Curs Analiza Ing El

Cuprins
1 Siruri si serii numerice 9

1.1 Siruri numerice n R si C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Propriet at i ale sirurilor convergente. . . . . . . . . . . . . . . . 10
1.3 Siruri numerice n R
2
si R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.4 Serii numerice n R si C. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
1.5 Criterii de convergent a pentru serii numerice. . . . . . . . . . . 19
1.6 Calculul numeric al sumei seriilor. . . . . . . . . . . . . . . . . 33
2 Siruri si serii de funct ii 35
2.1 Scurt a introducere n subiect . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.2 Siruri de funct ii reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.3 Propriet at i ale sirurilor de funct ii uniform convergente . . . . . 37
2.4 Serii de funct ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.5 Serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.6 Operatii cu serii de puteri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7 Seriile de puteri si funct iile elementare. . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7.1 Funct ia exponent ial a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.7.2 Funct iile trigonometrice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.7.3 Funct ia logaritm natural. . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.7.4 Funct iile a
x
si x
a
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.7.5 Funct iile hiperbolice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.8 Serii de puteri centrate n origine cu coecient i reali. . . . . . . 47
2.9 Convergent a n medie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3 Funct ii vectoriale de varibila vectoriala. 57
3.1 Funct ii n R
2
si R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2 Limite pentru funct ii de mai multe variabile. . . . . . . . . . . 58
3.3 Funct ii continue n R
2
si R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
3.3.1 Propriet ati ale functiilor continue ntr-un punct. . . . . . 63
3.3.2 Prelungirea prin continuitate. . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.3.3 Discontinuit at ile funct iilor cu mai multe variabile. . . . 66
5
6 CUPRINS
3.4 Derivate part iale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.5 Aplicat ii diferent iale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.5.1 Scurt a prezentare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.5.2 Denit ia generala a diferent iabilit at ii. . . . . . . . . . . 70
3.5.3 Diferent iala si derivata unor aplicat ii concrete. . . . . . 73
3.5.4 Propriet at i ale diferent ialei si derivatei aplicat iilor con-
crete. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.5.5 Derivate part iale de ordin superior. . . . . . . . . . . . . 93
3.5.6 Diferent ialele de ordin superior ale c ampurilor scalare. . 95
3.5.7 Dezvoltarea lui Taylor pentru funct ii reale de mai multe
variabile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
3.5.8 Probleme de optim pentru funct ii de mai multe variabile. 99
4 Funct ii denite implicit. 107
4.1 Not iunea de funct ie implicit a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Teorema funct iilor implicite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4.2.1 Cazul funct iilor cu dou a variabile reale. . . . . . . . . . 108
4.2.2 Cazul funct iilor cu trei variabile reale. . . . . . . . . . . 111
4.2.3 Cazul funct iilor cu n+1 variabile (m=n+1). . . . . . . . 111
4.3 Sisteme de funct ii implicite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
4.3.1 Cazul a dou a funct ii cu cinci variabile . . . . . . . . . . 112
4.3.2 Cazul sistemelor de m funct ii cu m+n variabile. . . . . . 113
4.4 Extreme cu legaturi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.4.1 Teorema lui Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.5 Problema funct iilor inverse. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
4.5.1 Cazul funct iilor reale cu o variabil a real a. . . . . . . . . 122
4.5.2 Cazul funct iilor cu dou a componente si dou a variabile. . 122
5 Integrala Riemann pe dreapta 127
5.1 Integrala Riemann pe dreapt a(Recapitulare pe scurt). . . . . . 127
5.1.1 Propriet at t ale lui 1([a, b]). . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.2 Integrale cu parametrii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
5.2.1 Integrarea unei integrale cu parametrii. . . . . . . . . . 134
6 Integrale improprii. 137
6.1 Integrale pe intervale nem arginite. . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.2 Integrale denite pentru funct ii nemarginite. . . . . . . . . . . 142
6.3 Valoarea principal a a integralelor divergente. . . . . . . . . . . 145
6.4 Funct ia lui Euler (x) (funct ia gama). . . . . . . . . . . . . . 147
6.5 Funct ia (p, q) (funct ia beta). . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
CUPRINS 7
7 Integrale curbilinii 151
7.1 Integrale curbilinii n raport cu coordonatele. . . . . . . . . . . 151
7.1.1 Propriet at i ale integralelor curbilinii n raport cu coor-
donatele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
7.1.2 Curb a orientat a. Camp conservativ. . . . . . . . . . . . 156
7.1.3 Calculul ariilor gurilor plane. . . . . . . . . . . . . . . 161
7.2 Integrale curbilinii n raport cu lungimea arcului . . . . . . . . 163
7.2.1 Recticarea curbelor. Calculul lungimii arcelor. . . . . . 163
7.2.2 Abscisa curbilinie pe o curb a. . . . . . . . . . . . . . . 164
7.2.3 Integrala curbilinie n raport cu abscisa curbilinie . . . . 165
7.2.4 Aria unei suprafet e de rotat ie . . . . . . . . . . . . . . . 165
7.2.5 Centre de greutate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
7.2.6 Interpretarea geometric a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
8 Integrala dubla 169
8.1 Scurt a inroducere n subiect. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 169
8.2 Denit ia sumelor integrale ale lui Darboux. . . . . . . . . . . . 171
8.2.1 Proprietati ale sumelor lui Darboux. . . . . . . . . . . . 171
8.3 Denit ia integralei duble. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8.4 Un mod particular de mpart ire a domeniului. . . . . . . . . . . 173
8.5 Noua denit ie si notat ie a integralei duble. . . . . . . . . . . . . 175
8.6 Propriet at ile integralelor duble. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
8.7 Calculul integralelor duble. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
8.8 Formula lui Green. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
8.9 Schimbarea de variabile n integrala dubl a. . . . . . . . . . . . . 185
8.9.1 Integrala dubl a n coordonate polare. . . . . . . . . . . . 188
8.10 Integrale duble improprii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
9 Integrale de suprafat a 197
9.1 Not iuni din teoria suprafet elor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
9.2 Reprezentarea parametric a a unei suprafet e. . . . . . . . . . . . 198
9.3 Coordonate curbilinii pe suprafat a. . . . . . . . . . . . . . . . . 199
9.4 Planul tangent si normala ntr-un punct pe suprafat a. . . . . . 200
9.5 Elementul liniar(metrica) al suprafet ei. . . . . . . . . . . . . . . 201
9.6 Elementul de arie pe suprafat a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
9.7 Aria unei port iuni de suprafat a. . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
9.8 Integrala de suprafat a.Denit ie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
9.8.1 Reprezentare particular a a unei integrale de suprafat a. . 205
9.9 Calculculul volumelor cu integrale de suprafat a. . . . . . . . . . 206
9.10 Integrale de suprafat a n raport cu coordonatele. . . . . . . . . 208
9.11 Formula lui Stokes. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
8 CUPRINS
10 Integrala tripla 211
10.1 Scurt a introducere n subiect. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
10.2 Denitia integralei triple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
10.3

Impart irea particular a a domeniului X. . . . . . . . . . . . . . 214
10.4 Noua denit ie si notat ie a integralei triple. . . . . . . . . . . . . 215
10.5 Propriet at ile integralei triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
10.6 Calculul integralelor triple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
10.7 O alt a formul a pentru calculul integralelor triple. . . . . . . . . 221
10.8 Formula lui Gauss si Ostrogradski. . . . . . . . . . . . . . . . 223
10.9 Schimbarea de variabil a n integrala tripl a. . . . . . . . . . . . . 225
10.10 Restabilirea ariei unei suprafet e. . . . . . . . . . . . . . . . . . 227
10.11Integrale triple generalizate, exemple. . . . . . . . . . . . . . . 229
11 Ecuat ii diferent iale. 233
11.1 Not iuni generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233
11.2 Metode elementare de integrare. . . . . . . . . . . . . . . . . . 238
11.2.1 Ecuat ii cu variabile separate. . . . . . . . . . . . . . . . 239
11.2.2 Ecuat ii omogene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
11.2.3 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin I. . . . . . . . . . . . 242
11.2.4 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin II. . . . . . . . . . . 246
11.2.5 Metoda lui Frobenius. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
11.2.6 Metoda seriilor Taylor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253
11.2.7 Metoda polinoamelor diferent iale. . . . . . . . . . . . . 254
12 Sisteme de ecuat ii diferent iale. 259
12.1 Sisteme liniare cu coecient i constant i. . . . . . . . . . . . . . . 259
12.1.1 Determinarea solut iilor sinstemului liniar omogen. . . . 260
12.1.2 Determinarea solut iilor sinstemului liniar neomogen. . . 262
12.1.3 Sisteme si ecuat ii liniare. . . . . . . . . . . . . . . . . . 265
Capitolul 1
Siruri si serii numerice
1.1 Siruri numerice n R si C.
Prin sir numeric vom nt elege orice aplicat ie a mult imii numerelor nat-
urale n multimea numerelor reale sau, mai generel, a numerelor complexe.
Notad cu f aceasta funct ie, vom considera f:N R (C) , f(1), f(2), ..., f(n), ...
care se numesc termenii sirului dat.
Vom nota, n cazul sirului complex, f(n) = z
n
= x
n
+ iy
n
, prescurtat cu
(z
n
)
nN
sau prin (z
1
, z
2
, ..., z
n
, ...). Evident termenii sirului pot tot i numere
reale n care caz avem z
n
= x
n
, y
n
= 0, pentru orice n N. Sirul real ind
cunoscut din liceu.
Vom face observat ia ca nu trebuie s a identic am termenii unui sir numeric
cu mult imea de numere corespunzatoare sirului sau asfel scris:
(z
1
, z
2
, ..., z
n
, ...) ,= z
1
, z
2
, ..., z
n
, ..., unde am notat prin z
1
, z
2
, ..., z
n
, ...
mult imea sir. Aceasta nseamna ca n cazul unui sir z
j
,= z
k
, dac a j ,= k n
timp pentru mult imea sir se poate nt ampla ca z
j
= z
k
pentru j ,= k.
Exemplu: Sirul complex denit prin z
n
= i
n1
este:
(1, i, 1, i, 1, i, 1, i, 1, ...) Se vede ca z
1
= z
5
= z
9
si z
2
= z
4
. Mult imea
n acest caz este 1, i, 1, i.
Vom conveni sa not am sir stat ionar sirul (z
n
)
nN
n care z
n
= c=constant
oricare ar n N. Prin urmare sirul stat ionar este acela pentru care mult imea
sa este formata dintr-un singur element. Sirul stat ionar se mai numeste sir
consant. Vom spune, de asemeni ca termenul z
n
= x
n
+ y
n
este termenul
general al sirului dat si el este considerat diferit de termenul z
n+1
= x
n+1
+y
n+1
sau de orice alt termen al sirului.
Pentru sirurile numerice reale se deneste not iunea de sir monoton. Asfel
daca x
n
x
n+1
oricare ar n N sirul se numeste monoton crescator si daca
x
n+1
x
n
oricare ar n N sirul se numeste monoton descrescator. Daca
semnul inegalit at ilor este strict vom avea siruri monotone stricte.
9
10 CAPITOLUL 1. SIRURI SI SERII NUMERICE
Not iunea de baz a, fundamental a, din teoria sirurilor este not iunea de sir
convergent. Astfel, un sir (z
n
)
nN
din C se spune ca este convergent catre un
num ar z C daca pentru orice num ar real pozitiv ( > 0) se poate determina
un num ar real dependent de (N = N()), astfel nc at [z
n
z[ < pentru
orice indice natural n astfel nc at n N. F ar a a constitui o restrict ie putem
presupune N N deoarece se poate considera partea ntreag a [N] a lui N si
daca n N atunci n [N]
Din punct de vedere geometric putem interpreta un sir convergent catre
un num ar z n felul urm ator.

In iteriorul oric arui cerc cu centrul n punctul
de ax z se aa o innitate de punte ale sirului adic a: z
N+1
, z
N+2
, ...z
n
, ..., iar
n exteriorul acestui cerc se pot aa doar z
1
, z
2
, ..., z
N1
.
Daca sirul (z
n
)
nN
coverge catre z vom scrie z
n
z sau lim
n
z
n
= z sau
mai comod limz
n
= z, iar num arul z se numeste limita sirului (z
n
)
nN
.
1.2 Proprietat i ale sirurilor convergente.
Principalele proprietati ale sirurilor convergente vor prezentate sub
forma de teoreme.
Teorema 1: Daca (z
n
)
nN
, (w
n
)
nN
sunt siruri din C atunci:
a) limita unui sir este unic determinat a.
b) orice sir convergent este marginit.
c) z
n
z w
n
= z
n
z 0
d) dac a z
n
z, [z
n
[ [z[, reciproca nu este adevarat a ntodeauna (numai
dac a z=0)
e) daca z
n
= x
n
+iy
n
, z = x +iy atunci z
n
z x
n
x si y
n
y.
f) z
n
z , w
n
w z
n
+w
n
z +w si z
n
w
n
zw.
g) dac a z
n
z ,= 0 si daca exista k N astfel inct z
n
,= 0 pentru orice
n > k atunci
1
z
n
1
z
.
a) dac a z
n
a , z
n
b si daca a ,= b atunci [z
n
a[ <

2
, [z
n
b[ <

2
,
> 0 arbitrar si n N iar dac a se considera modulul diferent ei [a b[ =
[z
n
b +a z
n
[ = [z
n
a[ +[z
n
b[ <

2
+

2
= . Cum inegalitatea [a b[ <
nu poate avea loc pentru orice > 0; de exemplu se poate lua =
|ab|
2
> 0 si
atunci vom avea: [a b[ <
|ab|
2
adica 1 <
1
2
, fals. Falsul provine din ipoteza
a ,= b.
b) dac a z
n
z, vom avea [z
n
z[ < 1, pentru orice n > N(1) si deci [z
n
[ =
[z+z
n
z[ [z[+1, prin urmare dac a not am cu A = max[z1[, [z2[, ..., [z
N1
[, [z[+
1 va rezulta [z
n
[ A pentru orice n N deci sirul (z
n
)
nN
este marginit.
c) Daca z
n
z, [z
n
z[ < pentru orice n > N() adic a [w
n
[ < si deci
w
n
0.
d)

In baza inegalit at ii [[z
n
[ [z[[ < [z
n
z[. Din [z
n
z[ < , pentru
orice n N() rezult a [[z
n
[ [z[[ < pentru orice n N() adic a [z
n
[ [z[;
1.2. PROPRIET
AT I ALE SIRURILOR CONVERGENTE. 11

invers dac a lu am de exemplu z
n
= i
n
, atunci [z
n
[ = 1 care este un sir stat ionar
convergent n timp ce sirul (z
n
)
nN
este divergent, dup a cum am vazut.
e) Daca z
n
= x
n
+ iy
n
x + iy = z, deoarece [Re(z
n
z)[ [z
n
z[
si [Im(z
n
z)[ [z
n
z[ rezult a: [x
n
x[ = [Re(z
n
z)[ si [y
n
y[ =
[Im(z
n
z)[ ceea ce nseamna ca x
n
x si y
n
y. Reciproc daca
[z
n
z[ = [(x
n
x) + i(y
n
y)[ [x
n
x[ + [y
n
y[ si [z
n
z[ < daca
[x
n
x[ <

2
si [y
n
y[ <

2
si deci z
n
z.
f) Din inegalitatea [(z
n
+ w
n
) (z + w)[ = [(z
n
z) + (w
n
w)[ [z
n
z[ +[w
n
w[ rezult a z
n
+w
n
z +w; apoi deoarece [z
n
w
n
zw[ = [z
n
(w
n
w) + w(z
n
z)[ [z
n
[[w
n
w[ + [w[[z
n
z[. Cum (z
n
)
nN
este convergent
rezult a (z
n
)
nN
marginit si deci exista A > 0 astfel nc at [z
n
[ < A si daca
lu am B = maxA, [w[ rezult a: [z
n
w
n
zw[ = B +B =
.
g) Deoarece [z[ = [(z z
n
) + z
n
[ + [z
n
[ lu and =
|z|
2
> 0 rezult a
0 <
|z|)
2
[z
n
[ pentru orice n > N() si atunci: [
1
z
n
1
z
[ = [
zz
n
z
n
z
[
2
|z|
2
[z
z
n
[ <
2)
|z|
2
=
. |
Din aceasta teorema rezulta reguli de calcul posibile pentru operatia de
trecere la limita. Astfel din f) rezulta:
lim
n
(z
n
+w
n
) = z +w = lim
n
z
n
+ lim
n
w
n
, (1.1)
lim
n
(z
n
w
n
) = zw = lim
n
z
n
lim
n
w
n
., (1.2)
In particular dac a presupunem sirul (w

n
)
nN
stationar, w
n
= a R avem:
lim
n
(a.z
n
) = az = a lim
n
z
n
, (1.3)
iar pentru a = 1 obtinem:
lim
n
(z
n
) = lim
n
z
n
, (1.4)
si n plus, pentru lim
n
w
n
z
n
avem n baza lui f) si g):
lim
n
w
n
z
n
= lim
n
1
z
n
lim
n
w
n
=
lim
n
w
n
lim
n
z
n
(1.5)
Pentru sirurile reale avem urm atoarele teoreme:
Teorema 2: a) Daca sirurile (x
n
)
nN
, (x
n
)
nN
din R sunt astfel nc at x
n
<
x
n
pentru n > N, N N, atunci dac a lim
n
x
n
= x, lim
n
x
n
= x
avem
x < x
(deci lim
n
x
n
< lim
n
x
n
).
b) Orice sir monoton si marginit este convergent si anume daca x
n
< x
n+1
pentru orice n N, aunci lim
n
x
n
= = supx1, x2, ..., x
n
, .... iar dac a
x
n+1
> x
n
pentru orice n N, atunci lim
n
x
n
= = infx1, x2, ..., x
n
, ....
a) Fie d
n
= x
n
x
n
, avem d
n
0 si daca lim
n
d
n
= d d = xx
si d < 0
atunci [d
n
d[ < si deci d < d
n
< d+ si pentru = (
d
2
) > 0 vom avea
d
n
<
d
2
< 0 ceea ce contrazice ipoteza d
n
0 si deci d = 0.
b) Dac a x
n
x
n+1
si [x
n
[ < A atunci multimea M = x1, x2, ..., x
n
, ...
are o margine superioar a stricta, e = supM.

In baza denit iei marginii
superioare stricte avem oricare ar ( > 0 exista n
N astfel nc at < x
n
1

asadar < x
n
1
< x
n
1
+1
< ... < x
n
< ... < < + ceea ce inseamna ca
< x
n
< + pentru orice n > n
1
= N() ceea ce nseamna lim
n
x
n
= .
Rationament aseman ator poate f acut si n cazul sirului descrescator. Astfel,
dac a x
n+1
x
n
si [x
n
[ < A atunci multimea M = x1, x2, ..., x
n
, ... are o
margine inferioar a stricta, e = infM.

In baza denit iei marginii inferioare
stricte avem pentru orice > 0 exista n
1
N astfel nc at < x
n
1
+
asadar < < ... < x
n
< ... < x
n
1
+1
< x
n
1
< + ceea ce nseamn a ca
< x
n
< + pentru orice n > n
1
= N() ceea ce nseamna lim
n
x
n
= .
Observat ie. Daca sirul n cauza este crescator si nemarginit vom avea,
lim
n
x
n
= , daca este descrescator si nemarginit vom avea lim
n
x
n
= .
O consecinta important a a teoremei 2 este urmatorul rezultat, cunoscut sub
numele:
Teorema 3: (Teorema intervalelor incluse). Fie a
1
, b
1
dou a numere reale
diferite si a
1
< b
1
. Consider am intervalele [a
n
, b
n
], a
n
< b
n
, n N astfel nc at:
[a
1
, b
1
] [a
2
, b
2
] ... [a
n
, b
n
] ..., (1.6)
unde a
2
coincide e cu a
1
, cand b
2
= ((a1 +b1)/2), e cu ((a1 +b1)/2), cand
b
2
= b
1
, a
3
coincide e cu a
2
, cnd b
3
= ((a
2
+b
2
)/2) , e cu ((a
2
+b
2
)/2), cnd
b
3
= b
2
si asa mai departe.

In acest caz va exista un numar [a1, b1] comun
tuturor intervalelor [a
n
, b
n
].
Din constructia intervalelor incluse avem ca sirurile (a
n
)
nN
si (b
n
)
nN
sunt monotone si marginite. Astfel:
a
1
a
2
... a
n
... b
n
... b
2
b
1
, (1.7)
iar a
1
a
n
< b
n
b
1
, pentru orice n N. Utiliznd teorema 2, punctul b),
avem lim
n
a
n
= = supa
n
, lim
n
b
n
= = infb
n
si = ( daca am avea
> atunci n baza teoremei 2, punctul a), am avea de la un rang n sucient
de mare b
n
a
n
). Deoarece b
n
a
n
=
b
1
a
1
2
n
0 pentru orice n vom
avea lim
n
a
n
= lim
n
b
n
si deci = .|
O consecinta important a a acestei teoreme este rezultatul urmator:
1.2. PROPRIET
AT I ALE SIRURILOR CONVERGENTE. 13

Teorema 4: (Bolzano-Weierstrass) Orice sir marginit din R, cont ine un
subsir convergent n R.
Fie sirul (x
n
)
nN
astfel nc at a
1
x
n
b
1
pentru orice n N. Vom nota
cu x
n
2
un termen al sirului considerat, aat n intervalul [a
2
, b
2
], construit la
teorema3; se noteaza cu x
n
3
un termen al sirului considerat, aat n intervalul
[a
3
, b
3
] , construit la teorema 3 cu x
n
2
,= x
n
3
(lucru posibil de realizat deoarece
un sir are o innitate de termeni distinct i) si se alege acea jumatate [a
3
, b
3
] a
intervalului [a
2
, b
2
] care contine o innitate de termeni ai sirului. Continunnd
acest procedeu, se obt ine subsirul (x
n
k
)
kN
al sirului (x
n
)
nN
iar a
k
x
n
k
b
k
si, 1 < n
2
< n
3
< ... < n
k
< ...

In baza teoremei 3 avem lim
k
x
n
k
=
[a
1
, b
1
].|
Astfel un sir dat poate avea mai multe subsiruri convergente. Num arul
real se va numi limita part ial a a sirului (x
n
)
nN
din R daca exista un subsir
(x
n
k
)
kN
al sirului (x
n
)
nN
convergent catre , adic a daca lim
k
x
n
k
= a. Daca
sirul (x
n
)
nN
este marginit, adic a exista a, b astfel nc at a x
n
b, pentru
orice n N, atunci toate limitele part iale ale acestui sir se vor aan intervalul
[a, b].
Cea mai mica limit a part ial a, care se aan intervalul [a, b] si existan baza
axiomei marginii inferioare se va numi limita inferioara a sirului (x
n
)
nN
si se
va nota cu limx
n
= x
(sau liminf x
n
= x
), iar cea mai mare limit a part ial a

care se aa n intervalul [a, b] si exista n baza axiomei marginii superioare, se
va numi limita superioar a a sirului (x
n
)
nN
si se va utiliza notat ia limx
n
= x
(sau limsup x
n
= x
). Rezulta inegalit at ile:

a infx
1
, x
2
, ..., x
n
, ... limx
n
limx
n
supx1, x2, ..., x
n
, ... b,
(1.8)
si n baza teoremei 1, punctul a) va rezulta c a un sir (x
n
)
nN
marginit din R
va convergent dac a si numai dac a limx
n
= limx
n
.
Un sir (z
n
)
nN
din C se numeste sir Cauchy sau sir fundamental dac a:
Pentru orice > 0 exista un num ar N = N() N astfel nc at inegalitatea
[z
n
z
m
[ < sa e vericat a pentru orice numere naturale n si m care verica
inegalit at ile n N, m N.
Teorema 5:
a) Orice sir convergent este fundamental.
b) Orice sir fundamental este marginit.
a) Rezulta din inegalitatea [z
n
z
m
[ = [z
n
z + z z
m
[ = [z
n
z[ +
[z
m
z[ =

2
+

2
= pentru n N si m N, dac a (z
n
)
nN
converge la z
adic a daca [z
n
z[ <

2
si [z
m
z[ <

2
. b) Din denit ia sirului fundamental,
pentru = 1 (alegerea este pur ntmplatoare ) vom avea : [z
n
z
m
[ = 1 dac a
n N(1), m N(1) deci n particular [z
n
z
N
[ < 1 pentru n N; apoi
deoarece [z
n
[ = [z
n
z
N
+ z
N
[ 1 + [z
N
[ pentru orice n N, rezult a ca
termenii: z
N
, z
N+1
, ... sunt marginiti, adic a [z
n
[ < A pentru orice n N, unde
am notat cu A = max[z1[, [z2[, ..., [z
N1
[, [z
N
[ + 1.|
Teorema 6 (Criteriul lui Cauchy):
Un sir din C este convergent daca si numai dac a este fundamental.
Teorema 5, punctul a, ne spune c a un sir convergent este fundamental
deci ne mai ramane de demonstrat ca un sir fundamental din C este convergent.
Vom arata ca un sir fundamental din R este convergent. Teorema 5, punctul b,
ne spune ca un sir fundamental este m arginit, iar n baza teoremei 4 stiim ca
sirul n cauza cont ine un subsir convergent, e acesta (x
n
k
)
kN
si lim
n
x
n
k
R;
ori atunci:
[x
n
x[ [x
n
x
n
k
[+[x
n
k
x[ 0, n ([x
n
x
n
k
[ 0, n , k ,
sirul (x
n
)
nN
ind un sir fundamental, iar [x
n
k
x[ 0, k ). Mai r amane
de ar atat ca orice sir fundamental complex este convergent. Aceasta rezult a
din inegalit at ile evidente pentru z
n
= x
n
+ iy
n
, z
m
= x
m
+ iy
m
, n, m N
[z
n
z
m
[ < [x
n
x
m
[ + [y
n
y
m
[ < si deci daca sirurile (x
n
)
nN
, (y
n
)
nN
sunt fundamentale ele sunt convergente si deci lim
n
z
n
= z = x +iy.|
Diferent a dintre un sir fundamental si un sir convergent este urmatoarea:
In cazul unui sr convergent trebuie s a cunoastem atat termenii sirului c at

si limita sa pe cand n cazul unui sir fundamental nu este necesar dec at
cunoasterea termenilor sirului si atat. Teorema 6 este importanta pentru c a
permite sa se pun an evident a convergent a unui sir f ar a cunoasterea prealabil a
a limitei acelui sir.
Ca aplicat ie, e sirul (x
n
)
nN
din R unde x
m
= r, r
1
r
2
...r
m
= r+
r
1
10
+
r
2
10
2
+
r
3
10
3
+...+
r
m
10
m
, cu r Z, r
j
0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, j N. Presupund n > m
atunci: x
n
x
m
=
1
10
m+1
[r
m+1
+
r
m+2
10
+ ... +
r
n
10
nm1
], deoarece 0 r
j
9
vom avea:
[x
n
x
m
[
1
10
m+1
[9 +
9
10
+... +
9
10
nm1
] <
9
10
m+1
(1 +
1
10
= ...) =
1
10
m
,
pentru m sucient de mare sirul cu termenul general x
n
este deci fundamental
deci va exista un x real si x = limx
n
.

In acest caz s-a justicat faptul c a prin
reprezentarea zecimala: x = r, r
1
r
2
...r
n
... se denesc de fapt numerele reale.
O alt a teorema util a n calculul limitelor este:
Teorema 7 (Teorema lui Stoltz):
Daca sirul (y
n
)
nN
este un sir crescator si nemarginit (deci lim
n
y
n
= )
si daca sirul (
x
n
x
n1
y
n
y
n1
)
nN
este convergent catre un num ar R pentru orice
sir real (x
n
)
nN
atunci sirul (
x
n
y
n
)
nN
este convergent de asemeni catre .
Daca pentru orice > 0, g asim N = N() N astfel fract iile
x
N
x
N1
y
N
y
N1
,
x
N+1
x
N
y
N+1
y
N
,...,
x
n
x
n1
y
n
y
n1
, ... sunt cuprinse ntre
2
si +

2
. Conform propriet atii
fract iilor, dac a mai multe fract ii sunt cuprinsentre dou a numere atunci adun and
num ar atorii fract iilor ntre ei si numitorii acelorasi fract ii ntre ei vom obt ine
o fract ie ce se gaseste de asemeni ntre cele dou a numere.

In cazul fract iilor :
1.3. SIRURI NUMERICE

IN R
2
SI R
3
. 15
x
N
x
N1
y
N
y
N1
,
x
N+1
x
N
y
N+1
y
N
,...,
x
n
x
n1
y
n
y
n1
, cu n > N, vom obt ine fract ia
x
n
x
N
y
n
y
N
, care
este cuprinsa ntre

2
si +

2
si deci [
x
n
x
N
y
n
y
N
[ <

2
. Daca n > N ,
si deoarece:
x
n
y
n
=
1
y
n
(x
N
y
N
) + (1
y
N
y
n
)(
x
n
x
N
y
n
y
N
) , pentru c a:
x
n
y
n
y
n
=
x
N
y
N
+x
n
x
N
+y
N
y
n
y
n
=
x
N
y
N
y
n
+
y
n
y
N
y
n
x
n
x
N
(y
n
y
N
)
y
n
y
N
=
1
y
n
(x
N
y
N
)+(1
y
N
y
n
)(
x
n
x
N
y
n
y
N
) .

In baza faptului c a y
n
se obt ine
x
n
y
n
0.|
1.3 Siruri numerice n R
2
si R
3
.
Un sir din R
2
este o funct ie(o aplicat ie ) s : N R
2
notat a prin s(n) =
x
n
R
2
unde x
n
este o pereche ordonata de numere reale, adica x
n
= (a
n
, b
n
)
(perechea (a
n
, b
n
) este diferita de perechea (b
n
, a
n
)). Un sir din R
2
se va scrie
deci sub forma: ((a
n
, b
n
))
nN
sau ((a
1
, b
1
), (a
2
, b
2
), ..., (a
n
, b
n
), ...).
Se observa ca un sir din R
2
este format cu ajutorul a dou a siruri din R:
sirul primelor componente (a
n
)
nN
, si sirul componentelor secunde (b
n
)
nN
. Si
reciproc, cu ajutorul a dou a siruri din R, e ele (a
n
)
nN
, si (b
n
)
nN
se formeaza
un sir, numit sir dublu , ((a
n
, b
n
))
nN
din R
2
cu p astrarea ordinii, adic a ter-
menii primului sir se aa pe primul loc n perechea (a
n
, b
n
), iar termenii celui
de-al doilea sir se aa toti pe locul al doilea al perechi (a
n
, b
n
).
Se poate remarca, ca aceeasi situatie apare si n cazul sirurilor din C , iar
ntre sirurile din C si cele din R
2
se poate stabili un izomorsm natural.
Se va face totusi distinctia ntre sirurile din C si cele din R
2
datorit a struc-
turii algebrice diferite a celor dou a mult imi.

In C se poate deni produsul a
dou a elemente, deci si catul pe c and n R
2
nu exist a operatia de mpart ire a
elementelor.
Sirul ((a
n
, b
n
))
nN
din R este convergent catre (a, b) din R
2
daca:
Pentru orice > 0 exista un num ar N = N() astfel nc at oricare ar
n N,
_
(a
n
a)
2
+ (b
n
b)
2
< .
De ret inut c a N se schimba o dat a cu (N = N()). Elementul (a, b) din
R se va numi n acest caz limita sirului ((a
n
, b
n
))
nN
si vom folosi notat iile:
lim
n
(a
n
, b
n
) = (a, b) sau, mai comod lim(a
n
, b
n
) = (a, b), sau nc a (a
n
, b
n
)
(a, b).
Convergent a sirurilor din R
2
se rezolva imediat cu ajutorul urm atoarei
teoreme:
Teorema 8: Un sir ((a
n
, b
n
))
nN
din R
2
este convergent si are limita (a, b)
daca si numai dac a lima
n
= a si limb
n
= b, ceeace se poate scrie:
lim
n
(a
n
, b
n
) = ( lim
n
a
n
, lim
n
b
n
) (1.9)
Daca (a
n
, b
n
) (a, b) atunci conform denitiei limitei din R
2
vom avea
_
(a
n
a)
2
+ (b
n
b)
2
< ori care ar n N, ori atunci:
[a
n
a[ =
_
(a
n
a)
2
+ (b
n
b)
2
< si deci a
n
a si
[b
n
b[ =
_
(a
n
a)
2
+ (b
n
b)
2
< si deci b
n
b.
Reciproc, din a
n
a rezult a [a
n
a[ <

2
, pentru orice n N()
iar din b
n
b rezult a [b
n
b[ <

2
, pentru orice n N() si deoarece
_
(a
n
a)
2
+ (b
n
b)
2
<

2
+

2
= , pentru orice n N() va rezulta:
(a
n
, b
n
) (a, b)|.
Se poate ar ata usor ca orice sir convergent din R
2
este marginit, adic a va
exista un patrat centrat n (0, 0) si de latura 2A > 0 n interiorul c aruia se vor
aa toate elementele sirului din R
2
.
De asemenea, se poate arata ca un sir din R
2
este convergent daca si numai
daca este sir fundamental n R
2
adic a:
Pentru orice > 0 exista N = N() N astfel nc at pentru orice numere
naturale n, m si n > m = N() sa avem:
_
(a
n
a
m
)
2
+ (b
n
b
m
)
2
< .
Intr-adev ar, [a
n
a
m
[ =
_
(a
n
a
m
)
2
_
(a
n
a
m
)
2
+ (a
n
a
m
)
2
<
si deci sirul (a
n
)
nN
este fundamental n R, deci va exista un a R, unic, si
lima
n
= a. Similar [b
n
b
m
[ =
_
(b
n
b
m
)
2
_
(a
n
a
m
)
2
+ (a
n
a
m
)
2
<
si deci sirul (b
n
)
nN
este fundamental n R, deci va exista un b R, unic, si
limb
n
= b. Asadar (a
n
, b
n
) (a, b).
In R
3
problemele legate de convergent a sirurilor se rezolva n mod similar.
Un sir din R
3
ind o funct ie (o aplicat ie) s : N R
3
notat a prin s(n) =
x
n
R
3
, unde x
n
este un triplet ordonat de numere reale, adic a x
n
=
(a
n
, b
n
, c
n
) (tripletul (a
n
, b
n
, c
n
) este diferit de orice alt triplet format cu a
n
,
b
n
, c
n
n alt a ordine).
Un sir din R
3
se va scrie deci sub forma: ((a
n
, b
n
, c
n
))
nN
sau ((a
1
, b
1
, c
1
),
(a
2
, b
2
, c
2
),..., (a
n
, b
n
, c
n
),...). Se observ a ca un sir din R
3
este format cu aju-
torul a trei siruri din R: sirul primelor componente (a
n
)
nN
, sirul componen-
telor secunde (b
n
)
nN
si sirul componentelor de pe locul trei (c
n
)
nN
. Acest
sir va convergent si va avea limita (a, b, c) din R
3
daca:
Pentru orice > 0 exista N = N() N astfel nc at dac a n N
_
(a
n
a)
2
+ (b
n
b)
2
(c
n
c)
2
< , iar o condit ie necesara si sucienta de
convergent a va convergent a sirurilor (a
n
)
nN
, (b
n
)
nN
, (c
n
)
nN
, din R catre
a, b, c, av and loc relat ia:
lim
n
(a
n
, b
n
, c
n
) = ( lim
n
a
n
, lim
n
b
n
, lim
n
c
n
) (1.10)
Un sir din R
3
este convergent daca si numai daca este sir fundamental n
R
3
adic a:
Pentru orice > 0 exista un num ar N = N() N astfel ca pentru
m, n N, n > m N() sa avem:
_
(a
n
a
m
)
2
+ (b
n
b
m
)
2
+ (c
n
c
m
)
2
< (1.11)
1.4. SERII NUMERICE

IN R SI C. 17
La fel ca n R
2
, se poate arata usor c a orice sir convergent din R
3
este
marginit, adic a va exista un cub cu centru n (0, 0, 0) si de latur a A > 0 n
interiorul c aruia se vor aa toate elementele sirului din R
3
.
Extinderea la spat iul R
m
, m > 3 se poate face fara probleme.
1.4 Serii numerice n R si C.
Daca (z
n
)
nN
este un sir din C sau R, cu ajutorul termenilor acestui sir
se poate construi un alt sir (s
n
)
nN
cu termenul general dat de relat ia:
s
n
= z
1
+z
2
+... +z
n
=
n
k=1
z
k
(1.12)
Daca sirul nou construit este convergent este natural s a se presupun a ca
limita sa s = lim
n
s
n
, este suma expresiei z
1
+z
2
+... +z
n
+..., numit a suma
innit a sau serie innit a sau mai simplu serie asociata sirului (z
n
)
nN
si vom
scrie prin denit ie:
s = z
1
+z
2
+... +z
n
+... =
k=1
z
k
=
nN
z
n
(1.13)
subnt elegand faptul c a suma(nsumarea) se face dupa toti indicii n N si
operatia de nsumare se realizeaza n ordinea scris a a termenilor.
Vom extinde ns a not iunea de serie la orice suma z
1
+ z
2
+ ... + z
n
+ ...
cu un num ar innit de termeni, far a a pretinde c a sirul construit (s
n
)
nN
sa
e convergent. Sirul (s
n
)
nN
construit din (z
n
)
nN
se numeste sirul sumelor
part iale. Pentru seria
nN
z
n
putem spune:
a) seria
nN
z
n
este convergenta si are suma s daca sirul sumelor part iale
(s
n
)
nN
este convergent si are limita s.
b) seria
nN
z
n
este divergenta daca sirul sumelor part iale (s
n
)
nN
este
divergent.
Termenul z
n
al seriei
nN
z
n
se numeste termenul general al seriei.
Exemple:
1.) Fie termenul general z
n
=
1
n(n+1)
; s
n
=
1
1.2
+
1
2.3
+ ... +
1
n(n+1)
Putem
scrie s
n
=
n
k=1
1
k(k + 1)
=
n
k=1
(
1
k

1
k + 1
) = (
1
1

1
2
) + (
1
2

1
3
+ ... + (
1
n1

1
n
) + (
1
n

1
n+1
)) = 1
1
n+1
1. Putem scrie
n=1
1
n(n + 1)
= 1.
2.) Dac a termenul general este z
n
= i
n
; sirul sumelor patt iale (s
n
)
nN
cont ine partu subsiruri stat ionare (s
4n
) = 0, ()n N (s
4n+1
) = i, ()n N
(s
4n+2
) = i1, ()n N (s
4n+3
) = 1, ()n N. prin urmare seria
n=1
i
n
este
divergent a, nu are sens.
n
= 1 + in; sirul sumelor part iale (s
n
) =
n + i
n(n+1)
2
, prin urmare seria
n=1
(1 + in) = . Seria este divergent a
si are limita .
n
= q
n1
; sirul sumelor patt iale (s
n
)
nN
=
1 + q + q
2
+ ...q
n1
=
1q
n
1q
si pentru [q[ < 1 (s
n
)
1
1q
iar pentru [q[ > 1
(s
n
) . Mai r aman cazurile q = 1 si q = 1. Pentru q = 1 avem
(s
n
) = n, ()n N prin urmare, n acest caz,
n=1
n = . Pentru q = 1 sirul
sumelor patt iale (s
n
)
nN
cont ine dou a subsiruri stat ionare (s
2n
) = 0, ()n N
(s
2n+1
) = 1, ()n N prin urmare lim
n
s
n
nu exist a.
Seria
n=1
q
n1
se numeste sera geometrica.
S a consider am dou a serii
nN
z
n
,
nN
z
n
, Daca exista un n
0
N astfel
nc at z
n
,= z
n
, pentru n n
0
si z
n
= z
n
pentru n > n
0
aceste serii sunt n
acelasi timp convergente sau divergente si vom spune ca au aceeasi natur a,
deoarece presupunnd n > n
0
, dac a se noteaza cu c =
n
0
k=1
(z
k
z
k
), s
n
= s
n
+c,
unde s
n
=
n
k=1
z
k
, s
n
=
n
k=1
z
k
si daca sirul (s
n
)
nN
converge atunci (s
n
)
nN
converge, dac a sirul (s
n
)
nN
este divergent atunci si (s
n
)
nN
este divergent.
Stabilim urm atorul rezultat: Dac a seria c =
nN
z
n
este convergenta, atunci
seria:
k=n+1
z
k
(1.14)
se numeste restul de ordin n al seriei date si au loc relat iile:
r
n
= s s
n
, lim
n
r
n
= 0 (1.15)
Aceste relat ii se justica astfel:
Daca se considera sirul: (z
n
)
nN
= (0, ..., 0, z
n+1
, ...) si seria
nN
z
n
core-
1.5. CRITERII DE CONVERGENT

A PENTRU SERII NUMERICE. 19
spunzatoare, care difer a de seria
nN
z
n
doar prinnlocuirea primilor n termeni
cu 0 seria
nN
z
n
este convergenta la fel ca seria
nN
z
n
n baza celor stabilite
mai sus: c =
n
k=1
z
k
, s
n
= c, s
nN
z
k
=
k=n+1
z
n
= r
n
, s =
nN
z
n
si cum
s = s
+c si deci r
n
= s s
n
si cum (s s
n
) 0 atunci r
n
0.
Diferent a ss
n
se numeste eroare de triunchere si ea masoara eroarea care
apare atunci c and se nlocuiesc s prin s
n
.
Seriei
nN
z
n
i se poate atasa ntotdeauna o serie cu termeni pozitivi si
anume seria:
nN
[z
n
[ =
nN
_
x
2
n
+y
2
n
(1.16)
unde z
n
= x
n
+iy
n
, n N
Daca seria
nN
[z
n
[ este convergenta, vom spune c a seria
nN
[z
n
[ este ab-
solut convergent a.
1.5 Criterii de convergent a pentru serii numerice.
Vom pune n evident a criterii de stabilire a convergent ei seriilor prin
urm atoarele teoreme:
Teorema 1 (Criteriul general de convergent a pentru serii numerice)
Seria
nN
z
n
, z
n
C, este convergentadac a si numai dac a pentru orice
> 0 exista un num ar N = N() astfel ca
[
m
k=n+1
z
k
[ < (1.17)
pentru orice n, m N, m > n N().
Fie s
n
=
n
k=1
z
k
, s
m
=
m
k=1
z
k
atunci [
m
k=n+1
z
k
[ = [z
n+1
+z
n+2
+... +z
m
[ =
[s
m
s
n
[ si deci putem aplica teorema 3, de la siruri, pentru sirul sumelor
part iale (s
n
)
nN
|.
Teorema 2 (Criteriul necesar dar nu sucient de convergent a pentru serii
numerice)
a) Pentru ca seria
nN
z
n
, z
n
C, sa e convergenta este necesar (dar nu
sucient) ca termenul general al sau sa tinda la zero (z
n
0).
b) Dac a termenul general al seriei
nN
z
n
, z
n
C, nu tinde la zero ( lim
n
z
n
,=
0) seria este sigur divergenta.
Pentru punctul a), dac a n (1.17) se ia n1 n loc de n si n n loc de m,
se obt ine [z
n
[ < , pentru orice n sucient de mare, deci daca seria
nN
z
n
este
convergenta atunci lim
n
z
n
= 0, n mod obligatoriu. Pentru a ar ata ca nu este
sucient ca z
n
sa tind a la zero considerand de exemplu seria
nN
1
n
, numit a
seria armonica, deoarece trei temeni consecutivi ai sai z
n1
, z
n
, z
n+1
, satisfac
relat ia armonic a, adic a:
1
z
n1
+
1
z
n+1
=
2
z
n
. (1.18)
Calculnd, de exemplu, s
2n
s
n
=
1
n+1
+
1
n+2
+ ...
1
2n
, deoarece
1
n+j
>
1
2n
pentru j = 1, 2, ..., n, vom obt ine [s
2n
s
n
[ > n
1
2n
=
1
2
, care dovedeste ca sirul
sumelor part iale nu este sir convergent, prin urmare seria este divergent a, desi
lim
n
z
n
= 0.
Punctul b) rezult a evident din a)|.
Teorema 3
Orice serie absolut convergent a este convergenta.(reciproca nu este n gen-
eral adevarat a.)
Daca seria (1.16) este convergenta, din (1.17) rezulta: [z
n+1
[ + [z
n+2
[ +
... +[z
m
[ = [[z
n+1
[ +[z
n+2
[ +... +[z
m
[[ < , dac a m > n = N() si deci:
[s
m
s
n
[ = [z
n+1
+z
n+2
+... +z
m
[ [z
n+1
[ +[z
n+2
[ +... +[z
m
[ <
Reciproca nu este n general adevarat a. De exemplu seria
nN
(1)
n1
1
n
este convergenta (aceasta se arata considernd sirul cu termen general c
n
=
1 +
1
2
+ ... +
1
n
ln n care este convergent si are limita c (0, 1), s
2n
=
c
2n
c
n
+ln 2n ln n iar lim
n
s
2n
= ln 2, si deci
nN
(1)
n1
1
n
= ln2, n timp
ce seria
nN
1
n
este divergenta dup a cum am vazut la demonstrat ia teoremei
anterioare.|
Teorema 4
O serie cu termeni reali pozitivi este convergenta daca si numai dac a sirul
sumelor partiale este marginit.
Fie
nN
x
n
, x
n
R, s
n+1
= s
n
+x
n+1
si deci s
n+1
s
n
, prin urmare sirul
sumelor part iale (s
n
)
nN
este crescator si marginit, deci convergent.|
Teorema 5(Criteriul comparat iei)

Fie seriile de studiat
nN
z
n
,
nN
x
n
si seriile reale cu termeni pozitivi
nN
a
n
si
nN
b
n
atunci:
a) Daca [z
n
[ Ma
n
, pentru orice n n
0
, n
0
N, M > 0, atunci:
Daca seria
nN
a
n
este convergenta, seria
nN
z
n
este absolut convergenta
(M nu depinde de n
0
, iar a
n
> 0)
b) Dac a 0 < Ab
n
< x
n
, pentru orice n n
0
, n
0
N, A > 0 si daca seria
nN
b
n
este divergenta atunci seria
nN
x
n
este divergenta|.
a) Din convergent a seriei cu termeni pozitivi, n baza teoremei 1, pentru
orice > 0 se poate gasi un N = N() N astfel nc at a
n+1
+a
n+2
+... +a
m
<
M
ceeace antrneaza: [s
m
s
n
[ = [z
n+1
+ z
n+2
+ ... + z
m
[ < [z
n+1
[ +[z
n+2
[ +
... +[z
m
[ < M(a
n+1
+a
n+2
+... +a
m
) < , daca mn=N(e).
b) Dac a
nN
x
n
ar convergent a, atunci acelasi lucru ar valabil si pentru
nN
n
n
, conform cu punctul a), dac a lu am
1
A
, ceea ce nu se poate |.
Seria
nN
a
n
se numeste serie majoranta pentru
nN
z
n
. Seria
nN
b
n
se
numeste serie minoranta pentru
nN
x
n
.
Teorema 6 (Criteriul raportului la limit a).
Fie , dou a serii cu termeni pozitivi
nN
x
n
,
nN
y
n
este convergent si daca
lim
n
x
n
y
n
= a > 0, atunci:
a) Daca
nN
y
n
este convergenta, atunci
nN
x
n
convergenta.
b) Dac a
nN
y
n
este divergenta atunci
nN
z
n
este divergenta.
Din lim
n
x
n
y
n
= 0 rezult a:
Pentru orice > 0 exista N = N() N aetfel nc at pentru orice n N()
sa avem:
(a )y
n
< x
n
< (a + )y
n
si din teorema 5, punctul a), rezult a ca daca
nN
y
n
convege atunci
nN
x
n
converge, lu and de exemplu M = a+. Iar dac a
a > 0(se poate alege corespunzator astfel nc at a > 0) si din teorema
5, punctul b), rezult a punctul b) al teoremei 6|.
Exemplu: Seria
nN
2
n
sin
1
3
n
, are aceeasi natur a ca seria
nN
(
2
3
)
n
.
Vom face observat ia ca n cazul a = 0, teorema 6, punctul a) nu mai este
valabil. De exemplu, dac a lu am x
n
=
1
n
2
, y
n
=
1
n
avem lim
n
x
n
y
n
= 0, si
nN
x
n
este convergenta n timp ce
nN
y
n
este divergenta.
Teorema 7(Criteriul rapoartelor inegale):
Fie
nN
x
n
,
nN
y
n
dou a serii cu termeni strict pozitivi si daca avem:
x
n+1
x
n
y
n+1
y
n
, pentru orice n N, atunci:
a) Daca
nN
y
n
este convergenta atunci
nN
x
n
este convergenta
b) Dac a
nN
x
n
este divergenta atunci
nN
y
n
este divergenta.
D and lui n valorile 1, 2, ..., n 1, vom avea:
x
2
x
1
y
2
y
1
,
x
3
x
2
y
3
y
2
, ...,
x
n
x
n1
y
n
y
n1
.

Inmult ind termen cu termen (lucru posibil seriile ind strict
pozitive), vom obtine:
x
2
x
3
...x
n
x
1
x
2
...x
n1
y
2
y
3
...y
n
y
1
y
2
...y
n1
sau
x
n
x
1
y
n
y
1
. Ultima relat ie poate scrisa n
doumoduri:
x
n

x
1
y
1
y
n
si
y
1
x
1
x
n
y
n
Aplicnd acestor relatii teorema 5 punctul a), respectiv punctul b), vom
obtine punctele a), b) ale teoremei n cauza|.
Teorema 8 (Criteriul lui Cauchy al condens arii sau criteriul lui 2
n
)
Daca termenii reali pozitivi ai seriei
nN
z
n
ndeplinesc condit ia: x
1
>
x
2
> ... > x
n
> ... > 0, atunci seria respectiv a va avea aceeasi natur a (este
convergenta sau divergent a), dup a cum seria
nN
2
n
z
2
n, este convergenta sau
divergent a.
Fie s
m
= x
1
+ x
2
+ ... + x
m
si aleg n N astfel ca m < 2
n+1
.

In baza
ipotezei f acute n teorema cu referire la monotonie vom putea scrie grupat:
s
m
< x
1
+(x
2
+x
3
) +(x
4
+x
5
+x
6
+x
7
) +(x
8
+x
9
+... +x
15
) +... +(x
2
n
+
x
2
n
+1
+... +x
2
n+1
1
) < x
1
+2x
2
+2
2
x
2
2
+2
3
x
2
3
... +2
n
x
2
n
=
n
k=0
2
k
x
2
k = s
n
si
din convergent a lui s
n
va rezulta convergent a lui s
n
.
Pentru divergent a vom alege n N astfel ca m > 2
n
si vom avea, n baza
monotoniei s
m
> s
2
n
= x
1
+x
2
+...+x
2
n
>
1
2
x
1
+x
2
+(x
3
+x
4
)+(x
5
+x
6
+x
7
+
x
8
)+...+(x
2
n1
1
+...+x
2
n
) >
1
2
(x
1
+2x
2
+4x
4
+8x
8
+...+2
n
x
2
n
) =
1
2
n
k=0
2
k
x
2
k
si divergent a seriei
nN
2
n
x
2
n implic a divergent a seriei
nN
x
n
|.

Ca aplicat ie vom considera seria generalizata a lui Riemann
nN
1
n
. Aceasta
serie va avea aceeasi natur a ca seria
nN
2
n
(
1
2
n
)
nN
(
1
2
1
)
n
, iar aceasta
din urm a este seria geometrica care este convergenta pentru > 1 si este
divergent a pentru 1.
Teorema 9 (Criteriul logaritmic):
Fie
nN
x
n
o serie cu termeni strict pozitivi. Daca lim
n
ln
1
x
n
lnn
= , atunci:
a) Daca > 1 seria
nN
x
n
este convergenta
b) Dac a 1 seria
nN
x
n
este divergenta.
In baza denit iei limitei date rezulta ca pentru orice > 0 exista N =
N() N astfel ca pentru orice n N, n N vom avea:
<
ln
1
x
n
lnn
< + , sau lnn
< ln
1
x
n
< lnn
+
, sau n
<
1
x
n
< n
+
,
sau nc a
1
n
< x
n
<
1
n
si cum seria cu termenul general

1
n
este seria lui

Riemann studiata ca aplicatie la teorema 8 va rezulta cu aceasta convergent a
respectiv divergent a seriei dup a num arul real |.
Teorema 10(Criteriul lui Abel):
Daca
nN
z
n
este o serie cu sirul sumelor part iale (s
n
)
nN
marginit ( exist a
M > 0 astfel ca [s
n
[ < M pentru orice n N) si daca (a
n
)
nN
este un sir
de numere reale pozitive descrescator convergent la zero, atunci seria
nN
z
n
a
n
este convergenta.
Conform criteriului general, teorema 1, va trebui sa evalu am suma:
[a
n+1
z
n+1
+a
n+2
z
n+2
+... +a
m
z
m
[ = [a
n+1
(s
n+1
s
n
) +a
n+2
(s
n+2
s
n+1
) +
... +a
m
(s
m
s
m1
)[ = [ a
n+1
s
n
+s
n+1
(a
n+1
a
n+2
) +s
n+2
(a
n+2
a
n+3
) +
... +s
m1
(a
m1
a
m
)+s
m
a
m
[ a
n+1
[s
n
[ +(a
n+1
a
n+2
)[s
n+1
[ +... +(a
m1
a
m
)[s
m1
[ + a
m
[s
m
[ M(a
n+1
+ a
n+1
a
n+2
+ a
n+2
a
n+3
+ ... + a
m1
a
m
+a
m
) = 2Ma
n+1
< (pentru lim
n
a
n
= 0)|.
Exemplu: Seria
k=1
(1)
k1
1
k
numit a seria lui Leibnitz este convergenta,
conform teoremei lui Abel, z
n
= (1)
n
, a
n
=
1
n
ndeplinind condit iile respec-
tivei teoreme.
Teorema 13 (Criteriul radacinii al lui Cauchy):
Fie sirul (z
n
)
nN
din C, atunci:
a) Daca limsup [
z
n+1
z
n
[ < 1, seria
nN
z
n
este absolut convergenta.
b) Dac a liminf [
z
n+1
z
n
[ > 1, seria
nN
z
n
este divergenta.
a) Daca limsup [
z
n+1
z
n
[ = r
1
< 1, atunci pentru un > 0 exista un N =
N() N astfel ca [
z
n+1
z
n
[ < r
1
+ , pentru orice n > N. Daca alegem > 0
astfel ca r = r
1
+ < 1 vom avea [
z
n+1
z
n
[ < r sau [z
n+1
[ < r[z
n
< r
2
[z
n1
[ <
... < r
nN
[z
N
[ = Mr
n
si cu teorema 5, punctul a) rezult a
nN
z
n
absolut
convergenta.
b) Dac a liminf [
z
n+1
z
n
[ = r
2
> 1, atunci pentru un > 0 exista un N =
N() N astfel ca [
z
n+1
z
n
[ > r
2
pentru orice n > N. Daca alegem > 0
astfel ca r = r
2
> 1 vom avea [
z
n+1
z
n
[ > 1 sau [z
n
[ > 1 si deci z
n
nu converge
la zero|.
Observatia 1:
Daca sirul (z
n
)
nN
din C, este astfel nc at z
n
,= 0, pentru orice n N, si
daca exista lim
n
[
z
n+1
z
n
[ = r, atunci seria
nN
z
n
este absolut convergenta, dac a
0 < r < 1.
Intr-adev ar, n acest caz limsup [

z
n+1
z
n
[ = lim
n
[
z
n+1
z
n
[ = r < 1.
Observatia 2:
Daca sirul (z
n
)
nN
n
daca exista lim
n
[
z
n+1
z
n
[ = r, atunci seria este divergenta, dac a r > 1.
Intr-adev ar, n acest caz liminf [

z
n+1
z
n
[ = lim
n
[
z
n+1
z
n
[ = r > 1.
Observatia 3:
Daca sirul (z
n
)
nN
n
daca exista lim
n
[
z
n+1
z
n
[ = 1, atunci criteriul raportului nu d a nici un r aspuns
asupra convergent ei sau divergent ei seriei
nN
z
n
.
De exemplu daca z
n
=
1
n
, atunci
nN
z
n
este divergenta, iar lim
n
[
z
n+1
z
n
[ =
lim
n
n
n + 1
= 1, iarn cazul z
n
=
1
n(n+1)
,
nN
z
n
este convergenta, iar lim
n
[
z
n+1
z
n
[ =
lim
n
n(n + 1)
(n + 1)(n + 2)
= 1.
Teorema 12(Criteriul Raabe-Duhamel):
Fie
nN
x
n
o serie cu termeni strict pozitivi. Seria aceasta converge (di-
verge), daca pentru n > N N, avem: n(1
x
n+1
x
n
) = r > 1(n(1
x
n+1
x
n
) 1).

In cazul convergent ei avem, conform ipotezei
x
n+1
x
n
1
r
n
, r > 0.

Cum sirul (
(1
1
n
)
r
1
1
n
)
nN
este crescator iar lim
n
(
(1
1
n
)
r
1
1
n
) = r, rezult a:
(1
1
n
)
r
1
1
n
r. Vom avea (1
1
n
)
r
1
r
n
si deci (1
1
n
)
r
1
r
n
. Prin
urmare:
x
n+1
x
n
(1
1
n
)
r
=
1
n
r
1
(n1)
r
=
y
n+1
y
n
. Cum seria
nN
y
n
=
nN
1
r
n
este con-
vergenta pentru r > 1, conform cu teorema 7 vom avea
nN
x
n
convergenta.
Pentru armat ia din parantez a(divergent a) avem
x
n+1
x
n
1
1
n
=
1
n
1
n1
=
y
n+1
y
n
,
si deoarece
nN
y
n
=
n=2
1
n 1
este divergenta rezult a
nN
x
n
divergent a|.
De exemplu seria
nN
(2n)!
4
n
(n!)
2
, nu poate caracterizat a cu criteriul rapor-
tului deoarece limita raportului este 1, n timp ce cu criteriul Raabe-Duhamel,
pentru c a avem: n(1
(2n+2)(2n=1)
4(n+1)
2
=
2n
2
+2n
4(n+1)
2
=
n
2(n+1)
<
1
2
,ce ne da divergent a.
Teorema 13(Criteriul radacinii al lui Cauchy):
Fie sirul (z
n
)
nN
din C, atunci:
a) Daca limsup
n
_
[z
n
[ < 1, seria
nN
z
n
b) Dac a liminf
n
_
[z
n
[ > 1, seria
nN
z
n
este divergenta.
a) Daca limsup
n
_
[z
n
[ = r
1
< 1, atunci pentru un > 0 exista un N =
N() N astfel ca
n
_
[z
n
[ < r
1
+ , pentru orice n > N. Daca alegem > 0
astfel ca r = r
1
+ < 1 vom avea
n
_
[z
n
[ < r sau [z
n
[ < r
n
si cu teorema
4, punctul a) lu and M = 1, rezulta
nN
z
n
absolut convergent a. b) Dac a
liminf
n
_
[z
n
[ = r
2
> 1, atunci pentru un > 0 exista un N = N() N
astfel ca
n
_
[z
n
[ > r
2
pentru orice n > N. Daca alegem > 0 astfel ca
r = r
2
> 1 vom avea
n
_
[z
n
[ > 1 sau [z
n
[ > 1 si deci z
n
nu converge la
zero|.
De exemplu seria
1
2
2
+
1
3
2
+
1
2
4
+
1
3
5
+..., are limsup
_
[z
n
[ =
1
2
si liminf
_
[z
n
[ =
1
3
si este convergenta.
Observatia 1:
Daca sirul (z
n
)
nN
din C, este astfel nc at, pentru orice n N, si daca exista
lim
n
n
_
[z
n
[ = r, atunci seria
nN
z
n
este absolut convergenta, dac a 0 < r < 1.
Intr-adev ar, n acest caz limsup

n
_
[z
n
[ = lim
n
n
_
[z
n
[ = r < 1.
Observatia 2:
Daca sirul (z
n
)
nN
din C, este astfel nc at, pentru orice n N, si daca
exista lim
n
n
_
[z
n
[ = r, atunci seria este divergenta, dac a r > 1.
Intr-adev ar, n acest caz limsup

n
_
[z
n
[ = lim
n
n
_
[z
n
[ = r > 1.
Observatia 3:
Daca sirul (z
n
)
nN
n
daca exista lim
n
n
_
[z
n
[ = 1, atunci criteriul r ad acinii nu d a nici un r aspuns
asupra convergent ei sau divergent ei seriei
nN
z
n
.
Analiz and criteriile de convergent a date de teoremele: 6, 7, 10, 11, 12.
se observa ca aceste criterii sunt de fapt consecint e ale criteriului comparat iei
(teorema 5), seria majoranta ind, n cazul teoremei 12 seria geometrica,
nN
r
n
de exemlu; nlocuind seria geometric a cu o alta serie vom obt ine alte criterii
de convergenta si n mod natural se justica ntrbarea: nu exista un criteriu
generel de convergent a, bazat pe o serie standart, care sa rezolve problema
convergent ei(sau a divergent ei) a oricarei serii numerice din C(R)?. Raspunsul
este negativ, ceeace nseamna ca se pot gasi serii care nu pot analizate cu
ajutorul criteriilor stabilite anterior.
Vom arata n continuare c a nu exist a o serie universal a de comparat ie.
Fie seriile
nN
z
n
si
nN
z
n
pentru care r
n
, r
n
vor resturile lor de or-
din n. Vom spune c a seria
nN
z
n
converge mai lent ca seria
nN
z
n
daca
lim
n
r
n
r
n
= 0 si vom ar ata ca oric arei serii, convergenta i se poate pune n
evident a(corespondent a) o alt a serie care converge mai lent decat seria data.
Astfel, lu and de exemplu z
n
=
_
r
n1
)
r
n
si deoarece r
n
= z
n+1
+z
n+2
+
... =

r
n
, rezulta lim
n
r
n
r
n
= lim
n
r
n
r
n
= lim
n
r
n
= 0. Dac a am considera
seria
nN
x
n
, drept serie universal a, lu and seria
nN
x
n
cu x
n
=

r
n1
r
n
atunci: lim
n
x
n
x
n
= lim
n
r
n1
r
n
r
n1
r
n
= lim
n
r
n1
+
r
n
= 0, adic a pentru
orice > 0
x
n
x
n
< daca n = N() si deci x
n
< x
n
iar convergenta seriei
nN
x
n
nu poate dedus a din convergenta seriei
nN
x
n
.
O alt a ntrebare care se pune n legatur a cu criteriile date de teorema 11
si teorema 13 si anume: Care dintre acestea este mai puternic, sau care dintre
acestea l implic a pe celalalt.
Daca de exemplu, vom lua seria
nN
a + (1)
n
2
n+1
cu a 2, z
n
=
a+(1)
n
2
n+1
si
calculand [
z
n+1
z
n
[ obt inem [
1
2
a+(1)
n+1
a+(1)
n
[ care ia valoarea [
1
2
a+1
a1
[, dac a n este im-

par si [
1
2
a1
a+1
[, dac a n este numar par si deci nu avem limit a. Daca aplic am cri-
teriul r ad acinii, lim
n
n
_
[z
n
[ =
1
2
, deoarece lim
n
n
_
[a 1[ = 1 si lim
n
n
_
[a + 1[ =
1 si deci criteriul rad acinii este mai puternic. Invers, dac a lim
n
x
n+1
x
n
= r
atunci
nN
n
x
n
= r, care se poate justica cu ajutorul unei probleme cunos-
cuta din liceu, anume: Dac a lim
n
a
n
= a, atunci lim
n
n
a
1
a
2
...a
n
= a, si lu and
a
n
=
x
n
x
n1
, cu x
0
= 1,
n
a
1
a
2
...a
n
=
n
_
x
1
x
0
x
2
x
1
...
x
n
x
n1
=
n
x
n
.
O serie cu termeni reali se numeste serie alternata daca orice doi termeni
consecutivi ai ei sunt cu semne contre; putem preciza: pentru
nN
x
n
, x
n
R:
x
2n1
> 0, iar x
2n
< 0 sau x
2n
> 0, iar x
2n1
< 0.
Pentru seriile alternate vom avea:
Teorema 14(Leibniz):
Daca n seria alternat a
nN
x
n
avem:
[x
1
[ [x
2
[ ... [x
n
[ ... 0 iar lim
n
x
n
= 0, atunci:
Seria
nN
x
n
este convergenta si
[
nN
x
n
[ [x
1
[ (1.19)
Presupunem ca ne a am n cazul x
2n1
> 0, iar x
2n
< 0. Not and cu:
a
1
= x
1
, a
2
= x
2
, a
3
= x
3
, a
4
= x
4
, ..., obtinem sirul (a
n
)
nN
, a
n
> 0 si
a
1
> a
2
> ... > a
n
> ... > 0 iar lim
n
a
n
= 0.
Seria
nN
x
n
se va scrie acum sub forma:
nN
x
n
= a
1
a
2
+ a
3
a
4
+ ... =
nN
(1)
n1
a
n
Lu and n considerat ie
sumele part iale vom avea:
s
1
= x
1
= a
1
s
3
= x
1
+x
2
+x
3
= a
1
a
2
+a
3
= a
1
(a
2
a
3
) < a
1
= s
1
s
5
= x
1
+x
2
+x
3
+x
4
+x
5
= a
1
a
2
+a
3
a
4
+a
5
= s
3
(a
4
a
5
) < s
3
.........................................................................................
Vom avea deci: s
1
> s
3
> ... > a
2n1
> ... > 0 t i deci t irul (s
2n1
)
nN
este
monoton crescator si marginit, deci convergent. Fie lim
n
s
2n1
= a > 0. Cum
s
2n
= s
2n1
+ x
2n
si lim
n
x
2n
= 0 vom avea lim
n
s
2n
= a si deci lim
n
s
n
= a
pentru orice n N. Iar, cum s
2n1
s
1
= a
1
= x
1
prin trecere la limit a vom
avea
nN
x
n
x
1
.
Daca ne situam n cazul x
2n
> 0, iar x
2n1
< 0 , vom nota cu:
a
1
= x
1
, a
2
= x
2
, a
3
= x
3
, a
4
= x
4
, ..., obt inem sirul: (a
n
)
nN
, a
n
< 0
si a
1
a
2
... a
n
... 0 iar lim
n
a
n
= 0.

In acest caz avem:
s
2
= x
1
+x
2
= a
1
a
2
< 0,
s
4
= x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= s
2
+ (a
3
a
4
) > s
2
,
s
6
= x
1
+x
2
+x
3
+x
4
+x
5
+x
6
= s
4
+ (a
5
a
6
) > s
4
,
...........................................................
Prin urmare vom avea:
s
2
s
4
... s
2n
... 0, si deci sirul (s
2n
)
nN
este monoton de-
screscator si marginit, deci convergent, e lim
n
s
2n
= b < 0
Cum s
2n+1
= s
2n
+ x
2n+1
si lim
n
x
2n+1
= 0 vom avea lim
n
s
2n+1
= b si
deci lim
n
s
n
= b pentru orice n N. Iar, cum s
2n
s
2
= x
1
+x
2
= a
1
+a
2
>
a
1
= x
1
vom avea prin trecere la limit a
nN
x
n
x
1
sau
nN
x
n
x
1
.
Condensat cele doua rezultate ne vor conduce la 1.19|.
T in and seama de aceasta teorema vom putea evalua eroarea ce apare cand
se aproximeaza suma unei serii alternate convergente printr-o suna part ial a
s
n
.
Astfel, deoarece,
k=n+1
x
k
este tot o serie alternata vom avea [
k=n+1
x
k
[
[x
n+1
[ ceeeace face ca sa avem evaluarea erorii [s s
n
[ < [x
n+1
[ si deci:
Eroarea ce se face nlocuind s prin s
n
este inferioara primului termen n
valoare absolut a din restul seriei.
Ca exemplu important de aplicare a teoremei lui Leibnitz vom lua seria
armonic a alternata, adic a seria:
k=1
(1)
k1
1
k
= 1
1
2
+
1
3

1
4
+
1
5
...
care verica ipotezele teoremei 14 deci este convergenta. Se arat a ca seria
are suma ln 2.
Se poate constata ca seria armonica alternat a nu este absolut convergent a,
deoarece seria modulelor coincide cu seria armonica despre care stim ca este
divergent a.
Se poate constata ca seria armonica alternat a nu este absolut convergent a,
deoarece seria modulelor coincide cu seria armonica despre care stim ca este
divergent a.
Vom introduce astfel notiunea de serie semi-convergenta, nteleg and prin
aceasta o serie care este convergenta si nu este absolut convergent a. Seriile
semi-convergente au unele proprietat i deosebite astfel, proprietatea densumare
n orice ordine a termenilor unnei sume innite de numere reale nu mai este
valabil a. De exemplu n cazul seriei armonice alternate, prin permutarea unor

termeni ai seriei
n=1
(1)
n1
1
n
se poate obt ine de exemplu seria:
(1
1
2

1
4
) + (
1
3

1
6

1
8
) + (
1
5

1
10

1
12
) +... + (
1
2n1

1
4n2

1
4n
) +...
Evident aceast a ultim a serie are aceeasi termeni altfel ordonat i.

Insumand
primii doi termeni din parantezele seriei armonice alternate vom avea not and
cu s suma seriei armonice alternate:
s = (
1
2

1
4
) + (
1
6

1
8
) + (
1
10

1
12
) +... + (
1
4n2

1
4n
) +...
=
1
2
(1
1
2
+
1
3

1
4
+...) =
1
2
s, deci s =
1
2
s, ceeace este absurd.
Aceasta nseamna ca cel put in n cazul seriei armonice alternate modi-
carea ordinii termenilor este interzis a. Acest rezultat se poate extinde la orice
serie semi-convergenta, ind valabila urmato area teorema:
Teorema 15(Riemann):
Daca seria cu termeni reali
nN
x
n
este semi-convergenta, atunci pentru
orice r R, se poate considera o astfel de permutare a termenilor seriei astfel
nc at noua serie obt inut a sa e convergenta si sa aibe suma r.

In primul r and seria
nN
x
n
semi-convergenta dat a cont ine o innitate
de termeni pozitivi si o innitate de termeni negativi, deoare dac a ar avea
de exemplu numai un num ar nit de termeni negativi prin eliminarea lor
se obt ine o serie care va avea termeni pozitivi si care va convergenta ca
si seria init iala, or o serie cu termeni pozitivi dac a este convergenta ea este
absolut convergent a, ceeace contrazice ipoteza de serie semi-convergenta. S a
not am prin a
1
, a
2
, ..., a
n
, ..., termenii pozitivi si prin b
1
, b
2
, ..., b
n
, ..., modulul
termenilor negativi. Suntem condusi la seriile
nN
a
n
si
nN
b
n
cu termeni
pozitivi care vor divergente(au sumele egale cu +).

Intr-adev ar dac a
(s
n
)
nN
si (s
n
)
nN
sunt sumele part iale ale acestor serii, atunci s
2n
= s
n
s
n
dac a s
2n
=
2n
k=1
x
k
si deci s = lim
n
s
2n
= lim
n
s
n
lim
n
s
n
, iar dac a
nN
x
n
este semi-convergenta lim
n
s
n
+ lim
n
s
n
= +
Din divergent a n cauza rezult a ca nsumnd un num ar convenabil de ter-
meni atat din seria
nN
a
n
cat si din seria
nN
b
n
se poate depasi orice numar
r real pozitiv dorim.
Fie a
1
+ a
2
+ ... + a
n
1
> r (presupunem r0). S a scadem acum suma
b
1
+b
2
+... +b
n
2
astfel ca sa avem a
1
+a
2
+... +a
n
1
b
1
b
2
... b
n
2
< r.
Vom aduna acum n primul termen al ultimei inegalit at i termenii pozitivi
a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3
astfel sa avem: a
1
+a
2
+... +a
n
1
b
1
b
2
... b
n
2
+
a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3
> r, iar apoi vom sc adea b
n
2
+1
+b
n
2
+2
+... +b
n
4
astfel
ca sa avem: a
1
+a
2
+... +a
n
1
b
1
b
2
... b
n
2
+a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3

b
n
2
+1
b
n
2
+2
... b
n
4
< r si se continua acest procedeu. Evident se obt ine
o nou a serie n care intervin absolut tot i termenii seriei init iale si mai ramane
de aratat ca suma seriei nou construit a este r. Pentru aceasta vom nota cu:
1
= a
1
+a
2
+... +a
n
1
2
= b
1
+b
2
+... +b
n
2
3
= a
n
1
+1
+a
n
1
+2
+... +a
n
3
4
= b
n
2
+1
+b
n
2
+2
+... +b
n
4
.........................................
Seria nou a construit a va de fapt seria alternat a:
1 2 +3 a +... =
nN
(1)
n1
n
,
iar dac a vom nota cu
n
termenul general al sirului sumelor sale partiale
avem conform celor prezentate:
2n1
< r <
2n
(1.20)
In baza teoremei lui Leibnitz, deoarece din convergenta seriei
nN
x
n
rezult a
lim
n
a
n
= 0 si lim
n
b
n
= 0 putem presupune
1
>
2
>
3
> ... >
n
>
... > 0 si deci = lim
n
n
; trc and la limita n dubla inegalitate (1.20) avem:
lim
n
2n1
lim
n
2n
si deci lim
n
n
= r|.
Daca seria este absolut convergenta modicarea de nsumare a termenilor
n aceasta serie nu modic a suma seriei; cu alte cuvinte proprietatea de comu-
tativitate a termenilor valabil a n cazul sumelor nite de numere se extinde si
la serii, ns a nu la serii oarecare ci numai la serii absolut convergente. Vom
mai da urm atorul rezultat:
Teorema 16(Cauchy):
Daca seria
nN
z
n
din C, este absolut convergent a atunci orice alt a serie
nN
w
n
, n care termenii provin dintr-o permutare oarecare a termenilor primei
serii, este de asemeni absolut convergenta si
nN
z
n
=
nN
w
n
.
Fie p o permutare a numerelor 1, 2, 3, ..., N = B, unde N = N() N
pentru > 0 cel care asigura absolut convergent a seriei
nN
z
n
(deci pentru
> 0 exista N = N() N astfel nc at
k=N+1
z
k
< ). Fie n
0
N astfel ca
multimea p(1), p(2), p(3), ..., p(n
0
) = A sa cont in a mult imea B, deci B A
(posibil pentru ca p : N N este bijectiva) si sa not am cu w
k
= z
p(k)
, k
N.

In aceasta situat ie n seria
k=N+1
[w
k
[ intr a termeni din seria cu termenii

[z
N+1
[, [z
N+2
[, ... si daca ad aug am termenii care lipsesc rezulta:
k=N+1
[w
k
[
k=N+1
[z
k
[ < ceeace nseamna ca seria este absolut convergenta.
Consider and acum r N, r n
0
si s N s n
0
vom avea: [
r
j=1
w
j

s
k=1
z
k
[
n
0
k=N+1
[z
k
[
k=N+1
[z
n
[ < pentru orice r si s (deoarece cele doua serii
au termeni comuni care vor dispare ram an and numai cei care conduc la sum a.
Pentru r, s se obt ine
nN
w
n
=
nN
z
n
|.
Ne vom ocupa pe scurt de problema posibilit at ii adun arii, nmult irii cu un
num ar complex si anmult irii termen cu termen a seriilor de numere complexe.
Astfel e seriile
nN
z
n
,
nN
z
n
, z
n
, z
n
C dou a serii convergente avand
sumele s, s
.
Prin suma celor doua serii vom nt elege seria
nN
w
n
, unde w
n
= z
n
+ z
n
pentru orice n N.
Prin produsul seriei
nN
z
n
cu un numar complex C, vomnt elege seria
nN
w
n
cu w
n
= z
n
, pentru orice n N.
Prin produsul formal al seriilor
nN
z
n
si
nN
z
n
vom nt elege seria
nN
w
n
unde:
w
1
= 0,
w
2
= z
1
z
1
,
w
3
= z
1
z
2
+z
2
z
1
,
w
4
= z
1
z
3
+z
2
z
2
+z
3
z
1
,
w
5
= z
1
z
4
+z
2
z
3
+z
3
z
2
+z
4
z
1
,
......................................................,
w
n
= z
1
z
n1
+z
2
z
n2
+... +z
n2
z
2
+z
n1
z
1
,
......................................................
In legatur a cu acestea vom da urmatoarea teorema:

Teorema 17:
a) Seria
nN
w
n
este convergenta si are suma s +s
.
b) Seria
nN
z
n
este convergenta si are suma as.
c) Seria
nN
z
n
este convergenta si are suma ss
.
a) Fie
n
= w
1
+w
2
+... +w
n
atunci
n
= s
n
+s
n
si lim
n
n
= lim
n
s
n
=
lim
n
s
n
adic a = s +s
.
b) Fie s
n
= w
1
+w
2
+... +w
n
atunci s
n
= s
n
si lim
n
n
= lim
n
z
n
adic a
= as.
c) Fie
n
= w
1
+w
2
+... +w
n
si e s
n
s
n1
s
n1
= (w
1
+w
2
+... +w
n
)
(z
1
+z
2
+...+z
n1
)(z
1
+z
2
+...+z
n1
) = (z
1
z
1
+z
1
z
2
+z
2
z
1
+z
1
z
3
+z
2
z
2
+z
3
z
1
+
z
1
z
4
+z
2
z
3
+z
3
z
2
+z
4
z
1
+.. +z
1
z
n1
+z
2
z
n2
+... +z
n1
z
1
) (z
1
z
1
+z
1
z
2
+
... +z
1
z
n1
+z
2
z
1
+z
2
z
2
+... +z
2
z
n1
+... +z
n1
z
1
+z
n1
z
2
+... +z
n1
z
n1
)
Pentru a l amurii aceasta evaluare vom considera cazurile particulare n=1,
2, 3, 4, 5:
1
s
0
s
0
= 0
2
s
1
s
1
= z
1
z
1
z
1
z
1
3
s
2
s
2
= z
1
z
1
+z
1
z
2
+z
2
z
1
(z
1
+z
2
)(z
1
+z
2
) = z
2
z
2
.
4
s
3
s
3
= z
1
z
1
+z
1
z
2
+z
2
z
1
+z
1
z
3
+z
2
z
2
+z
3
z
1
(z
1
+z
2
+z
3
)(z
1
+z
2
+z
3
) =
z
2
z
3
z
3
z
2
z
3
z
3
.
5
s
4
s
4
= z
1
z
1
+z
1
z
2
+z
2
z
1
+z
1
z
3
+z
2
z
2
+z
3
z
1
+z
1
z
4
+z
2
z
3
+z
3
z
2
+z
4
z
(z
1
+z
2
+z
3
+z
4
)(z
1
+z
2
+z
3
+z
4
) = z
2
z
4
z
3
z
3
z
3
z
4
z
4
z
2
z
4
z
3
z
4
z
4
.
Se poate trage concluzia ca:
n
s
n1
s
n1
= z
2
z
n1
z
3
z
n2
z
4
z
n3
... z
n1
z
n1
= S
Am notat prin S =
j2,n1j,n<i+j
z
i
z
j
Avem[S[ = [
j2,n1j,n<i+j
z
i
z
j
[
j2,n1j,n<i+j
[z
i
[[z
j
[
n1
2
<in1
[z
i
[
j=1
[z
j
[+
n1
2
<jn1
[z
j
[
i=1
[z
i
[
Cum
nN
z
n
,
nN
z
n
sunt absolut convergente putem determina un N =
N() astfel ca:
k>
N
2
[z
n
[ <

2s
k>
N
2
[z
n
[ <

2s
si atunci:
[
N+1
p=1
w
p
(
N
k=1
z
k
)(
N
k=1
z
n
)[
N
2
<k
[z
k
[
n
k=1
[z
k
[ +
N
2
<k
[z
k
[
n
k=1
[z
k
[ s

2s
+
s

2s
= , ceeace pentru N conduce la egalitatea
nN
w
n
= ss
.

