Bibliografie: Craciun Ioachim O stiinta noua, bibliologia, in invatamantul din Romania, Cluj, Cartea Romaneasca 1930 Craciun Ioachim

m 2 Bibliologi romani Ioan Bianu si Alexandru Sadi Ionescu, Cluj, Cartea Romaneasca 1937 Georgescu Tistu-Nicolae Cartea si bibliotecile, Bucuresti, ed. Stiintifica 1972 Simionescu Dan omagiu centenar Cartea si biblioteca Theodorescu Barbu Istoria biliografiei romane , Bucuresti, ed. Enciclopedica 1972 Corneliu Dima Dragan Doua biblioteci umaniste, vol. Academia Romana Vasile Alecsandri Dictionarul grotesc

stiinta generala despre scris, carte, biblioteca, constituita in sec al XIX-lea ca stiinta de sine statatoare literatura patristica = marea literatura lasata mostenire de la Sfintii Parinti (Sf. Augustin, Sf. Ioan Hrisostom <greceste> = St, Ioan Zlataust <slavona> = Sf. Ioan Gura de Aur, Dionisie, Sf. Ioan Cassianul din Dobrogea, unde existau structuri de invatamant, chiar teologie. La Tomis existau asezaminte de cult). Alfabetul chirilic s-a nascut in sec. al IX-lea, iar la noi a patrus in sec. al X-lea, astfel 1000 de ani s-a scris in greceste. Un alt autor care a revolutionat era crestina este Dionisie Exiguul. El a fixat importanta Pastelui in sistemul crestin, a facut un calendar care permite aflarea datei Pastelui, a stabilit numaratoarea anilor de la Nasterea Domnului, a stabilit si a transmis reguli pentru viata monahala. Nicetere de Remesiana este autorul imnului Pe tine, Doamne, Te laudam In spatiul romanesc au existat carturari care s-au desfasurat si in alte locuri Ulfila, episcopul got intelectual teolog, s-a format la Tomis. El a construit alfabetul gotic, a tradus Vechiul Testament. Ucenicii sai l-au considerat geto-dac. Sunt si istorici care il considera tot geto-dac. Din spatiul geto-dacic au pornit si alte mesaje: forme de scriere, de comunicare, unele chiar mai vechi deat cele descoperite la Uluc, in Mesopotamia. Au fost biblioteci in 1100, o data cu intemeierea statelor feudale si cu aparitia unor structuri organizate (s-au nascut manuscrisele miniate, rezultand prima scoala in secolul al XIV-lea). Au existat biblioteci manastiresti si biblioteci voievodale (invaturile lui Neagoe Basarab repezinta un monument: literatura patristica, literatura juridica, literatura omiletica (omilie = predica *Antim Ivireanu), literatura parenetica (manual de construire a unei personalitati), literatura encomiastica (encomion = literatura in care se lauda peste masura) Gabrile Naud primul autor dupa care s-au organizat biblioteci mari din franta (Richelieu, Mazarent, fan. Barberini, Regina Cristina). Editia princeps a circulat in spatiul omanesc. Manualul s-a gasit in biblioteca Mavrocordatilor, la Manastirea Vacaresti (care a fost transformata in puscarie din sec. al XIX-lea Margineni biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino

