Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de razboi ****************

CARTEA NTIA La Piatra Craiului, n munte Diagonalele unui testament E tot filozofie... Asta-i rochia albastra ntre oglinzi paralele Ultima noapte de dragoste CARTEA A DOUA ntia noapte de razboi Fata cu obraz verde, la Vulcan ntmplari pe apa Oltului Post naintat la Cohalm Ne-a acoperit pamntul lui Dumnezeu "Wer kann Rumnien retten?" Comunicat apocrif

LA PIATRA CRAIULUI, N MUNTE n primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, ntia data concentrat, luasem pa rte, cu un regiment de infanterie din capitala, la fortificarea vaii Prahovei, nt re Busteni si Predeal. Niste santulete ca pentru scurgere de apa, acoperite ici si colo cu ramuri si frunzis, ntarite cu pamnt ca de un lat de mna, erau botezate d e noi transee si aparau un front de vreo zece kilometri. n fata lor, cteva dreptunghiuri de retele si "gropi de lup" erau menite sa sporeas ca fortificatiile noastre. Toate capetele acestea de transee, risipite ici-colo, supraveghind soseaua (?) de pe boturi de deal, nu faceau, puse cap la cap, un k ilometru. Zece porci tiganesti, cu boturi puternice, ar fi rmat, ntr-o jumatate de zi, toate ntariturile de pe valea Prahovei, cu retele de srma si cu "gropi de lup " cu tot. (Gropile astea de lup erau niste gropi ct cele pe care le fac, jucndu-se , copiii n nisip, iar n fund aveau batut cte un mic tarus, ascutit apoi ca o teapa n sus.) Dupa socotelile Marelui stat-major romn din 1916 - adica din timpul batali ei de la Verdun - dusmanul care venea la atac avea sa calce, din nebagare de sea ma, n aceste gropi si sa se mpunga n tepi, fie n talpa, fie n spate. Despre "valea fo rtificata" a Prahovei vorbea cu respect toata tara: Parlamentul, partidele polit ice si presa. Ca sa nu poata fi vazute din tren aceste realizari misterioase, va goanele nu circulau dect cu perdelele trase, sau, daca nu erau perdele, cu geamur ile mnjite cu vopsea alba, iar de la Sinaia, pe fiecare culoar, erau santinele cu baioneta la arma. La 10 mai, n acelasi an, eram mutat n regimentul XX, care, de u n an si mai bine, se gasea pe frontiera, deasupra Dmbovicioarei n munti, tot pentr u acoperire si fortificatii. Aci, aceeasi gluma: cteva sute de metri de transee-j

ucarii erau menite sa ilustreze principiile tactice ale armatei romne de nenvins. Frontul de acoperire al batalionului nostru se ntindea pe vreo zece-cincisprezece kilometri de frontiera, catre vama Giuvala n dreapta, iar spre stnga pna la domul alb, de piatra, al culmii Piatra Craiului. Noi "fortificasem" nsa, cu trei sute d e metri de transee, ca mai sus, dar fara gropi de lup, numai batatura de iarba v erde dintre casuta care ne slujea de popota si casuta unde locuia comandantul de batalion. Fireste ca daca vreun nefericit s-ar fi ratacit pe aci "sa vada" ntari turile noastre, ar fi fost arestat si probabil executat ca un spion. n realitate, vremea se trecea cu instructie ntr-o poiana mai marisoara, cu asaltur i eroice, care nu erau departe de jocurile de copii din mahalaua Oborului, cnd ne mparteam n romni si turci, si navaleam urlnd unii ntr-altii. Stiu bine ca n acest ti p se dadeau asigurari n Parlamentul tarii ca "suntem bine pregatiti", ca n doi ani de neutralitate "armamentul a fost pus la punct", iar anumite persoane si luau r aspunderea afirmarii ca suntem gata "pna la ultimul nasture, pna la ultimul cartus ", iar cu stiinta luptei pna la cucerirea oricarei pozitii, fie ea socotita ca in expugnabila. Pentru ceilalti, poate ca aceasta vilegiatura militara n-ar fi fost prea mult de zagreabila. Camarazii erau oameni cumsecade, care si credeau la necaz. Prnzurile s i cinele luate laolalta, n odaita scunda a popotei, treceau potolit, ntre mncaruri de birt mic, taraganate convorbiri despre amaraciunile concentrarii prea ndelunga te, despre intrigile de la comanda regimentului, despre cele mai bune sfaturi pe ntru pregatirea muraturilor si a borsului, menite sa fie trimise prin scrisori a casa, si, n zile mai de seama, despre partidele politice ale tarii, cnd cei care c iteau gazeta n fiecare zi aveau prilej sa straluceasca prin comunicari inedite. Pentru mine nsa aceasta concentrare era o lunga deznadejde. De multe ori seara, l a popota, era destul un singur cuvnt ca sa trezeasca rascoliri si sa ntarte dureri amortite. E ngrozitoare uneori aceasta putere a unei singure propozitiuni, n timpu l unei convorbiri normale, ca sa porneasca dintr-o data macinarea sufleteasca, a sa cum din zecile de combinatii cu sapte litere ale unui lacat secret, una singu ra deschide spre interior. n asemenea mprejurari, noptile mi le petreceam n lungi i nsomnii, uscate si mistuitoare. La drept vorbind nsa, n asta-seara nu att discutia, care nu mai era o simpla aluzie , m-a aruncat n halul acesta de rascolire, ba era chiar prea directa ca sa mai fi e att de otravitoare, ct ncercarea neizbutita, pe lnga comandantul batalionului, de a obtine o permisie la Cmpulung. "Popota" unde suntem acum e ntr-o odaie mica, sateasca, mai sus dect toate satele romnesti din munte. E abia mai mare ca o coliba, varuita n alb, cu doua paturi ngus te la perete, acoperite cu velinte vechi, si care acum ne slujesc si drept scaun e de masa. O lampa de "gaz" da o lumina galbuie, aproape la fel de lesinata ca a vinului, din paharele mari de apa, de dinainte. Masa e, fireste, de brad, ca la crciumile de drum mare si acoperita cu pnza taraneasca. Cum fiecare ofiter are ta cmul lui de acasa, ales cu dinadins de proasta calitate, "ca se pierde", avem din ainte o mperechere de farfurii, cutite si pahare, adunate parca de prin blci. Toti cei paisprezece ofiteri ai batalionului de acoperire suntem ngramaditi aici si, n asteptarea cafelelor, se continua, fara ca nimeni sa se sinchiseasca de fumaria n care ne gasim, discutia nceputa o data cu masa si iscata de o gazeta adusa de l a aprovizionare. ntmplarea e ntre cele obisnuite, iar discutia e la fel cu toate discutiile literare , filozofice, artistice, politice, militare, religioase ale oamenilor care, n sal oane, n restaurante, n tren, n sala de asteptare a dentistului, "si spun parerea lor " cu convingerea nenduplecata si matematica cu care larvele si tes n jur gogosi. Un proces dezbatut la Curtea-cu-jurati din Bucuresti a sfrsit printr-o achitare, patimas comentata. Un barbat din asa-zisa societate buna si-a ucis nevasta necre dincioasa si a fost absolvit de vina de catre judecatorii lui. Capitanul Dimiu, comandantul batalionului, un soi de flacau ardelean, fara sa fi e din Ardeal, voinic, cu mustata balaie, regulata ca insigna de pe sapca cheferi sta, ceva mai mare nsa, aproba fara codire hotarrea juratilor... - Domnule, nevasta trebuie sa fie nevasta si casa, casa. Daca-i arde de altele, sa nu se marite. Ai copii, ai necazuri, muncesti ca un cine si ea sa-si faca de c ap?... Ei, asta nu... Daca eram jurat, si eu l achitam.

Capitanul Dimiu e un conformist. ntrziat mult n grad, om cu rosturi gospodaresti, n u si-ar permite sa poarte la vrsta lui chipiu frantuzesc, moale, turtit, asa cum poarta capitanii tineri, ci a ramas la modelul "Regele Carol I", nalt, rigid ca d e carton (ca asa si era), tesit la spate numai. Mai surprinzator parea ca opinia contrara era sustinuta de capitanul Corabu, tnar si crunt ofiter, cu scoala germana, justitiar nenduplecabil, "spaima regimentulu i". Acum era de nerecunoscut. Pastra asprimea frazei scurte, dar sentimentele ac estea de aparator al dragostei nu i le banuise nimeni, niciodata. - Cu ce drept sa ucizi o femeie care nu te mai iubeste? N-ai dect sa te desparti. Dragostea-i frumoasa tocmai pentru ca nu poate cunoaste nici o silnicie. E pref erinta sincera. Nu poti sa-mi impui sa te iubesc cu sila. Capitanul Floroiu, putintel, delicat si cu fata blonda-sters, mbatrnita nainte de v reme, era de aceeasi parere. - Cum poti sa ai cruzimea sa siluiesti sufletul unei femei? Dreptul la dragoste e sfnt, domnule... Da, da... si aci lungea mult, cu capul ntors a necaz, n profil, pe cei doi "a". ti spun eu... oricnd... unei femei trebuie sa-i fie ngaduit sa-si c aute fericirea. Si toti ceilalti, tineri sau mai batriori, lasnd ca discutia sa fie dusa cum se cu vine de catre superiori, erau, dealtfel, de aceeasi parere. As fi vrut totusi sa spun si eu doua vorbe. Simplismul convins al acestei discut ii ma facea sa surd nervos, caci se suprapunea celor nveninate din mine, ca n revis tele ilustrate prost, unde rosul cade alaturi de conturul negru. Dar fiindca vor beam ncet, nu eram auzit, si cum ncepeam fraza, cte o voce mai puternica mi-o lua c u hotarre si pasiune nainte. Ar fi drept sa arat ca nu numai n saloane, n tren, la restaurant se discuta asa. n literatura, de pilda, si n teatru era acelasi lucru. Nu numai romanele, dar toate piesele asa-zise bulevardiere, mult la moda pe atunci, nu proclamau dect "dreptu l la iubire", si n privinta asta erau noi si revolutionare, fata de piesele care proclamau n vremuri prafuite: Ucide-o!... ndeosebi era jucat pe toate scenele din lume un tnar francez, ale carui eroine "poetice", elocvente, cu parul despletit s i umerii goi, ntr-un decor de lux si muzica, si cautau "fericirea" trecnd peste ori ce, trte de patima. Femeile din toate capitalele plngeau, nduiosate pna la mistuire d e nentelegerea barbatilor brutali din piesa, incapabili sa simta frumusetea subli ma a iubirii. Cum teatrul, mai cu seama prin dialogul lui, care trebuia sa dea "iluzia vietii" (presarat doar cu vorbe de spirit ici si colo), se obligase sa dea deci imagine a exacta a publicului si a convorbirilor lui, publicul, la rndul sau, mprumuta din scena fraze si formule gata si astfel, n baza unui principiu pe care, prin analo gie, l-am putea numi al mentalitatilor comunicante, se stabilise o adevarata niv elare ntre autori si spectatori: - Nu stiu, domnule - filozofa cu resemnare capitanul Dimiu, stnd mare, dar cumint e ca o fata, la masa - mie mi se pare ca nevasta nu trebuie sa-si faca de cap... mai e si obrazul omului n joc. Si dadu ordonantei servetul mpaturit cu grija si c hibzuiala. Surd caldut capitanului, si pentru ca are dreptate, si pentru ca am ne voie de bunavointa lui. Pndesc cu suflet de sluga momentul sa-i cer o favoare. - Domnule capitan - caci capitanul Floroiu era ceva mai nou n grad dect comandantu l de batalion - admiti dumneata, te rog spune, admiti dumneata sa ucizi o femeie care-ti declara ca nu te poate iubi? Ei, cum vine asta? - Nu stiu cum vine, dar eu as achita pe cel care si-a omort nevasta din pricina c a ea si-a parasit barbatul si copiii. Am surs din nou mieros si aprobator. Stiu ct plictiseau pe camarazii mei aceste nce rcari care adulmecau bunavointa comandantului, dar era peste puterile mele. Ma o ferisem n ajun sa execut cu plutonul o sapatura pe care altii nu o izbutisera, si aceasta oferta a mea i dezgustase. ntelegeam limpede, ca prin sticla asta, dar ce puteam face? n mine era o foiala de serpi, care ajungea deasupra numai ntr-un surs , nseriat vietii militaresti. Am crezut acum ca e momentul propice si - n soapta blbita, jucndu-ma cu furculita si cutitul, sa nu tradez emotia de moarte care ma gtuia - i-am repetat cererea din ajun. - Domnule capitan... stiti... va rugasem... am la Cmpulung... Trebuie sa fiu mine

seara acolo. Stiti, azi am aranjat cu serviciul... mi pluteau vorbele nesigure, dezarticulate, ca aeroplanele de hrtie alba, pe care le arunca, prin camera, copiii, jucndu-se. S-a ntors spre mine cu un aer de negustoreasa acra si plictisita: - Domnule sublocotenent - cu un "domnule" trntit - ti-am spus ca nu se poate, nu o data, de zece ori. Nu se poate, si nu se poate... Aici nu sunt nici eu de capu l meu. Am devenit livid si am surs ca un cine lovit, cernd parca scuze ca nghit puneri la p unct att de grave. Dar peste cteva clipe m-a cuprins o ura amara si seaca mpotriva tuturor. Prostia p e care o vedeam mi-a devenit insuportabila, pripit, ca o ncalzire si o iritatie a pielii pe tot corpul. Nu asteptam dect sa izbucnesc... Pndeam un prilej, o cotitu ra de fraza sau un gest, ca sa intervin cu o aruncatura de grenada. Totdeauna, i nsuccesul ma face n stare sa comit, dupa el, o serie interminabila de greseli, ca un jucator la ruleta, care, ncercnd sa se refaca, mizeaza mereu n contratimp: de d oua-trei ori pe rnd rosu si trece apoi pe negru, tocmai cnd acesta nu mai iese, re vine, si asa la nesfrsit, cu ndrjire. Sunt n stare sa fac fata, cu un snge rece neobi snuit, chiar ntmplarilor extraordinare, pot transforma nsa mici incidente n adevarat e catastrofe, din cauza unui singur moment contradictoriu. Eram acum destul de lucid ca sa-mi dau seama ca sunt aproape n pragul unei nenoro ciri, caci n asemenea mprejurari consiliile de razboi sunt, ca si regulamentele, n ecrutatoare si dau pedepse absolut disproportionate - douazeci de ani de munca s ilnica pentru o palma data superiorului, de pilda - dar n acelasi timp ma simteam evadat din mine nsumi, cazut ca pe un povrnis prapastios. - Corabule, asculta-ma ce-ti spun... Asta-i parerea mea cel putin. Cum? admiti d umneata ca sa... ca asa vine, nu-i asa? - si aci ntoarse capul ca sa gaseasca mac ar o aprobare initiala, dar nu mi-a ntlnit dect privirea taioasa - n sfrsit, nu-i asa ? ca sa-si lase casa si copiii, sa-ti spuna "alivoar, stimabile" si tu sa nu-i r upi picioarele?... Ba sa faci si pe delicatu! "Noroc si sa fie de-a buna, cucoan a." - Domnule capitan - caci Corabu nu numai ca era cu mult mai nou, dar i era acum s i subaltern - eu va ntreb nca o data: Admiteti dumneavoastra dragoste cu sila? Dac a o femeie zice "nu-mi mai placi... sa ne despartim"... Poti dumneata sa spui: " nu... esti condamnata pe toata viata, n-ai drept sa divortezi..." Da? - Ei bine, daca e vorba de o despartire n regula, atunci e altceva, fireste. Eu n u vorbesc de divort... eu zic de femeia care-si nsala barbatul. Am intervenit nervos si aproape suierat... Att de viu si ca mimica, nct toti s-au nt ors spre mine. - Nu, nici atunci. Si am reluat mai scazut, demascndu-mi premeditarea, acum cnd toti ma priveau uimit i. - Discutia dumneavoastra e copilaroasa si primara. Nu cunoasteti nimic din psiho logia dragostei. Folositi un material nediferentiat. Daca as fi spus asta ca opinie obiectiva, oamenii ar fi acceptat-o, poate, dar e ra n tonul meu, n ostentatia neologismelor, o nuanta de jignire si dispret, nct toti m-au privit mirati, nedeprinsi cu atitudini att de putin militaresti, iar capita nul Corabu, ntartat, dar stapnindu-se, s-a ntors spre mine cu un fel de mica solemni tate acra de magistrat. - Cum, domnule, daca o femeie zice: "nu mai vreau", dumneata zici: "ba da, sa vr ei?" Hai? - Daca e vorba de o simpla mpreunare, da... are drept sa zica: nu mai vreau... Da r iubirea e altceva. Iar daca nu stiti ce e, puteti, cu notiunile dumneavoastra cumparate si vndute cu toptanul: "asa am auzit... asa vnd" sa dezbateti toata viat a, ca tot nu ajungeti la nimic. Si privindu-i dispretuitor: Discutati mai bine c eea ce va pricepeti. Au tresarit toti si apoi au ramas ncremeniti de nedumerire, ca si cnd din tavan sar fi desprins, si ar fi cazut n mijlocul mesei, peste farfurii si pahare, o cobr a ncolacita si mpaiata. Izbucnirea mea era nelalocul ei, vulgara, fara temei, ntre oamenii acestia care vorbeau obisnuit dupa masa, dar musteala otravitoare din mi ne trebuia sa razbeasca. M-am sculat brusc si am iesit batos ca dintr-o plina se

dinta, mereu n uimirea tuturor. M-a ajuns n prag, ca un cutit n inima, suieratoare si groaznica, vocea capitanului Corabu: - Sublocotenent Gheorghidiu... Si n aceeasi clipa am auzit un rostogolit de tacmuri, caderea unui scaun si am ntel es ca, turbat, capitanul Corabu sarise n mijlocul odaii. Am ncremenit o clipa cu spatele la ei si am gndit: sunt pierdut... linistit si sim plu, cum poate fi un medic care ar constata ca are cancer. Stiam ca mai lovise u n ofiter. M-am ntors dintr-o data cu tot corpul si am facut un pas nspre mijlocul odaii. Cap itanul Corabu, care, nfipt n picioare si mult mai voinic dect mine, ma astepta, a nl emnit cu mna ridicata cnd a vazut pumnul meu crispat, gata sa loveasca. Ma simteam alb, cu tot sufletul n asteptare si linistit ca un cadavru. Era, dealtfel, un fi or n ntreaga ncapere, care a facut sa nu mai respire nimeni. Capitanul mi-a ntlnit pr ivirea si a ramas ca o linie. Cred ca mi-a vazut n ochi privelisti de moarte, ca peisajele lunare. Au nteles toti ca sunt hotart sa raspund si apoi sa ma omor. Nic iodata n-am fost lovit ca barbat si cred ca n-as putea ndura asta. Dealtfel, mai ajunsesem de doua ori poate, n viata mea, pna n acest prag. Ba, copil chiar, era sa fiu sfsiat de un buldog, care se napustise asupra mea, dar i-am ntlnit ntr-o fulger are privirea, si a ncremenit pe loc, ca si mine, alb atunci, ca si azi, probabil. Niciodata simt ca n-as putea face asta cu vointa, ca un exercitiu. Cred mai curn d ca aceasta privire e ca o punte suprema de la suflet la suflet, de la element la element. Am iesit palid mereu, n tacerea obosita si ntinsa. n salita mica, aproape sa ma lovesc de ordonantele care scoteau tacmurile... - Domnule sublocotenent, la noapte compania noastra da trei posturi! Era plutonierul Raicu, care astepta sa terminam masa. - Lasa-ma n pace, si am iesit n luminisul de iarba si luna. E n mine acum o deznade jde mistuitoare, care numai la gndul ca trebuie sa ma duc acasa mi ngroasa vinele gt ului. Simt nevoia sa alerg, sa umblu pe poteci. Nu stiu ce sa fac si ma ispitest e, ca o soapta seaca, gndul sa plec totusi la Cmpulung, acolo unde se aleg firele norocului meu. Un ndemn de prudenta mi spune nsa ca as zadarnici poate totul, print r-o greseala de impulsiv. Orisan ma ajunge din urma, ngrijorat, si ma ntreaba de aproape: - Gheorghidiule, asculta, ce e cu tine? mi ia bratul, dar caut sa ocolesc raspunsul. - Nimic. - Asculta, ma, ce a fost iesirea de adineauri? Nu mint deloc, fireste, cnd, abia retinndu-ma, continuu si acum o fierbere, nejust ificata de temperatura locului si a momentului si deci retorica pentru spectator sau pentru cel ce nu se recunoaste n ntmplare. - M-a scos din sarite atta saracie de spirit ntr-o discutie. Cu notiuni primare, g rosolane, cu ntelesuri nediferentiate. Ce stiu ei despre dragoste, de vorbesc int erminabil? Platitudini, poncife din carti si formule curente... Dogme banale, ca re circula si care tin loc de cugetare. - Dar... si ramne n gol, caci simte, acum abia, ca lamuririle sunt din alta "clasa " dect i se paruse izbucnirea insolenta de adineauri. Si totusi el nu banuieste nici acum, nu poate da la o parte perdeaua care-mi aco pera sufletul, ca sa stie ce rani sunt acolo, ct de mult aceasta izbucnire a mea e un istovitor si amar "pro domo". Nu-l las sa ma ntrerupa macar. - Ce-i o iubire, ca s-o faci regula casnica? A se sterge pe picioare la usa... a nu-si nsela barbatul... asa cum vrea Dimiu. Cine ar putea respecta asemenea regu lament de serviciu interior al conjugalitatii? Dar infinit mai superficiala nca e formula lui Corabu. Cum? se pot desparti asa de usor doi amanti? Un bandaj apli cat prea multe zile pe o rana si se lipeste de ea de nu-l poti desface dect cu su ferinte de nendurat... dar doua suflete care s-au mpletit... au crescut apoi laola lta? Daca admiti ca o casnicie e o asociatie pentru bunul trai n viata, e rusinos , fireste, sa protestezi atunci cnd e dizolvata. Dar cum sa primesti formula de m etafizica vulgara ca iubirea sufleteasca e o conjugare de entitati abstracte, ca re cnd se desfac se regasesc n aceeasi forma si cantitate ca nainte de contopire: d

oi litri de apa si sare, pusi la distilat, dau un litru si jumatate de apa si o jumatate de litru de sare; amesteci iar si iar ai doi litri de apa si sare? A cr ede ca iubirea sufletelor e o astfel de combinare simplista nseamna, fireste, a d iscuta ca toata lumea, prosteste... O femeie si da sufletul si pe urma si-l reia intact. Si de ce nu? Are drept sa ia napoi exact ct a dat. Fara sa vreau, nfierbntat nca de propria mea izbucnire, de tot ce mocnisem n suflet, strng furios bratul lui Orisan, care la nceput a ncercat nedumerit sa ma ntrerupa s i care acum, ntelegnd, ca la lumina unei torte, ca e vorba de sentimente refulate, sugrumate ndelunga vreme, tace, ascultndu-ma, pe poteca luminata de luna, sub cer ul nalt, aci, ntre culmi de munti. - O iubire mare e mai curnd un proces de autosugestie... Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la nc eput, sa-ti placa femeia fara care mai trziu nu mai poti trai. Iubesti nti din mila , din ndatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, ti r epeti ca nu e loial s-o jignesti, sa nseli atta ncredere. Pe urma te obisnuiesti cu sursul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj. Si treptat ti trebuieste prezenta ei zilnica. nabusi n tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri. To ate planurile de viitor ti le faci n functie de nevoile si preferintele ei. Vrei succese ca sa ai sursul ei. Psihologia arata ca au o tendinta de stabilizare star ile sufletesti repetate si ca, mentinute cu vointa, duc la o adevarata nevroza. Orice iubire e ca un monoideism, voluntar la nceput, patologic pe urma. ti construiesti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, ti fixez i deprinderile cum le-a dorit ea. Toate planurile tale de viitor pna la moarte su nt facute pentru doi insi. A plecat de acasa, si esti necontenit ngrijorat sa nu i se ntmple ceva... Te strapunge ca un stilet orice aluzie despre ea si esti nebun de fericire cnd, dupa greutati materiale si umilinte uneori, ai izbutit sa-i fac i o surpriza care s-o uimeasca de placere. Ei bine, ntr-o zi vine femeia aceasta si-ti spune ca toate astea trebuie sa nceteze pna mine la ora 11,35, cnd pleaca la g ara. Shylock n-a avut curajul sa taie din spatele unui om viu exact livra de car ne la care avea dreptul, caci stia ca asta nu se poate. Totusi, femeia crede ca din aceasta simbioza sentimentala, care e iubirea, poate sa-si ia napoi numai par tea pe care a adus-o ea fara sa faca rau restului. Nici un doctor nu are curajul sa desparta corpurile celor nascuti uniti, caci le-ar ucide pe amndoua. Cnd e cu adevarat vorba de o iubire mare, daca unul dintre amanti ncearca imposibilul, rez ultatul e acelasi. Celalalt, barbat sau femeie, se sinucide, dar nti poate ucide. De altminteri asa e si frumos. Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei . Ca acei care se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt. Orisan nu vede ca-mi sunt ochii plini de lacrimi n ntuneric, dar fara ndoiala simte asta din deznadejdea nmuiata a vocii mele. Tace, alaturi de mine, ndelung, din de licatete... Abia trziu ma ntreaba cu sfiiciune: - Suferi, Gheorghidiule? Nu raspund nimic, caci as izbucni n hohote nervoase. Muschii fetei mi sunt contrac tati. Ma duce apoi pna acasa. n prag, nu ma mai pot stapni. - Daca mine seara nu-mi da drumul pentru doua zile, dezertez. Pleaca fara sa spuie o vorba, dar ghicesc n strngerea de mna o nedumerire, o priete nie descurajata parca. DIAGONALELE UNUI TESTAMENT Eram nsurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca m a nsala. Din cauza asta, nici nu puteam sa-mi dau examenele la vreme. mi petreceam timpul spionndu-i prieteniile, urmarind-o, facnd probleme insolubile din interpretarea un ui gest, din nuanta unei rochii si din informarea laturalnica despre cine stie c e vizita la vreuna dintre matusile ei. Era o suferinta de nenchipuit, care se hra nea din propria ei substanta. Ne luasem din dragoste, saraci amndoi, dupa rendezvous-uri din ce n ce mai dese pe salile Universitatii si dupa lungi plimbari pe j os, prin toate cartierele pavate cu asfalt ale capitalei, care erau si cele mai singuratice, pe atunci. Dupa nunta noastra, care a fost ntr-un anumit fel tainuit

a, mi-a murit un unchi considerabil bogat, a carui avere mpartita n cinci parti de nepot a putut sa nsemne pentru fiecare o adevarata rasturnare sociala. Cnd zic "tainuita" e un fel de a vorbi, caci eram major si din familia noastra ni meni nu m-ar fi putut opri. Mama traia destul de greu, din pensia ramasa de pe u rma tatalui meu, dimpreuna cu surorile mele, dar cred ca nu m-ar fi mpiedicat nic iodata sa ma nsor dupa voia inimii, desi, n general, cei care s-au casatorit din d ragoste mpiedica pe copiii lor sa faca acelasi lucru. Rude apropiate nu aveam dect doi unchi, fratii tatei. Cel mai mare, imens de bogat si aprig de avar, se dezi nteresa cu totul de noi, ca sa nu fie nevoit, cine stie, sa se nduioseze si sa ne ajute. Celalalt, deputatul, cunoscut ca om de spirit si excelent orator, facuse , pare-se, cndva, cteva glume pe socoteala mamei (o poreclise, de pilda, "vaduva d ouairiera", si porecla o suparase nu numai prin aluzia la mostenirea ncurcata las ata de tata, ct pentru ca era de o asonanta ridicula) si de atunci - de ani de zi le - nu mai aveam nici un soi de relatii. De aceea, tainuita nsemna ca amnasem, de si casatoriti civil, sa ntemeiem o gospodarie, pna ce si eu si ea ne vom fi luat l icenta, caci cei o suta cincizeci de lei, pe care-i primeam ca functionar la Sen at, unde ma numise un fost prieten al tatei, nu ne-ar fi ajuns sa traim. Pna atun ci nu aveam dect situatia marturisita de logodnici. Situatie prea delicata ntr-ade var, dar la care ajunsesem datorita felului pasionat al nevestei mele. Ea locuia nca la matusa ei, unde mai locuia, de asemeni, n pensiune, o colega de Universita te, prin care o cunoscusem si care-mi placuse mult mai mult, caci era oachesa, i ar mie nu-mi placeau deloc blondele. Si totusi ajunsesem aci, solutie care, deal tfel, pe prietena o lasa destul de indiferenta. Era atta tinerete, atta frngere, att a nesocotinta n trupul balai si atta generozitate n ochii nlacramati albastri, ca a trecut biruitoare. Lungile convorbiri, acasa, n salonasul cu divane acoperite cu scoarte si mormane de perne, devenisera si pentru mine - e drept, mult mai trziu - o nevoie sufleteasca. Dealtminteri, era aceasta fata un continuu prilej de uim ire. Mai nti prin neistovita bunatate pe care o risipea n jurul ei. Facea toate luc rarile matusii ei, care era institutoare, prapadea putinii bani n cadouri pentru prietene, iar pe colega ei bolnava a ngrijit-o luni de zile ca o sora de caritate , cu o abnegatie fara margini, de adolescenta. Pe cnd eu cautam sa ascund oarecum dragostea noastra, ea tinea s-o afiseze cu ostentatie, cu mndrie; nct, desi nu-mi placea, ncepusem totusi sa fiu magulit de admiratia pe care o avea mai toata lume a pentru mine, fiindca eram att de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente, si cred ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri. Sa t ulburi att de mistuitor o femeie dorita de toti, sa fii att de necesar unei existe nte, erau sentimente care ma adevereau n jocul intim al personalitatii mele. De u nde pna aci, toate femeile bune, care treceau n trasuri si echipaje luxoase, ma tu lburau prin voluptatea cu care mbiau pe oricine, n treacat - si pe care mi-ar fi mp artasit-o, cine stie, n anumite conditii si mie - femeia aceasta ncepuse sa-mi fie scumpa tocmai prin bucuria pe care eu i-o dadeam, facndu-ma sa cunosc astfel pla cerea neasemanata de a fi dorit si de a fi eu nsumi cauza de voluptate. Ametind totul, aceasta iubire nflorea fara seaman, cum nfloresc salbatic, n luna ma i, nimfele lujerilor de crin. Cu ochii mari, albastri, vii ca niste ntrebari de clestar, cu neastmparul trupului tnar, cu gura necontenit umeda si frageda, cu o inteligenta care irumpea, izvorta tot att de mult din inima ct de sub frunte, era, dealtfel, un spectacol minunat. Izbutea sa fie adorata de camarazi, baieti si fete deopotriva, caci nfrumuseta to ata viata studenteasca. Stiau toti orele ei de cursuri si i se pretuia prezenta, ca unei adevarate vedete, fragile si mici, pe vastele culoare. Facea totul cu p asiune. Uneori ispravile ei tineau de miracol. Cnd am nceput sa studiez filozofia din timpurile mai noi si mai ales problema spatiului si timpului, am simtit nevo ia sa audiez un an de zile un curs de matematici superioare, facut de un profeso r savant, de reputatie europeana. Si ea, care nu urma dect franceza si romna, care avea oroare de matematici - fusese de doua ori corigenta din cauza lor - numai ca sa fim mpreuna, ma nsotea si asculta acum, o ora pe saptamna, serioasa si cumint e ca un catelus, principiile generale ale calculului diferential. Partea nazdrav ana era ca, desi n linii generale nu ntelegea nimic desigur, dupa curs punea surpr inzatoare ntrebari despre unele detalii (si cum ntreba de pasionat...). Nu mai vor besc ca nu lipsea nici de la cursul de enciclopedia filozofiei, unde afla noutat

i despre viata celulara. Dealtfel, n scurta vreme, a trebuit sa ne mutam mpreuna, pentru ca nu mai puteam sta nici cteva ceasuri despartiti unul de altul. Era o go spodarie boema, cu prieteni si prietene, tineri, cu sarbatori mici improvizate, pline de veselie si de neprevazut. Mndria de a oferi o "masa" lua proportii de ev eniment, care cerea preocupari de o saptamna, excursia la Mosi si strengaria de a ne da n calusei, de a mnca floricele si a bea un tap de bere, era... orgie. Bucur ia nevesti-mi, cnd - stiind aniversarile prietenilor nostri - le pregatea mici da ruri, surprize, era tot att de mare ca a lor. A fost poate vremea cea mai frumoas a din casnicia noastra. De Sfntu Dumitru, unchiul cel att de bogat si de avar a oferit o masa mare rudelor . Au fost celalalt frate al lui, cu nevasta si baiatul, mama, sora mea cea mare cu barbatul ei, cea mai mica, nemaritata nca, si eu cu nevasta-mea. Cine ar fi pu tut sa lipseasca de la acest prnz anual, cnd sperantele mostenirii erau att de nteme iate? Unchiul Tache locuia pe strada Dionisie, ntr-o casa veche, mare ct o cazarma, fara sa primeasca pe nimeni, mai avar si mai ursuz nca, de cnd era att de bolnav. Propr iu-zis nu locuia dect ntr-o camera, care-i slujea si de birou si de dormitor si de sufragerie, ca astfel sa nu mai cheltuiasca cu lumina si ncalzitul, caci era foa rte friguros. Era ngrijit de batrnul Gligore, a carui nevasta, Tudora, era si jupne asa, si bucatareasa. Masa era pusa acum n sufrageria cea mare si bogata ca n zilele tineretii. Era un l ux prafuit si ntunecat parca, fiindca mobila era lacuita castaniu si se stacojise , iar scaunele, reci si nalte. Unchiul Tache, cu un sal pe umeri, sta n fruntea me sei, dar mai mult se uita la noi, caci nu mnca dect cartofi fara sare si macaroane la tava. Deputatul era, fireste, n verva si ntr-adevar era amuzant. Cred ca mama nu putea sa-l sufere si avea o parere proasta despre el, cu totul pe nedrept. E si adevarat ca era foarte temut ca "gura rea", iar colegii lui spuneau despre el : - Asculta-ma pe mine, e mai bine sa fii prieten cu Nae Gheorghidiu, dect dusman. Era unul dintre putinii membri ai partidului liberal simpatizat nu numai de opoz itie, dar chiar de gazetele de seara democrate pna la socialism, caci "nu era sec tar". N-avea opinii exclusive, ci era cu lenevie sceptic, amabil si mpaciuitor n p rincipii. Fara sa fie popular, era una dintre figurile bucurestene, socotit prin tre "intelectualii de rasa". - Ei, Nae, ce se aude, intrati sau nu intrati n razboi? N-am nteles bine daca prin acest "intrati", n loc de "intram", unchiul Tache nteleg ea sa lase doar partidului liberal problema intrarii n actiune, sau folosea perso ana a doua numai pentru ca el se si considera mort. - Nene Tache - caci deputatul era mai tnar cu cincisprezece ani - de ce sa intram , cnd putem avea Ardealul fara razboi? ntelegi dumneata ce formidabila situatie va avea Romnia cnd, la ncheierea pacii, vom prezenta nota noastra, avnd la spate o arm ata intacta de opt sute de mii de oameni? Cine sa ndrazneasca sa te refuze? Puter ile, care pna la sfrsit se vor fi macinat unele pe altele, ajunse la istovire? Ion el Bratianu o fi stiind el ceva... ca nu degeaba e sef de partid. Dealtfel, eu a m ncredere n steaua Romniei... n politica nimic nu se poate realiza dect prin ncreder . - Si atunci? - Si atunci... stam cu arma la picior si asteptam. Respectul pe care toti l aveau pentru unchiul Tache era impresionant. Toata lumea cauta sa-l multumeasca, sa-i ghiceasca, de se poate, intentiile. Era acum - asa uscat, negricios, cu mustata mare - cu adevarat seful familiei. N-as putea spun e nsa ca noua, celorlalti, deputatul nu ne-a plasat cteva ironii, care nu au supar at deloc pe batrn. Am impresia ca nici unul, nici celalalt nu l-au iubit pe tata. Gaseau amndoi - ei, care facusera avere - ca fusese nepractic si neserios. Profe sor universitar, fost secretar general, publicist apreciat, murise dupa o viata foarte agitata, nca tnar, lasnd bruma de avere ncarcata de datorii. Nu-i putusera ie rta ca s-a nsurat cu o femeie saraca si cred - dupa bunavointa distinsa cu care a u acceptat pe nevasta-mea - ca nici mie nu-mi iertau asta. Dealtfel, catre sfrsit ul mesei a si venit vorba despre tata... Deputatul, cu o amabilitate de unchi galant, a ntrebat-o pe nevasta-mea daca si e

a urmeaza filozofia. Nu stiu de ce, intimidata sau ntelegnd ca ma ntovaraseste pe m ine la curs, i-a raspuns afirmativ. - Asadar - si parca surdea - studiati amndoi filozofia? Raspica domol silabele cuvn tului filozofie. - ! ? Da... - Ciudat... De obicei amorul e cel care duce la filozofie... - si nca si mai iron ic - si ce filozofie! La dumneavoastra vad ca drumul a fost dimpotriva... filozo fia v-a condus la amor. Rostea "amor" cu gura rotunda, de parca ar fi fost numel e cremei de curatat nasturi. Toti au nceput sa zmbeasca, numai pentru ca au vazut ca unchiul Tache se amuza. - Ceea ce va doresc sincer e sa nu reveniti vreodata la filozofie. Ar fi dureros . Mai ramne sa faci politica, tot n felul n care a facut-o bietul Corneliu, care, d aca nu ma-nsel, era si el tot filozof. Si ntorcndu-se, cu obrajii aproape cazuti, ras de tot, catre figura uscata si negricioasa: Nene Tache, orice ai spune, e fe rmecatoare naivitatea sa crezi ca tu poti ndrepta o tara. Fierbeam de nemultumire, caci mi-era penibil sa aud vorbindu-se cu atta usurinta despre tata, dar parca eram si eu nrurit de sfiala ngrijorata a celorlalti n fata un chiului de care depindea viitorul nostru. - si cheltuia leafa de profesor universitar ca sa scoata gazete, mria cu acreala bo gatasul, caruia cheltuiala i facea rau, chiar la altii si chiar dupa ani de zile. - A, n privinta asta, nene Tache, nu ma mpac deloc cu dumneata. Corneliu era un en tuziast, si Nae si mngia grav si ironic reverul hainei. Iscalea cu acelasi entuzias m un articol de gazeta ca si o polita. Mie mi plac si mi-au placut totdeauna entu ziastii... de la distanta. Vreau sa-ti spun, de pilda, ca n-as vrea sa fiu deloc copilul unui entuziast, si de cte ori pronunta cuvntul entuziast, l dansa cu sursur i, spre bucuria batrnului inginer si antreprenor, care lucrase toata viata numai cu cifre. O priveam pe nevasta-mea, cerndu-i parca iertare si ea mi surdea mpaciuitoare si int eligenta. - Drept sa-ti spun, n-am pomenit un om care sa fi avut mai putin notiunea banulu i ca el. De ce crezi ca nu mi-a vorbit o jumatate de an? Scosese o gazeta, nu st iu cum i spunea, si mi-a trimis-o si mie. De cetit n-o ceteam, ca nu ma interesau bazaconiile pe care le scria el acolo... - A, nu... nene Tache, nu se poate spune ca bazaconiile sustinute de Corneliu nu erau amuzante, si, turnndu-si anume cu ncetineala n pahar, deputatul surdea perfid. Cel putin pe mine ma amuzau enorm discutiile de principii. - ...dar mpacheta n ea Gligore ghetele, cnd mi le ducea la crpit. ntr-o zi ma pomenes c cu o carte postala a administratiei, ca sa platesc abonamentul. Am crezut ca e o gluma. Peste vreo luna, alta carte postala. Ei, m-am necajit si am dat porunc a sa dea gazeta napoi, la posta. Cnd, ma ntlnesc cu Corneliu. Ca de ce n-am platit a bonamentul? Cum asta? "Abonamentul pentru gazeta"... De ce sa platesc? Ti-am cer ut-o eu? Mi-ai trimis-o pentru ca ai vrut... nu mai vrei... nu mi-o mai trimite. .. Si din cauza asta nu mi-a mai vorbit o jumatate de an. A... altfel, ca si Ste fan cel Mare, "de felul lui era iute la mnie", dupa cum ne spune Ureche. Afara de ai mei (care au zmbit numai), ceilalti au rs zgomotos, amuzati de acest " joc" spiritual, care mi s-a parut stupid. Masa era surprinzator de bogata, totusi toti mncau putin, de teama sa nu faca pro asta impresie unchiului. - Ei, Stefane, daca tata-tau ar fi fost ceva mai strngator, daca n-ar fi risipit att... v-ar fi lasat si voua sa traiti altfel dect traiti (va sa zica, desi avea a erul ca ignoreaza, stia ca traim n dificultate, cnd parea ca pluteste pe deasupra) . Dealtfel, i semeni leit. Acum vad ca te-ai nsurat si tu tot din dragoste. - Unchiule draga - i-am spus, fara sa mi pot tescui n mine nemultumirea - drept sa -ti marturisesc, am cam nceput sa ma mpac cu ideea ca tata n-a agonisit avere, ca sa ne lase mostenire. Caci mostenirile acestea nu sunt totdeauna fara primejdie. De cele mai multe ori, parintele care lasa avere copiilor le transmite si calit atile prin care a facut averea: un obraz mai gros, un stomac n stare sa digereze si oua clocite, ceva din slutenia nevestei luate pentru averea ei, neaparat o si ra a spinarii flexibila ca nuiaua (daca nu cumva rahitismul nevestei milionare n -a nzestrat-o cu cocoasa rigida ca o buturuga). Orice mostenire e, s-ar putea zic

e, un bloc. Mai ales cu paranteza stiam eu, si stiau toti, la ce fac aluzie. A fost o consternare. Uscat si negru, unchiul Tache a devenit parca si mai uscat . S-a nchis n el fara sa spuna o vorba. Singurul care era vesel, desi eu pe el l ti ntisem, caci el era nsurat cu o slutenie si avea un copil urt, era unchiul Nae. Ma si vedea dezmostenit, cel putin pe mine, daca nu si pe toti ai mei. Chiar mama si surorile - desi fusese vorba despre tata - nu se simteau parca asa de bine. n fata mea am ntlnit nsa ochii umezi de emotie si admiratie ai nevestei mele si un su rs trimis ca o promisiune de sarut. Singuri noi riscam, cu voie buna, o mostenire , si ea se dovedea astfel att de frumos dezinteresata, ca sa aparam memoria unui om. Deputatul a nceput sa faca exces de zel n dragoste, ca sa-i arate fratelui mai bat rn ca se desolidarizeaza de o atitudine att de obraznica si ca e si el de parere c a nu e nimic de facut din si pentru baiatul lui Corneliu. Dar toate dragalasenii le au ramas de prisos. Batrnul avar ramnea ncruntat. Dealtfel, s-a si sculat numaid ect la sfrsitul mesei si ne-a dat mna sa i-o sarutam, deopotriva de rece cu toti ne potii. Celor batrni abia le-a ntins degetele uscate. Deputatul era livid. Abia am ajuns n strada, ca nu aveam trasuri, si, izbucnind, s-a apropiat de mine parca ga ta sa ma ia de piept. - Bine, domnule, cum poti sa faci una ca asta? Nemaipomenit... Auzi dumneata, no i nu stim cum sa-l mai tinem pe maniacul ala pe vrful degetelor si poftim... dumn eata i ntorci rnza pe dos. L-am privit scurt si fara echivoc. - Te rog sa iei nota ca n-am de dat nici o explicatie. - Dar nu-i vorba numai de dumneata aici, domnule, nu-ti dai seama? Dumneata stii ca pe capul nebunului stau toata ziua fel de fel de escroci... Ba ca sa lase av erea scolii, ba spitalelor, ba dracu mai stiu eu cui?... Nimic din omul reputat, spiritual, nu mai era n izbucnirea asta de nenorocit... Daca ne dezmosteneste pe toti? Si se plngea ntinznd bratele ca o invocare: Ce gafa, domnule, ce gafa! Am luat bratul nevesti-mi si m-am ntors spre el. - Te rog sa iei nota ca mie mi place sa vorbesc oricnd despre frnghii. Cu att mai ra u pentru cei care au spnzurat n casa. n orice caz, o sa mai stam de vorba numai dup a ce vei cauta n dictionar si vei pricepe ce nteles are cuvntul gafa. Caci era evid ent dobitoc si nu cunostea ntelesul cuvntului gafa, care presupune neaparat lipsa de intentie n a nemultumi sau jigni pe cineva. Era aproape de miezul noptii si cerul luminos, ca ntr-o nalta noapte de toamna sen ina. La coltul strazii Batiste, fara sa se sinchiseasca de cineva, nevasta-mea m i-a dat, cu buze moi, sarutul fagaduit la masa. L-a prelungit ca sa treaca n el b una parte din sufletul ei nduiosat de admiratie. Peste douazeci de zile unchiul Tache era dus la cimitir, cu pompa mare si auster a, de catre rudele ngrijorate toate. Deputatul era nsa mai curnd vesel. Ma batea co rdial pe umeri. - Nu stiu, amice, daca sa-ti prezint sau nu multumiri n numele rubedeniilor. Sa v edem mai nti testamentul. n orice caz esti epatant. Si prezentndu-ma unui mic grup d e domni batrni, n negru, care nsoteau la groapa pe prietenul cu care, desigur, nu s e vazusera de mult: Domnilor, la vrsta dumneavoastra nu va sfatuiesc sa-l invitat i la masa. Nu da gres, garantat. Unii au zmbit: Nae asta e incorijibil. Mie mi era sila sa-i spun macar o vorba. - Daca testamentul e bun, trebuie sa-ti brevetezi neaparat sistemul. Dar, nca o d ata, mi-e teama ca nu cumva testamentul sa ne faca vreo surpriza. Testamentul continea ntr-adevar o surpriza. Printr-un codicil, datat cu ziua de 2 7 octombrie, mie mi se lasa o quotitate dubla dect oricaruia dintre ceilalti most enitori. Deputatul spiritual nu mai pricepea nimic, mai ales ca era nca o alta ma sura care i se parea lui ca l nedreptateste profund. Averea se mpartea, dupa o ser ie de legate deosebite, n trei parti. Doua ne reveneau noua si una lui. ntre legat ele deosebite, era si cel cuvenit mie: o vila n mprejurimile Parisului, pe care un chiul o locuise, pe cnd statea acolo, si pe care, n urma, o cumparase. Binenteles ca n casa noastra a fost o jale retroactiva. Abia dupa ce s-a stiut con tinutul testamentului, mama si surorile au nceput sa-l plnga, asa cum se cuvenea, pe unchiul Tache: Nimeni nu l-a cunoscut. A strns pentru noi etc.

Totusi, n-am putut sa-mi iau ntreaga parte de mostenire cuvenita. Unchiu-meu a de scoperit, dupa cteva zile de meditatie, ca testamentul a fost gresit interpretat. Am avut o discutie ntartata, vie, dar a fost nenduplecat. - Asculta, unchiule, de ce crezi dumneata ca testamentul a fost gresit interpret at? - Citeste si dumneata si vezi. - Ba, tocmai ca vad... si mi se pare clar. Doua sunt aliniatele care ne privesc. .. nu? Sa le citim... - Sa le citim, si-si trecea minile amndoua prin par, cu privirea ntr-alta parte, gr eoi, cu obrajii mari, cazuti. - "Dupa ce se vor extrage legatele deosebite, restul se va mparti n trei parti. Do ua se cuvin familiei fratelui meu Corneliu Gheorghidiu, iar una familiei fratelu i meu Nicolae Gheorghidiu. La rndul lor aceste parti se vor mparti n mod legal, cea dinti cumnatei si copiilor ei, iar cealalta lui Nicolae jumatate si copilului lu i jumatate". Pna aici e clar, nu? - Clar, de ce sa nu fie clar, dar ia cauta mai departe codicilul, si acum si zgria , nervos si preocupat, podul palmei, cu coada tocului. - "Las anume nepotului meu preferat, Stefan, casa mea, cu parcul si cu bibliotec a si tot ce cuprinde, din Bd. Daumesnil 119 bis, Paris, s-o stapneasca si s-o fol oseasca n amintirea mea." - Ei? - Cum ei, unchiule, cum ei? Las "anume..." vezi, "anume"? nepotului meu favorit, deci "favorit". - Da... Si cu ochii mari verzi, rataciti, nu privea pe nimeni. Dar toti l urmarea u nedumeriti. - Va sa zica mi constituie legat deosebit. - A, nu... Nu, nicidecum un legat deosebit... E o dorinta a dumitale sa fie lega t deosebit, dar nu e... N-am ce sa-ti fac. Cu capul mare, puhav, ras de mustati, cu ochii mpungiti si tulburi, unchiu-meu ba tea aprig si ritmic cu degetele-n masa. Respira greoi, ngnndu-se: Nu... nu... vad d e unde ai scos-o dumneata. Nu eram suparat, caci eram convins ca nu pricepe si de aceea staruie: - Domnule, scrie aici: "las anume..."? - Scrie... Si ncruntat, cu gura mare si buzele groase, mototolite de mnie, batea m ereu cu degetele-n birou, ca ntr-o toba. - Scrie aci "nepotului meu favorit, Stefan"? - Scrie si asta... - Scrie mai sus ca legatele deosebite se scad din total? - O fi scriind, dar asta nu-i legat deosebit. A mutat, ca o concluzie, energic, tocul de pe masa. Adevaru-i ca toti erau tot asa de surprinsi de atitudinea unchiului ca si mine. - Atunci ce rost are, dupa dumneata, codicilul asta? Era tot numai nervi si ncapatnare, deosebit pna la rasturnare de filozoful blazat s i amabil pe care l stia lumea. Sufletul i tremura ca o floreta ntinsa de o mna ntarta a si fricoasa. - Codicilul spune numai ca n partea cuvenita dumitale sa intre casa din Bd. Daume snil. Nu ca ti se cuvine peste quotitate. Am fost pur si simplu uimit. Dar mnios nu eram. - Cum, unchiule, cnd acolo scrie "las anume", adica: las ndeosebi? - Tocmai pentru ca scrie "anume...". Daca n-ar fi scris "anume" atunci ai fi avu t dreptate, evident. Mama, surorile, toti cei de fata erau surprinsi pna la nedumerire de noua interpr etare si cred ca toti, n sinea lor, au repetat: au dreptate cei care-l cred fenom enal de destept pe Nae asta. Pe ct de nelinistit era el (tremura aproape si nu stiu de ce, pentru ca n momentul cnd vorbeam nu avea sa se decida nimic), pe att de calm erau eu. Cred ca mi-am ap arat totdeauna foarte abil interesele, cu multa vointa, dar niciodata cu pasiune si cu panica. - Ce crezi dumneata ca l-a ndemnat pe unchiul Tache sa-mi lase casa? - Ca s-o pastrezi n amintirea lui... Scrie acolo... n-ai vazut si dumneata? si-mi

arata, vag, copia testamentului. - Bun... de acord... va sa zica nu mi-o lasa, n voia mea, sa ma folosesc de ea... aproape ca mi impune s-o pastrez... Dar casa e aproape ct jumatate din quotitatea celorlalti. Ce mi-ar ramne mie atunci? Ca sa o pot valorifica asa cum vreau? - Nu stiu - si privea nversunat n podea - dar se vede ca a tinut "anume" - si apas a cuvntul - ca sa cada n lotul dumitale casa... pentru ca erai favorit. Am nceput sa rd. - Ciudat mod de favorizare acesta de a-mi njumatati partea cuvenita. - Nu ma priveste. Eu atta stiu, ca fac proces. E adevarat ca tocmai dorinta unchiului Tache de a preciza punnd accent pe acest " anume" ducea la confuzie, ceea ce nu mi se parea tocmai surprinzator, caci stiam ca adesea excesul de precizare duce la confuzii - e asta una din ciudateniile l ogicii - si, dealtfel, cred ca, de pilda, Kant intentionat recurge la prea mari precizari, care-l fac uneori asa de greu de citit. Deputatul era din ce n ce mai descompuns de ngrijorare si mnie. Se plimba prin casa agitat, invocnd anapoda devotamentul, cinstea, spiritul lui de sacrificiu. Era d e o disperare penibila. l priveam linistit, ca pe un obiect de studiu, netulburat de teama de a pierde mai bine de o jumatate milion aur - desi mi dadeam seama ce nsemna asta n viata mea. Semana n clipa asta cu filozoful sceptic si detasat de lu cruri, cu blazatul care nu lua n serios nici o catastrofa, nici o drama, pe care l stiau cititorii gazetelor tot att de putin ct seamana cu portretul daruit de o ac trita admiratorilor ei fotografia instantanee facuta pentru pasaport. Peste cteva zile a si nceput actiunea juridica. Spre nedumerirea mea ndurerata, mam a si surorile mele au trecut de partea lui si au pornit actiuni paralele. Dar asta n-a fost ultima surpriza a acestui testament. Nevasta-mea, cu ochii ei albastri si neprihaniti, a intervenit n discutie cu o pasiune si o ndrjire de care nu o credeam n stare. Riposta indignata, ameninta, cu un fel de maturitate care m a jignea oarecum. - Fata draga, te rog nu mai interveni... lasa-ma pe mine sa ma descurc singur. Ma privea uimita, si decolorata. - Cum asta? Dar nu vezi ca toti vor sa te nsele... Pentru ca esti prea bun... As fi vrut-o mereu feminina, deasupra discutiilor acestea vulgare, plapnda si avnd nevoie sa fie ea protejata, nu sa intervina att de energic, interesata. - Nu te nteleg deloc, dragul meu; la sedintele de seminar, la Universitate, discu ti cu patima si te certi cu toata lumea, pentru ca sustine ca niste celule, acol o, mor sau nu, iar aci, cnd discuti cu el, te lasi att de moale. Ma cuprindea o nesfrsita tristete vaznd ca nici femeia asta, pe care o credeam apr oape suflet din sufletul meu, nu ntelegea ca poti sa lupti cu ndrjire si fara cruta re pentru triumful unei idei, dar n acelasi timp sa-ti fie sila sa te framnti pent ru o suma, fie ea orict de mare, sa lovesti aprig cu coatele. Am stiut, mai trziu, ca aveam o reputatie de imensa rautate, dedusa din ndrjirea si sarcasmul cu care-mi aparam parerile, din intoleranta mea intelectuala, n sfrsit. Toti, judecnd dupa ei nsisi, aveau aerul sa spuna: daca atunci cnd n-are vreun inte res material e att de patimas, ce trebuie sa fie atunci cnd i sunt interesele ameni ntate? Am consultat doi dintre cei mai reputati membri ai baroului, care mi-au spus ca dreptatea e de partea mea si ca voi cstiga negresit procesul. ntre timp, ca sa-si justifice cel putin ei nsisi pornirea mpotriva mea, ai mei, toti de acord cu unchi ul, ma decretau lacom, egoist, lipsit de caracter si povesteau mprejurari din via ta mea care ar fi justificat asemenea opinie. Ne-am ntlnit cu prilejul parastasulu i si abia de am schimbat cteva vorbe tot timpul. La iesirea din biserica le-am sp us ca accept propunerea lor. Diferenta, la drept vorbind foarte importanta pentr u mine, mpartita n cteva parti, era pentru ei fara prea multa nsemnatate; totusi, cnd le-am comunicat vestea, a fost o bucurie lipsita de orice urma de bun-simt. M-a u mbratisat cu toti, chiar unchiul, mi-au spus, parca plngnd de satisfactie, ca ntot deauna m-au stiut om de inima, ca e un gest pe care nu-l vor uita. Inert, ca un manechin, si dezgustat, ma lasam sarutat de buze fade, iar ei erau asa de plini de bucuria lor, ca nici nu bagau de seama dezgustul meu. Cred ca erau acum tot a tt de sinceri ca si atunci cnd ma calomniau. Un proverb e de parere ca daca vrea s a-si nece cinele, taranul spune ca e turbat. Mult mai exact ar fi adevarul acesta

formulat nsa asa: Cnd taranul are interes sa-si nece cinele, ncepe sa se convinga, di n ce n ce mai mult, ca e turbat. E gresit sa socoti ca la firile mediocre intelig enta ramne deasupra intereselor. La origine (Bergson are nendoios dreptate) inteli genta n-a fost dect un mod practic, un instrument de adaptare la mediu, un mijloc pentru apararea intereselor. La imensa majoritate a oamenilor ea a ramas si azi acelasi lucru. Ei nu pricep dect ceea ce au interes sa priceapa. Ceea ce le cont razice interesele le contrazice fundamental si inteligenta. n afara de un numar i nfim de perversi - daca or fi existnd cu adevarat - nimeni nu poate face raul, da ca inteligenta lui nu-i primeste asta. Numai ca aceasta inteligenta e un consili er extrem de servil la cei neevoluati si, asemeni curtenilor lasi, justifica ori ce. Lupul crede sincer ca mielul i tulbura apa, si despotul, care ucide mii de oa meni, o face pentru ca e crncen convins ca altminteri va fi ucis el. Iata ce gndeam cnd cei din jurul meu nu mai conteneau cu laudele. Deputatul ne-a i nvitat pe toti la o masa mare, de mpacare. Nevasta-mea, care din cauza discutiilo r devenise odioasa tuturor celorlalti, acum, cnd a aflat de hotarrea mea, era nemngi ata si-i ura pe toti. Desi mi dadeam seama ca face asta n buna parte din dragoste pentru mine, totusi as fi vrut-o altfel. Abia a primit invitatia la masa. A fost o mare si penibila sarbatoare de familie. Flori pe masa, mici daruri, sur prize pentru fiecare sub tacmuri; o pereche de butoni, banali pentru mine, o brat ara meschina pentru nevasta-mea, daruri care nu mi-au facut nici o placere, caci nu erau dovada nici unui sentiment. Erau doar o introducere prost acoperita. Deputatul a fost ntr-o verva care a strnit hohote de rs. Desi nu facuse dect o vaga Facultate de drept, avea o avere frumusica, parte luata ca zestre, ca, de pilda, casa si o vie la Buzau, parte datorita politicii, caci era n vreo cteva consilii de administratie. Avea reputatia ca e un spirit al realitatilor, ca nu lupta cu morile de vnt. Afara era un viscol care troienise strazile, oprise circulatia tra mvaielor si zgltia ferestrele. nauntru era cald, era lumina multa, sampanie, iar se nzatia de bucurie pentru toti se gasea sporita de placerea de a fi ntr-un interio r att de agreabil si negresit ospitalier. Dupa masa, prietenosul meu unchi ne-a luat, pe mine si pe cumnatu-meu, cu el n bi rou, a cerut cafele si lichioruri. - Ia mai veniti ncoace - si se lasa intentionat greu n fotoliul de piele - ca acol o a nceput sa miroasa a chiloti nadusiti de dama. Mi-era penibil, dar asta era un "spirit" n genul lui, care facea furori prin lumea politica si mai ales n saloane le bucurestene. Si aprinzndu-si tigara groasa de foi: - Asculta, ce aveti de gnd sa faceti voi cu banii pe care i-ati mostenit? Cumnatu-meu l-a privit surprins de acest atac bruscat: - Nu stiu, sa vedem... - Dati-i ncoa sa vi-i tin eu. Mi-era o sila imensa, caci stiam ca sub aparenta teatrala de francheta se ascund intentii precise. Si vaznd ca noi sorbim lichior din paharele, fara sa dam urmare chestiunii, se de cise sa treaca la detalii. - Am o fabrica de metalurgie... - Unchiule, eu ma gndeam... - Ce te gndeai? Las' ca te-am vazut eu. N-ai spirit practic... Ai sa-ti pierzi av erea (cel putin sa ramna n familie, avea aerul sa spuna). Cu filozofia dumitale nu faci doi bani. Cu Kant ala al dumitale si cu Schopenhauer nu faci n afaceri nici o brnza. Eu sunt mai destept ca ei, cnd e vorba de parale. Cumnatu-meu rdea amuzat. I-am privit umerii largi. - Unchiule, eu ma gndeam sa nu ma ncurc n afaceri. Cred ca averea pe care o am mi aj unge sa traiesc modest. - Vorbesti prostii - si-i sticleau ochii mari verzi - nimeni n-are de ajuns, nic iodata! Ce stii tu? Cum crezi ca se tine o femeie ca nevasta-ta? Cu ciorapi de s foara, cum ai tinut-o pna acum? Aceasta integrare a nevestei mele n seria celorlalte femei mi-era de nendurat. Sti am ca pentru ea n-au absolut nici o importanta asemenea fleacuri, ca datorita fr umusetii ei ar fi putut avea o viata orict de luxoasa si ca a preferat totusi via ta alaturi de mine. O vedeam facnd sacrificii pentru mine, nu parasindu-ma pentru

o pereche de ciorapi. Dar cum ntelegea ca tot ezitam, a schimbat tonul. - Si, pe urma, mai e o chestiune... Ca sa va arat ca tot eu ma gndesc mai mult la interesele voastre, si ntorcndu-se catre servitoare, pe care o sunase, o ntreba ne aos de tot, asa n prelungire, daca e cafea ce i-a dat sa bea sau alt lichid, greu de numit n scris. M-am gndit la voi. Nu se stie cnd intram n razboi... - E vorba sa intram ntr-adevar? ntreba nelinistit cumnatu-meu, caci stia ca partid ul lui unchiu-meu e pentru ramnerea n neutralitate. - Ma rog nu se stie, poate ca azi, poate ca mine... poate ca nu intram deloc... T rebuie sa va asigurati n orice caz. Deocamdata, unul dintre voi ar fi mobilizat p e loc, ca director al ntreprinderii. Ce taceti asa? A? Domnule filozof, ai aerul ca n-ai vrea sa fii mobilizat pe loc, ca sa scapi de razboi? Nu vream sa se declare razboiul, dar nici o secunda n-as fi conceput posibilitat ea de a fi mobilizat pe loc. - Nu tin sa fiu chiar asa departe de front. S-a ridicat, enervat, cu gura coclita de dispret sincer: - Asculta, draga, mie-mi vinzi castraveti de-astia ct dovlecii...? H? Ai vrea sa m ergi la razboi, ai? Spune-i-o lui Kant ala al dumitale, ca poate o crede. Eu, nu . Si a plecat indignat n sufragerie. Am vorbit apoi cu cumnatu-meu despre trenurile nzapezite, despre luptele din Apus etc., dar gndul mi era paralel. Eu cu nevasta-mea am fi vrut sa plecam din tara, si sa ne stabilim fie la Paris, fie la Berlin, pe care l preferam din cauza preocuparilor mele n filozofie. Din p ricina razboiului - care, dealtfel, adusese napoi n tara chiar pe cntaretii, artist ii, studentii, absolventii, bonvivantii rataciti pe aiurea, unii plecati nca de p e acum zece-cincisprezece ani - nu mai putea fi vorba de strainatate. Schimbare a fost, pot spune, deci, numai n faptul ca nchiriasem un apartament foarte ncapator si destul de curat, prin cartierul strazii Teilor, pe care - desi mi aveam imobi lizata jumatate din avere la Paris - l mobilasem multumitor. Un dormitor mare, cu odaia de baie n majolica, un salonas mic pentru ea, un birou pentru mine ne-au o ferit un prilej de preocupari timp de doua-trei saptamni. Era pentru mine o bucur ie nespusa s-o vad n fiecare zi uimita de schimbarea cea noua, contemplndu-si "suf rageria ei" ca un copil blond si pasionat. Peste vreo saptamna i-am spus, asa n treacat (si ca de o enormitate), despre propu nerea unchiului deputat. Spre mirarea mea, n loc sa rda, a devenit serioasa. Pe de asupra, ideea de afaceri o interesa. Am primit propunerea unchiului. Cum nsa si eu aveam toata ncrederea n puterea mea, ca un om care pleaca la drum sti ut periculos pentru ca se simte n stare sa se apere, n-aveam prea multa grija. Ma i mult ma nemultumea pasiunea cu care nevasta-mea discuta afacerile si atentia m atura cu care cntarea totul. Evident ca era n aceasta putere ceva din pasiunea car e o facuse sa asculte un curs ntreg de calcul diferential, tot pentru mine; nu e mai putin adevarat nsa ca n acest interes al tinerei mele neveste pentru afaceri, vedeam vechiul instinct al femeilor pentru bani. Ca o tigroaica vag domesticita, n care se desteapta pornirea atavica, atunci cnd, culcata cu capul pe pieptul dre sorului si-i linge mna, dnd de snge, l sfsie pe imprudent, tot asa aveam impresia ca tmplarea cu mostenirea trezise n femeia mea porniri care dormitau latent, din stra mosi, n ea. Altfel, viata noastra, cum am spus, nu se schimbase dect foarte putin ca deprinde ri. Cnd catre ora unu, auzea trasura oprindu-se la poarta, ea sarea n sus de pe covor, unde croia, tolanita alaturi de croitoreasa cu ziua (tot aceea pe care o avea s i la matusa ei), alerga n rochia usoara n casa, care-i descoperea umarul cu rotunj imi de mar alb, si striga, batnd din palme copilaroasa, lundu-mi pachetele: - Nu-mi spune, lasa-ma: compot de California, heringi cu vin... mreana afumata, iar ai luat cointreau? si schweizer? e a treia zi cnd iei mereu de prisos... Ei, dar pt de foie gras? Cu ochii vii de catelus ntrebator: Si pt de foie gras? - Nu e acolo? faceam eu cu o mirare ipocrita. Sa stii ca l-am uitat n trasura. Suna... striga... - Anico... Anico... alearga dupa trasura... ca a uitat domnu un pachet. - Draga mea, cum sa mai prinda acum trasura? ca a plecat... i stiu nsa numarul.

- Ei, nu, ca esti revoltator... Si ct ti-am spus sa ai grija de pt de foie gras (as ta era adevarat). Pe urma si arunca ochii distrati pe celalalt pachet... - Ce-ai mai luat? si silabisea cu greu. Ernst Mach... Erkenntnniss und Irrtum... Jerusalem... Lehrbuch der Psychologie. Ti-a executat Alcalay comanda? serios?.. . Si ea, care nu le citea, era ncntata pentru ca stia ca le astept nerabdator. Asa o doream, razvratind, fermecator lacoma, pachetele de la bacanie si n acelasi timp privind cu sfiala pachetul de carti, pe care ea nu le citea, dar stia cel putin ca pretuiau mult, ba chiar le frecventa si se interesa de ele, cu politete a cu care saluti si ntrebi de sanatate pe domnul important pe care-l respecti, da r n a carui companie te plictisesti. - Acum ia-ti-le pe toate si fugi n birou, la tine pe divan... Citeste pna la ora d oua si jumatate n liniste... ca abia atunci mncam. Credeam ca n-am auzit bine si ntrebam speriat: - La doua, fata draga? - La doua jumatate... doua si jumatate... Azi e ziua lui Gore si i-am invitat pe toti la masa. Dupa prnz nu are nimeni curs. Pna iese de la minister... pna se barb iereste si se tunde... ca i-am spus ca nu-l primesc la masa nebarbierit si netun s... L-am mai prevenit ca daca vine si azi nespalat... l bag n baie cu sila... Sa vezi ca tin focul aprins. - Draga, dar la doua si jumatate? Sunt mort de foame. - Da? Apuca de aici cu dintii! si-mi ntinde manusa de piele pe care o aruncasem p e masa. - Cum o sa musc din manusa? - Ei, atunci nu esti chiar asa de periculos. A... ca era sa uit... I-am luat lui Gore un portofel... stai sa ti-l arat, si cnd vedea ca admir monograma aurita di n colt, rdea iluminata de placere. Nu-i asa ca-i frumos? Stii, pierdea hrtiile si banii prin toate buzunarele si spunea ca daca are bani n-are portofel, iar daca s i cumpara portofel... nu mai are ce pune n el. Hai, fugi n birou. Peste o jumatate de ora venea lnga capatiul divanului, linistita si grava ca un pr ocuror preocupat. - Ce-i asta? - Ce sa fie? un pachet... a, da... pachetul cu pt de foie gras. - Ziceai ca l-ai uitat n trasura? - Se vede ca l-am uitat n antreu, cnd m-am dezbracat. - Asa, va sa zica glumesti pe socoteala mea? si si nsfaca mnutele n parul meu. O prindeam de brat ca sa nu traga prea tare, se zbuciuma sa scape si cnd luneca j os pe covor, rochia ridicata n cadere lasa sa se vada cele doua coapse albe tari, care ma nfiorau ntre paralelele jartierelor de matase. Nu se lasa cu una cu doua si lupta rencepea, caci punea uneori n acest chef de pedeapsa o nversunare de pante ra tnara care se joaca. Asta ne-a fost viata n iarna aceea. Eram mereu cu vechii prieteni, care, saracii, erau deliciosi de ndrazneala si sfiala n acelasi timp, toata lumea tinnd sa-mi pla ca mai ales mie, caci altfel nevasta-mea, la cea mai mica mutra a mea, dizgratia numaidect pe oricine. Mergeam la teatru numai la piesele jucate mult, despre car e auzeam ca sunt bune (nu la toate premierele, cum faceam mai trziu, cnd am deveni t mondeni). Cred ca un fel de pudoare burgheza si vag intelectuala ne facea sa t raim mbelsugat dar modest. Caci sentimentul care-l mpiedica pe capitanul Dimiu sa puie chipiu modern frantuzesc e mai mult general. Nu toti tinerii au curajul sa puie monoclu sau sa-si rada mustatile, de pilda. Li-e teama de ridicolul primulu i moment, cum, de altfel, eu nsumi, desi mi se spunea ca ma prinde mult palaria t are, si uneori demonul vulgar din mine ma ispitea, n-as fi avut curajul s-o pun pe strada. E un flagrant delict de futilitate si bluff. Te gndesti totdeauna la c ei ce nu te-au vazut asa, si te ntrebi ce-or sa zica de schimbare, n loc sa tii so coteala ca sunt mai multi cei ce nu te vor sti dect sub noua nfatisare. ncepusem sa caut ca din scrisori si din amintirile altora sa-mi reconstitui ntreba toarea fiinta sufleteasca a omului care influentase, prin incomparabila lui dani e, ntreg destinul vietii mele. ntre nedumerirea dispretuitoare pe care mi-o inspir ase felul lui de a trai si sentimentul imens de recunostinta si de emotionata dr agoste pe care i-l purtam acum, era un gol pe care nu numai sentimentalismul, da

r si logica voiau sa-l umple. Ma gndeam daca si eu vreodata voi putea schimba des tinul unui om si-mi rasareau dinainte ochii albastri si obrazul oval al nevestei mele, nflorit ntr-un surs. "Destinul tau, fata draga, e si va fi schimbat prin min e", mi spuneam singur, ramnnd ndelung cu privirea fixa. Att de mare era reputatia de om de afaceri si de spirit practic a unchiului nostr u, nct, cu toate ca toti l stiau periculos, s-a hotart sa se adune suma de un milion jumatate, doua la nevoie, n familie, ca sa concuram la licitatia fabricii de met alurgie. Era proprietatea unui supus francez, mobilizat cnd venise rndul contingen tului lui, care trebuia sa lichideze urgent, caci avea si plati de facut si nici n-avea ncredere n administrator. nconjurata cu teren mare, n apropierea unei gari, cu linie de garaj pna n usa atelierelor, putea fi evaluata la vreo trei milioane. Poate mai mult. Unchiul meu era sigur ca o va lua cu un milion si jumatate: "Am eu socotelile mele". Socotelile lui au iesit nsa prost, caci s-a ivit un concurent extrem de periculos n persoana unuia Tanase Vasilescu Lumnararu, fost poate ntr-adevar negustor de lumn ari si care ajunsese la fabrica de arama pe calea fabricilor de clopote. Stiau u nul de altul ca vor fi concurenti si s-a ncins ntre ei o lupta nversunata. Deputatul l-a chemat pe Lumnararu acasa. - Asculta, ma Lumnararule, ma, nu gasesti ca esti cam nespalat pe picioare, ca sa -mi tulburi mie apa? - Coane Nae, asta-i negustorie. Esti negustor... sunt negustor. Ce pot eu sa fac daca asta-i negustoria? raspundea, mascat de ochelari negri, Lumnararu. Unchiu-meu era, atunci cnd interesele i erau amenintate, aprig, fara crutare, mobi lizat cu toate fortele sufletesti, ca o fiara atacata. Stia ca reputatia lui de gura rea intimideaza, si abuza de asta, ca de acele animale care secreteaza miro suri scrboase ca sa se apere. Pe urma a trecut la amenintari directe. - Ai sa-ti musti minile, Lumnararule, ai sa te dai cu capul de toti peretii. - Am mai vazut eu multe, coane Nae. - Am sa te pun sa fluieri frantuzeste, baiete, si sa saruti mna feciorului din ca sa. Lumnararu a oferit doua milioane cinci sute de mii, si unchiu-meu, cu toate ca si dadea seama acum ca uzina face mai mult de patru milioane, s-a oprit. S-a cam rs la Camera de acest duel si s-au facut, de data asta, spirite pe socoteala lui. L umnararu i-a trimis la club o carte de vizita n care, protector, l-a asigurat de b unavointa lui oricnd n viitor. Dar peste douazeci si opt de zile, sase invitati la masa ai deputatului au asist at la o scena impresionanta n felul ei, amintind de ntmplarile de acum o suta si ma i bine de ani, pe aici prin porturile de la gurile Dunarii. Lumnararu, plngnd, fara rusine de el nsusi, implora pe Nae Gheorghidiu sa nu-l nenor oceasca, promitea, jura, amintea de copiii lui etc., etc. Ieftin bonom, "filozof" de rnd si lasator, Lumnararu, dupa ce depusese un milion s i jumatate de lei, urma ca pna la ultima zi a termenului legal de o luna sa depun a restul. Deputatul, care pndea, i face smbata poprire la banca pentru o suta de mi i de lei, depunnd garantia de cincizeci de mii de lei. Prin urmare, depozitul Lumn ararului era n ntregime lovit de indisponibilitate. Nu mai avea timp sa consemne s uta de mii de lei, licitatia era anulata, un milion si jumatate, varsat deja, pi erdut, caci nu mai avea drept sa se prezinte la noua licitatie. Din partea unchiului era o infamie, careia el vrea sa-i dea aer de farsa, cum fa cea de obicei. Nefericitul concurent a fost pus sa serveasca cu sort alb, n locul feciorului, niste gustari celor invitati, si pe urma a semnat un contract de as ociatie cu Nae Gheorghidiu. n cercurile parlamentare s-a facut haz ndestul de aceasta ntmplare si multi dintre c ei care mai rezistau au cazut acum de acord ca ntr-adevar Nae Gheorghidiu e unul dintre cei mai destepti si mai periculosi oameni din tara romneasca. Mai ales ca n acelasi timp mai daduse, la o masa de la bufetul Camerei, un raspuns, pe care t oti l gaseau extrem de spiritual. Invita, n gluma, pe un deputat opozant sa se nscr ie n partidul liberal, ca sa-si asigure viitorul politic. - Fugi de-aici... Ce-s nebun?... Sa duc oala de noapte a lui Ionel Bratianu? Cac i spiritul de disciplina n partidul liberal a fost totdeauna proverbial. Nae Gheorghidiu l-a privit lung, uimit, si pe urma, cu un joc de scena de batrn a

ctor de provincie: - Sa duci oala de noapte a lui Bratianu? si-l masura mereu dispretuitor, din cap pna n picioare. Pe urma, cu mndrie: Ma, oala de noapte a lui Bratianu o duce conu Alecu (important membru al partidului), eu o duc pe-a lui conu Alecu si tu, daca vii n partid, o s-o duci pe-a mea. Si n hohotele de rs ale tuturor: Cum crezi tu?. .. Asta-i partid serios, cu ierarhie, ma, nu gluma. Era "nca una de-a lui Nae Gheorghidiu"... Cnd am luat fabrica n primire, s-a hotart ca Lumnararu sa fie directorul ei tehnic (n telegi, mi spunea unchiu-meu, am dat o dubla lovitura: avem si fabrica si un spec ialist), ajutat de cumnatu-meu, iar mie mi s-a dat, mai mult de forma, conducere a biroului comercial. La nceput, Tanase Vasilescu Lumnararu mi-a facut o buna impr esie. Cu vesnicii lui ochelari negri, cu secretarul nelipsit dupa el, inspectnd n econtenit, controlnd, angajnd si concediind, mi se parea un adevarat noroc si pent ru fabrica. Mai ales grija meticuloasa cu care controla pe contabil, rabdarea cu care examina coloanele de cifre, cu niste ochelari de sapte dioptrii, pastrati n birou, ca la el purta altii. n toate buzunarele avea, dealtfel, ochelari. Mai trz iu am aflat nsa ca e un prea pasionat jucator de curse. Era cunoscut de toata lum ea n incinta tribunei si jucatorii asteptau sa vada ce joaca el, ca sa se oriente ze. Dealtfel, foarte bogat, n primavara a cumparat si un grajd de cai de curse. Pe la sfrsitul lui februarie, unchiu-meu a nceput sa organizeze un fel de banchete la el acasa, invitnd colegi parlamentari, oameni de banca si demnitari influenti . Fireste, pentru prosperitatea ntreprinderii, femeile mai tinere si mai frumoase d in familie erau savant distribuite, ca sa fie alaturi de cei a caror bunavointa trebuia sa fie captata. Familiaritatile erau ngaduite cu indulgenta si se numeau atentie, amabilitate, deputatul nsusi le ncuraja, crend, prin limbajul lui neocolit , atmosfera necesara. Binenteles ca nevasta-mea era momeala cea mai pretioasa. Eu credeam ca nnebunesc privind spectacolul. La a treia masa n-am mai putut rabda. Trecuseram din salon n sufragerie si chiar n aceasta trecere el o adusese pe nevasta-mea, tinndu-i umerii parinteste cu amndou a minile, atingndu-i, fara sa vrea parca, snii, iar totul avea aerul sa spuna batrnu lui secretar general, lnga care trebuia sa stea ea, ca si el si-ar putea permite aceeasi familiaritate. Nevasta-mea, pasionata mereu dupa afaceri, platonic macar , ca un chibit fara parale la bacara, nu avea aerul sa observe aceste manejuri, sau nu le da importanta, jucnd, cu o bunavointa care ma plictisea, jocul lui unch iu-meu. Catre sfrsitul mesei, convivii devenisera bine dispusi, faceau glume, se ciocneau pahare, cu urari anapoda. Secretarul general si-a ntins mai nti amndoua bratele pe spatarul scaunului lui, a spus glume la urechea nevestei mele, i-a pus apoi mna p e brat si a sfrsit prin a mbratisa, deocamdata, spatarul scaunului ei. Unchiu-meu parea ncntat de cum merg lucrurile. Din recunostinta pe jumatate, dar si din dorin ta de a o pune si mai mult n valoare, o batea usor pe obraz ca pe un copil si ea surdea cu dragalasenie, caci, drept marturisind, nu-i mai era deloc antipatic ace st unchi. El nsa, n clipa asta, a ntlnit privirea mea ca o plpire fixata si s-a zapac t, fara sa se observe nsa, caci era lume prea multa la masa, iar atmosfera, ncarca ta de larma, flori si senzualitate. Pna la sfrsitul mesei au fost ntre noi schimbur i de priviri ca o lupta muta. Era vadit tulburat cnd a venit la mine, n birou, si m-a ntrebat cu plictisit dezgust: - Ce erau mutrele alea, domnule? Ei, dracia dracului, ce te strmbai asa? Mai au s i altii neveste. Ce, era sa ti-o rastoarne acolo pe masa? Ca de obicei, el spuse se cuvntul nerusinat. Am crezut ca-l voi lovi, nsa respectul familial, de cnd, mic, i sarutam mna, a biruit. Dar la alte mese, eu si nevasta-mea n-am mai venit. Stiu ca lucrurile acestea nu sunt pentru altii vinovate. De cele mai multe ori femei le stiu bine, din prima clipa, ca nu vor da din ele nimic mai mult dect sursul, at ingerea de mna, o vaga pipaire pe sub masa. Mie procedeul mi se pare mai dezgusta tor nsa chiar dect prostituarea completa. Caci adauga jocului murdar si trisajul, tragerea pe sfoara, ca sa folosesc cuvntul vulgar cerut aici si nca nici pe cel ma i vulgar. Mi-e penibil sa obtin cel mai nensemnat sprijin datorita nevestei mele, si chiar cnd, de pilda, din cauza ei, nu mi se face si mie dect loc n compartiment ul de tren plin, si tot parca iau o doctorie.

Cred ca ea nu dadea nici o nsemnatate jocurilor deputatului, caci, dupa ce se ter minau discutiile de afaceri, era cea dinti care, plictisita, mi facea semne sa ple cam acasa, dornica sa se tolaneasca goala pe cuvertura si chiar jos pe covor, ca o mare pisica. Afacerea cu uzina a fost nsa dezastruoasa. n primul rnd, odata cu proprietarul, car e era ntr-adevar foarte priceput, plecase si unul dintre ingineri, supus francez si el, fara care totul functiona anapoda. Toata energia lui Lumnararu, toata star uinta apriga - si cnd era vorba de interesele lui era fara pereche de aprig - a l ui unchiu-meu, n-au dus la nimic. Prea marea severitate a lui Lumnararu a facut s a plece si unul dintre contramaistri, poate cel mai bun, care a declarat ca nici un ceas nu mai sta sub conducerea "unui astfel de dobitoc, care nu se pricepe l a nimic", si a iesit trntind usile. Pe urma nu s-a mai gasit materie prima, caci n cepuse s-o adune Ministerul de Razboi. A trebuit sa se faca o comanda de vreun m ilion de lei n Germania. Nae Gheorghidiu a facut nca o data dovada ca e destept. U zina saxona nu vindea dect predat n gara ei, si toate staruintele reprezentantului bucurestean au fost de prisos. S-a hotart ca n momentul cnd cumnatu-meu va da, mpre una cu directia comerciala a uzinei, o telegrama ca vapoarele ncarcate au pornit, fabrica noastra sa semneze un cec reprezentantului la Bucuresti. A fost singura concesie facuta. Cnd s-a primit telegrama nsa, Nae Gheorghidiu era la Camera si a rugat la telefon pe reprezentantul care-i vorbea sa treaca a doua zi pe la birou. - O zi nu-i nimic, nu-i asa, domnule Ziegler? - Vai de mine, domnule deputat. Se poate?... A doua zi a venit la birou, la ora anuntata, dar lipsea Lumnararu si eu nu aveam procura sa iscalesc alaturi de el. Domnul Ziegler a nceput sa-si stearga nervos ochelarii, a ntrebat unde poate fi do mnul codirector... - Unde sa fie? Dupa femei... nu-ti nchipui ce porc batrn e Lumnararu asta... ma rog , daca a fost n tinerete trcovnic? Domnul Ziegler zmbeste, la al doilea spirit al domnului Nae rde... Acesta a cstigat partida. - Ei, ai vazut, domnule, ca te enervasesi degeaba? Cnd ti spuneam eu... ca nu e ni mic. O zi, doua, de ntrziere... Domnul Ziegler regreta ca a fost ieri putin cam nervos, cnd oamenii sunt asa de c umsecade, se gndeste ca va mai face afaceri si se scuza amabil. - Dar, domnule deputat... nici un moment... vai de mine... stiti numai... asa-i comertul. Tocmai avem si noi plati de facut lui Siscovitz... am primit ordinul c entralei. - Lui Siscovitz? chiar lui? - Da... si stiti cum sunt ovreii? nu mai scapi de ei. - Pardon, Siscovitz sustine ca e numai pe jumatate ovrei... - !? - Pai, zice ca de vreme ce e casatorit cu o femeie botezata, el e numai pe jumat ate ovrei. Dupa ce toti rd, Nae Gheorghidiu i ofera tigari nepuse n comert "Alexand ra" si l ntreaba pe creditor, cu o voce duioasa: - Ai copii, domnule Ziegler? - Am, domnule deputat, am doi baieti si-o fata, raspunde modest, dar captusit cu mndrie, cel ntrebat. - Bravo, sa-ti traiasca... Mari? - Fata-i la institut, la Viena, e n clasa sasea, dar face si pianul... - A, i place muzica, bravo... Are talent? - Profesorul Sauer spune ca va obtine mari succese daca se va ocupa de aproape.. . Are simtul muzicalitatii... - Bravo... Ce placut lucru e sa ai o fata care sa stie sa cnte la pian. Vezi dumn eata, domnule Ziegler, eu cred ca nimic nu nalta pe om mai mult ca muzica. n vremu rile astea materialiste, cnd omul se gndeste numai la stomac, e un dar de la Dumne zeu... Dar, baieti ai? - Sunt, aici la scoala evanghelica, unul ntr-a treia, iar altul ntr-a cincea. Bucu ros, domnul Ziegler, care ascultase cu ochii nduiosati si elogiul muzicii, da o m ultime de detalii despre capacitatea sportiva si despre talentele fiilor lui.

