ajunge la un nivel mai puţin înalt şi coboară foarte lent la o stare de hipoglicemie. 180 minute după injecţie. fără ca bolnavul să mănânce.Tehnică : Bolnavul rămâne în cursul zilei la o alimentaţie mixtă.În hipofunţie corticosuprarenală glicemia este la sau sub limita inferioară a valorilor normale. Testarea tulburărilor în metabolism. bolnavul urinează. Proba de toleranţă la insulină: Se determină şi apoi se administrează bolnavului pe cale intravenoasă 0. putând să ajungă până la coma hipoglicemică. Testul de foame: Glicogenul hepatic neputând fi mobilizat în lipsa cortizonului.La orele 22:30 se goleşte vezica şi se strânge urina în continuare până dimineaţa la orele 7:30.La bolnavi cu insuficienţă suprarenală. fiecare emisie se strânge separat şi se determină cantitatea. glicemia scade mai departe. Determinarea glicemiei: În insuficienţa corticosuprarenală.După eforturi glicemia continuă să scadă.La indivizi sănătoşi glicemia creşte în orele de după masă.De la această oră se suprimă lichidele. glucoza din rezervele hepatice fiind mobilizată cu ajutorul hormonilor suprarenali.La ora 8:30 goleşte vezica din nou. 120. valorile glicemiei sunt la limita inferioară a normalului.Dacă vreuna din probele de zi intrece cantitatea urinii de noapte. insuficienţa suprarenală poate fi exclusă. Glicogenul poate fi mobilizat de adrenalină numai cu ajutorul cortizonului. pentru menţinerea unei glicemii normale. atunci se determină ureea şi clorul în sânge şi urina de noapte. bolnavii cu insuficienţă suprarenală au nevoie.A doua zi. bolnavul nu mai mănâncă nimic. 60. 10:30 şi 12:30. bolnavul putând ajunge în comă. cu lichide după nevoie. după care i se administrează 20 mililitri de apă pe kilocorp. Proba glicemiei provocate: În insuficienţa corticosuprarenală curba hiperglicemiei provocate creşte lent. de un aport continuu de glucide. pe care bolnavul o consumă in 45 de minute.Dacă însă nici una din probe nu intrece cantitatea urinii de noapte. determinând cantitatea totală eliminată. după ultima masă.

Întelegerea fenomenelor RMN presupune o bună cunoaştere a noţiunilor legate de câmpul magnetic. care se elimină prin urină. La bărbaţi.Cele două fracţiuni pot fi separate prin metode de laborator.Din cantitatea totală de 17 – cetosteroizi din urină numai aproximativ 2 pe 3 provin din glanda suprarenală. datorită secreţiei testiculare de androgeni. restul din testicule.Dozările de hormon dau rezultate mai concludente privind funcţionalitatea glandei.Proba prezintă pericolul comei hipoglicemice. se recoltează 100 mililitri de sânge pe substanţă anticoagulantă. 28 . dacă se fac comparativ înainte şi după administrarea de ACTH. Pentru dozarea altor metaboliţi ai hormonilor suprarenali recoltarea urinii se face la fel. după centrifugarea sângelui. putând ajunge până la 0 miligrame. Dozarea metaboliţilor hormonilor suprarenali din urină este mai frecvent utilizată. imagini tridimensionale. sunt secretaţi şi de testicule.Este o investigaţie de înaltă performanţă care stabileşte cu precizie diagnosticul deoarece are posibilitatea de obţinere a imaginii pe diferite planuri. în afară de glanda suprarenală. se menţine totdeauna o valoare minimală de 1 – 2 miligrame în 24 de ore. rezervele de glicogen hepatic fiind epuizate hiperglicemia nu are loc. determinările făcându – se din plasmă.Pentru determinări cantitative biochimice.Din cantitatea totală se trimite o probă de 100 mililitri la laborator cu indicarea exactă a cantităţii eliminate în 24 de ore.În insuficienţa corticosuprarenală se găsesc valori mai scăzute la femei.Hormonii androgeni la bărbaţi. Dozarea hormonilor corticosuprarenali şi a metaboliţilor lor în sânge şi urină: Dozarea hormonilor în sânge se execută mai rar. din cauza metodelor laborioase. mai mare importanţă are determinarea produşilor de degradare a hormonilor androgeni numiţi 17 – cetosteroizi.scădere. producerea interacţiunii şi modalităţilor de măsurare a acestuia. Proba cu adrenalină: Se administrează subcutanat 1 miligram de adrenalină.Dintre acestea.La bolnavi cu insuficienţă suprarenală. pentru a se putea calcula excreţia în valori absolute pe 24 de ore. Rezonanţa magnetică nucleară Foloseşte ca agent fizic pentru explorarea organismului câmpul magnetic.Metoda de explorare se bazează pe acţiunea ionilor de Hidrogen intr-un câmp magnetic puternic. din acest motiv asistenta va pregăti glucoză administrabilă pe cale orală şi intravenoasă pentru a interveni la nevoie.La indivizi sănătoşi injecţia este urmată de mobilizarea glicogenului hepatic şi creşterea glicemiei. sau se ridică la valori foarte reduse. Urina se recoltează timp de 24 de ore.Procedee utilizate: tomografia. acidificând – o uşor cu acid acetic.

Este o tehnică neinvazivă pentru că nu este necesară pătrunderea în organism pentru a obţine imagini. transversal şi orizontal realizându-se imagini pe secţiuni succesive prin orice parte a corpului.Recent s-a reuşit obţinerea imaginilor RMN într-un timp de 2 secunde deci practice într-un timp real.Se foloseşte în investigaţii. afecţiuni psihice.Examenul se efectuează dimineaţa pe nemâncate.Recent au apărut tomografe ultraperformante aşa-zisul tomograf spiral care realizează printr-o sigură expunere la raze x imaginile tomografice scurtând timpul de la 20 minute la 3 minute. bolnavii care suferă de claustrofobie.Computerul este capabil să calculeze rapid densitatea ţesutului şi datele sunt transmise şi afişate pe ecran. Pregătirea bolnavului: Este necesară pregătirea psihică explicându-i-se bolnavului că va sta într-un spaţiu foarte îngust.Examinarea poate fi bine planificată evitându-se expunerea excesivă.Alt avantaj este permiterea investigării într-un timp redus a întregului corp şi cu iradiere comparabilă cu cea a tehnicilor standard. nemişcat aproximativ o oră.În unele cazuri este nevoie de administrare intravenoase a unor substanţe de contrast pentru a mări cantitatea de informaţii ce pot fi obţinute. biologie şi medicină. un sistem de investigare. Tomograful computerizat cuprinde o masă de examinare. spre deosebire de CT unde se utilizează radiaţii ionizate ce au efecte nocive asupra organismului. acest fapt face posibilă repetarea invetigaţiei ori de câte ori este nevoie.Este o investigaţie de mare precizie care vizualizează regiuni invizibile prin CT.Nu sunt necesare recoltarea de probe de sânge. Tomografele sunt aparate performante cu ajutorul cărora se pot obţine imagini pe secţiune de la 2 mm până la 10 mm depistându-se astfel orice leziune sau malformaţie. tendinţele actuale sunt să devină o metodă rapidă şi ultrarapidă de investigaţie.RMN are aplicaţie în chimie. purtătorii de suture cu fir metallic inoxidabil după intervenţie chirurgicale ( intervenţia pe cord deschis ). o singură imagine dând de o sută de ori mai multe informaţii asupra densităţii ţesuturilor decât orice radiografie convenţională ( inclusiv tomografia clasică ).Nu pot face RMN pacienţii:purtători de pace-maker.Dezavantajul investigaţiei este costul ridicat. un computer şi un system de vizualizare a imaginii. Computer-tomografia Sau tomografia computerizată a fost dezvoltată de Godfrez Housfield în Anglia şi a fost introdusă în practica clinică pentru prima dată de către Jamie Ambrose în 1971.Precizia tomografiei axiale computerizate este mult mai mare.CT vizualizează organismul în 3 planuri: sagital. deoarece utilizează radiaţii neionizante ( unde radio ).Imaginile obţinute prin RMN sunt superioare celor prin CT. un alt aparat ultraperformant 29 . Avantajele RMN: este considerată o investigaţie nenocivă pentru organism.