Ion Heliade Radulescu are merite incontestabile pentru formele bibliologice romanesti. prima bilioteca a aparut in sec. al XII-lea bibliotecile se leaga de asezamintele de cult: Tismana, Voievodita, Neamt organizarea statelor feudale pune in evidenta voievozii cu carte, de aici rezultand bibliotecile domnesti bestiare = carti despre animale, despre comportamentul lor Psalmi Elemente de tehnica si de arta militara, dat si de pedagogie Despot Voda venetic, catolic, despuia Bisericile, a pierit de buzduganul lui Tomsa (Grigore Ureche) Vasile Alecsandri imagine rasturnata. El stia totusi multe limbi, a vrut sa faca Universitatea la Cotnari, a avut profesori importanti din Europa: Sommer (profesor de filozofie) Alexandru Lapusneanu o alta imagine rasturnata Pietru Schiopu n-a dorit sa prelungeasca darile spre turci, si-a luat biblioteca si s-a stabilit in Italia. Constantin Brancoveanu, un adevarat bibliofil, a ridicat asezamantul de la Hurezu, cu o camera pe frontispiciul caruia scrie ca biblioteca este leac pentru suflet. Nicolae Iorga si Dan Simionescu au incercat sa recompuna lista cartilor de la Hurezu La Vacaresti era o alta biblioteca, cea mai mare din tara si printre primele din Europa. Brancoveanu a intuit efectul legii depozitului legal si isi obliga, printr-un hrisov, tipografiile, sa trimita cate un exemplat la Biblioteca Sf. Sava a Mitropoliei, dar si la Hurezu. Multi tineri pleaca sa studieze la Universitatile din Europa Pe incunabulele de la Biblioteca Brukental, avem informatii privind prezenta unor tineri din spatiul romanesc Ex-libris-uri de la mai multi carturari: Miron Costin Nu e alt lucru mai de zabava decat cetitul cartilor, Grigore Ureche, Stolnicul Constantin Cantacuzino Treptat, au aparut bibliotecile scolare La Sf. Sava era un asezamant de invatamant prin spatele statuilor din fata universitatii cu deschideri universitare, legata de numele lui Serban Cantacuzino (+ traducerea Bibliei in limba romana) Sinaia, mama cantacuzinilor, intr-un moment cu semnificatie deosebita, a cerut sa fie dusa la Muntele Sinai. A venit in tara Romaneasca si a dorit sa ridice un asezamant de cult, Manastirea Sinaia, si primele casute ale calugarilor au format ceea ce numim astazi orasul Sinaia. Scoala greceasca de la Sf. Sava e o constructie gresita. Acolo se preda latina. Petru cel Mare, vestitul tar al Rusiei, isi trimitea tinerii sa invete latina la Bucuresti. Istorici ca Sulzer spun ca la Sf. Sava se incata franceza si opera enciclopedistilor francezi. Aceste structuri isi cauta drumul spre alte forme: informarea cititorului, coemrtul cu cartea etc. toate acestea isi vor gasi un prim moment: Scoala Ardeleana la Blaj,

unde se deschide o biblioteca. Deschizatorul de drumuri este Inochentie Micu, care sustine unirea cu Roma (nasterea bisericii greco-catolice). El a fost un aparator al romanilor din Ardeal. Ramasitele lui au fost aduce acum 10 ani de Iosif Constantin Dragan Ion Heliade Radulescu de el se leaga numeroase forme si structuri bibliologice. El a fost un deschizator de drum. A inceput sa publice in 1829 Curentul romanesc. (8/20 aprilie 1829).

In epoca erau trei tendinte sustinute de mari filologi: - etimologizante si latinizante - italienismul - Aron Pumnul (prof lui Eminescu) Lepturariu Impotriva acestor tendinte a fost Titu Maiorescu. El este editorul primelor publicatii in limba romana in spatiul romanesc. - publicatii din afara granitelor: Crestomaticul romanesc editat de Theodor Raccocea, aparut la Cernauti, Biblioteca romaneasca, editat de Zaharia Carcalechi, la Buda si Fama lipschi pentru Dacia, editata cu sprijinul financiar al lui Dinica Golescu. - In spatiul romanesc au aparut publicatii in alte limbi (de ex, la Cluj au aparut publicatii in maghiara, la Sibiu in germana, la Iasi in franceza Courier du Moldavie) - Publicatia lui Heliade, Curierul romanesc, nu este literara, este comerciala, economica si literara - Heliade a editat si alte publicatii. A doua se numeste Muzeul National ( a dat acest titlu ca sa sugereze ca in publicatie gasim de toate, ca intr-un muzeu), cu informatii economice, informatii agrare, literare desi ca poet, contribuie la asezarea romantismului in spatiul romanesc, ca practician, Heliade duce mai departe programul de iluminism. - O alta publicatie este Gazeta Teatrului National prin titlu, el milita pentru ca teatrul sa fie al tuturor romanilor si sa fie un teatru romanesc cu spectacole in limba romana si cu spectacole cu opere scrise in limba romana. Heliade, la curier, publica suplimente Curier de ambe sexe (nu a fost o publicatie literara) - Tot de numele lui se leaga Monitorul oficial de astazi, Buletinul oficial de atunci. - De aceste publicati de leaga mai multe lucruri: 1. bibliografia curenta: Heliade incepe sa publice in gazetele sale liste de carti : cele tiparite (Voltaire, Molire, Iancu Vacarescu, Cesar Boliac, Dimitrie Bolintineanu), cele sub tipar, si cele ce urmeaza a fi tiparite. 2. a intrudus mati romantici ca Lamartine sau Byron. Heliade acea in cap ceea ce el a numit Biblioteca Universala in limba romana. Vroia sa introduca in limba romana cele mai mari opere din antichitate pana in zilele sale (Infernul lui Dante spre exemplu) primul catalog de tipografie Heliade Radulescu