Trziu de tot revine la obiectul apropiat al vizitei si si exprima oarecare temere cu privire la vama. - Ei, cu vama... aranjam noi, spune asa, ntr-o doara, Nae Gheorghidiu... - Ati fost la Ministerul de Finante? Ati aranjat? - Nu... da facem si noi ca taranul din anecdota... - !? - Nu stii ce-a facut taranul din anecdota? l ntreaba vamesul, banuitor: "Ce-ai n sa c?" "Pai, ce sa am? Nutret pentru iepuri..." "Nutret pentru iepuri hai?" "Da, nu tret pentru iepuri." "Ia dasfa sacul", iar cnd taranul desface sacul, vamesul da de tutun. Se uita la el amenintator: "Hai? nutret pentru iepuri e asta? D-asta m annca iepurii?" Da taranul de colo, ridicnd din umeri: "Treaba lor, eu asta le dau sa mannce..." Si urmeaza nca alte ntrebari, alte anecdote. Dar, dezastru: din vorba n vorba, a trecut timpul si casierul a plecat, cecurile sunt nchise n casa lui speciala (domnul Ziegler e uimit, caci n-a mai pomenit asta ), dar domnii sunt att de binevoitori... Totusi reprezentantul se simte dator sai anunte ca va telegrafia la vama sa se opreasca transportul. Ziua urmatoare abia l poate prinde pe Nae Gheorghidiu la telefon, acasa, n timpul prnzului. Deputatul e indignat pna la cutremurare. - Bine, domnule, pentru numele lui Dumnezeu, nici sa mannc n liniste, ca omul, nu ma lasi? mi sta pestele-n gt si dumneata vrei sa-ti vorbesc la telefon! Si i-a trnt it aparatul n agatator. A doua zi veni telegrama de la Berlin ca exportul aramei a fost interzis, iar tr ansporturile rechizitionate n drum. Suma de un milion era salvata. Ca sa nu fi fa cut drumul la Berlin degeaba, cumnatu-meu a adus un mare transport de mosoare. Eram tot mai mult amenintati sa nchidem uzina, mai ales ca acum greul cadea pe mi ne. Baiatul deputatului era bolnav, avea o tuberculoza a intestinelor sau asa ceva, iar din cauza asta tatal lui nu se dezlipea de lnga pat, dect ca sa se duca la doc tori si sa-i implore sa vie la alte ore dect cele hotarte, "ca e grav". Lumnararu ncepea muncile la mosie, caci eram la nceputul lui martie, si venea din c e n ce mai rar pe la uzina. n ultimul timp ncepuse sa publice ntr-o mare gazeta econ omica o serie de articole, despre valuta si devize, care desigur i luau timp si m ai mult. Facea profetii sumbre despre viitoarea scadere a tuturor valutelor. n felul lui nu era lipsit de culoare acest Lumnararu. Calca marunt, desi era lat n spate, si avea mustata, lipitoare neagra pe buza groasa. - Pai bine, domnule Vasilescu, daca profetia dumitale nu s-o mplini? - Nu s-o mplini si pace. O sa ma omoare cineva? Totul e sa ai si tu o parere acol o, ca daca se adevereste, pe urma toti striga: iata, Lumnararu a avut dreptate. D aca nu se mplineste, toti uita... Cnd nsa n-ai nici o parere, nici nadejde sa fii s ocotit profet nu poti sa ai. Daca iei bilet la loterie, nu e sigur ca ai sa cstig i... dar daca nu iei, e sigur, negresit sigur, domnule Gheorghidiu, ca nu cstigi. D-aia m-am nscris ntr-un partid... Poate ca n-o sa izbutesc nimic... Ce are a fac e? Sa fii nscris acolo... nu se stie. ntr-un fel, tipul ncepuse sa-mi fie simpatic. ntr-o zi, nelinistit de soarta ntrepri nderii, ba chiar destul de amart, caci peste cteva zile nchiderea fabricii era de n enlaturat, i-am spus privindu-l n ochi: - Mi se pare ca n-am facut nici o afacere cu fabrica, domnule Lumnararu. Si competintele meu, simplu: - Mi se pare si mie. Am tresarit ca ars, caci o confirmare a unui astfel de specialist mi se parea de finitiva. - Cum? Chiar suntem amenintati cu lichidarea? - De, eu stiu? Mi se pare ca ne-am cam ncurcat... Asa sunt afacerile... a iesit r au. Daca iesea bine... nu era bine? - Cum asta: "daca iesea bine... nu era bine"? - Asa, cum ti spun... ia ceteste dracia asta, ca n-am ochelarii la mine, si-mi nti nse o hrtie adusa de servitor. - Societatea tramvaielor ne ntreba daca-i putem livra, n termen de doua saptamni, o tona de nituri de arama si doua tone de srma. Si am asteptat ntrebator. Ei, ce zi

ci? - Cum: ce zic? De unde sa stiu eu? Am ramas trasnit... Dar asociatul meu era ntr-unul din acele goluri sufletesti cnd , dupa o ncordare prea lunga, personalitatea e incapabila de cel mai mic efort, s imtea venind lichidarea, sau ce, nu mai stiu, destul ca m-a privit lung, surznd, s i pe urma, ghicind parca n ochii mei o corectitudine fara margini, ca un cine n och ii stapnului, cnd ntelege mai sigur de orice asigurare, gndul prietenos, s-a uitat l ung la mine si si-a scos ochelarii. - Domnule Gheorghidiu, ti fac o marturisire, dar te rog sa nu o spui la nimeni. H abar n-am de uzina, de durboren, de stosmasine, cum le mai spune... n viata mea n -am... Eram uluit. - Cum, n viata dumitale...? Ce vrei sa spui? Pai n-ai avut o fabrica de clopote? Cum ti-ai cstigat averea? A zmbit larg si obosit parca de digestie, jucndu-se, asa, cu tamponul de pe masa. - N-am avut nici o fabrica... Am avut o pravalie de obiecte bisericesti n piata m are... Asta-i tot ce am avut. Mi se pare de necrezut. - Si atunci, de ce ai luat uzina asta...? - De ce sa n-o iau? Nu-i o afacere? - Dar daca nu te pricepi? - Ei asta-i, daca nu ma pricep. Dar n-am avut si fabrica de sapun, n-am si acum tipografie, de tiparesc carti, n-am cumparat si cincizeci de vagoane de peste sa rat, la Galati? Parca la alea m-am priceput? Asa-s afacerile... unele ies... alt ele nu ies. Dar bilet de loterie trebuie sa iei. Si-a pus, caci acum asta i deven ise tic, iar, ochelarii negri. Ei, daca nu pleca inginerul, nu proprietarul... a sa-i ca mergea? Nu pot sa-mi adun mintile... - Dar bine, domnule, daca nu te pricepi? Ma miram nca... stiam nsa ca ntr-adevar, nt re altele, e si, asa gros, directorul unui institut de editura. Si-a scos, cu un gest suspendat o clipa, ochelarii negri si, putin enervat: - Esti un copil, nu te supara, domnule Gheorghidiu, ca ti-o spun. Ce nseamna aia, sa te pricepi? Cine poate sa prevada totul...? Cine putea sa prevada ca Germani a va opri arama, chiar cnd faceam noi transportul? Daca mai ntrzia ordinul o zi, ci nci milioane cstigam la comanda noastra. Asa... Daca oprirea venea a doua zi, put ea sa se nchida de zece ori uzina, ca noi vindeam arama... Negustorul care face s ocoteli si prevederi nu-i negustor, caci nimeni nu poate prevedea totul. Si daca nu prevezi totul, e tot degeaba. Mergi la posta, nu socoti pasii, mergi... Asta -i ca la curse. Parca acolo cunosc caii? Ca nu le pot pronunta uneori nici numel e... Joc asa la ntmplare si cstig... pe cnd cei care pretind ca se pricep, vorba vin e, pierd. Intra, cu sapca n mna, un contramaistru. - Domnule... (si nu stia ce titlu sa-i dea), s-a oprit frezmasina. Lumnararu deveni grav si sever: - Cum s-a oprit? - Nu stiu ce are... trebuie sa... - Cum s-a oprit, domnule...? Ce paziti acolo? Va pricepeti si voi ca niste cizma ri. Irimescu a vazut-o? - Domnul inginer e plecat n oras... nu stiu. - Bravo, domnule, bine stam... va sa zica s-a oprit durboru si domnu inginer se plimba n oras? - Nu durboru, domnu... frezmasina. - A, frezmasina - si ngnndu-se - frezmasina, bravo! O sa va dau pe toti afara, ca n u sunteti buni de nimic. Va sa zica eu trebuie sa ma ocup si de fleacurile astea ... ca n-am altceva de facut? Sa amendezi oamenii de la masina cu leafa pe-o zi. Hai, pleaca. Si, bondoc, a luat un aer napoleonian. - Domnule... - Hai, fugi de aici, am terminat. Si dupa ce a iesit contramaistrul, bonom: - Ai vazut? Ma baga pe mine n chestii de astea? De unde vrei sa ma pricep eu?

Eram uluit, ca n fata unui scamator rar. - Pai atunci de ce ai amendat pe lucratori...? - Cum, de ce? Ca sa aiba grija... las' ca amenda nu strica niciodata... sunt mai cu grija. Sa se stie ca sunt stapn aici. Mi-e imposibil sa-mi pot reveni. - Dar e nedrept, domnule Vasilescu, sa amendezi niste oameni care poate nici nu sunt vinovati. - Domnule Gheorghidiu, nu ma nvata dumneata pe mine. Romnul trebuie sa creada totd eauna ca e vinovat... numai asa are grija. Lasa, ca banii tot i ia napoi... le dau bacsisuri mari din cnd n cnd. Si privindu-ma cu un val de dragoste, fara ochelari: Domnule Gheorghidiu, lasa-ma... ca stiu eu ce fac... n astea nici dracu nu se pr icepe ca mine... Suna telefonul si el l-a lasat nadins sa-l ridic eu. - Pai spuneai ca nu te pricepi? Alo... da... alo... Surde, uimit, cu lipitoarea neagra deasupra gurii. - Cum nu ma pricep? Nu ma pricep la masinile lor, acolo... nu stiu toate dichisu rile cum vin... dar cnd e vorba de clenciuri de astea n afaceri, nu ma bate nici d racu... Dar uite, domnule, ca Ulguz (era secretarul lui) nu mai vine. La telefon era inginerul Irimescu, care telefona de la o banca din oras. Lumnarar u l chema la aparat. - Domnule inginer, te rog nu te supara... dar dumneata stii ce se ntmpla aici? Sti i ca frezmasina s-a oprit? Ca stau lucratorii degeaba?... Nu-nu-nu. Frezmasina.. . asta nu e fleac. Nu-i asa... Ce vrei...? Eu sa ma ocup de toate? Am si eu alte le pe cap... Asa, te rog, vino imediat, si agata aparatul, scoase o havana si, d upa ce ma nvalui din nou ntr-o privire de dragoste, cu o emotie neasteptata, ca de homosexual, mi mngie ncet mna: I-adevarat, domnule Gheorghidiu, ca dumneata stii att de multa carte? Eram profund nduiosat si nu stiam de ce... Era parca un mister, c are dadea o alta atitudine unei situatii care parea simpla. Abia trziu, poate peste un an, am aflat, n mprejurari pe care n-am locul sa le pove stesc aci ca Tanase Vasilescu Lumnararu, om de douazeci de ori milionar n aur, nu stia carte, nu stia dect sa semneze... si ca boala de ochi era numai un truc, ca sa ascunda aceasta infirmitate intelectuala. Atunci am nteles de ce e nelipsit de lnga el secretarul, si de ce omul acesta se misca, n lumea afacerilor, att de greu , jucnd comedia cu o abilitate aproape geniala, ca sa nsele absolut pe toata lumea . Acum ma multumeam numai sa-l privesc, captiv al emotiei lui. - Oi fi stiind eu carte... dar, uite, ca-mi pierd banii din cauza dumitale... Ma gndesc sa ma retrag. Mi-a mngiat mna mai departe, cu ochi buni. - Nu-i pierzi, domnule Gheorghidiu... nu-i pierzi... De ce sa te retragi...? La urma urmelor, daca nu merge afacerea asta... ncercam alta... mai vedem noi... Nui vorba, ca as vrea o altfel de afacere cu dumneata... Sa stii ca daca vrei sa s crii vreo carte, sa mi-o dai mie s-o tiparesc... Vreau sa tiparesc cartile dumit ale. Peste vreo doua zile tineam acasa la unchiu-meu un fel de consiliu, caci oprirea transportului de arama din Germania ne ameninta sa nchidem fabrica. Dar nu era c hip sa vorbim cu Nae Gheorghidiu. Aproape zi si noapte la capatiul baiatului, dev enise el nsusi parca bolnav: palid, cu obrajii grei si nervos, cu ochii tulburi. Nicusor, fara snge, de parea numai o masca albita pe fata de perna alba, clatina, din cnd n cnd, capul din cauza febrei si atunci parintele, alaturi, tresarea tot: - Dragul meu, spune ce ai... ce te doare? Mai iei putina limonada...? Copilul, r ecunoscator, l privea lung, deznadajduit si buzele arse ncercau sa murmure ceva, p e urma nu era dect clatinatul capului, cu ochii sticlosi, feriti. Nae Gheorghidiu era parca alt om... Nu numai ca nu mai facea nici un spirit, dar era miscat cnd noi aratam interes bolnavului, asculta, cu rasuflarea oprita, ori ce sfat absurd pe care i-l dadeam, pe urma arata ca a ncercat, sau ca, dupa docto r, e altceva. n ultimul timp, mai ales, scriitorii au speculat adevarul ca nu exista oameni "nu mai buni", sau "numai rai", ca doar n melodrama se ntlnesc astfel de varietati extr eme. Si s-a ajuns la o confuzie de trasaturi morale, n care arbitrarul si ntmplarea

joaca rolul esential. Un asemenea scriitor ar fi fost nclinat sa vada n durerea d eznadajduita a lui Nae Gheorghidiu nuanta de bunatate si dovada de suflet. Nu er a dect exasperarea sentimentului parintesc pentru progenitura, lipsita de orice s emnificatie morala deosebita. O explicatie, n ordinul specific psihologic, a acestei bunatati ar fi ca oamenii ceilalti nu exista pentru noi dect n masura n care le cunoastem dorintele, preferin tele, nadejdile, actele si atitudinea n decursul vietii. Cum, nsa, cei mai mediocr i dintre parinti nu cunosc ca indivizi n lume - nu au reprezentarea lor efectiva - dect pe copiii lor (pe care i-au vazut crescnd), e probabil ca de aceea i iubesc numai pe ei. Bunatatea adevarata cere neaparat inteligenta si imaginatie. Sunt, dealtfel, gesturi si acte de pseudobunatate, care nu sunt dect variatii per iferice si nu ndreptatesc nici o concluzie. E chiar un soi de bunatate care seama na la culoare cu cea adevarata, ca albina cu viespea, dar sunt la fel de deosebi te. Cnd taranimea unui sat oriental iese, cu donite de apa si cu codri de pine, nai ntea unui convoi de ocnasi, cei care vorbesc de frumusetea sufletului taranesc v ad aici o pilda incontestabila de bunatate si omenie. Mai mult chiar, e laudata si ostilitatea pe care cei de la portile caselor o arata gardienilor "lipsiti de inima", care pazesc pe ocnasi. Dar daca se ntmpla ca n aceeasi noapte sa fie prins ntr-un grajd din sat vreun hot de cai, tot satul tabara pe el si-l sfsie fara mil a. Femeia asasinata, copilul zdrobit de ocnasii dusi n convoi erau din alta lume, de departe, dar calul, vezi bine, e din satul lor, al lor. Alte specii, tot asa de false, sunt n general bunatatea celor amabili si indulgen ti, a imensei majoritati a oamenilor saraci, a chefliilor generosi, a poetilor t risti, a romancierilor, duiosi, a cititorilor sentimentali. Mai ales sentimental ismul e un indice scazut de tot, nu departe de perversiune (daca aceasta o fi ex istnd) pe scara morala. n afara de constiinta, totul e o bestialitate. Si sunt nen umarati oameni care, n bucuriile, n tristetile, n sursurile, n pasiunile lor, n ideol gia, n generozitatea, n dragostea, n indulgenta lor, n gingasia lor, sunt numai best iali. Dupa ce am aruncat cte-o privire cu compatimire nspre patul bolnavului, am iesit s i l-am asteptat pe unchiu-meu n birou. A venit numai dupa ce baiatul a atipit put in. Discutia a fost lunga si plina de reprosuri jalnice din toate partile. Gheor ghidiu parea nmuiat si absolut cu totul altul dect cel obisnuit, chiar cnd discuta afaceri. Parca si aci facea apel la compatimirea celorlalti. Nu parea sa existe solutie, cnd Lumnararu arunca, asa ntr-o doara, ca la Galati a vazut un depozit de fierarie si aramarie veche. - Dragii mei, nu s-ar putea sa cumparam noi depozitul ala?... Ei, draga Lumnararu le... tu, Stefane, puiule, ce zici? La Galati, zici? Nu? Am acolo un prieten avo cat... Vasile Stanescu, str. Domneasca 26 bis... Dati-i o telegrama din partea m ea sa se intereseze ce e cu depozitul... Dar si eu cred ca e al statului. Daca r aspunsul e afirmativ, Stefane, du-te mine la minister si obtine aprobarea lui. l l uam la pretul zilei. n trasura, Lumnararu e gnditor, ntreaba aproape absent de ce so fi strns lume n fata Cercului Militar si pe urma, uitnd de toate ntmplarile parca, si de cnd servise tuica n sort de lacheu, murmura nduiosat: - E om de inima, domnule. Ai vazut ce prapadit era? Nae Gheorghidiu era ntr-adevar de nerecunoscut. Abia a doua zi, cnd ne-a venit ras punsul, a redevenit o clipa el cel de totdeauna. Mi-a spus sa ma duc imediat cu cererea la minister. Am trecut prin vreo doua birouri de asteptare, pline de lume de tot soiul... Bat rni uscati, femei tinere, cucoane grase si mustacioase, domni cu nfatisare respect abila asteptau, unii trntiti n fotolii, altii pe scaune, destui n picioare. Unui do mn, care mi-a confirmat ca e seful de cabinet, i-am spus ca vreau sa intru la mi nistru si m-a poftit politicos sa astept. Ceva comun tot avea multimea asta pest rita. Un fel de asteptare nervoasa, care provoaca ticuri, un fel de febra n privi rea abatuta, care te face sa te crezi n sala de asteptare a unui medic celebru de boli nervoase. Cnd iesea cineva dinauntru, toti se ridicau n picioare, dar seful de cabinet facea semn numai celui indicat. Un domn gras, cu cioc, a stat nauntru, fara sa se sinchiseasca de cei de afara, peste o ora. n timpul acesta, ceilalti duceau nervosi minile prin par, schimbau locul pe scaun, unii ntrebau cte ceva pe s eful de cabinet, citeau vreo harta sau vreunul din numeroasele avizuri. Eram sig

ur ca atunci cnd domnul cel gras si cu cioc va iesi, va fi linsat. Dupa ctva timp a venit unul nalt si elegant, care, dupa ce si-a spus numele sefului si a explica t ca este grabit, a fost introdus cel dinti. mi ziceam ca, orice s-ar ntmpla, niciod ata n-as avea ineleganta sa trec peste atta lume care asteapta. Si chiar am stat pna la doua dupa-amiaza, lasnd sa treaca multi noi-veniti si mistuindu-ma de uimir e ca exista, dincolo de usa, un om care poate tolera spectacolul acestei astepta ri. Mai trziu am aflat ca unii ministri nadins aduna attia nenorociti n sala de aste ptare, ca sa dea impresia ca au resort important si ca au ajuns departe n viata. De aceea ei amna, ca profesionistii care vor sa para ca au clienteala, ct mai mult , lasa sa se ngramadeasca lumea, si nca de pe scara automobilului, cnd sosesc, se nt reaba cu ngrijorare daca e plina sala de asteptare. Cnd i-am spus lui unchiu-meu c a n-am putut intra, s-a crucit... - Cum, domnule, ai stat doua ore acolo, asteptnd? Cum, nu i-ai spus sefului de ca binet cine esti? Asta-i extraordinar. Ct e ceasul? Noua si jumatate... Du-te, ime diat la ministru acasa. - Acum, la ministru acasa? Surdeam, creznd ca glumeste. - Du-te imediat! si fierbea de enervare. - Dar cum asta, unchiule? O fi omul la masa... Se poate una ca asta? - Ce masa, domnule? Lasa-ma cu masa-n pace acum. Mi-e copilul bolnav, ca m-as du ce eu... Stai sa telefonez. A telefonat si ministrul i-a spus sa ma duc imediat acolo. Astepta lume si la el acasa, dar o alta lume dect cea de la minister. Nu era nici o graba. ntr-un hol s i un salon cu lumina galbuie ca de candela, cu mobila bogata, dar comuna, desi e rau ici-colo portrete de familie si fotografii, se discuta scazut politica, se s puneau anecdote. Erau, dupa cte am nteles, parlamentari, ziaristi, lume de afaceri importanta. Se vorbea si despre razboi, dar mai putin. Cnd m-am ntors cu aprobare a, era unsprezece si jumatate. Cum a vazut hrtia, Nae Gheorghidiu a examinat, pe gnduri, semnatura, a fumat si a trntit nfundat, n scrumiera de alama, mucul de tigara. Pe urma a cerut un numar la telefon. Nici nu putea macar sa stea n fotoliul adnc de piele cafenie, ci telefona din picioare. Usile erau cu oglinzi, mpartite n mici careuri, totul ncadrat n muchi i aurite (casa trebuie sa fi fost construita de vreun alt parvenit, dar aleasa a poi anume de unchiu-meu) si astfel l priveam de doua ori: o data n picioare, greoi , aprig, sigur de el si combativ, iar a doua oara rasfrnt, farmitat de careurile o glinzilor din usa, ntr-o multiplicitate de imagini taiate, fara forma, lucioase s i iuti. Nu putea obtine numarul si s-a ntors spre mine autoritar, desi sacoul lar g i atrna. - Te duci imediat la Vasile Marinescu, secretarul general, si-i spui ca-l rog sa -mi lucreze mine, neaparat, hrtia. - Dar mine e duminica, unchiule, nu se lucreaza la minister. - Taci din gura, ca stiu eu ce spun. Nu ma-nvata tu pe mine... Luni trebuie sa a vem, la 9 dimineata, hrtia gata... - Eu nu vad cum... Si pe urma, acum? Aproape de miezul noptii? - Miezul noptii? Acum se rezolva, baiete, afacerile serioase la noi... ziua nu v in la minister, ca sa astepte acolo, dect nenorocitii care cer ctiva poli ajutor, si strmba buzele groase a scuipat. - Si pe urma, ce nseamna o zi ntrziere? - Nu trebuie sa pierzi nici o zi. Daca mai afla si altii de depozit? Hei, baiete , cum crezi tu ca se mannca o pine n tara romneasca? Nu era ntia oara cnd l auzeam spunnd asta si nici nu era singurul om care o spunea. A tt de deseori am auzit exclamatia asta, nct am impresia, falsa desigur, ca n tara me a pinea e supremul scop al oricui si masuratoarea tuturor valorilor sufletesti. " Vreau sa mannc si eu o pine" (si nimic altceva). "A mncat pine n casa mea." "Da-i si lui, acolo, o pine." Idealul fiecaruia pare sa fie, cu exclusivitate, sa cstige ct mai multe pini, izbnda n viata si-o apreciaza dupa numarul de pini de care dispune. Iar maximum de altruism consta n satisfactia "de a da si altuia sa mannce o pine de pe urma ta" (dar nu mai multa, "ca se obrazniceste"). Tara a grului si a foamei cronice n trecut, traieste si acum sub obsesia pinii, care eclipseaza oricare alte preocupari ale constiintei, orice drame n zona superioara. Tragediile sunt aci n gradul "luptei pentru existenta", caci viata, infinit mai usoara ca n Apus pentru

cei mediocri, ca si pentru canalii, e nenchipuit de grea pentru oamenii de merit si pentru cei care vor sa ramna cinstiti, dect oriunde, n lume. Dealtfel, am aflat , n alta mprejurare, un fapt care mi confirma si mai mult aceasta falsa impresie: n loc sa raspunda la o polemica stiintifica a unui coleg al sau, un savant localni c l-a vestit ca are "sa-l faca sa se predea prin foame" si a manevrat asa nct a iz butit. Fireste ca viata ar fi atroce n asemenea societate. Din fericire, compatriotii no stri, n masura n care toata observatia ar putea fi adevarata, par sa fie, ca toti orientalii, de un vulgar si aprig senzualism. Ceea ce nu se poate obtine pe cale sufleteasca si de constrngere a constiintei, se obtine usor prin femei, care, da ca stiu sa se refuze si sa manevreze cu trandafirul rosu, nu cunosc refuzul. Sit uatii se fac si se desfac prin femei, nu iubite, ci dorite. Nu e aci numai o nua nta, ci o deosebire fundamentala. Ceea ce un profesor universitar nu poate obtin e dupa umilitoare audiente, obtine o actrita ntr-o convorbire telefonica de un mi nut. Mai au acelasi succes cei influenti, care pot practica dictonul: "Do ut des "; exact: da-mi, daca vrei sa-ti dau si eu. Ca unchiu-meu, care, pierzndu-si ncred erea n mine, a ncercat iar la telefon. De data aceasta a izbutit sa obtina numarul dorit. - Casa domnului secretar general Vasile Marinescu? Da? Da-da-da, aici eu sunt... Puiule draga, uite ce te rog. Am obtinut pentru fabrica noastra o aprobare de a rama veche de la Galati... Multumesc... multumesc... Dar uite ce te rog... esti dragut, bravo... uite, am nevoie sa mi se lucreze chiar mine hrtiile... de... da, am nevoie de ele luni de dimineata... Puiule draga, te rog foarte mult... Ce-are a face? Cheama pe cineva... e un sef de birou Misoiu, sau nu stiu cum naiba i ma i zice, cheama-l pe el... n zece minute, hrtiile sunt gata... Ei, asta-i... nu-i n imic... i gasim noi adresa. Ce-are a face? i dai data de azi, ultima la iesiri, si mi-o iscalesti dumneata chiar mine... Sper sa nu ma refuzi. E, hai, copacel... c opacel... Am eu omul meu care face toate... da-mi numai aprobarea dumitale... Bu n... bravo... multumesc... Asa... sarutari de mini doamnei... cnd veniti la noi la masa? A asezat, nvingator, receptorul pe aparat. I s-au luminat ochii grosi, de obicei de un verde congestionat, iar obrajii mari si cazuti erau acum bine sprijiniti d e gura, pe care lipsa mustatii o vadea si mai goala n sursul ei de satisfactie. A fost pentru mine un nou prilej de nedumerire si reflectiune. Mi s-a parut izbi tor contrastul dintre ncrederea senina cu care acest om privea destinele comunita tii (viitorul apropiat al tarii nu-i da nici o umbra de ngrijorare, indulgenta lu i pentru greselile mpotriva statului era foarte mare si nici o masura de preveder e nu i se parea necesara, desi era un om politic si ar fi trebuit sa aiba simtul raspunderii), si faptul ca era, cu toate acestea, continuu nelinistit de soarta afacerilor lui personale, banuind pe oricine, nencrezndu-se n abstractii si numarnd pe degete, de doua ori de fiecare data, ngrijorat de orice posibilitate de esec, gata, ca o fiara, sa reprime, fara crutare, orice amenintare ct de vaga. Nu stiu daca am dreptate sa trag concluzia ca oamenii problemelor mari sufletesti sunt tocmai dimpotriva: nelinistiti de calea destinelor care li s-au ncredintat si fat a de vinovatii mari, atunci cnd e vorba de soarta colectivitatii; fara indulgenta , dar optimisti, neglijenti si iertatori, atunci cnd e vorba de interesele lor pe rsonale. Aceasta constatare ar pune poate putina ordine n frica pe care o au scri itorii de a nu vedea pe unii "prea n negru, iar pe altii prea n roz". Negresit, oa menii sunt si buni si rai, dar e necesar sa se precizeze n ce mprejurari. Trei nul e puse naintea cifrei una sau dupa ea, nu nseamna acelasi lucru. Totusi a fost nevoie sa ma duc din nou la ministru. n salile de asteptare cred ca era aceeasi lume din ajun. Seful de cabinet al secretarului general a venit cu mine si a cerut sa fiu introdus ct de repede. Aceste situatii exceptionale mi sunt cu adevarat insuportabile. Aveam impresia ca mi s-a uscat pielea. Negresit, sun t nemasurat de orgolios, dar, hotart, asta ca personalitate sufleteasca numai: ca personalitate sociala ma simt ntr-o situatie falsa si nesigura cnd ma saluta prea respectuos chiar un servitor. Parca merg n calcie. mping nelinistea asta att de dep arte, se vede, nsa, nct as putea sa ma plng de cele mai multe ori, si pe drept cuvnt, de exagerata familiaritate si lipsa de stima sociala care mi se arata. Din punctul lui de vedere, Nae Gheorghidiu a avut dreptate. Luni a venit un refe

rat de la Galati, anuntnd ca un localnic se oferea sa cumpere aramaria cu un pret mult mai ridicat dect cel dat de fabrica noastra, dar era prea trziu, hrtiile erau semnate. Peste vreo saptamna, n preajma Pastilor, am facut un aranjament cu ceilalti si, cu toate ca nevasta-mea insista sa ramn, am iesit din asociatie. E TOT FILOZOFIE... mi dadea o impresie de echivoc: ma simteam n mna celor doi oameni, care luau necont enit aere grave si atitudini importante, ca n mna unui medic, care-ti aplica apara te si face ncercari cu tine, fara sa spuie exact ce vrea, pretinzndu-ti, destul de nejustificat, absoluta ncredere. Dealtfel, mi-e greu sa merg imediat n spatele cu iva, cu obligatia sa calc exact n urmele lui. Mai ales ca n timpul acesta munca mea la Universitate ma pasiona si fara ndoiala c a a fost cea mai rodnica din viata mea. Chiar n a doua jumatate a lui april am av ut o lucrare de seminar, care a fost o adevarata lectie despre Critica ratiunii practice. Profesorul, foarte serios si foarte pretentios, obisnuia sa lase pe ca tedra pe studentul care expunea lucrarea, iar el trecea n rndul auditorilor, n prim a banca. Noutatea era acum ca, spre deosebire de toti colegii mei, care-si citea u lucrarile, eu vorbeam, timp de o ora, despre tema data, fara altceva dinainte dect o pagina cu note. Negresit, Critica ratiunii practice, excesiv dogmatica, prezinta mult mai putine greutati dect aceea a ratiunii pure, chiar n textul kantian, ba nca, tinnd seama ma i mult de sala dect de profesor, cautasem sa ocolesc ct mai mult dificultatile met afizice. Nevasta-mea a fost pna seara grava si tacuta. Faptul ca fusesem tratat d e profesor cu atta deferenta masurata, ca timp de o ora fusesem pe catedra obiect ul privirilor unei sali pline, n care erau si cteva studente, frumoase, necunoscut e noua, de la alta facultate probabil, sfiala admirativa cu care eram felicitat de colegi si de roiul de fete care ma nconjurase, la sfrsitul orei lnga catedra, o intimidasera. S-a rezemat de bratul meu, calda si ngndurata. Aveam de facut cumparaturi si simte am nevoia sa schimb oboseala n joc si destindere. Am fost cu trasura dupa-masa la Sosea, pna dincolo de vila Minovici. A vorbit n timpul plimbarii putin si parea m ereu preocupata. Numai cnd a fost n patul jos si larg, ghemuita ntre pernele albe, dupa obiceiul ei, a soptit, parca mai mult pentru ea: "Uf... si filozofia asta!" Spunea "uf, si filozofia asta!" cu un fel de ciuda, cum ar fi spus: "uf, rochia asta!" sau "uf, pantoful asta!" care o strnge. - Dar ce-ti face filozofia, fata draga? - Nu pricep nimic... nimic, si-i erau ochii mari si albastri, ncruntati de necaz. - Cum, acum, dupa ce ai audiat aproape doi ani cursuri de filozofie, constati ca nu pricepi nimic? - Lasa-ma-n pace... niciodata n-am priceput nimic... ce naiba vor toti filozofii acestia? - Si-i iubesti tu... cred ca nimic mai mult... Asa o fata sluta ca tine... - Asculta, vorbesc serios acum... Te rog foarte mult... - Ei, cum vorbesti serios, draga mea, daca vrei sa stii ce vor filozofii? Lumina lampii, strnsa si rasfrnta de abajur, i poleia rotunzimile albe, n culcusul p atului cu perne mari, patrate, de olanda parca scrobita. - Asculta, ti-a trecut vnataia pe care ti-ai facut-o la genunchi, cnd te-ai lovit de scaunul cazut ieri? si i-am ridicat camasuta spumoasa de pe genunchi, ca sa v ad. Si-a tras-o nervoasa la loc. - Lasa asta si raspunde la ce te ntreb. - Cum, draga, vrei sa stii serios ce vor filozofii? - Da... si era grava ca un copil care cere luna sau pasarea de aur... - Nu stiu... - Cum nu stii? Atunci de ce vorbesti la Universitate? - Ce vrei sa fac? Vorbesc si eu asa... - Dar lumea de ce spune ca stii? - Spune cineva enormitatea asta?

- Lasa-ma-n pace, ca nu vrei sa-mi spui, si albastrul ochilor i s-a ntunecat, buz a de jos, umeda, i s-a rasfrnt a ciuda. As fi vrut s-o sarut, asa mbufnata si copilaroasa ca o cadna. - Fata draga... zau daca stiu. - Spune ce stii... Ce-ai vrut sa spui azi cnd ai spus "neliniste metafizica"? M-a mirat ca a retinut expresia, dar pare-se ca a frapat-o ca pe excursionisti u n obiect de curiozitate colorata, n muzeu. - Neliniste metafizica? si o priveam adnc n ochi... Neliniste metafizica e sa priv esti o femeie n ochii mari. - Ei, nu... - ... Sa simti ca lumea e fara margini, ca suntem att de mici, ca frumusetea are pete si e trecatoare, ca dreptatea nu se poate realiza, ca nu putem sti niciodat a adevarul. Sa fii, din cauza asta, trist... sa iubesti florile si sa zmbesti cnd vezi oameni ca Nae Gheorghidiu, care nu banuie nimic si si au socotelile lor. Genele lungi se ntind usor ca o mirare peste apa albastrie dintre ele. - Nu putem sti adevarul? Cum? dreptatea nu se poate realiza? si ascultnd n ea, o c lipa, pe urma: frumusetea are pete si e trecatoare? - Da, fata draga, adevarul nu-l putem sti niciodata, niciodata... dreptatea nu s e poate realiza pe lume... iar frumusetea are pete si e trecatoare... Asa, ca pa ta asta, de deasupra genunchiului tau... - Ei, esti revoltator, mria, pacalita n asteptarea ei. - Iar acum doua saptamni ai avut si un guturai de nu avea nimeni curajul sa te sa rute, iar nasul ti-era inform si rosu... Ba nca ar putea fi si mai rau, zi Doamne fereste... ai putea fi bolnava de stomac, de pilda... - Ah, taci cu prostiile... spune-mi mai bine ce e filozofia... - Tare mi-e teama ca daca nu ti-o conveni nici ea, o sa-i spui "sa taca" si filo zofiei. Voi femeile... - Te rog... nici un "voi femeile"... eu sunt eu... eu nu sunt "femeile". Am tras-o de nas, s-a aparat ca de o albina cu palma... si pe urma iar a luat mu tra ntrebatoare. - Stai nti sa ndrept abajurul, ca sa-ti fie capul n lumina... Nu pot suferi sa-ti vo rbesc, fara sa-ti vad ochii. mi da "nelinistea metafizica", si ntorcnd lampa cu aba jur mare, verde, de citit seara, am scaldat-o n lumina. Cu formele ei calde si vi i, era ca o bucurie a serii. - Ah... iar ncepi... credeam ca ai devenit serios, si trase de urechile de dantel a puisorul de puf. - Draga, filozofii, ca toti copiii, au vrut sa stie la nceput "cine a facut lumea ?". - Cine s-o faca? Dumnezeu... - Da? Ai uitat ntrebarea: dar pe Dumnezeu cine l-a facut, taticule? - !?... se mira cu ochii mariti si gura micsorata. - Sigur. ndeosebi, ei ar fi vrut sa stie ce se ntmpla cu omul dupa moarte... Daca e xista suflet... si daca sufletul e muritor. Au vazut nsa curnd ca aici dezlegare n u poate sa fie si, modesti, dndu-si seama ca nu pot cunoaste nimic de dincolo, au cautat sa cunoasca mai bine lumea de dincoace, lumea asta n care traim. Negresit , mai toti au facut si metafizica religioasa, dar cei mai multi, si n principalul operei lor, s-au ntrebat ce e lumea... - Ce sa fie? si era mirata ca filozofii si-au pus o ntrebare att de simpla. - Ce? ti se pare asa de usor de raspuns? - !? - Draga fata, nca de la nceput s-a vazut ca nici ntrebarea asta nu are un raspuns l impede. De trei mii de ani - si, poate, mai demult - gnditorii cauta dezlegare: C e este lumea? Ce putem cunoaste din ea? Cei care au ncercat un raspuns se numesc filozofi, iar ansamblul raspunsului lor, un sistem de filozofie. De aceea, n cent rul filozofiei sta asa-zisa teorie a cunoasterii. Motru, de pilda, e profesor de logica si de teoria cunoasterii. Pare enervata, deziluzionata, si ridica usor camasuta alba pe umerii rotunzi si c ruzi. - Dar bine, cu aceasta cunoastere a lumii nu se ocupa stiinta? Ce mai e nevoie d e o teorie a cunoasterii?

E mirata, asa cum se mira profanii ca filozofia se ocupa de lucruri care lor le par excesiv de simple, caci nimic nu pare mai simplu dect o axioma. Asa cum elevi i, care urmeaza matematicile superioare, se mira ca li se cere sa demonstreze ca 3x7=7x3. - E cu totul altceva, fata urta... Dealtfel, cei mai multi filozofi au tagaduit p osibilitatea stiintei. - Ei, cum asta? ntreaba, nevinovata... - Ei spun ca, n afara de ce e formal si nu al realitatii, n afara deci de matemati ci si de ce se leaga de ele: geometria, mecanica si fizica, n genere, nu putem cu noaste nimic sigur. "Sigur", ntelegi? - Si cum asta? Dar medicina? - De medicina nici nu mai vorbim. Indicatiile ei se bat n cap si determina mode. Unii cred ca de doua mii de ani n-a facut nici un progres, n afara de chirurgie, care e tehnica pura. Medicina nici astazi nu poate vindeca un guturai macar si a i vazut ca eu a trebuit sa astept doua saptamni pna sa te pot saruta ca lumea... - Ah! si-mi da mnioasa cu puisorul de puf n cap. - A recomandat, zeci de ani, dusurile reci pentru cei nervosi si acum le condamn a, gasindu-le omortoare mai ales pentru cei nervosi, de le-a nlocuit cu cele scoti ene. A recomandat o jumatate de veac mncarurile fierte mult, cu grija, si azi le recomanda aproape crude, sa nu li se piarda vitaminele. A recomandat operatia de apendicita, pe urma a combatut-o, a recomandat medicatia intensa, ca sa revie p e urma la stimulente si iar sa se ntoarca. Am citit zilele trecute ca un medic e de parere ca apa murdara de ru e mai buna de baut, tocmai pentru ca are bacterii, necesare organismului, si e deci mpotriva filtrarii. Ba se pare ca unii medici s unt si mpotriva aeratiei camerei de dormit, pentru ca sa nu se consume oxigen n ti mpul somnului si odihna sa fie deci completa si citeaza cazul pasarilor, care do rm cu pliscul sub aripa. A fost un principiu: "digeram cu picioarele mai mult de ct cu stomacul" si acum unii recomanda siesta linistita, dupa pilda animalelor ca re se odihnesc dupa masa. Tuberculosilor li s-a recomandat, cu pasiune, aerul ce l mai tare al muntilor si, dupa ce au murit cu sutele si miile acolo, au fost co borti, ceilalti, mai jos. Dealtfel, multi se ntreaba daca nu cumva cea mai teribil a dintre boale, aceea a cancerului, nu e un rezultat al excesului de medicamenta tie, dovedind astfel ca nu cstigam nimic, ca, n schimbul unei aparente ndreptari, n e loveste mai rau, mai cumplit. S-a observat, n orice caz, ca populatiile care ig noreaza medicina traiesc mai sanatos si mai mult dect cele care la tot pasul alea rga dupa doctori. Asta ca sa-ti dau un exemplu. Asa cu toate... De istorie ce sa mai vorbesc? Ai vazut cum si bate joc Anatole France de ea. Dealtminteri, filozo fii nu se gndeau numai la medicina, ci la tot ce poate fi obiect de stiut. Nu put em cunoaste nimic cu adevarat. - Tot nu pricep... cum nu putem cunoaste? - Asculta, sa te ntreb altfel. Cum cunoastem noi lumea? - Prin simturi... - Foarte bine... dar simturile sunt nselatoare: Urechea te minte si ochiul te-nsala... Ce-un secol ne zice, ceilalti o dezic... Culoarea nu e a lucrurilor... e a ochiului nostru... Daltonistii vad verde n loc de ros. Daca toti am fi daltonisti, toate lucrurile rosii ar fi verzi, ochiul su fera de attea ori, dealtfel, de halucinatie... urechea de asemeni... "mi s-a paru t ca m-a strigat cineva", pipaitul nsala, simtul inferior nsala... Cei carora li s -a amputat piciorul se vaieta nca uneori ca-i doare unghia de la deget. Lucrurile n-au nimic al lor: nici forma, nici culoare, nici sunet. Dealtfel, n-ai vazut s i n somn cum ne nsala simturile? Traiesti n vis tocmai ca n viata. Soarele te arde, iarba e umeda, gheata rece, vezi ce nici n-ai gndi, cstigi saci cu bani de aur. Ba chiar banuiesti ca esti n vis si ngrijorat, cauti sa verifici, te pipai. Dar te c onvingi ca e realitate. Pentru orice gnditor adevarat a ramas stabilit ca nu pute m avea nici o ncredere n simturi. Totul e relativ. Nasciorul dumitale pare un nas de Cyrano pe lnga o crna adevarata. - Asculta... si iar si arata amenintatoare dintii albi, dintre care doi din fata,

de sub buza rosie de sus, putin mai lati, ca doua minuscule petale, mbietoare, d e floare de cires. - Cine ar banui ca alamiul parului dumitale e facut cu ajutorul ceaiului...? Pe toti i nsala. - Ah! si a nceput indignata sa dea cu picioarele si pumnii n mine, aratndu-mi suvit e de par auriu din crestet: Uite... uite. - Draga, ma lasi sau nu sa fac filozofie? - Daca spui infamii? - Ce infamii? Astea sunt infamii? Vezi ca daca nu stai linistita, vai de chica d umitale alamie. Si, dupa ce s-a potolit putin: mi spui uneori ca ma iubesti. Si e u trebuie sa cred asta... desi stiu ca e ceva foarte relativ... Cine stie...? Ma priveste cu ochi mari de copil furios. - Ai spus ca faci acum numai filozofie... - Dar ce? Crezi ca asta nu-i filozofie? Sa stiu daca ma iubesti sau nu? (Cnd mi da u seama acum ct de putin banuiam ce sens profund avea sa aiba ntr-o zi aceasta afi rmatie pentru mine, ce nnebunitoare problema fara solutie avea sa-mi puie, ct avea m sa-mi repet ntrebarea la nesfrsit, mi vine sa surd melancolic de seninatatea cu ca re glumeam atunci, cum ar glumi, fara sa stie nimic, cei al caror tren a si porn it pe o linie pe care alt tren vine dimpotriva.) - Nu te iubesc deloc... continua. - Dar sub aparenta, s-au ntrebat filozofii, nu e nimic absolut, nimic care sa rez iste oricarei analize? Si fiecare a propus cte ceva. Fiecare a avut un sistem al lui. Primii filozofi greci mai cunoscuti au emis teorii oarecum simple. Pentru T ales din Milet, daca ai cauta si ai cauta, ai vedea ca esenta, absolutul, este a pa. Ea se transforma n toate lucrurile care sunt pe lume. Pentru Heraclites, care nu vedea dect miscare si transformare, dimpotriva: esenta, absolutul, era focul, un foc mai pur nsa. Altii, mai vechi, crezusera ca e pamntul, altii aerul. De fap t, toti ntelegeau prin aceste "principii" ceea ce stiinta moderna ntelege prin "en ergie", care, transformndu-se n orice, creeaza lumea existenta. Deci, vechii filoz ofi greci erau niste fizicieni. Erau, dealtfel, si buni matematicieni. Pytagora chiar credea ca numarul e singura realitate n lume. Caci aparentele ar fi nselnd, d ar numarul nu nsala niciodata, 3+4 fac oricnd sapte. Altii au gasit ca miscarea e absoluta. Zenon credea ca, singur, repaosul. Dar sa trecem peste acesti primi fi lozofi, caci toti au dreptate, dar toti exagereaza. - Asculta, nu pricep. - Ei, mereu nu pricepi... Si pe urma, surznd: Un filozof nu trebuie priceput, caci asta e imposibil. Dealtfel, filozofii toti se declara, de trei mii de ani ncoace , unii pe altii ininteligibili. Si daca ei nu se nteleg... atunci cum vrei sa-i nt elegi tu?... Asa cum esti... Si o privesc cu o prefacuta desconsiderare. E foarte atenta si nu ia n seama nimic. - Bine, dar nici profesorul nu-i ntelege? - Nici el, nici nimeni. Un sistem de filozofie e un sistem frumos sau nu e nimic . Nu uita ca el e un mare profesor de istoria filozofiei. Un istoric memorizeaza . El expune pe rnd sistemele, nu le explica. Caci, n general, aceste sisteme sunt capodopere de logica si metoda. Numai daca le admiti nsa punctul de plecare, adic a tocmai cel care e declarat, n genere, ininteligibil. Filozofii si nebunii sunt cei mai mari adepti ai logicii. Daca admiti unui nebun ca el e de sticla, atunci totul decurge cum nu se poate mai normal. Se fereste de tine ca sa nu se sparga , se spala cu grija ca sa fie mereu limpede, si studiaza greutatea, spera sa devi e sonor, si asa mai departe. Dealtfel, dupa primii filozofi greci, au urmat sofi stii, care au mpins ndoiala pna la ultimele consecinte. Daca nimic nu e adevarat, a tunci se poate afirma orice. Totul e sa fie frumos exprimat. Daca "omul e masura lucrurilor" si, orict s-ar trudi, nu descopera dect minciuna, atunci sa aleaga ce l putin minciunile agreabile. Cum vezi, ei sunt stramosii autorului tau favorit, Anatole France, care afirma si el ca orice idee se poate sustine, ca adevarul n u poate fi aflat si ca singurul lucru care ne ramne de facut e sa cautam frumosul si agreabilul. Iar n locul unui filozof, el prefera o statueta sau, si mai bine, o femeiusca frumoasa ca o statueta... Cu toate ca nu mpartasesc convingerile lui , cu toate ca ai snii att de urti, uite, uneori privindu-te, simt si eu ca are puti na dreptate.

S-a nfasurat de necaz, toata, de la picioare pna sub barbie, cu plapuma cu atlazul ivoriu, ca un copil n fasa. - Foarte bine, spune mai departe. - Spun, daca dai iar plapuma deoparte. - Dar sa spui... auzi? si e mereu copilaroasa ca o cadna. - Spun. Dar pe scurt acum, ca, uite, se face ziua. O privesc cercetator. Sunt si ngur acum, dupa miezul noptii, n tot cuprinsul pamntului, al stelelor, al nemargin irii albastre, cu femeia aceasta, goala pe alba piramida a pernelor, sub lumina lampii. - Ce-are a face ca-i trziu...? spune. - Ei bine, au urmat, lasnd deoparte pe cei mai putin nsemnati, timp de aproape dou a mii de ani, o serie de mari filozofi, care, indignati de atitudinea sofistilor (caci acestia, gasind ca simturile nsala, tagaduiau totul), au cautat daca nu ex ista un alt mijloc, mai sigur, de aflat adevarul. Si au gasit ca ratiunea e un b un instrument si ca ea ne poate ajuta sa descoperim cteva adevaruri absolute. Soc rate a gasit ca binele e ceva absolut. Platon a ajuns la concluzia ca ideile nu sunt supuse schimbarii. Animalul se naste, creste, moare; dar ideea de animal, s peta, ramne undeva, departe, n aer, n cer; Aristotel gasea ca ramne sigura activitat ea, cine nu se misca e mort ca un tablou pe perete, activitatea e o certitudine. Descartes gasea ca sigura e ndoiala, deci cugetarea - si de aci deducea existent a sigura a lumii. Spinoza, nca mai rationalist dect ceilalti, ajungea la concluzia ca sigura e substanta, adica Dumnezeu, si tot ce exista nu sunt dect moduri si f orme ale substantei. E panteismul exprimat cu aproximatie n literatura, n ideea nu ca Dumnezeu e n toate, ci ca e toate: floare, pom, munte, om, gndire; Leibniz, to t pe calea ratiunii, gasea ca absolut certa e existenta substantei active, a mon adelor adica, un fel de mici suflete din care ar fi facuta lumea. Acestia au fos t rationalistii principali, caci i-am lasat deoparte pe multi, ntre care si pe re ligiosi: Plotin din Alexandria, pe filozofii si sfintii crestini: sfntul Augustin , sfntul Anselm, sfntul Bernard, sfntul Toma d'Aquino si altii. Dormi cu ochii desc hisi sau asculti? Sta rezemata n cot: Spune nainte... Si avea bratul alb si gol. Asadar, timp de doua mii de ani, acestia si discipolii lor au cautat, ngroziti de nesiguranta simturilor, sa gaseasca sprijin n ratiune sau n credinta n Dumnezeu. A venit nsa scoala filozofica englezeasca, stii ca englezii sunt oameni practici, si a afirmat ca nimic nu putem sti dect tot prin simturi. Ratiunea nu duce dect la vorbe goale. Unul dintre acesti englezi, Roger Bacon, si dupa el altul, Francis Bacon, peste trei veacuri, ne ndeamna sa ne ntoarcem la natura si sa nu credem de ct ceea ce se poate controla. Ei sunt parintii stiintei moderne. Ceilalti englezi , care au filozofat, s-au multumit sa tagaduiasca valoarea virajului ratiunii. L ocke afirma contrariul celor ce se sustinuse doua mii de ani. Numai prin simturi putem cunoaste ceea ce e de cunoscut, prin experienta. nainte de experienta sufl etul e "tabula rasa". Totul vine prin simturi. Episcopul Berkeley trage concluzi a ca daca totul nu exista dect cta vreme e cunoscut prin simturi, atunci tot ce nu e cunoscut nu exista; si cum cunoasterea e un act spiritual, spiritul e totul, deci materia nu exista si senzatiile sunt provocate de spiritul cel mare: Dumnez eu, asa cum sufletul provoaca si traieste visele. Viata si materia sunt numai un vis al spiritului: David Hume tagaduieste spiritul si revine, ntr-o forma noua, la vechiul scepticism al sofistilor. Nimic nu exista n realitate. Totul e numai r elativ la noi si se reduce la legile asociatiei ideilor. Nici numarul, nici cauz a, nimic nu exista, afara de ceea ce aduc simturile si care, fireste, nu are nic i o valoare stiintifica. Tot un englez, si nca fata bisericeasca, filozoful Thoma s Reid, a combatut aceasta filozofie a iluziei, spunnd, ntre altele, si o anecdota care a avut mare succes la vremea ei. "Ma ntlnesc, zilele trecute, cu bunul meu p rieten, John sa-i spunem. Era foarte amart. Dar, John, ce s-a ntmplat cu dumneata? Su t amart. Mi-a nnebunit baiatul cel mare... Arthur? Ei, nu mai spune... cel care stud ia filozofia la Oxford? Tocmai el. A venit acum de sarbatori acasa. Fireste ca am gasit o masa bogata si, emotionat, l-am ntrebat ce a nvatat acolo la Universitate. .. Multe, tata, si lucruri pe care nici nu le banuiesti. Am nvatat, de pilda, ca ni mic nu exista, ca totul e o creatie a simturilor mele, masa, cu tot ce e pe ea;

uite, mna mea e si ea creatie a simturilor mele. Tot ce ma nconjoara e o creatie a simturilor mele. Dumneata nsuti, tata, esti o creatie a simturilor mele... Cnd am auzit asta, mi s-a facut rau. M-am ridicat furios n picioare si i-am spus, cuprin s de mnie: Bine, ticalosule, ca vinul si paharul, si masa or fi creatia simturilor tale... poate... nu stiu. Dar sa-mi spui mie ca eu sunt o creatie a simturilor tale, cnd stiu bine ca eu te-am facut pe tine?... Asta e prea-prea. Iesi afara di n casa mea si du-te la filozofii tai." Rde amuzata cu dintii ca miezul unui fruct rosu. - Episcopul asta avea dreptate... - Te cred ca-i dai dreptate... Totdeauna episcopii au fost de acord cu femeiusti le frumoase. Dar acum am obosit... Dealtfel, am ajuns la Kant, care e cel mai ma re dintre toti. El i-a mpacat pe cei doua mii de ani de rationalism - adica de mpa cat nu i-a mpacat, dar a gasit calea adevarata cu empirismul stiintific al englez ilor. El a spus: nici ratiunea singura, nici simturile singure nu pot oferi un a devar sigur. Ratiunea singura o ia razna, simturile singure sunt moarte. Lumea c ea adevarata, care ne strneste impresiile, n-o cunoastem. El i-a zis lumii acelei a "lucru n sine", numen. Numenul, acest miez al lucrurilor, nu-l poate cunoaste n imeni. Cnd vrea sa ajunga la noi, el ia forma dictata de simturi si se organizeaz a asa cum cere ratiunea noastra. Cnd acest numen vrea sa intre n cetatea mintii no astre, el trebuie sa se supuie formalitatilor necesare, sa mbrace un anumit costu m, sa pastreze obiceiurile si prescriptiile. Ratiunea nu poate sti nimic din cee a ce e n afara de zidurile cetatii, dar garanteaza pentru ordinea si siguranta ce lor dinauntru. Prin urmare, si dupa Kant, lumea pe care o vedem e un vis al fiec aruia din noi, dar un vis care se formeaza dupa anumite reguli, nu asa la ntmplare , dupa regulile "casei" adica ale sensibilitatii, ale judecatii si ale ratiunii. Un vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi... Iata, fata draga, filozofia, explicata, att ct s-a putut, ca s-o nteleaga si o proa sta mica, asa ca tine... S-a ntartat ca o pisica n culcusul de olanda alba. - Iar ncepi? - Ei, atunci, poftim, retractez: o proasta mare. - Asculta, sa nu ma scoti din sarite... Spune-mi mai bine acum altceva. Daca lum ea care exista e un vis al fiecarui om, dupa reguli stabilite, cum se face ca to ti oamenii viseaza dupa aceleasi reguli? O privesc cu o nemaipomenita mirare. - Zau ca nu esti chiar asa de proasta. S-a nfuriat, vrea sa-mi prinda mna ca sa mi-o muste. - Zau ca nu glumesc... Asta s-au ntrebat si ceilalti filozofi, citind pe Kant. El spusese ca exista o "constiinta n genere". Dar, se vede ca e prea putin... Pe ti ne te multumeste aceasta afirmatie, caci pe confratii tai ntr-ale filozofiei nu.. . N-am apucat sa termin fraza, caci m-am pomenit cu amndoua pernele de puf si dante la n cap. - Draga fata, nu mai stiu cum sa ma nteleg cu tine... Daca-ti spun... Ma ntrerupe poruncitor... - Stai, acum vino aproape si-mi raspunde la o ntrebare. Iau o mutra supusa, cu ipocrizie, si astept. - Da? - Cine era o fata blonda si uscata?... - Care? - Una urta... dupa lucrare, cnd tu vorbeai cu profesorul, ctiva baieti si vreo doua fete discutau despre tine. Asta se lauda ca te cunoaste... Un baiat spunea si e l ca ati facut liceul mpreuna. - Cine, frate? - Ei, cum cine? Una... blonda si urta. Era n capul bancii a cincea. Nu stiu nimic, dar spun la ntmplare: - Care, aia din capul bancii a cincea...? A...! blonda... aia cu gura frumoasa.. .?

Strmba din buze. - Da, frumoasa, daca era vopsita ca o paparuda. Am nteles si joc mai departe, cu mutra cea mai convinsa: - A, stiu acum. E o fosta metresa a mea... Ma priveste o clipa uimita, cu sprncene circomflexe. - Mizerabile, si se napusteste asupra mea cu pumnii. - A, da... frumoasa fata... ce gura avea... M-a mpins cu picioarele afara din pat si, ca sa nu cad, a trebuit sa cobor. - Draga, avea o gura calda si lacoma... Striga la mine mnioasa: - Taci... n-auzi, taci... Si, laudaros, din mijlocul dormitorului: - Lacoma... draga... Aia stia sa sarute, nu ca tine. Arunca acum cu pernele n mine, strignd n genunchi, n mijlocul patului: - Nu ma intereseaza... taci... nu vreau sa aud... era sluta. - Cnd te strngea n brate... niste brate, cu adevarat colaci de salvare... Vrea sa-mi arunce cartea de pe mescioara n cap, dar sar mai nainte, o prind n brate si o culc n pat. I-am fixat umerii n olanda alba a asternutului, petrecndu-i mna stn ga pe sub talie, arcuindu-i astfel pieptul cu snii mici. i prinsesem amndoua minile, caci cu cotul i apasam bratul stng, iar cu degetele i nclestasem bratul celalalt ap roape de umar. Corpul i era de sub sni n jos liber si gol tot, dar nu putea sa scap e din prinsoare, cu toata truda ei de zvrluga. n felul acesta gura i era n voia mea, caci stam n genunchi si aveam si bratul drept cu totul liber. N-o sarutam. mi apr opiam numai buzele de coltul gurii ei si asteptam. Se smucea, arunca picioarele cautnd sa ma loveasca, dar totul era de prisos. Camasuta i se adunase spre gt. O nt rebam ironic: - Tot mai vrei sa dai oamenilor cu cartile n cap? si-i conturam, abia atingndu-le cu gura, buzele moi si carnoase, iar cnd nfiorat le simteam ntredeschiderea si resp iratia calda de floare, ma departam de ele si ma apropiam usor de urechiuse. si r asucea mijlocul, se vnzolea opintindu-se n calcie, facnd ca o punte arcuita din trup ul ei oferit tot unui zenit al voluptatii, vadind goala, floarea de matase palid a din mijloc, n lumina cristalina cruda a lampii. - Mai esti afurisita? Nu vrea sa vorbeasca si, amarta, avea aerul sa spuie ca scapa ea din strnsoare si are sa-mi arate mie. Era vnjos si viu trupul, n toata goliciunea lui de femeie de douazeci de ani, tare , dar fara nici un os aparent, ca al felinelor. Pielea neteda si alba avea lucir i de sidef. Toate liniile ncepeau, fara sa se vada cum, asa ca ale lebedei, din o coluri. Snii robusti, din cauza minii mele petrecute pe sub talie, prelungeau grat ios, ca niste fructe oferite, cosul pieptului, ca sub ei, spre pntec, caderea sa fie brusca. Picioarele aveau coapsele tari, abia lipite nauntru cnd erau alaturi, lung arcuite n afara, din sold la genunchi, ca si cnd feminitatea ei ar fi fost ntr e doua paranteze fine, prelungi. Cu toata nversunarea mpotrivirii, mi-am apropiat gura de a ei, dar cnd am simtit-o moale si buna, ca un miez bun de fruct, i-am da t dintr-o data drumul si-am sarit n mijlocul dormitorului, ca de frica unui sarpe . S-a ridicat nfuriata, apriga, n genunchi si n aceeasi clipa mi-a zburat n cap cartea ... si de abia am avut timp sa ma feresc, caci flaconul cu apa de colonia de pe masa a zburat si el, prabusind n spatele meu o etajera cu vasul de flori cu tot, facndu-se cioburi. Daca ma lovea, nu stiu ce s-ar fi putut ntmpla. M-ar fi desfigurat, poate m-ar fi ucis chiar. Era fara ndoiala un paroxism, o unda de nebunie n furia ei, caci avea n joc aceeasi frenezie ca animalele din jungla. Niciodata n-o iubeam att de mult c a n asemenea clipe si ar fi putut sa ma omoare, dar la ispita asta n-as fi renunt at. E ceea ce n-am ntlnit niciodata la alta femeie, aceasta impresie de a te juca pasionat cu o pantera ntartata. Am prins-o din nou n brate, si cnd mi-a simtit gura apasata n plin, cald, pe a ei, s-a destins toata, s-a nmuiat ca o crpa, si-a trecut bratul dupa gtul meu si a ramas atrnata de gura mea. Scapat din strnsoarea sarutului ei, mi-am plimbat buzele de-a lungul taliei cu ra suciri molcome, mi-am lipit urechea si obrazul de pntecele neted si catifelat, ca

o petala de trandafir galben, ascultnd nauntru viata femeii, n ovarele ei, ca o se va, atent cum asculta medicul pieptul celui pe care l examineaza. A prins sa se f ramnte iarasi, se frngea ca o pine a iubirii trupului tnar, era lnced alba, si cu och ii nchisi peste durerea dospita din ea, oferind ntre dinti, ntinsa, garoafa nsngerata a buzelor. Eu priveam ochii ndoliati, care vegheasera nopti de-a rndul deasupra p atului prietenei bolnave, mna palida care scotea din camera suferindei ligheanul cu pansamente murdare schimbate, aceeasi mna palida care copia zeci si zeci de pa gini pentru matusa. Am prins sa caut n tot trupul acesta de printesa dornica sufl etul, floarea gndului si a loialitatii. Tacut, vointa dintre noi crestea, se exas pera ca sacadele unui spasm. mi gngurea numai, deodata nvapaiata si navalnic rumeni ta, naucit si cald n ureche, vorbe fara sir: "Daca nu... Viata mea... daca nu..." Pna la minunea din urma a mbratisarii. Nu mult dupa lucrarea de seminar, am ntlnit, ntr-o dupa-amiaza, la Sosea, pe cnd eu si nevasta-mea ne plimbam pe jos, pe Anisoara, o verisoara de-a mea, maritata cu un proprietar de mosie de pe lnga Ciulnita. Era n primele zile de mai, mugurii pl esneau n suluri mici de frunze, dar ramurile copacilor se vedeau nca mai negre. Pr imavara scotea lumea la soare ca pe soprle... Aleile erau zvntate si soarele taia sectoare luminoase, proaspete, n toate partile. Anisoara trimisese masina nainte, la rondul doi, si ea venea acum pe alee ncet, pe jos, frumusete mladioasa, bruna. Pe vremea cnd eram saraci nu ne vedeam aproape deloc cu aceasta verisoara, care e ra foarte "mondena", traia larg de tot, caci avea casa mare n Bucuresti. Era una dintre acele femei elegante despre care, fie pe strada, fie la teatru, toata lum ea ntreba numaidect cine e. Avea obraji cu limpezimi de ou de portelan, ochii negr i, mari ca niste clasice migdale, sprncenele drese, subtiri si usor ridicate spre tmple. Nasul, mult departat de gura, dar legat de ea printr-un suav santulet, ab ia lamurit, era tot asa de fin si sigur desenat ca si buzele, cum i erau, dealtfe l, toate trasaturile, si dadea o usoara semetie ntregii figuri. Un grain de beaut totusi, n stnga, deasupra gurii nrosite nchegat, mbia cu oarecare familiaritate. De a proape de tot nsa, tariei accentuate a trasaturilor i corespundea o fragezime prea molatica, nesigura, a carnii, ca la floarea crescuta la ntuneric. Probabil din c auza noptilor nedormite, sau, cine stie, era poate bolnava. Acum a descoperit-o parca pe nevasta-mea: "Zau, e ncntatoare... Ia uite ce draguta ... Ei nu, zau..." Nevasta-mea era fericita si surdea ca o scolarita, gdilata n org oliul ei ca place unei femei att de pretentioase. Ele ntre ele, femeile, sunt foar te simtitoare la aceste preferinte. A urmat o serie de invitatii reciproce si pe urma nu ne-am mai despartit aproape nici o zi, mai ales cnd a venit, dupa ce a t erminat muncile, si barbatul Anisoarei, Iorgu. A fost o schimbare rapida ca topi rea zapezii albe pe cmp. Am devenit si mondeni. Sarbatori n familii de cunoscuti, invitatii la conacuri de prieteni, la restaurante de seara si gradini de vara, d ansuri, devenisera preocupari cotidiene. Au fost, n luna mai, cteva "grandioase" b atai de flori la Sosea, ntre rondul nti si hipodrom, la care am luat, binenteles, pa rte, n automobilul ascuns sub liliac, trandafiri si garoafe al Anisoarei. Suferea m, ca supus unui tratament dureros, cu fiecare prilej din acesta, dar nevasta si descoperise n angrenajul de lux posibilitati noi, asa cum unii si descopera ntr-o z i talente nebanuite si, mai ales, descopera n fiecare zi prilejuri noi si diferit e sa si le exerciteze. O rochie noua, un pantof fin, o palarie, o masa cu invita ti eleganti, care altora li se pareau aproape la fel sau fara nuante prea eviden te, aveau ntre ele pentru nevasta-mea deosebiri categorice, asa ca n reclama din v itrina farmaciilor, n care o mna extrem de fina e alaturata de alta cojita si bubo asa: nainte si dupa ntrebuintarea cremei X. De vechile prietenii nu mai putea fi vorba. Nu numai ca n-ar fi fost suficient d e bine mbracati pentru localurile n care mergeam acum, dar n-ar fi avut nici posib ilitatile materiale. Cnd mergeam nainte, n grup, plateam eu nota totdeauna, binentel es, dar acum nici eu, din cauza costului mare, n-as fi putut s-o fac. Dealtminte ri, aceste despartiri devin inevitabile prin gabaritul cheltuielilor. Cnd se ridi ca gradul de altitudine, unii ramn fatal jos, indiferent de sentimente. Aproape chiar din aceasta vreme, nevasta-mea a nceput sa se ocupe cu superioritat e si de tinuta mea. Stiam ca la Universitate trec printre studentii "bine". Eram nalt si elegant, dar e adevarat ca nu-mi faceam dect cte un costum de haine, pe ca

re-l purtam pna se uza si pe urma l nlocuiam cu altul. Cravata, de asemeni, cumpara m alta numai cnd cea de la gt era mototolita de-a binelea. Binenteles ca si ghetele le pingeleam ct timp cizmarul socotea ca se pot pingeli cuviincios. Dar cum eram subtire, cum cumparam obiecte pe care le credeam bune, n-aveam nici un motiv sa fiu ngrijorat. La nceput, nevasta-mea s-a multumit sa-mi calce hainele, sa-mi ara njeze mai bine nodul de la cravata si sa-mi puie, n fiecare zi, o batista mai fin a, n buzunarul de sus al hainei. Pe urma mi-a cumparat trei cravate noi si o juma tate de duzina de batiste fine de olanda. O stnjenea parca neatentia mea n mbracami nte. E drept ca ntr-o dupa-amiaza am observat si eu deosebirea dintre mine si dan satorii care veneau la Anisoara. ntia data mi-am dat seama ca o camasa nu se poate pune si a treia zi. Aveam, pe urma, mansetele prea largi si cu colturile sucite n afara, pe cnd "dansatorul" pe care-l priveam avea mansetele bine ntinse, mici, c are prindeau minile ca niste catuse de matase. Si pe cnd ghetele mele aveau o usoa ra tendinta sa-si ridice boturile, ale lui erau ntinse si parca noi. Era tuns par ca de cinci minute, pieptanat lins. Parea nesfrsit mai curat si mai ngrijit ca min e, cu toata baia mea din fiecare zi. Peste vreo doua zile nevasta-mea, cu oareca re stnjenire, mi-a dat un sfat caruia i-am ghicit resortul interior. - N-ar fi bine sa-ti comanzi, azi sau mine, doua costume noi? Caci hainele, daca le porti cu rndul, se pastreaza mai bine... zau, Stefane... Si iar: Nu mai purta si tu carti n buzunarele hainei. - Fata draga, o sa am de lucru cu probele... - N-are a face, si, uite, acum vine vara... N-ar fi bine sa-ti comanzi trei cama si de soie-crue? Ba poate n-ar fi rau daca ti-ai face o jumatate de duzina chiar. .. Am nteles ca n sufletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si c a suferea, fara sa spuna, din cauza asta. Simteam ca nici nu era singura inferioritate pe care mi-o gasea. Pare-se ca snob ii, pe care ea i admira acum, aveau un stil al lor, pe care eu nu-l aveam, vedeam cum zi de zi femeia mea se nstraina, n preocuparile si admiratiile ei, de mine. Viata mi-a devenit curnd o tortura continua. Stiam ca nu mai pot trai fara ea. Ca o armata care si-a pregatit ofensiva pe o directie, nu mai puteam schimba baza pasiunii mele. Era n toate planurile mele. n toate bucuriile viitorului. La masa, la miezul noptii n gradina de vara, n loc sa ascult ce-mi spunea vecinul sau vecin a, trageam cu urechea, nervos, sa prind crmpeie din convorbirile pe care nevastamea le avea cu domnul elegant de alaturi de ea. Nu mai puteam citi nici o carte, parasisem Universitatea. ntr-o zi, am gasit pe masa ei o scrisoare netrimisa nca, adresata unui domn la Brlad. Am desfacut-o cu graba si cu sila de mine nsumi: "Co ane Costica, ar fi trebuit sa vii aici... dar asta costa si, dupa sfatul deputat ului, m-am adresat unui contencios. Trebuie sa astepti nsa si nu te supara daca v -am trimis eu, nainte, 180 lei, pensia pe prima luna. Te pun n frigare si pe d-ta si pe coana Sofica, daca nu mi-i napoiati cnd luati pensia etc."... n casa Anisoarei, obisnuit acolo, cunoscusem un vag avocat, dansator, foarte caut at de femei, pe care le nvata, chiar pe cele mai reputate ca dansatoare, un dans nou, la moda: tango. Era uimitoare docilitatea cu care ele, att de frumoase si ca lde, bune de mbratisat, executau n bratele lui miscarile pe care le dicta, rabdare a cu care refaceau de zece ori un pas, ca si autoritatea plictisita cu care le f acea observatii. Venise si el de prin cabaretele Parisului, adus de razboi, si f orma, cu noi si alte vreo trei-patru perechi tinere, "banda noastra", cum spunea u, cu oarecare orgoliu, femeile. Evident, ma ntreb uneori daca eu nu-mi fac singur aceasta suferinta, daca nu cumv a, prin exceptie, oricine vorbeste despre dragoste n-ar trebui sa se ndoiasca si sa evite sa vorbeasca n numele celorlalti - ba cred ca niciodata n-ar trebui sa f oloseasca, vorbind, persoana a treia - pentru ca sentimentele pe care le ncearca sunt incomunicabile, vorbele cu care sunt etichetate nu corespund aceluiasi cont inut si, chiar daca e vorba de acelasi continut, intensitatea si durata sentimen tului pot fi nesfrsit de felurite, caci unul poate suferi atroce ca nevasta lui p rinde pe sub masa mna vecinului, pe cnd altul ia asta drept o nuanta fara importan ta, nct oricine iubeste e ca un calator, singur n speta lui pe lume, si nu are drep t dect doar sa banuiasca aceleasi sentimente si la altii, cta vreme nu corespunde cu ei dect prin mijloace att de imperfecte de comunicare, cum e cuvntul. mi ziceam c

a vad poate prea mult rau acolo unde nu e. De pilda, cu una dintre acele formule simpliste si stupide, mi se spune de catre cei din jurul meu ca sufar atta numai din cauza ca "sunt gelos". Vor sa spuna ca fara nici un motiv temeinic, mai mul t dintr-un fel de structura vicioasa sufleteasca, neconforma cu normalul si real itatea. E nca una din formulele acelei enormitati care e conceptia metafizica a d ragostei, formula care nu explica n realitate nimic, cum, de pilda, alta formula metafizica, folosita acum cteva zeci de decenii, nu explica n fizica nimic si totu si era folosita cu furie: "Natura are oroare de vid". Nu, n-am fost nici o secunda gelos, desi am suferit atta din cauza iubirii. Iata, de pilda, aceasta ntie zi cnd a nceput nelinistea mea, din cauza lui G. ... An isoara, care ntr-un fel avea mania excursiilor "n banda", a caror promiscuitate mi e mi facea sila, a hotart ca de Sfntul Constantin si Elena (cadea acum ntr-o smbata, iar luni era o alta sarbatoare ) sa facem o excursie de trei zile la vie, la niste prieteni comuni, la Odobesti , cu automobilele unora dintre ei. De la nceput m-a enervat urcarea n automobile. De vreo doua-trei ori ne aranjasem n cele trei masini si de doua-trei ori ne-au s chimbat, caci era cineva important care nu se simtea bine plasat. n realitate, fe meile cautau sa se gaseasca la un loc cu barbatii care le interesau, iar cnd nu i zbuteau de la nceput, stricau totul, sub pretexte dintre cele mai neserioase. Par tea dezagreabila era ca urcam si coboram fara sa stim de ce, iar asta ni se comu nica simplu de catre cei mbufnati si initiati sumar. - Iar ne dam jos? Dar ce e, frate, nu se mai termina? Aici raspundeau ridicaturi din umeri plictisite, ale celor care se aranjasera bi ne si acum se temeau sa nu li se strice socotelile. Cea mai mare surpriza a fost pentru mine ca nevasta-mea nsasi, foarte ascultata d in cauza frumusetii ei, si a carei participare constituia un fel de motiv de suc ces pentru excursie, era aceea care a deranjat de doua ori pe toata lumea, ca sa izbuteasca sa-l aiba n masina noastra pe G., dansatorul abia cunoscut cu doua sa ptamni nainte. Eram obisnuiti, de doi ani de zile de cnd ne iubeam, sa consideram c u indiferenta tot restul lumii, sa ne simtim bine oriunde suntem mpreuna si mai a les singuri, n mult prelungite convorbiri, sfrsite adeseori n voluptate. Un drum, o expozitie de tablouri ne placea mult mai mult daca ne puteam comunica si verifi ca reciproc impresiile. Cnd eram n lume si nu puteam vorbi unul cu altul, simple s ursuri sau priviri lungi explicau pentru noi situatia, caracterizau momente, ca n baza unei ntelegeri att de statornicite despre lume si a unei obisnuinte de a comu nica att de perfecte, nct vorbele erau oarecum de prisos. Socoteam ca si aceasta ex cursie va fi o voluptuoasa incursie n viata celorlalti, n folosul nostru, al amndur ora, si iata ca, de la nceput, staruia sa aiba n intimitatea noastra un dezagreabi l intrus. Asa credeam numai, n prima clipa, dar am nteles mai trziu, mai mult mort, ca intrusul, n patima apropierii lor, eram eu. Din ntia clipa, fireste, preferinta ei neocolita, neascunsa si lacoma, a pus ntre m ine si acest domn, venit pe un drum necunoscut trecutului nostru, o senzatie de stnjenire. El stia ce vrea ea, eu stiam de asemeni, si mai ales amndoi stiam unul despre altul ca stiam (si probabil si ea la fel) si nici o marturisire nu ar fi avut nimeni curajul sa faca. Am exagerat, evident, politetea, n exces de vorbarie , ca sa ma arat cu prisosinta binecrescut. - Dar nu... dar nu... poftiti... de ce nu...? Stau foarte bine... nu, nu ma dera njeaza. Dumneavoastra? A... bun atunci... perfect... Tu stai bine? (nevasta-mea era la mijloc ntre noi doi). A... atunci foarte bine, va fi o calatorie foarte fr umoasa... Avem o vreme minunata, de mai, nici prea cald, nici prea racoare... Cnd ajungem? Da? Tocmai la unu? Sa speram atunci ca nu o sa avem nici o pana de mot or. Pe drum, nevasta-mea n-a trait dect prezenta lui. Toate comentariile le-a facut n umai pentru el sau cu el. Avea o voce usor emotionata - la nceput am crezut ca di n cauza soarelui si aerului nrourat al diminetii si al cmpului - si releva cele ma i nensemnate nimicuri ale drumului, cu exclamatii. Daca masina era sa calce un crd de gste, ea scotea un fel de interjectie usoara, vreun A! care pornea nsa din toa ta intimitatea ei de femeie si vrea sa spuie cu totul altceva dect spunea. Daca e ra o casa cu pridvor frumos, ea arata n graba: Ai vazut? caci n timpul acesta masi na trecuse. Plouase putin n ajun si nu aveam acum fir de praf ca sa ne tulbure pr

ivirile, dar nceputul de nelamurire era nauntru. Nu mbracaseram nici halaturile de dril, nu pusesem nici coifurile de crpa si nici ochelarii. Rezemata de noi doi, n evasta-mea era de o voie buna primavaratica. Bratul stng i era petrecut peste brat ul meu, drept n fata, de i-l simteam, de la cot pna sus la ncheietura omoplatului, si n acelasi timp i simteam toata talia, parca si cu viata organelor din ea, cum p oate se simte seva n copaci, caci antebratul meu era usor sprijinit pe soldul ei. Desigur ca si el sta tot la fel. Tot fiindca nu era praf, masinile mergeau una lnga alta, lundu-se din cnd n cnd, la n recere, si atunci preaplinul de viata al celor care treceau nainte se manifesta n interjectii biruitoare, n saluturi cu minile si batistele. Dupa Valea Calugareasca, una dintre masini a avut o pana si ne-am oprit cu totii pentru ca stapnii si conducatorii sa repare raul n graba. Am ntrziat totusi aproape un ceas. Nevasta-mea a vrut sa aiba ramuri dintr-un mar nflorit, putin mai n deva le de unde eram noi, iar el s-a oferit sa i le rupa. S-au dus amndoi si ea si-a u mplut bratele cu ramuri, de parea, blonda si cu ochii albastri, o icoana mpodobit a. Placerea lor trecea nepasatoare peste faptul crud de a sluti un pom. S-a lasa t fotografiata apoi, caci el era "asortat" cu tot soiul de nimicuri, ca un snob la curse, si, fireste, "aparatul" nu lipsea. N-am putut sa nu bag de seama, de sus de unde eram, placerea cu care ea se lasa sprijinita toata de el, cnd au urcat rpa iar, pna n sosea, dupa ce masina a fost rep arata. Dupa Buzau, am nteles ca nu mai putem fi la ora mesei la Odobesti si ne-am hotart sa prnzim la Rmnicu-Sarat. Si aici, dupa ce ne-am asezat cu totii, nevastamea a gasit ca ar fi mult mai buna alta masa, asezata mai n fundul gradinii. Si n e-am sculat toata lumea, ca sa ne mutam lnga ea, caci din pricina ca ntrziase putin sa se spele pe mini si sa se pudreze, locul lnga G. i-l luase alta. Fireste ca eu i rezervasem locul lnga mine, dar a trebuit sa fac la fel cu ceilalti. Acum erau amndoi alaturi, iar eu, cam la colt, ntre un domn batrn si o doamna urta. Fiecare cr edem ca femeia care ne iubeste are, pastrate pentru noi, anumite mici gesturi de mngiere si frumusete, gesturi carora noi le dam un anume nteles si ne e o suferint a crncena sa vedem ca le are si pentru altul. E stupid, dar faptul ca ea a gustat din felul lui de mncare cu pofta - si ea stia ce vie placere mi face mie acest ge st, caci mi dadea pofta de mncare chiar daca eram bolnav - m-a abatut cu totul. Am surs n dreapta si n stnga nsa, facnd dureroase sfortari, ca sa nu se bage de seama c dau importanta unor asemenea nimicuri, caci ar fi atras atentia si comentariile tuturor. Dealtfel, cred ca lumea le da importanta numai atunci cnd observa ca si barbatul le da, fiindca pe ea numai "drama" o intereseaza. La sfrsitul mesei au cerut singuri clatite si acest gest, facut n comun, era la ei att tendinta de a se distinge ca adevarata pereche, ct mai ales un soi de educati e a simturilor, n vederea unei mari pasiuni. n genere, n toate gesturile unor amant i care se apropie e un fel de intentie de corespondenta, nemarturisita dar evide nta, ca o conventie ntre cei care si scriu, fara sa se cunoasca, si dau un rendez-v ous (el o floare albastra la butoniera, ea alta la fel la piept). Am ajuns la Odobesti pe la 4 dupa-amiaza abia, caci masa s-a prelungit ndestul. A fost si acolo, se ntelege, o problema a distribuirii camerelor, caci am fost mpar titi toti musafirii n trei familii deosebite. Am trecut un timp prin adevarate mi nute de groaza. Au cautat, cred, sa fie iar ct mai aproape, dar eu am izbutit, fa ra sa am aerul, sa locuim deosebit. Auzisem de scandaluri, cnd, noaptea, femeia a trecut n camera vecina, la un domn si ma gndeam ce ar deveni situatia mea jalnica de la prnz, ridicata nca, la o potenta nzecita, a doua zi, dupa o astfel de ntmplare . Sunt clipe cnd ura si dezgustul meu pentru femei devin att de absolute, ca socot esc ca de la oricare dintre ele te poti astepta la orice. Astfel ca, ntr-o excurs ie, s-o descoperi n camera unui domn, nu mai mi se pare imposibil, cu toata oroar ea pe care mi-o inspira o asemenea infamie, ori de unde ar veni, iar o iubire de aproape doi ani nu mi se pare deloc o piedica pentru o femeie, care, cnd iubeste iar, e gata pentru toate nerusinarile si imprudentele. Binenteles, trebuie sa fi i dintre cei care cred n nobletea feminitatii n general, dintre cei care au nevoie sa adore cu adevarat femeia, dintre cei care au jucat totul pe cartea ei, ca sa vorbesti de "nerusinare" si de "infamie", altminteri totul ramne un amuzant dese n, o "fermecatoare aventura" buna de tratat cu indulgenta si sarmanta ironie ana tolfranciana, ca, de pilda, murdaria unui catelus de rasa pe covor.