moarte.Substanţe radiofarmaceutice folosite sunt: monocationi lipofilici MIBI. celulule canceroase vor putea fi precizându-se locul leziunii canceroase. După influenţa asupra stării de sănătate: sanogeni şi patogeni. biologici.Această metodă evita greşelile de interpretare care ar putea rezulta din suprapunerea imaginilor straturilor regiunii examinate ca la o radiografie simplă. convulsii. tulburări senzoriale. Aerul: scăderea concentraţiei de oxigen poate duce la hipoxie.Asistenta medicală în acest caz trebuie să verifice instalaţiile de încălzire.În SUA.Asistenta medicală trebuie să aerisească salonul. artificiali. Capitolul 4 4.Dacă este prezent monoxidul de carbon în aerul inspirat acesta poate produce hipoxie. pentru vizualizarea cancerului în stadiul de debut s-a reuşit marcarea glucozei ( glucoză FFDG ) care va fi administrată bolnavului. Tomografia clasică Este obţinerea imaginii radiografice a unui strat oarecare dintr-o parte a organismului.1 Asigurarea condiţiilor de mediu Sănătatea şi boala.Pentru efectuarea de PET se administrează bolnavului o substanţă marcată cu radiotrasor. sociali. analogi marcaţi de somatostatină ( glucoză FFDG ). moarte. chimici.Se efectuează cu ajutorul unor tomografe speciale cu emisie de pozitroni. cefalee.este tomograful multilisce care efectuează secţiuni dintr-un organ sau un segment din corp în câteva minute. Japonia şi Europa de vest este o tehnică de rutină. se şzie că celulele canceroase consumă multă glucoză astfel că după administrare radiofarmaceuticului. După provenienţă: naturali.Ei se pot grupa în factori interni şi factori externi. pierderea cunoştinţei. Clasificarea factorilor ecologici: după natura lor sunt: fizici. anticorpi monoclonali. dispnee. Tomografia cu emisie de pozitroni Este o tehnică de înaltă performanţă care descoperă boala la nivel celular. recunoaşte o serie de factori care determină şi pot fi consideraţi factori etiologici ai sănătăţii. 30 .Din interrelaţia factorilor interni şi a celor externi se poate menţine starea de sănătate sau se poate declanşa starea de boală. crize anginoase. Factorii externi care acţionează asupra organismului se mai numesc factori de mediu sau factori ecologici. motorii. rolul hotărâtor revenind factorilor ecologici.

în cazul persoanelor vârstnice. de preferat.Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate. prezenţa permanentă a asistentei în preajma pacientului. Asigurarea mediului teraputic presupune: crearea unei ambianţe plăcute în spital. necesită ajutor complet. vizuali. acesta: nu are nevoie de ajutor. uşor de întreţinut. asigurarea odihnei pasive şi active a pacientului.Dacă umiditatea este crescută şi asociată cu creşterea temperaturii apare senzaţie de disconfort prin expunere prelungită şi poate apărea şocul termic.Dacă umiditatea este crescută se poate produce scăderea evaporării apei prin piele. difuză.Pentru aceasta se folosesc instalaţiile de condiţionare a aerului. solicitudine. 4. pereţii să fie vopsiţi în culori pastelate. bună. cu mobilier redus. Salonul. cu număr redus de pături. pregătirea psihică a pacientului înaintea efectuării oricărei tehnici.Trebuie evitată expunerea prelungită la soare. atitudinea de bunăvoinţă. în funcţie de specificul secţiei şi numărul de pături din salon ( 6–12 metri pătraţi pe persoană ). olfactivi. sud– est . Dacă luminozitatea este diminuată pot apare factori de risc pentru căderi. 31 . are nevoie de ajutor parţial. pentru adulţi. 16 grade Celsius–noaptea.Suprafaţa şi cubaj de aer pentru o persoană. artificială. În funcţie de tipul pacientului. 20– 22 grade Celsius pentru copii mici şi 22 – 24 grade Celsius pentru sugari. lavabili. are nevoie de sprijin fizic şi psihic. locul de îngrijire a pacientului: trebuie să fie orientat de preferinţă spre sud. Temperatura: 18–20 de grade Celsius–ziua. înlăturarea excitanţilor auditivi. Temperatura scăzută produce hipotermie. răspuns prompt la chemarea pacientului şi a familiei acestuia. estetic. dotat cu apă curentă. arsuri.Se asigură iluminatul public. Ventilaţia trebuie să fie uşor reglabilă prin ferestre. risc crescut pentru copii şi persoanele vârstnice. sud–vest pentru a fi însorit. pentru a reduce umiditatea. Temperatura crescută duce la insolaţie. adică din îngrijirile acordate de asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. indirectă sau semidirectă.Se încălzeşte salonul.2 Asigurarea toaletei zilnice Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază.Toaleta pacientului poate fi: zilnică – pe regiuni şi săptămână sau baia generală. iluminarea naturală. fiind o condiţie esenţială a vindecării. degerături.

Bolnavul va fi dezbrăcat complet şi acoperit cu cearşaf şi pătura. respiraţie – ce mobilizare i se permite în ziua respectivă. uscat. 32 . abdomen. fără brutalitate pentru a favoriza circulaţia sanguină. la mâini şi în spaţiile interdigitale.Înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism. amestecate cu praf. pentru evitarea răcirii bolnavului. se spală gambele şi picioarele. alimente.Liniştirea bolnavului.Dacă este posibil se izolează bolnavul cu un paravan de anturajul său. apoi.Insităm la pliuri. pentru a evita o toaletă prea lungă.Săpunim şi clătim cu mâna fermă.Deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii.Materialele necesare toaletei sunt pregătite şi în apropiere. în funţie de regiunea pe care o spălăm. prea obositoare. faţa anterioară a coapselor. Principiile toaletei Se apreciază starea generală a bolnavului.Pentru activarea circulaţiei sanguine. Toaleta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor şi observarea unor modificări – de exemplu: roşeaţă.Mutăm muşamaua şi aleza de protecţie. gâtul şi urechile.Curenţii de aer să fie evitaţi prin închiderea geamurilor şi a uşilor. fricţionăm cu alcool mentolat îndeosebi regiunile predispuse la escare. sub sâni. tensiune. clătit. schimbată de câte ori este nevoie. pe care parte a corpului. Înainte să începem baia pe regiuni. braţele şi mâinile. dacă se poate spăla singur. Schimbul lenjeriei patului şi a bolnavului pentru prevenirea escarelor. crearea unei stări plăcute de confort. pentru a nu se scurge apă în pat sau pe bolnav.Toaleta pe regiuni se face astfel: spălat. partea anterioară a toracelui. Se mobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse escarelor. din nou în decubit dorsal. se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele. organele genitale externe – îngrijirea părului.Temperatura să fie ambiantă. Etapele toaletei Trebuie să respectăm următoarele: se începe cu faţa. asistenta va colecta date cu privire la starea pacientului – puls. la coate şi axile. care favorizează mobilizarea anticorpilor.Stoarcem buretele sau mănuşa de baie.Apa caldă trebuie să fie din abundenţă. iritaţie – şi luarea unor măsuri terapeutice.Partea care se va spăla se descopăra progresiv. care aderă la piele. fără a se lăsa săpunul în apă. resturi de dejecţii şi alte substanţe străine. după spălarea întregului corp. toaleta cavităţii bucale. fesele şi faţa posterioară a coapselor.Obiectivele toaletei Se îndepărtează de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile glandelor sebacee şi sudoripare.Producerea unei hiperemii active a pielii.

Pacienţii care se pot deplasa vor face baie la duş personalului de îngrijire. îndepărtarea secreţiilor. cu ajutorul unui tampon steril.Se îndepărtează crustele după mucoasa nazală cu tamponul umezit în apă oxigenată diluată. iar sonda pentru oxigenoterapie se poate reintroduce în cealaltă fosă nazală. La pacientul inconştient. fiecare câte un tampon umezit în ser fiziologic. prosop. mănuşi de baie Pacient: se informează ( îngrijirea se face în cadrul toaletei zilnice ).Se spală ochii cu mâna acoperită cu mănuşi.Se reintroduce sonda gastrică.Se evită contactul mâinilor cu secreţiile nazale. Îngrijirea urechilor : Scop: menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern. ser fiziologic. sau la cadă.Îndepărtarea depozitelor naturale ( cerumen ) sau a celor patologice. tampoane din tifon. pentru evacuarea conţinutului gastric ). Îngrijirea mucoasei nazale: Scop: menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare. infecţiilor nazale. Tehnică: Se îndepărtează secreţiile oculare de la comisura externă spre cea internă. i se explică necesitatea tehnicii. Pacientul: se informează. în cazul în care pacientul prezintă sonde introduse pe această cale ( pentru oxigenoterapie. sub supravegherea Dacă pacientul este imobilizat la pat.Se supraveghează respiraţia pacientului. Îngrijiri ulterioare: Se controlează funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale. mănuşi de cauciuc. trebuie să evităm udarea aparatului gipsat. Pregătiri: materiale: apă. iar dacă ochiul rămâne deschis ( corneea se usucă ). se aplică comprese îmbibate în ser fiziologic şi se îndepărtează în mod regulat secreţiile oculare. i se întoarce capul uşor într – o parte. apă oxigenată diluată. comprese.Se curăţă tubul cu un tampon de urmele de romplast. Tehnica: se curăţă fosele nazale. prevenirea escarelor. tăviţă renaă. a pansamentului.Se fixează sonda. Pregătiri: materiale: tampoane sterile. 33 . Executarea îngrijirilor: Îngrijirea ochilor: Scop: prevenirea infecţiilor oculare. se limpezezesc şi se şterg cu prosopul curat. montate pe bastonaşe. pentru a menţine supleţea corneei. prin lipsa reflexului palpebral.Dacă pacientul prezintă sondă: se dezlipeşte romplastul cu care este fixată. se picură „ lacrimi artificiale” în fiecare ochi.Se retrage sonda 5 – 6 cm.