pe coperta 4 erau scrise cartile aparute, cartile care vor aparea si cartile care intrau la tipar Heliade incurajeaza comertul cartilor. El face publicitatea acestora la Bucuresti, Iasi si Focsani. De asemenea el face reclama cabinetelor de lectura (carturarii vremii ofereau doritorilor de carte si carte straina in Bucuresti, Iasi etc. cel mai important a fost Cabinetul din Bucuresti organizat de C. A. Rosetti si Frederich Walbaum). Rolul lui C. A. Rosetti e important cand vine vorba de presa. El a fost scriitor, membru al generatiei de la 1848, a fost si primar al Capitalei. El a pus bazele primului trust de presa. A editat Romanul (cea mai de succes publicatie). Heliade facea reclama actiunilor lui C. A. Rosetti. Tot Heliade i-a lansat si pe Grigore Alexandrescu, Iancu Vacarescu, Barbu Paris Mugureanu. Pe Iancu Vacarescu, Heliade l-a amenintat ca daca nu-I va da poezii, atunci I le va fura si tot le va publica. Heliade a introduc marea literatura romantica. A deschis ferestre noi, militand pentru infiintarea de biblioteci in mediul rural, pentru realizarea unei societati a bibliotecarilor. Dintre reprezentatii de la 1848 pentru specializarea biblioteconomie, Heliade detine rolul cel mai important. Kogalniceanu prim-ministru intr-o perioada importanta pentru noi, istoric, scriitor, editor al Daciei literare (prima publicatie care rezerva spatii pentru critica) Dacia literara nu a respins niciodata traducerile, asa cum se spune, decat pe cele proaste. Nu i-a indemnat niciodaca sa se inspire din istorie, folclor si frumusetile patriei. Introductie reprezinta manifestul romantismului romanesc. Nu au dorit uniformitate. Kogalniceanu spune ca vor veni scriitori si din Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca, fiecare cu felul lui, cu vocabularul lui, cu unicitatea lui. Kogalniceanu este primul editor al cronicilor scrise in spatiul romanesc. Letopisetul Tarii Moldovei 3 vol, Iasi, alfabet chirilic, si Cronicile Romaniei alfabet latin Gheroghe Asachi - este deschizator de drumuri in invatamantul romanesc. Autor de amunale, primul care valorifica aproape toate subiectele istorice, a versificat motivele literaturii romantice de mai tarziu. E editorul al doilea la Iasi al primelor publicatii romanesti Albina romaneasca, Alauta romaneasca. El intareste ideea de unitate. Se vorbeste de generatia post-pasoptista: Hasdeu-Odobescu-Filimon Alecsandri spunea ca romanul s-a nascut poet. Reprezentant al perioadei pasoptiste, el publica in Convorbiri literare pasteluri in Epoca marilor clasici, si tot atunci publica si legende. Hasdeu schimba viziunea romantica. El publica Istoria critica a romanilor. Razvan si Vidra este mai batrana cu 10 ani decat Despot Voda Filimon Ciocoii vechi si noi - primul roman al capitalei (disparitia unei clase si aparitia alteia).