In plus din
1.6. CALCULUL NUMERIC AL SUMEI SERIILOR. 33
calculele anterioare se deduce convergent a seriilor
nN
(
i+j=n
[z
i
[[z
j
[) si absolut
convergent a
nN
w
n
|.
Aceasta teorema r amane valabil a chiar dac a numai una din serii este ab-
solut convergent a cealalta ind doar convergent a, dar nu e valabil a n cazul
convergent ei neabsolute a celor doua serii.
Aplicatie:
z
n
= x
n1
, z
n
= x
n1
atunci
nN
w
n
=
nN
nx
n1
, pentru 0 < x < 1.
1.6 Calculul numeric al sumei seriilor.
Sunt rare cazurile c and se poate calcula exact suma unei serii convergente.
In practic a ne vom mult umi sa calculam suma unei serii cu o aproximat ie

stabilit a apriori.
Pentru seriile cu termeni pozitivi vom folosi notat iile:
s
n
= x
1
+x
2
+x
3
+... +x
n
,
s s
n
= x
n+1
+x
n+2
+... = r
n
,
r
n
reprezinta restul seriei si reprezinta n cazul cand seria este convergenta
eroarea comisanlocuind pe s prin s
n
. Daca pentru recunoasterea convergent ei
seriei
nN
x
n
ne-am putut servi de criteriu raportului a lui DAlambert, vom
avea:
x
n+1
x
n
< k < 1, pentru n > N() si deci:
x
n+1
< kx
n
, x
n+2
< kx
n+1
< k
2
x
n
,...
de unde rezult a:
r
n
= x
n+1
+x
n+2
+... < (k +k
2
+...)x
n
=
kx
n
1k
.
Impunnd un > 0 arbitrar de mic astfel nc at r
n
< deci lund
kx
n
1k
=
vom determina din aceast a ultim a relat ie n pentru care s
n
aproximeaza s cu
eroarea .
Daca pentru stabilirea convergentei seriei
nN
x
n
ne-am putut servi de cri-
teriu r ad acinii, a lui Cauchy, am avea:
n
x
n
< < 1 si deci x
n
<
n
, pentru n > N() vom avea:
r
n
= x
n+1
+x
n+2
+... <
n+1
+
n+2
+... =

n+1
1
.
Aceste limitari ale restului ne indic a la ce rang n trebuie s a ne oprim n
calcul pentru ca suma s
n
sa aproximeze pe s cu o eroare mai mica ca un numar
pozitiv dat.
Pentru serii semi-convergente vom recomanda o metoda de crestere mai
rapid a a convergent ei numit a ,, metoda lui Euler.
Fie seria
nN
(1)
n1
z
n
=x
1
x
2
+x
3
x
4
+x
5
x
6
+... +(1)
n1
x
n
+...
convergenta, cu x
n
> 0 pentru orice n N, si x
1
> x
2
> ... > x
n
> ... > 0
atunci seria:
x
1
2

x
2
x
1
2
+
x
3
x
2
2

x
4
x
3
2
+
x
5
x
4
2

x
6
x
5
2
+ ... + (1)
n1
x
n
x
n1
2
+ ...
este si ea convergenta si are suma cat prima.
Daca not am cu x
n
termenii pozitivi ai seriei obt inute avem:
lim
n
r
n
r
n
= 0 ( lim
n
x
n
x
n
= 0) si s
n
s
n
= (1)
n
x
n
+x
n1
2
0
Exemplu:
Seria ln 2 = 1
1
2
+
1
3
1
4
+
1
5
1
6
+... +(1)
n1 1
n
+... este slab convergenta.
Pentru calculul ei cu 3 zecimale exacte sunt necesari 999 termeni ai seriei.
Aplic and transformarea lui Euler, se obt ine o serie noua si anume:
ln 2 =
1
2

1
2
1
2
+
1
3
1
2
2

1
4
1
3
2
+
1
5
1
4
2

1
6
1
5
2
+ ... + (1)
n1
1
n
1
n1
2
+ ... =
1
2
+
1
4
1
12
+
1
40
1
60
+
1
84
...+(1)
n 1
2n(n1)
+... care este mai rapid convergenta
dup a cum se poate usor constata.
Capitolul 2
Siruri si serii de funct ii
2.1 Scurta introducere n subiect
Vom avea n vedere unele aspecte ale teoriei seriilor si sirurilor de funct ii
de o variabil a. Acestea apar n diverse situat ii teoretice si practice cand o
funct ie este exprimata ca o limita a unui sir de funct ii care sunt mai simple
decat funct ia dat a.

In acest sens vom avea seriile Taylor n care esent ial a va
not iunea de convergent a uniform a.
2.2 Siruri de funct ii reale
Fie o submultime A din R si pentru orice num ar natural n xat funct ia:
f
n
: A R(C)
Sirul (f
n
(x))
nN
converge punctual(sau simplu) pe mult imea A
c
_ A catre
funct ia f : A
c
R(C) dac a:
Pentru orice x A
c
avem lim
n
f
n
(x) = f(x).
Aceasta se mai scrie: f
n
(x)
s
f(x)
Sirul (f
n
(x))
nN
converge uniform pe o multime B _ A
c
catre funct ia f
daca:
Pentru orice > 0 exista N = N() N astfel nc at pentru orice n > N()
si orice x B, [f
n
(x) f(x)[ < .
Aceasta se mai scrie: f
n
(x)
u
f(x).
Diferent a calitativ a ntre cele dou a not iuni de convergent a va rezulta din
transcrierea denit iei convergent ei simple(punctuale).
Astfel sirul converge n ecare punct(simplu) pe mult imea A
c
catre funct ia
f daca:
Pentru orice x B si orice > 0, exista N = N(, x) astfel nc at pentru
orice n N sa avem: [f
n
(x) f(x)[ < .
35
36 CAPITOLUL 2. SIRURI SI SERII DE FUNCT II
Asadar, n cazul convergentei simple rangul N depinde at at de cat si de
punctul x, x A
c
pe cand n cazul convergent ei uniforme pe B(care este o
convergent a global a), rangul N depinde doar de > 0, ind acelasi pentru
toate punctele lui B.
Fie sirul numeric (a
n
)
nN
cu a
n
> 0 pentru orice n N, unde:
a
n
= sup
xB
[f
n
(x) f(x)[ (2.1)
Vom da o condit ie necesara si sucienta de convergent a uniform a a unui
sir de funct ii.
Teorema 1: Fie x B, f
n
(x)
u
f(x) lim
n
a
n
= 0.
Demonstrat ia rezult a din denit ia (2.1) si a denit iei uniform convergent ei.
Astfel din din (2.1) rezulta ca pentru orice x B:
[f
n
(x) f(x)[ sup
xB
[f
n
(x) f(x)[ = a
n
|
Din denit ia uniform convergent ei rezulta ca un sir uniform convergent
n ecare punct al acestei mult imi va convergent n ecare punct al acelei
mult imi, reciproca nu este adevarata.
Exista siruri de funct ii convergente n ecare punct al unei mult imi dar
care nu sunt uniform convergente pe acea mult ime, dup a cum vom vedea n
urm atorul exemplu:
Daca: f
n
(x) =
2nx
1+n
2
x
2
, x [0, 1] avem: f
n
(x) =
2
x
n
x
2
+
1
n
2
0
S a calculam numerele date de:
sup
0x1
[f
n
(x) f(x)[ = sup
0x1
2nx
1 +n
2
x
2
= max
0x1
2nx
1 +n
2
x
2
= f
n
(
1
n
) = 1,
deoarece: f
n
(x) =
2n(1+n
2
x
2
)4n
3
x
2
(1+n
2
x
2
)
2
=
2n(1n
2
x
2
)
(1+n
2
x
2
)
2
si f
n
se anuleaza pentru
x =
1
n
care este punct de maximn [0, 1] pentru f
n
(x). Deci sirul cu termenul
general a
n
are limita 1 nu 0 asa cum ar trebui pentru uniform convergent a.
Convergent a punctual a a unui sir de funct ii pe o mult ime este o proprietate
mult prea general a pentru a o aplica n diverse situat ii concrete. Convergent a
uniform a este un tip de convergent a mai speciala care are numeroase aplicat ii
teoretice si practice.
Modul concret de obt inere a unor informat ii privind convergent a unui sir
de funct ii pe mult imea A
c
este urmatorul:
Se presupune x xat n A
c
cand sirul (f
n
(x))
nN
va un sir numeric caruia
i se aa limita, obtin andu-se (c and parcurge multimea A
c
functia f. Apoi se
investigheaz a (utiliz and de exemplu teorema 1) dac a exista submultimi ale lui
A
c
n care convergent a sirului f
n
catre f este uniforma.
Teorema 2(Criteriul Cauchy):
f
n
(x)
u
f(x), x B daca si numai dac a:
() > 0 ()N = N() N a.. ()m > n N sa avem: [f
m
(x)f
n
(x)[ <
Fie > 0 dat ()N = N()()x B, ()k N avem [f
k
(x) f(x)[ <

2
.
2.3. PROPRIET
AT I ALE SIRURILOR DE FUNCT II UNIFORM CONVERGENTE37

[f
m
(x) f
n
(x)[ = [f
m
(x) f(x) +f(x) f
n
(x)[ < [f
m
(x) f(x)[ +[f(x)
f
n
(x)[ <

2
+

2
=
Reciproc e x B (f
n
(x))
nN
este fundamental si [f
n
(x) f
m
(x)[ <

2
sau
f
m
(x)

2
< f
n
(x) < f
m
(x)

2
. Pentru n avem: f
m
(x)

2
f(x)
f
m
(x)

2
. Deci [f
m
(x) f(x)[

2
< ()m N unde N depinde doar de
|.
2.3 Proprietat i ale sirurilor de funct ii uniform con-
vergente
Proprietatea 1:
Un sir uniform convergent de funct ii continue are ca limit a o funct ie con-
tinu a.
Fie (f
n
(x))
nN
un sir de funct ii denite pe [a, b] R , a < b cu valori n R
, iar ecare f
n
continu a, sirul (f
n
(x))
nN
uniform convergent la f. Pentru orice
doua puncte x, x
0
[a, b] putem scrie: [f(x)f(x
0
)[ = [f(x)f
n
(x)+f
n
(x)
f
n
(x
0
)+f
n
(x
0
)f(x
0
)[ [f
n
(x)f(x)[ +[f
n
(x)f
n
(x
0
)[ +[f
n
(x
0
)f(x
0
)[
3, pentru [x x
0
[ < (, x
0
) deoarece [f
n
(x) f(x)[ < , pentru n > N()
si pentru orice x [a, b], deci si [f
n
(x
0
) f(x
0
)[ < iar [f
n
(x
0
) f
n
(x)[ <
pentru n > N() si [xx
0
[ < (, x
0
). Aceasta arata ca funct ia f este continua
n x
0
|.
Proprietatea 2:
Fie sirul (f
n
(x))
nN
convergent la f(x) pentru orice x [a, b] si sirul con-
struit din derivate (f
n
(x))
nN
uniform convergent la g(x).

In aceste condit ii
g(x) = f
(x) sau lim

n
f
n
(x) = f
(x).
Trebuie sa demonstr am, mai nt ai, ca f este derivabil a n (a, b). Fie
x
0
(a, b):
[
f(x)f(x
0
)
xx
0
g(x)[ [
f(x)f(x
0
)
xx
0
f
n
(x)f
n
(x
0
)
xx
0
[ + +[
f
n
(x)f
n
(x
0
)
xx
0
f
n
(x)[ +
[f
n
(x
0
) g(x
0
)[ pentru [x x
0
[ < (x
0
, ). Vom ar ata ca: [
f(x)f(x
0
)
xx
0
f
n
(x)f
n
(x
0
)
xx
0
[ < . Pentru aceasta consider am inegalitatea:
[
(f
n+p
(x)f
n+p
(x
0
))(f
n
(x)+f
n
(x
0
))
xx
0
[ [f
n+p
(c) f
n
(c)[,
pentru n > n() si pentru p N (s-a aplicat criteriul general Cauchy de
convergent a uniform a pentru sirul (f
n
(x))
nN
, [x
0
c[ < [xc[ Cand p ,
cum (f
n
(x))
nN
este convergent obtt nem:
[
f(x)f(x
0
)
xx
0
f
n
(x)f
n
(x0)
xx
0
[ < , pentru n > n()
Din derivabilitatea func t iilor din sir rezult a ca:
[
f
n
(x)f
n
(x
0
)
xx
0
f
n
(x
0
)[ < , pentru [x x0[ < (, x
0
)|.
Proprietatea 3:
Fie (f
n
(x))
nN
un sir de funct ii uniform convergent la f(x), f
n
(x) continue
pe [a, b].

In aceste condit ii sirul de funct ii (g
n
(x))
nN
, g
n
(x) =
_
x
a
f
n
(t)dt
converge uniform la
_
x
a
f(t)dt.
Pentru demonstrat ie vom punen evident a inegalitatea: [g
n
(x)
_
x
a
f(t)dt[
[
_
x
a
(f
n
(t) f(t))dt[
_
x
a
[f
n
(t) f(t)[dt [x a[ < [b a[, pentru orice
x [a, b] si pentru n > n()|.
2.4 Serii de funct ii.
Consider am sirul de funct ii (f
n
(x))
nN
, f
n
: A R(C), ()n N.

In mod
aseman ator construct iei seriilor numerice vom costrui seria de funct ii lu and:
f
1
(x) +f
2
(x) = ... +f
n
(x) +... =
n=1
f
n
(x) =
nN
f
n
(x) (2.2)
Se formeaza, la fel ca la sirurile numerice, siruul sumelor part iale: (s
n
(x))
nN
,
s
n
(x) = f
1
(x) +f
2
(x) +... +f
n
(x).
Se noteaza cu A
c
_ A mult imea punctelor din A n care seria (2.2) este
convergenta adic a pentru un x
0
xat n A seria numerica
n=1
f
n
(x
0
), este
convergenta adic a srul (s
n
(x))
nN
este convergent.
Seria de funct ii (2.2) este uniform convergent a pe mult imea B A
c
daca
s
n
(x)
u
s(x) iar s(x) va suma seriei (2.2).
Exemple:
1
Daca f
n
(x) = x
n
, x R,
n=0
x
n
va convergent a daca [x[ < 1 deci
A
c
= (1, 1) iar s(x) =
1
1x
.
n=0
x
n
este uniform convergent a daca x B
a
= [a, a] cu a (0, 1).
aceasta pentru ca sirul cu termenul general a
n
= sup
axa
[s
n
(x) s(x)[ =
sup
axa
[x
n+1
+x
n+2
+...[ = sup
axa
[x[
n+1
[1 x[

a
n+1
1 a
0
2
f
n
(x) =
x
2
(1+x
2
)
n
, x R
n=0
x
2
(1 +x
2
)
n
= x
2
1
1
1
1+x
2
=
_
1 +x
2
, daca x ,= 0
0 , dac a x = 0
Sa calcul am acum termenul general al sirului (a
n
)
nN
2.4. SERII DE FUNCT II. 39
s
n
(x) s(x) =
x
2
(1+x
2
)
n+1
(1 +
1
1+x
2
+
1
(1+x
2
)
2
+ ...) =
1
(1+x
2
)
n
, rezulta a
n
=
sup
xR
[s
n
(x) s(x)[ = sup
xR
1
(1 +x
2
)
n
= 1
Prin urmare sirul (a
n
)
nN
nu tinde la 0 si seria respectiva nu este uni-
form convergent a. Seria este uniform convergent a pe orice interval ce nu
cont ine originea. Evaluarea lui a
n
sa facut pe baza faptului c a
1
(1+x
2
)
n
este
descrescatoare.
3
f
n
(x) = (1)
n1 1
n+x
2
este uniform convergent pe R dar nu este absolut
convergent pe R.
Asadar ntre convergent a absolut a si uniform convergent a nu exist a o
relat ie de implicare.
Cu ajutorul criteriilor de convergent a de la seriile numerice putem obt ine
criterii de convergent a uniform a pentru serii de funct ii. Astfel avem:
I
Criteriul lui Cauchy:

Seria de funct ii
nN
f
n
(x) este uniform convergent a pe mult imea B _ A
daca:
() > 0 ()N = N() a. . ()n, m N n > m N [f
m+1
(x)+f
m+2
(x)+
... +f
n
(x)[ < .
Demonstrat ia rezult a din teorema 2, pentru c a s
m
(x)s
n
(x) = f
m+1
(x)+
f
m+2
(x) +... +f
n
(x)|.
II
Criteriul lui Weierstrass:

Daca [f
n
(x)[ Ma
n
, pentru orice n n
0
, M > 0, ()x B, iar seria
numeric a
nN
a
n
este convergenta atunci seria de funct ii
nN
f
n
(x) este uniform
convergenta pe mult imea B.
Demonstratia rezulta din I
|.
Propriet at ile seriilor de funct ii uniform convergente sunt date de:
Teorema 3:
i) Continuitatea sumei. Daca f
n
(x) sunt continue pe A R iar seria
nN
f
n
(x) este uniform convergent a pe mult imea B, atunci suma seriei s(x) va
continu a pe B.
ii) Integrarea termen cu termen. Daca se verica ipotezele de la punctul
i) pe intervalul [a, b] B atunci simbolurile
_
si
sunt permutabile adic a:

_
b
a
(
n=1
f
n
(x))dx =
n=1
(
_
b
a
f
n
(x)dx) (2.3)
iii) Derivarea termen cu termen. Daca funct iile f
n
: [a, b] R, n N
veric a ipotezele: 1) ()x
0
[a, b] pentru care seria numeric a
n=1
f
n
(x
0
) con-
verge si are suma s
0
= s(x
0
).
2) f
n
(x) are derivata continu a n [a, b]()n N.
3) Seria derivatelor
n=1
f
n
(x) este uniform convergent a pe [a, b], atunci seria
n=1
f
n
(x) este uniform convergent a pe [a, b] iar suma ei s(x) este derivabil a pe
(a, b) iar derivata ei s
(x) ind continu a pe [a, b] si este valabila egalitatea:

d
dx
(
n=1
f
n
(x)) =
n=1
d
dx
(f
n
(x)) (2.4)
(deci operatiile
d
dx
si
sunt permutabile).
Justicarea se face t in and cont de cele trei propriet at i ale sirurilor uniform
convergente, care se vor aplica sirurilor sumelor part iale |.
2.5 Serii de puteri.
Prin serie de puteri centrat a n z
0
C se nt elege o serie de forma:
0
+
1
(z z
0
) +
2
(z z
0
)
2
+... +
n
(z z
0
)
n
+...sau,
nN
n
(z z
0
)
n
(2.5)
n care numerele
n
C sunt numite coecient ii seriei iar z, z
0
C.

In cazul
n
= a
n
R, iar x, x
0
R. vom avea:
a
0
+a
1
(xx
0
) +a
2
(xx
0
)
2
+... +a
n
(xx
0
)
n
+...sau,
nN
a
n
(xx
0
)
n
(2.6)
care se numeste serie de puteri real a.
Daca n seria de puteri se d a o valoare lui z se obt ine o serie numerica si
deci trebuieste rezolvata problema convergent ei. Este evident ca pentru anu-
mite valori ale lui z seria (2.5) este convergenta, iar pentru altele divergent a.
Problema fundamental a din teoria seriilor de puteri este aceea de a deter-
mina mult imea punctelor z din C pentru care seria (2.5) este convergenta
sau divergent a.

In orice caz pentru z = z
0
se obt ine ntodeauna suma egal a
cu a
0
si deci mult imea punctelor de convergent a a seriei de puteri (2.5) nu
este vida. Not and cu D C mult imea punctelor de convergent a pentru seria
(2.5), deoarece pentru orice z D seria (2.5) este convergenta se determina
un num ar complex(suma seriei (2.1)) va rezulta ca aceasta serie va deni o
funct ie s : D C cu s(z) =
nN
n
(z z
0
)
n
.
Vom da urm atoarea teorema:
2.5. SERII DE PUTERI. 41
Teorema 4: Daca se deneste R R
+
= R
+
prin:
R = 0, dac a sirul (
n
_
[
n
[)
nN
este nemarginit
R =
1
limsup
n
|
n
|
, dac a limsup
n
_
[
n
[ ,= 0 (practic este > 0)
R = +, dac a limsup
n
_
[
n
[ = 0,
atunci seria de puteri(2.5) converge pentru orice z ce verica [z z
0
[ < R
si diverge pentru orice z astfel nc at [z z
0
[ > R
Fie z ,= z
0
xat, atunci
n
_
[
n
(z z
0
)
n
[ = [z z
0
[
n
_
[
n
[.
Daca sirul (
n
_
[
n
[)
nN
este nemarginit, va rezulta limsup[z z
0
[
n
_
[
n
[ =
si seria de puteri va divergent a.
Deoarece limsup [zz
0
[
n
_
[
n
[ = [zz
0
[ limsup
n
_
[
n
[, pentru [zz
0
[ limsup
n
_
[
n
[ <
1, adic a pentru [z z
0
[ <
1
limsup
n
|
n
|
= R , seria de puteri(2.5) va absolut
convergenta, conform cu criteriul r ad acinii iar pentru [z z
0
[ > R seria este
divergent a conform aceluiasi criteriu.
Daca limsup
n
_
[
n
[ = 0, avem [z z
0
[ limsup
n
_
[
n
[ = 0 < 1 pentru orice
z C, adic a seria de puteri este absolut convergenta n C|.
Numarul real R ,= 0 pus in evident a de teorema 4 adica:
R =
1
(cu = limsup
n
_
[
n
[), se numeste raza de convergent a a seriei de
puteri (2.5).
Semnicat ia geometrica a teoremei 4 este urmatoarea: [zz
0
[ = R reprezinta
cercul cu centrul n punctul z
0
si de raza R.
Acest cerc mparte planul complex n dou a.

In interiorul cercului [z z
0
[ <
R, deci n discul de raza R, seria(2.5) este absolut convergenta iar n exteriorul
cercului [z zo[ > R seria este divergenta. Pentru punctele z situate pe cercul
[z z
0
[ = R teorema 4 nu face nici o precizare.
Cu exemplele urmatoare vom vedea ca pe cercul n discut ie putem avea e
convergent a e divergent antr-un punct sau chiarn toate punctele circumferint ei.
Exemple:
1
Fie seria: 1 + 2(z z

0
) + 3(z z
0
)
2
+... +n(z z
0
)
n
+... Aceasta are
R =
1
limsup
n
n+1
= 1 si deci este absolut convergenta n [z z
0
[ < 1 si este
divergent a n [z z
0
[ > 1.
Cand [z z
0
[ = 1, de exemplu pentru z z
0
= 1 vom avea: 1+2+3+... +
n+...,deci, seria este divergenta, iar pentru zz
0
= 1 vom avea: 12+3...
seria este divergenta.
2
1 +
zz
0
1
2
+
(zz
0
)
2
2
2
+ ... +
(zz
0
)
n
n
2
+ ... are la fel R = 1, iar pentru
[z z
0
[ = 1 adic a pentru z z
0
= cos + isin R, seria se transforma
n: 1 +
cos
1
2
+
cos 2
2
2
+... +
cos n
n
2
+...+ i(
sin
1
2
+
sin 2
2
2
+... +
sin n
n
2
+...) si deci
o serie convergenta (ecare componenta a seriei este o serie reala convergenta
jusricata cu criteriu comparatiei ([
cos n
n
2
[ <
1
n
2
, [
sin n
n
2
[ <
1
n
2
).
In cazul seriilor reale (2.6) discul [z z

0
[ < R se nlocuieste cu intervalul
centrat (x
0
R, x
0
+R) put andu-se ad auga de la caz la caz punctele x
0
R,
x
0
+R.
3
Pentru seria:
1
12
+
x1
32
2
+
(x1)
2
52
3
+...+
(x1)
n1
(2n1)2
n
+... = limsup
n
_
1
(2n1)2
n
=
1
2
. Prin urmare R = 2, deci n intervalul [x 1[ < 2 seria este absolut conver-
gent a adic a pentru 2 < x 1 < 2 sau 1 < x < 3.
Pentru x = 1, vom avea seria numerica:
1
12
1
32
+
1
52
+... +
(1)
n1
(2n1)2
+...,
este convergenta(serie Leibnitz).
Pentru x = 3, vom avea seria numerica:
1
12
+
1
32
+
1
52
+...+
1
(2n1)2
+..., care
este divergenta(serie ce poate comparabila la limit a cu seria 1+
1
2
+...+
1
n
+...)
Desi teorema 4 rezolva aproape denitiv problemele legate de mult imea
punctelor de convergent a nu este prea comoda n aplicat ii, n determinarea
efectiva a razei de convergent a, deoarece gasirea limitei superioare este uneori
dicil a. Uneori R poate determinat prin intermediul altor formule. Una
dintre acestea se obt ine aplic and criteriul raportului. Avem astfel:
Teorema 5:
Daca a
n
,= 0, atunci:
R = 0, dac a sirul ([
n+1
n
[)
nN
este nemarginit.
R = limsup [
n+1
n
[, dac a sirul ([
n+1
n
[)
nN
are limita superioar a ,= 0.
R = , dac a sirul ([
n+1
n
[)
nN
are limita superioar a = 0.
Justicarea acestei teoreme se face aplicand criteriul raportului de la serii
considerand termenul general u
n
= a
n
(z z
0
)
n
|.
Odat a cu seriile de puteri pozitive pot considerate si serile cu puteri
negative ale lui (z z
0
) adic a serii de forma:
1
z z
0
+

2
(z z
0
)
2
+... +

n
(z z
0
)
n
+... =
1
(z z
0
)
1
+... +
n
(z z
0
)
n
+...
(2.7)
n care
n
C, z
0
C sunt xate.
Daca not am cu t =
1
zz
0
seria (2.7) se transforma n:
1
t +
2
t
2
+ ... +
n
t
n
+ ... si acestei serii i aplic am teorema 4 sau teorema 5 gasind un R =
1
limsup
n
|
n
|
=
1
limsup |
n+1
n
|
si daca:
a
limsup
n
_
[
n
[ = limsup [
n+1
n
[ = deci R = 0 seria (2.7) va converge
doar pentru t = 0 ceeace antreneaza convergenta seriei pentru orice z C
z
0
b
limsup
n
_
[
n
[ = limsup [
n+1
n
[ R seria (2.7) este absolut convergenta
pentru [t[ < R si divergent a pentru [t[ > R si deci seria (2.7) este convergenta
pentru [z z
0
[ >
1
R
si divergent a pentru [z z0[ <
1
R
c
limsup
n
_
[
n
[ =
limsup [
n+1
n
[ = 0, seria (2.7) este absolut convergenta pentru orice t C si
seria(2.7) diverge pentru orice z C. Prin urmare, mult imea punctelor de
convergent a a seriei (2.7) nu este interiorul unui cerc ci exteriorul unui cerc
([z z
0
[ = r), unde r = limsup
n
_
[
n
[ = limsup [
n+1
n
[ convenind s a nt elegem
prin exteriorul unui cerc de raza nul a cu centru n z
0
toate punctele(numerele)
complexe exceptand z = z
0
, iar exteriorul cercului de raza va z = .
2.6. OPERATII CU SERII DE PUTERI. 43
In acest mod poate studiat a si mult imea de convergent a a seriilor de

forma:
...+
n
(zz
0
)
n
+...+
2
(zz
0
)
2
+
1
(zz
0
)
1
+
0
+
1
(zz
0
)+...+
n
(zz0)
n
...,
(2.8)
care poarta numele de serie Laurent.
Pentru aceasta se calculeaza r = limsup
n
_
[
n
[, R =
1
limsup
n
|
n
|
si daca
r < R mult imea punctelor de convergent a a seriei (2.8) va inelul circular
r < [z z
0
[ < R.
Daca r R nu avem n planul complex puncte n care seria (2.8) s a e
convergenta decat n cel mult unele puncte ale cercurilor [z z
0
[ = r = R
2.6 Operatii cu serii de puteri.
Fie s
1
(z) =
nN
a
n
(z z
0
)
n
, s
2
(z) =
nN
b
n
(z z
0
)
n
, cu R
1
, R
2
razele de
convergent a respective, atunci putem forma seriile:
s
1
(z) +s
2
(z) =
nN
(a
n
+b
n
)(z z
0
)
n
cu R = minR1, R2
s
1
(z) =
nN
(a
n
)(z z
0
)
n
cu R = R
1
s
1
(z)s
2
(z) =
nN
c
n
(z z
0
)
n
cu R = minR
1
, R
2
,
unde c
0
= a
0
b
0
, c
1
= a
0
b
1
+a
1
b
0
, c
2
= a
0
b
2
+a
1
b
1
+a
2
b
0
, ...
s
1
(z)
s
2
(z)
=
nN
d
n
(z z
0
)
n
cu R = minR
1
, R
2
, d
0
, d
1
, d
2
, ..., d
n
, ... deter-
min andu-se cu metoda coecient ilor nedeterminat i, astfel :
din a
0
= b
0
d
0
rezult a d
0
din a
1
= b
0
d
1
+b
1
d
0
rezult a d
1
(pentru ca d
0
a fost determinat mai sus)
din a
2
= b
0
d
2
+ b
1
d
1
+ b
2
d
0
rezult a d
2
(pentru c a d
0
si d
1
au fost
determinat i anterior si asa mai departe.
Justicarea acestor relat ii bazandu-se pe teoria seriilor numerice.
2.7 Seriile de puteri si funct iile elementare.
2.7.1 Funct ia exponent iala.
Notata prin exp este denit a cu ajutorul seriei de puteri
exp(z) = 1 +
z
1!
+
z
2
2!
+... +
z
n
n!
+.... (2.9)
Deoarece
n
=
1
n!
,= 0 rezult a [

n
n+1
[ = n + 1 deci R = . Asadar avem:
exp : C C
Proprietatea de baz a a funct iei exp este exprimata prin egalitatea:
exp(z
1
+z
2
) = exp(z
1
)exp(z
2
) (2.10)
Inmult ind seria de puteri exp(z

1
) cu seria de puteri exp(z
2
) si ordon and con-
venabil termenii (datorita convergentei absolute a seriilor n cauza, orice or-
donare a termenilor produsului este posibil a), g asim: exp(z
1
)exp(z
2
) = (1 +
z
1
1!
+
z
2
1
2!
+... +
z
n
1
n!
+...)(1 +
z
2
1!
+
z
2
2
2!
+... +
z
n
2
n!
+...) = 1 +
z
1
+z
2
1!
+
z
2
1
+2z
1
z
2
+z
2
2
2!
+
z
3
1
+3z
2
1
z
2
+3z
1
z
2
2
+z
3
2
3!
+... +
z
n
1
+z
n
2
n!
+... = exp(z
1
+z
2
).
Din denitia (2.9) si egalitatea (2.10) se pot deduce toate proprietatile
funct iei exponent iale, cunoscute din liceu. Astfel:
exp(0) = 1, care rezulta din (2.9) pentru z=0.
exp(z) ,= 0.
Din (2.9)si (2.10), presupun and c a ()z
1
C astfel nc at exp(z
1
) = 0,
atunci e z
2
= z z
1
, exp(z
1
+ z
2
) = exp(z) = exp(z
1
)exp(z z
2
) = 0 deci
rezult a ca exp(z) = 0 pentru orice z C absurd pentru c a pentru z = 0
exp(0) = 1 deci nu exist a z
1
C astfel ca exp(z
1
) = 0|.
exp(z) =
1
exp(z)
, ()z C, care rezulta din exp(0) = exp(z z) = exp(z)
exp(z) = 1.
exp(nz) = (exp(z))
n
, ()z Cn N Se obt ine din egalitatea exp(z
1
+z
2
+
... +z
n
) = exp(z
1
) exp(z
2
) ... exp(z
n
).
exp(
n
m
z) =
m
_
(expz)
n
, () z C, n N, m N 1, 0
Daca se considera z = x R atunci funct ia reala exp(x) va denit a n
acelasi mod.
exp(x) = 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+... +
x
n
n!
+.... (2.11)
si deoarece R = atunci exp : R R.
Propriet at iile prezentate mai sus raman valabile dar apar unele supli-
mentare, n cazul exponent ialei cu variabila real a, si anume:
exp(x) > 0, x R, ntr-adev ar dac a x > 0 avem exp(x) = 1 + A cu
A =
x
1!
+
x
2
2!
+... +
x
n
n!
+... si cum seria ce deneste pe A are termeni pozitivi
rezult a expx > 1. Daca am avea x
1
R astfel ca exp(x) < 0 evident x
1
< 0
deci x
1
> 0 iar exp(x
1
) > 1 si deci
1
expx
1
> 1 ceea ce contrazice inegalitatea
exp(x
1
) < 0 si totodat a arat a ca exp(x
1
) < 1 daca x
1
< 0 avem deci: 0 <
exp(x) < 1, dac a x < 0 si exp(x) = 1, dac a x = 0
exp(x
1
) < exp(x
2
), dac a x
1
< x
2
ntr-adev ar din x
2
x
1
> 0 rezult a
exp(x
2
x
1
) > 1 si deci exp(x
2
) = exp(x
2
x
1
+x
1
) = exp(x
2
x
1
)exp(x
1
) >
exp(x
1
).
2.7. SERIILE DE PUTERI SI FUNCT IILE ELEMENTARE. 45
exp(x) = e
x
, x R deoarece, din denitie exp(1) = 1+
1
1!
+
1
2!
+...+
1
n!
+... =
e si se deduce apoi ca exp(x) = exp(1 x) = (exp(1))
x
= e
x
, ()x R. Se
poate ar ata ca avem exp(z) = e
z
pentru orice z C, cu ajutorul sirurilor.
2.7.2 Funct iile trigonometrice.
Vom deni functiile cos si sin n modul urm ator:
cos(z) = 1
z
2
2!
+
z
4
4!
... + (1)
n
z
2n
(2n)!
+.... (2.12)
sin(z) =
z
1!

z
3
3!
+
z
5
5!
... + (1)
n
z
2n+1
(2n + 1)!
+.... (2.13)
Cum ambele serii au raza de convergenta R = , functiile cos si sin sunt
denite pentru orice z C.
Propriet at iile acestor funct ii se deduc cu usurint a din formulele care fac
legatura dintre acestea si funct ia exponent ial a. Avem astfel:
cos(z) =
1
2
[exp(iz) + exp(iz)] =
e
iz
+e
iz
2
(2.14)
sin(z) =
1
2i
[exp(iz) exp(iz)] =
e
iz
e
iz
2i
(2.15)
Aceasta se jusrica usor deoarece:
exp(iz) = 1 +i
z
1!

z
2
2!
i
z
3
3!
+
z
4
4!
+...,
exp(iz) = 1 i
z
1!

z
2
2!
+ i
z
3
3!
+
z
4
4!
+ ..., O alta egalitate importanta n
calcule este: Formula lui Euler
exp(iz) = cos z +i sin z (2.16)
care se poate obt ine si direct din (2.9) si din denitiile (2.12 2.13). Din
aceste rezultate se deduc usor propriet at i ale funct iilor sin si cos.
De exemplu din denit iilefunct iilor sin si cos rezulta:
cos(0) = 1, sin(0) = 0, cos(z) = cos z, sin(z) = sin z,
iar din (2.14) si (2.15) se deduce: Formula fundamental a a trigonometriei
cos
2
z + sin
2
z = 1, ()z C (2.17)
precum si identit at ile:
cos(z
1
+z
2
) = cos z
1
cos z
2
sin z
1
sin z
2
(2.18)
sin(z
1
+z
2
) = sinz
1
cosz
2
cosz
1
sinz
2
(2.19)
care se justica simplu pornind de la termenul din dreapta.
Cu ajutorul funct iilor sin si cos se pot deni si celelalte funct ii trigonomet-
rice
tan z =
sin z
cos z
=
exp(iz) exp(iz)
i[exp(iz) + exp(iz)]
(2.20)
cot z =
1
tan z
(2.21)
sec z =
1
cos z
(2.22)
csc z =
1
sin z
(2.23)
din care se obt in toate propriet at ile cunoscute n real din scoala.
Vom completa de asemeni proprietat ile funct iei exponent iale cu nca unele
obt inute prin intermediul funct ilor sin si cos. Vom avea :
[e
z
[ = [ exp(z)[ = [e
x+iy
[ = [e
x
[[e
iy
[ = e
x
= exp(Rez)
arg(e
z
) = Im(z) = 2k, k Z
deoarece din (2.16) rezult a: exp(z) = e
z
= e
x+iy
= e
x
e
iy
= e
x
[cos(y) +
isin(y)] si n plus folosind proprietatea de periodicitate cu perioada 2 a
funct iilor trigonometrice rezolt a periodicitatea funct iei exp cu perioada 2i
exp(z + 2) = exp(z) (2.24)
deoarece exp(z + 2) = exp[x +i(y + 2)] = e
x
[cos(y + 2) +i sin(y + 2)] =
e
x
(cos y + i sin y) = exp z. Din aceast a proprietate rezult a ca funct ia exp(z)
nu este injectiva n C (exp(z
1
) = exp(z
2
) =z
1
= z
2
+ 2ki, k Z).
2.7.3 Funct ia logaritm natural.
Se deneste ca aplicat ie inversa a funct iei exponent iale; Asadar:
exp z = w =z = ln w, z, w C (2.25)
Deoarece existent a funct iei inverse este obligatorie (n cadrul n care ne plas am)
bijectivitatea funct iei directe, este evident ca deoarece exp nu este injectiva
denit ia funct iei ln va comporta unele dicult at i (ce vor eliminate n cadrul,
cursului special de matematica, capitolul funct ii complexe).
Daca ne situamn R aceste dicultat i dispar, deoarece exp : R R0;
exp(x) = 1 +
n=1
x
n
n!
este bijectiva si vom nota prin ln : R 0 R,
ln = exp
1
si exp = ln
1
; cu alte cuvinte:
e
x
= y x = ln y, y > 0, x R (2.26)
Propriet at ile funct iei ln se cunosc din liceu si pot deduse din propriet at ile
funct iei exp.
2.8. SERII DE PUTERI CENTRATE
INORIGINE CU COEFICIENT I REALI.47

2.7.4 Funct iile a
x
si x
a
.
Funct iile a
x
si x
a
se denesc cu ajutorul funct iilor exp si ln astfel:
a
x
= exp(xln a) = e
xln a
, a > 0, a ,= 1 (2.27)
x
= exp(ln x) = e
ln x
, x > 0 (2.28)
2.7.5 Funct iile hiperbolice.
Functiile hiperbolice se mai noteaz a sinh si cosh se denesc cu ajutorul
urm atoarelor serii de puteri:
cosh z = 1 +
z
2
2!
+
z
4
4!
... +
z
2n
(2n)!
+.... (2.29)
sinh z =
z
1!
+
z
3
3!
+
z
5
5!
... +
z
2n+1
(2n + 1)!
+.... (2.30)
pentru care avem R = ; asadar cosh, sinh : C C si se verica relat iile
cosh z + sinh z = exp(z) = e
z
(2.31)
cosh z sinh z = exp(z) = e
z
(2.32)
care conduc la:
cosh z =
1
2
[exp(z) + exp(z)] =
e
z
+e
z
2
(2.33)
sinh z =
1
2
[exp(z) exp(z)] =
e
z
e
z
2
(2.34)
I nlocuind z prin iz si t in and cont de formula Euler rezult a: cosh(iz) =

cos(z) si sinh(iz) = i sin(z), cosh(0) = 1, sinh(0) = 0, cosh(z) = cosh(z),
sinh(z) = sinh(z),
cosh
2
z sinh
2
z = 1, ()z C (2.35)
numit a formula fundamental a a funct iilor hiperbolice.
2.8 Serii de puteri centrate n origine cu coecient i
reali.
Acestea sunt de forma:
n=0
a
n
x
n
(2.36)
Pentru seriile reale de puteri, mult imea de convergent a are o form a speciala,
estentotdeauna un interval. Pentru a justica aceast a armatie sa consider am
seria
n=0
[a
n
x
n
[ si sa studiem pentru ea convergent a punctual a. Aplic and
criteriul raportului avem:
lim
n
[a
n+1
x
n+1
[
[a
n
x
n
[
= [x[ lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
de unde rezult a:
a) dac a [x[ <
1
lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
seria este convergenta.
b) dac a [x[ >
1
lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
seria este divergenta.
c) pentru [x[ =
1
lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
seria poate convergenta sau divergent a.
Notnd =
1
lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
rezult a ca pentru x (, ) seria este absolut
convergenta. se numeste raza de convergent a. Ramane sa ar atam ca n afara
intervalului (-?, ?) seria este divergent a. Avem astfel:
Teorema 6 (Abel):
Pentru seria de puteri
n=0
a
n
x
n
, exista un numar 0 astfel nc at:
a) pentru [x[ < seria este absolut convergenta b) pentru [x[ > seria
este divergenta.
Observ am ca: x = 0 este un punct n care seria este convergenta. Pre-
supunem ca exista si un alt punct x
0
,= 0 n care seria este deasemenea con-
vergenta. Vom ar ata ca pentru orice x ([x
0
[, [x
0
[) seria este convergenta.
Putem scrie:
[a
n
x
n
[ = [a
n
x
n
0
[[
x
x
0
[
n
M[
x
x
0
[
n
si deoarece [
x
x
0
[ < 1, seria cu termenul general [
x
x
0
[
n
este seria geomet-
rica convergenta deci seria este convergenta pentru orice x ([x
0
[, [x
0
[) din
primul criteriu de comparatie.
Notam = max[x[, seria
n=0
a
n
x
n
este convergenta iar se numeste raza
de convergent a si s-a aratat mai sus modul de determinare, =
1
lim
n
[a
n+1
[
[a
n
[
.
S a ar at am ca daca [x
[ > seria
n=0
a
n
x
n
este divergenta.

In acest caz x
>
sau x
< . Presupunem, ca x
> > 0 si rat ion am prin reducere la absurd.

2.8. SERII DE PUTERI CENTRATE
INORIGINE CU COEFICIENT I REALI.49

Daca seria
n=0
a
n
x
n
ar convergent a ar rezulta c a ea este convergenta pentru
orice x (, x
) ceea ce nu este posibil deoarece este de valoarea minima a

lui x, pentru care seria este convergenta|.
Exemple:
1
) Seria
n=1
n
2
2
n
x
n
are raza de convergenta data de = lim
n
n
2
2
n
2
n+1
(n + 1)
2
=
2, deci seria este absolut convergenta n intervalul (2, 2) si divergent a n
(, 2) (2, +). Pentru x = 2 si x = 2 studiem separat seriile lim
n
n
2
si lim
n
(1)
n
n
2
care sunt divergente.
2
) Seria lim
n
[( 1)...( n + 1)[
n!
, R are raza de convergent a
= 1.
Vom evident ia propriet at ile seriilor de puteri reale centrate n origine.
Proprietatea 1:

In orice interval [a, b]?(, ) seria este uniform conver-
genta. ( este raza de convergent a).
Proprietatea 2: Seria
n=0
a
n
x
n
are aceeasi raza de convergent a cu seria
derivatelor
n=1
na
n
x
n1
.
Proprietatea 3: Daca s(x) =
n=0
a
n
x
n
, x (, ), atunci s(x) este o
funct ie continu a si:
_
x
x0
s(t)dt =
n=0
a
n
x
n+1
n + 1

n=0
a
n
x
n+1
0
n + 1
pentru [a, b] _ (, )
Proprietatea 4: Daca s(x) =
n=0
a
n
x
n
, x (, ) atunci s
(x) =
n=0
a
n
x
n1
.
Proprietatea 5: Fie
n=0
a
n
x
n
= f(x), x (
1
,
1
) si
n=0
b
n
x
n
= g(x),
x (
2
,
2
) atunci:
a) (
n=0
a
n
x
n
n=0
b
n
x
n
) = f(x) g(x), x (, ), = min(
1
,
2
)
b) Fie R atunci (
n=0
a
n
x
n
) =
n=0
(a
n
)x
n
c) (
n=0
a
n
x
n
) (
n=0
b
n
x
n
) =
n=0
c
n
x
n
, unde c
n
= a
0
b
n
+a
1
b
n1
+... +a
n
b
0
,
iar x (, ), = min(
1
,
2
).
d)
n=0
a
n
x
n
n=0
b
n
x
n
=
n=0
d
n
x
n
, unde coecient ii d
n
, n N se determina din
condit ia: (
n=0
d
n
x
n
)(
n=0
b
n
x
n
) =
n=0
a
n
x
n
iar seria
n=0
d
n
x
n
este convergenta
n intrvalul (r, r) (, ) x[g(x) ,= 0.
Justicarea acestor propriet at i se face cu ajutorul propriet at ilor seriilor de
funct ii.
Vom aplica aceste proprietat i pentru a obt ine serii de puteri speciale pre-
cum si sumele lor.
Astfel, de exemplu, seria de puteri cu proprietatea c a suma ei coincide cu
suma seriei derivate si s(0) = 1.
Fie
n=0
a
n
x
n
= a
0
+a
1
x+... +a
n
x
n
+..., x (, ). Aplic am proprietatea
4 si obtinem :
a
0
+ a
1
x + ... + a
n
x
n
+ ... = a
1
+ 2a
2
x + ... + na
n
x
n
+ ..., x (, ).
Identicnd cele doua serii care au sumele egale cu s(x) obt inem: na
n
= a
n1
,
n = 1, 2, 3, ... nmult ind membru cu membru relat iile de mai sus obt inem:
a
n
=
1
n!
. Prin urmare s(x) = e
x
Prin acelasi procedeu obtinem: ln(1 + x) = x
x
2
+
x
3
3
... + (1)
n1 x
n
n
+
..., x (1, 1)
sin x = x
x
3
3!
+
x
5
5!
... + (1)
n1 x
2n+1
(2n+1)!
+..., x (, +)
cos x = 1
x
2
2!
+
x
4
4!
... + (1)
n1 x
2n
(2n)!
+..., x (, +)
Pentru functia (1 + x)
, x > 1, R, caut am deasemenea o serie de

puteri
n=0
a
n
x
n
a carei suma este (1 +x)
. Putem scrie: (1 +x)
n=0
a
n
x
n
si de asemenea (1 + x)
1
=
n=0
na
n
x
n1
Egal and expresiile lui (1 + x)
obt inem:
(
n=0
a
n
x
n
) = (x + 1)(
n=0
na
n
x
n1
)
de unde, prin identicare: a
n
=
(1)...(n+1)
n!
.
Se obt ine astfel:
n=0
( 1)...( n + 1)
n!
x
n
) = (1 + x)
pentru x (1, 1) (raza de

convergent a a seriei este = 1 si se obt ine prin aplicarea formulei de cal-
cul).
2.9. CONVERGENT A

IN MEDIE. 51
Alte exemple:
Seria de puteri a funct iei f(x) =
e
x
1+x
2
este data de produsul seriilor:
e
x
=
n=0
x
n
n!
si (1 +x
2
)
1
2
= 1 +
n=1
(2n 1)!!
(2n)!!
x
2n
Obt inem:
f(x) = 1 +
n=1
(
1
(2n)!
+
1
2(2n 2)!
+... +
(2n 1)!!
(2n)!!
)x
2n
+
n=0
(
1
(2n + 1)!
+
1
2(2n 1)!
+...
1
1!
+
(2n 1)!!
(2n)!!
)x
2n+1
Un caz particular important de serii de puteri l constituie seriile Taylor de
forma:
n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
, care vor expusen capitolul ce trateaz a diferent iabilitatea
funct iilor.
2.9 Convergent a n medie.
Anterior au fost denite dou a tipuri de convergent a pentru sirurile(seriile)
de funct ii (f
n
(x))
nN
cu f
n
: A R R si anume convergent a punc-
tual a(simpl a) care este foarte generala si convergent a uniform a care nsa este
uneori prea restrictiv a. Un alt tip de convergent a pentru sirurile(seriile) de
funct ii l constituie convergent a n medie care este intermediara fat a de cele
dou a not iuni de convergent a amintite anterior (intermediar a n sensul ca orice
sir(serie) uniform convergent( a) este n acelasi timp convergent(a) n me-
die, reciproca neind adevarat a. Mai precis, considernd mult imea R([a, b])
a funct iilor integrabile Riemann pe [a, b] cu a < b, a, b R, sirul de funct ii
(f
n
(x))
nN
din R([a, b]) va converge n medie catre f R([a, b]) dac a:
() > 0()N = N() N a.. ()n N sa avem:
_
b
a
(f
n
(x)f(x))
2
dx < .
Vom evident ia dou a propriet at i:
Proprietatea 1: Un sir sau o serie de funct ii din R([a, b]) uniform convergent
pe [a, b] va convergent si n medie pe [a, b].
Intr-adev ar aceasta rezulta din inegalitatea:

_
b
a
(f
n
(x) f(x))
2
dx < sup
x[a,b]
(f
n
(x) f(x))
2
(b a)|.
Proprietatea 2: Orice sir(serie) convergent( a) n medie pe [a, b] va putea
integrat( a) termen cu termen pe [a, b](chiar dup a nmult irea cu o funct ie din
R([a, b]).
Considernd inegalitatea Buniacovski-Schwartz:
(
_
b
a
f(x)g(x)dx)
2
_
b
a
f
2
(x)dx
_
b
a
g
2
(x)dx (2.37)
pentru orice f, g din R([a, b]), si nlocuind f cu f
n
f sirul (f
n
(x))
nN
din
R([a, b]) converge n medie catre f R([a, b]) rezulta imediat:
(
_
b
a
f
n
(x)g(x)dx
_
b
a
f(x)g(x)dx)
2

2
_
b
a
g
2
(x)dx, deci sirul (
_
b
a
f
n
(x)g(x)dx)
nN
din R este convergent si are limita
_
b
a
f(x)g(x)dx n R|.
Acest rezultat este important pentru ca, n ipoteza ca seria de funct ii de
forma:
a
0
+
n=1
(a
n
cos(nx) +b
n
sin(nx)), (2.38)
este convergenta n medie catre o funct ie f R([, ]) atunci n mod obliga-
toriu coecient ii (a
n
)
nN
, (b
n
)
nN
sunt determinat i cu ajutorul formulelorlui
Fourier:
a
0
=
1
2
_

f(x)dx, a
n
=
1
pi
_

f(x) cos(nx)dx, b
n
=
1
f(x) sin(nx)dx.
(2.39)
Justicarea acestor armat ii se realizeaza usor integr and termen cu termen
egalitatea: f(x) = a
0
+
n=1
(a
n
cos(nx) + b
n
sin(nx)), dup a nmultire cu
funct ia cos(mx) (pentru coecient ii a
m
) sau cu funct ia sin(mx) (pentru coecient ii
b
m
) si folosind egalit at ile:
_

cos(nx)cos(mx)dx =
_

sin(nx)sin(mx)dx =
_

sin(nx)cos(mx)dx = 0,
(2.40)
pentru orice m, n N , m ,= n(ultima egalitate si pentru n = m), si
_

cos
2
(nx)dx =
_

sin
2
(nx)dx = (2.41)
Toate acestea se obt in folosind identit at ile din trigonometrie:
2 cos(a) cos(b) = cos(a +b) + cos(a b)
2 sin(a)sin(b) = cos(a b) cos(a +b)
2 sin(a) cos(b) = sin(a +b) + sin(a b)
Pentru o funct ie f, marginit a, periodic a si monotona pe port iuni vom numi
serie Fourier o serie de funct ii de forma:
a
0
+
k=1
(a
k
cos(kx) +b
k
sin(kx)). (2.42)
Observ am ca:
cos(kx) = cos k(x + 2) = cos k(x +
2
)
2.9. CONVERGENT A

IN MEDIE. 53
sin(kx) = sin k(x + 2) = sin k(x +
2
)
ceea ce arata ca cos(kx) si sin(kx) sunt funct ii periodice de perioad a T =
2
Propriet at i ale funct iilor cos(kx) si sin(kx) :

_
T
0
cos(kx) cos(x)dx =
_
0, daca k ,=
T
2
, dac a k = ,
_
T
0
sin(kx) sin(x)dx =
_
0, daca k ,=
T
2
, dac a k = ,
_
T
0
sin(kx) cos(x)dx = 0()k, N
Denit ie: Sirurile de functii (cos nx)
nN
si (sin nx)
nN
cu propriet at ile
de mai sus reprezinta un sistem de funct ii ortogonale.
Din proprietatea de periodicitate a funct iilor cos(kx) si sin(kx) rezult a
ca daca seria (2.42) este convergenta catre funct ia f pe [a, b], va convergent a
la f pe [a +T, b +T], ..., [a +nT, b +nT].
Presupun and c a seria (2.42) este convergenta pe [0, T] determin am coecient ii
ei astfel:
_
T
0
f(x)dx = Ta
0
.
_
T
0
f(x)cos(x)dx =
T
2
a
si
_
T
0
f(x)sin(x)dx =
T
2
b
,
de unde rezult a, cu =
2
T
:
a
0
=
1
T
_
T
0
f(x)dx
a
k
=
2
T
_
T
0
f(x) cos(
2k
T
x)dx =
1
T
_
T
T
f(x) cos(
2k
T
x)dx
b
k
=
2
T
_
T
0
f(x) sin(
2k
T
x)dx =
1
T
_
T
T
f(x) sin(
2k
T
x)dx
Privind convergent a unei serii Fourier enunt am:
Teorema 7 (Dirichlet):
Daca f este marginit a, monoton a pe port iuni si periodica atunci n orice
punct n care funct ia este continua, suma seriei este f(x) iar n punctele de
discontinuitate suma seriei este:
f(x0)+f(x+0)
2
, unde f(x 0) este limita la
stanga iar f(x + 0) este limita la dreapta.
Exemple:
1
) Fie
f(x) =
_
1, daca x [0, 1]
2 , dac a x [1, 2]
a) S a se dezvolte f n serie Fourier.
b) S a se dezvolte f, n serie de cosinusi
c) Sa se dezvolte f, n serie de sinusi.
Rezolvare: T = 2
Pentru punctul a)
a
0
=
1
T
_
T
0
f(x)dx =
1
2
(
_
1
0
+
_
2
1
2dx) =
3
2
a
k
=
2
T
_
T
0
f(x) cos(
2k
T
x)dx =
_
1
0
cos(kx)dx + 2
_
2
1
cos(kx)dx =
=
sink
k
+ 2
sin2k
k
2
sink
k
= 0
b
k
=
2
T
_
T
0
f(x) sin(
2k
T
x)dx =
_
1
0
sin(kx)dx + 2
_
2
1
sin(kx)dx =
=
cos k
k
2
cos 2k
k
+
1
k
+ 2
cos k
k
=
cos k
k

1
k
deci seria Fourier este :
3
2

2
s=0
1
2s + 1
sin(2s + 1)x =
_
f(x), daca x ,= n, n Z
f(x0)+f(x+0)
2
, dac a x = n, n Z
Pentru punctul b) avem in general
f
c
(x) =
_
f(x), daca x [0, T]
f(x) , dac a x [T, 0],
cu f(x +T) = f(x), atunci
f
c
(x + 2T) = f
c
(x), x (T, T) si f
c
(x) = f
c
(x) x (T, T)
In acest caz seria Fourier asociata lui f

c
(x) este
a
0
+
n=1
(a
n
cos(nx) +b
n
sin(nx))
unde
a
0
=
1
2T
_
T
T
f(x)dx =
1
T
_
T
0
f(x)dx
a
k
=
2
2T
_
T
T
f(x) cos(
2k
T
x)dx =
2
T
_
T
0
f(x) cos(
2k
T
x)dx
2.9. CONVERGENT A

IN MEDIE. 55
b
k
=
2
2T
_
T
T
f(x) sin(
2k
T
x)dx = 0
pentru orice k N
Deci seria asociata va o serie de cosinusi, rezultat valabil ntotdeauna
cand este vorba de o funct ie par a si vom avea
a
0
+
n=1
(a
n
cos(nx)
Concret pentru cazul b) avem:
a
0
=
1
2
(
_
1
0
dx +
_
2
1
dx) =
3
2
a
k
=
_
1
0
cos(
k
2
x)dx +
_
2
1
2 cos(
k
2
x)dx =
2
k
sin(
k
2
)
si vom avea
3
2

2
s=0
1
2s + 1
cos(2s + 1)x =
_
f(x), daca x ,= n, n Z
f(x0)+f(x+0)
2
, dac a x = n, n Z
Pentru punctul c) avem in general
f
s
(x) =
_
f(x), dac a x [0, T]
f(x) , dac a x [T, 0],
cu f(x +T) = f(x), atunci
f
s
(x + 2T) = f
c
(x), x (T, T) si f
s
(x) = f
s
(x) x (T, T)
In acest caz seria Fourier asociata lui f

c
(x) este
a
0
+
n=1
(a
n
cos(nx) +b
n
sin(nx))
unde
a
0
=
1
2T
_
T
T
f(x)dx = 0
a
k
=
2
2T
_
T
T
f(x) cos(
2k
T
x)dx = 0
b
k
=
2
2T
_
T
T
f(x) sin(
2k
T
x)dx =
2
T
_
T
0
f(x) cos(
2k
T
x)dx
pentru orice k N
Deci seria asociata va o serie de sinusi, rezultat valabil ntotdeauna c and
este vorba de o funct ie impara si vom avea
n=1
b
n
sin(nx)
Concret pentru cazul c) avem:
b
k
=
_
1
0
sin(
k
2
x)dx +
_
2
1
2 cos(
k
2
x)dx =
2
k
cos
k
2
+
2
k

4
k
(1)
k
Dupa calcule va rezulta dezvoltarea in serie de sinusi.
Capitolul 3
Funct ii vectoriale de varibila
vectoriala.
3.1 Funct ii n R
2
si R
3
Fie A
2
o mult ime din R
2
deschisa si conexa(deci A
2
este un domeniu).
Reamintim ca o mult ime este conexa daca orice dou a puncte am lua, n
mult ime, linia poligonal a ce uneste cele doua puncte se a a n ntregime n
mult imea respectiva. Orice aplicat ie u : A
2
R va o funct ie cu dou a vari-
abile reale independente. Valoarea acestei funct ii n punctul (x, y) A
2
va
u(x, y) iar mult imea acestor funct ii va notat a prin S(A
2
) sau mai sim-
plu prin S
2
. Aceasta notatie provine din zic a unde aceste funct ii se numesc
campuri scalare plane. Odat a cu campurile scalare denite pe domenii din R
2
se pot deni si campurile vectoriale pe A
2
notate prin V(A
2
) sau mai simplu
V
2
astfel:

f V
2
daca f : A
2
R
2
R
2
, adic a:

f (x, y) = (p(x, y), q(x, y)) unde
p, q sunt c ampuri scalare din S
2
, care constituie componentele campului vecto-
rial ment ionat.

Inlocuind A
2
R
2
cu A
3
R
3
, se pot deni c ampurile scalare
S
3
si campurile vectoriale V
3
. Astfel u : A
3
R care este o funct ie cu trei vari-
abile reale independente atunci u S
3
, dac a ()(x, y, z) A
3
, u(x, y, z) R,
iar f V
3
daca f : A
3
R
3
R
3
, adic a: f(x, y, z) = (p(x, y, z), q(x, y, z), r(x, y, z))
unde p, q, r sunt c ampuri scalare din S
3
, care constituie componentele campului
vectorial ment ionat.
Pentru astfel de c ampuri ne propunem s a studiem cateva probleme legate
de continuitate si apoi n capitolele urm atoare de derivabilitate si integrabili-
tate.
Daca z S
2
(z : A
2
R
2
R) atunci mult imea punctelor notat a cu
G
z
R
3
, adic a: G
z
= (x, y, z)[z = z(x, y), (x, y) A
2
deneste gracul
campului z. Acest grac poate interpretat ca o suprafat a din R
3
, care este
57
58CAPITOLUL 3. FUNCT II VECTORIALE DE VARIBIL
AVECTORIAL
A.
intersectata ntr-un singur punct de paralele la axa Oz duse prin punctele lui
A
2
.
Similar, dac a u S
3
(u : A
3
R
3
R) atunci mult imea punctelor notat a
cu G
u
R
4
, adic a: G
u
= (x, y, z, u)[u = u(x, y, z), (x, y, z) A
3
deneste
gracul c ampului u. Acest grac poate interpretat ca o suprafat a din R
4
.
Pentru z S
2
vom nota cu C
z
R, mult imea valorilor lui z dat a de:
C
z
= z R[z = z(x, y), (x, y) A
2
.
Daca a C
z
, se numeste linie de nivel sau curb a de nivel constant a,
mult imea punctelor
a
A
2
,
a
= (x, y) A
2
[z(x, y) = a. Cu alte cuvinte,
n toate punctele lui
a
funct ia z are aceeasi valoare a; ecuat ia z(x, y) = a
constituie ecuat ia carteziana a liniei de nivel considerat a iar din punct de
vedere geometric
a
este o curba plan a (deschisa sau nchis a) sau un punct.
Geometric
a
se obt ine proiect and ortogonal, n planul xOy punctele de pe
gracul G
z
, aate n planul z = a( planul paralel cu planul xOy aat la cota
z = a).
O proprietate simpl a a liniilor de nivel este aceea ca ele sunt sau distincte
sau coincid:
a
b
= daca a ,= b.

Intr-adev ar, dac a (x
0
, y
0
)
a
b
atunci
z(x
0
, y
0
) = a si z(x
0
, y
0
) = b si deci a = b iar dac a a ,= b atunci
a

b
= .
Similar, pentru u S
3
vom nota cu C
u
R, mult imea valorilor lui u dat a
de: C
u
= u R[z = z(x, y, z), (x, y, z) A
3
; si daca a C
u
, se numeste
suprafat a de nivel sau suprafat a de nivel constant a, multimea punctelor s
a

A
3
, s
a
= (x, y, z) A
3
[u(x, y, z) = a. Cu alte cuvinte, n toate punctele
lui s
a
funct ia u are aceeasi valoare a; ecuat ia u(x, y, z) = a constituie ecuat ia
cartezian a a suprafet ei de nivel considerata iar din punct de vedere geometric
s
a
este o suprafat a n spat iu (deschisa sau nchis a) o curb a sau un punct. O
proprietate similar a a suprafet elor de nivel este aceea ca ele sunt sau distincte
sau coincid: s
a
s
b
= daca a ,= b. Cunoasterea tuturor suprafet elor de nivel,
pentru un c amp scalar u dat, face posibil a vizualizarea acestui camp.
3.2 Limite pentru funct ii de mai multe variabile.
Vom presupune c a u S
2
(u : A
2
R), A
2
domeniu. Presupunem init ial
ca u este denita ntr-o vecinatate B
r
a punctului (x
0
, y
0
), cu exceptia poate
a punctului (x
0
, y
0
); B
r
= (x, y) A
2
[
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
< r.
Denit ia Cauchy (sau denit ia a limitei) Num arul real este limita
funct iei u n punctul (x
0
, y
0
), dac a: () > 0() = () > 0 astfel nc at
()(x, y) B
(x
0
, y
0
), adic a
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
) < sa avem: [u(x, y)
[ < .
Se noteaza: lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) = szu u(x, y) , pentru (x, y)
(x
0
, y
0
)
3.2. LIMITE PENTRU FUNCT II DE MAI MULTE VARIABILE. 59
Denit ia Heine(sau denit ia n limbaj de siruri a limitei) Num arul real
este limita funct iei u n punctul (x
0
, y
0
), dac a sirul (u(x
n
, y
n
))
nN
din R are
limita , pentru orice sir dublu ((x
n
, y
n
))
nN
din B
(x
0
, y
0
) convergent catre
(x
0
, y
0
).
Teorema 1: Cele dou a denit ii sunt echivalente.
Demonstrat ia se face la fel ca n cazul funct iilor de o variabil a|.
Trebuie ret inuta circumstant a init ial a prin care se presupune c a u este
denit a n ntreaga vecinatate a punctului n care se calculeaza limita (ex-
ceptand eventual acest punct). Uneori apar situat ii n care funct ia nu este
denita n ntrega vecinatate B
r
a punctului ci doar pe o mult ime E B
r
iar
punctul n care se calculeaza limita este un punct limit a al mult imii E((x
0
, y
0
)
este punct limita pentru mult imea E daca ()B
a lui (x
0
, y
0
), B
E ,= ).

In
aceasta situat ie trebuiesc considerate doar puncte ale mult imii E iar denit iile
anterioare pentru limita funct iei ntr-un punct conduc la not iunea de limit a n
punctul considerat n raport cu mult imea E. Pentru a marca diferent a dintre
cele doua situat ii n calculul limitei unei funct ii ntr-un punct s a consider am
urm atorul exemplu:
Funct ia u(x, y) = (x
2
+y
2
) sin(
1
xy
) este denita pe o mult ime E care coin-
cide cu R
2
far a axele de coordonate Ox, Oy.Limita obisnuit a a acestei funct ii
nu exist a deoarece daca (x
n
, y
n
) se aa pe una din axe u nu are sens. Pe
mult imea E avem lim
(x,y)(0,0)
u(x, y) = 0, n baza inegalit at ii [u(x, y)[ < x
2
+y
2
valabil a pentru orice (x, y) E.
Utiliznd propriet at ile sirurilor convergente din R(deoarece (u(x
n
, y
n
))
nN
este un sir din R) se pot pune n evident a propriet at i ale limitei unei funct ii
cu dou a sau mai multe variabile independente. Astfel vom avea:
i) Limita unei funct ii ntr-un punct este unict .
ii) Daca exista lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) si exista lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
v(x, y)) atunci:
- lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) +v(x, y) = lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y)+ lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
v(x, y)
- lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y)v(x, y) = lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
v(x, y)
- lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y)
v(x, y)
=
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y)
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
v(x, y)
.
iii) Limita funct iei u(x, y) va exista dac a si numai dac a sirul (u(x
n
, y
n
))
nN
din R este un sir fundamental ( pentru orice alegere a sirurilor (x
n
, y
n
)
nN
din
R
2
) care se mai poate scrie si astfel:
() > 0() = (e) > 0 astfel nc at ()(x
m
, y
m
), (x
n
, y
n
) B
(x0, y0),
ce satisface relat ia:
_
(x
m
x
n
)
2
+ (y
m
y
n
)
2
) < sa avem: [u(x
n
, y
n
)
u(x
m
, y
m
)[ < .
Pentru o funct ie de dou a variabile u = u(x, y) denit a n vecinatatea lui
AVECTORIAL
A.
(x
0
, y
0
) R
2
(cu except ia eventual a punctului (x
0
, y
0
), prin limite iterate
vom ntelege limitele succesive ale lui u. Altfel spus, se consider a u funct ie
de o variabil a, cealalt a variabil a ind presupus a xat a. Prin urmare, apar
urm atoarele limite: lim
yy
0
( lim
xx
0
u(x, y)) si lim
xx
0
( lim
yy
0
u(x, y))
denumite limite iterate n punctul (x
0
, y
0
) ale funct iei u. Evident limitele iter-
ate se calculeaza mai simplu, utiliz and cunostiint e din teoria limitelor pentru
funct ii de o variabil a, dar aceste limite nu coincid ntotdeauna cu limita func-
tiei u n punctul (x
0
, y
0
). Pentru justicarea acestei armat ii este sucient sa
consideram funct ia:
u(x, y) =
_
x
2
y
2
x
2
+y
2
, daca x
2
+y
2
,= 0
0 , dac a x
2
+y
2
= 0
Aceasta funct ie nu are limita n (0, 0). Pentru y ,= 0 xat lim
x0
u(x, y) = 1
si deci: lim
y0
lim
x0
u(x, y) = 1. Pentru x ,= 0 xat lim
y0
u(x, y) = 1 si deci:
lim
x0
lim
y0
u(x, y) = 1.
Acest exemplu arata clar diferent a existentantre cele dou a tipuri de limite
iterate si diferent a ntre not iunile de limit a si cea de limite iterate n cazul
funct iilor de mai multe variabile.

In orice caz, daca se calculeaza initial limitele
iterate ale unei funct ii ntr-un punct, dac a aceste limite exista si sunt diferite
atunci n mod sigur nu va exista limita funct iei n acel punct. Dac a ns a
limitele iterate coincid n acel punct mai trebuiesc continuate investigat iile
pentru a vedea dac a funct ia are limit a n acel punct.
In cazul funct iilor cu trei variabile sau mai multe variabile, limitele iterate
se complica de exemplu, n cazul a trei variabile independente se pot calcula
sase limite pentru funct ii cu o variabil a xat a. De asemenea trebuie ret inut
faptul c a din existent a limitelor funct iei u(x, y) dup a toate direct iile care trec
prin punctul (x
0
, y
0
), chiar dac a toate aceste limite sunt egale, nu este obliga-
toriu existent a limitei n R
2
n acest punct. Ca de exemplu pentru:
u(x, y) =
xy
x
2
+y
2
, dac a x
2
+ y
2
,= 0, dac a lu am dreptele ce trec prin origine
y = kx, obt inem: u(x, y) =
k
1+k
2
si lim
x0
u(x, y) =
k
1 +k
2
. Prin urmare limita
n origine exist a pentru ecare dreapt a ce trece prin origine, deci funct ia u nu
are limit a n (0, 0).
3.3 Funct ii continue n R
2
si R
3
.
Vom luan considerare probleme legate de continuitatea c ampurilor scalare
sau a celor vectoriale cu dou a sau trei variabile independente.
Functia u = u(x, y) este continua n punctul (x
0
, y
0
) R
2
daca sunt
ndeplinite urm atoarele condit ii:
3.3. FUNCT II CONTINUE

IN R
2
SI R
3
. 61
C
1
: Functia u este denita n punctul (x
0
, y
0
)
C
2
: Exista limita functiei u n punctul (x
0
, y
0
)
C
3
: lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) = u(x
0
, y
0
)
Funct ia u este continua pe mult imea B S
2
R
2
daca u este continua n
ecare punct al mult imii B. Vom nota aceasta cu u ((B).
Daca cel putin una din conditiile C
1
, C
2
, C
3
nu este ndeplinit a n punctul
(x
0
, y
0
) atunci punctul (x
0
, y
0
) este un punct de discontinuitate pentru funct ia
u. Punctele de discontinuitate ale unei funct ii u pot izolate, concentrate pe
curbe din R
2
sau pe alte mult imi de puncte din R
2
.
Campul vectorial

f V
2
,

f : A
2
R
2
R
2
, va continuu n (x
0
, y
0
)
daca ambele campuri scalare din S
2
, p, q (componentele sale) sunt campuri
continue n punctul (x
0
, y
0
) R
2
.
Inlocuind (x
0
, y
0
) cu (x
0
, y
0
, z
0
) se obt ine denit ia continuit at ii (disconti-
nuit at ii) pentru funct ii cu trei variabile si pentru c ampuri vectoriale

f V
3
,
cu f : A
2
R
3
R
3
, adic a:

f (x, y, z) = (p(x, y, z), q(x, y, z), r(x, y, z)) cu
p, q, r campuri continue n punctul (x
0
, y
0
, z
0
) R
3
. De asemeni punctele de
discontinuitate ale unei funct ii u din S
2
, pot izolate, concentrate pe curbe
din R
3
concentrate pe suprafet e din R
3
sau pe alte mult imi de puncte din R
3
.
Cu ajutorul not iunilor relative la limitele funct iilor ntr-un punct, se pot
da denit ii directe pentru continuitatea unei funct ii u n punctul (x
0
, y
0
).
Denit ia 1 (n limbaj ): Funct ia u = u(x, y) S
2
este continua n
punctul (x
0
, y
0
) A
2
(A
2
deschisa) dac a:
() > 0() = () > 0 astfel nc at ()(x, y) A
2
,
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
) <
sa avem: [u(x, y) u(x
0
, y
0
)[ < .
Denit ia 2 (n limbaj de siruri): Funct ia u = u(x, y) S
2
este continua n
punctul (x
0
, y
0
) A
2
(A
2
deschisa) dac a:
Pentru orice sir dublu ((x
n
, y
n
))
nN
din A
2
convergent catre (x
0
, y
0
) se verica
relat ia: u(x
n
, y
n
) u(x
0
, y
0
) pentru n , adic a:
lim
n
u(x
n
, y
n
) = u( lim
n
x
n
, lim
n
y
n
) (3.1)
Egalitatea (3.1) se numeste relat ia de permutabilitate dintre opert ia de trecere
la limita si funct ia u si este caracteristica not iunii de continuitate.
Daca (x
0
, y
0
) A
2
, din Denit ia 1 rezult a :
() > 0() = () > 0 astfel nc at u(B
(x
0
, y
0
)) B
(u(x
0
, y
0
)), unde:
B
r
(x
0
, y
0
) = (x, y) A
2
[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
< r
2
iar
B
r
(u
0
) = u R[u (u
0
r, u
0
+r), r > 0.
Denit ia 3 (n limbaj de vecin atat i). Functia u = u(x, y) S
2
este continua
n punctul (x
0
, y
0
) A
2
(A
2
deschisa) dac a:
Pentru orice vecinatate V a punctului u
0
= u(x
0
, y
0
) exista o vecinatate U a
punctului (x
0
, y
0
) astfel nc at u(U) V.
AVECTORIAL
A.
Pentru o funct ie u(x, y) continu a n orice punct (x, y) din B, u ((B)
denit ia 1, n acest caz, se scrie asfel:
() > 0 si ()(x, y) B() = (, x, y) > 0 astfel nc at ()(x
, y
) B si
_
(x x
)
2
+ (y y
)
2
< sa avem: [u(x, y) u(x
, y
)[ < .
Denit ia 4 (a continuit at ii uniforme): Funct ia u ((B) este uniform con-
tinu a pe mult imea B
u
B daca:
() > 0() = () > 0 astfel nc at ()(x
, y
), (x
, y
) B
u
cu
_
(x
)
2
+ (y
)
2
< sa avem: [u(x
, y
) u(x
, y
)[ < .
Comparnd denit ia 1 cu denit ia 4 rezult a diferent a dintre continuitatea
n ecare punct al unei mult imi( cand se modica daca se trece de la un
punct la altul) si continuitatea uniform a pe o mult ime (cand depinde doar
de nu de pozitia punctelor (x
, y
), (x
, y
) B
u
).
Evident, dac a u este uniform continu a pe B
u
atunci u va continu a n
ecare punct al mult imii B
u
, reciproca neind n general adevarat a.
Se pot g asi condit ii suciente, vericate de funct ia u, pentru care conti-
nuitatea n ecare punct al unei mult imi este n acelasi timp si continuitate
uniform a pe mult imea n cauz a.
Vom mentiona:
Criteriul lui Cantor: Daca u ((K), K ind un compact, din R
2
(sau din
R
n
, n > 2) atunci u este uniform continu a pe K.
Justicarea se face prin absurd. Fie u ((K) si presupunem c a u nu este uni-
form continu a pe K, adic a: ()
0
> 0() > 0 astfel nc at ()(x
, y
), (x
, y
)
K sa avem: [u(x
, y
)u(x
, y
)[
0
cu toate ca
_
(x
d
x
d
)
2
+ (y
d
y
d
)
2
<
. Cu =
1
n
, n N, not and x
= x
n
, y
= y
n
, x
= x
n
, y
= y
n
, vom
deni astfel dou a siruri: ((x
n
, y
n
))
nN
((x
n
, y
n
))
nN
din K. Cum K este com-
pact va exista un subsir ((x
n
k
, y
n
k
))
kN
al sirurului ((x
n
, y
n
))
nN
convergent la
(x
0
, y
0
) K. Vom ar ata ca si subsirul ((x
n
k
, y
n
k
))
kN
al sirurului ((x
n
, y
n
))
nN
este convergent tot la (x
0
, y
0
) K. Aceasta rezulta imediat deoarece:
[x
n
k
x
0
[ [x
n
k
x
n
k
[ +[x
n
k
x
0
[ <
1
n
k
+ si
[y
n
k
y
0
[ [y
n
k
y
n
k
[ +[y
n
k
y
0
[ <
1
n
k
+
cum u((x
n
k
, y
n
k
)) u(x
0
, y
0
) si u((x
n
k
, y
n
k
)) u(x
0
, y
0
) pentru k .
Pentru k sucient de mare avem: [u(x
n
k
, y
n
k
)u(x
0
, y
0
)[ <

0
4
si [u(x
n
k
, y
n
k
)
u(x0, y0)[ <

0
4
, de unde rezult a relat ia contradictorie:
0
[u(x
n
k
, y
n
k
) u(x
n
k
, y
n
k
)[ [u(x
n
k
, y
n
k
) u(x0, y0)[ + [u(x
n
k
, y
n
k
)
u(x0, y0)[

0
4
+

0
4

0
2
) | .
Criteriul lui Lipschitz: Daca u este Lipschitziana pe mult imea B R
2
(sau
B R
n
, n > 2) adic a: [u(x, y) u(x
, y
)[ L
_
(x x
)
2
+ (y y
)
2
), cu
L > 0, ()(x, y), (x
, y
) B atunci f este uniform continu a pe B.