n cele trei zile, ct am stat la Odobesti, am fost ca si bolnav, cu toate ca paream uneori de o veselie excesiva. mi descopeream nevasta cu o uimire dureroasa. Sunt cazuri cnd expertii, ntr-un tablou vechi, dupa felurite spalaturi, descopera sub un peisaj banal, o madona de vreun mare pictor al Renasterii. Printr-o ironie du reroasa, eu descopeream acum, treptat, sub o madona crezuta autentica, originalu l: un peisaj si un cap strain si vulgar. Ei doi, oricum se formau grupurile, era u nedespartiti. Dealtfel, erau si cei care si impuneau, cu autoritate parca accep tata de toti, initiativele. Vizite n mprejurimi, plimbari, sporturi si jocuri n vie . Ba, de multe ori, dispareau singuri si se faceau asteptati. Asa, a doua zi, au venit la masa dupa ce toata lumea se asezase. Se stia ca numai pe ei i asteptam, deci situatia mea era dintre cele mai ridicule, caci ntrzierea lor, desi nu era p oate din pricina ca se gaseau amndoi ascunsi n vreo camera, se preta totusi la cel e mai dezagreabile sugestii. i rezervasem locul din dreapta mea, dar m-a deprimat ca nimeni n-a ocupat locul care trebuia sa fie n dreapta ei... Era un fel de ofi cializare a situatiei, care mi nnegrea sufletul. Ma ntrebam daca ea nu-si da seama de aceasta realitate, daca nu simte piedestalul de ridicul pe care ma suia... Cnd au venit (ea foarte afectata si surzatoare), priviti cu capetele ntoarse de catre toata lumea, a tinut sa ma mngie pe obraji. Nu stiu daca a facut-o numai pentru c a se stia vinovata, sau daca logica ei nu a vrut cumva sa creeze si un soi de ec hilibru cu mngierile pe care le distribuise. Masa nsasi a fost un nou prilej de chinuri. A luat, binenteles, iar din farfuria l ui, i-a turnat din paharul ei, cnd el a cerut servitorului sa-i dea vin. ncercam s a nnod convorbiri cu o vecina destul de frumoasa din stnga mea. As fi izbutit poat e sa creez un fel de vitrina de amor propriu pentru salvarea situatiei, dar mi-e ra totul indiferent, caci eu stiam ca aici nu e vorba de o preferinta sau de un joc de o clipa, ci de toata dragostea mea, de un trecut cald si luminos de doi a ni, de o desfigurare iremediabila. Eram deci trist, cu toata truda de a surde. Or chestra, angajata de gazda noastra pentru tot timpul ct vom sta acolo, a cntat un vals-boston, din cele scrise pentru cerintele modei si clipei, dar cu adevarat f rumos. Nevasta-mea si el l-au cerut de repetate ori, iar eu, care aveam, de asem eni, cu ea romanta noastra preferata, am banuit ca l vor repeta, pentru ca le pla ce (pentru ca e asociat cu o placere intensa a lor) si ca l vor face un fel de "m emento" al acestei iubiri n viitor. Un cntec din acela pe care, chiar cnd dragostea s-a sfrsit, amantii nu-l pot asculta fara sa simta ca pojghita de pe cicatricea sufletului se rupe ncet. Eram, se vede, att de palid, ca o vecina din fata mea m-a ntrebat, surznd sters: "Esti gelos?" Am raspuns cu alt surs grabit: "A, de ce? asa glumesc femeile"... ca sa arat ca nu sufar, caci am nteles ca aci mai erau si alt i barbati n situatia mea, ba aproape toti, dar nici unul nu suferea, si din cauza asta nu erau ridiculi, pe cnd eu singur faceam sfortari nereusite ca sa arat ca nu dau importanta neplacutei ntmplari. Ma chinuiam launtric ca sa par vesel, dar n u puteam suporta prea mult minciuna si ochii mi deveneau, de la ei, tristi. Si da ca as fi putut sa ma stapnesc n clipa asta, as fi izbutit poate sa ntorc situatia. Vecina mea din stnga era, daca nu mai frumoasa, cel putin tot att de interesanta c a nevasta mea, si nca si mai tnara. Daca nu "dicta" ca aceasta, era ca, fiind, cel putin n mprejurarea asta, mult mai delicata, nu cauta sa-si impuna cu vulgaritate capriciile, asa cum facea femeia mea. n schimb, n-as fi pierdut nimic, afara de amintirea attor nopti nalte si mai ales a attor tristeti trecute, devenite scumpe p rin mpartasirea lor cu ea, iar toate acestea nu mi le putea da nimeni. Am raspuns deci cu jumatate suflet vecinei din stnga. Ma ntrebam numai daca nevasta-mea nu-s i da seama unde ntr-adevar vor ajunge lucrurile, sau daca o face cu intentie, cac i n cazul acesta, orict ar fi sngerat ruptura, orict ar fi fost de grea parerea de r au, as fi plecat imediat si n cteva saptamni as fi divortat. ntre timp, enervat ca ea asculta cu o atentie pasionata, de-i devenisera ochii st ralucitori de tot, ce spunea el, am cautat sa prind cu urechea. i explica, numai, n termeni tehnici, si asa cum i stia el, deosebirea dintre motoarele automobilelo r frantuzesti si cele americane. Mi-am adus aminte de vremea cnd audia la fel mat ematici complicate, pentru mine. Catre sfrsit, s-a mai petrecut o mica si semnificativa ntmplare. Noi ramasesem nca l a masa si n jurul nostru se facuse grup. Ctiva comeseni se asezasera n largi fotoli i de trestie si se depanau banalitati curente. ndeosebi, o femeie urtica si nu toc

mai tnara provoca naiv pe G., care nu o baga n seama dect att ct i trebuia ca sa fie nteresant fata de nevasta mea. Si cnd aceasta urtica i-a cerut un pahar de vin, ngmf at si cu vointa prostcrescut, a refuzat sa ntinda mna si sa toarne din carafa de p e masa. A fost un moment penibil si femeia, care contase imprudent pe farmecele ei tomnatice, a ramas ncremenita. A intervenit atunci nevasta mea, poruncind: - Te rog sa torni un pahar de vin doamnei. Si cum el nu facea nici o miscare, iar eu ma consideram absent - s-a sculat si a oferit singura paharul de vin cerut. Era un gest al ei din vremea cea mai buna, dar n acelasi timp si un indiciu ca ea, simtindu-se preferata si stapna, putea, c a o aristocrata a iubirii, sa faca orice gest, fara sa se umileasca, asa cum reg ele Spaniei spala n Joia Mare doisprezece cersetori pe picioare. Dupa-masa, s-au vizitat unele dintre pivnitele "celebre" ale Odobestilor, de sut e de pasi sub pamnt, cu butoaie mari ct rezervoarele de petrol parca. Am gustat ne numarate soiuri si calitati, dupa ndemnul podgorenilor, toti meridionali si fleca ri, cnd e vorba de vinul lor. Cea mai dureroasa mprejurare pentru mine a fost masa de seara, din ajunul plecari i. El s-a ratacit, ntrziind de data asta cu o bruna mica si neastmparata, n timp ce toti ne asezasem la masa, nevasta mea acum lnga mine. Un fost ministru, mare podg orean de aci, care ar fi voit sa stea, probabil, de vorba cu ea la masa, a ocupa t locul liber din dreapta ei, nestiind ca e rezervat. A devenit livida, dar n-a avut curajul sa spuie nimic intrusului. n schimb, cum noi eram asezati cu spatele la intrare - luam masa ntr-un pridvor cu cerdac imens nflorit cu glicine si zorel e - la fiecare doua-trei secunde ntorcea enervata capul, sa vada daca vine. De la o vreme nu se mai putea stapni. Imensii ochi albastri de copil erau tulburi si si musca ndurerata, deseori, buza de jos moale si rosie. Nu putea mnca nimic, caci d e data asta cei ntrziati n-au mai fost asteptati si se adusese la masa. Niciodata nu m-am simtit mai descheiat de mine nsumi, mai nenorocit. Am crezut atta vreme ca eu sunt singurul motiv de durere sau de bucurie pentru femeia mea, iar azi desc opeream ca ochii ei sunt gata sa plnga pentru altul, ca suferea si ea, plapnda, ce ea ce eu nduram ros n adnc, de doua zile, dar ea pentru un om care mie mi se parea cel dinti venit. Erau aceiasi ochi nlacrimati din vremea care a precedat casatoria noastra, cnd eu n-o iubeam si cnd o lasam usuratic sa astepte jumatati de ora si mai bine, ntrziind la rendez-vous-uri, cnd ea mi facea reprosuri nlacrimate si sfsiet r resemnate, care ma tulburau adnc, ma revoltau mpotriva mea nsumi, si care au sfrsi t prin a ma lega de ea cum se leaga o ruptura organica prin aderente. Preferam, pe vremea aceea, pe o colega a ei mai subtirica si mai spirituala. Ea suferea si nu ascundea nimanui ca sufera, ca si acum, caci nu are orgoliul aspru de a nu s e da n spectacol. E si una din cauzele pentru care eu acum ndur atta, caci ea, nesu ferind de acest exhibitionism sentimental, crede, nestiind ct de greu ma stapnesc, ca nici eu nu sufar. Mai ales ca eu, daca ma rasucesc de durere e tocmai din ca uza spectacolului pe care-l da ea, fiind att de ridicula ca sufera. Caci asta fac ea situatia mea si mai jalnica, deoarece paream si mai mult de prisos, dureri si bucurii se ntmplau fara mine, tocmai cnd ea atragea luarea-aminte a tuturor. Dupa ce ea si-a tot sucit gtul, uitndu-se napoi, a venit si el, ntr-adevar, cu femei usca vie si neastmparata; si li s-a facut numaidect, prin nghesuirea celorlalti, un loc de favoare oarecum, caci alti ntrziati trebuiau sa se multumeasca sa stea toc mai la coada mesei. El a continuat sa-si nvaluie vecina n griji mngietoare si "tandr e", iar spectacolul acesta parea insuportabil nevestei mele. Nu putea mnca nimic si avea o figura de animal ranit. Ma ntrebam: ea nu-si da seama ca si eu sufar to t att de mult? Cum e cu putinta atta insensibilitate? Vecina fara lucru de vizavi a ntrebat-o, ironic si, evident, destul de tare, daca "sufera", si mi se parea ca n viata mea nu mi s-a adus o insulta mai mare dect sa fie ntrebata nevasta-mea, fa ta de mine, daca sufera din cauza altuia. M-am gndit sa las furculita n farfurie s i sa ma scol nentrziat, mnios, de la masa, plecnd apoi de-a dreptul la gara. Si as f i facut asta daca eram numai un amant, nu si barbatul acestei femei. ntre doi ama nti situatia este, desi mai complicata dect se judeca n mod primar de catre lume, negresit infinit mai simpla dect ntre sot si sotie. Nu ti-a placut o femeie numai pentru trupul ei, numai pentru surprinderea framntarii ei sexuale, caci placerea si neplacerea se cauta si se desfac asemeni perechilor la cadril. Dar ti-ai ales -o ca nevasta. n realizarile naturii orice om e un exemplar unic si inedit. Din t

oata filozofia se desprinde cel putin acest adevar ca omul - cu constiinta - fii nd pentru el creatorul lumii, ca reprezentare, odata cu moartea lui moare nendoie lnic si lumea. Si el si alege, liber, o alta constiinta, pe care o socoate egala cu a lui. Va fi tovarasa si mostenitoarea lui, a memoriei lui, i vor spune copiii lui mama. Nu sunt religios, dar cred ca, datorita unei pure elaborari spiritual e, totusi, ceea ce are, zguduitor de profund, catolicismul e aceasta dogma, ca s otul si sotia sunt predestinati de la facerea lumii, ca peste catastrofele vieti i, uniti si egali unul cu altul, fata-n fata unul cu altul, ca n aceasta viata, v or fi si n vesnicia viitoare. E si una dintre cele mai frumoase imagini create de gndirea omeneasca. Nu-i vorbea aici despre "juramintile amantilor", caci si eu a vusesem amante care-mi "jurasera dragoste eterna" si pe care nu le luasem n serio s, iar dupa "partide" mai mult sau mai putin ndelungi de placere, le parasisem, c u toate lacrimile lor, la cele dinti cochetarii cu alti barbati... S-a ajuns, n ac est veac, sub influenta vulgara a literaturii, la conceptia plezirista a casator iei, cnd omul, n loc sa se duca la un stabiliment anume, si aduce o nevasta acasa p e care, dupa doua-trei luni, o concediaza fara nici o alta formalitate dect, uneo ri, o despagubire baneasca. Asa am gndit n vremea cnd, dupa ce atta suferinta din partea femeii ma nduiosase, i-a m cerut sa-mi devie nevasta. Mi se daruise cu totul. i spusesem loial ca nu o voi lua de sotie si-mi raspunsese cu un surs palid si dumnezeiesc: "Orice s-ar ntmpla cu mine, vreau ca tu sa ma faci femeie. Am suferit prea mult din cauza ta. Nu te vei simti n nici un fel, absolut n nici un fel, ndatorat fata de mine. Poti sa ma gonesti n zorii zilei si sa nu ma mai primesti niciodata n casa ta." Fireste, cuvi ntele ei erau nealese, dar expresia era de o coplesitoare precizie. Fusese nti ama nta mea, deznadajduita de voluptate, dar peste ctva timp ea purta numele meu, pe care nu-l purta nici una dintre surorile mele maritate. Si intimitatea noastra c restea si se adncea ca o lume noua cu privelisti prelungi de ntiul ceas. Ce nsemnau acum toate aceste simtaminte si gnduri pentru femeia de lnga mine? Absol ut nimic. Si eu ma simteam imbecil si ridicul, fara simtul realitatii, si naiv c a un predestinat "coarnelor", ca sa fi gndit att de mult despre o femeie, care, pu nnd n cumpana tot acest aparat maiestuos si scrobit al sentimentelor mele, le pref era fara grija, lacom, strngerea n brate a unui necunoscut pna acum cteva zile. Prab usirea mea launtrica era cu att mai grea, cu ct mi se rupsese totdeodata si axa su fleteasca: ncrederea n puterea mea de deosebire si alegere, n vigoarea si eficacita tea inteligentei mele. Sunt guverne, n tarile din Apus, care primesc foarte des, si pe chestii importante, voturi mpotriva din partea adunarilor lor nationale. Da r nu gasesc ca e cazul sa traga de aci vreo consecinta. Cteodata, aceleasi guvern e nsa asaza toata greutatea existentei lor pe un lucru de nimic si "pun chestia d e ncredere" uneori pe un simplu adjectiv ntr-un articol de lege. Iar daca atunci v otul le e mpotriva, se prabusesc. Unii barbati nu-si iau nevestele n serios (e dre pt ca eu ma ntreb, de ce s-au nsurat atunci?) si nu gasesc niciodata ca e cazul sa traga consecintele. Eu jucasem totul pe aceasta femeie si trebuia sa trag acum toate consecintele care se impuneau: desfiintarea mea ca personalitate. Trebuia deci sa ma scol de la masa si de lnga aceasta iubire, pentru totdeauna. Dar stiu ce vointa de fier si rece am - una dintre amante, care, n naivitatea ei vulgara, n cercase sa ma convinga pentru un trg conjugal, mi cerea apoi cu groaza sa nu-i mai zmbesc, caci zmbetul meu plutea cu o indiferenta de moarte, de nenvins - si stiam ca o data facut gestul acesta, nici lacrimi, nici explicatii nu ma vor mai face sa revin. Mi-am impus sa ndur totul pna cnd voi fi singur cu ea, ca sa am un cuvnt u ltim. Adevarul e ca imensitatea catastrofei mi facea sufletul palid, caci nu stia m singur daca - orict de ndrjita vointa mea - siluindu-mi simtirea, voi avea cumva puterea sa ndur totul, fara sa se sfarme n mine organe, care niciodata nu se vor pu tea reface. Speram, de asemeni, ca nca nu s-a ntmplat nimic si ca voi putea readuce acasa iubirea mea, cu simple cicatrice ca de varsat pe obraji. M-am pastrat mai departe n "ipotezele", pe care desigur ceilalti continuau sa le faca asupra star ilor noastre sufletesti, interpretndu-le cum interpreteaza savantii microbii la m icroscop, resemnat sa suport compatimirea lor, ca pe niste rme care urca trndu-se u med pe mine. Acum era lnga mine, ndepartata ca la mii de kilometri, jucndu-se nervoasa cu furcul ita si cutitul, privind palida cu ochii mari albastri, nduiosati, spre cel care,

dinadins parca, nici nu se uita la ea. Toata lumea si plimba privirea de la ea la el, afara de fostul ministru, care nu ntelegea, fireste, nimic. Nu-i puteam surp rinde privindu-ma si pe mine, dar i ghiceam ca ma gasesc, lnga aceasta mica drama amoroasa, ridicul si deplasat, ca un talger cu mamaliga lnga un compot. Ma trudeam totusi sa-mi creez un alibi moral. Am fost bucuros cnd, dupa-masa, s-a u organizat partide de joc de carti. ntr-un salon mare, cu toate ferestrele desch ise spre pridvorul cu masa pusa si spre cerdacul n care se dansa acum, s-au aseza t trei mese verzi de pocher, complet nzestrate, de la bratele purtatoare de scrum iere si pahare, pna la fise si carti noi, asa cum se obisnuieste n provincie, unde jocul de carti e practicat savant, cu toate dichisurile lui. Pna dupa miezul nop tii, am pierdut suma cu care poate as fi putut cumpara un automobil. Nu eram dect cu ochii pe fereastra, cu tot cosul pieptului devastat de serpi vii ascunsi sub camasa... neizbutind sa ma concentrez, cu toata ndrjirea mea. Schimbam mereu gres it, nu observam cte carti au luat ceilalti, relansam fara sa bag de seama ca aste apta altii cu carte superioara, n dreapta mea. Partenerii mei se enervasera la nce put de asemenea sistem de joc, pe urma, cnd vazusera ca pierd si ca oarecum am de unde pierde, se gndisera, practic, sa profite de mprejurare. Cei doi se mpacasera acum si, cu fata nflorita de fericire, ea dansa, de la genunc hi pna la piept greu si cald lipita de el. Vorbea mult, fara sa nteleg, de departe , ce-i spune si, fiindca fostul ministru era si el la carti, acum amicul ocupa, cnd terminau dansul, locul liber de lnga ea. Crezusem, cu un secret orgoliu, ca toate bucuriile si durerile nevestei mele nu pot veni dect prin mine si din cauza asta simteam acum ca durerea cea mai insupor tabila n dragoste nu e att sa fii lipsit de o voluptate, ct sa constati ca placerea pe care o dadeai si credeai ca singur poti s-o trezesti (care, tocmai prin aces t ocol ntoarsa, era adevarata ta voluptate) nu mai e, ca o clapa care nu suna. Ca ci acum totul se petrecea alaturi de mine, cu excluderea mea. Cnd era jocul mai a prig si pierdeam mai mult, unul din partenerii grosi, care credea ca-si poate pe rmite glume, mi arunca asa, cu jumatate voce: "Ciudat... si totusi pierzi". M-am n vinetit si era gata sa-l lovesc, cnd ceilalti, simtind respiratia mea oprita, au avut sursuri amicale de destindere. Un domn bolocanos, cu mustata paioasa, taiata scurt, cernd carte ne-a certat cu bonomie: - Mai dati-le dracului de femei. Nu mai dati atta importanta tuturor fleacurilor. Nu vezi ca si nevasta-mea face la fel. Dansatorii acestia se ostenesc si le ncal zesc pentru noi. Eu am si cerut servitoarei sa-mi puie un bideu pentru la noapte n camera. Iar pe urma, atent si important: "Plus potul!" Au rs cu totii, convenin d, si au continuat plusurile. Si era adevarat ca mai toate femeile tinere si acceptabile ca femei "se distrau" la fel, cu aceeasi intentie de publicitate, dar la unele dintre ele aceasta int entie era justificata: nesigure de puterea lor de seductie, ncercau nevoia sa-si verifice, din cnd n cnd, armele si tineau sa se stie ca au, sau ntr-unele cazuri mai au nca, "succes". Dar ea? ce nevoie avea ea de aceasta verificare printr-un succ es? Dealtfel, pasionata si destul de nchipuita de frumusetea ei, nu o verificare cauta acum, ci mergea cu toate simturile, indiferenta la tot ce se ntmpla, nu numa i n jurul ei, dar n tot restul lumii, spre destinul ei, acum neinfluentat de mine, ca pe un drum nou la nesfrsit. ngaduinta, rabdarea, siguranta celorlalti barbati, dupa ce m-a uimit pur si simpl u la nceput, mi-a devenit n urma ntr-un fel explicabila. Mai toti, desigur, trecuse ra prin ncercarile prin care treceam eu, iar sensibilitatea lor nu mai reactiona, asemeni oarecum acelor organisme care devin imune fata de o boala molipsitoare dupa ce au suferit-o o data. Dealtminteri, ntelegeam ca eu nsumi, acceptnd o data s ituatia, ma voi obisnui cu ea, nu o voi mai gasi deloc tulburatoare si nimic nu ma mpiedica sa vad ca, mergnd asa nainte, pe nesimtite - cum poti sa ridici treptat temperatura apei n care te afli fara sa simti deosebirea - as fi putut constitui un tip de acelea de ncornorat de opereta, fara ca vreodata, n aceasta evolutie, s a fi constatat ceva deosebit. Din pricina unui jucator, partida s-a ntrerupt pentru cteva clipe si am iesit puti n n pridvorul larg. Dar nu i-am vazut. Am nteles ca o parte din perechi nu mai dan sau si se plimbau prin gradina din jurul vastei locuinte, poate chiar - de ce nu ? - si prin via imensa, n care se aflau si casa si gradina, de care nu era despar

tita dect printr-un gard de srma, si care desigur avea destule portite. Gndul ca nevasta-mea s-ar putea "da" asa, n timpul unei seri de dans, ntr-o gradina sau pe aleile unei vii (si aveam toata sugestia halucinanta a detaliilor), ca a r putea reveni apoi sus, n pridvor, lnga mine, cu trupul poluat de aceasta mbratisa re, mi-a nnegrit sufletul si m-a facut, rece, sa ma clatin. Ca ea - pe care mi se parea ca o jigneste orice aluzie, nct daca eram alaturi, njuraturile att de obisnui te si de plastice, pe strazile Bucurestilor, ma faceau sa caut un fel de refugiu - sa stea acum rasturnata si cu picioarele goale pna la jumatatea corpului ca o trfa groasa si grabita n gradina publica, mi se parea o catastrofa de nenchipuit. D ar ntelegeam nca o data ca femeia care iubeste are toate nerusinarile, cu o incons tienta care pare magnifica tuturor poate, n afara de sotul ei, si pe care eu nsumi , nainte de a fi nsurat, o admirasem la multe femei. mi aduceam acum aminte ceea ce una dintre marile scriitoare a exclamat cu groaza: "Drepturi femeilor? Sa facem din ele, de pilda, magistrati? Sa ncredintam viata, libertatea, onoarea si noroc ul oamenilor unor femei, despre care stim ca trei zile pe luna, cel putin, sunt niste animale suferinde, inconstiente si turbate?" Ma gndeam si eu ce trista expe rienta e sa-ti conditionezi fericirea si cinstea ta de sexul capricios al femeii . Era n mine, orb, un ndemn de moarte, sa pornesc sa-i caut si sa-i gasesc n vie. Nu coborsera nsa nici n gradina. Erau numai asezati la capatul pridvorului, pe parm alc, si, apropiati, stateau de vorba. A trebuit sa ma reazem ca sa nu cad, nsa de alta emotie. Ma asteptam la atta rau, nct acum aveam porniri de adevarata si nduiosa ta recunostinta pentru femeia care, totusi, n-a mers pna la capat n infamie. M-am n tors cu o stranie liniste la jocul de carti... Petrecerea s-a sfrsit n zorii zilei. Cea mai mare parte dintre invitati plecasera. Mai ramasesera ctiva dintre jucatorii de carti, care, pierznd toata noaptea, caut au, acum, livizi si cu buzele vinete, sa se refaca printr-o lovitura, dar mai ra u pierdeau, nct, din placere, jocul avea, trziu, o nuanta de tragic vulgar. Izbeau cartile de masa verde, fumau mult, ca scrumierele pe care nu le schimbase nimeni erau ticsite de mucuri turtite. n pridvor si n cerdac, parte la mesele ncarcate cu resturi de la banchet, parte n fotoliile de trestie si nuiele albe mpletite, aste ptau cu gurile coclite, dar cu buzele nrosite din nou, sotiile celor care nca mai jucau, gazdele, cteva perechi tinere, care nu se ndurau sa se desparta si al caror organism biruitor se refacea cu fiecare senzatie noua. Acum urmareau naltatul so arelui, care stropea cu apa de aur verdele albicios al viilor si negrul verzui a l padurilor. Era o impresie de racoare si prospetime peste oraselul din vale, ga ta sa se trezeasca, prospetime care aci sus nu putea birui totusi extenuarea fiz ica. Asteptam, cu seaca nerabdare, o explicatie ndrjita cu nevasta-mea, dar de vre me ce ea nu-mi ceruse sa plecam, caci nca nu se ndura sa se desparta de el, rabdam . (Ce-or fi vorbit att? ce aveau de "discutat"? cu ce fraze? la ce ntmplari au facu t aluzie? ce aveau sa-si spuna amndoi? caci eu nu-mi puteam reprezenta pe nevasta -mea vorbind dect cu mine). A trebuit sa coborm apoi n beciul unui proprietar vecin , care nu ne-a lasat pna nu vom ncerca, mpotriva oboselii de mahmuri, un leac parad oxal, un singur paharut dintr-un vin auriu si greu ca untdelemnul, care, luat lng a butoi, avea sa ne limpezeasca desavrsit mintea... Era soarele sus cnd ne-am gasit n odaia cu pat larg si scazut, cu perdele de pnza d e casa si borangic, cu fotografii straine, cu carti, n care panglici erau ramase acolo unde se oprise atentia altora - si cu sticle de parfum si apa de colonia p e masa de toaleta, gatita cu oglinda leganata, ncepute de alte mini. N-am putut sfrsi dezbracatul, dar cum nici nu vream sa discut cu ea "academic", i -am spus cu o voce de mort: - Asculta, draga fata, sper ca niciodata n viata mea nu voi mai trece prin clipel e prin care am trecut ieri si azi. M-a privit cu ochii mari albastri. - Nu nteleg ce vrei sa spui? Eram uluit, am ramas cu haina n mna, am rs ca un cadavru. - Sincer? nu ntelegi ce vreau sa spun? Si ea, afectat: - Absolut sincer... Tremuram, aprins si indignat de atta crasa prefacatorie. - Ei bine, atunci poate ai sa ntelegi alta fraza ceva mai simpla. Sa ne despartim

. La Bucuresti ncepem numaidect, cum ajungem, divortul. Daca vrei sa rami cu amantu l dumitale, n-am nimic de spus. Cu toate ca nu-mi mai pot face iluzii, dupa cele ce am vazut de ieri pna azi, te rog totusi un lucru. Acum, cnd ai certitudinea ca vei ramne toata viata cu el, sa evitam spectacolul si sa nu ne oferim comentarii lor adunarii publice de aici. N-am vazut niciodata o privire de nger att de obosit si de mirat. - Dar despre ce e vorba, pentru Dumnezeu? - Dupa cele ce ai facut azi, mi se pare uluitor sa mai ntrebi despre ce e vorba. Si, ca un bolnav, care nu stie ce s-a petrecut cu el n timpul delirului: - Dar te rog... te rog, spune-mi ce-am facut? Indignat si revoltat de atta ndrazneala, am ntors capul cu dintii nclestati. - Nimic. Simtindu-se tare, staruia ea acum. - Te rog, spune-mi ce-am facut? Te rog. Mi-era sila atta, ca simteam ca orice vorba as fi spus, ar fi cazut alaturi. - Nimic... Vreau sa ne despartim. Ne-am dezbracat, dar n pat, cum eu evitam chiar sa o privesc, a nceput din nou. - Stefane, te vad asa suparat... si-ti jur ca nu nteleg de ce? Am nceput sa fierb de mnie. - mi juri? - ti jur pe ce vrei. Dar o clipa m-am oprit mirat, ntrebndu-ma daca nu cumva gresesc, si m-am hotart sai explic ceea ce se prefacea ca nu pricepe. Dar cnd sa caut, cu uimire, vad ca ni ci eu nu am nimic de spus. Ce sa-i reprosez? Ca pe drum a stat lipita de mine si de el? Ca s-au cobort sa culeaga flori? Ca s-a sprijinit de bratul lui? Ca au fa cut un mic grup aparte? - Ai fost tot timpul mpreuna cu acel domn, ai dansat aproape numai cu el. A rs indulgenta (ea). - Ei bine, dragul meu, dar asta e firesc atunci cnd vii cu cineva pe drum, ntr-o e xcursie ca asta... Toate femeile au facut grupuri. Se creeaza inevitabile izolar i. Nu poti fi familiara cu toata lumea si atunci se pare ca esti numai cu unii. Pe urma, el e un bun dansator... toate femeile din lume danseaza, cred. - Da... nsa nu numai cu un singur partener. - Dar bine, aici nu e bal. Am venit mpreuna pe drum. - Nu... nu... a fost un adevarat scandal. Toata lumea v-a privit. - Ce scandal? Ti s-a parut tie. Nu ai vazut ca - ti-am spus - toate femeile fac la fel? Asa sunt petrecerile astea. O data acasa, nici una nu se mai gndeste apoi la cunostintele si ntmplarile de aci. Ai sa vezi ca nici tu nu ai sa te recunosti cu toata lumea de aci... Esti de o sensibilitate imposibila. M-a mirat aceasta intentie de maturitate n judecata ei si eram indignat, dar tace am. Fireste ca n-aveam de obiectat nici un fapt precis, dar asta nu nsemna totusi ca ea nu mersese, cu trup si suflet, ntr-o aventura. Aveam nsa acum certitudinea ca a vinei unor ministri care, respectnd cu sfintenie litera legii, si permit oric e, chiar cele mai veroase afaceri. Cuvntul e oricnd un mijloc imperfect de comunic are. Tot ce e sens, tot ce e adevar, tot ce e continut real scapa, printre silab e si propozitiuni, ca aburul prin tevile plesnite. Aveam totusi n plasa logicii un fapt precis. - Aseara, credeam ca ti-ai sucit gtul, tot ntorcndu-te sa vezi daca vine la masa. - A, mi-am sucit gtul, ce idee...! mi-am sucit gtul...! si ncerca sa bagatelizeze. Dar a simtit, din privirea mea neteda ca moartea, ca aici nu ncape tagaduiala si, nenorocit inspirata: - A, acum stiu ce vrei sa spui. E cu totul altceva... Daca ti-as spune ai vedea ca... - Dar spune-mi atunci. - E un secret al nostru toate... madam Slugeru si madam Georgescu. Ajunsesem si la "secretul de familie" din Boubouroche... Si era n asternutul strain, de prisos aproape de mine cu tot trupul stiut. Asta-i tot ce-mi rezerva viitorul? Corpul femeii atunci cnd vreau? Ce sa fac cu e l, fara celelalte bucurii? Cnd stiam ca nu e nici el perfect. La un milion de fem ei abia de e una ntreg frumoasa. Restul au nevoie de indulgenta, de ntelegere. Num

ai sufletul poate nlocui lipsurile. Si sufletul nevesti-mi... Mi-era pielea uscata, capul dur si gol sa poti lovi cu ciocanul n el, parca tot gt ul plin de clti. Mi-am ngropat fata n perna care se ncalzea numaidect, de a trebuit sa schimb mereu c apatiul, dar fara sa pot dormi si n-am mai scos o vorba pna trziu dupa-amiaza. Ea a dormit, a nadusit sanatos, s-a mprospatat n obraz si n privire, reintegrata vietii , numai eu parca eram bolnav de uremie. Cum tot cearsaful si perna erau prea calde, cum toate cartile, pe care am vrut s a le citesc, mi se pareau uscate, am cobort catre ora cinci n gradina. Se sfrsise p arca o sarbatoare, o ntmplare frumoasa n lume, care niciodata n-avea cum sa se mai repete si eu supravietuiam singur, dar cum dainuieste o coaja de lamie stoarsa, a runcata dupa-masa. Soarele mi se parea lesios si cnd am trecut pe lnga bucatarie a m simtit mirosul de mncaruri trezite. Au dat peste mine un grup de cheflii, care n zorii zilei se nfundasera ntr-un beci si acum ieseau beti turta. Fostul ministru plngea si tinea sa ma mbratiseze neaparat, umplndu-ma de bale si varsndu-mi vin pe h aine. Avea sentimentalismul galagios si plngaret al moldovenilor la betie, cu pro misiuni jurate la toata lumea, cu demonstratii si invocari lirice de fratietate, pentru ca a doua zi, treaz si revenit la sentimente normale, sa se prefaca (si cu o tainica spaima) ca a uitat totul, afara doar de promisiile si legamintele c elorlalti. Totusi e sigur ca ei ntre ei, cel putin n momentele acelea, se iau n ser ios. Plecarea napoi a fost la opt seara. Era ntre mine si el, ca la ducere. N-am vorbit dect, rezervat si politicos, numai cu el tot timpul, refuznd, cu sila, toate ncerc arile ei de a-mi capta bunavointa, prefacndu-se, dealtfel, ca ia lucrurile n gluma . Mai trziu a adormit, sau s-a prefacut ca doarme, rezemndu-se cu capul pe pieptul meu, ceea ce nsa nu mi se parea dect un pretext ca sa-i abandoneze lui cealalta j umatate de corp. Nimic nu mi s-a parut mai simbolic dect aceasta asezare a ei. Daca n-as fi stiut despre ce e vorba, daca as fi fost sotul naiv pe care-l voia ea, as fi crezut ca un subit si sincer acces de preferinta o face sa se agate duioasa de gtul meu, cn d ea nu facea asta dect tocmai pentru ca asa si putea culca picioarele si solduril e, aproape n bratele celuilalt. Dealtfel, si mai general socotit, nu era oare cu un nteles deosebit aceasta mpartire a ei nsasi, pe care o facea, singura, ntre noi d oi? ncheiam bilantul sinistru al acestei petreceri, ca un general nfrnt si fugarit, pro mis degradarii si exilului, care compara resturile nspaimntatoare, cu armata frumo asa si stralucitoare de entuziasm pe care o comanda, la defilare, cu doua zile na inte. Dealtminteri, aceste excursii mpreuna, de perechi tinere, cnd femeile sunt f rumoase, devin mai totdeauna lupte "amicale", tot asa cum amicale erau acele "to urnoi" medievale, numai ca atunci cnd totul trebuie sa revina la normal, dupa fur ii nemarturisite si explicatii amare, ntocmai ca si n acele pomenite timpuri, de m ulte ori cadavre acoperite sunt aduse napoi pe scuturi si targi acasa. Asa cum ma ntorceam eu cu imaginea femeii iubite, ucisa. Peste doua zile ne-am dus ntreaga "banda" la deschiderea unui teatru de vara si d e acolo la un restaurant de la Sosea. Ce-a fost la tara s-a repetat si aici. De abia mi-am mai stapnit indignarea, indiferent la comentarii. O doamna, poate nca tn ara, faimoasa frumusete aventuroasa pe vremuri, care ma privea cu afectie totdea una, cu care adeseori aveam interesante convorbiri despre ntmplarile din viata, ca ci n noua cochetarie pe care si-o permitea, de a se mbatrni cu intentie mai devreme , era parca din eleganta unui general tnar, retras voluntar la pensie, a ncercat s a ma mpace. - De ce atta enervare? I-am aratat, surznd trist, pe nevasta-mea si mi-a spus, glumind frumos si cu emoti e, nct nu ma puteam supara: - Stii o vorba, si daca nu o stii, ti-o spun eu: femeia nsala numai pe cel pe car e-l iubeste, pe ceilalti i paraseste pur si simplu. I-am spus ca asta nu ma consoleaza, dar mi-a explicat ca nu crede ca e vorba de altceva dect de un "flirt". I-am turnat n pahar vin auriu, privind-o mirat: - E o formula gresita, fara nteles la o femeie. Nu corespunde nici unei realitati

, dect daca e vorba de o fata care vrea sa petreaca, dar, n sfrsit, sa-si pastreze totusi fecioria fizica (si care, dealtfel, s-ar da din toata inima), sau de feme i bolnave, care s-ar da cu pasiune, dar le mpiedica ovarita de care sufera. Mai a re sens acest "flirt", atunci cnd o femeie urmareste vreun interes si, ca sa-l re alizeze, face toate "avansurile", dar dupa ce a obtinut ce tintea, se refuza. Si stem practicat de multe actrite si profesioniste nemarturisite. Dar nevasta-mea nu e n nici una dintre aceste situatii si pentru ea un "flirt" e o aberatie. - Ah, dumneata esti dintre acei care fac mofturi interminabile si la masa. Dintr e cei care totdeauna descopera firele de par n mncare. - Sunt eu de vina daca mi se ofera fire de par n mncare? - Nu, atta luciditate e insuportabila, dezgustatoare. mi nchipui ca esti n stare nu numai sa-ti examinezi exagerat partenera, dar ca, n ultimele clipe ale mbratisarii , sa-ti dai seama exact de ceea ce simti, ca si cnd ai asista la un spectacol str ain... - Doamna, e perfect adevarat ce banuiti, dar ncheierea dumneavoastra - numai - e falsa. Atentia si luciditatea nu omoara voluptatea reala, ci o sporesc, asa cum, dealtfel, atentia sporeste si durerea de dinti. Marii voluptuosi si cei care tr aiesc intens viata sunt, neaparat, si ultralucizi. - Cu ce placere te-as fi nselat pentru aceasta continua neliniste si banuiala a d umitale, si desfacea senzual o portocala. Avea o eleganta de marchiza. - Deci... nu m-ai fi parasit? - Poate ca atunci da, dar as fi regretat-o toata viata. Suntem att de toante cnd s untem tinere. Surdea ndepartat si frumos, cu parul ei argintiu... si eu o admiram att de pasionat , ca toata lumea parea intrigata ca de o scena de dragoste. Va fi nevasta mea, peste un sfert de veac, ca femeia aceasta de lnga mine? si ce n teles adnc ar fi avut lucrurile... va fi fost aceasta femeie la fel cu nevasta me a? si - imposibila ntrebare - vor mai fi altele acum? si - nca mai fara sens ntreba re - de ce mi se pare posibil numai n trecut, de ce regret ca am pierdut, venind cu douazeci de ani mai trziu, trupul cald, cu zmbetul bun si melancolic al acestei femei? Dar nu, toate sufletele acestea de carne si matase devin prea trziu, si d e prisos, bune. ASTA-I ROCHIA ALBASTRA

Nu i-am vorbit nevesti-mi o saptamna. Am mncat singur n birou. Peste cteva zile, la masa la prieteni, mi s-a parut nsa ca rezerva mea nu mai are sens, si am staruit toata seara pe lnga o femeie frumoasa, aproape tot att de nalta ca mine. Cnd spun "am staruit" e un fel de a vorbi. Dupa un usor nceput, ea, dezlantuita, m-a coplesit cu prietenia ei. Tot ce a facut nev asta-mea la tara, aci s-a reeditat ntr-o singura seara. G. nu era acum de fata. C a sa nu para prea suparator, femeia a dat o nuanta de gluma lucrurilor. A declar at ca daruieste pe barbatu-sau nevestei mele, ca ma iubeste, a facut scandal cnd mi-a luat cineva locul de lnga ea. Am vorbit despre femeile grase si slabe si, ca sa-mi arate ca ea e numai nselator slaba, n fata tuturor, mi-a luat mna si mi-a pu s-o, apasat, pe soldul ei plinut... Strnge!... Eu, uluit, aveam aerul ridicul al lui Iosef n casa lui Putifar. Cum ma lasa un moment liber fugeam, dar ma cauta si ma aducea napoi. Scita, dezorganizata, nevasta-mea era vnata, glumea galben, iar de cte ori mi aduceam aminte de ea si o priveam, i ntlneam ochii mari si ndurerati asup a mea. Noua mea entuziasta m-a silit sa dansez cu ea, desi dansam prost. Pe urma m-a lu at de mna si m-a dus ntr-un salonas cu divanuri: "Hai, sa fim singuri". Eram stnjenit de parca numai n strachini calcam. Ne-am rezemat, lungiti unul lnga a ltul si m-a ntrebat tot soiul de prapastii. Cnd s-a abatut din ntmplare cineva pe la noi s-a nfuriat, s-a dus la birou, a luat un toc si hrtie, a scris un afis: "Intr area oprita... pereche amoroasa!" Cei care veneau, citeau, rznd ca de o gluma buna , si plecau, cerndu-si scuze ipocrit. Glumea, fireste, dar asta n-a mpiedicat-o sa -si framnte snii de coastele mele si sa ma sarute, cnd i se parea ca nu vine nimeni . I-am spus ca trebuie sa fim cuminti, m-am smucit si am plecat. Mi-era rusine de

rolul grotesc, de siluit de o femeie, si ma gndeam la situatia delicata n care sot ia asta vulgara - cu gluma ei menita sa mascheze abil o purtare mai precisa - si punea barbatul. Nu mi se parea suficienta scuza ca e vinovat ca nu stie sa-si st apneasca nevasta si nici nu mi se parea ca "trenurile nu trebuie lasate sa treaca " sau ca trupurile "sarmante", care se doresc si se ntind, sunt deasupra oricarei "ridicole filozofii". Dealtminteri, ca sa se poata trece puntea periculoasa, se face aci un cadril de naivitati. Femeile, ca sa poata realiza toata aventura, s e prefac ca o socotesc ca pe un joc naiv, dar n acelasi timp barbatul serios "car e nu stie sa profite" e acuzat, el, de "naivitate". La ele nsa naivitatea, prefacuta si cu scop precis, e dintre acelea pe care o pra ctica unii escroci, n primele momente, "facnd pe prostii" n fata unui judecator de instructie, declarnd ca au ncasat cecul fals la banca, n gluma, ca sa faca o farsa unui prieten de la Hamburg. Dar judecatorul, stiutor, cu privirea rece, pune zmbi nd lucrurile la punct. Fara grija de spectacol, ca un animal ranit, nevasta-mea se trntise ntr-un fotoliu si nu vorbea cu nimeni. Noua mea amica a venit dupa mine: "Esti un caraghios", si mi-a fixat o ntlnire n oras. Cealalta era geloasa si suferea. Simteam acum ca e o jucarie n mna mea. Ca puteam s-o umilesc, s-o fac sa sufere si mai mult, dar la ce folos? mi venea sa-i spun: uite ce ai facut din dragostea noastra, din bietul nostru trecut. Acesta e ideal ul tau de iubire, acest continuu asasinat? Acasa, furioasa si ndurerata, mi-a spus: - Acum cred ca ai sa-mi dai dumneata explicatii mie. I-am aratat ca n-am facut nimic mai mult dect ea la Odobesti. - Da? Eu nu m-am proclamat flirt cu G., nu m-am pipait cu el, nu m-am nfundat, cu anunturi obraznice, ntr-o camera cu divanuri. E adevarat ca pna acolo nu ajunsese, dar nu e mai putin adevarat ca tot eu ma sim team n paguba. A tinut sa-mi plateasca nsa, cu vrf si ndesat, ntia data cnd ne-am gasit iar n "band cu el. A stat mereu, aproape n bratele lui. mi spuneam ca nu e dect o pedeapsa si c a, daca vrea sa ma pedepseasca, nsemna ca nu-i era indiferent ca eu preferasem al ta femeie, deci ma iubea. Cu toate astea, fizic ... spectacolul mi-era de nendura t. Nu aveam taria sa vad, orice mi-as fi spus, cum femeia pe care o iubesc e tin uta n brate de un barbat, si i-am spus-o vecinei mele de rndul trecut si de data a sta, care ma urmarea zmbind. - Dar daca ai iubi o actrita, care, pe scena, ar trebui sa-si mbratiseze patimas partenerul, sa-l sarute lacom pe gura? I-am lamurit, cutremurat, cu cea mai simpla sinceritate: - Cred ca niciodata n-as putea iubi o actrita. M-am apropiat de divanul din colt unde se gasea nevasta-mea si i-am spus ca plec am acasa. - A! Cum asa devreme? Nu; mai ramnem. - Trebuie sa plecam neaparat, am de lucru mine. - Nu... asta nu se poate... nu... mai stam... se supara oamenii daca plecam asa de repede. E nepoliticos. Scosese oglinjoara din poseta si-si pudra obrajii. - Cu neputinta. Si totusi am mai asteptat un sfert de ora. Era n mine ca o spaima viu graita. - Draga, nu mai pot ramne nici un minut. - Ei nu... trebuie sa mai ramnem... vreau sa mai stam putin, si-si desena acum cu ros buzele. - Eu plec. - Pleci fara mine. Am privit-o, acum linistit, ca un mort. - Ela, ti dai tu seama de ce spui? - Te rog... vreau sa mai stam. - Nu se poate... sub nici un cuvnt, nu se poate sa mai stam. Avea ochi mari, stersi si o cuta ntre sprncene. - Ei bine, nu merg. - Ela, te ntreb nca o data...?... Gndeste-te bine ce faci. Daca ma duc singur acasa , nseamna ca am pornit pe un drum de pe care nu ne mai putem abate.

Gndul ca nevasta-mea ar putea veni singura, n zorii zilei, acasa, mi se parea o mo nstruozitate rece. Am mai privit-o nca o data, ca n clipa semnarii unei sentinte, si am plecat. Am as teptat n strada zece minute si n-a venit. Cunosteam la unul dintre hotelurile mic i o cocota destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara. I-am spus sa se mbr ace, am luat-o cu mine, am dus-o acasa, am pus-o sa scoata tot de pe ea si am cu lcat-o n patul tuturor durerilor, nebuniilor si lacrimilor iubirii mele. Nevasta-mea a venit peste vreo doua ore. Nu stiu daca servitoarea i-a spus totul , dar cnd a nteles, s-a ngrozit, si nu-i venea sa creada. A cazut moale ntr-un fotol iu. S-a nfuriat apoi si a vrut sa se repeada asupra femeii, care nu prea avea de ce sa se teama. - n patul meu, o adunatura de pe strada? Si cealalta, cu o imensa si triviala doza de bun-simt: - N-ai dect sa dormi n el, madam, nu sa umbli noaptea teleleica. Vedeam, uimit si cu sufletul gol, unde ajunsesem. I-am explicat ca daca face scandal si se afla despre ntmplare, eu o sa trec drept nebun, dar pe socoteala ei are sa se rda ca de o paparuda. A plecat trntind usa, c u o energie pe care nu i-o banuiam. Am framntat ntreaga noapte trupul femeii straine, cu o furie deznadajduita, ca sami demonstrez ca tot ce ofera una, ti poate oferi si cealalta si ca nu merita, ca e ridicul sa suferi att de mistuitor, pentru att de putin lucru. Si parca am gasi t adevarata parerea. Primele trei-patru zile, dospind de mnie, nu mi-a fost greu sa ndur absenta nevesti-mi. Pe urma nsa, am nceput o serie de ipoteze, n toate sensu rile, ca sa vad ce gndeste si ce simte acum. Cum stiam ca iubeste pe altul, nu-mi nchipuiam ca ndura prea greu purtarea mea si-mi recunosteam dreptul, si ma felici tam chiar, pentru ideea buna de a-mi crea ultimul cuvnt. Ma ntrebam vag daca ne vo m mai vedea, daca ne vom revedea, vreau sa spun, n continuarea liniei trecute, as a cum, cnd te destepti dupa un vis atroce, reiei viata ta ntrerupta seara. Si simt eam ca nu, adica nu mai aveam reprezentarea unei viitoare mpacari, cum nu-mi pot n chipui azi n ce fel as putea deveni presedinte de republica n America Centrala. Dupa o saptamna am simtit neaparat nevoia s-o vad, dar mi-am refuzat cu ncapatnare orice prilej. Am cautat nsa pe o prietena a ei, ca sa aflu, prin ocol, ce gndeste, ce face, daca ntmplarile acestea de rasturnare si eveniment egal cu miscarea plan etelor, pentru mine, aveau pentru ea vreo importanta. Nu mi-a fost cu putinta sa aflu ceva. Fiindca pe strada n-o ntlneam ca sa-i cunosc noul surs, am nceput sa col ind restaurantele, cu batai de inima nca din strada, cu examinari usoare a tuturo r femeilor la nceput, cu reveniri insistente apoi, de teama sa nu ma fi nselat din cauza palariilor mari si cu o tristete de moarte, cu impresia ca totul e gol, cn d trebuia sa constat ca ea nu e acolo. As fi vrut sa vad capul acela mic de stat uie greaca, blond, cu ochii albastri, cum e acum n forma noua, sa vad daca ma pri veste cu ura, cu indiferenta. Printr-o fatalitate de nenteles n-am ntlnit-o nicaier i. Am reluat legaturile cu toate prietenele ei, mi-am facut dintr-una amanta ca sa-mi dea stiri despre ea, dar cum venea vorba despre ea, totusi, de teama ca "n u se stie cum se ntorc lucrurile", nu-mi spuneau o vorba, evitau orice discutie, iar detaliile pe care eu le ceream, dealtfel cu un ton vag indiferent, caci altf el n-as fi avut nici o sansa sa le am, mi-erau totusi, firesc parca, refuzate. A m cautat sa stie ca petrec, ca ma simt foarte bine, dar aceste gesturi ostentati ve erau ca niste scrisori ncredintate unei poste lamentabile. Nu stiam nici daca le-a primit si mai putin puteam sti ceea ce gndeste aceea care le-a primit. Sa ma duc acasa la matusa ei, nu putea fi vorba. Nu mi-as fi iertat niciodata sl abiciunea asta si nici n-ar fi fost posibil, att eram de definitiv n gndul meu. Am n ceput sa caut invitatii n casele n care stiam ca ar putea sa mearga, dar am nimeri t-o mereu prost. Acum, toata nevoia de ea, comprimata n mine, se rezolva ntr-o otr ava a ntregului organism, nauntru. N-am mai putut mnca aproape nimic. O rochie la f el cu a ei ntrezarita pe strada mi punea un pietroi n stomac si un nod n gt. Slabisem si-mi era teama acum sa nu afle ca am slabit din cauza ei. Eram alb ca un om fa ra globule rosii. Am sporit petrecerile, ca sa afle, sa creada ca sunt slab din cauza orgiilor. n a patra saptamna, un prieten doctor si un profesor consultant au fost de parere ca s-ar putea sa am un ulcer al esofagului. Si n-o vedeam nicaie ri, parca disparuse n pamnt.

Am ntlnit-o totusi, n penultima zi de curse. Era zapuseala, lume multa, si un suflu de oboseala nadusita lncezea n atmosfera prafuroasa si ncinsa. Am vazut-o nainte ca ea sa ma vada. Tot trupul mi s-a nfierbntat brusc, am cautat numaidect una dintre acele nenumarate femei echivoce, dar nu declarate, care tapeaza, cernd barbatilor sa le ia bilete pe cai, fireste fara sa dea bani, si am trecut vesel, radios si absent, pe lnga nevasta-mea. Era rezemata de grilajul alb din dreptul pariului m utual. Cnd am trecut din nou, napoi, sta pe un scaun ca si cnd era frnta de mijloc, privindu-ne cu ochi ndurerati. ndura parca o suferinta peste puterile ei. Nu mai v oia, se vede, nici s-o ascunda, caci totul i era indiferent acum. A fost o bucuri e care m-a iluminat nauntru ca un soare. Am mai vazut-o acolo nemiscata, trista, pna aproape de sfrsit. Si pentru ntia oara cineva mi-a vorbit de ea. O prietena comu na m-a ntrebat cum pot fi att de lipsit de inima... Si eu, care m-as fi dus s-o mbr atisez, s-o ntreb cu o nemarginita patima: de ce? de ce ai nceput toate astea? am trecut din nou, am salutat-o foarte prietenos, mi-a raspuns doar privindu-ma n oc hi, fara un surs, fara nici o miscare a muschilor fetei, ca o caprioara blonda, nj unghiata. Peste cteva zile am ntlnit-o n fata chioscului de ziare de la Independenta. Ceruse o revista de mode si tocmai o platea, cnd a dat cu ochii de mine si a nteles ca o a steptam, oprit mai sus, la ctiva pasi. A avut o clipa de placere, nu de bucurie. Si-a muscat, cu o satisfactie vulgara, buza de jos, ca si cnd ar fi spus, cstignd p rinsoarea: "A, domnule, n sfrsit!" Altfel ntrevederea a fost frumoasa, cu lunecusur i de ironie voit banala si superficiala, ca sa para tandra si indiferenta: "Sper am ca ai sa te faci mai urta, departe de mine." "A... da... am avut eu azi-dimine ata o presimtire buna". "Ti-ai oxigenat parul? Sau, nu, e din pricina soarelui." "Dupa ct stiu, nu. Se vede ca e tot soarele". "A reaparut si el numai din cauza dumitale." "Ce vrei, cnd ntlnim ncapatnati care vor sa reziste, cautam si noi complic i." Dar, spre mirarea mea, tot ea vrea sa stie: "Ai mai sedus pe cineva?" si i tr emura vocea de parca era o actrita la ntiul pas pe scena... "Vreau sa iau o trasur a". Era ora 12 si jumatate poate. Matusa ei sta pe strada Olari. Am pornit-o ala turi pe jos; n dreptul Universitatii, la statia de trasuri, am fost bucuros ca nu era nici una. Mi-a spus ca are de gnd sa se nscrie din nou pentru licenta la Univ ersitate, ca a fost plecata la Vaslui, la bunica ei, trei saptamni. Prin fata Min isterului de Domenii, am avut oarecare teama, caci venea agale o trasura goala, pe care ea n-a observat-o nsa. "Asta-i rochia albastra? dar parca era mai putin v ie?" "Vai, mi-ai uitat rochiile?" Si sufletele noastre pluteau deasupra cuvintel or, n ezitari, flfiri, fixari, si iar mici zboruri, ca un roi de fluturi deasupra u nei plante, care ar fi ncet transportata pe drum. La Rosetti, despartirea era ine vitabila. Era statie mare de trasuri si automobile. S-a oprit pe trotuar... si n mine totul s-a oprit... dar a lasat, fara s-o vada, o trasura, a strigat prea nce t alta si pe urma a ntors capul sa-mi spuie ceva. Am ajuns, poate pe la doua, n fa ta casei matusii ei... dar parca n-ar fi observat ca am ajuns, am trecut nainte, apoi, de vreme ce se crease un precedent, dupa vreo suta doua de pasi ne-am ntors , si pe urma iar, pna la ceasul trei si ceva. Poate ca nici unul, pentru nimic n l ume, nu ar fi cerut nsa celuilalt sa mai ramie. Eram asa de grabiti si ne vedeam n treacat numai. - Ah, de tine nu se ndura cineva sa se desparta, si era profund adevarat, dar o s puneam cu un surs, ca sa para abia ceva mai mult dect o gluma indiferenta... sarut minile. - Vai! o sa ma ocarasca matusa-mea. Dar putin mi pasa. si trecea limba peste buzel e arse parca, si surdea cu ochii albastri, plini de suflet ca de roua. Ma ntorceam, n dupa-amiaza inundata de caldura uscata, chinuit de foame, adncindu-m a ca n cauciuc n asfaltul ncins, privind caii obositi ai trasurilor, storurile tras e pentru siesta la mai toate casele, dar era n mine o tristete usoara si placuta. Simteam ca femeia aceasta era a mea n exemplar unic, asa ca eul meu, ca mama mea , ca ne ntlnisem de la nceputul lumii, peste toate devenirile, amndoi, si aveam sa p ierim la fel amndoi. Eram ca ntr-o zi imensa si ntmplarile acestea mici, amanuntite pna n fractii de impre sie, erau printre cele mai importante n viata mea. Astazi, cnd le scriu pe hrtie, mi dau seama, iar si iar, ca tot ce povestesc nu are importanta dect pentru mine, c a nici nu are sens sa fie povestite. Pentru mine nsa, care nu traiesc dect o singu

ra data n desfasurarea lumii, ele au nsemnat mai mult dect razboaiele pentru cuceri rea Chinei, dect sirurile de dinastii egiptene, dect ciocnirile de astri n necuprin s, caci singura existenta reala e aceea a constiintei. Si, n organizarea si ierar hia constiintei mele, femeia mea era mai vie si mai reala dect stelele distrugato r de uriase, al caror nume nu-l stiu. Ne-am mpacat peste o luna, cnd a venit cu bratele pline de crini trzii, ca o amanta , si am fost mpreuna toata luna august la Constanta. Locuinta tihnita, plimbari s eara pe dig, mpreuna cu o familie cunoscuta, aperitive n Piata Ovidiu, ntesata de l ume, si uneori, n gluma, joc la bula, cnd pierdeam regulat. Binenteles, n dimineata n sorita eram si noi, ca toata lumea, ncarcatura de tineri n pijamale si haine albe usoare, n trenul de Mamaia. Pe plaja, ea era nca extrem de frumoasa, mai ales cnd t ot corpul i se facuse ca grul copt. Aproape nalta, cu talia subtire si soldurile vn joase, cu snii razbind ghiciti ca merele prin maioul negru (strns pe ea cum e un s arpe n pielea lui), aduna toate privirile. Putin prea nalt pentru subtirimea brate lor si coapselor, faceam totusi, cred, o pereche potrivita cu ea. Cnd, legata la cap cu un tulpan albastrui, cum e uneori cerul senin, care i iradia lumina ochilo r si-i limpezea liniile desenate, pure, punea apoi pe umeri un fel de pelerina, usoara de tot, poroasa si albastra, tare ca vopseala, parea ntreaga zugravita pe smalt, cu fata aurie. n septembrie, ntorsi n Bucuresti, am avut o cearta din cauza copilului asteptat. Na vrut sa-l aiba si a trebuit sa stea n sanatoriu vreo doua saptamni. S-a facut bi ne abia pe la Sfntul Dumitru. A fost un timp destul de linistit si am putut sa fac vreo doua drumuri la o padu re, care facea parte din mostenire, pe lnga Curtea-de-Arges. Era un sfrsit de toam na de o frumusete larga si potolita, si priveam de la fereastra vagonului dealur ile lenevoase cu paduri ndesate, cu acea felurime de colorit care arata cresteril e. Daca vara e greu de osebit toate apele si asemuirile de verde, acum gama vest ejitului cuprinde toate culorile tari. Cta vreme unii copaci sunt nca verzi, altii au frunzele, pe negrul cracilor, galbene ca niste caise stravezii. Unele frunzi suri sunt rosii sngerat, altele violete, caramizii, albe chiar. Cerul e imens, si departe peste umerii dealurilor, peste sate, are un fel de maiestate senina, ca reia lumina vie, dar galbuie n culoare si potolita n caldura, i da o liniste melanc olica. Nu pot sta linistit pentru ca n compartimentul de alaturi (sunt vagoane vechi, cl asa I-II) se aud hohote de rs, comentarii, aprobari calduroase. Scit, renunt sa mai privesc carele, care se departeaza domol pe drumuri albe, si trec si eu dincolo . Un domn, sa tot aiba cincizeci de ani, cu gtul n piele moale si rosie, ca al cur canului, cu ochii vii si mustata mare, pe figura pentagonal osoasa, explica de c e trebuie sa intram n razboi. Dealtminteri, cam asta se discuta pe tot cuprinsul tarii romnesti, cnd afacerile si placerile lasau timp liber. E de o verva ndracita, gesticuleaza convins, batnd aerul cu amndoua minile. Esential ul, dealtfel, n replicile lui tumultuoase, sunt interjectiile. - Ee! ee...! Pai vezi! Cnd spun eu? si se scoala iar de pe fotoliul de piele. Cum o sa reziste, domnule?... cum o sa reziste? Vino-ncoa. Daca eu pun aici o armat a? si arata Orsova, iar aici alta? si arata la Sibiu, aici nca una? acum la Braso v. Dar cineva obiecteaza: - Bine, domnule Predescu... tocmai acum cnd nemtii au terminat cu rusii, de au aj uns n inima Rusiei? - Pai tocmai d-aia - raspunse domnul Predescu deznadajduit si scrijelat - tocmai d-aia... Dumneata nu vezi cum vine planul? Eu ncep asa - si ncepu sa urce pe hart a care indica statiile, deasupra canapelei - si hai-hai, si hai-hai... A?... mer ge? si-asa mereu... si-asa mereu (n timpul acesta legannd urca si ocolea cu minile pe harta, de la Arad spre Cluj, pascnd parca din urma)... Ei, asa-i ca i-am luat ca din oala? - Domnule Predescu, dar Mackensen ala si Hindenburg pretind ca ei o sa cstige raz boiul, adaose unul, nu pentru ca ar fi crezut, dar mai mult ca sa dea replica, s i asa, ca sa-l ntarte pe domnul Predescu. - Daa? si si potriveste tigara rasucita, n tigaretul de trestie... O sa cstige asta - iar aici face un gest foarte explicit, vrnd degetul mare, printre aratator si m

ijlociu - auzi? O sa cstige asta. Eu fac "pari", domnule, ca Hindenburg ala al du mitale - si-si lateste buzele - daa, sa vie el la mine... fac "pari" cu el... ca mannca bataie... pe orict... Hei? se pune el cu mine?... Domnule, portar de hotel o sa-l facem dupa razboi. Ceilalti aveau aerul ca se mira de ndrazneala lui Hind enburg de a se pune cu noi si cu domnul Predescu, iar unul sincer nu se mai putu stapni privindu-l si privindu-se parca: - Domnule, romnii e destepti... Ti-o spun eu... - Pai bine, domnule Predescu, atunci de ce nu intram? Ca eu nu cred ce sustin un ii, ca nu suntem pregatiti... - Ce pregatire, domnule? - si ridica ochii disperat n tavan - ce pregatire...? ca ma omori cu zile. Ce sa te mai pregatesti? - N-avem tunuri... cine stie? Domnul Predescu rde acum indulgent si cu pielea de curcan a gtului glgind: - N-ai tunuri? da intra-n razboi, domnule, si-ti da frantuzul cte tunuri vrei: vr ei o mie? ti da o mie... vrei zece mii, ti da zece mii. Si ridica bratele, apoi le lasa sa cada, uimit si dezgustat. Dar de asta e vorba acum...? Ce nevoie ai de tunuri, domnule? si ntorcndu-se surzator spre ceilalti, care ascultau mereu, cu int eres (ca acum venise si seful de tren, mustata ciupita): Auzi, tunuri? Bine, dom nule, de asta are nevoie neamtul si frantuzul ala, ca sunt crescuti n puf - si, b rusc furibund: Dumneata stii cum e romnul, domnule? Nadejdea lui e baioneta, domn ule, baioneta, ntelegi dumneata?... Ca o vra pna n prasele... si daca se rupe, da cu patul armei... uite-asa... uite-asa - si lovea ndrjit si imaginar, nspre toate col turile compartimentului, n timp ce ascultatorii l urmareau, ferindu-se ncntati. - Zi, baioneta si patul armei, domnule Predescu? - Pai, sigur, domnule, exclama ngaduitor... Asta-i arma romnului... As vrea sa vad eu pe neamtul ala care sa stea la baioneta... si se ntoarce triumfator si drz n dr eapta si n stnga. Domnule, cnd or intra ai nostri cu patul armei printre tunurile l or, o sa fie jale, ca ai nostri numai la scafrlie trag. Domnul Predescu nu era de meserie, cum crezusem, nici crciumar, nici comis-voiajo r, ca am ntrebat pe urma pe seful de tren. - Nu-l cunosti pe domnul Predescu? se mira ceferistul meu si avea dreptate, caci pe liniile astea secundare calatorii se cunosc ntre ei cum se cunosc clientii ac eleiasi cafenele. Domnul Predescu e de la Pitesti, avocat... a fost si deputat o data... merge la Curtea-de-Arges ca are o chestie acolo; si resemnat de admirat ie: Destept om, domnule. Eu l stiu de pe linie. Cnd ti-o explica el ceva... Nu zic , mai e si domnul Adamici... dar parca tot domnul Predescu e mai destept. M-am plictisit si m-am ntors la locul meu, ca sa privesc mai departe ntinderile de porumbiste uscata, satele pe sub dealuri si sursul melancolic al cerului nalt de toamna n asfintit. Dealtfel, si la Camera chiar, dupa cte reiesea din ziare, discutiile nu depaseau mult adncimea celor din tren. Se anuntase o mare sedinta de rafuiala, ntre cei car e cereau "intrarea n actiune" si partizanii "neutralitatii espectative". Am avut prilejul sa asist la una dintre sedintele importante, cnd tribunele erau nca de cu vreme ntesate de public, caci se stia ca guvernul va fi luat ntre doua focuri. Pa rtizanii Puterilor Centrale aveau sa interpeleze banca ministeriala "pentru ce l asam prilejul acesta extraordinar, cnd nemtii sunt dincolo de Varsovia si aproape de Salonic, fara sa intram alaturi de ei?" Dimpotriva, reprezentantii curentulu i antantist aveau sa ntrebe de ce nu intervenim sa salvam pe cei nvinsi? Sala, cu sugestii de interior de teatru prin arhitectura, de club prin verdele f otoliilor si al draperiilor, de catedrala prin lumina de vitraliu galben, venita din luminatorul imens de deasupra, avea un aer solemn. Incinta era la nceput num ai pe jumatate plina. Unii deputati si citeau gazetele, abia aparute de dupa-amia za, altii faceau cerc, discutnd n fata vreunui personaj important. Pe banca minist eriala numai doi ministri care scriau absorbiti. Din cnd n cnd, cte un deputat venea n dreptul celui care scria si i soptea ceva, sau i da vreo hrtie pentru aprobat. Pe urma au nceput soneriile, s-a marit lumina, toate locurile de jos s-au ocupat. Presedintele, suit ca pe o scena sau catedra, a batut din ciocan si un domn a c itit, probabil, sumarul zilei. Anisoara a descoperit cea dinti, cu un fel de bucu rie, ca poate stabili o legatura ntre ea si aceasta incinta inabordabila, pe Nae Gheorghidiu, asezat pe bancile opozitiei (asa, din cochetarie politica), obosit

si preocupat. Interpretarea deputatului "nemtofil", facuta, de altfel, cu un fel de servilitat e intelectuala si intentie de reactiune mediocra, a provocat numai sursuri ironic e. Profunda impresie a strnit nsa discursul celui care cerea intrarea imediata n ra zboi. Pronuntata rar, cu vocea nfiorata, fraza: "Si veti lasa acest popor erou, c are e poporul srb, sa fie zdrobit, fara sa faceti sa cada n balanta palosul romnesc , hotartor, n aceasta mare, n aceasta neasemanata clipa istorica?" a plutit sub vas ta cupola, ncremenind privirile, dar entuziast aplaudata numai de opt sau zece de putati, pe care nu-i vedeam, dedesubt, sub tribuna prezidentiala n care ne gaseam noi. Celalalt deputat interventionist a interpelat guvernul pe chestia narmarii. A dec larat ca stie ca atelierele militare nu lucreaza, ca nu s-a facut nimic pentru e chiparea armatei, ca s-au cumparat zeci de mii de bocanci cu talpa de carton. Si el e impresionant: - N-avem artilerie, domnilor... Ce-ati facut ca sa dam admirabilei noastre infan terii artileria grea de care are nevoie? Aici, unchiu-meu, care se plimbase n timpul discursului prin fata primelor banci, a ntrerupt pe orator. Cum era cunoscut ca om de spirit, cnd a ridicat mna, oratoru l s-a oprit si privirile s-au ntors spre Nae Gheorghidiu, care a declarat cu o fa lsa gravitate: - Gasesc, domnilor, ca ngrijorarea dumneavoastra din cauza ca ne lipseste artiler ia grea e putin exagerata. Cred ca, la nevoie, va fi suficient sa punem n baterie pe onoratul nostru coleg de la Romanati, domnul Cotrcea, ca sa reducem toate tun urile nemtesti la tacere. Si la vorbele astea, arata cu degetul nspre capatul rndu lui din dreapta, iar toate privirile s-au ntors spre banca n care de-abia ncapea o namila de o suta cincizeci de kilograme poate, cu minile att de scurte ca abia i aj ungeau pe pntece. A fost o ilaritate imensa. A rs si banca ministeriala, a rs si oratorul nsusi. Trib unele ntesate - n cele rezervate doamnelor unele elegante stau chiar pe trepte, ne maigasind alt loc, iar n cele ale barbatilor unii se sufocau, atrnati chiar de stlp i - au rasunat si ele de hohote. Nae Gheorghidiu, simpatizat si de opozitie pentru spiritul lui si pentru "largim ea de vederi" care l caracteriza, pentru aerul lui "frondeur", revoltat parca, de si militant liberal, era foarte apreciat pentru "destinderile" pe care le provoc a ntre guvern si opozitie. Azi, de pilda, partida era ca si cstigata pentru guvern , numai prin aceasta simpla gluma. De pe banca ministeriala a raspuns la urma unul dintre membrii importanti ai guv ernului. S-a sculat grav si cu ochii putin contractati, de pe banca ministeriala si s-a d us, n tacerea ntinsa ca ntr-un aer tare, spre tribuna. Are fruntea nalta, piezisa, c a de poet, ochii mari nu privesc pe nimeni, obrajii cu doua cute, mustata de fan te mbatrnit. Acum, dupa un timp, si plimba ochii, privind si inspectnd parca incinta . Tine mna dreapta nainte, cu doua degete n buzunarul de jos al vestei. ncepe ncet da r sigur de ceea ce spune: - Mi-ar fi foarte usor, domnilor, daca as alerga dupa succese facile, sa relev i nconsecventa acestei opozitii, care pe de o parte ne reproseaza ca nu intram n ac tiune, iar pe de alta se plnge ca armata nu e pregatita. Dar tin sa raspund fieca ruia dintre onoratii oratori care m-au precedat, n parte. Peste partizanul Puterilor Centrale a trecut nsa repede. Pe urma: - Domnilor, dati-mi voie sa va ntreb: Ce nseamna aceasta lipsa de ncredere n guvernu l tarii? Ati monopolizat singuri toata iubirea de neam? Credeti dumneavoastra ca pe aceste banci nu bate o inima romneasca? si arata acum, emotionat si solemn, b anca ministeriala si bancile majoritatii. Credeti dumneavoastra ca viitorul aces tui neam numai dumneavoastra va provoaca nopti de insomnie?... (aplauze puternic e) ca numai dumneavoastra va cutremurati la gndul ca ceasul sfnt al realizarii nat ionale ar putea sa bata, fara ca noi sa ne gasim acolo unde trebuie sa ne gasim? si fraza spusa raspicat, cu vocea larg nfiorata, cu mna dreapta ridicata, cu pumn ul strns, iar cu aratatorul ntins, cu mna indicatoare de pe afise, e urmata de acla matii si aplauze furtunoase. Domnilor, un orator al dumneavoastra a declarat sap tamna trecuta aci ca daca ar avea doisprezece copii, pe toti i-ar trimite sa lupt

e pentru tara. Ei bine, domnilor - si ridica tonul - eu declar ca daca as avea d ouazeci si patru de copii, n-as tine nici pe cel mai mic lnga snul mamei lui acasa ... pe toti i-as trimite n foc, n prima linie. Si trecnd mai trziu la cel de al doilea orator al opozitiei, a schimbat iar tonul, ca un acar abil al oratoriei. - Domnilor, ati discutat si despre pregatirea militara a tarii (si scazut, priet enos) cred ca a fost o mare greseala. (Iar energic, viu.) Nu poate fi pusa n disc utie, si mai ales n discutie publica, pregatirea armatei romnesti (aplauze furtuno ase). Domnilor, eu att pot sa va spun: ca suntem gata. Si aci ramne ndelung nemisca t... (Adunarea aplauda n picioare, aplauda si tribunele.) A continuat pe acest to n ctva timp, pe urma iar: Lasnd la o parte gluma, att de amuzanta, a colegului nost ru, domnul Nae Gheorghidiu, si (aci urca vocea, ntr-un crescendo alarmant si inte ns, si scanda fraza cu mna ndoita paralel cu pieptul, cu cotul ridicat, dar zvcnind aratatorul intens, n afara) lasnd deoparte aceasta actiune condamnabila de a stre cura, de la tribuna Camerei, n sufletul ostenilor nostri, ndoiala n nzestrarea armat ei (aplauze puternice, strigate de bravo), va ntreb, de unde aceasta pretuire exa gerata, dovada de vulgar materialism, aceasta supravalorizare a rolului jucat de armament n razboi, cnd e stiut ca marile victorii se cstiga numai prin moral? (apl auze). O armata care vrea, nvinge fara tunuri, fara mitraliere si fara cartuse (a plauze furtunoase). Si eu va spun ca armata noastra vrea sa nvinga si va nvinge! ( aplauze entuziaste). ntrebati pe acesti conducatori ai ostirii, n care nu aveti to tusi ncredere (si aci arata, silabisind, cu degetul, napoi, ca si cnd comandantii a r fi cam n laturi si la spatele lui) si ei va vor spune: Vom nvinge pentru ca sold atii nostri se vor lupta cu baioneta - si nu e tun care sa reziste baionetei romn esti - mpotriva oricarui armament, iar cnd baioneta se va fi rupt, cu pumnii, cu u nghiile, cu dintii... (aplauze delirante). Domnilor, ncrederea mea n viitorul mare al acestui neam e neclintita (aci deveni solemn), si-mi iau, mpreuna cu colegii mei, asa cum v-am spus de attea ori, raspunderea celor ce vor veni. S-a asezat jos, parca fara sa observe aclamatiile delirante. Desi n ultimul timp se vorbea de oarecare afaceri, pe socoteala statului, facute de acest membru important al guvernului, succesul i-a fost imens si s-a vorbit d e el zile ntregi. n masina cu interiorul de bomboniera cafenie, n timp ce claxonul si cerea drum prin tre vehicule si pietoni, cele doua femei fierbeau de admiratie. Le era, fireste, mai aproape succesul unchiului. Niciodata n-am avut o prea buna parere despre asa-zisii oameni de spirit (nu vorbesc despre umorul inerent gndir ii juste), care de cele mai dese ori sunt simpli nerozi vioi. Caci "spiritul" pr esupune lipsa de sensibilitate si un profund dispret pentru oameni, cel putin n c lipa aceea. Chiar n formele lui superioare, ca uneori Anatole France, spiritul da adesea o impresie de rece imbecilitate. Ce sa mai spun de Nae Gheorghidiu, al c arui spirit nu era dect o forma de lichelism, caci nu "facea spirite" dect pe soco teala celor mai slabi ca el, ca sa amuze pe cei tari, de care avea nevoie? Era u n fel de clovnerie obraznica, menita sa mascheze un egoism vulgar. Dar nevoia, a cum mai mult ca oricnd, sa tin sub nrurirea mea sufletul si convingerile nevestei m ele, si pentru ca aceasta protestare retorica nu e suficienta ("draga, orice ai spune, e destept"), am oprit masina si am intrat, invitndu-le staruitor, n librari e. Am cerut un dictionar medical strain si, la pagina stiuta, am citit, sublinii nd cu vocea: "IMBECILITATE (fig. 1 100). - Imbecilul e un tip degenerat, caracterizat prin an omalii fizice, dar mai ales prin tulburari intelectuale si morale. Inteligenta l ui e marginita, totusi are calitati de memorie, de imitatie si oarecare vivacita te de spirit. Mai ales simtul moral i e atins... Revoltat, nedisciplinat, mincino s si laudaros, imbecilul cauta totdeauna sa faca vreo farsa neplacuta, sau sa tr aga pe sfoara pe unul sau pe altul. Camaraderia cu indivizii de teapa lui e totd eauna suspecta. Imbecilii sunt cele mai adeseori pederasti, sau nu se nteleg dect ca sa puie la cale infamii. Chiar prinsi asupra faptului, mint cu un aplomb uimi tor. Numarul imbecililor internati e infim, n comparatie cu acela al imbecililor care circula liberi si care traiesc ca vagabonzi, hoti si pezevenghi." ... Sau "oameni politici" n Romnia, ar fi putut sa adauge acest dictionar. Daca "v ivacitatea de spirit", memoria si capacitatea "de imitatie" sunt calitatile esen

tiale ale desteptaciunii, atunci trebuie sa recunoastem, le-am spus femeilor, ca ea e cam cuprinsa n explicatiile clinice ale dictionarului si ca Nae Gheorghidiu e ntr-adevar destept, "pezevenghi", cum zice el cu oarecare orgoliu national. Dar n-am convins, poate, pe nici una dintre ele, pe nevasta-mea acum mai putin d ect pe cealalta. - Extraordinar cum exagerezi, mi-a spus Anisoara, privind indiferenta cu lornion ul o mica vitrina de creioane de metal si de agende. Iar nevasta-mea, grabit, ca sa nu creada Anisoara ca e de alta parere dect ea: - Asa e totdeauna... pune n toate o patima, iar catre mine: Nu se poate vorbi une ori cu tine. - Un filozof ar trebui sa fie mai calm, zau, a ntregit-o, surznd, bruna mea verisoa ra, cu oval desavrsit de Elvira romantica, dar cu simt practic si apropiat actual itatii, de nevasta de om de afaceri. mi spunea "filozof" caci stia ca asta mi-e d ezagreabil si ea o voia chiar ca insulta. - Cum calm? De ce sa nu pun patima?... Numai imbecililor le e indiferent ce opin ie au. Obiectivitatea e necesara numai n actul judecatii, cere adica sa nu ai int erese contrare si sa iei toate masurile de precautie intelectuala. Dar astea sun t de domeniul inteligentei si al onestitatii, nu al indiferentei sufletesti. Un om poate sa fie prost sau interesat, lipsit de luciditate, dar nu de "obiectivit ate". Si, n orice caz, dupa ce, judecnd calm, ai ajuns la o opinie, esti dator s-o sustii cu hotarre si ndrjire, ct mai expresiv. Chiar oamenii de stiinta, dupa ce, p asionati si cu grija adevarului - caci nimic nu se poate face fara pasiune - au ajuns la o descoperire sau la o concluzie, o sustin cu tenacitate si cu dorinta de a face sa triumfe, chiar daca ar fi amenintati cu rugul sau cu ocna. Entomolo gul si apara gndacii lui cu patima. Nu se poate sustine stupiditatea ca nu exista cauze si adevaruri care sa merite sa te pasionezi pentru ele, ca totul e relativ si indiferent, n raport cu... eternitatea. Totdeauna indiferenta asta ideologica si amabila, prezentata sub unghiul vesniciei, ascunde mici aranjamente facute s ec, sub unghiul actualitatii si cu caracter strict personal. Sa te consideri spe ctator indulgent si amuzat al lumii acestia plina de infamie si de prostie e sa faci parte din ea, sa beneficiezi de infamiile ei, avnd aerul ca-i esti deasupra. - Obiectivitate nseamna sa recunosti ca si adversarul are dreptate, uneori cel pu tin, mi replica ironic si suficient, din nou Anisoara, ducnd, mioapa, cu gratie, a proape de lornion si de punctul negru de frumusete, din obraz, o agenda dintre c ele de dinainte. - Alta aberatie... Raportate la acelasi punct nu pot sa existe doua adevaruri, o puse, n acelasi timp. Daca adversarul meu are dreptate, nu uneori, ci foarte ades eori, atunci renunt eu la opinia mea - si pentru asta nca ti trebuie curaj - si o m partasesc pe a lui, dar tot cu pornire si hotarre. Indiferenta nu poate fi n nici un caz, caci exista o pasiune a adevarului nsusi. Au zmbit si una si alta, cu ngaduinta, si am nteles, melancolic, ca nevasta-mea nu mai are ncredere n judecata mea, ca steaua mea continua sa se raceasca. Anisoara t rimisese masina, si s-au departat amndoua, pe jos, prin multimea din care faceau parte acum, dar nu erau la fel cu nimeni, n rochiile lor de stofa de culoarea mig dalei, pe care cautau sa le ajunga, la jumatatea pulpei tulburator strnsa n ciorap ul de matase, cizmulitele de antilopa ale modei. Se mbracau de o vreme amndoua la fel, ca sa-si sporeasca frumusetea, una blonda, a lta bruna, cum si sporesc valoarea perlele, daca sunt colectie. Am dat apoi examenul, amnat n iunie, de anul III. Cu G. ne ntlneam destul de rar si avea o atitudine mai curnd rezervata. Nu-si vorbeau dect foarte putin. Totusi, n de cembrie, cnd am plecat pentru doua saptamni la tara, la Anisoara - pentru vnatoare si plimbari cu sania - a venit si el acolo. Mi-a fost destul de neplacut, dar nam dat nici un semn de nemultumire. Ciudat a fost ca ea s-a suparat pe Anisoara, a scurtat cu o saptamna aceasta vacanta cu mese copioase si nici nu si-au mai vo rbit. Si mai trziu am facut destule mutre banuitoare, am evitat gelos multe prile juri care mi-ar fi fost dezagreabile, am tras cu urechea la multe, am spionat de stule plecari n vizita ale nevesti-mi, caci mi-era teama ca nu se mai vad n lume t ocmai pentru ca acum se vad cnd doresc, n vreo garsoniera, dar niciodata n-am avut prilejul sa fiu pna la capat nefericit.

NTRE OGLINZI PARALELE n februarie nsa, m-am ntors prin surprindere noaptea, n automobil cu un prieten spor tmen, care facuse o excursie pna la Predeal. Eu eram concentrat de doua saptamni l a Azuga, ne-am ntlnit n restaurant si m-a luat cu el. Cnd am ajuns acasa, am gasit l a ferestrele negre, perdelele nelasate, ceea ce mi s-a parut ciudat, caci faceau ntunericul gol, iar mutrele zapacite si somnoroase ale servitoarei m-au nelinist it. Era acum o realitate care nu-mi ncapea n simturi: casa era goala ca un mormnt g ol, fara nevasta-mea. S-a facut n mine un pustiu imens, un nucleu de dureri. Serv itoarea n-a fost n stare sa-mi explice unde mi-e femeia: la teatru... la matusa e i... lucruri vagi si imposibile pentru 1 jumatate ct era cnd sosisem eu. Nu stiam ce se va mai ntmpla cu mine pna dimineata. mi repetam necontenit, ca idiotizat: N-as fi crezut-o niciodata n stare sa faca asta... Am stat o buna bucata de timp, trnt it ntr-un fotoliu, ca azvrlit dintr-un furgon. Stiam ca acum totul e sfrsit pentru totdeauna, ca e sfrsit ntr-un mod cum nu merita loialitatea mea. Niciodata n-as fi crezut o femeie att de cruda, n stare sa-mi faca, fara folos, atta rau. Pna a doua zi, care mi se parea la capatul unui lung, interminabil tunel, simteam ca voi nne buni. Stiam ca iubirile sunt trecatoare, dar mi spuneam ca sfrsiturile trebuie sa fie ci nstite, ca ntre oameni care, dupa ce au facut o calatorie placuta mpreuna, se desp art elegant, se saluta cu cordialitate si, la nevoie, cu parere de rau ca totul a durat att de putin, iar sfrsitul acesta de metresa-servitoare, cu att dispret fat a de o sensibilitate care i jertfise totul, mi se parea o nemeritata infamie. Mie cu neputinta sa notez toate ncercarile prin care am trecut, haosul de gnduri pe care le-am confruntat, ntreaga aceasta noapte cumplita, cum nu mai ntlnisem alta pna atunci, si poate nici n-am ntlnit de atunci ncoace. Ars tot trecutul, arsa casa, m urdarit si dizolvat ca personalitate, iata ce gasisem dupa patru ore de drum cu automobilul. As fi vrut sa fie vis, ca sa fie desteptare posibila, dar nu era dect ncrustata re alitate. Dupa ce am fost n stare sa ma ridic din fotoliu, am alergat asa, n necuno scut si, probabil, pe la casele rudelor ei. La "tanti Lucica" nu era, la suroril e mele nu era, si n-as fi dorit nici celui mai cumplit dusman al meu sa caute n z orii zilei si sa sufere cum sufeream eu, ntrebnd daca nevasta-mea, plecata de acas a: "... e la domnia-voastra cumva?" Misterul imens al fiecarei case, cu ferestrele n ntuneric, speranta stupida ca e a colo si ca totul, daca n-a fost vis, a trecut ca un vis, nedumerirea celor ntreba ti si impresia ca, fata de cei cu viata sigura n casa lor, esti un lepros care me rge, ferit de lume, numai noaptea, ma naucea. n orice caz, un accident, o ntmplare neprevazuta nu mi se pareau de presupus. Pe urma, am nteles ca totul e pierdut, ca trebuie s-o parasesc cu totul noptii si aventurii ei, ntorcndu-ma acasa. As fi vrut sa alerg, sa strng sticla sparta n pumn i, sa ncerc orice, numai sa pot farmita din noaptea care ma despartea de zorii zil ei. Cnd eram mic, n ajunul unei calatorii, nu puteam dormi si mi-era teama, singur n noapte, ca "a doua zi", n mod exceptional, nu va mai veni. Iata, la fel, aveam impresia ca ntunericul se va dilata la infinit, dar nu o plecare n necunoscut frum os era acum, dupa noapte, ci plecarea pe alt drum, pur si simplu, dect cele de pna acum. Credeam ca niciodata nu voi mai fi n fata acelei femei, ca s-o pot zdrobi. Mi-era teama ca voi nnebuni pna n zori. Aveam impresia ca nu mai sunt stapn pe dest inele mele, ca si cnd as fi fost ntr-o trasura ai carei cai speriosi s-au aprins s i alearga, nenduplecabil, cu mine, peste gropile si neprevazutul unui cmp. Daca ad unam toata suferinta din trecut, nu izbuteam sa egalez pe cea de azi, care-mi pa rea si de o natura diferita. Ma lungisem pe un divan lung si, cu palmele lipite de obraji, asteptam cu nelinistea si teama cretinilor, care, incapabili sa mai j udece, cu ochii speriati, se chircesc si asteapta... Cum a putut sa faca asta? m eritam trivialitatea acestui procedeu care ma murdarea de prisos... cnd fusesem a tt de loial?... A venit a doua zi abia, pe la opt dimineata. N-as putea spune cum i arata obrazul , cum i s-au mpletit intentiile de gesturi si explicatii, pentru ca eram asa de s frsit, att de departe de lume, ca, ntocmai ca un bolnav istovit de procedeele unei prea lungi operatii fara anestezie, nu asteptam dect sa vie ea, ca sa pot adormi.