Generatia de la 1848 are merite extraordinare in fixarea directiilor, post-pasoptist fixeaza cunostintele stiintifice. Hasdeu foloseste pentru prima oara bibliologie cu sensul de bibliografie Hasdeu si Odobescu profesori la Universitatea din Bucuresti (1864) actul de infiintare e semnat de Bolintineanu Hasdeu si Odobescu au un rol extraordinar in formarea unor generatii de bibliotecari Spiru Haret I se adresa lui Bianu Domnule Ioan Bianu, bibliotecar al Academiei, deputat si profesor universitar. Hasdeu a vrut sa faca din Iona Bianu un mare filolog, trimitand scrisori de recomandare catre marii filologi ai Europei la vremea respectiva. Dimitrie A. Strurdza prim-ministru, a avut de asemenea un rol important in evolutia bibliotecii Academiei Romane. Primul cabinet bibliotecar s-a facut din donatiile lui D. A. Sturdza. ( exista doi D. A. Sturdza veri primari: D. A. Sturdza Miclauseanu si D. A. Sturdza Scheianu. Hasdeu, care primea mereu informatii de la Bianu, avea altceva in minte. Decanul de atunci, August T. Laurian, ca sa il sprijine pe Bianu, l-a numit ajutor de bibliotecar, la Facultatea de Litere. La final, Bianu il face pe Hasdeu sa afirme Am pierdut un filolog, dar vom castiga un savant, un savant nu prea cunoscut din pacate. In dictionarul literaturii romane pana la 1900, Ioan Bianu nu figureaza, desi mai mult de trei sferturi din activitatea lui se consumase. In dictionarul general al literaturii roamne, Bianu are loc, dar nu se vorbeste despre rolul sau in cadrul organizarii bibliotecii Facultatii de Litere, nici in Academia Romana. In dictionarul etnografilor romani, sunt niste aprecieri. Reforma ortografica si ortoepica nu ar fi avut loc fara sprujiul lui Bianu. El a avut un rol extrem de important in publicarea corespondentei dintre Vasile Alecsandri si Ion Ghica. Si unul si altul ii trimit lui Bianu mai multe scrisori in care il roaga sa se ocupe de publicarea corespondentei. Bianu a avut un rol important, alaturi de Maiorescu, in intrarea in literatura a lui Mihail Sadoveanu si Octavian Giga. Bianu a fost raportor ca si Maionrescu, cand cei 2 tineri autori au fort premiati (1904-1905). Bianu nu a vrut sa fie in prmi-plan. Modestia l-a facut sa stea pe planul doi. Nascut in 1856, la sfarsitul lui septembrie, in satul Fafet (pe Trnava Mica), se indreapta spre Blaj focar de cultura romaneasca in inima ardealului. Urmeaza liceul la Blaj, unde Ion Micu Moldovean (Moldovanut) profesor si folclorist, repeta ce a facut Aron Pumnul pentru Eminescu. Intre elev si profesor s-a purtat o foarte frumoasa corespondenta. Cercetarea evolutiei limbii romane e un ecou al contactului elevului cu acest profesor. Tot el i-a sadit in suflet si dragostea pentru ardeleni si istoria ardealului. A terminat liceul in 1866, diploma se numea Testimonium maturitatis nr. 10/1866 In randul calificativelor se afla un singur cuvant eminent. Cu acest calificativ, Bianu se putea indrepta spre mari centre europene: Viena, Budapesta, Berlin. Dar el vine la Bucuresti, la indemnul lui Ion Micu Moldoveanu, care ii da si o recomandare lui A. T. Laurian, decanul Fac. de Litere.

IOAN BIANU SI RAPORTURILE SALE CU MAI MULTI SCRIITORI SI FOLCLORISTI Ion Bianu a facut parte din scala pe care a deschis-o Hasdeu. El a colorat la publicatii citate de Hasdeu (Revista noua), unde s-au afirmat si alte nume cum ar fi : Grigore Tocilescu, G. D. Teodorescu (doi elevi al lui Hasdeu). Dincolo de colectia lui Alecsandri sunt doua colectii monumentale : G. D. Teodorescu si Grigore Tocilescu. Ioan Bianu a reprezentat folcloristica romaneasca la congrese internationale, este autorul unui curs de folclor, curs ce demonstreaza ca el era informat nu numai cu formatologia, ci si cu tehnicile. Bianu a deschis portile academiei lucratorilor primitoare la folclor. A initiat Din viata poporului roman unde s-au publicat mai multe studii. A sprijinit publicarea unor lucrari privitoare la folclorul unor populatii desprinse din vechiul trup al popoarelor aromane. Constatam cu cata incredere se adresau folcloristii lui Bianu. Bela Barto, o mare personalitate a muzicii maghiare care prin mai multe scrisori solocita sprijinul lui Bianu in publicarea mai multor colectii de folclor. Constantin Braoiloiu (institutul de etnografie si folclor) o personalitate de exceptie a etnomuzicologiei. Si el a primit sprijinul lui Ioan Bianu. Vasile Alecsandri si Ion Ghica I se adresau cu rugamintea de a contribui la realizarea corespondetei. Corespondenta Alecsandri-Ghica se impune prin valentele litorale. Arghezi se adreseaza din dorinta de primi Figuri contemporane. In biblioteca nationala se gaseste aceasta lucrare. Bianu a fost membru al Comisiei de Istorie si exista notele sale cu privire la o noutate de predare a istoriei. (folosirea imaginilor). A facut parte din comisiile de examen de capacitate (astazi-concursul de titularizare). Cat a fost profesor la Sf. Sava, a predat un curs numit Poetica. Ca profesor universitar, a fost primul profesor de istorie a limbii si literaturii romane. Ioan Bianu este preocupat de cresterea unor tineri, a descoperit doi profesori: pentru literatura veche Nicolae Cartojan si pentru literatura moderna Dimitrie Caracostea. Ca decan al acestei facultati, a realizat primul regulament de functionare al facultatii de filologie. A solocitat introducerea unor limbi precum araba, persana, turca, motivand ca spatiul romanesc s-a aflat in contact cu aceste culturi. A realizat importanta acestor canale de comunicare. Ii datoram studierea paleografiei chirilice. El a realizat primul curs de paleografie si primul album, impreuna cu Nicolae Cartojan. Aproape 70 de generatii au invatat dupa acest album. A fost atent pana si la raportul cu privire la armata in scoala. El putea explica de ce se interzicea bataia in scoli. A participat la numeroase congrese, si le-a prezidat, explicand de ce sunt necesare pentru orele de limba romana si limbi straine. A avut grija de formarea unor personalitati.