Justicarea este simpla, dac a
_
(x x
)
2
+ (y y
)
2
< rezult a ca [u(x, y)
u(x
, y
)[ L si not and cu = L, vom avea: =

L
si deci nu depinde
decat de |.

IN R
2
SI R
3
. 63
3.3.1 Proprietati ale functiilor continue ntr-un punct.
Vom evident ia propriet at ile funct iilor continuentr-un punct prin urm atoarele
teoreme:
Teorema 2:
a) Daca u, v S
2
sunt funct ii continuie n punctul (x
0
, y
0
) A
2
, atunci
combinat ia liniar a u +v si produsul uv sunt funct i continuie n (x
0
, y
0
).
b) Dac a u(x
0
, y
0
) ,= 0 si u S
2
este continua n punctul (x
0
, y
0
) A
2
, atunci
functia
1
u(x,y)
este continua n acelasi punct (x
0
, y
0
) si va exista o vecinatate
V
r
a punctului (x
0
, y
0
) astfel nc at u(x, y) ,= 0, pentru orice (x, y) V
r
A
2
.
c) Compunerile de funct ii continuie conduc la funct ii continuie. Mai precis,
n cazurile concrete de care suntem interesat i, dac a u S
2
este continua n
punctul (x
0
, y
0
) A
2
, iar funct iile , : I R R, I ind un interval, ,
ind continuie ntr-un punct t
0
I, not and cu x
0
= (t
0
), y
0
= (t
0
) atunci
funct ia compusa:
u((t), (t)) : I R R, este continua n punctul t
0
I
Apoi dac a p : I R R, este continu a n p
0
= u(x
0
, y
0
), atunci funct ia
compusa: p u : A
2
R
2
R, (p u)(x, y) = p(u(x, y), este continua n
punctul (x
0
, y
0
) A
2
.
a) Se jusic a n baza continuit at ii lui u, v S
2
n punctul (x
0
, y
0
) A
2
,
precum si a inegalit at ilor:
[u(x, y)+v(x, y)u(x
0
, y
0
)v(x
0
, y
0
)[ [[[u(x, y)u(x
0
, y
0
)[+[[v(x, y)
v(x
0
, y
0
)[ <
este combinat ia ce rezulta din termenii ce majoreaz a diferent ele

[u(x, y) u(x
0
, y
0
)[ si [v(x, y) v(x
0
, y
0
)[.
Apoi [u(x, y)v(x, y) u(x
0
, y
0
)v(x
0
, y
0
)[ = [u(x, y)v(x, y) u(x, y)v(x
0
, y
0
) +
u(x, y)v(x
0
, y
0
)+u(x
0
, y
0
)v(x
0
, y
0
)[ [u(x, y)[[v(x, y)v(x
0
, y
0
)[+[v(x
0
, y
0
)[[u(x, y)
u(x
0
, y
0
)[.
In baza continuit at ii lui u(x, y) avem:

[u(x, y)[ [u(x, y) u(x
0
, y
0
)[ + [u(x
0
, y
0
)[ + [u(x
0
, y
0
)[. Lu and M =
max[v(x
0
, y
0
)[, +[u(x
0
, y
0
)[ va rezult a: [u(x, y)v(x, y)u(x
0
, y
0
)v(x
0
, y
0
)[
, dac a [u(x, y) u(x
0
, y
0
)[

2M
si [v(x, y) v(x0, y0)[

2M
.
b) Cum u(x
0
, y
0
) ,= 0 si [u(x
0
, y
0
) [u(x, y) u(x
0
, y
0
)[ + [u(x, y)[ +
[u(x, y)[, putem alege =
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ > 0, si
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ [u(x, y)[ sau
1
|u(x,y)|
<
2
|u(x0,y0)
si vom avea deci
[
1
u(x,y)
1
u(x
0
,y
0
)
[ =
u(x,y)u(x
0
,y
0
)
|u(x,y)||u(x
0
,y
0
)|

2
(u(x
0
,y
0
))
2
[u(x, y)u(x
0
, y
0
)[, iar din conti-
nuitatea lui un (x
0
, y
0
) rezult a continuitatea lui
1
u(x,y)
n acelasi punct (x
0
, y
0
)
Pentru a doua armat ie a punctului b), vom presupune mai nt ai ca u(x
0
, y
0
) >
0, iar din continuitatea lui u n (x
0
, y
0
) rezult a:
u(x
0
, y
0
) < u(x, y) < u(x
0
, y
0
) +.
Daca vom lua =
1
2
[u(x0, y0)[ > 0 vom obt ine:
0 < (1/2)[u(x
0
, y
0
)[ < u(x, y)
AVECTORIAL
A.
si deci u(x, y) > 0 ntr-o vecinatate a lui (x
0
, y
0
).
Daca vom presupune acum c a u(x
0
, y
0
) < 0, iar din continuitatea lui u n
(x
0
, y
0
) rezult a:
u(x, y) < u(x
0
, y
0
) +, dac a vom lua =
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ > 0 vom obt ine:
u(x, y) <
1
2
[u(x
0
, y
0
)[ < 0 si deci u(x, y) < 0 ntr-o vecin atate a lui (x
0
, y
0
).
c) se justica pe baza principiului de permutabilitate a limitei cu funct ia|.
In cadrul acestui subcapitol vom enunt a dou a teoreme deosebit de impor-

tante:
Teorema 3:(Prima teorema Weierstrass):
Daca u este continua pe un compact, atunci u este marginita pe acel compact.
Altfel spus: u ((K) K R
n
, K nchis a si marginit a atunci exist a M > 0
astfel nc at: [u(x, y)[ M pentru orice (x, y) K, am considerat n = 2.
Justicarea o vom face prin absurd. Dac a u este marginita pe K, pentru
orice n N exista (x
n
, y
n
) K, cu [u(x
n
, y
n
)[ > n (am luat M = n > 0).
Am construit astfel sirul ((x
n
, y
n
))
nN
din K iar n baza compacit at ii lui K, va
exista un subsir ((x
n
k
, y
n
k
))
kN
din K al sirului ((x
n
, y
n
))
nN
convergent la un
punct (x
0
, y
0
) din K.

In baza continuit at ii lui u, a principiului de permutabil-
itate, avem:
u(x
n
k
, y
n
k
) u(x
0
, y
0
) cand k , ceeace este imposibil deoarece [u(x
n
k
, y
n
k
)[ >
n
k
cnd k |.
Teorema 4:(A doua teorema Weierstrass):
Fie u ((K)(K R
2
), K compact, atunci exista (x
0
, y
0
) K astfel nc at
u(x
0
, y
0
) = u = infu(x, y)[(x, y) K si exista (x
0
, y
0
) K astfel nc at
u(x
0
, y
0
) = u = supu(x, y)[(x, y) K.

In baza primei teoreme Weierstrass, notand cu U = u(x, y)[(x, y) K,
cum u este marginit a vom avea U [M, M] si n baza axiomei marginii su-
perioare (si a marginii inferioare) va exista u si u unde u = sup U iar u = infU
si atunci din denit ia marginii superioare pentru orice n N()(x
n
, y
n
) K
astfel nc at u
1
n
< u(x
n
, y
n
) u. K ind un compact va exista un subsir
((x
n
k
, y
n
k
))
kN
n
, y
n
))
nN
convergent la un punct (x
0
, y
0
)
din K si n baza continuit at ii lui u, avem din inegalitatea:
u
1
n
k
< u(x
n
k
, y
n
k
) u, prin trecere la limit a pentru k rezult a:
u(x
0
, y
0
) = u.
Pentru cea dea doua relat ie procedam la fel, din denit ia marginii inferioare
pentru orice n N()(x
n
, y
n
) K astfel nc at u u(x
n
, y
n
) < u
1
n
. K ind
un compact va exista un subsir ((x
n
k
, y
n
k
))
kN
n
, y
n
))
nN
convergent la un punct (x
0
, y
0
) din K si n baza continuit at ii lui u, avem din
inegalitatea:
u u(x
n
k
, y
n
k
) < u +
1
n
k
, prin trecere la limit a pentru k rezult a:
u(x
0
, y
0
) = u|.
Se constata astfel ca multe propriet at i ale funct iilor continuie de o vari-
abil a real a se regasesc si la funct iile continuie de mai multe variabile reale

IN R
2
SI R
3
. 65
independente.
Teorema analoaga teoremei valorilor intermediare de la funct iile continuie cu
o variabil a real a are urm atorul enunt (n cazul funct iilor de dou a variabile):
Teorema 5: Daca u ((A
2
) (A
2
R
2
), A
2
domeniu si u(x
1
, y
1
) < 0,
u(x
2
, y
2
) > 0 (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
) A
2
, atunci va exist a (x
0
, y
0
) A
2
, astfel
nc at u(x
0
, y
0
) = 0.
Consider am segmentul ce uneste punctele (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
) lu and x = x
1
+
t(x
2
x
1
), y = y
1
+ t(y
2
y
1
) cu t [0, 1]. Punctul (x, y) parcurge acest
segment cand t [0, 1] si se va aa n A
2
. Consider and g(t) = u(x
1
+ t(x
2
x
1
), y
1
+ t(y
2
y
1
)), aceasta este continua pe [0, 1] iar g(0) = u(x
1
, y
1
) < 0,
g(1) = u(x
2
, y
2
) > 0. Aplicnd funct iei g teorema valorilor intermediare, va
exista un [0, 1] astfel nc at g() = 0, adic a u(x
0
, y
0
) = 0, iar x
0
= x
1
+
(x
2
x
1
), y
0
= y
1
+(y
2
y
1
)|.
In calcule efective de gasire a punctelor de continuitate ale unei functii

u S
2
(u S
n
, n 3), se utilizeaza rezultatele obt inute din teoria lim-
itelor funct iilor de mai multe variabile si a teoremei privind propriet atile
funct iilor continuie de mai multe variabile si de o variabil a. Uneori sunt
utile funct iile (operatorii) de proiectie p
j
: R
n
R, p
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
x
j
, j = 1, ..., n, care au proprietatea de baz a continuitatea (p
j
((R
n
)),
deoarece: [p
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) p
j
(y
1
, y
2
, ..., y
n
)[ = [x
j
y
j
[ =
_
(x
j
y
j
)
2
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+... + (x
n
y
n
)
2
< daca
_
(x
1
y
1
)
2
+ (x
2
y
2
)
2
+... + (x
n
y
n
)
2
< si = .
3.3.2 Prelungirea prin continuitate.
Daca u S
2
(A
2
(x
0
, y
0
)) si exista lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) = u
0
atunci funct ia:
u
(x, y) =
_
u(x, y), daca (x, y) ,= (x
0
, y
0
)
u
0
, dac a (x, y) = (x
0
, y
0
)
va continu a n (x
0
, y
0
) deoarece sunt ndeplinite condit iile de continuitate
ntr-un punct.
Acest procedeu se numeste prelungire prin continuitate.
Functia u S
2
(A
2
) va continu a pe portiuni n A
2
, dac a A
2
se poate scrie ca
o reuniune nita de submutimi A
2
= G
1
G
2
... G
k
, k 2 G
j
G
k
=
pentru j ,= k, u ind continu a separat n ecare componenta cchisa G
j
(deci
exista limita nit a n toate punctele frontierei FrG
j
limita ind calculat a din
interiorul multimii G
j
).
Vom nota cu u _ (
(A
2
).
Evident u (
(A
2
) dac a exista functt ile continui u
1
, u
2
, ..., u
k
((A
2
) si
u(x, y) = u
j
(x, y), dac a (x, y) G
j
j = 1, 2, ..., k.
AVECTORIAL
A.
3.3.3 Discontinuitat ile funct iilor cu mai multe variabile.
In ceeace priveste discontinuit at ile unei funct ii cu n variabile indepen-

dente, vom utiliza urm atoarele convet ii:
I. Daca se verica C
1
, C
2
si nu se verica C
3
din denit ia init ial a a continuitat ii
unei funct ii n (x
0
, y
0
) atunci (x
0
, y
0
) este un punct de discontinuitate aparent a(sau
eliminabil a) pentru funct ia u. Aceasta se justica prin aceea ca prin modi-
carea valorii lui u n punctul (x
0
, y
0
) prin u(x
0
, y
0
) = lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y), u
devine continu a n acest punct.
II. Daca u are limit a innit an punctul (x
0
, y
0
) adic a lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
u(x, y) =
atunci (x
0
, y
0
) este discontinuitate de tip pol.
III. Daca A
2
= G
G
2
, G
1
G
2
= , G
1
G
2
= ( o curba din A
2
, iar
n cazul A
3
va o suprafat a s) si exista limitele lui u S
2
(A
2
) pe atat
din interiorul lui G
1
cat si din interiorul lui G
2
va o curb a (respectiv o
suprafat a) de salt pentru u; acest tip de discontinuitate se va numi de spet a
nt ai ( sau de tipul unu).
IV. Discontinuit at ile lui u care nu se ncadreaza n I, II, III se vor numi dis-
continue de tipul al doilea, sau de spet a a doua.
3.4 Derivate part iale.
Fie A
2
R
2
o mult ime deschisa, adic a ()(x
0
, y
0
) A
2
, ()r > 0 astfel
nc at intervalul bidimensional I
2
= (x
0
r, x
0
+ r)(y
0
r, y
0
+ r) A
2
, r
poate sa depind a de punctul (x
0
, y
0
). Deoarece ntr-un p atrat se poate nscrie
ntotdeauna un disc de raz a r0 cu centrun centru patratului si invers, n orice
disc se poate nscrie un dreptunghi cu laturile paralele cu axele de coordonate,
poate nlocuit de discul B
r
(x
0
, y
0
) = (x, y)[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
< r
2
.

In
particular A
2
va contine punctul (x
0
, y
0
) ca si punctele (x
0
, y), y (y
0
r, y
0
+
r), (x, y
0
), x (x
0
r, x
0
+r).
F ar a micsorarea generalit at ii, se poate presupune A
2
= I
2
(I
2
ind denit mai
sus).
Daca f S(A
2
) = S
2
, presupunem, x and pe y cu y
0
, ca f
1
(x) = f(x, y
0
) este
derivabila n x
0
.
In acest caz avem derivata: f
1
(x
0
) = lim
xx
0
f(x, y
0
) f(x
0
, y
0
)
x x
0
,
care se noteaza cu:
f
x
(x
0
, y
0
) sau f
x
(x
0
, y
0
) = D
1
f(x
0
, y
0
) = D
x
f(x
0
, y
0
).
Similar daca f S(A
2
) = S
2
, presupunem, x and pe x cu x
0
, ca
f
2
(y) = f(x
0
, y) este derivabil a n y
0
, atunci avem derivata:
f
2
(y
0
) = lim
yy
0
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)
y y
0
,
care se noteaza cu:
f
y
(x
0
, y
0
) sau f
y
(x
0
, y
0
) = D
2
f(x
0
, y
0
) = D
y
f(x
0
, y
0
).
3.4. DERIVATE PART IALE. 67
Numerele reale
f
x
(x
0
, y
0
) si
f
y
(x
0
, y
0
) se numesc derivatele part iale de
ordinul nt ai ale funct iei f n punctul (x
0
, y
0
).
Daca f S(A
3
) = S
3
, A
3
o multime deschisa din R
3
n mod aseman ator
vom putea construi numerele reale:
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
),
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
) si
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
),
considerand funct iile f
1
(x) = f(x, y
0
, z
0
), f
2
(y) = f(x
0
, y, z
0
), f
3
(z) = f(x
0
, y
0
, z)
si calculand derivatele lor respectiv n x
0
, y
0
, z
0
si procedeul se extinde.
Regulile de calcul ale acestor derivate part iale vor coincide cu regulile de calcul
ale derivatelor funct iilor cu o variabil a independent a.
De exemplu
f
x
(x
0
, y
0
) se obt ine calculand derivata n raport cu variabila x a
funct iei n care y este considerat xat, egal cu y
0
si n rezultatul obt inut se
nlocuieste x cu x
0
.
La fel
f
y
(x
0
, y
0
) se obt ine calculand derivata n raport cu variabila y a funct iei
n care x este considerat xat, egal cu x
0
si n rezultatul obt inut se nlocuieste
y cu y
0
.
Exemplu: f(x, y) = x
3
+ 2xy +y
2
.
f
x
(x
0
, y
0
) = 3x
2
+2y
0
[
x=x0
= 3x
2
0
+2y
0
;
f
y
(x
0
, y
0
) = 2x
0
+2y[
y=y
0
= 2x
0
+2y
0
.
Daca renunt am la indicile 0 adic a nlocuim (x
0
, y
0
) cu (x, y) vom obt ine
funct iille derivate part iale de ordinul nt ai
f
x
(x, y) si
f
y
(x, y), care sunt de-
nite pe A
2
cu valori reale. Pentru exemplul anterior dat avem:
f
x
(x, y) = 3x + 2y si
f
y
(x, y) = 2x + 2y.
Deriv and part ial aceste doua funct ii n punctul (x
0
, y
0
) vom obt ine derivatele
part iale ale derivatelor de ordin nt ai, care se vor numi derivatele part iale
de ordinul al doilea ale lui f sau derivatele part iale secunde. Se utilizeaza
urm atoarele notat ii:
x
(
f
x
)(x
0
, y
0
) =

2
f
x
2
(x
0
, y
0
) = f
xx
(x
0
, y
0
) = D
2
1
f(x
0
, y
0
) = D
2
x
f(x
0
, y
0
), nu-
mita derivata part ial a, n raport cu x, a derivatei part iale a lui f, n raport cu
x.
y
(
f
x
)(x
0
, y
0
) =

2
f
yx
(x
0
, y
0
) = f
yx
(x
0
, y
0
) = D
2
D
1
f(x
0
, y
0
) = D
y
D
x
f(x
0
, y
0
),
numit a derivata part ial a, n raport cu y, a derivatei part iale a lui f, n raport
cu x.
x
(
f
y
)(x
0
, y
0
) =

2
f
xy
(x
0
, y
0
) = f
xx
(x
0
, y
0
) = D
1
D
2
f(x
0
, y
0
) = D
x
D
y
f(x
0
, y
0
),
numit a derivata part ial a, n raport cu x, a derivatei part iale a lui f, n raport
cu y.
y
(
f
y
)(x
0
, y
0
) =

2
f
y
2
(x
0
, y
0
) = f
yy
(x
0
, y
0
) = D
2
2
f(x
0
, y
0
) = D
2
y
f(x
0
, y
0
), nu-
mita derivata part ial a, n raport cu y, a derivatei part iale a lui f, n raport cu
y.
Daca f S(A
3
) = S
3
, f = f(x, y, z) se pot deni nou a derivate part iale de
ordinul al doilea ale funct iei f, pentru care se utilizeaza notat ii similare celor
de la funct ii cu dou a variabile independente. Astfel vom avea:
x
(
f
x
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
x
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
xx
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
1
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
AVECTORIAL
A.
= D
2
x
f(x
0
, y
0
, z
0
),
y
(
f
x
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
yx
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
yx
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
D
1
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
y
D
x
f(x
0
, y
0
, z
0
),
z
(
f
x
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
zx
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
zx
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
3
D
1
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
z
D
x
f(x
0
, y
0
, z
0
),
x
(
f
y
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
xy
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
xy
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
1
D
2
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
x
D
y
f(x
0
, y
0
, z
0
),
y
(
f
y
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
y
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
yy
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
2
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
2
y
f(x
0
, y
0
, z
0
),
z
(
f
y
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
zy
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
zy
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
3
D
2
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
z
D
y
f(x
0
, y
0
, z
0
),
x
(
f
z
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
xz
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
xz
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
1
D
3
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
x
D
z
f(x
0
, y
0
, z
0
),
y
(
f
z
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
yz
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
yz
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
D
3
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
y
D
z
f(x
0
, y
0
, z
0
),
z
(
f
z
)(x
0
, y
0
, z
0
) =

2
f
z
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = f
zz
(x
0
, y
0
, z
0
) = D
2
3
f(x
0
, y
0
, z
0
) =
= D
2
z
f(x
0
, y
0
, z
0
),
Derivatele partiale de ordin superor se denesc ntr-un mod similar astfel:
O derivat a part ial a de ordin n+1, pentru f S(A
2
) = S
2
, f = f(x, y) este
D
x
g =
g
x
sau D
y
g =
g
y
cu g o derivat a part ial a de ordin n a funct iei f S
2
.
Funct ia f S
2
, se spune c
A este de clas
A (
n
(A
2
) si se scrie f (
n
(A
2
)
daca exista toate derivatele part iale de ordin mai mic sau egal cu n N,
aceste dereivate part iale ind toate continuie pe A
2
. Daca n = 0 prin denit ie
(
0
(A
2
) = ((A
2
) si f (
0
(A
2
) nseamna ca f este continua pe A
2
. Daca n N,
este arbitrar, vom spune ca f este indenit derivabil a pe A
2
sau f (
(A
2
).
Derivatele part iale de ordin n 2 calculate n raport cu variabile diferite se
numesc derivate partiale mixte. Vom arata ulterior ca dac a f (
n
(A
2
), n 2
derivatele part iale mixte vor egale, n sensul urm ator: Dac a se deriveaza
part ial f de k ori n raport cu x si de m ori n raport cu y ntr-o ordine
arbitrara, k +m n, atunci se pot efectua aceste derivari n orice ordine, cu
condit ia efectuarii a k derivate part iale n raport cu x si m derivate part iale
n raport cu y.

In particular dac a f (
n
(A
2
), atunci

2
f
xy
=

2
f
yx
pentru
orice (x, y) A
2
, iar daca f (
n
(A
3
), atunci

2
f
xy
=

2
f
yx
,

2
f
yz
=

2
f
zy
,
2
f
zx
=

2
f
xz
.
Derivatele part iale vor utilizate n capitolul urm ator.

In acest capitol le
vom folosi pentru obt inerea unui criteriu de continuitate pentru funct ii de mai
multe variabile independente.
Teorema 6: Daca f S
n
, A
n
R
n
, este astfel nc at admite derivate
3.5. APLICAT II DIFERENT IALE. 69
part iale de primul ordin marginite n A
n
, atunci f este uniform continu a pe
A
n
.
Vom arata ca f este functie Lipschitzana pe A
n
si deci n baza criteriu-
lui lui Lipschitz va uniform continu a pe A
n
. Vom lua, pentru usurint a
demonstrat iei, cazul n = 2 si deoarece avem:
[f(x, y)f(x
, y)[ = [
f
x
(x
, y)(xx
)[ M
1
[xx
[ M
1
_
(x x
)
2
+ (y y
)
2
[f(x
, y)f(x
, y
)[ = [
f
y
(x
, y
)(yy
)[ M
2
[yy
[ M
2
_
(x x
)
2
+ (y y
)
2
,
n baza teoremei cresterilor nite aplicat a n primul caz, x and pe y, iar n al
doilea caz, x and pe x
, si a marginirii derivatelor de ordinul nt ai, vom avea:

[f(x, y) f(x
, y
)[ [f(x, y) f(x
, y)[ +[f(x
, y) f(x
, y
)[
2M
_
(x x
)
2
+ (y y
)
2
adic a:
d(f(x, y), f(x
, y
)) 2Md((x, y), (x
, y
)), adic a f este funct ie Lipschitzana,

iar M = maxM
1
, M
2
|.
3.5 Aplicat ii diferent iale.
3.5.1 Scurta prezentare.
Propriet at ile de trecere la limita si de continuitate ale funct iilor cu dou a
sau mai multe variabile independente(reale) nu sunt suciente pentru a deter-
mina propriet at ile acestora. Un instrument de bazan acest studiul constituie
proprietatea de diferent iabilitate (derivabilitate) a acestor funct ii, care joaca
un rol esent ial n probleme de aproximare, de comportare, de determinare, a
punctelor de optim sau de interpret ari geometrice. Cadrul cel mai comod de
prezentare unitar a al acestei not iuni (de diferent iabilitate) l constituie spat iile
vectoriale normate, R
n
ind un exemplu.
Punctul de plecaren teoria derivabilit at ii(diferent iabilit at ii)l constituie cresterea
unei funct ii ntr-un punct, notat a cu: f(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
) = f(x
1
+
h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
)f(x
1
, x
2
, ..., x
n
), presupun and c a f : A
n
R
n
R, A
n
deschisa iar (h
1
, h
2
, ..., h
n
) R
n
se ia astfel nc at (x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
)
A
n
.
In cazul general al spatiilor vectoriale, se numeste cresterea aplicatiei f

n punctul x A relativa la elementul h S si vom nota cu: f(x, h) =
f(x +h) f(x) cu h S astfel nc at x, x +h A.
In cazul spatiilor vectoriale R

n
vom nota cu
1
,
2
,
3
, ... respectiv forme
liniare, forme p atratice, forme cubice, etc., n h
1
, h
2
, ..., h
n
adic a:
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) = a
1
h
1
+a
2
h
2
+... +a
n
h
n
=
n
j=1
a
j
h
j
2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) = a
11
h
2
1
+2a
12
h
1
h
2
+... +a
nn
h
2
n
=
n
i,j=1
a
ij
h
i
h
j
cu a
ij
= a
ji
.
3
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) = a
111
h
3
1
+ 3a
2
11
h
2
1
h
2
+ ... + a
nnn
h
3
n
=
n
i,j,k=1
a
ijk
h
i
h
j
h
k
cu
a
iij
= a
iji
= a
jii
.
.................................................................................................
AVECTORIAL
A.
Coecient ii a
i
, a
ij
, a
ijk
, ..., nu depind de (h
1
, h
2
, ..., h
n
) dar pot depinde de
(x
1
, x
2
, ..., x
n
). Prsupun and c a avem o descompunere de forma:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
) =
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
)+
2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
)+
3
(h
1
, h
2
, ..., h
n
)+
..., vom putea obtine informatii relative la c ampul f prin interpretarea formelor
1
,
2
,
3
, ...
Astfel, diferent iala nt aia a funct iei f se va obt ine cu ajutorul formei liniare
1
, diferent iala a doua a funct iei f se va obt ine cu ajutorul formei liniare
2
,
diferent iala a treia a funct iei f se va obt ine cu ajutorul formei liniare
3
,...
etc.

In particular, se pot obt ine diverse posibilitat i de aproximare pentru
f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
), pastrnd doar primul termen,
1
sau primul si
al doilea
1
+
2
, etc. Vom avea urmatoarele relat ii de aproximare:
Daca f(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
)
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
), atunci:
f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
) f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)+
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
). Vom spune
ca avem o aproximare de ordin nt ai pentru f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
).
Daca: f(x
1
, x
2
, ..., x
n
; h
1
, h
2
, ..., h
n
)
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) +
2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
),
atunci: f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
) f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) +
1
(h
1
, h
2
, ..., h
n
) +
2
(h
1
, h
2
, ..., h
n
). Vom spune ca avem o aproximare de ordinul al doilea pentru
f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
n
+h
n
).
Evident nu la orice functie f sunt aplicabile cele spuse mai sus. Vom arata
ulterior ca n ipoteza f (
1
, avem posibilitatea determinarii formei liniare
1
,
daca f (
2
, avem posibilitatea determin arii formei liniare
1
cat si posibili-
tatea determinarii formei liniare
2
, etc.
3.5.2 Denit ia generala a diferent iabilitat ii.
Fie S
1
, S
2
dou a spat ii vectoriale normate cu normele notate respectiv cu
| |
1
si | |
2
. Daca A S
1
este o mult ime deschisa iar f : A S
2
este o
aplicat ie data atunci vom spune c a f este o aplicat ie diferent iabil a n x A
daca pentru orice h S
1
astfel ca x +h A, are loc descompunerea:
f(x +h) f(x) = D
x
h +(x, h), (3.2)
n care:
D
x
: S
1
S
2
, (3.3)
este o aplicat ie liniar a si marginit a (adic a D
x
(ah
1
+bh
2
) = aD
x
h
1
+bD
x
h
2
pentru orice h
1
, h
2
S
1
iar a, b constante ale corpului peste care este denit
spatiul S
1
).
D
x
este o aplicat ie marginit a, se traduce prin:
|D
x
h|
2
M|h|
1
cu M > 0 si h S
1
(x, h) este o funct ie de dou a variabile cu valori n S
2
cu proprietatea:
lim
h
1
0
|(x, h)|
2
|h|
1
= 0 (3.4)
Observ am ca (3.4) se mai poate pune si sub forma :
lim
h
1
0
|(x, h)|
2
= 0 (3.5)
daca se considera (x, h) = |h|
1
(x, h).
I n situat ia aceasta, diferent iala lui f n punctul x este egala cu D

x
h si se
noteaza cu (df)(x) = df(x) adic a
D
x
h = df(x) (3.6)
iar aplicat ia liniar a si marginit a D
x
este derivata lui f n punctul x si se noteaza
prin f
(x) sau:
D
x
= f
(x) (3.7)
Egalitatea (3.2) se va scrie sub forma:
f(x +h) f(x) = f
(x) +a(x, )h, (3.8)

iar (3.6) sub forma:
df(x) = f
(x)h. (3.9)
In continuare vom da o interpretare practic a a diferentialei, astfel: Cresterea

aplicat iei f poate aproximat a prin diferent iala lui f n punctul x sau:
f(x; h) df(x) = f
(x)h. (3.10)
Propriet at ile generale ale diferent ialei si ale derivatei unei funct ii f vor punc-
tate prin urm atoarele teoreme:
Teorema 7: Daca f este diferent iabil a n x atunci f este continua n x A.
Notand cu y = x + h A din (3.2) rezulta |f(y) f(x)|
2
= |D
x
h +
a(x, h)|
2
|D
x
h|
2
+|a(x, h)|
2
M|h|
1
+|(x, h)|
2
|h|
1
(M +)|h|
1

(M+e)|xy|
1
. Penultimul termen este rezultatul faptului c a |(x, h)|
2
0.
Deci |(x, h)|
2
< |.
Teorema 8: Daca f
(x) = D
x
este derivata lui f, f : A S
2
, diferent iabil a
n x, atunci f
(x) este unic determinata.

Presupun a nd prin absurd c a odat a cu (3.2) avem si f(x + h) f(x) =
D
x
h +
(x, h), D
x
h si
av and aceleasi propriet at i ca D

x
h si va rezulta:
D
x
h D
x
h =
(x, h) (x, h)()h S

1
astfel ca x +h A. T in and cont de
(3.4), care este vericata atat de cat si de
rezult a:
0
D
x
hD
x
h
2
h
1
=

(x,h)(x,h)
2
h
1
(x,h)
2
h
1
+
(x,h)
2
h
1
,
si pentru |h|
1
0 vom avea: lim
h
1
0
|D
x
h D
x
h|
2
|h|
1
= 0
Daca presupunem un h
0
S
1
cu h
0
+ x A si |h|
1
> 0 pentru care
D
x
h
0
,= D
x
h
0
si
D
x
hD
x
h
2
h
0
1
= a > 0, atunci pentru orice t > 0 vom avea :
AVECTORIAL
A.
a =
tD
x
hD
x
h
2
th
0
1
=
D
x
(th)D
x
(th)
2
th
0
1
. Notnd cu h = th
0
evident |h|
1
0, dac a
t 0 n timp ce lim
h
1
0
t|D
x
h D
x
h|
2
|h|
1
= a ,= 0, ceea ce contrazice relatia
de mai sus. Asadar nu exista h
0
astfel ca D
x
h
0
,= D
x
h
0
si deci D
x
h = D
x
h
pentru orice h S
1
astfel ca x +h A si deci D
x
= D
x
= f
(x)|.
Teorwma 9: Daca f, g : A S
2
A S
1
, A deschisa, sunt diferent iabile
n x A atunci f si f + g sunt diferent iabile n x si (f)
(x) = f
(x),
(f +g)
(x) = f
(x) +g
(x).
Deoarece (f)(x) = f(x) vom avea:
(f)(x +h) (f)(x) = f(x +h) f(x) = [f(x +h) f(x)] = [f
(x)h +
(x, h)] si cum f
(x) este o aplicat ie liniar a si marginit a ca si f
(x) iar

2
h
1
=
||
2
h
1
0 se deduce ca f este diferent iabil a si (f)
(x) = f
(x).
Apoi :(f + g)(x + h) (f + g)(x) = f(x + h) + g(x + h) f(x) g(x) =
[f(x +h) f(x)] +[g(x +h) g(x)] = f
(x)h +
f
(x, h) +g
(x)h +
g
(x, h) =
[f
(x) +g
(x)]h +
f
(x, h) +
g
(x, h) si cum:
0

f
(x,h)+
g
(x,h)
2
h
1
a
f
(x,h)
2
h
1
a
g
(x,h)
2
h
1
0 rezult a ca:
(f +g)
(x) = f
(x) +g
(x)|.
Pentru o aplicat ie f : A S
1
R = S
2
vom deni punctele de extrem
local din A:
Punctul x
0
A se numeste punct de maxim(minim) local dac a pentru orice
punct x A din vecin atatea lui x
0
vom avea:
f(x) f(x
0
) 0(f(x) f(x
0
) 0).
Teorema 10:Dac a f : A S
1
R, A deschisa, are o valoare extrem a n
x
0
A (un maxim sau un minim) atunci dac a f este diferent iabil a n x
0
n
mod necesar f
(x
0
) = 0.
Presupun and prin absurd c a ar exista un h
0
S
1
astfel ca x
0
+ h
0
A si
f
(x
0
)h
0
> 0, atunci scriind f(x
0
+th
0
)f(x
0
) = tf
(x
0
)h
0
+(x
0
, th
0
) pentru
orice t R si daca t inem cont de interpretarea practic a a diferent ialei avem:
f(x
0
+th
0
) f(x
0
) tf
(x
0
)h
0
vom deduce ca f(x
0
+th
0
) f(x
0
) < 0 daca
t < 0 si f(x
0
+th
0
) f(x
0
) > 0 daca t > 0 ceea ce spune ca x
0
nu este punct
extrem. Daca x
0
ar punct de maxim atunci f(x
0
+th
0
) f(x
0
) < 0 si deci
tf
(x
0
)h
0
< 0 pentru orice t R ori dac a t > 0 n ipoteza f
(x
0
)h
0
> 0 vom
avea tf
(x
0
)h
0
> 0. Daca vom presupune: f
(x
0
)h
0
< 0 vom ajunge la fel la
o contrazicere urmand aceeasi logica. Deci neap arat trebuie ca f
(x
0
)h
0
= 0
pentru orice h S
1
cu x
0
+h A, si deci n mod necesar f
(x
0
) = 0|.
Observatie: Vom vedea n cele ce urmeaza ca se poate ca f
(x
0
) = 0 far a
ca x
0
sa e punct de extrem.
Teorema 11: Daca se considera S
1
, S
2
, S
3
trei spat ii normate si mult imile
A, B deschise din S
1
si respectiv S
2
precum si aplicat iile f : A B , g : B S
3
,
diferent iabile n punctele x
0
A si respectiv n y
0
B atunci aplicat ia com-
pus a g f : A S
3
, (g f)(x) = g(f(x)) este diferent iabil a n x
0
si are loc
egalitatea:
(g f)
(x
0
)h = g
(f(x
0
))f
(x
0
)h.
Prin ipotez a avem: f(x
0
+h
0
)f(x
0
) = f
(x
0
)h+(x
0
, h), g(y
0
+k)g(y
0
) =
g
(y
0
)k +
g
(y
0
, k). Calcul and cresterea lui g f vom avea (g f)(x
0
+h) (g
f)(x
0
) = g[f(x
0
+h)] g[f(x
0
)] = g[f(x
0
) +f
(x
0
)h +a
f
(x
0
, h)] g[f(x
0
)] =
g(y
0
+ k) g(y
0
). Am notat k = f
(x
0
)h a
f
(x
0
, h). Deoarece g este
diferent iabil a n y
0
avem: g(y
0
+ k) g(y
0
) = g
(y
0
)k +
g
(y
0
, k) si deci (g
f)(x
0
+h)(gf)(x
0
) = g
(y
0
)[f
(x
0
)h+a
f
(x
0
, h)]+
g
(y
0
, k) = g
(y
0
)f
(x
0
)h+
g
(y
0
)a
f
(x
0
, h)+a
g
(y
0
, k). Daca not am cu y(x
0
, h) =
gf
(x
0
, h) = g
(y
0
)
f
(x
0
, h)+
g
(y
0
, k) si vom ar ata ca
y
3
h
1
0 daca |h|
1
0 teorema va demonstrat a.
Cum
0
y
3
h
1
=
g
(y
0
)
f
(x
0
,h)+
g
(y
0
,k)
3
h
1
|g
(y0)|
3
f
(x0,h)
2
h
1
+
g
(y
0
,k)
3
k
2
f
(x
0
)h+
f
(x
0
,h)
3
h
1
|g
(y0)|
3
f
(x0,h)
2
h
1
+ (|f
(x
0
)|
2
+

f
(x
0
,h)
2
h
1
)
g
(y
0
,k)
3
k
2
Ori n condit iile diferent iabilit at ii lui f si g termenul ultim tinde la zero|.
Putem considera si relat ia:
(g f)
(x
0
) = g
(f(x
0
))f
(x
0
), (3.11)
numit a relat ia de derivare a funct iilor compuse.
3.5.3 Diferent iala si derivata unor aplicat ii concrete.
I. Cazul S
1
= R, S
2
= R, A = (a, b), a < b f : (a, b) R.

In acest caz:
f(x +h) f(x) = D
x
h +(x, h), h R, x A, x +h A.
Dup a cum se stie, din scoala singurele aplicat ii liniare si marginite, n acest
caz, sunt cele de forma:
(x) = cx pentru c R, c ,= 0, care ndeplinesc deci proprietatea:
(ah
1
+bh
2
) = a(h
1
) +b(h
2
)
In cazul acesta D
x
= lim
h0
f(x +h) f(x)
h
lim
h0
(x, h)
h
si deci D
x
= f
(x).
f
(x) este deci derivata lui f n x, cunoscut a din liceu.

Diferent iala lui f n punctul x este (df)(x) = f
(x)h si apare ca un produs

ntre f
(x) si h.
Consider and funct ia identitate f(x) = x avem:
f(x +h) f(x) = x +h x = h = f
(x)h +(x, h) = h +(x, h)

si deci avem (x, h) = 0. Dac a vom lua cresterea funct iei f(x) = x vom
avea: x = h dx. Astfel se poate lua n loc de h simbolul dx (care de fapt
l nlocuieste) si pentru alte funct ii diferent iabile si se noteaza cu (df)(x) =
f
(x)dx.
Apare astfel posibilitatea exprim arii derivatei ca un c at:
f
(x) =
(df)(x)
dx
. (3.12)
AVECTORIAL
A.
Pentru x = x
0
si x
0
+h = x vom avea:
f(x)f(x
0
) = f
(x
0
)(xx
0
)+(x
0
, xx
0
) ceea ce poate antrena existent a
unei funct ii (x
0
, x x
0
) =
(x
0
,xx
0
)
|xx
0
|
, astfel ca lim
xx
0
(x
0
, x x
0
) = 0.
II. Cazul S
1
= R, S
2
= R
k
, k > 1, k N, A = (a, b), a < bf : (a, b) R
k
.
In acest caz:
f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
k
(x))
t
=
f
1
(x)
f
2
(x)
:
f
k
(x)
f(x +h) f(x) =
f
1
(x +h)
f
2
(x +h)
.
.
.
f
k
(x +h)
f
1
(x)
f
2
(x)
.
.
.
f
k
(x)
f
1
(x +h) f
1
(x)
f
2
(x +h) f
2
(x)
.
.
.
f
k
(x +h) f
k
(x)
T in and cont de I, pentru ecare component a, f

j
(x), j = 1, 2, ...k vom avea:
f(x +h) f(x) =
D
1x
h +
1
(x, h)
D
2x
h +
2
(x, h)
.
.
.
D
kx
h +
k
(x, h)
D
1x
D
2x
.
.
.
D
kx
h +
1
(x, h)
2
(x, h)
.
.
.
k
(x, h)
=
= D
x
h +(x, h).
Apare astfel derivata unei funct ii vector ca un vector cu componente derivatele
acestora:
D
x
= f
(x) =
1
(x)
f
2
(x)
.
.
.
f
k
(x)
iar diferent iala:

(df)(x) =
(df
1
)(x)
(df
2
)(x)
.
.
.
(df
k
)(x)
1
(x)dx
f
2
(x)dx
.
.
.
f
k
(x)dx
Funct ia (x, h) este tot o funct ie vector de forma:

(x, h) =
1
(x, h)
2
(x, h)
:
k
(x, h)

cu proprietatea lim
h
1
0
|(x, h)|
2
|h|
1
= lim
h0
_
a
2
1
(x, h) +a
2
2
(x, h) +... +a
2
k
(x, h)
[h[
=
0. Tot prin tradit ie vom nota cu dx n loc de h si vom avea: (df)(x) =
(f
1
(x), f
2
(x), ..., f
k
(x))
t
dx
Exemplu: f : A R
3
f(x) = (2 +x, 3x
2
, 1 x
4
) =
2 +x
3x
2
1 x
4
(x) =
1
6x
4x
3
(df)(x) =
dx
6xdx
4x
3
dx
Daca vom lua x = 1 atunci:

f
(1) =
1
6
4
(df)(1) =
dx
6dx
4dx
Interpretarea geometrica a derivatei aplicat iilor diferent iale II

Pentrunceput vom considera k = 2. Fie astfel f : (a, b) R
2
de forma f(t) =
((t), (t))(vom conveni, pentru usurinta expuneri renuntarea la scrierea vec-
torului f sub forma de coloan a) pentru orice t (a, b). O astfel de aplicat ie se
numeste curba plan a, iar daca , (
0
(a, b) atunci se va numi curb a continu a
iar iar dac a , (
1
(a, b) atunci se va numi curb a neteda (n practic a f va
o curba neteda pe portiuni cnd , (
1
(a, b), aceasta nseamna ca , sunt

de clasa (
1
(a, b) exceptand un num ar nit de puncte din (a, b) n care exista
limite laterale nite pentru si si derivatele lor. Mult imea punctelor din
planul R
2
de forma:
H
f
= (x, y)[x = (t), y = (t), t (a, b) se numeste suportul sau urma sau
hodograful curbei f.
Derivata aplicat iei f, notat a cu f
(t) se va deni prin:

f
(t) = lim
h0
f(t +h) f(t)
h
,
AVECTORIAL
A.
daca aceasta limit a exista. Desigur aceasta se ntmpl a daca funct iile si
sunt derivabile n punctul t (a, b), deoarece:
f(t+h)f(t)
h
=
((t+h),(t+h))
t
((t),(t))
t
)
h
iar trecerea la limita se realizeaza n R
2
, dup a componente, deci:
f
(t) = (
(t),
(t))
t
Din punct de vedere geometric, existent a derivatei f
(t
0
) = (
(t
0
),
(t
0
))
t
ntr-un punct t
0
are drept consecint a posibilitatea tras arii tangentei la hodogra-
ful lui f ntr-un punct (x
0
, y
0
) dat de f(t
0
) = ((t
0
), (t
0
))
t
, not and deci
x
0
= (t
0
), y
0
= (t
0
). Ecuat ia carteziana a tangentei n (x
0
, y
0
) va :
x (t
0
)
(t
0
)
=
y (t
0
)
(t0)
,
care se obt ine prin trecerea la limit a pentru h 0 n ecuat ia dreptei, din R
2
,
care trece prin punctele f(t
0
) si f(t
0
+h) adic a n ecuat ia:
x (t
0
)
(t
0
+h) (t
0
))
=
y (t0)
(t0 +h) (t0))
,
dup a mpart irea ambilor numitori la h ,= 0.
Se poate observa pe o gur a ca tangenta la hodograful curbei f(t) =
((t), (t))
t
ntr-un punct curent al acestuia este pozit ia limit a (dac a exista) a
unei secante care trece prin doua puncte distincte ale lui H
f
si f acand ca unul
din puncte prin deplasarea pe H
f
sa tind a catre celalalt. Calculele anterioare
arat a ca va exista tangenta la H
f
n punctul f(t
0
) daca exista f
(t
0
).
In cazul spat iului R

3
considerat iile sun perfect similare celor din R
2
:
Daca f : (a, b) R
3
de forma f(t) = ((t), (t), (t))
t
pentru orice t (a, b),
unde , , sunt funct ii reale obisnuite de o variabil a real a. O astfel de
aplicat ie se numeste curba spat ial a, sau curb a stramba din R
3
. La fel dac a
, , (
0
(a, b) atunci se va numi curb a continu a iar dac a , , (
1
(a, b)
atunci se va numi curb a neteda (n practic a f va o curb a neteda pe port iuni
cand , , (
1
0
(a, b), deci , , va de clasa (
1
(a, b) exceptand un num ar
nit de puncte din (a, b) n care exista limite laterale nite pentru , , si
derivatele lor. Mult imea punctelor din planul R
3
de forma:
H
f
= (x, y, z)[x = (t), y = (t), z = (t), t (a, b)
se numeste suportul sau urma sau hodograful curbei f. Existent a derivatei
aplicat iei f, notat a cu f
(t) = (
(t),
(t),
(t))
t
ntr-un punct t are drept
consecint a posibilitatea tr asarii tangentei la hodograful lui f ntr-un punct
(x, y, z) dat de f(t) = ((t), (t), (t))
t
, not and deci x = (t), y = (t), z =
(t). Ecuat ia carteziana a tangentei va atunci:
x (t
0
)
(t
0
)
=
y (t
0
)
(t
0
)
=
z (t
0
)
(t0)
.
Not iunea poate extins a si n cazul k > 3.
Interpretarea mecanica a derivatei aplicat iilor diferent iale II
Daca vom considera k = 2 si vom lua norma lui f, adic a |f| =
_
2
(t) +
2
(t)
atunci |f
| =
_
2
(t) +
2
(t) iar dac a H
f
este traiectoria unui punct mate-
rial (av and masa egal a cu unitatea) n R
2
, atunci f(t) = ((t), (t))
t
va deni
pozit ia punctului pe traiectoria H
f
iar |(
f(t+h)f(t)
h
| va viteza medie a punc-
tului ntre punctele f(t +h) si f(t) de pe traiectorie. |f
| =
_
2
(t) +
2
(t)
este atunci viteza instantanee n punctul f(t). Num arul real pozitiv |f
| se
numeste viteza pe H
f
n punctul f(t).
In cazul spat iului R

3
considerat iile sunt perfect similare celor din R
2
: Viteza
pe H
f
n punctul f(t) = ((t), (t), (t))
t
, este egala cu:
|f
| =
_
2
(t) +
2
(t) +
2
(t)
Not iunea poate extins a si n cazul k > 3.
III. Cazul S
1
= R
m
, S
2
= R, A R
m
deschisa. f : A R.
In acest caz: x A este de forma x = (x

1
, x
2
, ..., x
m
), vector linie, din R
m
, h
R
m
este la fel ca x, h = (h
1
, h
2
, ..., h
m
). Aplicat iile liniare si marginite :
R
m
R sunt de forma (h) =
1
h
1
+
2
h
2
... +
m
h
m
unde
1
,
2
, ...,
m
sunt
componentele unui vector constant iar (h) = (, h) = h reprezinta un produs
scalar. Prin urmare:
f(x +h) f(x) = f(x
1
+h
1
, x
2
+h
2
, ..., x
m
+h
m
) f(x1, x2, ..., x
m
) =
D
x
h +(x, h) = D
1
x
h
1
+D
2
x
h
2
+... +D
m
x
h
m
+(x
1
, x
2
, ..., x
m
; h
1
, h
2
, ..., h
m
).
Vom cauta legatura ntre, D
1
x
, D
2
x
, ..., D
m
x
si f. Cum h este arbitrar vom lua
succesiv h = (h
1
, 0, ..., 0), h = (0, h
2
, 0, ..., 0), ..., h = (0, ...0, h
m
).
Astfel n primul caz avem:
f(x
1
+h
1
, x
2
, ..., x
m
) f(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = D
1
x
h
1
+(x
1
, x
2
, ..., x
m
; h
1
, 0, ..., 0)
Impart ind la h
1
,= 0 si f acand h
1
0 vom avea:
lim
h
1
0
f(x
1
+h
1
, x
2
, ..., x
m
) f(x
1
, x
2
, ..., x
m
)
h
1
= D
1
x
In cazul al doilea avem:

f(x
1
, x
2
+h
2
, ..., x
m
) f(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = D
2
x
h
2
+(x
1
, x
2
, ..., x
m
; 0, h
2
, ..., 0)
Impart ind la h
2
,= 0 si f acand h
2
0 vom avea:
lim
h
2
0
f(x
1
, x
2
+h
2
, ..., x
m
) f(x
1
, x
2
, ..., x
m
)
h
2
= D
2
x
AVECTORIAL
A.
Vom avea n cazul general:
lim
h
j
0
f(x
1
, ..., x
j
+h
j
, ..., x
m
) f(x
1
, ..., x
j
, ..., x
m
)
h
j
= D
j
x
Astfel cantit at ile obt inute prin trecere la limit a sunt de fapt derivatele
part iale de ordinul nt ai care se noteaza prin:
D
2
x
=
f
x
1
, D
2
x
=
f
x
2
, ..., D
m
x
=
f
x
m
.
Am vazut, mai nainte, c a exista si alte notat ii pe care noi nu le vom folosi.
Revenind la diferent iabilitate n acest caz vom avea:
f(x +h) f(x) =
f
x
1
h
1
+
f
x
2
h
2
+... +
f
x
m
h
m
+(x; h)
si atunci:
(df)(x) =
f
x
1
(x)h
1
+
f
x
2
(x)h
2
+... +
f
x
m
(x)h
m
,
reprezinta diferent iala funct iei f n x si pentru ca partea dreapta a ultimei
relat ii reprezint a un produs scalar vom mai scrie:
(df)(x) = (
f
x
1
(x),
f
x
2
(x), ...,
f
x
m
(x))
t
(h
1
, h
2
, ..., h
m
).
Apare astfel derivata lui f sub forma unui vector si anume:
f
(x) = (
f
x
1
,
f
x
2
, ...,
f
x
m
)
t
care se mai numeste vectorul gradient al lui f sau mai simplu gradf si se
mai noteaza prin simbolul (numit nabla) astfel:
f(x) = gradf(x) = f
(x).
Daca se considera pe r and f = x
1
, f = x
2
, ..., f = x
m
, vom avea dx
1
=
h
1
, dx
2
= h
2
, ..., dx
m
= h
m
si din acest motiv se obisnuieste sa se scrie
dx
1
, dx
2
, ..., dx
m
n loc de h
1
, h
2
, ..., h
m
si f(x) n loc de f
(x) si atunci:
(df)(x) =
f
x
1
(x)dx
1
+
f
x
2
(x)dx
2
+... +
f
x
m
(x)dx
m
,
iar f(x) = (
f
x
1
(x),
f
x
2
(x), ...,
f
x
m
(x))
t
, omit and c ateodata semnul transpus
iar
(df)(x) = f(x)dx unde dx = (dx
1
, dx
2
, ..., dx
m
).
Se poate face urmatoarea observat ie util a n aplicat ii:
f
x
j
(x) se obt ine deriv a
nd n raport cu variabila x
j
ca si cand celelalte variabile sunt constante.
Exemple: 1
. f(x
1
, x
2
) = x
1
+x
1
x
2
x
2
1
x
3
2
, x = (x
1
, x
2
).
f
x
1
= 1 +x
2
2x
1
x
3
2
;
f
x
2
= x
1
3x
2
1
x
2
2
f(x) = (1 +x
2
2x
1
x
3
2
, x
1
3x
2
1
x
2
2
)
t
; (df)(x) = (1 +x
2
2x
1
x
3
2
)dx
1
+(x
1
3x
2
1
x
2
2
)dx
2
si vom avea:
(f(x))(1, 1) = (2, 2); ((df))(1, 1) = 2dx
1
2dx
2
.
2
. f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
x
2
x
3
f
x
1
= x
2
x
3
,
f
x
2
= x
1
x
3
,
f
x
3
= x
1
x
2
; f(x) = (x
2
x
3
, x
1
x
3
, x
1
x
2
)
t
si (df)(x) =
x
2
x
3
dx
1
+x
1
x
3
dx
2
+x
1
x
2
dx
3
Completare:
Daca vom considera: x
0
= (x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
); h = (h
1
, h
2
, ..., h
m
) si x
0
+ h =
(x
1
0
+h
1
, x
2
0
+h
2
, ..., x
m
0
+h
m
) = x avem:
f(x)f(x
0
) = f
(x
0
)(xx
0
)+(x
0
, xx
0
) =
f
x
1
(x
0
)(x
1
x
1
0
)+
f
x
2
(x
0
)(x
2

x
2
0
) +... +
f
x
m
(x
0
)(x
m
x
m
0
) +(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
; x
1
0
x
1
, x
2
0
x
2
, ..., x
m
0
x
m
)
si atunci condit ia pentru va :
lim
xx
0
[[
|x x
0
|
= lim
xx
0
0
[[
_
(x
1
x
1
0
)
2
+ (x
2
x
2
0
)
2
+... + (x
m
x
m
0
)
2
= 0
si (x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
; x
1
0
x
1
, x
2
0
x
2
, ..., x
m
0
x
m
) =
_
(x
1
x
1
0
)
2
+ (x
2
x
2
0
)
2
+... + (x
m
x
m
0
)
2
(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
; x
1
0
x
1
, x
2
0
x
2
, ..., x
m
0

x
m
) si 0 pentru x x
0
.
IV.Cazul S
1
= R
m
, S
2
= R
k
, m, k > 1, m, k N, A R
m
, A deschisa. f : A
R
k
.
In acest caz aplicat iile f sunt de forma: f : A R

k
unde x A este de
forma x = (x
1
, x
2
, ..., x
m
), vector linie, din R
m
, iar f(x) R
k
si este de forma:
f(x) = (f
1
(x), f
2
(x), ..., f
k
(x))
t
=
f
1
(x)
f
2
(x)
.
.
.
f
m
(x)
,
iar f
j
: A R pentru j = 1, 2, ..., k, deci tot i f
j
sunt din categoria III, si deci:
f(x+h)f(x) =
f
1
(x +h) f
1
(x)
f
2
(x +h) f
2
(x)
.
.
.
f
k
(x +h) f
k
(x)
f
1
x
1
dx
1
+... +
f
1
x
m
dx
m
+
1
f
2
x
1
dx
1
+... +
f
2
x
m
dx
m
+
2
.
.
.
f
k
x
1
dx
1
+... +
f
k
x
m
dx
m
+
k
f
1
x
1
f
1
x
2
...
f
1
x
m
f
2
x
1
f
2
x
2
...
f
2
x
m
.
.
.
f
k
x
1
f
k
x
2
...
f
k
x
m
dx
1
dx
2
.
.
.
dx
m
2
.
.
.
=
(df)(x) +(x, h) = f
(x)dx +(x, h)
Apare astfel derivata lui f, f
(x), de forma unei matrice cu k linii si m

coloane.
f
(x) =
f
1
x
1
f
1
x
2
...
f
1
x
m
f
2
x
1
f
2
x
2
...
f
2
x
m
.
.
.
f
k
x
1
f
k
x
2
...
f
k
x
m
numit a matricea Jacobi sau jacobiana funct iei f, av and un num ar de k linii,
egal cu num arul de componente ale funct iilor si un num ar de m coloane, egal
cu num arul de componente variabile ale funct iei.
AVECTORIAL
A.
V.Cazul S
1
= C, S
2
= C,A C ;A deschisa z A.
In acest caz z = x+iy, h C, h = h

1
+ih
2
si z+h A, f este diferent iabil a
n z A f : A C. Prin urmare, vom avea:
f(z +h) f(z) = D
z
h +(z, h)
unde D
z
= D
1
+iD
2
, =
1
+i
2
. Cum f(z) C rezult a ca f(z) = f(x+iy) =
u(x, y) + iv(x, y) cu u, v : R
2
R si f(z + h) = f(x + h
1
+ i(y + h
2
)) =
u(x +h
1
, y +h
2
) +iv(x +h
1
, y +h
2
) si f(z +h) f(z) = [u(x +h
1
, y +h
2
)
u(x, y)] + i[v(x + h
1
, y + h
2
) v(x, y)] = (D
1
+ iD
2
)(h
1
+ ih
2
) +
1
+ i
2
.
Separ and partea real a si partea imaginar a vom avea:
_
u(x +h
1
, y +h
2
) u(x, y) = D
1
h
1
D
2
h
2
+
1
v(x +h
1
, y +h
2
) v(x, y) = D
2
h
1
+D
1
h
2
+
2
care arat a ca u si v sunt dou a funct ii de dou a variabile diferent iabile. Pe de
alta parte t in and cont de punctul cazulIII, cazul u, v : R
2
R:
_
u(x +h
1
, y +h
2
) u(x, y) =
u
x
h
1
+
u
y
h
2
+
1
v(x +h
1
, y +h
2
) v(x, y) =
v
x
h
1
+
v
y
h
2
+
2
Compar and cele dou a rezultate vom avea:
D
1
=
u
x
=
v
y
; D
2
=
u
y
=
v
x
(3.13)
numite relat iile Cauchy-Riemann. Aceste relatii conduc la concluzia ca pentru
o funct ie f : A C C sa e diferent iabil a ntr-un punct z A nu este
sucient ca u si v, componentele lui f, sa e diferent iabile n A ci mai trebuie
sa e indeplinite condit iile Cauchy- Riemann, de mai sus.
Exemplu: f(z) = z
2
u(x, y) = x
2
y
2
, v(x, y) = 2xy.
f(z +h) f(z) = (z +h)
2
z
2
= 2zh +h D
z
= 2z, = h
2
.
Daca se iau dou a funct ii u(x, y), v(x, y) reale diferent iabile ntr-un punct
(x, y), atunci consider am f = u + iv ca o aplicat ie de la C la C. Daca nu
vor indeplinite condit iile de mai sus f nu va diferent iabil a. Presupun and
ca sunt respectate condit iile Cauchy-Riemann atunci f este derivabila si vom
putea scrie:
f
(z) = D
1
+iD
2
=
u
x
+i
v
x
=
u
x
i
u
y
=
v
y
+i
v
x
=
v
y
i
u
y
,
iar dac a se va nota cu dx = h
1
, dy = h
2
deci dz = dx +idy = h.
(df)(z) = f
(z)dz = (
u
x
+i
v
x
)dz = (
u
x
i
u
y
)dz = (
v
y
+i
v
x
)dz = (
v
y
i
u
y
)dz
3.5.4 Proprietat i ale diferent ialei si derivatei aplicat iilor con-
crete.
Ne vom situa mai nt ai n cazul I al precedentului subcapitol.
Aproximarea funct iilor cu ajutorul diferent ialei.
T in and cont de semnicat ia practica a diferent ialei n acest caz:
f(x +h) f(x) f
(x)h
si vom folosi aceasta formul a pentru calculul aproximtiv al unor valori date de
anumite funct ii.
Exemple:
1
. S a se calculeze, cu aproximat ie, sin(46
). Deoarece sin(x+h)sin(x)
sin(x)h pentru x = 45
, h = 1
sau x =

4
radiani si h =

180
radiani atunci:
sin(46
) sin(45
) + (cos(45
)1
2
2
+
2
2
180
= 0, 7194 2
. S a se calculeze
3
24. Deoarece 24 = 273 consider and f(x) =

3
x, x = 27, h = 3
3
24
3
27 +
1
3
3
27
2
(3) = 3
1
9
= 2, 8888
Teorema lui Rolle.
f continu a pe [a, b], f derivabila pe (a, b) atunci dac a f(a) = f(b) exista cel
put in un punct c (a, b) astfel ca f
(c) = 0.
Deoarece f este continua ntr-un interval nchis isi va atinge valorile
extreme n puncte din [a, b]. Cum f(a) = f(b), daca f nu este constanta f
si va atinge valoarea maxima(dac a f(x
0
) > f(a)) respectiv valoarea minima
(dac a f(x
0
) < f(a)) cel putin ntr-un punct c (a, b) n baza teoremei de la
continuitate iar n baza teoremei 4 de la propriett ile generale ale diferent ialei
vom avea f
(c) = 0.|
Teorema lui Cauchy.
f, g continue pe [a, b], derivabile pe (a, b) iar g
(x) ,= 0 pentru x (a, b) atunci

g(b) g(a) ,= 0 si exista un num ar c (a, b) astfel ca:
f(b)f(a)
g(b)g(a)
=
f
(c)
g
(c)
.
Pentru demonstrat ie vom deni funct ia F : [a, b] R prin :
F(x) =
f(x) g(x) 1
f(a) g(a) 1
f(b) g(b) 1
AVECTORIAL
A.
Este evident ca F este continua pentru x [a, b] si derivabil a pentru x (a, b)
iar F(a) = F(b) = 0. Teorema lui Rolle asigura existenta unui punct c (a, b)
astfel ca F
(c) = 0 cum
F
(x) =
(x) g
(x) 0
f(a) g(a) 1
f(b) g(b) 1
va rezulta F
(c) = 0 sau f
(c)(g(a) g(b)) g
(c)(f(a) f(b)) = 0, deci relatia

din enunt.|
Teorema Lagrange:
f continu a pe [a, b], f derivabila pe (a, b) atunci exist a c (a, b) astfel ca:
f(b)f(a) = f
(c)(ba) Justicarea se face cu teorema Cauchy lund g(x)=x.|

Derivata funct iei inverse.
Daca f : [a, b] [c, d] este bijectiva, atunci dac a f
(x) ,= 0 pentru x (a, b)

funct ia invers a f
1
: [c, d] [a, b] este derivabil a si
(f
1
)
(y) =
1
(f
f
1
)(y)
=
1
f
(f
1
(y))
=
1
f
(x)
Deoarece f este bijectiva va exista f
1
: [c, d] [a, b] si (f
1
f)(x) = x
sau (f
1
(f(x)) = x. Prin derivare vom avea: (f
1
)
(f(x))f
(x) = 1. Not and

f(x) = y deci x = f
1
(y) va rezulta (f
1
)
(y)f
(x) = 1 sau:
(f
1
)
(y) =
1
f
(x)
Exemplu: f(x) = sin x, f
1
(y) = arcsin y (f
1
)
(y) =
1
f
(x)
=
1
cosx
=
1
1sin
2
x
=
1
1y
2
.
Derivata si diferent iala de ordin superior.
Fie f : (a, b) R daca f este diferentiabil a n orice punct din (a, b) atunci
atat f
cat si df pot considerate funct ii denite pe (a, b) cu valori reale si de

aceea acestea pot diferent iabile. Iter and acest rationament, se pot deni at at
derivatele cat si diferent ialele de ordin 2, 3,... ale lui f. Vom utiliza notatiile
f
0
= f, f
(k+1)
= (f
(k)
)
, k = 0, 1, 2, ... pentru derivatele de orice ordin ale lui

f (dac a exista) si d
0
f = f, d
k+1
f = d(d
k
f), k = 0, 1, 2, ... pentru diferent ialele
de orice ordin ale lui f (dac a exista). Leg atura ntre derivata de ordinul k+1,
f
(k+1)
si cea de ordin k , f
(k)
se obt ine prin formula:
f
(k+1)
(x) = lim
h0
f
(k)
(x +h) f
(k)
(x)
h
,
k = 0, 1, 2, ... Vom pune n evident a legatura ntre diferent iala de ordin k ,
d
k
f, a lui f si derivata de ordin k, f
(k)
a lui f.
Fie k = 2, deoarece (df)(x) = f
(x)h iar (d
2
f)(x) = d(df)(x), (d
2
f)(x) va
partea principal a (adic a partea liniar a n raport cu h = dx) a cresterii
(df)(x, h) prin urmare:
(df)(x, h) = (df)(x+h) (df)(x) = ((f
(x)h))(x, h) = [(f
(x)h+
f
]h =
f
h +
f
cu
f
=
f
h, de unde se deduce egalitatea:
(d
2
f)(x) = f
(x)h
2
= f
(x)(dx)
2
; f
(x) =
d
2
f
dx
2
Proced and n mod aseman ator vom avea, pentru k = 3, 4, ...
(d
k
f)(x) = f
(k)
(x)h
k
= f
(k)
(x)(dx)
k
; f
(k)
(x) =
(d
k
f)(x)
dx
k
Pentru o funct ie diferent iabil a (derivabil a) de k ori pe un interval (a, b) vom
spune c a apart ine mult imii de funct ii derivabile de k ori, notat a cu (
k
(a, b),
adic a f (
k
(a, b), sau ca este de clasa (
k
pe intervalul (a, b).
O proprietate a funct iilor de clasa (
k
(a, b).
Daca f, g (
k
(a, b) atunci:
(f(x)g(x))
(k)
=
k
j=0
C
j
k
f
(kj)
(x)g
(j)
(x) =
k
j=0
C
j
k
f
(j)
(x)g
(kj)
(x)
Justicarea se face prin metoda induct iei complete.|
Polinomul lui Taylor. Dezvoltarea lui Taylor.
Daca f (
k+1
(a, b), atunci f se poate scrie sub forma:
f(x) = f(x
0
)+
xx
0
1!
f
(x
0
)+
(xx
0
)
2
2!
f
(x0)+...+
(xx
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
)+
(xx
0
)
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c),
unde c este un punct intermediar ntre x si x
0
iar x, x
0
(a, b).
Fie x
1
un punct arbitrar din (a, b) si x
0
punctul din teorema si e funct iile:
g(x) = f(x) +
x
1
x
1!
f
(x) +
(x
1
x)
2
2!
f
(x) +... +
(x
1
x)
n
n!
f
(n)
(x)
h(x) = (x
1
x)
n+1
Deriv and aceste funct ii vom avea:
g
(x) = f
(x) + [
x
1
x
1!
f
(x) f
(x)] + [
(x
1
x)
2
2!
f
(x)
x
1
x
1!
f
(x)] + ... +
[
(x
1
x)
n
n!
f
(n+1)
(x)
(x
1
x)
n1
(n1)!
f
(n)
(x)] =
(x
1
x)
n
n!
f
(n+1)
(x)
h
(x) = (n + 1)(x
1
x)
n
.
Aplic and teorema Cauchy pe intervalul determinat de x
0
si x
1
funct iilor g si
h obt inem:
g(x
1
)g(x
0
)
h(x
1
)h(x
0
)
=
g
(c)
h
(c)
unde c este un punct ntre x
0
si x
1
si deci:
f(x
1
)f(x
0
)+
x
1
x
0
1!
f
(x
0
)+
(x
1
x
0
)
2
2!
f
(x
0
)+...+
(x
1
x
0
)
n
n!
f
(n)
(x0)
(x
1
x)
n+1
=
(x
1
c)
n
n!
(n+1)(x
1
c)
n
sau
f(x
1
) = f(x
0
)+
x
1
x
0
1!
f
(x
0
)+
(x
1
x
0
)
2
2!
f
(x
0
)+...+
(x
1
x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
)+
(x
1
x
0
)
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c)
si cum x
1
este arbitrar el poate notat cu x.
AVECTORIAL
A.
Forma obt inut a pentru f(x) se numeste dezvoltarea Taylor de ordin n si
dac a not am cu x = x
0
+h vom avea:
f(x
0
+ h) = f(x
0
) +
h
1!
f
(x
0
) +
h
2
2!
f
(x
0
) + ... +
h
n
n!
f
(n)
(x
0
) +
h
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c).
Notand cu: (T
n,x
0
f)(x) = f(x
0
)+
xx
0
1!
f
(x
0
)+
(xx
0
)
2
2!
f
(x
0
)+...+
(xx
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
)
si cu: (R
n,x
0
f)(x, c) =
(xx
0
)
n+1
(n+1)!
f
(n+1)
(c) atunci: (T
n,x
0
f)(x) se numeste
polinomul Taylor de grad n pentru f (
n+1
(a, b). (R
n,x
0
f)(x, c) se numeste
restul Taylor de ordin n pentru f (
n+1
(a, b). f(x) = (T
n,x
0
f)(x)+(R
n,x
0
f)(x, c)|
Aplicat ie: Consider am polinomul de grad n, f(x) = a
0
+a
1
x+... +a
n
x
n
=
p
n
(x), f (
k
(R), ()k N si f
(n+1)
(x) = 0. Deci (R
n,x
0
p
n
)(x, c) = 0 si
p
n
(x) = p
n
(x
0
) +
xx
0
1!
p
n
(x
0
) +
(xx
0
)
2
2!
p
n
(x
0
) +... +
(xx
0
)
n
n!
p
(n)
n
(x
0
).
Daca f ((a, b) dezvoltarea Taylor poate scris a pentru orice n N,
ceea ce face sa se aduca n discut ie serii de forma:
n=0
f
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
cu
x
0
(a, b), care de fapt sunt serii de puteri cu a
n
=
f
(n)
(x
0
)
n!
. Daca seria de
puteri are raza R atunci intervalul (x
0
R, x
0
+R) este domeniul sumei seriei
si vom arata ca aceasta coincide cu f(x). Deoarece
1
R
= limsup
n
_
[a
n
[ vom
avea
n
a
n
=
n
_
|f
(n+1)
(x)|
n!
<
1
R
+ si deci
|f
(n+1)
(x)|
n!
< (
1
R
+ )
n
pentru n N
deoarece f (
(a, b) vom avea:

[f(x)
n1
k=0
(x x
0
)
k
k!
f
(k)
(x
0
)[ = [
(x x
0
)
n
n!
[[f
(n)
(c)[ < [(x x
0
)(
1
R
+ )]
n
.
Cum [x x
0
[ = r < R alegand > 0 astfel ca r(
1
R
+ ) < 1 rezult a ca:
[(x x
0
)(
1
R
+)]
n
0 ceea ce nseamna ca: f(x) =
n=0
(x x
0
)
n
n!
f
(n)
(x
0
).
Derivatele funct iilor compuse, consecint e.
In cazul funct iilor de o variabil a se stie ca este valabil a urm atoatrea egalitate:
(g f)
(x) = g
(f(x))f
(x), (3.14)
unde (g f)(x) = g(f(x)), si daca f este derivabil a n punctul x (a, b), a <
b, a, b nit i iar g este derivabil a n punctul y = f(x). Egalitatea (3.14) se
numeste formula de derivare a funct iilor compuse si aceasta se poate generaliza
la un numar nit de factori:
(u
n
u
n1
... u2 u1)(x) = (u
n
)
((u
n1
... u2 u1)(x))...(u1)
(x). (3.15)
In cazul funct iilor de mai multe variabile independente sunt mai importante
trei generalizari ale formulei (3.14). Pentru usurint a se va trata mai nt ai cazul
a dou a variabile independente, cazul general put andu-se trata prin analogie.
Prima generalizare se refera la cazul unei compuneri de forma:
A R
2
f
R
g
R, prin:
(g f)(x, y) = g(f(x, y)) = F(x, y),
unde A
2
deschisa n R
2
iar f diferentiabil a n (x
0
, y
0
) A
2
si g diferentiabil a
n z
0
= f(x
0
, y
0
).

In acest caz se poate justica egalitatea:
dF(x
0
, y
0
) = g
(f(x
0
, y
0
))(
f
x
(x
0
, y
0
)dx +
f
y
(x
0
, y
0
)dy)
sau mai condensat cu (x, y) n loc de (x
0
, y
0
):
dF(x, y) = g
(f(x, y))df(x, y), iar pentru derivata avem:

F
(x, y) = g
(f(x, y))f
(x, y),
unde F
si f
sunt vectorii gradient i respectivi de funct ii de dou a variabile.