Depindeam de venirea ei ca de o idee fixa, ca de un semnal ca s-a sfrsit, pentru ca sa nchid ochii numai. I-am soptit, facnd, njumatatit, o sfortare: - N-as mai vrea sa te vad niciodata... M-a privit cu o ura stearsa, de rnd. - Atunci, ma gonesti? - Nu stiu... Nu mai pot vorbi... Nu mai puteam cere nimic vointei mele... - Asadar, ma gonesti? - Nu pot sa-mi dau seama de nimic, si nu pot alege din mine nimic... ntelege ce v rei... Spune-mi daca ai ceva de lamurit... A fost din nou un stlp de ura, toata, ntelegnd ca lupta e mult mai grea dect o banui se ea. - N-am nimic de lamurit... - Nu, n-ai sa poti lamuri nimic. Poti sa mai rami putin daca doresti... dar daca vrei sa stii, sincer, sentimentele mele, atunci pleaca nentrziat, si-ti voi trimit e eu absolut tot ce e de trimis. Iar m-a privit cu alti ochi, rai, aparuti de din dosul ochilor ei stiuti. - Asadar, ma gonesti? Peste vreo cteva zile, i-am scris neted si convenabil, ntrebnd-o daca nu prefera sa divortam fara formalitati, fara explicatii multe, si a acceptat. Am suferit din nou mistuitor. Ziua si noaptea (literalmente), nu puteam gndi dect la ea. Toate explicatiile, pe care i le refuzasem oarecum, mi le furnizam acum s ingur, construind o infinitate de ipoteze, ca un judecator de instructie maniac, bolnav. Sa renunt la ea pentru viitor, sa schimb tot peisajul planurilor mele, sa las un drum alb n gol, mi se parea de nenlaturat si atroce. Dar, mai ales, sufeream ca trebuia sa admit remanieri de ecuatii ntregi sufletest i. Tot trecutul mi aparea cu alt nteles dect cel cu care eram obisnuit, iar una dintre cele mai dureroase operatii erau aceste concluzii pe care trebuia sa le trag pe ntru ceea ce fusese. Niciodata femeia aceasta nu ma iubise. Reluam tot ce a fost la Odobesti, la tara, si acum simteam ca acolo am avut dreptate, ca atunci vazu sem limpede, ca seria ei aceea fusese. Nu mai exista acum pentru mine nici o pla cere. Era ca un doliu adnc si dureros. Daca vedeam o pereche sarutndu-se, eram ca acele mame care au pierdut un copil si vad, jucndu-se n drum, frumosi copii strain i. Piesele de teatru si filmele cu dragostea, care ndura orice si pna la capat tot biruie, mi dadeau o nlacrimata si stupida melancolie. Cautam din nou, n toate localurile, ca s-o vad dar daca o gaseam, plecam numaidect , cu un cutit nfipt si ramas n piept. De zeci de ori pe zi deveneam alb ca varul, din cauza unui amanunt, care ar fi putut fi n legatura cu ea, n cea mai banala din tre convorbiri. Dealtminteri, toata suferinta asta monstruoasa mi venea din nimic . Mici incidente care se hipertrofiau, luau proportii de catastrofe. Binenteles c a marile "scene" clasice ieseau din cmpul sensibilitatii mele, ca marginile unui desen privit cu o lupa prea maritoare. Cnd sufeream att din cauza unei priviri, ni ci nu-mi puteam nchipui ntre mine si ea vreuna dintre aceste scene excesiv patetic e, durabil aplaudate. Nu puteam vedea ntre noi o discutie ca n piesele de bulevard , cu implorari, cu explicatii, cu staruinte de a se mpaca. Rula, de pilda, chiar n zilele acelea, un film n care nevasta si umileste ngrozitor barbatul, fuge de la e l cu amantul, parasindu-si copiii, el o cauta n toate partile, o implora sa vie, se duce dupa ea ntr-o statie de bai mondiala, iar cnd ea e parasita de amant, si da seama ca numai pe el, pe barbat, l-a iubit cu adevarat (?) si vine din nou acas a lnga copii. Si amndoi cred ca ceea ce n-a fost cu putinta pentru trecut va fi cu putinta pentru viitor, ca seriile lor sufletesti s-au ncheiat, cnd, pentru mine, o singura absenta, noaptea, de acasa, era ct tot cerul de mare, si cnd odata ajuns i si mpacati, sa zicem, ar fi trebuit sa nceapa drama trecutului. Cum mi-as fi nchi puit, de pilda, ntre noi, o scena n care eu sa urlu zvrlind banii n fata femeii, ca n Dama cu camelii? Crescnd la scara sensibilitatii mele, scena aceasta ar fi de ne exprimat cu cifre, ca rezultatul dublarii boabelor de gru pentru fiecare patratel al tablei de sah. "Omul cu sensibilitate nazdravana", mi spunea doamna cu fata tnara si par argintiu

. E drept ca sufeream, fara ca sa vada ceilalti de ce sufar, ca un reumatic care simte ploaia naintea celor din jurul lui. Gaseau ca sufar pentru cauze futile. nt r-un alt plan, trebuie sa fie oameni, desigur, care nu pricep ca unii sufera num ai din pricina ca nu se pot spala pe dinti, sau ca n-au o carte, sau ca nu pot f ace cuiva un serviciu. ntr-o zi, de pilda, ma duc la minister, la un prieten, care ma primeste, sub pret exte de aglomeratie, grabit ca pe un soi de creditor. Am crezut ca am sfrsit cu e l pentru toata viata. Totusi, peste vreo doua zile, cnd ne-am ntlnit, a venit la mi ne, ca si cnd nimic nu s-ar fi ntmplat. Parea sincer (daca n-o fi avut motiv sa se schimbe ntre timp), absolut sincer. Dezolat chiar. - Cum, draga, ai putut sa te superi din cauza ca ti-am spus, cam rastit poate, " lasa-ma acum"? Dar n-ai vazut ce era pe capul meu?... ca trebuia sa introduc atta lume la ministru? ntelegeam ca pe el nu l-ar fi jignit, niciodata, un astfel de raspuns si ca, deci , nici nu avea de ce sa ma socoata jignit pe mine. Nu existase nimic, pentru el, ca un peisaj pentru un miop. Dar eu, care devenisem palid si care stiam ca, nic i n clipele cnd as fi fost dus la esafod, n-as fi spus unui prieten - fara sa fiu suparat anume, pe el, ci numai asa, din cauza ca-s prea ocupat - rastit: "Lasa-m a n pace acum!" i-am spus ca as fi facut altfel, n locul lui, dar n-a crezut. Simteam din zi n zi, departe de femeia mea, ca voi muri, caci durerile ulceroase - acum cnd nu mai puteam mnca aproape deloc - devenisera de nesuportat. Slabisem nt r-un mod care ma dispera, caci facea o dovada obiectiva ca sufar din cauza femei i, si orict as fi vrut sa ascund cu sursuri ranile orgoliului meu, nu mai puteam i zbuti, din cauza asta. Ma gndeam zi si noapte, n afara de putinele ore de somn - cnd dealtfel de cele mai multe ori visam - nentrerupt la ea, ca si cnd mi se lichefiase creierul si nu mai era n stare sa schimbe "motivul", ca un pian automat, stricat, cntecul. ntr-un timp m-am hotart ca, de vreme ce nu puteam sa nu ma gndesc la ea n restul zil ei, cel putin n anumite ore din zi sa ncerc precis sa mi-o fac absenta. Si n nadejd ea ca voi influenta restul zilei, era important ca aceste doua ore hotarte sa ncea pa de dimineata. Cum ma desteptam nsa din somn, nu aveam ndestula vointa, era ceva cu adevarat peste puterile mele, caci mi era, automat, prezent gndul ei, odata cu lumina. Dar ncepeam acest exercitiu impus cnd ma aflam n baie. Cautam sa ma gndesc la altceva, iar cnd imaginea ei se asocia si ncerca sa se nsaileze restului, o gone am ca pe o albina, iar daca, totusi, nu izbuteam, schimbam numaidect obiectul gndu lui. Cnd, nsa, nici astfel nu izbuteam ncepeam sa numar, cu ncapatnare, cu nadejdea c a niciodata vreun om nu va banui un att de coplesitor grotesc. Mi-era rusine, n adn cul intimitatii mele, ca si cnd as fi suferit de o boala rusinoasa si penibila... Uneori, cnd intervenea ceva vesel, aveam ragazuri de uitare, nsa caracteristic de uitare, asa ca un bolnav dupa schimbarea pansamentului, sau cnd, dupa zile de pl oaie, ar avea, prin fereastra nflorita de soare, lumina n camera. Dar pe urma iar cadeam. Am nteles, mai mult ca oricnd, legatura dintre moral si trup, pentru ca er a destul un incident sufletesc ca sa declanseze suferinta fizica, fiindca tot pi eptul mi era gata, supus, pentru asta. Zaceam asa, vreme dupa vreme, ca un bolnav de tifos, cu singura consolare ca nu nduram si mizeria si urciunea fiziologica a tifosului, dar ncolo fara nici o alta deosebire. Am cunoscut barbati care, aproap e cu ostentatie, aratau ca sufera din cauza femeilor, am citit versuri n care poe tii se vaita cu vorbe mari ca au fost nselati, si toti aproape si faceau un orgoli u din aceasta suferinta din dragoste... Mie mi-era o sila imensa de mine, de par ca as fi avut paduchi, si orice aluzie la aceasta suferinta mi se parea o infami e. De aceea, ntia mea grija a fost sa se stie ca ma preocupa alta femeie... Am nteles atunci chinul acesta, pe care pe urma l-am vazut mult mai raspndit dect s-ar parea , al oamenilor care se simt osnditi sa se arate cu multe femei ca sa nu se bage d e seama ca sufera din lipsa uneia. Pentru proces am dat o scrisoare avocatului, prin care mi luam toata vina asupra mea, ca sa nu ne mai ntlnim printr-un prilej direct, dar altfel as fi vrut oricnd s -o ntlnesc, iar daca aflam ca a fost ntr-un restaurant de seara sau la vreun teatru , fara ca eu sa stiu, deveneam palid (n-am vrut sa iert chiar binevoitoarei si nt elegatoarei prietene, cnd o data a subliniat, cu familiaritate, aceasta paloare a

mea) si mi se parea ca am lipsit de la o ntlnire vitala pentru rostul existentei mele. Ne-am ntlnit ntr-o zi la teatru. Era cu doua banci naintea mea. Am salutat, cnd am tr ecut prin dreptul ei, cautnd sa am un aer ct mai degajat si am facut haz exagerat de comedia neroada care se reprezenta, dealtfel, cu att mai usor, cu ct prezenta e i, singura, era un fel de izbnda pentru mine. Eram nca multumit ca, fiind oarecum n spatele ei, o puteam privi fara sa par ca o fac cu intentie. n schimb ea, ca sa ma vada, a trebuit sa ntoarca de vreo cteva ori capul. Cautam cu abilitate sa nu-m i ntlneasca privirea si exageram nca veselia mea altoita. Era ntr-o rochie neagra, de seara, oblic decoltata, care-i facea bratele lungi nca mai albe, mai calde, plinute, voluptuos ncheiate n umeri. Gtul i crestea usor, cu l inii suav rasucite din grumazul gol si alb, spre radacina parului, caci muschii ascunsi urcau n ncolacirea de spirala, sub pielea fara o pata, ca petala de tranda firi galbeni, a blondei. Ca sa poata privi bine spectacolul cum se afla spre capatul bancii, sta oarecum n profil fata de mine. Fiindca nspre sala era ntuneric, iar partea dinspre scena er a luminata de rampa, capul ei avea profilul marcat (frunte pura dar nu piezisa, nas acvilin, barbie usoara) pe un fond de lumina, ca o aureola, asa cum provoaca intentionat fotografii pentru blonde, n timp ce obrazul dinspre mine era ntr-o um bra dulce ca lumina de luna. Umerii se afirmau tari, caci, prin albeata lor pali da, adunau lumina, asa cum o aduna n umbra rotunjimile lucioase. Nici cei care de obicei ma plictiseau cu aluziile lor nu banuiau ca tot teatrul era n sala, nu pe scena, asa ca la spectacolele revuistice. Faptul ca ma privea era pentru mine c a o scufundare n apa vietii. Am plecat de la teatru nsanatosit, pentru cteva zile, cel putin. Dealtminteri, orice prilej de a o vedea mi facea bine. Niciodata n-a aparut cu vreun barbat si, cum stiam ca trebuie sa aiba un amant, n toata nenorocirea mea i purtam un fel de secreta si nmuiata recunostinta pentru a cest fapt, desi eu, dimpotriva, cautam sa fiu vazut de ea numai cu femei. Alta data, ne-am ntlnit ntr-un restaurant de noapte, dupa iesirea de la spectacol. Era ntr-o mare tovarasie de domni si doamne seriosi, frumoasa, si parea destul de vesela. Eu privisem mai nti pe geam, ca sa vad daca e nauntru si sa nu fiu deci surprins de prezenta ei (asa faceam la orice restaurant si teatru), ca sa nu-i dau pe fata tulburarea mea, ci dimpotriva sa intru cu o figura de om fericit. Si sa o descop ar, cu indiferenta abila si plicticoasa, abia mai trziu. Eram ntovarasit de o tnara actrita, renumita mai mult pentru frumusetea (caligrafica si mediocra, de altfe l) dect pentru talentul ei. Nevasta-mea de unde parea vorbareata, a devenit livid a si s-a ntrerupt brusc. Pe urma n-a mai scos o vorba toata seara. Cum n-avea org oliul sa-si mascheze suferinta, a ramas aproape necontenit cu privirea asupra no astra, examinndu-mi mereu, apasat, tovarasa de masa. Cnd o vedeam ct sufera, simtea m ca n mine se cicatrizeaza rani (carora altfel le-ar fi trebuit luni si ani), as a, n cteva minute, cum cresc plantele sub privirea magica a fachirilor. Dupa supeu, mi-am condus prietena acasa. Sa ramn la ea, ma plictisea oarecum. Sim team asta dupa oboseala anticipata, la gndul ca va trebui sa ma mbrac apoi si sa c obor n strada (caci trebuia sa fiu dimineata acasa). Mi se parea ca o mbratisare a amicei mele nu merita atta oboseala. Caci, n afara de clipa cnd azvrleau ntia oara c masa de pe ele si cnd aveam impresia oricum, oricnd, a unei neimaginate minuni pen tru simturi, aceste femei nu ma mai interesau, n urma, deloc. Mi se parea ca framn t n brate manechine de lna. Mai ales aceasta actrita, pe care lumea o gasea frumoasa, mi se parea fara gust, ca de lemn vopsit. Tot ce spunea era o balabaneala plata si vorbea ntruna, ntr-un jargon de culise, probabil: - Nu-mi da mie sa joc, ca le-as trnti o creatie, asa... Si la acest "asa", facea cu mna arcuita un gest, scurt, zvcnit, cu pumnul nchis. Ai vazut la restaurant pe N iteasca?... Crede ca daca si-a luat masina acum... Ma gndeam cu necaz ca, ntrziind, pierd tot mai mult timp din noaptea care mi se par ea pretioasa. Avea un corp nici gras, nici slab, nici mare, nici mic, cu snii ca niste mere de vata, fara rotunjimi nervoase, fara relief, perfecta ca un nud pro st fotografiat n revistele cu poze, care fac economie de cerneala. ncepusem s-o examinez atent, cum examinezi, cnd nu ti-e foame, un fel de mncare car

e nu-ti prea place, farfuria e putin patata, sosul e apos, carnea cu sugestii sa lcii. Pe urma ne-am trezit totusi mbratisati, asa ca animalele, dar ma ntrebam daca voi merge pna la capat. Mi-a venit n minte, o clipa, femeia din cauza careia sufeream atta. Am nteles, din nou, ca iubirea fizica frumoasa e o profanare. E nevoia amara de a zdrobi, de a razbi ntr-o mbratisare, odata cu trupul framntat, si sufletul, prizon ier suav n el, n clipele acelea. Si cu att mai apriga e voluptatea acestei pngariri, cu ct mai plina de noblete e icoana rasturnata. Cauti, crescnd n exasperata, n smin tita nsurubare, durerile si bucuriile trecute, frumusetea luminoasa a fericirilor traite, palmuiesti devotamente de nger lnced si gingasii nduiosatoare, jocuri de i nteligenta neasemanate si melancolii zmbitoare. E bucuria de a vedea, ravasita, l esinata de voluptate - prin tine - femeia draga cu sufletul zapacit de aceasta g oana continua, si pe urma ncremenit n spasm, ca n fata unui miracol. De aici nevoia attor amante si attor amanti de a striga, n clipele ultime, orori, v orbe desuchiate, ca niste masti smulse, care sa faca si mai aprig simtul, actul profanarii. Dar eu, ce sa profanez n inteligenta si n sensibilitatea de cocota ort ografica a femeii de lnga mine? Ma desfac plictisit, si, ca de obicei, ma las n voia mea interioara. Interesul sexual e nul n afara de ideea de personalitate. De aci curiozitatea, as cunsa si vaga, despre anatomia sexuala a personalitatilor de noblete si loialita te celebra. Au fost atti obsedati de sexul Mariei Antoaneta, al Lucilei Desmoulin s. ntr-o zi, la ora prnzului, prin aprilie, m-am ntlnit cu nevasta-mea ntr-o mare bacani e de pe Calea Victoriei. Ea facuse sa i se mpacheteze tot soiul de trguieli si, de si viziunea unei mese cu prietenii ei m-a facut sa sufar rasucit n mine, am salut at-o surznd. - Sigur, cumperi attea bunatati si pe mine nu ma inviti? Spuneam asta n gluma, fireste, dar daca m-ar fi invitat cu adevarat, nu stiu, zau , ce as fi facut. Mi-a ntins, cu voie buna, mna subtire si moale, patrunsa de Quel ques fleurs, pe atunci parfum rar. - Nu... Nu te invit, ca nu esti cuminte... I-am raspuns, cu dorinta evidenta de a nu aprofunda nimic: - Eu sunt baiatul cel mai cuminte din lume, n timp ce ea comanda, celui ce o serv ea, pt de foie gras. - Asta e pentru domnul... Si rznd prietenos, cu o lumina jucausa n ochi, s-a dus la casa, grabit sa plateasca , floare de primavara, n taiorul cenusiu. Ce departe erau timpurile cnd, neastmparata, avea grija sa-mi aminteasca sa nu-i u it gustarea favorita, ntre trguielile de la bacanie. Si acum, totusi, intrusiunea glumeata a ei, n meniul meu, avea un mic farmec senzual si sprinten, care m-a nves elit. N-am mai vazut-o vreo doua-trei saptamni. Am facut, ntrebndu-ma mereu, fel de fel d e ipoteze. ntr-o zi, un fost coleg de Universitate, bun prieten si cu mine si cu ea pe vremu ri, boem si ziarist acum, mi spunea cu nedumerire si cu oarecare intentie de acre ala: - Dragul meu, nevasta-ta e putin cam ingrata. Am ntlnit azi, la Muntele de Pietate - am eu chestiile mele acolo - pe matusa ei; amaneta un inel. Spune-i sa nu uit e ca a crescut n casa acestei matusi. Amicul meu habar n-avea de cum stau acum lucrurile. M-am interesat, putin mai de aproape, si am aflat ca, de doua saptamni, nevasta-m ea e bolnava n pat. Am facut un pachet de carti, din librarie, am ales un brat de flori si i le-am trimis cu cteva rnduri, fara titlu. "Am aflat ca esti bolnava... mi pare nespus de rau (exageram tonul, ca sa-l cread a conventional). Ai aci cteva carti, de Anatole France si Wilde, autorii d-tale f avoriti, ca sa-ti treaca mai usor timpul. Ti-as fi recunoscator daca, avnd nevoie de ceva, mi-ai comunica prin comisionarul care-ti aduce rndurile acestea. Cu prietenie si urari de sanatate, S."

Am asteptat raspunsul, ros de zeci si zeci de superstitii, cum de altfel l si tri misesem: unui anume comisionar batrn negricios, cu mustata mare, care totdeauna i zbutea, i-am dat scrisoarea la o anumita ora, n-am scris plicul acasa, ci direct la tutungerie, nu i-am spus sa-mi duca raspunsul acasa, caci aveam superstitia ca momentul gasirii unui plic alb, cu raspuns bun, pe masa mea, nu-l pot realiza si nici nu-l pot primi din mna servitoarei, pentru ca nu prea mi-o nchipuiam spunn du-mi: "A venit un comisionar cu o scrisoare", iar scrisoarea sa fie totusi plac uta. i spusesem ca voi trece peste o ora pe la locul lui de asteptare. Nu a venit dect peste doua ore. Am citit plicul, desfacut cu nervozitate, stnd rezemat de ba ra de alama a unei vitrine cu palarii si cravate scaldate-n lumina. Era o scriso are tot fara titlu, ca a mea. "ntr-adevar, sunt de vreo doua saptamni n pat, dar cred ca nu e prea grav. N-am nev oie de nimic, ti multumesc foarte mult, dar florile si cartile mi-au facut o nesp usa placere. Toti prietenii mi-au trimis, de mi-e casa plina, nsa liliacul e parc a mai frumos, acum, dect oricare alta floare. Cu multe multumiri, E." Am cerut amanunte comisionarului. A sunat mult, a batut la o fereastra deschisa (casa matusii e sistem "vagon", are ferestrele joase n curte) si pe urma a venit la geam o cucoana batrna. Doamna tnara era n pat: a sprijinit hrtia pe o carte ca sa -mi scrie. Si dupa ctva timp, cu nevoia de a-si cere iertare: - Domnule, mi-a dat bacsis un napoleon de aur. Am spus ca mi-ati platit comision ul, dar n-a vrut sa ma lase pna n-am primit. Va spun, ca sa nu socotiti ca eu pri mesc bani, lasnd sa creada acolo ca nu m-ati platit. Ma cunoasteti. - Ai vazut dumneata pe fereastra? Era n pat? - Da, domnule, pot sa va spun: un pat mare, de stejar, pentru doua persoane; dea supra, pe perete, erau doua tablouri, un domn ofiter si o doamna. - Mai avea flori... multe n camera? - Flori? Flori... adica flori? Nu, nu mai avea. El repeta ca sa aiba timp sa se gndeasca. Am crezut ca ma minte, ca sa se conformeze unei dorinte pe care mi-o atribuia, a sa de la el. - Cum, omule, nu erau flori? - Zau daca am vazut una macar... dar poate or fi fost... - Ah, afurisita femeie, dragul meu. M-am gndit, pna seara, daca n-ar fi trebuit sa ma duc eu si sa terminam totul prin tr-o mpacare. Dar mi-am spus ca nimic nu ma ndreptateste la asta, ca, de altfel, n -am nici macar elementele care sa ma faca sa cred ca ea ar primi o mpacare. Iar cn d mi-am adus aminte de noaptea de februarie, mi s-a nnegrit sufletul si am nteles ca e sfrsit pna la sfrsit. Am trimis peste cteva zile pe una dintre surorile mele, cea nemaritata, care era mai buna prietena cu ea, sa vada ce face. Mi-a spus ca nu e alarmant bolnava, da r ca i-a facut o impresie de mizerie dureroasa. I-a repetat mereu nsa, cu staruin ta, ca nu are nevoie de nimic, spera sa mearga mai bine, a vorbit despre mine cu prietenie si indiferenta, s-a interesat ce legaturi noi am. I-a spus, pe urma, ca asteapta sa se termine divortul, ca sa se marite din nou. A gasit acolo si pe Anisoara, cu care deci se mpacase. S-a facut bine si, peste vreo saptamna, ne-am ntlnit catre zece seara pe Calea Vict oriei, n dreptul cafenelei Capsa. Eu conduceam pe actrita la teatru, ea era cu An isoara si barbatu-sau. Am salutat-o, mi-a raspuns zmbind si cnd, dupa zece pasi, a m ntors capul, am vazut-o oprita n loc, rezemata de bara vitrinei, urmarindu-ne cu aceeasi privire de caprioara blonda, njunghiata. ncepusem sa am un soi de nedumeriri, care aduceau mult cu parerile de rau... Sufe ra att... poate ca... n sfrsit... e att de greu de fixat vina n dragoste. ntr-o seara, dupa ce o cautasem prin vreo doua-trei restaurante, am renuntat la n adejdea ca as mai putea-o gasi si am ramas n tovarasia ctorva prieteni, ntr-un soi de crciuma cu parc (adica grilaj de sipci vopsite cu verde, doi-trei leandri, gra tar si lautari). Evident ca s-a vorbit despre femei. S-au rostit nume de neveste onorabile care merg la casele de rendez-vous (tremuram tot), s-a vorbit despre cele mai recente aventuri si amanunte din plin au fost date despre felul deosebi

t al ctorva femei cunoscute de noi toti de "a se da". A uimit mai ales noutatea c ea mai proaspata. ntr-una din zilele trecute, un functionar superior de tot, din minister - cel car e povestea dadea nume precise - se trezise chemat la telefon pe la ora sase de c atre nevasta-sa, care i facea o adevarata scena de dragoste. Ca o neglijeaza, ca e singura acasa si nu mai poate de dorul lui, ca "sa-l mai dea naibii de ministe r". Directorul nostru general lesina de placere si o certa, cu o sigura de sine afectiune si ngmfare. n realitate, femeia i telefona din dormitorul amantului ei, er a cu totul goala, iar n tot timpul ct i-a telefonat barbatului, si lasa trupul patr uns si framntat de vigurosul ei tovaras de aventura. Si cnd la urma barbatul a cre zut ca s-a ntrerupt telefonul, nu era dect sfrsitul firesc al acestei ntmplari, care reedita n forma ultramoderna celebra istorioara morala din Boccaccio. La nceput as cultam cu respiratia rarita, framntnd nodul cravatei, mutnd paharul si furculita di n loc. Pe urma n-am mai putut respira si eram livid ca un operat. Peste cinci mi nute am dat un bacsis ispititor unui chelner, sa alerge pna la hotelul vecin si s a caute, n carte, daca G. are telefon. Ma chemase si nevasta-mea, de vreo doua or i, la telefon, din casa unor prieteni. ntotdeauna istoriile astea cu femei, cnd se dadeau nume autentice - nu n simpla anecdota - ma nnebuneau. Se zice ca studentii n medicina, cnd citesc ntia oara n tratate descrise anumite cazuri, se cred si ei bo lnavi de aceste maladii. Asa cum multi dintre ei care aud pe altcineva dnd lamuri ri despre boala de care sufera simt si ei dureri, sau se sperie multi dintre cei care viziteaza muzeele spitalelor. Cnd se povesteau ntmplari despre barbatii nselat i, aveam impresia ca si mie mi s-a ntmplat la fel. N-am fost linistit nici cnd chel nerul mi-a spus ca G. nu are telefon si nici nu m-am gndit dect cu oroare si dezgu st la nevasta-mea si la toate femeile ntreaga saptamna care a urmat. Pe urma, am nceput sa uit ndestul. n ziua de Sfntul Constantin si Elena, era la curse, tot cu Anisoara si barbatu-sau . Dupa luni de zile, am vorbit amndoi mai ndelung, plimbndu-ne prin fata femeilor n ro chii varatice, sprintene si luminoase ca niste afise colorate, care stau urcate pe grilajul alb, prelungit de la foisorul de sosire, pe dinaintea tribunei nalte, elegante si albe ca o lebada, pna la capatul pajistii fragede. A fost o broderie de dialog aerian, amabila tachinerie si comentarii despre lumea de la curse. ntr-o vreme, tonul a devenit mai precis. - Mi se pare ca ai pierdut la primele curse? - Da... se vede ca din cauza ca ma iubesti dumneata. - Sunt tentata, atunci, sa joc si eu. - Vrei sa stii cu adevarat daca te iubeste? Si mi era sufletul ca o pasare grea, leganndu-se, catarata pe o ramura prea subtire. Caci ma gndeam si la mine si la am antul ei - si nu stiam cum i se angreneaza gndurile. - Adica nu, mai bine nu joc. Incertitudinea e mai buna dect adevarul, si surdea, r asfrnt n ea. Ma gndeam ce bine i se potriveste, ct de a ei e aceasta gndire. Cta lipsa de sensibilitate si ce acomodare grosolana ti trebuie ca sa accepti o mi nciuna! Si de ce? Ce voluptate poate fi n afara de aceea a iubirii absolute prin care si restul se valorifica? Aceasta multumire a ei cu surogate, care nu pot sa tisface dect poftele mediocre, m-a facut sa ncerc o unda de superioritate... Si to tusi: - Dar cu certitudinea din dumneata nsati, cum te mpaci? am ntrebat-o, nvins iar de m istuitoarea ndoiala. M-a privit surznd si s-a ferit ca si cnd as fi privit n cartile ei, la joc. - Nu stii niciodata... nu stim niciodata nimic. A venit voinica, frumoasa si cu tot parul alb, tnara nca, prietenoasa mea protecto are. - Am sa-ti marturisesc o slabiciune. - n sfrsit... - A, nu e ceea ce crezi. Ceva mult mai grav. mi place sa cstig bani. Fie si la cur se... dar nu-mi place sa ma nghesui acolo, strivita n multimea de la ghiseu. nghesu iala, pentru o femeie tnara, mai merge, dar o baba ca mine ar face "gen opereta". Esti dragut sa-mi iei niste bilete? si mi ntinse numaidect cteva hrtii, ca sa nu ma

ofer cumva sa platesc de la mine. Pe dumneaei am sa ti-o pazesc eu n timpul acest a. - Sunt fara grija, caci nu ar fi n orice caz mai rau pazita de cum am pazit-o eu singur. Pe drum, mi-a venit pofta de gluma. Am luat biletele pentru doamna argintie pe a lti cai dect mi-a cerut, hotart, daca vor cstiga caii ceruti de ea, sa-i platesc de la mine, putin dealtfel, caci erau favoriti. Pe aleea de lnga paddoc, femeile, stnd pe banci si aratndu-se n rochii colorate viu, ca fluturii, examinau pe cele ce treceau ntovarasite, care parca defilau ntr-o gr adina publica, la promenada. Rezemata de grilajul paddocului, o cunoscuta actrit a, foarte inteligenta, fermecator dezmatata si buna camarada, cauta sa ia nota d e starea cailor, plimbati n acest tarc cu nume englezesc, nainte de a li se pune s eile. - Observi - ma ntreba zmbind (i spun de multe ori, n gluma, ca e o reclama de pasta de dinti, caci mereu rde si arata doua siruri mici de dinti desavrsiti) - cta noble te au caii acestia?... Cta eleganta neafisata? Observatia ei e dreapta: caii de curse par unui ochi nedibaci un fel de mrtoage s labe. Li se vad prea mult coastele si scheletul, merg obisnuit cu capul n jos, ia r cnd nu sunt ntartati, par niste indivizi foarte cumsecade. - Uite roibul asta, care merge plictisit, mirosind pamntul - si-mi arata un cal s lab, dar cu muschii att de tari si de lamuriti ca pareau si ei oase - n-a fost ba tut niciodata. E mai de rasa, fara ndoiala, dect stapnul lui (era un fost postavar m bogatit din samsarlcuri) care, dealtminteri, l si speculeaza fara mila. Da... n-a fost batut niciodata. Cti, ntre el si gloabele aratoase, care trag cu mofturi si f iguri la trasuri, ar sti sa aleaga? Si rdea mereu, aratnd cele doua rnduri de dinti regulati si albi, ca lucrati de mna. - Acum vreo doua luni, un prieten, a invitat la o masa, la Capsa, pe una dintre elevele de Conservator, fata foarte frumoasa, dealtfel. Ei bine, venea ntia data, si visa de mult sa vie, dar era pur si simplu intimidata de eleganta chelnerilor n frac, desi erau acolo n sala, fara ca ea sa banuiasca, nume dintre cele mai fru moase ale societatii romnesti, plus faimosul grup de baieti care conduc toate cot ilioanele Bucurestilor. Caci tocmai acela era soiul ei ideal de eleganta, dupa c um pentru provinciali, tapeusele marilor palace-uri, zgomotoase, sunt alt ideal de eleganta. - Daca vrei sa-ti completez justa dumitale observatie, da-mi voie sa constat si eu ca arhivarii singuri mai poarta mustati razboinice, ca, dealtfel, plutonierii majori n armata fac infinit mai multa impresie de militari dect ofiterii de statmajor, ca singurii care-si fac cap de intelectual: cioc, privire distinsa, par a bundent si buclat, sunt profesorii secundari din tarile balcanice, pe cnd, oriund e, adevaratii savanti nu sunt dect niste simpli oameni de treaba, care nici o cli pa nu s-au gndit sa mbrace uniforma intelectualitatii... Pentru ca toti cei pe car e i-am enumerat noi amndoi, obsedati de o idee, se multumesc cu forma ei. Calul d e trasura mbraca uniforma presupusa a pursngelui; chelnerul, uniforma lordului Der by, ctitorul fracului negru; arhivarul, ignornd ca Napoleon n-avea mustati, unifo rma razboinicului nendurat, la fel sergentii majori si, cum ti-am spus, tot asa p rofesorii de liceu, uniforma pe care ei o atribuie omului de stiinta. E si adeva rat nsa ca ei toti stiu ca au de-a face numai cu semeni care judeca dupa uniforma . - Ma ntaresc n convingerea ca novicea noastra invitata s-a ndragostit de vreunul di ntre chelneri. Sa stii ca ai dreptate. Dar apropo - ea spune apropo tocmai pentr u ca simt ca nu e nici o legatura si ncearca nevoia sa creeze una, fie absurda te-am vazut adineauri cum faceai suferinta cu fosta dumitale nevasta. Mi-a ncremenit un zmbet pe buze. E un barbarism monstruos care ar scoate din mormnt pe toti luptatorii limbii lite rare. L-au derivat cei din teatru, din frantuzeste, mai nti ntr-o locutiune ramasa culiselor cu exclusivitate: "a face foame". Cnd actrita, tnara si frumoasa, e ndrag ostita de un actor, tnar si frumos si el, care-i cere sa-l ia de barbat, ea i rasp unde cu chibzuinta: "Esti nebun? vrei sa facem foame amndoi?" Acum, derivat, ea m i-l aplica mie, cu un teribil simt al grotescului. M-am crispat ca o meduza, dar rdea att de frumos, cu toti dintii, ca un miez alb de fruct exotic, ca m-am domol

it ntr-o ntrebare: - E att de grotesc sa suferi din dragoste? - Nu... - Vorbesti sincer? - Te asigur! si rdea mereu. Mi-am adus aminte ca are un baietas de vreo cinci ani, pe care-l iubeste ca o ne buna, fara sa stie sigur nici macar cine i-a fost tata, asa nct uneori glumeste: "n modul acesta fac o buna afacere, caci nu ma va iubi dect pe mine". - Asculta, ai vrea ca, atunci cnd va fi barbat, baiatul dumitale sa fie indiferen t femeilor, iar el sa aiba alte preocupari exclusive? Mi-a raspuns neted, fara ezitare: - Nu... - Ai vrea sa fie iubit? - Oh... da... - Si sa iubeasca? - Mai ales... - Sa iubeasca, chiar de nu va fi iubit? - Da... da... neaparat. - Baga de seama, dumneata, care esti femeie, care ai fost si esti iubita, care a i nselat poate... - Nu "poate"... sigur. - Ei bine, ai vrea ca fiul dumitale sa iubeasca femeile, chiar daca ar fi sa fie nselat? Ai vrea sa sufere din dragoste? Si, cu toata dorinta de amaraciune din m ine, jucnd ca pe o carte pe raspunsul ei, dupa ce am luat toate masurile unei mar turisiri... sincere: Baga de seama...! A devenit serioasa, ca ntr-o pauza de drama. - Ti-o spun din toata inima ca as vrea ca fiul meu sa fie iubit de femei, si cre d ca va fi, dar ti jur ca as vrea sa le iubeasca oricum, chiar cu riscul de a fi n selat de ele. Si acum spune-mi pe ce cal sa joc... I-am zmbit cu o neroada recunostinta, i-am spus ca eu joc anapoda, i-am dorit csti g si am plecat sa dau biletele cumparate. Caii pe care dorise sa joace "venerabila prietena" au ramas pe drum, ca sa-mi fa ca mie jocul, desigur, caci aveam nevoie de succese n fata nevesti-mi, ori de car e naiba ar fi fost ele. A iesit un cal aproape nejucat. - Vai, am asteptat anume sa mbatrnesc, ca sa pot juca la curse... Si tot pierd... Acum cnd nu mai pot spera nimic. - Sunt dezolat, si nu stiu ce sfat sa va dau... Cred, n orice caz nsa ca superstit ia e nentemeiata... Caci banuiesc ca ati cstigat... Ia vedeti biletele din poseta. - Calul numarul sapte? Ei nu!? De ce va mirati? Acum priviti n fata tribunei tabl ita indicatoare pe foisorul de la sosire... Sapte? Nu? Rde, gdilata, uimita, rde si nevasta-mea, atrasa n jocul acesta al ntmplarii, femeie, cu tot ce e n ea femeie, justificnd dorinta mea de a avea un succes. Se revarsa si trece de noi lumea tribunei si a grilajului, aspirata spre paddoc si aleea umbr ita. - Trei bilete pe numarul sapte? Dar mi se pare ca nimeni n-a jucat pe aceasta fa ntezista gloaba. Cstig o avere. Tnarul meu prieten, trebuie sa constat ca apropier ea dumitale e pretioasa femeilor... cu dumneata, chiar cnd pierd, cstiga. - Chiar cnd cstiga... pierd, o corecteaza nevasta-mea, ngreuind cu nteles cuvintele, ca sa i se ierte calamburul si ca sa-i dea o anumita adncime. Pe lnga noi treceau grupuri care parca nu aveau altceva de facut dect sa ne examin eze. Si faceau asta cu o lipsa de discretie uimitoare. Barbati si femei ne masur au, ca pe niste manechine care poarta confectiunile unor case de mode. Desigur c a toate grupurile se examinau ntre ele, dar nu puteam sa-mi dau seama efectiv de acest fapt dect cnd noi eram obiectul lui. Tot asa, de pilda, nevasta-mea, uneori, si astazi chiar, privindu-ma n ochi, viu si cu o stralucire pasionata, mi dadea i mpresia ca numai pentru mine are aceasta privire (cnd sufletul i se aduna din tru pul ntreg, n ochi si n obraji). Banuiam totusi ca priveste la fel si pe unii barbat i straini, dar vazuta din profil figura ei nu mai avea acea pasiune nemeditata. Ar fi trebuit sa ma gasesc si eu pe directia privirii ei, ca sa pot judeca. Dar, binenteles, asta era imposibil si a trebuit sa adaug nca un fapt la capitolul inc

ertitudinilor de nedezlegat ale iubirii. Acum toata lumea se revarsa spre paddoc si aleea de castani de lnga el, desprinznd u-se de grilajul alb, cobornd din tribuna alba, pe scarile nguste, aspirati toti u sor, parca de o pompa nevazuta. Eram multumit de aceasta dupa-amiaza si-mi era teama sa prelungesc ncercarea, ca jucatorului la chemin-de-fer care a batut cteva puncte si se codeste sa mearga ma i departe, de frica sa nu piarda totul. Pe urma, eram chinuit de momentul despar tirii, pe care nu-l puteam nchipui, caci mi-era greu s-o vad pe ea plecnd, lasndu-m a n loc. As fi avut reprezentarea fizica a parasirii si as fi suferit ca ntia oara. Mi-am adunat rezervele de vointa si i-am luat prin surprindere mna, spunndu-i des tul de gngavit si scurt: - Sarut minile. Zmbind mirata, cu ochii mari albastri, sculpta nervoasa grilajul alb cu umbreluta . - Pleci? - Nu mai stau si la ultima cursa. - "Ai cucerit tot ce-ai avut de cucerit?" si surdea, soptind aceasta aluzie la ma rsul cntat la toate mitingurile la care se cerea trecerea Carpatilor. - Ai fi putut sa ma ntrebi mai bine daca "am recucerit tot ce-am avut de recuceri t". - Ah? - ...si atunci ti-as fi raspuns ca... - !? Ma priveste lung. - ...nu. Spune, ce pot sa raspund? - Nu se stie - si surde mai nervos, mai viu, mai ironic - nu se stie niciodata. Doamna argintie venea cu bratele pline de bancnote, pe care le tinea la piept, c a pe niste flori, strnind sursuri de prietenie si de admiratie n urma ei. - Scumpa doamna, n-am ce-ti face, dar sotul dumitale, dupa cum vezi, mi-a platit croitoreasa pe un an de zile... Sunt sigura ca a facut-o pentru farmecul meu ir ezistibil. Iar ochii mari, cu pleoapele frumos ndoliate, surdeau fara sa creada. Am privit-o precis. - Pe cuvntul meu, doamna, ca da... A fixat-o cald pe nevasta-mea: - Care din noi doua sa consideram asta drept o impertinenta? Ah, dar m-am zapaci t cu totul... de-am ajuns la asemenea ntrebare... Domnul asta tulbura situatiile cele mai limpezi si zapaceste pe toata lumea. Treceau pe lnga noi, plimbndu-se prin fata meselor de la bufet, doamne tinere din lumea buna, mereu n rochii deschise ca pastelurile, cu bratele goale, si domni n j acheta, cu palaria tare si binoclu atrnat de gt, aceasta alee cu pietris constitui nd ntre cntar, restaurant si intrarile la tribuna Jockey-Clubului un refugiu al nal tei mondenitati, cta vreme marea multime se nghesuia la paddoc, la ghiseuri si pe aleea castanilor. Am staruit sa plec. Afara, n fata portii, tot cmpul viran, care slujea drept piata, era plin de trasur i si automobile. Altele ncepusera clasicul circuit dintre rondul al doilea si cas a doctor Minovici, n lumina vie, oblica si fara putere a asfintitului. N-am gasit trasura si am pornit-o pe jos. Venea dinspre oras, n trapul maiestuos al unor ar masari negri si mari, o trasura noua parca, lacuita n albastru, cu cauciucurile g roase ct cele de automobil, cu pernele reliefate ca niste romburi bleumarin, fixa te asa ca sa se poata rezema clientii de ele, lasnd picioarele sa fie mngiate de bl ana rosie, asternuta jos. Integrndu-se arcuirilor largi de lac si stofa, o femeie tnara si palida, a carei linie incomparabil eleganta relua parca motivul unduit al aripilor trasurii, parea o "Dama cu camelii" visatoare si istovita, absenta c u totul la celelalte siruri de automobile si trasuri, din care zeci de ochi caut au s-o priveasca macar n fuga. Era numai o banala si lacoma cocota, fosta servito are, care nu cunostea Dama cu camelii nici macar din traducerea aparuta n "Biblio teca pentru toti", dar care, cu usurinta levantinilor ori a specimenelor inferio are, frumoasa, neasemanat machiata, imita la perfectie modelele ajunse aci din a treia, a patra mna (cnd sensul si continutul se evaporeaza si cnd imitatorul nu ma i stie macar pe cine imita). Cu ct ma apropiam de oras, aleile umbroase erau tot mai pline de lume, pna am ajun

s n centrul furnicarului popular si festiv de la "Bufet". Saptamnile urmatoare m-am simtit din ce n ce mai mult convalescent. Aceste ntrevede ri cu nevasta-mea ma faceau sa suport nesfrsit mai usor ruptura si eram foarte mu ltumit de bunul gnd pe care-l avusesem, provocndu-le. Departarea nu mai era o dram a unica si distrugatoare de organe, exasperata de absolutul ei, voit la nceput, c i un sistem de acomodari. Prezenta femeii mi era indispensabila, ca morfina unui detracat, dar aveam norocu l ca o puteam izola de orice conditii logice si, indiferent daca aveam noi motiv e de nemultumire ca fapte si gnduri, eu tot i simteam binefacerea. O saptamna dupa ce o vedeam, eram totdeauna mult mai putin obsedat de ea si aveam o senzatie de vindecare. Dar dupa aceea, ca si cnd s-ar fi strns tot dorul de ea n mine, ca raul tot dintr-u n abces, simteam neaparat nevoia s-o vad. ncercam, e adevarat, noi rezistente, iz buteam pentru ctava vreme, dar caderea era mai puternica. Rezistam totusi, pna n cl ipa cnd conveneam ca trebuia s-o vad. Odata convenit acest lucru, ca si cnd un zav or s-ar fi tras, nu numai ca nu mai aveam puterea de a ntrzia ct de putin, dar eram cuprins de un adevarat iures accelerat de nebunie, cnd nu mai puteam judeca nimi c si cnd, orice s-ar fi ntmplat, trebuia s-o vad. Atunci o cautam anume ntr-o singur a seara n restaurante, prin teatre, la prietene si, de vreo doua ori, chiar la ea acasa. Am gasit-o n ambele rnduri cnd am cautat-o la matusa ei, printr-un noroc la care nu ma asteptam, singura acasa, putnd deci sa ma primeasca. Veneam totdeauna cu motive bine alese si indiferente, caci altfel nu stiu ce s-ar fi ntmplat cu mi ne. Aveam totusi, limpede, impresia unei probabilitati de vindecare n viitor, fir este fara sa pot preciza ct de ndepartat putea fi acest viitor. Un an, doi, sau po ate mai multi. ntr-o vreme parca ncepusem s-o uit. Descoperisem un soi de preocupari, care o lasa u pe ea pe planul al doilea. Niciodata nu ajunsesem la o att de mare putere de co ncentrare. Reluasem studiul apriorismului kantian, si cteva zile am avut impresia ca am gasit o explicatie menita sa revolutioneze filozofia. Era n mine un lumini s egal, o claritate binefacatoare, asemeni calmului de fulg pe care-l da morfina . Ajunsesem la concluzia ca era o greseala aceea pe care o facea Kant, deducnd cara cterul de universalitate si necesitate al principiilor matematicii dintr-un apri orism, oricum metafizic. Dimpotriva, ramneam n lumea experientei si gaseam mai mul t dect suficienta explicatie a universalitatii si necesitatii matematicilor n orig inea lor de ordin conventional. O buna parte din filozofia kantiana mi se parea prabusita prin aceasta descoperire. Atunci am nteles, am simtit nfiorat, ca poate exista o lume superioara dragostei s i un soare interior, mult mai calm si mult mai luminos n acelasi timp. Gndeam nentr erupt, cu o intensitate de halucinat. De la un exemplu treceam la altul si de la o descoperire la alta noua. De ce linia dreapta e oricnd si oriunde drumul cel mai scurt ntre doua puncte? Pen tru ca asa am convenit sa-l numim si, daca nu ar fi asa, nu l-am numi asa. Unive rsalitatea si necesitatea sunt ale limbajului. Pe strada umblam aproape automat, cu toata atentia rasfrnta nauntru. Nu stiam nici pe ce strazi merg, nu auzeam nimic n jurul meu si cteodata, traversnd, dam buzna p este automobile. Tot ce era raza de lumina era absorbit n interior. Lumea automat a si lumea constiintei deveneau independente una de alta si si continuau seriile diferit. Mi s-au ntmplat si necazuri penibile, alteori numai ridicule. Caci puteam numai sa ncep seria automata, nu s-o si controlez mai departe. Dadeam, de pilda, douazeci de lei la chiosc sa iau ziarul, dar nu mai luam restul si uneori nici ziarul. Nu tineam minte nimic din ceea ce faceam. Era sa am din cauza asta un du el. Am fost oprit pe bulevard de un domn si o doamna, fosta prietena din copilar ie. Am nceput, pe jumatate prezent, sa-i sarut mna ei si pe urma, continund, i-am s arutat-o si domnului. A devenit palid, si-a tras mna brusc si m-a dezmeticit si p e mine. Abia mai trziu lucrurile s-au lamurit. Era convins ca nevasta-sa fusese d ragostea mea si ca revederea asta trzie m-a emotionat att de mult, ca m-am zapacit de tot. Cnd adevarul era ca eu de abia luam nota, cu mijloacele de cunoastere pe riferica, de aceasta ntlnire. Mai avusesem cndva un fel de reverii, care aduceau cu acest soi de adnca si intens

a interiorizare. Dar atunci aveau drept obiect motive fara noima: cum as cheltui un miliard, sau cum as organiza o calatorie la Polul Nord, sau, cnd eram n primel e clase de liceu, realizam un fel de Romnie-Mare n harta geografica refacuta dupa mine, cnd nici nu banuiam razboiul care va veni. Am descoperit ntr-o revista nsa un fragment de articol n care Giovanni Papini expun ea exact aceeasi opinie despre apriorism ca si mine. A urmat iar prabusirea sufl eteasca, iar golul canceros. Mai ales ca Papini nu era nici macar socotit filozo f, ci ca un diletant pasionat si fantezist. ntr-o zi, cautam sa refac ceva din prezenta femeii, scotocind prin sertarele unui mic birou, pe care-l avea n odaita ei de primire, o ncapere ngusta, dreptunghiular a, lipita de dormitor. Cuprindea numai un divan acoperit cu scoarte, cteva acuare le, etajera de carti si biroul ei mic. Fotografii, taieturi din revistele ilustr ate, scrisori de la prietene, traduceri (vrusese sa traduca Le lys rouge si nu a vusese destula rabdare). Erau note de croitoreasa de asemeni, fireste raspunsuri la concursurile cu premii ale magazinelor ilustrate si tot soiul de alte nimicu ri. Dealtfel, toate cartile i erau pline de note si scrisori uitate printre pagin i. Am rasturnat, fara sa vreau, un teanc de carti si iata ca dau peste un plic, cu scrisoarea n el, pe care nu-l descoperisem n numeroasele scotociri de pna acum.. . Am avut un fior, ca si cnd as fi pus mna pe cifrul dorit al unei taine. "Fetito, diseara Iorgu pleaca la tara, ca e 15 februarie si trebuie sa tocmeasca oameni pentru araturi. Mi-e urt de moarte singura acasa. Vino sa mncam amndoua. Am si croitoreasa la mine, poate ca-ti tai si tu taiorul... Seara dormi la mine, d aca vrei, stam toata noaptea de vorba." Era scrisul Anisoarei. Iorgu era barbatu-sau, 15 februarie, data cnd am venit de la Azuga. Simt ca ametesc; ca mi se deschide o perspectiva uluitoare, desi dorita, ca puti nta de a merge a paraliticului, culcat n fata altarului pentru maslu. Caut sa fiu ct mai linistit, ca sa pot ntelege bine. Asadar a jucat o comedie, ca sa ma pedep seasca, asadar sunt cu adevarat un tip imposibil, care complica absolut orice ntmp lare, iar ea e femeia unica - si totul se poate sterge ca un vis ngrozitor. mi dau lacrimile si plng ncet de bucurie. Va sa zica era totusi o solutie, cnd eu nu vede am nici una... Pe urma a nceput banuiala ca as putea fi victima unei abile manevre. Daca scrisoa rea a fost pusa cumva de curnd acolo? Ea era certata, cel putin asa stiam eu atun ci, cu Anisoara, de aceea nici n-am cautat-o acolo. Pe urma, data e prea saritoa re n ochi, prea cu intentie: 15 februarie. Si de ce n-a spus servitoarei atunci u nde se duce? De ce nu mi-a lasat un bilet? Ramn ndelungata vreme ros de ndoiala. Da r pe urma singur argumentez n favoarea ei. Probabil se mpacase cu Anisoara si eu n u stiam. Ca sa aduca ulterior scrisoarea, i-ar fi trebuit prea mari complicitati si nici nu avea certitudinea ca as fi gasit-o. De asemeni, ce motiv ar fi avut sa mi-o plaseze aci? De ce sa tie sa ne mpacam? Ce interes ar fi avut? Cnd mi-a re fuzat primirea oricarui ajutor material si cnd eu sunt cel care ma tem sa n-o pie rd? Numai daca ma iubeste e explicabil demersul ei, dar atunci apare mai curnd ve rosimila ntmplarea nsasi. Dealtfel si suferinta ei, n tot timpul acesta, suferinta c are acum mi pare absolut certa, confirma aceasta parere. Ma mbrac repede si pornesc spre Anisoara. Pe drum, am nsa o noua ndoiala. Daca totu si scrisoarea e ntocmita? E foarte posibil ca ea sa nu vrea sa divorteze, caci ar pierde o buna situatie materiala, iar faptul ca mi-a refuzat ajutoare pe care l e putea banui modeste nu nseamna ca e dezinteresata. ncep sa judec si atitudinea e i, ca amanta. Daca ar fi iubit, ar fi suferit atroce ca mine si ea. Ar fi avut m omente de adevarata nebunie ca sa ma vada. nsa ca suferea vizibil, poate fi si di n cauza ca suferea sincer la gndul ca pierde o situatie materiala. Ca aspect, suf erinta sufleteasca si cea cu mobil material nu difera si e greu sa stii daca o f emeie sufera ca nu-i vine amantul la rendez-vous sau ca are de platit o nota la croitoreasa. Iar daca din orgoliu mi ascundea ca a dormit la o prietena, pentru c e atunci nu avea orgoliul sa ascunda si ca sufera, n strada sau la restaurant? Si daca aceasta suferinta era att de mare, de ce n-a facut nici un demers sa ne mpac am? Dar daca ar fi facut acest demers, n-ar fi fost oare o dovada pentru mine ca tine la o situatie materiala? Am intrat ntr-o cafenea, am cerut o cafea si un co intreau, lasndu-ma mai departe prada framntarii din mine.

Cnd mi-a raspuns prin comisionar, mi-a spus ca are casa plina de flori, deci un a ct de orgoliu sincer (caci nu-si putea nchipui ca are sa fie demascata de comisio nar). Daca admit n principiu acest gest, pot sa le admit atunci pe toate. Dar dac a si-ar fi facut din comisionar un complice, dndu-i, dealtfel, acel napoleon de a ur? Atunci de ce comisionarul mi-a spus ca i s-au dat bani si ca i-a primit, de vreme ce era complice cu ea si stia ca n-o sa-l tradeze? Pe urma, nu i-ar fi ei frica sa n-o tradeze mai trziu Anisoara? Dar daca amndoua au fost complice si ea o are pe vara-mea "la mna", cum se spune? Ar trebui, pe de alta parte, sa ma inter esez ca sa stiu cu preciziune daca Iorgu a fost ntr-adevar la tara n ziua aceea. D ealtfel, chiar daca el a fost, era posibil ca nevasta-mea sa nu fi dormit la ei. Kant a aratat cndva ca se poate demonstra, deopotriva, si ca spatiul si timpul s unt infinite, si ca sunt finite. Tot o astfel de antinomie e si faptul de a sti daca o femeie te iubeste sau nu, caci ti poti demonstra cu usurinta, pornind de l a aceleasi fapte, si ca te iubeste cu istovitoare pasiune, si ca te nsala, batjoc oritoare. Numai daca nu admiti ca amndoua ipotezele sunt adevarate, si, ca teza s i antiteza, se contopesc, ca sa ramnem n filozofie, n sinteza hegeliana. Doua lucru ri mi s-au parut, totusi, convingatoare: ca ea n-a evitat divortul si, orict as c rede n ntmplare, faptul ca niciodata n-a fost n apropierea ei vreun barbat, chiar cnd am cautat-o prin surprindere. I-am telefonat Anisoarei ca iau seara masa la ei. Desi mai sunt numerosi musafiri la masa, n-am rabdarea sa plece si tot timpul ad ucnd vorba de agricultura, despre momentul cnd se ncep muncile, fara sa ntreb nsa dea dreptul, caci stiam perspicacitatea cu care se refuza barbatului orice detaliu care l-ar lamuri asupra situatiei lui, am cautat sa aflu daca Iorgu fusese ntr-a devar la tara, la 15 februarie. N-am putut afla nimic. Erau ctiva oameni politici , femei din cercurile care vneaza cancanuri si ntmplari mondene. Unul dintre comese ni, aflnd ca sunt nepotul lui Nae Gheorghidiu, m-a considerat cu oarecare admirat ie si am avut impresia ca si ceilalti mpartasesc aceleasi sentimente. Un deputat s-a oferit sa spuie "una buna" de-a unchiului. - O stiti pe cea mai noua a lui Nae Gheorghidiu? si - la ntrebarile ntrebatoare: c are? cum? - ncepe sa povesteasca: Acum vreo ctva timp, eram vreo cinci-sase insi l a casieria Camerii sa ne luam diurnele pe sesiunea asta, cnd Nae Gheorghidiu da c u ochii de Vasilica Savulescu de la Braila, l stiti pe Savulescu cum e totdeauna, lnos, netuns, cu gulerul murdar, cu pantalonii cu genunchi. Gheorghidiu, de colo , privindu-l cum numara banii: "Ma, Vasilica, acum ca ai bani, mai du-te si tu l a baie, ma". Da Vasilica, de colo: "Zau, ma Nae, fac baie n fiecare zi". Si serio s, acesta: "Asculta, Vasilica, atunci schimba apa..." Rd toti cu hohote, pe urma unul ntreaba daca stim ce i-a facut unui alegator al lu i. - Vine - spune povestitorul - un tip care-i cerea de doi ani sa-l numeasca n vreo slujba: "Coane Nae, acum a murit, de o jumatate de ceas, Iorgulescu de la prima rie, vreau eu locul lui!" "Vrei locul lui, ma Vasiliule?" "Da, coane Nae!" "Bine , ma, uite-ti dau o scrisoare pentru primar." Si scrise primarului o carte de vi zita nchisa, n care-l ruga sa ia masura lui Ghita Vasiliu si, daca i se potriveste cosciugul, sa-i dea lui locul mortului. Alte hohote de rs, alte exclamatii de admiratie pentru Nae Gheorghidiu. Aflu acum ca a facut mpreuna cu Lumnararu o excelenta afacere cu statul. Fabrica munitii pe ntru armata, foarte scump platite. Mi se pare ca niciodata n-au sa mai plece oam enii acestia. Anisoara tine acum ca Iorgu sa spuie alta buna a lui Nae Gheorghid iu. Fireste ca toti accepta si Iorgu povesteste: - n prag, la Capsa, Nae se ntlneste cu un vag cunoscut, un tip de prin nordul Moldo vei, unul Mihai Tutunaru. "Ce mai faci, Nae?" "Bine, dar tu?" "Pai sa vezi, ca a m fost la Viena, ca mi-e nevasta bolnava n sanatoriu... am facut acolo un consult ... ca a trebuit sa las pe soacra-mea la mosie tocmai acum cnd e lucrul n toi, ca am luat n arenda si o mosioara a lui frate-meu", si da-i, si da-i... Nae, de colo , l priveste lung, asteapta si, pe urma, mirat: "Asculta, draga, ce te-ai apucat sa-mi spui mie toate astea? Eu te-am ntrebat ce mai faci, asa cum se ntreaba. Ce, tu ai luat-o n serios?" Alte rsete. Un tnar povesteste ca Nae Gheorghidiu are aprobata n buzunar, de catre un ministru, care fusese, e drept, numai interimar la Finante, o petitie, pentru

doua vagoane de radium, predabile n gara Ocnele-Mari, cu pretul de cinci mii de lei vagonul. Celor mai multi nu le vine sa creada, dar tnarul si da cuvntul ca a va zut petitia si ca Nae obtine de la acest ministru acum ce vrea, numai sa nu mai arate la toata lumea aprobarea data. Eu aveam febra de nerabdare. Abia dupa-masa, trziu, cnd lumea plecase, aducnd iar vorba, am aflat ca ntr-adevar I orgu fusese la tara la 15 februarie. Pe urma am ntrebat de-a dreptul, cu ochii vii, pe Anisoara: - Te rog, spune-mi, a dormit Ela n februarie la tine? Mi-a raspuns rece, calculat: - Nu stiu. - Te rog, Anisoara, spune-mi... te rog mult. Si facnd pe stnjenita: - Nu stiu... nu pot... sunt patru luni din februarie pna acum, ce vrei!... - Totusi... - Stef, te rog, nu insista, ca nu pot sa spun nimic. Iar Iorgu, gros, cu fata mare, stergndu-si de vin mustata groasa si scurta, nemai putndu-se stapni: - A dormit... draga, a dormit n vremea aceea cam de doua-trei ori, de cte ori plec am eu la mosie... o chema Anisoara, ca-i era urt singura. E n mine o lumina care-mi umple ochii de lacrimi. - Si de ce nu mi-ati spus pna acum? - De unde stiam noi de ce v-ati certat? Si pe urma, naiba sa le ia de femei, ca n curca lucrurile de nu le mai descurca nimeni. Si-a ales o scobitoare, a pus-o ntr e dinti si apoi a masurat linistit farfuria cu brnzeturi. O saptamna ntreaga, o luna, a fost o betie de dureri amare transformate n bucurii t ari, cum se schimba drojdiile zacatorilor n alcool. Tot trecutul mi aparea acum cl ar, mai ales dupa noi explicatii, mai ales dupa fericirea ei, acum nestapnita. Am mai ramas doua saptamni n Bucuresti, pe urma am fost concentrat si asta mi s-a parut o calamitate, dar am aranjat asa ca ea sa petreaca vara la Cmpulung. Pe o strada alba, care ducea spre Mateias, gasisem la o familie, mai demult cuno scuta, o camera mare, curata, cu sofale jumatate din cuprins, iar alaturi o odai e mica, pentru bucatareasa adusa de la Bucuresti. Era destul de aproape de mine, caci de la Dmbovicioara la Cmpulung sa tot fie treizeci si ceva de kilometri si a vea deci mereu amenintarea venirilor mele neprevazute, asemeni unui rond de noap te pasional. La nceput eram, oarecum, ntr-un anumit sens, linistit. mi scria ca se simte multumi ta, ca aerul limpede si cu miros de brad i face bine, mai ales dupa iarna de petr eceri, ca n-a facut nici o cunostinta noua, ca e "ncntata", ca nici una din vechil e noastre cunostinte nu e n Cmpulung. mi descria micile ei bucurii singuratice n aceasta statiune de vara. Sa citeasca d imineata cte o carte, pe banca, pe bulevard sau n parc, urmarind jocul copiilor, c u bonele lor, sa se duca la piata sa cumpere brnzeturi, zmeura si mere, sa doarma lenesa dupa-masa; la sase, sa ia dulceata si cafeaua cu coana Atena, gazda si v echea prietena. Ca seara, uneori, facea plimbari cu Tanti si Zoica, nepoatele co anei Atena, pe bulevard, ca sa asculte muzica. Aproape n fiecare zi, la popota, primeam cte-o scrisoare, cam cu acelasi cuprins, care ma linistea ca o binefacatoare promisiune. ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE Dar ultima scrisoare ma chema "negresit" la Cmpulung, pentru smbata, sau cel mai tr ziu duminica. Era o impresie tulbure, care ma nelinistea. ncercasem n toate chipur ile sa obtin o permisie de doua zile, fara sa izbutesc. Pndisem ca sa gasesc n toa ne bune pe comandantul de batalion, cautasem sa-mi atrag laude pentru modul n car e mi conduceam plutonul si izbutisem. Aratos si cumsecade oriunde, capitanul Dimi u devenea de nenteles cnd era vorba de aceasta permisie. Miercuri seara, dupa-masa , capitanul Corabu trimisese, rugat de toti, ordonanta sa-i aduca flautul si nea cntat cteva bucati nemtesti, de un sentimentalism luminos si catifelat, cu totul n contrast cu firea crunta si iute a acestui om, care ngrozea pna si pe superiorii lui. La Viena, cnd era ofiter n regimentul 5 vnatori, luase si lectii la conservat

or si era pretuit ca un adevarat artist de camarazii lui nemti. i facusera cadou, la plecare, dupa obiceiul regimentelor austriace, o tabachera de pret, plata, c u o potcovioara ntr-un colt, cu initialele lui mpletite, de aur, ntr-alt colt, cu s emnaturile tuturor sapate, n facsimil, nauntru. Acum capitanul Dimiu, cu minile put in cam scurte, ncrucisate peste talia care nu mai ncapea n veston, asculta grav muz ica, asemeni unui epitrop de biserica de sat, cazania. N-a zmbit dect cnd capitanul Floroiu, care, cu mustata batrnicioasa si blonda, trecea, oarecum, drept intelec tualul batalionului, a rugat pe Corabu sa cnte doina, a carei executie e traditio nala la flaut, ca ouale rosii la Pasti. Capitanul s-a executat si a cntat-o cu un simt al melancoliei, al dorului, aici, ntre pustiurile muntoase, crescute n noapt ea rece, de ne-a coplesit pe toti. Mi-am lungit gtul dupa Dimiu si, ncet: - Domnule capitan, v-as ruga sa-mi dati voie smbata si duminica la Cmpulung. Vorbe am cu rasuflarea rarita, n soapta miloaga, aproape. Mi-a raspuns, fara sa se uite la mine, scurt: - Nu se poate, si a ascultat mai departe flautul. A doua zi l-am pndit cnd a aparut pe platoul de instructie, trecnd de la companie l a companie, cu mustata cuminte si groasa, ca un harnic arendas de la un ogor la altul. N-am putut sa-i vorbesc, caci se ncurcase n probleme de tactica, pe care le -a descurcat pe urma, simplu: "Domnule, trebuie sa-l prinzi totdeauna pe flanc", spre deosebire de capitanul Floroiu, care expunea erudit o tema, si de capitanu l Corabu, care si pedepsise compania, cu ofiteri cu tot, sa urce de douazeci de o ri n fuga un povrnis apropiat si deci era alaturi, atent, cu ncruntare, sa vada dac a i se executa ordinul. La ora raportului, cnd am venit n odaita care slujea de cancelarie batalionului, l -am gasit iar cu capitanul Floroiu, cu vreo doi sergenti de la popota. De o sapt amna, socoteau mereu, cu energie tacuta, ca sa iasa la capat. Smbata trecuta, regi mentul avusese inspectia generalului comandant de divizie si batalionul nostru p rimise ordin sa pregateasca, jos n tabara, o masa dupa cuviinta. Oamenii cladiser a un umbrar de frunze proaspete, lautarii primisera vestoane noi. Vreo trei-patr u, reputati ca vnatori, fusesera trimisi n munte sa aduca vreo capra neagra, caci mergea vestea ca peste prapastiile si piscurile Pietrei Craiului ar fi cteva capr e negre. n realitate, vnatorii n-au adus dect o caprioara si, sub supravegherea unu i comandant ofiter, care trecea drept mare mester, s-a servit spinarea de caprio ara cu sos si cu ciuperci. Multa bataie de cap i-au dat mesterului camarad nsa pa stravii. Bucatarul nostru era prea neslefuit ca sa poata gati o masa att de subti re ca pastravii fripti n pesmet. Nu mai spun ca si vnatul lor a fost o problema fo arte complicata. Pentru noi, mai vnam si cu granatele Savopol, ca tot nu erau bun e de altceva, cu toata paza. Acum nsa, ca sa nu se sfarme carnea fina, trebuiau pr insi cu mna, pe sub pietre, n apa taioasa de rece, de la izvoarele Dmbovicioarei, d ar prinsi chiar n zorii zilei de smbata, pentru ca: "Asculta-ma pe mine, domnule, pastravul nu e de mncat dect viu... nici cteva ceasuri nu tine. Daca vrei sa mannci pastrav dupa cinstea lui... Si pe urma, daca nu l-ai gatit, s-a ispravit. Daca n u e untul bine ncins, nu mai e pastrav, e terci. Asta nu orice bucatar stie s-o p otriveasca dupa dichisul ei, ca daca-i prost, l usuca, dar la mijloc l lasa crud d e-ti da greata." Explicatii care dadeau racori celor cu raspundere: "Vasiliule, frate, sa nu ne l asi". Doi insi aveau sa ngrijeasca de ale bauturii: niste braghina vestita de pe lnga Golesti, tuica de Cmpulung, "daca n-o gasi de Valeni", si zece sticle de samp anie, Mumm Very Dry, "caci numai de asta bea". Cascavalul proaspat de Cmpulung, z arzavaturi si legume, alese cu grija, cadeau n sarcina popotarului obisnuit. Dar ceea ce a dat mai multa emotie capitanilor nostri (generalul venea sa faca o ins pectie n vederea naintarilor la gradul de maior) a fost ca a trimis vorba anume sa i se dea la nceputul mesei doua oua fierte, numai doua, "dar daca nu se pot gasi absolut proaspete, mai bine sa se renunte"! Cta bataie de cap pe bietii oameni, ca au dat n grija unei ordonante anume supravegherea unui cuibar si tot le era te ama ca s-ar putea produce vreo ncurcatura, nct ordonanta sa dea dintre cele mai put in proaspete... Dar, n sfrsit, totul trecuse cu bine, ouale fusese ntr-adevar proas pete, iar diferitele bunatati ngurgitate, digerate cu laude. Acum toate cheltuielile prnzului era ndemn sa fie scoase din "economii", exact de

la "ordinar", adica de la masa trupei, caci regimentul nu avea fonduri speciale. Ratiile celor care erau n permisie, ajustari de carne la cazan si ceva mai putin zahar la ceai, toate cumpanite cu chibzuinta, de la o zi la alta, trebuiau sa a copere deficitul. Am asteptat zadarnic sa se termine adunarile de cifre si cerce tarea tablourilor. n cele din urma am plecat, caci am nteles ca nu pot obtine, ntre rupnd o asemenea discutie, ceea ce nu obtinusem cnd se cnta doina. Dupa-masa ne-a chemat sa ne mparta niste brosuri trimise de la regiment. Erau ctev a cartulii subtiri, tiparite prost, pe hrtie de jurnal, cu coperte verzi sau galb ene, ca "legea chiriasilor", de pilda. Noi nvataminte de pe frontul occidental se numea una. Alta: Rolul artileriei n razboiul actual. n sfrsit, o a treia: Notele u nui capitan din armata germana. Cte un capitan sau maior, din birourile statuluimajor, traducea si tiparea astfel de brosuri, fie ca-l interesau, fie ca voia sa arate ca are de lucru, dar nimeni nu le dadea nici o importanta, si, trimise la corpurile de trupa, zaceau prafuite n pachete, ca teancurile de brosuri patrioti ce prin pivnitele prefecturilor. Din cnd n cnd, "ca sa se descarce", aghiotantii de regimente le distribuiau la ofiteri. La drept vorbind, ele ar fi trebuit sa fie citite de catre generali si state-majore, caci era vorba de nvataminte pentru co nducere, la nceput, iar eu si cu Orisan eram convinsi si chiar uimiti de seriozit atea cu care se documenteaza ofiterimea noastra superioara - caci aceste cartuli i erau cu adevarat extrem de interesante - dar mai trziu am nteles ca supraevaluas em anumite inteligente. Deci, n timp ce luam bucuros brosurile: - Domnule capitan, vream sa va rog, ca si-aseara, pentru o permisie de doua zile la Cmpulung... Am acolo... - Dragul meu, mi pare rau, dar nu se poate, ce sa-ti fac? - Domnule capitan, nici nu va nchipuiti ce serviciu mi-ati face... - Cum sa nu stiu... stiu... dar nu se poate... Aseara, la popota, n sfrsit, a fost a treia ncercare, mai nefericita dect toate. Era m cu gura arsa, cu ochii tari n cap, caci simteam ca nu voi putea fi la Cmpulung d ect dezertnd si, prevaznd toata nenorocirea, eram totusi hotart sa dezertez. Toata n oaptea m-am framntat mistuitor. Iata, au nceput sa se albeasca ferestrele, n casa ntunericul se rareste ca un praf si eu n-am nchis nca ochii. Cearta cu Corabu mi se pare stearsa. - Dom sublocotenent, va cheama dom capitan Dimiu... a venit dupa dumneavoastra N istor Oancea. Capitanul Dimiu e n camasa de noapte taraneasca si n papuci. - Domnule... vrei sa pleci la Cmpulung?... Ai treaba acolo? - Domnule capitan, trebuie sa ma duc negresit... Tace ndelung, pe gnduri, ca si cnd m-ar fi chemat doar asa, ca sa-mi puie o ntrebare acolo, si numai dupa un timp: - Deh! domnule... - Domnule capitan... Acum soldatul i aduce pe masa taraneasca, acoperita cu pnza de casa, o dulceata si o cafea neagra. - Mai adu o dulceata, Gligore, si o cafea pentru domnul sublocotenent. Si, ntorcnd u-se spre mine: Eu m-am deprins sa ma scol de dimineata si asta e "cafeaua mea c u lapte". Ma masoara din cap pna n picioare si iar tace. l masor si eu ncercnd sa ghicesc ce gn uri are, ba sunt ispitit sa-i dau brnci, nspre cel bun. - De, domnule... stiu eu ce sa fac?... Deh... i-am spus-o si lui Orisan aseara. E ordinul regimentului sa nu paraseasca nimeni unitatea. Uite ce... Ia un om cu dumneata, care stie sa te duca pe deasupra, sa ocolesti Dmbovicioara, dai drept n soseaua mare, ca sa nu ntlnesti pe nimeni de la regiment. Dar si daca te ntlneste ci neva, sa spui ca te-am trimis sa faci o recunoastere spre Rucar. Am crezut ca irumpe totul n mine de atta frenezie. - Domnule capitan, n-aveti nici o grija. As fi vrut sa trec pe la Orisan sa-i multumesc, dar mi-era sa nu ntrzii. Probabil ca aseara, la popota, au discutat cu totii ntmplarea, datorita lui. Am luat un soldat care stia drumul peste culme si am pornit-o asa cum ma gaseam. Mai nti spre Giuvala, urcnd ncet, pe urma am ocolit, vslind peste pasuni si fneturi, a deasupra soselei mari. Era un soare viu, ca de cristal apos si cu raze evident

e, care dadea reverberatii umede culmilor stncoase si facea proaspat verdele vege tal. Roua se uscase, dar tot mai dainuia ct sa ne ude ncaltamintea. Muntii cei mar i, priviti cum veneau amenintatori spre noi, de sus, cresteau, desfiintnd departa rea. n stnga, Ghimbavul, nemaipomenit de masiva moschee de piatra (pe lnga ea, Sfnta Sofia sa para jucarie de copii), are de jur mprejurul cupolei de piatra povrnisur ile de sute de metri, drepte ca niste pereti din care nsa creste o vegetatie de s tnci, ici-colo amestecata cu cea de brazi. Aceste povrnisuri sunt att de apropiate de cele ale muntilor vecini, numai ctiva metri uneori, ca fundul prapastiilor, cu praiele lor, n-au vazut de cnd e lumea, niciodata, soarele... ici-colo, nici lumi na lunii. Povrnisurile acestui munte, necercetate de nimeni, l-au facut un adevar at cuib de ursi. La dreapta, apropiata, marita nca, Piatra Craiului, cu aspectul ei de dom gotic, de stnca dantelata; iar n fund, alergnd puternic si acoperitor spre noi, umplnd juma tate din vedere, Papusa, unul dintre muntii mari ai tarii, deasupra Iezerului, p are, ca sa completam tripticul impresiilor acestea, o turla deasupra unei nalte s i lungi biserici romnesti. n valea dintre acesti munti e Dmbovita cu praiele ei, lup tnd cu stncile ca sa razbata, bolovanindu-se, stralucind la ocolurile nsorite, ca a rgintul, mai ales lnga podul alb de piatra, asemeni totusi celor din Bucuresti. P rabusite n adncul larg, dmburi mpadurite, coline si plaiuri cu fnete (ca acela unde n e gasim acum), ici-colo casute si, n sfrsit, sarpele alb al soselei dau continut v aii. Fnetele sunt mpartite prin mari poligoane neregulate de garduri mici de bolov ani, dupa proprietarii lor. n mijloc, nchise n tarcuri, ca niste oi prea mari, capi tele de fn de la al doilea cosit. Aerul e rar, miresmat de rasina de brad, de fn c opt, de fragi trecuti la vremea asta, si ameteste, tare ca drojdia. Lacustele ne sar din cale, sprintene ca si dimineata asta ntreaga. Sa fii acum aici, fata draga, lungita lnga mine, pe o capita de fn asternuta jos, sa privesti cerul nalt si proaspat, departe de "banda" si de meschinariile saloan elor, sa respiram aci adnc si sa-ti ncalzeasca trupul plin soarele, sa-l ncinga pna n miezul zilei, asa cum ncinge, vara, de la facerea lumii, toata privelistea de ai ci. Daca nu ramn, e ca trebuie sa ajung mai curnd - fie si acolo - sa-ti prind mij locul viu ntre bratele mele cu coatele lipite de solduri. Am nceput, fireste, iar, sa merg ntins, caci daca suferisem pna sa obtin nvoirea, ac um paream scapat ca dintr-o prastie si nebunia revederii crestea n mine ca un spa sm, pe care nimic nu l-ar mai fi putut opri pna la istovirea lui. Un muntean n itari si camasa, cu palarie "ungureasca" pe cap, se opreste din plim barea coasei, ca sa ne arate un drum mai scurt. Lnga el, o femeie voinica, tnara, cu picioarele n iarba umeda, goale pna sub genunchi, cu carnea pietroasa, cu aceea si palarie de psla neagra barbateasca pe cap, ne priveste mirata. Are soldurile p uternice si snii ca puii nchisi n camasa nvrstata cu negru. ntr-un mar salbatic, cu f ucte nchircite si multe ca zarzarele, au spnzurat o desaga cu merinde. Marioara dintre munti... mai Si-ai fost draguta la multi... mai Mi-ai fost draguta si mie... mai... Pna la Sfnta Marie... mai... Asa trebuie sa i se fi cntat femeii acesteia vnjoase, facuta pentru luptat cu ea mamei ei, bunicei ei. Pna la Sfnta Marie... Pna poimine... Grabim iar pasul, caci soarele a nceput sa urce. Cu ct ne apropiem de sat, de o pa rte si de alta a soselei, sunt acum gardurile de uluc ascutite ca sagetile, toat e la fel si care nchid livezile de pruni. Gtrosi si codobature isterice zboara de ici-colo peste pietre de ru, peste pomi. Ajuns nca dimineata n piata Rucarului, simteam ca mi se dilata inima, cautnd o tras ura pentru Cmpulung. Neveste cu cosulete ca niste caldaruse de rachita, pline cu zmeura culeasa din coclauri stncosi, pe unde ntrzia, nu banuiau ce neliniste facea sa-mi arda privirea. Munteni frumosi si muntence umblau forfota trguind, asa de c urat proaspeti n portul alb-negru, ca pareau figuranti de teatru daca n-ar fi fos t de jur-mprejurul acestui sat culmile verzi sau stncoase, stralucitoare toate de oglinda nrourata, albastra, a cerului si aurul luminii de dimineata. Simteam n min e acea vaga importanta, pe care, indiferent de alte sentimente, o simte n timpul

pregatirilor cel care are sa se supuie unei operatii, ntr-o zi frumoasa. Rezemat de bara de fier a micului chei de piatra, priveam apa dumnezeiesc de limpede, fa cuta anume pentru cresterea si bucuria pastravilor parca, rostogolindu-se peste pietroaie, auzeam uruitul ferastraielor care taiau n lung busteni si zmbeam gndind la trupul gol si auriu al nevesti-mi, n asternutul alb, pe sofaua de la Cmpulung. Pentru ce viata, pentru ce nebunia acestei organizari sociale contrariaza ferici ri att de firesti? si pe care le dorim att de mult?... Treceam uruind podul de lemn, lung de tot si negru cu picioarele lui multe, ca u n gndac nesfrsit peste Dmbovita, desfacuta n suvoaie, ncarcata de busteni cojiti, bol ovani si pietris. Dupa Dragoslavele, alaturi de carele lungi de 8-10 metri, cu b usteni (caci au osiile desfacute de leagan si rotile mutate la un capat si la ce lalalt al celor trei trunchiuri de brad menite caratului), ntlnim adesea femei cal are pe cai mici, cu sei mari de lemn, acoperite cu blana de oaie, mereu cu palar iute negre, uneori peste marame, cu ii, nflorite altite si cu sabace, n opinci sco rtoase. Spre Mateias, soseaua pietruita varos urca ntortocheat, pare ca da uneori n gol, nt r-o apa a cerului, pentru ca, trecut de ocol, valea sa se pravaleasca jos de tot , cu drumuri si sate acolo, n fundul larg al ei. Am ajuns aproape de amiaza. ntr-un pavilion n gradina, ni se aseza masa, dar pna la ora prnzului am iesit n oras si ne-am plimbat pe bulevard. Am fost nduiosat de buc urie cnd am vazut ca pe nevasta-mea n-o saluta nimeni. Aveam orgoliul secret de a fi posesorul unui exemplar a carui raritate trecatorii n-o banuiau dect vag, dup a frumusetea femeii, fara sa stie amara voluptate a vietii noastre sufletesti. E ra n aceasta plimbare de amanti prin marea multime ceva din plimbarea unor ofiter i superiori, mbracati civil, pe care soldatii, daca ar fi stiut cine sunt, i-ar f i salutat nlemniti. Amiaza era nvolata si lumina fierbea, ca n cupa sampania rece. Prin fata gradinii publice, multimea vilegiaturistilor n haine si rochii deschise ca de Pasti se mbulzea primavaratica. S-a oprit mirata, ca o fetita, n fata unei fntni tsnitoare, pe umbrele de apa ale careia, un savant localnic, probabil, avuses e ideea sa arunce o minge de tinichea vopsita, care juca neobosita. Am trecut pr in piata cu gramezi de mere, pere si prune, cosulete cu zmeura si mure, asezate pe tarabe aliniate ca soldatii. Untul era adus n putineiul ct o donicioara n care a fost batut. De acolo, ne-am dus spre parcul bailor, prin orasul cu casele lumin oase, parca n fiecare noapte spalate de ploaie sau de roua, ceea ce nu mpiedica so arele de amiaza sa fie viu si neastmparat. Pe aleile cu brazi si molifti, cu copi i care alergau si batrni care jucau table, asteptndu-si rndul la baie, ne-am plimba t si noi, pna n albia nesfrsit revarsata, cu prundisuri si suvoaie mpletite, a Rului Trgului. Nu vream sa cunosc pe nimeni, nu exista pentru mine dect femeia aceasta c u rochie de culoarea caisei, cu bratele goale, lungi si plinute, pe care n fiecar e clipa eram isptit sa-mi alipesc podul palmelor. Pe podetul de lemn, care e la intrarea n parc, peste prias, s-a oprit sa cerceteze mirata moara mica si scocul ei de lemn, cu muschi verde. O priveam eu, si o privea toata lumea, pe femeia asta ntoarsa cu spatele la noi, a carei silueta aurie toata parca dadea nca racoare pr ivelistii rustice. Cnd a ntors ochii albastri, erau tot asa de limpezi ca apa care gonea peste podeala cu muschi verde. Masa ne astepta n chioscul din fundul gradi nii, proaspata si ademenitoare, cu supa de pasare, pui fripti, brnzeturi si zmeur a, cu vizita - oprita n prag si curioasa - a doamnei Atena, care vrea sa afle ce facem pe granita. Pe urma am fost singuri. Simteam un val de recunostinta umilita pentru femeia aceasta care n-avusese maca r curiozitatea sa se intereseze de ceilalti oameni. Mi se parea concludenta acea sta atitudine a ei... si-mi reprosam nencrederea si nelinistea de altadata. Simte am voluptatea unei posesiuni depline a trupului si a sufletului ei. Siesta, n oraselul obosit de aerul tare al diminetii si cu perdelutele trase pret utindeni, a fost pentru noi o dupa-amiaza de istoviri exasperate si de bucurii, care, desi asteptate, erau cu att mai pretuite. Negresit, trupul alb-auriu al ace stei femei nu era fara cusur. Evitnd sa aiba un copil ca sa nu-si diformeze corpu l, din cauza brutalitatii tratamentului ajunsese la rezultat opus. Cnd eram furio s si sufeream din pricina ei, simteam un fel de drojdie de satisfactie ca snii, n ici chiar atunci cnd era culcata pe spate, nu mai aveau acea elasticitate dura de

fructe, ca acum, cnd se marisera, alunecau usor, fireste prea putin, nspre coaste fara sa mai afirme neastmparata mura, ca un sigiliu al voluptatii, din vrful lor. Plinul soldurilor nu mai avea liniile de lira de la nceput si era ciudata coresp ondenta ntre impresia aceasta de scadere, de atrofiere pura a lor si nflorirea mol atica a snilor. Muschii coapselor, care erau, n zilele dinti, ntinsi, semet, de la g enunchi pna la sold, acum se relaxau, mai catifelati, mai dulci la pipait, imperc eptibil, spre interiorul picioarelor. Dar att de inexplicabile sunt ntortocherile iubirii, ca acum, cnd o simteam nduiosat alaturi, tocmai aceste scaderi erau pentr u mine prilejuri de voluptate. mi placeau, parca mai mult ca oricnd, acesti sni mol atici si ascultatori, care mi umpleau, cu greutatea lor draga, palmele, lundu-le f orma, si mi lipeam, cu o dureroasa bucurie, obrajii de coapsele cu fragezimi molc ome de petale, care altadata tresareau elastice si nervoase. Vorbisem putin de tot, ntreaga dupa-amiaza, caci simteam ca vorbele, fata de gest uri si prezenta, erau de prisos, ca hrtiile moneta n tarile cu acoperire totala n a ur. Cndva nsa, nevasta-mea duse mna la capati, lua din tabachera o tigara, o puse n v ful unei tigarete si o aprinse gnditoare, cu chibritul. Gestul acesta avea o eleg anta, acum naturala, dar la nceput trebuie sa fi fost socotit de ea, cu convinger e, ca un semn de "distinctie". Acum nu era, mai aproape vorbind, dect un gest de acreala distinsa. Era un gest absolut marunt, dar parca ar fi trecut un nor stup id peste toata voluptatea. As fi vrut sa nu mi se ntunece figura si nu puteam rezista. n zilele noastre de dragoste adevarata, nevasta-mea n-avea niciodata, goala, poze de eleganta studiata. Frumusetea ei era toata spontaneitate si miscare. Trntea c u picioarele n perne, se nghesuia sau se rasucea ca sa-si caute ciorapii si orice miscare a ei crea o atitudine de nud n pictura, neasemanat de frumos, de care ea nu-si dadea seama. Ca sa ia o tigara ca acum, si-ar fi rasucit mijlocul, sau ar fi ntins amndoua bratele, sau ar fi facut orice alta miscare, dar gestul acesta "d istins" ma mbolnavea prin sugestiile lui. N-aveam nici o dovada ca ma nsela, dar a veam acum certitudinea ca acest gest vine dintr-o deprindere de a poza goala, de "a face impresie", de care ea nu-si mai da seama, si care era revelator pentru ceea ce nu stiam eu. Pe urma nevasta-mea se socotise, pna la raidurile noastre mo ndene, inferioara mie si asta se simtea din modul n care se purta n fata mea si fa ta de mine. Mai trziu, pare-se, a descoperit ca nestiinta mea la dans e o inferio ritate, ca neglijenta (relativa, foarte relativa) n mbracaminte e un fel de dovada de "lipsa de rasa", cnd comparatia se impunea cu cei pe care ea si prietenele ei i numeau ntre ele "tirs a quatre pingles". Acum, n acreala blazata a gestului ei, n oza independenta cu care aprindea, cu degetele ntrziat resfirate, chibritul, vedea m o noua ntarire a banuielii ca sunt nselat. n lumea ei, asemenea atitudini trebuie sa fie foarte pretuite... - Asculta, Stef, voi ce faceti acolo, pe granita? Va pregatiti de razboi? I-am raspuns, sarutndu-i pentru mine umarul rotund, ca nu facem nici o pregatire si ca, de altfel, sunt sigur ca nu vom intra n razboi. - De unde... acum e absolut sigur, dragul meu, mine e consiliu de coroana, si se n veli iar ntr-o rotocoala importanta de fum... I-am aratat ca au mai fost consilii de coroana, ca nu e nici un pericol. - Mai bine... ah, ce bine ar fi sa se termine odata povestea asta... Nu ti-e fri ca sa mergi la razboi? Eu ma gndeam ca as fi nnebunit de teama s-o las pe ea cu absoluta certitudine ca n -are nici un control. Toata fata mi s-a crispat, ntunecat de gndul acesta. A bagat de seama si m-a ntrebat numaidect: - Ti-e frica ntr-adevar? n clipa asta am simtit ca voi dezerta pentru trei zile, orice s-ar ntmpla cu mine, ca sa viu prin surprindere sa vad ce face. I-am raspuns ca nu stiu, ca nu m-am gn dit la asta. Adevarul e nsa ca ma gndisem. De multe ori imaginam cte o batalie si m a vedeam conducndu-mi plutonul cu o bravura att de extraordinara, nct toti sefii mei sa se entuziasmeze. De pilda, sa merg n picioare pe tot cmpul cu oameni culcati. Sa pot fi vazut de departe cu binoclul, iar acasa, peste cteva zile, toata lumea sa fie uimita de ispravile mele, sa am un fel de legenda, iar nevasta-mea sa pro testeze usor si orgolios, cnd toata lumea i va vorbi despre purtarea mea n razboi. - A, nu-l stiti?... E un nebun si jumatate... I-am spus sa se astmpere, ca nu vre

au sa ma lase vaduva. Si totusi, cnd visam noaptea ca iau parte la lupte, eram ca paralizat de groaza. Cu mna sub snul cald al femeii, cautam acum sa descifrez, n ritmul ei interior, ce gndeste. - Asculta, Stef, tu stii ca daca, Doamne fereste, mori n razboi, situatia mea e f oarte nelamurita? Am nceput sa zmbesc, pe jumatate ironic, dar pe jumatate mirat de preocuparile ei - si i-am soptit n ureche ca un secret cald: - Daca n-ai vrut sa ai copii... - Eu? Tu n-ai vrut, de ce ma acuzi acum pe mine? Am privit-o, mirat de lipsa ei de memorie, de usurinta cu care, adevarata femeie , trecea peste logica. Am sarutat-o pe coltul gurii. - De ce esti ngrijorata? Tu stii ca voi face un testament. - Chiar cu testament. Va trebui, cine stie, sa ma judec cu mama ta, cu rudele ta le. Eram mirat: - Atunci, ce vrei? Mi-a cuprins umerii cu o feminitate apriga si m-a privit de aproape. - Asculta, Stef, trece o parte din lirele englezesti de la Banca Generala pe num ele meu. Am nteles, mort, tot tlcul acestei zile infame. n timpul razboiului, n ziarele frant uzesti, la mica publicitate, apareau anunturile spionilor germani n limbaj conven it. Si anuntul urmator: "De nchiriat apartament mare, sapte odai, din cauza plecarii. Adresati ziar 235". nsemna n realitate: "Ieri au trecut spre gara Amiens sapte regimente cu destinatie necunoscuta. Plan ul 653 expediat prin agentul H33." Asa mi aparea mie, avnd cu totul alt nteles, aceasta zi de dragoste prea aratoasa. Am tacut ndelung, cu ncapatnare, si cnd ea a staruit, a izbucnit cearta. Mi-a repros at egoismul meu, mi-a aratat ca m-a iubit si cnd eram sarac si ca acum ma ngrijore aza att de putin soarta ei. I-am repetat ca i voi lasa prin testament tot, dar ea insista, cu mnie si dispret, abia stapnit, sa-i fac donatia. Pentru mine, dragostea aceasta era o lupta nentrerupta, n care eram vesnic de vegh e, cu toate simturile la pnda, gata sa previu orice pericol. Am nteles dintr-o data, deci, ce vrea femeia. Dorea, fara ndoiala, ca, adapostita de griji, sa se desparta de mine. M-a cuprins o furie abia stapnita. Priveam cu ura si dispret corpul acesta amenin tat de mbatrnire timpurie, care vrea sa mi se sustraga, sa mi se nstraineze. Desigu r a simtit asta, caci imediat a tras cearsaful pe ea, si-a sprijinit capul pe br at si a nceput, sau a ncercat, sa plnga: - Nu mi-as fi nchipuit niciodata ca am sa ajung sa fiu tratata astfel. Si de catr e cine? De catre acela pe care-l ador, pentru care-mi sacrific prieteniile. Vulgaritatea frazei nu m-a surprins, caci acum o vedeam aservita stilului vulgar al lumii pe care o admira. Ba chiar, mi-am dat seama ca nca as putea sa-l gndesc cu alt nteles. "Sa sufar eu a tt din cauza unui bou, care nici nu stie sa danseze si cnd e alaturi de mine, la r estaurant, ma plictiseste cu mutrele lui tmpite..." Sau catre amant: "Draga, am s a-ncerc totul, dar nu stii ce ncapatnat e dobitocul ala? Parca eu nu as vrea sa fi m amndoi, singuri n strainatate?" Mi-a reprosat apoi o multime de gesturi nedelicate din trecut, jignirile ei, a f acut profetii n ceea ce priveste purtarea familiei mele, si, n tot ce spunea, eu n u vedeam dect furia de animal care nu izbuteste sa obtina ceea ce i vor simturile. Batai n usa au rasunat nauntru ca intrarea materiala a unui spirit. - Ei, somnorosilor, mbracati-va, ca a nceput lumea sa iasa la plimbare pe bulevard . Era coana Atena, care "frola" n modul acesta prezenta mea n casa ei si ne sublinia calitatea de amanti. M-am mbracat, tacnd cu ostilitate, si am lasat-o mnioasa si mbufnata pe asternutul s ofalei.