tampoane sterile din tifon.Fiecare ureche se curăţă cu un tampon separat. spăla şi păstra într – un pahar cu apă. Pacientul: conştient: este aşezat în poziţie şezând sau în decubit lateral stang.Se spală pavilionul urechii cu mâna acoperită cu mănuşa de bumbac cu săpun. cu mişcări dinăuntru în afară. tăviţă renală. ).Înconştient: poziţie în decubit dorsal. cu prosopul sub bărbie.c. mănuşi de cauciuc sterile. prosop. prosop. spatulă linguală. apă. tăviţă renaşă.Pregătiri: materiale: tampoane sterile.Profilaxia cariilor dentare. mănuşă de baie.Se strâng materialele.Evitarea leziunilor cutanate prin grataj la pacienţii cu prurit şi de asemenea la pacienţii agitaţi. tăviţă renală.Se evită contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folosit. montate pe beţişoare.Se evită întoarcerea tamponului peste limita vizibilităţii ( pericol de lezare a timpanului ).Se întoarce în conductul auditiv extern un tampon de vată absorbant. Tehnică: Se curăţă conductul auditiv extern cu tamponul uscat. după care se va face tăierea unghiilor.La sfârşit se ung buzele. care conţine germeni patogeni. Pacientul:Se informează. care prezintă proteză dentară.Se şterg limba. pe rând. sau sânge.Pentru spălarea piciorului. instrumentar steril ( deschizător de gură. Pregătiri: materiale: pentru pacientul conştient: periuţă.Îndepărtarea depozitului subunghial. 34 . pahar cu apă. curăţind cu atenţie şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară. capul într – o parte. se usucă cu prosopul pavilionul urechii şi conductul auditiv extern.Se aşază pacientul în poziţie confortabilă. mâna fiind îmbăcată în mănuşă. pensă porttampon. glicerină baroxată 20 %. Îngrijirea cavităţii bucale: Scop: obţinerea unei stări de bine a pacientului. suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cu tampoane îmbibate în glicerină baroxată. cu prosopul în jurul gâtului. La pacienţii inconştienţi.Pecientul inconştient: Se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare.Pentru pacient inconştient: comprese.r. acesta va fi introdus într < un lighean cu apă.Toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient se poate face şi cu indexul acoperit cu un tampon de tifon. pastă de dinţi.Dacă prin conductul auditiv extern se scurge l. săpun. Tehnica: pecientul conştient este servit. va fi informat medicul. Îngrijirea unghiilor: Scop: obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului.zilnic: unghiile se spală cu apă şi săpun şi cu periuţa de unghii.Se şterg dinţii cu un alt tampon.Se limpezeşte.Profilaxia infecţiilor cavităţii bucale. bolta palatină. aceasta se va scoate. cu materialele şi ajutat să – şi facă toaleta cavităţii bucale. se întoarce cu capul pe partea opusă.

uscător. se limpezeşte părul din abundenţă. ulcerelor de presiune. cu salteaua îndoită sub torace. se usucă părul. cu sonde vezicale. evitarea curenţilor de aer. prosoape.Părţile intime ale corpului sunt expuse infecţiilor. Pregătiri: condiţii de mediu: temperatura: 22 – 24 grade Celsius. închiderea ferestrelor. sezând în pat. se şamponează. pieptănarea şi eventual.Se reinstalează pacientul în poziţie confortabilă. cu boli ale pielii capului. Toaleta intimă: Scop: igienic.G. Tehnica: Se pregăteşze patul şi se protejează cu muşama şi aleză.Instrumentele după utilizare se dezinfectează.Distrugerea paraziţilor. săpun insecticid ( dacă este cazul ).E. şampon. 35 .Se umezeşte părul. i se pregătesc materialele pentru a se îngriji singur.Se evită lezarea ţesuturilor adiacente ( risc de hemoragie. decubit dorsal.Pcientul: Se informează. înaintea intervenţiilor chirurgicale în regiunea anală. pilă. Îngrijirea părului: Scop: Pentru starea de bine a pacientului. spălare la una – două săptămâni. decubit dorsal în pat.Se execută de mai multe ori pe zi la pacienţii inconştienţi. apă caldă. traumatisme mari. se piaptănă cu blândeţe. periuţă. la nivelul degetului. mirosurilor neplăcute. pentru a degaja părţile laterale spre a nu se aduna murdăria. se spală de două – trei ori. Obiectele folosite se dezinfectează. poziţia se alege în funcţie de starea sa: şezând pe un scaun.Zilnic: se face perierea. Contraindicaţii:fracturi ale craniului. se aşează comod. febrili. Pacientul: Se informează. forfecuţă de unghii. Tehnica: Se taie unghiile cu atenţie. se pilesc. Materiale: pieptene. menţinerea unei stări de confort fizic. prosop. mâna sau piciorul se aşază pe un prosop pe care se adună fragmentele tăiate. relaxat. săpun. se acoperă cu prosopul uscat. organe genitale sau pe căile urinare şi în perioadele menstruale.Pregătirea pentru operaţie la faţă. organe excretoare ). aleză. având în vedere anatomia şi fiziologia lor ( pliuri ale pielii. glande. igienic.Dacă pacientul este independent.Se masează uşor pielea capului cu pulpa degetului. risc de infecţii ). apoi. Îngrijiri ulterioare: Se acoperă capul pacientului cu băsmăluţă.Pregătiri: materiale: apă. oblic în pat. la pacientul cu spitalizare îndelungată. pacienţi cu stare generală alterată. împletirea părului.Pregătirea pentru examen E. orificii natruale ale corpului. nas.

Înaintea servirii meselor. tampoane sterile din vată.La bărbat. săpun lichid.Pregăriri: materiale: paravan.Se usucă regiunea genitală anală.Pacientul este aşezat comod. vor fi alimentaţi în momentele de acalmie. întrucât în această perioadă. scuipători ). indiferent de programul secţiei. îşi prinde părul în calotă. turnând apă şi săpun lichid.Asistenta îmbracă halat alb peste uniformă. de aceea vor fi alimentaţi după un program special. Spălarea orgeanelor genitale externe se poate face cu tampoane de vată montate pe pensa porttampon. adinamici. pensă porttampon. două bazinete. cu ambianţă plăcută. 4. prin angajarea unei cantităţi mari de sânge la nivelul organelor abdominale. cu mese mici. prosop.Rămâne în poziţie ginecologică cu al doilea bazinet curat sub regiunea sacrală. Pacientul: Se informează. nu se aplică tratamente dureroase.Se evită contaminarea regiunii genitale cu microorganisme din regiunea anală. repartizate atât ziua cât şi noaptea. urinare. cu paravane. pacientul fiind în poziţie ginecologică.Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus. asistenta va ţine seama de: Orarul şi repartizarea mesei: Intervalul dintre mese trebuie stabilit astfel încât perioada de repaus din cursul nopţii să nu fie mai mare de 10 – 11 ore. se aranjează patul. aceeaşi acţiune importantă ca şi regimul propriu – zis. Mesele principale nu pot fi servite niciodată înaintea aplicării tratamentului. 36 . febrili. mănuşă de baie. muşama.Saloanele vor fi aerisite. procesul de digestie blochează energia organismului. vizită medicală etcetera ).Se scoate bazinetul. mănuşă de cauciuc.La sfârşit se îndepărtează materialele. în stare gravă nu pot ingera cantitatea obişnuită de alimente şi. recoltări. îşi spală bine mâinile.Înlăturăm din salon factorii dezagreabili ( ploscă. cană cu apă caldă. dese.În legătură cu servirea mesei. apoi cea de baie. curate.Pacienţii cu aspect neplăcut vor fi izolaţi de restul bolnavilor. prin mişcări de spălare dinspre anus spre simfiza pubiană. pliurile. aleză.Se limpezeşte abundent.Pacienţii în stare gravă. se degajă glandul de prepuţ şi se spală cu prudenţă ( se previne pătrunderea săpunului în uretră ).Se pudrează cu talc pliurile.Pacienţii febrili. se asigură intimiteatea. Pregătirea servirii meselor: Hrănirea pacientului nu trebuie să fie tulburată de activitatea secţiei ( tratamente. de multe ori. Tehnică: Se îmbracă mănuşa de cauciuc.Se serveşte un bazinet pentru a goli vezica urinară.După prânz vor fi rezervate ore de odihnă.3 Alimentarea pacientului Modul în care pacientul i se oferă alimentele are. se controlează temperatura apei.Se pregăteşte patul cu muşama.