A doua generalizare se refer a la cazul unei compuneri de forma:
(a, b) R
f=(,)
R
2
g
R, prin: (g f)(t) = g(f(t)) = g((t), (t)) =
g(x, y) = F(t), cu x = (t), y = (t), unde F : (a, b) R, reprezint a funct ia
compusa, , : (a, b) R, ind funct ii reale cu valori reale obisnuite, deriv-
abile n t
0
(a, b) iar g diferent iabil a n (x
0
, y
0
) = ((t
0
), (t
0
)), F va
derivabil a n t
0
ind valabil a egalitatea:
dF(t
0
) = (
g
x
)(x
0
, y
0
)
(t)dt + (
g
y
)(x
0
, y
0
)
(t)dt
sau mai condensat(cu t n loc de t
0
) sub forma:
dF(t) = [
g
x
(x, y)
(t) +
g
y
(x, y)
(t)]dt
iar pentru derivata:
F
(t) =
g
x
(x, y)
(t) +
g
y
(x, y)
(t) = g
(x, y) f
(t)
utiliz and notat ia produsul scalar obisnuit din R
2
, (a b = a
1
b
1
+ a
2
b
2
) al ele-
mentelor a = (a
1
, a
2
), b = (b
1
, b
2
).
In cazul nostru g
(x, y) = ((
g
x
)(x, y), (
g
y
)(x, y))
iar f
(t) = (
(t),
(t)).
A treia generalizare se refera la cazul unei compuneri de forma:
A
2
R
f=(,)
R
2
g
R,
prin:
(g f)(x, y) = g(f(x, y)) = g((t, ), (t, )) = F(t, ),
AVECTORIAL
A.
cu x = (t, ), y = (t, ), unde F : A
2
R
2
R, (functia compus a)
, : A
2
R
2
R, ind funct ii reale cu dou a variabile reale obisnuite, deriv-
abile n (t
0
,
0
) A
2
iar g diferent iabil a n (x
0
, y
0
) = ((t
0
,
0
), (t
0
,
0
)), -
ind valabil a egalitatea: dF(t
0
,
0
) = (
g
x
)((t
0
,
0
), (t
0
,
0
))
(t
0
,
0
)(dt, d)+
(
g
y
)((t
0
,
0
), (t
0
,
0
))
(t
0
,
0
)(dt, d)
sau mai condensat(cu t n loc de t
0
si cu n loc de
0
sub forma:
dF(t, ) = (
g
x
((t, ), (t, )), (
g
y
)((t, ), (t, )))((
t
)dt + (
)d,

t
)dt +
(
)d), iar pentru derivat a:

F
(t, ) = (
g
x
((t, ), (t, )),
g
y
((t, ), (t, )))
_

t
_
sau:
gradF(t, ) = gradg(x, y)Jacobian(, )(t, ),
sau nc a:
F(t, ) = g(x, y)
(, )
(t, )
,
termenul din partea dreapt a reprezint a produsul dintre vectorul gradient si
matricea lui Jacobi, corespunzatoare funct iilor si . Vom face justicarea nu-
mai celui de-al doilea caz, celelalte facandu-se aseman ator.
In baza ipotezelor
sunt adev arate egalit at ile:
(t +h) (t) =
(t)h +
(t +h) (t) =
(t)h +
g(x +p, y +q) g(x, y) =

g
x
(x, y)p +
g
y
(x, y)q +
g
cu

h
0,

h
0 cand h 0 iar

g
p
2
+q
2
0 cand
_
p
2
+q
2
0
sau echivalent in limbaj : [
[ < [h[, [
[ < [h[, [
g
[ <
_
p
2
+q
2
dac a [h[ < () si
_
p
2
+q
2
< (). Utiliz and funct ia F din (?) cu x =
(t), y = (t), p =
(t)h+
, q =
(t)h+
din egalit at ile de mai sus avem:

F(t + h) F(t) = g((t + h), (t + h)) g((t), (t)) == g((t) +
(t)h +
, (t) +
(t)h +
) g((t), (t)) == (
g
x
)((t), (t))(
(t)h +
) +
(
g
y
)((t), (t))(
(t)h+
)+
g
== [(
g
x
)((t), (t))
(t)+(
g
y
)((t), (t))(
(t)]h+
g
, cu
g
= (
g
x
)((t), (t))(
) + (
g
y
)((t), (t))(
) +
g
si din egalit at ile
anterioare rezult a usor ca: [
g
[ <
[h[ si deci F este diferent iabil a n t.|

Calcul and diferent iala lui F n punctul t(adic a produsul F
(t)dt) rezult a:
dF(t) = d(g((t), (t))) = dg(x, y) = F
(t)dt = (
g
x
)(x, y)dx + (
g
y
)(x, y)dy.
Am t inut cont c a x = (t), y = (t).
La fel n cazul al trilea:
dF(t, ) = dg((t, ), (t, )) = F
(t, ) (dt, d) = (
g
x
)(x, y)dx+(
g)
y
)(x, y)dy
cu x = (t, ), y = (t, ).
Din acest sir de egalit at i se deduce o regula mnemotehnica pentru calculul
diferent ialei nt ai si anume:
Diferent iala nt ai are aceeasi forma e ca x si y sunt variabile independente
e ca x si y nu sunt variabile independente. Dac a x si y nu sunt variabile
independente, se efectuiaza calcule pentru diferent ilele acestor funct ii care se
nlocuiesc n forma clasic a pentru dg.
De ret inut c an aceste nlocuiri
g
x
,
g
y
sunt notat ii pentru derivate part iale
si acesti x, y nu se nlocuiesc.
Faptul c a diferent iala nt ai are aceeasi forma e ca x si y sunt variabile
independente e c a x si y nu sunt variabile independente este cunoscut sub
numele de invarianta diferentialei nt ai.
Din calculele anterioare rezult a si modul de calcul al derivatelor part iale
ale unor funct ii compuse.
Asfel n condit iile amintite mai sus pentru funct ia compusa F(t, ) =
g((t, ), (t, )) = g(x, y) avem:
dF =
F
x
dx +
F
y
dy =
F
t
dt +
F
d,
iar: dx =

t
dt+
d, si dy =

t
dt+
d

In acest caz putem justica ecare
din egalit at ile:
F
t
((t, ), (t, )) =
g
x
((t, ), (t, ))
t
(t, ) +
g
y
((t, ), (t, ))
t
(t, )
F
((t, ), (t, )) =
g
x
((t, ), (t, ))
(t, ) +
g
y
((t, ), (t, ))
(t, )
Trecand la cazul general putem enunt a urmatoarele reguli de derivare pen-
tru: (a, b) R
f=(
1
,
2
,...,
n
)
R
n
g
R, prin:
(g f)(
1
(t),
2
(t), ...,
n
(t)) = g((
1
(t),
2
(t), ...,
n
(t))) = F(t),
unde: F : R R, ind funct ia compusa care este derivabil a n punctul curent
t iar derivata sa, n acest caz, este data de formula:
F
(t) =
n
j=1
g
x
j
j
(t) = g
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) f
(t),
unde x
j
=
j
(t)j = 1, 2, ..., n
Putem extinde aceasta formul a astfel: A
p
R
p
f=(
1
,
2
,...,
n
)
R
n
g
R,
prin: (g f)(
1
(t
1
, t
2
, ..., t
p
),
2
(t
1
, t
2
, ..., t
p
), ...,
n
(t
1
, t
2
, ..., t
p
)) =
= g((
1
(t
1
, t
2
, ..., t
p
),
2
(t
1
, t
2
, ..., t
p
), ...,
n
(t
1
, t
2
, ..., t
p
))) = F(t
1
, t
2
, ..., t
p
), unde:
F : R
p
R, ind funct ia compusa care este derivabila n punctul curent
(t
1
, t
2
, ..., t
p
) iar derivatele part iale n acest caz sunt date de formulele:
F
t
j
=
n
k=1
g
x
k
k
t
j
, j = 1, 2, ..., p.
Identitatea lui Euler.
Functia f S(A
2
) (A
2
deschisa n R
n
) se numeste pozitiv omogena, pe scurt
omogena de grad p N, dac a:
AVECTORIAL
A.
f(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
) = t
p
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
n
) A
n
, unde t
p
= e
p ln t
(deci t > 0 obligatiriu).
Daca deriv am n raport cu t identitatea de mai sus obt inem:
x
1
f
x
1
(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
)+x
2
f
x
2
(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
)+... +x
n
f
x
n
(tx
1
, tx
2
, ..., tx
n
) =
pt
p1
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
).
Pentru t = 1 obt inem:
x
1
f
x
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)+x
2
f
x
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)+...+x
n
f
x
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = pf(x
1
, x
2
, ..., x
n
),
numit a identitatea lui Euler pentru funct iile pozitiv omogene de grad p.
Identitatea lui Euler a fost folosit a n mecanica la exprimarea energiei
cinetice, care poate interpretat a ca o funct ie omogena de grad doi n com-
ponentele vitezei, dar este aplicabil a si n alte situat ii. De exemplu, dac a g
este diferent iabil a, funct ia f(x, y, z) =
z
2
xy
g(
y
x
,
x
2
y
2
) este iarasi diferent iabil a cu
x > 0, y > 0 iar expresia: x
f
x
+ y
f
y
este mai greu de calculat direct. Ob-
servand c a f este omogena de grad zero vom avea: x
f
x
+ y
f
y
+ z
f
z
= 0 si
deci x
f
x
+y
f
y
= z
f
z
= 2f(x, y, z)
Are loc si o reciproca a identit at ii lui Euler, adic a:
Orice funct ie f (
(1)
(A
n
), care verica identitatea lui Euler este o funct ie
pozitiv omogen a de grad p.
Pentru usurint a vom lua n = 2. Fie g : (0, ) R, prin: g(t) =
f(tx, ty) t
p
f(x, y). Vom arata ca g(t) = 0 pentru orice t (0, ). Functia g
ind diferent iabil a pentru t > 0, n baza regulii de derivare a funct iilor com-
puse, iar g(1) = 0. Calculnd g
(t) vom avea:

g
(t) = x
f
x
(tx, ty) +y
f
y
(tx, ty) pt
p1
f(x, y)
Inlocuind n identitatea lui Euler (x, y) cu (tx, ty) se va obt ine: g
(t) =
p
t
f(tx, ty) pt
p1
f(x, y) =
p
t
g(t), pentru orice t > 0, de unde rezult a tg
(t)
pg(t) = 0 sau
d
dt
(
g(t)
t
p
) = 0 pentru orice t > 0, din care rezult a:
g(t)
t
p
= constant,
pentru orice t > 0, si cum g(1) = 0 va rezulta g(t) = 0 pentru orice t (0, ).|
Extinderea formulei lui Lagrange.
Daca f S(A
n
), f diferent iabil a pe A
n
, si x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
),
dou a puncte din A
n
, atunci va exista (0, 1) astfel nc at:
f(x
1
, x
2
, ..., x
n
) f(y
1
, y
2
, ..., y
n
) =
n
j=1
(x
j
y
j
)
(f
x
j
(
1
,
2
, ...,
n
) (3.16)
cu
k
= x
k
+(y
k
x
k
), k = 1, ..., n
Vom face justicarea pentru cazul n = 2, pentru n > 2 justicarea se
face n acelasi mod. Lu am astfel funct ia compusa g(t) = f(x
1
+t(y
1
x
1
), x
2
+
t(y
2
x
2
)) cu (x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) dou a puncte din A
2
R
2
. Deoarece n R are
loc identitatea lui Lagrange:
g(1) g(0) = g
()
cu (0, 1) iar g(1) = f(y
1
, y
2
), g(0) = f(x
1
, x
2
), vom avea:
g
(t) = (y
1
x
1
)
f
x
1
(x
1
+ t(y
1
x
1
), x
2
+ t(y
2
x
2
)) + +(y2 y1)
f
x
2
(x
1
+
t(y
1
x
1
), x
2
+ t(y
2
x
2
)), unde
f
x
1
reprezinta derivata n raport cu prima
componenta iar
f
x
2
reprezinta derivatan raport cu cea de-a doua component a.
Inlocuind t cu (0, 1) si pentru a elimina orice confuzie, not am

1
= x
1
+
(y
1
x
1
),
2
= x
2
+(y
2
x
2
) vom avea egalitatea lui Lagrange:
f(x
1
, x
2
) f(y
1
, y
2
) = (x
1
y
1
)
f
x
1
(
1
,
2
) + (x
2
y
2
)
f
x
2
(
1
,
2
).|
Exemple :
1
. f(x, y) = x
2
+y
3
. Consider am punctele (0, 0), (1, 1). Vom avea:
f(1, 1) f(0, 0) =
f
x
(
1
,
2
) +
f
y
(
1
,
2
) cu
1
=
2
= .
Rezulta: f(1, 1) f(0, 0) = 2 + 3
2
, si deci 2 = 2 + 3
2
, de unde rezult a:
=
1
7
3
si convine numai =
1+
7
3
.
2
. Pentru f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
si punctele (1, 1, 1), (0, 0, 0) obt inem: 3 = 6
si deci = 0, 5.
Teorema de existent a a diferent iabilitat ii unei funct ii de mai multe
variabile.
Este important de semnalat c a existent a tuturor derivatelor part iale ale lui f
n punctul x nu asigur a diferent iabilitatea lui f n acel punct x dup a cum se
poate ar ata pe exemplul:
f(x) =
_
xy
x
2
+y
2
, daca x
2
+y
2
,= 0
0 , dac a x
2
+y
2
= 0
O conditie sucienta de diferentiabilitate este data de:
Teorema 12: Daca f : A
m
R
m
R este data astfel ca
f
x
j
exista n veci-
natatea unui punct x
0
A
m
pentru j = 1, 2, ..., m si
f
x
j
sunt continui n x
0
atunci f este diferent iabil a n x
0
.
Vom demonstra teorema pentru m = 2 si vom scrie:
f(x
0
+h, y
0
+k) f(x
0
, y
0
) = [f(x
0
+h, y
0
+k) f(x
0
, y
0
+k)] +[f(x
0
, y
0
+
k)f(x
0
, y
0
)]. Apoi aplic am teorema cresterilor nte ec arei paranteze si vom
avea:
f(x
0
+ h, y
0
+ k) f(x
0
, y
0
) =
f
x
(, y
0
+ k)h +
f
y
(x
0
, )k, unde este ntre
x
0
si x
0
+ h iar ntre y
0
si y
0
+ k.

In baza continuit at ii derivatelor part iale
n (x
0
, y
0
) avem:
f
x
(, y
0
+k) =
f
x
(x
0
, y
0
) +
x
.
f
y
(x
0
, ) =
f
y
(x
0
, y
0
) +
y
.
unde [
x
[ < si [
y
[ < dac a

h
2
+k
2
< , ceeace nseamna:
f(x
0
+h, y
0
+k)f(x0, y0) =
f
x
(x
0
, y
0
)h+
f
y
(x
0
, y
0
)k+, unde =
x
h+
y
k
AVECTORIAL
A.
si deoarece:
0 <
||
h
2
+k
2

x
h
2
+k
2
[h[ +

y
h
2
+k
2
[k[ <
(|h|+|k|)
h
2
+k
2
si putem lua =
h
2
+k
2
si
se deduce:
lim
(h,k)(0,0)
[[
h
2
+k
2
= 0|.
Derivata unui camp scalar n raport cu un o direct ie data.
Pentru usurint a expunerii vom considera mai nt ai cazul n = 2 si e (a, b) un
element nenul xat n R
2
(deci a
2
+b
2
> 0). Acest element nenul va denumit
direct ie n R
2
. Pentru (x
0
, y
0
) R
2
mult imea din R
2
denit a prin:
(x, y) R
2
[x = x
0
+ta, y = y
0
+tb, t R
se va numi linie dreapt a care trece prin punctul (x
0
, y
0
) si are direct ia (a, b).
Deoarece a
2
+ b
2
> 0, se poate lua n considerat ie elementul din R
2
av and
componentele (
a
a
2
+b
2
,
b
a
2
+b
2
), care poart a numele de versor al direct iei (a, b)
n R
2
. Convenim s a not am acest versor prin: = (
1
,
2
), cu
1
=
a
a
2
+b
2
,
2
=
b
a
2
+b
2
,
_
2
1
+
2
2
= 1. Dac a f S(A
2
) este un camp scalar n mult imea
deschisa A
2
, iar este versorul directiei (a, b) din R
2
, prin derivata n ra-
port cu direct ia , n punctul (x
0
, y
0
) A
2
notat a cu
f
(x
0
, y
0
), se nt elege
num arul real g
(0), unde g(t) = f(x

0
+t
1
, y
0
+t
2
).
In baza formulei de dervare a funct iilor compuse, avem:

f
(x
0
, y
0
) =
f
x
(x
0
, y
0
)
1
+
f
y
(x
0
, y
0
)
2
= f
(x
0
, y
0
) .
Putem justica geometric denit ia derivatei n raport cu o direct ie data
f
(x
0
, y
0
) scriind efectiv:
g
(0) = lim
t0
g(t) g(0)
t
= lim
t0
f(x
0
+at, y
0
+bt) f(x
0
, y
0
)
t
Fig. 3.1:
Daca vom lua punctele (x
0
+ta, y
0
+tb), (x
0
, y
0
) acestea se aa pe dreapta
ce trece prin (x
0
, y
0
) si are direct ia (a, b). Cele dou a puncte sunt luate n sens
crescator al parametrului t (mai precis pentru t > 0). Se constata ca t este
exact distant a dintre (x
0
, y
0
) si (x
0
+ ta, y
0
+ tb), resupun and a
2
+ b
2
= 1
si deci derivata unui c amp scalar n direct ia (a, b) ntr-un punct (x
0
, y
0
) este
limita raportului dintre diferent a valorilor acestui c amp n punctul considerat
si un punct vecin situat pe dreapta ce trece prin (x
0
, y
0
) si are direct ia (a, b)
si distant a t dintre aceste puncte.
De aici rezulta ca daca t < 0, punctul (x
0
+ta, y
0
+tb) va luat n sens opus
deplasarii normale pe dreapta si atunci derivata
f
va avea semnul minus

deoarece la numitor distant a va egala cu t, distant a ind ntotdeauna un
num ar pozitiv.

In particular, derivata n raport cu direct ia Ox
j
deci pentru
= (0, 0, ..., 1, ..., 0), 1 este pe locul j si:
f
x
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
f
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
Derivatan raport cu o direct ie are toate propriet at ile derivatei obisnuite(astfel):
(f +g)(x
0
, y
0
) =
f
(x
0
, y
0
) +
g
(x
0
, y
0
) (), R
(fg)(x
0
, y
0
) =
f
(x
0
, y
0
)g(x
0
, y
0
) +f(x
0
, y
0
)
g
(x
0
, y
0
),
(
f
g
)(x
0
, y
0
) =
f
(x
0
,y
0
)g(x
0
,y
0
)f(x
0
,y
0
)
g
(x
0
,y
0
)
g
2
(x
0
,y
0
)
la care se mai adauga unele noi, cum ar :
f
()
(x
0
, y
0
) =
f
(x
0
, y
0
) () R,
f
(
1
+
2
)
(x
0
, y
0
) =
f
1
(x
0
, y
0
) +
f
2
(x
0
, y
0
)
Normala si tangenta la curbe n planul R
2
.
Una din aplicat iile imediate ale regulii de derivare a funct iilor compuse se refera
la interpretatrea geometric a a derivatelor part iale pentru c ampuri scalare.
Fie f S(A
2
)(x
0
, y
0
) A
2
R
2
si curba de nivel constant f(x, y) = f(x
0
, y
0
)
care trece prin punctul (x
0
, y
0
). Scriind curba de nivel sub forma g(t) =
((t), (t)) (posibilitatea acestei exprimari va justicat a cu ocazia expunerii
teoremei funct iilor implicite) va rezulta egalitatea: f((t), (t)) = f(x
0
, y
0
)
pentru orice t (a, b), a < b, a, b nit i.

In baza formulei de derivare a funct iilor
compuse vom avea:
f
x
((t), (t))
(t) +
f
y
((t), (t))
(t) = 0
care pentru t
0
(a, b) ales astfel nc at (t
0
) = x
0
, (t
0
) = y
0
se scrie:
f
x
((t), (t))
(t
0
) +
f
y
((t
0
), (t))
(t) = 0
In ipoteza f (
(1)
(A
2
) exista at at derivatele part iale
f
x
,
f
y
cat si derivatele
. Egalitatea ultim a poate interpretat a ca o relat ie de ortogonalitate

(perpendicularitate) ntre vectorii f
(x
0
, y
0
) si g
(t
0
) = (
(t
0
),
(t
0
)) deci
f
(x
0
, y
0
) g
(t
0
)
Deoarece g
(t
0
) = (
(t
0
),
(t
0
)) constituie parametri diectori ai tangentei
la curba de nivel n cauz a, n punctul (x
0
, y
0
) = ((t
0
), (t
0
)) componen-
tele vectorului f
(x
0
, y
0
) dac a f
(x
0
, y
0
) ,= 0 constituie parametrii directori ai
normalei la curba de nivel n punctul (x
0
, y
0
). Ecuat ia carteziana a acestei
AVECTORIAL
A.
normale este:
x x
0
f
x
=
y y
0
f
y
, (3.17)
si n baza relat iei de ortogonalitate a dou a drepte avem:
(t
0
) =
f
y
(x
0
, y
0
),
(t
0
) =
f
y
(x
0
, y
0
)
Ecuat ia carteziana a tangentei n (x
0
, y
0
) la curba de nivel este:
x x
0
f
y
+
y y
0
f
x
= 0 sau
x x
0
f
y
=
y y
0
f
x
(3.18)
Fig. 3.2:
Exemplu. La c ampul scalar f(x, y) = 2x
2
+8y
2
curbele de nivel vor elipse.
In cazul punctului (
2,
1
2
) vom avea elipsa 2x
2
+ 8y
2
= 8(
x
2
2
2
+
y
2
1
1
1 = 0)
f
2,
1
2
) = (4
2, 8
2) Ecuatia normalei la elipsa n ((
2,
1
2
)) este:
x
2
4
2
=
y
1
2
8
2
, sau dup a calcule: 4x 2y 3
2 = 0
Ecuatia tangentei n (
2,
1
2
) este:
x
2
8
2
+
y
1
2
4
2
= 0 sau dupa calcule: x +
2y 2
2 = 0.
Normala la o suprafeta si planul tangent la o suprafata( din R
3
).
Daca lu am f S(A
3
), (x
0
, y
0
, z
0
) A
3
R
3
si daca exista f
si f
(x
0
, y
0
, z
0
) ,=
0 atunci componentele vectorului f
(x
0
, y
0
, z
0
) din R
3
sunt parametrii directori
ai dreptei normale la suprafat a de nivel (S) a campului scalar f care trece prin
punctul (x
0
, y
0
, z
0
), a carei ecuat ie carteziana este f(x, y, z) = f(x
0
, y
0
, z
0
).
Justicarea este similara celei din R
2
, consider andu-se pe suprafat a de nivel (S)
curba dat a de g(t) = ((t), (t), (t)), t (a, b), al c arui hodograf trece prin
(x
0
, y
0
, z
0
), adic a se verica egalitatea: f((t), (t), (t)) = f(x
0
, y
0
, z
0
), t
(a, b). Prin derivarea acestei relat ii obt inem n t
0
:
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
(t
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
(t
0
) +
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
(t
0
) = 0,
care arat a ca vectorul f
(x
0
, y
0
, z
0
) din R
3
este ortogonal pe vectorul g
(t) =
(
(t),
(t),
(t)). Daca consider am ecuat ia normalei n punctul (x

0
, y
0
, z
0
)
la suprafat a de nivel S:
x x
0
f
x
=
y y
0
f
y
=
z z
0
f
z
, (3.19)
ecuat iile parametrice ale acestei drepte normale la (S) sunt:
x = x
0
+t
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
y = y
0
+t
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
z = z
0
+t
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
cu t R.
Planul din R
3
care trece prin (x
0
, y
0
, z
0
) al suprafetei de nivel S(f = f
0
) si
este ortogonal la normala scrisa mai sus se numeste plan tangent la suprafat a
(S) n punctul (x
0
, y
0
, z
0
) si va avea ecuat ia:
(x x
0
)
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
) + (y y
0
)
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
) + (z z
0
)
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
(3.20)
Exemplu. La c ampul scalar f(x, y, z) = x
2
+ y
2
z suprafet ele de nivel vor
paraboloizi eliptici.

In cazul punctului (1, 2, 5) obt inem:x +y = z Deoarece
f
= (2, 4, 1) ecuat ia planului tangent n (1, 2, 5) este: 2(x 1) + 4(y 2)

(z5) = 0 sau: 2x+4yz5 = 0, iar normala n punctul (1, 2, 5) la suprafat a
este:
x1
2
=
y2
4
=
z5
1
3.5.5 Derivate part iale de ordin superior.
Daca se considera
f
x
j
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) care de fapt este o funct ie si o vom
deriva n raport cu x
k
, vom obt ine:
x
k
(
f
x
j
) =

2
f
x
k
x
j
si o vom numi derivata part iala de ordinul al doilea n raport cu x
k
, x
j
mixta.
Putem proceda la fel cu
f
x
k
(x
1
, x
2
, ..., x
m
), pe care o vom deriva n raport cu
x
j
si vom obt ine:
x
j
(
f
x
k
) =

2
f
x
j
x
k
AVECTORIAL
A.
Este important, din punct de vedere practic, de a stabili condit ii suciente n
care derivatele part iale mixte sunt egale. Mai precis n ce conditii:
2
f
x
k
x
j
=

2
f
x
j
x
k
cu j ,= k, pentru c a n general acestea nu sunt egale. Teorema care urmeaza
stabileste n ce condit ii derivatele part iale mixte sunt egale.
Teorema 13 (Schwartz): Dac a f (
k
(A), k 2 atunci n orice x
0
A
derivatele part iale mixte sunt egale.
Demonstram n cazul m = 2 si vom lua funct ia:
E(x, y, h, k) = f(x +h, y +k) f(x, y +k) f(x +h, y) +f(x, y)
care poate scrisa sub urm atoarele forme:
E(x, y, h, k) = f
1
(x +h) f
1
(x) si E(x, y, h, k) = f
2
(y +k) f
2
(y)
daca se noteaza cu:
f
1
(x) = f(x, y +k) f(x, y), presupun and x variabil a iar y, k parmetri,
f
2
(y) = f(x+h, y)f(x, y), presupun nd y variabil a iar x, h parmetri. Aplic and
teorema cresterilor nite, se deduce: f
1
(x) =
f
y
(x, y)k, f
2
(y) =
f
x
(x, y)h,
unde x este ntre x si x +h, iar y este ntre y si y +k si atunci:
E(x, y, h, k) = [
f
y
(x +h, y)
f
y
(x, y)]k = [
f
x
(x, y +k)
f
x
(x, y)]k.
Utiliz and iar asi teorema cresterilor nite se obt ine:
E(x, y, h, k) =

2
f
xy
(x, y)hk =

2
f
yx
(x, y)kh
unde x este ntre x si x +h iar y este ntre y si y +k. Simplic and prin hk se
va obt ine:
2
f
xy
(x, y) =

2
f
yx
(x, y)
Deoarece (x, y) si (x, y) sunt n vecinatatea lui (x, y) cu alte cuvinte lim
h0
x =
lim
h0
x = x si lim
k0
y = lim
k0
y = y, n baza continuit at ii lui

2
f
xy
si a lui

2
f
yx
n
punctul (x, y) pentru (h, k) (0, 0) se deduce:

2
f
xy
(x, y) =

2
f
yx
(x, y)|.
Observat ie: Din analiza demonstratt ei se observa ca nu este obligatoriu ca
f (
(2)
(A) pentru a avea egalitatea derivatelor mixte. Este sucient s a existe
2
f
xy
si

2
f
yx
ntr-o vecinatate a lui (x, y) iar acestea sa e continui n punctul
considerat.
Putem extinde not iunea de derivat a part ial a consider and derivatele part iale
ale derivatelor part iale de ordinul al doilea, obt in and derivatele part iale de or-
dinul al treilea astfel:
(

2
f
x
k
x
j
) =

3
f
x
x
k
x
j
pentru ,= k, ,= j, j ,= k.
Pentru = k ,= j vom avea:

3
f
x
2
k
x
j
.
Pentru = k = j vom avea:

3
f
x
3
j
. La fel vom deni derivatele part iale de
ordinul patru, cinci, etc.
3.5.6 Diferent ialele de ordin superior ale campurilor scalare.
Fie functia f (
(2)
(A
2
) (A
2
deschisa n R
2
) Daca (x
0
, y
0
) A
2
si (h, k)
R
2
astfel nc at (x
0
+h, y
0
+k) A
2
atunci funct ia compusa:
g(t) = f(x
0
+th, y
0
+tk),
este de clasa (
(2)
pentru h, k sucient i de mici astfel nc at (x
0
+th, y
0
+tk) A
2
.
Derivata lui g va :
g
(t) =
f
x
(x
0
+th, y
0
+tk)h +
f
y
(x
0
+th, y
0
+tk)k.
Aplic and nc a o dat a regula de derivare a funct iilor compuse vom avea:
g
(t) =

2
f
x
2
(x
0
+th, y
0
+tk)h
2
+2

2
f
xy
(x
0
+th, y
0
+tk)hk+
2
f
y
2
(x
0
+th, y
0
+tk)k
2
,
daca t inem cont ca

2
f
xy
=

2
f
yx
, conform cu Teorema lui Schwartz.
Pentru t=0 avem:
g
(0) =
f
x
(x
0
, y
0
)h +
f
y
(x
0
, y
0
)k = df(x
0
, y
0
)
Prin denit ie
g
(0) =

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)h
2
+ 2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)hk +

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)k
2
,
se numeste diferent iala a doua a lui f n punctul (x
0
, y
0
) si se noteaza cu:
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) sau numai prin d
2
f(x
0
, y
0
).
Daca se noteaza traditional cu h = dx, k = dy, avem:
d
2
f(x
0
, y
0
) =

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)dx
2
+ 2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)dxdy +

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)dy
2
Punctul (x
0
, y
0
) ind arbitrar n A
2
putem scrie (x, y) n loc de (x
0
, y
0
) deci:
d
2
f(x, y) =

2
f
x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
f
xy
(x, y)dxdy +

2
f
y
2
(x, y)dy
2
AVECTORIAL
A.
Se poate verica relat ia d
2
f(x, y) = d(df(x, y))
Intr-adev ar, cum df(x, y) =

f
x
(x, y)dx +
f
y
(x, y)dy, atunci:
d(df(x, y)) = [
2
f
x
2
(x, y)dx+

2
f
yx
(x, y)dy]dx+[

2
f
xy
(x, y)dx+
2
f
y
2
(x, y)dy]dy
Se observ a ca relat ia de diferent iere se poate rescrie utilizand regula de ridicare
la p atrat a unui binom, sub forma:
d
2
f(x, y) = (dx

x
+dy

y
)
(2)
f(x, y),
nlocuind (

x
)
2
f(x, y) cu

2
f
x
2
(x, y), (

y
)
2
f(x, y) cu

2
f
y
2
(x, y), 2

x
y
f(x, y) cu
2

2
f
xy
(x, y). Aceste considerat ii pot extinse la trei sau mai multe variabile
independente.
Pentru trei variabile avem:
d
2
f(x, y, z) = (dx

x
+dy

y
+dz

z
)
(2)
f(x, y, z),
sau dezvoltat: d
2
f(x, y, z) =

2
f
x
2
(x, y, z)dx
2
+
2
f
y
2
(x, y, z)dy
2
+
2
f
z
2
(x, y, z)dz
2
+
2

2
f
xy
(x, y, z)dxdy + 2

2
f
yz
(x, y, z)dydz + 2

2
f
zx
(x, y, z)dzdx
In cazul n-dimensional, cu x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), dx = (dx
1
, dx
2
, ..., dx
n
)
avem:
d
2
f(x; dx) = (dx
1
x
1
+dx
2
x
2
+...+dx
n
x
n
)
(2)
f(x) =
n
j,k=1
2
f
x
j
x
k
(x)dx
k
dx
j
.
Apare astfel o form a p atratic a n componentele lui dx ai c arei coecient i sunt
toati derivate part iale de ordin doi ale lui f.
Diferent ialele de ordin trei, patru, etc. ale unei funct ii de clasa (
(3)
, (
(4)
, ...,
ntr-o mult ime deschisa se vor deni similar. Astfel n R
2
vom avea:
g
(0) = (h

x
+k

y
)
(3)
f(x, y) = d
3
f(x, y; h, k),
cu g(t) = f(x + th, y + tk), iar operatorul simbolic se scrie:

3
f
x
3
(x, y)h
3
+
3

3
f
x
2
y
(x, y)h
2
k +3

3
f
x
2
y
(x, y)hk
2
+

3
f
y
3
(x, y)(x, y)k
3
. Se vede analogia cu for-
mula de ridicare a binomului lui Newton la puterea a treia.
In R
3
, dac a se presupune f (
(3)
(A
3
) avem: d
3
f(x, y, z; h, k, ) = (h

x
+
k

y
+

z
)
(3)
f(x, y, z) =

3
f
x
3
(x, y, z)h
3
+

3
f
y
3
(x, y, z)k
3
+

3
f
z
3
(x, y, z)
3
+
+3

3
f
x
2
y
(x, y, z)h
2
k+3

3
f
y
2
z
(x, y, z)k
2
+3

3
f
z
2
x
(x, y, z)
2
h+3

3
f
xy
2
(x, y, z)hk
2
+
3

3
f
yz
2
(x, y, z)k
2
+3

3
f
zx
2
(x, y, z)h
2
+6

3
f
xyz
hkl, analoag a cu formula alge-
bric a: (a+b+c)3 = a
3
+b
3
+c
3
+3a
2
b+3b
2
c+3c
2
a+3ab
2
+3bc
2
+3ca
2
+6abc
La fel se va nt ampla si n cazul diferent ialei de ordin p > 3, p N. g
(p)
(0) =
(h

x
+ k

y
)
(p)
f(x, y) = d
p
f(x, y; h, k). Evident pot utilizate si notatiile
tradit ionale h = dx, k = dy. Vom lua din nou f : A R
m
R, f (
k
(A), k
2, A deschisa n R
m
, vom nota diferent iala de ordinul al doilea, al treilea,...,de
ordinul k a lui f pun and: d
2
f = d(df), d
3
f = d(d
2
f), ..., d
k
f = d(d
k1
f).
Astfel, deoarece: df(x) =
f
x
1
h
1
+
f
x
2
h
2
+... +
f
x
m
h
m
, vom avea: (d
2
f)(x) =
d(df)(x) = d(
f
x
1
)h
1
+ d(
f
x
2
)h
2
+... + d(
f
x
m
)h
m
= (
2
f
x
2
1
h
1
+

2
f
x
2
x
1
h
2
+ ... +
2
f
x
m
x
1
h
m
)h
1
++(

2
f
x
1
x
2
h1 +

2
f
x
2
2
h
2
+... +

2
f
x
m
x
2
h
m
)h
2
+... ++(

2
f
x
1
x
m
h
1
+
2
f
x
2
x
m
h
2
+... +

2
f
x
2
m
h
m
)h
m
, sau sub forma restransa si n notat ia tradit ional a
h
j
= dx
j
:
(d
2
f)(x) =
m
j,k=1
2
f
x
j
x
k
(x)dx
k
dx
j
,
care este o forma diferent ial a de ordin doi, cunoscut an algebr a sub denumirea
de form a patratic a de ordinul al doilea n dx
1
, dx
2
, ..., dx
m
. Continu and acest
procedeu vom obt ine:
(d
p
f)(x) =
m
k
1
,k
2
,...,k
p
=1
p
f
x
k
1
x
k
2
...x
k
p
dx
k
1
dx
k
2
...dx
k
p
,
cu p k, k cel ce desemneaza ordinul clasei lui f, adic a f (
k
(A).
3.5.7 Dezvoltarea lui Taylor pentru funct ii reale de mai multe
variabile.
Cu ajutorul funct iei g utilizat a n mod frecvent aici, vom deduce forma
pe care o capata formula Taylor respectiv seria Taylor n cazul funct iilor de
mai multe variabile.
Astfel daca g (
p+1
(A
1
), atunci:
g(1) = g(0) +
1
1!
g
(0) +
1
2!
g
(0) +... +
1
p!
g
(p)
(0) +
1
(p + 1)!
g
(p+1)
(),
cu (0, 1).
Lu and pentru o funct ie de n variabile g(t) = f(x+th), x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
), h =
(h
1
, h
2
, ..., h
n
), t R, vom avea nlocuind t = 1 si t = 0 n formula lui g dez-
voltat a, de mai sus, vom avea:
f(x+h) = f(x)+
1
1!
df(x; h)+
1
2!
d
2
f(x; h)+...+
1
p!
d
p
f(x; h)++
1
(p + 1)!
d
p+1
f(x+th; h),
AVECTORIAL
A.
Aceasta se numeste formula lui Taylor pentru funct ii reale cu n variabile reale.
Termenul T
p
(x; h) = f(x) +
1
1!
df(x; h) +
1
2!
d
2
f(x; h) + ... +
1
p!
d
p
f(x; h) se
numeste polinomul lui Taylor de grad p, iar termenul R
p
(x; h) =
1
(p+1)!
d
p+1
f(x+
th; h), se numeste restul de ordinul p a dezvoltarii Taylor.
De asemeni se poate da seria lui Taylor adica:
f(x) = f(x
0
) +
1
1!
df(x
0
; h) +
1
2!
d
2
f(x
0
; h) +... +
1
p!
d
p
f(x
0
; h) +...,
daca f este indenit derivabil a.
In cazul particular a dou a variabile dac a lu am (x

0
, y
0
) n loc de (x, y) avem:
f(x
0
+h, y
0
+k) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
f
x
(x
0
, y
0
)h +
f
y
(x
0
, y
0
)k]+
+
1
2!
[
2
f
x
2
(x
0
, y
0
)h
2
+ 2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)hk +

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)k
2
] +....
Daca vom nota cu x = x
0
+ h, y = y
0
+ k, atunci h = x x
0
, k = y y
0
,
vom rescrie ultima formula: (x
0
, y
0
) n loc de (x, y) avem:
f(x, y) = f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
)]+
+
1
2!
[
2
f
x
2
(x
0
, y
0
)(xx
0
)
2
+2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)(xx
0
)(yy
0
)+
2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(yy
0
)
2
]+....
Vom spune ca pentru f(x, y) avem o aproximat ie liniar a sau de ordinul
nt ai n jurul punctului (x
0
, y
0
) daca ne vom opri cu dezvoltarea Taylor la
termenii liniari, adic a:
f(x, y) f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
)]
Vom spune ca pentru f(x, y) avem o aproximat ie patratic a sau de ordinul al
doilea n jurul punctului (x
0
, y
0
) daca ne vom opri cu dezvoltarea Taylor la
termenii p atratici, adic a:
f(x, y) f(x
0
, y
0
) +
1
1!
[
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
)]+
+
1
2!
[
2
f
x
2
(x
0
, y
0
)(xx
0
)
2
+2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)(xx
0
)(yy
0
)+
2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(yy
0
)
2
],etc.
Exemple:
1
. Fie funct ia: f(x, y) =

1
xy
. Vom aproxima aceasta liniar n jurul
lui (x
0
, y
0
) = (1, 2) f(x
0
+ h, y
0
+ k) f(x
0
, y
0
)
1
1!
[
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
)]
Lu and x = 1 + h, y = 2 + k, rezult a h = x 1 = dx, k = y 2 = dy, si
atunci: f(x, y) f(1, 2)
f
x
(1, 2)(x 1) +
f
y
(1, 2)(y 2) si n cazul concret
avem: f(1, 2) =
1
2
,
f
x
(1, 2) =
1
2
,
f
y
(1, 2) =
1
4
si deci aproximat ia liniar a
este:
1
xy

1
2
x
1
4
y +
3
2
2
. S a se calculeze valoarea aproximativa pentru

(e + 0, 1)
ln(1,2)
Ca n exemplul de mai sus vom considera funct ia: f(x, y) = x
ln(y)
, x =
e + 0, 1, y = 1, 2 x
0
= e, y
0
= 1, vom avea:
(f
x
(x, y) = ln(y)x
ln(y)1
,
(f
y
(x, y) =
1
y
ln(x)x
ln(y)
.
(f
x
(e, 1) = 0,
(f
y
(e, 1) = 1
si deci: (e + 0, 1)
ln(1,2)
1 + 0, 2 = 1, 2.
In ncheierea acestui subcapitol vom da formula dezvolt arii lui Taylor pen-
tru o nct ie reala cu mai multe variabile reale, exprimat a cu derivate part iale
si cresterile h
1
, h
2
, ..., h
m
.
f(x) = f(x
0
) +
1
1!
m
j=1
f
x
j
(x
0
)h
j
+
1
2!
m
j,k=1
2
f
x
j
x
k
(x
0
)h
j
h
k
+...+
1
k!
m
j
1
,j
2
,...j
k
=1
k
f(x
0
)
x
j
1
x
j
2
...x
j
k
h
j
1
h
j
2
...h
j
k
+
1
(k + 1)!
m
j
1
,j
2
,...j
k=1
=1
k+1
f()
x
j
1
x
j
2
...x
j
k
h
j
1
h
j
2
...h
j
k+1
unde x = x
0
+h, = x
0
+h
3.5.8 Probleme de optim pentru funct ii de mai multe variabile.
Acestea constituie una din aplicat iile importante ale calculului diferent ial.
Se vor luan considerat ie numai probleme de optim local, adic a se va presupune
ca funct iile studiate posed a valori extreme n puncte izolate din mult imea
de denit ie a acestora. Cu alte cuvinte nu se vor presupune situat ii ca n
cazul funct iei: f : R
2
R denit a prin f(x, y) = (4x
2
+ 9y
2
36)
2
la care
toate punctele elipsei sunt puncte de minim (functia ia numai valori pozitive,
valoarea minima ind egal a cu zero). De asemeni probleme de optim pot
analizate numai n cazul campurilor scalare, adic a a funct iilor f : R
n
R
(funct ii cu valori reale) deoarece numai R, multimea valorilor funct iilor de n
variabile, este o mult ime total ordonat a, put andu-se astfel deduce care sunt
valorile maxime sau valorile minime.
Vom analiza pentru nceput cazurile funct iei cu dou a variabile indepen-
dente si apoi cu trei variabile, generalizarea la n variabile ind mai usor de
l amurit.
Fie, pentru nceput f : A
2
R
2
R, dac a exista un punct (a, b) A
2
astfel nc at pentru orice (x, y) A
2
sa avem f(x, y) f(a, b), atunci punctul
(a, b) este un punct de maxim absolut.
Daca schimbam semnul inegalit at ii vom obt ine not iunea de minim absolut,
adic a pentru orice (x, y) A
2
sa avem f(x, y) f(a, b).
Functia f poseda n punctul (a, b) un punct de maxim local daca exista o
vecinatate B
r
(a, b) A
2
cu r sucient de de mic astfel nc at: f(x, y) f(a, b),
pentru orice (x, y) B
r
(a, b)
Un maxim local se va numi strict local daca: f(x, y) < f(a, b), pentru orice
(x, y) B
r
(a, b) cu (x, y) ,= (a, b)
In mod analog, prin schimbarea semnului inegalit at ii vom obt ine not iunea
de minim local si de minim local strict. Vom conveni sa-l not am cu (a, b).
Cu notat iile h = x x
0
, k = y y
0
, cresterea cu (h, k) a funct iei f n
(x
0
, y
0
) va :
AVECTORIAL
A.
f(x
0
, y
0
; h, k) = f(x
0
+h, y
0
+k) f(x
0
, y
0
).
Intr-un punct de maxim local (a, b) avem:

f(a, b; h, k) 0, pentru orice (h, k) R
2
cu

h
2
+k
2
< , > 0
Intr-un punct de minim local (a, b) avem: f(a, b; h, k) 0, pentru orice

(h, k) R
2
cu

h
2
+k
2
< , > 0
In leg atur a cu acestea avem urmatoarea teorema:

Teorema 14:
i) (Conditia necesar a, dar nu sucient a, de optim local):
Daca (x
0
, y
0
) A
2
este un punct de optim local (punct de maxim sau punct
de minim local) atunci:
f
(x
0
, y
0
) = 0
f
x
(x
0
, y
0
) = 0,
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
ii) (Condit ia sucienta de optim local strict)
Daca f (
(2)
(A
2
) si d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0(d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0) unde
(x
0
, y
0
) A
2
este astfel nc at f
(x
0
, y
0
) = 0, atunci (x
0
, y
0
) este un punct
de maxim (de minim) local strict pentru f.
iii) d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0
2
f
x
2
(x
0
, y
0
) < 0,

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)
2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(

2
f
xy
(x
0
, y
0
))
2
>
0 sau
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0
2
f
y
2
(x
0
, y
0
) < 0,

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)
2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(

2
f
xy
(x
0
, y
0
))
2
>
0 si
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0
2
f
x
2
(x
0
, y
0
) > 0,

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)
2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(

2
f
xy
(x
0
, y
0
))
2
>
0 sau
d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0
2
f
y
2
(x
0
, y
0
) > 0,

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)
2
f
y
2
(x
0
, y
0
)(

2
f
xy
(x
0
, y
0
))
2
>
0
i) Se consider a funct ia g(t) = f(x
0
+th, y
0
+tk), cu h, k arbitrari cu restrict ia
(x
0
+th, y
0
+tk) A
2
. Funct ia g(t) are un extrem pentru t = 0, deoarece g(0) =
f(x
0
, y
0
) = 0. Condit ia de extrem pentru o funct ie de o variabil a este g
(0) = 0,
care este o condit ie necesara (nu sucient a) ori: g
(0) = df(x
0
, y
0
; h, k), deci
df(x
0
, y
0
; h, k) = 0, pentru orice h, k. Se observ a ca extremul lui g n origine
nu depinde de h si k, si deci df(x
0
, y
0
; h, k) = 0 adic a: f
(x
0
, y
0
) = 0 dac a si
numai dac a
f
x
(x
0
, y
0
) = 0,
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
ii) rezult a din faptul c a g
(0) < 0 daca t = 0 este punct de maxim pentru

g(t) si g
(0) > 0 dac a t = 0 este punct de minim pentru g(t), cumulat cu

egalitatea:
g
(0) = d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) =

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)h
2
+ 2

2
f
xy
(x
0
, y
0
)hk +

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)k
2
,
Reciproc, daca de exemplu f
(x
0
, y
0
) = 0 si d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) > 0 utiliz and
dezvoltarea lui Taylor pentru f n punctul (x
0
, y
0
) cu restul exprimat de
diferent iala de ordin doi avem: f(x
0
, y
0
; h, k) =
1
2!
d
2
f(x
0
+ th, y
0
+ tk; h, k)
cu t (0, 1). Cum f (
(2)
(A
2
) rezult a d
2
f ((A
2
) si deci d
2
f(x
0
+ th, y
0
+
tk; h, k) va avea acelasi semn n vecinatatea lui (x
0
, y
0
) adic a pozitiv.

In mod
analog dac a f
(x
0
, y
0
) = 0 si d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) < 0 vom avea acelasi semn n
vecinatatea lui (x
0
, y
0
) adic a negativ si pentru d
2
f(x
0
+th, y
0
+tk; h, k).
iii) Deoarece d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) = r
0
h
2
+ 2s
0
hk + t
0
k
2
, (utiliz and notat iile lui
Monge: p =
f
x
, q =
f
y
, r =

2
f
x
2
, s =

2
f
xy
, t =

2
f
y
2
, cu r
0
=

2
f
x
2
(x
0
, y
0
), s
0
=
2
f
xy
(x
0
, y
0
), t
0
=

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)), forma p atratica d
2
f va putea transformat a
ntr-un trinom de gradul doi d and factor e pe h
2
e pe k
2
: Astfel daca vom
da factor fort at pe k
2
avem:
r
0
h
2
+ 2s
0
hk +t
0
k
2
= k
2
[(
r
0
+
s
0
r
0
)
2
+t
0
s
2
0
r
0
] cu =
h
k
Asadar, dac a r
0
> 0 si r
0
t
0
s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va pozitiv a.
Daca vom da factor fort at pe h
2
avem:
r
0
h
2
+ 2s
0
hk + t
0
k
2
= h
2
[(
t
0
+
s
0
t
0
)
2
+ r
0

s
2
0
t
0
] cu =
k
h
Si la fel, dac a
t
0
> 0 si r
0
t
0
s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va pozitiv a.
Pentru a avea expresie negativ a vom da factor fort at pe k
2
si avem:
r
0
h
2
+ 2s
0
hk +t
0
k
2
= k
2
[(
r
0

s
0
r
0
)
2
t
0
+
s
2
0
r
0
] cu =
h
k
Asadar, dac a r
0
< 0(r
0
> 0) si r
0
t
0
s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va negativ a.
Daca vom da factor fort at pe h
2
avem:
r
0
h
2
+2s
0
hk +t
0
k
2
= h
2
[(
t
0

s
0
t
0
)
2
r
0
+
s
2
0
t
0
] cu =
k
h
Si la fel, dac a
t
0
> 0 si r
0
t
0
s
2
0
> 0, d
2
f(x
0
, y
0
; h, k) va negaitiv a.|
Din cele prezentate putem trage concluzia ca ntr-un punct de optim strict
derivatele part iale nemixte

2
f
x
2
,

2
f
y
2
au acelasi semn.
De asemeni cercetarea optimului unei funct ii de dou a variabile trebuie s a
nceapa cu expresia r
0
t
0
s
2
0
; dac a semnul acesteia este pozitiv vom con-
tinua cercetarea; daca semnul acesteia este negativ, atunci punctul (x
0
, y
0
) nu
este punct de optim, se va spune ca este un punct sa.
Inegalit at ile din iii), pot ret inute cu ajutorul minorilor principali, notati cu
d
1
, d
2
, ai matricei:
H(x
0
, y
0
) =
_

2
f
x
2
(x
0
, y
0
)

2
f
xy
(x
0
, y
0
)
2
f
yx
(x
0
, y
0
)

2
f
y
2
(x
0
, y
0
)
_
=
_
r
0
s
0
s
0
t
0
_
numit a matricea lui Hess sau hessiana lui f n (x
0
, y
0
), iar d
1
= r
0
, d
2
=
r
0
t
0
s
2
0
. Astfel:
dac a d
1
> 0, d
2
> 0 avem n (x
0
, y
0
) un minim local strict.
daca d
1
< 0, d
2
> 0 avemn (x
0
, y
0
) un maxim local strict. Daca f (
(1)
(A
2
)
punctele de optim local sunt n mod obligatoriu solut ii ale ecuat iei vectoriale
f
(x, y) = 0. Punctele interioare lui A

2
n care se anuleaza f
(x, y) se numesc
puncte critice (sau puncte stat ionare).
Deoarece condit ia f
(x, y) = 0 este doar o condit ie necesara de optim, nu toate

punctele critice ale funct iei f vor puncte de extrem. Ca exemplicare, e
AVECTORIAL
A.
f(x, y) = x
2
y
2
(
(R
2
), care admite un singur punct critic (0, 0)(
f
x
=
2x,
f
y
= 2y) care nu este nici punct de minim, nici punct de maxim deoarece:
f(0, 0; h, k) = f(h, k) f(0, 0) = h
2
k
2
, iar acesta nu poate avea semn
constant pentru orice (h, k) R
2
. Puncul critic (0, 0) a lui f nu este punct de
optim. Fiind solut ie pentru f
(x, y) = 0 va punct sa a lui f.

Fig. 3.3:
Vom face urmatoarea completare: Deoarece funct iile f se presupun con-
tinue, cum acestea pot nederivabile, f mai poate avea puncte de optim acolo
unde f nu este derivabil a.
De exemplu funct iile: f(x, y) =
_
[xy[, g(x, y) = [x[ + [y[, h(x, y) = [x[ + y
2
nu sunt derivabile n origine (0, 0), care ns a este un punct de minim pentru
toate aceste funct ii.
Daca d
2
= r
0
t
0
s
2
0
= 0 sunt posibile dou a situat ii:
Prima situat ie este cea cand r
0
= 0, t
0
= 0, s
0
= 0 n punctul (x
0
, y
0
), cum se
nt ampla, de exemplu, n cazul funct iilor f(x, y) = x
3
+y
3
si g(x, y) = 1x
4
y
4
care admit un singur punct critic si acesta este (0, 0).

In aceste cazuri trebui-
esc analizate comportarea cresterii f(x
0
, y
0
; h, k) prin utilizarea dezvolt arii
Taylor.
In cazul functiei f avem: d

2
f(0, 0; h, k) = d
4
f(0, 0; h, k) = 0, df(0, 0; h, k) =
6(h
3
+ k
3
) si deci cresterea lui f -si va modica semnul dup a cum h, k sunt
pozitivi sau negativi si deci (0, 0) va un punct sa pentru f.

In cazul funct iei g
avem: d
2
f(0, 0; h, k) = d
3
f(0, 0; h, k) = 0 iar d
4
f(0, 0; h, k) = 24(h
4
+k
4
) < 0
pentru orice (h, k) R
2
si deci (0, 0) este un punct de maxim pentru g.
In a doua situat ie avem d

2
= r
0
t
0
s
2
0
= 0 far a ca toate dervatele part iale
de ordinul doi s a e nule n punctul critic (x
0,
y
0
). Presupun and s
0
,= 0, r
0
si t
0
au acelasi semn iar diferent iala a doua va un patrat perfect al formei
liniare r
0
h
2
+ 2s
0
hk + t
0
k
2
si aceasta are semnul plus daca r
0
> 0(t
0
> 0) si
are semnul minus daca r
0
< 0(t
0
< 0) , conform cu cele ar atate n teorema,
punctul iii).

In aceasta situat ie punctul critic (x
0
, y
0
) poate sa e un optim.
Exemplu: f(x, y) = x
4
+ y
4
2x
2
+ 4xy 2y
2
are trei puncte critice (0, 0);
(
2,
2); (
2,
2).

In (
2,
2), r
0
t
0
s
2
0
= 396 iar r
0
= 20, la fel n
(
2,
2), r
0
t
0
s
2
0
= 396 iar r
0
= 20, deci aceste puncte sunt de minim.
In (0, 0), r
0
= t
0
= s
0
= 4, r
0
t
0
s
2
0
= 0 si cresterea f(0, 0; h, k) =
h
4
+k
4
2(h
2
+k
2
2hk) care nu are semn constant pentru orice (h, k) R
2
.
In cazu funct iilor de trei variabile vom avea n mod aseman ator:
Teorema 15: f (
(2)
(A
3
), A
3
R
3
, A
3
deschsa.
i) (Conditia necesar a, dar nu sucient a, de optim local):
Daca f (
(1)
(A
3
), atunci punctele de optim (adic a punctele de maxim sau
de minim local) se gasesc printre punctele critice sau stat ionare ale funct iei
f, adic a punctele din A
3
A
3
n care se anuleaza derivata f
(x, y, z), deci

punctele (x
0
, y
0
, z
0
) pentru care: f
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0,
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 la care se adauga (eventual) punctele
din A
3
n care f nu este derivabil a.
ii) (Condit ia sucienta de optim local strict)
Daca f (
2
(A
3
)A
3
A
3
si (x
0
, y
0
, z
0
) A
3
este un punct critic, atunci
acest punct critic este un punct de minim dac a d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) = 0 sau
un punct de maxim dac a d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) = 0.

In punctele critice n care
f nu este de clasa (
(2)
saun punctele din A
3
n care f nu este diferent iabil a se
analizeaza cresterea f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) = f(x
0
+h, y
0
+k, z
0
+)f(x
0
, y
0
, z
0
)
care cste pozitiva ntr-un punct de minim si negativ a ntr-un punct de maxim.
iii) Daca (x
0
, y
0
, z
0
) A
3
este un punct critic al funct iei f iar d
1
, d
2
, d
3
sunt
minorii principali ai matricei lui Hess:
H(x, y, z) =
2
f
x
2
(x, y, z)

2
f
xy
(x, y, z)

2
f
xz
(x, y, z)
2
f
yx
(x, y, z)

2
f
y
2
(x, y, z)

2
f
yz
(x, y, z)
2
f
zx
(x, y, z)

2
f
zy
(x, y, z)

2
f
z
2
(x, y, z)
calculat i n punctul critic (x

0
, y
0
, z
0
).
Daca d
1
> 0, d
2
> 0, d
3
> 0, (x
0
, y
0
, z
0
) este punct de minim.
Daca d
1
< 0, d
2
> 0, d
3
< 0, (x
0
, y
0
, z
0
) este punct de maxim.
Justicarea se face n mod aseman ator ca n teorema anterioar a. Vom justi-
ca numai punctul iii), celelalte puncte se justica n mod analog cu teorema
14. Not and cu:
a
11
=

2
f
x
2
(x, y, z), a
22
=

2
f
y
2
(x, y, z), a
33
=

2
f
z
2
(x, y, z),
a
12
=

2
f
xy
(x, y, z) =

2
f
yx
(x, y, z) = a
21
a
13
=

2
f
xz
(x, y, z) =

2
f
zx
(x, y, z) = a
31
,
vom avea: d
2
f = a
11
h
2
+ a
22
k
2
+ a
33
2
+ 2a
12
hk + 2a
23
k + 2a
13
h. D and
AVECTORIAL
A.
factor comun fortat pe
2
si not and cu =
h
, =
k
vom avea:
d
2
f =
2
(a
11
2
+a
22
2
+a
33
+ 2a
12
+ 2a
23
+ 2a
13
) =
2
[(
a
11
+
a
12
a
11
+
a
13
a
11
)
2
+(a
22
a
2
12
a
11
)
2
+2(a
23
a
12
a
13
a
11
) +(a
33
a
2
13
a
11
)] Ex-
presia din paranteza dreapt a va pozitiv a pentru orice , R(h, k, R)
daca trinomul de gradul doi n este pozitiv. Putem spune deci ca paran-
teza dreapt a este pozitiva pentru orice (h, k, R daca sunt ndeplinite
condit iile:
a
11
> 0, necesara pentru a forma primul p atrat,
a
22
a
2
12
a
11
> 0, necesar pentru a forma un patrat din trinomul care urmeaz a,
(a
22
a
2
12
a
11
)(a
33
a
2
13
a
11
) (a
23
a
12
a
13
a
11
)
2
> 0, pentru ca trinomul n discut ie sa
aib a semnul constant, semnul coecientului lui
2
. Condit iile acestea se vor
putea scrie sub forma:
d
1
= a
11
> 0, d
2
=
a
11
a
12
a
21
a
22
> 0, d
3
=
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
> 0
In aceasta situat ie d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) > 0 si punctul (x
0
, y
0
, z
0
) este un
punct de minim local.
Daca d am factor comun fortat pe
2
si la fel, not and cu =
h
, =
k
vom avea:
d
2
f =
2
(a
11
2
a
22
2
a
33
2a
12
+ 2a
23
2a
13
) =
2
[(
a
11

a
12
a
11

a
13
a
11
)
2
(a
22
a
2
12
a
11
)
2
2(a
23
a
12
a
13
a
11
) (a
33
a
2
13
a
11
)] Expresia din paranteza dreapt a va pozitiv a pentru orice ,
R(h, k, R) dac a trinomul de gradul doi n este pozitiv. Putem spune
deci ca paranteza dreapt a este pozitiva pentru orice h, k, l R daca sunt
ndeplinite condit iile:
a
11
> 0, necesara pentru a forma primul p atrat,
a
22
a
2
12
a
11
< 0, necesar pentru a forma un patrat din trinomul care urmeaz a,
(a
22
a
2
12
a
11
)(a
33
a
2
13
a
11
) (a
23
a
12
a
13
a
11
)
2
> 0, pentru ca trinomul n discut ie sa
aib a semnul constant, semnul coecientului lui
2
. Condit iile acestea se vor
putea scrie sub forma:
d
1
= a
11
< 0, d
2
=
a
11
a
12
a
21
a
22
> 0, d
3
=
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
< 0
In aceasta situat ie d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
; h, k, ) < 0 si punctul (x
0
, y
0
, z
0
) este un
punct de maxim local. |
Relu and problema, la modul general, pentru a xa denitiv problema op-
timului, n cazul funct iilor de m variabile. Pentru a obt ine efectiv punctele
posibile de extrem ale lui f , n ipoteza diferent ibilit at ii lui f n A vom uti-
liza teorema generala 10. Conditia necesara de extrem este: (df)(x
0
) = 0 sau
f
x
1
(x
0
) = 0,
f
x
2
(x
0
) = 0, ...,
f
x
m
(x
0
) = 0.
Exemplu:
f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
2x
1
x
2
4x
2
x
3
+ 20x
1
f
x
1
= 2x
1
2x
2
+ 20 = 0
f
x
2
= 2x
1
+ 2x
2
4x
3
= 0
f
x
3
= 4x
2
+ 2x
3
= 0.
Sistemul format din anularea derivatelor partiale, n acest caz, are solut ia
x
0
= (
15
2
,
5
2
, 5) deci punctul x
0
este un posibil punct de extrem.
Pentru a obt ine condit ii suciente de extrem se face ipoteza suplimentara
f (
(2)
(A) si se utilizeaza dezvoltarea Taylor n care x
0
este un punct
stat ionar al lui f; se deduce:
f(x
0
, h) =
1
2!
m
j,k=1
2
f
x
j
x
k
()h
j
h
k
=
1
2!
m
j,k=1
2
f
x
j
x
k
(x
0
)h
j
h
k
+
1
2!
m
j,k=1
jk
()h
j
h
k
,
unde:
jk
=

2
f
x
j
x
k
()

2
f
x
j
x
k
(x
0
), iar
jk
0 cand [[h[[ 0.
Lu and n considerat ie forma p atratica A(h) =
m
j,k=1
a
jk
h
j
h
k
, unde a
jk
=
2
f
x
k
x
j
(x
0
), dac a A(h) este pozitiv denit a se deduce ca f(x0, h) 0 deoarece
1
2!
m
j,k=1
jk
h
j
h
k
nu poate modica semnul lui f(x
0
, h) pentru c a poate f acut
oric at de mic prin alegerea convenabil a a lui h si n acest caz x
0
este un punct
de minim pentru funct ia f.
Daca A(h) este negativ denit a avem f(x
0
, h) 0, atunci x
0
este un
punct de maxim.
Daca A(h) este o forma p atratica nedenit a atunci x
0
nu este punct de
extrem.
Deoarece pentru formele patratice se cunosc din algebra linear a condit ii
necesare si suciente pentru ca o forma patratic a sa e pozitiv (negativ)
denit a acestea vor folosite drept condictii necesare si suciente pentru ex-
treme stricte.
Astfel Criteriul lui Sylvester spune c a forma patratic a A(h) este pozitiv
denit a daca si numai dac a minorii principali ai matricei (a
ij
)
1i,jn
sunt
pozitivi adic a:
d
1
= a
11
> 0, d
2
=
a
11
a
12
a
21
a
22
> 0, ..., d
m
=
a
11
a
12
...a
1m
a
21
a
22
...a
2m
....................
a
m1
a
m2
...a
mm
> 0.
AVECTORIAL
A.
Daca avem:
d
1
= a
11
< 0, d
2
=
a
11
a
12
a
21
a
22
> 0, ..., d
m
= (1)
m
a
11
a
12
...a
1m
a
21
a
22
...a
2m
....................
a
m1
a
m2
...a
mm
> 0.
forma este negativ denit a.
In orice alt a situat ie nu se poate preciza semnul lui A(h).

Matricea format a cu termenii a
ij
se numeste matricea lui Hess sau hessiana
formei p atratice.
In exemplul anterior:
a
11
= 2, a
12
= 2, a
13
= 0,
a
22
= 2, a
23
= 4,
a
33
= 2.
d
1
= a
11
= 2 > 0, d
2
=
a
11
a
12
a
21
a
22
= 0, d
3
=
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= 32 < 0
si deci punctul x
0
= (
15
2
,
5
2
, 5) nu este punct de extrem.
In cazul exemplului:
f(x, y, z) = 2x
2
+ 3y
2
+ z
2
+ 2xy + 2yz + 2xz 8x 10y 6z + 14 ;
f
x
=
4x+2y +2z 8 = 0 ;
f
y
= 2x+6y +2z 10 = 0 ;
f
z
= 2x+2y +2z 6 = 0. ;
x
0
= (1, 1, 1) ;

2
f
x
2
(x
0
) = 4,

2
f
xy
(x
0
) = 2,

2
f
xz
(x
0
) = 2,
2
f
y
2
(x
0
) = 6,

2
f
yz
(x
0
) = 2, ;

2
f
y
2
(x
0
) = 2,
Hessiana este:
H(1, 1, 1) =
4 2 2
2 6 2
2 2 2
iar d
1
= 4, d
2
= 20, d
3
= 16
f(1, 1, 1) = f
min
= 2.
Prin urmare pentru orice (x, y, z) V (1, 1, 1), vom avea f(x, y, z) 2.
In cazul exemplului:
f(x, y, z) = 2x
2
y
2
2z
2
+ 2xy + 2yz 2xz + 4x 2y + 4z + 7 ;
f
x
=
4x+2y2z+4 = 0 ;
f
y
= 2x2y+2z2 = 0 ;
f
z
= 2x+2y4z+4 = 0. ;
x
0
= (1, 1, 1)
Hessiana este:
H(1, 1, 1) =
4 2 2
2 2 2
2 2 4
iar d
1
= 4, d
2
= 4, d
3
= 8 ; f(1, 1, 1) = f
max
= 10. ; Prin urmare pentru
orice (x, y, z) V (1, 1, 1), vom avea f(x, y, z) 10.
Capitolul 4
Funct ii denite implicit.
4.1 Not iunea de funct ie implicita.
Exprimarea unei funct ii f : I R, I R sub forma y = f(x), x I
constituie ceea ce se numeste exprimarea funct iei f sub form a explicit a. Daca
ns a scriem aceasta egalitate sub forma: f(x) y = 0 (adevarat a pentru orice
x I) deci a unei expresii de forma F(x, y) = 0, se pune n evident a funct ia
real a F care apare n membrul st ang al acestei ecuat ii denit a pe o mult ime
D R
2
, deci F : D R, si care are proprietatea ca F(x, f(x)) = 0, x I.
Altfel spus, cunosc and funct ia F : D R, D R
2
, funct ia f apare ca solut ie
y = f(x)x I a ecuat iei F(x, y) = 0. De pild a, consider and funct ia: F : R
2
R, F(x, y) = x y + 1, atunci y = x + 1, este solut ie a ecuat iei F(x, y) = 0.

Consider and funct ia denit a prin f(x) = x + 1x R avem:F(x, f(x)) = 0
Apare n felul acesta si problema ca, d andu-se apriori funct ia F : D
R, D R
2
exista o funct ie f : I R,I R cu proprietatea F(x, f(x)) =
0, x I. Iar n caz armativ, n ce masura diferitele propriet at i (continuitate,
diferent iabilitate) ale funct iei F se transmit si asupra funct iei f.
In ce priveste raspunsul la prima parte a problemei este simplu de v azut ca

el nu este armativ pentru orice funct ie F : D R, D R
2
. Asa de pild a
pentru funct ia: F : R
2
R, F(x, y) = x + y + 1, nu exist a nici o funct ie
f : I R, I R astfel nc at sa avem: F(x, f(x)) = 0, x I.

In cazurile n
care cunoscand F : D R, D R
2
exista f : I R, I R cu proprietatea
ment ionat a spunem ca funct ia f se deneste implicit prin funct ia F.
Aparent rezolvarea problemei ar reveni la explicitarea funct iei, adic a la re-
zolvarea ecuat iei F(x, y) = 0 pentru obt inerea solut iei y = f(x). Trebuie ns a
de la nceput s a atragem atent ia ca aceasta rezolvare a ecuat iei F(x, y) = 0
nu este posibil a ntotdeauna iar aceasta nu nseamna ca funct ia f nu exist a.
Cu alte cuvinte existent a funct iei implicite f poate garantat a de o seama
de propriet at i ale funct iei F(x, y), existent a pe care deci o putem arma far a
107
108 CAPITOLUL 4. FUNCT II DEFINITE IMPLICIT.
a cunoaste n mod efectiv (sub forma explicit a) funct ia f, ci numai cunoscnd
funct ia F. Rezolvarea acestei deosebit de importante probleme, at at n ceea
ce priveste existent a funct iei f, cat si n ce priveste diferitele sale propriet at i
este data de teorema cunoscuta sub numele de teorema funct iilor implicite.
Vom avea n vedere diferite situat ii, n raport de problema ce urmeaz a a
rezolvat a.
4.2 Teorema funct iilor implicite.
4.2.1 Cazul funct iilor cu doua variabile reale.
Fie F : A
2
R
2
R, A
2
deschisa si e (x
0
, y
0
) A
2
si intervalele:
I = (x
0
, x
0
+), J = (y
0
, y
0
+) cu > 0, > 0 astfel nc at IJ A
2
Vom
avea n acest caz urmatoarea teorema a funct iilor implicite, notat a prescurtat
cu:
T.F.I.1: Fie F S(A
2
), A
2
deschisa n R
2
ce verica ipotezele:
a) F (
k
(A
2
), k 1
b) Exist a (x
0
, y
0
) A
2
astfel nc at F(x
0
, y
0
) = 0
c)
F
y
(x
0
, y
0
) ,= 0,
Atunci exist a intervalele I = (x
0
, x
0
+) si J = (y
0
, y
0
+) cu , > 0
convenabil alesi astfel ca I J A
2
si o funct ie f : I J, unic a si:
)f (
k
(I),
)f(x
0
) = y
0
,
)F(x, f(x)) = 0, pentru orice x I, iar derivatele funct iei f p an a la ordinul
k inclusiv se obt in prin aplicarea regulii de derivare a funct iei compuse lui F
si anume:
F
x
(x, f(x)) +
F
y
(x, f(x))f
(x) = 0,
din care rezult a:
f
(x) =
F
x
(x,f(x))
F
y
(x,f(x))
,
Daca F (
(2)
(A
2
), pentru orice x I, vom avea deriv and nc a o dat a:
2
F
x
2
(x, f(x))+2

2
F
xy
(x, f(x))(f
(x))+
2
F
y
2
(x, f(x))(f
(x))
2
+
F
y
(x, f(x))f
(x) =
0, din care rezult a:
f
(x) =
2
F
x
2
(
F
y
)
2
2

2
F
xy
F
x
F
y
+
2
F
y
2
(
F
x
)
2
(
F
y
)
3
Vom considera mult imea funct iilor S = f[f ((I), f : I J, f(x
0
) = y
0
, S
este un spat iu metric complet cu metrica d(f
1
, f
2
) = sup
x
I
[f1(x)f2(x)[ si vom
nota cu T(f(x)) = f(x)
F(x,f(x))
F
y
(x
0
, y
0
))) aplicat ia T : S S pentru orice
f S. Din exprimarea lui T(f(x)) se vede ca daca f este continua pe I, cum
F (
(1)
(I J) rezult a ca T(f(x)) este continua pe I si n plus T(f(x
0
)) =
4.2. TEOREMA FUNCT IILOR IMPLICITE. 109
f(x
0
)
F(x
0
,f(x
0
))
F
y
(x
0
,y
0
)
= y
0
. Vom arata ca T(f(x)) J, dac a x I. Lu and
f(x) = y si f(x
0
) = y
0
scriind T(y) = y
0
+ [y y
0
F(x,y)
F
y
(x
0
,y
0
)
] = y
0
+(x, y).
Vom deduce proprietatile, functiei noi (x, y) = y y
0
F(x,y)
F
y
(x
0
,y
0
)
, anume:
- (
(1)
(I J),
- (x
0
, y
0
) = 0,
-

y
(x
0
, y
0
) = 0.
si vom putea scrie: [T(f(x)) y
0
[ = [(x, f(x))[ [(x, f(x)) (x, y
0
)[ +
[(x, y
0
)[. Utiliz and teorema cresterilor nite (Lagrange) funct iei relativ
la dou a variabile avem: [(x, f(x)) (x, y
0
)[ [
y
(x, )[[f(x) y
0
[ =
max
(x,y)IJ
[
y
(x, y)[ < q si vom avea: [T(f(x)) y
0
[ = , daca se deter-
min a > 0 si > 0 astfel ca: [(x, y
0
)[ q, ceeace este posibil deoarece
(x
0
, y
0
) = 0. Din ultima inegalitate si n baza faptului c a

y
(x
0
, y
0
) = 0 se
deduce ca neap arat q este pozitiv si subunitar (0 < q < 1). Prin urmare,
aplicat ia T este contract ie daca se aleg > 0 si > 0 astfel nc at 0 < q < 1,
deoarece: d(T(f
1
(x)), T(f
2
(x))) = sup
xI
[[y
0
+(x, f
1
(x))] [y
0
+(x, f
2
(x))][ =
sup
xI
[(x, f
1
(x)) (x, f
2
(x))[ max
(x,y
)IJ
[
y
(x, y
)[ max
xI
[f
1
(x) f
2
(x)[
qd(f
1
(x), f
2
(x)).

I n baza principiului contract iei, aplicat ia T va avea un sin-
gur element, f(x) adic a T(f(x)) = f(x) si acest element este funct ia cautat a.
Intr-adev ar, deoarece f S avem f(x

0
) = y
0
, iar din egalitatea dat a de prin-
cipiul contract iei: f(x)
F(x,y)
Y
y
(x
0
,y
0
)
= f(x), se deduce F(x, f(x)) = 0 pentru
orice x I si n plus f este continua pe I. S a mai ar atam ca f
(x) exista.
Daca x+h I rezult a ca F(x+h, f(x+h)) = 0 si cum f este continua n x se
poate scrie: f(x +h) f(x) = k, iar lim
h0
k = lim
h0
[f(x +h) f(x)] = 0. Astfel
vom putea scrie: 0 = F(x +h, f(x +h)) F(x, f(x)) = F(x +h, f(x) +k)
F(x, f(x)) = F(x+h, f(x)+k)F(x, f(x)+k)+F(x, f(x)+k)F(x, f(x)) =
[
F
x
(x, f(x) +k)]h +[
F
y
(x, f)]k, unde: x este ntre x si x +h, iar f este ntre
f(x) si f(x)+k. Prinmpart irea ultimei relat ii la h si apoi prin trecere la limit a
pentru h 0, obt inem: lim
h0
F
x
(x, f(x) +k) + lim
h0
[
F
y
(x, f)]
f(x +h) f(x)
h
si deci:
F
x
(x, f(x)) +
F
y
(x, f(x))f
(x) = 0, si cum
F
y
(x
0
, y
0
) ,= 0 rezult a
F
y
(x, y) ,= 0 pentru o vecinatate a lui (x
0
, y
0
), n baza continuit at ii lui
F
y
si
deci: f
(x) =
F
x
(x,f(x))
F
y
(x,f(x))
, pentru x I. |
Exemple:
1. Fie F(x, y) = 4x
2
9y
2
36 = 0. Vom avea F(x
0
, y
0
) = 0, dac a (x
0
, y
0
) este
un punct de pe hiperbola:
x
2
8

y
2
4
1 = 0, iar deoarece
F
y
= 18y ,= 0, pentru
ca hiperbola nu trece prin (0, 0) rezulta, conform teoremei funct iilor implicite
ca va exista f(x) = y astfel ca: 4x
2
9f
2
(x) 36 = 0 si din aceasta rezulta
ca f(x) =
1
3
4x 36. Dac a x
0
=
3
5
2
, y
0
= 1, vom avea f(x) =
1
3
4x 36
Daca x
0
=
3
5
2
, y
0
= 1, vom avea f(x) =
1
3
4x 36
2. Fie F(x, y) = x
3
+y
3
2xy, F(1, 1) = 0,
F
y
(x, y) = 3y
2
2x,
F
y
(1, 1) = 1.
Asadar va exista I = (1 , 1 + ), J = (1 , 1 + ) cu , > 0 alesi con-
venabil astfel ca f : I J si x
3
+ f
3
(x) 2xf(x) = 0, x I iar f
(x) =
3x
2
2f(x)
3f
2
(x)3x
, ()x I. Determinarea lui f(x) este dicila. Aceasta ind echiva-
lent a cu rezolvarea ecuat iei de gradul al treilea x3 + y3 2xy = 0 n ra-
port cu y, dar dac a sunt suciente valori aproximative pentru f se pot uti-
liza aproximat iile succesive ale punctului x f(x) astfel: f
0
(x) = 1 = y
0
,
f
1
(x) = T(f
0
(x)) = f
0
(x)
F(x,f
0
(x))
F
y
(x
0
,y
0
)
= 1
x
3
+12x
1
= 2x x
3
, f
2
(x) =
T(f
1
(x)) = f
0
(x)
F(x,f
1
(x))
F
y
(x
0
,y
0
)
= 2x 4x
2
10x
3
2x
4
+ 12x
5
6x
7
+ x
9
etc.
Cum Tf = f x
3
f
3
+ 2xf. Se poate lua f f
1
(x).
Observat ii:
1. Daca
F
y
(x
0
, y
0
) ,= 0 dar si F(x
0
, y
0
) ,= 0 teorema functiilor implicite nu
se poate aplica lui F dar este aplicabila functiei G(x, y) = F(x, y) F(x
0
, y
0
)
deoarece
G
y
(x
0
, y
0
) ,= 0 si G(x
0
, y
0
) = 0.

In cazul exemplului anterior dac a
se ia punctul (1, 1) avem si F(1, 1) = 2 si teorema functiilor implicite se
aplica functiei G(x, y) = x
3
+y
3
2xy 2.
2. Daca
F
y
(x
0
, y
0
) = 0 dar
F
x
(x
0
, y
0
) ,= 0 si F(x
0
, y
0
) = 0 teorema se va
aplica n raport cu x si vom avea teorema funct iilor implicite sub forma:
T. F. I. 1:
Fie F S(A
2
), A
2
deschisa n R
2
a) F (
k
(A
2
), k 1
b) Exist a (x
0
, y
0
) A
2
astfel nc at F(x
0
, y
0
) = 0
c)
F
x
(x
0
, y
0
) ,= 0,
Atunci exist a intervalele I = (x
0
, x
0
+) si J = (y
0
, y
0
+) cu , > 0
convenabil alesi astfel ca I J A
2
si o funct ie g : J I, unic a si:
)g (
k
(I),
)g(y
0
) = x
0
,
)F(g(y)x, y) = 0, pentru orice y J, iar derivatele funct iei g p an a la ordinul

k inclusiv se obt in prin aplicarea regulii de derivare a funct iei compuse lui F
si anume:
F
x
(g(y), y)g
(y) +
F
y
(g(y), y) = 0,
din care rezult a:
g
(y) =
F
y
(g(y),y)
F
x
(g(y),y)
,
Daca F (
(2)
(A
2
), pentru orice y J, vom avea deriv and nc a o dat a:
2
F
y
2
(g(y), y)+2

2
F
xy
(g(y), y)(g
(y))+
2
F
x
2
(g(y), y)(g
(y))
2
+
F
x
(x, f(x))g
(y) =
4.2. TEOREMA FUNCT IILOR IMPLICITE. 111
0, din care rezult a:
g
(y) =
2
F
x
2
(
F
y
)
2
2

2
F
xy
F
x
F
y
+
2
F
y
2
(
F
x
)
2
(
F
x
)
3
3. Daca
F
x
(x
0
, y
0
) = 0,
F
y
(x
0
, y
0
) = 0, punctul (x
0
, y
0
) este un punct singular
csi n acest punct nu se poate aplica T. F. I.
4.2.2 Cazul funct iilor cu trei variabile reale.
T. F. I.2 Fie F S(A
3
), A
3
deschisa n R
3
a) F (
k
(A
3
), k 1
b) Exist a (x
0
, y
0
, z
0
) A
3
astfel nc at F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
c)
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0,
Atunci exist a discul I
2
= B
(x
0
, y
0
) si J = (y
0
, y
0
+) cu , > 0 convenabil
alesi astfel ca I
2
J A
3
si o funct ie f : I
2
J, unic a si:
)f (
k
(I
2
),
)f(x
0
, y
0
) = z
0
,
)F(x, y, f(x, y)) = 0, pentru orice (x, y) I
2
, iar derivatele funct iei f p an a la
ordinul k inclusiv se obt in prin aplicarea regulii de derivare a funct iei compuse
lui F si anume:
F
x
(x, y, f(x, y)) +
F
z
(x, y, f(x, y))
f
x
(x, y) = 0
F
y
(x, y, f(x, y)) +
F
z
(x, y, f(x, y))
f
y
(x, y) = 0
din care rezult a:
f
x
(x, y) =
F
x
(x,y,f(x,y))
F
z
(x,y,f(x,y))
si
f
y
(x, y) =
F
y
(x,y,f(x,y))
F
z
(x,y,f(x,y))
Daca F (
2
(A
3
), pentru orice (x, y) I
2
, vom avea derivatele part iale de
ordinul al doilea, deriv and nc a o dat a derivatele partiale de ordinul nt ai, etc.
4.2.3 Cazul funct iilor cu n+1 variabile (m=n+1).
Fie F : A R, A R
n+1
s1 vom nota componenta n + 1, a lui x cu
y, x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, x
n+1
) = (x
1
, x
2
, ..., x
n
, y).