Lumina soarelui si pierduse taria, avea acum prelungi clinuri galbenii, de asfint it. Pe strada ntortocheata si pavata cu bolovani de munte, grupuri de vilegiaturi sti coborau spre parc si bulevard. Erau fete si femei tinere, n rochii albe, usoa re, cu voaluri spumoase pe umeri, ofiteri, liceeni, fete de scoala (backfischuri pe vremea aceea), care coborau din toate directiile spre centrul orasului, ca s pre un rendez-vous general. Pe urma se nghesuiau toti, defilnd unii prin fata alto ra, remarcndu-se sau nu, provocnd sau prelungind mici discutii cu sursuri si privir i. La colt, m-am lovit fata n fata cu un grup, care, n alb si cu pantofi fara toc (si cei doi baieti si cele doua fete brune), mergeau fiecare, purtndu-si rachetele c a o solie, la tenis. M-am oprit la o masa, pe trotuarul din fata cofetariei, si am cerut un lichior, privind fara interes multimea care se gramadea pna si printre mese, cnd, am nghetat : pe partea cealalta a bulevardului trecea G. ntr-un costum de culoarea nisipului , parca nou, cu cravata rosie, n capul gol. Cu mustata mica neagra, cu obrazul ra s proaspat si pudrat, cu mersul elastic, atragea luarea-aminte a tuturor. Nu ma mai ndoiam acum, venise pentru ea aici, i era deci sigur amant. Poate ca mpreuna ho tarsera chemarea mea de pe granita, pentru actul de donatie. Parca din tot corpul s-a scurs sngele din mine, prin picioare, n pamnt. Aveam impre sia ca am devenit ud, neputincios si bolnav. Era n sufletul meu ca un peisaj nou, ca ajungerea trenului ntr-o statie de ocna. Stateam asa, parasit, paralizat, fara sa pot gndi nimic. Totul era amortit n mine. Pe urma mi-am spus ca trebuie sa-i omor. M-am dus acasa ca un somnambul, fara sa vad si sa aud nimic din jurul meu, fara sa stiu nici n amintire, acum, ce era n strazile pline de lume straina, ca o figur atie. Ea era nca acasa. I-am spus ca m-am ntlnit cu colonelul, care mi-a dat ordin sa plec imediat la regiment. Ma privea nedumerita, suspectnd aceasta brusca hotarr e. - Spuneai ca de-abia ai plecat? Ca tocmai ai ocolit Dmbovicioara, ca sa nu-l ntlnes ti pe colonel. Ce sa caute aici? A trebuit sa afirm cu graba, surprins de aceasta tinere de minte a ei: - E aici n Cmpulung. Era cu nca un ofiter de la divizie... M-a chemat si mi-a spus ca neaparat, asta-seara nca, sa fiu la regiment. Mi-am ncins sabia, mi-am verificat steyerul de buzunar, am sarutat-o chiar, pe ac easta femeie care nu mai era a mea, care era a mortii. Am privit-o cu indiferent a cu care privesti un tablou. Si frumusetea ei blonda era acum de reproducere n c ulori, vreau sa spun ca avea ceva uscat, fara viata, asa cum e diferenta ntre cul oarea uleioasa si grea a tabloului original si ntre luciul banal al cromolitograf iei. mi spuneam, n gnd, cu simplitate: voi fi dus n fata juratilor. Totdeauna am avut obs esia lor si acum ma vedeam ajuns acolo, ca si cnd, nca de cnd eram mic, primisem un bilet cu destinatia asta. Nici un moment nsa nu m-am gndit sa ma sinucid si eu. F emeia aceasta, omul acesta ma mintisera, jucasera cu mine o comedie sinistra al carei sfrsit nu putea fi dect pedeapsa lor. Si, cu acelasi automatism de om purtat de o idee fixa, am pornit-o pe strada bol ovanoasa n jos. Pe bulevard, cred, ma opreste o voce scurta si taioasa: - Domnule sublocotenent... Era locotenentul-colonel, ajutorul comandantului. - Dumneata esti din **? si-mi spuse numele regimentului. Nu vorbisem, de aproape , niciodata amndoi. Ce cauti aici? M-am gndit la tot raul pe care puteam sa-l fac comandantului de batalion si am ma rturisit ca, fiind trimis la Rucar, m-am abatut pna aici. - Am dat ordin sa nu-si paraseasca nimeni unitatea. Ai sa pleci imediat la Dmbovi cioara. Ct timp eu conduceam lumea, o conduceam n mod logic. Acum, eram la deriva unor put eri superioare mie si nici o ntmplare nu ma mai putea mira. Aceasta ntlnire cu colon elul, pe care o mintisem cu un sfert de ora mai nainte, nu facea dect sa-mi ntareas ca si mai mult convingerea amortita ca tot ce e de ntmplat trebuie sa se ntmple. M-am nchis ntr-o camera de hotel, la capatul micului bulevard si cum cladirea, vec

he, era latura curmezisa la capatul lui, de la fereastra priveam n plin, n fata, m ultimea care se plimba. Am tras perdeaua, am spionat cteva clipe si pe urma m-am lungit pe patul destul de murdar, cu cuvertura ieftina si perna prea mica. Fac, cu o plictiseala indiferenta, planul razbunarii. La ora zece ma voi ascunde pe o ulita vecina, de unde pot supraveghea intrarea si iesirea din casa. Daca e a pleaca de-acasa, o voi urmari pna la locuinta lui. Daca vine el la ea, voi bate nti, iar daca nu mi se va deschide imediat, voi sparge usa si pe urma ce va fi vo i vedea. Daca pna la miezul noptii nu va fi nici una, nici alta, voi merge acasa si trebui e s-o gasesc culcata, caci mi-a spus ca se culca devreme si deci minciuna e un i ndiciu de vinovatie. nseamna, nu-i asa? ca e la amant. Dar cum sa gasesc locuinta lui? M-am gndit sa trimit pe cineva sa afle adresa, mi dau seama nsa ca e o copila rie. Dealtfel, am certitudinea ca el va veni la ea. Bataia n usa a coanei Atena, reamintita, mi se pare acum suspecta, asa ca un soi de exces de zel cu nteles. Beam un pahar gros de apa verde si vroiam sa pun revolverul pe masuta de noapte, cnd aud batai sfioase n usa. Chelnerul mi spune ca ma cheama cineva numaidect jos. Nu pricep nimic si cobor. E colonelul. - Haide, domnule, la regiment. Ce mai ntrzii? E ordinul grupului de acoperire ca mi ne absolut toata lumea sa fie prezenta la unitati. N-ai sa ai trasura. Te duc pna la Dmbovicioara si de-acolo o iei pe jos. Mine n zori esti la companie. Nu mai simt oboseala. mi ard acum ochii, tari n cap, si de abia ma stapnesc. - Domnule colonel, mi-e imposibil sa merg acum, mai lasati-ma... Voi veni la noa pte. - Ce la noapte, domnule? Vii cu mine sau te arestez imediat. Ma cuprinde o agitatie cumplita. Simt ca nnebunesc la gndul ca as putea pleca fara sa lichidez drama casniciei mele. Poate ca ochii mi-au iesit din orbite, buzele mi le simt arse, tremur tot. - Domnule colonel, viu diseara. Am trasura, lasati-ma. Vorbeste hotart si calm, de parca ar fi la celalalt capat al telefonului, unde se aude bine si numai eu ma zbucium aici, unde totul e neangrenat. - Fugi de-acolo... vii cu mine... mai lasa-le dracului, damele alea. Vasile, dute sus si adu bagajul domnului sublocotenent. Si ndoind toata trasura, cnd pune pi ciorul pe scara: "Hai, vino sus". - Ma duc sa-mi iau singur ce am n camera si viu. Simt ca sunt ntre viata si moarte. Daca ma aresteaza colonelul, sau daca fac cumv a vreun gest de insubordonare, complic totul si niciodata nu voi putea afla adev arul. Ma prind n imposibilitate, ca acela care e cazut n mlastina si cu ct ma voi z bate, cu att voi cobor mai adnc. Ma gndesc la o ultima solutie. i spun colonelului ca am bagajul la un prieten, ca sa pot trece astfel pe la mine... Nu este exclus ca amantul femeii sa fi si veni t, crezndu-ma plecat... Si atunci totul gaseste dezlegare. Daca nu-l gasesc acolo , cel putin sa-i urlu ei ca stiu tot, ca, daca si nchipuie ca si bat joc de mine, s e nseala, sa-i spun ca poate sa plece, ca adineauri am refuzat donatia pentru ca stiam totul. S-o strng de gt si sa-i racnesc ct voi putea de ndrjit si exasperat: "St iam totul... stiu absolut totul". Caci, ntr-adevar, ceea ce ma doare mai mult e gndul ca ei socot ca nu stiu nimic. Ca un resort mpins, strns la maximum, trebuie sa izbucneasca tot ce am comprimat n mine. Umilinta, neliniste si furie. Colonelul convine sa treaca pe la mine si eu strng, crispat, revolverul n buzunar. Treceam cu trasura ncet, caci cofetariile au scos mesele nu numai pe trotuarul st rmt, ci pna n mijlocul strazii nguste. Doi domni joaca table si cu ei nu se ntmpla ni ic acum n clipa asta cumplita, ca si cu toata multimea n culori de blci, care forfo teste. O luam pe la primarie n sus, trecem pe lnga o farmacie, ocolim coltul, unde , n pragul pravaliei cu opinci, lumnari, palarii si arnici, si asteapta musteriii n egustorul n itari si camasa. Cu nimeni nu se ntmpla nimic. La ferestrele noastre, perdelele galbui sunt lasate. La fereastra de la camera e i, coana Atena priveste rezemata lumea de pe strada. "Ei, n-ai plecat, domnule G heorghidiu?" "Buna ziua, domnule colonel, iar ai venit pe la noi?" Cunoaste pe t oata lumea.

Tremur tot. Perdelele lasate mi-au turnat otrava n snge. Bat n usa, care e nchisa, s i dinauntru vocea ei ntreaba obosit: "Cine e?" Iar cnd deschid, si ea n camasuta, s i sofaua, cu asternutul mototolit, sunt tot cum le-am lasat. E mirata vag, nu nsa surprinsa, ca m-am ntors. I-am explicat ca am pierdut un ordi n al regimentului si ca socot ca l-am uitat acasa. Cauta putin si, n loc de ordin , mi da o scrisoare cu scris mare si aplecat spre dreapta: "Doamna, sunt de azi, de la prnz, la Cmpulung ca sa-mi vad o matusa si niste veris oare. Daca vreti, raspundeti-mi cnd pot veni sa depun omagiile mele la picioarele d-voastra." Si iscaleste G. Privesc biletul cu nencredere. Simt nsa ca lucrurile au intrat ntr-un fagas normal. Momentul de criza e trecut. Plasez, cu oarecare abilitate, ordinul la capatul s ofalei, l iau si dupa ce lamuresc amanuntele, cerute de ea vag si obosit, o mbrati sez automat si cobor. Apare din nou la fereastra, pe umeri cu o hainuta de matas e alba si puf, si-mi trimite un surs ca un sarut de madona ranita. E o frumusete dolenta, descurajata si loiala. Are parul auriu si albastrul ochilor palid. Mai mult ca oricnd pare pictata pe smalt. Colonelul nu mai pricepe nimic. E impresionat de frumusetea femeii si nu stie ce atitudine sa ia. S-o considere soldateste ca pe o cocota, caci frumusetea ei ar e ceva de cocota, sau sa ia un fel de "drepti" sufletesc n fata unei femei din lu mea buna si a unei scene de dragoste nduiosatoare. Abia cnd iesim pe soseaua alba, care, departe, ocoleste Mateiasul la mijlocul nalt imii lui ca o balustrada, mi spune cu o timiditate de mustacios strns n veston mili tar: - De aceea spunei ca nu vrei sa pleci? Ha? i explic ca e nevasta-mea si ramne uimit. Pe urma, ca sa cstige timp sa gndeasca, st riga catre vizitiu: - Hai, da-le bice, Vasile, ca ne-a apucat noaptea; si mai ncolo, cnd s-a hotart: Pa i bine, domnule, atunci ce cautai la hotel? n cazul asta, nu vreai sa mergi... di n cauza aleia de la Splendid? Ce i-as putea explica? i spun asa, ntr-o doara, uitnd ca era vorba sa trecem pe la un prieten, ca acasa aveam sa ramn, iar la hotel nu cautam dect niste cunoscuti. - Frumoasa femeie! drept sa spun. Complimentele care mi se fac pentru nevasta-mea ma scot din sarite. E, n oricare din ele, un regret, o dorinta confuza. Alaturi de fiecare cuvnt e prezent ca umbr a lui un sens nemarturisit, dar care e stiut de toti acelasi, iar orice ocol nu face dect sa-l sublinieze si orice intentie de explicatie sa-l agraveze. Dar acum suntem departe si - e poate si o infinitezimala doza de lichelism ierarhic - o clipa sunt vag magulit ca sefului meu i place nevasta-mea. Ramnem amndoi ndelung pe gnduri. n leganatul trasurii regimentului, lasam de o parte si de alta ultimele case ale Cmpulungului. Coboara mai toate pna n prundisul rului cu sivoaie mpletite. Unele par cu etaj, caci au pivniti ca un subsol naltat, iar deasupra lor pridvorul. E ciuda t sa vezi pe unele reclame de firme ultraoccidentale: "Pneu Michelin" sau "Vermo uth Cinzano". Soarele coboara dupa culmile Iezerului si Papusii, vazute acum din partea astalalta, si ncoace, sub ele, e turla schitului Namaesti. S-a nserat de-a binelea si pe coasta goala a Mateiasului au nceput sa arda varnitele. De departe par niste vulcani n plina eruptie, dar, pe masura ce trasura se apropie de ele, s i scad marimea si forma, devin numai niste clai mari de piatra, cu cratere albe de jaratic care lumineaza seara cerul ca niste proiectoare. Care de munte cu cov iltire merg naintea noastra tihnit, si ca sa ne faca loc oamenii ndeamna boii cu c hibzuiala, caci sunt porniti la drum lung. E un larg fior spatial care precede nt unecarea adevarata. Dincolo de spinarea goala care coboara din vrful Mateiasului, ni se pare ca ard nemarginit padurile, pe care nu le vedem, dar le stim bogate, pe povrnisuri de munti. Cnd ocolim nsa pe soseaua pietruita tot cu var, ncolacita p e trupul muntelui, vedem ca nu sunt dect varnitele de pe povrnisul celalalt, acele asi clai mari de piatra cu cratere de jaratic alb, la cincizeci, o suta de pasi de sosea. Mersul n trasura, mult mai mult dect cel n masina, a fost si e nca una din voluptati le alese, pentru mine. Leganarea arcurilor e cel mai bun si mbolditor ison ritmic

al gndurilor. Asezarea corpului, ca ntr-un fotoliu scund, e dintre cele mai tihni te. Si mai ales e faptul osebit de pretios ca, fiind condus de altii, nu ai nevo ie sa fii atent la incidentele drumului. E un "abandon" total, ca ntr-o mbratisare a ntregului suflet. Pe stnga si pe dreapta, la naltimea capului, nu sunt, si de o parte si de alta, de ct doua paliere de ntuneric vag si forme nelamurite, care se desira dupa un sul ab stract. Ma gndesc cu bucurie ca m-am nselat. Ca e probabil ca femeia ma iubeste. B ucuria ei azi, cnd m-a vazut, de ce as suspecta-o? Pentru ca mi-a cerut o suma de bani? Poate ca e o dovada de egoism refuzul meu. N-am nici un motiv sa cred ca minte. ntr-adevar, n-a facut nici un soi de cunostinte, a fost tacuta, retrasa. N iciodata, de vreun an ncoace, n-as fi crezut ca femeia aceasta poate trai astfel, numai a mea. Si iata ca tocmai acum eram n pragul nebuniei. Bucuria acestei rega siri sufletesti mi e cu att mai intensa, cu ct vine dupa disperarea care ma mpingea la asasinat. Si graba fireasca si indiferenta cu care mi-a aratat scrisoarea... De ce mi-ar fi aratat-o, daca ar fi avut motive sa ascunda ceva? Mai ales gestul acesta ma dezarmeaza. - Dormi, domnule? - Nu, domnule colonel, ma mai gndeam... asa. Eram acum tot nvaluit n amintirea sursu lui ndurerat si a ochilor mari ai nevestei mele, la plecare. Ma gndeam, cu recunos tinta, ca femeia aceasta merita toate sacrificiile din lume. Ce ar fi fost viata mea fara ea? Si ce nebunie mi ardea sufletul? Merita ziua de azi sfrsitul pe care i l-am dat eu? Farurile puternice ale unui automobil ne-au prins ntr-o prelunga si inefabila pla sa de lumina, prin care, oferiti captivi celor dimpotriva noastra, alunecam trep tat. Colonelul tace cu ochii deschisi si ma surprinde atta preocupare la un milit ar. Dar se si explica, fara sa fie ntrebat. - Domnule, asta nu e viata. Iata doi ani de cnd sunt aici pe frontiera. Nu mi-e c asa casa, nu mi-e masa masa. Uite, acum vine toamna, mai sunt doua saptamni pna-mi merg copiii la scoala. - Aveti copii mici, domnule colonel? - Am doi. O fata ntr-a cincea. E tocmai la Madona Dudu, la Craiova, si un baiat l a noi acasa, la liceu. Acum, ce mai stiu eu de ei? Aproape ne-am nstrainat. Stam asa, n satul ala batut de Dumnezeu, n creierii muntilor. Mai bine am intra odata n razboi, sa se termine. - Credeti ca mai intram? Eu socot ca vom ramne neutri pna la sfrsit. Unde mai pui c a riscam sa fim zdrobiti? si aprinde tigara si, firesc, fara importanta: - De batut n-au cum sa ne bata, ca si ei sunt pe sfrsite. N-au picior de soldat n Transilvania si au ajuns sa mannce pna si mortaciuni. Moare lumea de foame la Buda pesta, nu se mai da dect cu condicuta pine. Dar n-ai manta, vad ca ti-e frig? Esti cam subtire mbracat. Vasile, da patura de sub tine. Era ntr-adevar, racoare. De peste vrfurile de brazi venea un suflu rece ce ma face a sa-mi simt pielea. Nu aveam dect o bluza de seviot verde, de vara, pe mine si p antaloni de raitcort, subtiri ca pnza. E mai bine cu picioarele nvaluite n patura. Casele din Dragoslavele, nsirate pe stnga si pe dreapta soselei, par, n ntuneric, ma i toate la fel. Oprim la o crsma de drum mare. - Hai sa ne dam si noi jos... Mai luam un pahar cu vin, pna rasufla putin caii. V asile, vezi de ei. Poate sa si mbucam ceva, ca am plecat cu nepusa masa. Sub umbrarul luminat de un felinar alburos, mai sunt cteva mese. n jurul lor, munt eni stau ncet de vorba. Lnga ceteras, singur un voinic cu privirea nchisa, cu musta ta mare. E beat. Stie ca l privim toti, dar pare plecat ntr-o lume, a lui. Pe masa , are si patru pahare pentru cntareti. Cere din nou bautura. De la o masa vecina (pat de scnduri pe bulumaci subtiri), i striga un vecin: - Ma Nistore, iar se tin copiii dupa tine prin sat... Surde, mustata i mareste parca sursul. - Se tin dupa mine puii de lele... simt, afurisitii! si surde unei vedenii din el . - Ma Nistore, mai pastreaza, ma... o fi azi smbata, dar sunt doua sarbatori la rnd , ca luni e Snta Maria, nu se lucreaza la Drste, opreste bani ca sa poti bea si min e seara.

- Bine... bine... am sa beau pna poimine seara. Si voi ce ati stat, ma? Lautarii nu sunt tigani, ci sateni din munte. E un cobzar, un viorist, altul cu nai si un tambalagiu. Cntecul le e trist, cu prelungiri care n-au nimic din senti mentalismul urlat din bojoci, tiganeste. E adevarat ca fiecare cntec aproape are versurile dublate de cte doua-trei ofuri sau mai... mai, dar nu sunt racnite din piept (de parca plesnesc ochii celui care le cnta), ci sunt rasfrnte nauntru. Glasu l celui care le zice, din gura, urca fara sfortare si e acoperit de un simt de o menie ca de o surdina, caci izbucnirile au rasuciri amare. Sunt departe de cntece le "armonizate" fad de profesorii de muzica, cum nu au nimic ciobanii de pe cale ndarul poleit de perete, cu cei adevarati. Pe cnd cucoanele izmenite national, la oras, cnta Du-te dor la badea-n sn, Mndrulita de la munte, sau doina, devenita odi oasa la toate "festivalurile artistice", cntecele celor de aici au un gust adevar at si amar de piatra, de scoarta de stejar, de suflet pustiit, ars de dragoste s i de pareri de rau. Dragostea nu e "idilica", ci are o drojdie grea de amaraciun e. E vorba, mai totdeauna, de barbati care au iubit mistuitor, de femei care au iubit mai multi barbati. E o betie de pacat n cntecul de munte, caci n mai toate fe meia e iubita, cu toata necredinta ei (si e ciudata ntlnirea aici, dintre cea mai rafinata poezie baudelaireiana si verlaineiana, cu voluptatea straveche a pacatu lui). Trupul femeii dragi si necredincioase, vroit bun, ntreg la lumina, devine a desea mai scump, mai dureros pretuit, prin toti cei care l-au framntat n brate, si ei deznadajduiti si nfrnti, ca si cel ce cnta. E un fel de sfintenie si de volupta te prin pacat. Dragostea e, cele mai adeseori, fratietate n amar. Dar si cntaretul de asta-seara e cum n-am ntlnit altii pna acum. A cntat si cntecul prea de multe ori stiut: Frunza verde ca mararu, De trei ori potcovii calul, Potcoave ct icusaru, Ca sa urc la Stanca dealul Si nu-i vina calului, Nici a potcovarului, Si nici vina Stancii mele C-a pus casa-n coaste grele, Ci e vina tot a mea Ca ma duc prea des la ea. Cuvintele sunt legate amar, cu un surs adnc, si, totusi, totul pare soptit pentru cel cu paharul dinainte. ndepartat n tristete e cntecul oltenesc: Sub fereastra casei mele Trece-un stol de rndunele, Nu e stol de rndunele, Ci sunt dragostele mele Care m-am iubit cu ele. Iubirea mea vine aci si ea, ca o stafie a pacatului. Colonelul a cerut si ceva d e luat n gura cu vinul, si ntrzie, prins de frumusetea dinti a cntecului. E n mine o fire usoara de aripi, o duiosie de prisos. Aci, la raspntia de drum mare, mi simt t ot sufletul deschis ca o rana. E o ntlnire cu cntecul pamntului, si stranie transpun ere ntre chinurile iubirii mele de oras si chinurile adunate, ca o drojdie, n sufl etul asta obstesc de raspntie. Cel care-si framnta mustata si bea si asculta de un ul singur, cu mna la tmpla, se ntoarce spre cntaret: "Zi-l iar". Si ascult cel mai a mar cntec de dragoste, de blestem, de pacat, al acestor vai de munte: O... foaie verde firul ierbii Of, of, of, Leano, Ma suii pe dealul Cernii, Unde paste puiul cerbii, Of, of, of, Leano, La puica cu ochii negri...

Vocea, calda ca vinul, ncepe cu un ison barbatesc si plin ca o invocare, apoi "fo aie verde firul ierbii" e spus ca un trt viu de sarpe, pentru ca prima silaba din "ierbii" sa se adnceasca ntins, ca o arcuire de durere, tamioasa. Pe urma, n chemare , acel "Leano" e nemestesugit si de-a dreptul ca un piept sfsiat, dar numaidect to tul e readus nauntru cu barbatie, ca sa se ncheie ntr-un joc cu sursuri si ncercari d e sagalnic, pe cnd tambalul picura lacrimi. Totul cade adnc n piept, lungind prima silaba din "negri" ntr-o voluta de jale. Si tot cntecul e din simtiri, care ar vre a, fara voia barbatului, sa fie strigate, sa se nalte n rasuciri de patima, dar su nt cu mndrie si amaraciune gtuite si rasfrnte n largi nvaluiri de jale, ca o ncercare de zmbet rezolvat n strmbaturi de durere. Amesteca acel rar "puiul cerbii" cu refle xul puhav al orasului: O, m-a mncat, mnca-o-ar dracii. Mi-a mncat polii si francii. Si deodata iar iubirea, plamadeala de nebunie, de dezgust, de jaf, de setea de a lepada tot ce-i strain, de a evada, de a nvia ntr-o forma sau alta: O, hai, mndro, sa trecem Oltul, Sa schimbam vorba si portul. Fata draga si zapacita, daca am putea si noi fugi... si noi, daca ne-am putea de zbraca de tot ce-a fost... Nu vezi ca nu mai poate dura asa? O, hai, mndro, sa trecem apa, Sa schimbam vorba si fapta.

Sa ne schimbam felul... sa fugim din lavra meschinariilor, sa uitam ndoielile si furiile si deznadejdile... sa fie ca n ceasul dinti. O cruce de voinic s-a frnt nauntru, ca ros de o boala fara leac, eu am golit nu ma i stiu al ctelea pahar, fiorul nemarginirii ntunecate ne-a facut sa tremuram usor si, plutind greu n noi nsine, am plecat. De la Rucar ncolo suntem opriti la toate posturile de santinele care ne recunosc. n zona asta de acoperire nu se mai circula de multa vreme dect cu o nvoire special a. ntunericul s-a mai rarit, si n stnga si n dreapta ntlnim din cnd n cnd si luminisu re siluetele copacilor pun umbre catifelate. Ma simt bine, ca un bolnav dupa o c riza acuta si, desi nu e nici o adiere, simt venind din stnci ca un fluid racoros si mngietor, care-mi da o senzatie de prezenta a ntregului meu corp. E mereu o mireasma de brad si de fn copt, care mprospateaza simturile. Colonelului i-a venit acum pofta de vorba. - Ma uitam, domnule, azi la cafenea. Ca n-am ce face la Cmpulung, dar ma duc asa, duminica, sa mai vad lume, sa mai schimb o vorba acolo, ca mi s-a urt la stna noa stra de la Dmbovicioara numai cu soldati... - Bine, dar azi e smbata! De ce n-ati ramas pentru mine acolo? - Generalul, azi pe la patru, cnd am ajuns, ca stia ca viu, mi-a trimis vorba sa caut sa-l vad. Ei stiu, toata lumea, obiceiul meu acolo, cnd viu. Las caii sa se odihneasca la Splendid, ma scutur putin si o pornesc la cafenea pe bulevard. Aco lo ne gasim toti. Ne uitam la lume si mai povestim ce stim, mncnd brnzoaice de zmeu ra si ciocnind sprituri. Pe urma, la masa, la Spirea, si iar la cafea, la Tudose . Azi, cum ti spun, generalul parca ma astepta, ca ma si cheama la el. Mi-a spus sa plec la regiment. Mine dimineata sa fiu acolo. I-e frica, se vede, de vreo ins pectie. Asa ca am lasat caii sa se odihneasca putin. Pna atunci cerusem un sprit rece lui Cyrano la o masa afara, cnd tocmai te-am vazut pe dumneata trecnd si pe u rma intrnd la Splendid. Ei, mi-am zis, asta e de la mine. Ce cauta aici? Si am tr imis sa te aduca. Nu stiam ca esti cu nevasta. Trebuia sa vii sa-mi ceri permisi e... ca-ti dadeam. Acum e altceva, cu ordinul generalului. O fi n legatura cu raz boiul, cine stie?! - Credeti ca vom intra n vara asta? - Noo... nu cred... Daca n-am intrat pna acum... Dar poate ca e ceva. Tocmai mi sp

unea un jurnalist din Bucuresti ca mine va fi un consiliu de coroana. Ca la cafen ea, ce naiba sa faci ntre doua si patru, pna iese lumea iar la plimbare? Mi-a tot povestit tnarul asta... - Ce ziarist? din Bucuresti? - Da, din Bucuresti; pare sa aiba legaturi sus, acolo... Ca stia al naibii o mul time de lucruri. Mi-a dat numele unui deputat care a obtinut un permis pentru ze ce vagoane de untura. Domnule, zece vagoane de untura. O jumatate de milion de l ei a luat numai la asta, ca platesc ungurii ca disperatii. Hai, Vasile, mai pisc a roibul ala ca se lasa greu... Ieri, mi spunea, le-a si trecut prin vama, la Pre deal. Dar parca deputatul asta e singurul? Toti, domnule s-au mbogatit... Cica um bla cucoanele din birou n birou, nu lasa petitia aprobata nici un moment din mna, pna nu au hrtia de permis lucrata gata... - Credeti asta? - Da cte mi-a spus!... Ca nici el n-avea pe nimeni n Cmpulung si cum n-avea loc la masa, mi-a cerut mie voie... Ca pe urma am trecut amndoi la Tudose. Dealtminteri, e un om cu legaturi... Dumneata nu esti din Bucuresti? Ei, atunci trebuie sa-l cunosti... Stai, ca-ti spun numele acum... asa, Grigoriade mi-a spus ca-l cheama . Cred ca n-am mai avut o picatura de snge n obraz. Parca tot sufletul mi plecase spr e capatul lumii. Colonelul n-a observat, pentru ca eram n ntuneric. L-am vazut tra gnd din tigara, n para rosiatica, asa ca si cnd n clipa asta nu se ntmplase una dintr cele mai mari catastrofe cu putinta... Am ntrziat raspunsul, caci nu puteam scoat e o vorba. Si pe urma, ca un animal sfrsit: - Un domn tnar? de vreo treizeci de ani? nu? - Da... cam asa. Si, lipsit de respiratie, clatinndu-mi-se tot sufletul: - Cu ochii mari, mustata mica, neagra? - Ei, ala e... mi nchipuiam eu ca-l cunosti. Da... era amantul nevestei mele. Mi-am spus ca daca nu voi avea calmul desavrsit, nu voi putea afla nimic din ceea ce ma nnebunea sa aflu, nici un amanunt nou, ca re sa-mi dea satisfactia monstruoasa a certitudinii. Am facut o sfortare drza sa ma nfrng si, cu o nota mai sus poate, mi-am cntat totusi rolul: - l cunosc... Nu e ziarist propriu-zis... E un fel de cronicar monden... Dar are legaturi frumoase. Ce cauta la Cmpulung? Colonelul era mereu tihnit si familiar, ca si cnd n-ar fi observat ca n loc de cal atorul cu care pornise la drum, avea acum alaturi un strigoi. - Nu stiu... dar... l-am mai ntlnit si alta data. Am ntrebat n continuare, cu buze arse: - Sta atunci toata vara la Cmpulung? - Nu cred... mi-a spus ca n-are pe nimeni (ca a luat masa cu mine la restaurant. ..), dar pare ca l-am mai vazut si alta data. Vine asa, cte doua-trei zile, si pl eaca. "Spune... spune tot! mi ziceam n gnd. Da-mi pe gt tot paharul de otrava pna la fund, pna la drojdie, l si simt n snge." - Dupa cte am mirosit eu... trebuie sa fie vreo femeie la mijloc. Eram singur, n gol, atrnat ca si cnd mi cazuse o scara de sub picioare. - Da... asta cred si eu. - El - si apasa pe "el" - mi-a spus ca mine, la consiliul de coroana, e chestie m are... Dupa socotelile mele, eram cam la vreo treizeci de kilometri de Cmpulung. Pe jos, alergnd i puteam face n trei ore. I-as fi gasit pe amndoi n zorii zilei, n pat. - Spune ca Take Ionescu, nteles cu Filipescu, dar eu cred ca mai mult mboldit de a sta... de Filipescu... E om naprasnic, l-am cunoscut pe la noi, pe la liceul mil itar... ca el l-a facut... zic, s-au nteles sa spuna regelui: ori-ori! Regina e c u ei. Rasarise luna si soseaua alba parea catifelata si umeda, ca si poienile de iarba , ca si grupurile negre de brazi din vlcelusile pe lnga care treceam. - Domnule colonel, nu va suparati, mai aveti vreo tigara? - Cum nu, dragul meu, cum nu... De ce nu mi-ai spus ca fumezi? Ca eu fumez ntruna ca sa mai treaca drumul asta, ca e lung al dracului.

Nu fumam de obicei si nu stiu de ce am vrut sa fumez acum. Am nteles ca bonomia c olonelului meu e pricinuita de plictiseala drumului si ca asta l-a facut, mai al es, sa ma ia cu el. As putea sa mai insist, dar prefer sa-l las sa spuna la ntmpla re, ce-i dicteaza pofta de vorba, iar eu sa trag numai cu cangea, la malul meu, amanuntele care ma privesc. Aduc, cu ncapatnare n martiraj, iar vorba: - E baiat de viata, Grigoriade asta... mi pare rau ca nu l-am ntlnit si eu. Ct spune a ca sta la Cmpulung? - Zicea ca de data asta sta pna luni... marti... poate... Sa vada ce se mai ntmpla. Tigara mi amarse si ea gura. - Cu siguranta ca pentru o femeie a venit... - Asa cred si eu... Ce sa-i faci...? Nu le-ai vazut pe toate, ca la sase bulevar dul e ticsit, cum umbla forfota... gatite si sulemenite toate... fara barbati? Asta era si nevasta mea... Asadar acesta e datul... realitatea. O clipa surprins, ca si cnd ar fi trecut un automobil cu viteza numai la o jumata te de pas de mine, mi-a fost teama sa nu-si dea seama, subit, colonelul, ca sunt si eu printre acesti barbati. Dar trebuia neaparat sa stiu amanunte. Trebuia sa joc teatru, caci numai tras de limba cu abilitate, colonelul mi va da cifrul care sa-mi explice catastrofa. Cel mai bun lucru e sa-l las sa spuie tot ce-i trece prin cap si eu, dintr-o defila re, sa retin ceea ce ma priveste. - A... si Grigoriade ala... e un tacm... Bun, bine, totul e sa fiu vesel, deci surd: - Da... cum sa nu-l stiu, are o trecere nebuna la femei. - Da parca numai la femei se pricepe? n toate... E dat dracului... Uite, la table ... De doua saptamni de cnd e aici, i-a smintit pe toti... le-a luat o multime de parale. Si sunt printre ei scule istete... care de patruzeci de ani freaca zarur ile. Simt un nou fior care ma dizolva. "De doua saptamni" e aici? Dar adineauri colone lul vorbea de cteva zile... Nu cumva stie ceva...? nu cumva e un soi de complice si acum l-a luat gura pe dinainte? Si gndul mi alearga ca o suveica, n urzeala posi bilitatilor. - Asculta una buna de-a lui. Ca da cu zarul, dar gura nu-i tace. Zice ca la Pari s, dupa ce si-a tocat averea, ramasese fara sfant. N-avea ce mnca. Si atunci, asc ulta ce pune la cale cu un amic, tot asa de curatat ca el. Angajeaza pe Caruso p entru un concert si semneaza, dar cu conditia ca - asta era cu trei luni nainte are drept, cu o luna nainte, sa renunte la concert, platind o suma oarecare, nu prea mare, dealtfel. Tipareste afise, anunta la gazeta si pune n vnzare biletele dar aici sa vezi abilitate - cu un pret abia dublu dect la orice concert obisnui t. Nu pune nsa n vnzare dect vreo cincizeci de bilete, iar restul le plaseaza pe sub mna, cu preturi de sase-sapte ori mai mari. Si, binenteles, se vnd toate. Cu o lun a nainte nsa, anunta pe Caruso ca renunta la concert, plateste despagubirea si da de stire la gazeta ca nemaiavnd loc concertul din ziua cutare, persoanele care au cumparat bilete sunt rugate sa se prezinte la agentie sa li se restituie banii. Adica att ct era scris pe bilet. Restul l-au bagat ei doi n buzunar. Nici justitia n-a avut nimic de zis. Zice ca un an a trait larg la Paris din ce-a cstigat din afacerea asta. Cnd ti spun ca e un tip... Colonelul e foarte amuzat si eu fac mult haz ca sa-l antrenez. - Dar lui varu-meu? Ce crezi ca i-a facut lui varu-meu? Ca mi-a spus-o si pe ast a. Era ncntat cnd a auzit ca Dinculescu mi-e var. ntr-o zi, iar i crapa buza de ctiva franci, acolo. Dar nu mai avea de la cine sa mprumute, ca mprumutase de la toti. B arem de la Dinculescu luase de zece ori... Ei bine, se duce tot la el. Dar cu do liu la brat si cu o mutra deznadajduita: "Draga domnule Dinculescu, mi-ai facut multe servicii si-mi pare rau, caci nu vreau sa crezi ca abuzez de bunatatea dum itale. Dar uite, mi s-a ntmplat o mare nenorocire. Am primit chiar acum o telegram a - si vrea s-o arate, dar Dinculescu refuza - ca mi-a murit tata... Te rog, dami doi-trei napoleoni, sa dau si eu o telegrama si sa trimit sa cumpere un buche t de flori acolo..." Bietul Dinculescu, speriat, nduiosat, a scos imediat un bile t de o suta si a nceput sa ceara detalii... sa ntrebe ce vrsta avea batrnul... de cnd nu l-a vazut, daca a fost cumva bolnav. Dar dupa ce pleaca Grigoriade, gaseste telegrama "uitata" pe masa. Vrea s-o ia,

sa alerge dupa amicul nostru, cnd privirea i cade pe text... si ce citeste? Un sin gur rnd: "Daca n-ar fi prosti, desteptii ar muri de foame". Grigoriade spune ca pariase cu un amic ca Dinculescu va "marsa", ba ca era sigur ca va refuza sa citeasca telegrama ticluita. Rd asa de stupid, ca un detectiv neghiob, prost machiat. - Domnule, al dracului... strasnic tip. Stiam si eu cteva de-ale lui, cu femeile. .. - Asculta si cu femeile una buna... Cunoscuse, spunea el, la o receptie la legat ie, o femeie splendida. Si cum o cucerise e o poveste. Nu stiu cum facuse rost d e invitatie la legatie, se vede ca era cunoscut din vremea cnd avea parale, dar a cum n-avea camasa la frac. Ei bine, spunea ca si-a facut un plastron din carton, pe care a lipit hrtie alba de lux. Si asa, era printre cei mai bine. i trece prin cap sa faca partenerului de vizavi, la cadril, o farsa, dar sa vezi ce farsa. i spune n soapta, n treacat, n timpul dansului: "ncheie-te la pantaloni". Bietul om sa -i vie rau. Stii... Stii cum e fracul desfacut n fata, nici vorba sa duca mna. Fac ea fete-fete si-l treceau sudorile. Dupa dans, cnd a vazut ca si-a batut doar joc de el, a vrut sa faca scandal, dar s-a terminat cu bine si a rs toata lumea. Ei bine, domnule, ti vine sa crezi? cu gluma asta a cucerit femeia... una din cele m ai bine femei de la Paris, nevasta unui consilier de legatie cu nume mare, foart e bogat. Nimic nu ma intereseaza din flecareala asta, mai mult pare-se ticluita din anecd ote, dar ea mi zugraveste de minune tipul meu, care si facea un ideal din asemenea isprava, si erau toate din bagajul admiratiei lui sincere. Ma gndesc n ce mocirla te poate baga o femeie. Colonelul se amuza si el cu simplitate, povestindu-le. Dar ardeam sa vie la lucruri mai apropiate de mine. - A, eu stiu o ntmplare a lui cu o femeie din Bucuresti. - Stai-stai, ca si asta e interesanta. ntr-o zi, cnd femeia era la el n garsoniera, si-l credea pe barbatu-sau plecat pentru trei zile la o conferinta diplomatica, nu stiu unde, ea se hotaraste sa ramna toata noaptea la Grigoriade, dar, pentru orice ntmplare, trimite acasa un plic desfacut, ca din partea celei mai bune priet ene - Madeleine o chema, zice el - prin care asta o roaga sa vie sa doarma la ea , ca-i e urt singura, caci barbatul ei e plecat. Si, sigura de aceasta prietena, cea mai buna a ei, nici nu o mai ntreaba macar. Trimite biletul cu indicatia prin tr-un comisionar, sa spuie cameristei sa-l puie chiar pe masuta din dormitorul e i. Catastrofa. Barbatul vine de dimineata de tot, i face un scandal imens. Pasami te, el petrecuse toata noaptea chiar cu "cea mai buna prietena" a nevesti-si... Femeia, uluita, prinsa asa n cursa, se stapneste, nu spune o vorba si pleaca. Dar cum tipul vrea sa divorteze, ea si aduce aminte ca mai are o prietena, Madeleine, o roaga, o implora pe ea si pe barbatul ei sa declare ca ea a scris scrisoarea si, dupa destule peripetii, izbutesc sa-l convinga si pe barbat de acest lucru, ca voia nebunul sa strice casa. Tot sufletul mi-a devenit alb ca pielita pe care o atinge termocauterul. mi nchipu i seria de complicitati care s-au contractat pe socoteala mea. Cu Anisoara, cu b arbatu-sau, cu servitoarea mea (ca sa-mi puie scrisoarea la ndemna). Toti stiau... si eu ma mpacasem convins si fericit. Colonelul a mai povestit si alte ispravi, dar eu n-am mai ascultat nimic. A trec ut, nu stiu cnd, la alte chestii, a vorbit despre consilii de coroana, despre arm ament si altele. Nu auzeam dect tonul lui, urcnd si cobornd, ca si liniile de ntuner ic de pe laturi, fara sa nteleg nimic. Ca sa nu prinda de veste, i parodiam finalu rile de fraza. - ...rege... raspicat... tata-sau... "mie-mi trebuie un liceu militar". - (scazut) liceu militar... sigur... - saptamni... Anglia... alb... patru sute de mii... ti vine sa crezi? - (absent si mirat, cu vocea uscata) Extraordinar! Simteam ca nu voi mai apuca ziua de mine. Daca as putea sa ma ntorc, si simteam, m aterial, ca drumul vietii mele o ia acum pe o perspectiva de judecati, ecouri de gazeta, ocna. Ca de pe acum nu mai sunt ce am fost. Daca nu ma ntorc nsa, nnebunes c. Tot ce era n mine capatase o viata exasperata, ca si cnd un virus puternic rups ese tesuturi abia refacute, mi gonea sngele din organ n organ si-l izbea n creier, c a un puhoi n mal. Tot ce fusese fericire, culoare si lumina nduiosata n trecutul iu

birii mele, acum deveneau motive de furie. Gndul ca am "marsat" (vorba colonelulu i) facea sa-mi fiarba mai mult sngele. Din trecut mi veneau unele peste altele, ca peisaje si momente diverse suprapuse n film, fragmente de scene, cnd eram nebun d e fericire si ncredere. Avusesem ndoieli, care erau urmate si anulate de scene ver ificatoare oarecum. De attea ori n trecut avusesem banuiala ca eram nselat, interpr etnd o serie de gesturi si momente ntr-un anumit sens. Dar privind altfel punctul de plecare, seria avea alt sens. Era pe atunci un joc de alb si negru. O foaie e ra mpartita n romburi alaturate, albe si negre. Uneori, cnd priveai, aveai impresia ca sunt cuburi pline, cu muchiile spre tine, dar alteori, aceleasi romburi erau goluri cu muchii adncite. Lucruri pe care le interpretasem ntr-un fel, le ntelegea m acum altfel. Cnd n-a vrut sa plece la tara, cnd a vrut mai ales sa vie de la tar a, desi el era acolo (eu am crezut atunci ca o plictiseau toti si ca vrea sa fim noi amndoi, acasa; iar acum nteleg ca probabil era geloasa si ca se certase cu el ), cnd mergeam la teatru, cnd nu si-a mai vorbit cu Anisoara, cnd mi se dadea si cnd nu mi se dadea. Pentru tot trecutul acesta, as fi vrut acum o explicatie care s a rasuceasca totul, o rafuiala nnebunitoare. Intram, ca printr-o poarta, n Cheile Dmbovicioarei, n spartura carora era ntuneric r acoros si deplin, caci luna nu mai razbatea. Erau luminate, ca de o candela, num ai sus de tot, ametitor, stncile si muchiile de creasta cu brazi singuratici. Pe tot drumul de la Rucar, n-am ntlnit nici un trecator si iata acum n defileu ctiva in si ntr-o caruta par diavoli, de neasteptat acolo. Ne fac loc, oprind, dndu-se la o parte, pna n sivoiul urlator, de parca ne pndesc. Din cauza apei nu mai putem vorbi si tovarasul meu de drum tace si el. Eu fac pl anul cum sa reviu n sat, dupa ce ma despart de colonel, ca sa ma ntorc la Cmpulung. Voi promite o avere vizitiului ca sa ntoarca numaidect cu mine, pna ntlnim alta tras ura. Pot sa ma dea, daca vor, dezertor. Pna cnd nu s-a luminat nca de ziua, trebuie sa se hotarasca, sa se sfrseasca totul. Restul pe lumea aceasta nu are nici o im portanta. Colonelul si-aprinde iar tigara si, la lumina rosiatica a chibritului, ma priveste lung. - Ce ai? Nu ti-e bine? Nu mai pleca la drum fara manta. Sau ia-ti cu dumneata si un veston mai gros. mi aduc aminte ca dimineata trecusem pe acelasi drum, uluit de soarele si de miro sul diminetii de munte, fierbnd de nerabdare sa ajung mai repede, caci mi cerea sa viu negresit si gndeam ca sufera fara mine. Ieri credinta asta ca "sufera fara m ine" mi dadea o betie nduiosatoare, iar azi amintirea acestei ncrederi mi provoaca g reata, de mi se strmba buzele. Si, cum bate la un organism bolnav pulsul, cu att m ai tari erau zvcnirile de sila, cu ct mai vii fusesera bucuriile. Ah, mascarada cnd sarbatorisem doi ani de la casatoria noastra. Invitasem la Flor a, care era pe atunci cel mai cautat restaurant de petreceri, peste douazeci de prieteni, perechi tinere, care duceau viata "mondena", de asemeni si ctiva colegi si fete care erau nca liberi. Eram fericit ca un copil. I-am facut ei dar un ine l de pret, masa era ncarcata de flori si cristaluri, s-a baut sampanie pna n zorii zilei. Toti ma priveau cu duiosie si oarecare invidie. Ah, as vrea sa cada o stnc a din peretele asta al defileului, sa ma striveasca, pentru ca nteleg ca priviril e erau mai mult de ironie, pentru ca desigur se vorbea de pe atunci de amorul ne vesti-mi, pentru ca, radios si nduiosat, jucam un rol nesfrsit ridicul. Va trebui sa alerg n noapte pna or plesni caii, dar sa-i gasesc culcati, alaturi pe sofa si sa ma rafuiesc cu ei. mi amintesc si de nceputul toamnei, cnd era nsarcinata si nu voia sa aiba copil, iar eu eram nebun de bucurie, i sarutam, cu ochii n lacrimi, minile, o rugam sa nu fac a nelegiuirea de a nlatura, realizata, mbratisarea noastra. Pe patul alb nflorit, al sanatoriului, unde o dusese vointa ei ndrjita, sarutam pe umeri, pe bratele albe, pe sni, trupul care avea sa-mi dea un suflet din sufletul meu, smuls din femeia cea mai draga. Ea nu vrea si eu tineam, facnd un exces de zel ridicul, sa aiba un copil care probabil nu era al meu... As vrea sa fiu bici uit pna la snge, sa fiu calcat n picioare. Cnd ea vrea sa ma crute... caci al lui er a desigur copilul... (de ce nu l-a avut din primul an cu mine? pentru ca o legat ura cu un amant presupune imprudente, acum nteleg). Probabil ca au nceput de cnd sau cunoscut. Cu strngeri de mna prelungite, cu pipairi pe sub masa, cu potriviri d e vizite la prieteni comuni...

- Gheorghidiule, uite ca am ajuns... Stii ce zic eu? Caii sunt obositi rau, ca a u calcat azi peste saizeci de kilometri, iar drumul n munte nu e lung, vreo cinci kilometri de la biserica, dar e greu, piezis, serpuieste pe coasta numai. Rami pn a mine la Dmbovicioara. Gasesti un pat, fie la batalion, fie la aprovizionare. Vor besti cu ofiterul de serviciu. Poate rami chiar la el. Ca sa pleci singur n munte e pericol si de dihanii. - Domnule colonel, v-as ruga... as vrea sa fiu nca n noaptea asta... - Baiete, sunt prapaditi rau caii... Ce zici, Vasile? - Rau, domnule colonel... credeam ca nu mai ajungem... Trasura s-a oprit n fata unei pravalii si coborm amndoi. - Spune-i capitanului Dimiu sa fie cu bagare de seama mine, ca-mi miroase a inspe ctie... Nu stiu ce vor cei de la corpul de armata. Daca n-o fi nimic, poimine sa vii sa-ti dau o permisie de trei zile, ca sa-ti vezi nevasta la Cmpulung. Cum ma despart de colonel, alerg dupa Vasile, ntr-o curte, n care a intrat, uruind de pietre, trasura. - Asculta, Vasile, ai zece poli de la mine daca te ntorci acum cu trasura la Cmpul ung. - Domnule sublocotenent... - Pna la Rucar, Vasile. - Domnule sublocotenent, nu merg caii... - Schimba-i... ia altii... - Domnule sublocotenent, sunt caii regimentului... intru-n puscarie... - Vasile, ti dau douazeci de napoleoni... Poti cumpara o pereche de cai de trasur a. - Domnule sublocotenent, asta e un fel de dezertare, ma nenorociti. Nu se poate. .. Mai bine merg sa va duc la domnul ofiter de serviciu. - Lasa-ma n pace. Sunt acum singur n mijlocul catunului de munte. De jur mprejur, culmi cu creste de piatra, naltate drept, ncalecate, ct poti ntinde pe pamnt gndul. Rupturi de stnci, oaie, paduri, prapastii, poteci ntortocheate. Lumina de luna da peste tot o impre sie dura de vesnicie. Si, la peste treizeci de kilometri, fara ca eu sa pot ajun ge acolo, pe un asternut molatic de sofa, trupul nevesti-mi si al amantului ei, n colacite ca ale pisicilor dormind... Mai sunt doua ore din noaptea asta, att de e terna si calma n afara, si cu attea viziuni de snge si ntuneric n mine. M-am oprit sa ma gndesc pe o banca de mesteacan, facuta de trupa ca sa nfrumuseteze cantonament ul. nteleg ca nu voi mai putea fi la Cmpulung pna n zori. mi spun ca trebuie, acum, c d stiu totul, sa am taria sa aleg alt prilej. Dar nici pe loc nu pot sta pna la z iua. Trebuie sa ma misc. E n mine o fierbere de serpi nnebuniti. Plec pe drumul di n padure spre cantonament. Ocolesc cimitirul cu mici cruci albe, nengradit parca, asa pe coasta, las bisericuta cu turla galbena sub luna (de unde attia morti aci ?) si urc drumul lucrat de soldati, care se deosebeste greu. De la o vreme merg prin padure, fara sa mai vad nimic, fara sa stiu daca luna a apus sau daca e mpie dicata de copacii desi sa razbata pna la mine. Urc mereu, repede, gfind si iar opri ndu-ma. Cnd scap de ntunericul padurii, si ntunericul dinafara a devenit apos parca ... E mai sters, se pregatesc zorile. Casuta Ioanei, unde stau, e retrasa spre s tnga, la vreo douazeci de pasi de frontiera. Dealtfel nu sunt zece case, toate cu prispa, mprastiate pe dmburile acestea mici, acoperite cu pasune, si sunt mai curn d legate de casele de dincolo dect cu cele din tara romneasca. Acum e n jurul meu o ceata viorie, aproape violeta, ca n cel mai modernist tablou. Pe urma, n stnga, ap roape de catun, Piatra Craiului, care mi-a parut totdeauna - dominatoare cum e s i singura - o imensa catedrala de piatra violeta, ncepe sa-si lumineze cu aur cre asta cu sapte turnuri n linie. Alergarea asta de cinci kilometri, n urcus, m-a istovit si mi-a facut bine. Ma trn tesc pe patul acoperit cu paturi, mbracat, cu fata nfundata n perna. Trupul, de la gt n jos, mi-e din pietroaie. A doua zi e numai soare alb si verdeata vie pretutindeni. Ceasul cu bratara, de campanie, mi arata 11 si jumatate. Mi-e gura uscata, obrajii parca scorojiti, och ii bombati n pleoape. Ocolesc cu gndul ce a fost ieri, cum as ocoli o locuinta con taminata. Dumitru, lung si zanatic lucrat, mi toarna cu caldarea apa rece de ma r acoresc, gol pna la bru. Sunt un bolnav care a suferit taieturi, injectii, masaje;

acum ma simt mai bine, dar cred ca orice gndire precisa mi-ar face rau, ca unui trup bandajat o atingere sau o miscare gresita. Trec peste comicaria de transee care mi nconjoara casa ca o potcoava si cobor n vatra taberei, unde sunt bordeiele trupei. - Don sublocotenent... - Ce e, ma tigane? - Don sublocotenent, trai-v-ar Dumnezeu... faceti ceva si cu mine... - De... ma! - Dati-mi drumul de aci... - De, ma Vararule, stiu eu? n-ai vazut ce a spus domnul capitan? Sa vedem ce mai zice si azi. Vararu, tigan ca de patruzeci de ani, pletos si cu mustata ca vrabia, neagra, a fost ncorporat, mi se pare, mai mult n gluma. L-o fi ntlnit vreun ofiter, l-a ntrebat daca a facut armata si l-a adus la regiment. Nimeni nu prea stie cum a ajuns la compania noastra. - Don sublocotenent, sa traiti, am trei copilasi, n-au ce sa mannce. Asa sunt, si arata cu palma de la pamnt. - Sa-mi spui cnd o fi domnul capitan. Sublocotenentii Haranoiu si Mitica Radulescu sunt mirati cnd ma vad. - Dar era vorba sa fii la Rucar, draga...? Le spun ca m-a ntors colonelul si ca se asteapta o inspectie. Au amndoi "alpenstockuri" frumos lucrate de catre ordonante si acum sunt cam la p limbare n dimineata asta nsorita. Plutonierul Neagu ne iese nainte si ne invita pe toti la singular: - Domnule sublocotenent, poftiti si dumneavoastra. - Unde, Neagule? - La compania a 12-a. Au prins soldatii niste iepuri azi-noapte si am facut si n oi o mica petrecere... Mine e ziua lui Marin Dumitru, plotonierul de la a 12-a. P oftiti sa luati o gustare. Sub un umbrar de craci si frunze, e o adevarata crciuma. Au un violonist si un di blar, care cnta si din gura. Mai ntlnim si alti ofiteri, care gusta cu condescenden ta de pe farfurioarele cu friptura si din paharele groase, aburoase, cu vin roz. Un plutonier se apropie de mine. - Domnule sublocotenent, ce ziceti? cnd om pleca de aici? - De, ma Vasile, stiu eu... Vad ca nu e rau nici aici, si arat cu privirea crcium a. - Domnule sublocotenent, avem si noi neveste si copii. O durere amortita ma njunghie ntre coaste, dar lautarii cnta mereu. Cnd, dau iar cu ochii de Vararu. - Domnule capitan, ce facem cu Vararu asta?... l mai tinem? Vararu a priceput si se apropie, spre bucuria ofiterilor, pe care-i amuza nesfrsi t cu raspunsurile lui nemilitaresti. - Ce, ma, vrei sa pleci? Tu nu vezi ce tnar si voinic esti? - Nu sunt, domn capitan, sa traiti... Sunt batut de Dumnezeu, si e gata sa ne ar ate o hernie, n hohotele de rs ale tuturor. - Te facem capural, ma Vararule, ncearca unul sa-l parodieze... Cnd te-oi duce aca sa, se sperie tiganii tai. - Ma faceti... pacatele mele... ca eu n-am facut militarie... nu stiu nimic. - Asculta Vararule, cum l cheama pe rege? Vararu nu poate pronunta niciodata "Ferdinand" si acum refuza, izmenindu-se ca o fata: - Da lasati-ma, dom locotenent... Ca daca nu-s militar... Ofiterul se nfurie: - Ia asculta, ma tigane, ce? noi glumim aici?... ei, al dracului: "drepti"! La strigatul crispat al ofiterului, omul ngheata, lund o pozitie aproape soldateas ca, pe urma comanda tuna: Culcat... drepti, culcat... drepti. Si Vararu se trntes te si se ridica de la pamnt n masura comandei, ca o broasca automata. - Vararu, cum l cheama pe majestatea-sa regele? Prapadit rau, raspunde din suflet si fara sa priveasca pe nimeni: - Sa traiti, pe domnul... rege l cheama Lisandru.

E un hohot general de rs. Cel mai frumos nume i se pare lui Vararu acesta de Lisa ndru si-l da bucuros regelui, cnd nu poate sti numele adevarat. - Cum Lisandru, ma? Vezi ca la noapte faci trei schimburi de planton. - l cheama pe regele... pe regele, l cheama "don colonel Lupascu..." striga disper at Vararu de frica serviciului. E singurul nume oficial pe care l-a putut retine si-l da n extremis tuturor pentr u ca probabil socoate ca, fiind cel mai nalt, e cel mai aproape de al regelui, da r pare ca stie ca nu e chiar al regelui. - Domnule capitan, dar n definitiv ce facem cu el? - Eu stiu? sa-i dam drumul... Dar n-are nici un fel de act... nu poate dovedi ca a trecut de treizeci de ani... l tinem sa-l facem lautar. Intervine camaradul Popescu, flacaul, surznd: - Da-l dracului, domnule capitan, ca are patruzeci de ani batuti. Si nici nu sti e sa cnte, ca e laiet padurar. Capitanul ne asigura ca mine-poimine i dam drumul. - Gheorghidiule, un bilet de la amicul tau Lajos. Toti camarazii urmaresc cu int eres prietenia mea cu ofiterul ungur, care comanda compania de acoperire a vamii . Ma invita, ca de obicei duminica si sarbatoarea, pentru dupa-masa, catre ora pat ru, la o partida de popice si de halbe de bere, cu vamesul lor, cu vamesul nostr u, cu politaiul de frontiera si cocoanele lor. Sunt petreceri inimoase, cu rs mul t, cu glume strasnice. Capitanul ma sfatuieste, cu o autoritate potolita, sa ren unt azi la aceasta petrecere. "Sa treaca inspectia asta." Are dreptate. Am azi mult mai multa nevoie sa stau linistit. Fraza "sa treaca in spectia asta" rasuna iar cu ecouri, n golul gndurilor mele. Daca "mine" e trecut?.. . Simt un fel de crestere dureroasa n mine, de parca m-as ridica n vrful picioarelo r. Dupa masa de la popota, pe poteca, peste transee, ma duc sa ma culc acasa. Dar c um ramn singur ntre pereti, se redesteapta n mine gndurile ca stafiile. Daca Grigori ade pleaca luni dimineata, nu voi mai putea avea niciodata acea certitudine, car e singura ar pune capat - ntr-un fel sau altul - iadului sufletesc n care ma zbuci um. Gndul plecarii, cu fiecare ipoteza noua, se ncinge n mine ca un foc. ngrozit, ma scol din pat si hotarasc sa ma duc la prieteni. Sunt doi sublocotenenti, care l ocuiesc amndoi ntr-o odaie mare cu doua paturi. Joaca domino. S-au dezbracat de ve stoane, si-au scos bocancii. Se pacalesc unul pe altul si jubileaza zgomotos. In tru si eu al treilea. Fac sfortari disperate sa ma angrenez jocului si dispoziti ei camarazilor mei. Haranoiu si aseaza placile. - Sa stiti ca daca va bat n partida asta, am noroc. Mi-aproba colonelul mutarea d e la a II-a... Scap de Corabu. Capitanul Corabu, cum am spus, e spaima regimentului. Are o figura de inchizitor tnar, cu fata osoasa, cu mustata tunsa scurt, neagra. Si-a nnebunit oamenii si of iterii cu severitatea lui, chiar comandantul "cel mare" al regimentului, speriat de atta disciplina, a scris ca socoate ca primul glont al companiei a II-a va fi pentru comandantul ei. n batalionul nostru de oameni cumsecade si necajiti, cum ne erau toti ofiterii, de pareau mai curnd niste dascali provinciali cu ticuri si nevoi, Corabu era militar cu studii severe la Viena. - Eu sunt mai generos, adauga Savulescu. Daca voi cstiga, la sfrsitul lunii ne sch imba de pe frontiera... Mergem la R..., dansam la iarna si ne revedem damele, fr atilor. Dar eu? Ce caut eu cu exasperatele mele complicatii n aceasta lume? Eu ce sa dore sc, ce sa izbndesc eu, daca voi termina cel dinti placile albe, cu jumatati si pun cte negre? Catre patru dupa-amiaza navali n odaie un gradat, care lua speriat drepti: - Traiti, domnule sublocotenent... Poftiti jos n tabara. - Toata lumea, ma baiete? Ori numai a 11-a? - Toata lumea. E ordin sa echipam oamenii si sa ridicam posturile de pe frontier a. ncremenim cu totii. - Sa ridicam posturile, baiete?

- Asa e ordin... pna ntr-un ceas sa fim gata. Au si nceput sa se adune domnii ofite ri jos. Savulescu a nceput sa chiuie... sa faca tumbe n asternutul patului: - La R..., fratilor... ne revedem damele. Chiuie si urla, Haranoiu nu-si gaseste, de zorit ce e, bocancii. - Ma baieti, dar daca o fi razboi? ntreb eu banuitor. - Ce razboi, Gheorghidiule baiete, ce razboi? Ar fi venit ordin sa retragem post urile de pe frontiera? sau dimpotriva sa le ntarim? Acasa, baiete... Mergem la R. .. Coborm n vlcea, peste garduri si fneturi, ca nebunii. Jos n vatra taberei, ntre borde e, e mare miscare. Ofiterii de la celelalte companii sunt nedumeriti. Aflam un l ucru nou: e ordin sa se mparta munitia de razboi pe oameni. - Ce-are a face, explica unul. E mai usor de transportat asa, mpartita. E o lumina de dupa-amiaza duminicala, cu soare care pare si el mai curnd la plimb are dect la lucru. Orisan scoate o foaie de ziar, scrisa numai pe o fata, cu litere negre enorme. E o editie speciala: Mine la ora cinci dupa-amiaza e convocat un consiliu de coroa na. Rasuflam usurati... vom pleca de aci. n timpul acesta, depozitele se mpart pe spinarea oamenilor. - Sa stiti ca s-a hotart neutralitatea definitiva... Se retrag toate trupele. Uit e pe capitanul Dimiu. Pe poteca, greoaie si masiva, silueta verzuie a comandantului de batalion se des eneaza ca a unui urias tihnit. - Hai sa vedem ce e, ca vine de la regiment. Si-l ntmpinam n grup, nca nainte de a cobor ca un cioban pe coasta. Scoate chipiul, se sterge de naduseala si pe mustata plina, blonda, si apoi, cu mai multa spaima dect solemnitate: - Domnilor, e razboi... si m-a facut maior. Ne arata pe umeri galonul lat. Acum stati jos, aici pe iarba, sa va dictez ordinul de lupta, si iar, mnios, catre un soldat care asculta ncremenit: Ce e, ma? du-te-n ma-ta de-aici... Nimeni nu spune o vorba. Noul maior reia, dupa ce ne-am asezat: - Domnilor, va atrag luarea-aminte ca e ordin de razboi... nu de manevre, ca alt adata. Precizarea e de prisos. Cu picioarele nmuiate, ne-am nghesuit alaturi pe iarba. A scos din buzunar un carnet si dicteaza: - "La ora 5 adunarea batalionului pe companii, jos n tabara. La ora 51/2 se mpart efectele de mobilizare. La ora 53/4 se mpart, de fiecare om, doua sute de cartuse de razboi. La ora 6 batalionul III se pune n coloana de mars cu directia satul Dmbovicioara, spre regiment. XX se ncoloneaza pe soseaua Vama Giuvala, n ordinea urmatoare: Batalionul III cu companiile n ordine 9, 10, 12. Batalionul II cu companiile n ordine 5, 6, 7, 8. Compania 9 constituie avangarda regimentului. Compania 11 la dispozitia brigazii. La ora 8 p.m. regimentul se pune n miscare cu directia Vama Giuvala." Scriu, lungit n iarba, acest nti ordin de lupta al armatei romne n razboiul cel mare, pe o carte postala, cu colturile rasucite, luata cu cine stie ce gnd, singurul p etic de hrtie pe care-l am. Ma gndesc cui sa o trimit mai trziu si mi se face n sufl et un gol ct lumea, neasteptat. Peisajul muntos are acum sectoare de umbre lungi crepusculare si de soare viu. Maiorul face un efort de concentrare: - Cine comanda plotonul I de la a 9-a? Cineva da numele meu si mi se pare ca nu mai e al meu. - Gheorghidiule, ai sa fii diseara vrful avangardei; stii sa te desfasori? Sa-ti alegi oameni zdraveni de patrula. Domnilor, alegeti din vreme patrulele de sigur anta pe flancuri. Si acum, va rog, treceti la executare... Dumnezeu sa ne ajute. NTIA NOAPTE DE RAZBOI

Timp de o ora e n tabara o nvalmaseala de nenchipuit. Plutonierii majori se mpart n z ece, alearga de colo pna colo, njura, striga, arunca efectele de tot soiul n bratel e oamenilor. Mi se pare ca totul merge nsa prea ncet, ca nimeni nu va fi gata la o ra ordonata. O parte din oameni s-au aliniat pe companii n fata bordeielor si pri mesc, racniti pe nume de gradati, bocanci. Unii ncearca o veselie strapezita, la care altii surd ca niste bolnavi. Gndul ca la ora opt seara deschid focul, ca n dou a ore, care totusi vor trece, asa cum au trecut de attea ori n viata mea, cum au t recut cnd asteptam ntr-o gara, cnd asteptam la birou, cum astepti dupa-amiaza o viz ita, ma sfrseste ca o febra uscata. Faptul ca voi navali, ca n cartile de citire, m potriva unor transee ntesate de armata dusmana, ca voi fi sub baraje de artilerie , ma uluieste, pare scris de o mna nevazuta. De patruzeci de ani n-a mai fost razboi, cartile de citire s-au oprit la pagina de la 77 si acum eu deschid focul. Mi se pare asta una dintre acele coincidente ciudate, mari ct un orizont. Ofiterii sunt toti mult mai tacuti dect trupa. Capitanul Floroiu, mic, blond, cu fata lui mbatrnita nainte de vreme, ma ndeamna sa las oamenii n grija plutonierilor s i sa-mi fac bagajele. Mi se pare o enormitate, ceva absolut fara sens. Bagajele? Mai am eu nevoie de bagaje? Dar dupa primele cinci minute de lupta, vo i mai fi oare n viata? - Nu se stie, cine are zile scapa. - Domnule capitan, voi scapa la opt si cinci, la noua, voi trai poate pna la ora zece diseara...Dar crezi ca vom mai vedea noi soarele de mine? Tace nfiorat de gnduri si, pe urma: - Scrie vreo scrisoare, si si urmeaza ata gndului din el. Cui sa scriu? Toti ai mei s-au departat n clipa asta, efectiv, la zecile si sutel e de kilometri unde sunt. Nu-i voi mai vedea niciodata, ca pe locuitorii Norvegi ei, ai Perului, ai Sidneyului, despre care stiu ca exista totusi. mi arde ntreg corpul, e un neastmpar al trupului care contrasteaza cu linistea si e galitatea imensa a gndurilor mele. Nu mai pot sta n loc, banuind ca diseara nu vom putea fi gata. Ma voi duce si-acasa, n odaita mea, caci, desi sunt nfrigurat si g rabit, n-am ce face. n fata casei, Ioana cu cei doi copilasi ai ei s-au rnduit ca la intrarea n biserica , iar micutii mi striga cu mnutele cazute jos, cu glas nlacrimat: - Sa traiti, domnule... ncremenesc: "Sa traiesc?" Ce sens de nceput de veac are vorba asta acum...? Cum o sa traiesc diseara prin focuri de infanterie, prin lupte de baioneta, prin sute de explozii de obuze? Le dau bani si ei mi saruta mna, aci n munte, n asfintit ul soarelui de vara. Niciodata n-am acceptat dovezi de acestea de respect si pri etenie. M-au jignit, dar acum i strng la piept pe copiii acestia, ca pe niste pui de pasare. - Dumitre, pune tot ce avem n lada de bagaje. Baga de seama! - Am si ncarcat lada, don sublocotenent. S-a iscat parca, strain de mine, un fluid care mi ia nainte, oriunde merg. Doar la cincizeci de pasi, dincolo, la ei nici un semn. E tot duminica si dupa-amiaza g oala si lenesa care sta n loc. - ... dar au mai ramas lucruri...Ce facem cu ele? - Lasa-le Ioanei aici. - Nu puneti bocancii? Cum o sa ramneti asa? Sunt mbracat n aceeasi bluza usoara, pantaloni de raitcort si ghete de sevro subti re, cu moletiere. Cum am fost ieri la Cmpulung. - Nu, Dumitre, ramn asa. Pna la ora zece e destul si asa... mi fulgera o clipa prin minte sa fug la Cmpulung, sa am o explicatie cu nevasta-mea. Risc cel mult sa fi u mpuscat... Tot voi muri la noapte... Ce sa-mi explice? Ce importanta mai au pentru mine lamuririle ei? Tot ce a fost aseara, absolut tot, e parca numai vazut si nteles de mine, nu si simtit, asa cum anestezia locala te lasa sa vezi toata operatia, sa simti izbitura si taietura bisturiului, dar sa nu ai nici o durere. Din oamenii aceia, din lumea lor cu buc

urii si deznadejdi, cu permise si aniversari, care era si lumea mea, m-am despri ns odata cu camarazii mei - ca pe un vas nevazut. De cteva zeci de minute, o part e dintre noi suntem morti, efectiv n starea unor condamnati carora li s-a respins cererea de gratiere, n ajun. Acum oamenii de aici, blestematii n uniforma, mi sunt singurii aproape si sunt mai aproape de ei dect de mama si de surorile mele. Orgoliului meu i se pune acum, dealtfel, si o alta problema. Nu pot sa dezertez, caci, mai ales, n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, ca aceea p e care o voi face, de la care sa lipsesc, mai exact, sa lipseasca ea din ntregul meu sufletesc. Ar avea fata de mine, cei care au fost acolo, o superioritate, ca re mi se pare inacceptabila. Ar constitui pentru mine o limitare. mi putusem perm ite attea gesturi pna acum, pentru ca aveam un motiv si o scuza: cautam o verifica re si o identificare a eului meu. Cu un eu limitat, n infinitul lumii, nici un pu nct de vedere, nici o stabilire de raporturi nu mai era posibila si deci nici o putinta de realizare sufleteasca. O asemenea carenta, de nereparat, ar fi fost s i o descalificare. Constiinta mea mi permitea aseara sa ucid, sa ma judec deasupr a legilor, pentru ca nu aveam sa-mi reprosez, n sistemul meu sufletesc, nimic, da r tocmai de aceea nu-mi permite lasitatea de a evita un pericol, pe care soldati i cei multi nu-l puteau evita. Lipsit de orice talent, n lumea asta muritoare, fa ra sa cred n Dumnezeu, nu m-as fi putut realiza - si am ncercat-o - dect ntr-o drago ste absoluta. M-am nselat o data, as mai putea nca ncerca, din nou, de aceea nu vre au sa fiu scazut, de la nceput chiar, fata de femei, prin nici o lipsa n organismu l sufletesc. Ma grabesc spre magazia de armament sa numar cartusele, dar e de prisos, caci de bandada e din cale afara de mare. Impresia asta de improvizat mi da o neliniste d e panica. Alerg fara rost n toate partile, n blciul asta de oameni, care diseara vo r juca, fiecare n parte, tragedia pe care era s-o joc doar eu aseara. Doi soldati de la aprovizionare umbla, de colo pna colo, pe cararuie, cu cte un sf ert de bou pe umeri. - Domnule sublocotenent, ce facem cu carnea asta? Rd galben. - Cine mai vrea sa mannce, ma?... Cine o sa aiba chef de mncare mine, chiar dintre cei ce vor mai trai? - Dom sublocotenent, dar ce sa facem cu ea? - Aruncati-o. Se ntuneca nfiripat si timpul trece fara ca nimeni si nimic sa-l poata opri. mi ard buzele. n odaita popotei, comandantul companiei, cu ceilalti doi ofiteri de la companie, iau ca gustare chiftele prajite (gatite, n gndul celui ce le-a framntat acum o ora, pentru altfel de oameni si alta seara) si cte un pahar de vin. - Ia si dumneata ceva...mai prindem nitica inima. Si... cine stie ce se mai ntmpla diseara. Nu simt nici o nevoie, nici o dorinta, si orice ncercare, fie si de a mnca numai, ar strica plinul unui cerc. - Ct e ceasul? Si ntrebarea halucinanta, acum, parca picura n suflet. - Sase fara cinci. Mai sunt cinci minute. - La companie. ncep suieraturi, oamenii se ncoloneaza cu zgomot de bidoane, arme si lopeti. nca ma i sunt strigate: "Niculae Fira...Niculae Fira...vino de ia mantaua lui domn plot onier major". nserarea abate si pe cei care mai faceau glume. Coborm schiopatnd pe alt drum, un drum de bolovani, dect cel strabatut de mine aseara. Nimeni nu mai s coate o vorba. Jos ne asteapta celalalt batalion, gata ncolonat. Sunt peste toata valea, n nserare, numai gramezi si siluete mute de soldati, ca o turma cenusie. Ma cheama colonelul, care a ramas comandant titular al regimentului. Cauta sa-si stapneasca dezarticularea, prin formule reglementare. Sunt de fata si cea mai ma re parte din ofiteri. - Va sa zica esti vrful avangarzii? Auz ca te cunosti cu comandantul companiei di n vama. Uite ce faci. Mi se pare de necrezut ca mie mi se spune asta.