în salon. pe măsură ce bolnavul consumă felul anterior. iar la bolnavi – pe tăvi acoperite. alimentele oferite. Alimentele se porţionează pe regimuri şi apoi sunt distribuite în salon pe un cărucior special.Alimentele nu se ating cu mâna. Alimentarea activă În funcţie de starea generală.Şi observăm dacă pacientul a consumat alimentele în întregime. 37 . coşuleţ de pâine.Alimentarea activă se poate face: în sala de mese. Materiale necesare: tavă. fără ajutor. Servirea mesei: servesc felurile de mâncare pe rând.Distribuirea alimentelor se face pe baza tabelelor de alimentaţie.Aranjăm estetic pe mese mici ( 4 persoane ) tacâmurile.Asigură declanşarea secreţiei sucurilor digestive şi pe cale psihică. numărul regimului. asistenta întocmeşte fişe individuale de regim. Ordinea mesei: Se va distribui întâi regimul comun. paharele. cană pentru supă.Vor lua masa întâi pacienţii ce se pot alimenta singuri.Felurile de alimente se servesc pe rând.Alimentarea artificială se va face în afara programului obişnuit. care se înmânează pacientului odată cu masa ( păstrate. Modurile de alimentare a bolnavului: În funcţie de starea bolnavului. şerveţele. cana cu apă. apoi asistenta se va ocupa de cei ce trebuie alimentaţi de ea. pacientul mănâncă singur.Nu se ating alimentele cu mâna. apoi regimurile tip şi la umră se va dispune aducerea regimurilor individuale. vor ajuta pacientul la domiciliu ). flori. pasiv – pacientului i se introduc alimentele pe gură. în caz contrat se solicită motivul şi se iau măsuri de înlocuire. artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.Aerisim şi curăţăm sala de mese. şerveţele. pentru pacienţii a căror alimentaţie nu se încadrează în regimurile tip. feţe de masă.Înainte îi invităm să se spele pe mâini cu apă şi săpun. tacâmuri. alimentarea se face: activ – pacientul mănâncă singur în sala de mese sau în salon. aerisire.Transportăm vesela la domiciliu. pahar de apă.Distribuirea alimentelor: Servirea estetică şi curată a meselor contribuie la îmbunătăţirea poftei de mâncare a pacienţilor. Condiţii de mediu: sala de mese: curăţenie desăvârşită în sala de mese. la masă sau la pat. ridicăm vesela folosită. farfurii.În unele cazuri. Creăm o atmosferă cât mai intimă şi anunţăm bolnavii să vină la masă.

Este şters la gură. farfurii.Invităm pacientul să sespele pe mâini cu apă şi săpun. în stare gravă sau cei cu uşoare tulburări de deglutiţie. trebuie să fie ajutaţi. se aşează pe genunchii pacientului. ploscă ).Se separă cu paravan pacientul cu aspect dezagreabil pentru ceilalţi. Servirea mesei: Asistenta se aşază în dreapta pacientului şi ii ridică uşor capul cu perna.Oferim prosopul să se şteargă pe mâini. şervet de pânză. tacâmuri. îşi prinde părul sub bonetă ( să nu se atingă de alimente ).Se spală pe mâini şi serveşte masa la fel ca în salon la masă.Supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului. peste pătura acoperită cu aleză. epuizaţi adinamici. la pat: pregătim salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. scuipători.Se aşază peste muşama un lighean şi i se oferă pacientului săpunul şi i se toarnă să se spele. Materiale necesare: tavă.Îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc. ajunse sub bolnav.Aşezăm un prosop în jurul gâtului. şerveţele. semişezând sau şezând cu ajutorul rezemătorului de pat sau cu perne. tacâmuri.Asistenta îmbracă halatul de protecţie. Se pregăteşte masa bolnavului: Aşezăm faţa de masă curată.Se adaptează măsuţa la pat şi i se introduce în gură. Scop: vor fi hrăniţi bolnavii imobilizaţi.Ajutăm pacientul să se aşeze la masă. sarea ( după caz ). taie alimentele solide.Aşezăm pacientul în poziţie confortabilă. i se aranjează patul.Aşezăm pacientul în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia. pot contribui 38 .Se adaptează masa specială la pat acoperită cu şerveţel.I se protejează lenjeria cu un prosop în jurul gâtului. cană de supă. cana cu apă. se spală pe mâini. Alimentarea pasivă Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri. la masă: Se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului ( tăviţă.Îndepărtăm materialele folosite.Protejăm lenjeria de pat cu muşama. pahar cu apă sau cană cu cioc. Alimentarea activă în salon. paralizaţi. Se spală pe mâini şi servirea mesei se face la fel ca în sala de mese.Verifică temperatura alimentelor ( Pacientul în stare gravă nu simte temperatura şi nici gustul alimentelor ). Asistenta îmbracă halatul de protecţie.Se îndepărtează eventualele resturi alimentare care. aşază părul sub bonetă.Asistenta îmbracă halatul de protecţie.Condiţii de mediu în salon.

înainte şi după intervenţii chirurgicale.Plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui. cu intoleranţă sau hemoragii digestive. temperatură optimă.Să respecte frecvenţa de evaluare a funcţiilor vitale în raport cu starea pacientului. negativism alimenatar. când este permis într – o unitate spitalicească ( la internare. înainte şi după proceduri invazive de diagnostic. amplitudinea mişcărilor respiratorii.Asigură condiţii de microclimat care să nu inflenţeze funcţiile vitale ( linişte. gastrostomă.Ele sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.Strânge vesela şi o transportă la oficiu.Acoperă pacientul şi aerisşte salonul. foaia de temperatură. Scop : hrănirea pacienţilor inconştienţi.Să cunoască antecedentele medicale ale pacienţilor şi tratamente prescrise ( unele modifică funcţiile vitale ). Se apreciază: tipul respiraţiei. cu stricturi esofagiene sau ale cardiei.Se realizează prin următoarele procedee: sondă gastrică sau intestinală. 4. ritmul. pe cale parenterală.Numărătoarea inspiraţiilor timp de un minut. Materiale necesare: ceas cu secundar. Observarea şi măsurarea respiraţiei Scopul este evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei bolii. înainte şi după administrarea medicamentelor care au efect asupra sistemului respirator şi cardiovascular. tensiunea arterială şi temperatura. umiditate corespunzătoare ). al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului. operaţii pe tubul digestiv şi glandele anexe. Când se măsoară funcţiile vitale: când intervine o schimbare în starea de sănătate a unei persoane. înainte şi după efectuarea intervenţiilor de îngrijire pot influenţa funcţiile vitale.Schimbă lenjeria de pat dacă s – a murdărit. în stare gravă.Consemnarea valorii obţinute printr – un punct pe foaia de 39 .Să comunice medicului modificările semnificative ale funcţiilor vitale.4 Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative Funcţiile vitale includ: respiraţia. să –l convingă de necesitatea efectuării ei. în funcţie de sex şi vârstă. pulsul. Rolul asistentei în măsurarea funcţiilor vitale: pregăteşte psihic pacientul ( explică tehnică. pe toată perioada spitalizării şi la externare ).Să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor. cu tulburări de deglutiţie. Intervenţiile asistentei: aşezarea pacientului în decubit dorsal. creion de culoare verde sau pix cu pastă verde. Alimentarea artificială Înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale. clismă. şi să solicite cooperarea ). frecvenţa.la formarea escarelor. fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată.