In acest caz avem:
T. F. I.3
a) F (
k
(A), k 1
b) Exist a (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
) A astfel nc at F(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
) = 0
c)
F
y
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
) ,= 0. Atunci exist a sfera I
n
= B
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) si inter-
valul centrat J = (y
0
, y
0
+) cu , > 0 convenabil alesi astfel ca I
n
J A
si o funct ie f : I
n
J, unic a si:
)f (
k
(I
n
),
)f(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) = y
0
,
)F(x
1
, x
2
, ..., x
n
, f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) = 0, pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
n
) I
n
, iar
derivatele funct iei f p an a la ordinul k inclusiv se obt in prin aplicarea regulii
de derivare a funct iei compuse lui F si anume:
F
x
j
(x
1
, ..., x
n
, f(x
1
, ..., x
n
)) +
F
y
(x
1
, ..., x
n
, f(x
1
, ..., x
n
))
f
x
j
(x
1
, ..., x
n
) = 0
j = 1, 2, ..., n din care rezult a:
f
x
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) =
F
x
j
(x
1
,x
2
,...,x
n
,f(x
1
,x
2
,...,x
n
))
F
y
(x
1
,x
2
,...,x
n
,f(x
1
,x
2
,...,x
n
))
, j = 1, 2, ..., n,
mai condensat, putem scrie:
f
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = grad f = f =
x
F
F
y
(x
1
, x
2
, ..., x
n
, f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)), unde:
f = (
f
x
1
,
f
x
2
, ...,
f
x
n
)
t
, iar
x
F = (
F
x
1
,
F
x
2
, ...,
F
x
n
)
t
Demonstrat ia se face la fel ca n cazul n + 1 = 2, lu and: T(f(x)) = f(x)
F(x,f(x))
F
y
(x
0
, y
0
) = f(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
F(x
1
,x
2
,...,x
n
,f(x
1
,x
2
,...,x
n
))
F
y
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
, y
0
).
Exemplu:
F(x
1
, x
2
, x
3
, y) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
+ y
2
e
y
= 0. Aceasta deneste funct ia
y = f(x
1
, x
2
, x
3
) dat a implicit n vecinatatea punctelor unde 2y e
y
,= 0.
y
x
1
(x
1
, x
2
, x
3
) =
F
x
1
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
F
y
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
=
2x
1
2ye
y
,
y
x
2
(x
1
, x
2
, x
3
) =
F
x
2
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
F
y
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
=
2x
2
2ye
y
y
x
1
(x
1
, x
2
, x
3
) =
F
x
3
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
F
y
(x
1
,x
2
,x
3
,y)
=
2x
3
2ye
y
4.3 Sisteme de funct ii implicite.
Vom considera, pentru nceput, spre exemplicare:
4.3.1 Cazul a doua funct ii cu cinci variabile
T. F. I. 4: Fie F, G S(A
5
), A
5
deschisa n R
5
, F = F(x, y, z, u, v), G =
G(x, y, z, u, v), ce verica ipotezele:
a) F, G (
k
(A
5
), k 1
b) Exict a (x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) A
5
astfel nc at:
F(x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) = 0, si G(x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) = 0
c) det
(F,G)
(u,v)
(x
0
, y
0
, z
0
, u
0
, v
0
) ,= 0.
Atunci exist a sfera I
3
= B
(x
0
, y
0
, z
0
) si intervalele centrate J
1
= (u
0

1
, u
0
+
1
) si J
2
= (u
0
2
, u
0
+
2
) cu ,
1
,
2
> 0 convenabil alesi astfel ca
I
3
J
1
J
2
A
5
si dou a funct ii f : I
3
J
1
, g : I
3
J
2
,unice si:
) f, g (
k
(I
3
),
) f(x
0
, y
0
, z
0
) = u
0
, g(x
0
, y
0
, z
0
) = v
0
,
) F(x, y, z, f(x, y, z), g(x, y, z)) = 0, G(x, y, z, f(x, y, z), g(x, y, z)) = 0, pen-
tru orice (x, y, z) I
3
, iar derivatele part iale ale funct iilor f , g p an a la ordinul
k inclusiv se obt in prin aplicarea regulii de derivare a funct iilor compuse F, G
4.3. SISTEME DE FUNCT II IMPLICITE. 113
si anume:
_
F
x
+
F
u
f
x
+
F
v
g
x
= 0
G
x
+
G
u
f
x
+
G
v
g
x
= 0
_
F
y
+
F
u
f
y
+
F
v
g
y
= 0
G
y
+
G
u
f
y
+
G
v
g
y
= 0
_
F
z
+
F
u
f
z
+
F
v
g
z
= 0
G
z
+
G
u
f
z
+
G
v
g
z
= 0
din care rezult a:
f
x
(x, y, z),
g
x
(x, y, z),
f
y
(x, y, z),
g
y
(x, y, z),
f
z
(x, y, z),
g
z
(x, y, z).
Daca F, G (
2
(A
5
), pentru orice (x, y, z) I
3
,vom avea derivatele part iale
de ordinul al doilea, deriv and nc a o dat a derivatele partiale de ordinul nt ai,
etc. Generalizarea este imediata. Obt inem asfel:
4.3.2 Cazul sistemelor de m funct ii cu m+n variabile.
T. F. I. 5: Fie F
1
, F
2
, ..., F
m
S(A
m+n
), A
m+n
deschisa n R
m+n
,
F
1
= F
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y
1
, y
2
, ...y
m
)
F
2
= F
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y
1
, y
2
, ...y
m
)
...................................................
F
m
= F
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; y
1
, y
2
, ...y
m
),
a) F
1
, F
2
, ..., F
m
(
k
(A
n+m
), k 1
b) Exict a (x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) A
n+m
astfel nc at:
F
1
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) = 0,
F
2
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) = 0,
...................................................
F
m
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) = 0.
c) det
(F
1
,F
2
,...,F
m
)
(y
1
,y
2
,...,y
m
)
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
; y
0
1
, y
0
2
, .., y
0
m
) ,= 0.
Atunci exist a sfera I
n
= B
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) si intervalele centrate J
j
= (y
0
j

j
, y
0
j
+
j
), j = 1, 2, ..., m cu ,
1
,
2
, ...,
m
> 0 convenabil alesi astfel ca
I
n
J
1
J
2
... J
m
A
n+m
si m funct ii f
j
: I
n
J
j
j = 1, 2, ..., m, unice si:
) f
1
, f
2
, ..., f
m
(
k
(I
n
),
) f
j
(x
0
1
, x
0
2
, ..., x
0
n
) = y
0
j
, j = 1, 2, ..., m,
) F
j
(x
1
, x
2
, ..., x
n
; f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
), ..., f
m
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)) =
0, j = 1, 2, ..., m pentru orice (x
1
, x
2
, ..., x
n
) I
n
, iar derivatele part iale ale
funct iilor f
j
p an a la ordinul k inclusiv se obt in prin aplicarea regulii de derivare
a funct iilor compuse F
j
si prin aplicarea regulei lui Cramer sistemelor:
F
1
x
j
+
F
1
y
1
f
1
x
j
+... +
F
1
y
m
f
m
x
j
= 0
F
2
x
j
+
F
2
y
1
f
1
x
j
+... +
F
2
y
m
f
m
x
j
= 0
......................................................
F
m
x
j
+
F
m
y
1
f
1
x
j
+... +
F
m
y
m
f
m
x
j
= 0
j = 1, 2, ..., m
Exemplu:
F
1
(x
1
, x
2
, x
3
, y
1
, y
2
) = x
1
+x
2
x
3
y
1
y
2
y
2
1
= 0
F
2
(x
1
, x
2
, x
3
, y
1
, y
2
) = x
1
x
2
+y
3
1
y
3
2
= 0
F
1
(1, 1, 1, 1, 1) = 0, F
2
(1, 1, 1, 1, 1) = 0
det
(F
1
, F
2
)
(y
1
, y
2
)
=
F
1
y
1
F
1
y
2
F
2
y
1
F
2
y
2
y
2
2y
1
y
1
3y
2
1
3y
2
2
= 3y
2
2
+ 6y
1
y
2
2
+ 3y
3
1
si det
(F
1
,F
2
)
(y
1
,y
2
)
(1, 1, 1, 1, 1) = 12 ,= 0. Va exista n vecin atatea punctului
(1, 1, 1) R
3
, funct iile f
1
(x
1
, x
2
, x
3
), f
2
(x
1
, x
2
, x
3
) astfel nc at f
1
(1, 1, 1) =
1, f
2
(1, 1, 1) = 1 si:
_
x
1
+x
2
x
3
f
1
f
2
f
2
1
= 0
x
1
x
2
+f
3
1
f
3
2
= 0
iar derivatele:
f
1
x
1
,
f
1
x
2
,
f
1
x
3
;
f
2
x
1
,
f
2
x
2
,
f
2
x
3
n punctul (1, 1, 1) se obt in din sis-
temele algebrice:
_
1 (y
2
+ 2y
1
)
f
1
x
1
y
1
f
2
x
1
= 0
1 + 3y
2
1
f
1
x
1
3y
2
2
f
2
x
1
= 0
pentru determinarea derivatelor part iale
f
1
x
1
,
f
2
x
1
.
_
x
3
(y
2
+ 2y
1
)
f
1
x
2
y
1
f
2
x
2
= 0
1 + 3y
2
1
f
1
x
2
3y
2
2
f
2
x
2
= 0
f
1
x
2
,
f
2
x
2
.
_
x
2
(y
2
+ 2y
1
)
f
1
x
3
y
1
f
2
x
3
= 0
3y
2
1
f
1
x
3
3y
2
2
f
2
x
3
= 0
f
1
x
3
,
f
2
x
3
.
Calcul and n (1, 1, 1) obt inem:
_
1 3
f
1
x
1
f
2
x
1
= 0
1 + 3
f
1
x
1
3
f
2
x
1
= 0
4.4. EXTREME CU LEG
ATURI. 115
de unde rezult a:
f
1
x
1
=
1
6
,
f
2
x
1
=
1
2
.
_
1 3
f
1
x
1
f
2
x
1
= 0
1 + 3
f
1
x
1
3
f
2
x
1
= 0
de unde rezult a:
f
1
x
2
=
1
3
,
f
2
x
2
= 0.
_
1 3
f
1
x
1
f
2
x
1
= 0
3
f
1
x
1
3
f
2
x
1
= 0
de unde rezult a:
f
1
x
3
=
1
4
,
f
2
x
3
=
1
4
.
4.4 Extreme cu legaturi.
Prin problem a de extrem cu legaturi vom nt elege determinarea valorilor
extreme ale unei funct ii F = F(x
1
, x
2
, ..., x
m
), stiind c a n punctele de extrem
(dac a exista) se verica egalit at ile: G
1
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = 0, G
2
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) =
0, ..., G
k
(x
1
, x
2
, ..., x
m
) = 0, cu k = 1, funct iile G
j
, j = 1, 2, ..., k, ind numite
restrict ii sau legaturi, iar F, G
1
, G
1
, ..., G
k
ind funct ii denite pe A R
m
.
Pentru o problem a de extrem cu legaturi trebuie ca,n mod necesar, m > k
iar m > 1.

In ipoteza existent ei punctelor (x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) A n care se
realizeaza extremul funct iei F n condit iile suplimentare G
j
(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) =
0(j = 1, 2, ..., k) este valabil urm atorul rezultat cunoscut sub numele:
4.4.1 Teorema lui Lagrange.
Teorema 6 :Daca F, G
1
, G
2
, ..., G
k
: A R
m
R, m > 1, m > k sunt de clasa
(
(1)
(A) atunci dac a x
0
= (x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) este un punct de extrem pentru F si
G
j
(x
1
0
, x
2
0
, ..., x
m
0
) = 0(j = 1, 2, ..., k) atunci acest punct este punct de extrem
liber pentru funct ia: L(x
1
, x
2
, ..., x
m
;
1
,
2
, ...,
k
) = F+
1
G
1
+
2
G
2
+...+
k
G
k
,
considerat a ca o funct ie de m + k variabile (L : R
m+k
R) Funct ia L se
numeste funct ia lui Lagrange, pentru problema de extremum cu leg aturi iar
1
,
2
, ..., l
k
se numesc multiplicatorii lui Lagrange.
Vom demonstra urm atoarele cazuri:
I. F = F(x, y) cu legatura G = G(x, y) = 0(m = 2, k = 1, x = x
1
, y = x
2
).
II. F = F(x, y, z) cu o singur a legatur a G = G(x, y, z) = 0(m = 3, k = 1, x =
x
1
, y = x
2
, z = x
3
).
III. F = F(x, y, z) cu dou a legaturi G
1
= G
1
(x, y, z) = 0, G
2
= G
2
(x, y, z) =
0, (m = 3, k = 2, x = x
1
, y = x
2
, z = x
3
).
Pentru cazul I. Presupunem c a n punctul (x
0
, y
0
) se realizeaza un maxim
sau un minim pentru F si G(x
0
, y
0
) = 0. Presupunem de asemeni c a n
vecinatatea lui (x
0
, y
0
) se poate aplica teorema funct iilor implicite, lui G, adic a:
exista y = f(x) astfel nc at y
0
= f(x
0
) si G(x, f(x)) = 0. Funct ia g(x) =
F(x, f(x)) are n x
0
un extrem local, deci derivata sa n x
0
este nula. Putem
scrie astfel: g
(x
0
) =
F
x
(x
0
, y
0
) +
F
y
(x
0
, y
0
)f
(x
0
) = 0 Pe de alt a parte f a
rezultat din teorema funct iilor implicite aplicat a lui G, si deci:
G
x
(x
0
, y
0
) +
G
y
(x
0
, y
0
)f
(x
0
) = 0 Din cele dou a relat ii, elimin and pe f
(x
0
) va rezulta:
F
x
(x
0
, y
0
)
F
y
(x
0
, y
0
)
G
x
(x
0
, y
0
)
G
y
(x
0
, y
0
)
= det
(F,G
(x,y)
(x
0
, y
0
) = 0
prin urmare determinantul Jacobianului este 0 n (x
0
, y
0
) si deci liniile deter-
minantului sunt proport ionale si avem:
_
F
x
(x
0
, y
0
) +
G
x
(x
0
, y
0
) = 0
F
y
(x
0
, y
0
) +
G
y
(x
0
, y
0
) = 0
Asadar (x
0
, y
0
) este o solut ie a sistemului format de derivatele part iale ale
funct iei: L(x, y, ) = F(x, y) + G(x, y) Am aratat ca daca (x
0
, y
0
) este un
punct de extrem pentru F(x, y) si verica condit ia G(x, y) = 0 atunci o
condit ie necesara este ca sa existe R astfel nc at derivatele part iale ale
lui L(x, y, ) = F(x, y)+G(x, y) n raport cu x, y, sa se anuleze n (x
0
, y
0
, ).
Practic se determin a punctele printre care se g asesc puncte de extrem anulnd
derivatele part iale ale lui L n raport cu x, y, , adic a:
L
x
= 0,
L
y
= 0,
L
= 0,
urm and a se verica dac a (x
0
, y
0
) este un punct de extrem pentru F(x, y).
Exemplu: S a se nscrie ntr-o elips a un dreptunghi de arie mxim a.
Consider am elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0. Aria dreptunghiului c autat este: S =
2x2y = 4xy, x (0, a), y (0, b). L(x, y, ) = 4xy +(
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1),
L
x
= 4y +
2x
a
2
= 0
L
y
= 4x +
2y
b
2
= 0
L
=
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
Eliminnd x, y, din primele dou a ecuat ii obt inem: = 2ab.

Inlocuind cu
semnul plus n una din primele dou a obt inem ecuat ia: bx + ay = 0, care
mprun a cu ultima ecuat ie din sistem (restrict ia) ne dau solut iile: (
a
2
, (
b
2
);
(
a
2
,
b
2
).

Inlocuind cu semnul minus n una din primele dou a obt inem
ecuat ia: bxay = 0, care mprun a cu ultima ecuat ie din sistem (restrict ia) ne
dau solut iile: (
a
2
,
b
2
); (
a
2
,
b
2
). Acestea din urma sunt punctele pentru
care S = S
max
= 2ab.
Pentru cazul II. Presupunem c a n punctul (x
0
, y
0
, z
0
) se realizeaza un
maxim sau un minim pentru F si G(x
0
, y
0
, z
0
) = 0. Presupunem de asemeni
4.4. EXTREME CU LEG
ATURI. 117
ca n vecinatatea lui (x
0
, y
0
, z
0
) se poate aplica teorema funct iilor implicite, lui
G, n ipoteza:
G
x
)(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0 atunci exist a z = f(x, y), solut ie a ecuat iei
G(x, y, f(x, y)) = 0, iar F(x, y, f(x, y)) are n (x
0
, y
0
) un punct de extrem local
si derivatele sale part iale se vor anula n (x
0
, y
0
), adic a:
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) = 0
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
Pe de alta parte din terema funct iilor implicite avem si relat iile:
G
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) = 0
G
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
Altfel spus
f
x
(x
0
, y
0
) si
f
y
(x
0
, y
0
) satisfac respectiv sistemele:
_
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) = 0
G
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
x
(x
0
, y
0
) = 0
_
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
G
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
Rezulta ca prin eliminarea simultan a a lui
f
x
(x
0
, y
0
) si
f
y
(x
0
, y
0
) ca:
_
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
si
_
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
Comparnd relat iile din linia a doua, a celor dou a relat ii, vom deduce ca
= = si deci:
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
Cu alte cuvinte n (x
0
, y
0
, z
0
) se anuleaza derivatele part iale ale funct iei:
L(x, y, z, ) = F(x, y, z) + G(x, y, z) si deci si n cazul unei funct ii de trei
variabile cu o singur a condit ie de legatur a procedeul este acelasi ca n cazul
funct iilor de dou a variabile cu o singur a condit ie (legatur a).
Exemple:
1. S a se gaseasca maximul expresiei xyz cu condit ia x +y +z = c (c > 0)
Raspuns. Aplic and procedeul de mai sus funct iei L(x, y, z, ) = xyz+(x+
y +z c) obt inem: x
0
= y
0
= z
0
=
c
3
2. Consider am forma biliniar a simetrica: F(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+
2a
12
xy + 2a
23
yz + 2a
13
xz Acesteia i se poate atasa matricea:
A =
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
simetrica (a
12
= a
21
; a
32
= a
23
; a
13
= a
31
). Putem lega matricea A de funct ia
F numit a form a patratic a prin scrierea matriceal a:
F(x, y, z) =
_
x y z
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
x
y
z
Vom cauta valorile extreme notate cu (u, v, w) ale lui F n condit ia: u
2
+
v
2
+ w
2
= 1. Cu alte cuvinte vom determina vectorii unitari (u, v, w) care
d a valoarea extrema lui F. Avem deci o problem a de extrem condit ionat,
care se reduce la extremarea funct iei lui Lagrange de forma: L(x, y, z, ) =
F(x, y, z) (x +y +z 1) Valorile extreme sunt date de:
L
x
= 2a
11
x + 2a
12
y + 2a
13
z 2x = 0
L
y
= 2a
21
x + 2a
22
y + 2a
23
z 2y = 0
L
z
= 2a
31
x + 2a
32
y + 2a
33
z 2z = 0
L
= x
2
y
2
z
2
+ 1 = 0
Primele trei ecuat ii le putem scrie mariceal :
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
x
y
z
1 0 0
0 1 0
0 0 1
x
y
z
sau

a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
x
y
z
= 0
Condit ia ca sistemul sa admit a solut ii nebanale este :
P
3
() =
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
= 0
Daca e o solutie a polinomului,P
3
(), numit polinomul caracteristic al ma-
tricei A, atunci solut ia (x, y, z) = (u, v, w) numit a solut ie proprie va verica
sistemul anterior si deci:
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
u
v
w
1 0 0
0 1 0
0 0 1
u
v
w
4.4. EXTREME CU LEG
ATURI. 119
iar:
F(u, v, w) =
_
u v w
_
a
11
a
12
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
u
v
w
= (u v w)
1 0 0
0 1 0
0 0 1
u
v
w
=
Solut iile (u
j
, v
j
, w
j
) corespunzatoare valorilor
j
, j = 1, 2, 3, numindu-se vec-
tori propri corespunz atori. Se poate ar ata ca vectorii proprii sunt ortogonali
ntre ei.

Intr-adev ar, pentru
1
,=
2
avem:
a
11
u
1
+a
12
v
1
+a
13
w
1
1
u
1
= 0
a
21
u
1
+a
22
v
1
+a
23
w
1
1
v
1
= 0
a
31
u
1
+a
32
v
1
+a
33
w
1
1
w
1
= 0
si
a
11
u
2
+a
12
v
2
+a
13
w
2
2
u
2
= 0
a
21
u
2
+a
22
v
2
+a
23
w
2
2
v
2
= 0
a
31
u
2
+a
32
v
2
+a
33
w
2
2
w
2
= 0
din care obtinem: (
1
2
)(u
1
u
2
+v
1
v
2
+w
1
w
2
) = 0, cum (
1
2
) ,= 0,rezult a:
u
1
u
2
+ v
1
v
2
+ w
1
w
2
= 0 adic a: (u
1
, v
1
, w
1
) (u
2
, v
2
, w
2
)

In mod aseman ator
se poate arata ortogonalitatea: (u
2
, v
2
, w
2
) (u
3
, v
3
, w
3
) si (u
3
, v
3
, w
3
)
(u
1
, v
1
, w
1
).
Exemplu: F(x, y, z) = 7x
2
+ 6y
2
+ 5z
2
4xy 4yz Acesteia i se poate atasa
matricea:
A =
7 2 0
2 6 2
0 2 5
A simetrica (a
12
= a
21
= 2; a
32
= a
23
= 2; a
13
= a
31
= 0). Putem lega
matricea A de forma F prin scrierea matriceala:
F(x, y, z) =
_
x y z
_
7 2 0
2 6 2
0 2 5
x
y
z
Vom cauta valorile extreme (u, v, w) ale lui F n condit ia: u

2
+ v
2
+ w
2
=
1 Cu alte cuvinte vom determina vectorii unitari (u, v, w) care da valoarea
extrema lui F. Avem deci o problema de extrem condit ionat, care se reduce
la extremarea funct iei lui Lagrange de forma: L(x, y, z, ) = 7x
2
+6y
2
+5z
2
4xy 4yz (x
2
+y
2
+z
2
1) Valorile extreme sunt date de:
L
x
= 14x 4y 2x = 0
L
y
= 4x + 12y 4z 2y = 0
L
x
= 4y + 10z 2z = 0
L
= x
2
y
2
z
2
+ 1 = 0
Rezolvand sistemul format de primele trei ecuat ii n necunoscutele x, y, z sun-
tem condusi la condit ia Cramer de existent a a solut iilor nebanale: det(A
I
3
) = 0 sau:
7 2 0
2 6 2
0 2 5
= 0
care conduce la: ( 3)( 6)( 9) = 0
Pentru
1
= 3 obt inem: (u
1
, v
1
, w
1
) = (
1
3
,
2
3
,
2
3
)
Pentru
2
= 6 obt inem: (u
2
, v
2
, w
2
) = (
2
3
,
1
3
,
2
3
)
Pentru
3
= 9 obt inem: (u
3
, v
3
, w
3
) = (
2
3
,
2
3
,
1
3
) Se observ a ca:
(
1
3
,
2
3
,
2
3
) (
2
3
,
1
3
,
2
3
); (
2
3
,
1
3
,
2
3
) (
2
3
,
2
3
,
1
3
); (
2
3
,
2
3
,
1
3
) (
1
3
,
2
3
,
2
3
).
F(
1
3
,
2
3
,
2
3
) = 3; F(
2
3
,
1
3
,
2
3
) = 6; F(
2
3
,
2
3
,
1
3
) = 9.
Pentru cazul III, presupunem c a n punctul (x
0
, y
0
, z
0
) se realizeaza un
maxim sau un minim pentru F si G
1
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, G
2
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0. Con-
form cu teorema funct iilor implicite, aplicat a unui sistem n vecinatatea lui
(x
0
, y
0
, z
0
) va exista y = y(x), z = g(x) cu propriet at ile: G
1
(x, f(x), g(x)) =
0, G
2
(x, f(x), g(x)) = 0, iar F(x, f(x), g(x)) are n x
0
o valoare extrema. Prin
urmare:
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)f
(x
0
) +
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)g
(x0) = 0
Din teorema funct iilor implicite avem si:
G
1
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
1
y
(x
0
, y
0
, z
0
)f
(x
0
) +
G
1
z
(x
0
, y
0
, z
0
)g
(x0) = 0
G
2
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
G
2
y
(x
0
, y
0
, z
0
)f
(x
0
) +
G
2
z
(x
0
, y
0
, z
0
)g
(x0) = 0
Astfel se poate considera ca f
(x
0
) si g
(x
0
) reprezint a solut iile celor trei ecuat ii
cu dou a necunoscute, si prin eliminarea lor ntre aceste relat ii se va obt ine
relat ia: det
(F,G
1
,G
2
)
(x,y,z)
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, si prin urmare liniile determinantului, de
exemplu, sunt proport ionale, ceace se traduce prin existent a a dou a variabile
1
si
2
de proport ionalitate astfel ca sa avem:
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
1
G
1
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +
2
G
2
x
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
1
G
1
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +
2
G
2
y
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
1
G
1
z
(x
0
, y
0
, z
0
) +
2
G
2
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
Deci n (x
0
, y
0
, z
0
) se anuleaza derivatele part iale ale funct iei: L(x, y, z,
1
,
2
) =
F(x, y, z) +
1
G
1
(x, y, z) +
2
G
2
(x, y, z), si deci si n cazul unei funct ii de trei
variabile cu dou a legaturi procedeul este acelasi ca n cazurile anterior tratate.
Exemplu: S a se gaseasca extremele funct iei F(x, y, z) = xyz, cu condit iile:
x +y +z = 5 si xy +yz +zx = 8.
Rezolvare: Consider am L(x, y, z,
1
,
2
) = xyz +
1
(x + y + z 5) +
2
(xy +
yz +zx 8).
Derivatele part iale ale lui L n raport cu x, y, z,
1
,
2
, sunt:
F
x
= yz +
1
+
2
(y +z) = 0,
F
y
= zx +
1
+
2
(x +z) = 0,
4.4. EXTREME CU LEG
ATURI. 121
F
z
= xy +
1
+
2
(x +y) = 0,
F
1
= x +y +z 5 = 0,
F
2
= xy +yz +zx 8 = 0.
Prin adunarea primelor trei ecuat ii se obt ine:
xy +yz +zx + 3
1
+ 2
2
(x +y +z) = 0,
si daca t inem cont de ultimile dou a ecuat ii vom avea: 8 + 3
1
+ 10
2
= 0.
Prin sc aderea primelor dou a ecuat ii vom avea: z(x y) + l2(y x) = 0, de
unde rezult a: y = x sau z =
2
.

In cazul y = x avem:
zx +
1
+
2
(z +x) = 0,
x
2
+
1
+ 2
2
x = 0,
2x +z 5 = 0,
x2 + 2xz 8 = 0.
Scot and din prima pe
1
= xz
2
(x +z) vom obt ine:
x
2
xz +
2
(x z) = 0,
2x +z 5 = 0,
x2 + 2xz 8 = 0.
Din prima ecuat ie a ultimului sistem rezulta: x = z sau x =
2
. x = z
conduce la o imposibilitate, ram ane numai x =
2
, si deci:
2
2
+z 5 = 0,
2
2
2
2
z 8 = 0,
care conduce, prin eliminarea lui z la ecuat ia de gradul doi n
2
: 3
2
2
+10
2
+
8 = 0, cu solut iile:
2
= 2,
2
=
4
3
, care conduc la: x
1
= y
1
= 2, z
1
= 1,
adic a tripletul (2, 2, 1), pentru
2
= 2, si x
2
= y
2
=
4
3
, z
2
=
7
3
, adic a tripletul
(
4
3
,
4
3
,
7
3
), pentru
2
=
4
3
,
Pentru a stabili natura punctelor g asite (maxim sau minim), vom t ine cont
de semnul lui d
2
L adic a de semnul lui: d
2
L =

2
L
x
2
dx
2
+

2
L
y
2
dy
2
+

2
L
z
2
dz
2
+
2

2
L
xy
dxdy + 2

2
L
yz
dydz + 2

2
L
zx
dzdx
Calcul and derivatele part iale de ordin doi ale lui L obt inem:

2
L
x
2
= 0,

2
L
y
2
= 0,
2
L
z
2
= 0,

2
L
xy
= z 2,

2
L
yz
= x 2,

2
L
zx
= y 2, si deci vom avea:
d
2
L = 2(1)dxdy Diferent iind ultimile relatii, obt inem:
dx +dy +dz = 0
(y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz = 0.
In punctul (2, 2, 1) ultimile relat ii devin:

dx +dy +dz = 0, 3dx + 3dy + 4dz = 0,
din care va rezulta dz = 0 si dy = dx, si deci: d
2
L = 2dx
2
> 0 deci punctul
(2, 2, 1) este punct de minim. La fel se arat a ca (2, 1, 2), (1, 2, 2), sunt de
asemeni puncte de minim.
Pentru (
4
3
,
4
3
,
7
3
), proced and aseman ator vom avea: d
2
L(
4
3
,
4
3
,
7
3
) = 2
1
3
dxdy
2
2
3
dydz 2
2
3
dzdx si cum din diferent iierea ultimile relat ii, obt inem:
dx +dy +dz = 0(y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz = 0.
In punctul (
4
3
,
4
3
,
7
3
) ultimile relat ii devin:
dx+dy+dz = 0
11
3
dx+
11
3
dy+
8
3
dz = 0, din care va rezulta dz = 0 si dy = dx,
si deci: d
2
L(
4
3
,
4
3
,
7
3
) =
2
3
dx
2
< 0 Avem deci un maxim. La fel se arata ca
(
4
3
,
7
3
,
4
3
), (
7
3
,
4
3
,
4
3
), sunt de asemeni puncte de maxim.
4.5 Problema funct iilor inverse.
4.5.1 Cazul funct iilor reale cu o variabila reala.
Fie f : (a, b) R, f (
(1)
(a, b) si consideram F : (a, b)R R, prin F(x, y) =
f(x)y, atunci: F(x, y) = 0, ()(x, y) G
f
(gracul lui f)
F
x
(x, y) = f
(x) ,=
0, ()(x, y) G
f
Teorema funct iilor implicite se poate aplica lui F n raport
cu variabila x: adic a va exista x = g(y) astfel ca: g : (c, d) R astfel ca:
F(g(y), y) = 0()y (c, d) si g
(y) =
F
y
(g(y),y)
F
x
(g(y),y)
=
1
f
(g(y))
()y (c, d), sau
f
(x)g
(y) = 1 si deci g = f
1
(g este funct ia invers a a lui f).
4.5.2 Cazul funct iilor cu doua componente si doua variabile.
Vom extindre rezultatul anterior la cazul funct iilor cu dou a componente
si dou a variabile: Fie A R
2
si f = (f
1
, f
2
)
t
: A R
2
adic a:
_
f
1
(x
1
, x
2
) = y
1
f
2
(x
1
, x
2
) = y
2
(4.1)
si vom considera vectorii (x
1
, x
2
) = x, (y
1
, y
2
) = y Cand x = (x
1
, x
2
)
R
2
parcurge mult imea A, y = (y
1
, y
2
) parcurge mult imea B R
2
. Daca
f = (f
1
, f
2
)
t
este continua ntr-un punct x
0
= (x
0
1
, x
0
2
) A R
2
pun and
y
0
= f(x
0
) cand x V(x
0
) atunci y = f(x) V(y
0
) si conform cu teorema
funct iilor implicite pentru sisteme vom putea inversa relat iile (4.1) adic a le
vom putea inversa obtin and:
_
g
1
(y
1
, y
2
) = x
1
g
2
(y
1
, y
2
) = x
2
(4.2)
Cu alte cuvinte vom putea scrie relat iile:
(A)
_
x
1
= g
1
(f
1
(x
1
, x
2
), f
2
(x
1
, x
2
))
x
2
= g
2
(f
1
(x
1
, x
2
), f
2
(x
1
, x
2
))
(B)
_
y
1
= f
1
(g
1
(x
1
, x
2
), g
2
(x
1
, x
2
))
y
2
= f
2
(g
1
(x
1
, x
2
), g
2
(x
1
, x
2
))
4.5. PROBLEMA FUNCT IILOR INVERSE. 123
Pentru a justica aceste armat ii, vom face ipoteza ca jacobianul (determi-
nantul matricei lui Jacobi) a funct iei f este diferit de 0 n x
0
adic a:
J(x) =
f
1
x
1
f
1
x
2
f
2
x
1
f
2
x
2
= det
(f
1
, f
2
)
(x
1
, x
2
)
,= 0
In baza continuit at ii lui J(x) n x

0
(a se vedea teorema de la continuitate) va
exista o vecinatate a lui x
0
, V(x
0
) pentru care J(x) ,= 0, daca J(x
0
) ,= 0. Vom
introduce funct iile auxiliare:
_
F
1
(x
1
, x
2
, y
1
, y
2
) = f
1
(x
1
, x
2
) y
1
= 0
F
2
(x
1
, x
2
, y
1
, y
2
) = f
2
(x
1
, x
2
) y
2
= 0
cu (x
1
, x
2
; y
1
, y
2
) A B. Evident F
1
, F
2
sunt de clasa (
(1)
(A B) si vor
verica toate condit iile funct iilor implicite pentru sisteme: F(x
0
, y
0
) = 0 si
cum det
(F
1
,F
2
)
(x
1
,x
2
)
= det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
si deci det
(F
1
,F
2
)
(x
1
,x
2
)
(x
0
, y
0
) = J(x
0
) ,= 0 va exista
ntr-o vecinatate a lui x
0
funct iile g
1
, g
2
de mai sus si vom avea echivalenta
locala a relat iilor (A) si (B). Vom deduce cateva egalitat i utile n practic a
deriv and relat iile (A) n raport cu x
1
si cu x
2
(la fel ca n teorema funct iilor
implicite pentru sisteme). Deriv amn raport cu x
1
si apoi n raport cu x
2
vom
obtine sistemul:
_
1 =
g
1
y
1
f
1
x
1
+
g
1
y
2
f
2
x
1
0 =
g
1
y
1
f
1
x
2
+
g
1
y
2
f
2
x
2
Deriv am a doua relat ie (A) n raport cu x
1
si apoi n raport cu x
2
vom obt ine
sistemul:
_
0 =
g
2
y
1
f
1
x
1
+
g
2
y
2
f
2
x
1
1 =
g
2
y
1
f
1
x
2
+
g
2
y
2
f
2
x
2
Din primul sistem vom scoate
g
1
y
1
,
g
1
y
2
si vom obt ine:
g
1
y
1
=
1
f
2
x
1
0
f
2
x
2
f
1
x
1
f
2
x
1
f
1
x
2
f
2
x
2
=
f
2
x
2
det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
,
g
1
y
2
=
f
1
x
1
1
f
1
x
2
0
f
1
x
1
f
2
x
1
f
1
x
2
f
2
x
2
=

f
1
x
2
det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
Din al doilea sistem vom scoate
g
2
y
1
,
g
2
y
2
si vom obt ine:
g
1
y
1
=
0
f
2
x
1
1
f
2
x
2
f
1
x
1
f
2
x
1
f
1
x
2
f
2
x
2
=

f
2
x
1
det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
,
g
2
y
2
=
f
1
x
1
0
f
1
x
2
1
f
1
x
1
f
2
x
1
f
1
x
2
f
2
x
2
=
f
1
x
1
det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
Se poate
constata usor ca:
_
g
1
y
1
g
1
y
2
g
2
y
1
g
2
y
2
__
f
1
x
1
f
1
x
2
f
2
x
1
f
2
x
2
_
=
_
1 0
0 1
_
adic a: g
(y)f
(x) = I
2
.
Deriv am prima relat ie (B) n raport cu y
1
si apoi n raport cu y
2
vom obt ine
sistemul:
_
1 =
f
1
x
1
g
1
y
1
+
f
1
x
2
g
2
y
1
0 =
f
1
x
1
g
1
y
2
+
f
1
x
2
g
2
y
2
Deriv am a doua relat ie (B) n raport cu y
1
si apoi n raport cu y
2
vom obt ine
sistemul:
_
0 =
f
2
x
1
g
1
y
1
+
f
2
x
2
g
2
y
1
1 =
f
2
x
1
g
1
y
2
+
f
2
x
2
g
2
y
2
Din primul sistem vom scoate
f
1
x
1
,
f
1
x
2
si vom obt ine:
f
1
x
1
=
1
g
2
y
1
0
g
2
y
2
g
1
y
1
g
2
y
1
g
1
y
2
g
2
y
2
=
g
2
y
2
det
(g
1
,g
2
)
(y
1
,y
2
)
,
f
1
x
2
=
g
1
y
1
1
g
1
y
2
0
g
1
y
1
g
2
y
1
g
1
y
2
g
2
y
2
=

g
1
y
2
det
(g
1
,g
2
)
(y
1
,y
2
)
Din al doilea sistem vom scoate
f
2
x
1
,
f
2
x
2
si vom obt ine:
f
2
x
1
=
0
g
2
y
1
1
g
2
y
2
g
1
y
1
g
2
y
1
g
1
y
2
g
2
y
2
=

g
2
y
1
det
(g
1
,g
2
)
(y
1
,y
2
)
,
f
2
x
2
=
g
1
y
1
0
g
1
y
2
1
g
1
y
1
g
2
y
1
g
1
y
2
g
2
y
2
=
g
1
y
1
det
(g
1
,g
2
)
(y
1
,y
2
)
Se poate constata usor ca:
_
f
1
x
1
f
1
x
2
f
2
x
1
f
2
x
2
__
g
1
y
1
g
1
y
2
g
2
y
1
g
2
y
2
_
=
_
1 0
0 1
_
adic a: f
(x)g
(y) = I
2
.
Calcul and determinant ii matricelor Jacobi si n virtutea faptului c a determi-
nantul unui produs de matrice p atratice este egal cu produsul determinant ilor
matricelor componente, vom deduce egalitat ile:
det
(g
1
,g
2
)
(y
1
,y
2
)
det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
= 1 si det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
det
(g
1
,g
2
)
(y
1
,y
2
)
= 1
sau
det
(x
1
,x
2
)
(y
1
,y
2
)
det
(y
1
,y
2
)
(x
1
,x
2
)
= 1 si det
(y
1
,y
2
)
(x
1
,x
2
)
det
(x
1
,x
2
)
(y
1
,y
2
)
= 1
din care rezult a: det
(g
1
,g
2
)
(y
1
,y
2
)
=
1
det
(f
1
,f
2
)
(x
1
,x
2
)
care conduce la formula:
[g
(y)[ =
1
[f
(x)[
, (4.3)
similara cu cea din cazul funct iilor cu o singur a variabil a
Exemplu: Schimbarea coordonatelor carteziene (x, y) cu coordonate polare
4.5. PROBLEMA FUNCT IILOR INVERSE. 125
(, ) n R
2
. Relat iile de legatur a ntre cele dou a tipuri de coordonate sunt
date de:
_
x = cos
y = sin
(4.4)
det
(x, y)
(, )
=
cos sin
sin cos
=
Transformarea invers a, pentru ,= 0 este:
_
=
_
x
2
+y
2
= arctan
y
x
(4.5)
Problema se extinde si n cazul a n > 2 funct ii cu tot at atea variabile. Pentru
n = 3 vom da dou a exemple des folosite n aplicat ii:
Schimbarea coordonatelor carteziene (x, y, z) cu coordonate cilindrice (r, , z)
n R
3
. Relat iile de legatur a ntre cele doua tipuri de coordonate este:
x = r cos
y = r sin
z = z
(4.6)
det
(x, y, z)
(r, , z)
=
x
r
x
x
z
y
r
y
y
z
z
r
z
z
z
cos r sin 0
sin r cos 0
0 0 1
= r
Transformarea invers a, pentru r ,= 0 este:
r =
_
x
2
+y
2
= arctan
y
x
z = z
(4.7)
Schimbarea coordonatelor carteziene (x, y, z) cu coordonate sferice (, , ) n
R
3
. Relat iile de legatur a ntre cele doua tipuri de coordonate este:
x = sin cos
x = sin sin
z = cos
(4.8)
det
(x, y, z)
(, , )
=
sin cos cos sin sin sin

sin sin cos sin sin cos
cos sin 0
=
2
sin ,= 0
Transformarea invers a, pentru
2
sin ,= 0 este:
=
_
x
2
+y
2
+z
2
= arctan
x
2
+y
2
z
= arctan
y
x
(4.9)
Capitolul 5
Integrala Riemann pe dreapta
5.1 Integrala Riemann pe dreapta(Recapitulare pe
scurt).
Fie f : [a, b] R,[a, b] R, a < b a, b nit i iar f este marginit a(()M
f
> 0
astfel nc at [f(x)[ < M
f
, ()x [a, b])
Consider am, de asemeni, o partit ie(o diviziune) P = x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n1
, x
n
a intervalului [a, b] cu a = x
0
< x
1
< ... < x
n1
< x
n
= b si vom nota cu
[P[ = maxx
1
x
0
, x
2
x
1
, ..., x
n
x
n1
, masura sau norma lui P. Vom
lua punctele intermediare
j
[x
j1
, x
j
], j = 1, 2, ..., n ce vor componentele
vectorului = (
1
,
2
, ...,
n
). Cu acestea, vom forma suma:
(f, P, ) =
n
j=1
f(
j
)(x
j
x
j1
) (5.1)
numit a suma Riemann corespunzatoare funct iei f diviziunii P si punctelor
intermediare
j
, j = 1, 2, ..., n Al aturi de suma integrala (1.5) putem considera
sumele:
s(f, P) =
n
j=1
m
j
(x
j
x
j1
) (5.2)
si
S(f, P) =
n
j=1
M
j
(x
j
x
j1
) (5.3)
numite respectiv suma Darboux inferioar a si suma Darboux superioar a, unde
m
j
= inff(x)[x
j1
x x
j
, M
j
= supf(x)[x
j1
x x
j
Din denit iile sumelor putem deduce inegalit at ile:

s(f, P) (f, P, ) S(f, P) (5.4)
127
128 CAPITOLUL 5. INTEGRALA RIEMANN PE DREAPT
A
Denim integrala lui Riemann a lui f pe [a, b] prin:
lim
|P|0
(f, P, ) =
_
[a,b]
f (5.5)
Aceasta limit a poate interpretat a n limbaj astfel:
> 0() = () > 0, ()P, cu [P[ < atunci [(f, P, )
_
[a,b]
f[ <
Fig. 5.1:
Observat ie:
Produsele f(
j
)(x
j
x
j1
), m
j
(x
j
x
j1
), M
j
(x
j
x
j1
) reprezint a marimea
ariilor unor dreptunghiuri cu baza de m arime x
j
x
j1
si cu n alt imile date
respectiv de f(
j
), m
j
, M
j
. Din aceasta rezult a inegalit at ile (5.4)
Vom spune ca F : A R R este o primitiv a a funct iei f : A R R
daca
F
(x) = f(x). (5.6)

Integrala nedenit a a funct iei f pe A este:
_
f(x)dx = F(x)[F
(x) = f(x) (5.7)

Observat ie:
Deoarece daca dou a primitive ale lui f sunt F
1
(x) s F
2
(x) atunci F
1
(x) =
F
2
(x) = f(x),prin urmare F
2
(x) = F
1
(x) + C. Din acest motiv integrala
nedenit a alui f se mai noteaza cu:
_
f(x)dx = F(x) +C,
5.1. INTEGRALA RIEMANNPE DREAPT
A(RECAPITULARE PE SCURT).129
unde F este o primitiv a oarecare a lui f.
Integrala denit a a lui f este numarul real:
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a)
not
= F(x)[
b
a
, (5.8)
unde F este o primitiv a oarecare a lui f.
Daca ()
_
[a,b]
f f 1([a, b])=mult imea funct iilor integrabile Rie-
mann.
5.1.1 Proprietat t ale lui 1([a, b]).
i) f 1([a, b]) f marginit a pe [a, b] si f continu a pe [a, b] exceptand o
mult ime B [a, b] cu masura nul a(B are masura nula daca B
j
[a
j
, b
j
], [a
j
, b
j
]
[a, b] si
j=1
(b
j
a
j
) < )
ii)
_
[a,b]
f +g =
_
[a,b]
f +
_
[a,b]
g
iii) [
_
[a,b]
f[
_
[a,b]
[f[ M
f
(b a)
iv)
_
[a,c][c,b]
f =
_
[a,c]
f +
_
[c,b]
f ()c (a, b))
v) Daca f este continua pe [a, b] sau dac a f admite primitive pe [a, b]
atunci
_
[a,b]
f =
_
b
a
f(x)dx = F(b) F(a), (5.9)
numit a formula LEIBNIZ-NEWTON
vi) f 1([a, b]) continu a atunci
_
[a,x]
f este o funct ie de variabila x
_
[a,x]
f =
_
x
a
f(t)dt
not
= F(x)
si
d
dx
_
[a,x]
f = f(x)
vii) f 1([a, b]) g : [a, b] R si f(x) = g(x) ()x [a, b] B, B de
masur a nul a, atunci g 1([a, b]). Cu alte cuvinte dac a unei funct ii integra-
bile Riemann i se modic a valorile pe o mult ime de masur a nul a, valoarea
integralei nu va modicat a.
Complectare Vom da cateva exemplede cum se calculeaza integrala Riemann,
folosind denit ia:
A
1) f(x) = c =constant ()x
P = x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n1
, x
n
, a = x
0
< x
1
< ... < x
n1
< x
n
= b Vom
lua punctele intermediare
j
[x
j1
, x
j
], j = 1, 2, ..., n ce vor componentele
vectorului = (
1
,
2
, ...,
n
).
(c, P, ) =
n
j=1
c(x
j
x
j1
) = c(x
1
x
0
)+c(x
2
x
1
)+...+c(x
n
x
n1
) = cbca
_
[a,b]
c = cb ca
_
[a,x]
c = cx ca prin urmare f(x) = c F(x) = cx
2) f(x) = x ()x
P = x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n1
, x
n
, a = x
0
< x
1
< ... < x
n1
< x
n
= b Vom lua
punctele intermediare
j
=
x
j1
+x
j
2
[x
j1
, x
j
], j = 1, 2, ..., n ce vor compo-
nentele vectorului = (
1
,
2
, ...,
n
).
(x, P, ) =
n
j=1
x
j
x
j1
2
(x
j
x
j1
) =
n
j=1
x
2
j
x
2
j1
2
=
(x
2
1
x
2
0
)
2
+
(x
2
2
x
2
1
)
2
+
... +
(x
2
n
x
2
n1
)
2
=
b
2
2

a
2
2
_
[a,b]
x =
b
2
2

a
2
2
_
[a,x]
x =
x
2
2

a
2
2
prin urmare f(x) = x F(x) =
x
2
2
3) f(x) = x
k
()x
P = x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n1
, x
n
, a = x
0
< x
1
< ... < x
n1
< x
n
= b Vom
lua punctele lui P de forma x
j
= aq
j
, q =
n
_
b
a
, x
j
x
j1
= a(q
j
q
j1
) =
aq
j1
(q1),atunci [P[ 0 q 1 n (x
k
, P, ) =
n
j=1
(aq
j
)
k
aq
j1
(q
1) = a
k+1
(q1)
n
j=1
q
jk+j1
= a
k+1
(q1)
1 q
(k+1)n
1 q
k+1
= a
k+1
[1(
b
a
)
k+1
]
q 1
1 q
k+1
=
(b
k+1
a
k+1
)
q 1
q
k+1
1
. Cum lim
q1
q 1
q
k+1
1
=
1
k + 1
rezult a:
_
[a,b]
x
k
=
b
k+1
k + 1

a
k+1
k + 1
_
[a,x]
x
k
=
x
k+1
k + 1

a
k+1
k + 1
prin urmare f(x) = x
k
F(x) =
x
k+1
k+1
Pentru k = 2, 3, ... calculele sunt aseman atoare, numai c a trbuiesc luat i a, b
astfel ca:a < b < 0 sau 0 < a < b deoarece x
k
k = 2, 3, ... nu este continu a
n 0
5.2. INTEGRALE CU PARAMETRII. 131
4) Pentru k = 1 dac a 0 < a < b vom avea:
(
1
x
, P, ) =
n
j=1
1
aq
j
aq
j1
(q1) =
n
j=1
(1
1
q
) = n(1
n
_
a
b
) =
1 (
a
b
)
1
n
1
n
. Cum
lim
n
(
1
x
, P, ) = ln
a
b
= ln b ln a rezult a
_
[a,b]
1
x
= ln b ln a
_
[a,x]
1
x
= ln x ln a prin urmare f(x) =
1
x
F(x) = ln x
5)f(x) = e
cx
()x ,= 0
P = x
0
, x
1
, x
2
, ..., x
n1
, x
n
, a = x
0
< x
1
< ... < x
n1
< x
n
= b Vom
lua punctele de diviziune de forma: x
j
= a + j
ba
n
, j = 1, 2, ..., n si punctele
intermediare
j
= x
j1
, j = 1, 2, ..., n ce vor componentele vectorului =
(
1
,
2
, ...,
n
). Cum x
j
x
j1
=
ba
n
=
n
(e
cx
, P, ) =
ba
n
[e
ca
+ e
ca+c
n
+
... +e
ca+c
n
(n1)
] =
n
e
ca
[1+e
c
n
+... +e
(n1)c
n
]. Calcul and suma progresiei
geometrice, pentru
n
0, g asim:
_
[a,b]
e
cx
= e
ca
[1 e
c(ba)
] lim
n
n
1 e
c
n
=
1
c
(e
cb
e
ca
)
_
[a,x]
e
cx
=
e
cx
c

e
ca
c
prin urmare f(x) = e
cx
F(x) =
e
cx
c
5.2 Integrale cu parametrii.
Din teoria integralelor cu parametru ne intereseaz a n special rezultatele:
I. Daca f 1([a, b]) (f e integrabil a Riemann pe [a, b]) iar x, x
0
[a, b]
atunci funct ia F : [a, b] R, denit a prin:
F(x) =
_
x
x
0
f(t)dt, (5.10)
este continua pe intervalul [a, b]
II. Daca f (
(0)
([a, b]), atunci funct ia F, de la I, este de clasa (
(1)
([a, b]) si
F
(x) = f(x), x (a, b) si de aceea f (

k
([a, b]), atunci F (
k+1
([a, b]), k
N.
III. Daca f (
(0)
([a, b][c, d]), atunci funct iile:
g(x) =
_
d
c
f(x, )d, h(y) =
_
b
a
f(, y)d (5.11)
sunt funct ii continuie pe intervalul [a, b], respectiv [c, d].
IV. Daca
f
x
(
(0)
([a, b][c, d]), atunci funct ia g, de la III, are derivata continu a
A
pe intervalul [a, b] si este valabila regula lui Leibniz de derivare sub semnul
integral:
g
(x) =
_
d
c
f
x
(x, )d, x (a, b) (5.12)
Simetric, dac a
f
y
(
(0)
([a, b][c, d]), atunci funct ia h de la III. are derivata
continu a pe intervalul [c, d] si este valabila regula lui Leibniz de derivare sub
semnul integral:
h
(y) =
_
b
a
f
y
(, y)d, y (c, d) (5.13)
V. Daca : [a, b] [c, d], : [a, b] [c, d], sunt funct ii derivabile pe intervalul
(a, b), atunci integrala cu parametru:
G(x) =
_
(x)
(x)
f(x, )d, (5.14)
este derivabila pe intervalul (a, b) dac a
f
x
(
(0)
([a, b][c, d]) si este valabila
regula general a Leibniz de derivare:
G
(x) =
_
(x)
(x)
f
x
(x, )d +f(x, (x))
(x) f(x, (x))
(x), (5.15)
daca x (a, b). Va valabil a o formul a aseman atoare n cazul integralelor n
care parametrul este variabila y, adic a pentru: : [c, d] [a, b], : [c, d]
[a, b], vom lua
H(y) =
_
(y)
(y)
f(, y)d, (5.16)
care este derivabil a pe intervalul (c, d) dac a
f
y
(
(0)
([a, b][c, d]) si este valabila
regula general a Leibniz de derivare:
H
(y) =
_
(y)
(y)
f
y
(, y)d +f((y), y)
(y) f((y), y)
(y), (5.17)
daca y (c, d).
I.
In baza propriet at ii de marginire a integralei Riemann, avem: [

_
b
a
f(t)dt[
M
f
(b a), cu [f(x)[ = M
f
, x [a, b], rezult a cu x
0
, x
1
, x
2
[a, b]
[F(x
1
)F(x
2
)[ = [
_
x
1
x
0
f(t)dt
_
x
2
x
0
f(t)dt[ = [
_
x
2
x
1
f(t)dt[ M
f
(x
1
x
2
),
si deci F este lipschitziana n intervalul [a, b], deci F este continua pe [a, b].
II. Cum F
(x) = f(x) si f (
(0)
([a, b]), rezult a F (
(1)
([a, b]).
III. Fie x
0
(a, b) si I
2
= [x
0
, x
0
+ ][c, d], > 0I
2
este deci un com-
pact, f va uniform continu a pe compactul I
2
de aceea vom avea ca pentru
orice > 0 va exista = () > 0 astfel nc at din inegalitatea [h[ < d sa
rezulte: [f(x
0
+ h, ) f(x
0
, )[ <

dc
pentru orice ?[c, d] (se presupune
evident (x
0
+ h, ) I
2
) Va rezulta:[g(x
0
+ h) g(x
0
)[ = [
_
d
c
(f(x
0
+ h, )
f(x
0
, ))d[ =
_
d
c
[f(x
0
+h, ) f(x
0
, )[d < si g este continua n punctul
x
0
. Cum acest punct este ales arbitrar n intervalul (a, b), g va continu a n
acest interval.
IV. Cum g(x) =
_
d
c
f(x, )d este continua n (a, b) vom ar ata ca are loc
egalitatea: g(x + h) g(x) = g
(x)h + (x, h), cu

(x,h)
h
0, pentru h 0.
Pentru I
2
de la III avem continuitatea uniform a a funct iei
f
f
pe I
2
deci pen-
tru orice > 0 exista = () > 0 astfel nc at oricare ar h R, [h[ <
sa avem: [
f
x
(x + h, )
f
x
(x, )[ <

dc
, pentru orice t [c, d]. Cu ajutorul
formulei lui Lagrange, pentru [h[ < se obt ine inegalitatea: [f(x + h, )
f(x, )
f
x
(x, )h[ = [
f
x
(, )
f
x
(x, )[[h[ <

dc
[h[, cu = x + h, 0 <
< 1. Rezulta: [g(x + h) g(x) g
(x)h[ = [
_
d
c
(f(x + h, ) f(x, )
f
x
(x, )h)dt[
f
x
d
c
[f(x +h, ) f(x, )
f
x
(x, )h[dt < [h[ V. Not am cu
G(x) = g(x, (x), (x)), iar g este funct ia denit a prin urm atoarea integral a cu
paremetrii: g(x, z, u) =
_
u
z
f(x, )d Deoarece: G
(x) =
g
x
(x, (x), (x)) +
g
u
(x, (x), (x))
(x) +
f
z
(x, (x), (x))
(x), iar
g
x
=
_
u
z
f
x
(x, )d con-
form cu IV,
g
u
= f(x, u), conform cu II si
g
z
=

z
(
_
u
z
f(x, t)dt) =
z
(
_
z
u
f(x, )d) = f(x, z) si deci: G
(x) =
_
(x)
(x)
f
x
(x, )d+f(x, (x))
(x)
f(x, (x))
(x). |
Aplicat ie:
Cu ajutorul formulei de la V se poate justica usor proprietatea de egalitate
a derivatelor part iale mixte. Mai precis, este valabil urmatorul rezultat:
Teorema : Daca f (
(2)
(I
2
), I
2
= [a, b][c, d], interval bidimensional, atunci
derivatele part iale mixte

2
f
xy
si

2
f
yx
sunt egale.
Fie x, x
0
[a, b], prin derivare n raport cu variabila x, se verica egali-
tatea: f(x, y) = f(x
0
, y) +
_
x
x
0
f
x
(, y)d, (utiliz and II adaptat la acest caz).
Prin derivare n raport cu y(n baza lui II) rezult a:
f
y
(x, y) =
f
y
(x
0
, y) +
_
x
x
0
2
f
yx
(, y)d, iar o ultim a derivare n raport cu x(tot n baza lui II) con-
A
duce la :

2
f
xy
(x, y) =

2
f
yx
(x, y), pentru orice (x, y) I
2
|. Acest rezultat
poate extins la orice derivate mixte. De exemplu dac a f (
(n)
(I
2
) si ntr-o
ordine oarecare f se deriveaza de n
1
ori n raport cu x, de n
2
ori n raport cu
y, iar n
1
+n
2
= n, atunci vom avea egalitatea:

n
f
x
n
1
y
n
2
=

n
f
y
n
2
x
n
1
Exemple:
1. Pentru F(x, y) =
_
x+y
xy
f(t)dt, F
(0, 0) = (0, 2f(0)) deoarece:

F
x
(x, y) =
f(x+y)f(xy);
F
y
(x, y) = f(x+y)+f(xy), iar dac a f (
(1)
(R) atunci:
2
F
x
2
=

2
F
y
2
(x, y) = f
(x +y) f
(x y), pentru orice (x, y) R

2
.
2. F(x, y, z) =
_
xyz
x+y+z
e
t
2
dt, atunci: F
(0, 0, 0) = (1, 1, 1) deoarece:

F
x
(x, y, z) = yze
x
2
y
2
z
2
e
(x+y+z)
2
,
F
y
(x, y, z) = xze
x
2
y
2
z
2
e
(x+y+z)
2
,
F
z
(x, y, z) =
xye
x
2
y
2
z
2
e
(x+y+z)
2
.
3.
_
b
a
t
x
(ln t)
k
dt =
d
k
dx
k
(
b
x+1
x + 1

a
x+1
x + 1
) pentru orice x R, x ,= 1, 0 < a <
b, k N. Deoarece,
_
b
a
t
x
dt =
t
x+1
x + 1
[
b
a
=
b
x+1
a
x+1
x + 1
iar n baza regulii lui
Leibniz:
d
dx
_
b
a
t
x
dt) =
_
b
a
t
x
ln tdt,
d
2
dx
2
_
b
a
t
x
dt) =
_
b
a
t
x
(ln t)
2
dt, etc.|
5.2.1 Integrarea unei integrale cu parametrii.
Un rezultat important din teoria funct iilor continuie, care poate demon-
strat cu ajutorul formulei de la V, se refer a la posibilitatea inversarii ordinii
de integrare. Mai precis dac a f (
(2)
(I
2
), I
2
ind un interval bidimensional,
adic a I
2
= [a, b][c, d], atunci are loc egalitatea:
_
b
a
h(y)dy =
_
d
c
g(x)dx =
_
b
a
(
_
d
c
f(x, y)dx)dy =
_
d
c
(
_
b
a
f(x, y)dy)dx
(5.18)
Justicarea se face simplu cu ajutorul funct iilor: F
1
(x, y) =
_
x
a
(
_
y
c
f(s, t)dt)ds,
F
2
(x, y) =
_
y
c
(
_
x
a
f(s, t)ds)dt, unde a x b, c y d, care sunt
diferent iabilen I
2
(ind integrale de funct ii continuie) si pentru care: F
1
(x, y) =
F
2
(x, y) oricare ar (x, y) I
2
, deoarece:
F
1
x
(x, y) =
_
y
c
f(x, t)dt,
F
2
x
(x, y) =
_
y
c
f(x, t)dt
F
1
y
(x, y) =
_
x
a
f(s, y)ds,
F
2
y
(x, y) =
_
x
a
f(s, y)ds Ori funct iile
diferent iabile n R
2
care au aceeasi derivata n R
2
sunt egale abstract ie de o
constata aditiv a, adic a: F
1
(x, y) = F
2
(x, y) +(, oricare ar (x, y) I
2
, ( R.
Cum F
1
(a, c) = 0, F
2
(a, c) = 0 rezult a ( = 0 n I
2
.

In particular F
1
(a, d) =
F
2
(b, d)|
Ca aplicat ie e 0 < a < b, 0 < c < d si A =
_
d
c
t
b
t
a
ln t
dt,
Cu observat ia ca , integrala dat a se mai poate scrie ca o integrala iterata
a funct iei continuie t
s
= e
s ln t
si deci: A =
_
d
c
(
_
b
a
t
s
ds)dt =
_
b
a
(
_
d
c
t
s
dt)ds =
_
b
a
d
s+1
c
s+1
s + 1
ds. Deoarece lim
t0
t
b
t
a
ln t
= 0, funct ia poate prelungit a prin
continuitate la un interval de forma [0, d] cu valoarea 0 pentru t = 0, iar pentru
d = 1 se obt ine:
_
d
c
t
b
t
a
ln t
dt =
_
1
0
t
b
t
a
ln t
dt =
_
b
a
ds
s + 1
= ln(
1 +b
1 +a
) .
A
Capitolul 6
Integrale improprii.
6.1 Integrale pe intervale nemarginite.
In teoria expus a p an a acum, care se datoreaza lui Riemann(1826-1866) si

Darboux(1842-1917) s-a presupus n mod esent ial ca:
1
. limitele a si b sunt nite

2
. funct ia f este marginit a pe [a, b].

Ne vom elibera succesiv de aceste ipoteze. Presupunem nt ai ca f ram ane
marginit a, ind denit a pe [a, +) sau pe (, b] sau pe (, +). Vom
avea deci de denit integralele:
_
+
a
f(x)dx,
_
b
f(x)dx,
_
+
f(x)dx
Consider am pentru prima integral a urm atoarea
Denit ie: Daca:
1
f este denita pe [a, +)

2
f este integrabil a pe orice interval [a, ], cu > a.

3
exista si este nita lim
_

a
f(x)dx, vom spune c a integrala exist a sau are
sens, sau este convergenta si vom scrie prin denit ie:
_
+
a
f(x)dx = lim
_

a
f(x)dx (6.1)
Daca limita din membrul al doilea nu exist a sau este innit a, vom spune c a
integrala din membru nt ai nu exixt a, sau nu are sens, sau este divergenta.
Exemplu. Fie f(x) =
1
x
, cu > 0. Avem: I() =

_

a
x
dx =
x
+1
+ 1
[
a
,
daca ,= 1; J() =
_

a
dx
x
= ln(
a
) , dac a = 1 Deci daca , > 1 lim
I() =
137
138 CAPITOLUL 6. INTEGRALE IMPROPRII.
x
+1
1
si integrala este convergenta.
Criteriul de convergent a al lui Cauchy: Condit ia necesara si sucienta pentru
ca integrala
_
+
a
f(x)dx sa e convergenta este ca > 0 ind dat arbitrar,
sa-i corespund a un (e) > 0 astfel ca sa avem: [
_
x
x
f(x)dx[ pentru orice
x, x
> (). Aceasta se justica la fel ca n cazul funct iilor, adic a din
teorema Cauchy de unicitate si existent a a limitei unei funct ii, lu and F(x) =
_
x
a
f(t)dt.|
Corolar: Daca
_

a
[f(x)[dx este convergenta atunci
_

a
f(x)dx este con-
vergenta.
Intr-adev ar:
[
_
x
x
f(x)dx[ =
_
x
x
[f(x)[dx,
presupun and x < x
|. Reciproca acesteia nu este adevarata.Vom da un exem-

plu ,mai jos.
Corolare:
1) S a presupunem c a lim
x
f(x) exista. Pentru ca integrala
_
+
a
[f(x)[dx sa
e convergenta este necesar ca lim
x
f
x
= 0.
Lu am x
= x + 1. Din (Criteriul de convergent a al lui Cauchy) si din

formula mediei rezult a condit ia: [
x
lim
x
f(x)dx[ = [f()[(x
x) = [f()[ < cu
(x, x
). Deci [f()[ < pentru () < , adic a lim

x
f
x
= 0|.
2) Daca 0 < g(x) f(x) pe [a, +) si daca integrala
_
+
a
f(x)dx converge
atunci si
_
+
a
g(x)dx converge. Daca 0 < f(x) g(x) pe [a, +) si daca
integrala nt ai diverge, atunci si integrala a doua diverge.
Teorema 1. Fie f(x) =
g(x)
x
, iar m, M astfel nc at m g(x) M

Integrala
_
+
a
f(x)dx exista pentru > 1; ea nu exista pentru 1,
daca numerele m, M sunt de acelasi semn.

Intr-adev ar dac a x < x
atunci: m
x
x
dt
t
=
_
x
x
f(t)dt = M
_
x
x
dt
t
, deci
_
x
x
f(t)dt =
_
x
x
dt
t
, unde m M. Daca > 1, condit ia din (Criteriul de

convergent a al lui Cauchy) este satisfacuta pentru x, x
> (). Daca 1 si

dac a m si M sunt de acelasi semn, deci ,= 0, ea nu poate avea loc |.
6.1. INTEGRALE PE INTERVALE NEM
ARGINITE. 139
Criteriu practic de convergent a. Daca exista lim
x
x
f(x) = L, si daca
> 1, integrala
_
+
a
f(x)dx este convergenta; ea este divergenta daca L ,= 0
si 1.
Exemple:
1. f(x) =
1
1+x
2
. Avem lim
x
x
2
f(x) = 1, deci integrala este convergenta.

In
cazul acesta putem face un calcul direct. Avem:
_
+
a
dx
1 +x
2
= lim
_

a
dx
1 +x
2
=
lim
arctan x[
a
=

2
arctan a.
2. Integrala
_
+
0
dx
1 +x
4
este convergenta. Aici lim
x
x
2
f(x) = 1. Calculul
integralei se face mai greu.
3. Itegrala
_
+
0
dx
1 + 5x
este divergenta pentru c a lim
x
x1
2
f(x) =
1
5
,= 0,
si =
1
2
.
Teorema 2( Cauchy) Fie funct ia f : [a, +) R, astfel ca ea este pozitiva
descrescatoare si lim
x
f(x) = 0. Seria:
f(a) +f(a + 1) +f(a + 2) +... +f(a +n) +... =
n=0
f(a +n) (6.2)
este convergenta sau divergent a dup a cum
_
+
a
f(x)dx este convergenta sau
divergent a si reciproc.
Avem f(a +n) = f(x) = f(x +n 1), dac a n N si a +n 1 x a +n.
Prin urmare, integr and ntre a +n 1 si a +n avem:
f(a +n) =
_
a+n
a+n1
f(x)dx = f(a +n 1)
Scriind aceste inegalitat i pentru n = 1, 2, ..., n, rezult a prin adunare:
f(a + 1) +... +f(a +n)
_
a+n
a
f(x)dx f(a) +... +f(a +n 1) (6.3)
Daca
_
+
a
f(x)dx este convergenta, atunci suma cu termeni pozitivi este con-
vergenta; dac a
_
+
a
f(x)dx este divergenta, atunci suma cu termeni pozitivi
este divergenta . Reciproc, e a +n a +n + 1. Avem:
_

a
f(x)dx =
_
a+n
a
f(x)dx +
_

a+n
f(x)dx
Daca seria
_
+
a
f(x)dx este convergenta atunci din (6.3) rezult a ca sirul
(
_
a+n
a
f(x)dx)
nN
este marginit superior, sirul ind cresc ator, deci este con-
vergent. Apoi avem:
0 <
_

a+n
f(x)dx <
_
a+n+1
a+n
f(x)dx < f(a +n),
lim
n
f(a + n) = 0, deci lim
n
_

a+n
f(x)dx = 0 Prin urmare lim
_

a
f(x)dx =
lim
n
_
a+n
a
f(x)dx Daca seria (6.2) este divergenta, atunci din (6.3) rezult a ca
si integrala este divergenta|.
Exemple:
1) f(x) =
1
x
, > 0, a = 1. Seria
1
n
si integrala
_
+
1
dx
x
sunt
convergente sau divergente simultan.
2) f(x) = (1/(x(lnx)
a
))
1
x(ln x)
, > 0, a > 1. Avem: I() =

_

a
dx
x(lnx)
,
cu x = e
t
, I() =
_
ln
ln a
dt
t
;(deci funct ia f este descrescatoare) Seria
u
n
, cu
u
n
=
1
(a+n)[ln(a+n)]
)
este convergenta pentru > 1, divergent a pentru 1.
Cazul functiilor care-si schimba semnul de o innitate de ori pe
[a, +)
Daca funct ia f si schimba semnul de un num ar nit de ori pe [a, +), ne
reducem la cazul studiat scriind:
_

a
f(x)dx =
_
a
1
a
f(x)dx +
_
a
2
a
1
f(x)dx +... +
_

a
p
f(x)dx,
unde a
1
, a
2
, ..., a
p
sunt punctele n care are loc schimbarea de semn; aici a
1
<
a
2
< ... < a
p
si pentru x > a
p
, funct ia are un semn constant.
In cazul funct iilor care si schimba semnul de o innitate de ori, de exemplu

f(x) = g(x)sinx, x [a, +), principalul rezultat ment ionat este:
Teorema 3. Daca
_
+
a
[f(x)[dx este convergenta, atunci si
_
+
a
f(x)dx
este convergenta; ea se numeste absolut convergent a.
Exemplu. Integrala
_

0
e
x
cos(mx)dx (m R) este convergenta, deoarece
Intr-adevar, [e
x
cos(mx)[ e
x
si integrala
_
+
0
e
x
dx este convergenta deci
6.1. INTEGRALE PE INTERVALE NEM
ARGINITE. 141
_

0
e
x
cos(mx)dx este convergenta. Atunci
_

0
e
x
cos(mx)dx este absolut
convergenta.
Se poate calcula pornind de la denit ie. Vom considera alaturi de I =
_

0
e
x
cos(mx)dx integrala J =
_

0
e
x
sin(mx)dx. Folosind relat ia lui Eu-
ler avem integrala complexa I + iJ =
_

0
e
x
e
imx
dx =
_

0
e
(1+im)x
dx I +
iJ = lim
_

0
e
(1+im)x
dx = lim
e
(1+im)x
1 +im
[
0
= lim
e
(1+im)
1 +im
=
1
1 im
=
1 +im
1 +m
2
=
1
1 +m
2
+i
m
1 +m
2
Astfel se gaseste I =
1
1+m
2
, J =
m
1+m
2
Teorema 4. Fie f(x) = (x)sinx, unde : [0, +] R este o funct ie:
1
pozitiv a
2
descrescatoare
3
astfel ca , lim
x
(x) = 0, atunci:
_

0
(x)sin(mx)dx este convergenta. Fie intervalul [(j 1), j], j N
n care f are un semn constant. Avem x = (j 1) + x
cu x
[0, ] si
_
j
(j1)
(x)sin(mx)dx = (1)
j1
_

0
[(n 1) + x
] sin x
dx
= (1)
j1
a
j
,
unde a
j
> 0 Prin urmare dac a n < < (n + 1),
_

0
(x)sinxdx = a
1

a
2
+ a
3
a
4
+ ... + (1)
n1
a
n
+
_

np
(x)sinxdx Avem [
_

n
(x)sinxdx[ <
_

n
(n)dx = ( n)(n), si seria alternata este convergenta caci a
n+1
<
a
n
si 0 < a
n
=
_

0
[(n 1)p + x
]sinx
dx
< [(n 1)]

_

0
sin x
dx
=
2[(n 1)], si deci lim
n
a
n
= 0 Rezult a ca:
_

0
(x) sin xdx = a
1
a
2
+a
3
a
4
+... + (1)
n1
a
n
+... |
Exemple
1) Fie f(x) =
1
x
, x (0, +). Integrala
_

0
sin
x
dx este convergenta. (
lim
x0
sin
x
= 1). Dar ea nu este absolut convergenta, deoarece procedand n
mod analog pentru [
sin
x
[ se obt ine : a
1
+ a
2
+ ... + a
n
+ ..., si n acest caz
a
n
=
_

0
sinx
(n 1) +x
dx
>
2
n
Deci seria
a
n
este divergenta.
2) Fie f(x) =
ln x
x
2
, x [1, +). Pentru x sucient de mare f
(x) < 0 (de

exemplu pentru x > e); apoi lim
x
f(x) = 0. Avem:
_
t
1
ln x
x
2
dx =
ln x
x
[
t
1
+
_
t
1
dx
x
2
, deci
_

1
ln x
x
2
dx = 1. Rezult a de asemeni ca
seria
n=1
a
n
este convergenta.
3) Integralele lui Frenssel. Acestea sunt: I
1
=
_

0
sin(x
2
)dx, I
2
=
_

0
cos(x
2
)dx
Notam cu x
2
= u, x =

u , deci 2xdx = du si integralele devin: I
1
=
_

0
sin u
2
u
du, I
2
=
_

0
cos u
2
u
du, Ele au sens. Este de observat ca funct iile
sin(x
2
) si cos(x
2
) nu tind c atre nici o limit a pentru t +.

In schimb, de
exemplu distant a dintre punctele succesive n care se anuleaza sin(x
2
) devine
tot mai mica si tinde la zero pentru n .
Cazul integralelor relative la (, b) sau (, +)
Prin denitie:
_
b
f(x)dx = lim
_
b
f(x)dx (6.4)
daca limita din membrul doi exist a. Ne putem reduce la cazul (6.1) fac and
schimbarea de variabil a x = x
Prin denitie:
_
+
f(x)dx = lim
_
a
f(x)dx + lim
_

a
f(x)dx (6.5)
dac a
si tind c atre innit independent unul de cel alalt. Dac a limitele din
membrul al doilea exist a, se arata usor cs membrul al doilea nu depinde de
alegerea lui a R.

In ambele cazuri, ne putem reduce la studiul f acut anterior.
6.2 Integrale denite pentru funct ii nemarginite.
Presupunem ca pentru un punct c (a, b) funct ia f are limite laterale innite,
deci lim
xc
[f(x)[ = +, ea ind marginit a pe orice interval [a, c ], [c +
, b]
cu > 0,
> 0, care sa e ecare incluse n [a, b].

Vom considera integralele:
_
c
a
f(x)dx;
_
b
c+
f(x)dx (6.6)
si suma lor:
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c+
f(x)dx (6.7)
6.2. INTEGRALE DEFINITE PENTRU FUNCT II NEM
ARGINITE. 143
Se noteaza, dac a exista limitele cu:
lim
0
>0
_
c
a
f(x)dx =
_
c
a
f(x)dx (6.8)
si
lim
>0
_
b
c+
f(x)dx =
_
b
c
f(x)dx, (6.9)
cand vom scrie prin denit ie
_
b
a
f(x)dx =
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c
f(x)dx (6.10)
si vom spune ca aceste integrale exista, sau ca sunt convergente sau ca au sens.
Este sucient sa ne ocup am de cazul:
_
c
a
f(x)dx = lim
0
>0
_
c
a
f(x)dx = lim
xc
xc<0
_
x
a
f(t)dt (6.11)
Teorema 5 (Cauchy) Condit ia necesara si sucienta ca integrala
_
c
a
f(x)dx(6.11)
sa existe este ca pentru orice > 0 sa corespund a un > 0 asa ca pentru
[x c[ < , [x
c[ < sa avem:
[
_
x
x
f(t)dt[ <
Aceasta se justica la fel ca n cazul funct iilor, adic a din teorema Cauchy de
unicitate si existent a a limitei unei funct ii, lu and F(x) =
_
x
a
f(t)dt |.
Teorema 6 Daca
_
c
a
[f(x)[dx este convergenta atunci si
_
c
a
f(x)dx este con-
vergenta. Ea se numeste absolut convergent a.
Exemplu: Fie f(x) =
1
(cx)
, 0 < , ,= 1.
Se poate constata usor ca:
_
c
a
f(x)dx =
(c x)
+1
+ 1
[
c
a
=

+1
1
(c a)
+1
1
.
Prin urmare
_
c
a
dx
(c x)
este convergenta pentru 0 < < 1 si divergent a pen-

tru > 1. Daca = 1 se vede direct ca integrala este divergenta.
Un criteriu practic de convergent a.
Daca f(x) =
(x)
(cx)
si daca lim
xc
xc<0
(x) = lim
xc
xc<0
[(c x)
f(x)] = L (L R),
atunci integrala (
_
c
a
f(x)dx) este convergenta pentru < 1; dac a 1 si
L ,= 0 atunci ea este divergent a.
Exemple
1) Fie de calculat:
_
1
0
dx
1 x
2
.

In acest caz lim
x1
x<1
(1 x)
1
2
f(x) =
1
2
si
_
1
0
dx
1 x
2
= lim
1
<1
_

0
dx
1 x
2
= lim
1
arcsin =

2
2)
_
1
0
ln xdx este convergenta, deoarece lim
x0
x>0
x
1
2
ln x = 0. Avem dealtfel:
_
1
0
lnxdx =
lim
0
>0
ln xdx = lim
0
>0
(xln x x)[
1
= 1.
Transformarea n serie numerica
S a relu am integrala
_
c
a
f(x)dx = lim
0
>0
_
c
a
f(x)dx,
si sa consider am sirul innit (
n
)
nN
, cu lim
n
n
= 0,
n
> 0, lu and de exem-
plu
n
=
1
n
.
Putem scrie:
_
c
a
f(x)dx = lim
n
_
c
1
n
a
f(x)dx = lim
n
[
_
c
1)
p
a
f(x)dx+
_
c
1)
p+1
c
1)
p
f(x)dx+
... +
_
c
1)
n
c
1)
n1
f(x)dx], dac a c
1
p
[a, c]. Not and: u
n
=
_
c
1
n
c
1
n1
f(x)dx n
N, n = p +1, putem considera seria
n=1
u
n
, a carei convergent a sau divergent a
este legata de aceea a integralei n cazul cand funct ia f poseda o proprietate
de monotonie si lim
xc
[f(x)[ = +.
Teorema7. Daca 0 f(x) g(x) pentru x [a, c) si lim
xc
f(x) = + si daca
_
c
a
g(x)dx este convergenta atunci integrala
_
c
a
f(x)dx este convergenta. Dac a
0 g(x) f(x) pentru x [a, c) si lim
xc
f(x) = +, dac a
_
c
a
g(x)dx este di-
vergenta atunci si integrala
_
c
a
f(x)dx este divergenta.
Exemplu :
_
1
0
sin x
1 x
dx este convergenta, deoarece
sin x
1x
<
1
1x
pe [0, 1).
6.3. VALOAREA PRINCIPAL
A A INTEGRALELOR DIVERGENTE. 145

6.3 Valoarea principala a integralelor divergente.
In cazul integralelor improprii de forma

_
+
f(x)dx, divergente, exist a

posibilitatea, n anumite situat ii, sa li se ataseze un numar unic determinat
care sa poat a considerat drept valoare a acestei integrale improprii; evident
aceasta implica o modicare a denit iei.
Astfel, dac a lim
f(x)dx , nu exist a, dac a ,=
, ,
> 0, n schimb
exista, dac a =
, adic a exista lim
f(x)dx, vom spune c a aceasta limit a

este valoarea principal a a integralei improprii divergente
_
+
f(x)dx si se va
scrie:
V p
_
+
f(x)dx = lim
f(x)dx, > 0. (6.12)

Evident dac a
_
+
f(x)dx este convergenta atunci V p

_
+
f(x)dx =
_
+
f(x)dx
(deoarece daca exista lim

f(x)dx, cu ,=
, ,
> 0, cu at at mai mult

va exista pentru =
)
Exemplu:
_
+
xdx = lim
xdx = lim
[
x
2
2
[
]nu exist a. Daca =
atunci V p
_
+
xdx = 0
Consider am acum cazul integralei improprii
_
b
a
f(x)dx, unde f este nemarginit a
n vecin atatea punctului c (a, b). Dac a lim
0
0
[
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c+
f(x)dx] nu
exista, n cazul ,
> 0 arbitrari dar exist a n cazul =
, adic a daca exista

lim
0
[
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c+
f(x)dx] vom spune c a
_
b
a
f(x)dx este convergenta n
sensul valorii principale si vom scrie:
V p
_
b
a
f(x)dx = lim
0
>0
[
_
c
a
f(x)dx +
_
b
c+
f(x)dx] (6.13)
Este iar asi evident a diferent a dintre not iunea de integral a improprie conver-
genta si cea de integrala convergenta n sensul valorii principale.

In primul
caz se considera intervalul [c , c +
] cu ,
> 0 arbitrari(evident c >

a, c +
< b), care se extrage din [a, b].

In al doilea caz se extrage un interval
simetric de forma [c , c + ] cu > 0 arbitrar. Rezult a ca daca
_
b
a
f(x)dx
este convergenta avem egalitatea:
V p
_
b
a
f(x)dx =
_
b
a
f(x)dx
Observatie: Putem lua (x) o funct ie continu a pe [a, b] si integrala:
_
b
a
(x)
x c
dx,
unde c (a, b), a < b, care este sigur divergenta daca (c) ,= 0.