- ... Trimiti doi oameni ca sa se apropie de bara vargata... granicerul nostru v a cere foc finantului ungur. n clipa aceea, cei doi oameni sar la el si i pun baio netele n dreptul gtului, strigndu-i sa taca. Daca tipa, l strapung. - Dar daca... - Taci. Locotenentul locuieste la vama? nu? Cu patru oameni patrunzi la el, cu a rmele ntinse, si-i explici ca s-a declarat razboiul, ca nu-i facem nimic daca se preda. Ceilalti oameni navalesc n cazarma, apoi. Si, catre capitanul Floroiu: Dum neata, fireste, vii imediat dupa el si nconjuri cazarma. Pornim. Din cauza muntelui, s-a ntunecat de tot. Ajung n soseaua cea mare, cu regi mentul dupa mine, si ma opresc. Un ofiter de legatura mi spune ca s-a contramanda t ordinul, ca va trece nainte regimentul XR, vecin de brigada. ncerc sa pun ornduiala ntre oamenii care se gramadesc unii ntr-altii. - Cum te cheama, baiete? Mormaie ceva zdruncinat, de nenteles. - Dar tu cine esti...? n ce grupa esti? - Nu... nu... eu... sa... Au trupuri de gaini, moi. i misc cu mna din loc n loc si ramn unde i pun, sleiti. Dea ltminteri si vocile ofiterilor parca schioapata. n jurul nostru, dincolo de cei c inci pasi pna unde vedem, cine stie ce prapastii de moarte, ce scene de bestialit ate, ascunde noaptea asta, att de neagra ca nu se poate deosebi nici o silueta ma car. N-or fi nceput altii lupta? Dac-au pornit n acelasi timp cu noi, si ei, din nt uneric? Sunt fericit ca nu mai atac cel dinti si ma trntesc jos n iarba calda nca de soare. Ma gndesc la macelul care va fi peste 30-40 de minute. Cranii sfarmate de paturi d e arma, trupuri strapunse si prabusite sub picioarele celor care vin din urma. F acle si urlete. Explozii de obuze care sa doboare rnduri ntregi. Stiu ca voi muri, dar ma ntreb daca voi putea ndura fizic rana care-mi va sfsia trupul. Si un gnd sta ruie, plutind peste toate, ca o ntrebare: pentru mine anume cum va fi? glont... b aioneta sau explozie de obuz? "XX nainte...!" E o porunca venita din om n om. Ridic oamenii ca pe bolnavi si por nim pe soseaua care nu se mai vede alba. Singura aparare n noapte mi sunt tovarasi i, suntem ca niste calatori atacati de lupi si trebuie sa ne aparam spate n spate , caci oriunde, de jur mprejur, e moartea de fier si gloante. n clipa asta nca, put em fi surprinsi. Regulamentul cere patrule la cteva sute de metri pe dreapta si p e stnga. Numesc oamenii, dar nimeni nu se desprinde. Alerg si i zgudui, trimitndu-i n noapte, dar nu se duc, sleiti, dect trei pasi si continua sa mearga apoi trt, ala turi de noi. Renunt...Fie ce-o fi. ntr-un tablou strain, n golul mintii, vad n clipa asta limpede si departe de ai mei pe nevasta-mea, amantul ei, dar n-am timp sa ma opresc, sa-l fixez, ca sa prive sc. Bucuriile si minciunile lor sunt puerile fata de oamenii acestia, dintre car e unii vor muri peste zece, cincisprezece minute, altii mine, poimine, saptamna vii toare. Dintr-o data, din noaptea dinaintea noastra, unde e viata si miscare cu o ameni, din care noi nu vedem si nu stim nimic, ca o solie dintr-un gol, din bezn a unei odai ntunecate, s-aude o rapaiala de focuri plesnite de arma. E singura n t ot cuprinsul lumii. E originara ca ntiul om pe pamnt si nu o voi uita pna la sfrsitul vietii, niciodata. Parca o morisca mare, de Mosi, s-a nvrtit repede, dar sunetul, ma ntreb, la ce corespunde n noapte, acolo, cine a tras, cine a cazut? Zarurile au fost aruncate. Compania si, banuiesc, tot regimentul s-a ntors rasucit n loc, de spaima, si oamen ii sunt gata de fuga. Urlu scos din minti la gndul goanei nebune, care ar fi mai rea ca moartea: "Pe loc, stati pe loc!" Se opresc toti, sfrsiti, caci nu au vointa sa fuga si dupa cteva clipe reluam mars ul, trt ca dupa mort. Identific, dupa dmb si dupa ocolul soselei, locul unde suntem. Fac socoteala apro ximativa si gasesc ca avangarda regimentului XR a trecut sigur dincolo de vama. Asadar, evenimentul s-a consumat. ntmplarea de vorbe si carti a devenit piatra, st ofa, arama, o noapte anume. Am trecut dincolo, peste linia punctata, pe care am desenat-o zece ani n scoala. - Uitati... uitati... Dinainte vine ntre doua santinele, cu armele ndreptate spre el, un prizonier (nu m

ai ncape ndoiala). E plutonierul Bela Kiss, l cunosc acum dupa pantalonii de dril a lb. Iata deci ntiul prizonier n acest razboi la care iau parte. Oamenii si-au mai reven it putin. Seara de cenusa oarba a devenit ntuneric straveziu. Trecem si noi prin vama. Bara e rupta, jos lnga ea e un mort. Un ranit e sprijinit pe genunchi de ca tre un soldat. - Ce-a fost, camarade? ntreb n treacat. - O lupta scurta... domnul colonel P.B. e ranit de moarte. Uite-l. Aflu ceva mai trziu ca, n momentul cnd a fost somata, santinela ungureasca a tipat, locotenentul Sigismund Lajos a iesit n prag, a tras cu revolverul n directia grup ului, asa, n noapte, si glontul lui a nimerit n cap pe colonel, care venise n frunt ea avangarzii. Pe urma, dupa un schimb de focuri, ungurii au fugit cu totii. Ast a exista adineauri n noaptea neagra si noi nu vedeam nimic, ca si cnd n-ar fi fost asa: cum nu vad nimic, de pilda, vizitatorii ntr-un simplu parc comunal. Mi se c omunica din urma ca regimentul XR a luat-o la dreapta, ca nu mai am pe nimeni nai ntea mea, de parca s-ar fi dat la o parte o perdea, si deci sa ma desfasor n avan garda. E o imposibilitate. Iau o distanta la o suta, doua de metri naintea compan iei, dar patrulele nu se duc la mai mult de zece pasi de mine. Sunt naintea tuturor milioanelor din neamul meu; n fata mea cu o sosea, cu garduri , cu ntuneric si cu moartea plutind n toate. Avem de la nceputul serii toti baionetele la arma si formatia de lupta. Ordinul e sa cercetam tot ce ntlnim n cale. Mergem destul de ncet, dibuit, si cei di n fata mea sunt ca umbre nchegate din ntuneric. Ne asteptam la un atac scurt, prin surprindere. ntlnim dupa un timp o casa pe stnga... are curte, cu gard nalt, iar nauntru se vad lu mini. Ne oprim, dau ordin oamenilor din fata sa sara peste gardul nalt, dar nu se misca nimeni. Sar eu ulucile, ncurcndu-ma n sabie, si atunci vin si ei dupa mine. n casa cu doua odai, n dreapta si n stnga, sunt aprinse zeci de lumnari ca la mort si o romnca, noua parca, se nchina speriata. Cinci-sase copii stau lungiti pe jos. i n treb daca au fost unguri, unde sunt, iau trei-patru lumnari n buzunar si pornim ma i departe. Ordin din urma vine sa cautam o calauza. Iata alta casa. E moarta si ghemuita n ntuneric toata. Batem n poarta. O femeie ne lamureste ca au fost ungurii chiar la ei, dar au fugit, lasnd n graba, n batatura, tot ce-au avut. Pe prispa e o aratare de om. - E barbatul dumitale? - Da, e barbatul meu, dar e beteag, de aceea l-or fi lasat. - Nu-i nimic, merge cu noi, l luam calauza. E cu pantaloni albi, cu camasa aspra, taran de ai nostri, si opunerea lui deznad ajduita nici nu ne ntrzie macar. l luam si pornim nainte. ntunericul s-a facut mai omenesc. Ma uit la ceas, e aproape zece seara. Asadar, a u trecut cele doua ore - asa au fost - si suprapuse imaginii mele dinainte sunt surprinzatoare prin golul lor. Un pod, despre care stim ca e minat. Ne oprim. Ordin din urma iar, sa treaca o g rupa neaparat si fara ntrziere. Oamenii sovaie, fireste... - Bine, atunci trec eu. - Trec si eu, dom sublocotenent. E ordonanta mea... - Si eu. E caporalul Nicolae Zamfir. Trecem toti si nu se ntmpla nimic (tocmai a doua zi a sarit, sub o caruta). O padure mijita, mai mult ghicita, de o parte si de alta a drumului, ne da un so i de atentie crispata, dar dupa ce trecem de ea si ocolim un bot de deal, mereu cu baionetele nfipte n ntuneric, privelistea se deschide larg de tot, imensa, fanta stica, de parca suntem n pragul altei lumi. Totul coboara ca nspre o vale dulce si vederea e nlesnita de zecile de focuri uriase care ard pretutindeni. Ct ajungi cu ochii, case ard cu vlvatai care lumineaza ca niste nalte torte. Tinutul Branului n treg, nconjurat de munti, apare astfel, cu drumurile lui, cu sate, biserici, grup uri de copaci care nu pot fugi de mbratisarea focului. Sublocotenentul Orisan vin e din urma sa priveasca si el ridicarea si caderea flacarilor, care nalta si cobo

ara cerul. Ard si numeroase sire de paie, anume, se vede, ca sa le lumineze lor - celor ascunsi n ntuneric, asezati cine stie cum - venirea noastra. Voi pricepe m ai trziu ca ntunericul e de nendurat n razboi, pentru toata lumea. Oamenii s-au mai dezghetat. Frumusetea privelistii si gndul ca, oricum, moartea nu vine din ntuneri c, de la doi pasi, ca al necurat, ca dusmanul e abia jos n vale, ca nu e o chesti e de secunde, iar clipa nu e definitiva, ne mai linisteste putin. Pornim cu mai mult curaj, mai repede la vale, pe soseaua de acum alba. Dar cnd ne apropiem de Bran, vedem cu spaima ca nspre noi nainteaza, plutind larg, un vultur urias de foc, pe care nu-l poti privi, ca pe discul soarelui. Batalion ul ntreg s-a trntit ngrozit n santurile soselei si asteapta sfrsitul lumii. Ca s-a sp eriat e din pricina ca la regiment nimeni nu ne-a aratat ce e o racheta, iar ca s-a trntit n sant a fost miscarea cea mai indicata. ncepe o rapaiala de focuri care creste si descreste, ca si cnd ar fi pe un portati v n spatiu. naintam iar, cnd iata ca pe sosea apar n lamurirea focului siluete omenesti. n aseme nea mprejurari toate siluetele sunt de dusmani. Ne apropiem si vedem totusi ca su nt soldati din regimentul XR, care a patruns n Bran ocolind si da o lupta de stra da. Ne oprim n lumina ca ziua, chiar n marginea trgului. Sunt att de prins de belsug ul de vederi si de senzatii dinafara, ca nu am timp sa-mi mai simt sufletul. Acu m stiu cum va fi. Ma uit la ceas, e miezul noptii. Rapaiala de focuri amuteste d in cnd n cnd, pe urma creste, dar nu se coboara niciodata de tot, ci urca si scade capricios ca tsnirea si jocul apei din avuzul n soare. Trage cineva din noapte n no i si aud primele gloante trecndu-mi pe la ureche. Sunt ei, ntia data de fata. Voi s ti mai trziu ca toate gloantele, mieunnd, trec pe la ureche. Oamenii se arunca dis perati n santurile soselei. Vra numai capetele sub podetele din dreptul caselor, l asnd trupurile afara, ca niste struti. i strig pe nume pe ctiva din ei, dar e de pr isos. Ramn n picioare pe sosea ca sa le arat ca nu e nimic, cum gusta parintii din doctorie, ca sa ncurajeze copiii s-o ia. Dar doctoria e o noutate si fac o sfort are, captusita. Gloantele, e drept, vin rare, si lovesc rupnd din copaci, n praful din sosea, n gardul caselor vechi care plesneste rupndu-se zgomotos. Din urma vine pe lnga oameni capitanul. l vad parca acum din nou. E mic ca o fetit a, cu mustata plina tunsa scurt, mbatrnit de timpuriu. - Ce facem? - Asteptam ordine noi, de la brigadier. Coboara spre noi pe sosea, din trg, un grup. Gloante putine, numarnd parca rar si piuit, vin nspre noi, muscnd scurt din gard si din praful soselei. Stiu att de bine ca voi muri n noaptea asta, nct mi-e absolut indiferent pericolul localizat. Gases c chiar ca n-ar fi deloc mai dezagreabila moartea aci, dect n flacari. Caci, iata, se aude o detunatura puternica, dar parca nu n raport cu eruptia de l umina si farmaturi negre, pe care o produce. - Au aruncat podul, cu ai nostri, n aer, Gheorghidiule. Ma duc napoi sa vad se fac em. ncerc sa trag de picioare oamenii, care-s mereu cu capetele vrte sub podete. Cnd, n s frsit, au vazut ct de greu nimeresc gloantele, si-au mai venit n fire. Din trg, se aude acum un tropot ca de escadroane n galop pe sosea, nspre noi. Oamen ii mei au sarit santul soselei si ntorcndu-se ca ntr-o arie, au nceput fuga. Sar n mi jlocul lor, strig pe nume pe gradati, pe cei pe care-i am n fata si, scurt, cu ra suflarea suspendata, se opresc. Coboara iar n sant, cu baionetele ntinse alaturi. Ramn singur n picioare si astept sa vad ce vine. Stiu acum ca s-a apropiat, ca de fier nevazut, clipa definitiva. Coboara spre noi, alergnd, zeci si zeci de oameni, ct e de larga soseaua. Lumina f lacarilor e att de alba, nct i recunosc. Fac umbre negre lungite n praf. Sunt ai nost ri. ntind bratele ca o bariera. - Stati... ce e cu voi? Gfie zbuciumat, vorbesc fara sa priveasca: - Ne-au prapadit... ordin de retragere. Am nghetat... e ntiul moment de groaza acuta pe care-l am si raspund scit, uscat, gra bit: - Nu e nici un ordin de retragere. Apoi, deznadajduit: Plutonul nti ocupa soseaua. Oamenii mei sunt la comanda, n mijlocul soselei.

Si catre gramada de zeci de fugari: - Intrati n curtea asta. Oprirea n loc i-a mai calmat, ca un exercitiu siluitor. Intra ca o turma n ograda gospodareasca, unde, dealtfel, sunt adapostiti de casa. Alt tropot pe sosea... alt grup, mai mare nca, vine din trg. Oamenii mei striga acum singuri, ncalziti, cnd vad ca sunt altii mai slabi de nger ca ei: - n curte...n curte, pe dreapta. Al treilea grup, o companie ntreaga cu ofiterii ei, vine fugind ngrozita: - Loc, faceti loc! Ies nainte, racnind, cu sabia ntinsa: - Stati! Dar nu vor sa asculte, zbiara numai: - E retragere... suntem cu domnul capitan. Si s-au oprit n asteptare, cum pndeste un om care vrea sa scoboare, pe scara unei trasuri. mi arata pe capitan. - Domnule capitan, unde plecati? - E retragere... ne-au prapadit batalioanele. Si mi spune cu ce companie e. Cu vocea palida, nalbit de aceasta idee a fugii, l lamuresc scurt: - Nu e nici un ordin de retragere...intrati n curtea asta, si le arat o curte pe stnga. - Trebuie sa trec. Urlu catre ai mei: - Niculae Marin, bagati baioneta n cine vrea sa treaca de voi. nmuiat, capitanul intra cu compania n curte, dupa casa. Iar se face liniste. Din urma nici un ordin, dar vine capitanul meu, caruia i exp lic situatia regimentului vecin. - Noi nu intervenim? - Mi se pare ca nu. Simt o bucurie de scurt zbor, ca si cnd nu mai sunt scos la lectie cnd nu stiu nim ic, de un profesor rau: - Asteptam aci? - Ce vrei sa facem? Vine din urma si sublocotenentul Orisan, ca sa vada ce e. Gloantele s-au rarit a cum si mai mult, rapaiala de focuri a devenit scazuta ca o cicaleala. Orisan are obsesii tactice: - De ce nu intervenim? - Nu stiu. - Domnule capitan, vad ca si artileria noastra e inactiva ca si a lor. - E lupta de strada... Ce sa caute artileria? - Sa traga n rezerve... n noi. - Las-o mai bine asa. - Asculta, Gheorghidiule, hai noi n trg, sa vedem ce e. Hai pna la pod. - Haide... Capitanul ne ntreaba, nemultumit: - Ce sa cautati acolo? - Sa vedem ce e. Apasarea asta, de a nu cunoaste ceea ce se ntmpla nainte, stiu acum ca e, n razboi, pentru unii de nendurat, asa cum de nendurat mi-era, n ajun, incertitudinea daca su nt nselat sau nu. Casele cu curti mari sunt nspre marginea asta, mai aproape de felul romnesc, dar a u n fata garduri nalte. Am luat calauza cu noi si mergem nainte. Mai vin din sus ra niti si oameni care au parasit lupta, iscnd, n lumina focului, forme dedublate. Dintr-o curte suntem chemati. - Cine sunteti? - Din XX... dar dumneavoastra? - Comandantul lui XR... Care-i situatia? - XX e ncolonat pe sosea... doua companii ale dumneavoastra sunt napoi ntr-o curte. - Faceti-le rezerve, ntareste Orisan. Suntem acum de-a binelea n trg si lumina a cobort.

La o mica raspntie, n fata unei brutarii, pare-se cu masa goala de pine n afara, ctev a umbre... ncremenim pe loc. - Cine-i? Stai! Nici un raspuns, umbrele au disparut. - Gheorghidiule, revolverul tau e ncarcat? ca eu n-am nici un cartus. Revolverul meu... mi vine n minte toata ntmplarea de la Cmpulung, cum i s-ar aminti u nui bolnav ca a delirat. Caut n buzunar si nu gasesc nimic. - Nu-l am, cred ca l-am pierdut. Si ne ntoarcem la ai nostri. Au scazut focurile mari si impresia e poate din cauza ca si lupta s-a domolit. G asesc un grup ntreg de ofiteri din XX, veniti dinapoi. Sunt toti cu sufletele ndoi te. - Cine ar fi crezut? arunca unul si toti tac gndind la fel abatut. Mai discutaseram ntre noi la popota si eu fusesem n discutie ceea ce se numea pe a tunci un "antiinterventionist". Pesimismul meu e si mai greu acum, iar purtarea mea n asta-noapte, destul de desprinsa, mi da un fel de obiectivitate, parca stiin tifica, atunci cnd spun: - Am impresia ca mine vom lupta n jurul Rucarului. Capitanul micut si prea gnditor ntreaba cu teama: - Crezi ca ne vor ataca? - Socot ca da... Azi au fost surprinsi, dar daca primesc ntariri, nu vad de ce nu ne-ar ataca. Ofiterii ma aproba cu privirile grele si obosite, cu gndurile aiurea. Noaptea scurta de vara e pe sfrsite. Focurile s-au stins trziu, ca dupa o serbare de noapte, si acum ntunericul se strnge, fara sa se faca opac. - Cum vom putea sta mine asa pe sosea? Ce facem? - Hai la companii si om vedea. Oamenii ma ntreaba si ei ce facem. Suntem nelinistiti, caci daca ne apuca ziua, a sa ncolonati pe soseaua alba, suntem prada sigura mitralierelor. n trg e aproape li niste si linistea asta, cnd stim ca toti ochii sunt deschisi ca ai serpilor n umbr a, ca si ceilalti asteapta poate, ca si noi, e mai grozava ca lupta. ncepe sa se albureasca ntunericul care-si pierduse toata puterea. Acum oamenii, ce nusii si ei, nu se mai disting deloc. Soseste din urma colonelul, greoi si masiv. - Gheorghidiule, vino cu oamenii dupa mine. Vrea sa sara gardul unei gradini, dar gardul se prabuseste sub greutatea lui. O iau la fuga dupa el, si oamenii dupa mine, peste rasaduri de varza albastrie si de morcovi. Ghetele subtiri de sevro se ncalta cu pamnt ca niste galosi. Om de cin cizeci de ani, colonelul alearga cu pasii mari, care fac sa sara pamntul farmitos n dreapta si n stnga. Ma ntreb n fuga, daca toti oamenii au baionetele puse. Toata pr ivelistea cu linii subtiri, desenate ca n estampele japoneze, n zori a devenit viu liliachie. nteleg ca vom nconjura trgul ca sa dam un "atac de flanc". Calcam prin albia unui pru pna la genunchi, dar nu simt nici urma de umezeala. mi trec limba pes te buzele arse ca de o spuzeala. Intram ntr-o livada si dupa ce am alergat prin e a, ncepem urcusul unei coaste. nteleg si ma ngrozesc. Sta deasupra noastra, ca o ce tate de sute de metri nalta, prapastioasa, Magura Branului. Pornim la asaltul ei, mereu n fuga, trnd dupa noi coloana care si-a pierdut, peste garduri si pru, forma. Ne-au vazut si ncepe miorlaitul lung al gloantelor. Aud n urma vaiete: primii cazu ti... Ma emotioneaza abstract ca un numar etichetat de muzeu. "Primii raniti n ac est razboi." Gfi, mi arde gura... Ma abat, tot din fuga, si culeg din merele scuturate, cine sti e, trntite de gloantele care lovesc n trunchi. i vad acum pe cei de sus ca pe parapetele si balustradele unui castel medieval, d ar alergam mereu urcnd spre ei, toti dupa colonel, de parca ne-am tine de mna. Ajungem ntr-o parte unde peretele e att de drept si nalt, ca nu mai pot trage nici ei. Comunicam n urma: "Regimentul se aduna n unghiul mort". Iata-ne pe toti, mai mult ngramaditi, ca ntr-un repaos tihnit n livada. A rasarit s oarele peste cmpul de lupta. Deasupra noastra e peretele Magurii cu stncile lui, d ar napoia noastra spectacolul e neasemuit. Ca ntr-un tablou istoric vin din tara, paralele, coloane de soldati. Pe sosea si peste livezi. Vine si artilerie, vin s

i carute. Acum trage pe deasupra capetelor noastre artileria austriaca. Numai do ua tunuri, care ajung nsa departe napoi, spre vama, si lovesc pare-se n plin. E uim itoare aceasta punere cu mna, acest brat nevazut, ntins nalt pe deasupra capetelor noastre, care cade acolo, poate la opt-noua kilometri, precis ca un pumn. Ziua aceasta, pe care n-o mai asteptam, e altfel pentru mine. Parca sunt ntr-un p eisaj nelumesc. Simt ce trebuie sa simta mortii cnd strabat livezile si plaiurile vazduhului. E parca mai usoara lupta ziua. Oamenii s-au nviorat cu totii. Sunt s igur ca o sa mor, dar prefer sa-mi aleg singur moartea. Acum nteleg de ce ntotdeau na condamnatii au avut preferinte ntre cap taiat, spnzuratoare, mpuscare. Am si eu acum preferinte. Vreau sa provoc admiratia sfioasa a camarazilor, singurii care exista acum real pentru mine, caci tot restul lumii e numai teoretic. Asa cum ce i care mergeau la ghilotina preferau, n loc sa urle de durere, sa ia atitudini. I -am vazut pe camarazii mei ce sensibili sunt si voi continua. Ma gndesc n treacat ca mine seara cei de acasa ar putea afla, din ziare, ca m-am purtat uluitor, asa cum ma gndeam uneori nainte de razboi (vis de baiat care vrea sa se faca mare acto r), dar acum, si admiratia, si ura lor mi sunt sterse, indiferente. Declasatii n societate, sau chiar numai cei ocoliti ntr-un salon, ncep sa aiba un o rgoliu de izolati, de nedreptatiti, care cauta sa transforme excluderea n avantaj . Oamenii de aci mpartasesc destinul meu si a trebuit un nenchipuit concurs de ntmpl ari ca sa fim toti aci, care suntem, adunati pe fire deosebite, n clipa hotartoare . Stam aproape doua ore asa. E racoritor ce sentiment de ncredere ti da superioritat ea pe care ai tai o au asupra inamicului. De vreme ce tu tot mori, e ciudat, dar preferi sa fie cnd ataci si nu cnd fugi. Cred ca senzatia aceasta mpaca un sentime nt fundamental: atacnd, ti alegi tu, parca, moartea: urmarit de altul si ajuns din urma, moartea ti-e impusa. Esti n clipa mortii, n ntiul caz, un sinucigas, n al doil ea un ucis, si ncerci toate sentimentele celui asasinat. V-ati ntrebat, dealtfel, ce s-ar ntmpla cu un om care are intentia sa se sinucida, daca n aceeasi clipa cineva ar voi sa-l asasineze? Acum cnd vad batalioanele noastre venind peste plaiuri si dealuri, ma gndesc ndeose bi la sentimentele pe care le ncearca, privind, mai ales ei, cei cu care luptam. Sublocotenentul Popescu, camarad de companie, mannca mere. - Gheorghidiule, cum o fi tara asta, cnd nu e razboi? Ar fi simplu sa ti-o imaginezi fara soldati, dar ei fac azi esenta acestui peisa j, nct nu-l poti gndi fara ei, cum nu poti gndi a patra dimensiune n natura. Soarele e acum deasupra dealurilor, care poarta dreptunghiuri de padure negre, golurile de topaz ale pasunilor si, ici-colo, vile verzi cu acoperisurile rosii de tigla, care-ti dau impresia ca esti n strainatate. Colonelul, care si stersese timp de doua ceasuri chipiul si fruntea de naduseala, stnd n iarba marunta ca la o partida de odihna, si n jurul caruia eram ca o turma, hotaraste plecarea. - Azi-noapte al III-lea a nceput? Acum plecati nti voi, Dolescule. Maiorul Dolescu, care comanda batalionul II, masoara speriat peretele. - Nu pe aici, bre omule, luati-o mai la stnga, ca e povrnisul mai dulce. Mergi cu oamenii pe lnga peretele asta, unul dupa altul, si pe masura ce iesiti n bataia fo curilor, va desfasurati. Peste vreun sfert de ora, rapaiala vie de pacanituri ne arata ca n clipa asta cei care au plecat au dinainte o priveliste pe care noi, rezerva, n-o avem. E n mine ca o strngere de lumina si, cu toate ca am mncat cteva mere, buzele mi ard mereu, u scate. Peste vreo jumatate de ceas, colonelul se scoala si comanda n-are nimic m ilitar n ea. - Haideti. Pornim dupa el. Dupa vreo cteva sute de metri, la dreapta, povrnisul e att de dulce , ca poti urca alergnd. Comanda se da iar apropiat, ca o asezare la masa. - n tragatori si ocolire la dreapta. Risipiti pe urma, ncepem urcusul. i vad pe cei porniti naintea noastra, adapostiti dupa sfarmaturi de stnci, tragnd mer eu focuri, fara sa ocheasca si fara sa nteleg, acum, n cine trag. Ma mira, de asemeni, n prima clipa, ca gloantele vin destul de rar, cu piuitul lo r dur, de cearsaf sfsiat n lung.

Colonelul alearga acum lnga mine. - Hai repede, nainte, repede. Alerg mai iute si reiau urlnd: - nainte. Sunt la zece pasi naintea tuturor, strignd necontenit "nainte". Cei de sus , care trag n noi, acum i vad, sunt catarati pe crestaturi de stnca, asa ca vulturi i ntr-o imitatie de munte, n cusca. Ajung n dreptul unui soldat cu fata culcata pe bratul drept, cu piciorul drept ndoit usor de la genunchi. Si ca mine, toti oamen ii l privesc cu coada ochiului. Iata o mica tufa, cu ctiva oameni, ntre copacei sub tiri. Mi-aduc aminte ca am citit ntr-o carte despre razboiul de la 1870 a unui of iter german ca oamenii, ca sa evite atacul, se prefaceau raniti, morti, si ca se ascundeau cte cinci-sase n dosul cte unui arbust, care n-ar fi putut adaposti nici unul macar. Ocolesc n fuga, pe la ei. - Ce e cu voi, aici? Gem toti "suntem raniti". Si sunt plini de snge. Oamenii mei ma ajung si se lungesc jos. Colonelul a obosit, se nabusa, cu obrazul vapaie. - Domnule colonel, nu-i pentru dumneavoastra urcusul asta... Lasati-ne pe noi. Gros si nalt, cu ochii albastri si cu mustata plina, balaie, i s-a nmuiat parca si gura de naduseala. si rupe copcile de la guler: - Mergeti nainte ca vin si eu. Urlu mereu: "nainte". Stiu bine ca nu voi avea taria sa vr sabia mea subreda n nime ni, dar poate ajuns la baioneta, totul va trece ntr-o clipa. Va fi naucitor, va f i ca ntr-o viziune. Voi pieri ca pe esafod. Unii dintre oameni se lasa n genunchi, altii se culca. Merg de-a-ndaratelea, i strig pe nume pe care vor sa stea: - Coltu, nainte!... Niculae, fuga, haide, nu sta! Cei strigati ncep si ei sa urle: "nainte, nainte!" Merg asa de-a-ndaratelea, cu sab ia scoasa, la sapte pasi naintea oamenilor, ca un sef de muzica militara la defil are. Ca o paranteza clipita, gndesc ca asta nu e chiar "ploaie de gloante" si con stat ca din cauza ca oamenii sunt unii culcati, altii n genunchi, ca si atti n pici oare, nu-ti poti da seama de pierderi. Am trecut de cei din batalionul plecat naintea noastra. Au ramas pe loc, prinsi p e colturi de stnca si de blocuri prabusite. Toata lumea urla mereu: "nainte!" si am ajuns la douazeci de pasi de creasta, dar sunt mai mult cu spatele ntors, chemnd oamenii pe nume. Spre norocul meu de ultim prag. Caci vad deodata insi multi privindu-ma speriati, urlndu-mi: - Culcat, culcat... Ma ntorc cu fata spre creasta sura, de care eram acum la sapte-opt pasi, si vad n acelasi timp parte din unguri cobornd dincolo de coasta, dar si o teava de arma nt insa aratator spre mine. mi dau drumul jos, prabusit, si ma nimeresc cu capul n dr eptul unui bolovan ct o caldare de mare. Glontul izbeste n piatra ca n fruntea mea, cineva a tipat n urma. Cobor acum dupa cei fugiti, dar simt ca zgomotul ramne n ur ma mea, si, ntors, nu mai vad pe nimeni. napoi. n plina culme, un ofiter mi sare de gt, mi pune mna n guler. - Prizonier, prizonier. Cnd lucrurile se lamuresc, ne pufneste pe toti un rs ca de morti. Cadavrele si cei ramasi sunt nconjurati de soldati, care parca s-au trezit si pri vesc. E mai ales cercetat ungurul care trasese n mine si care, o clipa n urma, fu strabatut de cinci-sase gloante. E cu mustata mica, aspra, blonda, gura groasa, ochii mici si umerii obrajilor rotunji, iesiti. Oamenii i-au luat mantaua, ranit a. n buzunarul vestonului are scrisori si doua mere. Iau merele, mort de sete cum sunt, si le mannc. Din scrisori nu nteleg nici un cuvnt. Colonelul s-a apropiat, c u privirea ngndurata, de cel mort si scaldat n lumina amiezei. - Strasnic soldat, domnule. Sa ramie singur, n fata a o mie de oameni. - Bun tragator, adauga un altul. Popescu crede nsa ca n-a fost bun tragator. - Un bun tragator nu ocheste att de lung la sapte pasi, ci trage n prima clipa. Ia dat timp lui Gheorghidiu, care era cu spatele la el, sa se culce. - Da, dar ai vazut ca n aceeasi fractiune de clipa a cobort arma si a tras precis, n plin... si de nu era bolovanul, Gheorghidiu era pe "lista pierderilor", crede-

ma. Peste cteva minute, dintr-o stna pe care o lasasem n urma la vreo doua sute de pasi , apar sapte sau opt oameni n uniforma straina. Am porunca sa-i aduc prizonieri. Suntem morti de foame si de sete. Trimitem ordonantele sa culeaga mere si ne ase zam la odihna si taifas, toti ofiterii, pe surpaturi de stnci ca pe taburele. Sun tem sus pe munte ca pe o insula spre cer n lumina si moarte. Capitanul meu, micut si cu fata blonda, de patruzeci de ani, care a alergat scol areste la atac, ma ia la rost: - Ei, ai vazut ca ai fost prea pesimist? Azi luptam aci pe Magura, nu la Rucar. - Dar ce, asta a fost lupta? E o protestare uimita. Orisan e nsa de parerea mea. Fruntea lui nalta, marita prin chelie n sus, si, prin subtirimea sprncenelor si lipsa mustatii, n jos, e grava. - N-a fost lupta. Ei, cel mult doua companii, iar noi doua batalioane, e lupta? - Dar pozitia e cam a dracului... hei? nu? - Ce-are a face? Si pe urma ce rezistenta e asta? Nu vezi - revin eu - abia zece -unsprezece cazuti de la ei, douazeci, douazeci si cinci de la noi. Orisan reia tacticos (acesta e cuvntul): - Ca n-a fost serios o arata si faptul ca noi ne-am miscat ca o turma. N-a fost cmp de lupta... Un cmp de lupta moderna face impresia ca e desert. Nu se merge asa cu sabia scoasa, ca n curtea cazarmii. Nu evolueaza trupele amenintate de sute d e mitraliere si mii de tunuri, ca noi adineauri. - Si atunci? ntreaba unul, lovind iarba cu sabia, nelinistit de ceea ce e n jurul nostru. - Probabil ca mine va fi lupta, uite pe dealurile de colo, ia cauta pe harta, ce sat e ala?... Tohanul-Vechi. Ei, mine deasupra lui o sa fie desigur lupta cu gros ul lor. - Sau poate ne ataca, venind cu ntariri, la noapte. Privelistea de aci, din turnul Magurei, e ca de tablou mural, mare ct un judet. Un triunghi cu baza la noi, larga de sapte-opt kilometri, nalt de vreo douazeci, pare un parc marginit net de dealuri. Un parc care imita n realitate o harta: cu satele asa, n forma desenata, de pe harta, nu cum sunt cnd te gasesti n ele, cu cal e ferata, cu sosele ca liniile, fntni, gradini, biserici. O harta marita la scara naturalului si mai viu colorata n verde, alb, negru, rosu, e acum Tara Brsei, dina intea noastra. Satul Tohanul-Vechi arde pe stinse. Arde nca un sat, departe, mai la dreapta, cu fabrici parca. Colonelul s-a odihnit, si pune chipiul. - Dimiule, ia-o cu batalionul tau nainte sa curatim toata Magura Branului. - Credeti ca mai sunt trupe acum aici? - Nu vedeti ca n trg se lupta nca mereu? Peste un ceas, desfasurati, am luat Magura n lung, fara sa ntlnim pe nimeni. Dar pr ivelistea e neasemanata acum. n fund, spre tara romneasca, Bucegii, cu Omul si Ial omicioara, la dreapta, Piatra Craiului, domul gotic de stnca, nalt de 2 400 de met ri. Cotele mari, izolate, libere deci din toate partile, ca niste turnuri, asa c um e Magura asta a Branului, care si n cifre e jumatate din Piatra Craiului, ofer a sferturi ntregi de tara ca priveliste. Ca naltime absoluta, suntem de cteva ori mai sus ca n turnul Eiffel si chiar fata d e trgul Branului de la picioare, naltati la cteva sute de metri. Dealtminteri, pe strazile lui e oarecare miscare, crduri de gste, iata un copil, m ai apoi o femeie care trece drumul. Din fund, vin mereu soldati de ai nostri. Ci udat e nsa ca la marginea trgului se aud trompetele romnesti sunnd atacul si lantul de tragatori nainteaza strignd un "ura" care ajunge pna la noi. Ne privim muti, strnsi pe iarba ca la cafenea. - N-au cucerit nca satul ai nostri? Capitanul nu crede. Orisan nu crede nici el. - Nu vedeti, bre, ca acum dau asaltul? - l dau ei asa... ca sa se afle n treaba, e de parere Popescu. - Ce facem noi?... Da ia... ia stati... ia uite. Si capitanul ramne privind nedum erit. Privim si noi, toti. Un grup de vreo douazeci de soldati paraseste trgul, merg sp re nord, pe sosea, pe sub Magura noastra. Acolo, jos, sunt mici, dar vii.

- Sunt de-ai lor care se retrag. - As... sunt ai nostri care nainteaza, uite mitraliera pe cai. - Domnilor, tragem... - Domnilor, nu tragem. Si i lasam sa treaca. Acum e alt grup de soldati pitici, cenusii, si curnd ne convingem ca sunt unguri. - Ce facem? Le taiem retragerea? - Ce sa mai coborm noi? E ordin sa tinem ocupata Magura. Opriti-i cu focuri de ar ma de aci de sus, e de parere colonelul. Acum suntem noi n turn si ei sunt jos. G heorghidiule, pune plutonul dumitale sa traga. Prima salva, la 800 de metri, i mprastie ca pe gaini, vin altii din urma, i mprastie m si pe acestia. Nimeni nu mai are curajul sa treaca soseaua. i pndim si n curtile din margine. E o pasiune de vnator si regretam sincer ca nu vedem caznd net. Ma ngr ozesc o clipa, dar mi explic. Cei de la 800 de metri nu sunt oameni, sunt soldati ca de plumb. Nu le vad fata. Un autor de drept spunea ca daca juratii ar fi sa ucida cu propria lor mna, n-ar condamna niciodata; presedintii de republica ar gr atia ntotdeauna. Caci e distanta, e lipsa acelei reprezentari a continutului omen esc. Un om poate omor un catalog de nume, dar rareori vazndu-i n carne si oase pe o amenii care poarta acele nume. n timpul cnd noi facem, de la 800 de metri naltime, politia soselei, n sat trompetel e continua sa sune "atacul" si ajung la noi urale. Oamenii sar garduri si trec p este livezi. Asta n marginea cealalta a satului. Prin mijloc mai umbla gste si, di n cnd n cnd, trece drumul cte-o femeie. Aflam, mai trziu abia, ca n aceasta gluma pri ita de sus au cazut vreo doua sute de oameni de o parte si de alta, ntre care, de la noi, si doi ofiteri. Cauza poate fi si n ezitarea cu care s-a dat asaltul. nte leg ca e bine ca azi-noapte nu s-a staruit pentru cucerirea trgului. E o mare imp rudenta tactica orice atac de noapte cu trupe numeroase. Noaptea se dau numai lo vituri cu oameni putini. Cu att mai mult cnd e vorba de o lupta de strada, care ce re nervi ncercati. Ce sa mai spunem despre uluitoarea greseala de a duce o armata , care de patruzeci de ani n-a mai avut razboi, n cteva ore, n luptele de noapte si de strada totdeodata. Mai trziu ordonantele si oameni de la aprovizionare au cobort n trg dupa de-ale mncar ii. M-am lungit pe spate, sa dorm n dupa-amiaza luminoasa. Colonelul da un sfat plin de ntelepciune: - Hai, domnilor, sa dormin acum, cu totii, chiar si trupa, ca la noapte nu doarm e nimeni. Facem toata lumea de santinela, toata noaptea. Pun minile sub capati, dar nca nu am linistea sa pot dormi. De ieri de la sase sear a mi se pare o vesnicie. Sunt eu soldatul acesta cu fata, cu viata spre nord? Eu , care ieri, civil, legat de cei patruzeci de ani de pace, jucam domino cu tot s ufletul spre miazazi? Cu ghetele acestea subtiri de sevro negru, cu vestonul acesta de o paloare verde -albastrie, eram alaltaieri la Cmpulung prada unei nebunii care mi se parea fara solutie. Att de mare e departarea de cele ntmplate ieri, ca acestea sunt mai aproap e de copilaria mea dect mine cel de azi, asa cum se micsoreaza distantele satului tau de catunele vecine, cnd esti departe de tot n orasul strain, cu alta lume. De sotia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de atunci, mi-aduc aminte cu adevara t ca de o ntmplare din copilarie. Si atunci sufeream de lucruri care azi mi se par fara nteles. Diseara sau mine voi muri. Lungit pe spate, la sase sute de metri n v azduh, deasupra tarii, cu constiinta si cu fata la cer, sunt parca ntr-un punct d e pe traiectoria unui proiectil n spatiul interplanetar. Totusi, trupul ntrzie pe p amnt, nca soldat, ca mortii care n primele ceasuri sunt n jurul casei si vad pe ai l or, care nu mai sunt ai lor. Mai aproape acum dect sufletul femeii mele mi-e trup ul ei, caci senzatiile nca le mai traiesc. Am regretul ca nu m-am istovit ntr-o fr enezie sexuala nentrerupta, ca mor nca n stare sa mai iubesc, la douazeci si trei d e ani. Trec pe cer nori mici albiciosi, mi simt obrajii trasi si barba crescuta, de bolnav. Gasesc n buzunarul vestonului doua tigari aproape uscate, o foaie de hr tie cu adrese, cartea postala cu ordinul de lupta. Popescu ma ntreaba de departe daca dorm, si nchid ochii de teama ca va veni lnga mine si nu voi mai putea fi sin gur. Orisan vine si el nsa, si nu se lasa pna nu ma desteapta.

- Hai acum jos n trg sa vedem ce e acolo, dar e ntrerupt de interventia maiorului D imiu: - Nu paraseste nimeni pozitia, dormiti mai bine, ca la noapte cine stie ce se ntmp la. Mai rugati-va si voi la Dumnezeu! Sa ma rog lui Dumnezeu?... Surd cu buzele arse si-mi simt ochii nmuiati. N-am crez ut si iata, nici acum, cnd ma scald n moarte, nu cred. Cnd am vazut aseara oamenii n chinndu-se, mi-a venit sa zmbesc, dar am devenit brusc serios, caci oamenii acesti a, convoi cu mine, camarazii mei, sunt singurul spirit acum pe lume, pentru mine , si orice gest al lor ma nduioseaza ca gesturile unui copil drag. Ma gndesc ca voi lasa, azi-mine, trupul asta de o sanatate neasemanata, fara tara, care m-a slujit ca o sluga devotata. Douazeci si trei de ani niciodata bolnav, chiar atunci cnd n liceu mbratisam aceleasi femei care-i mbolnaveau pe colegii mei. Si totusi ce prost m-am slujit de el. Amoruri de student sarac cu o servitoare, cu prostituate ieftine, apoi mbratisari calpe, fara duiosie. Am privit dupa attea femei frumoase n viata mea si nici una, pna la capat, nu m-a nteles. Altele n-au av ut taria sa biruie mprejurarile... Una singura mi-a dat nesfrsite nopti de bucurie a posesiunii, de scufundare n voluptate. As fi murit azi fara sa stiu ce e mbrati sarea unui trup magnific de femeie sincera si frumoasa, daca n-as fi avut lnga mi ne, ca sa-l framnt, trupul ei sanatos, cu rotunjimi de fruct si animal tnar, daca nevasta mea nu m-ar fi iubit. Dar m-a iubit? Surd pentru mine singur... De ce s-ar fi dat unui student sarac? O partida, un viitor sot? Atunci de ce n-au facut-o si altele naintea ei? n orice c az, e singura femeie care a facut sacrificii pentru mine, cnd mama a fost gata sa porneasca proces pentru mostenire, cu noi, copiii. I se cuvine sa recunosc ca n u m-a nselat dect cnd am devenit bogat. mi trec mna prin par, n dorul unei mngieri de neajuns. Ma ridic ntr-o rna si privesc n jurul meu. Ctiva oameni dorm pe spate cu gura cascat a, toti palizi; dar cei mai multi sunt treji asa n gramada, ca o turma. Colonelul si-a asternut jos mantaua si gndeste, lungit. Cred ca nimeni, dintre ofiterii si soldatii mei de frunte, nu poate dormi, ca si mine acum, desi, eu ndeosebi, n-am dormit dect cteva ore, tocmai de joi seara, cnd asteptam rascolitor sa plec la Cmpu lung. Ma scol nervos si ma duc lnga colonel. - Domnule colonel, noi aci putem face acte civile? - Ce acte civile vrei sa faci? Sigur ca poti face un testament, daca vrei. - Dar o donatie? O scrisoare de banca? - Nu stiu. Cred ca da... ntreaba pe vreun avocat dintre baieti. Si ramnem amndoi pe gnduri ca pe o apa. Maiorul vorbeste pentru noi , dar parca ar vorbi, parca ar ofta n vis. - Sfnta Marie azi, ziua nevesti-mi si a fetitei. Capitanul S. de la a zecea adauga si el ngndurat: - Da, si ziua nevesti-mi... Pe urma nu mai vorbeste nimeni. Parca toti sufera de lingoare... Trziu mi aduc aminte de Vararu si-l caut pe capitan. - Ce facem cu Vararu, domnule capitan? mi raspunde patruns si ngndurat: - De aici nu mai pleaca nimeni. nteleg ca suntem ca niste leprosi, cine a venit ntre noi e iremediabil pierdut. Pe nserate vin din trg, cu legaturi n spinare, ordonantele. Dumitru ma cheama deoparte, la pluton: - Hai, domnule sublocotenent, ca am adus si pentru noi. A adus doi pui fripti, pine alba mare, stafide, brnza, o sticla cu vin, o camasa n oua si o pereche de ghete noi, tot de sevro, se pare de la vreun mic magazin dev astat. - Vazusem ca vi s-au prapadit rau ghetele alea... Am un moment de ezitare, de superstitie, daca sa mbrac o camasa de la jaf acum, n plina baie a mortii, dar sunt murdar si cine poate sti cnd ne vom vedea bagajele. Pe urma, n nvalmaseala asta, fata de sacrificiile pe care le facem noi, si ntmplare a, si stafiile razbunarii trebuie sa fie ngaduitoare. De ghete nu mai vorbesc, ca mi se sclciasera si se strmbasera de-mi face o adevarata placere sa le pot arunca .

- Dumitre, cheama pe gradati si da-le sa mannce bunatatile de aici. - Astea-s numai pentru dumneavoastra. A Mariei a adus si pentru domnul plotonier . - Da-le lor... Si, mai pe urma, doi insi sa plece pe jos, sa aduca tot ce le tre buie la oameni. As devasta un muzeu, as jefui o biserica pentru cei pe care-i vad, cu ochii lor frumosi si credinciosi de cini osnditi, lnga mine. - Adu-mi un toc si hrtie pentru mine, Dumitre, daca gasesti. Trebuie sa fac chiar asta-seara scrisoarea de donatie... Poate ca la noapte ungu rii primesc ntariri si, cine stie, vom fi atacati. Dintr-un atac de noapte, la ba ioneta, nu vad cum as scapa. Dealtfel, mpotriva indicatiilor reglementare, nu se trimit dect cteva plutoane n pad ure, ntre care si eu, la cel mult cincisprezece metri, iar napoi, tot regimentul s ta pe culmea Magurii de veghe. O rapaiala de focuri la dreapta, la miezul noptii , ne face sa tresarim, drepti, nfiorati. Din nestiut, vag uimit ca n urma, n linist ea lor, sunt oameni care au legaturi cu noi, pe la trei noaptea primim ordinul s a luam n zori Tohanul-Vechi, la vreo cinci kilometri de aci. Sunt si incidente comice. Radulescu si-a adunat plutonul si le tine oamenilor un discurs despre Patrie. Toti credem ca e o parodie amuzanta si cnd colo aflam cu surprindere, de la el nsusi, ca a vorbit serios. Cei patru kilometri dinti i strabatem n fuga peste livezi cu pruni si meri, prin cu rtile oamenilor, caci, nestiind ce forte avem n fata, ne e frica sa nu fim surpri nsi. As vrea sa stiu ce se petrece n sufletul taranilor si nevestelor care-si con tinua lucrul. Nu, asta nu e razboiul adevarat. Va veni si acela. Pentru atacul s atului si al dealului din spate, suntem patru batalioane. Fireste ca nu stim abs olut nimic despre ce avem n fata, caci statul nostru major se informeaza, pare-se numai de la oamenii nostri de la aprovizionare, cnd se duc napoi dupa ceai si fas ole. Desi noaptea fusesem n avanposturi, sunt iarasi n linia ntia. Cteva lucruri tot as pu tea spune despre Tohanul-Vechi. Ca oamenii din plutonul meu s-au pornit asa de rau, ca nu s-au mai oprit pna au a juns dincolo de sat singuri, cu toate njuraturile mele furioase (eram mai ales ne cajit pe Vararu, care mnca varza, mpusca drept n sus si nu vrea sa se opreasca) si, mai ales, cu toate ordinele primite din urma: sa nu naintez prea repede ca voi c ompromite legatura trupelor care dau atacul. Ca m-a nspaimntat violenta si precizia focului nostru de artilerie mpotriva transee lor inamice. Apoi, ca ntia oara mi-a dat ca un burghiu n inima, un glont. Veneau rare, fsind, rupn , din cnd n cnd, cearsafuri de sifon, invizibile. Unul a cazut la cel mult o palma de capul meu, caci asteptam culcat, plescaind ndesat si metalic n pamntul afnat al m iristii. Unul singur, dar parca m-ar fi lovit n frunte. Am avut, cu adevarat, imp resia sleitoare ca acelasi plesnet nfundat l-ar fi avut si n fruntea mea. Au mai f ost apoi numaidect altele, dar sa ma descheie n tot sufletul, ca asta, nici unul. Al treilea - l-am stiut mai trziu - a fost ca luarea acestui sat, pe care l cuceri sem aproape singur cu locotenentul Voicu (cel ce ma nhatase de gt ca prizonier), a figurat n comunicatul oficial de a treia zi, dndu-mi acea senzatie ca: despre min e e vorba, desi nu stie nimeni. Seara, iar masa mbelsugata, cu fripturi haiducest i si bunatati de tot soiul. Colonelul ia o masura care socot ca a dus, ncetul cu n cetul, la faptul ca XX a luat, cel dinti dintre regimentele de infanterie, "Mihai Viteazul" la drapel. Adica a hotart ca nimeni nu doarme n sat, ci toata lumea pe deal n avanposturi. Ofiterii lui XX au facut un razboi de oameni necajiti si mest esugari trudnici. Soldatii trimisi jos sa ne faca rost de bunatati pentru masa ne vestesc ca prin satele cucerite si, cu toti cei doi ani de razboi, bogate n vite grase, de soi si alte frupturi gospodaresti, multi dintre cei de la trenurile regimentare si de la serviciile dinapoi se dedau la un jaf rece si cu socoteala. Suntem toti indig nati si, daca ar fi dupa noi, i-am mpusca nentrziat. l revedem acum pe capitanul Corabu. Compania lui "brigada Corabu", cum o poreclim , caci a fost intercalata, la trecerea frontierei, independenta, ntre brigada noa stra si brigada bucuresteana care a luptat la Predeal, a atacat cu atta hotarre n a

ceasta noapte dinti, nct a ajuns pna la Rsnov, n spatele frontului inamic, si a trebu t sa fie chemata napoi. Soldatii, nu numai ca nu l-au mpuscat pe cel care-i comand a, si care e acum nca si mai aspru, dar l iubesc cu mndrie ca au un asemenea sef si sunt foarte simtitori, ca si sublocotenentul lor, la soaptele care i arata drept cea mai buna companie din regiment, n afara de faptul ca sunt si unitatea cea ma i bine hranita si cea mai tihnita, datorita disciplinii aprige impuse de Corabu celor ce l aprovizioneaza si posturilor de veghe. FATA CU OBRAZ VERDE, LA VULCAN A treia zi, acum la Vulcan, colonelul ma cheama si-mi da ordin sa plec cu o sect ie n sat sa fac politie si ancheta. Au venit femei, romnce de-ale noastre, sa se p lnga bocind ca de ndata ce satul a fost parasit de unguri, casele au fost jefuite de tiganii care locuiesc la margine. Vreo doua batrne ma ntovarasesc pna acolo, ca sa fac o perchezitie severa. A plouat repede, apa s-a scurs, soarele a aparut ia r din nori, dar frunzele si iarba au straluciri de roua. n fata catunului de bord eie, de cum ne-a vazut venind, a iesit toata tiganimea, si asteapta nspaimntata sa ajungem la ea. Am severitate n obraz, pe care ti-o da apropierea, nici o clipa ntrerupta, a morti i. Sunt hotart sa procedez exemplar. - De ce-ati jefuit satul? Ma ntmpina protestari cu vocea nmuiata, ochi mariti, mini uscate de batrni, ca de mum ii. N-au furat ei, nu s-au atins de averea nimanui. Fac semn oamenilor sa-i nconj oare. Ca la un ndemn al celor mari, sau, cine stie, ntelegnd din carnea lor frageda primejdia, vreo sapte-opt danciuci, nu mai mari de cinci-sase ani, ba unii mici ca de trei, cu picioarele si burtile goale, cad n genunchi n apa ramasa n fagasul rotilor. Sunt frumosi ca ngerii din Madona Sixtina a lui Rafael. - Si-acum, cu ei toti... Dar ma ntrerup, caci ntre ei e o fata de vreo cincisprezece sau saisprezece ani, m ijlocie de statura. Are obrazul desavrsit oval, de culoarea chihlimbarului verzui , iar ochii ca niste prune lungi, verzi. Acest joc de feluri, de la arama roscat a a parului, la verdele galbui al obrajilor fara pata, ca o apa, si la verdele a lbastrui al ochilor, ma uimeste de ramn o clipa ncremenit. Sugestia picturala nu m a paraseste si surd gndind la Mona Vana. Pe urma, scurt, militareste: - De ce ai furat? ntoarce dispretuitor capul ntr-o parte, ridica din umerii taliei mici, saltate: - N-am furat. Mi s-a uscat gura si devin nervos: - Cum n-ai furat? Rde de i se vad dintii albi, cizelati ntr-o neasemanata mica potcoava de fildes si ntoarce capul ntr-o parte, cu o mna n sold. Ma duc mnios spre ea, smucesc de sortuletul albastru de Gretchen, pe care-l are p este rochie. - Asta-i al tau? Nu vezi ca se cunoaste ct de colo ca e furat? Si umbreluta asta rosie? Tine n mna si o poarta izmenit, asemeni cochetelor de opereta, o umbreluta de mata se visinie. - Daca ploua? si-si suceste mijlocul subtirel de are acum talia toata ntoarsa n la turi. - Daca ploua, trebuie sa furi, ai? si scurt: Am sa te mpusc. Face cu piciorul gol si masliniu, pna la genunchi, mic de pus n vitrina de farmaci e, urme ca de sarpe n noroi si raspunde, fara sa se uite la nimeni: - De ce sa ma mpusti? Sunt furios. - Pentru ca furi... ntelegi? pentru ca furi... pentru ca esti "hoata". Danciucii stau mereu n genunchi, cu minile a rugaciune, cum au fost poate nvatati, si restul tiganimii priveste pierduta de spaima. - Unde stai? si o pironesc cu privirea. mi arata cu mna vag si surde semet, cu buzele rosii si mbietoare ca vinul negru. E n mine o nehotarre, parca aproape de panica.

- Hai acolo, hai la ea! Mergem, toata gloata nsa, spre catunul cu casute vechi si strmbe, boite galagios c u rosu, albastru sau galben tare. Soldatii scotocesc prin casa, nu mai stiu nici eu daca gasesc sau nu "corpuri de licte". Sunt enervat, e n mine o rascolire de cusca ntartata. - Ajunge, venim mine sa facem perchezitie din nou. Bagati de seama, aveti timp sa dati napoi ce-ati furat. Pe asta - si o arat soldatilor cu dispret - o luam cu n oi, hotia ei e dovedita. ncep sa se vaicareasca toti batrnii sa le lasam fata. Ochi speriati, fete de ceara si mini negre care se ntind spre noi... - Lasati-o, nu a furat!... Ma prind trt de veston: nu a furat. - O sa vedem, la judecata. O asez ntre santinele si pornim spre sat. S-a nserat, aerul e aburit... si ncepe ia r sa se cearna, racoros. Merge cu picioarele goale, lasnd urme ca mngierile n noroi, sucind mereu umbreluta rosie. Cnd, ca sa treaca vreun sivoi, ntoarce talia n latur i, snii mici, strnsi de sortul strmt, par nveliti ca ntr-o mbracaminte, anume facuta entru pastrarea lor, ca pumnii strnsi n manusi. Coborm mereu spre sat, cnd din senin ncepe o rapaiala speriata de focuri. Pe deal, la stnga, regimentul, alarmat, se formeaza pe unitati. Sunt mereu sub obsesia reg ulamentelor. Trebuie sa parasesc totul, ca sa alerg unde se aud focurile de arma . Ne oprim. Oamenii ma privesc nedumeriti, nestiind ce sa faca. Ramn un timp nerv os, pe gnduri. - Dati-i drumu... si mi-e privirea grea de framntare. Se apropie de mine, mi-a luat capul sub umbreluta rosie si, cu gura aproape de a mea, ma ntreaba, privindu-ma cu ochii acum verzi, adnci si copilarosi: - Eu ce fac? O privesc ncruntat, mnios: - Ce faci? Te duci acasa... hoato. Pune mna micuta si mngioasa, ca o pasare, pe mna mea.. si ncet, n soapta calda si bun : - Rami si dumneata. Acum ntorc eu capul ntr-o parte, ca sa n-o privesc n ochii verzi si limpezi ca apa umbrita de salcie. - Lasa-ma-n pace! Si pe mna mea, mna ei a devenit calda ca apasarea unui sn mic. - Vino la noapte, vin eu n sat... As vrea sa-i strivesc buzele, sa-i acopar ochii, dar i azvrl numai mna de pe mna mea . - Nu se poate... Ramn aici. Plec coplesit de o prabusire de tristete si simt toata umezeala serii n mine. Cnd dupa vreo zece pasi ntorc capul, e mereu cu picioarele goale n noroi, n sortul alba stru de Gretchen, n jurul capului oval si masliniu cu umbreluta ca o aura rosie, de sfnta a pacatului. Si, cnd, dupa ce am strabatut marginea satului, ntorc capul, vad mereu silueta ram asa pe loc si umbreluta rosie. Pna s-ajung la regiment, situatia se si lamureste. Era o recunoastere inamica pus a imediat pe fuga. Fac iarasi, fara sa vreau, o constatare penibila pentru intel igenta mea. De cte ori, nainte de lupta, pun manusile de piele bruna, totul se rez olva usor. Stiu ca e stupid, dar este peste puterile mele ca sa nu constat coinc identa asta. Adorm cu gndul la obrazul att de limpede masliniu, si la teama de a nu ma trezi la olalta cu toti, noaptea, cu inamicul, asemeni unui urs, n tabara. mi spun ca as vr ea sa traiesc, ca sa pot sa viu n timp de pace aci la Vulcan, sa mai ntlnesc din no u pe fata asta cu trup de serpoaica. Noaptea, o ploaie care rasturna din cer gal eti, m-a facut sa deznadajduiesc ca mai apuc teafar zorile. Am pus, cnd hainele m i-erau nscortosate de apa, de prisos o foaie de cort n cap. Tocmai pe la ora trei, a doua zi, primim ordin sa ocupam Codlea. E o "cota" ului toare, ca o caciula de cteva sute de metri, de jur mprejur neavnd dect cmpie sau movi le mai rasarite. Nici un munte adevarat nu da atta impresie de naltime. Domina cmpi

a neteda pna la Tmpa Brasovului. Simtim toti ca aici va fi ntia lupta grea. Orisan si cu mine, ca strategi si tehni cieni ai batalionului, suntem consultati cu ngrijorare de catre camarazii ceilalt i, care ne cred, pare-se, si chiromanti. - Cred ca nu trebuie sa atacam n nici un caz naltimea, e de parere Orisan, cu juma tate privirea spre oamenii care se ncoloneaza, cocosati de ranitele nca ude de azi -noapte. Trebuie nconjurata. - Si-asa va fi greu. E un punct de observatie, care va fi aparat cu disperare. S e formeaza coloana. Oamenii se nchina, iar eu mi pun manusile. E un refugiu de las itate att de intima, ca niciodata nu l-as spune nimanui. Nici lui Orisan, nici lu i Tudor Popescu. La Codlea n-a fost lupta, n-a fost nici la Tntar. ntr-o seara numai, cnd divizia ne -a dat inamicul la nord-est, a fost o mica ncurcatura. Desi noi luptasem tot timp ul spre vest, a trebuit sa executam, orict am fost de uluiti, ordinul diviziei si ne-am asezat n avanposturi cu fata la nord-est, deci cu spatele la dusman, pur s i simplu. Pe la miezul noptii, o recunoastere de husari, care n-a dat peste nici o santinela, s-a poticnit chiar de corturile ofiterilor. Ne-am speriat noi, dar s-au speriat si ei si au rupt-o la fuga. Pe urma am ntors posturile si ei si au rupt-o la fuga. Pe urma am ntors posturile cu "fata la spate". Mai trziu, iar o sc urta si vehementa ncaierare, si ajungem pe malul Oltului. Acum stim precis ca inamicul s-a retras pe celalalt mal, deluros, ridicat ici-co lo chiar din apa, ca un perete, pe cnd malul dinspre noi formeaza un adevarat ses . Nu vom ramne n aceasta cmpie batuta de focurile inamicului. Paralela cu apa, la v reun kilometru de ea, mereu de-a lungul ei, e o rpa de lut galben, adnca. Acolo ne vom ascunde asteptnd ziua de atac. NTMPLARI PE APA OLTULUI Malul deluros pare sa fie puternic ocupat. Se vad ici-colo retele de srma, crenel uri de transee. Ma ntreb cum vom trece apa adnca si vijelioasa a Oltului, sub focu l mitralierelor. Am anticipat viziunea miilor de morti, a uraganului de obuze, a trupurilor zvrlite n aer. Unii sunt de parere ca niciodata nu vom izbuti sa ajungem acolo. Cunoastem aci, din nou, artileria lor; dar loviturile vin rare. Sunt si aici ntmpl ari comice. Stam adesea cte doi-trei ofiteri prieteni, deasupra rpei, pe mal, la t aifas si masuram, cercetam malul celalalt (cnd mpadurit, cnd rpos, mncat de ploi si t ransee) pe toata lungimea frontului de peste treizeci de kilometri. Asa, ntr-una din zile, n urma unei explozii, ne pomenim rostogoliti peste cap, ca niste berbeci, n fundul rpei. Obuzul lovise la ctiva metri departare, rupsese malul si-l prabusise cu noi cu tot. Era de calibru mare, nsa nu parea sa aiba o ncarcat ura prea buna. Dar peste doua zile, cnd o baterie a noastra a deschis focul asupr a dealului din fata, am avut, pentru ntia oara, privelistea unui duel de artilerie . Peste zece minute, cea romneasca, spre extraordinara noastra surprindere, era r edusa la tacere. Doua tunuri erau sfarmate complet. Era o njunghiere n orgoliu, ca n frngerea sampionului romn la circ. Niciodata n cartile de citire, sau n luptele copi lariei dintre noi si turci, nu biruiau turcii. Pentru ntia oara aveam, de asemenea , impresia ca vad obuzele nainte nca de a cadea n tinta. Poate din cauza ncalecarii imaginilor, dar cnd focul e intens si esti sub traiectorie, le vezi ca niste mici comete de fum si otel la punctul de cadere. Fara ndoiala ca este mai mult o suge stie sau, cum aflam mai trziu, o lovitura semipercutanta. Dupa ce a terminat cu b ateria, artileria inamica si-a plimbat loviturile pe tot frontul, cu mnie si vadi te intentii de represalii. Nu e semn bun pentru ce are sa vie. ncepnd de a doua zi, pozitia devine statornica. Suntem destul de bine adapostiti s i mi se par suportabile loviturile. Admirabila conducere a focului ne pune pe gnd uri si ncep legendele spionilor, ale telefoanelor subterane. Totusi n fiecare zi ne ridicam pe malul rpei si privim dealul de dincolo, cu mistu itoarea curiozitate cu care un condamnat ar privi pe fereastra cum i se construi este esafodul n curtea nchisorii. ntrziem mereu, caci stim ca se fac pregatiri anume pentru marea lupta. Aflam de caderea Turtucaiei si o socotim ca pe o cadere oar ecare a Branului, destul de umilitoare, dealtfel, pentru ca s-o putem admite.

ntr-una din nopti, pe cnd eram n garda mare, avanposturile ne semnaleaza un atac in amic. Cu o seara nainte patrunsesera dincoace de Olt, n satul Venetia, neocupat de noi. Pe cmpia mare si neteda ca un lac, nainteaza spre noi un lant de tragatori, caruia n ntunericul vag negricios le disting siluetele negre ca pacura. Se apropie ca niste spirite ale noptii. Mi-e frica si mi-e frig. Pornim cu compania desfas urata naintea lor pe muteste. Tremur att de tare, mi clantane dintii n asa fel, ca m i-e teama sa nu simta cei de lnga mine. Nu pot raspunde din cauza asta la o ntreba re soptita a capitanului Floroiu, care e foarte hotart si foarte linistit. Nu pot sa stiu precis de ce tremur att de nervos, de frica sau de frig (caci sunt mbraca t usor, ca n seara cnd am plecat). mi simt muschii de deasupra genunchilor tremurnd, fara nici o senzatie de oboseala. Dupa un timp lantul lor se opreste si se opre ste si al nostru. Stau asa ca vreun ceas, iar cnd se ncenuseaza noaptea, trimitem n ainte o patrula care ne anunta ca s-au retras. A doua zi, jos, n rpa cu maluri crapate si cu fundul de prias uscat, unde avem cteva corturi, vine un taran, mustacios si uscat la fata ca un mucenic: - Domnule comandant, am sa va spun o vorba... - Ce? spune... Vorbeste ncet, rar, cu bratele ncrucisate, acoperindu-si cu mna mustata si gura. - Sunt n sat doua fete spioane. Tresarim toti speriati. E ca si cnd o stafie ar fi semnalata real. - Da, da... Sunt doua surori care s-au avut bine si cu ofiterii unguri, ca sunt frumusele, iar acum le trimit mereu stiri dincolo. Colonelul si ciupeste mustata "kaiseriana". - Cum le trimit ele stirile? - Pai acum, drept sa va spun, eu nu stiu... Da le trimit... o fi la telefon... o fi trecnd noaptea... ca tare bine cunosc Oltul... nu stiu. - Ce fel de fete sunt astea? - Frumusele, drept sa va spun... ca de-aia se si uita ofiterii la ele... Si cu u ntarofiteri de ai dumneavoastra petrec mereu. Nimeni nu stie nimic. - Gheorghidiule, ia patru oameni si vezi ce e acolo. Omul ma duce pna aproape de poarta casei lor, nalta, amintind de portile sasesti, si pe urma se da mai n laturi, sa nu fie vazut. - Asta-i casa... e casa lor... Le cheama Maria si Ana Manciulea. nauntru e chef cu strigate si cntece. La bataile noastre n poarta, au aparut n pridv or cele doua fete. Una e scurta, sa tot aiba douazeci de ani, cu ochii mari capr ui si fata rotunda de tarancuta sanatoasa. - Ce-i cu dumneavoastra aci? - Petrecem, domnule ofiter... petrecem si noi de bucurie ca au venit romnii nostr i... Poftiti si dumneavoastra, ca avem pui fript si vin bun... Ar trebui sa fac pe detectivul, dar nu stiu cum sa-ncep. Dupa nfatisare, nu mi se pare nimic suspect. Sunt foarte strmtorat. - Asculta, pare-mi-se ca dumneavoastra faceti spionaj. Se jura, se vaicaresc fara lacrimi, ca niste marchitani. - Vai, domnule ofiter, cum se poate sa spuneti asta? Auzi?! Sa spuneti ca suntem spioane? Si noi, care nu mai puteam de bucurie cnd am vazut ca vin romnii nostri. .. Ma ntorc si las lucrurile cum au fost. Colonelul e furios cnd afla ca n-am gasit nimic care sa se potriveasca temerilor noastre. - Se poate, domnule, om inteligent, sa nu pricepi nimic atunci cnd vezi chefurile astea? Du-te imediat, fa o noua perchezitie, aresteaza-le si lasa acolo un post pna mine. Ma ntorc, fac o noua perchezitie la lumina lumnarilor, caci acu e noapte, si, nega sind nimic, le spun totusi ca sunt arestate. Las acolo un caporal cu trei schimb uri de santinela. Femeile sunt sfrsite de groaza. Din tot cheful de dupa-amiaza a iesit un mormnt. Dupa miezul noptii, a nceput sa ploua si apa se scurge siroaie prin pnza corturilo r joase, dar mai ales vin siroaie de dedesubt de ne uda culcusurile. Nu mai poat e dormi nimeni. Cnd, pe la unu, primim ordin de plecare, zapaceala devine lugubra

. Oamenii nu se pot gasi dect ntrebnd necontenit unii de altii, nu se pot desface r epede corturile, nu e loc de ncolonare n rpa ngusta. - Domnule colonel... am n sat... spioanele acelea...ce fac cu ele? La lumina unui felinar de macagiu, consulta cu maiorul de la batalionul al II-le a si cu aghiotanul lui o harta mica, fara sa gaseasca punctele cautate. - Domnule colonel... - Ce-i, domnule? si de-abia ridica, scit, ochii de pe harta, pe care se plimba, ca utnd, degetul gros al maiorului. - Ce facem cu fetele alea?... Spioanele? E uimit: - Lasa-ma, domnule, n pace... de astea mi arde mie acum?... Ei, pacatele mele... Reiau nfiripat: - Domnule colonel... am un post acolo... E furios. - Lasa-ma, domnule, ntelege odata... Totusi, abatut, nu stiu ce voi face, si starui: - Ce sa fac cu ele? - Ce sa faci? mpusca-le... domnule... fa ce vrei. Dar lasa-ma n pace... mpusca-le.. . Mi se face gol n cap. Plec aiurit. - Domnule maior, am un post de trei oameni n sat... Ce fac cu fetele alea? - Ce fete, domnule? Lasa-ma n pace cu fetele dumitale. Ei, gata a noua? - Domnule maior, ma scncesc enervat. - Du-te, domnule, la colonel si-ntreaba-l. - Am fost. - Ei, si? Ce ti-a spus? Nu prea mi vine sa marturisesc. - Mi-a spus sa-l las n pace... Sa le mpusc si sa-l las n pace. - Floroiule, ti-ai strns oamenii?... Corabule, gata? Vedeti sa nu faca nimeni zgo mot n timpul marsului... sa puie bidoanele n buzunare, sa nu atrne. - Domnule maior, ce fac? - Lasa-ma, domnule, n pace... mpusca-le daca ti-a spus colonelul si termina, fugi la pluton. Ma hotarasc sa las si eu pe caporal, sa faca asa cum i-o trasni prin cap, ca la joc de noroc. Pornim oarecum napoi, departndu-ne de Olt. E un drum de care, anevoios, si ploua m ereu. Oamenii aluneca, se lovesc unii de altii si njura amarti. Se amesteca mereu rndurile. nspre zorii zilei, cineva se alatura de mine n pas, ca o umbra. - Dom sublocotenent... - Ce e, ma? Cine esti? Si, mereu n soapta, rasuflnd greu: - Eu. Niculae Zamfir, caporalul... - Ei, ce? - Am adus femeile alea cu noi. - Ma, esti nebun? - Uitati-le... Amndoua, n camasi, cu picioarele goale, cu cte o brodoada pe umeri, merg alaturi, p azite cu baionetele, prin ploaie. Las lucrurile asa. n zori poposim ntr-alta rpa. - Domnule maior! - Ce e? - Caporalul a venit cu femeile... Ct e de gros, maiorul se cruceste. - Aici? - Aici. - Draga, daca o da cu ochii de ele colonelul, nu mai scapa... trimite-le imediat cu caporalul la brigada. Ceea ce si fac, binenteles.

A doua zi aflam ca noaptea vom trece Oltul la Krihalma. Agonia se apropie de sfrs it... Luam o pozitie de plecare ntr-un luminis de padure si ne pregatim sufletele cum se pregatesc cosciugele si hainele mortilor. Formele si culorile devin iar ireale. Pe la patru vine comandantul brigazii. Ne-aduna pe toti ofiterii n cerc. Totul e palid. - Colonele... va sa zica ne-am nteles?... Ascultam abatuti explicatiile care nu spun absolut nimic. Vom ataca noaptea, far a cea mai mica pregatire de artilerie. Unul spune, cu glas umbrit, gndul tuturor: - Domnule general... dar e apa adnca... poate de doi-trei metri. Si curentul e iu te... Brigadierul ramne nedumerit. - De, stiu eu?... Sa puneti pe cei mai nalti la dreapta... Sa se tina oamenii uni i de altii... Ce vreti sa faceti? Orisan surde si ma priveste consternat. Altul spune, nesigur, parca la ntmplare: - Si pe urma, n vad, sunt srme ntinse dedesubt n apa, ca sa ne ncurcam n ele... Brigadierul nostru parca ntia oara se gndeste la asta. si apropie sprncenele stufoase . - De, stiu eu?... Colonele... Sa pui sa taie din padure craci... sa faceti niste cangi ca sa smulgeti srmele din apa. Acum si ntinde mustata mare, carunta. Ne privim unii pe altii cu o nedumerire de animale duse la abator. Pentru asta a m stat o saptamna n loc? Colonelul gfie emotionat, palid, nelinistit. - Da... sigur... vedeti... domnule general... o sa fie greu... Ei au posturile d e mitraliere cu tevile atintite de cu ziua... - Or fi, da ce vreti sa facem? Corabu, negricios si ndesat, se apropie si arata apoi, dincolo, pe malul celalalt , un mot stncos: - Domnule general, trebuie ocupat nti gurguiul ala, ca pe urma cade toata pozitia. Zmbim vag cu toti, ca n fata unei imposibilitati, si generalul ntreaba dispretuitor : - Sa-l luam... sigur sa-l luam... Da cine sa-l ia? Capitanul, singur parca mbracat n piele de ofiter reglementar, raspunde scurt: - l iau eu, cu compania. Generalul l priveste si mai dispretuitor, sincer dezgustat de atta fanfaronada, si gaseste ca nu merita nici un raspuns. - Asa, colonele... Si uitam sa-ti spun... Nu iei dect doua batalioane. Unul mi ramn e mie ca rezerva a brigazii. Dupa un scurt schimb de vederi ntre comandantii de batalioane, se gaseste ca e rnd ul nostru sa fim trecuti la rezerva... Nu stiu, rasuflu usurat. nca doua-trei ore cstigate fata de ceilalti. Asta pretuieste ca o amnare de operatie, cu cteva minute. De cu seara ne punem n miscare si pe la miezul noptii, dupa ce strabatem, n linist e de mormnt, distanta de vreo doi kilometri, printre case tacute, stinse, ca locu ite de stafii, ne oprim lnga terasamentul nalt al unei cai ferate. Noi vom ramne ad apostiti acolo. Se stie ca inamicul are posturile de paza dincoace, spre noi, n cm pie. Trebuie ca, pna nu prind ele de veste, oamenii dinainte sa se strecoare, unul cte unul, n spatele lor, sa se adune acolo pe companii si pe urma sa porneasca atacul ... Daca se poate, sa treaca apa chiar, pe tacute, si numai n urma sa deschida fo cul. Planul mi se pare irealizabil. Dealtfel, stim ca pe tot frontul de treizeci kilo metri, Oltul va fi trecut la noapte de ntreaga divizie. Un regiment care a facut o ncercare cu doua zile nainte a fost nsa respins, stim si asta, cu pierderi. Cei care au plecat n fata ni se par plecati n noapte, pe lumea cealalta. Ce pipaie , ce vad, ce simt acum, n clipele astea? Dupa vreun ceas abia, auzim un semn de v iata... si semnul de viata e o ntie rapaiala pripita de focuri, care sfsie noaptea,

pe drumuri nalte catre stele. ncepe un hau metalic, asurzitor, de mitraliere care macina, tocnd banda dupa banda ca un nai, latrnd viu de tot, sperios, ca un motor de motocicleta. Nu stim ce e nainte, cu toate ca e luna si eu caut mereu sa-mi nchipui ce vad n fat a lor ochii celor de acolo. Ma simt prea subtire, dar parca manusile pe care leam pus de la nceput tin de cald. Sabia am dat-o la caruta de bagaje, iar arma nu port, ca sa pot fi mai usor si pentru ca simt ca, de aproape, nu voi putea ucide niciodata. Stam ngramaditi n dosul terasamentului si asteptam mereu. Toata noaptea dureaza cl ocotirea de cazan, din care nu vedem nimic. E un alt tarm, la poarta caruia sunte m. Pe urma ncep sa-i vina generalului vesti, ca niste sentinte, din toate partile... Batalionul I din XN respins, batalionul III din acelasi, respins. Patrulele de legatura aduc si ele vestile care deschid morminte, de pe tot lungul malului. Ba talionul XM respins... regimentul XR respins. Numai n fata, de la patru sute de metri din dreptul nostru, nu e nici o stire. Di n cnd n cnd, doar cte o impresie de oboseala, de scadere de nversunare, dar pe urma r apaielile revin cu si mai mare furie. Nu ajung vaiete omenesti, dar trebuie sa f ie. Se ncenuseaza din ce n ce noaptea si se alburesc luminisurile. Lamurim n fata noastra culmea amfiteatrului nalt - cu copaci, pasuni, case - care pazeste vadul si care se creeaza acum din nou, din neantul noptii si al necunosc utului. Cnd zorii devin nca si mai albiciosi, vedem pe culme siluete de soldati in amici, iar pe dreapta plcul unei mitraliere. Doua mici tunuri, "puscoace" de cinc izeci si trei, pe care le avem ntre noi, ncearca zadarnic sa puie n bataie. Intervi n Corabu si Orisan, care dupa aceea si ochesc cu ele. Un obuz, tras de nu stiu c are dintre noi, sparge plcul mitralierei, care amuteste, lasnd doar pe celelalte s a continue. Sunt pur si simplu uluit de aceasta precizie. Lanturile de tragatori ale ungurilor ncep sa se coboare, ca sa atace, de unde deducem cu uimire si cu r asuflet oprit ca ai nostri au trecut (si sunt n pericol sa fie dati napoi). "Batalionul trei, nainte!" trece comanda din gura n gura, si la lumina diminetii p ornim ntr-o goana de cross-country. Sar prin baltoace, peste santuri de scurgere, alunec ntr-o fneata, iar ma ridic si trec mai departe. Privelistea aparuta din ev aporarea noptii e noua ca la facerea lumii. O moara... lnga ea cteva capite de fn s i pe urma apa tulbure, cu sivoaie puternice, a Oltului blestemat. Mantale, ranit e si ici-colo cadavre si raniti. Pe o capita, cu caciula fumurie si tuguiata, un ofiter ne ntmpina rznd si ne face semn de salutare cu mna. Aflam, din fuga, ca are m atele scoase afara. Si nentrziat intram, fugind mereu, n apa. Valurile mping puternic, dar nicaieri apa nu trece de gt. Dincolo, n lunca, acelasi spectacol. Mantale omenesti... ranite... ctiva raniti, cteva cadavre... Mai la stnga, lnga doua salcii, lungit drept pe spat e, cu picioarele lipite si minile ntinse lnga el, pe pamnt ca pe catafalc, n manta ne agra cu sireturi rosii, cu gulerul ridicat si chipiul rosu n cap, un mort. Colonelul... n fuga ma abat trei pasi, cu arma n mna, cu baioneta pusa, si ntreb cu deznadejde pe soldatul care sta ntr-un genunchi, alaturi: - Domnu colonel?... Mi se umfla pieptul de emotie, dar alerg mai departe, alaturi de oamenii mei. In amicul se razgndeste si o ia la fuga napoi. Bilantul noptii... Trupele noastre au facut opt sute de prizonieri si au luat to t malul. Colonelul trecuse apa noaptea, cu ntia companie, fara sa fie simtiti. Com pania a doua a fost surprinsa n apa de mitralierele concentrate, deoarece postul lor a prins apoi veste si a dat alarma. Compania a pierdut mai mult de jumatate din efectiv. A fost un moment de groaza si urlete. Colonelul a fost omort n zorii zilei, cu cteva clipe nainte de a vedea noi, cei de la rezerva, pe inamic pornind la contraatac, din fumegarea laptoasa a diminetii. Cnd, ntr-un sat de pe celalalt mal, catre seara, mi usuc hainele, grele nca de apa O ltului, ordonanta mi aduce, uimit o veste neasteptata. - Dom sublocotenent... - Eh?

- ... stiti, Maria Manciulea? spioana? spioana de ieri noapte? - Ei, spune, ma... - Am ntlnit-o... e aci... I-a dat domnul general de la divizie o mie de lei si o p ereche de bocanci... A trecut Oltul n fruntea unui regiment... ca sa-i arate drum ul. Aveam s-o ntlnesc si eu peste vreo doua saptamni, alergnd bucuroasa spre mine si cer tndu-ma prietenos: - Vezi, domnule sublocotenent, ai vrut sa ma mpusti... si eu am trecut Oltul cu s oldatii nostri. Ranit, n Bucuresti, aveam sa-i vad, n vitrina la "Julieta", fotografia alaturi de regina si doamnele de onoare de la palat. Aveam sa aflu ca are "Virtutea militar a" de aur si sa citesc n gazete ntmplarea ei, fara complicatia cu arestarea sub ban uiala de spionaj. La Iasi aveam s-o vad din nou, cautndu-ma bucuroasa n gradina Co poului si aratndu-mi ca a fost nzestrata si luata la un spital de sub ngrijirea reg inei. Ba acum am auzit ca e si n cartile de citire. Seara, la masa, ne ntlnim ntr-o casa gospodareasca mpacati, si ca putem mnca ntia oa cu "masa pusa", si ca putem dormi, ntia oara de la intrarea n razboi, ntr-un asternu t. Schimbam impresii. - Orisan, n-a fost nici de data asta razboi... Ce crezi? - Nu... cred ca nu... Dar are sa fie... Ca este de unde. Si totusi, moartea colonelului da o impresie de trt si nlacrimat multumirii de a ne gasi fiecare din noi, cei scapati, n viata. POST NAINTAT LA COHALM Batalionul nostru era acum bine naintat, la zece kilometri peste dealurile de din colo de Olt, n Cohalm. Un orasel cu strazi rural de largi, cu case sasesti, cu po rti nalte, nchise si cu ferestre ca de cetate. O piata ntinsa n mijloc - poate pentr u blci, duminica. E asezat la ntlnirea a doua vai, din fundul carora urca usor coas te line, de un verde dulce, baltat ici si colo de pete negre - petice risipite d e padure. n fiecare zi aveam ncaierari de avanposturi. - Bitte, ein Milch-Kaffee. - Es wird glei' kom', raspunde vecina mea, sasoaica tnara si frumoasa ca o vaca e lvetiana. - Wenn das Kaffee gut schmeckt werde ich ihr Mann heute herbringen. Caci mi-a sp us ca barbatul ei e n satul vecin, sergent n trupa care ocupa satul. - Gott sei Dank, dar knnten Sie machen! N-am nceput sa moi felia lata de pine n cafea, ca ncepe o rapaiala de focuri si sold atul navaleste pe usa: - Ne ataca, domnule sublocotenent. Iau arma din mna lui, ca sa i-o dau la poarta iar napoi, pun manusile si ies n fuga pe usa. Aproape de prnz ma ntorc obosit si flamnd. - Mein Milch-Kaffee bitte... - Und mein Mann? si aduce iar cafeaua. - Es wird zum Morgen sein. Adesea ne plimbam dupa-amiaza pe ulitele pustii ale trgului, pe care nu ntlnim dect soldati de ai nostri si curieri de la regiment. n ziua aceasta tomnatica si luminoasa de septembrie - cum venim spre popota - trgu l ne pare pustiu. Pretutindeni obloane trase, porti zavorte si nici un trecator. E ascunsa toata lumea dincolo de portile grele de stejar, ca n niste temnite. Ba nu! O Gretchen mladioasa, cu stiutul sort albastru, a iesit dintr-o curte pe furis, cu o miscare de soarece curajos, si da, surprinsa, cu ochii de noi. i e fr ica si tremura stnd pe loc. N-am facut nimanui nimic. Dar e razboi. La popota aflam vesti tot mai rele despre Turtucaia. Nimeni nu ia nsa lucrurile n serios, mai mult ne necajeste faptul ca nu suntem, nca schimbati. Ne e dor de lin iste si aci zilnic suntem sciti de patrulele unguresti din Fischer si Stena. Dimin eata si seara suntem regulat alarmati de rapaiala violenta de focuri, care face sa vuiasca vaile. Ne e dor de o noapte, doua, de somn fara grija.