I s-au deschis mari usi in Europa. Folosindu-se de aceste oportunitati, a ajutat cativa tineri: slavistul Ioan Bogdan, care va ajunge decan al Facultatii de Litere si rector al Universitatii Bucuresti, Alexandru Rossetti, fixat in perimetrul romanistilor, Sextil Puscariu (care a editat la Cluj revista Dacoromania, a fost profesor de limba romana la Viena, unde se infiintase un institut de limba romana Mayer Libke. Bianu a fost un cercetator avizat al culturii si literaturii romane. A editat Psaltirea scheiana cu reproducerea textelor in facsimil. (Psaltirea horezeaza, Psaltirea hurmuzachi, Codicile Voroneteanu). A editat psaltirea pe versuri docmite a lui Dosoftei (marele mitropolit al Moldovei), a tiparit la Uniem, in Polonia, in 1573, Psaltirea pre versuri docmita. Aceasta a fost editata peste doua sute de ani de Bianu, de asemenea cu transicrierea textului slavon in limba romana si cu facsimil. Zeci de generatii pana in 1980 cand la Iasi a aparut o alta editie, editia lui Bianu a fost folosita ca instrument fundamental de lucru. Didahiile lui Antim Ivireanu (literatura omiletica), spre deosebire de Dosoftei, nu si-a scris textul. Bianu este editor al lui Alecsandri, editor care a stat in atentia Paulinei Alecsandri. Le-a editat din perspectiva scolii, dar si cu dorinta de a realiza o integrala a operei lui Alecsandri. Fiecare volum e insotit de o prefata a lui Bianu. BRV-ul (bibliografia romanesca veche) este realizata de Bianu si colegul sau, elevul Dan Simionescu, pentru ca asa a vrut Hasdeu. Monumentala lucrare si-a propus sa cuprinda toate lucrarile intre 1508-1830. S-au reprodus foile de titlu, s-au descris ornamentele, s-au descifrat manuscrisele. Ea reflecta evolutia artei tipografice in spatiul romanesc. Este comparabila cu realizarile europene din acelasi domeniu. Sunt exemplare in Europa mai multe decat la noi. I s-au adus numeroase completari care tin de anumite localitati, institutii de cult etc. sunt centre bibliografice despre care Bianu nu a stiut: Dubasari si Movileu in Basarabia. Este o opera aparuta pe o distanta lunga 1903-1944. Acest interval a fost zguduit de cele doua razboaie mondiale, evenimente care au scos din circuit oameni legati de carte de biblioteca. In 1913 moare Nerva Hodos (cu o contributie esentiala la realizarea BRV-ului). Lucrarile bibliografiate de el au mai multa acuratete ( mai multa precizie, critic literar, deschis si la curent cu Emil Pigot este primul profesor de limba romana din Franta, secretarul lui Carol I, autor al unor lucrari fundamentale, a avut o idee: dupa model francez, a realizat lucrarea bibliografica cu privire la lucrarile romanesti. Insa Hasdeu s-a opus si, in plenul academiei, l-a propus pe Bianu. Locul lui Bianu este bine stabilit in realizarea documentelor bibliografice. Desi a fost unul dintre bibliotecarii zgarciti, aparand cu incapatanare fondurile bibliotecii academiei, a stat zi si noapte in academie in timpurile grele. Bianu a stiut sa adune colaboratori, sa transmita cunostinte, a vazut in biblioteca centru de cercetare stiintifica, nu doar depozit de carti.asa s-au nascut marile studii bibliografice.