cât şi caracteristicile respiraţiei ex: Rs – 20 respiraţii pe minut. Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare. temporală. frecvenţa. humerală. corespunzătoare.Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea curbei.Spălarea pe mâini. carotidă. celeritatea.Consemnarea cu alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor pulsului. superficială. pedioasă. Valor normale: la nou născut: 130 – 140 pulsaţii pe minut.Exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor. la 10 ani: 90 – 100 respiraţii pe minut. Elemente de apreciat: ritmicitatea.Fixarea degetelor palaptoare pe traiectul arterei. femurală. ritm regulat.Aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare a mişcărilor respiratorii. În alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută.Unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie. copil mic: 100 – 120 respiraţii pe minut. Locuri de măsurare: oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială.Numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut. ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă 4 pulsaţii.Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei. pentru obţinerea curbei. creion roşu sau pix cu mină roşie. Rd – 18 respiraţii pe minut de amplitudine medie.Reperarea arterei.Reprezintă numărul de pulsaţii pe minut. Măsurarea tensiunii arteriale Valori normale: Vârsta 1 – 3 ani 4 – 11 ani 12 – 15 ani adult tensiunea arterială maximă 75 – 90 90 – 110 100 – 120 115 – 140 tensiunea arterială minimă 50 – 60 mmHg 60 – 65 mmHg 60 – 75 mmHg 75 – 90 mmHg 40 .Pulsul ia naştere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei. vârstnic: peste 89 – 90 respiraţii pe minut. Materiale necesare: ceas cu secundar. Măsurarea pulsului Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor. Intervenţii: pregătirea psihică a pacientului: asigurarea repausului fizic şi psihic 10 – 15 minute.temperatură ( fiecare linie orizontală a foii reprezintă două respiraţii ). amplitudinea. care se comprimă pe un plan osos şi este sincronă cu sistola ventriculară.Consemnarea valorii obţinute printr – un punct pe foaia de temperatură. la adult: 60 – 80 respiraţii pe minut.

Materiale necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale: cu mercur Riva – Rocci. Metoda palpatorie: determinarea se face prin palparea arterei radiale. auscultatorie. Pentru metoda auscultatorie: pregătire psihică a pacientului: asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute.Se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie. cu manometru.Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului. sub marginea inferioară a manşetei.Are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decât realitatea. rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor ). Se introduc olivele stetoscopului în urechi. Pachon. tampon de vată.Se pompează aer în manşeta pneumatică.Se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului. alcool. Metode de determinare: palpatorie. socotindu –se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur.Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool. cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile. în momentul în care zgomotele dispar. 41 . oscilometru. Intervenţii: a. pentru a fi consemnată.vârstnic peste 150 peste 90 mmHg Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare ( forţa de contracţie a inimii. aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă.Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului.Se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat. Elemente de evaluat: tensiunea arterială sistolică ( maximă ).Spălarea pe mâini. b. zgomotele arteriale devenind tot mai puternice. stetoscop biauricular. creion roşu sau pix cu mină roşie. sprijinit şi în extensie.Nu se foloseşte stetoscopul biauricular. până când se percepe primul zgomot arterial ( care reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime ).Etapele sunt identice metodei auscultatorii. palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea accentuată compresiunii exterioare.Se continuă decomprimarea. tensiunea arterială diastolică ( minimă ).Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală.

se şterge cu o compresă. Se introduce bulbul termometrului în rect. Se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă ( soluţie cloramină 1 % ). Se ridică braţul pacientului. Notarea unui punct pe verticală. se clăteşte şi se şterge cu o compresă. socotind pentru fiecare linie orizontală a foii. Intervenţii:pregătirea materialelor lângă pacient. Se menţine 3 minute. plica inghinlă. Pentru măsurarea în axilă: Se aşază pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie şezând. se notează cifric. lubrifiant. se scutură. se verifică dacă este în rezervor mercurul. agitat.Se apropie braţul de trunchi. alcool medicinal. paralel cu toracele. 42 . Se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă. Pacientul este rugat să înghidă gura şi să respire pe nas. precum şi la copii.Măsurarea temperaturii Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză. Materiale necesare: recipient de vată şi comprese sterile. Termometrul va fi ţinut tot timpul măsurii. pregătirea psihică a pacientului. două diviziuni de grad. Apoi acesta se scoate. spălarea pe mâini. cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui. Se notează valoarea obţinută. corespunzătoare datei şi timpului zilei. pentru obţinerea curbei termice. Se spală termometrul. cu membrele inferioare în semiflexie. braţul va fi menţinut în poziţie de către asistenta.În alte documente medicale. se scutură. Se aşază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei. asigurându–i intimitatea. rect. tavă medicală. pe foaia de temperatură. Se aşază pacientul în decubit lateral.Se menţine termometrul timp de 5 minute. Se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară. Locuri de măsurare: axilă. Se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului. Pentru măsurarea rectală: Se lubrifiază termometrul. vagin. cavitatea bucală. Pentru măsurarea în cavitetea bucală: Se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura externă a cardiei dentare. ceas. Dacă pacientul este slăbit. Interpretarea curbei termice. recipient cu soluţie dezinfectantă. prin mişcări de rotaţie. Termometrul se menţine timp de 10 minute.

soluţiile. drajeurile. pe care se administrează pilulele. Calea orală.4. badijonări. oxigenul. clorură de etil ).5 Administrarea medicamentelor Diferitelor medicamente le sunt proprii următoarele căi de administrare : Calea digestivă. cât şi pentru personalul de îngrijire. unele substanţe ( antibiotice. transfuzii. tot pe calea digestivă se practică diferite tehnici diagnostice sau terapeutice ( spălătura gastrică. antialergice. fibrinolitice ) sub formă de aerosoli ( amestec de gaz cu medicamente fin dispersate ). perfuzii. emplastre. pentru a fi amestecate cu alimentele ( exemplu: unele antibiotice şi chimioterapice: tetracicline. supozitoarele şi clismele. comprimatele. Calea percutanată: fricţionare. tubajul gastric. Medicamentele care trebuie să reziste sucului gastric şi de la care se urmăreşte obţinerea unui efect rapid. Medicamentele cu acţiune iritantă asupra mucoasei gastrice se administrează în timpul mesei. Ultimele două sunt introduse prin rect. atât pentru bolnav. băi medicinale. comprese. deci înaintea meselor ( de exemplu: peniciliana V). casetele. trebuie ingerate pe stomacul gol. Calea parenterală: antipiretice. 43 . injecţii. unele substanţe antiastmatice ( prin inhalare sau pulverizare ). cloroform. nitroglicerina sub formă de comprimate sau de soluţie. bronhodilatatoare. este cea mai comodă. ionoforeza ( cu ajutorul curentului galvanic ). Pe calea sublinguală se administrează unii hormoni. puncţii. pe care se administrează diferite substanţe narcotice ( eter. Calea respiratorie. nitrofurani etcetera ). duodenal sau intestinal etcetera ).

Culegerea de date Nume: U.1958 Vârsta: 51 de ani Pregătire şcolară: ciclu gimnazial Data internării: 08. născută la data de 12. dureri osoase generalizate.01. insomnii.2011 Diagnostic clinic: Boala Addison Date obiective: Hiperpigmentare plină Tensiune arterială: 90/60 mmHg Puls: 70 bătăi/minut Date subiective: Antecedente personale: guşă sub tratament LT4 până în 2001 Boala Addison-din 2001 2003-zona zoster 2006-histerectomie totală Menarha 14 ani 5 naşteri şi 5 avorturi provocate cu ciclu regulat de durată 4/28 Menopauza: 47 de ani.R. Sex: feminin Naţionalitate: română Data naşterii:12. în vârstă de 51 de ani.01.12. edeme la membrele inferioare.1958 locuieşte în judeţul Iaşi şi se internează în clinica de endocrinologie din următoarele motive: crampe musculare. Prenume: R. histerectomie totală Antecedente heredo-colaterale Mama: 74 ani-hipertensiune arterială Tata:75 ani-astm bronşic Fraţi: 1 aparent sănătos 44 .Capitolul 5 Prezentarea cazurilor Cazul Numărul 1 Doamna U. glanda mamară normală.