Se mannca fara pofta, n camera ngusta, n care ne-am nghesuit cu totii, sub protectia platelor si insuportabilelor maxime brodate, pe pnze atrnate de pereti: "Dein Vate rland sollest du..." etc. Vine soldatul popotar al regimentului si este primit cu strigate vesele. Ne aduc e vin. - Sa traiti, domnule capitan, mi-a dat de la regiment vin numai pentru o zi; dom nul sergent Florea zice ca pisemne veniti dumneavoastra la noi la rezerva, de min e. Daca zice domnul sergent Florea, asa trebuie sa fie. Domnul sergent Florea e doa r de la statul-major. Se ciocnesc paharele de proba, asa. La poarta s-a oprit nsa din goana un calaret si, n timp ce privirile noastre se ntr etaie, brusc nelinistite, n odaie a si intrat un flacau mbracat taraneste, asudat si de abia rasuflnd. - Domnule comandant, ne jefuiesc ungurii, scapati-ne! Comandantul batalionului l masoara linistit cu ochii mici verzui, cu mustata ntreb atoare: - De unde esti? - Suntem din Stena. Iaca ici peste deal. Ne-o prapadit. Au venit acuma o multime de tunari si aduna vitele oamenilor. Pe cine se mpotriveste, l gateste cu arma. - Sunt multi? Dar baietandrul se ncurca. Se vede ct de colo ca ntrebarile acestea nu patrund n gndu l lui, rascolit si framntat de cele de acasa. - Sunt multi, domnule comandant. Si parca fiindu-i teama ca n-o sa mai mergem: A dica nu - sa tot fie la cincizeci-saizeci. Au descalecat la primarie. Capitanul Floroiu - caci maiorul Dimiu acum comanda regimentul si e n rezerva la divizie - sta pe gnduri cteva clipe; pe urma si schimba privirea linistit, pe fieca re pe rnd, si se opreste asupra mea. Ca toti novicii la comanda, capitanul da ord ine complete si cu voce importanta: - Sublocotenent Gheorghidiu, ia-ti plutonul si vezi ce este. Daca poti, intra n s at si strnge armele locuitorilor. Ai grija sa nu fii surprins. (Se stie ca o part e din populatia sasa ne e nversunat ostila). Ia ostatic pe primar pe timpul ct fac i perchezitiile. Ma uit cu parere de rau la friptura care mi ramne n farfurie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Prin ambele santuri pline de buruieni ale soselei asternute cu praf de munte, nsi rati unul dupa altul, alergam aproape, pna la Stena, care este dupa o muche de de al, la patru-cinci kilometri. Ma simt nfierbntat, ngrijorat. Pentru ntia data am raspunderea unei actiuni. n mic sau n mare - n fata mortii - evid ent ca lucrurile se petrec la fel. Si eu am impresia ca am sa dau o mica batalie "n stil mare". Voi mparti deci plutonul n linie de tragatori si n rezerva. Mi se pa re nsa ca nu-mi ramne nimic din pluton. Deci nu... Dar oamenii alearga - timpul tr ece, material de iute, si eu nu sunt n stare sa iau o hotarre. Daca ma apropii de micul sant al soselei, e limpede ca voi fi vazut. Daca as lua-o prin tarlalele d e porumb rosiatic din dreapta sau din stnga drumului alb, mi s-ar risipi oamenii. Ce fac? Ne apropiem tot mai mult... De dupa deal vom vedea dintr-o data satul cu acoperisurile lui rosii de tigla, cu biserica saseasca, ascutita, cu un tais nfi pt n albastrul cerului. Si timpul fuge parca mnat de picioarele mele sau mnndu-le. Dar, la cotitura soselei albe, apare un calaret cenusiu. n porumb! Ne trntim toti pe brnci n sant sau dupa musuroaiele de pamnt afnat si uscat de la radacina cocenilor. - Sa-l prindem, domnule sublocotenent. Nu trageti nimeni, baieti... nu trageti, nu trageti! Soldatii mei si dau ordine singuri. Nu trageti nimeni! Calaretul se apropie tot mai mult, leganat n sea, saltnd n trap batut, aplecat pe c al. La o suta de pasi n urma lui, apare dintre copaci, din lumea lor, un altul, s i pe urma nca unul. n tot peisajul ncremenit, viu colorat de amiaza, de-a lungul soselei albe, ei sunt singura miscare. O "recunoastere". Oamenii sunt ncalziti. "Nu trageti, mai, nimeni". Ordonanta de

lnga mine are si ea curaj - acum, dealtfel, nu costa nimic sa-l ai. - Facem rost de cal si de paturi, domnule sublocotenent. Privesc nfrigurat: un calaret se apropie leganat, pe soseaua alba. n trapul calulu i, vine fara grija cu ochii pe sus, pe deasupra tarlalelor, n albastrul zilei ace steia, dumnezeiesc de frumoasa. Peste cteva clipe, daca nu se va opri, va muri n l umina, cineva. Poate el, poate si cel dinti care se va apropia de el. O curiozita te intensa ma framnta, opreste totul n mine ca un zbor ntins. Cum are sa fie? Se apropie tot mai mult... E la o suta de pasi. i vad fata, ochii, puncte negre. Vine saltnd n trapul calului. Priveste peste dealuri si nu stie ca n porumb cincize ci de arme sunt ntoarse spre el, l asteapta. Priveste spre cer. "Sa nu traga nimen i, domnule sublocotenent. Sa nu traga nimeni", se lupta nabusit, nevazuti, soldat ii. Dar se apropie tot mai mult. Iata-l la douazeci de pasi. E un flacaias cu ochii ca maslinele, cu fata patrata, umerii obrajilor prea iesiti, cu mustata mica, ne agra, tunsa. Misca buzele. Acum se aude. Cnta. mi tremura minile pe arma. Ar fi tre buit sa numesc doi oameni care sa-i apara dintr-o data nainte si sa-l prinda, far a sa-l omoare, dar raspunderea mi s-a parut prea mare si, mai ales, ar fi dat im presia ca eu evit, pentru mine, pericolele, pe care le impun altora. Am luat de aceea si eu o arma n mna, si acum ma ntorc sa dau ordin celor din sant cu mine, sa sarim cu baionetele ntinse la el. Toti tremura, cred, de nerabdare, cu mna pe arma , congestionati, cu ochii imobilizati, hipnotizati parca. Cum va fi? E ca un spe ctacol de executie... Cntecul se aude acum lamurit. As putea sa-i vorbesc, obisnuit, ca unui cunoscut. Dar un trasnet de arma a spintecat de sus n jos vazduhul. nfiorat, calaretul se op reste si priveste cercetator spre muchiile dealului. Toata nfrigurarea, tot zbuci umul, toata nerabdarea ndelung apasate izbucnesc acum n salve de detunaturi, ca ex plozia unor tuburi prea mult ncarcate. Fara sa-si dea seama de unde vin focurile, caci ar fi ncremenit de groaza ca o st atuie topita, a rasucit calul n loc si s-a asternut pamntului n fuga. Ploaia de glo ante ridica praful soselei, cum ridica ploile de vara basici pe ru. A disparut du pa colt. N-a lasat n urma dect o dra de snge. Si ma gndesc la glontul ratacit care vine de la doi kilometri, ca sa se nfiga n pieptul vreunui predestinat. Cine l-o fi iubit att? Acum din marginea satului ne primesc salve repezite de focuri. Stiam ca are sa fie asa. Culc oamenii n porumb... si nu mai stiu ce sa fac. Rationez nfrigurat si disperat de serios. Stiu ca grosul inamic e la doi kilometri de sat, pe cnd batalionul nostru e la ci nci. Nu pot cadea deci n spatele satului. Pe de alta parte, ce sens poate avea un atac de front cu un pluton, cnd nu stii precis ce ai n fata... Dar cineva a strigat la dreapta: "Sa-i luam pe flanc", si toata lumea urla: "Sai luam pe flanc, domnule sublocotenent". S-au aprins toti. Pna sa ma trezesc, cei zece-cincisprezece oameni de la aripa dreapta au luat-o la goana dobornd cocenii, rascolind pamntul cu bocancii, ca sa nconjure satul. Din fata focurile vin tot mai dese (e drept, cam lungi, deasupra capului). Husar ii au capatat curaj si au ocupat la marginea satului o muchie de deal. La patru sute de metri de ei, ncerc sa opresc lantul de tragatori, dar nu am lnga mine pe n imeni. Oamenii, Dumnezeu stie pe unde or fi, prin porumb. Un piuit ndepartat, pe urma din ce n ce mai apropiat, spre noi. Un vjit patrunzator si o bubuitura groaznica, n timp ce ne nvaluie fum si praf. Artileria lor a intrat n actiune. Dar loviturile vin rare si alaturi... Singurul lucru neplacut e capriciul obuzului care vine unde nu te astepti. Aici. .. dincolo... Poate, lamurind lumile, chiar n locul n care te afli. n picioare, n porumbul nca verde, privesc cu binoclul spre linia inamica, pe care n u o pot preciza. La nceput tragem toti, cu furie, pe urma ne mai potolim. Deodata , n dosul satului, un ropot de plesnete spre cer. Husarii tsnesc ngroziti, de dupa garduri, cu miscari ntinse de iepuri negri, caci sunt luati din spate. Cei de aic i i urmarim cu focuri. Tipete, urlete. Navalim spre sat. Alunecnd mai mult pe povrnis, cu ghetele ncarcate

de tarna, ma trezesc n mijlocul soselei, n marginea rndului de case. Un grup de tiganusi mi arata cu bucurie pe unguri fugind peste dealurile din stnga . Asadar, nu vom prinde nici unul. Dar "am cucerit" satul. Coborm acum pe ulita principala, larga ct doua bulevarde d in Bucuresti, cu plantatii ngradite prin mijloc. Copii ne ntmpina din toate partile si pe la toate ferestrele apar capete curioase, ascunse de dupa perdele colorat e. Doar romncele noastre rumene si pline au iesit cu poalele pline de mere si per e, cu oala de lapte n prag. Nu mai am pe lnga mine, n scurta vreme, dect pe sergentu l Voicu si vreo doi-trei soldati. Ceilalti s-au risipit, ademeniti de merele rum ene, de ulcelele cu lapte si de obrajii tot asa de rumeni si de albi, care i chem au rzatori. Ce perchezitie sa mai fac? Dar un grup ntreg de sasi vin convoi spre m ine. Plng toti. - Ce-i cu dumneavoastra? i ntreb autoritar, fireste. Vorbesc toti deodata. Unul slab si nalt, cu mustati prea groase, altul marunt, cu o jumatate mustata. O sasoaica osoasa si prelunga, copii mici si mari. - Ne-a nenorocit, ne omorm. Dumnezeule! plng si se vaieta, unii n romneste, altii n n emteste. Necajit, fara sa pricep nimic, scos din sarite, strig la ei: - Ce-i cu dumneavoastra? Atunci sasul cel nalt si slab mi povesteste scncit, nenorocit: - Ne-a luat fata... fata noastra! Ma ncrunt. Iar corul lor, ntreg: Ne-a luat fata. .. fata noastra! Sasoaica mi ntinde si o fotografie mare pe carton cenusiu de lux: - Uite ce frumoasa fata, studenta la Sibiu! ntr-adevar, e tare frumoasa. - Cum, cine v-a luat-o? - Soldatul... soldatul. Tresar, cu totul nedumerit: - Un soldat de-al meu? Si iar toti n cor: - Nu, soldatul care pazeste satul... Soldatul calare. Nu mai pricep nimic. - Cum? Cine pazeste satul, ce soldat? Un romn de ai nostri mi explica n chip firesc: - Domnule ofiter, soldatul care pazeste satul, soldatul dumneavoastra, pe care l -ati lasat aici, care pazeste satul... a zis ca e spioana. Cad din cer. - E vreun soldat care pazeste satul? - Pai cum? E un soldat care ramne n sat zi si noapte. Doarme chiar la dumnealor. A re un cal alb si alearga toata ziua de la un capat la altul al satului. Ei, pai daca era el aici, credeti ca mai veneau ungurii? Se lua dupa ei cu focuri. Asta-i curata poveste. - Unde-i soldatul acela? Sasii plng toti n cor: - Nu stim, nu stim. - Cnd a plecat? - Azi dimineata, a luat-o prin padure la dreapta, cu fata. Am priceput cum stau lucrurile si sunt hotart sa-l prind si sa termin. Mi-e mila de bietii sasi. Dar nu mai pot scapa acum de liota lor. - Ce ne facem noi? si plng, femeile se trag de par. Ce ne facem, domnule ofiter? i linistesc cum pot. Dupa mine se tin alai acum, prin satul larg si frumos, sasi si romni. Pe strada scaldata lung de ultimele raze piezise ale soarelui, care ard e parca la capatul ei, vine cineva n goana, n capul gol. Nici nu s-a apropiat bine. - Ne ataca, domnule sublocotenent, ne ataca! A ajuns la mine gfind, dupa el vin femei, copii speriati. - Au primit ntariri, vin pe doua coloane, pe sosea si pe culmea dealului. Simt ca-mi vjie urechile. Unde-mi sunt oamenii? O batrna ma ia de mna si bjbie, mormaie cocosata:

- Ai sa-ti arat eu pe unde vin, sa-ti arat eu pe unguri. Vrea sa ma duca spre inamic, si eu nelinistit i-as da brnci sa ma lase n pace, dar mi-e rusine. Nu am nici macar linistea sa iau o hotarre, o hotarre care nu poate sa ntrzie nici cteva clipe macar. Moare n mine nca o iluzie: aceea ca as fi putut fi un bun comandant. Rapaiala de focuri. O iau si eu, n sfrsit, spre deal. Ce-o fi, o fi. Urc gfind strad a sucita pe coaste, sar peste pietroaie, peste trunchiul de jgheab al unei fntni, alerg cu sergentul Voicu dupa mine. Rapaiala de focuri e din ce n ce mai strigato are. Plesnetele bat cerul ca bicele. Mi se pare ca nu se mai sfrseste ulita. n timp de lupta, noaptea si orasele - simt din nou - sunt cele mai neplacute lucr uri n razboi. Printre ultimele doua case, privelistea se deschide larg, peste plaiul verde abi a nclinat, tivit sus de padure, jos de tarlaua de porumb. Si o uluitoare surpriza . Plutonul meu e n lant de tragatori, acolo la marginea satului, la interval apro ape reglementar, si trage furios. Din cnd n cnd, cte unul scoate cte un mar din buzun ar si musca lacom. Coloanele inamice s-au risipit si ele n tragatori la marginea porumbului. si fac santuri. Au de gnd sa se statorniceasca acolo, se vede. De acee a ne-a si luat n primire, iar fara isprava, artileria lor rara, greoaie. Opresc focurile, trimit o patrula nainte si ne punem toti pe fumat, cu fata la ce r. Acum e liniste si fac politica tihnit, cu un romn strasnic, de vreo cincizecisaizeci de ani, cu mustata puternica si nca neagra, care si-a trt pieptul si umerii lati pna la mine, ca sa afle rosturile din tara. Peste dealurile ndepartate si mpa durite, pline de taina, peste dealurile "dusmane", coboara soarele, turnnd o trom ba de aur lichid din albastrul cerului peste verdele de pasune al culmilor. Subt iat si treptat se ntuneca. Rnd pe rnd, oamenii mei se coboara la fntna din sat, la lo cul de adunare. Cnd suntem toti, netulburati de nimeni, pornim la drum napoi acasa . n capul satului ntlnesc o fata, de-a dreptul eleganta, ntr-o rochie visinie de var a. Alaturi de ea, un soldat. Recunosc pe fata sasului si simt o adevarata bucuri e. Salut si ma apropii ncruntat de soldat. - De unde vii? Stapn pe el, n pozitie militareasca, raspunde vorbind rar: - Sa traiti, domnule sublocotenent! Am dus pe domnisoara la brigada, n urma unui denunt ca ar sti unde sunt ascunse armele. - Ei si? - Acolo n-au gasit-o vinovata si i-au dat drumul. - Atta tot? - Da, sa traiti, domnule sublocotenent! ntreb pe fata, n nemteste, daca are sa se plnga de ceva si-mi raspunde ca nu, zmbind . M-am descruntat si eu, dar nedumerirea nu-mi scade. Ma ntorc iar catre soldat. - Dar cu tine, ce-i? - Eu pazesc satul. - Cum pazesti satul? Cine ti-a dat sarcina asta? - Domnul sublocotenent Florescu. - Din ce regiment esti? - XR. - Bine, dar regimentul XR a plecat. E nedumerit si cu totul surprins. - Cum se poate? Eu n-am primit ordin de retragere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Seara povestesc entuziasmat, la popota, aceasta ntmplare. Impresia este deosebita. Dar deodata, cnd comandantul ncrunta enervat privirea, zgomotul de pahare si de f urculite se opreste, ca si galagia punctelor de exclamare. - Domnule sublocotenent Gheorghidiu, eu te-am trimis pentru ca te stiam baiat in teligent. - ?! Si pe urma, cu un dispret uscat: - Se poate, domnule, sa nu vezi ca era un spion?

Tacerea devine apasatoare. Comandantul are dreptate. Toti se privesc aproape adnc nelinistiti. - Pleaca imediat si adu-l aci. Nu m-am dus eu. Am trimis o patrula, care l-a adus. Si l-a batut patrula pe drum , l-a batut sergentul de zi, i-a tras vreo doua si comandantul. Peste o saptamna, cnd regimentele erau din nou ntrunite n brigada, n vederea unei bat alii, m-a oprit un caporal, pe ulita. - Vedeti, domnule sublocotenent? ziceati ca sunt spion. La brigada, m-a facut ca poral. O recunoastere facuta de aghiotantul batalionului n acelasi timp cu cea facuta de mine la Stena confirma ca si celalalt sat vecin e puternic ocupat. Asta e spre bucuria recunoasterilor de cavalerie trimise de divizie, care nu au curajul sa t reaca de linia noastra de avanposturi (iar cnd ajung pna la noi, aci, li se pare c a s-au aventurat) si care acum au ce raporta la divizie. n zilele urmatoare relua m plimbarile si discutiile. Popescu si ceilalti camarazi au devenit gnditori. Ne atrage luarea-aminte un grup care se cearta si ne apropiem. Doi soldati ntind de un sas batrn, negricios, cu fata uscata si mustati stufoase. Vor sa-l aduca la regiment. La ntrebarea comandantului mitralierelor, caci sunt oamenii lui, ei ne lamuresc c a sasul a vrut sa mpuste pe un romn, care e, dealtfel, si el de fata. n romneste, sasul si apara dreptul, hotart. - A vrut sa-mi fure masina de cusut, domnule ofiter, uite, de-abia i-am smuls-o. Masina e, ntr-adevar, corp delict, ntre ei. - A scos revolverul sa ma mpuste, domnule comandant. Sasul lamureste ca numai asa i-a lasat masina pe care voia sa i-o ia. Judecata ofiterului e scurta. - De ce porti revolver, de ce n-ai predat revolverul? Duceti-l la divizie. Cineva remarca, n treacat, ca nu s-a dat ordin sa se strnga armele si discutia vec he e reluata pasionat, caci Popescu pare obsedat. - Nu poate sa fie draga, totuna. Sa compari, sa zicem, batalia de la Verdun, cu lupta de la Olt, a noastra? Orisan e furios, dar cum niciodata nu ridica tonul, i e aprinsa numai privirea. - Draga, sigur ca pentru istorie, sau pentru strainatate, sau pentru gazetele si lumea de-acasa, nu se poate compara ce-a fost la Olt cu Verdunul... Reiau si eu antrenat: - Sigur... absolut... Nici chiar pentru noi, batalionul trei, care am intervenit n urma si am avut numai cinci-sase oameni pierdere. Dar pentru compania a doua, care a fost surprinsa de mitraliera n apa si njumatatita din cteva prituri, cred ca l upta a fost ca pentru orice companie angajata la Verdun. nchipuieste-ti ranitii, luptnd cu valurile toata noaptea. O patrula care lupta cu o forta superioara si e bombardata precis cu un singur tun lupta tot att de greu ca pe Somme... ntaresc cu amintiri din descrieri. - Dealtminteri, am citit ca grozavia luptelor de acolo sta n faptul ca doi-trei o ameni, izolati ntr-o groapa de obuz, trebuie sa lupte nestiuti de nimeni cte-o noa pte ntreaga. Exact cum lupta unele patrule de-ale noastre. Pareau ca s-au convins, dar iar reiau, aproape indignati ca au fost pe cale sa a dmita o absurditate. - Fugi, draga, se compara riscurile pe care le ai ntr-o batalie mare, cu o batali e ca aceea de la Bran? Un soldat ne cheama la popota, dar discutia continua si acolo. Popescu ne denunt a capitanului, care s-a asezat la masa, ca sustinem o absurditate. Orisan reia e nergic. Popescu gaseste ca razboiul nu e prea grozav. Sunt de-o parere cu el. Viziunea d e snge si foc, mii de cadavre culcate n gramezi, ca lemnele n depozit, nclcite lupte corp la corp, ape nrosite, nu le-am ntlnit pna acum. - Desigur ca vor veni. Razboiul asta a cunoscut ceea ce se numeste retragere str ategica. Am impresia ca ei s-au ferit de orice lupta serioasa, ca n-au angajat c u noi dect ariergarda, cteva regimente acolo. - Nici n-au mai multe... S-a sfrsit cu razboiul, asculta-ma pe mine, staruie din

nou Popescu. Nu stiu de unde vine impresia de plimbare duminicala, poate unde nu suntem n avan posturi, poate unde ne asteapta o masa buna, cu vin bun. Orisan, cu minile la spate si fata lunga de englez, intervine cu bun-simt: - Eu nu va nteleg. De ce dati importanta unei lupte, numai dupa proportiile ei? nt eleg sa faca asta cei de-acasa, dar s-o facem noi?... Popescu e nedumerit. - Nu nteleg unde vrei sa ajungi... - Asculta, Popescule, ce deosebire e pentru noi ca murim ntr-o lupta cu mii de ob uze si cu mii de mii de cadavre, sau nimeriti cnd stam la masa de un singur obuz? - Ei, cum o sa fie totuna? Intervin si eu, surprins de justetea observatiei: - Sigur!... pentru soldatul din prima linie nu exista "lupta uriasa" sau "lupta nensemnata". Mai intervin si alti camarazi, care sunt pasionati de aparenta paradoxala a afir matiei. - Pentru cei din tara, binenteles ca nu e acelasi lucru, dar pentru noi e altceva , reia Orisan. - Ei, asta-i! - Nu mai ncape ndoiala... Asculta-ma, sa-ti dau un exemplu. Cnd noi citeam n gazeta despre "accidentul" din gara cutare, ca un frnar a fost omort, iar altuia i s-au r etezat picioarele, abia de ne aruncam ochii pe cele cteva rnduri care relatau ntmpla rea. Dar cnd citeam pe o pagina ntreaga "catastrofa de cale ferata de la Cmpurile", atunci eram ngroziti, citeam fara oprire detalii senzationale. Si Orisan reia argumentarea mai cu pasiune: - Pentru frnarul mort si pentru cel cu picioarele retezate e totuna, daca alaturi de ei au mai murit attea zeci. Ei aceleasi senzatii le-au ncercat. Si daca ar fi fost sfrsitul lumii, cu planetele ciocnite, acelasi lucru ar fi fost pentru ei. - Domnule capitan, e, sau nu, totuna pentru cel angajat ntr-o batalie, daca e vor ba de o lupta cu efective mari ca la Verdun, sau de o lupta cu efective mici? - Cum o sa fie totuna? Si capitanul desface carnea de pe piciorul de pui din ciu lama. Cum o sa fie, baiete, totuna? Riscurile sunt cu mult mai mari. - Orisan, lasa-ma pe mine... ca am sa lamuresc eu chestiunea... Domnule capitan, de ce gasiti ca riscurile sunt mai mari? - Pentru ca acolo au murit o suta de mii de oameni, si la Bran o suta sau doua. - Ei si? - Cum "ei si"? E o galagie de protestare, amestecata viu cu cererile de vin, de tacmuri. - Da, uite, am sa va explic eu ce nseamna risc. Lasa-ma putin, Orisan. Cnd un amer ican merge la bal, el nu risca nimic, sau aproape, nu-i asa? - Mmda... - Daca se cearta cu alt american si se provoaca la duel: "Cel ce va scoate semnu l negru, sa se mpuste pna a doua zi", atunci, nu-i asa? risca 50 la suta sa fie mo rt pna a doua zi. E sau nu e? - Mmda... asta e. - Cnd a nimerit semnul negru, n cazul cnd e om de onoare, el are, nu-i asa, un risc de suta la suta? La fel cu noi. - Adica? Lasa-l, domnule, n pace... adica? - Divizia hotaraste sa cucereasca un sat cu o companie, si asez pe masa cu un ge st secundar furculita, cutitul, solnita, ca si cnd as vrea ca ordinea aceasta sami pregateasca pe cea din gnd. - Ei da... - Riscul nostru, al companiei a noua, e de doi la suta, avnd n vedere ca divizia a re patruzeci si opt de companii... si, pasionat, gonesc pe soldatul care-mi aduc e friptura. Cnd se decide ca brigada noastra va da acea companie, riscul devine d e patru la suta. Daca se hotaraste ca XX va da compania, iata-ne ajunsi la opt l a suta, caci regimentul are douasprezece companii. Cnd, n sfrsit, se decide ca bata lionul trei sa dea compania, riscul e de douazeci si cinci la suta si cnd s-a dat ordin companiei a noua sa ocupe satul, se poate spune ca a cstigat lotul cel mar e.

- Atunci cam are dreptate, hotaraste capitanul. Vasile, da vin. Iar, catre ordon ante: Nu va mai certati acolo... Ia uite-i, domnule, ca se iau la bataie... Caci ordonantele se cearta cu popotarul pentru ofiterii lor. Popescu si ai lui protesteaza din nou. Iar locotenentul Redelea e de parerea lor : - Dar nefiind o batalie mare, nseamna ca divizia nu angajeaza dect o mica parte di n efectiv. Deci riscurile sunt mai mici. - Sigur - ntareste altul - dovada ca batalionul nostru n-a fost angajat n trg la Br an; la Olt, de asemenea, a fost rezerva. Se porneste iar o larma cu clinchet de veselie si strigate. E, ntr-adevar, o masa vesela, zgomotoasa, la care participa cei opt-noua insi car e nu sunt n avanposturi. Si totusi e n aceasta veselie cu mncaruri bune ceva uscat, o lipsa de consecinte, ca un lux de eunuc. Protestez si eu. - A, sa ne ntelegem. Eu vorbesc numai de batalionul angajat si anume de fronturil e straine, unde trupele se schimba foarte des, caci au rezerve. Dealtminteri, ob serv un lucru... Ca de la intrarea n actiune suntem ncontinuu n linie naintata. E, s au nu e? Ctiva convin. - Si pe urma e altceva, intervine Orisan din nou. Faptul ca n-am avut pierderi ns eamna numai un singur lucru. Ca am atacat att de repede, ca nu am dat timp inamic ului sa reziste. Cred ca XX a avut pierderi, pentru ca a luptat sfios. Sa fi lup tat noi asa la Magura Branului, pierdeam jumatate din batalion. Dar la Tohanul-V echi? Si chiar la Olt. A intervenit rezerva att de repede, ca ungurii, care porni sera la contraatac, s-au oprit si au luat-o la fuga. E o noua bucurie de izbnda, caci ei cred ca l-au prins n flagrant delict de logica . - A... a... pai vezi? Tu cu Gheorghidiu sustineti ca n-am ntlnit nca lupte mari, lu pte adevarate. Daca admiti ca n-au fost lupte mari, numai din cauza ca noi am at acat repede, te contrazici, ca alta data afirmai ca n-au fost lupte pentru ca na vrut inamicul. - Stai, domnule, ca iar deviem. Lasa-ma, Orisan... Noi nu am sustinut dect un sin gur lucru. Ca pentru cel care ia parte efectiv la o lupta mica nu e de nici o im portanta daca moare la Verdun sau ntr-o ncaierare de patrule. Eu sustin ca noi, care suntem n avangarda si vom mai lupta nentrerupt, Dumnezeu st ie ct de aci nainte, suntem n razboi pur si simplu. Pentru tara, pentru cei ce se p limba acum la Bucuresti pe strada si asteapta, dupa cafea, comunicate; pentru ar mata romna ntreaga, sigur ca e totul altceva. Dealtfel, eu cred ca vor veni lupte mari, n care se vor angaja toate unitatile. Noi putem fi atacati diseara, n noapte... poate n cinci minute se pornesc focurile . Verdunul nostru e ca si nceput. - Bine, dar acasa nu va face nici o impresie? - Cred si eu. Sub unghiul speciei nu esti interesant dect daca esti ucis cu alti zece mii o data. Daca un scriitor va descrie numai lupte de patrule, cred si eu ca nu i se va vinde cartea. Popescu se ntoarce usor spre dreapta, ca si cnd s-ar feri de ceva nevazut si pe ur ma ridica umarul. - Daca-i prost! N-are dect sa puie stnjeni de cadavre, uragane de obuze, ruri de sng e. Ceva asa... sa faca o senzatie nebuna... Si nu terminam bine masa, ca iar se aud focuri. De data asta e ceva mai serios. mpotriva noastra, dinspre satul vecin, pe ambele povrnisuri (cu padure mica si pasune) ale vaii, n fundul careia e soseaua alba, nai nteaza un lant puternic de tragatori, din care nu vedem nsa dect grupuri care fac salturi nainte si se culca repede. O baterie de artilerie de 75, bate puternic ma rginea satului unde e popota, pe care o parasim n fuga. Batalionul ntreg e cu trei companii ngramadite cam sub deal, gata sa ne desfasuram . "Brigada lui Corabu" e departe, pe stnga, ntr-o padure. Avanposturile noastre sau retras tragnd focuri. Obuzele nu-mi fac prea multa impresie, desi sunt foarte nervos. Sunt destul de p utin numeroase. Capitanul are un cap de om necajit, care nu stie ce are sa faca,

asa ca mine ieri. Probabil ca vom pune baioneta si vom navali ca la Bran. Un ob uz nu explodeaza. Din fanfaronada, le declar camarazilor sciti ca artileria ungure asca e inofensiva si iau n brate obuzul, ca sa le arat ca are pulbere proasta. To ata lumea striga speriata la mine: - Astmpara-te, Gheorghidiule... ai nnebunit...? Capitanul se ncrunta mnios, ridica poruncitor mna. - Lasa, domnule, proiectilul jos. Din fanfaronada mereu, nmanusat, vin cu el n brate, cum as duce un copil nfasat spr e grupul lor. Sunt furiosi, se dau n laturi si racnesc la mine: - Fugi de-aci...! Domnule capitan... a nnebunit. Cu o mutra ipocrita, de fata sireata: - Dar nu e nici un pericol... Absolut nici un pericol. - Lasa-l jos, domnule, mi striga raspnditi. l arunc jos, cum ai arunca, dupa ce ai privit-o, o sfecla... si nghet si azi de ne bunia mea, caci aruncat jos, izbindu-se, proiectilul putea face explozie. Cnd ma ntorc la camarazii mei nteleg toata nedelicatetea gestului meu. Stiu bine ca sunt un grup de oameni care si-au facut mai mult dect datoria si, acum cnd scriu, stiu ca n afara de doua-trei exceptii, au fost poate cei mai de isprava ofiteri ai razboiului romnesc. Dar o expunere copilareasca si inutila le repugna , iar ge stul meu nedelicat, subliniind o astfel de rezerva, din substraturi abia banuite , era de o indiscretie penibila. Peste vreun ceas, lantul de tragatori inamic parea ncremenit n loc si asta ma neli nistea mai mult, ca o clipa de suspensie care-ti permite sa asculti, n golul naltu lui, ecouri si amenintari... - nconjoara satul si ne taie retragerea! izbucneste hotart capitanul. Pas alergato r, prin sat, sus pe deal, sa ocupam culmea si cetatea, naintea lor. Trecem deci n goana prin trg. Sasii si sasoaicele cred ca ne retragem si au aparut (de unde att de multi?) la porti si la ferestre, amenintndu-ne. E si sasoaica mea , cu bucile rumene si snii mari, care ne huiduieste cu ura. Un soldat da, din fug a, un picior n burta unui mosneag, care, repezindu-se la noi, ca un cine la trasur a, ameninta si njura. Sus pe deal am impresia ca sunt despartit de toata lumea. Capitanul Floroiu, nervos dar hotart, alearga pe dinaintea rndului de oameni aseza ti cu baioneta la arma, cu fata la padurea din dreapta si asteapta n marginea tar lalei de porumb pipernicit. E ziua-n-amiaza mare, e soare de nceput de toamna, cald si bogat n reflexe tari, s i totusi att de ntins astept, nct aproape am halucinatii. Mi se pare ca inamicul a s i aparut, la zece pasi dupa trunchiurile rare si groase de copaci, care s-au nsuf letit si-au devenit dusmane. Dar nu vine nimeni. Dupa un timp, ncep sa fiu nelini stit, caci nu mai putem astepta cu atta ncordare, cum nu poti sta prea mult cu bra tul ntins. Mai ales ca nu am nici o vedere. Iau doi oameni si ma duc, pe brnci mai mult, departe, naintea companiei, spre stnga, paralel cu padurea, ca sa am din no u vedere, de sus acum, asupra vaii unde eram adineauri. Merg prin prombul rar, m arunt, scorojit, las la vreo suta de metri n stnga cetatea, care e un binecuvntat p aratrasnet pentru noi, caci, semeata, atrage, desi neocupata, tot bombardamentul asupra ei. Cam la doua sute de metri dau de un soldat de-al nostru, care, cu ar ma culcata lnga el, scruteaza rotunjimile de deal, cerceteaza valea si padurea de dincolo, privind intens de parca ar avea binoclu. - Niculae Zamfir, ce e cu tine? Am venit n observatie, domnule sublocotenent... Vreau sa vad ce-i la ei... Asadar, si la soldati, nu numai la mine si la Orisan, aceasta neputinta de a ndur a necunoscutul, nevoia mortala de a sti ce se petrece nainte. Cred ca acest senti ment era mai curnd un derivat al fricii. Socot ca, ntr-un anumit sens, de frica tineam sa fim att de nainte, caci, din cauza imaginatiei prea libere, teama de necunoscut era de nendurat. Dar negresit, asta numai la cei hotarti sa nu dea, n nici un caz, napoi. Lupta a nceput la stnga, violent, cu aceleasi plesnituri care biciuiesc viu cerul. Cei dinspre Stena au mpins napoi compania Corabu, vor sa intre n Cohalm. Dar "brig ada" s-a oprit chiar n margine, unde s-a ntlnit cu Orisan, care a ramas de capul lu i acolo si acum au deschis mpreuna un foc aprig, care zadarniceste orice ncercare

de a intra n oras. ntre timp o baterie a noastra trage si ea, spre bucuria soldatilor, si am din nou , si pentru ultima oara, spectacolul uluitoarei preciziuni a artileriei romnesti, sau mai curnd al ntmplarii. Ca si la Olt, ca si la Bran, chiar primul obuz face sa se mprastie departe, la doi kilometri de noi, un grup enorm, pe care nici nu-l b anuiam, pe ai carui soldati, ca pe niste gndaci cenusii, i vezi numai cnd, speriati , alearga n toate partile. Pornim pe nserate la un contraatac inutil, caci, neizbutind sa intre n oras, inami cul s-a retras. Se hotaraste, de teama unei reveniri n timpul noptii, revenire pe care multi o cred foarte probabila, sa se mpinga un post naintat, departe n padure , pna aproape de ei. Se decide, de asemeni, ca postul sa fie format de plutonul m eu. Obiectez cu voce palida ca mi sunt oamenii obositi si nca alte vreo doua motive, c are nu sunt luate n seama. - Lasa ca azi "faceai figuri cu obuzul", mi spune, cu o ironie rece, capitanul me u micut si simt ca expresia ma ncondeiaza putin ridicul, n sursurile tuturor. Mai trziu, un sergent, care face legatura la batalion, ma lamureste de ce am fost indicat eu. Capitanul a spus-o anume: - Trebuie un post sigur, sa nu fim surprinsi la noapte... la doi kilometri nainte , daca se poate... Trimitem pe Gheorghidiu, ca ala executa ntotdeauna ordinele nto cmai... Mi se explica, acum cu prietenie revenita, ca patrule de-ale companiei vor face toata noaptea legatura cu mine. Trec o rpa adnca, unde stiu ca se vor opri la noapte toate patrulele menite sa ma caute si, dupa vreun ceas de bjbit n tacere, printre copaci si tufisuri, ma opresc n tr-o poiana. Luna n-a rasarit nca si socot n noaptea asta totul dusmanos. Privesc banuitor, fara sa vad nimic, ntunericul, padurea toata, nesfrsirea pna la capatul l umii. mi simt inima ca un mic cheag. Parca as fi cobort cu oamenii mei, cu un ascensor, ntr-o mina blestemata si cu for ma abia ghicita n noapte. Nu doarme nimeni. Oamenii au format un careu cu baionetele la arma, alaturati si atenti ca niste vnatori n asteptare. Suntem toti numai urechi, caci acesta e sing urul mijloc de a fi de folos celor din urma. Trimit nca un post de ascultare, de patru oameni, spre dreapta nspre sosea, ca sa supravegheze si acolo necunoscutul negru. M-am trntit pe iarba si ncep sa tremur. mi aduc aminte ca sunt, tot ca la 14 august , n bluza usoara, pantaloni de raitcort de vara, rari ca o pnza de casa si ghete s ubtiri de sevro. Multa vreme senzatia de teama si cea de frig se cumpanesc nseila t; pe urma, odata cu rasaritul lunii, cea de frig devine patrunzatoare. Nu mai p ot sta locului si vreau sa fac doi-trei pasi n cuprinsul poienii, dar Niculae Zam fir mi atrage luarea-aminte ca nu se mai poate asculta. Ma opresc din nou si ma t rntesc pe iarba. Bluza croita strns pe talie mi tine nca putin de cald, moletierele, de asemeni. Dar n muschii de deasupra genunchilor mi s-au nfipt parca gheare de g heata. mi trntesc pumni, care o clipa, ca la ranile umflate, mi dau o asemuire de u surare, dar pe urma simt iar colti reci nfipti n coapsa. Mai trziu ncep sa ma doara si bratele. Lungit pe spate, mi misc membrele ncet ca un gndac n agonie. Parca e o c lipa de amorteala, dar dupa aceea, gheara de gheata se nfige din nou, ascutit, n m uschii care tremura, asa, singuri. Nu ma mai pot gndi la nimic. Las totul n grija oamenilor si, ca un bolnav, mi lipesc palmele de muschii durerosi. Pe urma, nu ma i pot, ma scol si ncep sa umblu putin zanatic. - Ma baieti, aveti vreo manta cu voi? mi dau, dupa o nceata consultare, raspunsul ca toate sunt de azi-dimineata n canton ament. Ei, n schimb, au vestoane si pantaloni de stofa groasa. E noapte trziu, dar ct va mai fi pna mine dimineata? O vesnicie. Umblu fara sa pot nd oi picioarele, caci pulpele au ceva zgrunturos si zdruncinat n ele. De la un timp nici mersul nu mai ajuta nimic, ma trntesc iar jos. Acum ncep sa sim t si un soi de gol sub stomac. Parca pielea mi se ntinde pe oase, de le simt cont ururile. ntepenesc. E peste puterile mele atta suferinta. Era att de cald azi! ncerc sa fixez ziua dupa calendar, dar cine a mai tinut socoteala de zile, cnd pentru noi, care traim dup

a calendarul vesniciei, n-aveau nici o importanta. Gasesc totusi ca e cu putinta sa fie militareste 12/25 septembrie. Pentru o zona de platouri si munte, aci n Ardeal, noptile astea nghetate trebuie s a fie obisnuite. Ma ntorc de prisos, cnd pe o parte, cnd pe alta, si nclestez dintii . Nici manusile nu-mi mai tin nimic. O durere noua se adauga, un fel de umilinta , pe care numai eu o stiu n noaptea asta: mi curg lacrimile siroaie, fara sa le po t stapni, parca sporind, la fiecare sfortare pe care o fac de a le opri. De n-ar vedea, de n-ar ghici oamenii. Privesc istovit de groaza ntunericul, compar cu luare-aminte umbrele copacilor, s a vad daca sunt semne ca se apropie zorile, dar nimic. Simt ca pna mine voi nnebuni de frig... De la o vreme, se pare ca oamenii au ghicit drama de lnga ei. - Domnule sublocotenent, sunteti bolnav. Dupa ce i lamuresc ca nu mai pot ndura frigul, i simt abatuti ca nu pot sa ma ajute . Groaza ca voi nnebuni de frig ma descompune. ntr-un trziu, cnd simt ca trec prin mine cutite, mi se pare mntuitoare propunerea se rgentului Voicu. Ma lungesc jos, ntins, si doi oameni se culca peste mine. Era si timpul. Mi se nclestasera falcile, de nu mai puteam vorbi aproape. Oamenii sunt calzi ca niste perne grele si totusi mi pare ca sunt prea usori. Acum, cnd coapsel e se ncalzesc de coastele lor, mi simt umerii, simt cureaua care mi strnge mijlocul, simt pretutindeni atingerea stofei, de pielea iritata. Mi-e tot corpul nclestat. Noaptea asta nu se va mai sfrsi niciodata, eu n nici un caz nu mi-o mai pot nchipu i sfrsita. Cnd mi dau seama ca mi-e atentia nghetata, mpaiata parca, de nu pot gndi l nimic, si cnd stiu ca timpul, ca sa treaca, fie doar cteva minute are nevoie de gn dire si absenta de la realitate, nteleg ca niciodata nu voi ajunge la ncenusarea z orilor. De dinapoi, dupa cum era de prevazut, n-a venit toata noaptea nici o patrula. Du smanul n-a dat nsa nici un semn de viata, iar cnd aceasta noapte, de febra rece, t otusi trecu, poiana si padurea nfatisara un aspect nou. A cazut o bruma groasa, c a o patura lata de zahar alburiu, peste tot. Zmbesc ca un bolnav dupa delir si oa menii mi privesc buzele arse, fata trasa, si zmbesc si ei. - Grozava noapte, dom sublocotenent. Sunt mirat, caci n-au dat nici un semn despre asta pna acum. - Si voua v-a fost frig? - Vai de pacatele noastre, mi raspunde unul si ceilalti clatina cu amaraciune din cap. La vreun ceas dupa rasaritul soarelui, o patrula vine cu ordinul sa ridicam post ul, si nca peste o jumatate de ora, batalionul schimbat, e n mars spre Bogata, la cartierul diviziei. Trecem Oltul pe un pod de vase si privesc cu ochi mari lunca larga, cu rachiti strmbe si tufisuri. De la moartea colonelului, Oltul are pentr u mine un aer funebru. Imaginez mereu n lunca lui cu prundis si rachita atacuri, transee care rezista, fierberea de moarte a noptii. E o miscare de cartier n satul n care intram n coloana. Trupe, carute, militari care umbla forfota, n vreme ce altii se plimba linistiti ca si cnd miscarea nu-i priveste. E parca un fel de Calea Victoriei militara. Luam masa la popota diviziei, dupa ce au plecat marimile, ntr-o sala mare de scoa la. E mncare de birt mic, dar destul de buna. n timpul fripturii se aude de afara, prin fereastra deschisa, un acord de trei plesnituri slabe, ca trei pacanituri de castagneta. Tresarim toti, caci, desprinse de vointa noastra, trupurile au ncr emeniri sperioase, nejudecate, la orice zgomot care aminteste de lupta. Un locot enent de la cartier ne lamureste rostul focurilor aci, continundu-si masa: - Nu-i nimic... L-au mpuscat pe sasul ala pe care l-ati trimis voi ieri. Tresarirea a trecut ca o unda, dar gndim acum si parca scade ceva n atmosfera, mini le s-au muiat pe furculite si ochii ni se ntlnesc n aceeasi plutire vaga, de vedere desprinsa. Orisan da farfuria de dinainte la o parte, Popescu si prinde capul n mi ni, si capitanul, mic si feminin, cauta stnjenit un subiect de vorba. Maiorul, desi stie, ntreaba cu dispret acru cine l-a trimis pe sas la divizie, si ntoarce apoi capul. Fie din cauza frigului de azi-noapte, fie din alta cauza, sunt bolnav de intesti ne. Trei zile si trei nopti o duc ntr-o continua neliniste. O sete de moarte si o

adevarata incontinenta a stomacului. Sunt supt ca un cadavru si demoralizat ca un paralitic. Dureri n-am, acute, nsa doctorul, care ma vede de trei ori pe zi, e hotart sa ma trimita n tara la spital. i e frica de febra tifoida. Dar gndul asta m a ngrozeste. Sa ma duc bolnav de stomac n tara? Sa plec de pe front din cauza ca a m "scaune" dese? - Domnule, ntelege, vrei sa te duci n tara? - Vreau, domnule doctor, vreau... dar din cauza stomacului? Mi se pare ca ar fi ceva, asa, mortal ridicul, ca un general care ar purta umbre la, ca armata de eroi din Tiganiada, care cer lui Tepes soldati sa-i apere de ho ti. - Domnule, te ntreb nca o data... Vrei sa te duci n tara?... Nu vezi ce prapadit si jigarit esti?... Vrei, sau nu vrei? - Vreau... dar nu vreau sa stie lumea acolo... ca din cauza stomacului... mi-am parasit camarazii. - Dar vrei sa stie ca ai plecat sa faci brnza mare si ai murit ca un erou... de s tomac? Stiu ca trupul asta, supus ca un sclav, nu ma tradeaza, daca vreau. Dealtminteri , ce-ar zice Corabu, Orisan, Popescu si ceilalti cnd m-ar sti plecat de pe front, din cauza stomacului? Baietii vin sa ma vada toti si aflu ca, spre uimirea tuturor, cartierul a numit un nou comandant al regimentului n locul maiorului Dimiu, care gira comanda de la moartea colonelului. E tot un maior - se zice valoros - dar toti erau obisnuiti cu Dimiu, care se dovedise capabil si bun camarad. Dumitru mi pune pietre calde pe burta, beau cinci coniacuri, ma nvelesc pna peste c ap si a patra zi, cnd aflu ca regimentul e plecat, ma urc ntr-un furgon de bagaje si, fara sa mai spun o vorba doctorului, sunt plecat si eu. NE-A ACOPERIT PAMNTUL LUI DUMNEZEU

Ordin sa marsaluim, cu cea mai mare iuteala, neobosit, spre Sibiu, respingnd oric e forte inamice vom ntlni n cale. Stiam ca, paralel cu divizia noastra, merg alte d oua, una la dreapta, alta la stnga. Pesemne ca la Sibiu s-a ntmplat ceva... Nu ntlnim n patru zile dect o perdea de husari, care face mereu, luptnd admirabil, mp ngeri de recunoastere ofensiva. Ne tin nsa prea mult n loc, dupa opinia lui Orisan , care gaseste ca ne oprim n mod nepermis de mult o ntreaga divizie de infanterie, n lupte fara importanta. Ceilalti riposteaza ca avem n fata trupe numeroase. Cert pare numai ca inamicul n -are cu el dect o baterie, deci si fortele de infanterie trebuie sa fie minime. n orice caz, desfasurarea noastra, batalioane ntregi pentru simple escadroane, dove deste ca avem un mediocru serviciu de recunoastere. Si mai dovedeste incapacitatea conducerii noastre militare, care ignoreaza un pr incipiu esential al razboiului: niciodata nu trebuie sa desfasori, n cmpul tactic, mai multe trupe dect inamicul. Sub nici un cuvnt. Care, si el, nu e dect o conseci nta a principiului fundamental: cstiga razboiul armata care a angajat mai putine din fortele ei n batalie. De aceea marii cuceritori: romanii, mongolii, Napoleon etc. nu au biruit dect atta timp ct au fost inferiori ca numar. Adevar foarte expli cabil pentru cine cunoaste cu adevarat psihologia razboiului. n santul cu buruieni al soselei, asteptam ca batalionul din fata sa-si deschida d rum. - Ei, naintam? ne ntreaba surznd capitanul Floroiu, pe noi, cei doi "pesimisti" ai r egimentului. Orisan e indignat, dar, cu gesturile lui potolite de englez cu fruntea cheala si sursul condescendent, nu se prea tradeaza. E mai pasionat ca un ofiter activ. - Asta e naintare? Nu vedeti ca e cmpul plin de batalioane romnesti, ca la manevre? Fara legatura... fara conducere. N-ati vazut ca ieri artileria noastra a tras n propriile trupe si n-a fost nici un mijloc sa i se comunice lungimea tirului? Intervin, ntrerupndu-l, ca sa ntaresc cele spuse de el. - Si pe urma, e posibil oare sa nu fim deloc informati despre cele ce se petrec n aintea noastra, despre efectivul, orict de aproximativ, al trupelor inamice cu ca re luptam? Dealtfel, nici nu stim sigur unde ne gasim. Regimentul nostru si cel

de artilerie n-au dect un petic de harta mpreuna, si e cearta, pentru ca artileris tii vor s-o pastreze pentru regularea tirului. Un camarad e sigur ca luptam cu "divizia de la Sighisoara". Trece un automobil cu fanion albastru, cu doi ofiteri rasturnati pe perne. Ah, d aca generalul ar fi inteligent si daca ar fi trimis automobilul acesta sa ia pe Orisan la masa, o data sau de doua ori - cum am auzit ca se face n armatele strai ne - cte lucruri ar fi azi poate altfel! n ultima seara, pe cnd ne talazuim ncolonati pe sosea (pentru un mars de noapte) au zim n fata noastra, n ntuneric, nu stim unde, o rapaiala scurta si violenta. Coloan a se opreste n loc si calareti alarmati ncep sa duca si sa aduca ordine. - Regimentul XX... unde e comanda brigazii? Se repeta, transmis: - Comanda brigazii? Comanda brigazii? - Aici, comanda brigazii. - Domnul general Y? domnul general Y? Nimeni nu vede, n ntunericul nfundat, pe cel care ntreaba si fraza e luata si trecut a ca o foaie, fara sa i se mai stie locul de nceput. - Aici domnul general Y... aici domnul general Y... Gndul mortii, cu tot necunoscutul, mi se pare anesteziat. Ma framnta, cu scitoare gr ija si neliniste, problema dormitului n frig, n zorii zilei. Peste o jumatate de ora reluam marsul. Dupa vreo cinci sute de metri aflam ce-a fost. Tunuri sunt rasturnate n santul soselei, morti ncurcati printre roti. Coloan a merge ncet si am timp sa ma abat, n treacat, si sa ntreb. O recunoastere inamica, tare cam de un escadron, a asteptat ascunsa ntr-o padurice, chiar lnga sosea, si a lasat infanteria sa treaca; iar cnd a auzit uruind artileria, a pus mitraliera sa traga. Orisan reflecteaza pentru toti: - Asta e serviciu de patrulare pe flancuri? Daca era un batalion inamic ntreg, ce se alegea din toata divizia? Pe mine ma minuneaza nsa ca ofiterul raspunzator di n frunte, cine o fi fost, nu si-a pierdut totusi capul, a putut sa-si dea seama de unde vin focurile, ce putin numeros e inamicul... a detasat, mi se spune, num ai un pluton (uimitor de justa apreciere a situatiei) si a curatat cu el, asa n nt uneric, paduricea. O astfel de fapta provoaca atta ncredere, ca uiti amaraciunea gn dului ca nu se iau suficiente masuri de siguranta. Numai acelui ofiter hotart i s e datoreste faptul ca panica provocata n artilerie nu s-a transmis trupei ntregi. Mergem pna aproape n zorii zilei. Sunt semne ca a doua zi vom avea o batalie serio asa. Batalionul nostru intra n avanposturi pe la trei dimineata, cnd ne oprim pe p oalele unui deal. Compania va trebui sa trimita un post, mult naintat n fata diviz iei. Peste o rpa adnca si mocirloasa, dincolo, pe dealul din fata. (Asa ni se spun e, ca ntunericul ascunde un deal, n fata). Dar patrula se ntoarce si ne spune ca pl utonul, trimis sub comanda unui ofiter, s-a culcat ntreg, la o suta de pasi de no i, fara sa execute deci ordinul. Ofiterii companiei tinem consfatuiri, dar nimen i nu se supara, caci N. e singurul ofiter las al regimentului si, lucru surprinz ator, e privit cu ngaduinta, de parca ar fi un simplu bolnav de stomac, iar el co nvine, cuminte, cu aceasta considerare. n realitate, asa ca Iuda pentru destinul Bibliei, el e necesar colegilor lui, ca sa le dea masura propriei lor valori. El procura fiecaruia tihnita multumire sufleteasca de a se sti superior. Eu singur sunt indignat, caci se hotaraste sa trec pe lnga plutonul ascuns, sa-l trimit la companie si apoi dincolo pe deal sa constitui un post de siguranta. Si acuma ncepe una dintre zilele cele mai grozave din viata mea, daca nu cea mai gr oaznica. Durabila halucinatie de foc si de trasnete. * Zorile, din viorii, devenisera albicioase, iar norisorii de la rasarit iluminati din dos si tiviti cu aur. Trecem rpa, cu un sentiment de voie buna pe care ni-l dadea continua naintare, iar cnd urcam povrnisul din fata, ntlnim doua furgoane, de b agaje, cu coviltir, parasite n fuga de inamic. Le cercetam surprinsi si descoperi m ca sunt pline de bunatati. mi gasesc o manta de cauciuc, pachete de ciocolata s i dulceturi, descopar scrisori pe care le iau si ziare nemtesti. Oamenii iau si ei, iubitori, cu chibzuiala de satios, doua putini de brnza. Ordonanta gaseste, n sfrsit, mult cautata patura.

Dupa un sfert de ora, urcam pna la muchia dealului. Sus, ne gasim n marginea unui platou, usor adncit n mijloc, ca un convenabil teren de fotbal, cu iarba verde. n f ata, marginea cealalta e ceva mai ridicata ca a noastra, la stnga hotar e peretel e negru al unei paduri, la dreapta nu-i hotar lamurit, caci sunt numai cresteri si mbinari capricioase de muchii si rpi. Pentru ca era ziua, desfasur oamenii pe un rnd, lungiti la doi pasi unul de altul , pun sa se desfaca putinile cu brnza, le mpart, prefac una goala n scaun si, mncnd c iocolata, citesc n lumina proaspata a diminetii Neue Freie Presse. "Scene de groaza la Turtucaia - Douazeci si cinci de mii de prizonieri - Bucures tii amenintati - Armata noastra trece ca un tavalug de fier - Telegrame catre Ma ckensen - Wer kann Rumanien retten?" sunt titlurile textului de pe o pagina ntrea ga. Totul e nou pentru mine. Acest podis larg din fata mea, lumina vie a soarelui pe ste verdele brumat al dealurilor si vailor, bagajele acestea, pare-se ale regime ntului 4 de artilerie din Hanovra, bagaje care au vazut Berlinul si alte capital e pe care eu nu le-am vazut, gazeta asta neverosimila, care e ca un zmeu legat c u sfoara de lumea cealalta, cu mii de kilometri dincolo de podis, imaginea pe ca re mi-o fac despre cei din Bucurestii "amenintati". Dar mai puternica dect orice, lumina nrourata si binefacatoare a soarelui biruie. Vad totul n fata mea si nu e nimeni la marginea, ceva mai ridicata de vizavi, a podisului. Trimit un bilet lu i Orisan: "Am doua carute cu bagaje, prada pe alese. Trimite saci sa ncarcam. Ai doua perechi de cizme de conte hanovrez, ca una mi-o lasi mie. Spune capitanului ca astept o rdine". Iar pe dosul biletelului, dupa ce i trimit un ziar, caci uitasem: "Am si alte ziare nemtesti f.f. interesante. Wer kann Rumnein retten? un articol de maiorul Mohrat. Nu spune la nimeni de bagaje, sa alegem noi ce e mai bun, pe ur ma le dam lor tot." Podisul din fata mea e ca o bucata de plai, att de dulce e scobirea din mijloc si att de frumos ncepe, n stnga, padurea din iarba. Sa tot faci "1 Maiul" pe o asemene a pajiste. Dupa un timp, dincolo, pe dmbul scund din fata, apare un calaret. S-a oprit ca o statuie pe un soclu. Spectacolul surprinde oamenii, care continua sa mannce nsa brn za, cu o tihna taraneasca. E, ntre noi si el, ca la trei-patru sute de metri. Dup a ce se uita linistit la noi, si ndeamna calul si coboara vreo treizeci de pasi, s pre destul de nghitita noastra nedumerire. Pe urma se ntoarce si urca la pas pe dmb , se lasa n golul de dincolo, care duce pna la Viena. Numaidect vin doi infanteristi. Se opresc si ei pe marginea ridicata ca o margine de tava a plaiului verde. Se profileaza pe cerul tare si gol, ca niste ciobani pe o culme. Coboara treizeci de pasi, se ntorc apoi, si intra si ei dincolo, n gol ul pe care nu-l vedem. Pe urma apar pe deal patru, fac ntocmai aceeasi miscare, c oboara aceiasi treizeci de pasi, se ntorc si se afunda napoi, dincolo de margine. Revin acum saisprezece insi. Se opresc toti aliniati, se desfasoara n tragatori s i pornesc spre noi. "Sfatul" eroilor mei, care mannca brnza, e de parere sa-i lasam sa vina aproape, s a vedem ce naiba vor. Acest sfat e foarte influent n pluton, si eu, desi nu-l ntre b niciodata nimic, ratific hotarrile lui. Dar nu, iata si cei saisprezece s-au op rit dupa treizeci de pasi, si n loc sa deschida focul, stau si se uita la noi. Ne uitam unii la altii, cum se uita vecinii, n fata casei, unii la altii, peste dru m. Eu ma ntreb nsa ce dracu mai cred ei despre noi. Chem pe Nicolae Zamfir. - Asculta, Zamfire, ia doi oameni si traste-te prin padure pna spre ei ntr-acolo. V ezi ce mai e si asta. E sigur ca azi vom avea o batalie mare. N-as putea spune ca mai am viziunea acee a de infern, cu mormane de cadavre si cu torente de foc, dar stiu ca va fi destu l sa deschida cei de vizavi focul, pentru ca sa cad - asa cum stam neadapostiti - la prima salva. Totusi nu caut sa ne adapostim. E ceva de sport n ncapatnarea de a ramne. Caporalul s-a ntors cu urechi lungi:

- Domnule sublocotenent, nu stiu, dar mie mi se pare ca pun tunuri n bataie. S-au de uruit de chesoane. ntre timp, cei saisprezece oameni, dupa ce au mers cu spatele la noi, au ajuns ia r pe muchie si, la o comanda, neauzita de noi, se opresc, se strng unii lnga altii aliniati, fac stnga-mprejur, apoi se ncoloneaza ca la un mars de defilare. Un sup erior loveste n ei, din cnd n cnd, cu un baston sau cu o cravasa. Probabil ca vor sa se socoata n curtea cazarmii. Pe urma, ntr-adevar, acest "superior", spre nentrerupta noastra nedumerire, stnd cu spatele la noi, primeste defilarea trupei, care, de unde suntem noi, pare si ma i automata cu pasul ei ntins. La sfrsit, se opresc n picioare, pe dmbul care margine ste podisul, aliniati, cu fata la noi. Pare-se ca, tot la comanda apoi, n stnga si n dreapta rndului, din golul nesfrsit de dincolo (care ar putea cuprinde orice pos ibilitati) apar sus si se aliniaza, unul cte unul, alti soldati. Pe un petic de hrtie, trimis capitanului, cer sa intervina artileria: "Sa se traga o salva care sa mpiedice punerea n baterie a inamicului." Astept acum, cu certitudine, nceperea luptei, plin de amintirea tirului att de pre cis al artileriei noastre. Pe coastele n evantai, din spatele meu, coboara spre f undul vaii companii si batalioane cenusii. mi zic ca se fac regrupari, probabil, n vederea atacului. - Domnule sublocotenent, ce soldati sunt aia, care coboara pe vlcelusa, nspre sat? - Ai nostri, cine sa fie? - Asa e, ca bine ziceti, da de ce s-o fi ducnd asa napoi? - Manevre, Zamfir... manevreaza. Cei din fata, din marginea cealalta a pajistei, nu mai coboara, stau nemiscati n picioare, mplntati n muchie, ca niste uriasi soldati de plumb, prinsi pe aceeasi la ma de cositor. - O suta cincizeci si doi. - O suta cincizeci si sase, o suta cincizeci si opt, o suta saizeci. Oamenii mei i numara, dar s-au ncurcat si sunt nevoiti s-o ia de la capat. Orisan a venit el nsusi, cu patru oameni de-ai lui, cu foi de cort. Nu glumeste. A si intrat sub coviltire, sa ncarce bagaje. Ma gndesc, nedumerit, ce e de facut. Cei din fata mea sporesc necontenit si mi-e cu neputinta sa nteleg ce vor. Atitud inea lor mi confirma nsa, n parte, parerea, dedusa din regulamentul serviciului n co mpanie, care spune ca avanposturile nu deschid niciodata focul, dect daca sunt at acate. mi dau seama si care ar fi pericolul: as ncepe nainte de ora lupta, nainte ca miscarile de manevra sa fie sfrsite, as angaja astfel trupele noastre, pe jumata te la locul lor numai. - Cti sunt, ma Dumitre? - Doua sute saizeci, domnule sublocotenent. Ilie Orzaru l ndreapta amart si pagubos: - De unde? Doua sute cincizeci si sase... acum, uite, sunt doua sute cincizeci s i opt, si acum abia doua sute saizeci. Se corecteaza unii pe altii cei care numara. O mitraliera, bine pusa la punct, ar face, maturnd n fata ei, n cteva secunde, doua sute saizeci de morti. Suntem grupati, ca doua echipe de fotbal, la distanta fata-n fata, dar parca am si mai bine impresia ca nu suntem dect, cteva minute nainte de descarcarea revolver elor, cele doua grupuri ale unui duel, fata-n fata. Cu deosebirea ca martori, me dici, "spectatori", toti sunt aici combatanti, ca distanta e de patru sute de me tri poate si, mai ales, cu deosebirea ca, dupa primele focuri schimbate, lupta n u va fi oprita, ci abia va ncepe, pna la exterminare, cu interventia artileriei si a tuturor surprizelor posibile - si mai ales cu sentimentul ca si cei care vor scapa dupa zece ore de lupta vor muri poate la noapte, poate mine, poimine, saptamn a viitoare, cine stie cnd. Cel putin razboaiele vechi se decideau ntr-o zi, n doua, n trei. Dar artileria noastra nici nu se gndeste sa traga. Agentul de legatura mi aduce un ordin scris pe un petic de hrtie: "Batalionul nostru va proteja retragerea diviziei, apoi d-ta vei asigura retrage rea batalionului si dupa aceea te vei retrage si d-ta". Nu mai pricep nimic. Ce sens are aceasta retragere? Si ce noima are aceasta prot

ejare, cnd nici nu suntem atacati? Am sa cer un nou ordin mai lamurit, dar mai nti vreau sa stiu ce am n fata. - Cti sunt, ma? - Vreo trei sute si ceva, dar s-au oprit acum. Soldatii de plumb de pe marginea cealalta, mai ridicata, a pajistei, proiectati pe cerul gol din spatele lor, asteapta tepeni, ce? Trasc cu privirea pe agentul de legatura pe cararuie, jos nspre rpa, sa vad daca mi confirma ordinul. Batalionul, ntr-adevar, se si ncolonase pe drumul alb. n clipa as ta am avut impresia ca s-au ciocnit doua locomotive, cu un zgomot de iad, si am vazut cele doua carute crescute ntr-un munte de fum. Orisan trebuie sa fi fost fa cut praf, cu oamenii lui cu tot. Acum salva de obuze, urlnd aprig peste capetele noastre, se prabuseste n mijlocul drumului, departe, n spatele meu, n plina coloana, ridicnd, ca niste brazi, pamnt ne gru. Oamenii fug n toate partile, ca o adunare n care a lovit trasnetul. Spre noro cul lor, la dreapta, prul mocirlos are un mal mai rpos, care i poate ascunde de vede re. Se napustesc multi acolo. A doua salva de trasnete, spintecnd naprasnic pe su s aerul, cade tot n drum si face alte patru morminte circulare. Nu mai zaresc dect ctiva ntrziati si pe aghiotantul regimentului, care fuge calare, n galop nnebunit. G oana lui salveaza batalionul, caci inamicul, care de sus l vede alergnd, s-a ncapatn at sa-l vneze si (poate crezndu-l ofiter superior) trage toate salvele dupa el. Ar e totusi noroc sa ajunga la timp, dupa un dmb, unde i pierd urma. Soseaua crapa n e xplozii cumplite. Nu pot sa-mi dau seama de pierderi, pentru ca soldatii se culca toti pe unde gas esc, cnd vin obuzele. Dupa ce trombele de pamnt negru si fum se risipesc i vezi cen usii, lungiti ici si colo, fara sa stii care sunt morti si care sunt numai culca ti ca sa se fereasca de sparturi. Agentul de legatura mi da, de pe malul celalalt al rpii, nvrtind bratul deasupra cap ului, semnalul de retragere. ntrziasem putin, caci soldatii de plumb au deschis fo cul si numaidect, n urma, au pornit spre noi... Focurile noastre i fac sa se culce automat. Ne retragem scurt pe muchia rpii si tragem mereu, senin, fara sa stim ce ne asteapta. E un schimb viu de rapaieli si fsituri, cnd dau si eu, agitnd mna, semn ul retragerii. Acum pornesc iar spre noi. Pesemne ca plecarea noastra nu mai e ns a conforma planului lor, pentru ca trasnetele de obuze se prabusesc acum n pluton ul meu. Cadem cu sufletele rupte, n genunchi, ne aruncam jos, care cum putem, apo i alergam, coborm speriati, mprastiati, fara sa stim cti mai suntem, mai ales acope riti de pamnt si fum cum aratam acum. E o schimbare de sus n jos, ca si cnd ar fi c azut tmpla cerului si jumatate din privelisti s-ar fi rasucit ca ntr-un ochi bolna v, ca ntr-o oglinda, dintr-o data ntoarsa. O ntrziere ntinsa, si pe urma alte suieraturi. Ne prabusim odata cu ele. Nervii ple snesc, pamntul si cerul se despica, sufletul a iesit din trup ca sa revina imedia t, ca sa vedem ca am scapat. Nu ndraznim totusi sa dezlipim obrazul de pamnt. Fata de cele austriece, obuzele acestea, pe care le banuiesc nemtesti, sunt de n easemanat. Trebuie sa fie de 105 sau 150, jumatate fuzante si jumatate percutant e. Sunt trase prea de aproape si urechea nnebunita nu le aude vjitura nepamnteasca d ect aproape, odata cu prima explozie, cea fuzanta, la trei metri de pamnt, dupa ca re vine scurt, dar deosebit, a doua catastrofa, care ridica n vazduh o trmba de hu ma si fum gros, ca o fntna arteziana neagra. Suieraturile groaznice au ceva de sar pe de fier, de venire ntinsa, de "direct amenintator" - att ct ai timp sa auzi din ele - caci plesnesc n detunaturi metalice, care sunt ca niste rupturi deasupra om enescului, racnetul din rarunchi al ntregului fier din univers. Ca un zavor cazut mortal, prabusirile ma readuc la realitate, iar seninatatea cr etina cu care luptasem n ultimele clipe se transforma ntr-o durere de cancer al pi eptului. La nceput caut, cu cei ctiva oameni care se tin dupa mine cu ochii scosi din orbit e, albi de groaza, vreun adapost, ct de mic. Dar povrnisul acesta usor, pe care co borm dupa o costisa mai abrupta, desi scade neregulat, nu ofera nicaieri adncituri mai mari dect un culcus de cine sau muchii nisipoase, abia mai ridicate ca o pern a de capati, cu smocurile lor de iarba. Suntem asa, sub cerul vast, si pamntul nu vrea sa ne primeasca. Trasnete vin mereu n noi, dar flacarile nu le vedem, caci nc hidem cu nclestare ochii.

Cei care trimit obuzele trag cu socoteala, fara sa fie nelinistiti de catre arti leria sau focurile noastre, iar de sus, de unde sunt, observatorii lor pot urmar i efectul fiecarui obuz si deci pot modifica tirul, matematic. Exploziile se succed organizat. Unele le aud la ctiva pasi, altele n mine. Cum s-a terminat o ruptura, corpul tot, o clipa sleit, si njumatateste rasuflarea si se nc ordeaza iar, sec, n asteptarea celeilalte explozii, ca un bolnav de tetanos. Un vji t scurt, pe care urechea l prinde cu un soi de anticipatie, nclestezi dintii, cu mn a ndoita deasupra capului, ntr-o convulsie epileptica si astepti sa fii lovit drep t n moalele capului, sa fii mprastiat. Deasupra ta, ntia explozie ti sparge urechile, te nauceste, a doua te acopera de pamnt. Dar prin faptul ca le-ai auzit pe amndou a, nu esti mort. Animalic, oamenii se strng unii lnga altii, iar cel de la picioar ele mele are capul plin de snge. Nu mai e nimic omenesc n noi. - Domnule sublocotenent, ne-au prapadit... - E rau, Zamfire. Oamenii se nchina nentrerupt. "Doamne, Maica Domnului, maiculita". Fugim, caci e t otuna de stai pe loc. Problema de a sti daca te opresti lnga un smoc de iarba, sa u lnga un musuroi de pamnt, e ca de la nceputul lumii. Fugim deci la ntmplare, nadajd uind ajungem la rpa. Dar acum au cu noi parca alta socoteala, cu grija potrivita. Daca stam culcati, salvele se raresc si ele, pndind; n clipa n care fugim nsa, vin dupa noi ca pietrele, prabusind tot, vulcanic. i vad pe culme, n picioare, urmarin du-ne cu sentimente de vnatori, cum trageam noi la Bran, de sus pe Magura. Orice n cercare a noastra de a fugi i ndrjeste (sau, cine stie, numai "i plictiseste"). Abia pot vorbi, caci mi-e paralizat gtlejul de att nghitit n sec: - Niculae, unde sunt ceilalti oameni? - Nu... N-apuca sa termine, raspunsul se rezolva n naruire de munti si fum. Am sucit gtul ca un pui bolnav, resemnat, ca pe tocator. N-a fost nici de data asta. Pamntul fa rmitat, tsnit n sus, cade acum, cu ntrziere, n ploaie pe noi. mi pun, nspaimntat si cu mintea umilita, manusile. Ma gndeam uneori la sentimentul groaznic pe care l ncearca cei condamnati, care afl a numai n ultimul moment ca sunt gratiati. Toata viata lor vor trai sub impresia acestor clipe. Dar noi, aici, care suntem condamnati cu fiecare lovitura si dupa fiecare, parca, gratiati. Chiar cnd merg ceva mai departe, obuzele trec pe lnga t ine, strnind curent si vjind metalic, cum te traste un expres cnd te afli aproape de linie. Un nou salt, dar vjitura ne-a luat nainte, explozia e acolo unde vream noi sa ne op rim, si cnd sosim cadem n groapa de obuz. Ma trntesc jos, cu oamenii care se tin dupa mine. Parca as suporta totul, dar zgo motul nu. Exploziile, ca prabusiri de locomotive nrosite una ntr-alta, mi nfig, cu l ovituri de baros, cuie n timpane si cutite n maduva spinarii. S-aud focuri de arma, au nceput sa ne urmareasca de aproape. Stiu ca nu mai pot face nimic. - Vin dupa noi, domnule sublocotenent, geme un om, sfrsit, ca un bolnav de tifos. E un fel de nepasare parca, mai curnd un soi de nesimtire. Toata vointa mi s-a co nsumat n convulsiuni. Vin fsituri de gloante si, asa, amestecate cu exploziile de o buz, mi se par ridicule si parca departe de simturile mele. nca un salt, pentru ca departe, mai jos, e totusi satul. Iar vjituri, explozii si na intea noastra tsnesc puturi de pacura. E acuma parca o clipa de ntrerupere. Soptesc istovit: - Niculae, hai s-o luam la stnga. Astia trag anume la zece pasi naintea noastra, c a sa ne prinda n explozie. Dar n aceeasi clipa vin, naprasnic, vjiturile, caci n afara de tunurile care trag cnd suntem culcati, altele, ochite gata, pare-se, pndesc clipa cnd ne ridicam. Desigu r, profitnd de acest prilej, cei de sus fac exercitii de tir, asa cum adineauri f aceau exercitii de defilare. ncercam, sleiti, s-o luam la dreapta. Dar si acolo obuzele ne ajung nainte, caci s e calculeaza, prevaznd, ca vnatorii de porumbei. Nu pot gndi nimic. Creierul parca mi s-a zemuit, nervii, de atta ncordare, s-au rupt ca niste sfori putrede. Nu pot nici macar sa-mi dau seama daca oamenii din jurul meu sunt mereu aceiasi, daca a u cazut, si cti. Acuma nici nu mi mai vine sa alerg. Se spune ca pe Marea Caspica

furtunile sunt asa de groaznice, iar unii oameni si femei sufera att de mult de r aul de mare, nct totul le devine indiferent si nu fac nici un gest de mpotrivire, c hiar daca sunt ridicati si aruncati n mare. Asa, descheiat de toate, ma simt si e u acum. Nu mai mi dau seama daca oamenii au obrazurile murdare de pamnt sau de fun ingine. Abia mai nteleg bocetul, ca o litanie, ca un blestem apocaliptic, din adnc ul adncurilor parca. - Ne-a acoperit pamntul lui Dumnezeu. Omul cu fata stinsa, cu mustata cazuta si colturile gurii nspumate, nu poate spun e dect att, si o spune aproape nentrerupt. E acum o clipa de liniste. Trag, ntr-adev ar, peste deal, departe, si obuzele trec pe sus de tot, ca o uruiala de vagonete , cautnd pe cine stie cine. La vreo douazeci de pasi de noi e un prias statut ca o mocirla. Ne privim o clipa, mi trec limba secatuita peste buzele arse si pe urma o rup la fuga, caci oamenii vin fara alta chemare. Cnd am ajuns n mocirla, obuzele lor, pornite odata cu noi, au lovit numai n dmbul dinainte, l-au saltat parca zvcn it si l-au nnegrit de pamnt si fum. Urechile vjie nnebunite si fara ntrerupere, chiar acum, cnd obuzele nu vin n noi. Dar iata, sunt furiosi de parca ar fi fost pacaliti. Ei rarisera putin lovituril e, pentru ca, acum ntelegem bine, ne credeau morti pe toti. Trag iar, n mocirla, d upa noi. Nadajduim ca, acolo cel putin, obuzele lovind n moale nu vor mai exploda toate. E adevarat ca numai unele ridica trmbe de noroi, altele termina ngropndu-se flescait. mi dau nsa acum lamurit seama ca grozavia clipelor e din alta cauza dect a exploziilor. Obuzele nsesi, pe care le stim ct niste donicioare, vin izbind dea dreptul nspre noi, parca n noi, cautndu-ne ca niste gloante. Si le simtim mari fa ta de gloante, asa cum calatorii europeni trebuie sa fi simtit cnd au fost atacat i, daca vor fi existat, de mustele veninoase, mari ct vulturii, din alte continen te. Lovesc n jurul nostru ca niste sabii care n-ar izbuti dintr-o singura izbitur a sa ne reteze capetele si ar lovi apoi, furioase, vjind, n dreapta si n stnga, naint si napoi, zapacit si orb, caznd si rupnd totul. Ne trntim pna n gt n mocirla, dar tem afunda (orict de mare e groaza) si capetele, caci ar fi sa murim nabusiti. Fug im, cu tmplele lovite cu ciocane, printre coloanele de noroi si huma ridicate n fa ta, nainte, la cte cinci-sase pasi una de alta. Acum priasul face o cotitura, iar ma lul din dreapta, mncat de suvoi, e ceva mai drept. Acolo, cu urechile plesnite, c hiar daca nu e adapost de obuze, cel putin nu putem fi vazuti si e neasemanat lu cru aceasta rupere din vederea mortii. Din apa si noroi nu avem afara dect capete le. Suntem sapte insi cu fetele paralizate ca niste bolnavi n agonie. Ceilalti trag acum cu o nversunare arzatoare, de oameni carora nu le-a reusit, di n vina victimelor, o demonstratie. Stiu ca daca ar lovi chiar n muchia rpii, daca pot spune asa, obuzul ar veni tot n noi si ne-ar face praf, dar nu-mi pot explica nici acum de ce parca nu ar fi att de groaznic, caci ar fi ntre noi si el, nu stiu, n prima fractiune de secunda, o p erna de pamnt, n-ar fi venirea proiectilului drept si plin, n craniu. Traiesc, plngnd n mine, gndul ca Achile cel incomparabil si viteaz era invulnerabil fata de sageti si sabii - si poate ca tocmai de aceea era att de viteaz - n afara de calci. Eu as vrea sa-mi stea ferit de turbarea de fier, macar craniul. Patru tunuri trag n fata noastra, la zece pasi, ca prin baraj sa ne taie drumul s i patru ncearca sa darme malul (ct un stat de om) de care ne-am lipit. Tot dealul s e resimte incnind de izbiturile scurte ca de un nentrerupt cutremur. Dupa vreo jumatate de ceas, plictisiti, dezgustati, parca s-au oprit. Rasuflam nc et dar nu putem vorbi de sfrseala. Din cauza noroiului nu ne mai deosebim unii de altii, nghesuiti ntr-o vatra sub mal, nu mai mare nsa ca un pat, unde ne-am trt cu t oti. Doar, cu mustata una cu gura, de spuma, Marin Tuchei boceste ntruna, silabis ind taraganat, ca un blestem, de la nceput: - Ne-a acoperit pamntul lui Dumnezeu... Niculae Zamfir si ia cu minile mlul cleios de pe obraji. l ntreb cu un zmbet de recent operat: - Ai scapat, Zamfire? - Mare blestem pe capul nostru... Dar noi ne tinem de dumneavoastra, domnule sub locotenent... Ce-o fi cu dumneavoastra o fi si cu noi. Vreo doi si-au aruncat armele, ca sa poata fugi mai usor. - Unde va sunt armele, ma Marine?

Clatina din cap cu tristete... - Armele noastre... Niculae Zamfir si priveste arma cu magazia ncarcata de noroi. - Dar parca ale noastre mai sunt bune de ceva? Nu sunt destule aruncate pe aici? Ia uite. - Ia vezi, ma, cu grija, nu vin cumva dupa noi? Zamfir ridica ncet capul deasupra si pe urma parca uimit, parca resemnat: - Vin, domnule sublocotenent, vin. Sa tragem cteva focuri sa-i mai miram putin si sa fugim. Scot manusile murdare, iau arma unui om, Zamfir face la fel, nca doi oameni se ri dica si ei. - Trageti pe neochite, repede... La rapaitura focurilor noaste, cei care veneau ca la plimbare, fara grija, se trn tesc la pamnt. - Eu nu-i pricep, de ce se misca asa de ncet?... pna acum, multi cum sunt, puteau fi de mult aci sa ne ia ca din oala, ntreaba unul. - Neamtul e om cu socoteala - lamureste Zamfir - de ce sa le piara un om, daca n e poate rapune cu scula? Tirul artileriei reia brusc, exasperat de furios. Din nou avem otrava n snge. Stia m ca nu se terminase, dar realitatea revenirii e noua. mi strng nspaimntat manusile. Pe urma superstitia ma descompune cu desavrsire. Arunc pachetul cu scrisori... M i se pare ca ar putea sa fie legatura ntre acele scrisori furate si insesizabilul joc al ntmplarii, care aduce un obuz la o jumatate de metru la stnga sau la dreapt a. Arunc si aparatul fotografic, dar mantaua de cauciuc parca tot vreau s-o past rez... att de mare mi-e groaza de frig. Obuzele care lovesc n mlastina ne acopera din nou obrajii cu noroi, iar cele care cauta muchia malului se apropie si se departeaza. Fiecare explozie ne nauceste batndu-ne mereu tepi de fier, cu ciocanul, n urechi, si vuieste groaznic de metali c, ca si cum vagoane de tabla ar cadea de la etaj pe bazalt. O explozie de obuz e ca o ciocnire de trenuri. Cine ar putea suporta sase-sapte sute de ciocniri de tren ntr-o singura zi? Un obuz a lovit n muchie... Mi se pare ca, apropiati, doi dintre oameni sunt lovi ti de rupturi, dar n-am timp sa vad, caci ochii mi se nchid scurt, corpul mi se nc lesteaza n convulsie epileptica. - Asculta, Dumitre, azvrle mantaua aia, ca sa poti fugi mai usor! si ma arunc nain te, caci simt ca stam ntr-un mormnt. E o fuga deznadajduita, prin albia prului, ca a aghiotantului calare, mai ales ca apa e mai putin mocirloasa aci. La vreo doua sute de metri e o noua cotitura rpoasa. Ajungem acolo trei insi, dupa ce am fost despartiti unii de altii prin fntni tsnitoare, ct un turn, de pamnt si fum. Dam aci peste un grup de opt-noua oameni din plutonul meu, care asteapta un mome nt prielnic sa fuga. Din urma mai vin nca doi, dintre cei care fusesera cu mine. Cnd ajung, mai mult se prabusesc dect se culca, pe urma cauta cu privirea iscoditor. - Petru Garlici? Iar celalalt cerceteaza. - Nu cred, mi se pare ca a ramas acolo... A Mariei... Si pe urma ne lamuresc: ei au prins de veste ca fugim abia o clipa n urma, asa ca veneau cam dupa noi; atunci au vazut un obuz care i-a retezat capul lui A Marie i... - ... si fugea, asa fara cap, dupa dumneavoastra, domnule sublocotenent. - A mers ca la vreo patru-cinci pasi si pe urma a ngenuncheat si a cazut. Oamenii se nchina:"... mama... ma..." Daca nu cumva a fost vreo halucinatie a lor , sabia vjitoare a nimerit totusi. Si cel care povestea reia, ca sa-si ntareasca pe ntru el. - A Mariei a fost. Acum suntem toti vreo doisprezece. - Haideti, ca aci e capcana mortii. - Ne omoara fara lupta. Dar nu avem totusi curajul sa trecem prin focul de baraj. Daca artileria inamica ar fi batnd o zona fixa, nevazuta de cei care conduc focul, calculata doar pe hrt

ie, parca hotarrea ar fi mai usoara.... Ar fi ca un fel de loterie, la care chiar daca nu ai dect o sansa infima, trebuie sa ncerci. Dar barajul acesta e condus de oameni care ne urmaresc ca pe niste gnganii. Gndul nu ezita, mna nu le tremura, oc hiul alege linistit tinta, caci sunt netulburati de artileria noastra, ca niste mecanici de cale ferata obisnuiti cu rotitele si manivelele lor. Totusi, n loc nu mai putem sta... Un nou salt, o noua dezlantuire de trasnete (ca ci acum nu mai trag, ct timp nu se vede nimeni, ci tunul asteapta ochit gata, pna cnd suntem n fuga). Ajungem totusi n sat, dupa ce mai ntlnim pe drum alti ctiva oameni, din pluton. Poat e sa fie acum cam pe la prnz. Stam deci aproape de trei ore sub focul dezlantuit al artileriei. n sat e ca o aratare de stafii militare. Tudor Popescu sta dupa o casa, cu plutonul lui tot. - Omule, de cnd te astept... Sunt ncremenit de nedumerire. Cnd e o fuga generala, el asteapta sub traiectoria a rtileriei si a mortii. - Cum era sa te las singur pe aici? Asta-i.... Aia de la regiment sunt niste cini ... Nu parasesti un om, asa, cu patruzeci de insi, n fata inamicului care a porni t la atac. Nu-l iau n brate, nu-i strng mna, ci surd idiotizat. La o fntna, ma spal pe fata. Oamenii si iau mlul funinginos de pe fata cu dosul palm elor. - Regimentul, batalionul? Unde sunt?... - Regimentul? Dracu stie... trebuie sa fie la trei ore de mars de aici. A plecat de atunci, din zorii zilei. Compania? o fi si ea la zece kilometri; iar, catre oamenii lui: Hai, ma pacatosilor... Iesiti si aia din pivnita. Printre casele sarace, bolovanoase, se face o raspntie vaga. - O luam pe drumul asta, spre dreapta? - Ce drum, baiatule? acolo sunt nemtii. - Si-ncolo? - Si-acolo sunt nemtii. O luam la deal n sus, ntr-acolo-i regimentul. Am senzatia ca ne-a cuprins o apa. Urcam, deci, pe povrnisul dimpotriva, tot pe o vlcelusa rpoasa, marunta si cu lasta ri. Bombardamentul, care n sat slabise de tot, rencepe iarasi. Acum situatia e nsa alta . Vlcelusa face ocoluri. Cnd suie n pieptul dealului, nemtii vad pna n fundul ei si aco lo nimic nu ne poate adaposti... Dar cnd o ia la stnga sau la dreapta, malul e par alel cu ei si ne ofera adapost sigur. Nu avem deci de trecut dect vreo trei-patru zone de baraj, pe care ei le supravegheaza cu grija. ntr-un ceas facem si acesti doi kilometri jucnd, cnd e nevoie, ca la un nebunesc joc de noroc al mortii. De d oua ori ntlnim despartiti de vai si nu stim ncotro s-o luam. Gasim spnzurat n cte un etigas, nsa, cte un biletel: "La dreapta, Orisan". (L-am ntrebat mai trziu, cu o ine xplicabila nentelegere de ce a si semnat biletelele si mi-a raspuns, cu buna drep tate: Ca sa nu credeti ca e vreo cursa a nemtilor.) Deasupra e un mare platou cu soseaua si alte sate. Adica, exact, e tara obisnuita, ca Sasausul era cazut n al bia rpoasa. Acolo dam peste Orisan... Constituise din oamenii ramasi n urma o ariergarda si n e astepta. Vine lnga mine cu figura lui, lunga si rasa, nflorita. - Ai scapat, mai? - Dar eu pe tine te credeam facut praf, acolo la carute... - Mai scapa omul... m-am ales si cu cizmele. Zmbeste palid. Ce zici? asta a fost artilerie nemteasca? - A fost. Ma trntesc jos istovit. Era ca la unu-doua dupa-amiaza. E cald, soarele si lumina albicioasa. Oamenii se aduna gramada... Fac socoteala... Lipsesc numai saisprez ece, cu cei eventual rataciti, cu tot. Acest "numai" se refera la sentimentele d e groaza prin care am trecut si la risipa de obuze a nemtilor. - Dumitre, e ceva de mncare?