In baza celor
prezentate mai sus putem totusi sa-i d am un sens excluzand din intervalul
de integrare intervalul (c , c + ), > 0, simetric, cu centru n c si facand
apoi 0. Daca exista lim
0
[
_
c
a
(x)
x c
dx +
_
b
c+
(x)
x c
dx] =
_
b
a
(x)
x c
dx,
aceasta limita pentru care se utilizeaza notat ia din membrul al doilea va
numit a integrala n valoarea principal a n sensul lui Cauchy. Notiunea de in-
tegrala improprie a fost introdusa de catre Cauchy;
In continuare vom presupune c a toate integralele improprii(de tipul

_
+
f(x)dx
sau
_
b
a
f(x)dx cu f nemarginit an (a, b)), dac a sunt convergente, ele sunt con-
vergente n sensul valorii principale.
Exemple:
1) Fie f(x) =
1
x
,
_
b
a
dx
x
, a < 0 < b. Deoarece
_

a
dx
x
= ln(e) ln(a),
iar
_
b
dx
x
= lnb lne
, rezult a
_

a
dx
x
+
_
b
dx
x
= ln((b/(a))) .
2) Fie f(x) =
1
xc
. Avem
_
b
a
dx
x c
= lim
0
ln [x c[[
c
a
+ ln [x c[[
b
c+
=
ln((b c)/(c a)).
3) S a se arate ca:
V p
_
+
dx
x c
=
i, daca c = +i, > 0

i, daca c = +i, < 0
0 , dac a c = +i, = 0
Intr-adev ar,
_
+
dx
x c
=
_
+
x +i
(x )
2
+
2
dx =
_
+
x
(x )
2
+
2
dx +
i
_
+
(x )
2
+
2
dx =
1
2
ln
( )
2
+
2
( +)
2
+
2
+i(arctan

+ arctan
+
)
si deoarece se pot calcula limitele cand , vom obt ine cele trei rezultate.|
6.4. FUNCT IA LUI EULER (X) (FUNCT IA GAMA). 147
6.4 Funct ia lui Euler (x) (funct ia gama).
Ca exemplu de funct ie cu parametru, generalizata vom considera funct ia
lui Euler (x) prin (x) =
_
+
0
t
x1
e
t
dt , pentru care stabilim teoremele:
Teorema 8 Pentru x > 0 (x) este convergenta.
Avem (x) =
_
1
0
t
x1
e
t
dt +
_
+
1
t
x1
e
t
dt. Deoarece lim
t0
t
t
x1
e
t
=
lim
t0
t
+x1
= 0, dac a +x1 > 0, deci x > 1 > 0. Deoarece < 1 si deci
_
1
0
t
x1
e
t
dt este convergenta. Din e
t
>
t
n
n!
oricare ar t > 0 rezult a e
t
<
n!
t
n
si t
x1
e
t
<
n!
t
n+1x
. Termenul din dreapta este convergent dac a n+1 x > 1
deci pentru n > x.

In total, (x) este convergenta pentru orice x > 0 |.
Teorema 8 (x + 1) = x(x).
Aplic am formula de integrare prin p art i integralei (x+1) =
_
+
0
t
x
e
t
dt =
lim
b
_
b
0
t
x
e
t
dt = lim
b
[
_
b
0
t
x
(e
t
)
dt] = lim
b
[t
x
e
t
[
b
0
+ x
_
b
0
t
x1
e
t
dt] =
x(x)|.
Consecint e.
Daca x = 1, (1) =
_

0
e
t
dt = lim
b
(
_
b
0
e
t
dt) = lim
b
[e
b
+ e
0
] = 1.
(2) = 1(1) = 1, (3) = 2(2) = 2!, ..., (n + 1) = n(n) = n!. Putem spune
deci ca funct ia (x) generalizeaza factorialul.
Fig. 6.1:
Pentru reprezentarea grac a a lui (x) sa calculam primele dou a derivate.
(x) =
_
+
0
t
x1
e
t
ln tdt
(x) =
_
+
0
t
x1
e
t
(ln t)
2
dt, deci (x) este con-
vexa. Deoarece (1) = (2) = 1. Teorema lui Rolle spune c a exista c (1, 2)
astfel nc at
(c) = 0. Funct ia ind convex a admite un singur minim.

lim
x0
(x) = lim
x0
(x + 1)
x
=
1
0
=
lim
x
(x) =
Funct ia (x) nu admite asimptote oblice.
Funct ia (x) poate extins a si pentru numere negative folosind relat ia din
teorema 9:
Fie x (1, 0), atunci x + 1 (0, 1) si vom deni:
(x) =
(x+1)
x
,
n mod similar dac a x (2, 1), atunci x + 2 (0, 1) si vom deni:
(x) =
(x+2)
x(x+1)
, etc.
6.5 Funct ia (p, q) (funct ia beta).
Un alt exemplu de funct ie cu doi parametri, generalizat a vom considera
funct ia beta, prin (x) =
_
1
0
x
p1
(1x)
q1
dx , pentru care stabilim teoremele:
Teorema 10 Pentru p > 0, q > 0, (p, q) este convergenta.
Calcul am lim
x0
x
x
p1
(1x)
q1
= lim
x0
x
+p1
= 0, dac a +p1 > 0 atunci
p > 1 > 0, deoarece < 1 pentru convergent a; lim
x1
(1x)
x
p1
(1x)
q1
=
lim
x1
(1 x)
+q1
= 0 dac a +q 1 > 0 atunci q > 1 > 0, deoarece pentru
< 1 avem convergent a|.
Teorema 11.
a) (p, q) = (q, p)
b) (p, q) =
(p)(q)
(p+q)
c) (p, 1 p) = (p)(1 p) =

sin p
a) se justica cu schimbarea de variabil a, n formula lui (p, q) =
_
1
0
x
p1
(1
x)
q1
dx, a lui x cu 1 t. b) se va face odat a cu integralele duble improprii.
Prima egalitate a lui c) rezulta din b), iar a doua se face cu ajutorul integraleor
improprii n valoare principal a|.
Exemple:
1) (
1
2
,
1
2
) = (
1
2
, 1
1
2
) =

sin

2
. De aici rezulta (
1
2
) =
2)
_
+
0
e
x
2
dx
x
2
=t
=
_
+
0
e
t
2
t
dt =
1
2
_
+
0
t
1
2
e
t
dt =
1
2
(
1
2
) =
2
(Euler
Poisson).
6.5. FUNCT IA (P, Q) (FUNCT IA BETA). 149
3) (p, q) =
_
+
0
x
p1
(1 +x)
p+q
dx
Intr-adev ar:
_
+
0
x
p1
(1 +x)
p+q
dx
x=
t
1t
=
_
1
0
t
p1
(1 t)
p1
(1 t)
p+q
1
(1 t)
2
dt =
_
1
0
t
p1
(1 t)
q1
dt =
_
1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx = (p, q)| .
Aplicat ie
_
+
0
4
x
1 +x
2
dx = (
3
4
,
5
4
) =
(
3
4
)(
5
4
)
(2)
=
(
3
4
)
1
4
(
1
4
)
(2)
=
1
4
sin

4
=
2
.
4) (p, q) = 2
_
2
0
sin
2p1
cos
2q1
d
Se ajunge la aceasta su substitutia x = sin
2
.
Capitolul 7
Integrale curbilinii
7.1 Integrale curbilinii n raport cu coordonatele.
Fie

i ,

j ,

k , vectorii unitari ai axelor de coordonate. S a consider am o
funct ie vectoriala, de variabilele x, y, z denit a prin:
(x, y, z)

v (x, y, z) = P(x, y, z)

i +Q(x, y, z)

j +R(x, y, z)

k ,
unde P, Q, R : D R
3
R sunt funct ii continuie pe domeniul D R
3
.
Fie curba (c) D denit a ca mult imea punctelor pentru care x = f(t), y =
g(t), z = h(t), unde f, g, h : [a, b] R sunt funct ii continuie si derivabile cu
derivate continuie, adic a f, g, h (
(1)
([a, b]).
Fig. 7.1:
Atunci c and t descrie intervalul [a, b], a < b, punctul M de coordonate
(x, y, z) = (f(t), g(t), h(t)) descrie un arc de curb a

AB; punctele A si B au
coordonatele obt inute pentru t = a si t = b. Se spune c a avem o reprezentare
parametrica a curbei (c).
151
152 CAPITOLUL 7. INTEGRALE CURBILINII
Fie diviziunea(partit ia) d : (a = t
0
, t
1
, ..., t
j
, ..., t
p1
, t
p
= b) a intervalului
[a, b] si M
0
= A, M
1
, ..., M
j
, ..., M
p1
, M
p
= B, punctele de pe curba (c), care
corespund acestor valori ale parametrului t. Fie (d) norma acestei diviziuni.
Norma vectorului

M
j1
M
j
este :
|
M
j1
M
j
| =
_
(x
j
x
j1
)
2
+ (y
j
y
j1
)
2
+ (z
j
z
j1
)
2
(7.1)
sau
|
M
j1
M
j
| = (t
j
t
j1
)
_
f
2
(
j
) +g
2
(
j
) +h
2
(
j
) (7.2)
unde
j
,
j
,
j
[t
j1
, t
j
], iar x
j
= f(t
j
), y
j
= g(t
j
), z
j
= h(t
j
), j = 1, ..., p.
Relat ia (7.2) rezulta din relat ia (7.1) conform cu formula lui Lagrange, unde
avem:
f(t
j
) f(t
j1
) = (t
j
t
j1
)f
(
j
),
g(t
j
) g(t
j1
) = (t
j
t
j1
)g
(
j
),
h(t
j
) h(t
j1
) = (t
j
t
j1
)h
(
j
),
Din (7.2), ca urmare a ipotezelor f acute, avem :
|
M
j1
M
j
| < L(d),
unde L este un numar pozitiv xat, care majoreaza radicalul din relatia (7.2),
atunci cnd
j
,
j
,
j
parcurg intervalul [t
j1
, t
j
] [a, b], j = 1, 2, ..., p. De
exemplu daca f
(t) p
0
, g
(t) q
0
, h
(t) r
0
, pentru t [a, b] putem lua L =
_
p
2
0
+q
2
0
+r
2
0
. Deci, cu cat norma diviziunii d este mai mica cu at at distant ele
dintre punctele succesive ale liniei poligonale A, M
1
, ..., M
p1
, B nscrise n
curba (c) sunt mai mici.
Fie S
j
punctul de pe curba (c), care corespunde valorii
j
[t
j1
, t
j
] a
parametrului t. Not am pentru prescurtare P(S
j
) = P(f(t
j
), g(t
j
), h(t
j
)). Se
considera suma integrala:
1
(d) =
p
j=1
P(S
j
)(x
j
x
j1
) =
p
j=1
P(S
j
)f
(
j
)(t
j
t
j1
) (7.3)
Fie T
j
, punctul de pe curba (c), care corespunde valorii
j
[t
j1
, t
j
] a
parametrului t. Not am pentru prescurtare: P(T
j
) = P(f(
j
), g(
j
), h(
j
)). Se
considera suma integral a:
1
(d) =
p
j=1
P(T
j
)(x
j
x
j1
) =
p
j=1
P(T
j
)f
(
j
)(t
j
t
j1
) (7.4)
S a consideram funct ia compusa U : [a, b] R, denita prin:
U(t) = P(f(t), g(t), h(t))f
(t), (7.5)
7.1. INTEGRALE CURBILINII

IN RAPORT CU COORDONATELE. 153
care este continua pe [a, b]. Este evident c a P(T
j
)f
(
j
) = U(
j
), deci s
1
(d)
este o suma integral a Riemann a funct iei U(t), relativ a la diviziunea d a lui
[a, b]. Rezult a ca daca se considera un sir de diviziuni (d
n
)
nN
, de norme (d
n
),
astfel nc at lim
n
d
n
= 0 atunci:
lim
n
1
(d
n
) =
_
b
a
U(t)dt =
_
b
a
P(f(t), g(t), h(t))f
(t)dt (7.6)
Aceasta limit a se mai noteaza prin simbolul
_
AB
astfel:
I
1
=
_
AB
P(x, y, z)dx (7.7)
care reaminteste modul de formare a sumelor integrale si se numeste integrala
curbilinie din P(x, y, z)dx luata n lungul arcului AB.
Se arat a usor ca I
1
este si limita sirului (
1
(d
n
))
nN
, unde
1
(d) este denit
de (7.3).

Intr-adev ar, funct ia u(t) = P(f(t), g(t), h(t)) = P(M) este continua
pe [a, b], deci uniform continua pe [a, b] deci pentru orice > 0 dat, avem
[P(S
j
) P(T
j
)[ < e, dac a [t
j
j1
[ < [t
j
t
j1
[ < ; acest lucru are loc dac a
(d) < (). Dar atunci [
1
(d)
1
(d)[ = p
0
(b a). Pentru sirul de diviziuni
(d
n
)
nN
, considerat cu lim
n
d
n
= 0, avem: [
1
(d
n
) I
1
[ = [
1
(d
n
)
1
(d
n
)[ +
[
1
(d
n
) I
1
[ < p
0
(b a) + , dac a n > n
0
(), deoarece [
1
(d
n
) I
1
[ <
pentru n > n
0
() si (d
n
) < () pentru n > n
0
(). Deci:
lim
n
1
(d
n
) =
_
AB
P(x, y, z)dx. (7.8)
In mod analog se consider a sumele integrale:
2
(d) =
p
j=1
Q(S
j
)(y
j
y
j1
) (7.9)
si
3
(d) =
p
j=1
R(S
j
)(z
j
z
j1
), (7.10)
unde S
j
este cel folosit la (7.3) si avem, procedand analog:
I
2
= lim
n
2
(d
n
) =
b
a
Q(f(t), g(t), h(t))g
(t)dt =
_
AB
Q(x, y, z)dy (7.11)
I
3
= lim
n
3
(d
n
) =
b
a
R(f(t), g(t), h(t))h
(t)dt =
_
AB
R(x, y, z)dz (7.12)
Integrala I = I
1
+I
2
+I
3
reprezint a deci o limita a sumelor integrale
1
(d
n
) +
2
(d
n
) +
3
(d
n
), cand n . Avem:
I =
_
AB
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz (7.13)
Exemple:
1. Fie arcul de curb a (c), denit de: x = t, y = t
2
, z = t
3
, 0 < t <1. Avem
pentru P(x, y, z) = x
2
+y, Q(x, y, z) = zx +y
2
, R(x, y, z) = x:
I =
_
AB
(x
2
+y)dx + (zx +y
2
)dy +xdz =
_
1
0
(2t
2
+ 4t
5
+ 3t
3
)dt =
25
12
.
2. Pe arcul de curb a plan a (c) denit prin y = f(x) a x b. S a lu am
P(x, y) = y, Q(x, y) = 0. Adopt am reprezentarea parametric a x = t, y = f(t).
Avem:
I =
_
AB
P(x, y)dx =
_
AB
ydx =
_
b
a
f(t)dt
Deci integrala denit a apare ca un caz particular de integral a curbilinie.
7.1.1 Proprietat i ale integralelor curbilinii n raport cu coor-
donatele
Aceste proprietat i rezult a din faptul c a integrala curbilinie se exprim a printr-o
integral a denit a. Not and cu

r = x

i +y
j +z

k vectorul de pozit ie a unui
punct curent M de pe curba (c) si atunci avem d

r = dx

i + dy
j + dz

k
astfel ca integrala (7.13) se poate exprima mai simplu:
I =
_
AB

v d

r =
_
b
a
(Pf
+Qg
+Rh
)dt =
_
b
a
(t)dt (7.14)
unde

v d

r este un produs scalar iar semnicat ia lui (t) este evidenta. Avem
propriet at ile:
Proprietatea 1:
_
AB

v d

r =
_
BA

v d

r
Proprietatea 2:
_
AB
vdr =
_
AQ

v d

r +
_
QB

v d

r , unde Q este un punct de
pe arcul AB, sau mai general:
Daca (c) este justapunerea curbelor (c
1
) si (c
2
), adic a:
(c
1
) :

r =

r
1
(t), t [a, c], a < c
(c
2
) :

r =

r
2
(t), t [c, b], c < b,
atunci:
_
(c)

v d

r =
_
(c
1
)

v d

r
1
+
_
(c
2
)

v d

r
2
.

Proprietatea 3: Daca

v =

v
1
+

v
2
si daca este un numar, atunci:
_
AB

v d

r =
_
AB

v
1
d

r +
_
AB

v
2
d

r ,
_
AB

v d

r =
_
AB

v d

r
Proprietatea 4: Valoarea integralei
_
AB

v d

r nu depinde dec at de funct ia vec-
torial a

v si de arcul de curb a AB, nu de reprezentarea parametric a a arcului.
Intr-adev ar, pun and t = (u), u , avem: I =

_
b
a
(Px
t
+ Qy
t
+
Rz
t
)dt =
_
b
a
(t)dt , I
=
_

(Px
u
+ Qy
u
+ Rz
u
)du, unde I
ar noua val-
oare a integralei (7.14). Dar x
u
= x
(u), y
u
= y
(u), z
u
= z
(u), deci
I
=
_

((u))
(u)du. Atunci I
= I conform cu formula de schimbare de

variabila n integrala denita.
Proprietatea 5: Integrala curbilinie pe un contur nchis nu depinde de alegerea
punctului de plecare. Dac a curba este nchisa (Fig. 7.2), avem: x() =
x(), y() = y(), z() = z().
Fig. 7.2:
Integrala pe un comtur nchis se mai noteaza:
I =
_
(c)

v d

r =
_

F(t)dt (7.15)
In cazul conturului nchis punctul B coincide cu punctul A
(x(), y(), z())

care geometric este identic cu A(x(), y(), z()) (Fig. 7.2).
S a consideram si punctul de plecare D si punctul de sosire D
, care coincide
geometric cu D pe curba (c) Avem:
I =
_
(c)

v d

r =
_
AM

v d

r +
_
MA

v d

r =
_
AD

v d

r +
_
DM

v d

r +
_
MA

v d

r
Daca plecam din D si revenim n D
, am avea:
J =
_
(c)

v d

r =
_
DM

v d

r +
_
MD

v d

r =
_
DM

v d

r +
_
MA

v d

r +
_
A

v d

r
si cum
_
A

v d

r =
_
AD
v d

r , rezult a I = J.
7.1.2 Curba orientata. Camp conservativ.
Fie M(x(t), y(t), z(t)) un punct de pe curba (c) corespunz ator lui t [, ].
Cand t parcurge continuu pe [, ] de la la , punctul M parcurge curba
(c) ntr-un sens pe care l vom numi sens direct. C and t parcurge continuu pe
[, ] de la la , punctul M parcurge curba (c) n celalalt sens pe care l vom
numi sens invers.
Denit ie: O curb a (c) mpreun a cu unul din sensurile de parcurs se numeste
curb a orientat a. Curba (c) mpruna cu sensul direct de parcurs a lui (c) se
noteaza cu (c
+
).

In mod analog curba (c) mprun a cu sensul invers de parcurs
a lui (c) se noteaza cu (c
). Daca vom tine cont de acestea Proprietatea 1 se

Fig. 7.3:
va rescrie:
_
(c
+
)

v d

r =
_
(c
)

v d

r .
Consideramn continuare c ampul vectorial (

v , D) adic a funct ia vectoriala

v (x, y, z) = P(x, y, z)

i + Q(x, y, z)

j + R(x, y, z)

k , mpreun a cu domeniul
sau de denit ie. De asemeni vom considera doua curbe (c
1
) si (c
2
) din domeniul

campului

v , cu alte cuvinte (c
1
) si (c
2
) sunt incluse n D, care pornesc din A
si ajung n B (Fig.7.4).
Fig. 7.4:
Denit ie: Campul vectorial

v se numeste conservativ daca:
_
c
1
v d

r =
_
c
2

v d

r (7.16)
Datorit a propriet at ilor 1 si 2 vom putea scrie condit ia de conservativitate:
_
c

v d

r = 0 (7.17)
unde (c) = (c
2
)
+
(c
1
)
iar semnul
_
(c)
reprezinta faptul c a integrala curbilinie
s-a luat pe (c) n sensul, care lasa domeniul limitat de curbele (c
1
) si (c
2
) pe
stanga; se mai spune n sens direct, sau n sensul acelor de ceasornic, sau nc a
n sens trigonometric.
_
c
2

v d

r
_
c
1

v d

r =
_
(c
2
)
+

v d

r +
_
(c
1
)

v d

r =
_
c
v d

r = 0.|
In leg atur a cu not iunea de conservativitate a c ampurilor vom da urm atoarele

teoreme:
Teorema 1. Campul vectorial

v este conservativ daca si numai dac a exista
o funct ie scalara f : D R
3
R, continu a cu derivatele part iale continuie
astfel ca:

v = gradf (7.18)
Fie (c) :

r =

r (t), t [a, b] si

r (a) =

OA, A(x(a), y(a), z(a)),
r (b) =
OB, B(x(b), y(b), z(b)). Not am cu (t) = f(x(t), y(t), z(t)). Avem
(t) =
f
x
x
(t) + (
f
y
y
(t) +
f
z
z
(t) = (gradf)

r

(t).
Demonstram mai nt ai ca daca exista o funct ie scalara f : D R
3
R,
continu a cu derivatele part iale continuie astfel ca

v = gradf, atunci

v
este conservativ.

Intr-adev ar, presupun and c a exista o funct ie f astfel ca

v = gradf si e (c
1
) si (c
2
) dou a curbe care unesc A cu B. Obt inem:
_
c
1

v d

r =
_
c
1
gradfd

r =
_
b
a
1
(t)dt =
1
(b)
1
(a),
_
c
2

v d

r =
_
c
2
gradfd

r =
_
b
a
2
(t)dt =
2
(b)
2
(a),
Cum
1
(a) = f(x
1
(a), y
1
(a), z
1
(a)) = f(x
2
(a), y
2
(a), z
2
(a)) =
2
(a)
1
(b) = f(x
1
(b), y
1
(b), z
1
(b)) = f(x
2
(b), y
2
(b), z
2
(b)) =
2
(b)), deoarece cele
dou a curbe au puntele A, B comune; de aici rezult a
_
c
1

v d

r =
_
c
2

v d

r
adic a

v este conservativ.
S a demonstr am ca daca campul vectorial

v este conservativ atunci exista
o funct ie scalara f : D R
3
R, continu a cu derivatele part iale continuie
astfel ca

v = gradf. Alegem un punct x M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) pe (c) si un alt punct
mobil M(x, y, z) pe (c). Deoarece

v este conservativ, oricare ar curba (c),
care uneste M
0
cu M integrala
_
M0M
vdr nu depinde de curba(respectiv de
arcul M0M) ci numai de capetele acestuia, adica de M0 si de M . Daca M0
este xat rezulta ca integrala depinde de M deci de x, y, z. Fie f(x, y, z) =
_
M
0
M

v d

r si e punctul M
(x +h, y, z) deci M
este pe o paralela la Ox ce
trece prin M. Avem f(x+h, y, z) =
_
M
0
M

v d

r =
_
M
0
M

v d

r +
_
MM

v d

r
, adic a: f(x +h, y, z) = f(x, y, z) +
_
x+h
1
x
P(t, y, z)dt, deoarece pe segmentul
MM
: dx = dt, dy = dz = 0. Aplic and integralei teorema de medie, vom

obt ine: f(x + h
1
, y, z) f(x, y, z) = P(t, y, z)h
1
, cu t ntre x si x + h
1
si
trecand la limit a pentru h
1
0, obt inem:
f
x
(x, y, z) = P(x, y, z).
Aseman ator, duc and paralele la axele Oy si Oz, din punctul P se obt in re-
spectiv:
f
y
(x, y, z) = Q(x, y, z),
f
z
(x, y, z) = R(x, y, z)
si deci gradf =

v |.
Funct ia f, care aparen teorema 1, de mai sus, poart a numele de potent ialul
scalar al campului vectorial

v . Expresia

v d

r = Pdx +Qdy +Rdz

se numeste diferent ial a total a exacta daca exista o funct ie scalara f astfel
nc at:
df = Pdx +Qdy +Rdz (7.19)
Teorema 2. Campul

v este conservativ daca si numai dac a:
rot

v =

i

j

k
z
P Q R
= 0 (7.20)
Daca

v este conservativ, conform cu teorema precedenta exista f astfel nc at
v = gradf =
f
x

i +
f
y

j +
f
z

k ,
rot

v =

i

j

k
z
f
x
f
y
f
z
= (

y
(
f
z
)

z
(
f
y
))

i + (

z
(
f
x
)

x
(
f
z
))

j +
(

x
(
f
y
)

y
(
f
x
))

k = 0
Reciproc, daca rot

v =0, rezult a:
R
y
=
Q
z
,
P
z
=
R
x
,
Q
x
=
P
y
(7.21)
care reprezinta de fapt condit ia (7.20). Introducem funct ia:
f(x, y, z) =
_
x
x
0
P(t, y
0
, z
0
)dt +
_
y
y
0
Q(x, t, z
0
)dt +
_
z
z
0
R(x, y, t)dt, (7.22)
dat a prin integrale cu parametrii; avem:
f
x
(x, y, z) = P(x, y
0
, z
0
) +
_
y
y
0
Q
x
(x, t, z
0
)dt +
_
z
z
0
R
x
(x, y, t)dt,
Daca tinem cont de (7.21) vom avea:
f
x
(x, y, z) = P(x, y
0
, z
0
) +
_
y
y
0
P
t
(x, t, z
0
)dt +
_
z
z
0
P
t
(x, y, t)dt =
P(x, y
0
, z
0
) +P(x, y, z
0
) P(x, y
0
, z
0
) +P(x, y, z) P(x, y, z
0
) = P(x, y, z).
f
y
(x, y, z) = Q(x, y, z
0
) +
_
z
z
0
R
y
(x, y, t)dt = Q(x, y, z
0
) +
_
z
z
0
Q
t
(x, y, t)dt =
Q(x, y, z
0
) + Q(x, y, z) Q(x, y, z
0
) = Q(x, y, z). Am t inut cont din nou de
(7.21).
f
z
(x, y, z) = R(x, y, z), si deci avem gradf =

v .|
Observat ii:
1.

In cazul integralelor curbilinii independente de drum (care nu depinde de
curba ce uneste punctul A cu B ci numai de aceste puncte) se mai foloseste si
notat ia:
_
B(x
B
,y
B
,z
B
)
A(x
A
,y
A
,z
A
)
P(x, y, z)dx +Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz
2. Referitor la cazul bidimensional expresia:
P(x, y)dx +Q(x, y)dy ce gureaza n integrala curbilinie se zice c a este totala
exacta daca exista o funct ie scalara f, astfel nc at:
f
x
(x, y) = P(x, y),
f
y
(x, y) = Q(x, y), sau
P
y
(x, y) =
Q
x
(x, y) (7.23)
si conform cu teorema 2 vom avea:
f(x, y) =
_
x
x
0
P(t, y
0
)dt +
_
y
y
0
Q(x, t)dt (7.24)
sau
f(x, y) =
_
x
x
0
P(t, y)dt +
_
y
y
0
Q(x
0
, t)dt (7.25)
3. Putem da o interpretare geometrica formulei de reprezentare a potent ialului
f, al c ampului vectorial.
Fig. 7.5:
Cum I =
_
M
0
M
P(x, y, z)dx+Q(x, y, z)dy +R(x, y, z)dz nu depinde dec at
de capetele unei curbe (c) adic a de punctele M
0
si M nu de curba (c), vom
lua curba (c) format a din linii paralele cu axele de coordonate, de exemplu

M
0
S+ST +TB, M
0
S parelel a cu axa Ox, ST parelel a cu axa Oy, TM parelel a
cu axa Oz (Fig. 17 ) . Coordonatele punctelor sunt:
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), S(x, y
0
, z
0
), T(x, y, z
0
)M(x, y, z).
Exemple:
1 Daca

v = (x
2
+y
2
)

i +2xy
j , un potent ial vector este: f(x, y) =

x
3
3
+xy
2
2 Daca

v =
yz
x
2

i
z
x

j
y
x

k , x ,= 0, un potent ial vector este: f(x, y, z) =
yz
x
.
7.1.3 Calculul ariilor gurilor plane.
In cazul particular n=2, putem exprima aria unui domeniu plan cu aju-
torul integralei curbilinii.
Fig. 7.6:
Fie D R
2
, marginit de curbele de ecuat ii y = f
1
(x), y = f
2
(x), a x b,
si de paralelele x = a, sau x = b, la axa Ox. Aria a domeniului D (Fig. 7.6
stanga) este evident: =
_
b
a
f
2
(x)dx
_
b
a
f
1
(x)dx =
_
A
2
B
2
ydx
_
A
1
B
1
ydx,
conform cu denitia integralelor curbilinii, adoptnd ca parametru t chiar pe x.
Pe de alta parte
_
B
1
B
2
ydx = 0,
_
A
2
A
1
ydx = 0 deoarece pe B
1
B
2
si pe A
2
A
1
x =constant si atunci dx = 0, putem deci scrie:
=
_
B
2
A
2
ydx
_
A
2
A
1
ydx
_
A
1
B
1
ydx
_
B
1
B
2
ydx =
_
(c)
ydx (7.26)
unde:(c) = Fr(D) = arcB
2
A
2
+segmentA
2
A
1
+arcA
1
B
1
+segmentB
1
B
2
(Fig.
7.6 stanga). Formula (7.26) poate stabilit a si pentru un domeniu, a carei
frontier a este taiat a, pentru unele valori ale lui x, n mai mult de dou a puncte
de o paralel a la axa Oy cum este acela din gura (Fig. 7.6 dreapta). Acest
domeniu poate mpart itn domeniile D
1
, D
2
, D
3
, carendeplinesc condit iile de
aplicatibilitate a formulei (7.26). Port iunile de integrale relative la contururile
parcurse n sensuri opuse, P
1
P
2
sau P
2
P
3
sunt evident nule. Adun and ariile
domeniilor D
1
, D
2
, D
3
, se va regasi (7.26). Aceasta formul a este deci valabil a
cu condit ia ca frontiera domeniului s a e format a dintr-un num ar nit de arce,
pe care y = f
j
(x), (j = 1, ..., q) si de port iuni paralele la axa Oy: funct iile sunt
presupuse integrabile pe intervalele de denit ie corespunzatoare. Putem da si
o alt a expresie ariei , observand c a:
_
(c)
d(
xy
2
) =
1
2
_
(c)
xdy +
1
2
_
(c)
ydx = 0,
deoarece curba (c) este nchis a iar expresia de integrat este o diferent ial a total a
exacta. Rezult a:
1
2
_
(c)
ydx =
1
2
_
(c)
xdy,
si se obt ine formula:
=
1
2
_
(c)
xdy
1
2
_
(c)
ydx (7.27)
n care x si y joaca un rol simetric. Sensul de parcurgere pe (c) este cel direct
fat a de interior.

In rezumat putem exprima aria lui D n trei moduri, astfel:
= aria(D) =
_
(c)
ydx
_
(c)
xdy
1
2
_
(c)
xdy ydx
(7.28)
Aplicat ie: Aria n plan n coordonate polare . Fie x = cos , y = sin .
Pe curba (c) avem reprezentarea polar a = (), unghiul ind ales ca
perametru. Calcul and pe dx si dy din (7.27) rezult a :
= Aria(D) =
1
2
_
(c)
2
d (7.29)
In cazul cercului dat sub forma parametric a:

(c) :
_
x = r cos
y = r sin
r=raza cercului vom avea:
Aria(D)=
1
2
_
2
0
r
2
d = r
2
, unde D este domeniul disc limitat de cercul de
raza r.
INRAPORT CU LUNGIMEAARCULUI 163

7.2 Integrale curbilinii n raport cu lungimea arcu-
lui
7.2.1 Recticarea curbelor. Calculul lungimii arcelor.
Plecand de la (7.1) si (7.2) vom avea ca lungimea liniei poligonale A, M
1
, ...,
M
p1
, B este:
L(d) =
p
j=1
|M
j1
M
j
| =
p
j=1
(t
j
t
j1
)
_
f
2
(
j
) +g
2
(
j
) +h
2
(
j
) (7.30)
Fie vectorii:

a
j
= f
(
j
)

i +g
(
j
)

j +h
(
j
)

k

b
j
= f
(
j
)

i +g
(
j
)

j +h
(
j
)

k
Scriind

b
j
= (

b
j

a
j
) +

a
j
, inegalitatea triunghiului ne d a:
|b
j
| |b
j
a
j
| +|a
j
|
Dar

b
j

a
j
= (g
(
j
) g
(
j
))

j +(h
(
j
) h
(
j
))

k , funct iile g
si h
ind
continuie pe [a, b], avem: [g
(
j
) g
(
j
)[ < , [h
(
j
) h
(
j
)[ < , unde > 0
este dat la alegerea noastra. Se considera acum un sir de diviziuni (d
n
)
nN
ale lui [a, b], asa ca lim
n
d
n
= 0 si e L(d
n
) lungimea liniei poligonale pentru
diviziunea (d
n
). Daca exista lim
n
L(d
n
), prin denit ie ea este lungimea arcului
de curb a AB.
Teorema 3. Daca funct iile f
, g
si h
sunt continuie pe [a, b], lungimea arcului

AB exista si ea este data de:
L
AB
=
_
b
a
_
f
2
(t) +g
2
(t) +h
2
(t)dt (7.31)
S a consider am suma integrala:
(d) =
p
j=1
(t
j
t
j1
)|a
j
| (7.32)
relativ a la funct ia
_
f
2
(t) +g
2
(t) +h
2
(t), t [a, b] si sa o compar am cu
(7.30), care se mai scrie:
L(d) =
p
j=1
(t
j
t
j1
)|b
j
| (7.33)
Avem pentru diviziunea d
n
, L(d
n
)L
AB
= L(d
n
)(d
n
)+(d
n
)L
AB
, deci:
[L(d
n
) L
AB
[ [L(d
n
) (d
n
)[ +[(d
n
) L
AB
[ < 2 (7.34)
daca n > n
0
().

Intr-adev ar [(d
n
)L
AB
[ < , pentru n > n
1
(e), funct ia ind
integrabil a; apoi: [L(d) (d)[ <
p
j=1
(t
j
t
j1
)
_
2
+
2
2(b a), dac a

(d) < (), deci [L(d
n
) (d
n
)[ <
2(b a), dac a (d

n
) < (), deci daca
n > n
2
(). Lu and n
0
() egal cu cel mai mare dintre n
1
() si n
2
(), inegalitatea
(7.34) este stabilit a, de unde rezult a (7.31).
Ca aplicat ie sa calculam lungimea unui cerc de raz a r. Consideram astfel
cercul (c) situat ntr-un plan paralel cu planul xOy : z = z
0
, atunci ecuat ia
parametrica a cercului este:
(c) :
x = r cos t
y = r sin t
z = z
0
,
r=raza cercului, t [0, 2], vom avea: L
cerc
=
_
b
a
_
f
2
(t) +g
2
(t) +h
2
(t)dt =
_
2
0
_
r
2
sin
2
t +r
2
cos
2
tdt =
_
2
0
rdt = 2r.
7.2.2 Abscisa curbilinie pe o curba.
Fie un punct M oarecare pe arcul de curb a AB. Lungimea arcului de
curba AM este:
s =
_
t
a
_
f
2
(t) +g
2
(t) +h
2
(t)dt, (7.35)
daca M corespunde valorii t a parametrului. Se deneste astfel pe curb a o
funct ie s : [a, b] R, care asociaza ecarui punct al ei un numar real s = s(t),
care se numeste abscisa curbilinie. Punctul A este originea arcelor; pentru el
s = s(a) = 0. Avem:
ds
dt
=
_
f
2
(t) +g
2
(t) +h
2
(t) 0 (7.36)
deci s variaza n acelasi sens cu t. Se mai deduce de aici relat ia:
ds
2
= dx
2
+dy
2
+dz
2
(7.37)
care a fost data de Clairaut. Ea exprim a diferent iala ds cu ajutorul diferen-
tialelor: dx = f
dt, dy = g
dt, dz = h
dt.

7.2.3 Integrala curbilinie n raport cu abscisa curbilinie
Putem sa adopt am ca parametru pe curba AB chiar abscisa curbilinie s.
Atunci coordonatele unui punct oarecare M se exprim a ca funct ii de aceasta
abscisa, deci x = x(s)y = y(s), z = z(s), s
A
s s
B
, aleg and ca origine
a absciselor un punct oarecare al acestui arc.

In aplicat ii intervin frecvent
integralele curbilinii de forma:
_
AB
F(x, y, z)ds =
_
s
B
s
A
F(x(s), y(s), z(s))ds (7.38)
a caror semnicat ie este evidenta, ca limit a de sume integrale de tipul: (d) =
p
j=1
F(M
j
)(s
j
s
j1
), unde d = s
A
, s
1
, ..., s
p1
, s
B
este o diviziune a interval-
ului [s
A
, s
B
] n care variaza s, atunci c and se consider a un sir de de diviziuni
(d
n
)
nN
astfel ca lim
n
(d
n
) = 0.
7.2.4 Aria unei suprafet e de rotat ie
Se consider a un arc de curb a plan a, situat n planul Oxy si care se aa
deasupra axei Ox (Fig. 7.7).
Fig. 7.7:
Fie y = f(x) ecuat ia acestui arc. Aici f : [a, b] R este o funct ie cu
derivata prim a continu a. Cu ajutorul diviziunii d = a, x
1
, ..., x
p1
, b a inter-
valului [a, b], nscriem pe arcul de curb a o linie poligonal a AM
1
...M
p1
B. Aria
lateral a a trunchiului de con generat de dreapta M
j1
M
j
prin rotat ia completa
n jurul axei Ox este egal a cu:
2f(x
j1
) + 2f(x
j
)
2
_
(x
j
x
j1
)
2
+ [f(x
j
) f(x
j1
)]
2
Suma ariilor laterale ale suprafet ei generate prin rotat ia liniei poligonale este
deci:
(d) =
p
j=1
f(x
j1
)
_
1 +f
2
(
j
)(x
j
x
j1
)+
p
j=1
f(x
j
)
_
1 +f
2
(
j
)(x
j
x
j1
)
(7.39)
unde
j
(x
j1
, x
j
), deoarece f(x
j
)f(x
j1
) = f
(
j
)(x
j
x
j1
). Consider am
un sir de diviziuni (d
n
)
nN
astfel ca lim
n
(d
n
) = 0 si proced and la fel ca la
recticarea curbelor avem ca:
S = lim
n
(d
n
) = 2
_
b
a
f(x)
_
1 +f
2
(x)dx (7.40)
deneste aria solidului de rotat ie generat prin rotirea complet a a arcului AB
n jurul axei Ox.

Intr-adev ar, ambele sume integrale din (7.39) au aceeasi
limit a. Daca se observa ca pe curba AB avem reprezentarea parametrica
x = t, y = f(t), z = 0, rezult a ca: ds
2
= [1 +f
2
(t)]dt
2
, deci integrala (7.40) ce
exprim a aria S se mai exprima prin integrala curbilinie:
S = 2
_
AB
yds (7.41)
7.2.5 Centre de greutate
Fie un arc de curb a AB care reprezinta un corp material liform, adic a
de dimensiuni transversale foarte mici fat a de lungimea s
B
s
A
a arcului
AB. Fie o funct ie : E R
+
dat a de = (s), numit a densitate sau masa
specica, unde E = [s
A
, s
B
], care are proprietatea c a masa unui element de arc
de lungime ds > 0 este dm = ds. Se arat a n mecanica ca centrul de greutate
G al corpului unidimensional reprezentat de arcul AB are coordonatele:
x
G
=
_
AB
x(s)ds
_
AB
(s)ds
, y
G
=
_
AB
y(s)ds
_
AB
(s)ds
, z
G
=
_
AB
z(s)ds
_
AB
(s)ds
,
Aici apar integralele curbilinii n raport cu abscisa curbilinie; n aceste integrale
limitele sunt luate astfel nc at ds este pozitiv daca s
A
< s
B
.

7.2.6 Interpretarea geometrica
Vom da, n continuare, interpretarea geometric a a integralei curbilinii n
raport cu arcul, n cazul plan. Am v azut ca integrala denita
_
b
a
f(x)dx a
unei funct ii reale si pozitive poate interpretat a geometric ca ind aria unui
trapez curbiliniu, hasurat ca n (Fig. 7.8 st anga). Similar, integrala curbilinie
Fig. 7.8:
de primul tip (adic a n raport cu arcul s)
_
AB
F(x, y)ds a unei funct ii reale F
cu F(x, y) > 0, pentru orice (x, y) (c) poate interpretat a ca ind egal a cu
aria unei port iuni dintr-o suprafat a cilindric a hasurat a can (Fig. 7.8 dreapta).
Capitolul 8
Integrala dubla
8.1 Scurta inroducere n subiect.
Not iunea de integral a, care a fost denit a pentru funct ii de o variabila,
poate usor extinsa pentru funct ii de mai multe variabile, funct ii denite n
D R
n
.
Vom considerant ai cazul n = 2. Fie deci o funct ie f : D R, unde D R
2
este un domeniu din planul xOy, care este limitat de o curba (c), format a dintr-
un num ar nit de arce cu tangent a determinat a si care variaza continuu pe
ecare arc. Astfel de arce se mai numesc arce netede; curba (c) se mai numeste
neteda pe port iuni (Fig.8.1). Se formeaz a astfel domeniile de subdiviziune
Fig. 8.1:
D
1
, D
2
, ..., D
p
de arii
1
,
2
, ...,
p
si avem evident =
1
+
2
+... +
p
. Fie
o diviziune (d) a lui D. Fiecare domeniu de subdiviziune D
i
are punctele la
distant a nit a si mult imea distant elor dintre dou a puncte oarecare ale lui D
i
admite o margine superioar a
i
. Deci se poate spune ca D
i
este inclus ntr-un
cerc de diametru
i
. Fie (d) maximul diametrelor
1
,
2
, ...,
p
ale diametrilor
169
170 CAPITOLUL 8. INTEGRALA DUBL
A
diviziunii (d). Vom numi norma a diviziunii (d) num arul pozitiv (d). Asa
cum problema ariei unui trapez curbiliniu ne-a condus la not iunea de integral a
denit a simpl a, problema similara a unei bare cilindrice ne va conduce la o
nou a not iune aceea de integrala (denit a) dubl a. Astfel se considera un corp
(V ), care la partea de sus este marginit de suprafat a:
z = f(x, y) (8.1)
lateral - de o suprafat a cilindric a, cu generatoarele paralele cu axa Oz si n
Fig. 8.2:
sfarsit, la partea de jos - de o gur a plan a (D) situat a n planul xOy (Fig.
8.2). Se cere sa se gaseasca volumul V al corpului. Pentru rezolvarea acestei
probleme, vom recurge la metoda obisnuit an calculul integral, const andn de-
scompunerea marimii c autate n p art i elementare, aproximarea ecarei part i,
nsumarea lor si dup a aceea trecerea la limita.

In acest scop vom descompune
domeniul D printr-o retea de curbe, n p art ile D
1
, D
2
, ..., D
p
si vom consid-
era suma coloanelor cilindrice care au ca baz a aceste domenii part iale si care
n ansamblul lor formeaz a corpul dat. Pentru calculul volumelor diferitelor
coloane, sa lu am n mod arbitrar n ecare gur a D
i
cate un punct (
i
,
i
).
Daca se considera cu aproximat ie ecare coloana ca un adevarat cilindru cu
n alt imea egala cu valoarea f(
i
,
i
), volumul ecarei coloane este egal aproxi-
mativ cu f(
i
,
i
)
i
, n care
i
nseamna aria gurii (D
i
).

In acest caz, expresia
aproximativ a a volumului ntrgului corp va :
V
p
i=1
f(
i
,
i
)
i
, (8.2)
Pentru a m arii exactitatea acestei relat ii(a lui V) vom micsora domeniile ariilor
D
i
, marind num arul lor. La limit a, cand cele mai mari dintre diametrele
8.2. DEFINIT IA SUMELOR INTEGRALE ALE LUI DARBOUX. 171
tuturor domeniilor D
i
tinde c atre zero, aceasta relat ie devine exacta, asa ca:
V = lim
n
p
n
i=1
f(
(n)
i
,
(n)
i

(n)
i
(8.3)
iar problema este rezolvat a. O limit a de acest gen este tocmai integrala dubla
a funct iei f(x, y) pe domeniul D; ea se noteaza cu simbolul:
__
(D)
f(x, y)d,
deci formula (8.3) a volumului se reprezinta n forma:
V =
__
(D)
f(x, y)d, (8.4)
Asadar, integrala dubl a este o generalizare a not iunii de integral a denit a
simpl a la cazul funct iilor de dou a variabile. Ea joaca un rol important si n
determinarea diferitelor m arimi geometrice si zice.
8.2 Denit ia sumelor integrale ale lui Darboux.
Vom presupune c a f este marginit a pe D(c), adic a exista numerele reale
P, Q astfel ca P f(x, y) Q, pentru orice (x, y) D (c). Fie atunci
M
i
marginea superioar a si m
i
marginea inferioar a ale lui f(x, y) pe D
i
(c
i
),
unde (c
i
) este frontiera lui D
i
. Vom deni sumele lui Darboux prin analogie
cu denitia de la integrala simpla lu and:
s(d) =
p
j=1
m
j
i
, S(d) =
p
j=1
M
j
i
. (8.5)
8.2.1 Proprietati ale sumelor lui Darboux.
Proprietatea 1. Avem s(d) S(d), pentru orice diviziune (d).
Proprietatea 2. Daca se considera o diviziune (d
) a lui D, care este mai na

decat diviziunea (d), adic a o diviziune care poate conserva unele domenii D
i
si provine din diviziunea celorlalte prin curbe de mpart ire, sau scriind d d
,
atunci avem:
s(d) s(d
); S(d
) S(d)
Proprietatea 3. Fiind date dou a diviziuni oarecari d si d
ale aceluiasi domeniu

vom avea:
s(d
) S(d)sis(d) S(d
),
deci orice suma Darboux superioar a este mai mare decat orice suma Darboux
inferioar a.
Proprietatea 4. Mult imea sumelor s(d) relative la toate diviziunile lui D
A
este marginita inferior, deci admite o margine inferioar a i, deoarece s(d)
Q
p
j=1
j
= Q. Multimea sumelor S(d) relative la toate diviziunile lui D
este marginita superior, deci admite o margine superioara I, deoarece P
P
p
j=1
j
= S(d).
Proprietatea 5. Avem i I.
Proprietatea 6. Daca M este marginea superioara a lui f n D(c), si m este
marginea inferioar a a lui f n D (c), avem:
m i I M
Se demonstreaza la fel ca la integrala simpl a:
Teorema 1. Fie > 0 ; lui i corespunde un () > 0 astfel ca pentru toate
diviziunile (d) pentru care (d) < (), sa avem:
0 < S I < , 0 < i s <
Corolar. Fie un sir innit de diviziuni (d
n
)
nN
ale lui D astfel ca pentru
diviziunea d
n
sa avem domeniile partiale D
(n)
1
, D
(n)
2
, ..., D
(n)
p
si e ((d
n
))
nN
sirul normelor corespunz atoare. Dac a lim
n
(d
n
) = 0, atunci: lim
n
s(d
n
) = i
si lim
n
S(d
n
) = I.
8.3 Denit ia integralei duble.
Funct ia f(x, y) este integrabil a pe D = D (c) daca avem i = I.
Daca acest lucru are loc, atunci valoarea comuna se noteaza prin:
__
(D)
f(x, y)d, sau
__
(D)
f(x, y)d,
si se numeste integrala dubl a a lui f relativ a la domeniul D (sau la domeniul
D). Simbolul d are semnicat ia unui element de arie si ns asi notat ia propus a
reaminteste formarea sumelor integrale. Aceasta notat ie este justicata n
special de teorema urmatoare:
Teorema 2. Fie punctele P
(n)
j
D
(n)
j
. Daca funct ia f este integrabil a pe D,
atunci limita sumei integrale a lui Riemann:
(d
n
) =
p
n
j=1
f(P
(n)
j
)
(n)
i
8.4. UN MOD PARTICULAR DE

IMP
ART IRE A DOMENIULUI. 173

(n care
(n)
i
este aria lui D
(n)
i
) atunci c and n si lim
n
(d
n
) = 0, este
egala cu:
lim
n
(d
n
) = i = I =
__
(D)
f(x, y)d,
Observat ie. Uneori integrala dubl a se noteaza tot cu un singur semn
_
pentru
simplicarea scrisului. Deci se poate scrie:
i = I =
_
(D)
f(x, y)d,
La fel ca pentru integrala simpl a putem da urm atorul criteriu de integrabili-
tate:
Condit ia necesara si sucienta pentru ca funct ia f sa e integrabil a pe D este ca
pentru orice > 0 sa se gaseasca o diviziune d a lui D astfel ca S(d)s(d) < .
Intr-adev ar, avem 0 I i S(d) s(d) < . Cum este arbitrar de mic
rezulta I = i|.
Consecint a. Stiind c a o funct ie f continu a pe D (compact) este uniform con-
tinu a adic a pentru orice > 0, corespunde un () astfel nc at [f(P)f(P
)[ <
daca |P P
| < (). Am notat prin P punctul de coordonate (x, y) si prn

P
punctul de coordonate (x
, y
). Utiliz and acest rezultat se demonstreaza:

Teorema 3. Orice funct ie continu a pe D este integrabil a pe acest domeniu.
Intr-adev ar, e diviziunea (d

n
) si e punctele P
(n)
i
si P
(n)
i
D
(n)
i
, pentru
care avem M
i
(n) = f(P
i
(n)), m
i
(n) = f(P
(n)
i
) , adic a pentru care funct ia si
atinge maximul sau minimul n D
(n)
i
. Avem:
S(d
n
) =
p
n
i=1
f(P
(n)
i
)
(n)
i
, s(d
n
) =
p
n
i=1
f(P
(n)
i
)
(n)
i
,
deci S(d
n
)s(d
n
) =
p
n
i=1
[f(P
(n)
i
)f(P
(n)
i
)]
(n)
i
si S(d
n
)s(d
n
) <
p
n
i=1
(n)
i
=
daca (d
n
) < (). Rezulta ca funct ia f este integrabil a |
8.4 Un mod particular de mpart ire a domeniului.
Fiind dat domeniul D , putem facempart irea san domeniile D
1
, D
2
, ..., D
p
prin paralele la axele de coordonate. Fie x = x
j
(j = 1, ..., q) si y = y
k
(k =
1, ..., r) ecuat iile acestor paralele. Sa presupunem c a frontiera (c) este taiata
numai n dou a puncte de o paralel a la axa Ox si la fel de o paralel a la axa Oy.
Fie [, ] intervalul de variat ie al abscisei unui punct P(x, y) al frontierei si
[, ] acela al variat iei ordonatei sale cand P(x, y) parcurge frontiera (Fig.8.3)
A
Fig. 8.3:
Daca un dreptunghi denit de inegalit at ile: x
j1
< x < x
j
, y
k1
< y < y
k
este complet interior lui D, aria sa este egala cu (x
j1
x
j
)(y
k1
y
k
) si n suma
s(d) a lui Riemann el gureaz a prin termenul: f(P
jk
)(x
j1
x
j
)(y
k1
y
k
),
unde P
jk
este un punct arbitrar luat n acest dreptunghi. Exist a ns a si drep-
tunghiuri t aiate de frontier a. Contribut ia lor n suma integral a s(d) poate
usor majorat a. Avem [f(P
jk
)[ M, unde M este marginea superioara a lui
[f(x, y)[ pe D(c), iar suma ariilor acestor dreptunghiuri este mai mic a decat:
2[( )(d) + ( )(d)].

Intr-adev ar aici (d) este maximul diagonalelor
dreptunghiurilor diviziunii, at at a celor complet interioare cat si a celor taiate
de frontiera. Deci (d) este mai mare ca cea mai mare latura a dreptunghi-
urilor, deci cu cea mai mare n alt ime, e ca socotim bazele paralele cu Ox sau
cu Oy. Astfel contribut ia dreptunghiurilor t aiate de frontier a n suma inte-
gral a s(d) este majorata n modul de 2M[( ) + ( )](d) si ea tinde la
zero pentru sirul de diviziuni (d
n
)
nN
pentru care lim
n
(d
n
) = 0. Prin urmare
n suma integrala (d
n
) putem sa includem sau nu aceste dreptunghiuri. Dac a
funct ia f este integrabil a, avem deci:
__
(D)
f(x, y)d = lim
n
q
n
j=1
r
n
k=1
f(P
(n)
jk
)(x
(n)
j1
x
(n)
j
)(y
(n)
k1
y
(n)
k
),
unde x
(n)
j
, y
(n)
k
sunt puncte de diviziune ale intervalelor [, ] si [, ] n di-
8.5. NOUA DEFINIT IE SI NOTAT IE A INTEGRALEI DUBLE. 175
viziunea d
n
, iar P
(n)
jk
un punct al dreptunghiului determinat de [x
(n)
j1
, x
(n)
j
] si
[y
(n)
k1
, y
(n)
k
], care apartin n acelasi timp lui D (c) (pentru ca frontiera s a e
denit a n acest punct), cu condit ia lim
n
(z
n
) = 0.
8.5 Noua denit ie si notat ie a integralei duble.
Ca urmare a relat iei precedente se obisnuieste a se reprezenta integrala
dubla si prin relat ia simbolica:
I =
__
(D)
f(x, y)dxdy. (8.6)
Pericolul acestei notat ii, sugestive, este acela ca pun and d = dxdy pentru
a reprezenta aria unui dreptunghi cu laturile reprezentate de vectorii (dx, 0),
(0, dy), paraleli respectiv cu Ox si cu Oy, se face uneori confuzia de a crede
ca avem de-a face cu produsul diferent ialelor lui x si y n lungul aceleiasi
curbe; atunci c and n realitate este vorba de dou a deplas ari, n dou a direct ii
perpendiculare, una y = const., iar cealalt a x = const. Mai corect ar de a
scrie: d = d
1
xd
2
y, dar ar complica n mod inutil notat ia.
8.6 Proprietat ile integralelor duble.
Proprietatea 1. Daca f(x, y) si g(x, y) sunt integrabile pe D , atunci si f(x, y)
g(x, y) sunt integrabile pe D si avem:
__
(D)
[f(x, y) g(x, y)]dxdy =
__
(D)
f(x, y)dxdy
__
(D)
g(x, y)dxdy (8.7)
Proprietatea 2. Daca este o constanta, avem:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
__
(D)
f(x, y)dxdy (8.8)
Proprietatea 3. Daca domeniul D este mpart it n dou a domenii D
1
, D
2
,
printr-un arc de curb a c
0
format dintr-un num ar nit de arce netede, atunci(Fig.
8.9):
__
(D)
f(x, y)dxdy =
__
(D
1
)
f(x, y)dxdy +
__
(D
2
)
f(x, y)dxdy (8.9)
Proprietatea 4. ( Formula mediei). Dac a M si m sunt respectiv marginea
superioar a si marginea inferioar a a lui f pe D = D (c), atunci:
m
__
(D)
f(x, y)dxdy M (8.10)
A
Fig. 8.4:
Prin urmare:
__
(D)
f(x, y)dxdy = , (8.11)
unde m M.

In particular dac a f(x, y) este continua pe D, atunci exista
un punct (, ) D pentru care f(, ) = .

In acest caz avem:
__
(D)
f(x, y)dxdy = f(, ), (8.12)
Aceasta este formula mediei.
Observat ie: Daca f(x, y) = 1 pe D, atunci:
__
(D)
dxdy = , (8.13)
Proprietatea 5. ( O formul a de majorare). Dac a f(x, y) este integrabil a pe D,
atunci si [f(x, y)[ este integrabil a pe D si avem:
[
__
(D)
f(x, y)dxdy[
__
(D)
[f(x, y)[dxdy (8.14)
8.7 Calculul integralelor duble.
Cazul D interval bidimensional.
Vom considera mai nt ai D = (x, y)[ x , y care este
un interval bidimensional(un dreptunghi)(Fig.8.5). Fie diviziunea (d) real-
izata prin mpart irea intervalelor [, ] si [, ] cu ajutorul punctelor =
x
0
, x
1
, ..., x
j1
, x
j
, ..., x
q1
, x
q
= si = y
0
, y
1
, ..., y
k1
, y
k
, ..., y
r1
, y
r
= .
= x
0
x
1
... x
j1
x
j
... x
q1
x
q
=
= y
0
y
1
... y
k1
y
k
... y
r1
y
r
= .
8.7. CALCULUL INTEGRALELOR DUBLE. 177
Fig. 8.5:
Form am sumele S(d) si s(d). Vom nota prin M
jk
si m
jk
marginea supe-
rioar a si marginea inferioar a a lui f(x, y) n dreptunghiul D
jk
denit prin:
x
j1
x x
j
, y
k1
y y
k
.
Avem:
s(d) =
q
j=1
r
k=1
m
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
);
S(d) =
q
j=1
r
k=1
M
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
)
Integr and ntre y
k1
si y
k
n inegalitatea m
jk
f(x, y) M
jk
, obt inem:
m
jk
(y
k
y
k1
) =
_
y
k
y
k1
f(x, y)dy M
jk
(y
k
y
k1
), pentru orice x [x
j1
, x
j
].
Scriind relat iile de mai sus pentru k = 1, 2, ..., r si adun andu-le deducem:
r
k=1
m
jk
(y
k
y
k1
) (
_
y
1
+
_
y
2
y
1
+... +
_

y
r1
)f(x, y)dy
r
k=1
M
jk
(y
k
y
k1
).
Prin urmare:
r
k=1
m
jk
(y
k
y
k1
)
_

f(x, y)dy
r
k=1
M
jk
(y
k
y
k1
),
pentru orice x [x
j1
, x
j
]. Dac a funct ia F de variabil a x reprezentata de inte-
grala cu parametru x: F(x) =
_

f(x, y)dy, este integrabil a pe [, ], atunci

avem:
A
r
k=1
m
jk
(y
k
y
k1
) F(x)
r
k=1
M
jk
(y
k
y
k1
),
pentru orice j = 1, ..., q. Deci conform cu formulele de majorare de la inte-
gralele simple:
(x
j
x
j1
)
r
k=1
m
jk
(y
k
y
k1
)
_
x
j
x
j1
F(x)dx (x
j
x
j1
)
r
k=1
M
jk
(y
k
y
k1
)
D and lui j valorile 1, 2, ..., q si adun and se deduce:
q
j=1
r
k=1
m
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
)
_

F(x)dx
q
j=1
r
k=1
M
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
)
La limita, vom avea:
i = lim
n
s(d
n
)
_

(
_

f(x, y)dy)dx = lim

n
S(d
n
) = I,
adic a:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

[
_

f(x, y)dy]dx (8.15)

care se mai noteaza cu:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

dx
_

f(x, y)dy (8.16)

Pe gura 8.6 rezultatul se ret ine usor consider and un x xat si o crestere
dx dat a. Se formeaza o f asie pe care se integreaza fat a de y.

Inmult ind
rezultatul cu dx se obt ine: dx
_

f(x, y)dy. Se nsumeaza apoi contribut ia

tuturor f asiilor pentru si . D am si o interpretare geometric a sugestiva:
Fig. 8.6:
Observat ie important a. Axele Ox si Oy juc and un rol simetric putem scrie la
fel:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

[
_

f(x, y)dx]dy (8.17)

ceeace revine la considerarea unei fasii paralele cu Ox pe care se integreaza
n raport cu x.

Inmult ind rezultatul cu dy, se integreaza apoi toate f asiile
obt inute f acand pe y sa varieze ntre si . Avem deci egalitatea:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

dy
_

f(x, y)dx (8.18)

care de fapt reprezint a o alt a notat ie. Prin urmare integrala dubl a se mai
Fig. 8.7:
poate obt ine calculand mai nt ai integralan raport cu x, G(y) =
_

f(x, y)dx,
iar apoi rezultatul n raport cu y.
Exemplu:
Fie f(x, y) = x
2
+y
2
, D = [0, 1] [0, 2], adic a 0 x 1, 0 y 2. Avem:
I =
__
(D)
(x
2
+ y
2
)dxdy =
_
1
0
dx
_
2
0
(x
2
+ y
2
)dy =
_
1
0
(2x
2
+
8
3
)dx =
10
3
si
I =
__
(D)
(x
2
+y
2
)dxdy =
_
2
0
dy
_
1
0
(x
2
+y
2
)dx =
_
2
0
(
1
3
+y
2
)dy =
10
3
.
Cazul general.
Presupunem c a domeniul D este limitat de un numar nit de arce care lim-
iteaza domeniul si constituie conturul (c), astfel ca o paralel a la axa Oy sa
taie frontiera numai n dou a puncte cu except ia unor port iuni de frontier a,
segmente de dreapta paralele cu Oy(Fig.8.8). Fie y =
1
, ecuat ia ce desem-
neaza arcele AE + EB si y =
2
, ecuat ia ce desemneaza arcele AF + FDC,
A
cu x . Am notat prin si valorile extreme luate de x atunci cnd se
parcurge frontiera. Fie la fel si valorile extreme luate de y atunci cnd se
parcurge aceeasi frontier a. Domeniul este inclus n intervalul bidimensional:
I
2
= (x, y)[ x , y .
Fig. 8.8:
Teorema 4. Daca funct ia f(x, y) este marginit a si integrabil a pe D, dac a exista
integrala, cu parametru x:
F(x) =
_

2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy
pentru orice x [a, b] si daca F(x) este integrabil a pe [, ] , atunci avem
relat ia:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

[
_

2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy]dx (8.19)
care se mai mai noteaza cu:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

dx
_

2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy (8.20)
Prin urmare integrala dubl a se obt ine calculand nt ai integrala simpl a:
F(x) =
_

2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy, pentru x xat, x [, ] si apoi integr and pe F(x)
pe intervalul [, ]
Fie g : I
2
R, denit a astfel:
g(x, y) =
_
f(x, y), daca (x, y) D (c) = D
0 , dac a (x, y) I
2
D
Funct ia g(x, y) este integrabil a pe I
2
caci ea este integrabila pe D si de aseme-
nea, ind nul a, este integrabil a pe I
2
D. Avem deci: J =
__
(I
2
)
g(x, y)dxdy =
__
(D)
g(x, y)dxdy +
__
(I
2
D)
g(x, y)dxdy =
__
(D)
f(x, y)dxdy. Dar pentru un
x [, ] dat, avem:
_

g(x, y)dy =
_

1
(x)
g(x, y)dy +
_

2
(x)
1
(x)
g(x, y)dy +
_

2
(x)
g(x, y)dy
si conform denit iei lui g, aceasta funct ie este nula pe I
2
D, deci:
_

g(x, y)dy =
_

2
(x)
1
(x)
f(x, y)dy, de unde rezulta formula (8.19) sau (8.20)|.
Observat ii:
1. Daca f : D R este o funct ie continu a pe D, atunci toate condit iille din
enunt sunt realizate.

In stabilirea limitelor, se xeaz a x si se descrie fasia
de baz a dx cuprins a ntre ordonatele
1
(x) si
2
(x). Apoi se consider a toate
f asiile paralele, pentru care x ia valori ntre si . Se matur a astfel ntreg
domeniu D. Putem da si o interpretare geometric a sugestiva ca aceea din Fig.
8.6.
2. Considerat ii analoage se aplica daca domeniul D are o frontiera (c) for-
Fig. 8.9:
mata din arce astfel ca o paralel a la axa Ox sa o taie numai n dou a puncte, cu
except ia unor port iuni de frontier a formate din segmente de dreapt a paralele
cu Oy (Fig.36). Dac a x =
1
(y) este ecuat ia arcului E
1
MD
1
, x =
2
(y)
ecuat ia arcului E
2
MD
2
,cu y ; Aici si sunt valorile extreme luate
de y atunci c and se parcurge frontiera din gura (8.9). Axele jucnd un rol
similar putem enunt a teorema urmatoare:
Teorema 5. Daca funct ia f(x, y) este marginita si integrabil a pe D, dac a exista
A
integrala:
G(y) =
_

2
(y)
1
(y)
f(x, y)dx
pentru orice x [, ] si daca G(y) este integrabil a pe [, ], atunci avem
relat ia:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

[
_

2
(y)
1
(y)
f(x, y)dx]dy, (8.21)
care se mai noteaza cu:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

dy
_

2
(y)
1
(y)
f(x, y)dx. (8.22)
Prin urmare integrala dubl a se obt ine calculand nt ai integrala simpl a:
G(y) =
_

2
(y)
1
(y)
f(x, y)dx, pentru y xat, y [, ] si apoi integr and pe G(y)
pe intervalul [, ].

In stabilirea limitelor, se xeaz a y si se descrie fasia de
baz a dy cuprins a ntre abscisele
1
(y) si
2
(y). Apoi se consider a toate f asiile
paralele, pentru care y ia valori ntre si . Se matur a astfel ntreg domeniu
D. Putem de asemeni da si o interpretare geometric a sugestiva ca aceea din
Fig. 8.7.
Fig. 8.10:
Daca domeniile nu au frontier a (c) care sandeplineasc a condit iile ment ionate
anterior, asa cum avem de exemplu n gura (8.10). Domeniul se descompune
n trei subdomenii D
1
, D
2
, D
3
,care deplinesc condit iile ca paralele duse la axa
Oy sa le taie respectivele frontiere numai n dou a puncte (cu except ia seg-
mentelor frontier a de forma unor segmente paralele cu axa Oy). Deci:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
__
(D
1
)
f(x, y)dxdy+
__
(D
2
)
f(x, y)dxdy+
__
(D
3
)
f(x, y)dxdy
8.8. FORMULA LUI GREEN. 183
si pentru care integral a din membrul al doilea se va putea aplica o formula
analoag a cu (8.19), t in and seama de arcele: A
1
A
2
, A
2
A
3
, A
3
A
4
, A
4
A
1
.
8.8 Formula lui Green.
Ca aplicat ie aa relu am domeniul D, astfel ca frontiera sa sa ndeplineasc a
condit ia de a nu t aiat a de o paralel a la axa Oy decat n dou a puncte, cu
except ia segmentelor paralele cu Oy, ca de exemplu BC (Fig. 8.8). Fie y =
1
(x) ecuat ia arcului AEB si y =
2
(x) ecuat ia arcului AFDC cu x .
Vom considera o funct ie P:D ?R continua si cu derivatele partiale continuie n
D, cu valori reale, P(x, y) pentru (x, y)?D , si vom alege functia f : D R
ca denit a prin: f(x, y) =
P
y
. Aplic and formula (8.19) obt inem:
I
1
=
__
(D)
P
y
(x, y)dxdy =
_

dx
_

2
(x)
1
(x)
P
y
(x, y)dy
Prin urmare:
I
1
=
_

[P(x,
2
(x)) P(x,
1
(x))]dx
Dar,
_

P(x,
2
(x))dx =
_
AFDC
P(x, y)dx =
_
CDFA
P(x, y)dx,
_

P(x,
1
(x))dx =
_
AEB
P(x, y)dx.
Observ and c a pe segmentul BC avem x = constant, deci dx = 0, rezult a
formula:
__
(D)
P
y
(x, y)dxdy =
_
(c)
P(x, y)dx, (8.23)
unde n membrul al doilea gureaz a interala curbilinie luat a pe conturul nchis
(c), frontiera lui D, parcurs a n sensul direct, sensul care las a domeniul D la
stanga. Formula se aplic a evident la fel pentru un domeniu D care poate
mpart it n mai multe domenii nndeplinind condit iile precedente, ca de
exemplu cel din gura 8.9.

In mod analog, n cazul domeniilor pentru care
este valabila formula (8.21), adic a a caror frontier a este taiat a numai n c ate
dou a puncte de o paralel a la axa Ox (Fig. 8.9), astfel ca frontiera sa e
formata din arcele E
1
MD
1
si E
2
ND
2
de ecuat ii x =
1
(y) si x =
2
(y) si
de segmentele E
1
E
2
si D
1
D
2
sa consider am funct ia: Q : D R continu a si
cu derivatele part iale de ordinul unu continuie n D, cu valori reale, Q(x, y),
A
pentru (x, y) D, si vom alege functia f : D R denit a prin: f(x, y) =
Q
x
. Aplic a nd formula (8.17) obt inem:
I
2
=
__
(D)
Q
x
(x, y)dxdy =
_

dy
_

2
(y)
1
(y)
Q
x
(x, y)dx
Prin urmare:
I
2
=
_

[Q(
2
(y), y)) Q(
1
(y), y))]dy
Dar,
_

Q(
2
(y), y))dy =
_
E
2
ND
2
Q(x, y)dy
_

Q(
1
(y), y))dy =
_
D
1
ME
1
Q(x, y)dy =
_
E
1
MD
1
Q(x, y)dy.
Observ and c a pe segmentele D
1
D
2
, E
1
E
2
avem y = constant, deci dy = 0,
rezult a formula:
__
(D)
Q
x
(x, y)dxdy =
_
(c)
Q(x, y)dx, (8.24)
n care integrala curbilinie este luata n sensul direct. Formula (8.24) este
valabil a pentru orice domeniu D a carui frontier a poate descompusa n sub-
domenii care ndeplinesc condit ii aseman atoare cu cele ndeplinite de D din
cazul tratat. Prin sc adere termen cu termen formulele (8.24) si (8.23) obt inem
formula lui Green:
__
(D)
[
Q
x
(x, y)
P
y
(x, y)]dxdy =
_
(c)
P(x, y)dx +Q(x, y)dy, (8.25)
valabil a pentru orice domeniu D a carui frontiera este format a din arce netede
pe port iuni.

In formula lui Green (8.25) integrala curbilinie este luat a n sens
direct fat a de D.
Aplicat ie: S a lu am P(x, y) =
y
2
, Q(x, y) =
x
2
, formula lui Green (8.25) ne
conduce la:
1
2
_
(c)
xdy ydx =
__
(D)
dxdy = .
Regasim expresia ariei domeniului D, cu ajutorul integralei curbilinii.
8.9. SCHIMBAREA DE VARIABILE

IN INTEGRALA DUBL
A. 185
8.9 Schimbarea de variabile n integrala dubla.
Relat iile dintre arii.
S a efectuam schimbarea de variabile:
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
(8.26)
care sa realizeze transformarea punctual a a unui domeniu D
din planul (u, v)

ntr-un domeniu D din planul (x, y) iar frontierei (c
) a lui D
(presupus a for-
mata dintr-un num ar nit de arce netede pe port iuni) s a-i corespund a frontiera
(c) (de asemenea neteda pe port iuni). Funct iile x(u, v) si y(u, v) sunt presu-
puse continuie si cu derivatele de primul ordin continuie n D
. Vom presupune
ca transformarea (8.26) este bijectiv a, adic a si reciproc unui punct (x, y) D
i corespunde un singur punct (u, v) D
. Pentru aceasta stiim ca este necesar

Fig. 8.11:
sa avem:
J = det
(x, y)
(u, v)
,= 0
n D
. Fie o diviziune (d
) a domeniului D
n subdomeniile D
1
, D
2
, ..., D
p
;ei i corespunde prin (8.26) o diviziune (d) a domeniului D n subdomeniile
D
1
, D
2
, ..., D
p
. Aria unui domeniu D
i
, care este limitat de frontiera sa (c
i
)i =
1, ..., p este data de:
i
=
1
2
_
(c
i
)
xdy ydx
Dar avem:
dx =
x
u
du +
x
v
dv
A
si
dy =
y
u
du +
y
v
dv
si atunci c and (x, y) descrie curba (c
i
) n sens direct, punctul (u, v) va de-
scrie curba (c
i
), frontiera domeniului imagine. Prin urmare presupun and ca
ecuat iile parametrice ale lui (c
i
) sunt: u = u(t), v = v(t), t , vom
avea: x = x[u(t), v(t)], y = y[u(t), v(t)] pentru punctul corespunz ator pe (c
i
)
si nlocuind n expresia lui
i
rezult a:
i
=
1
2
_
(c
i
)
(x
y
u
y
x
u
)du + (x
y
v
y
x
v
dv)dv,
sensul parcurs pe (c
i
) ind acela care corespunde sensului direct de parcurs
pe (c
i
), care este impus de formula ariei. Prin urmare, cu formula lui Green
rezult a:
i
=
__
(D
i
)
det
(x, y)
(u, v)
dudv,
unde = +1, dac a sensul de parcurs pe (c
i
) este cel direct sau = 1, dac a
sensul de parcurs pe (c
i
) este opus sensului direct. Aplica nd teorema mediei
Fig. 8.12:
avem:
i
= det
(x, y)
(u, v)
[
(u
i
,v
i
)
i
,
( = 1) unde (u
i
, v
i
) D
i
. Dar ariile ind pozitive,
i
> 0,
i
> 0; rezult a
ca trebuie s a avem = +1 sau = 1 dup a cum J = det
(x,y)
(u,v)
este mai mare

IN INTEGRALA DUBL
A. 187
ca zero sau mai mic ca zero.

In orice caz deci:
i
= det
(x, y)
(u, v)
[
(u
i
,v
i
)
i
, (8.27)
Se deduce astfel relatia dintre arii.

In acelasi timp din considerat iile de mai
sus rezulta ca: dac a J > 0 atunci sensul pozitiv de parcurs din planul (u, v)
pe o curb a (c
i
) va avea corespondent sensul pozitiv de parcurs pe imaginea ei
(c
i
); dac a J < 0, atunci sensurile de parcurs pe (c
i
) si (c
i
) sunt opuse.
Exemplu: Funct iile x = u +3v, y = 3u v, denite pe intervalul [0, 1] [0, 1],
transforma invers acest interval bidimensional D (Fig. 8.12), u =
1
10
(x+3y)v =
1
10
(3x y), cu x [0, 4], y [1, 3]. Determinantul transformarii este
1
10
,
care este negativ.
Schimbarea de variabile.
S a consider am suma integral a:
s(d) =
p
i=1
f(M
i
)
i
=
p
i=1
f(x
i
, y
i
)
i
,
relativ a la funct ia f : D R. Cu ajutorl transformarii (8.26) si a formulei
(8.27) putem scrie:
(d) =
p
i=1
f[x(u
i
, v
i
), y(u
i
, v
i
)][ det
(x, y)
(u, v)
[
(u
i
,v
i
)
i
,
unde (u
i
, v
i
) D
i
. Dar n membrul al doilea avem o sum a integral a relativ a la
diviziunea d
a domeniului D
si la funct ia f[x(u, v), y(u, v)][ det

(x,y)
(u,v)
[ Rezulta
de aici formula de schimbare de variabile n integrala dubl a:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
__
(D
)
f[x(u, v), y(u, v)][ det
(x, y)
(u, v)
[dudv, (8.28)
In aplicat ii, pentru a calcula integrala dubla din membrul al doilea al formulei
(8.28) nu este nevoie sa construim conturul (c
) care limiteaza domeniul D
n
planul Ouv. Este uneori mai simplu de a construi pe u si v ca un sistem de
coordonate curbiliniu n planul Oxy, tras and curbele u = constant, si curbele
v = constant, care mpart domeniul D n regiuni (Fig.8.13, st anga). Dac a
u = si u = sunt valorile extreme date lui u pentru ca u = constant sa taie
pe (c) si daca ea nu taie n general pe (c) decat n dou a puncte, atunci conturul
(c) va putea separat n dou a port iuni APB si AQB pe care v =
1
(u) sau
v =
2
(u), presupun and
1
(u)
2
(u), pentru u . Vom avea:
A
Fig. 8.13:
__
(D)
f(x, y)dxdy =
_

du
_

2
(u)
1
(u)
f[x(u, v), y(u, v)][ det
(x, y)
(u, v)
[dv
In planul Ouv, pe care nu este nevoie sa-l desenam (construim), am avea

Fig.8.13, dreapta.
8.9.1 Integrala dubla n coordonate polare.
In multe cazuri calculul integralei duble este simplicat prin schimbarea coor-
donatelor (x, y) ale punctului M n coordonate polare (, ), folosind relat iile:
Fig. 8.14:
_
x = cos
y = sin
0, [0, 2), J =
= , dxdy = dd (8.29)

IN INTEGRALA DUBL
A. 189
Formula de trecere de la integrala n variabile (x, y) la variabilele polare (, )
devine:
__
D
f(x, y)dxdy =
__
D
f( cos , sin )dd (8.30)
In calculul integralei duble n coordonate polare apar dou a cazuri:

Punctul O se aa n domeniul D.
In acest caz orice linie de coordonate, = const., intersecteaza frontiera lui D

numai ntr-un punct saun lungul unui segment(Fig 8.15 st anga). Fie = ()
ecuat ia frontierei n coordonate polare. Atunci:
__
D
f
(, )dd =
_
2
0
d
_
()
0
f
(, )d (8.31)
cu f
(, ) = f( cos , sin ).
Fig. 8.15:
Punctul O se aa n afara domeniului D.
Se consider a D cuprins ntre liniile de coordonate =
1
, =
2
si orice linie
= const. (
1
,
2
), intersecteaza frontiera (c) a lui Dn cel mult dou a puncte
de-a lungul unui segment. Punctele, de tangent a M si N mpart (c) n dou a
p art i:
(MPN) : =
1
()
(MQN) : =
2
()
unde
1
,
2
sunt funct ii continuie, injective, care satisfac condit ia
1

2
,
pentru orice (
1
,
2
). Trecand la integrale iterate:
__
D
f
(, )dd =
_

2
1
d
_

2
()
1
()
f
(, )d (8.32)
A
Aria lui D se obt ine pentru f
(, ) = 1, deci:
A =
_

2
1
d
_

2
()
1
()
d =
1
2
_

2
1
[
2
2
()
2
1
()]
8.10 Integrale duble improprii.
Am denit integrala dubl a
__
(D)
f(x, y)dxdy a unei funct ii reale f, denit a
si marginit a pe un domeniu compact (mult ime nchis a si marginit a) D R
2
.
Vom extinde aceasta denit ie mai nt ai pentru cazul n care D nu mai este
marginit. Amintim c a un domeniu plan se numeste nemarginit dac a de exem-
plu el cont ine puncte exterioare oricarui cerc cu centru n originea axelor de
coordonate.
Fig. 8.16:
D am urmatoarea:
Denit ie: Fie o mult ime nemarginit a D n plan. Spunem c a D admite o
exhaustiune dac a exista un sir (D
n
)
nN
de mult imi plane, compacte care au
arie si ndeplinesc condit iile:
1) Sirul este ascendent fat a de operat ia de incluziune, adic a:
(D
n
) (D
n+1
),
_
n=1
D
n
= D.
2) Orice mult ime compacta din D este cont inut a ntr-un D
n
. Daca D este un
domeniu plan nem arginit atunci putem realiza o exhaustiune a lui D n felul
8.10. INTEGRALE DUBLE IMPROPRII. 191
urm ator: Consider am un sir numeric (r
n
)
nN
strict crescator cu lim
n
r
n
=
si e sirul de mult imi:
K
n
= (x, y)[x
2
+y
2
r
2
n
Daca lu am D
n
= D K
n
realizam o exhaustiune a lui D. Avem reprezentarea
grac a(Fig. 8.17 st anga):
Fig. 8.17:
Putem de asemeni sa lu am patrate cu centru n origine si cu latura egal a
cu 2
n
cu (
n
)
nN
, sir strict crescator cu lim
n
n
= si e sirul de mult imi:
P
n
= (x, y)[max[x[, [y[
n
Daca lu amD
n
= DP
n
realizam o exhaustiune a lui D. Vom avea reprezentarea
grac a(Fig. 8.17 dreapta):
Denit ie: Fie f o funct ie reala denit a pe un domeniu nem arginit D R
2
si
integrabil a pe orice subdomeniu compact, care are arie, a lui D. Spunem c a f
este integrabil a impropriu pe D, dac a exista un num ar I, astfel nc at pentru
orice exhaustiune (D
n
) a lui D sa avem:
lim
n
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy = I
si vom scrie:
__
(D)
f(x, y)dxdy = lim
n
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy (8.33)
Despre integrala din membrul st ang spunem ca este convergenta pe D.
Exemplu: Fie f(x, y) = xy, f : R
2
R, deci D = R
2
si sa lu am: D
n
=
A
(x, y)[x
2
+y
2
n
2
, atunci:
__
(D
n
)
xydxdy =
_
2
0
d
_
r
0
3
cos sin d = 0,
si deci: lim
n
__
(D
n
)
xydxdy = 0. Pe de alt a parte dac a lu am: D
n
= (x, y)[
n x 2n, n y 2n, atunci:
__
(D
n
)
xydxdy =
_
2n
n
xdx
_
2n
n
ydy =
(
3n
2
2
)
2
, si cum lim
n
__
(D
n
)
xydxdy = + rezult a ca f nu este integrabil a
impropriu.

