Muzeul Curtea Veche (palatul medieval)

Muzeul Curtea Veche este un muzeu in aer liber, situat pe locul ruinelor primii curti domnesti din Bucuresti. Dei dateaza de la sfarsitul secolului al XIV-lea, reedina Domnilor rii Romneti a fost scoas la lumin doar de patru decenii. Majoritatea urmelor fostei Curti Domnesti, au fost scoase la iveala prin sapaturile arheologice din 1953. Intre 1967-1972 au urmate alte sapaturi arheologice, acestea scotand la iveala alte vestigii istorice. In luna aprilie a anului 1972 a fost inaugurat actualul Muzeu Curtea Veche. Existenta acestei resedintei domnesti incepe la sfarsitul secolului al XIV-lea , inceputul sec al XV-lea, cu o constructie avand fundatii din caramida si o suprafata de cca. 160 mp. Pe acest loc, ntre 1458-1459, Vlad epe a ridicat Cetatea Bucuretilor, un castru modest, de vreo 700 mp. Din cancelaria domneasca a acestei resedinte a fost emis documentul din 20 septembrie 1459 care atesta pentru prima data numele de Bucuresti. Un veac mai trziu Mircea Ciobanul a transformat vechea construcie ntr-un palat cu ziduri puternice de bolovani i piatr prinse n crmizi i pivnie vaste, ctitorind, pentru nevoile curii, si Biserica Buna Vestire de vizavi. Domnitorii secolului al XVII-lea, cnd curtea de la Bucureti a devenit reedin principal Matei Basarab, Grigore I Ghica, Gheorghe Duca, erban Cantacuzino, Constantin Brncoveanu au fcut ample transformri , astfel c, n perioada sa de maxim extindere, curtea domneasc ajunsese s se ntind pe nu mai puin de 30.000 mp incluznd palatul i construciile care gzduiau nu numai familia voievodal, ci i Sfatul, Logofeia, Visteria, Sptria, Vornicia, grajduri, gradini, ateliere mestesugaresti, cladiri pentru slujitori si osteni. Mai multe incendii, cutremure ca si jafurile din timpul ocupatiilor straine la care s-a adaugat lipsa de interes a unor domnitori au facut ca palatul domnesc sa se degradeze din a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. In aceasta situatie, domnitorul Alexandru Ipsilanti hotaraste ridicarea unei noi curti domnesti pe dealul Spirii, in apropierea Manastirii Mihai Voda, iar nu peste mult timp in 1798, domnitorul Constantin Hangerli porunceste parcelarea ei si scoaterea la mezat, transformarile edilitare acoperind in intregime urmele vechii resedinte voievodale. Biserica Buna Vestire (Curtea Veche), aflata langa vestigiile palatului voievodal, este cel mai vechi edificiu al orasului pastrat pana in zilele noastre. Este construita de Mircea Ciobanul spre sfarsitul celei de-a doua domnii (1558-1559). Frumosul portal de piatra este adaugat in 1715. Pictura interioara, a fost executata de C. Lecca si Misu Popp (1847-1853).

Biserica Domnita Balasa

Biserica Domnita Balasa, construita in stil neobizantin si neoromantic, este a patra ridicata pe acest amplasament. Celelalte biserici nu au rezistat, datorita cutremurelor sau inundatiilor succesive cauzate de Dambovita, neregularizata in acele vremuri. Au fost demolate in 1838, 1871 si 1881. Prima biserica ridicata pe aceste locuri, in anii 1743-1744, a fost ctitorita de Domnita Balasa si sotul ei marele ban Manolache Rangabe, zis Lambrino. A fost daramata in 1871, iar pe locul altarului s-a pus o piatra comemorativa in 1883. In 1750, Domnita Balasa zideste alaturi de prima ctitorie, folosita apoi ca paraclis, pe locul bisericii de astazi, un al doilea lacas, cu hramul Inaltarea Domnului. In jurul bisericii s-a infiintat o scoala si un azil de batrani. Dupa cutremurul din 1838, acest lacas este daramat si se construieste o a treia biserica (intre 1838-1842), in stil neo-gotic, cu acelasi hram, ctitorita de Safta Brancoveanu, fiica lui Th. Bals si a Profirei Rosetti, vaduva marelui ban Grigore Brancoveanu, fondatoarea Spitalului Brancovenesc. Cladita insa pe un teren expus inundatiilor, aceasta biserica s-a degradat repede, incat numai dupa 40 de ani a trebuit sa fie demolata. In perioada 1881-1885, in timpul domniei Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta a fost zidita actuala biserica "Domnita Balasa", a patra pe aceste locuri. Pictura interioara, in ulei, realizata intr-un stil neorenascentist, este opera a doi pictori vienezi Kott si Rihofsky. Pe peretele vestic sunt infatisati Banul Manolache, Zoe Brancoveanu, Constantin Brancoveanu cu chivotul bisericii in mana, Domnita Balasa si mama acesteia, Marica Brancoveanu - ctitorii si familia acestora. Portretele noilor ctitori sunt pictate de Grigore Stoenescu. In interiorul lacasului se afla, in doua nise laterale, doua morminte acoperite cu doua sculpturi, elemente deosebite intr-un lacas de cult ortodox. In nisa din dreapta odihneste Domnita Balasa, vegheata de un monument in marmura alba reprezentand Intristarea, realizat de sculptorul Ion Georgescu. In nisa din partea stanga este inmormantata principesa Zoe Brancoveanu, sculptura ce acopera mormantul infatisand-o sustinuta de un inger si avand la picioare o femeie care tine in brate un copilas, opera sculptorului francez Jules Roulleau. Lacasul a mai fost consolidat dupa cutremurele din 1940 si 1977 si resfintit in anul 1994 cu ocazia canonizarii Sfintilor martiri romani Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai, adaugati la hramul bisericii. In curtea bisericii se afla o frumoasa statuie de marmura in marime naturala, realizata de sculptorul Karl Storck in 1881, infatinsand-o pe Domnita Balasa tinand in mana actul de ctitorie a asezamantului. Pe soclul de piatra al statuii sunt inscrise numele mosiilor cu care a fost inzestrata biserica.