- Avem, dom sublocotenent... oua si ciucalata de la carutele alea. Si le cauta tihnit n sacul de pnza. - N-ai aruncat mantaua?... - Cum o s-o arunc, domnule sublocotenent? ca acum ncep ploile... Asa ceva nici do mn maior n-are. Dumitru e lung, urecheat, buzat si practic. Cad sleit si nemngiat. Interminabilul bombardament a sfarmat toate resorturile din mine. Vorbesc rar si numai cnd e nevoie neaparat sa raspund... Ma simt palid si cn d mi trec mna peste obraji vad ca mi-a crescut o barba ca de mort. Ma ntreb nti, lungit n santul soselei, daca nu am fost prea de tot demoralizat de fo curile de baraj. E o ntrebare care nu m-a slabit niciodata n razboi, dar care acum ma chinuie mai staruitor ca oricnd: Altul, n locul meu, s-ar fi purtat mai demn? Daca nemtii naintau, ma puteau prinde fara lupta, caci e nendoios ca n-as fi fost n stare sa ma apar. Dealtminteri, nici nu mai aveam cui comanda, caci nu aveam lng a mine dect sapte oameni. E o problema, care si n cealalta viata (care nu e dect pa ralela cu cea de acum) m-a obsedat mereu, nca din ultimul an de liceu: Sunt infer ior celorlalti de vrsta mea? n aceleasi mprejurari, altii cum s-ar fi comportat? Tudor Popescu fumeaza un chistoc galbui, tinndu-l iscusit ntre aratator si degetul cel gros, cu ochi absenti, caci e gnditor si el, aci n santul cu smocuri de iarba al soselei. El de ce a ramas sa ma astepte? Stiu ca din cauza ctorva mici isprav i, camarazii mei au oarecare admiratie pentru mine, iar din cauza gesturilor mel e prietenesti, o dragoste de frate. Dar de ce, eu, care cred ca mi iubesc att sold atii, n-am stat sa adun ranitii cazuti pe coasta? E adevarat ca am fost poate ce l din urma, chiar din plutonul meu, dar eu nu stiam asta si nici acum n-o stiu p recis. n sat nu tragea artileria, si Popescu nu trecea prin ncercarile prin care t receam eu, e adevarat, dar poate ca ar fi trebuit totusi sa stau sa adun din ran iti... Si unde sa-i duc?... cum sa-i transport?... cnd trupele noastre sunt tocma i la zece kilometri. Si nca alta obsesie, cu radacini si mai adnci. Sunt dintr-un neam inferior? Ce as fi facut daca as fi fost la Verdun, sau daca as fi pe Somme, n uraganul de obuze unde trag mii de tunuri o data? E aceasta inf erioritate de rasa? Ei nu sunt din carne si nervi ca noi? Ce suflet au, de pot avea taria sa ndure att a? Exista, pe drept cuvnt, vreo rasa aleasa, care poate suporta ceea ce noi nu putem suporta? si atunci trebuie sa trag consecintele firesti pentru toata activitate a neamului meu, pentru raporturile viitoare, pentru gndurile de realizare n viitor , care trebuiesc ajustate mijloacelor modeste. Nu credeam n nimic... nici macar n Dumnezeu... si aceasta zi, aratndu-mi limitele v ointei si ale personalitatii n comparatie cu altii, ma dovedea ntr-o inferioritate de epava. A fost destul sa apara nemtii... focul a doua baterii. Si totusi acum soarele era sus, prietenii ma asteptau... o companie ntreaga strnsa prin grija lu i Orisan, toata a noastra, pe raspunderea noastra, creata de el din nimic, ca o casa, ca o statuie, ca o gradina sadita, ne dadea un real orgoliu si aproape ca doream sa ramnem n urma. ncolonam frumos acesti o suta si ceva de oameni, facuti da r tarii, lasam o ariergarda mica n urma si pornim. "WER KANN RUMNIEN RETTEN?"

Abia cnd dam peste un pod care arde mocnit, cnd vedem pustiul pe care-l ntlnim, sate dupa sate, alt pod care arde, ntelegem despre ce e vorba n realitate. Orisan zmbes te trist, cu nteles amar, cnd ocolim prin vad: - Nu mai am sperante de ntoarcere. Dupa aproape treizeci de kilometri de mars istovitor, care ma idiotizeaza, cu ur echile si capetele mereu ntoarse napoi, ajungem din urma, pe nserate, n marginea Nag y-Varosului, batalionul, care ne daruieste cu indiferenta de mecanism o seaca su rpriza. Vom ramne n avanposturi. Sunt att de obosit, sunt att de sleit de vointa, nct cu greu ma stapnesc sa nu urlu furios. Capitanul, ngaduitor si feminin, ma potoleste cu prietenie, uimit (ca un taran ca re a vrut sa rataceasca prin oras un cine si l gaseste, aproape de casa, sub dricu l carului), dar sincer bucuros cnd ma vede ntors din valea unde ma lasase. Dealtfe

l, o companie, plecata mult naintea mea, batuta de artilerie, se mprastiase, se ra tacise si nca nu se stia nimic de ea. - Gheorghidiule, ai rabdare, domnule, s-a dus domnul maior sa explice comandantu lui ca e trupa obosita. Raspunsul ne vine tocmai n zorii zilei si mergem sa cantonam n sat, unde dam peste un ntreg corp de armata poate, peste o divizie cel putin, n cea mai mare nvalmasea la cu putinta. Dupa ce, cu chiu cu vai, gasim cteva grajduri si doua odai pentru odihna, suntem toata ziua chemati la regiment pentru a primi ordine administrative, pentru nchei eri de acte. Mi se dau ntile scrisori venite din tara. Pe un plic e scrisul mare, putin aplecat, al nevestei mele. O pun ca si pe cealalta, a mamei, n veston, fara sa le citesc. ntlnim, dupa atta vreme, ntia oara, serviciile regimentului si toata z iua ne e luata cu diverse completari de rubrici, rapoarte, lamuriri. Nu ne-am lu at soldele si e musai sa le luam, semnnd stat. Trimit banii, cu care n-am ce face , pe doua adrese cunoscute, la ntmplare aproape. Dumitru mi-aduce vestea ca lada c u bagaje a fost sparta... sau s-a stricat... destul ca e goala cu totul. Nu mai avem dect ce e pe noi. Venim pe drum spre cantonament; Orisan mi sopteste cu gnd ngenuncheat: - Wer kann Rumanien retten? - Ce vrei sa spui? - Am citit de doua ori ziarele. Pierdem razboiul. - Si ce putem face? - Douazeci si cinci de mii de prizonieri la Turtucaia. - Daca generalii nostri nu stiu un principiu de tactica, elementar: ca o batalie prost angajata nu se continua, ci provoci alta, ca Joffre la Marna. Mitica Radulescu e indignat. - Adica voi credeti prostiile alea despre Turtucaia? E congestionat de mnie. Cred eti toate prostiile nemtesti?... Si pleaca aproape ntorcndu-ne spatele. Orisan se uita lung dupa el si pe urma ma ia de brat: - Crezi tu ca oamenii de isprava de-acasa, cti or fi, stiu cum e condus razboiul romnesc? si dau seama ca nemtii vor ajunge la Bucuresti? - Poate ca da... poate ca nu. Ma priveste apasat, cu trasaturile prea simple n linii drepte. - Asculta, Gheorghidiule, unul din noi doi, poate amndoi, trebuie sa plece la Buc uresti... Trebuie sa gasim acolo oameni care sa ne asculte, ct mai e timp. - Cum o sa pleci de aci? Se apropie strns de mine: - Am vorbit cu Dimiu. Poate se va gasi vreo nsarcinare. E vorba sa se trimita un ofiter, ca sa aduca un transport de la partea sedentara. Surd cu mila. - Va pleca desigur aghiotantul regimentului sau altcineva. - Maiorul Dimiu va face sa plece unul din noi. - Orisan, ce crezi tu ca putem face acolo? - Sa vorbim cu vreun parlamentar influent, care sa le deschida ochii tuturor. Am rupt o ramura de copac si-i numar frunzele. - Asculta Orisan, daca mergem acolo, nu-i dect un singur leac: revolverele. Ai cu rajul asta? Daca vrei, dezertam... Esti n stare? A ramas ngndurat. - E prea complicat... - Atunci, sa lasam lucrurile cum sunt. Dupa-masa dorm vreo doua ceasuri si cnd ma destept mi aduc aminte de scrisori. Mam a mi spune ca acasa sunt toti bine si: "Stefane, mama, roaga-te lui Dumnezeu n fie care seara, ca el ne e singura nadejde... si vezi, fii cuminte... fa si tu cum f ac altii". Biata mama, cum crede ea ca "fac altii"? Nevasta-mea, pe hrtie lunga m ov, mi multumeste pentru donatie: "A fost o surpriza, m-a uimit... Sa te gndesti a colo, n razboi, att de mult la mine.. ti multumesc nca o data ca ai fost att de dragu t n chestia lirelor, si-mi pare foarte rau ca ultima oara ne-am despartit putin c am rece. Dupa plecarea ta am fost trista si a treia zi am plecat din Cmpulung. Si ngura... cu servitoarea... de-abia am gasit locuri n tren. Aici am gasit totul n r egula. Scrie-mi daca poti, si ct poti mai mult. Scrie-mi unde ai pus cheia de la

biroul american, unde sunt actele... Ieri am fost la mama... ca sunt singura toa ta ziua... Te sarut, scrie des cum te afli. E adevarat ca naintati mereu? aici e o mare bucurie." Cheia de la birou, actele, am fost dragut (?). Ce pot sa fie pentru mine toate a stea?... Ei au acolo pe "mine". Ce stiu ei de ce a fost ieri n realitate n satul Sa saus? Propozitiunea "ca sunt singura toata ziua" ma face sa zmbesc, nu pentru ca o recunosc tipica si att de masinal mincinoasa, ct pentru ca mi aduc aminte ct am su ferit din cauza ei. Acum totul e, parca, din alt tarm, iar ntre noi abia daca e fi rul de ata al gndului ntmplator. O singura curiozitate, ca de amator de tablouri, am: Cum o fi lumea asta, care s tie ca armata e n razboi? cum e atmosfera strazii, a restaurantelor, cum vorbesc la masa? as da nespus de mult sa vad acum un exemplar macar din ziarele mari, de dimineata, sa citesc, dedublat, cu ce litera? cu ce titluri? vestile razboiului romnesc. - Nu dormi, Gheorghidiule? ma ntreaba de pe patul celalalt Tudor. - Ba da... am dormit... Citeam acum scrisori de acasa... - Hai sa vedem caii lui Corabu. E un adevarat loc de rendez-vous ofiteresc grajdul vecin, unde capitanul Corabu tine patru cai, prada lui de razboi. - Asta-i din grajdurile lui Esterhzy, arata cu mndrie noul proprietar un roib pint enog, subtire si nervos ca un cal de curse. I l-am luat unui conte. Corabu, ca sa-si poata face colectie de cai, a ntins cele mai abile curse patrule lor de husari. Adica numai trei a capturat, ca pe unul l-a ales dintr-o hergheli e ntlnita si l-a platit, fata de martori adusi anume, cu bani buni si foarte cinst it socotiti la pret. Admiram cele patru animale subtiri, si vii ca jocul de izvo r, cu dezinteresarea cu care le-am fi privit pictate. - Si ce faceti cu ei, domnule capitan? E sincer uimit. - Cum ce fac cu ei? Dar n timp de pace un cal ca asta ma va costa solda pe un an, domnule. - Sigur, un maior are nevoie de cai, i completeaza gndul, creznd ca glumeste, un lo cotenent de administratie... Dar capitanul e destul de acru: - Maiori ajungeti voi, hotii astia de la intendenta... eu am sa fac nsa un grajd de cai de curse... - De ce hoti, domnule capitan, de ce ne faceti hoti? - Uita-te la el, ni-l arata cu dispret capitanul, netezind mereu coama de matase a roibului. Ne trimit, ori nu ne trimit hrana, ei o trec la ordinar. Ba si atun ci cnd ne-o trimit, o iau cu japca de prin curtile oamenilor si o trec apoi gras la socoteala. Rdem toti, rde galben si locotenentul, dar pna la noi a ajuns zvonul ca acei de la etapa au trimis - siguri cum sunt ca scapa - cte-o adevarata zestre acasa. Ca sa ne mpace, locotenentul ne cheama la magazia diviziei, sa ne dea tigari si v in bun, nfundat. Pe drum discut cu Orisan si Tudor Popescu: - Pe locotenent l nteleg, e sigur ca se ntoarce, dar Corabu? - Da, e ciudat... ncrederea asta... Corabu mi da o spaima linistita, ca un bolnav care, spre deosebire de toti cei di n jurul lui, nu stie ca impresia de multumire si bunastare pe care o are e semnu l agoniei apropiate si face planuri unde sa-si petreaca vara. Pe strazile satului, transformat ntr-o provizorie capitala de regat militar, e o miscare de trasuri, furgoane si automobile chiar, chesoane si tunuri trase n marg inea drumului, care desfid orice gnd de ordine. Curtile sunt toate pline, cum sunt pline de care si trasuri curtile hanurilor n z ilele de trg, iar oamenii forfotesc n toate partile. Vinul si gustarile, probabil de la popota diviziei, sunt delicioase. - O saptamna, doua, ct mai stam aici, Vasiliule, suntem musteriii tai. ti facem vad . Un locotenent scurt, cu mustata blonda, ntreaba mirat: - Credeti ca stam aici doua saptamni?

- !? - Trei zile, o saptamna cel mult. - Trei zile? Pentru asta ne-au adus la divizie? Ne vizitam cantonamentele si hotarm ca seara sa luam masa mpreuna cu toti amicii, Tudor Popescu, Orisan, Mitica Radulescu si cu mine. Dar se vede ca ordonantele au vorbit despre banchetul nostru, ca se mai invita s i altii. - Tu ce aduci? A nu, pui fripti avem... Si sardele avem. - Da?... eu am ardei umpluti... Ne prapadim de rs o clipa... ardei umpluti?... ce idee, asa seara?... - Dar, ardei umpluti... ca a gasit masina de gatit. Pe jumatate suntem convinsi... Orisan chiar face reflectia rezonabila: - Draga, ardeii umpluti sunt o mncare adevarata, de oameni asezati... cu pat si m asa... nu pui fripti, de oameni vesnic pe drum. Fireste ca suntem de acord, dar acum, amicul nostru primeste cu greutate. - De, nu stiu... daca o sa ajunga... n-am dect o tava. Constat iar ca pe front nu mai sunt acele tipuri "pitoresti" de care e att de pli na literatura. Toti cei care sunt "pitoresti" o vor - si sunt constienti de asta - asa cum vor sa-si faca un "cap" cei care-si lasa barba. n tic, n formula repeta ta, e ceva de cabotinaj. Dovada ca, daca pe un chefliu cu ticuri pitoresti l scut uri si i vorbesti grav si serios, nu mai face pe caraghiosul, nici pe actorul. Da r razboiul e mai ales sinceritate, aproape de pamnt si piatra. Nu e teatru, chiar cnd e gluma. Nu exista deci tipuri pitoresti dect la popote, la intendenta si la etape. Acolo, cnd sunt uneori, si cei de pe front se lasa ispititi. Acum suntem n umai veseli. Pe nserate a nceput sa burniteze. n odaia mea, patul cu cearsafuri albe e facut (nam dormit n trei zile dect trei-patru ore pe apucate) si masa e ntinsa cum se cuvin e pentru sase "persoane", nu insi. E un soi de veselie, chiar cnd masa e ncarcata si paharul plin, cam la fel cu veselia uscata a figurantilor de teatru, care sun t veseli, striga si beau din cupe goale. Dar cnd aduce castronul cu aburi de supa delicioasa - unde l-o fi gasit? - ordona nta e oarecum grijulie: - Domn sublocotenent ... nu-mi miroase a bine. - Ce, ma, ardeii lui Vasilescu? ntreaba Mitica. - Nu, XY a primit ordin de echipare... Lingurile au cazut n farfurii. Parca a turnat cineva laturi n supa. - Ia vezi, ma... Nicule... Paraschive, aia de-acolo, ia duceti-va sa vedeti ce e ... Nu mai mannca nimeni. E o enervare joasa, facuta din dezgust si istovire. Suntem brigada cu XY. Paraschiv se ntoarce cu un chiot de bucurie. - Numai XY... la noi nu e nimic. Dar att nu e de ajuns ca sa ne readuca pofta de mncare. Nici nu vorbim macar... Tu dor Popescu s-a dus sa se trnteasca pe unul din paturi, n asteptare. Tignale prelungite si, n strada, comenzi scurte, corectate. XY se formeaza pentru plecare n seara. - Sa vedeti, draga, ca pe noi ne lasa n pace. Am eu o presimtire a mea... ca pe n oi ne lasa n pace. Uite, eu mannc fara grija... Noi ceilalti ne multumim sa fumam fara sa spunem o vorba. La ora 9 vine ordinul sa ne echipam. Ne ncolonam apoi pe o ploaie rece si patrunz atoare de toamna. - Vedeti, domnule sublocotenent, daca aruncam mantaua de cauciuc... - Bravo, Dumitre, esti o ordonanta clasica... - Da, dom sublocotenent... - Ce da, ma? - Sunt asa... cum spuneti dumneavoastra. - Esti un prost. Sunt mbracat tot n costumul ofiteresc subtire (caci abia mai trziu ofiterii se vor m braca cu aceleasi haine, vag ajustate, ca si trupa) cu care am plecat n ajunul Sfn ta Mariei.

Toti mi admira cu invidie mantaua... Orisan are perechea de cizme de husar lungi, rosii, dar se codeste sa le puie, caci i e frica sa nu fie, ntr-o eventuala lupta , prea vizibile. Pornim ncet dupa chesoanele de artilerie, ca dupa un dric. Nu se vede nimic si, d upa ce iesim din sat, drumul, din cauza ploii dese, care desfunda, e o adevarata mlastina. Credem ca nu intram chiar azi sau mine n lupta; ba nca ni se pare sigur, dar drumul asta prin noroi, n ntuneric bezna, sub palele de ploaie, e ngrozitor. A lunecam, ne tinem unii de altii si ajungem cu toti n santul din marginea drumului . - Atentie... pod sfarmat... se transmite, venind din om n om, nstiintarea. Dar cum n tunericul e prea de nepatruns, cadem toti, rnd pe rnd, n mocirla. Ne scoatem, trndu-n e, unii pe altii. Mai fiecare pas e facut din trei pasi: unul alunecat spre drea pta, altul ngenuncheat la stnga si n sfrsit cel bun nainte. Mi-e imposibil sa stiu n ce directie mergem. - Atentie... atentie... cheson mpotmolit. Ocolim asa ca sa ne conformam indicatiei, desi ne ntrebam daca nu cumva acum gres im. Trecem probabil pe lnga un tun, dar nu stim unde e... Sunt sleit... mi se ndoaie genunchii uzi... Ghetele de sevro mi-au devenit ca niste bandaje de noroi rece n jurul picioarelor ... Mi le smulg cu greutate, ca si cnd pamntul mi le-ar suge. Ploua mereu si ntunericul e att de mare de parca suntem rataciti ntr-o mina, fara u n chibrit, fara o unda de lumina macar. ntre o plpire de tigara si soarele tot, e m ai mica deosebire, fara ndoiala, dect ntre o lucire de zid alb si ntunericul absolut . Cnd uneori drumul ocoleste, ntunericul devine si el mai lichid si ne spala obrajii . Undeva, nainte, s-a aprins o lumina. Imediat ncep urlete: stinge... stinge lumina. Si e fara noima, caci o lumina nu poate indica o pozitie, de vreme ce nu i se p oate determina locul. Bjbim mai departe prin ntuneric. - Zamfir... Niculae Zamfir... Nu raspunde nimeni. Zamfir!... Pun mna pe cel din s tnga mea: Tu esti Zamfir? - Nu sunt, camarade... Zamfir s-a dus pisemne - si aci mi trnteste o porcarie sold ateasca. - Ma, cine esti tu, ma... n-auzi? si l iau de gt... Cineva mi recunoaste vocea: - Ma, e don sublocotenent de la a noua. - Don... don... sublocotenent... eu sunt dintr-a saptea. - A saptea? apuc de ranita pe cel dinaintea mea... Cine esti? Din ce companie es ti? - Vasile Tonitu dintr-a saptea. - Ma, aici sunteti dintr-a saptea? - Nu, don sublocotenent, a opta, mi raspund cinci o data. - Dar a noua unde e, ma?... Ei, a noua... - Aici, don sublocotenent, raspunde unul si parca i e vocea fosforescenta, att de mult o simt. - Unde sunteti, de aici: nainte... napoi? - Pai nu stim unde sunteti dumneavoastra... - Ma, care are o izmana... o camasa alba... Puneti-le pe spate, ca sa ne mai lam urim putin. n sfrsit, ne regasiram... Compania era n urma. Sa tot fie miezul noptii...mergem parca de o vesnicie. De repaos nici vorba nu p oate fi... Adica nimeni nu se poate aseza... caci de stat n picioare, n loc, stam la nesfrsit. Suntem parca la sute de metri, ngropati n pacura. Frigul nu-l simt nca dect la picioare... cnd stam n loc... dar ma gndesc ca la un vis nebun, ca as putea sa fiu ntr-alta parte... ca la ora asta exista oameni care do rm n pat... sau ntr-un bordei uscat... ca exista oameni care se odihnesc ntr-un gra jd, fie si pe baligar cald. - Loc... loc... loc! Artileria...! Vine din urma artileria.

Stiu ca e artileria numai pentru ca acum, n loc sa ma lovesc de cei din dreapta s i stnga mea... ma lovesc de boturi de cai si roate de tun. Oare artileria merge t ot asa de ncet ca noi? Oare caii vad mai bine? Dupa un timp, tunurile se mpotmolesc si se descopera ca infanteristii se asezaser a pe lanturile care leaga ante-trenurile. Urlete, njuraturi, uruit de fier si de roti iar; si, trimise parca nu se stie de unde pe deasupra, strigate ngrijorate d e "tacere!". De la o vreme oboseala mi da ca un val de nebunie. De trei zile si trei nopti n-a m dormit dect aseara, n santul soselei doua ore si azi dupa-masa alte doua. Acum p icioarele nu mai gasesc nici macar sprijin, n noroiul care aluneca sub ele, de pa rca am cauciuc la genunchi. As vrea sa ma las jos, sa treaca peste mine bocancii camarazilor, copitele cailor. Macar daca as fi aghiotant de batalion, sa merg calare. Mi se pare att de putin ceea ce cer. Sute de artileristi calare, ofiterii de la c apitan n sus calari, aghiotantul calare, fireste si ei aci n iadul acesta de noroi , dar la regiment, la brigada, la divizie, la toate aprovizionarile si la toate birourile, la toate misiunile si la toate depozitele, atti alti ofiteri. Nu voi s a fiu departe de foc, ca ei. Nu as vrea dect un cal, pe care sa merg alaturi de c amarazii mei, mai robusti, pare-mi-se. Mergem toata noaptea si acum am pierdut absolut masura timpului, totul capata pe ntru mine o senzatie de vesnicie, de existenta inumana. De la o vreme ncepe sa ploua din nou, caci statuse un timp. Zamfir, care ma regasise (fara sa ne vedem fata) si voinic ma ajutase sa lupt to ata noaptea cu noroiul, mi da vestea ca se va face ziua. l ntreb, ndurerat parca, de unde stie asta. - Va spun eu, domnule sublocotenent, daca ncepe iar ploaia, e semn ca ne apropiem de ziua. ntr-adevar, peste ctva timp ntunericul ncepe sa se ncenuseze. Pe urma devine ceva mai albicios, ca deasupra marii, asa nct, desi au nceput sa se zareasca ramuri negre d e copaci, oamenii nu se vad nca dect ca prin ceata, caci au si ei uniformele tot c enusii. Ploaia a devenit vie. Vntul ne repede din cnd n cnd n fata pnze de apa rece. Suflam g eu si mergem nainte. Cnd s-a luminat de ziua, parca am iesit dintr-un tunel. Ploaia si vntul de toamna reped n copaci si tufisuri, verzi nca, palele de nori albi care se trasc pe margine a drumului, caci acum suntem ntr-o padure tnara de carpen si stejaris. Ne cautam o amenii si din mers ne reconstituim unitatile. Dupa un timp coloana s-a oprit. Da r acum ncepe altceva tot asa de grozav ca oboseala: frigul care ne amorteste... D upa ce ne-am odihnit ca niste cai, cnd pe un picior, cnd pe celalalt, ncepem sa bat em pe loc din talpi. mbracamintea e toata leoarca, lipita cu clei rece de noi, gh etele de sevro mi s-au spart azi-noapte si acum, cu ciorapi noroiosi si boturile atrnnd, e mai rau dect daca as fi descult. E un frig care ajunge pna la oase... Dea ltfel, de-a lungul spinarii mi simt pe piele, alunecnd ca melci reci, siroaie de a pa, care tremura ncet, ca pe geamul pe care ajunge ploaia. Sunt ploi calde de var a, asta e o ploaie deznadajduita si nghetata de toamna. Pe la noua dimineata abia, maiorul o ia la stnga pe o vlcelusa, pe fundul careia s -a adunat un strat gros de frunze galbene uscate. Mergem acum n fuga. A nceput acu m, sau am crezut-o noi, departe, o lupta vie de artilerie. Cte vlceluse ca astea a m vazut eu, cndva, n alta viata, de la fereastra vagonului-restaurant, ntre Pitesti si Slatina! Ajungem ntr-o vale mai larga putin, prin fundul careia trebuie sa fie, pe sub rac hite plouate, vreun praias. Departe, la ctiva kilometri n dreapta noastra, pe o coa sta larga, urca, atacnd pare-se, batalioane de ale noastre. Noi credem ca inamicu l ocupa aci dealul mic si paduros din fata, al carui povrnis e batut si de artile ria lor si de a noastra. La dreapta, el face ndeosebi un baraj puternic de vreo c incizeci de metri largime, socotind, dupa ct se pare, ca pe acolo duce calea noas tra. Ploaia a stat iar. - n tragatori... n tragatori. Maiorul porneste mpotriva dealului mpadurit din fata, si cum crede ca acolo e inam icul, dam n tragatori un adevarat asalt. A fost, poate, si s-a retras, nu-mi dau

seama, dar cnd patrundem n padure urlnd: nainte... nainte!... nu gasim pe nimeni. n s himb ne mprastie focul artileriei noastre, care loveste n plin. - Sa nu mai traga artileria noastra... sa nu mai traga artileria noastra! urla d isperata toata lumea. Nu ne ramne dect sa alergam mereu nainte: de partea cealalta a dealului privelistea e foarte cuprinzatoare. E un fel de uriasa strachina verde, de doi-trei kilomet ri larga, cu mici culmi, bune de pasune, pe toate marginile, cu padure pe stnga. Prin mijloc, priase mici cu tufisuri marunte, ngalbenite. Nici urma de inamic. Dar n-am aparut bine si artileria lor - caci o cunosc, e tot cea de alaltaieri - rid ica trombe de pacura si fum naintea noastra, trasnind si rupnd fier. - nainte, si fa legatura pe dreapta! mi striga maiorul Dimiu. Legatura... legatura ... treci prin baraj. Si cum crede ca nu aud bine cauza bubuiturilor, mi arata cu mna, si apoi spre stnga : - Voiculescule, prin padure... padure... padure, n-auzi? ... nainte... Cad lovituri mperecheate de trasnete. Tot dealul zvcneste cnd e lovit n coasta. Crat ere negre ct niste roti mari de locomotiva rasar apoi n iarba. Loviturile sunt ntrerupte si oamenii se opresc ngroziti. Situatia e nsa mult mai us oara ca alaltaieri. Barajul e fix si orb, iar cei care trag sunt desigur foarte departe. Unde ne gasim acum, la douazeci de pasi de el, nu cade nici un obuz, ia r daca traversam patruzeci de pasi printre trombele de brazi, de asemeni, nu mai cad obuze. Cu ochii sufletului nchisi, n picioare, strig pe nume ctiva dintre oameni... "Zamfi r Niculae... Ciorbagiu... haide". Dar dupa ctiva pasi oamenii se opresc, si n carn ea si nervii mei e un consimtamnt. naintea noastra sunt culcati alti tragatori. Barajul e ca sa mpiedice sosirea noas tra, a rezervei, si nu avem puterea sa ne repezim sa trecem prin el. Pamntul tot se zguduie. Unul dintre acele animale apocaliptice, mari ct un munte, dar nevazut acum, rcie si azvrle pe o zona anume pamntul, ca un cine sau ca o fiara care cu pici oarele si ghearele si face groapa. Cu un genunchi pe pamnt, fara arma si dupa ce am dat si mantaua ca sa ma simt mai usor, caut cu privirea un loc de trecut. Pare-se ca spre stnga obuzele cad mai r itmic, asa nct s-ar putea trece. Dar deodata o serie de fsituri suierate, de sarpe nt artat, si aliniate ca din nai, trec pe lnga mine. - Mitraliera... trage mitraliera... culcati! - Suntem pierduti, caci culcati... neculcati... asa fara adapost, batuti de mitr aliera, e moarte sigura. - Zamfir... Grigorita... Si ma napustesc nainte n baraj. Naruite lnga mine, obuzele sunt parca prabusiri de trasnete, cazute pe casa alatu rata, dintre cele care fac sa-ti plesneasca geamurile. Si trasnetul nu e nimic p e lnga aceasta dezlantuire, caci e unul singur si, odata cazut, te gaseste scapat ... dar aici, tocmai pentru ca a venit unul, stii ca mai vin si altele. Cnd n plin baraj vine vjitura, cad sau cadem poate, caci nu vad nimic, cu anticipati e... "Nelovit" e constatarea de un sfert de clipa. Din nou o goana nnebunita... Sunt dincolo... n plina bataie, pentru atacul de baioneta... Parca am trecut prin tr-o poarta. Nu ma gndesc la poarta barajului, ci la un fel de poarta nevazuta, na lta pna la cer... a mortii... a lumii celeilalte, dintre spatiile reci. Totul da impresia de nou... originar... n fata, am ajuns din urma, ntr-o mica vlcelusa, un lant de tragatori, culcati n tufi s si printre smocurile de copacei... La dreapta, la cteva sute de metri, un lant de tragatori, al nostru, se abate napoi - vad bine, caci sunt si ei pe pasunea la rga - ca un gard prabusit nti la un capat... pe urma la celalalt... nu vad nici un soi de inamic... dect foarte departe la stnga n fund, pe un dmb, un sir de oameni c ulcati ca niste mogldete, exact ca tintele culcate pe cmpul de tir de la regiment. Ma scol n picioare si strig si ofiterului pe care l-am ajuns din urma: - Domnule capitan, hai nainte. Toata lumea mi urla ca la teatru, cnd ai din urma nu vad: "Jos! jos!" - Stai jos, domnule, ca ne iau focurile lor n primire... Vrei sa ne descopere aic

i? Lasa sa-i ia prin padure, pe flanc. Se aud la stnga, unde e restul batalionului nostru, urlete nentrerupte: "nainte... n ainte...", deci ramnerea pe loc mi se pare o dezertare. Constat, asa pentru mine, cu gratuitate, n clipele acestea de moarte, ca nici pe departe nu e acea "ploaie" de gloante prin care se spune ca trebuie sa treci la razboi. Din cnd n cnd cte un strop de piuituri, ca vntul toamna pe cmpie, cnd gloant trec mai pe sus... fsituri suierate, de sarpe, cnd sunt aproape. Pe deasupra trecu anuntate naprasnic, mereu, cum se anunta uruind trenurile, obuzele. Apoi, izbes c pereche, n dmbul din spate, cu un fel de titanica nerozie, transformnd doar padur ea n ruine si fum, caci cred ca nu mai e nimeni acolo, iar dealul n-au sa-l poata darma, orict l-ar zgudui. "Degeaba" chiar, nu e... nteleg ca asa, batnd haotic n dmbul acela, n afara de faptul ca ne-au redus toata artileria la tacere - caci nu mai trage nici un tun romnesc pe aci - ei fac un fel de demonstratie gratuita ca toate demonstratiile simboli ce, ca soarta, nu numai a mea, dar a armatei ntregi e pecetluita. Cta vreme ei pot dezlantui n liniste un uragan ca asta, prin care nici o unitate nu poate trece n enjumatatita si nedezorganizata, e nfrngerea. "Wer kann Rum"nien retten...?" Deodata, cam din dreapta, vine un snop de piuituri, care se nfig printre noi n pamn t ca ghearele si provoaca un urlet de blci. - Paziti... trag ai nostri n noi... paziti! Un lant care a aparut sus pe coasta, nestiind unde se gaseste inamicul, cum n-am stiut nici noi, creznd ca tot ce e dupa culme e dusman, trage n noi... Fugim urlnd si ne adapostim, ncocrjati, n sivoiul vlcelusei. - Nu mai trageti... se striga napoi... nu mai trageti! Acum vad ca sunt ctiva morti... cu capul culcat pe brat, cu fata n sus, toti cam n aceeasi atitudine. Parte sunt desigur loviti din spate... S-a dus elanul de la Olt... de la Magura Branului. E n mine o tristete mnjita, ca de moarte. Mult la dreapta, se ntorc n picioare (nu s unt urmariti cu focuri? nu e lupta acolo?) plcuri-plcuri dintr-ai nostri. E ceva d e nmormntare n amurg sarac. Carti de citire, articole de gazeta n patruzeci de ani, sunt goale ca niste serta re, naintea acestei retrageri care e realitatea... Drama razboiului nu e numai amenintarea continua a mortii, macelul si foamea, ct aceasta permanenta verificare sufleteasca, acest continuu conflict al eului tau, care cunoaste altfel ceea ce cunostea ntr-un anumit fel. Ramn asa n vlcelusa, cu lantul ntreg de oameni plouat pna la piele, ros de tristete, cam jumatate de ceas. Oamenii privesc cu ngrijorare spre dreapta. "O sa ne ia pe flanc." Dar e o imposibilitate... nimeni nu e pe flanc, nu se vede picior de ina mic. Ai nostri trag n mod stupid, n sus, orbeste - dealtfel, nici nu vedem nimic. E o r apaiala asurzitoare. Iata nsa ca n stnga, n padure, rencep iar urletele batalioanelor noastre: "nainte, n te..." Nu mai pot sta locului. - Hai nainte, domnule capitan... hai, ca auzi... la stnga... ntr-un anumit sens, nu-ti trebuie prea mult curaj ca sa alergi nainte; de vreme ce cmpul e gol, da, ct de ct, o impresie de manevre. Capitanul mi arata cu mna ca n padure, napoi, se ntmpla ceva... Cu mustati mari, cu obrazul sprijinit n cot, ntre oamenii lui, capitanul e o enigm a pentru mine... Cnd azi tot vom muri - caci azi e ziua, nu mai ncape nici o ndoiala - ce cstig e sa fii plesnit de gloante aci, n loc sa mergi nainte? Strig cu o frenezie animalica, beat de propriul meu urlet: "nainte... nainte..." C apitanul cu oamenii se ridica si pornim tot lantul nainte, urlnd mereu. Mergem ca la trei sute de metri, n salturi succesive. Acum gloantele care veneau rare miauna des... O mitraliera toaca, departe, dar l oveste prea scurt. Ridica pamnt si iarba, la vreo cincizeci de metri n fata mea. n padure strigatele romnesti au ramas n urma. Inamicul lucreaza tacut si automat ca o masina de precizie.

Capitanul comanda un foc spre padure n dreptul nostru, ca eventual sa lovim n flan cul celor care, crede el, tin fata batalionului nostru. Protestez cu ndrjire, caci am certitudinea ca tragem ntr-ai nostri. Dar nu mai pot face nimic, focul s-a de zlantuit. Mai departe, nu mai mergem. - Lasa, domnule, sa asteptam aici, sa-i ia pe flanc prin padure. nteleg acum ca gndul oricarei manevre, n afara de naintare, pe cmpul de tragere, e mo artea si nfrngerea. Reiau mereu, urlnd: "nainte... nainte" si urletul nsusi e un stimulent formidabil si un narcotic n acelasti timp, ca un pahar de vin, dat dintr-o data pe gt. Alegerea ncinge si ameteste. - Zamfire... Marine... Ciorbagiu... hai. M-am ridicat n picioare... snopul de gloante vine aproape, nsa nu cade nici unul d intre cei care fug cu mine nainte. Ne oprim dupa zece pasi, dar ne ridicam numaidect: n fata noastra sunt vreo doua g ropi de obuz. Alergam lunecnd pe iarba plouata si ne nghesuim cte patru-cinci ntr-o groapa. Dar acum e o nversunare groaznica mpotriva noastra, caci s-a ntmplat un lucr u neasteptat. Ct timp eram culcati n iarba, nu eram vazuti. Ridicndu-ne nsa ne-am de mascat... si acum, n haine verzi pe negrul groapei de obuz, suntem bine lamuriti. Fsiturile sunt dese, dar pe sus. Vin si din fata si din spate, de la cei ramasi n vlcelusa, care trag pe deasupra. Dar mai ales ne cauta acum mitraliera. Probabil ca nu poate aprecia distanta exact, caci trage la zece pasi nainte, scormonind ia rba si pamntul cu snopul ei de gloante ca o gheara de tigru, se apropie din ce n c e, nsa parndu-i-se ca s-a nselat, iar si repede turbat si metalic snopul la alti dou azeci de metri. Cei ngramaditi cu mine trag ca descreieratii, fara sa scoata capu l din groapa de obuz. Si din nevazut parca trage mereu. Fara ndoiala, nu-i "ploai e de gloante" si snopul mitralierei e destul de nesigur, dar unul singur dintre gloantele astea care vin ar fi tot att pentru oricare dintre noi, ct un naufragiu pe ocean, ct un cutremur catastrofal, ct sfrsitul lumii. O simpla izbitura, scurta ca de cravasa, n frunte. Armele celor ghemuiti napoia mea n groapa se descarca lnga urechile mele chiar, cu plesnituri groaznice. Unul si-a rezemat arma chiar, o clipa, de umarul meu, i-o dau la o parte cu mna furios, caci mi sparge urechile. As vrea sa dau ordin sa nu se mai traga, dar zgomotul e asurzitor, ca ntr-un aeroplan cnd porneste motorul... Trebuie sa iesim din groapa asta, caci e moarte stupida. n fata e o noua cuta de teren. Dar mai nti nu stiu cum sa fac sa se opreasca focurile... M-am ridicat n gen unchi, n marginea gropii, jucnd toata cartea, caci pericolul e mai mare din spate. Fac mereu semn sa se opreasca focurile catre cei din vlcelusa, ca sa putem nainta fara sa cadem loviti din urma. Dau iar la o parte, cu mna, arma celui din groapa , care trage aiurea, naucindu-ma. n sfrsit, fac semn cu mna stnga napoi, ngenuncheat si sprijinit cu dreapta n iarba, cineva mi da cu o varga peste mna si imediat sunt tras de picioare napoi n groapa, unde cad zapacit... - Ce e, ma? - Sunteti ranit... mna stnga. Toata manusa-i plina de snge... Un deget atrna, mbracat si el n manusa lui, n jos, pr ins parca numai ntr-o ata, dar nu simt nici o durere. Lnga mine, oamenii mi arata cu privirea pe Ciorbagiu, dar nu pricep din cauza larm ei si mai ales pentru ca ei ncearca sa-mi spuie nu stiu de ce n soapte si cu un ae r tainic ceea ce vor. Pe urma, nteleg. Omul si-a sucit n loc gtul moale, din guleru l scortos al mantalei si are acum obrazul stng lipit de palma, ntors napoi, ca si cn d n-ar mai vrea sa vada nainte. Din coltul buzei, i se scurge pe barbie un firisor de snge. Ochii sticlosi parca ar vrea totusi sa evite pamntul. - Tare mi-e teama ca e lovit n ceafa de cei care trag din spate, si spune unul, ac um tare, n fundul gropii, parerea. Si pe dumneavoastra, socot ca tot din spate va lovit. - Nu. Iesise si el cu domnul sublocotenent si a ntors capul napoi, cnd a facut dumn ealui semn cu mna, sa vada daca opresc aia, atunci l-a lovit n ceafa... da tot din fata...

Parca suntem acum ntr-un mormnt. Gloantele nu sunt prea dese, dar n fund, mogldete se ridica... si trec mereu n fuga , la stnga, spre padure, tragatori inamici. Nu i vedem bine dect cnd se strecoara un ul dupa altul, ca si cnd ar traversa un drum, ca sa dispara iar. n spate, artileria nemteasca a devenit turbata si pare ca a sporit numarul gurilo r de foc, caci bate n padurea care salta trunchiuri ntregi si aschii, fumegnd; iar unele obuze trec scurt peste deal, caci bat, se vede, si vlceaua pe unde am venit noi. Nu mai e nimeni dintre ai nostri nspre dreapta, dar n padure e un rapait de arme, care, reluat de ecou, devine hau groaznic. Ma ntreb ce am de facut. De naintat nu mai poate fi vorba. Nadajduiesc ca ai nostr i vor mpinge linia inamica att de mult napoi, nct sa pot astepta sfrsitul luptei n g pa asta de obuz. Dar, dupa felul cum se departeaza focurile n padure, nteleg cu gr oaza ca ai nostri dau napoi, sau suntem treptat nconjurati. La gndul ca as putea fi prins, ma cuprinde o deznadejde rece, ploioasa. nfrngerea a sta, nserarea care cade, mna pe care o tin mereu ferita, ca un cine laba zdrobita d e automobil, mi dau o impresie de moarte, de nendreptat niciodata. Atunci, ca un gnd fierbinte, ca o descheiere de moarte, imediata, hotarasc ca voi pleca nentrziat. Oamenii ngroziti vor sa ma retie. Dealtminteri, nici nervii nu ma i pot suporta nimic. Armele care mi se descarca, aci n groapa, n urechi, ma nauces c si ma nfurie. Pornesc napoi, n picioare, drept peste cmpul verde, singur pe toata ntinderea lui, c a un somnambul. Nu ma uit napoi, nu ma uit n dreapta, nu ma uit n stnga, nu am dect u n singur gnd, ca daca strabat acesti cinci-sase sute de metri, as putea sa fiu sc apat. Stiu bine ca numai "daca" i strabat si numai "as putea" pentru ca trebuie s a trec din nou prin focul de baraj si prin padurea batuta. Pot sa cad n fiecare c lipa... dar daca ajung dincolo... n mine pulseaza gndul acesta al salvarii cum glgie sngele n gtul taiat. Ceea ce ma ndeamna la nebunia asta e durata neted scurta a joc ului. Dupa un sfert de ora sunt scapat. Am crezut ca la ruleta e bine sa joci nu mere n plin. Simplifica. Daca prin absurd nu se ntmpla nimic, si daca merg ntins, asa ca un cadavru ambulant , singur n picioare n tot largul cmpului, fara sa ma opresc o clipa, orice s-ar ntmpl a, sfertul de ceas trebuie sa treaca. Dar nu trebuie sa ma opresc sub nici un cu vnt, si nici sa fiu atent la ce e n jurul meu, ca sa nu-mi pierd curajul si sa nu ametesc, ca un acrobat, care nu trebuie sa se uite n jos. Si trec ntr-adevar ncet, fugind numai prin barajul automat. Totusi ntrziere e. Nu pot sa urc dmbul de cinci-sase metri, spre padure. Nu ma pot sluji de mna stnga si iarba umeda aluneca. Ma socot o clipa pierdut. Acum vad gloa ntele care vin, caci le vad nfigndu-se n pamnt. Sunt mai numeroase dect le credeam. A proape sa ametesc cnd ma gndesc ca nu voi putea urca, dar mi vine n minte amintirea husarului n care noi am tras peste doua sute de focuri. Ma prind cu mna dreapta de iarba, nfig calcile piezis si tot ajung sus. Dau n padure peste ordonanta. Scot ma nusa - si de pe degetul rupt - si nfasur mna plina de snge, si pe care o cred sfsiat a, n batista. Artileria trage la vreo douazeci de metri n stnga. Daca va veni si ai ci, s-a ispravit. Peste un sfert de ora nca, am iesit din padure, am traversat vlceaua, am urcat-o, acum sunt sus, ntr-o sosea mare. O noua poarta, nevazuta, se deschide de asta data spre o alta lume, sau poate e aceeasi, pe care o trec invers. Ambulanta ne duce pna la jumatatea drumului, unde e un post de ajutor si de unde vom fi luati de ambulanta-automobil a diviziei. Gasesc printre raniti, pe jos, s i un grup de nemti, culesi n urma noastra cnd urlam nebuneste. Uniformele lor, mai sure, mai moi, cu chivere de jandarmi mbracate n stofa, mi se pare ceva miraculos. Cnd eram mic, auzeam vorbindu-se mereu de stafii si eu nu va zusem nici una. Luptam mereu cu nemtii si acum i vedeam de aproape ca pe oameni, oameni care vorbesc si sufera. Credeam ca sunt numai spirit, obuze, fsit de glont si umbre, departe. Au pentru mine prestigiul imens al Lacurilor Mazuriene, al Ypres-ului, al Verdun -ului. Ce n-as da sa stiu sincer impresia lor despre ziua de azi. Sa-mi dea un r eper, o singura data, pe care s-o gasesc si n dictionarul experientei mele, si ap oi, pe baza ei, confruntnd, eu mi-as da seama de valoarea tehnica si sufleteasca

a ntregii campanii, stabilind "linia" asa cum fac iubitorii de curse de cai, care , prin ntrecerea dintre un cal al lor si altul strain, se pot fixa, ca situatie, fata de toate tarile cu cai de curse. Un timp cu fata lunga si dura ca o masca sta putin cam ntr-o rna. Are ochelari de srma si de buna seama e gradat, daca nu ofiter. Sunt, aliniati mai mult sau mai p utin, ca noi toti, pe marginea soselei, n sant, ca la un bazar de rani de tot soi ul... Simte ca l privesc si ntoarce capul. As vrea sa intru n vorba cu el, normal, si n-a m un pretext. Sunt stngaci ca si cnd as vrea sa acostez o femeie, si la fel, el, c u morga, evita sa lege "cunostinta". N-am tigari, caci i-as oferi. As vrea sa vo rbim ca doi profesori. n timpul acesta, vine si pleaca - facnd naveta - ambulanta-automobil a diviziei. Pn a la noi mai are. Nendemnatic, un sanitar mi bandajeaza mna. n sfrsit, enervat de propria mea timiditate, l ntreb pe neamt n frantuzeste daca e gr av ranit. Ma masoara o clipa si pe urma mi raspunde scurt, tot n frantuzeste: - N-am nimic de vorbit cu dumneata. Simt ca vorbeste de la popor la popor, nu de la om la om, cum i cerusem eu, de la locuitorul Prusiei la mahalagiul bucurestean, de la Kant la Conta. Ma ntreb o cl ipa daca sa-l lovesc, asa ranit cum e el. l simt voit si acest joc de "fata-n fat a" trezeste n mine o mnie larvara. Nici unul dintre motivele invocate obisnuit n ca mpaniile de attare a popoarelor nu m-ar fi putut face sa lupt cu ura si cu dorint a de a ucide. Faptul de a fi pe front era pentru mine un soi de act de prezenta moralmente necesar si numai att. Nu ideea de patrie, care pentru mine nu se confu nda cu cea de stat n tendintele de cucerire economica, pentru ca n-am orgoliul fi erului si tabacariei romnesti, dar nici ideea de administratie germana, care nu p are chiar asa de rea, nu m-ar fi facut sa lupt activ, sa vreau sa ucid. Un singu r lucru m-a mbolnavit totdeauna, cnd mi l-am confirmat, de furie. Pretentia inamic ului de a-mi porunci mie ca romn n virtutea unei globale superioritati de rasa. Af irmatia asta aparea incerta, n literatura de propaganda, si nu o credeam autentic a. Am avut motive s-o cred, n partea a doua a campaniei, cnd eram uneori apostrofa ti din transeele apropiate si atunci am tras cteva focuri cu ura si cu satisfacti a cu care esti ispitit sa apesi pe tragaciul unui browning, mic si gingas, ca sa dobori un atlet obraznic si grosolan (asa, ca o demonstratie). De cte ori un fap t dinafara ajungea pna la acest substrat sensibilizat national al constiintei mel e, trezea n mine aceeasi pornire de furie. Acum ma stapnesc, totusi, si l privesc staruitor, ca sa-l fac sa se ntoarca spre mi ne, ascultnd ca de o porunca, fara sa vrea. - Dumneavoastra, soldatii germani, aveti pretentia de a fi si curajosi si prosti n acelasi timp. Dumneata vad ca nu faci exceptie, nici de la una, nici de la alt a. Ridica mantaua de pe pntece si-mi arata, fara o vorba, un amestec de snge si ruptu ri. Nu pricep nimic. Dealtfel, pe front nici un fel de rana nu produce impresie. Cel ranit e totdeauna un favorizat, fata de cel ce ramne. - Soldatii... dumneavoastra. i arat, ntartat, si eu pe ranitii nostri... - Cum vrei sa fie la razboi? Cnd vrei sa cuceresti lumea... Zmbeste amar: - Cu glontul trecut prin pntece, m-au silit sa merg douazeci de pasi. mi da un fior de oroare. nteleg pe urma ca soldati de-ai nostri, dintre cei sositi n urma liniei de atac, nestiind ca e grav ranit, fara ndoiala, l-au silit sa mear ga pna la targa cu care l-au adus aci si n care sta acum lungit... Rog pe un medic sublocotenent, care supraveghea ncarcarea n ambulante, sa vie, si acesta, plictis it si fara nici o vorba, i face o injectie. - Cnd ai fost ranit, si pe la ce ora? - Acum vreo trei ceasuri; eram n padure si am primit focuri din coasta, care ne-a u spart tot batalionul. Asadar, capitanul mustacios si nclestat de pamnt a avut dreptate sa deschida focul asupra padurii. N-am pierdut, nici de data asta, ocazia de a fi convins si ridi cul... si de a nimeri anapoda, de a nu gasi momentul just... asa ca de obicei. Neamtul mi confirma dupa ezitari ca e dintr-un regiment prusac. E ntr-adevar profe

sor. A luptat n Rusia, a fost si la Verdun. Vreau sa stiu cum i se pare lupta de azi... - Pentru mine e cea mai grea, de vreme ce am sa mor pe aici, iar din alte parti am scapat. E o logica pe care o platesc cu un surs mieros. - Dar n comparatie cu alte lupte? - Nu e comparatie. nti iau aceasta ca un raspuns umilitor. Nu e comparatie ntre un leu si un cine. Simt ca nu voi putea ntelege nimic pentru viitor, ca n-am elementele care sa-mi ajute sa nteleg cele ce vor veni, ca azi nu pot stabili "linia". Starui surznd: - Totusi? Acum cred ca el nu e att de inteligent sa poata stabili raporturi. I-ar trebui o mai larga vedere si o mai justa ntelegere a detaliilor caracteristice. Fictiunile nu se pot compara si el nu poate crea realitati. - E altceva... asta nu-i razboi adevarat, si ntorcndu-se spre vecinul lui, tot nea mt, ce fuma: So dumme Leute... durch ein solches Trommelfeuer... - Asadar, gasesti ca a fost un bombardament puternic... neobisnuit: am un punct comun n vocabularul logic. E uimit ca nteleg nemteste. - Puternic? hm... si surde... Ce-am vazut noi la Verdun si pe Somme... Acolo sa f ii vazut sute de tunuri tragnd... Azi au tras toate, cine stie, optzeci, nouazeci de tunuri. - Nu mai pricep nimic... Ai spus tovarasului dumitale ceva despre focul puternic al artileriei. Vorbeai de a noastra? Se strmba de durere, si pipaie burta cu dezgust. Ca toti cei atinsi de peritonita, are mintea extrem de lucida. Injectia l-a facut vorbaret chiar. - Nu, domnule, vorbeam de a noastra. Am sa-ti spun eu dumitale o vorba... Noua g ermanilor ne place mult duelul. Noi prusacii, mai ales, avem toti taieturi... Ui te, aici, si-mi arata n fata urechii o crestatura... Ei bine, noi avem un fel de zicatoare: Nu te bate n duel cu unul care nu stie sa se bata, ca e periculos... P ot sa spun, domnule, ca daca dumneavoastra ati fi stiut sa faceti razboi, nu mai eram eu azi aci, tinndu-mi matele n brate. Un moment banuiesc ca el socotea ca suntem n superioritate tocmai din cauza ignor antei noastre. - Credeti ca vom cstiga razboiul din cauza lipsei noastre de experienta? - Sa cstigati razboiul?... Nu stiu zau daca peste cteva ceasuri cei din 337 nu vor fi aci, unde stam de vorba acum. Stiu ca voi muri, altfel am certitudinea ca n d oua saptamni as fi fost eliberat de ai nostri, la Bucuresti. Si acum stiu ca nu glumeste. - Dar ce ai vrut totusi sa spui cu acel "Trommelfeuer?" - Uite ce, domnule... Are si razboiul regulile lui... ca si duelul. Noi pe front ul de apus aveam ore cnd nu trageam un foc, chiar daca englezul juca bridge n poia na... Cum crezi dumneata ca se poate trai? Pe urma e o regula iar... Daca tu sta i si inamicul porneste la atac, artileria ta trage... Atunci inamicul se opreste si ncepe sa traga artileria lui mai puternic... atunci tu evacuezi pozitia si la si pe ai lui sa vina s-o ia... Pe urma trage artileria ta, si el trebuie sa plec e lasnd mortii si ranitii care se cuvin. Pe urma, daca vrea, vine din nou, daca n u, nu... La nevoie, iar se ntmpla ca mai sus. Nu se trece, domnule, niciodata, pri ntr-un foc de baraj. - Bine, dar ai spus singur ca nu se poate compara cu bombardamentul de la Verdun si Somme. - Ce-are a face?... acolo eram la adapost de beton, adnc sub pamnt. - Bine, dar cnd porneati la atac, afara, deasupra, pe pamnt?... - Hm... Atunci fugeam napoi, lasnd jumatate morti afara, iar comandantul cel mare schimba pe comandatul artileriei care n-a pregatit atacul. - Deci atacul nostru de a trece prin baraj... vi se pare un act de bravura?... Are un surs de sincera ironie. - Crezi dumneata serios ca dumneavoastra romnii sunteti mai bravi dect noi, sau de ct francezii?

- Atunci? Tace ascultnd lung durerea n el, ca un gnd. Si pe urma, dupa ce s-a strmbat putin: - Atunci nseamna ca dati tot concursul armatei germane sa ajunga mai repede la Bu curesti... - !? - Ce nevoie aveati sa treceti, azi, prin baraj? Ca sa salvati pe cei dinaintea d umneavoastra, pe care-i atacam noi? Tot erau pierduti. Noi porniseram la asalt.. . Daca nu ne lasati sa ajungem la ei, noi tot plecam napoi, si-i ncredintam artile riei, sa-i faca ntelegatori. Atunci de ce ati mai venit gramada, dumneavoastra di n urma? Ati calcat regula razboiului, iar ai nostri s-au retras, nu din lasitate - cred ca stii si dumneata ca germanii nu sunt lasi - nca o data, ci din calcul. .. E adevarat ca am primit focuri din coasta... si ca, din cauza acestei neastep tate ntorsaturi, nu ne-am putut culege pe noi, ranitii... Dar ce pierderi ati avu t din pricina asta? Unde mai pui ca putini se vor ntoarce dintre cei prinsi dinco lo de baraj. - Comandantii nostri pretuiesc foarte mult atacul la baioneta. - Tocmai de aceea ai nostri vor ajunge la Bucuresti asa de curnd... Pentru ca nu gasesc interesante luptele la baioneta. Va vor face totdeauna ce v-au facut azi, cu chibzuiala, rece. - Stii dumneata, la romani, Horatiu s-a prefacut ca fuge ca sa-i sileasca pe cur iati sa se mprastie pe teren... Ai nostri simuleaza n fata batalioanelor dumneavoa stra retragerea, ca sa veniti mai bine n cmpul de tragere al artileriei. Si dumnea voastra aveti iluzia ca biruiti. - Ne mai pacalim cteodata... Ti-am spus eu proverbul nostru, ca nu e bine sa te b ati cu cel care nu cunoaste duelul, dar la urma, socoteala tot iese. Asculta, n C arpati aveti transee fortificate? Evident ca mint cu graba. - A, n Carpati e altceva... Avem transee dinainte pregatite, organizate gata. - Adaposturi bune? - Da, bordeie cu doua straturi de busteni si un metru de pamnt deasupra. - Asta-i tot? Bune pentru obuzele noastre de 75... Nu rezista nsa la obuzele noas tre de 105... Nu mai vorbesc de cele de 150... Si pe urma, chiar daca rezista, t otul e de prisos, daca n-aveti artilerie de 150, sau mai mare, si dumneavoastra. - !? - Sigur, vom trage pna vom distruge transeele si bordeiele cu tot ce e viata n ele ... Daca bordeiele vor rezista totusi, ca pe Somme, nu vom da timp celor dinaunt ru sa iasa. Si atunci, daca aveti artilerie ca francezii, faceti si dumneavoastr a ca francezii... trageti n ocupanti... ocupantii pleaca si trag apoi cu tunurile , si asa "da capo al fine"... cum ati citit tot timpul verii despre cota Morthom me. Surd cu o tristete de moarte n suflet... ntariturile noastre din Carpati? Santierel e si bordeiele care, adunate ca ntr-o batatura, nu ar putea rezista unor rturi de porci tiganesti... - Sa speram, domnule, ca medicii dumneavoastra sunt mai priceputi dect generalii dumneavoastra... Dar mi se pare ca pentru mine e de prisos... As fi vrut poate o fotografie a locurilor acestea... o carte ilustrata... ca sa arat copiilor si n evestei n ce fel de peisaj am fost omort... Pentru albumul familiei. Pe urma am tacut ndelung... Eu gndindu-ma la moartea tuturor... el numai la a lui. nserarea asta, dupa o zi ploioasa, apoi senina, de toamna, era mereu mohorta si a pasatoare ca o nmormntare... Padurea de stejar si tufele mici ncepusera sa se topea sca n ntuneric. n ambulanta-automobil, am luat cu autoritate alaturi pe prizonierul neamt... Am c erut chiar soferului sa mearga mai ncet la santuri. Mi-a explicat ca e ordin sa c are toti ranitii pna la miezul noptii. Mi se face injectia mpotriva tetanosului, sunt culcat ntr-un pat curat. Trziu de to t, vine alt grup de raniti din regimentul nostru. Divizia e n retragere. Batalion ul nostru e njumatatit. Sunt patru ofiteri morti, ctiva raniti, compania mea, nconj urata, e prizoniera cu toti ofiterii. Tudor Popescu, pe ce drumuri ai apucat-o? Pna n zorii zilei spitalul trebuie evacuat. Se lucreaza cu deznadejde la pansament e.

COMUNICAT APOCRIF Calatoria n trenul sanitar care ne ducea pe toti - aproape doua sute de raniti mi s-a parut ca un fel de calatorie n strainatate, cnd dupa restaurantul garii jud eci si despre orasul corespunzator, cnd cantonul se desprinde din seria lui (cmp, singuratate, ploaie, saracie) si devine element din seria rapida (vagon-restaura nt, peisaj, doamna eleganta, domnul voiajor)... Veneam ntr-o lume, care pentru mi ne nu mai era cea dinainte, asa cum unui bolnav, care iese ntia oara din casa dupa luni de zile, orasul i se pare altul. Prelungeam deci detaliile apropiate, le g eneralizam. Gara Brasovului mpodobita, cu frunze si steaguri nationale, ramase, m i-a dat, despre orasul pe care nu-l cunosteam, o idee de carte postala si decor de zece mai. La Sinaia au navalit pe nserate n vagoanele noastre cucoane frumoase, cu mini tot att de albe si fine ca olanda halaturilor lor. Ochii, urechile, pipai tul, mai vii, erau ntr-un fel de hiperfunctiune. n schimb toti cei pe care-i vad a u parca un aer fantomatic, pna si n voce si n privire, n ceea ce e dincolo de ei, pa rca un soi de siesta dupa zbuciumul zilelor de lupta. ntre Predeal si Busteni, va zusem n jurul cantoanelor gropile de lup si transeele copilaresti, facute acolo ln ga sosea, cnd muntii si padurile erau libere, cu naivitatea cu care, ca sa evite o inundatie catastrofala, care ameninta ntreg tinutul, o primarie neserioasa ar f ace santulete de scurgere de-a lungul drumului. Cnd puhoiul vine nsa, traste nu num ai ce-i pe sosea, dar si casele nalte, si chiar primaria cu domnul primar. Eram n vagoane speciale, n targi lungi pentru dormit. La Bucuresti ni se spune ca mergem direct n gara Obor, unde se face triajul bolna vilor. Am intrat ntr-un lung peron subteran, ca n marile gari occidentale, asa mi s-a parut cel putin, caci am aflat apoi ca gara n-are astfel de peroane si imedi at au navalit n vagoane sanitare, ofiteri administrativi, care, cu registre, dina inte ne-au ntrebat ce preferinte avem. Cei mai multi au optat pentru cteva mari sp itale din capitala, unde li s-a spus ca vor fi ngrijiti de frumoase doamne din so cietatea romneasca. Era adevarat. Dar ceea ce deosebeste o societate de civilizat ie de una de cultura e ca lumea ei imita si practica pasionat si cu entuziasm to ate formele celei de cultura, fara sa aiba nsa staruinta de a duce lucrurile pna l a un capat si nici curajul de a suporta toate consecintele. Cta vreme serviciul n spitale nu contrazicea nici una din nclinarile acestor doamne, ba nca le favoriza ocazii noi si decor inedit, ele au umplut cu sursuri si alba lor prezenta salile cu raniti. Att. Dar am vazut, cteva doar, mai trziu, curatind n spitalurile de la Ia si, n dupa-amiezi pustii de iulie, rani puturoase. M-am gndit, cu un fel de neliniste, ca, daca voi fi n Bucuresti, voi fi vizitat de ai mei si ca voi fi obligat - acum cnd eram att de obosit - sa joc un fel de teat ru de dragoste si bucurie. Am cerut deci spitalul din garnizoana regimentului XX. Trebuia sa astept cteva or e si ntre timp, vestita de un cunoscut al familiei, improvizat sanitar, a venit l a gara mama. A plns, m-a sarutat, a exagerat gravitatea ranii, a trimis sa mi se aduca de-acas a, de la ea, perne, un flacon de apa de colonia, o nvelitoare - "caci nu se stie daca la spital vei avea ce-ti trebuie". Si totusi durerea ei mi era straina. Cnd a murit unchiu-meu si ne-a lasat averea, iar pentru partea mea a nceput patimasa discutie n ce priveste mparteala, nu stiu d aca aveam sau nu aveam dreptate. Dar mama a stat n ceasul acela ca o straina, s-a crezut "parte" a vorbit cu voce alba, m-a privit cu ostilitate, ca pe un strain , si strain am ramas. Am cedat fara ndoiala atunci, ea a revenit la tonul de duio sie, dar ireparabilul se savrsise. Stiam pna unde merge afectiunea mamei. Mai trziu , am cautat zadarnic sa-mi demonstrez ca poate avea dreptate, ca discutiile de i nteres iau cteodata tonul acesta de proces ntre straini, si ca aceasta nu exclude o dragoste de ore grele, dar totul era de prisos. Gestul meu larg sporise nsa afe ctiunea mamei, care de atunci avea pentru mine si mai multa atentie dragastoasa, dar pentru ca eu facusem sacrificiul cel mare, pastram, fara sa vreau, un aer d e protectie, de indulgenta amabila, ndepartata, de surs limitat si limitativ. Asup ra evolutiei vietii mele ea era acum ca un astru racit, fara influenta. i sarutam zmbind minile, primeam daruri cu demonstratii tandre si absente, dar aste

ptnd, cum astepti ntr-o gara sa plece mai repede trenul, pentru ca situatia dintre tine si cei care te-au petrecut ncepe sa se prelungeasca stnjenitor. Nu mi-a spus o vorba despre nevasta-mea si am respectat ostilitatea lor de totde auna, evitnd o ntrebare inoportuna. Pentru ca era ngrijorata de soarta mea, doctorul, preocupat si amabil, a asigurat -o ca n cincisprezece zile sunt complet vindecat si bun de ntors napoi pe front. As ta a ntunecat-o oarecum. La spitalul judetean din R. sunt ntr-o rezerva cu un camarad de regiment, ranit l a genunchi. Am carti de citit, dar rumoarea tacuta, de efluvii, a orasului nu-mi da liniste. Dupa o saptamna de dureri mari, pot iesi. Sunt foarte nconjurat, caci ofiterii regimentului sunt ntr-un complex de rudenii, care mbratiseaza toata urbe a. Nelinistea e mare si comunicatul oficial e asteptat la ora patru cu ntinsa mac inare. Orasul, din cauza militarizarii (politaiul a devenit maior, cu "stele" n l oc de grade, dar oricum maior, seful de posta a fost asimilat si el, n sfrsit, afa ra de pensionarii cafenelelor din "centru" toata lumea a trecut la partea sedent ara a razboiului si e deci foarte activa), traieste n casele, cu aspect de vile, n gradini, n centrul plin de pravalii, o viata deosebita. Camioanele care trec, fu rgoanele, detasamentele sunt cercetate cu atentie si interpretate, asemeni citit ului n stele. Va veni sau nu evacuarea? caci luptele se dau acum n Carpati, la opt zeci de kilometri departare. Razboiul e, dealtfel, o ocupatie noua si provoaca animatie chiar n tinuturile ret rase, daramite aci. Cu umbrela la subsuoara, profesori batrni ies la ora patru la plimbare, renuntnd la somnul de dupa-amiaza deci, eveniment caracteristic, pentr u ca sa citeasca, afisat pe geamul cafenelei, comunicatul zilei. E redactat foar te sibilinic acest comunicat. "Lupte vii, bombardament intens", "atacuri puterni ce n regiunea cutare". Niciodata un cuvnt despre nfrngere sau retragere. Cei care ti n minte stiu ca numai comparnd doua comunicate poti afla ceva. "Pe naltimile din pasul Rucarului au loc vii lupte de infanterie", spune un comun icat, copiat cu litere caligrafice, cu creionul, de patronul cafenelei, probabil . Iar a doua zi, ntre alte puncte: "Inamicul a atacat puternic pozitiile noastre de la sud de Dragoslavele". Daca stii ca ntre Rucar si sud de Dragoslavele sunt sapte-opt kilometri, atunci s tii si cu ct s-au retras trupele noastre, de ieri pna azi, iar daca nu, crezi ca n u s-a ntmplat nimic. Dupa-amiaza, spre seara, centrul se animeaza, mai ales prin prezenta femeilor, c are ies la plimbare. Ofiterii de la diverse depozite si comandamente (e aci cart ierul corpului de armata) si lasa si ei serviciul, ca niste functionari constiinc iosi, catre orele sase. Esti tentat sa crezi ca si pe front, la aceasta ora, ofi terii ncuie sertarele, se spala pe mini, si potrivesc figura si ies din transee n or as, fie invitati la o partida de pocker, fie la un rendez-vous cu etape simplifi cate, din cauza vremurilor tulburi. n realitate, constat si acum aceeasi neputint a a imaginatiei de a realiza n abstract. Nu exista dect o singura lume, aceea a re prezentarilor. Nu putem avea n simturi, si deci n minte, dect ora si locul nostru. Restul l nlocuim cu imagini false, conventionale, care nu corespund la nimic, sunt cel mult o sim pla firma provizorie. Nu poti fi n doua locuri deodata. Eu stiam, cnd suportam bom bardamentul de la Sasaus, ca, teoretic, e posibil ca alta lume, undeva departe, sa petreaca, sa iubeasca, sa aiba ore de birou si de masa. Dar nu puteam realiza nici un moment al ei. Acum, dimpotriva, sunt aci, n aceasta lume, iar aceea a fr ontului e un vag musafir abstract, nelocalizat n spatiu si mai ales n afara de not iunea timpului. mi zic: poate ca la ora asta Orisan suporta un bombardament la fe l cu cel de la Barcut. Dar este o simpla ipoteza teoretica, vezi bine, goala de orice emotie, de durata oricarui sentiment, de culoarea oricarei reprezentari, d e irevocabilul ntmplarii reale. Sunt privit - asa cum umblu cu alti camarazi, cu mna bandajata - cu destula curio zitate. Nu-mi displace; senzatia reala ca sunt privit mi pare ca un fel de gdilatu ra, de ndurat oarecum, dar n cele din urma insuportabila. - Rami aici, ma ndeamna camaradul meu. Vine generalul A. - De unde stii?

- Vine cu automobilul... Stiu de la prefectura. Uite pe fostul primar, Vasu... p e avocatul ala batrn... toti l asteapta... Primarul, un medic excelent, care are d arul de a fi n tot locul, e acum si el lnga gradina publica, asteptnd cu toata lume a miracolul. S-a raspndit vestea ca "generalul" va trece spre front. - Parca se spunea ca l-a otravit, ca i-au turnat spionii nemti, printr-o ordonan ta cumparata, otrava n cafea? Surdeam amndoi, caci cunosteam legenda. Comandant de armata n Dobrogea, generalul A . a oprit ctva timp n loc naintarea inamicului. Si e atta sete de idolatrie, sunt att ea disponibilitati de nadejde n poporul acesta, care se simte mereu aruncat de pe scara nalta a istoriei, nct figura generalului a si devenit legendara. Eu stiu nsa ca salvare, pentru moment, nu mai e. Si cu toate astea, cnd pe strada principala apare lnga gradina publica automobilul mare, deschis, stropit tot de n oroi, peste vopseaua de culoarea nisipului, am acelasi fior ca toata lumea de ac i. Sta n fund, alaturi de alt general, tot n mantaua cenusie care nu indica nici o distinctie, cu capul lui de mucenic cu cioc imperial, cu privirea obosita, care nu se opreste asupra nimanui. Stiu ce-ar vrea toata lumea... si cu ea, nsumi eu. .. Cu mintea lui, ncaputa acolo sub chipiu, sa nlocuiasca tunurile, mitralierele, sa redea curaj soldatilor, sa rastoarne situatia ca o prezenta supranaturala. Co municatul de mine seara sa anunte, de pilda: "n regiunea Dragoslavele, lupta ndrjita s-a terminat prin nfrngerea dusmanului. Un re giment de infanterie a cazut n spatele inamicului ocupnd Cheile Dmbovicioarei si so seaua Giuvala. Am facut 25 mii de prizonieri, am luat patru tunuri de cmp si un b ogat material de razboi. Urmarirea inamicului continua si diverse unitati mici c are au cautat sa-si faca loc prin munti, peste vechea frontiera, sunt treptat ca pturate." Nadejdea, cu att mai emotionanta, cu ct toti au constiinta miracolului, a cascat o chii tuturor celor de pe trotuar, iar ofiterii fac front ca unui print. Multimea asta nu vrea dect sa despacheteze bagajele facute pentru refugiu, sa puie mine se ara drapele tricolore la balcoane si sa se agate de rotile automobilului, urlndusi frenezia de recunostinta pentru salvator. Masina s-a oprit o clipa, ofiterul cu mustata mica, de lnga sofer, a ntrebat ceva pe sergentul de strada (ntrebare la care au raspuns laolalta, cu bunavointa grabn ica, cinci-sase insi, care se gaseau acolo), dar n tot timpul generalul a avut o absenta preocupata, de medic chemat, n sfrsit, de familia disperata, la capatiul bo lnavului a carui operatie ncercata de altii n-a reusit. A venit si Orisan, ranit la mna dreapta de o schija de obuz. Camaradul din rezerv a n care sunt eu a plecat n familie si acum sunt cteva zile cu Orisan. ntre noi e o prietenie definitiva ca viata si moartea. Si totusi ncerc un sentiment ciudat. Mi -e imposibil sa-i pun vreo ntrebare despre viata lui de familie. l cunosc cum nu l -a cunoscut nici mama lui - caci numai acolo, n fata mortii si a cerului nalt, pot i cunoaste oamenii - dar nu stiu absolut nimic despre el. Si nici despre nici un alt camarad al meu. Acum mi dau seama ct de putin am vorbit eu si camarazii mei d e front despre viata noastra anterioara. Parca suntem n "Legiunea straina". n fiec are noapte l aud nsa pe Orisan, culcat n patul alb, lungit pe spate ca un mort (asa cum se desprind sa doarma soldatii din cauza repaosurilor scurte n marsuri), urln d n somn de groaza, deznadajduit ca un cine: "Mama!... mama!..." Peste cteva zile, n comunicatul oficial e totusi o floare de bucurie. Trupele noas tre au luat Muntele Rosu, facnd prizonieri, capturnd mitraliere si material. Stiam ca pe acolo s-a retras regimentul nostru. i arat lui Orisan banuiala ca nu poate sa fie straina de Corabu asemenea isprava. El surde, cu ndoiala. Peste alte cteva zile nsa, un ranit, abia sosit, mi ntareste presupunerea. Dorind sa se distinga nea parat, dornic de naintare, cu ambitie de general napoleonian, si simtind mai ales ca ar putea muri, inutil, capitan, a comunicat diviziei ca daca i se da comanda unui batalion, e gata sa cucereasca Muntele Rosu. Dupa oarecare codeala, oferta a fost acceptata si capitanul Corabu a izbutit sa dea acea floare comunicatului nostru. Dar i s-a luat imediat comanda... mprumutata. A doua zi, nsa, muntele a f ost din nou pierdut... Acum capitanul Corabu a primit... ordin sa-l cucereasca i arasi. Ma ntreb, cu gndul prelungit, melancolic, ce ar nsemna pentru armata noastra sa i se dea acestui ofiter o comanda mai importanta. Cnd Orisan e mai bine, iesim sa mncam la un birt din oras, unde cunoastem doua doa

mne tinere foarte frumoase si distinse, care ne arata foarte mult interes, dar n e cer sa evitam pe unchiul lor, un domn batrn cu nas aprig si mustata mare. Le-ar certa rau daca le-ar vedea stnd de vorba cu cineva. Ne fixam un rendez-vous cu e le si plecam repede, caci ni se spune ca la spitalul din G. a fost adus Niculae Zamfir, grav ranit. Ne duce cu masina Iorgu, barbatul Anisoarei, care e "volunta r" la corpul de armata. Printr-un ordin al Ministerului de Razboi gradele inferi oare, daca au avere, sunt scutite de front. (Li se cere numai sa puie un automob il la dispozitia cartierului, iar ei, atasati pe lnga automobil, capata numele de "voluntari".) Pentru ofiteri nsa acest lucru nu e admis si deci formula de ramner e trebuie sa fie alta, sau altele. Spitalul tip "Regele Carol I" e n marginea soselei si are n fata o gradina de flor i, cultivata de medicul-sef, un burlac filozof n felul lui, departat de oameni ca re-i vindeca pe toti, cu conditia sa-l lase n pace, n singuratatea lui din mijlocu l cmpului. Niculae Zamfir e ntr-un pat de fier alb, cu capul bandajat si acoperit cu patura pna la gt. Nu-i vine sa creada parca, vazndu-ne, si, desi trebuie sa aiba febra, zmbeste. Nu poate vorbi, nici nu poate nca fuma tigarile pe care le-am adu s, iar cele doua sticle de vin nfundate vor ramne multa vreme nedestupate, dar si p limba privirea dupa gesturile noastre si surde cu ochii, cinstit si sfios ca un ci ne al pamntului. - Esti ranit rau la cap, Zamfire? Clatina din cap negnd si pe urma ridica usor cuvertura si ne arata picioarele ban dajate ca niste copii nfasati. Unul e retezat de sub genunchi, celalalt de la jum atatea coapsei. Zmbeste cald. Cred ca am devenit palid ca un mort si ma clatin. Orisan a ncremenit si el. Nicul ae Zamfir, cu patura ridicata, surde mereu, absent si bun, ca o icoana care nu st ie ct a fost de slutita de sulite. N-aveam ce mai spune... Tacem asa ndelung si pe urma plecam, sub pretext ca nu tr ebuie sa-l obosim. Pe drum Orisan ma ntreaba cu gnd inspirat: - Te mai gndesti la revolutie? - Nu, ca staretul Zossima al lui Dostoievski, ma nchin, si eu, n fata "nenorocirii care va veni". * Plecarea mea la Bucuresti este inevitabila. Parca se apropie un examen dezagreab il. Am scris nevestei mele ca smbata seara sosesc. Trenul nu s-a oprit la peron, ci n cmp, pe o linie de garaj; gaura e n ntuneric de frica zepelinurilor... Iar cnd v in pe Calea Victoriei goala, felinarele dau o lumina albastruie asfaltului pusti u, de par acoperite cu zabranic de doliu, iar casele de piatra cenusie. Nicaieri lumini aprinse. Impresia de cavou imens e coplesitoare. M-a asteptat cu o serie de demonstratii care altadata m-ar fi nnebunit de emotie si placere. Casa e toata luminata (cu storurile captusite bine, fireste, ca sa n u se vada afara) ca pentru sarbatoarea de Pasti, masa e alba, sclipitoare de cri staluri si flori, vinul rar. E o intentie de supeu n doi, ca ntr-o "camera separat a" de restaurant de petreceri. mi e imposibil sa nu fac socoteala ca as putea ave a toate acestea numai cu zece monede de aur si nca fara obligatia de a surde. Ma saruta cu exces, nu vrea sa ma lase sa ma dezbrac, mi scoate ea nsasi mantaua.. . Simt ca un singur lucru m-ar fi ispitit aci... si poate mi-ar fi iluminat indife renta. Patul mare alb, camera de baie cu majolica alba si oglinzile aburitoare. Sa am asta, murdar si patruns de frig, dupa un mars ca acel de la Barcut, ar fi n mine o dospire de recunostinta si voie buna, care s-ar revarsa poate si asupra acestei femei. Dar la spital faceam baie n fiecare zi, iar rufaria de pe mine e c urata. - Mama (nu spunea niciodata: mama, pur si simplu) nu mi-a spus nimic ca esti ran it (e grav? ah... Dumnezeule!). Vezi, asta nu nteleg, frate, sa fie suparata pe m ine, dar chiar daca nu vorbim... putea sa-mi trimita vorba prin cineva... Te-a d urut rau?... Ma ntreb, fara sa-mi pot retine sursul dinauntru, ironic: "Ar fi muri t de durere femeia asta, daca as fi fost ucis?" Parca nu stie ce poteci de moarte am n suflet, si tacerea mea o face sa vorbeasca

ncontinuu, ca un orator care nu mai poate ncheia, si se avnta inutil, dupa asociat ia ntmplatoare a frazelor. mi taie, cu prea multe gesturi, friptura n farfurie. Si c um se cunoaste ca a mbatrnit. Nu simte ca, asa, destul de trupesa cum a devenit, n u mai prind anumite gratii. Dealtfel, tot armamentul ei cuceritor e parca demoda t si nefolositor, ca acele transee puerile din muntii granitei. Evit ct mai mult dormitorul, desi albul de olanda al cearsafurilor tot ma cheama. O clipa, caldura trupului ei molatic lnga al meu mi toropeste trupul si mi activea za gndurile, dar pe o masa joasa e o fotografie mare, a mea. A pus-o acum, sau e de mult acolo? ridicula, condamnata infam sa asiste la framntarea trupurilor lor, cnd eu eram la Cohalm?... Si totusi mi trece prin minte, ca un nour de ntrebare... Dar daca nu e adevarat ca ma nsala? daca din nou am acceptat o serie gresita de asociatii? Daca e o simpla coincidenta, ca, de pilda, atunci cnd am ntlnit pe colonel, ca attea n viata? Dar nu, sunt obosit si mi-e indiferent chiar daca e nevinovata. Cum sunt culcat pe spate, cum sunt fara chef, ea are inspiratia nefericita sa fa ca singura demersurile mbratisarii... Prin camasuta fina, asa cum sta n genunchi, aplecata deasupra mea, snii i atrna ca doua pungi si pntecul a nceput parca sa se ngr ase. Chiar dupa ce m-am nsurat, prietenii ma mbiau la petreceri cu cocote, dar si cnd izbuteau sa ma convinga, si orict erau de frumoase, aveam impresia ca ma culc cu manechine de crpa, fara acea caldura tainica animala, care, cnd ti-e scumpa, te nduioseaza si te deznadajduieste n nebunia unei totale mbratisari. Nevasta mea e a lba si cu preziceri de grasime, iar eu as vrea n clipa asta sa simt pe pieptul me u genunchi mici ca merele si sa descopar colturi noi ntr-un trup de tigancusa sub tire si cu muschi nervosi. As putea-o avea cu alte zece monede de aur si fara ob ositoare obligatii de a minti tandru. * A doua zi a fost navala de cunoscuti... Fraze goale de continut, stupiditati far a legaturi de rudenie cu realitatea. n corespondenta am dat si peste o scrisoare anonima... "Domnule, pe cnd d-ta lupti pentru patrie (?) nevasta d-tale te nsala ca o trfa cu un individ Grigoriade, care e la cenzura, vezi bine. i poti gasi oricnd ntre 6-9 n strada Rozelor opt bis, unde merge la el. Caci poate c a acum n-o avea nerusinarea sa-l aduca tot la d-ta acasa." Ce n-as fi dat alta data pentru ca sa am certitudinea ca ma nsala. Cum asteptam l a pnda, cu fruntea arsa si pumnii crispati! Acum, cnd vine, i arat scrisoarea zmbind. Un moment devine palida, ma examineaza al armata si banuitoare, nsa cnd ma vede linistit, socoate ca nu cred. - E o murdarie... Stii ca toti ne invidiaza. Ah, lumea asta rea... Uite ce calom nii mai nascoceste. Daca ar fi sa te iei dupa toti... Poftim, sa fii fost tu mai banuitor acum... Ah, mi-e o sila de oameni... Nu mai poti iesi... Fireste, am f ost de cteva ori n oras, nu singura: cu Anisoara, cu Iorgu, si a venit cu noi si G rigoriade. Am fost la teatru si pe urma la restaurant. Ah, si dintr-atta... Vorbeste mult, platitudini ncalecate, asociate la ntmplare, si zmbetul meu binevoito r o ncurajeaza... - Asculta, fata draga, ce-ai zice tu daca ne-am desparti? Parca i-a despicat cineva teasta n doua. Alta avalansa de ntrebari gemute, de prot estari scncite. Ma gndesc halucinat ca as fi putut ucide pentru femeia asta... ca as fi fost nchis din cauza ei, pentru crima: - "Vezi, aia blonda de colo...? nu... ailalta mai grasa putin, de la masa cu cei doi domni si doua doamne... - Ei? - E nevasta lui Gheorghidiu... Nu-ti mai aduci aminte...? - A... pentru asta? Ce-a gasit la ea, draga? sa ucida pentru ea... nu mai putea gasi alta la fel?" A doua zi m-am mutat la hotel pentru saptamna pe care aveam so mai petrec n permisie. I-am daruit nevesti-mi nca o suma ca aceea ceruta de ea l a Cmpulung si m-am interesat sa vad cu ce formalitate i pot darui casele de la Con stanta. I-am scris ca-i las absolut tot ce e n casa, de la obiecte de pret la car

ti... de la lucruri personale, la amintiri. Adica tot trecutul.