sonoritate: fiziologică Aparat cardio-vascular: tensiunea arterială: 90/60 mmHg. Examen clinic endocrinologic: Hipofiza: subiectiv: fără acuze. greutate: 64 de kilograme Hiperpigmentare plină Sistem m-a: normal reprezentat Sistem ganglioni limfatici: nepalpabil superficial Sistem osteoarticular: aparent integru Aparat respirator: torace: normal conformat. Nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca 6. Nevoia de a-şi păstra sănătatea 45 . obiectiv: tiroidă de volum normal elastică mobilă cu deglutiţie Paratiroide: semne: acroparestezie. cooperantă. Nevoia de a elimina 3. Nevoia de a evita pericolele 8. Nevoia de a proteja tegumentele 7. Examen obiectiv la internare: Înălţime: 157 centimetri. zgomotele cordului: ritmice. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 4. murmur: fiziologic. Nevoia de a dormi şi a se odihni 5.Surori: 2 aparent sănătoase Copii: 2 născuţi pe cale naturală Condiţii de mediu: locuinţă salubră Gesturi personale: consumă 5-6 ţigări pe zi de 10-11 ani Nu consumă alcool. puls: 70 bătăi pe minut. Istoricul bolii: pacientă aflată în evidenţă endocrinologică din 2001 pentru boala Addison sub tratament substituitiv cu 5 miligrame Prednison pe zi. tulburări trofice: absente Analiza şi interpretarea datelor Nevoi afectate: 1. acuzând simptomatologia de mai sus. obiectiv: fără acuze Tiroida: subiectiv: fără acuze. stetacustic: fără sufluri. Asociază cu Guşă LTD din 1998 pentru care a urmat tratament cu LT4 până în 2001. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. revine pentru reevaluare clinico-biologică.

Somn întrerupt. hiperpigmentare 7. Crampe musculare 4. agitat. Perturbarea somnului ( nelinişte ) 4. Dificultate de schimbare a poziţiei ( crampe musculare ) 5. Dificultate de a se îmbrăca şi dezbrăca ( dependenţă ) 6. Durere 9. Boala Addison 2.Probleme: 1. Dureri osoase generalizate 4. Dezechilibru endocrin 8. 46 . Nelinişte. Durere 5. Diminuarea motricităţii membrelor inferioare 7. Edeme la membrele inferioare 3. Alterarea imaginii de sine ( hiperpigmentare ) 7. Crampe musculare 3. Hipotensiune 2. Dependenţă 6. Dificultate în a învăţa Surse de dificultate: 1. Alterarea circulaţiei ( hipotensiune ) 2. Vulnerabilitatea faţă de pericole : nelinişte. insomnii 5. acces de melancolie 8. Pete acronice. anxietate 8. Dezvoltări intelecuale reduse Manifestări de dependeţă: 1. În prezent se află sub tratament substituitiv cu 5 miligrame Prednison şi revine pentru reevaluare clinico-biologică. Lipsa cunoştinţei Evoluţie: pacientă aflată în evidenţă endocrină din 1998 pentru guşă nodulară LTD. superficial. aflată în tratament cu hormoni tiroidieni până în 2001 este diagnosticată în acelaşi an cu boala Addison. Dureri osoase 6. Eliminarea urinară inadecvată cantitativ şi calitativ 3.

superficila. acces de melancolie Dezechilibru endocrin durere - Lipsa cunoştinţei Dezvoltării intelectuale reduse 47 . agitat. hiperpigmentare Nelinişte. Insomnii Henderson Sursa de dificultate Boala Addison dureri osoase generalizatecrampe musculare durere Dureri osoase dependenţă inferioareDiminuarea motricităţii membrelor Pete acronice.nevoi fundamentale după Virginia Manifestări de dependenţă hipotensiune Edeme la membrele inferioare Crampe musculare Somn întrerupt.

Intervenţii autonome şi delegate Evaluare Tabel cu Nevoile fundamentale Pacient prezintă o circulaţie normală în termen de 5 zile 1. cântăresc zilnic pacienta Pacienta prezintă somn odihnitor.Nevoia de a evita pericolele 10.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 13.Nevoia de a practica religia 12.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 5. exerciţii respiratorii câteva minute înainte de culcare. recoltez sânge. educ pacienta să evite cafeaua. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite 8.Nevoia de a-şi păstra sănătatea Aerisesc camera. reduc grăsimile şi sarea în alimentaţie.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. alcoolul. tutunul. învestigaţie EKG. să poarte lenjerie lejeră. o baie caldă.Nevoia de a se recrea 14. normal. măsot zilnic ingestaexcreta. Aerisesc salonul.Nevoia de a bea şi a mânca 3. Observ edemul. menţin tegumentele îngrijite şi alimentaţie echilibrată. asigur temperatura adecvată salonului.Nevoia de a dormi şi a se odihni 6.Nevoia de a proteja tegumentele 9. aplic exerciţii ce favorizează circulaţia: masaje. administrez Astonin 0.1 miligrame . stabilesc Pacienta nu mai prezintă edeme. evit tutunul. sedentarismul. Nevoia de a comunica 11.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca normale7. întocmesc un program corespunzător organismului 48 . aport scăzut de Na. ofer pacientei lichid cald înainte de culcare.Nevoia de a elimina 4. cantitatea de lichide. învăţ pacienta să practice tehnici de relaxare.

Pacienta prezintă o stare de bine. Problema Obiectivul Alterarea respiraţiei ( hipotensiune ) Pacienta să prezinte circulaţie adecvată Eliminarea urinară inadecvată Pacienta să fie echilibrată hidrocantitativ şi calitativ electrolitic. Perturbarea somnului ( nelinişte ) Pacienta să beneficieze de somn corespunzător cantitativ şi calitativ. 49 .

pacienta. poziţiei ( crampe musculare ) rece: se poate folosi o compresă rece pentru relaxarea de exerciţii. încurajez 50 . explic legăturile dintre ţinuta vestimentatară.Dificultatea de schimbare a Autoîngrijire: pacienta aplică întinderea şi masajul. musculară păstrată. evit deshidratarea prin 6 pahare de lichid de începerea pe zi. supraveghez cu ce se îmbracă. în sau Pacienta să aibă tonusul şi masa Pregătesc psihic aplică cald vederea oricărei tehnici de îngrijire. schimb poziţia pacienteila 2 ore.Prevenire: lichidele sensibilităţii rămase. planific un program muşchilor tensionaţi urmată de aplicarea unui prosop cald. Educ pacienta privind importanţa vestimentaţiei. efectuez exerciţii de întindere. exerciţiilor. să poată face acest lucru şi recâştiga independenţă. notez zilnic interesul persoanei pentru a se îmbrăca şi dezbrăca. imagine şi stima de sine. Dificultate de a se îmbrăca şi Pacienta să cunoască importanţa dezbrăca ( dependenţă ) satisfacerii de a se îmbrăca şi dezbrăca. a unei pături învăţ pacienta care este postura adecvată şi cum să efectueze electrice sau o baie fierbinte pentru ameliorarea durerii sau ajută muşchii să se relaxeze înainte exerciţiile.

identific obiceiurile şi deprinderile greşite privind alimentarea: regim hiposodat ( fără sare ). sărac în dulciuri ( exemplu.Dificultatea în a învăţa. atitudini. ouă. Pacienta să acumuleze noi Conştientizez bolnava asupra cunoştinţe. peşte) Pacienta întelege ce regim trebuie să urmeze. propriei responsabilităţi privin deprinderi. sănătatea. ficat. obiceiuri. 51 . bogat în proteine.

Cazul numărul 2 Domnul F. Prenume: C.1957 Vârsta: 50 de ani Nivelul de instruire: liceu Diagnostic principal: boala Addison Diagnostic secundar: hepatită cronică cu virus C Date obiective: Hiperpigmentare cutanată Tensiune arterială:70/50 mmHg Puls: 84 bătăi pe minut Antecedente personale: Hepatitaă cronică cu virus C Insuficienţă venoasă cronică Emfizem pulmonar Antecedente heredo-colaterale: Mama: 74 ani-hipertensiune arterială Tata: 75 de ani-aparent sănătos Fraţi: 1 aparent sănătos Soţia decedată Copii: 1 aparent sănătos Condiţii de mediu: locuinţă salubră Nu consumă ţigări Nu consumă alcool.C. hiperpotasemia şi valori scăzute ale cortizolului plasmatic.1 miligrame. astenie fizică marcată.5 miligrame.05. 52 . judeţul Iaşi se internează în secţia de endocrinologie din următoarele motive: hipotensiune arterială. hiperpigmentare cutanată asociată cu hiponatremie. Astonin 0. Culegerea de date Nume: F. din comuna Costuleni. Data naşterii: 03. cooperant Istoricul bolii: pacientul este în evidenţa clinicii cu boala Addison din 2006 pentru care se află sub tratament substituitiv cu Prednison 7.