In leg atur a cu integrabilitatea funct iilor pozitive pe un domeniu
nelimitat are loc:
Teorema 6. Daca f : D R, f 0 iar D este nemarginit si f este integrabil a
pe orice subdomeniu compact, care are arie atunci f este integrabil a impropriu
pe D daca si numai dac a exista o exhaustiune (D
n
) a lui D astfel nc at limita:
lim
n
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy = I
exista si este nita.

In plus are loc egalitatea:
I =
__
(D)
f(x, y)dxdy.
Necesitatea este evidenta. Pentru a demonstra sucient a vom considera ex-
haustiunea (D
n
)
nN
, pentru care lim
n
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy = I. Fie o alt a
exhaustiune (D
n
)
nN
si va rezulta ca exista un indice k = k(n) astfel ca
D
n
D
k(n)
. Pentru c a f este pozitiva pe D rezult a:
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy
__
(D
k(n)
)
f(x, y)dxdy I
Din faptul c a f 0 rezult a ca sirul (
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy)
nN
este monoton
crescator si marginit, prin urmare are limit a si aceasta este:
I
= lim
n
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy.

Intre cele dou a limite are loc inegalitatea: I

I. Daca schimbam rolul celor dou a exhaustiuni obt inem I I
si deci I
= I.|
Exemplu . Fie f(x, y) = e
(x
2
+y
2
)
, f : R
2
+
R, deci D = R
+
R
+
. Vom
ar ata ca f este integrabil a impropriu pe D. Deoarece f 0 pe D este sucient
sa consider am o exhaustiune particular a a lui D. Luam D
n
= (x, y)[x
2
+y
2
n
2
x 0, y 0 si atunci:
I =
__
(R
2
+
)
e
(x
2
+y
2
)
dxdy = lim
n
__
(D
n
)
e
(x
2
+y
2
)
dxdy.
Fig. 8.18:
Daca facem schimbarea de variabile si anume cean coordonate polare obt inem:
__
(D
n
)
e
(x
2
+y
2
)
dxdy =
_
2
0
d
_
n
0
e
2
d =

2
(
e
2
2
[
n
0
) =

2
(
1
2
e
n
2
2
)

4
Daca consider am exhaustiunea D
n
= (x, y)[0 x n, 0 y n, atunci:
__
(D
n
)
e
(x
2
+y
2
)
dxdy =
_
n
0
dx
_
n
0
e
(x
2
+y
2
)
dy = (
_
n
0
e
x
2
dx)(
_
n
0
e
y
2
dy) =
(
_
n
0
e
x
2
dx)
2
. Daca t inem seama de teorema data avem:
_

0
e
x
2
dx =
2
Acest exemplu si totodat a procedeul de calcul apart ine lui Poisson.
Alt exemplu: S a se calculeze integrala improprie:
__
(R
2
+
)
e
(x
2
+y
2
)
cos(x
2
+y
2
)dxdy
cu > 0
Cu exhaustiunea D
n
= (x, y)[x
2
+y
2
n
2
, n N avem:
lim
n
__
(D
n
)
e
(x
2
+y
2
)
cos(x
2
+ y
2
)dxdy = lim
n
_
2
0
d
_
n
0
e
2
cos(
2
)d =
lim
n
2
_
n
0
e
2
cos(
2
)d =
_

0
e
t
cos tdt =
2
1 +
2
Vom da unele
rezultate n legatur a cu integralele duble improprii far a demonstrat ii.
Teorema 7. Necesar si sucient ca f sa e integrabil a pe un domeniu D
nemarginit este ca funct ia [f[ sa e integrabilt impropriu pe D.
Teorema 8. Fie f si g dou a funct ii reale denite pe un acelasi domeniu D R
2
nemarginit integrabil a pe orice subdomeniu compact, cu arie, a lui D. Daca:
1) g este integrabil a impropriu pe D
A
2) [f(x, y)[ [g(x, y)[ pentru orice (x, y) D, atunci f este integrabil a impro-
priu pe D.
Aplicat ie:

In condit iile teoremei 7, daca f(x, y) g(x, y) =
M
(x
2
+y
2
+a
2
)
, >
1, M > 0 atunci f(x, y) este integrabil a.
Pentru K
n
= (x, y)[x
2
+y
2
n
2
, n N si D
n
= K
n
D
__
(D
n
)
f(x, y)dxdy
__
(K
n
)
g(x, y)dxdy, iar
__
(K
n
)
g(x, y)dxdy = M
_
2
0
d
_
n
0
d
(
2
+a
2
)
1
=
M
1
1
(
2
+a
2
)
1
[
n
0
=
M
1
[
1
a
22

1
(n
2
+a
2
)
1
]
M
(1)a
22
, pentru > 1.
Teorema 9. Presupunem c a f, g : R R sunt absolut integrabile pe (, +)
atunci produsul f(x)g(y), denit prin (x, y) f(x)g(y) este integrabil si are
loc egalitatea:
__
(R
2
)
f(x)g(x)dxdy =
_
+
f(x)dx
_
+
g(y)dy
Folosind aceasta teorema putem stabili formula lui Jacobi, care da legatura
ntre funct iile lui Euler si astfel:
Se consider a (p) =
_
+
0
y
p1
e
y
dy si (q) =
_
+
0
x
q1
e
x
dx, cu p, q > 0
rezult a ca:
(p)(q) =
__
(R
2
+
)
e
(x+y)
x
q1
y
p1
dxdy
Daca facem schimbarea de variabile:
Fig. 8.19:
_
x = u(1 v)
y = uv

_
u = x +y
v =
y
x+y
Aceasta transformare duce D
= [0, ) [0, 1] n D = [0, )[0, ) Determi-

nantul matricei lui Jacobi este:
J =
1 vv
uu
= u uv +uv = u
si deci vom avea: (p)(q) =
_
1
0
dv
_
+
0
u
p+q1
v
p1
(1 v)
q+1
e
u
du
=
_
+
0
e
u
u
p+q1
du
_
1
0
v
p1
(1 v)
q1
dv = (p +q)(p, q), si cu aceasta
am aratat formula lui Jacobi. Vom considera acum cazul n care funct ia
real a f(x, y) este denita ntr-un domeniu D din R
2
cu exceptia unui punct
M
0
(x
0
, y
0
) din D si n orice vecinatate V a lui M
0
, f este nemarginita (deci
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) = ). Vom presupune de asemeni ca D si V au arie(
cu alte cuvinte sunt m asurabile) si ca f este integrabil a pe D V. Punctul
M
0
(x
0
, y
0
) poate si pe frontiera lui D. Vom avea deci gurile: Portiunile
Fig. 8.20:
hasurate ilustreaz a pe D V. Consider am un sir de vecinatat i descendente
ale lui M
0
, (V
n
)
nN
, adic a V
n+1
V
n
si lim
n
V
n
= (x
0
, y
0
), deci sirul este de-
screscator si punctul limit a este M
0
.

In aceste condt ii putem da urm atoarea:
Denit ie: Spunem c a f este integrabil a pe D daca exista un num ar I, astfel
nc at pentru orice sir de vecinatat i (V
n
) ale lui M
0
de forma celor prezentate,
sa avem: lim
n
__
(DV
n
)
f(x, y)dxdy = I si vom scrie:
__
(D)
f(x, y)dxdy = lim
n
__
(DV
n
)
f(x, y)dxdy
Despre integrala din membrul st ang spunem ca este convergenta pe D. Rezul-
tate aseman atoare celor de la interala simpl a pe domenii nem arginite pot
A
stabilite si n acest caz, al integralelor duble. Ne rezumam doar la un exemplu:
S a se ae valorile valorile lui R pentru care integrala:
__
(D)
dxdy
(x x)
2
+ (y y)
2
]
,
unde D = (x, y)[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
r
2
, este convergenta.

In acest caz
V
n
= (x, y)[(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
=
1
n
2
, si atunci:
__
(DV
n
)
f(x, y)dxdy =
_
2
0
d
_
r
1
n
d
2
= 2

22
2 2
[
r
1
n
=

1
[r
22
1
n
2(1)
]
Deci, pentru > 0, lim
n
__
(DV
n
)
f(x, y)dxdy exista daca si numai dac a < 1.
Pentru 0 integrala n cauza nu mai este improprie.
Capitolul 9
Integrale de suprafat a
9.1 Not iuni din teoria suprafet elor.
Fie f : D R cu D R
2
, o funct ie cu dou a variabile reale continu a si
derivabil a.
Denit ie: Se numeste suprafat a mult imea punctelor S R
3
, denit a prin:
S = (x, y, z)[z = f(x, y), (x, y) D
Suprafat a S este gracul funct iei f(g.9.1). Oricarui punct P(x, y) D i
Fig. 9.1:
se asociaza un punct M de coordonate (x, y, z = f(x, y)) care se obt ine
intersectnd suprafat a prin paralela la Oz dus a prin punctul P. Mai gen-
eral, funct ia sau funct iile implicite denite prin ecuat ia: F(x, y, z) = 0 unde:
F : X R
3
R, admit ca grac o suprafat a care poate taiat a ntr-unul
197
198 CAPITOLUL 9. INTEGRALE DE SUPRAFAT

A
sau multe puncte de o paralel a la axa Oz. Aici D va domeniul n care este
denit a acea funct ie implicit a.
Exemplu. Ecuat ia x
2
+y
2
+z
2
r
2
= 0 deneste o sfera cu centru n origine,
de raza r. Emisfera superioar a este data de:
z =
_
r
2
(x
2
+y
2
),
iar cea inferioar a este data de:
z =
_
r
2
(x
2
+y
2
).
Aici X = R
3
, D = (x, y)[x
2
+y
2
r
2
9.2 Reprezentarea parametrica a unei suprafet e.

S a plecam de la ecuat ia:
z = f(x, y), (x, y) D, (9.1)
a unei suprafet e S. Sa efectua m transformarea punctual a:
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
(9.2)
cu x, y : R, derivabile. Relat iile (9.2) transform a domeniul R
2
n
domeniul D. Vom avea atunci pentru coordonatele unui punct oarecare M al
suprafetei S:
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
(9.3)
unde z(u, v)=f(x(u, v), y(u, v)). Astfel oric arui punct din i corespunde un
punct M(x, y, z) din S.
Reciproc, unui punct M(x, y, z) S i corespunde punctul P(x, y, 0) si
daca transformarea (9.2) este bijectiv a atunci lui P i va corespunde un singur
punct (u, v) . Pentru aceasta este necesar ca n sa avem det
(x,y)
(u,v)
,= 0.
Deci orice suprafata (9.1) admite o reprezentare parametrica de forma (9.3) si
reciproc, daca funct iile x, y, z : R, derivabile astfel c a cel put in unul din
determinant ii funct ionali:
det
(x,y)
(u,v)
, det
(y,z)
(u,v)
, , det
(z,x)
(u,v)
.
sa e diferit i de zero n , atunci punctul de coordonate dat de (9.3) cu
(u, v) , descrie o suprafat a S.

Intr-adev ar, dac a de exemplu det
(x,y)
(u,v)
,= 0,
atunci n vecinatatea valorilor x
0
= x(u
0
, v
0
), y
0
= y(u
0
, v
0
), cu (x
0
, y
0
) D,
9.3. COORDONATE CURBILINII PE SUPRAFAT

A. 199
se vor scoate din primele dou a ecuat ii u = u(x, y), v = v(x, y), cu u
0
=
u(x
0
, y
0
), v
0
= v(x
0
, y
0
), si atunci din a treia ecuat ie rezulta:z = z(u(x, y), v(x, y)) =
f(x, y). Prin urmare punctul M(x, y, f(x, y)) descrie o suprafat a, iar vectorul
de pozit ie

OM, al unui punct M S, se exprima prin:

r = x(u, v)

i +y(u, v)

j +z(u, v)

k , (9.4)
unde

i ,

j ,

k , sunt versorii axelor de coordonate. Astfel,

r este o funct ie
vectorial a care aplica punctelor din unui vector de coordonate x(u, v), y(u, v), z(u, v),
sau:
r : V
3
, unde V
3
reprezinta mult imea vectorilor din R
3
. Exemplu:
Reprezentarea parametric a a sferei: Fie M un punct al sferei(Fig 9.2) cu cen-
Fig. 9.2:
trul n O si de raza r. Meridianul determinat de punctul M si de axa Oz face cu
planul Oxz unghiul (0 2). Unghiul se numeste longitudinea lui M.
Unghiul determinat de directia Oz cu direct ia OM se numeste colatitudinea
lui M(0 ). Avem:
x = r sin cos ,
y = r sin sin ,
z = r cos ,
si se verica imediat ca: x
2
+y
2
+z
2
= r
2
. Aici domeniul este denit prin:
u = , v = , = (, )[0 , 0 2
9.3 Coordonate curbilinii pe suprafat a.
Vom spune n general ca (u, v) constituie un sistem de coordonate curbilinii pe
suprafat a S. Punctul M care corespunde lui (u, v) are coordonatele curbilinii
u si v. Daca d am lui v o valoare v
0
si consideram toate valorile lui u asa

A
ca (u, v
0
) , punctul M de coordonate x = x(u, v
0
), y = y(u, v
0
), z =
z(u, v
0
), descrie o curb a situata pe suprafat a. Este curba de ecuat ie: v = v
0
n
coordonate curbilinii. La fel dac a d am lui u o valoare u
0
si consideram toate
valorile lui v asa ca (u
0
, v) , punctul M de coordonate x = x(u
0
, v), y =
y(u
0
, v), z = z(u
0
, v), descrie o curb a situat a pe suprafat a. Este curba de
ecuatie: u = u
0
n coordonate curbilinii. Mai general, dac a stabilim o relat ie
de forma: u = u(t), v = v(t)u, v : [a, b] R, atunci x = x(u(t), v(t)), y =
y(u(t), v(t)), z = z(u(t), v(t)), descrie o curb a (c) situat a pe suprafat a S. Tot
asa stabilind o relat ie de forma F(u, v) = 0 ntre coordonatele curbilinii u si
v ale lui M, se obt ine o curb a pe suprafat a. Putem lua n particular drept
coordonate curbilinii pe suprafat a abscisa x si ordonata y.

In acest caz: x =
u, y = v, z = f(u, v).
9.4 Planul tangent si normalantr-un punct pe suprafat a.
Fie mai general F(x, y, z) = 0, ecuat ia suprafet ei S si e (c) o curb a de ecuat ii
parametrice:x = x(t), y = y(t), z = z(t), t [a, b], situat a pe S si care trece prin
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
). Avem F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 si x
0
= x(t
0
), y
0
= y(t
0
), z
0
=
z(t
0
), t
0
[a, b]. Deriv and fat a de t relat ia: F(x(t), y(t), z(t)) = 0, g asim pen-
tru t = t
0
, dup anmult ire cu dt:
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
)x
(t
0
)dt+
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)y
(t
0
)dt+
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)z
(t
0
)dt = 0 Dar dx = x
(t
0
)dt, dy = y
(t
0
)dt, dz = z
(t
0
)dt,
reprezinta componentele unui vector d

r , tangent la curba (c) n punctul M
0
.
Relat ia precedenta apare ca o relat ie de ortogonalitate

N
0
d

r = 0, ntre vec-
torul d

r si vectorul

N
0
=
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
)

i +
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
)

j +
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
)

k .
Dar acest vector nu depinde de alegerea curbei (c) pe suprafat a ci numai
de punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
). El deneste n punctul M
0
o dirct ie normal a la
toate curbele suprafet ei care trece prin M
0
. Aceasta este direct ia normalei
la suprafat a n punctul M
0
. Planul tangent la suprafat a n punctul M
0
este
planul ce trece prin M
0
si este normal pe

N
0
. Daca punctul Q(x, y, z) apartine
acestui plan avem:
(x x
0
)
F
x
(x
0
, y
0
, z
0
) + (y y
0
)
F
y
(x
0
, y
0
, z
0
) + (z z
0
)
F
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
(9.5)
Aceasta este ecuat ia planului tangent la suprafat a S.
Intr-un punct oarecare

M(x, y, z) al suprafet ei S, vectorul

N = gradF(x, y, z) este normal la suprafat a.
Daca suprafat a este reprezentata prin ecuat ia z = f(x, y) putem lua F(x, y, z) =
z f(x, y). Deci

N = gradF(x, y, z) = (
f
x
,
f
y
, 1).
Daca suprafata este reprezentata prin (9.4), pe o curba (c) trc and prin M
0
avem u = u(t), v = v(t) cu u
0
= u(t
0
), v
0
= v(t
0
). Avem diferent iind fat a de t:
dx =
x
u
du +
x
v
dv, dy =
y
u
du +
y
v
dv, dz =
z
u
du +
z
v
dv,
9.5. ELEMENTUL LINIAR(METRICA) AL SUPRAFET EI. 201
unde derivatele part iale se calculeaza pentru u = u
0
, v = v
0
. Aceste formule
se condenseaza n relat ia vectoriala:
d

r
dt
=

r
u
u
(t
0
) +

r
v
v
(t
0
), (9.6)
n care vectorii:

r
u
=
x
u

i +
y
u

j +
z
u

k ,

r
v
=
x
v

i +
y
v

j +
z
v

k ,
calculat i pentru u = u
0
, v = v
0
, sunt tangent i la curbele de coordonate de
ecuat ii diferite respectiv v = v
0
, sau u = u
0
, care se aa pe suprafat a si trec
prin M
0
. Deci tangenta la curba (c) n punctul M
0
se aa n planul denit
de acesti doi vectori. Scriind relat iile de ortogonalitate dintre

N
0
si acesti
vectori, adic a

N
0

r
u
= 0,

N
0

r
v
= 0 se deduce ca putem lua:

N
0
=

r
u

r
v
= det
(y, z)
(u, v)

i + det
(z, x)
(u, v)

j + det
(x, y)
(u, v)

k (9.7)
sau

N
0
= A

i +B

j +C

k ,
am notat cu A determinantul matricei
(y,z)
(u,v)
, etc., derivatele ind calculate
pentru u = u
0
, v = v
0
. Se deduce de aici imediat si ecuat ia planului tangent la
suprafat a n M
0
. De remarcat ca cel put in unul dintre determinant ii A, B, C
este diferit de zero.
9.5 Elementul liniar(metrica) al suprafet ei.
S a calculam lungimea arcului de curb a (c). Din (9.6), dup a nmult ire cu dt
avem:
ds
2
= |d

r |
2
= d

r
2
= (

r
u
du +

r
v
dv)
2
. (9.8)
Prin urmare, efectu and calcule, obt inem formula lui Gauss(1777-1855):
ds
2
= Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
, (9.9)
unde:
E(u, v) =

r
u

r
u
, F(u, v) =

r
u

r
v
, G(u, v) =

r
v

r
v
Prin urmare lungimea arcului de curb a (c) ntre punctele M
1
si M
2
care core-
spund valorilor t
1
, t
2
ale punctului t este:
L
M
1
M
2
=
_
t
2
t
1
ds
dt
dt =
_
t
2
t
1
_
Eu
2
(t) + 2Fu
(t)v
(t) +Gv
2
(t)dt (9.10)

A
Din relaiatia (9.7) avem c a:

N
2
0
= (

r
u

r
v
)
2
= [

r
u
[
2
[

r
v
[
2
sin
2
(

r
u
,

r
v
) =[

r
u
[
2
[

r
v
[
2
(1cos
2
(

r
u
,

r
v
))
= (

r
u
)
2
(

r
v
)
2
= EGF
2
, adic a identitatea lui Lagrange:
A
2
+B
2
+C
2
= EGF
2
, (9.11)
deci forma p atratic a (9.9) este pozitiv denit a.
Exemplu:

In cazul sferei cu reprezentarea parametric a dat a mai sus, avem:
N = r
2
sin

r , ds
2
= r
2
d
2
+r
2
sin
2
d
2
unde

r =
OM. Interpretarea geometric a este imediata rd reprezinta elemen-

tul de arc pe meridianul lui M, iar r sin d reprezinta paralelul corespunz ator
de pe sfera, g 9.2.
9.6 Elementul de arie pe suprafat a.
Fie port iunea de suprafat a determinat a de liniile de coordonate u = u
0
, u =
u
0
+du, v = v
0
, v = v
0
+dv. Se formeaza astfel pe suprafat a un paralelogram
curbiliniu M
0
M
1
M
3
M
2
a carui arie poate aproximat a prin aria paralelogra-
mului denit de vectorii M0M
1
si M0M
2
. Avem ns a:
Fig. 9.3:
M
0
M
1
=
OM
1
OM
0
=

r (u
0
+du, v
0
)

r (u
0
, v
0
)

r
u
(u
0
, v
0
)du
M
0
M
2
=
OM
2
OM
0
=

r (u
0
, v
0
+dv)

r (u
0
, v
0
)

r
v
(u
0
, v
0
)dv
Aceste aproximari sunt cu at at mai bune cu c at cresterile pozitive du respectiv
dv, sunt sucient i de mici. Vectorii

M
0
M
1
,
M
0
M
2
sunt vectorii tangent i n
M
0
la curbele de coordonate v = v
0
, u = u
0
. Unghiul al acestor vectori este
9.7. ARIA UNEI PORT IUNI DE SUPRAFAT

A. 203
prin denit ie unghiul curbelor de coordonate ce trec prin M
0
. Avem evident
|
M
0
M
1
| =

Edu, |
M
0
M
2
| =

Gdv. Presupun and du > 0, dv > 0, prin
urmare:

M
0
M
M
0
M
2
=

r
u

r
v
dudv = Fdudv =
EGdudv cos si deci:

cos =
F
EG
, sin =
EGF
2
EG
(9.12)
Aria d este data de : d = |
M
0
M
1
||
M
0
M
2
| sin .
Astfel:
d =
_
EGF
2
dudv =
_
A
2
+B
2
+C
2
dudv, (9.13)
unde este important de semnalat ca, cresterile, du si dv au loc respectiv pe
curbele de coordonate v = v
0
sau u = u
0
.
9.7 Aria unei port iuni de suprafat a.
Fie curbele de coordonate u = u
1
, u = u
2
, ..., u
p1
, u
p
; v = v
1
, v
2
, ..., v
q1
, v
q
prin care mpart im port iunea S, pentru nceput de forma unui paralelogram
curbiliniu n paralelograme curbilinii elementare s
1
, s
2
, ..., s
p1
, s
p
(Fig. 9.4).
In planul Ouv se deneste prin aceleasi relat ii o diviziune (d
) n dreptunghiuri
Fig. 9.4:
elementare a domeniului ? descris de punctul (u, v) n reprezentarea paramet-
rica a suprafet ei. Se presupune u
1
< u
2
< ... < u
p
; v
1
< v
2
< ... < v
q
. Numim
norma (d) a diviziunii d = (s
1
, s
2
, ..., s
p
) maximul diametrelor sferelor care
cont in aceste suprafet e. Suma ariilor suprafet elor s
1
, s
2
, ..., s
p
este aproximata

A
prin:
/(d) =
p
i=1
q
j=1
_
EGF
2
(u
ij
, v
ij
)(u
i
u
i1
)(v
j
v
j1
).
Se formeaza astfel o suma integral a relativ a la functia

EGF
2
(u, v) si la
domeniul din planul Ouv. Daca aceasta funct ie este integrabil a, atunci
pentru un sir de diviziuni (d
n
)
nN
astfel ca lim
n
(d
n
) = 0, avem:
/ = lim
n
/(d
n
) =
__
()
_
EGF
2
dudv (9.14)
Aceeasi relat ie va deni aria si daca domeniul din planul Ouv nu este un
dreptunghi ci un domeniu oarecare. Considerat iile de facut sunt similare cu
acelea de la integrale duble, cazul II.
Exemplu. Aria unei sferei.
Avem cu reprezentarea n coordonate sferice: E = r
2
, G = r
2
sin
2
, F = 0,
deci:
/ =
__
()
sin dd = r
2
_
2
0
d
_

0
sin d = 4r
2
.
9.8 Integrala de suprafat a.Denit ie.
Not iunea de integral a de suprafat a este o extindere a not iunii de interal a dubl a,
care se introduce n mod analog cu aceea de integral a curbilinie, ca extindere
a integralei simple. Fie : X R
3
R, o funct ie (x, y, z) denit a pe
domeniul X, ce cont ine suprafat a S. Fie d = (s
1
, s
2
, ..., s
p
) o diviziune arbitrar a
a lui S si a
1
, a
2
, ..., a
p
ariille suprafet elor s
1
, s
2
, ..., s
p
, calculate prin formula
(9.14). Folosind formula ariei putem scrie:
a
k
=
__
(
k
)
_
EGF
2
dudv =
_
EGF
2
(u
ij
, v
ij
)(u
i
u
i1
)(v
j
v
j1
).
(9.15)
conform cu formula de medie, dac a suprafat a s
k
este cea care corespunde
domeniului
k
= (u, v)[u
i1
u u
i
, v
j1
v v
j
din planul Ouv. Aici
(u
ij
, v
ij
)
k
. S a form am suma integral a:
(d) =
p
k=1
(x
k
, y
k
, z
k
)a
k
,
n care (x
k
, y
k
, z
k
) reprezint a coordonatele punctului M
ij
s
k
, care corespunde
lui (u
ij
, v
ij
)
k
. Daca consider am un sir de diviziuni (d
n
)
nN
cu norma (d
n
)
9.8. INTEGRALA DE SUPRAFAT

A.DEFINIT IE. 205
astfel ca lim
n
(d
n
) = 0, rezult a de aici n virtutea lui (9.15):
I = lim
n
(d
n
) =
__
()
(x(u, v), y(u, v), z(u, v))
_
EGF
2
dudv,
n ipoteza c a funct ia care intervine n membrul al doilea este integrabil a.
Aceasta limit a se numeste integrala de suprafat a a funct iei pe port iunea
de suprafat a S care corespunde lui si se noteaza:
__
(S)
(x, y, z)d =
__
()
(x(u, v), y(u, v), z(u, v))
_
EGF
2
dudv. (9.16)
Observat ii:
1) Integrala de suprafat a se reduce prin (9.16) la o integral a dubl a pe domeniul
.
2)Daca = 1 se regaseste expresia / =
__
(S)
d a ariei lui S.
3) Nu este necesar ca sa e o funct ie denit a pe un domeniu X tridimensional,
care sa includ a pe S.

In aplicat ii intervin deseori funct ii : S R, care
sunt denite numai pe suprafat a S. Prin reprezentare parametric a avem deci:
: R.
9.8.1 Reprezentare particulara a unei integrale de suprafat a.
Daca ecuat ia suprafet ei este z = f(x, y), atunci avem:
x = u, y = v, z = f(u, v),
deci:
E = 1 +p
2
, F = pq, G = 1 +q
2
,
unde p =
f
x
, q =
f
y
. Din (9.13) rezult a:
d =
_
1 +p
2
+q
2
dxdy =
1 + (
f
x
)
2
+ (
f
y
)
2
dudv.
Aria proiect iei lui S, notat a cu pr
xOy
S = D, a suprafet ei S pe planul Oxy
(Fig.9.1) se obt ine aplic and considerentele precedente. Vom avea:
__
(S)
(x, y, z)d =
__
D
(x, y, f(x, y))
_
1 +p
2
+q
2
dxdy. (9.17)
Revenind la proiect ia lui S, e D = (x, y)[x = x(u, v), y = y(u, v), (u, v)
aceasta proiect ie. Pe D avem z = 0, suprafat a ind n planul Oxy. Deci ele-
mentul de arie notat acum cu d
z
= dxdy este dat de:
d
z
= dxdy = [
(x, y)
(u, v)
[dudv = [C[dudv

A
atat n virtutea lui (8.27) de la integrale duble c at si a formulei (9.13) aplicat a
suprafet ei D, deoarece pentru aceasta suprafat a plan a A = 0, B = 0, C =
[
(x,y)
(u,v)
[. Compar and cu formula (9.13) aplicat a lui S, rezult a:
d
z
= dxdy =
[C[
A
2
+B
2
+C
2
d = d (9.18)
unde este modulul cosinusului unghiului format de vectorul

N(A, B, C) al
normalei la suprafat a cu axa Oz.
Intr-adev ar |

N| =
A
2
+B
2
+C
2
.
Avem la fel formulele:
d
x
= dydz =
[A[
A
2
+B
2
+C
2
d = d, (9.19)
d
y
= dzdx =
[B[
A
2
+B
2
+C
2
d = d (9.20)
(, , ) ind modulele proiect iilor vectorului unitate

n =

N
N
. Rezulta de
aici:
d
2
= d
2
x
+d
2
y
+d
2
z
(9.21)
numit a relat ia lui Piagora aplicat a elementului de suprafat a d si a proiect iilor
sale pe planele de coordonate.
9.9 Calculculul volumelor cu integrale de suprafat a.
Am vazut ca pentru o funct ie f : D R
2
R
+
integrala
__
(D)
f(x, y)dxdy
reprezinta volumul limitat de suprafat a S = (x, y, z)[z = f(x, y), (x, y) D,
de domeniul D si de suprafat a laterala obtinut a prin deplasarea unei drepte
ce se sprijina pe frontiera lui D si este paralela cu Oz. Daca vom generaliza,
considerand suprafet ele S
1
si S
2
, de ecuat ii z = f
1
(x, y), respectiv z = f
2
(x, y),
cu (x, y) D si f
1
(x, y) f
2
(x, y), atunci cilindru limitat de aceste dou a
suprafet e si avand generatoarele paralele cu Oz:
V =
__
(D)
[f
2
(x, y) f
1
(x, y)]dxdy
Fie

n
2
versorul normalei lui S
2
ntr-un punct P
2
cu sensul spre exteriorul
corpului cilindreic. Avem
2
0.

Intr-adev ar e M un punct pe aceast a
normal a. Avem

P
2
M =

n
2
, cu = |
P
2
M| > 0 daca

P
2
M are sensul lui
n
2
. Daca M este exterior corpului, atunci z
M
> z
P
2
; dar z
M
z
P2
=
2
deci
2
> 0 caci > 0. Se arat a la fel ca daca

n
1
(
1
,
1
,
1
) este versorul normalei
9.9. CALCULCULUL VOLUMELOR CU INTEGRALE DE SUPRAFAT

A.207
Fig. 9.5:
la suprafat a S
1
n punctul P
1
si daca normala este dirijata spre exteriorul
corpului, atunci
1
< 0. Rezulta deci ca elementele de arie din P
1
si P
2
,
proiectate pe planul Oxy ne dau relat iile dxdy =
2
d
2
si dxdy =
1
d
1
.
Putem deci exprima volumul V sub forma unei integrale de suprafat a:
V =
__
(S)
zd =
__
()
zd (9.22)
unde S = S
1
S
2
iar = 2 pe S
2
, =
1
pe S
1
. Prin sa notat suprafat a
total a a cilindrului adic a, = S
1
S
2
S
0
cu S
0
suprafat a sa laterala. Pe
aceasta este evident ca = 0.
Observatii. Formula (9.22) a fost stabilit a pentru corpuri geometrice limi-
tate de suprafete pentru care avem reprezentarea de forma z = f(x, y).

In
cazul general formula r amane valabil a. Este sucient sa descompunem corpul
prin suprafet e S convenabil alese n mai multe domenii care s a ndeplineasc a
condit ia ca o paralel a la axa Oz sa le taie frontiera n cel mult dou a puncte,
ca de exemplu n gura (Fig.55): Se aplic a formula pentru ecare domeniu.
Contribut ia lui S dispare deoarece pentru X
1
si X
2
normala pe S se ian sensuri
diferite.
In mod analog se stabilesc formulele:

V =
__
(S)
xd; (9.23)
V =
__
(S)
yd. (9.24)

A
Fig. 9.6:
9.10 Integrale de suprafat a n raport cu coordo-
natele.
Fie campul vectorial

v =

v (x, y, z)

v : (S) R
3
R
3
prin

v = P(x, y, z)

i +
Q(x, y, z)

j +R(x, y, z)

k , atunci:
__
(S)
Pdydz +Qdzdx +Rdxdy =
__
(S)
(P +Q +R)d =
__
(S)

v

n d
(9.25)
iar integrala
__
(S)
P(x, y, z)dydz +Q(x, y, z)dzdx +R(x, y, z)dxdy
se numeste integrala curbilinie n raport cu coordonatele sau integrala cur-
bilinie de tipul II.
Pentru S reprezentata de z = f(x, y), vom avea:
__
(S)
Pdydz +Qdzdx +Rdxdy =
__
(D)
(pP qQ+R)dxdy (9.26)
unde n integrala din partea dreapt a D = Pr
xOy
(S), p =
f
x
, q =
f
y
iar
z = f(x, y)
9.11 Formula lui Stokes.
S a construim o suprafat a S de ecuat ie z = f(x, y), (x, y) D, unde f admite
derivate part iale de ordinnt ai continuie pe D R
2
. Pe aceasta suprafat a lu am
o curbanchis a (c), care este presupusa reductibil a la un punct prin deformat ie
9.11. FORMULA LUI STOKES. 209
Fig. 9.7:
continu a far a a iesi de pe suprafat a. Aceasta curb a se obt ine stabilind o
legatur a ntre x si y de exemplu prin reprezentarea parametric a x = x(t), y =
y(t), de unde z = f(x(t), y(t)), cu t . Curba ind nchis a, aceasta
revine la a presupune c a x() = x(), y() = y(), z() = z(). Fie o funct ie
P : X R, unde X este un domeniu asa ca (c) (S) X. Presupunem c a P
admite derivate prime continuie. Fie integrala curbilinie n raport cu variabila
x:
I =
_
(c)
P(x, y, z)dx,
luat a pe (c) n sensul direct, acela care lasa la stanga port iunea S
c
din S,
limitat a de curba (c). Fie (c
0
) proiectia lui (c) pe planul Oxy si D
c0
por-
tiunea din domeniul D pe care o limiteaza. Pe suprafata S
c
avem P(x, y, z) =
P(x, y, f(x, y)), cu (x, y)?D
c0
. Putem aplica deci formula lui Green. Avem:
_
(c)
P(x, y, z)dx =
_
(c
0
)
P(x, y, f(x, y))dx =
__
(D
c
0
)
(
P
y
+
P
z
q)dxdy,
unde q =
f
y
. Dar

n (, , ) ind vectorul normalei la suprafat a S
c
n sensul
cresterii lui z (z crescator), deci n sensul normalei orientate astfel nc at sensul
de parcurs pe (c) sa apar a ca sens trigonometric. De asemeni stiim ca d =
dxdy.

In acelasi timp avem:
p
=

q
=

1
=
1
_
p
2
+q
2
+ 1
Prin urmare avem si:
_
(c)
P(x, y, z)dx =
__
S
c
(
P
z

P
y
)d (9.27)

A
In mod analog se stabilesc formulele:

_
(c)
Q(x, y, z)dy =
__
S
c
(
Q
x

Q
z
)d (9.28)
_
(c)
R(x, y, z)dz =
__
S
c
(
R
y

R
x
)d (9.29)
unde funct iile Q, R : X Rndeplinesc condit ii similare. S a construim funct ia
vectorial a sau campul de vectori:

F (x, y, z) = P(x, y, z)

i +Q(x, y, z)

j +R(x, y, z)

k
Fie de asemeni funct ia vectoriala sau campul rot de

F notat prin rot

F ;
care este denit prin:
rot

F = (
R
y

Q
z
)

i + (
P
z

R
x
)

j + (
Q
x

P
y
)

k ,
sau n mod simbolic prin scrierea:
rotF =

i

j

k
z
P Q R
unde determinantul se dezvolt a dupa linia nt ai. Prin adunare, din formulele
(9.27,9.28,9.29) se deduce formula lui Stokes:
_
(c)
F(x, y, z)d

r =
__
S
c
(rot

F

n )d, (9.30)
n care

n (, , ) este versorul normalei la suprafat a S
c
,orientat a n sensul de
avansare al surubului drept, atunci c and l rotimn sensul ales pe (c).Schematic
avem gura (Fig.9) dreapta.
Observat ii: 1) Produsul scalar dintre rot

F si

n reprezinta uxul elementar
al campului rot

F prin elementul de suprafat a d. Integrala din membrul al
doilea reprezint a uxul total al lui rot

F prin S
c
. Integrala din membrul
nt ai se numeste circulat ia campului

F n lungul curbei nchise (c).
2)Deoarece membrul nt ai nu depinde dec at de funct iile P, Q, R si de curba (c)
rezult a ca suprafat a S
c
se poatenlocui cu orice alt a suprafat a carendeplineste
condit ii analoage, care se aa n domeniul X si trece prin (c).
Capitolul 10
Integrala tripla
10.1 Scurta introducere n subiect.
Denit ia integralei triple sau a unei integrale multiple, pe un domeniu X R
3
sau X R
n
, cu n = 3 se face n mod cu totul analog. Ne vom limita
la cazul n = 3. Fie deci o funct ie f : X R, unde X R
3
este un
domeniu spat ial tridimensional, care este inclus ntr-un interval tridimensional
J = (x, y, z)[a x b, a
x b
, a
x b
. Deci J X R
3
. Pre-
supunem c a f este marginita si ca frontiera S a lui X este formata dintr-un
num ar nit de suprafet e avnd plane tangente care variaza n mod continuu
de la punct la punct, adic a funct iile A, B, C proiectii ale vectorului normalei
variaz a n mod continuu pe suprafat a. Vom spune n acest caz mai pe scurt
ca avem port iuni de suprafatt netede. Vom mp art i domeniul X cu ajutorul
unor suprafet e netede auxiliare n subdomeniile X
1
, X
2
, ..., X
p
form and astfel
o diviziune (d) si vom nota aceasta diviziune prin (d) = (X
1
, X
2
, ..., X
p
). Fie
un punct P
j
din subdomeniul X
j
; Fie atunci M
j
marginea superioar a si m
j
marginea inferioar a ale lui f(x, y, z) pe X
j
(FrX
j
). Fie v
j
volumul lui X
j
.
In leg atur a cu diviziunea (d) se formeaza sumele lui Darboux prin analogie cu
denit ia de la integrala dubl a lu and:
s(d) =
p
j=1
m
j
v
j
, S(d) =
p
j=1
M
j
v
j
,
La fel ca la integralele duble, vom avea propriet at ile:
Proprietatea 1. s(d) S(d), pentru orice diviziune (d).
Proprietatea 2. Dac a se considera o diviziune (d
) a lui X, care este mai na

decat diviziunea (d), adic a o diviziune care poate conserva unele domenii X
i
si provine din diviziunea celorlalte prin suprafet e suplimentare de mpart ire,
sau scriind d d
, atunci avem:
s(d) s(d
); S(d
) S(d)
211
212 CAPITOLUL 10. INTEGRALA TRIPL
A
Proprietatea 3. Fiind date dou a diviziuni oarecari d si d
ale aceluiasi domeniu

X vom avea:
s(d
) S(d); s(d) S(d
),
deci orice suma Darboux superioar a este mai mare decat orice suma Darboux
inferioar a.
Proprietatea 4. Mult imea sumelor s(d) relative la toate diviziunile lui X
este marginita superior, deci admite o margine inferioar a i, deoarece s(d)
Q
p
j=1
v
j
QV . Multimea sumelor S(d) relative la toate diviziunile lui X
este marginita superior, deci admite o margine superioar a I, deoarece PV
P
p
j=1
v
j
S(d). Am notat cu V =
p
j=1
v
j
, adica volumul lui X.
Proprietatea 5. Avem i I.
Proprietatea 6. Dac a M este marginea superioara a lui f n X(S), si m este
marginea inferioar a a lui f n X (S), (S) = FrX, avem:
mV i I MV
Norma diviziunii (d) o vom introduce astfel: Pentru un subdomeniu X
j
din
diviziunea (d) mult imea distant elor dintre dou a puncte oarecari ale lui X
j
este
marginit a superior c aci X
j
X J ea admite o margine superioar a d
j
. Putem
spune deci ca X
j
se aa ntr-o sfer a de raza d
j
. Fie (d) maximul diametr-
lor d
1
, d
2
, ..., d
p
ale diviziunii. Acest num ar se numeste norma diviziunii. Se
demonstreaza la fel ca la integrala simpl a si la cea dubl a teorema urmatoare:
Teorema 1. Fie > 0; lui i corespunde un () > 0 astfel ca pentru toate
diviziunile (d) pentru care (d) < (), sa avem:
0 < S I < , 0 < i s <
precum si urmatorul:
Corolar. Fie un sir innit de diviziuni (d
n
)
nN
ale lui X astfel ca pentru
diviziunea d
n
sa avem subdomeniile part iale X
(n)
1
, X
(n)
2
, ..., X
(n)
p
si e ((d
n
))
nN
sirul normelor corespunz atoare. Dac a lim
n
(d
n
) = 0, atunci:
lim
n
s(d
n
) = i si lim
n
S(d
n
) = I.
10.2 Denitia integralei triple.
Funct ia f(x, y, z) este integrabil a pe X = X (S) daca avem i = I.
Daca acest lucru are loc, atunci valoarea comun a se noteaza prin:
___
X
f(x, y, z)dv, sau
___
X
f(x, y, z)dv, si se numeste integrala tripl a a lui f
10.2. DEFINITIA INTEGRALEI TRIPLE. 213
relativ a la domeniul X (sau la domeniul X). Simbolul dv are semnicat ia
unui element de volum si ns asi notat ia propus a reaminteste formarea sumelor
integrale. Aceasta notat ie este justicata n special de teorema urmatoare:
Teorema 2: Fie punctele P
(n)
j
X
(n)
j
. Daca funct ia f este integrabil a pe X,
atunci limita sumei integrale a lui Riemann:
(d
n
) =
p
n
j=1
f(P
(n)
j
)v
(n)
j
, (10.1)
n care v
(n)
j
este volumul lui X
(n)
j
atunci c and n si lim
n
(d
n
) = 0, este
egala cu:
lim
n
(d
n
) = i = I =
___
X
f(x, y, z)dv,
Observat ie. Uneori integrala tripl a se noteaza tot cu un singur semn
_
pentru
simplicarea scrisului. Deci se poate scrie:
i = I =
_
X
f(x, y, z)dv
La fel ca pentru integrala dubl a putem da urm atorul criteriu de integrabilitate:
Condit ia necesara si sucienta pentru ca funct ia f sa e integrabil a pe
X este ca pentru orice > 0 sa se gaseasca o diviziune d a lui X astfel ca
S(d) s(d) < .

Intr-adev ar, avem 0 I i S(d) s(d) < . Cum este
arbitrar de mic rezult a I = i.
Consecint a. Stiim ca o funct ie f continu a pe X (compact) este uniform con-
tinu a pe X adic a pentru orice > 0, corespunde un (e) > 0 astfel nc at
[f(P) f(P
)[ < daca |P P
| < (). Am notat prin P punctul (x, y, z)

si prin P
punctul (x
, y
, z
). Utiliz and acest rezultat se demonstreaza:

Teorema 3 Orice funct ie continu a pe X este integrabil a pe acest domeniu.
Intr-adev ar, e diviziunea (d

n
) si e punctele P
(n)
j
si P
(n)
j
X
(n)
j
, pentru care
avem M
(n)
j
= f(P
(n)
j
), m
(n)
j
= f(P
(n)
j
), adic a pentru care funct ia si atinge
maximul sau minimul n X
(n)
j
. Avem:
S(d
n
) =
p
n
j=1
f(P
(n)
j
)v
(n)
j
, s(d
n
) =
p
n
j=1
f(P
(n)
j
)v
(n)
j
,
deci S(d
n
)s(d
n
) =
p
n
j=1
[f(P
(n)
j
)f(P
(n)
j
)]v
(n)
j
si S(d
n
)s(d
n
) <
p
n
j=1
v
(n)
j
=
V daca (d
n
) < (). Rezulta ca funct ia f este integrabil a.
A
10.3

Impart irea particulara a domeniului X.
Fiind dat domeniul tridimensional X, putem face mp art irea sa n subdomeni-
ile X
1
, X
2
, ..., X
p
prin paralele la planele de coordonate. Fie x = x
j
(j =
1, ..., q), y = y
k
(k = 1, ..., r) si z = z
l
(l = 1, 2, ..., s) ecuat iile acestor plane.
Un punct P X are coordonatele x, y, z. S a presupunem c a atunci c and par-
curgem pe X, abscisa sa variaza n intervalul nit [a, b], ordonata sa y variaz a
n intervalul nit [a
, b
], iar cota z variaz an intervalul nit [a
, b
]. Avem deci:
a < x
1
< ... < x
q1
< b; a
< y
1
< ... < y
r1
< b
; a
< z
1
< ... < z
l1
< b
,
deci la diviziunea (d) a lui X corespund diviziunile (d
x
), (d
y
), (d
z
) ale inter-
valelor [a, b], [a
, b
], [a
, b
]. Domeniile subdiviziunilor sunt acum paralelipi-

pede cu muchiile paralele cu axele de coordonate. Volumul unui astfel de
Fig. 10.1:
subdomeniu complet interior lui X este:
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
)(z
z
1
)
Exist a ns a si domenii ale diviziunii care sunt intersectate de frontiera lui X.
Daca norma diviziunii este (d), ea reprezint a n acest caz maximul lungimilor
diagonalelor paralelogramelor interioare complet lui X. Prin urmare normele
diviziunilor (d
x
), (d
y
), (d
z
), adic a (d
x
), (d
y
), (d
z
), care reprezint a maximele
muchiilor, sunt mai mici dec at (d). Rezulta can suma integral a s(d) contribut ia
paralelipipedelor care intersecteaz a frontiera poate majorat a la fel ca la in-
tegrala dubl a. Daca frontiera S = FrX este taiata numai n dou a puncte de
o paralela la axa Ox, este taiat a numai n dou a puncte de o paralel a la axa
10.4. NOUA DEFINIT IE SI NOTAT IE A INTEGRALEI TRIPLE. 215
Oy si este taiata numai n dou a puncte de o paralel a la axa Oz, dac a M este
marginea superioar a a lui [f(x, y, z)[ pe X, atunci contribut ia n suma inte-
gral a s(d) este mai mica decat: 2M[(ba)+(b
)+(b
)](d), si aceasta
tinde la zero pentru sirurile de diviziuni (d
n
)
n?N
pentru care lim
n
(d
n
) = 0.
Daca funct ia este integrabil a, avem deci:
___
X
f(x, y, z)dv = lim
n
q
j=1
r
k=1
s
=1
f(P
(n)
jk
)(x
(n)
j
x
(n)
j1
)(y
(n)
k
y
(n)
k1
)(z
(n)
z
(n)
1
)
(10.2)
unde x
(n)
j
, y
(n)
k
, z
(n)
l
sunt puncte de diviziune ale intervalelor [a, b], [a
, b
] si
[a
, b
] n diviziunea d
n
, iar P
(n)
jkl
un punct al paralelogramului determinat de
[x
(n)
j1
, x
(n)
j
], [y
(n)
k1
, y
(n)
k
], si [z
(n)
l1
, z
(n)
l
] care apart in n acelasi timp lui X S
(pentru ca frontiera s a e denit a n acest punct), cu condit ia lim
n
(d
n
) = 0.
10.4 Noua denit ie si notat ie a integralei triple.
Ca urmare a relat iei precedente se obisnuieste a se reprezenta integrala tripl a
si prin relatia simbolic a:
I =
___
X
f(x, y, z)dxdydz. (10.3)
Notat ia prezint a acelasi pericolul de confuzie ca la integrala dubl a. Aici
dx, dy, dz se raport a la deplas arile (dx, 0, 0), (0, dy, 0), (0, 0, dz) pe laturile unui
paralelipiped si nu la cresterile dx, dy, dz pe o aceeasi curb a. Mai corect ar
de a scrie: dv = d
1
xd
2
yd
3
z, dar ar complica n mod inutil scrierea.
10.5 Proprietat ile integralei triple
Aceste proprietat i sunt aceleasi ca la integrla dubl a si se stabilesc la fel:
Proprietatea 1. Daca f(x, y, z) si g(x, y, z) sunt integrabile pe X, atunci si
f(x, y, z) g(x, y, z) sunt integrabile pe X si avem:
___
X
[f(x, y, z)g(x, y, z)]dxdydz ==
___
X
f(x, y, z)dxdydz
___
X
g(x, y, z)dxdydz
Proprietatea 2. Daca este o constanta, avem:
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
___
X
f(x, y, z)dxdydz
Proprietatea 3. Daca domeniul X este mp art it n dou a domenii X
1
, X
2
,printr-o
suprafat a S
0
format a dintr-un num ar nit de suprafet e netede, atunci:
A
Fig. 10.2:
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
___
X
1
f(x, y, z)dxdydz +
___
X
2
f(x, y, z)dxdydz
Proprietatea 4. Formula mediei. Daca M si m sunt respectiv marginea supe-
rioar a si marginea inferioar a a lui f pe X = X (S), atunci:
mV
___
X
f(x, y, z)dxdydz MV
deci:
___
X
f(x, y, z)dxdydz = V,
unde m M.

In particular dac a f(x, y, z) este continua pe X, atunci
exista un punct (, , ) X pentru care f(, , ) = .

In acest caz avem:
___
X
f(x, y, z)dxdydz = f(, , )V,
Aceasta este de fapt formula mediei.
Observatie: Dac a f(x, y, z) = 1 pe X, atunci:
___
X
f(x, y, z)dxdydz = V,
Proprietatea 5. O formul a de majorare. Daca f(x, y, z) este integrabil a pe X,
atunci si [f(x, y, z)[ este integrabil a pe X si avem:
[
___
X
f(x, y, z)dxdydz[
___
X
[f(x, y, z)[dxdydz,
10.6 Calculul integralelor triple.
Cazul paralelipipedului.
Vom considera nt ai la fel ca la integrala dubl a, cazul n care X este un interval
tridimensional adic a: X = (x, y, z)[a x b, a
x b
, a
x b
Fie
10.6. CALCULUL INTEGRALELOR TRIPLE. 217
o diviziune (d) realizata prin mp art irea intervalelor [a, b], [a
, b
], [a
, b
] cu
ajutorul punctelor:
(d
x
) : a, x
1
, ..., x
j1
, x
j
, ..., x
q1
, b
(d
y
) : a
, y
1
, ..., y
k1
, y
k
, ..., y
r1
, b
(d
y
) : a
, z
1
, ..., z
l1
, z
l
, ..., z
s1
, b
Notam prin M
jk
si m
jk
marginea superioar a si marginea inferioar a a lui
f(x, y, z) n paralelipipedul X
jk
denit prin:
x
j1
x x
j
, y
k1
y y
k
, z
1
z z
. Avem:
s(d) =
q
j=1
r
k=1
s
=1
m
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
)(z
z
1
)
S(d) =
q
j=1
r
k=1
s
=1
M
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
)(z
z
1
) Conform propriet at ii
integralei simple avem pentru funct ia f(x, y, z), considerata pentru x si y xati
si integr and ntre z
1
si z
n inegalitatea m
jk
f(x, y, z) M
jk
, obt inem:
m
jkl
(z
l
z
l1
)
_
z
l
z
l1
f(x, y, z)dz M
jkl
(z
l
z
l1
),
daca x [x
j1
, x
j
] si y [y
k1
, y
k
]. Scriind relat iile de mai sus pentru =
1, 2, ..., s si adun andu-le deducem:
s
=1
m
jk
(z
z
1
) =
_
b
f(x, y, z)dz =
s
=1
M
jk
(z
z
1
),
pentru orice x [x
j1
, x
j
] si y [y
k1
, y
k
].
Fie functia de doua variabile:
F(x, y) =
_
b
f(x, y, z)dz,
care este denita pentru orice x [a, b] si y [a
, b
]. Dac a ea este integrabil a

pe acest interval bidimensional( ceeace are loc dac a f este continua), atunci
avem, din denit ia lui F(x, y) si a inegalit at ii precedente:
s
=1
m
jk
(z
z
1
) F(x, y)
s
=1
M
jk
(z
z
1
)
Dar conform cu formulele de majorare de la integralele duble, rezult a de aici
ca integr and pe intervalul bidimensional: D
jk
= (x, y)[x
j1
x x
j
, y
k1

y y
k
, avem:(x
j1
x
j
)(y
k1
y
k
)
s
=1
m
jk
(z
z
1
)
__
D
jk
F(x, y)dxdy
(x
j1
x
j
)(y
k1
y
k
)
s
=1
M
jk
(z
z
1
) D and lui j si lui k toate valorile
j = 1, 2, ..., q; k = 1, 2, ..., r si adun and obt inem chiar sumele s(d) si S(d) scrise
A
la nceput, n timp ce:
q
j=1
r
k=1
__
D
jk
F(x, y)dxdy =
__
D
F(x, y)dxdy,
unde D este intervalul bidimensional(dreptunghiul) [a, b][a
, b
]. Prin urmare:
s(d)
__
D
dxdy
_
b
f(x, y, z)dz S(d), (10.4)

Daca consider am un sir de diviziuni (d
n
)
nN
ale intervalului tridimensional X
si daca f(x, y, z) este integrabil a pe X, atunci pentru lim
n
(d
n
) = 0 avem:
I = lim
n
s(d
n
) = lim
n
S(d
n
) =
___
X
f(x, y, z)dxdydz,
Rezulta ca num arul x (independent de n) ncadrat de s(d
n
) si de S(d
n
) n
(10.4) este egal cu aceasta limit a, adic a:
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
__
D
dxdy
_
b
f(x, y, z)dz, (10.5)

Prin urmare integrala tripl a se obt ine calculandnt ai integrala simpl a, F(x, y),
pentru x si y xati si apoi integr and pe F(x, y) pe domeniul bidimensional
D, care este domeniul descris de punctul P(x, y, 0) de proiect ie a punctului
M(x, y, z) care descrie domeniul tridimensional X.
Observat ie: Axele Ox, Oy, Oz av and un rol simetric, se mai pot scrie nc a
dou a formule analoage, nlocuind proiect ii pe planele Oyz sau Ozx.
Cazul general.
Presupunem domeniul X astfel nc at frontiera sa s a e format a din dou a
suprafet e netede S
1
si S
2
taiate ecare numai n c ate un punct de o paralel a la
axa Oz si eventual de o a treia suprafat a cilindric a S
3
( suprafat a generata de
o dreapt a ce se deplaseaza paralel cu axa Oz) Fie z =
1
(x, y), cu (x, y) D,
ecuat ia suprafet ei S
1
si z =
2
(x, y), cu (x, y) D, ecuat ia suprafet ei S
2
.
Avem
1
(x, y)
2
(x, y), cu (x, y) D. Aici prin D s-a notat domeniul
bidimensional descris de (x, y) cand z =
1
(x, y), sau z =
2
(x, y), descrris
respectiv de S
1
si S
2
. Acest domeniu notat cu X este inclus ntr-un interval
tridimensional : X
0
= (x, y, z)[a x b, a
x b
, a
x b
, ales
convenabil. Vom avea urmatoarea teorema:
10.6. CALCULUL INTEGRALELOR TRIPLE. 219
Fig. 10.3:
Teorema 3.
a) Daca funct ia f(x, y, z) este marginit a si integrabil a pe X,
b) dac a exista integrala:
F(x, y) =
_

2
(x,y)
1
(x,y)
f(x, y, z)dz, (10.6)
pentru orice (x, y) D
c) daca F(x, y) este integrabil a pe D, atunci avem relat ia:
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
__
D
dxdy
_

2
(x,y)
1
(x,y)
f(x, y, z)dz. (10.7)
Prin urmare integrala tripl a se obt ine calculand nt ai integrala simpl a:
F(x, y) =
_

1
(x, y)
2
(x,y)
f(x, y, z)dz,
pentru (x, y) xat, n D si apoi integr and pe F(x, y) pe domeniul D.
Ideea demonstrat iei este absolut analoag a cu cea de la integrala dubl a. Ea se
bazeaza pe considerarea funct iei auxiliare, denit a prin:
g(x, y, z) =
_
f(x, y, z), daca (x, y, z) X (S) = X
0 , dac a (x, y, z) X
0
X
A
unde X
0
este paralelipipedul cu fet ele paralele cu planele de coordonate si
cont ine pe X. Funct ia g(x, y, z) este integrabil a pe X
0
caci ea este integrabila
pe X si de asemenea, ind nul a, este integrabil a pe X
0
X. Avem deci: J =
___
X
0
g(x, y, z)dxdydz =
___
X
g(x, y, z)dxdydz +
___
X
0
X
g(x, y, z)dxdydz =
___
X
g(x, y, z)dxdydz.
Apoi:J =
___
X
0
g(x, y, z)dxdydz =
__
D
0
dxdy
_
b
g(x, y, z)dz, unde D

0
=
(x, y)[a x b, a
x b
. Avem:
_
b
g(x, y, z)dz =
_

2
(x,y)
1
(x,y)
g(x, y, z)dz,
daca (x, y) D, caci g este nula pe [a
,
1
) si pe (
2
, b
]. Daca (x, y) D
0
D,
avem:
_
b
g(x, y, z)dz = 0, caci g = 0 Deci cum

___
D
0
=
___
D
+
___
D
0
D
rezulta formula (10.7).
Observat ii.
1 Daca f este continua pe X, toate condit iile din enunt sunt satisfacute.
2 Daca domeniul X nundeplineste condit ia ca n afar a de port iunea cilindric a
S
3
cu generatoarele paralele cu Oz, sa e limitat de suprafet ele S
1
si S
2
, t aiate
n c ate un singur punct de o paralel a la Oz, el se va mpart i n domenii care s a
ndeplineasc a condit ia si se va calcula integralele triple pentru acele domenii,
adun andu-se apoi rezultatele, conform propriet atii 4.
Aplicat ie. S a consider am domeniul X ca n gura 10.4 st anga: X este limitat
Fig. 10.4:
de emisfera superioara si de discul din planul Oxy, proiectia emisferei dat a de
ecuat ie x
2
+y
2
+z
2
= r
2
, pentru care z 0. Aici S
1
= D are ecuat ia z = 0, D
este domeniul plan limitat de cercul: x
2
+y
2
= r
2
, z = 0 iar ecuat ia suprafet ei
10.7. O ALT
AFORMUL
A PENTRU CALCULUL INTEGRALELOR TRIPLE.221

S
2
este: z =
_
r
2
x
2
y
2
In cazul actual:
I =
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
__
D
dxdy
_

r
2
x
2
y
2
0
f(x, y, z)dz.
10.7 O alta formula pentru calculul integralelor triple.
Cazul paralelipipedului.
Conform propriet at ii integralei duble avem pentru funct ia f(x, y, z), consid-
erata pentru z xat, integr and pe domeniul D
jk
si t in and cont de inegalitatea
m
jkl
f(x, y, z) M
jkl
, obt inem:
m
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
) =
__
D
jk
f(x, y, z)dxdy M
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
),
daca z [z
1
, z
]. Scriind relat iile de mai sus pentru j = 1, 2, ..., q; k =

1, 2, ..., r si adun andu-le deducem:
q
j=1
r
k=1
m
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
)
__
D
z
f(x, y, z)dxdy
q
j=1
r
k=1
M
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
),
pentru orice z [z
1
, z
]. D
z
este suma domeniilor D
jk
. Fie funct ia de o
variabil a:
G(z) =
__
D
z
f(x, y, z)dxdy.
Daca este integrabil a pentru z [a
, b
] atunci:
q
j=1
r
k=1
m
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
) G(z)
q
j=1
r
k=1
M
jk
(x
j
x
j1
)(y
k
y
k1
),
Integr and ntre z
1
si z
si adun and obt inem:

s(d)
_
b
G(z)dz S(d)
Prin urmare:
s(d)
_
b
dz
__
D
z
f(x, y, z)dxdy S(d).
Daca consideram un sir de diviziuni (d
n
)
nN
ale intervalului tridimensional X
si daca f(x, y, z) este integrabil a pe X, atunci pentru lim
n
(d
n
) = 0 avem:
I = lim
n
s(d
n
) = lim
n
S(d
n
) =
___
X
A
Rezulta ca num arul x (independent de n) ncadrat de s(d
n
) si de S(d
n
) n
relat ia de mai sus este egal cu aceasta limit a, adic a:
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
_
b
dz
__
D
z
Prin urmare integrala tripl a se obt ine calculand nt ai integrala dubl a, pentru
z xat si apoi integr and pe G(z) pe domeniul unidimensional [a
, b
], care este
domeniul descris de punctul P(0, 0, z) de proiectie a punctului M(x, y, z) pe
axa Oz, care descrie domeniul tridimensional X.
Observat ie: Axele Ox, Oy, Oz av and un rol simetric, se mai pot scrie nc a
dou a formule analoage, nlocuind proiect ii pe planele Oyz sau Ozx.
Cazul general.
Presupunem domeniul X astfel nc at pentru un z xat planele z = constant
sa intersecteze Xn domenii simple n raport cu una sau cu alta din variabilele
sale n domenii notate cu D(z) sau cu D
z
. Vom avea urmatoarea teorema:
Fig. 10.5:
Teorema 4.
a) Daca funct ia f(x, y, z) este marginita si integrabil a pe X,
b) dac a exista integrala dubl a:
G(z) =
__
D(x)
f(x, y, z)dxdy, (10.10)
pentru orice z [a
, b
]
c) daca G(z) este integrabil a pe [a
, b
], atunci avem relat ia:

___
X
f(x, y, z)dxdydz =
_
b
dz
__
D(z)
f(x, y, z)dxdy. (10.11)
10.8. FORMULA LUI GAUSS SI OSTROGRADSKI. 223
Prin urmare integrala tripl a se obt ine calculand nt ai integrala dubl a:
G(z) =
__
D(z)
f(x, y, z)dz,
pentru z xat, n [a
, b
] si apoi integr and pe G(z) pe domeniul [a
, b
].
Ideea demonstrat iei este absolut analoag a cu cea de la integrala dubl a. Ea se
bazeaza pe considerarea funct iei auxiliare, denit a prin:
g(x, y, z) =
_
f(x, y, z), daca (x, y, z) X S = X
0 , dac a (x, y, z) X
0
X
unde X
0
este paralelipipedul cu fet ele paralele cu planele de coordonate si
contine pe X. Funct ia g(x, y, z) este integrabil a pe X
0
caci ea este integrabil a
pe X si de asemenea, ind nul a, este integrabil a pe X
0
X. Avem deci:
J =
___
X
0
g(x, y, z)dxdydz =
___
X
g(x, y, z)dxdydz+
___
X
0
X
g(x, y, z)dxdydz
=
___
X
f(x, y, z)dxdydz. Apoi:
J =
___
X
0
g(x, y, z)dxdydz =
_
b
dz
__
D
0
g(x, y, z)dxdy,
unde D
0
= (x, y)[a x b, a
x b
. Avem, pentru un z xat:

__
D
0
g(x, y, z)dxdy =
__
D(z)
f(x, y, z)dxdy
unde D(z) s-a obt inut prin sect ionarea lui X cu planul z = constant|.
Relu and exemplu dat cu metoda cealalt a, g.10.4, dreapta, vom avea:
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
_
r
0
dz
__
D(z)
f(x, y, z)dxdy,
cu :
D(z) = (x, y)[x
2
+y
2
r
2
z
2
.
10.8 Formula lui Gauss si Ostrogradski.
Fie funct iile P, Q, R : X R continuie si cu derivatele prime continuie. S a
consideram integrala: I =
___
X
R
z
(x, y, z)dxdydz.

In ipoteza c a frontiera
A
S a domeniului X este de forma deja considerata la stabilirea de exemplu a
formulei (10.7) pentru calculul integralei triple putem scrie:
I =
__
D
dxdy
_

2
(x,y)
1
(x,y)
R
z
(x, y, z)dz.
Astfel ca vom avea:
I =
__
D
R(x, y,
2
(x, y))dxdy
__
D
R(x, y,
1
(x, y))dxdy.
Notand prin

n =
i +

j +

k versorul normalei exterioare pe suprafat a
S, avem pe port iunea S
2
a lui S : d = dxdy iar pe port iunea S
1
a lui
S : d = dxdy. Pe port iunea S
3
a lui S(dac a exista) avem = 0, deci:
___
X
R
z
(x, y, z)dxdydz =
__
S
2
R(x, y, z)d+
__
S
1
R(x, y, z)d+
__
S
3
P3(x, y, z)d
sau n mod condensat:
___
X
R
z
(x, y, z)dxdydz =
__
S
R(x, y, z)d. (10.12)
unde integrala de suprafat a pe S = FrX este o integrala pe o suprafat anchis a.
Aceasta formul a este valabil a pentru orice domeniu X care poate mpart it
ntr-un num ar nit de domenii, care ndeplinesc condit ii impuse frontierei prin
suprafet e auxiliare. Adun and termen cu termen formulele scrise pentru aceste
domenii, se regaseste formula (10.12) deoarece suprafet ele auxiliare intervin
n aceste formule odata cu normala orientat a ntr-un sens si apoi n sensul
celalalt.

In mod analog, se stabilesc formulele:
___
X
Q
y
(x, y, z)dxdydz =
__
S
Q(x, y, z)d. (10.13)
si
___
X
P
x
(x, y, z)dxdydz =
__
S
P(x, y, z)d. (10.14)
din cauza simetriei rolului axelor.
Adunnd termen cu termen, formulele (10.12), (10.13), (10.14), vom
condusi la formula lui Gauss-Ostrogradski:
___
X
(
P
x
+
Q
y
+
R
z
)dxdydz =
__
S
(P +Q +R)d. (10.15)
Denit ie: Fiind dat c a mpul vectorial:

F = P(x, y, z)

i +Q(x, y, z)

j +R(x, y, z)

k ,
10.9. SCHIMBAREA DE VARIABIL
A

IN INTEGRALA TRIPL
A. 225
se numeste divergent a a campului

F si se notaeza cu div
F sau

F funct ia
scalara:
div
F =
P
x
+
Q
y
+
R
z
(10.16)
In membrul al doilea al formulei Gauss-Ostrogradsky (10.15) gureaza inte-

grala:
__
S

F
n
ext.
d,
unde

n
ext.
reprezinta versorul normalei exterioare pe suprafat a S notat prin

n (, , ). Aceasta este uxul campului F prin suprafat a nchis a S. Formula
(10.15) se mai scrie:
___
X
div
F dxdydz =
__
S

F
n
ext.
ds. (10.17)
si ea mai poart a numele de formula ux-divergent a.
10.9 Schimbarea de variabila n integrala tripla.
Formula de schimbare de variabil a n integrala tripl a este similara cu aceea de
la integrala dubl a. Ea revine la a stabili relat ia dintre volumele v
i
si v
i
ale
domeniilor elementare care se corespundn diviziunile (d) si (d
) ale domeniului
de integrare X si ale imaginii sale X
. Fie x = x(u, v, w), y = y(u, v, w), z =

Fig. 10.6:
z(u, v, w), schimbarea de variabile, care transform a domeniul X
R
3
descris
de punctul (u, v, w) n domeniul X R
3
descris de punctul (x, y, z). Funct iile
A
x, y, z : X
R
3
R sunt continuie si cu derivatele prime continuie pe X.
S a consider am o mpart ire a domeniului X
prin planele u = constant sau

v = constant sau w = constant si e X
un paralelipiped elementar pentru

care un vrf M
i
are coordonatele (u
i
, v
i
, w
i
) iar celelalte situate pe paralele la
axele Ou, Ov, Ow, cu coordonatele M
i
(u
i
+ d
1
u
i
, v
i
, w
i
), M
i
cu coordonatele
(u
i
, v
i
+d
2
v
i
, w
i
), M
i
cu coordonatele (u
i
, v
i
, w
i
+d
3
w
i
), unde d
1
u
i
, d
2
v
i
, d
3
w
i
,
reprezinta cresteri independente sucient de mici n modul, pe care le d am
respectiv lui u
i
, v
i
, w
i
. Volumul paralelipipedului din Fig. 10.6 este v
i
=
d
1
u
i
d
2
v
i
d
3
w
i
. Scriind transformarea sub form a vectorial a

r =

r (u, v, w),
punctului M
i
i corespunde punctul P
i
de vector de pozit ie

r
i
=

r
i
(u
i
, v
i
, w
i
).
Cand u
i
creste cu d
1
u
i
, v
i
, w
i
, r aman and xat i, punctul P
i
ajunge n P
i
; la fel
cand v
i
creste cu d
2
v
i
, u
i
, w
i
i
ajunge n P
i
; iar
cand w
i
creste cu d
3
w
i
, u
i
, v
i
i
ajunge n P
i
. Avem
evident: d
1

r =

P
i
P
i
=

r
u
d
1
u
i
, d
2

r =

P
i
P
i
=

r
v
d
2
v
i
, d
3

r =

P
i
P
i
=

r
w
d
2
w
i
unde derivatele sunt calculate n punctul (u
i
, v
i
, w
i
). Volumul v
i
al
paralelipipedului elementar denit de acesti vectori este dat de produsul mixt:
(d
1

r , d
2
r , d
3

r ) = d
1

r (d
2

r d
3

r ),
care trebuie luat n valoare absolut a. Se g aseste astfel formula:
dv
i
= [
(x, y, z)
(u, v, w)
[v
i
, (10.18)
n care derivatele part iale
x
u
,
y
u
,
z
u
;
x
v
,
y
v
,
z
v
;
x
w
,
y
w
,
z
a
se calculeazan punc-
tul (u
i
, v
i
, w
i
). Form and sumele integrale relative la diviziunea (d
) si la diviz-
iunea corespunz atoare (d) se ajunge apoi la formula:
___
X
f(x, y, z)dxdydz =
___
X
f(x(u, v, w), y(u, v, w), z(u, v, w))[

(x, y, z)
(u, v, w)
[dudvdw,
(10.19)
unde reamintim c a notat iile dudvdw si dxdydz pentru elementele de volum
sunt simbolice cresterile lui u, v, w si de asemeni ale lui x, y, z ind luate
n c ate trei direct ii. Pentru calculul integralei din membrul drept nu este
ntotdeauna nevoie de a construi pe X
. Va sucient de a examina suprafet ele

u = constant sau v = constant sau w = constant n spat iul Oxyz, proced and
ca la integrala dubl a.
Observat ie: Asa cum am demonstrat n cazul schimbarii de variabille la in-
tegrala dubla folosind formula lui Green, tot asa si n cazul schimb arii de
variabile la integrala tripl a se poate folosi formula Gauss-Ostrogradski. De
exemplu daca vom lua n (10.15) P = 0, Q = 0, R = z atunci formula devine:
___
X
dxdydz =
__
S
zd =
__
S
zdxdy. (10.20)
10.10. RESTABILIREA ARIEI UNEI SUPRAFET E. 227
Daca consider am transformarea:
x = x(u, v, w), y = y(u, v, w), z = z(u, v, w), cu(u, v, w) X
.
Presupunem suprafat a S
ce margineste pe X
si suprafat a S ce margineste pe
X si reprezentarea parametric a a lui S
:
u = u(, ), v = v(, ), w = w(, ),
atunci x, y, z, depind prin intermediul lui u, v, w de , , unde (, )
rezult a:
__
S
zdxdy =
__
z
(x, y)
(, )
dd.
Folosind regula de derivare a funct iilor compuse se poate verica prin calcul
ca:
(x, y)
(, )
=
(x, y)
(u, v)
(u, v)
(, )
+
(x, y)
(v, w)
(v, w)
(, )
+
(x, y)
(w, u)
(w, u)
(, )
si deci:
__
S
zdxdy =
__
z[
(x, y)
(, )
=
(x, y)
(u, v)
(u, v)
(, )
+
(x, y)
(v, w)
(v, w)
(, )
+
(x, y)
(w, u)
(w, u)
(, )
]dd
=
__
S
z[
(x, y)
(u, v)
dudv +
(x, y)
(v, w)
dvdw +
(x, y)
(w, u)
dwdu] Aplic and formula lui
Gauss-Ostrogradski obt inem:
___
X
dxdydz =
___
X
(x, y, z)
(u, v, w)
dudvdw. (10.21)
Daca vom lua un subdomeniu X
i
de volum v
i
acesta are corespondent sub-
domeniul X
i
de volum v
i
si cu formula de medie aplicat a n (10.21) rezulta
formula (10.18), care st a la baza formulei de schimbare de variabile, n inte-
grala tripl a.
10.10 Restabilirea ariei unei suprafet e.
Ca aplicat ie vom restabili formula ariei unei suprafet e (S) din spat iu ntr-un
alt mod. Astfel imagin andu-ne suprafat a (S) ca pe o coaja (S
) de grosime
2 (luat a pe direct ia versorului normalei n cele dou a sensuri ale sale). Acasta
coaja va avea un volum V (S
). Prin denit ie, aria suprafet ei (S) va :

(S) = lim
0
V (S
)
2
. (10.22)
Aplicat ie. Sa se calculeze suprafat a sferei cu centru n origine si de raza
A
Fig. 10.7:
r > 0(x
2
+y
2
+z
2
= r
2
).
Avem n acest caz:
S
= (x, y, z)[(r )
2
x
2
+y
2
+z
2
(r +)
2
V (S
) =
4(r +)
2
3

4(r )
2
3
=
4
3
(6r
2
2
3
) = 8r
2

8
3

3
.
Vom avea deci conform denit iei (10.22)
(S) = lim
0
8r
2

8
3

3
2
= 4r
2
. (10.23)
Revenind la cazul general, consider and suprafat a (S) dat a parametric prin:x =
Fig. 10.8:
x(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v), sau vectorial:

r =

r (u, v), cu (u, v) ,
10.11. INTEGRALE TRIPLE GENERALIZATE, EXEMPLE. 229
vom ar ata ca avem:
(S) =
__

r
u

r
v
[dudv
Pentru justicare, vom considera un domeniu sraticat,(Fig.10.7 st anga ),
obt inut din de grosime 2, notat cu
= [, ], > 0.

In
corespondent a cu
vom pune coaja (S
) dat a de:

r
t
=

r (u, v) +t

n = (x(u, v) +t)

i + (y(u, v) +t)

j + (z(u, v) +t)

k ,
unde

n =
i +

j +

k =
r
u

r
v
[
r
u

r
v
[
,
iar t [, ]. Volumul coajei (S
) este dat de:

V (S
) =
___
S
dxdydz =
___
S[,]
det
(x, y, z)
(u, v, t)
dxdydz.
Dar:
(x, y, z)
(u, v, t)
=
x
u
+t
u
y
u
+t
u
z
u
+t
u
x
v
+t
v
y
v
+t
v
z
v
+t
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v

+tW(u, v) =
(

r
u

r
v
)

n +tW(u, v) = [

r
u

r
v
[ +tW(u, v). Rezulta:
V (S
) =
___
S[,]
[[

r
u

r
v
[+tW(u, v)]dudvdt = 2
__

r
u

r
v
[dudv+
2
W
(u, v).
Prin mpart ire la 2 si trecere la limita ( 0) obt inem rezultztul urmarit.
10.11 Integrale triple generalizate, exemple.
Coordonate sferice.
Fie coordonatele sferice , , . Avem:
x = sin cos , y = sin sin , z = cos
cu 0 < , 0 , 0 2.

In acest caz avem:
det
(x, y, z)
(, , )
=
2
sin .
A
Exemplu: Fie de calculat integrala tripl a:
___
X
dxdydz
(x
2
+y
2
+z
2
)
,
unde > 0, ,=
3
2
, iar X este sfera x
2
+y
2
+z
2
r
2
.

In acest exemplu, funct ia
de integrat nu este continu an origine; avem: lim
(x,y,z)(0,0,0)
f(x, y, z) = . Deci
nu putem vorbi de integrala proprie deoarece n teoria integralelor s-a presupus
funct ia n cauza a m arginit a. La fel ca la integrala simpl a si dubl a vom
exclude din domeniul X domeniul sferic denit de X
= (x, y, z)[x
2
+y
2
+z
2
2
si vom calcula integrala pe X X
. Daca integrala tinde c atre o limit a

pentru 0, vom obt ine astfel o integral a generalizat a(improprie).
___
X
f(x, y, z)dxdydz = lim
0
___
XX
f(x, y, z)dxdydz (10.24)
In cazul actual, trec and n coordonate sferice, g asim:

J
=
___
XX
dxdydz
(x
2
+y
2
+z
2
)
=
___
XX
22
sin ddd =
4
3 2
(r
32
32
).
Avem lim
0
J
=
4
3 2
32
, dac a 3 2 > 0. Daca 3 2 0 integrala
este divergenta. Procedeul indicat aici poate extins n toate cazurile n care
funct ia de integrat f devine innit a ntr-un punct izolat. Se poate deduce
astfel:
Teorema 5. Daca funct ia f devine innit a ntr-un punct Q, iar produsul
f(M)|
MQ|
este marginit, atunci integrala tripl a pe domeniul X, care cont ine

punctul Q are sens daca 0 < < 3; ea nu are sens sau vom spune ca este
divergent a daca 3.

In exemplul considerat avem = 2.
Coordonate cilindrice.
Fie coordonatele numite cilindrice r, , z. Avem:
x = r cos , y = r sin , z = z
cu 0 < r, 0 2, z R.