Examen clinic endocrinologic: Hipofiza: subiectiv: fără acuze. Paratiroide: semne: acroparestezie. tulburări trofice: absente. puls 84 bătăi pe minut. Alterarea circulaţiei venoase 3. Nevoi fundamentale afectate: 1. Boala Addison 53 . Alterarea circulaţiei ( hipotensiune ) 2. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. Scăderea forţei ( astenie ) 7. obiectiv: fără acuze Tiroida: subiectiv: fără acuze.Examen obiectiv la internare: Înălţime: 171 centimetri. Nevoia de a-şi păstra sănătatea Probleme: 1. Alterarea imaginii de sine ( hiperpigmentare cutanată ) 8. Alimentaţia inadecvată prin deficit ( hiponatremie ) 5. stetacustic: fără sufluri. Nevoia de a proteja tegumentele 5. Nevoia de a dormi şi a se odihni 4. sonoritate: fiziologică Aparat cardio-vascular: tensiunea arterială: 70/50 mmHg. Alterarea respiraţiei 4. murmur: fiziologic. zgomotele cordului: ritmice. Dificultate în a învăţa Surse de dificultate: 1. obiectiv: tiroidă de volum normal conformat elastică mobilă cu deglutiţie. Nevoia de a bea şi a mânca 3. Alimentaţia inadecvată prin surplus ( hiperpotasemie ) 6. greutate: 60 de kilograme Hiperpigmentare cutanată Sistem m-a: normal reprezentat Sistem ganglioni limfatici: nepalpabil superficial Sistem osteoarticular: aparent integru Aparat respirator: torace: normal conformat.

2. Alimentaţie 3. Dezechilibru endocrin 4. Dezvoltare intelectuală redusă Manifestări de dependenţă: 1. Hipotensiune 2. Varice 3. Dispnee 4. Hiponatremie 5. Hiperpotasemie 6. Astenie 7. Hiperpigmentare cutanată 8. Lipsa cunoştinţei Examene de laborator: hemoleucograma: Hb: 1,5 g/dL Ht: 15,7 GA: 6460/mm cubi Tr : 152000/mm cubi Alte proceduri: LTO: 1,2X45X1,8 ( 51 mililitri ) LTS: 1,5X4,2X1,6 ( 4 mililitri )

54

Tabel cu nevoi fundamentale după Virginia
Nevoile fundamentale Hipotensiune; varice; dispnee Hiponatremie; hiperpotasemie astenie Pete acronice, hiperpigmentare Lipsa cunoştinţei Manifestări de dependenţă

Henderson
Sursa de dificultate

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie

Boala Addison -

2.Nevoia de a bea şi a mânca 3.Nevoia de a elimina

4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură

alimentaţiei Dezechilibru endocrin Dezvoltării

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni

6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

normale7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite

8.Nevoia de a proteja tegumentele

9.Nevoia de a evita pericolele 10. Nevoia de a comunica

11.Nevoia de a practica religia

12.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 13.Nevoia de a se recrea

14.Nevoia de a-şi păstra sănătatea

55

56

a tusei.Problema Aerisesc camera. a constipaţiei. administrez Astonin 0. recoltez sânge. sedentarismul. a eforturilor fizice mari. 57 . reduc grăsimile şi sarea în alimentaţie. Alterarea circulaţiei Pacientul să prezinte o circulaţie ( hipotensiune ) adecvată Alterarea circulaţiei venoase Pacientul să nu mai prezinte varice Evit poziţia ortostatică. reţin la pat pacientul prin cure de repaus în timpul unei zile. evit tutunul. a sedentarismului. aplic exerciţii ce favorizează circulaţia: masaje Obiectivul Intervenţii autonome şi delegate Evaluare Pacientul prezintă o ciruclaţie normală. menţin tegumentele îngrijite şi alimentaţie echilibrată. investigaţie EKG. cu membrele pelvine ridicate. să poarte lenjerie lejeră. recomand bandaj compresiv sau cirapi elastici pe care îi pun dimineaţa şi îi scot seara.1 mg. asigur hidroterapia ( băi calde/ reci simple sau duş scoţian ).

asigur poziţie antalgică: semişezând.Fac masaj al membrelor inferioare de jos în sus.Venoton Alterarea respiraţiei Pacientul să prezinte o Umezesc aerul din încăpere. fac gimnastică medicală. îndepărtez secreţiile nazale. pregătesc pacientul psihic. învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie. Rutozid. cu pauze de 10 zile. administrez antitusive. lichide. local aplic unguente sau gelTroxivazin. administrez tratamentul medicamentos: Detralex 2 cp7zi. Endotelon. timp de 3 luni. Glivenol. în vedera oricărei tehnici la care va fi supus. asigur un aport suficient de bună. tratament prelungit. Sintrom-1 cp /zi. Hepatrombin. Pacientul prezintă o respiraţie respiraţie adecvată. 58 . fac exerciţii musculare şi mers cel puţin 20 minute de 3 ori / zi. bronhodilatatoare.

comportamentul pacientului.Alimentaţie inadecvată prin deficit ( hiponatremie ) Pacientul este echilibrat. pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene. Pacientul să se alimenteze Creez un mediu de siguranţă. acord suport psihologic. observ dacă perioadele de odihnă corespund necesităţilor organismului. monitorizez soluţiile intravenoase şi rata de flux. stimulez încrederea pacientului în forţele proprii şi în cei care îl îngrijesc. Pacientul înţelege ce regim trebuie să urmeze. Pacienta acceptă imaginea de sine. acord suport moral familiei. Alimentaţie inadecvată prin surplus ( hiperpotasemie ) Pacientul să se alimenteze corect Administrez perfuzii de glucoză şi insulină sau bicarbonat ( scad nivelul de K prin uşurarea pătrunderii în celulă ). ajut tonusul fizic şi psihic bun. învăţ pacientul cum să execute thnici de relaxare. asigur mediul de securitate Pacientul este echilibrat. Pacientul să fie odihnit cu Identific cauza oboselii. observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative. Scăderea forţei ( astenie ) Pacientul are o stare bună. 59 . perioada de somnodihnă. monitorizez aritmiile cardiace. recunosc modificările de comportament. pacientul fiind agitat şi confuz. corect.

bogat în proteine şi sărac în dulciuri exemple: ficat. ouă. asigur temperatura camerei şi a apei. ajut pacienta. reduc consumul de alcool. pentru(hepatita cronică cu virus C: asigur regim ocrotit. tutun. (ferit de grăsimi. asigur odihnă. îi explic necesitatea intervenţiilor. bogat în proteine. sodat fără sare ). practic exerciţii fizice cu regularitate. în funcţie de starea generală. să îşi facă duş sau baie. conştientizez pacienta în legătură cu importanţa menţinerii a tegumentelor pentru prevenirea îmbolnăvirilor. cafea. peşte ).Administrez Prednison 5 mg.împreună cu pacienta motivaţia preocupării pentru aspectul fizic şi faţă de îngrijirile igienice. ajut pacientul să se îmbrace. pregătesc pacienta pentru duş. 60 . asigur regim normocaloric.

09.Pacientul să-şi redobândească stima de sine.09. Naţionalitate: română Data naşterii: 2. născut la data de 2. Culegerea de date: Nume: H. în vârstă de 21 de ani.1988 Vârsta: 21 de ani Pregătire şcolară: ciclu gimnazial Date obiective: Tensiunea arterială: 90/60 mmHg 61 Dificultatea în a învăţa. Se internează din următoarele motive: în urmă cu 4 ani observă o hiperpigmentare tegumentară progresivă. locuieşte în localitatea Straja împreună cu părinţii. de religie ortodoxă.I. obiceiuri. Alterarea imaginii de sine ( hiperpigmentare cutanată ) Cazul numărul 3 Domnul H.1988. deprinderi. atitudini. Prenume : I. Pacienta să acumuleze cunoştinţe. . Am aflat că a fost trimis ambulatoriu din Rădăuţi cu diagnosticul Insuficienţă Suprarenală. o scădere ponderală de 4 kilograme în 6 luni şi se plânge de astenie fizică înainte de iniţierea tratamentului substituitiv.

Examenul clinic general: Înălţime: 177 centimetri. urină: normocromă. zgomotele cordului: sistemice Aparat digestiv: abdomen suplu. greutate: 58 de kilograme Tegumente şi mucoase: hiperpigmentate. murmur vezicular: fiziologic. consumă câte 4 ţigări pe zi.Puls: 68 bătăi pe minut Hiperpigmentare tegumentară progresivă Date subiective: Antecedente personale: Fractură braţ stâng Faringită acută Alergic la Metoclopramid Antecedente heredo-colaterale: Tata: 46 de ani. tranzit: fiziologic. nedureros. micţiuni:fiziologice Sistem nerovs: reflexe-prezente bilateral. orientare spaţio-temporală prezentă 62 . splina: nepalpabilă. Aparat uro-genital: lefe normale-nedureroase. Prednison 5 miligrame pe zi. melanodermie. sonoritate: normală Aparat cardiovascular: tensiunea arterială 90/70 mmHg.neagă contact cu TBC şi nu are probleme de sănătate Mama: 44 de ani a suferit un infarct miocardic acut Surori: două aparent sănătoase Fraţi: 3 aparent sănătoşi Gesturi personale: Fumător: da. stetacustic: fără sufluri decelabile. Cortisol plasmatic scăzut şi hipotiroidie ( TSH: 19 ) sub tratament substituitiv cu LT4: 25 miligrame/zi. puls 68 bătăi pe minut. Astonin o capsulă la două zile pentru completarea investigaţiilor în vederea etiologiei. depresibil. pliu cutanat palmar hiperpigmentat Sistem musculo-adipos: slab prezentat Sistem ganglionar limfatic: aparent integru Aparat respirator: torace normal conformat. ficat nepalpabil. acum se află în sevraj de 14 zile Alcool consumă ocazional Bea o cană de cafea dimineaţa Istoricul bolii: Pacient diagnosticat cu o lună anterior în ambulator cu Insuficienţă Corticosuprarenală ( tensiunea arterială: 90/60 mmHg ).

97 mg/dL 63 .0 mh/dL Ca++: 3. Dezvoltări intelectuale reduse Manifestări de dependenţă: 1. obiectiv: tiroidă de volum normal elastică mobilă cu deglutiţie. Hiperpigmentare progresivă 5. 09 mmol/l( 7-536 ) Ca: 9. Nevoia de a proteja tegumentele 5. Nevoia de a bea şi a mânca 3. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. Alterarea circulaţiei ( hipotensiune ) 2. obiectiv: fără acuze Tiroida: subiectiv: fără acuze. Scăderea forţei ( astenie ) 3. Scăderea forţei 4.Examen clinic endocrinologic: Hipofiza: subiectiv: fără acuze. Paratiroide: semne: acroparestezie. Hipotensiune 2. Boala Addison 2. tulburări trofice: absente Nevoi afectate: 1. Nevoia de a-şi păstra sănătatea Probleme: 1.69 ( H mai mic de 34 ) FTA: 19. Dificultate în a învăţa Sursa de dificultate: 1. Dezechilibru endocrin 4.7 ( ML/0. Scădere ponderală 3. Alterarea imaginii de sine 4. Scădere ponderală 3. 44 pmol/L sub 50 miligrame / LT4 TSH: 19. Lipsa cunoştinţei AAT-TPO: 5.4-7 ) Cortizol matinal: 28. Nevoia de a dormi şi a se odihni 4. Scădere poderală 5.

stres.Proteine totale: 7. efortul fizic.92mol/L Na: 143 mol/L Recomandări: se interzic: alcoolul.5 mg7L K: 3. Reevaluare la 6 luni cu bilet de trimitere de la Medicul de Familie şi programare prealabilă.0/dL TGP: 55 ν/L TGO: 78 ν/L CRP:8. ţigările. Boala Addison - - - - - - - Sursa de dificultate Scădere ponderală Henderson Boala Addison - Dezvoltării intelectuale 64 Dezechilibru endocrin .

Nevoia de a-şi păstra sănătatea fundamentale după Virginia Manifestări de dependenţă Hipotensiune Scădere ponderală Scăderea forţei Pete acronice.Nevoia de a proteja tegumentele 9.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca normale7.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie 2. Nevoia de a comunica 11.Nevoia de a dormi şi a se odihni 6.Nevoia de a elimina 4.Nevoia de a practica religia 12. hiperpigmentare Lipsa cunoştinţei 65 .Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură 5.Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 13.Tabel cu nevoi Nevoile fundamentale 1. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite 8.Nevoia de a evita pericolele 10.Nevoia de a bea şi a mânca 3.Nevoia de a se recrea 14.

Problema Obiectivul Intervenţii delegate şi autonome Evaluare Alterarea circulaţiei Pacientul să prezinte o circulaţie Aerisesc camera.1 mg. să poarte lenjerie lejeră. perioada de somnodihnă. reduc grăsimile şi sarea în alimentaţie. evit tutunul. aplic exerciţii ce favorizează circulaţia: masaje. investigaţie EKG. recoltez sânge. stimulez încrederea pacientului în forţele proprii şi în cei care îl îngrijesc. pacientul să-şi planifice activităţile cotidiene. administrez Astonin 0. 66 . Scădrea forţei ( astenie ) Pacientul să fie odihnit şi cu onusul fizic şi psihic bun. observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative. observ dacă perioadele de odihnă corespund necesităţilor organismului. învăţ pacientul cum să execute tehnici de relaxare. Pacientul prezintă o circulaţie normală. ajut Pacientul prezintă o stare bună. menţin ( hipotensiune ) adecvată. Identific cauza oboselii. sedentarismul. tegumente îngrijite şi alimentaţie echilibrată. comportamentul pacientului.

să îşi facă baie sau duş. îi explic necesitatea intervenţiilor. conştientizez pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a tegumentelor. pacientului asupra alimentelor permise. servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată. administrez Prednison. ajut pacientul în funcţie de starea generală. Scădere ponderală Pacientul să fie echilibrat Explorez preferinţele nutriţional.Alterarea imaginii de sine Pacientul să-şi redobândească Identific împreună cu pacientul Pacientul îşi acceptă imaginea ( hiperpigmentare ) stima de sine. învăţ pacientul categoriile de alimente permise. ajut pacientul să se îmbrace. conştientizez pacientul asupra importanţei regimului alimentar. asigur temperatura camerei şi a apei. 67 . las pacientul să aleagă alimentele permise după gustul său. motivaţia preocupării pentru de sine. pentru prevenirea îmbolnăvirilor. la ore regulate. aspectul fizic şi faţă de îngrijirile igienice. calculez numărul de calorii. cantităţi de lichid. fac bilanţul ingesta-excreta.

Regim Prednison: ţin lecţii legate de alimentaţie: regim hiposodat. sărac în dulciuri. bogat în proteine. obiceiuri. îl învăţ metode de relaxare. confortabil. deprinderi. Pacientul înţelege ce regim trebuie să urmeze. încurajez pacientul. atitudini. 68 . Pacientul are o greutate normală. Dificultate în a învăţa Pacientul să acumuleze cunoştinţe.Asigur climat cald.

care să poată fi folosit în caz de urgenţă. Capitolul 6. Doza de hidrocortizon este apoi redusă treptat până se ajunge la doza zilnică. În cazul în care un pacient suferind de boala Addison are nevoie de o intervenţie chirurgicală necesitând anestezie generală. Astonin o capsulă la două zile. a apariţiei stărilor de vomă sau diaree trebuie contactat medicul.Tratament : Cortisol plasmatic scăzut şi hipotiroidie su tratament substituitiv cu LT4: 25 μg/zi. tratamentul este similar cu cel din cazul operaţiilor. el va fi tratat cu injecţii intravenoase de hidrocortizon şi sare începând din seara dinaintea operaţiei şi continuând pâna când pacientul este treaz şi capabil să-şi ia medicamentele oral. 69 . Aceste stări pot declanşa o criză suprarenală.În cazul infecţiilor serioase. hidrocortizonul va fi luat injectabil. datorită stărilor de vomă. Este important ca aceste persoane să poarte în excursii cu ei: ac. Uneori. În timpul naşterii.Pe card trebuie să scrie că posesorul lui suferă de boala Addison şi că în cazul unui accident este nevoie să-i fie injectat 100 de miligrame de hidrocortizon.Este foarte util pentru toate persoanele suferind de boala Addison să poarte o brăţară cu informaţii despre starea lor. În timpul perioadelor cu stres sau la apariţia infecţiilor respiratorii doza de hidrocrtizon trebuie mărită. pentru a atrage atenţia personalului de urgenţaă în cazul unui accident. Doza de hidrocortizon este apoi redusă treptat până se ajunge la doza zilnică. Femeile gravide care suferă de insuficienţă suprarenală primară sunt tratate cu terapia standard pe tot parcursul sarcinii. Educaţia pentru sănătate O persoană bolnavă de boala Addison trebuie să poarte tot timpul asupra sa un card cu detalii despre boala ei. seringa şi o formă injectabilă de hidrocortizon.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->