In acest caz avem:
det
(x, y, z)
(r, , z)
= r.
Exemplu: Fie de calculat integrala tripl a:
___
X
dxdydz
(x
2
+y
2
)
,
10.11. INTEGRALE TRIPLE GENERALIZATE, EXEMPLE. 231
Fig. 10.9:
unde > 0, ,= 1, iar X este cilindrul circular cu axa Oz axa de simetrie si cu
baza situat a n planul Oxy un disc de raza R, adic a:X = (x, y, z)[x
2
+ y
2
R
2
, 0 z h, h > 0.

In acest exemplu, funct ia de integrat devine innit a
n toate punctele segmentului (x, y, z)[x = 0, y = 0, 0 z h. Pentru a
rezolva integrala n acest caz vom izola segmentul ment ionat, n care funct ia
devine innit a cu un cilindru av and ca baz a un cerc de raza > 0. Fie
X
= (x, y, z)[x
2
+y
2

2
, 0 z h, h > 0.Vom considera integrala:
J
=
___
XX
dxdydz
(x
2
+y
2
)
=
_
2
0
d
_
h
0
dz
_
R
0
r
12
dr =
2h
2 2
(R
22
22
).
Daca 2 2 > 0 avem lim
0
J
=
2h
2 2
R
22
, si integrala este convergenta,
iar dac a 2 2 0 integrala este divergenta. Acest procedeu va aplicat n
toate cazurile cand funct ia devine innit a pe un arc de curba (c) din domeniul
X. Se va izola acest arc cu un domeniu X
, ales convenabil care sa-l includ a

si se va efectua o trecere la limita, astfel ca marginea superioar a a distant elor
de la punctele lui X
la (c) sa tind a la zero cand 0.

Exemplu de integrare n cazul domeniului de integrare innit.
Fie de exemlu integrala:
___
X
f(x, y, z)dxdydz
n care X este domeniul limitat de planele de coordonate si de suprafat a sferei
x
2
+y
2
+z
2
= r
2
si este exterior acesteia. Deci X = (x, y, z)[x 0, y 0, z
A
0, x
2
+y
2
+z
2
r
2
In acest caz, care scapa denit iei integralei triple, c aci n

Fig. 10.10:
denit ie s-a presupus domeniul marginit, se va considera domeniul X
R
cuprins
ntre aceleasi plane si sferele de raze r si R. deci: X
R
= (x, y, z)[x 0, y
0, z 0, r
2
x
2
+ y
2
+ z
2
R
2
si se va calcula limita integralei propuse,
daca ea exista si prin denit ie:
___
X
f(x, y, z)dxdydz = lim
R
___
X
R
f(x, y, z)dxdydz
De exemplu daca f este funct ia considerata la primul caz, avem lu and n
coordonate sferice:
J
R
=
___
X
R
dxdydz
(x
2
+y
2
+z
2
)
=
___
X
22
sin ddd
unde X
R
= (, , )[0

2
, 0

2
, r R Se gaseste:
J
R
=
R
32
r
32
3 2
2
,
daca 3 2 ,= 0
J
R
=

2
ln
R
r
,
dac a 3 2 = 0. Prin urmare integrala este convergent a sau exista daca
32 < 0; ea este divergenta sau nu are sens saunc a nu exist a daca 32 0.
Se poate deduce de aici o teorema:
Teorema 6. Daca domeniul X este innit, dac a funct ia f(M) este integra-
bil a pe orice port iune nit a a lui X si daca pentru orice M X avem:
f(M)|
MQ|
< L, unde , L R
+
, iar Q este un punct dat din X la distant a
nit a, atunci integrala tripl a relativ a la X are sens pentru > 3. Daca
f(M)|
MQ|
> L > 0 pentru un punct M X si 3, integrala diverge.

In
exemplul dat = 2.
Capitolul 11
Ecuat ii diferent iale.
11.1 Not iuni generale
Rezolvarea unor probleme de analiz a, de geometrie de zica sau tehnic a
se reduc la rezolvarea unor ecuat ii, numite ecuat ii diferent iale ordinare sau
mai simplu ecuat ii diferent iale, care leaga ntre ele o variabil a independent a
x, o funct ie necunoscuta dependent a de x, pe care o vom nota frecvent cu
y si derivatele ei succesive y, y
, y
, ..., y
(n)
, p an a la un anumit ordin n. Prin
urmare o ecuat ie diferent ial a are forma:
F(x, y, y
, y
, ..., y
(n)
) = 0, (11.1)
unde funct ia reala F, de argumente x, y, y
, y
, ..., y
(n)
, este denita si continu a
ntr-un domeniu D R
n+2
. Se poate ca n expresia lui F unele din argumente
sa lipseasca, chiar x , y si chiar ambele. Daca derivata de ordinul cel mai mare
y
(n)
intr a efectiv n ecuat ia diferent ial a, zicem ca ecuat ia este de ordinul n.
Daca ecuat ia (11.1) de ordinul n se poate rezolva n raport cu y
(n)
avem:
y
(n)
= f(x, y, y
, y
, ..., y
(n1)
), (11.2)
unde funct ia f, de argumente x, y, y
, y
, ..., y
(n1)
, este denita si continu a
ntr-un domeniu D
R
n1
.

In cazul n = 1, ecuat ia diferent ial a de ordinul
nt ai se scrie sub forma:
y
= f(x, y), (x, y) D
R
2
(11.3)
Aceasta forma, adica cea data de (11.2) sau n particular de (11.3) se numeste
forma normal a.
Denit ie. Spunem c a funct ia : I R, unde I este un interval, este solut ie a
ecuat iei (11.1) dac a sunt ndeplinite urm atoarele condit ii:
a
funct ia este derivabila de n ori pe I.

233
234 CAPITOLUL 11. ECUAT II DIFERENT IALE.
b
(x, (x),
(x), ...,
(n)
(x))[x I R
n+2
.
c
F(x, (x),
(x), ...,
(n)
(x)) 0, pentru orice x I.
In unele cazuri n locul solut iei, y = (x) se gaseste o relat ie de forma:

(x, y) = 0, (11.4)
cu alte cuvinte solut ia poate dat a si sub form a implicitt .
Gracul unei solut ii este o curba plan a, numit a curb a integral a.

In multe
probleme de zica sau tehnic a, ce conduce la o ecuat ie diferent ial a de ordinul
nt ai trebuie s a se dea o atent ie deosebita urm atoarei probleme, numit a prob-
lema lui Cauchy, care se formuleaza n general n modul urm ator:
Fiind dat a ecuat ia diferent iala de ordinul nt ai (11.3) s a se determine solut ia
ei, care satisface condit ia:
y(x
0
) = y
0
, (11.5)
numit a condit ie init ial a sau condit ia lui Cauchy.
Din punct de vedere geometric, problema lui Cauchy const a n a determina
curba integral a a ecuat iei diferent iale (11.3) care sa treaca prin punctul de
coordonate (x
0
, y
0
).Problema lui Cauchy, pentru ecuat ia diferent ial a de ordin
doi, F(x, y, y
, y
) = 0 sau y
= f(x, y, y
), consta n determinarea solut iei ei

y ce satisface condit iile:
y(x
0
) = y
0
, y
(x
0
) = y
0
(11.6)
cu y
0
, y
0
constante reale date. Vom da doua exemple:
1. Fie R(t) cantitatea de radiu existent a la un moment t ntr-un recipient.
Vrem sa g asim legea matematica dup a care radiul se dezintegreaza, adic a sa
g asim formula care ne d a cantitatea de radiu la momentul t > t
0
, dac a la
momentul t
0
era o cantitate egala cu R
0
. Viteza de dezintegrare a radiului
este proport ional a cu cantitatea de radiu existent a la momentul t si egala cu
R(t). Prin urmare R(t) veric a ecuat ia diferent ial a de ordinul nt ai:
R
(t) = kR(t),
unde k este un factor de proport ionalitate. Se veric a imediat ca orice funct ie
de forma:
R(t) = Ce
k(tt
0
)
,
unde C este o constanta arbitrar a iar R(t), este solut ie a ecuat iei date. Ecuat ia
admite o familie de solut ii de forma dat a depinz and de parametrul C. Se pune
n mod natural problema de a alege din aceast a familie, solut ia ce satisface
condit ia(condit ia lui Cauchy):
R(t
0
) = R
0
,
11.1. NOT IUNI GENERALE 235
Se constata far a greutate ca C = R(t
0
) si solut ia problemei este:
R(t) = R(t
0
)e
k(tt
0
)
,
2. S a studiem miscarea unui punct material M pe o dreapt a verticala sub
act iunea atract iei pamantului. Pentru a cunoaste pozit ia punctului M la
orice moment t dup a nceperea miscarii (corespunz ator lui t = 0) trebuie s a
cunoastem valoarea ordonatei y n funct ie de t. La momentul t = 0 (momentul
init ial) presupunem cunoscut a pozit ia y
0
(pozit ia init ial a). Din interpretarea
mecanica a derivatei de ordinul al doilea, rezult a ca accelerat ia este egala cu
y
(t). Pe de alt a parte stiim ca accelerat ia fort ei gravitat ionale ntr-o veci-
natate a suprafet ei pamantului este constant a si este egala (aproximativ) si
notat a cu : g = 9, 81
m
sec
2
. Avem deci:
y
= g.
Se verica imediat ca orice funct ie de forma:
y(t) =
g
2
t
2
+C
1
t +C
2
,
unde C
1
si C
2
sunt constante arbitrare, este solut ie a ecuat iei diferent iale de
ordinul doi scris a mai sus. Ecuat ia admite astfel o familie de solut ii depinz and
de doi parametrii C
1
si C
2
. Se pune problema de a alege din aceasta familie,
solut ia care satisface condit iile:
y(0) = y0, y
(0) = v0,
numite condit ii init iale. Se verica imediat ca funct ia:
y(t) =
g
2
t
2
+v
0
t +y
0
,
este solut ia cautat a.
In general, integrala sau solut ia generala a unei ecuat ii diferent iale de

ordinul nt ai, depinde de o constant a arbitrar a de integrare, a unei ecuat ii
diferent iale de ordinul doi de dou a constante arbitrare si asa mai departe.

In
multe alte probleme de zic a sau tehnic a, ce conduc la o ecuat ie diferent iala
de ordin n, se pune, asupra ecuat iei diferent iale, o problem a analoaga cu cea
pus a n aceste exemple. Astfel trebuie acordata o atent ie deosebita urm atoarei
probleme numit a problema lui Cauchy pentru ecuat ia diferent iala de ordin n:
Fiind dat a ecuat ia diferent ial a de ordin n, dat a de exemplu sub forma
(11.2) s a se determine solut ia care satisface condit iile:
y(x
0
) = y
0
, y
(x
0
) = y
0
, ..., y
(n1)
(x
0
) = y
(n1)
o
, (11.7)
numite condit ii init iale sau condit iile lui Cauchy.

In conditiile (11.7), y
0
, y
0
, ..., y
(n1)
0
,
sunt numere date.
In tot ce urmeaza mai departe ne vom ocupa de dou a probleme:

Una din ele este determinarea tuturor solut iilor unei ecuat ii diferent iale date
si vom spune n acest caz ca se face integrarea ecuat iei diferent iale.
A doua problema este problema lui Cauchy, de care am vorbit.
Se va vedea cantre cele doua probleme exist a o str ans a legatur a.

In continuare
vom considera c ateva ecuat ii diferent iale de forma (11.1) sau (11.2) pentru
care vom da metode de integrare. Vom arata ca integrarea lor se reduce la
calculul unor integrale, adic a la efectuarea unor cuadraturi. Din aceast a cauza
ecuat iile de care ne vom ocupa se vor numi ecuatii diferent iale de ordinul nt ai
integrabile prin cuadraturi.

In unele cazuri metoda de integrare ne va conduce
la solut iile ecuat iei diferent iale considerate sub forma:
y(x) = g(x, (), (11.8)
unde ( este o constanta arbitrar a. Funct ia g(x, () se numeste solut ia generala a
ecuat iei diferent iale; cu ajutorul ei obt inem toate solut iile ecuat iei diferent iale,
afar a poate de unele solut ii, numite solut ii singulare. O denit ie precisa a
not iunii de solut ie generala o vom da dup a teorema de existent a si unicitate
a ecuat iilor diferent iale.

In alte cazuri, metoda de integrare ne va conduce la
o ecuat ie de forma:
(x, y, () = 0, (11.9)
unde ( este o constanta arbitrar a, care explicitat a n raport cu y ne d a solut ia
general a a ecuat iei diferent iale.
Formarea unei ecuat ii diferent iale corespunzatoare unei familii de
curbe plane.
S a presupunem c a se da o funct ie de variabil a x, cu parametrii (
1
, (
2
, ..., (
n
:
y = g(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
), (11.10)
deci putem spune ca y depinde si de cele n constante (
1
, (
2
, ..., (
n
, si nentrb am
daca exista o ecuat ie diferent ial a, care admite aceasta funct ie ca integral a
general a. Daca deriv am succesiv, obt inem:
= g
x
(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
)
y
= g
x
2
(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
)
y
(n)
= g
(n)
x
n (x, (
1
, (
2
, ..., (
n
)
(11.11)
Relat iile (11.10) si (11.11) constituie n+1 relat ii cu n parametrii (
1
, (
2
, ..., (
n
.
Prin eliminarea acestora se obt ine o relat ie de forma F(x, y, y
, y
, ..., y
(n)
) = 0,
11.1. NOT IUNI GENERALE 237
adic a ecuat ia (11.1), care este o ecuat ie diferent ial a de ordinul n. Ea este
vericat a de funct ia y = g(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
), oricare ar valorile parametrilor
(
1
, (
2
, ..., (
n
, prin ns asi modul n care a fost format a.

In consecint a y =
g(x, (
1
, (
2
, ..., (
n
) este integrala general a a ecuat iei F(x, y, y
, y
, ..., y
(n)
) = 0.
Exemple:
1. Fie ecuat ia generala a cercurilor din plan cu centrul n origine si de raza
(: x
2
+ y
2
(
2
= 0. Daca explicit am pe y, vom avea: y =
_
(C
2
x
2
)
si y
=
x
C
2
x
2
. Prin eliminarea lui ( ntre ultimile dou a relat ii obt inem:
y
=
x
y
, care este ecuat ia diferent iala a familiei de cercuri cu centrun origine.
Se poate observa simplu c a daca deriv amn raport cu xn ecuat ia dat a implicit
x
2
+ y
2
(
2
= 0, avem: 2x + 2yy
= 0, de unde rezult a, n acest caz, aceeasi

ecuat ie: y
=
x
y
.
2. Pentru familia de drepte date de ecuatia y = (
1
x +(
2
, vom avea deriv and
de dou a ori y
= 0.
Problema bilocala.
Aceasta problem a, care apare des n aplicat ii, consta n a determina solut ia
ecuat iei diferent iale liniare:
a
0
(x)y
(n)
+a
1
(x)y
(n1)
+... +a
n1
(x)y
+a
n
y = f(x), a
0
,= 0 (11.12)
stiind c an dou a puncte x = a; x = b(a < b) apart in and domeniului de denit ie
a solut iei sunt satisfacute condit iile:
11
y(a) +
12
y
(a) +... +
1n
y
(n1)
(a) +
11
y(b) +
12
y
(b) +... +
1n
y
(n1)
(b) = 0
21
y(a) +
22
y
(a) +... +
2n
y
(n1)
(a) +
21
y(b) +
22
y
(b) +... +
2n
y
(n1)
(b) = 0
n1
y(a) +
n2
y
(a) +... +
nn
y
(n1)
(a) +
n1
y(b) +
n2
y
(b) +... +
nn
y
(n1)
(b) = 0
(11.13)
coecient ii
jk
,
jk
ind constante date. Condit iile (11.13) se numesc condit ii
la limit a sau condit ii bilocale. Spre deosebire de problema Cauchy, pentru
ecuat iile diferent iale liniare, care admit ntotdeauna o solut ie unic a, problema
bilocal a nu se bucur a de o asemenea proprietate. Determinarea condit iilor
n care problema bilocal a admite solut ie unic a necesita cunostint e de teoria
ecuat iilor integrale liniare de tip Fredholm.

In probleme curente conditiile
(11.13) au o forma mult simplicat a. De exemplu saget ile unei grinzi simplu
rezemate la capete, pentru care sunt cunoscute momentele ncovoitoare, sunt
date de o ecuat ie diferent ial a de ordinul al doilea. Condit iile de rezemare n
punctele de abscisa a, respectiv b, se scriu:
y(a) = 0, y(b) = 0.
Daca ns a se exprima saget ile n funct ie de nc arcarea exterioara, acestea sunt
date de o ecuat ie diferent ial a de ordinul al patrulea. Condit iile la limit a se
scriu n acest caz:
y(a) = 0, y
(a) = 0; y(b) = 0, y
(b) = 0.
11.2 Metode elementare de integrare.
Cea mai simpla ecuat ie diferent iala de ordinul ntai.
Este de forma:
y
(x) = f(x), (11.14)

unde f : (a, b) R este o funct ie continu a.
Rezolvarea acestei ecuat ii presupune g asirea primitivelor funct iei f. Dar aceste
primitive sunt date de formula:
y(x) =
_
x
x
0
f(t)dt +y
0
, (11.15)
unde y
0
= y(x
0
), x
0
(a, b).
Vom face remarca cum ca pentru orice pereche de numere reale (x
0
, y
0
), x
0

(a, b), y
0
R, exista o solut ie unic a a ecuat iei (11.14), care sa satisfaca condi-
tia init ial a y(x
0
) = y
0
.
Interpretare geometric a:
Prin orice punct (x
0
, y
0
) (a, b) (, +) trece o curba integral a(gracul
solut iei particulare corespunz atoare ) a ecuat iei date si numai una.
Exemple.
1). S a se integreze ecuat ia diferent ial a:
y
= sin x
Funct ia f(x) = sin x este denita si continu a pe toat a dreapta real a. Solut ia
general a a ecuat date este:
y(x) =
_
x
x
0
sin tdt +y
0
= cos x + cos x
0
+y
0
Solut ia particular a care va lua valoarea 1 n punctul

2
o vom obt ine nlocuind
n relet ia anterioar a pe x
0
=

2
si y
0
= 1. Se obt ine:
y(x) = 1 cos x
2). S a se gaseasca solut ia ecuat iei:
y
= [x[
11.2. METODE ELEMENTARE DE INTEGRARE. 239
care verica condit ia init ial a: y(0) = 1
Intruc at
[x[ =
_
x, daca x 0
x , dac a x > 0
rezult a ca:
y(x) =
_

x
2
2
+(
1
, daca x 0
x
2
2
+(
2
, dac a x > 0
Dar funct ia y(x) trebuie s a e derivabil a, deci continu a. Rezult a condit ia:
lim
x00
y(x) = lim
x0+0
y(x) (
1
= (
2
= (. Asadar solut ia va :
y(x) =
_

x
2
2
+(, daca x 0
x
2
2
+( , dac a x > 0
cu ( R. T inem cont ca y(0) = 1 si rezulta ( = 1. Deci putem scrie:
y(x) =
1
2
x[x[ + 1, x R.
11.2.1 Ecuat ii cu variabile separate.
Ecuat iile diferent iale de ordinul nt ai de forma:
y
(x) = P(x)Q(y), x I, (11.16)

unde P : I R si Q : J R, I, J R, sunt date si y : I R, derivabil a este
funct ia necunoscuta se numesc ecuat ii cu variabile separate.
Teorema 1: Fie I si J dou a intervale deschise n R si P : I R, Q : J R,
dou a funct ii continui astfel nc at Q(y) ,= 0 ()y J, iar < a < b < +cu
(a, b J. O funct ie y : I (a, b) este solut ie a ecuat iei y
(x) = P(x)Q(y), x
I, dac a si numai dac a are forma:
y(x) = G
1
(
_
P(x)dx +(), (11.17)
unde G(y) =
_
dy
Q(y)
, y (a, b) pentru ( R si x I, astfel nc at:
lim
ya+0
G(y) <
_
P(x)dx+( < lim
yb0
G(y), dac a Q(y) > 0, y (a, b), respectiv
lim
yb0
G(y) <
_
P(x)dx +( < lim
ya+0
G(y), dac a Q(y) < 0, y (a, b).
Daca Q(y) este continua si nenul a pe (a, b) rezult a ca Q(y) > 0 sau Q(y) <
0, y (a, b). Vom presupune Q(y) > 0, y (a, b), celalalt caz tratandu-
se analog. Funct ia G(y) =
_
dy
Q(y)
este derivabila si G
(y) =
1
Q(y)
> 0.
Rezulta ca funct ia G este crescatoare, deci ea admite invers a pe (a, b) si ca
G : (a, b) ( lim
ya+0
G(y), lim
yb0
G(y)). Daca funct ia y(x) este solut ie a ecuat iei
diferent iale, avem:
dG(y(x))
dx
= G
(y(x))y
(x) =
1
Q(y(x))
y
(x) =
1
Q(y(x))
P(x)Q(y(x)) = P(x).
De unde rezult a ca:
G(y(x)) =
_
P(x)dx +(, ( R,
de unde: y(x) = G
1
(
_
P(x)dx+(), pentru x I cu lim
ya+0
G(y) <
_
P(x)dx+
( < lim
yb0
G(y). Reciproc, daca y(x) = G
1
(
_
P(x)dx + (), pentru ( R
si x I, cu lim
ya+0
G(y) <
_
P(x)dx + ( < lim
yb0
G(y), avem G(y(x)) =
_
P(x)dx + (. Deriv and se obt ine: G
(y(x))y
(x) = P(x) sau

1
Q(y(x))
y
(x) =
P(x), deci: y
(x) = P(x)Q(y(x)), ceeace arata ca y(x) este solut ie a ecuat iei

diferent iale.|
Observat ii:
1) Daca pentru y
0
(a, b) avem Q(y
0
) = 0, atunci functia y(x) = y
0
, x
I(funct ia constanta) este solut ia ecuat iei diferent iale (11.16), numit a solut ie
singular a.
2) Un mod echivalent de prezentare a rezolvarii ecuat iei cu variabile separabile
este cel diferent ial, care consta n punerea ecuat iei (11.16) sub forma:
dy
Q(y)
= P(x)dx, (11.18)
numit a form a separat a si integrarea sa, obtin andu-se solut ia implicit a:
_
dy
Q(y)
=
_
P(x)dx, (11.19)
Exemplu:
dy
dx
= e
y
cos x, e
y
dy = cos xdx si avem e
y
= sinx +(.
3) Ecuat iile diferentiale de ordinul nt ai pot date si sub forma diferent ial a:
U(x, y)dx +V (x, y)dy(x) = 0, (11.20)
unde U, V : I J R, funct ii date.

In acest caz, ecuat iile cu variabile
separabile au forma:
P
1
(x)Q
1
(y)dx +P
2
(x)Q
2
(y)dy(x) = 0, (11.21)
cu P
1
, P
2
: I R, Q
1
, Q
2
: J R. Daca Q
1
(y) ,= 0, y J si Q
2
(y) ,= 0, y J
si funct iile P
1
, P
2
, Q
1
, Q
2
sunt integrabile, atunci ecuat ia are solut iile date, sub
forma implicit a, de relat ia:
_
P
1
(x)dx
P
2
(x)
+
_
Q
2
(y)dy
Q
1
(y)
= (, ( R.
4) Ecuat iile diferent iale de ordinul nt ai de forma:
y
= f(ax +by(x) +c), (11.22)

x If : D R R ind o funct ie data a, b, c R sunt numere date iar
b ,= 0, se reduce prin schimbarea de funct ie necunoscuta z(x) = ax+by(x) +c
la ecuat ia diferent ial a cu variabile separabile:
z
(x) = bf(z(x)) +a.

Exemplu:
y
= sin
2
(x y)
Cu x y = z vom deduce:
1 sin
2
z = z
, cos
2
z = z
de unde rezulta
tan z = x +(, tan(x y) = x +(
11.2.2 Ecuat ii omogene.
Acestea sunt de forma:
y
(x) =
dy
dx
= f(
y
x
), (11.23)
cu f depinz and doar de
y
x
= u. Daca u J R atunci f : J R, si pre-
supunem ca pe J, f(u) u ,= 0 si f (
(0)
(J). Avem din relat ia de substitut ie:
dy = xdu +udx si
dy
dx
= x
du
dx
+u. Obtinem atunci:
f(u) u = x
du
dx
si deci avem:
du
f(u) u
=
dx
x
,
care este o ecuat ie cu variabile separate si se va integra la fel ca mai sus.
Daca f(u) = u, atunci avem:
dy
dx
=
y
x
,
care este o ecuat ie cu variabile separabile.
Exemplu:
dy
dx
=
x
2
+y
2
2xy
. Ecuatia se mai scrie sub forma:
dy
dx
=
1
2
(
1
y
x
+
y
x
) si avem
deci:
2udu
1u
2
=
dx
x
, si prin integrare obt inem: ln [1 u[ + ln ( = ln [x[, sau:
x(1 u
2
) = C, sau nc a: x
2
y
2
= (x.
11.2.3 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin I.
Se numesc ecuat ii liniare diferent iale de ordinul nt ai neomogene cu coecient i
variabili, ecuat iile diferent iale de forma:
a
0
(x)y
(x) +a
1
(x)y(x) = b(x), x I, (11.24)
unde a
0
, a
1
, b : I R R, cu I interval, sunt funct ii cunoscute. Daca
b(x) = 0, x I, ecuat ia se numeste omogena. Daca a
0
(x) = 1, x I, ecuat ia se
numeste normala.

In cazul n care a
0
(x) ,= 0, x I, ecuat ia se aduce la forma
normal a prinmpart irea sa cu a
0
(x). Vom nota n acest caz cu: P(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
si Q(x) =
b(x)
a
0
(x)
, si vom studia ecuat ia normal a:
y
(x) = P(x)y(x) +Q(x), x I, (11.25)

unde P, Q : I R R, cu I interval, sunt funct ii continuie, cunoscute.
O prima metoda de integrare a unei ecuat ii diferent iale liniara de
ordin I,
Pentru a integra ecuat ia se face nlocuirea y(x) = u(x)v(x), u(x) si v(x) ind
funct ii de x care se vor determina. Deoarece y
(x) = u
(x)v(x) + u(x)v
(x),
nlocuind n ecuat ia normal a (11.25) vom g asi:
u
(x)v(x) +u(x)v
(x) = P(x)u(x)v(x) +Q(x), x I,

sau
[u
(x) P(x)u(x)]v(x) +u(x)v
(x) Q(x) = 0, x I, (11.26)

Daca alegem funct ia u(x) asa nc at paranteza dreapt a din rela aia (11.26)s a e
nul a adic a sa verice ecuat ia:
u
(x) P(x)u(x) = 0, (11.27)

ceeace atrage ca:
du
u
= P(x)dx
si vom obt ine, prin integrare:
ln [u(x)[ =
_
P(x)dx
si deci: u(x) = e
_
P(x)dx
, iar din ecuat ia (11.26), mai r amane: u(x)v
(x)
Q(x) = 0, x I, de unde rezult a dup anlocuirea lui u(x): v
(x) = Q(x)e
_
P(x)dx
,
si deci
v(x) = ( +
_
Q(x)e
_
P(x)dx
dx.
Astfel solut ia ecuat iei diferent iale liniare de ordinul nt ai este:
y(x) = e
_
P(x)dx
(( +
_
Q(x)e
_
P(x)dx
dx), (11.28)
si aceasta se gaseste prin dou a cuadraturi.

In plus constanta ( intr a n solut ia
general a sub form a liniar a, adic a putem sa o reprezentam sub forma:
y = y(x, () = A(x)( +B(x).
Exemple:
1) Fie ecuat ia: x
2
y
= (2x1)y +x
2
, x (0, +), sa determinam solut ia care
trece prin (1, 1) pentru x (0, +).
Ecuat ia se poate scrie sub forma normala:
y
(x) =
2x 1
x
2
y(x) + 1, P(x) =
2x 1
x
2
, Q(x) = 1.
Caut and solut ii de forma y(x) = u(x)v(x), u(x) si v(x) ind funct ii de x care
se vor determina rezulta:
(u
(x) +
1 2x
x
2
u(x))v(x) +u(x)v
(x) 1 = 0, x I,
Daca alegem funct ia u(x) asa nc at sa verice ecuat ia:
u
(x) +
1 2x
x
2
u(x) = 0,
ceeace atrage ca:
du
u
=
1 2x
x
2
dx,
si dup a integrare avem:
ln [u(x)[ = 2 ln [x[ +
1
x
,
si deci:
u(x) = x
2
e
1
x
, v
(x) =
1
x
2
e
1
x
,
si v(x) = e
1
x
+(, iar solut ia generala este:
y(x) = x
2
+x
2
e
1
x
(.
Pun and condit ia dat a va rezulta: 1 = 1 + e(, adic a ( = 0 si deci solut ia
cautat a este: y(x) = x
2
.
2) Problema oscilatorului electric:. S a presupunem legate n serie o sursa de
curent a carei tensiune variaz a dup a legea E(t) = V sin t, t R, o rezistent a
R si un condensator de capacitate C. Se presupune c a la momentul t = 0,
cand circuitul este nchis, intensitatea curentului este nuul a. Se cere sa se
determine intensitatea curentului I(t) n circuit la momentul t. Rezistent a R
si capacitatea C le consider am constante n timp.
Solut ie. Daca not am cu q(t) sarcina electrica a condensatorului la momentul
t, atunci avem I(t) = q
(t), iar evolut ia curentuluiin circuit urmeaza legea a

doua a lui Kirchho:
RI(t) +
1
C
q(t) = E(t).
Prin derivarea egalit at ii de mai sus obt inem:
RI
(t) +
1
C
I(t) = E
(t) = V cos t
Cu metoda de mai sus luand I(t) = u(t)v(t) vom avea:
(u
+
1
RC
u)v +uv
=
V
R
cos t
Rezolvand u
+
1
RC
u = 0 obt inem u = e
t
RC
iar din relat ia demai sus v
=
V
R
e
t
RC
cos t iar v(t) =
V
R
_
t
0
e
s
RC
cos sdsPrin urmare solutia problemei date
este:
I(t) =
V
R
e
t
RC
_
t
0
e
s
RC
cos sds, t R
Metoda variat iei constantelor.
Metoda de integrare descrisa mai sus, (cu y = uv), se ncadreaza ntr-un pro-
cedeu mai general cunoscut sub denumirea de metoda variat iilor constantelor
arbitrare. Ea se nt alneste la integrarea ecuat iilor diferent iale liniare de un
ordin oarecare. Iat a n ce consta aceasta metoda: Se integreaz a mai nt ai
ecuat ia omogena:
y
(x) = P(x)y(x), x I,
care este cu variabile separabile:
dy
y
= P(x)dx,
din care rezult a:
ln [y[ =
_
x
x
0
P(t)dt +lnB.
Socotim ca am integrat de la (x
0
, y
0
) la (x, y) pe paralele la axele de coordonate
si y
0
, y (0, +), sau y
0
, y (, 0). Pentru y = 0 se verica direct solut ia.
Deci solut ia este:
y(x) = Be
_
x
x
0
P(t)dt
,
cu B R, x
0
I.
Observat ie: Mult imea solut iilor ecuat iei diferent iale liniare si omogene formeaza
un spat iu vectorial de dimensiune unu (suma a doua solut ii nmult irea cu un
factor sunt solut ii si orice solusie se obsine dintr-una xat a prin nmult irea cu
o constanta, deci dimensiunea spat iului este 1, caci baza este formata dintr-un
singur element, n acest caz, e
_
x
x
0
P(t)dt
.
Pentru a obt ine solut ia ecuat iei neliniare vom aplica metoda variat iei constan-
tei, care consta n presupunerea c a solut ia ecuat iei neomogene este de forma:
y(x) = B(x)e
_
x
x
0
P(t)dt
,
cu B(x) funct ie de x denit a pe I cu valori reale, necunoscut a. Se va cauta
sa se determine B(x) de clasa (
(1)
(I).

Inlocuind n ecuat ia neomogena, vom
obt ine:
B
(x)e
_
x
x
0
P(t)dt
+B(x)P(x)e
_
x
x
0
P(t)dt
B(x)P(x)e
_
x
x
0
P(t)dt
= Q(x),
si deci:
B
(x) = Q(x)e
_
x
x
0
P(t)dt
,
Integr and de la x
0
la x vom obt ine ((x) si deci o solut ie particular a poate :
y
p
(x) = e
_
x
x
0
P(t)dt
_
x
x
0
Q(t)e
_
t
x
0
P()d
dt.
Vom demonstra urm atoarea teorema:
Teorema 2: Toate solut iile ecuat iei neomogene sunt date de solut ia ecuat iei
omogene, la care se adauga solut ia particular a y
p
(x).
Intr-adev ar, dac a y e

solut ie a ecuat iei date neomogene, atunci y y
p
satisface ecuat ia omogena, si
deci y y
p
= y
o
. Deci, solutia generala a ecuatiei neomogene este data de:
y(x) = e
_
x
x
0
P(t)dt
[( +
_
x
x
0
Q(t)e
_
t
x
0
P()d
dt]
Daca se cere rezolvarea problemei lui Cauchy: Determinarea solut iei care pen-
tru x = x
0
sa corespund a la y = y
0
, n acest caz avem ca ( = y
0
si solut ia n
acest caz este:
y(x) = e
_
x
x
0
P(t)dt
[y
0
+
_
x
x
0
Q(t)e
_
t
x
0
P()d
dt]
sau
y(x) = y
0
e
_
x
x
0
P(t)dt
+
_
x
x
0
Q(t)e
_
x
t
P()d
dt
11.2.4 Ecuat ii diferent iale liniare de ordin II.
Se numesc ecuat ii liniare diferent iale de ordinul doi neomogene cu coecient i
variabili, ecuat iile diferent iale de forma:
a
0
(x)y
(x) +a
1
(x)y
(x) +a
2
y = b(x), x I, (11.29)
unde a
0
, a
1
, a
2
, b : I R R, cu I interval, sunt funct ii cunoscute. Daca
a
0
(x) = 1, x I, ecuat ia se numeste normala. Daca b(x) = 0, x I, ecuat ia se
numeste omogena.

In cazul n care a
0
(x) ,= 0, x I, ecuat ia se aduce la forma
normal a prin mpart irea sa cu a
0
(x). Vom nota n acest caz cu: p(x) =
a
1
(x)
a
0
(x)
si q(x) =
a
2
(x)
a
0
(x)
, si vom studia ecuat ia normal a omogena:
y
(x) +p(x)y
(x) +q(x)y = 0, x I, (11.30)

unde p, q : I R R, cu I interval, sunt funct ii continuie, cunoscute.
S a presupunem c a y
1
este o solut ir a ecuat iei (11.30). F acand schimbarea
y = y
1
z, suntem condus la ecuat ia
y
1
z
+ (2y
1
+p(x)y
1
)z
= 0.
Cum y
1
,= 0 vom putea scrie:
z
+ (2
y
1
y
1
+p(x))z
= 0.
Pun and z
= u, obt inem:
du
u
+ 2
dy
1
y
1
+p(x)dx = 0,
si integr and se deduce
u =
(
2
y
2
1
e
_
x
x
0
p(s)ds
,
unde (
2
este o constanta oarecare. Revenind la ecuat ia z
= u si apoi la
y = y
1
z, deducem solut ia generala a ecuat iei (11.30)
y = (
1
y
1
+(
2
y
1
_
x
x
0
e
_
t
x
0
p(s)ds
y
2
1
(t)
dt,
Exemplu:
Ecuat ia diferent ial a xy
(x + 3)y
+ y = 0 are solut iile y

1
= x + 3 si y
2
=
e
x
(x
2
4x + 6) si formeaza un sistem fundamental de solut i pe orice interval
care nu cont ine originea.
Ecuat ii diferent iale liniare de ordin II cu coecient i constant i.
In general, ecuat iile diferent iale liniare cu coecient i variabili nu au solut ii ex-
primabile ca o combinat ie nit a de funct ii elementare. Vom vedea ca ecuat iile
diferent iale liniare de ordin II cu coecient i constant i au solut ii exprimate prin
combinat ii liniare de funct ii elementare.
I. Cazul ecuat iei omogene.
Fie a si b dou a numere reale. S a consider am o ecuat ie diferent ial a omogena
de ordin doi:
y
+ay
+by = 0 (11.31)
Asociem ecuat iei de mai sus ecuat ia algebrica
r
2
+ar +b = 0 (11.32)
pe care o vom numi ecuat ie caracteristica.

In raport cu natura r ad acinilor
ecuat iei (11.32) vom cauta solut ii de o anumit a form a pentru ecuat ia diferent ial a
(11.31).
Urmatoarea teorema se demonstreaza prin vericare direct a:
Teorema 3
Pentru a, b numerele reale, daten (11.31) si (11.32) si = a
2
4b, vom nota cu
r
1
, r
2
r ad acinile ecuat iei caracteristice (11.32). Distingem urmatoarele cazuri:
Cazul 1. Daca > 0, atunci funct iile de tipul
y(t) = (
1
e
r
1
t
+(
2
e
r
2
t
, t R
cu(
1
, (
2
constante reale, sunt solut ii ale ecuat iei diferent iale (11.31).
Cazul 2. Daca = 0 si r
1
= r
2
= r =
a
2
, atunci funct iile de tipul:
y(t) = ((
1
t +(
2
)e
rt
, t R
cu(
1
, (
2
Cazul 3. Daca < 0 si r
1
= + i, r
2
= i, , R, atunci funct iile
de tipul:
y(t) = e
t
((
1
cos t +(
2
sin t), t R
cu(
1
, (
2
Demonstrat ia teoremei se bazeaza pe faptul c a solut iile de forma y(t) = e
rt
nlocuite n ecuat ia (11.31) ne vor conduce la:
e
rt
(r
2
+ar +b) = 0
si cum e
rt
,= 0 rezult a ca neap arat r
2
+ ar + b = 0.

In cazul r = + i vom
avea e
rt
= e
(+i)t
= e
t
e
it
= e
t
(cos t +i sin t) iar pentru r = i vom
avea e
rt
= e
(i)t
= e
t
e
it
= e
t
(cos t i sin t). O combinat ie liniar a a
acestor solut ii conduce la:
/
1
e
t
(cos t +i sin t) +K
2
e
t
(cos t i sin t)
sau
(/
1
+/
2
)e
t
cos t +i(/
1
/
2
)e
t
sin t
Notand (
1
= /
1
+/
2
si (
2
= i(/
1
/
2
) obt inem justicarea cazului 3.
Exemple:
S a se ae solut iile generale ale ecuat iilor diferent iale:
a)y
+ 2y
3y = 0; b)y
6y
+y = 0; c)y
6y
+ 13y = 0
Daca lu am n considerat ie problema Cauchy pentru ecuat ia diferent ial a
(11.31) atunci n ecare dintre cele trei cazuri de mai sus pot determinate
n mod unic constantele C
1
si C
2
.
Urmatoarea teorema se demonstreaza prin vericare direct a:
Teorema 4
S a consideram valabile notat iile din teorema anterioar a. Fie t
0
, y
0
, y
1
R si
sa consideram problema Cauchy pentru ecuat ia (11.31)
y
+ay
+by = 0, y(t
0
) = y
0
, y
(t
0
) = y
1
(11.33)
Atunci sunt adev arate urm atoarele armat ii:
Cazul 1. Daca > 0, atunci unica solut ie a problemei (11.33) este:
y(t) =
1
r
2
r
1
[(r
2
y
0
y
1
)e
r
1
(tt
0
)
+ (y
1
r
1
y
0
)e
r
2
(tt
0
)
], t R
Cazul 2. Daca = 0, atunci unica solut ie a problemei (11.33) este:
y(t) = [(t t
0
)(y
1
ry
0
) +y
0
]e
r(tt
0
)
, t R
Cazul 3. Daca < 0, atunci unica solut ie a problemei (11.33) este:
y(t) = e
t 1
[(y
0
sin t
0
+y
0
cos t
0
y
1
sin t
0
) cos t+(y
1
cos t
0
y
0
cos t
0
+
y
0
sin t
0
) sin t], t R
II. Cazul ecuat iei neomogene.
Fie, din nou, a si b dou a numere reale. S a consideram o ecuat ie diferent ial a
neomogena de ordin doi:
y
+ay
+by = f(x) (11.34)

unde f : R R continu a.
Teorema 5 Solut ia generala a ecuat iei (11.34) este data de formula:
y(t) = y
o
+y
p
, (11.35)
unde y
o
este solut ia generala a ecuat iei omogene, iar y
p
este o solut ie particu-
lar a a ecuat iei (11.34).
Problema care se pune acum este de a gasi o solut ie particular a a ecuat iei
(11.34).
Aarea unei solut ii particulare pentru ecuat ia neomogena. O solut ie
particular a y
o
(t) a ecuat iri neomogene (11.34) poate g asit a mai usor, prin
metoda coecient ilor nedeterminat i, n urm atoarele situat ii simple:
1) Daca f(t) = e
t
P
n
(t), t R, unde P
n
este o funct ie polinomial a de gradul
n, si daca nu este rad acin a a ecuat iei caracteristice (11.32), atuci caut am o
solut ie particular a de forma:
x
o
(t) = e
t
Q
n
(t), t R (11.36)
unde Q
n
(t) este o funct ie polinomial a de gradul n, ai c arui coecient i urmeaza
a determinat i.
Daca este rad acin a a ecuat iei caracteristice (11.32), atunci vom cauta
solut ii de forma:
x
o
(t) = t
r
e
t
Q
n
(t), t R (11.37)
unde r 1, 2 este ordinul r ad acinii .
2) Daca f(t) = e
t
[P
n
(t) cos t + Q
n
(t) sin t], t R, si daca i nu este
r ad acin a a ecuat iei caracteristice (11.32), atuci caut am o solut ie particular a
de forma:
x
o
(t) = e
t
[R
q
(t) cos t +S
q
(t) sin t], t R (11.38)
unde R
q
, S
q
sunt polinoame de grad q=max(m, n) ai caror coecient i urmeaza
a determinat i.
Daca i sunt r ad acini ale ecuat iei caracteristice (11.32), atunci vom
cauta solut ii de forma:
x
o
(t) = te
t
[R
q
(t) cos t +S
q
(t) sin t], t R (11.39)
2) Pentru cazuri mai generale se poate utiliza metoda variat iei constantelor.
11.2.5 Metoda lui Frobenius.
Metoda consta n a c auta, pentru o ecuat ie liniar a, solut ia generala sau o
anumit a solut ie(n cazul cand este data si o problem a Cauchy) sub forma unei
serii de puteri.
Daca aceasta este:
y(x) =
n=0
c
n
x
n
, x I R (11.40)
atunci diferitele sale derivate vor :
y
(x) =
n=1
nc
n
x
n1
=
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n
y
(x) =
n=2
n(n 1)c
n
x
n2
=
n=0
(n + 2)(n + 1)c
n+2
x
n
s.a.m.d.
Coecient ii c
n
, n N se determina din condit ia ca y, y
, y
, ... sa verice
ecuat ia dat a.
Exemple:
1) S a se ae solut ia generala a ecuat iei:
y
2xy = 0
Conform celor ment ionate avem:
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n
2x
n=0
c
n
x
n
= 0
sau
c
1
+
n=1
(n + 1)c
n+1
x
n
2
n=0
c
n
x
n+1
= 0
Dar
n=1
(n + 1)c
n+1
x
n
=
n=0
(n + 2)c
n+2
x
n+1
si atunci egalitatea precedent a devine:
c
1
+
n=0
[(n + 2)c
n+2
2c
n
]x
n
= 0
de unde rezult a:
c
1
= 0; (n + 2)c
n+2
2c
n
= 0 n = 0, 1, 2, ...
ultima egalitate este:
(n + 2)c
n+2
= 2c
n
n = 0, 1, 2, ... (11.41)
si cum ea exprima relat ia dintre coecient ii c
n
din doi n doi, aceasta impune
sa trat am distinct cazurile:
n=impar; n=par.
a) n = 2m1 m = 1, 2, ...
Condit iile (11.41) devin:
(2m+ 1)c
2m+1
= 2c
2m1
m = 1, 2, ...
si pentru m = 1 obt inem:
3c
3
= 2c
1
deci c
3
= 0
rezult a prin recurent a ca:
c
2m+1
= 0 deca m = 0, 1, 2, ...
b) n = 2m m = 1, 2, ...
Condit iile (11.41) devin:
(2m+ 2)c
2m+2
= 2c
2m
m = 0, 1, 2, ...
sau
(m+ 1)c
2m+2
= c
2m
m = 0, 1, 2, ...
D and valorile consecutive lui m obt inem:
1 c
2
= c
0
2 c
4
= c
2
3 c
6
= c
4
.........
m c
2m
= c
2(m1)
si nmult ind aceste egalitat i n ambii membrii obt inem:
m!c
2m
= c
0
deci c
2m
=
c
0
m!
; m = 0, 1, 2, ...
T in and seama de rezultatele obt inute n cazurile a) si b) solut ia cautat a va :
y =
m=0
c
2m
x
2m
= c
0
m=0
x
2m
m!
deci este de forma:
y = (e
x
2
; ( R
2) S a se ae solut ia generala a ecuat iei:
y
xy
+ 2y = 0
Conform celor ment ionate avem:
n=0
(n + 2)(n + 1)c
n+2
x
n
x
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n
2
n=0
c
n
x
n
= 0
adic a
2 1 c
2
2c
0
+
n=1
[(n + 2)(n + 1)c
n+2
2c
n
]x
n
n=0
(n + 1)c
n+1
x
n+1
= 0
iar aceasta egalitate se mai scrie sub forma:
2(c
2
c
0
) +
n=0
[(n + 3)(n + 2)c
n+3
2c
n+1
(n + 1)c
n+1
]x
n+1
= 0
adic a
2(c
2
c
0
) +
n=0
(n + 3)[(n + 2)c
n+3
c
n+1
]x
n+1
= 0
De aici rezulta:
c
2
c
0
= 0; (n + 2)c
n+3
c
n+1
= 0, n = 0, 1, 2, ...
Vor tebui tratate, din nou, distinct cazurile:
n=par ; n=impar
Obt inem respectiv:
a) 2(m+ 1)c
2m+3
= c
2m+1
m = 0, 1, 2, ...
b) (2m+ 1)c
2m+2
= c
2m
m = 0, 1, 2, ...
Atunci:
1) caut and solut ia y
1
pentru care:
c
0
= y
1
(0) = 0 ; c
1
= y
1
(0) = 1
din b) rezult a c
2m
= 0 ; m = 0, 1, 2, ...; iar din a) proced and ca la cazul b)
de la exemplul precedent obt inem:
c
2m+1
=
1
2
m
m!
m = 0, 1, 2, ...
si deci
y
1
(x) =
m=0
c
2m+1
x
2m+1
=
m=0
x
2m+1
2
m
m!
= xe
x
2
2
2) caut and solut ia y
2
pentru care:
c
0
= y
2
(0) = 1 ; c
1
= y
2
(0) = 0
obt inem din a) c
2m+1
= 0 ; m = 0, 1, 2, ...; iar din b)
c
2m
=
1
(2m1)!!
m = 1, 2, ...
si deci
y
2
(x) =
m=0
c
2m
x
2m
= 1 +
m=1
x
2m
(2m1)!!
Solut ia generala a ecuat iei date este o combinat ie liniar a a solut iilor particulare
y
1
si y
2
deci:
y = (
1
y
1
+(
2
y
2
, (
1
, (
2
R
11.2.6 Metoda seriilor Taylor.
Pentru integrarea ecuat iilor diferent iale de forma:
y
(n)
= F(x, y, y
, ..., y
(n1)
)
cu condit iile:
y(x
0
) = y
0
, y
(x
0
) = y
1
, ..., y
(n1)
(x
0
) = y
n1
solut iile se obt in sub forma dezvolt arii sale n serie Taylor:
y(x) =
n=0
y
(n)
(x
0
)
n!
(x x
0
)
n
Metoda o vom pune n evident a prin urm atoarele exemple:
1) S a se integreze ecuat ia
y
+y = 0
cu condit iile init iale:
y(0) = 1; y
(0) = 0
Solut ia ceruta o vom obt ine sub forma seriei McLaurin:
y(x) =
n=0
y
(n)
(0)
n!
x
n
unde y(0) = 1; y
(0) = 0.
Din ecuat ia dat a avem y
= y si prin deriv ari succesive rezulta:

y
(n+2)
(x) = y
(n)
(x) n N
iar de aici:
y
(0) = y(0) = 1 ; y
(0) = y
(0) = 0 ; y
IV
(0) = y
(0) = 1 ; y
v
(0) = y
(0) = 0
si n general
y
(2n)
(0) = (1)
n
; y
(2n+1)
(0) = 0 ; n N
rezultate care se verica usor prin induct ie completa.
Solut ia ceruta este:
y(x) =
n=0
(1)
n
(2n)!
(x)
2n
= cos x
2) S a se integreze ecuat ia
y
= xy +y
2
cu condit iile init iale:
y(0) = 4; y
(0) = 2
Din ecuat ia dat a si condit ii avem: y
(0) = 4. Prin derivarea ecuat iei vom

avea:
y
= y +xy
+ 2y
si y
(0) = 20
Deriv and nc a odat a obt inem:
y
IV
= 2y
+xy
+ 2y
2
+ 2y
si y
IV
(0) = 116
Solut ia ceruta este:
y = 4 + 2x + 2x
2
+
10
3
x
3
+
29
6
x
4
+...
11.2.7 Metoda polinoamelor diferent iale.
Aceasta metoda se foloseste pentru determinarea solut iilor particulare ale
ecuat iilor diferent iale liniare neomogene cu coecient i constant i.
Vom nota cu:
D =
d
dx
, D
2
=
d
2
dx
2
, . . . , D
n
=
d
n
dx
n
Ecuat ia diferent ial a:
a
0
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+. . . +a
n1
y
+a
n
y = b(x),
se mai poate scrie si sub forma:
F(D)y = b(x),
unde:
F(D) = a
0
D
n
+a
1
D
n1
+... +a
n1
D +a
n
,
care este un operator diferent ial liniar de ordinul n. F(D)y ind un polinom
diferent ial de ordinul n. Se poate ar ata usor urm atoarele propriet at i:
F(D)e
x
= e
x
F() (11.42)
F(D
2
) sin(x) = sin(x)F(
2
) (11.43)
F(D
2
) cos(x) = cos(x)F(
2
) (11.44)
F(D)e
x
y(x) = e
x
F(D +)y (11.45)
1
F(D)
e
x
= e
x
1
F()
(11.46)
1
F(D
2
)
sin(x) = sin(x)
1
F(
2
)
, daca F(
2
) ,= 0 (11.47)
1
F(D
2
)
cos(x) = cos(x)
1
F(
2
)
, daca F(
2
) ,= 0 (11.48)
1
F(D)
e
x
y(x) = e
x
1
F(D +)
y (11.49)
si n cazul ca
1
F(t)
se dezvolta n serie Taylor n jurul lui t = 0 adic a:
1
F(t)
=
n=0
(
1
F(t)
)
(n)
(0)
n!
t
n
vom considera:
1
F(D)
=
n=0
(
1
F(t)
)
(n)
(0)
n!
D
n
= T
m
(D) +
n=m+1
(
1
F(t)
)
(n)
(0)
n!
D
n
.
Daca operatorul
1
F(D)
se aplica unui polinom de grad m, P
m
, atunci vom obt ine
relat ia opert ional a:
1
F(D)
P
m
(x) = T
m
(D)P
m
(x), (11.50)
si putem calcula imediat solut ii particulare y
p
(x) = T
m
(D)P
m
(x), pentru
ecuat ii diferent iale liniare cu coecient i constant i, pe care le nt alnimn prac-
tica.
Operatorul
1
D
indic a o integrare obisnuit a,
1
D
2
, o dubl a integrare etc.
Exemple: Folosind metoda polinoamelor diferent iale sa se ae solut ii par-
ticulare pentru ecuat iile:
1. y
+y
2y = 3e
3x
.
1. Av and n vedere ca: P(D)y
p
= 3e
3x
, cu P(D) = D
2
+D 2, deducem:
y
p
=
1
P(D)
3e
3x
=
3e
3x
P(3)
=
3
10
e
3x
.
2. y
+ 3y
+ 4y = xe
x
.
1. Av and n vedere ca: P(D)y
p
= xe
x
, deducem:
y
p
(x) =
1
P(D)
xe
x
= e
x
1
(D 1)
2
+ 3(D 1) + 4
x = e
x
1
D
2
+D + 2
x.
Cum:
1
D
2
+D+2
=
1
2

D
4
+...; vom avea:
y
p
(x) = e
x
(
x
2

1
4
).
3. y
V
+y
= xe
x
.
1. Proced and la fel g asim F(D)y
p
= x
2
e
x
, deducem:
y
p
(x) =
1
F(D)
x
2
e
x
= e
x
1
F(D + 1)
x
2
= e
x
1
(D + 1)
3
[1 + (D + 1)
2
]
x
2
.
Facand mp art irea 1 : F(D + 1), obt inem:
T2(D) = (
1
2
2
d
dx
+
19
4
d
2
dx
2
)(x
2
).
Acum y
p
(x) se scrie:
y
p
(x) = e
x
(
1
2
2
d
dx
+
19
4
d
2
dx
2
)(x
2
)
sau
y
p
(x) = e
x
(
x
2
2
4x +
19
2
)
4. y
4y
+ 4y = 3e
2x
.
1. Acum y
p
(x) se scrie:
y
p
(x) =
1
D
2
4D + 4
3e
2x
= 3e
2x
1
(D + 2)
2
4(D + 2) + 4
1 = 3e
2x
1
D
2
1 =
3e
2x
_
(
_
1dx)dx = 3e
2x
x
2
2
,
deci:
y
p
(x) =
3
2
x
2
e
2x
.
5. y
+ 3y
+ 2y = xe
x
.
1. y
p
(x) =
1
D
2
+3D+2
xe
x
= e
x 1
(D1)
2
+3(D1)+2
x = e
x 1
D
2
+D
x = e
x 1
D+1
x
2
2
=
(1 D +D
2
)x
2
=
e
x
2
(1
d
dx
+
d
2
dx
2
)x
2
=
e
x
2
(x
2
2x + 2). si deci:
y
p
(x) =
e
x
2
(x
2
2x + 2).
6. y
4y
+ 4y =
x1
x
2
e
2x
.
1. y
p
(x) =
1
D
2
4D+4
x1
x
2
e
2x
= e
2x 1
(D+2)
2
4(D+2)+4
x1
x
2
= e
2x 1
D
2
(
1
x

1
x
2
) =
e
2x
_
(
_
(
1
x

1
x
2
)dx)dx = e
2x
_
(ln [x[ +
1
x
)dx = e
2x
(xln [x[ +ln [x[ x). si deci:
y
p
(x) = e
2x
(xln [x[ + ln [x[ x).
7. y
3y
+ 3y
y = xe
x
.
1. y
p
(x) =
1
D
3
3D
2
+3D4
xe
x
= e
x 1
D
3
x = e
x
D
3
(x) = e
x
D
2
(
x
2
2
) = e
x
D
1
(
x
3
6
) =
x
4
24
e
x
. Avem deci:
y
p
(x) =
1
24
x
4
e
x
.
8. y
5y
+ 6y = 6x 10x + 2.
1. Vom avea: y
p
(x) = T
2
(D)(6x
2
10x + 2). T
2
(D) obtin andu-se din dez-
voltarea Taylor. Se obt ine:
T2(D) =
1
6
+
5
36
D +
19
216
D
2
si deci
y
p
(x) = (
1
6
+
5
36
D +
19
216
D
2
)(6x
2
10x + 2) =
x
2
10
6
x +
2
6
+
5
36
(12x 10) +
19
216
12
Avem deci: y
p
(x) = x
2
.
9. y
y = 2sinx 4cosx. 1.

In baza propriet at ilor exprimate la nceputul
acestei sect iuni avem:
y
p
(x) =
1
D
2
1
(2 sin x 4 cos x) = (2 sin x)
1
1 1
(4 cos x)
1
1 1
Solut ia particular a a ecuat iei date este:
y
p
(x) = sin x + 2 cos x.
10. y
+ 4y
+ 3y = 10 sin x.
1. La fel ca n precedentul exercit iu vom avea:
y
p
(x) =
1
D
2
+4D+3
10 sin x = 10
D4D+3
(D
2
+3)
2
16D
2
sin x = 10(D
2
4D+3)
1
(D
2
+3)
2
16D
2
sin x =
10(D
2
4D + 3)(
1
(1+3)
2
16(1)
) sin x =
10
20
(
d
2
dx
2
4
d
dx
+ 3) sin x =
1
2
(sin x
4 cos x + 3 sin x) Solut ia particular a a ecuat iei date este:
y
p
(x) = sin x 2 cos x.
11. y
7y
+ 6y = sin x.
1. Proced and la fel, avem:
y
p
(x) =
1
D
2
7D+6
sin x =
D
2
+7D+6
(D
2
+6)
2
49D
2
sin x = (D
2
+7D+6)
1
(D
2
+6)
2
49D
2
sin x =
(D
2
+ 7D + 6) sin x(
1
(1+6)
2
49(1)
=
1
74
(
d
2
dx
2
+ 7
d
dx
+ 6) sin x =
1
74
(sin x +
7 cos x + 6 sin x).
Solut ia particular a este:
y
p
(x) =
5
74
sin x +
7
74
cos x.
Observat ie:
In loc sa lu am termenul liber f(x) = sin x,vom lua f(x) = e

ix
. Solut ia
y are partea imaginar a solut ia ecuat iei data. Astfel vom avea: y
p
(x) =
1
D
2
7D+6
e
ix
= e
ix 1
i
2
7i+6
= e
ix 1
57i
= e
ix 5+7i
25+49
=
(cos x+i sin x)(5+7i)
74
si solut ia
ecuat iei date va :
y
p
(x) = Im( y
p
(x)) =
5
74
sin x +
7
74
cos x.
12. y
y = xe
x
cos x. 1. Vom lua n loc de termenul liber xe
x
cos x, f(x) =
xe
ix+x
= xe
(i+1)x
. Solut ia y are partea real a solut ia ecuat iei date. Astfel,
vom avea: y
p
(x) =
1
D
2
1
xe
ix+x
= e
ix+x 1
(D+i+1)
2
1
x = e
ix+x 1
D
2
2(i+1)D+2i1
x
Impart ind pe 1 la F(D) = D

2
2(i + 1)D + 2i 1, din dezvoltarea Taylor
obt inem :
T
1
(D) =
1
2i1
2(1+i)
(2i1)
2
D, Deci: y
p
(x) = e
ix+x
(
1
2i1
2(1+i)
(2i1)
2
D)x = e
x
e
ix
(
x
2i1
2(1+i)
(2i1)
2
) = e
x
e
ix
(
x(2i+1)
5
+
2(1+i)
3+4i
) = e
x
e
ix
(
x(2i+1)
5
+
2(7i)
25
) =
e
x
x
5
(cos x +
i sin x)(1 + 2i) +
2e
x
25
(cos x +i sin x)(7 i).
Vom avea, solut ia particular a a ecuat iei date:
y
p
(x) = Re( y
p
(x)) = e
x
[(
x
5
+
14
25
) cos x + (
2x
5
+
2
25
) sin x].
Capitolul 12
Sisteme de ecuat ii
diferent iale.
12.1 Sisteme liniare cu coecient i constant i.
In acest paragraf von studia ecuat iile:

dY
dx
= F(Y ), (12.1)
unde
F : R
n
R
n
este de forma:
F(Y ) = AY +B
unde
Y = Y (x) =
y
1
(x)
y
2
(x)
.
.
.
y
n
(x)
, B = B(x) =
b
1
(x)
b
2
(x)
.
.
.
b
n
(x)
,
A =
a
11
a
12
...a
1n
a
21
a
22
...a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
...a
nn
,
a
ij
, i = 1, 2, ..., n; j = 1, 2, ..., n, constante reale.
Explicit vom avea:
1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+. . . +a
1n
y
n
+b
1
(x)
y
2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+. . . +a
2n
y
n
+b
2
(x)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+. . . +a
nn
y
n
+b
n
(x)
(12.2)
259
260 CAPITOLUL 12. SISTEME DE ECUAT II DIFERENT IALE.
Este vorba deci, de sisteme liniare cu coecient i constant i.
Sistemul (12.1) sau (12.2) se numeste sistem liniar omogen daca B = 0
sau b
1
(x) = b
2
(x) = . . . b
n
(x) = 0.

In cazul cand exist a cel put in un indice
j = 1, 2, . . . , n pentru care b
j
,= 0 vom spune c a istemul este liniar neomogen.
Problema Cauchy atasata sistemului liniar cere determinarea solut iei unice
care verica condit ia:
Y (x
0
) =
y
1
(x
0
)
y
2
(x
0
)
.
.
.
y
n
(x
0
)
= Y
0
(12.3)
12.1.1 Determinarea solut iilor sinstemului liniar omogen.
Fie sistemul liniar si omogen:
dY
dx
= AY, (12.4)
sau explicit:
1
= a
11
y
1
+a
12
y
2
+. . . +a
1n
y
n
y
2
= a
21
y
1
+a
22
y
2
+. . . +a
2n
y
n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
n
= a
n1
y
1
+a
n2
y
2
+. . . +a
nn
y
n
(12.5)
Vom cauta solut ii de forma:
Y (x) = e
x
C,
unde C este un vector coloana cu n componente constante, e acestea c
1
, c
2
, . . . c
n
,
iar un parametru . Cum
dY
dx
= e
x
C, nlocuind n (12.4), vom avea:
(AI
n
)Ce
x
= 0, (12.6)
cu I
n
matricea unitate de ordin n. Prin urmare vom avea sistemul:
(AI
n
)C = 0
adic a

(a
11
)c
1
+a
12
c
2
+. . . +a
1n
c
n
= 0
a
21
c
1
+ (a
22
)c
2
+. . . +a
2n
c
n
= 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
c
1
+a
n2
c
2
+. . . + (a
nn
)c
n
= 0
(12.7)
12.1. SISTEME LINIARE CU COEFICIENT I CONSTANT I. 261
Sistemul admite solut ia nul a(c
1
= c
2
= . . . = c
n
= 0), solut ia banal a, pentru
orice . Cum aceasta nu este interesanta, vom cauta solut ii diferite de cea
banal a. Condit ia de existent a a solut iilor nebanale este:
det(AI
n
) = 0, (12.8)
care, prin dezvoltare conduce la polinomul de grad n:
P
n
() =
n
+
1
n1
+. . .
n
= 0 (12.9)
numit polinomul caracteristic al sistemului. Pentru o r ad acin a
j
a polino-
mului caracteristic vom obt ine o solut ie C
j
din sistemul (12.7). Solut iile
j
se
numesc valori proprii iar vectorii corespunz atori C
j
vectori proprii.
Prin urmare solut ia Y
j
format a cu valoarea proprie
j
si vectorului propriu
C
j
este
Y
j
= C
j
e
j
x
,
care se mai numeste solut ie fundamental a. Prin determinarea a n solut ii
Y
j
j = 1, 2, . . . , n vom spune c a solut ia generala a ecuat iei (12.4) sau (12.5)
este o combinat ie linear a de solut ii fundamentale Y
j
Y (x) = (
1
Y
1
(x) +(
2
Y
2
(x) +. . . +(
n
Y
n
(x), (12.10)
unde (
1
, (
2
, . . . , (
n
sunt n constante reale.
Exemplu
_
y
1
= y
1
+y
2
y
2
= 2y
1
+ 4y
2
Valorile proprii asociate matricei:
_
1 1
2 4
_
sunt
1
= 2 si
2
= 3
Vectorii proprii corespunz atori sunt:
C
1
=
_
1
1
_
si C
2
=
_
1
2
_
obt inem solut iile particulare ale sistemului dat:
Y
1
= e
2x
_
1
1
_
si Y
2
= e
3x
_
1
2
_
Solut ia generala a sistemului considerat este:
Y
o
(x) = (
1
e
2x
_
1
1
_
+(
2
e
3x
_
1
2
_
sau explicit:
_
y
1
= (
1
e
2x
+(
2
e
3x
y
2
= (
1
e
2x
+ 2(
2
e
3x
12.1.2 Determinarea solut iilor sinstemului liniar neomogen.
Metoda variat iei constantelor.
Fie, din nou, sistemul liniar neomogen:
dY
dx
= AY +B (12.11)
si e sistemul liniar omogen asociat:
dY
dx
= AY (12.12)
Teorema 1. Daca Y
p
este o solut ie particular a a ecuat iei (12.11), atunci orice
solut ie Y a ei este de forma Y = Y
p
+Y
o
, unde Y
o
este solut ie a ecuat iei (12.12)
Dacanlocuimn (12.11) pe Y = Y
p
+Y
o
, obt inem: Y
= Y
p
+Y
o
= A(x)(Y
p
+
Y
o
) + B(x), cum Y
p
= A(x)Y
p
+ B(x), rezult a Y
o
= A(x)Y
o
. Invers dac a
Y
o
= A(x)Y
o
, atunci Y = Y
p
+Y
o
, cu Y
p
solut ie particular a, solut ie a ecuat iei
(12.11)|.
Teorema 2. Daca Y
0
1
, Y
0
2
, . . . , Y
0
n
este un sistem fundamental de solut ii
pentru sistemul (12.12), deci solut ia generala a acestui sistem este:
Y
o
=
n
j=1
(
j
Y
o
j
,
exista funct iile (
1
(x), (
2
(x), . . . , (
n
(x) astfel nc at:
Y
p
=
n
j=1
(
j
(x)Y
o
j
(x)
este solut ie particular a a sistemului neomogen (12.11)
Pun and condit ia ca Y
p
sa verice ecuat ia (12.11), obt inem:
n
j=1
(
j
(x)Y
o
j
(x) +
n
j=1
(
j
(x)
dY
o
j
(x)
dx
= A
n
j=1
(
j
(x)Y
o
j
(x) +B(x)
deci:
n
j=1
(
j
(x)Y
o
j
(x) +
n
j=1
(
j
(x)[
dY
o
j
(x)
dx
AY
o
j
] = B(x)
de unde, dac a folosim faptul c a Y
o
j
sunt solut ii ale sistemului omogen (12.12),
deci:
dY
o
j
(x)
dx
AY
o
j
= 0 ()j = 1, 2, . . . , n
obt inem:
n
j=1
(
j
(x)Y
o
j
(x) = B(x),
cu
Y
o
j
=
y
o
j1
y
o
j2
.
.
.
y
o
jn
In mod explicit avem sistemul liniar si neomogen:
1
y
o
11
+C
2
y
o
21
+. . . +C
n
y
o
n1
= b
1
C
1
y
o
12
+C
2
y
o
22
+. . . +C
n
y
o
n2
= b
2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
C
1
y
o
1n
+C
2
y
o
2n
+. . . +C
n
y
o
nn
= b
n
,
al carui determinant:

y
o
11
y
o
21
. . . y
o
n1
y
o
12
y
o
22
. . . y
o
n2
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
o
1n
y
o
2n
. . . y
o
nn
este ,= 0 deoarece Y
o
1
, Y
o
2
, . . . , Y
o
n
este un sistem fundamental de solut ii al
sistemului omogen.
Exemplu:
S a consideram sistemul:
_
y
1
= y
1
+y
2
+e
x
y
2
= y
1
+y
2
+ 2e
x
Sistemului omogen asociat:
_
y
1
= y
1
+y
2
y
2
= y
1
+y
2
i corespunde matricea:
A =
_
1 1
1 1
_
ce are drept polinom caracteristic
P
2
() = ( 2)
Pentru = 0 vom avea vectorii proprii de forma
_

_
, iar pentru = 2
vom avea vectorii proprii de forma
_

_
obt inem sistemul fundamental de
solut ii pentru sistemul omogen corespunz ator
Y
o
1
=
_
1
1
_
, Y
o
2
=
_
1
1
_
e
2x
deci solut ia generala a sistemului omogen este:

Y
o
= (
1
Y
o
1
+(
2
Y
o
2
= (
1
_
1
1
_
+(
2
_
1
1
_
e
2x
Caut and solut ie particular a de forma:
Y
p
= (
1
(x)Y
o
1
+(
2
(x)Y
o
2
obt inem:
(
1
(x)
_
1
1
_
+(
2
(x)
_
1
1
_
e
2x
=
_
e
x
2e
x
_
adic a
_
(
1
(x) +(
2
(x)e
2x
= e
x
(
1
(x) +(
2
(x)e
2x
= 2e
x
Solut iile acestui din urm a sistem sunt:
(
1
(x) =
1
2
e
x
si (
2
(x) =
3
2
e
3x
,
deci
(
1
(x) =
1
2
e
x
si (
2
(x) =
1
2
e
3x
,
si atunci:
Y
p
=
1
2
e
x
_
1
1
_
1
2
e
x
_
1
1
_
= e
x
_
0
1
_
.
Solut ia generala a sistemului dat este:
Y = Y
o
+Y
p
+(
1
_
1
1
_
+(
2
e
2x
_
1
1
_
+e
x
_
0
1
_
.
Pe componente vom avea:
_
y
1
= (
1
+(
2
e
2x
y
2
= (
1
+(
2
e
2x
e
x
cu (
1
(
2
constante reale.
12.1.3 Sisteme si ecuat ii liniare.
Vom considera ecuat ia diferent ial a de ordin n scris a sub forma normal a:
y
(n)
= F(x, y, y
, y
, . . . , y
(n1)
) (12.13)
Propozit ia 1:
Ecuat ia y
(n)
= F(x, y, y
, y
, . . . , y
(n1)
) este echivalenta cu sistemul de n
ecuat ii de ordinul nt ai
1
= y
2
y
2
= y
3
.
.
.
y
n
= F(x, y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
(12.14)
unde y
1
= y n sensul urm ator: dac a y = y
1
este solut ie a ecuat iei (12.13)
atunci
Y (x) =
y
1
y
2
.
.
.
y
n
y
y
.
.
.
y
(n1)
este solut ie a sistemului (12.14) si reciproc.

Observat ie:
Aceasta echivalent a se pastreaza si n cazul problemei Cauchy:
Condit iile init iale:
y(x
0
) = y
00
, y
(x
0
) = y
10
, . . . , y
(n1)
(x
0
) = y
n10
sunt ndeplinite dac a si numai dac a:
Y (x
0
) =
y
1
(x
0
)
y
2
(x
0
)
.
.
.
y
n
(x
0
)
y
00
y
10
.
.
.
y
n0
Vom studia n continuare cazul particular al ecuat iilor (12.13) de forma:

F(x, y, y
, y
, . . . , y
(n1)
) = a
1
y
(n1)
a
2
y
(n2)
. . . a
n
y +f(x) (12.15)
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
R iar f(x) o funct ie continu a, deci a ecuat iilor de forma:
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+a
2
y
(n2)
+. . . +a
n1
y
+a
n
y = f(x) (12.16)
Daca f(x) = 0 ecuat ia se numeste omogena, dac a f(x) ,= 0 ecuat ia se numeste
neomogena.
vom folosi uneori operatorul diferent ial L denit prin:
L(y) = y
(n)
+a
1
y
(n1)
+. . . +a
n
y =
d
n
y
dx
n
+a
1
d
n1
y
dx
n1
+. . . +a
n
y (12.17)
si atunci ecuat ia considerata poate pus a sub forma:
L(y) = f(x)
Propozit ia 2:
Ecuat ia Ly = 0 este echivalenta cu sistemul de n ecuat ii de ordinul nt ai
1
= y
2
y
2
= y
3
.
.
.
y
n1
= y
n
y
n
= a
1
y
1
a
2
y
2
a
3
y
3
. . . a
n
y
n
(12.18)
Prin urmare matricea sistemului este:
A =
0 1 0 . . . 0 0
0 0 1 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . . 0 1
a
n
a
n1
a
n2
. . . a
2
a
1
Propozit ia 3:
Fie ecuat ia liniar a si omogena
y
(n)
+a
1
y
(n1)
+. . . +a
n
y = 0
si e sistemul echivalent:
dY
dx
= AY
atunci polinomul caracteristic asociat matricei A coincide cu polinomul carac-
teristic al ecuat iei liniare Ly = 0
Intradev ar dezvolt and det(AI

n
) = 0 dup a ultima linie obt inem:
P
n
() = det(AI
n
) =
n
+a
1
n1
+. . . +a
n
.
Propozit ia 3:
Un sistem liniar de n ecuat ii de ordinul unu neomogen:
dY
dx
= AY +B, A /n(R), B /
n 1
(R) (12.19)
este echivalent cu o ecuat ie liniar a de ordinul n:
L(y) = f(x), f ((R) (12.20)
Demonstrat ie: Sa not am cu D matricea asociata operatorului de derivare:
DY =
d
dx
0 0 . . . 0
0
d
dx
0 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 . . .
d
dx
y
1
y
2
.
.
.
y
n
1
y
2
.
.
.
y
Egalitatea (12.19)devine atunci:

(D A)Y = B ()Y
Rezolvand formal acest sistem obt inem relat iile:
det(D A)y
i
= det C
i
,
unde C
i
este matricea ce se obt ine nlocuind n matricea D A coloana i cu
vectorul coloan a B. Rezultatul va o ecuat ie diferent ial a liniar a de ordinul n
n y
i
.
Exemple:
1) Fie sistemul:
_
y
1
= y
2
y
2
= y
1
A =
_
0 1
1 0
_
; D A =
_
d
dx
1
1
d
dx
_
Sistemul este echivalent cu:
d
dx
1
1
d
dx
y
1
= 0 adic a y
1
+y
1
= 0
Solut iile sistemului sunt:
_
y
1
= (
1
cos x +(
2
sin x
y
2
= (
1
sin x +(
2
cos x
2) Pentru sistemul
_
y
1
= y
1
+y
2
y
2
= y
1
+y
2
+ 16x
A =
_
1 1
1 1
_
; D A =
_
d
dx
1 1
1
d
dx
1
_
Sistemul este echivalent cu:
d
dx
1 1
1
d
dx
1
y
1
=
0 1
16x
d
dx
1
adic a y
1
2y
1
= 16x
sau cu:
d
dx
1 1
1
d
dx
1
y
2
=
d
dx
1 0
1 16x
adic a y
2
2y
2
= 16 16x
Observat ie: Se poate ajunge la aceleasi rezultate daca vom folosi metoda
substitut iei care consta n eliminarea pe r and a necunoscutelor, ajung and n
cele din urm a la o ecuat ie diferent ial a de ordin n.
Astfel din exemplul 2) din prima ecuat ie avem
y
2
= y
1
y
1
iar y
2
= y
1
y
Inlocuind y
2
si y
2
n a doua ecuat ie ne va da:
y
1
y
1
= y
1
+y
1
y
1
+ 16x sau y
1
2y
1
= 16x
La fel scot and din a doua ecuat ie pe y
1
avem
y
1
= y
2
y
2
16x iar y
1
= y
2
y
2
16
Inlocuind y
1
si y
1
n prima ecuat ie ne va da:
y
2
y
2
16 = y
2
+y
2
y
2
16x sau y
2
2y
2
= 16 16x
Prin urmare rezultate identice.

Curs Analiza Ing El

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Analiza Ing El

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Siruri si serii numerice 9

AT I ALE SIRURILOR CONVERGENTE. 11

In particular dac a presupunem sirul (w

AT I ALE SIRURILOR CONVERGENTE. 13

), iar cea mai mare limit a part ial a

). Rezulta inegalit at ile:

In cazul unui sr convergent trebuie s a cunoastem atat termenii sirului c at

si cum seria cu termenul general

este seria lui

Intr-adev ar, n acest caz limsup [

Intr-adev ar, n acest caz liminf [

Intr-adev ar, n acest caz limsup

Intr-adev ar, n acest caz limsup

30 CAPITOLUL 1. SIRURI SI SERII NUMERICE

In baza teoremei lui Leibnitz, deoarece din convergenta seriei

In legatur a cu acestea vom da urmatoarea teorema:

In practic a ne vom mult umi sa calculam suma unei serii cu o aproximat ie

AT I ALE SIRURILOR DE FUNCT II UNIFORM CONVERGENTE37

(x) sau lim

Criteriul lui Cauchy:

Criteriul lui Weierstrass:

sunt permutabile adic a:

(x) ind continu a pe [a, b] si este valabila egalitatea:

Fie seria: 1 + 2(z z

In cazul seriilor reale (2.6) discul [z z

In acest mod poate studiat a si mult imea de convergent a a seriilor de

Inmult ind seria de puteri exp(z

INORIGINE CU COEFICIENT I REALI.47

I nlocuind z prin iz si t in and cont de formula Euler rezult a: cosh(iz) =

> > 0 si rat ion am prin reducere la absurd.

INORIGINE CU COEFICIENT I REALI.49

) ceea ce nu este posibil deoarece este de valoarea minima a

, x > 1, R, caut am deasemenea o serie de

. Putem scrie: (1 +x)

pentru x (1, 1) (raza de

Intr-adev ar aceasta rezulta din inegalitatea:

Propriet at i ale funct iilor cos(kx) si sin(kx) :

In acest caz seria Fourier asociata lui f

In acest caz seria Fourier asociata lui f

) B atunci f este uniform continu a pe B.

)[ L si not and cu = L, vom avea: =

este combinat ia ce rezulta din termenii ce majoreaz a diferent ele

In baza continuit at ii lui u(x, y) avem:

In cadrul acestui subcapitol vom enunt a dou a teoreme deosebit de impor-

In calcule efective de gasire a punctelor de continuitate ale unei functii

In ceeace priveste discontinuit at ile unei funct ii cu n variabile indepen-

In acest caz avem derivata: f

, si a marginirii derivatelor de ordinul nt ai, vom avea:

)), adic a f este funct ie Lipschitzana,

In cazul general al spatiilor vectoriale, se numeste cresterea aplicatiei f

In cazul spatiilor vectoriale R

I n situat ia aceasta, diferent iala lui f n punctul x este egala cu D

(x) +a(x, )h, (3.8)

In continuare vom da o interpretare practic a a diferentialei, astfel: Cresterea

(x) este unic determinata.

av and aceleasi propriet at i ca D

(x, h) (x, h)()h S

(x) este o aplicat ie liniar a si marginit a ca si f

(x) este deci derivata lui f n x, cunoscut a din liceu.

(x)h si apare ca un produs

(x)h +(x, h) = h +(x, h)

f(x +h) f(x) =